Fiabilitate şi terotehnică

LUCRAREA -05
031

6. Încercări secvenţiale

6.1. Noţiuni teoretice

Încercările secvenţiale (sau progresive) au în prezent o importanţă deosebită, fiind utilizate în

majoritatea normelor de control a fiabilităţii sistemelor.
Derivate din testul lui Wald, aceste încercări au avantajul de a nu fi condiţionate de un element ales
arbitrar (apariţia defecţiunii de rang r sau expirarea unui timp predict al încercărilor).
Considerând o selecţie de r durate de viaţă de forma t1, t2, .. , tr şi acceptarea a două ipoteze
alternative privind funcţionalitatea elementelor componente ale lotului, H0 respectiv H1 de
respingere – acceptare a rezultatului testării, prin intermediul acestui test, validitatea uneia din
ipoteze este verificată punctual.
Acest test ia în considerare două cuantile specifice sistemelor din punct de vedere calitativ:
- α riscul producătorului, materializat prin probabilitatea de respingere a unui produs corespunzător;
- β riscul beneficiarului, materializat prin probabilitatea de a acceptare a unui produs
necorespunzător.
Cele două cuantile de risc, determină considerarea a două valori arbitrare a şi b, care în fapt,
sunt corelate categoriilor de risc, fapt demonstrat prin intermediul repartiţiei Poisson.
Adică:
1− 
a

(6.1)
1− 
b

De asemenea se iau în considerare două valori de referinţă impuse mediei timpului de
funcţionare acceptat pentri tipul respectiv de produse, de forma:
✓ Mi limită inferioară a MTBF;
✓ Ms limita superioară a MTBF.
Dacă timpul cumulat de funcţionare pentru lotul respectiv este mai mare decât limita
superioară admisă pentru MTBF, atunci lotul de produse se acceptă, iar dacă acesta este mai mic
decât limita inferioară admisă pentru MTBF, atunci, produsele se resping.

1
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -05
031
În cazul încadrării valorii experimentale între cele două valori, atunci se consideră că
rezultatul este neconcludent, iar testul continuă până şa apariţia următoarei defecţiuni, când se reia
procedeul de analiză arătat anterior.
Pentru perioada vieţii utile a sistemelor, se consideră că cele două valori limită ale mediei
timpului de funcţionare urmează o lege de variaţie liniară, funcţie de rangul r al defectului la nivelul
căruia se face analiza, conform relaţiilor:
1 C
Sinf = r − ;
B B (6.2)
1 A
Ssup =  r −
B B
în care:
1 1
−
ln b M Ms ln a
A= ; B= i ; C= (6.3)
M M M
ln s ln s ln s
Mi Mi Mi

După cum se poate observa, grafic se obţin două drepte paralele, corespunzătoare limitelor
inferioare şi superioare considerate (fig. 6.1).

Si,
Ss, Produsul Testul Produsul
Tc se acceptă continuă se respinge

Domeniul de
acceptare a
produselor
Domeniul
de refuz a
produselor
r

Domeniul de
neconcludenţă

Fig. 6.1. Domeniile de analiză pentru încercările

secvenţiale

2
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -05
031
Algoritmul de rezolvare aplicaţii
A. Iniţializarea datelor problemei
1. Iniţializarea şirului de date;
2. Introducerea datelor:
– timpi de funcţionare până la apariţia defecţiunii: ti ;
– rangul defecţiunilor înregistrate: r.
– mediile inferioare şi superioare ale MTBF;
– Valorile coeficienţilor de risc α şi β.

B. Calculul dreptelor Si şi Ss
1. Calculul coeficienţilor A, B şi C, utilizând relaţiile 6.1 şi 6.3;
2. Calculul funcţiilor S(r) cu relaţiile 6.2
3. Trasarea grafică a celor două drepte.

C. Determinarea modului de încadrare a timpului cumulat de funcţionare a eşantionului în

domeniile stabilite (fig. 6.1)
1. Calculul timpului cumulat de funcţionare, utilizând relaţia determinată pentru frecvenţele
statistice cumulate;
2. Trasarea grafică a variaţiei timpului cumulat de funcţionare
➢ Pentru timpul cumulat de funcţionare, la reprezentarea grafică se va alege opţiunea
„step”!

3. Aprecierea privind concludenţa încercării şi determinarea rangului defecţiunii la care testul se

consideră concludent:
➢ În acest scop se va utiliza opţiunea MathCAD „if”, care permite funcţie de o relaţie
dată selectarea unor anumite valori. Ex: g:= if(Tc>Ss, r, 0).Adică: dacă condiţia este
îndeplinită să se returneze valoarea lui r, în caz contrar returnează valoarea 0.

3
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -09
031

10. INDICATORII DE FIABILITATE AI ELEMENTELOR REPARABILE

10.1. Noţiuni teoretice

Indicatorii pentru elementele reparabile sunt cei mai utilizaţi la determinările de

fiabilitate pentru autovehiculele rutiere. În acest caz, trebuie luat în considerare şi evenimentul
repunerii în stare de funcţionare, după efectuarea intervenţiei ce a produs ieşirea din uz, cu toate
consecinţele ce decurg din scoaterea temporară din funcţionare (staţionarea pe durata
intervenţiei, durata intervenţiei, timpul între două intervenţii succesive, etc.).
În componenţa timpului total care caracterizează viaÛa unui autovehicul, vor alterna
perioade specifice funcţionării Õi activităţii de repunere în stare de funcţionare (reparare) (fig.1).
Este astfel necesar a se defini indicatori specifici celor două grupe de timp, care caracterizează
elementele reparabile.

Fig. 1. Alternanţa timpilor de funcţionare şi ai celor de staţionare,

pentru produsele reparabile.

Funcţia de repartiţie a timpului de reparare Frep(t): reprezintă probabilitatea ca un produs să fie

reparat într-un interval de timp de mărime t:
Frep = P(Trep ≤ t ) (1)

Densitatea de probabilitate a timpului de reparare frep(t): reprezintă limita raportului

dintre probabilitatea ca durata de reparare a produsului să fie cuprinsă în intervalul (t, t+ t) şi
mărimea intervalului, pentru tY 0.
P ( t < Tr e p ≤ t + ∆ t)
f r e p ( t ) = lim (2)
∆t →0 ∆ t

Media timpului de reparare mrep: reprezintă valoarea medie a timpului consumat pentru
repunerea dispozitivului în stare de funcţionare, raportat la durata de viaţă a acestuia:
∞
mr e p = ∫ t f r e p (t ) d t (3)
0
Media timpului de reparare se notează şi cu MTR, din considerente asemănătoare cu
situaţia întâlnită la indicatorii elementelor nereparabile.

Numărul mediu al intrărilor în funcţiune în intervalul (0, t), H2(t): reprezintă valoarea
medie a intrărilor în funcţiune pentru dispozitivul verificat:

1
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -09
031
H 2 (t ) = M( N 2t ) (4)
unde: N2 t reprezintă numărul intrărilor în funcţiune în intervalul (0, t).

Numărul mediu al defectărilor în intervalul (0, t), H1(t): reprezintă valoarea medie a
defectărilor pentru dispozitivul verificat:
H1 ( t ) = M ( N1t ) (5)
N1 t reprezintă numărul ieşirilor din funcţiune (defectărilor) în intervalul (0, t).

Densitatea intrărilor în funcţiune h2(t): reprezintă limita raportului dintre probabilitatea

a uneia sau mai multor intrări în funcţiune în intervalul (t, t+ t) şi mărimea intervalului:
P ( t,t+∆t)
h 2 ( t ) = lim (6)
∆t →0 ∆ t

Densitatea defectărilor h1(t): reprezintă limita raportului dintre probabilitatea a uneia sau
mai multor defectări în intervalul (t, t+ t) şi mărimea intervalului:
P ( t,t+∆t)
h1 ( t ) = lim (7)
∆t →0 ∆ t

Disponibilitatea A(t): reprezintă probabilitatea ca produsul să fie în stare de funcţionare

la momentul t:
t
A(t) = R(t) + ∫ h 2 ( τ) ( 1 - Frep ( t - τ ) ) d τ (8)
0
unde J reprezintă timpul caracteristic reparaţiilor, raportat la durata de viaţă a dispozitivului, cu
condiţia ca acesta să fie nou la momentul t = 0.
Coeficientul de disponibilitate A: reprezintă raportul dintre media timpului de
funcţionare şi valoarea medie a unui ciclu funcţionare – reparare:
m
A = (9)
mrep + m
în care: mrep este media timpului de reparare;
m - media timpului de funcţionare.
Indicatorii ce definesc intensitatea intrărilor, respectiv ieşirilor din funcţie, se pot
determina şi funcţie de valorile medii lor caracteristice.

10.2. AplicaÛie

Se consider| un lot de X cutii de viteze la care s-au înregistrat timpii de utilizare Õi

reparare, prezentaÛi Tn tabelul 1. La apariÛia defectărilor, acestea au fost remediate Õi s-a
continuat monitorizarea comportării Tn exploatare.
S| se determine indicatorii generali de fiabilitate precum Õi indicatorii ce caracterizează
perioada remedierilor pentru repunerea cutiilor de viteză Tn stare de funcţionare. Viteza normat|
de exploatare a autovehiculelor echipate cu aceste cutii de viteză se consider| 35 km/h.

2
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -09
031
Tabelul 1.
Nr. de ordine tu1 tr1 tu2 tr2 tu3 tr3 tu4 Tu Tr
cutie viteză [km] [ore] [km] [ore] [km] [ore] [km] [km] [ore]
1 25000 13 22000 18 28000 21 14000 89000 52
2 18000 10 37000 22 27000 15 24000 96000 47
3 22000 10 27000 16 42000 20 40000 131000 46
4 19000 8 23000 14 31000 18 28000 101000 40
5 27000 12 22000 14 18000 15 17000 74000 41
6 30000 18 18000 16 15000 12 24000 87000 46

Algoritmul rezolvării:
1. Determinarea indicatorilor generali de fiabilitate.
Pentru timpii totali de utilizare, se determin| subintervalele de observare:

∆ Tu = T max - T min (10)

1 + 3,322 log (N )

intervalul de clas| calculate este: 19000 km;

numărul de clase k: 3.
Se efectuează gruparea datelor observaÛiilor efectuate în clase de repartiţie Õi se
calculează indicatorii de fiabilitate caracteristici perioadei de funcţionare, rezultatele fiind
prezentate Tn tabelul 2:
Tabelul 2.
Tu Tumed nu(dt) Nu(t) F(tu) f(tu) z(tu)
74000 0 0,00
83500 3 2,63*10-5 2,63*10-5
93000 3 0,500
102500 2 1,75*10-5 4,38*10-5
112000 5 0,833
121000 1 8,77*10-6 5,25*10-5
131000 6 1,000
media timpului de utilizare mtu [km] 94333
media intervalelor de grupare a timpilor de mtuu [km] 102333
funcţionare
coeficientul de variaÛie e [%] 8,48
Dispersia D [km2]
Abaterea medie pătraticã F [km]

2. Determinarea indicatorilor caracteristici perioadei de reparare.

Se determin| numărul de clase, precum Õi intervalul de clase Tn care se vor ordona datele
din Õir.

numărul de clase: k = 3;

intervalul de clas|: 45,34 ore.
Determinarea grupării datelor Tn clasele de repartiţie se prezintă în tabelul 3:

3
Fiabilitate şi terotehnică
LUCRAREA -09
031
Tabelul 3.
Tr Trmed nr(dt) Nr(t) F(tr) f(tr) z(tr)
40 0 0,00
42 2 2,63*10-5 2,63*10-5
44 2 0,300
46 3 1,75*10-5 4,38*10-5
48 5 0,833
50 1 8,77*10-6 5,25*10-5
52 6 1,000
Media timpului de reparare Mtr [km] 45,34
Media intervalelor de grupare a timpilor Mtru [km] 46
de reparare
coeficientul de variaÛie e [%] 1,45 %
Dispersia timpului de reparare Dr [km2]
Abaterea medie pătratică a timpului de Fr [km]
reparare

Pentru o durat| medie de staţionare de 45,34 ore, corespunde un parcurs echivalent la

viteza normat| de: 1586, 9 km. Aplicând relaţia 10, coeficientul de disponibilitate al cutiilor de
viteze studiate este: 98,34 %

Din analiza exemplului prezentat se constată că pentru elementele reparabile, o atenţie

deosebită se acordă perioadei de reparare, care prin valoarea indicatorilor specifici, poate duce
la creşterea rentabilităţii utilizării autovehiculului, sau determină o atitudine critică faţă de
produs.
În acest sens, coeficientul de disponibilitate determinat este în măsură să demonstreze că
produsul analizat pe baza monitorizării efectuate prezintă indicatori favorabili (atât cei generali
cât şi cei specifici repunerii în stare de funcţionare).