Atunci cand esti copil,lucuri par a fi percepute diferite.

Zapada parca sub privirea lui,e

mult mai alba mult mai sclipitoare,de parca fiecare fulg lucraza la o intreaga pature de matase ce
asterne pamantul si curata tot ce atinge,natura sternuta sub acst strat desi pierduta de mult de acel
verde ,parva reinvie capatand o rchie alba si dansand sub privirea cerului,ci desi nu e
insorit,ofera acea aratare senina si pura.Chiar daca acea ninsoare apare dupa ce toate sarbatorile
iernii par a se fi scurs in clepsidra timpului.zambetul nu pare sa-I paraseasca chipul,privirea nu
pare sa se lase usor incruntata,vazand in cale doar cum ar putea ca omul de zapada sa nu-si
piarda nasul,Adultiii nu au aceasi privire,aceasi gandire sau sentiment,dar totusi nu inseamna ca
nu exista si exceptii.
A fost odata,nu undeva departe,dar totusi nu aproape,un taram,unde totul parea scris sub
imaginatia unui adult supus de treburi,avand umeri ingreunati de greutatile vietii,undeva unde
cerul avea doar o nuanta de albastru inchis,anotimpurile erau impartite in doar doua parti,cea
ploaiasa,unde micutele picaturi pareau a mangaia doar pamantul si insenina natura,iar cea dea
doua,unde furtuna poate fi considerata o ruda de-a furnici,distrugand tot ce micuta ploaie
incercase sa inverzeasca.La sfarsitul acestui mic oras se afla un castel,ce nu ar putea fii descirs in
nicun cuvant pe care ai incercasa il atasezi,Atat de mare si intunecat incat nu puteai deosebi un
geam de perete,negricios precum taciunele intr-un mofelaj foarte ciudat.Nimeni nu si-ar putea da
seama ce e mai exact,insa unii spun ca reprezinta focul adanc al negrului sufletului,c-am ciudata
forma si legenda a unui castel,ce are ca si proprietar,o persoana de mare importanta pentru acest
taram.Aceasta persoana era mai exact,Aceasta persoana,o figura inalta,mereu avand o privire
sumbra,misterioasa,fara sa-ti ofere prea multe detalii,mereu avand o imbracaminte
eleganta,iubind orice cuprindea nuantele sumbritatii si cosmarului.Dar totusi,luand in considerare
ca totul in acel oras era precum el,astupat in tanciunele intunerucului,de ce el?Pentru ca totul are
o explicatie,catusi de putin logica,trebuie mentionat astfel ca pe langa acest taram mai existau si
alte locuri,de dimensiuni mai mici total oupse acestuia,Unul parea sa fie exact cum incepusem sa
prezint,desprins din povestiile copiilor,totul fiind numai soare,de te intrebai daca exista vreodata
ca macar sa pomeneasca cuvantul intunecat sau putin innorat,altul lua rolul de intermediar,nici
prea fericit,nici prea sumbru,,undeva prins spre mijloc,altul care parea sa fie tot lafel de insorit
insa cateodata avand si mici tente de intuneric.Prezentand astfel tot ce inconjoara al nostru
taram,reprezentantul,pe numele sau Jackson Sully,fusese singurul care prin ideile sale,a reusit sa
faca taramul sau unul dintre cele mai imenese dar si mai famoase,avand chiar mici influente,fie
ele rele sau bune,asupra micilor locuri mai apropiate.
Totul isi pastra monotonia,datorita lui,nimic nu-si iesea din acel circuit,invartinu-se
mereu in cercul aceleasi povesti,insa poate oare acest cerc sa se desprinda usor,usor precum
nodul unui atei ce sustine ceva cu adevarat valoros?Desi,majoritatea persoanelor pareau a fi de
acord cu acest lucru,exista cineva ce nu parea ca e de acord sa-si imbrace acel costum al
intunericului si sa-si transforme propria poveste in una generala.Jack Neilman,un om ce dupa
nume nu ai fi zis ca pare sa se diferentieze de reprezentatul acestei idei,eram precum apa pe
langa foc,total opus,cu o dorinta arzatoare de a-si transforma locul in cevaatat de diferit ca ar fi
uimit pe toata lumea.La inceput,pe cand acesta doar parea sac apete acea imagine a persoanei
neimportante,ce doar incepe sa vorbeasca pentru a comenta,pentru ca lui nu I-ar fii convenit
nimic,debenise din ce in ce mai mult o umbra a lui jakson,ce usor usor isi tesea ideile asupra
orasului.
Privind de pe geamurile intunecate Jakcson simtea cum regulile sale,ramaneau atintite
spre propriul sau taram si totusi undeva acest lucru parea a fi incalcat.Clipii de doua ori,sorbii
putin din cafea amaruie,privind din nou acel loc.Nu vedea gresit,nu,nu ii juca feste cosmarurile
mintii,era o urma,a acelui cuvant total opus pentru,un cuvant ce ii aducea total opusul
semnificatiei sale propii,fericire.Fata sa capatase o expresie,neobisnuita pentru el,era oare
furie,nelintiste?Tot ce stia era cu siguranta cauza,singura persoana care ar calca orice om in
picioare pentru a-si impune punctul de vedere,fara vreun interes al consecintelor.Lasand usor
privirea in jos ranji despretuitor,stiind ca avea astazi sa-si schimbe planurile.
Ajunsese in acel loc,si ce uimit era!Totul,parea asa fericit,nu stia cu-I sa ii jupuie prima
dat pielea,vinovatului sau celor care l-au urmat,uitand parca de tot ce incercase el sa cladeasca.
-Ce se petrece aici?Cumva incercati sa darmati tot ce am incercat sa cladesc eu in atatia
ani?!spusese Jackson,cu o voce atat de tipatoare si impunatoare.Asta era tot ceea ce primea in
schimb dupa tot ce a facut?
-Nu esti seful nostru,se auzi o voce din multime,fiind aprobat de restul.Spre mirarea
sa,Jackson nu isi observase adversarul in acea multime,pareau a fi doar persoane nesemnificative
si totusi cu o voce impunatoare asupra poporului.Oare era doar planuit de el,pentru al enerva si ai
intepa viata cu scaieti si ingreuna si mai mult treburile sale?
Uimit fiind nu scapse niciun sunet,tacu privind acele persoane si totusi tot trebuia sa
caute sursa acelei fericiri,stiind astfel ca nu-si poate lasa aici cautarile si sa lase asa zisul hot cu
constiina curata.Nu vroia sa il lase Jake Neilman,neinterogat asa ca avea de gand sa il caute.Stia
ca sunt putine locuri unde ar putea ,doar isi stia taramul ca in palma.Asa ca incepu sa-l caute
sperand ca il va gasi si mustra,doar el ar putea fi singurul vinovat.,nu-I asa?
Statuse o vreme in cautari,stia unde il observa mereu cand umbla cu ale sale treburi,insa
nu era,parea ca ar fi disparut de pe fata taramului ascunzandu-se centrul unei alte
planete,inconjurata de alta galaxie si alt univers.Se scuturase odata,incercand sa-si adune sirul
gandiri,se mai scuturase incodata incercand sa isi construiasca amintirile de odinioara,iar a treia
oara chiar primise ceea ce cauta,un raspuns.Stia ca acel rebel,asa cum era,obisnuia sa-si petreaca
timpul in gradina trandafirilor ce era interpretata drept margine a celor doua taramuri,astfel
acestea neamestecandu-se niciodata.Desi se stia ca nimeni din cele doua taramuri nu avea voie
acolo el era singurul mai indraznet si nepasator cu privire la reguli astfel ca obisnuia din cand in
cand sa mai stea pe acolo desenand rand pe rand acei trandafiri.
Desi la inceput era sceptic la acasta idee,deoarece nu dorea sa incalce acea regula stia
totusi ca daca l-ar fi lasat continuie,sumbritatea,intunericul,monotonia si vesnica repetitie a
acestui loc s-ar fi spulberat precum o floare,raman doar mici ramasite a ceea ce era candva.Privi
de cateva ori in zare,desi nu il observa de prima data,a doua oara il surprinse asezat undeva,unde
soarele nu prea patrundea,un mic loc ce parca ii aducea aminte de propria locuinta.
 -Ce cauti iar aici?!Ti s-a spus de atatea ori ca nu se permite patrunderea a nimanui din
ambele taramuri!tipase Jakcson,incercand sa nu-si lase furia sa il macine prea tare si sa
pedepseasca faptasul inaintea recunoasterii faptelor.Ce incerci sa faci din propriul taram?!Un loc
al fericiri?!Dupa atata trudit si muncit la aceasta pictura a orasului tu ai stropit anumite locuri cu
apa,stricand pictura!Se auzea tristetea dar si furia din acea voce,de parca ar urma sa-l scuture
putin pe faptas pana ar fi ametit,simtindu-si vinovatia.
-Ce te uiti spre mine?!Ce crezi ca eu sunt ala care brusc s-ar apuca sa faca din taram o
masina de bomboane?!Oamenii cerului sunt vinovati!Doresc ca acest taram sa dispara,Incet incet
si sa fie tot doar ce soarele lumineaza,ii reprosase el uitandu-se parca deranjat de acuzatiile date.
-Oameni cerului,cine sunt aceste persoane si de ce doresc ca acest lucru?Toate persoanele
sunt fercite cu ce au in aceste zone,spusese el desi parca simtea oarecum ca se minte pe sine .
-Oameni cerului nu sunt din zonele acestea,dar au o stransa legatura cu ce-I din orasul
fericiri,crezi ca e totul atat de minunat cu ei doar pentru ca au acceptat acest intuneric sa fie
mereu cel mai populat?Fericirea e greu de procurat,dar sentimentul e mult mai puternic decat
orice incearca al nostru taram sa creeze!ii reprosase Jack,uitandu-se la el cu o privire
taioasa.Oricat de mult iar fi placut sa se opuna regulilor si sa fie el cel diferit,nu iar fi plcauit
ideea ca cineva sa reconstruiasca cu totul un al taram.Singura modalitate prin care ai putea oprii
acest lucru este sa inlaturi pe a tot puternicul acelui taram,TaoBao,fiind singurul dintre tot
conducatorii pe care la avut acel taram,ce doreste sa faca din tot ce este injurul sau un intreg in\
zsx care doar el isi pune amprenta.Dar cum tu esti unul cu regulile nu cred ca ai face asta,deci
bucura-te cat inca castelul tau e negru si nu a primit dungi albe,aratand ca o zebra impaita.
-Nu pot permite asa ceva!Imi voi pastra acest taram exact asa cum este si il voi face sa
plateasca pe acel pungas pentru ca a incercat sa-si infiltreze regulile in jocul altuia,rosti acesta
simtindu-se prin vocea lui setea de razbunare.Totusi insa,reaizase ca nu are habar cum sa ajunga
la dansul,nu avea habar de nimic in legatura cu taramul vecin,sau cum arata acestea persoana
insa totusi stia ca totusi cineva l-ar putea ajuta,in acest drum.Il privise pe Jack pentru cateva
secunde,stia sigur,avea sa-si calce pe orgoliul,astfel trebuia sa se imprietenesca cat de cat cu el
pentru a-si salva taramul.Dregandu-si vocea,il privi putin ca apoi sa rosteasca ceva ce nici el nu
credea ca va zice vreodata,ai vrea sa calatoresti alaturi de mine,ajutandu-ne reciproc?
-Oh,ce mirare se pare ca din dusmani am devenit prieteni.rase el intanzind mana,accept
cu o singura conditie,acest taram sa-si piarda acestea monotonie vesnica si plictisitoare,nu
accepti pierzi asta dar si taramul cu totul,e alegerea doar a ta,ii transmisese acestuia asteptand un
raspuns,stia ca sunt mari sanse sa nu accepte insa era incercarea sa nu-I asa?
Privi de cateva ori spre el,nu stia ce sa zica,iar fi venit sa ii friga o palma aspra pe dupa
cap,incat ar fi acceptat fara a mai comenta,insa pentru prima data incerca sa-si impinga orgoliul
la o parte,astfel acceptase.Totusi poate ca era mai bine o evitare a unei repetitii decat schimbarea
completa.Astfel cei doi au pornit spre asa zisul conducator al taramului fericrii.
Drumul sub privirea lui lui Jackson,parea de-a dreptul fascinant,vazand toate acele
carari,florile acelea colorat,copaci prinzand acea tenta de verde precum cristalul,sufletul
simtindu-se ca intr-un adevarat labirint al vietii,avand sentimente pe care niciodata nu stia ca le
poate simti sau ca le are.Atat de fermecat si uluit incat pentru o secunda,isi uitase scopul,isi
uitase tinta,stiind doar ca ar vrea sa priveasca la nesfarsit tot ce era in jur,Pentru o secunda,parca
intelese ceea ce incercase Jack sa ii transmita,prin faptul ca fericirea chiar era ceva mult mai
puternic.Isi scuturase capul,adunandu-si intr-un final gandurile,doar nu avea sa capate pozitia de
om complet pierdut in departarile vietii.
-Fii cu bagare de seama,padurea aceasta,Padurea Spanilor,pe cat de frumoasa e,pe atat de
multe trucuri are sa te ademeneasca intr-un neant din care numai poti scapa.Crede-ma te
sfatuiesc sa nu te iei dupa suflet ci dupa minte,pana la urma unde nu-I cap vai de picioare,rase el
pentru o secunda privind in jur.Totul era frumos insa doar o iluzie catre o adevarata capcana.
Astfel amandoi,mergand ,incercau sa nu se lase prada frumusetii naturii,avand sa-si
indeplineasca tinta.Tot drumul paruse cu adevarat un chin,insa precum bravii eroi au rezistat
tentatiei fara sa se piarda,vazand astfel cum la finalul ei,dupa ce au reusit sa o strabata pana la
capat,cum se transformase intr-un adevarat loc al groazei,iar copacii ce odata erau verzi precum
cristalul,negrii astupand tot ce ar fi putut avea o frumusete,pamantul transmorandu-se intr-o
smoala ce iar fi inghitit pe loc.
-Se pare ca nu intotdeauna graba strica treaba si totusi mai avem ceva pana la TaoBao,ii
spusese Jack privind usor spre partenerul sau.Mai avem de trecut pe langa hanul celor
doisprezece povestitori,urmand sa avem grija la Moara Norocoasa deaorece nu prea e asa cum
poarta numele,iar apoi de casa nuntilor si fix in fata e castelul lui TaoBao.
-N-am putea pur si simplu sa ocolim?Adica ce treaba avem noi spre exemplu cu
hanul..sau casa nuntilolor?il privise putin intrebator,incercand sa realizeze daca e o pacaleala si
are de gand sa il straga pe sfoara.Jackson il privi putin ranit,dandu-si seama de ce ar gandi insa
dupa minute bune de explicatii intelesese,ca nu sunt degeaba.Hanul era cunoscut pentru
ademenirea persoanelor cu diferite bunatati,ca mai apoi sa ii faca sa-si marturiseasca
scopul,Moara Norocoasa era un loc unde oamenii des ajungeau pacalitii de hotii,iar casa nuntilor
pentru faptul ca mai nimeni nu scapa fie necasatorit fie deloc,spunandui-se s asa deoarece era un
loc al nuntilor nesfarsit,iar conform taramului fericit era un gest extrem de grav si demn de
pedepsit,daca paraseai o nunta inainte sa se termine.
Drumul nu a fost usor deloc,astfel cand au ajuns in fata hanului celor doisprezece
povestitori au vazut cum cu adevarat bucatele calde si povestile frumoase ii ademeneau atat de
tare,mai apoi atmosfera atat de placuta te facea pur si simplu ca aici iti e familia de suflet.Toti cei
doisprezece povestitori,erau barbati de varsta mijlocie,inalti,zvelt,cu o cultura bine
devoltata.Aveau acel dar al povestitului,incat iubeai sa le asculti povestile.Dupa ceva timp desi
totul era atat de placut,stiau pana la urma ca era doar o mare capcana,prin care incercau sa obtina
infor vmatii.Incercasera prin discretie si gratie insa totusi fusesera observatii de hangita.
-Incercati sa ajungeti la TaoBao,asa-I domnilor?spusese femeia uitansu-se la cei doi
barbati cum priveau spre ea umiti.Nu va faceti nu va voi da in gat,avand in vedere ca va observ
atat de seriosi,nu a-ti picat aceasta capcana.
 -Dar totusi care e motivul pentru care ne lasi?Si..stai putin cum ti-ai dat seama?Jackson
privi cu umire femeia ce parea ca o adevarata zeitate pentru el,doar ghicise atat de simplu.
-Baietii aici in taramul fericiri,nu se permite cu oricr timp de material de
culoareaneagra.Este considerat un semn de rautate.Nu prea o sa va descurcati purtand aceste
tinute pe aici,in schimb,am aceste haine care sa zic ca v-ar fi in ajutor!zambise femeia inmandu-
le niste costume care erau de-a dreptul definitia tot ce inseamna fericire.Atat de colorate si
sclipitoare,incat te faceau sa crezi ca ele te poarta pe tine si nu tu pe ele.Putin suparati,barbati
imbracara acele haine desi se simteau exact ca la un circ.O haideti baietii nu fiti suparati,eu doar
incerc sa va fiu de folos!
-Dar aratam a motani impaiati!Sunt atatea culori incat incep sa cred ca prefer imi storc
lamai pe fata!ii spusese Jackson acesteia,incercand sa isi arate cat mai mult nemultumirea.
Femeia rase putin,incercand sa le explice de ce trebuia asa si nu cum ar fi vrut ei,fiind o
deghizare de-a dreptul absurda dar totusi necesara pentru a trece ultimele probe ramase.
-Multumim,pentru tot,dar totusi nu ai dori sa vii cu noi?Par foarte bine stiutoare de aceste
drumuri si totodata de aceasi parere cu noi presupun,nu-I asa?ii spusese Jacskon privind-o cum
privirea parca isi pierderea slipirea.
-Acest domn a transformat frumosul nostru taram,intr-o fabrica de zambete!Sunt dornica
sa-l faca sa plateasca pentru acest lucru!zambi femeia.Mai intai va trebuii sa ma deghizez pentru
ca nu vreau sa stie adevarata mea identitate si sa fiu data de gol asa ca baietii ajutati-ma sa ma
deghizez!
-De ce vrei sa te ajutam sa te deghizezi intr-o servitoare?Adica poti fi si tu asa colorata ca
noi!spusese Jackson ajutand-o cu deghizarea.Si baticul asta te face prea batrana.
-Sa fiu cat mai credibila,astfel ma voi da drept servitoare voastra si va voi mai putea ajuta
cu cate ceva!Apropo ma numesc Matilda!
-Suntem incantati de cunostinta!Eu sunt Jack iar comentatorul este
Jackson,reprezentantul taramului intunericului!zambise Jack,astfel cei trei luand-o spre drumul
ce le-ar aduce bine meritata rasplata si anume inlaturarea lui TaoBao de la tron.
Lunga calatorie parca abia de acum incepuse,astfel ca cei trei trebuiau sa strabata ultimele
doua obstacole.Moara Norocoasa spre surprinderea lor nu a fost un obstacol atat de greoi,insa
toti trei s-au impiedicat de cel putin sapte ori,au agatat cate o creanga si un hot le furasera chiar
mancarea,insa spre fericirea lor au reusit sa strabata si acest obstacol,ce intr-un final nu
presupunea decat o stapanire a furiei.
Ajunsi la casa nuntii,ultimul obstacol ce iar fi conduscuscastig,au realizat ca e practic
imposibil de trecut peste.Daca plecau,riscau cu totii sa fie inchisi,daca ramaneau,ramaneau
pentru totdeauna,iar singura cale prin care puteau parasii vesnicile nuntii,era de a te
casatori.Privindu-se unii pe altii incercau sa desluseasca o idee catusi de mica,prin care ar putea
sa-si dupa planul la bun sfarsit insa totusi mintea parea sa le joace feste astazi.Pana realizasera
un lucru,daca s-ar fi furisat,fara sa realizeze cu adevarat ca pleaca de la acea nunta,ar fi reusit
intr-un sa scape de vesnicile nuntii.Astfel mintind ca sunt nevoitii sa aduca fructe din livada
casei,au incercat sa se furiseze.
-Ce credeti ca incercati sa faceti?!se auzi o voce tipatoare dinspre casa.Incercati cumva sa
parasiti in momentul nuntii mele!?
-Noi?Oi dar cine ne crezi?Doar incercam sa adunam merele din varfului copacului!spuse
femeia zambind ca mai apoi sa arunce in mar direct inspre fruntea ei incat sa o faca sa ameteasca
putin,si sa-si piarda echilibrul,Rase putin ca mai apoi ce trei se se arunce aprope unult peste altul
spre iesirea din acel labirint nesfarsit al nuntilot.Va rog,aduceti-mi aminte sa fac rost de un cal
zburator,spre intoarcere.Am c-am rupt copacul ala cu mere iar iersicile nu-s asa bune drept
sageata.
-Am mancat atat de mult,ca porcul din ograda lor incepuse sa ma priveasca putin gelos!
Asta e obstacol sau ispita?!se revoltase Jack incercand sa-si prinda la loc camasa.
Dupa acest ultimul obstacol,tinta ei bine se pare le ajunsesera sub nas.Observasera cum
castelul se asemana foarte mult cu cel ce gazduia taramul intunericului.Aceasi forma,a unei
flacare ce de data asa parca simboliza altceva,ce parca transmitea un alt mesaj,de parca ar fi fost
flacara ce simboliza acel sentiment de mandrie si iubire fata de sine insusi,o descriere foarte buna
a lui TaoBao.Patrunsi astfel in inaltul castel,il surprinsesera pe acesta sorbind dintr-un
ceai,zambindu-le intr-un mod dispretuitor.
-Oh marele Jackson Sully,conducatorul taramului intunericului si a tot ce e mai intunecat
a venit alaturi de o servitoare oarecare si un clovn sa ma infranga,pe mine?Sunt TaoBao
conducatoru taramului fericirii,am oamenii cerului alaturi de mine!tipase avesta facandu-si
prezenta stima de sine si increderea in ale sale cuvinte.
-Trebuie sa te inveti ca exista limite Taobao!Nu totul e dupa tine si oamenii tai!Fiecare
taram trebuie sa ramana asa cum este!ii reproasase Jackson incercand parca sa faca rost de un
raspuns care sa il bucure spre final,stiind insa ca oricum acesta nu va cadea de acord cu el.
Nervos TaoBao se asvarlise cu o sabie inspre el,insa la timp Matilda ii daduse ce apucase
la mana de pe peretii acelui castel,fiind se pare un simblu baltag insa de vechime foarte
mar.Incercand sa capete controlul,cei doi prieteni incercasera sa ii sara in ajutor insa fara
folos ,oamenii cerului ii luasera spre surprindere astfel ca aceastia trebuaiu sa duca o alta lupta
separata.Jackson simti cum ii sunt strapunse puterile astfel,simti cum nu va fi in stare sa-si duca
planul pana la capat dezamagindu-si nu doar prietenii cat si pe sine insusi,astfel indurerat
ingheniunchia .Nu era suficient de puternic trebuia sa recunoasca,iar baltagul vechi si prafuit nu
se compara cu sabia din mainile lui asa ca se lasa usor in genunchi asteptand sa fie pur si simplu
strapuns.
Deschizandu-si usor ochii privi cum propriul sau prieten alesese soarta aceasta in
locul,lasand un zambet pal pe obraji.
-Promite-mi ca vei respecta ceea ce ti-am zis..fa-o pentru mine dar si pentru tine,spuse
acesta simtind cum pur si simplu sufletul are alte ganduri cu trupul sau plapand.Jackson simti
pentru prima data un alt sentiment ce nu-I mai parcurse vreodata corpul,simtind o sete de-a
dreptul salbatica pentru razbunarea prietenului sau,astfel arunacand baltagul din mana isi forma
dintr-o flacara aparuta in palma o imensa sabie,fara mila rapungandu-l pana tot trupul sa facuse
prevum taciunele.
Reusind astfel,sa-si termine scopul propus nu doar prin sacrificiul propriului prieten dar
insa si prin adevarate probe pe care acest drum a putut sa I le ofere,a realizat ca nu doar tristetea
este tot ce conteaza,sau fericirea,totul trebuie sa fie exact precum gradina din mijlocul celor doua
taramuri,frumoasa,sclipind de-a dreptul,insa crescand copaci cu o adevarata tenta de
sumbritate,fiinnd oarecum cu cate putin din toate,avand un echilibru.Atsfel odata cu moartea lui
TaoBao Jakcson preia tronul ,unind astfel cele doua taramuri,schimband astfel complet vesnica
poveste cusuta identic mereu,intelegand de ce mereu Jake isi dorise acest lucru.Atfel pentru
prima dat stia si un alt sentiment inafara de tot ce yinea de intuneric,stia de fericire,stia de
razbunare,dar si uimire.
Astfel povestea se schimbase asa cum isi dorise de la inceput Jake Geilman insa,fusese pictata pe
panza lui Jackson Sully ce a avut in plan ceva putin mai diferit de la inceput,insa fara a elimina
tristetea sau fericirea,combinandu-le intr-un final si obtinand astfel un intreg taram numit
viata,Acesta reprezinta in acest mod,un adult,ce intr-un final capata privirea unui copil,fiind
aceea exceptie,acel mic trandafir rosu dintre miile de margarete,
Si-am incalecat se-o sa si v-am spus povestea asa..