Sunteți pe pagina 1din 47

S.C UPET S.A.

APROBAT DIRECTOR GENERAL

COD 27

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIMUL AJUTOR la locul producerii unui accident


cf. Legii Securitatii si Sanatatii in munca, nr. 319 / 2006 (completare a Instructiunilor Proprii nr. ______ / ________) Conform Legii Securitatii si Sanatatii in munca, nr. 319 / 2006: ACCIDENTUL DE MUNCA reprezinta vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile calendaristice, invaliditate ori deces. PRIMUL AJUTOR consta in totalitatea actiunilor inteprinse imediat dupa producerea unui accident, inclusiv de munca, pana la momentul interventiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a impiedica periclitarea vindecarii bolnavului, fie prin aparitia unor complicatii ce ingreuneaza actul terapeutic ulterior, fie printr-o evolutie nefavorabila urmata de instalarea unor infirmitati definitive sau de deces.

Motto: Daca nu poti ajuta un accidentat sa traiasca, macar nu-l ajuta sa moara
1. PRINCIPIILE DE BAZ N ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
n toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important s se: - asigure locul accidentului; - ia msurile de prevenire pentru ca starea de fapt s nu se nruteasc; - stabileasc contactul cu persoana bolnav sau accidentat; - acioneze corespunztor cnd persoana accidentat sau bolnav este lipsit de cunotin; - aline durerea; 1

- stabileasc prioritile. Organizarea activitatii de acordare a primului ajutor este deosebit de importanta. Printr-o actiune ordonata, competenta si fara gesturi inutile se castiga timp pretios, element deseori esential pentru salvarea victimelor. In momentul in care se intervine pentru salvarea victimelor unui accident trebuie respectate urmatoarele principii:

Victima nu se mobilizeaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau / si pentru cel care acorda primul ajutor! Primul ajutor se acorda la locul accidentului! In primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se alerteaza imediat Ambulanta!

Tinand cont de aceste principii, este bine ca actiunea dumneavoastra sa se desfasoare in urmatoarea succesiune: 1. 2. 3. 4. 5. Semnalizati accidentul (evitati cresterea numarului de victime)! Degajati accidentatul! Acordati primul ajutor! Chemati Ambulanta! Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana la sosirea Ambulantei!

Prima preocupare pe care trebuie sa o aveti este sa actionati in asa fel incat numarul de victime sa nu creasca. Nu de putine ori, din dorinta de a fi de ajutor victimelor unui accident, martorii se precipita spre locul accidentului uitand ca, fara o asigurare minima, pot deveni la randul lor, victime. Nu uitati ca vizibilitatea la locul accidentului poate fi slaba, fapt care, asociat unei actiuni dezordonate si precipitate a martorilor, poate surprinde pe ceilalti lucratori! Asigurarea locului accidentului Personalul de prim ajutor trebuie, n primul rnd, s asigure securitatea persoanei accidentate, a celor din jur, ct i a lui nsui. De fapt, aceasta nseamn scoaterea persoanei accidentate din zona n care a avut loc accidentul, dac exist pericol de incendiu, explozie etc.. Prevenirea agravrii situaiei Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor 2

trebuie s examineze accidentatul/accidentaii. Salvatorul va trebui s evalueze situaia i s neleag cauzele care au provocat-o. Tratamentul stabilit a se aplica n urma acestei evaluri nu trebuie s contribuie la agravarea situaiei. Urmeaz cteva exemple asupra modului n care personalul de prim ajutor trebuie s gndeasc i s acioneze pentru a preveni agravarea situaiei n timpul tratamentului; Pentru a preveni sufocarea, aezai persoana care i-a pierdut cunotina n poziie lateral, stabil; Hemoragia trebuie s fie oprit rapid, pentru a preveni pierderea inutil a sngelui. n cazul simptomelor i indiciilor de oase fracturate, personalul de prim ajutor va lua msurile necesare pentru prevenirea agravrii fracturii i a perforrii pielii de ctre oasele fracturate; Cnd temperatura aerului este sczut, trebuie s se previn scderea inutil a temperaturii corpului. Stabilirea contactului cu persoana bolnav sau accidentat Cel ce acord primul ajutor nu trebuie s se lase constrns de spectatorii prezeni n a acorda asisten inutil sau exagerat. Totodat, nici nu trebuie s evite acordarea ajutorului de teama c face ceva greit. Prima examinare trebuie s evidenieze posibilele traumatisme fizice ale victimei. Adeseori, aceste lucru este dificil, datorit strii psihice a accidentatului. Gndurile i sunt haotice i se concentreaz cu greu asupra celor spuse de personalul de prim ajutor. Purtai-v calm, hotrt i cu ncredere. n situaii concrete, este recomandabil s acionai n urmtorul mod: - n timpul examinrii, inei n mna dumneavoastr mna accidentatului, pentru a stabili un contact fizic. Aezai mna cealalt pe pieptul sau pe abdomenul acestuia, cnd l ntrebai dac are dureri n zona respectiv. Aceasta i d posibilitatea s urmreasc mai uor examinarea efectuat de personalul de prim ajutor sau s dea rspunsuri clare; - personalul de prim ajutor trebuie s dovedeasc o atitudine optimist i, n primul rnd, s-i exprime ncrederea c deine controlul asupra situaiei, iar persoana n dificultate va beneficia n curnd de ajutor; - din consideraie fa de celelalte persoane afectate i pentru a apra accidentatul de ncordare excesiv, n anumite situaii, este de dorit ca acesta s fie protejat fa de mediul nconjurtor. n aceast situaie, cei mai muli accidentai au nevoie de un contact apropiat, de cineva care s-i in de mn, s-i asculte. Intervenia n cazul n care o persoan este lipsit de cunotin 3

n aceast situaie, viteza cu care se acioneaz este de cea mai mare importan. Examinarea i tratamentul trebuie s fie efectuate rapid. Pentru ca ajutorul acordat s fie eficient, n primul rnd trebuie efectuat o evaluare a semnelor, a indiciilor clare care demonstreaz lipsa de cunotin. Acest lucru se realizeaz numai prin studiu i pregtire. Accidentatii gravi sunt, de obicei, fara cunostinta. Primul gest al salvatorului va fi sa controleze respiratia si circulatia sangelui. Ameliorarea durerii Durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin imobilizare i printr-o transportare corespunztoare. Prioriti n cazul n care exist mai multe persoane accidentate, este important s stabilim prioritile, astfel nct primul ajutor s se acorde cu prioritate persoanei celei mai grav accidentate. Poate fi dificil de stabilit o linie corect de prioriti, deoarece, cteodat, cei care prezint cele mai evidente traumatisme nu sunt neaprat i cel mai grav accidentai. De asemenea, nici cei care atrag cel mai tare atenia prin ipete sau plnsete, nu sunt ntotdeauna cel mai grav afectai.

Pentru a evalua gradul de afectare: 1. Vorbii cu accidentatul! Care este starea de contien pacientul este contient, coerent, confuz, obosit, incontient? Are accidentatul dureri? Unde? Ii poate mica accidentatul minile i picioarele? 2. Observai accidentatul! Exist semne de leziuni externe? Semnele externe dau vreun indiciu asupra gradului i tipului traumatismului? Accidentatul respir? Cum este respiraia? Normal? Greoaie (cu bolboroseli i gemete)? Care este culoarea feei? 3. Atingei accidentatul! Palpai pulsul la ncheietura minii sau la gt. Este accelerat? Cum este pielea? Rece? Lipicioas i umed? Examinai corpul accidentatului i verificai dac sunt semne de fracturi. 4. Evaluai! 4

Sunt ameninate funciile majore ale vieii? Starea de contien, respiraia, circulaia sngelui? 5. Stabilii prioritile! - Cine necesit tratament pentru salvarea vieii? - Cine mai poate atepta? Msuri de autoprotecie Cei care acord primul ajutor vin n contact direct cu persoane rnite, intoxicate sau care pot suferi de o boal transmisibil. Ca atare, sunt necesare msuri de autoprotecie pentru cel care intervine. De aceea: - La persoanele otrvite cu substane toxice pulverizate: se va spla bine cu ap curat faa acestora, nainte de a executa manevrele de respiraie artificial. - La persoanele intoxicate cu gaze ntr-o ncpere nchis: nainte de a se acorda primul ajutor, vom chema personalul de specialitate, pentru a scoate victimele din mediul toxic. Prevenirea contaminri cu boli transmisibile prin snge (ex. hepatita B i SIDA): La manevra de respiraie artificial: teoretic, singurul risc poate s l constituie sngele din gura victimei. Se aplic un material filtrant pe faa accidentatului. La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai dac cel care acord primul ajutor are rni. n acest caz: - i va pansa rnile; - dac accidentatul sngereaz i este incontinet, se va apsa pe zona hemoragic, utiliznd un strat gros de estur sau se va face compresie cu mna acoperit de un material impermeabil, pentru a se evita contactul cu sngele victimei; - dup ngrijirea unui accidentat, splai-v cu grij minile cu ap i spun!

2. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONAR
Respiratia si circulatia sangelui prin vase (activitatea cardiaca) reprezinta cele doua functii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator se instaleaza prin incetarea acestor functii. Prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie se urmareste repunerea in activitate sau sustinerea respiratiei si a circulatiei accidentatuluyi. Reanimarea victimei trebuie sa se faca rapid, eficient si continuu, inclusiv pe timpul transportului, pana la reluarea functiilor vitale. Pentru a retine mai usor ordinea manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie s-a propus formula mnemotehnica HELP ME (AJUTA-MA): H = hiperextensia capului; E = eliberarea cailor respiratorii; L = luxarea (impingerea) anterioara a mandibulei; P = pensarea narilor; 5

ME = masaj cardiac extern.

STOPUL RESPIRATOR reprezinta oprirea brusca a activitatii pulmonare si are urmatoarele semne si simptome de recunoastere: diminuarea sau oprirea miscarilor respiratorii; cianozarea (invinetirea) tegumentelor, in special a fetei; puls rapid; pierderea cunostintei. STOPUL CARDIAC reprezinta intreruperea brusca a activitatii inimii si are urmatoarele semne si simptome de recunoastere: puls slab sau absent la artera carotida; paloarea fetei cu cianozarea extremitatilor; relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor (pierdere de materii fecale si urina); pierderea reflexelor; marirea pupilelor; transpiratii reci; greutate in respiratie; pierderea cunostintei. Resuscitarea trebuie s fie efectuat numai pe indivizii care sunt n stare de incontien, nu respir i prezint o posibil ntrerupere a circulaiei sngelui (nu au puls). O persoan n aceast situaie se afl n stare de com. Scopul resuscitrii este de a scoate pacientul din aceast situaie i de a preveni decesul.

ACIONAI RAPID!
Este extrem de important pentru creier s aib un flux continuu de oxigen. Celulele creierului pot tolera numai o scurt ntrerupere a fluxului de oxigen, de obicei ntre 3-5 minute.

EXAMINAREA I TRATAMENTUL
Scuturai umrul accidentatului i strigai: Suntei treaz?. Dac nu exist nici o reacie: - strigai dup ajutor; deschidei cile de acces ale aerului, vedei dac pacientul respir (pentru aceasta, folosii numai 5 secunde!). Dac pacientul nu respir: - palpai-i pulsul (pentru aceasta, folosii doar 5 secunde). Dac nu respir, dar are puls: - ncepei respiraia artificial. 6

Dac nu respir i nu are puls: - ncepei manevrele de resuscitare cardio-pulmonar. Pulsul este examinat la gt, prin palparea cu degetul arttor i cel mijlociu pe partea lateral a Mrului lui Adam, n scobitura dintre trahee i muchiul gtului (artera carotid).

DESCHIDEREA CILOR DE ACCES AL AERULUI


Cnd persoana care acord primul ajutor asigur deschiderea cilor de acces al aerului, unei persoane n stare de incontien, n primul rnd trebuie s nlture toi corpii strini vizibili, care obtureaz gura i gtul. Apoi, nclin spre spate capul accidentatului: aeaz o mn pe frunte i cu dou degete de la cealalt mn ridic mandibula, fr a nchide gura accidentatului. Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin: metoda respiratiei artificiale gura la gura; metoda respiratiei artificiale gura la nas, daca nu se poate deschide gura victimei. Resuscitarea in stopul cardiac se face prin: masaj cardiac extern.

Primul ajutor in stopul respirator:


scoaterea victimei de la locul accidentului si deplasarea intr-un loc care sa permita acordarea primului ajutor (in cazul in care resuscitarea nu se poate face la locul accidentului); pozitionarea victimei pe spate, cu umerii ridicati, folosind un material moale, rulat sub omoplati; pozitionarea salvatorului in genunchi, lateral dreapta de capul victimei; hiperextensia capului (mana stanga a salvatorului este trecuta pe sub ceafa accidentatului, in asa fel incat sa se realizeze extensia cefei si impingerea capului pe spate; eliberarea cailor respiratorii de eventualii corpi straini (resturi dentare, pietre, sange) cu ajutorul aratatorului mainii drepte, infasurat intr-o bucata de tifon; luxarea (impingerea) mandibulei inainte pentru eliberarea orificiului glotic (daca e necesar limba accidentatului va fi trasa in afara); aplicarea unui material de protectie (tifon) pe fata victimei; pensarea narilor (cu mana dreapta) pentru a impiedica refularea aerului; efectuarea insuflatiei salvatorul inspira adanc, aplica gura peste cea a victimei, astfel incat sa o cuprinda in totalitate si insufla aerul in plamanii acestuia, apoi se retrage si elibereaza gura si nasul victimei. Controlul eficacitatii manevrei se face prin observarea miscarilor cutiei toracice; 7

repetarea insuflatiilor (14 16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil); transportul victimei la spital. Pe timpul transportului se vor urmari miscarile respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generala. Greselile cele mai frecvente, de evitat neaparat, constau in insuflarea ineficienta, datorita asezarii incorecte a capului (lipsa extensiei cefei), in neobservarea blocarii cailor respiratorii (lipsa controlului permeabilitatii cailor) si insuflarea insuficient de puternica. Aplicarea acestei metode nu este recomandata la accidentatii cu fracturi de coaste sau cu leziuni ale organelor interne. Cand nu se poate efectua metoda respiratiei gura la gura, se recurge la metoda respiratiei artificiale gura la nas. In acest caz, insuflatiile se vor face prin narile victimei, gura acesteia ramanand inchisa. RESPIRAIA ARTIFICIAL (metoda gur la gur) Dup ce ai deschis cile de acces al aerului, verificai dac pacientul respir. Verificai dac pacientul are puls. Blocai nrile pacientului ntre dou degete; insuflai aer i verificai dac se ridic cutia toracic. Folosii dou secunde pentru fiecare insuflare. Lsai aerul s ias afar i verificai dac se decompreseaz toracele. Meninei capul accidentatului n aceeai poziie.

Primul ajutor in stopul cardio - respirator:


Resuscitarea in stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern. Verificarea activitatii cardiace se face prin palparea pulsului la artera carotida (la gat) sau prin ascultarea batailor inimii, punand urechea pe pieptul bolnavului. scoaterea victimei de la locul accidentului si deplasarea intr-un loc care sa permita acordarea primului ajutor (in cazul in care resuscitarea nu se poate face la locul accidentului); pozitionarea victimei pe spate, pe o suprafata neteda si dura; pozitionarea salvatorului in genunchi, lateral stanga; efectuarea masajului cardiac: se actioneaza pe treimea inferioara a sternului, cu podul palmei stangi peste care se aplica podul palmei drepte. Se exercita scurt si energic o presiune, actionandu-se cu coatele intinse, astfel incat sternul sa coboare cu 4 6 cm spre coloana vertebrala. Se lasa toracele sa revina spontan la normal, fara ca mainile sa se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repeta cu o frecventa de 60 / minutminut; masajul cardiac extern se continua pana la reluarea batailor cardiace sau atat timp cat rezista salvatorul, manevra fiind foarte obositoare; transport la spital. Pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiratia, transpiratia, culoarea tegumentelor, marimea pupilelor, starea generala. Cand la locul accidentului se afla: - un singur salvator, acesta va efectua, pentru resuscitarea cardio-respiratorie, 15 compresiuni presternale si 2 insuflatii succesive gura la gura; 8

- doi salvatori, pentru resuscitarea cardio-respiratorie, se va proceda astfel: un salvator efectueaza o insuflatie, iar cel de-al doilea 5 compresiuni presternale. Manevrele vor fi executate succesiv, nu concomitent. RESUSCITAREA CARDIAC Gsii locul de apsare corespunztor. Localizai sternul. Punctul de apsare va fi situat deasupra limitei inferioare a sternului, la o distan de 2 degete. Aezai palma minii peste punctul de presare i cealalt palm peste prima. Ridicai degetele de pe cavitatea toracic. Apsai drept n jos, de 80-100 ori/min. Apsai de sus n jos cca. 4-5 cm la o persoan adul. Dac pacientul nu respir i nu are puls, executai 15 compresiuni externe ale pieptului la dou insuflaii (resuscitarea cardio-respiratorie).

Erorile frecvente constau in plasarea defectuasa a palmelor in afara zoni in care se afla inima, in nerespectarea frecventei si a ritmului corect. Apasarile brutale pot sa produca fracturi costale si leziuni ale organelor interne (plamani, inima, ficat, splina). Manevrele pot duce la oboseala, dat fiind ritmul sustinut in care se fac. De aceea, este nevoie sa se aleaga o pozitie cat mai comoda si cat mai relaxata, care sa nu solicite un efort muscular inutil. Pentru a evita solicitarea suplimentara a musculaturii bratelor, este bine ca apasarea sa se faca numai prin lasarea greutatii corpului pe mainile aplicate pe torace, printr-un balans usor al corpului, pe picioare si palme, din solduri. De aceea, tehnica masajului cardiac extern trebuie exersata, intr-un cadru organizat si sub conducerea unei persoane competente.

3. PLGI I BANDAJE
Pielea este un organ cu funcii importante pentru via. Factorii externi i pot cauza leziuni care necesit acordarea primului ajutor. Rana sau plaga reprezinta o intrerupere a continuitatii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poarta de intrare a microbilor in organism. 9

Plagile pot fi: - excoriatii (zgarieturi); - superficiale (afecteaz straturile pielii); - profunde (sunt afectati muschii, vasele, nervii, diferite organe, oase). Dup profunzime, se disting: - tieturi simple, cu afectarea exclusiv a pielii; - tieturi complexe, cnd vtmarea cuprinde, dup caz, oase, vase de snge, nervi, tendoane, muchi sau organe interne. DIFERITE TIPURI DE PLGI: Sfierea, frecarea produc plgi superficiale. Dac nu se infecteaz, ele se vindec fr a lsa cicatrice. Inciziile adnci, provocate de tiuri ascuite, pot sngera din abunden. Tietura este de obicei curat. Sngerarea are un efect de curare i, astfel, pericolul infectrii este mic, dac obiectul care a produs rana nu a fost murdar sau ruginit. Penetrri prin strpungere (cu un cui, cuit, geam) cu o deschiztur mic de intrare i un canal ngust de-a lungul tieturii. Atingerea organelor interne este frecvent i, adeseori, impuritile ptrund adnc n esuturi, mrind riscul infectrii. Toate plgile provocate prin njunghiere (ale pieptului sau abdomenului) trebuie tratate de medic, fiind pericol de perforare. Tot mediul trebuie s examineze i secionarea ncheieturilor, pentru a se evita infeciile. Plgile provocate prin mpucare pot avea aspecte diferite, n funcie de calibrul armei i de viteza glonului. Cnd este lovit de un glon, osul se sfarm. Orificiul de intrare al glonului poate fi mic i adnc, iar cel de ieire poate fi larg i zdrenuit, esuturile fiind rupte i nsngerate. Schijele provoac o combinaie de rni zdrobite i rni adnci, similare celor provocate prin mpucare. COMPLICAII ALE PLGILOR Sngerarea: va nceta de la sine n cazul tieturilor minore. Cnd pierderile de snge sunt mari, exist pericolul ntreruperii circulaiei. Infecia: pielea este un nveli protector mpotriva impuritilor care pot ptrunde n corp. Cnd pielea este rupt i intervenise infecia, plaga se inflameaz, temperatura crete, esutul se umfl i, dup un timp, se formeaz o plag purulent. Vtmrile interne: datorit pericolului perforaiei, ca n cazul rnilor de cuit n piept i abdomen sau infectrii articulare n cazul tieturilor n articulaii, toate aceste plgi trebuie tratate de medic. Tetanos: plgile infectate, cum sunt cele zdrobite sau tiate, pot conduce la tetanos, complicaie ce poate fi observat abia dup cteva zile de la infectare. 10

PRIMUL AJUTOR N CAZUL PLGILOR PRIN TIERE Acoperii rana i oprii sngerarea; - inei ridicat, pe ct posibil, zona afectat a corpului; - Prevenii ntreruperea circulaiei; - Transportai rnitul la medic sau spital. ACOPERII RANA I OPRII SNGERAREA ! Tieturile mici, deschise, pot fi tratate cu ap curat i spun. Marginile deschise ale tieturii trebuie s fie puse cap la cap, nainte de acoperirea plgii cu un bandaj sau comprese. Dac tietura este mare i trebuie s fie tratat de medic, persoana care acord primul ajutor trebuie s curee rana i apoi s aplice un bandaj curat. De obicei, se acoper cu o compres. Este important ca nimeni s nu ating interiorul compresei cu degetele. Sngele, impuritile, fragmentele de corpi strini nu se ndeprteaz, deoarece aceasta poate provoca o sngerare i mai mare, crescnd pericolul infectrii. Ca bandaj, folosii faa, care se prinde n trei puncte. Bandajele trebuie s fie aplicate solid i sigur, dar nu prea stns, ca s pun n pericol circulaia sngelui. Punei bandajul compresiv sau de susinere peste tietur, n funcie de tipul rnii. Prevenirea ntreruperii circulaiei. n cazul tieturilor mari i al pierderilor masive de snge, exist pericolul unei ntreruperi a circulaiei (vezi prevenirea la cap. Fracturi). n ceea ce privete transportul persoanei accidentate vezi cap. Transportul unui accidentat. BANDAJAREA nainte de a aplica un bandaj, trebuie s tii care este funcia lui. Multe persoane aplic bandajul numai pentru a acoperi aspectul neplcut al unei plgi. Un bandaj are urmtoarele funcii: - protejarea mpotriva infeciilor: bandajul pe ran; - oprirea hemoragiei: bandaje compresive; - protejarea tieturilor: bandaje de susinere. Ranile reprezinta porti de intrare pentru microbii aflati pe suprafata pielii sau antrenati din mediul inconjurator. Tesuturile zdrobite, sangele si secretiile din plaga reprezinta un mediu favorabil pentru dezvoltarea microbilor. BANDAJUL PENTRU RNI/TIETURI Este format din 2 pri: o parte interioar i una exterioar. Bandajul interior trebuie s fie curat i s acopere toat suprafaa tieturii, pentru a o proteja de impuriti.

11

Compresele sterile sunt bune, n special ca bandaje interioare. n cazuri de urgen, se poate folosi o batist curat. O compres simpl, fixat cu o rol de tifon, este bandajul folosit n mod obinuit. Un bandaj exterior funcioneaz ca un suport pentru bandajele interioare. La fel de bine se poate folosi o band elastic sau un bandaj elastic. BANDAJUL COMPRESIV Se folosete pentru o tietur adnc ce produce o hemoragie serioas. Acoperii tietura cu bandaje curate. Aezai un obiect care s exercite presiune (piatr, o bucat de lemn) pe bandajul de deasupra rnii. Asigurai bandajul printr-o acoperire circular. Aezai rnitul ntr-o poziie ridicat. Apsai bandajul. n cazul unei hemoragii, un bandaj exterior este aezat ca un bandaj compresiv (aa cum este descris la cap. Hemoragii Tratamentul n cazul hemoragiei externe). Acest bandaj exterior nu este neaprat necesar s fie steril. BANDAJUL DE SUSINERE O ran a minii se bandajeaz aplicnd o compres pe mn i o rol n palm. Mna este susinut prin aezarea antebraului ntr-o earf. Braul trebuie s fie ridicat n poziia diagonal. Acest bandaj trebuie s protejeze zona afectat de traume externe. Astfel, se vor reduce durerea i complicaiile. O band elastic este foarte funcional ca bandaj de susinere. INFORMAII GENERALE DESPRE BANDAJE Bandajele se folosesc fie ca s acopere rnile i s opreasc hemoragia, fie pentru susinere. Un bandaj se aplic cu mult siguran, dar nu aa strns nct s afecteze circulaia. Evitai folosirea nururilor pentru fixarea bandajelor. Printr-o bandajare corect se va evita frecarea rnii de pielea sntoas. O astfel de frecare se poate produce, mai ales, la bandajarea picioarelor sau a minilor. Nodul bandajului nu trebuie aezat niciodat pe ran. Cnd bandajul se aplic peste o articulaie, el trebuie s aib o poziie nclinat. Aceast poziie este cea mai confortabil pentru rnit, permindu-i o mobilitate mai mare a articulaiei. Tehnica pansamentului consta in dezinfectarea pielii, curatirea plagii si acoperirea ei cu comprese sterile, vata si fasa. Cel ce acorda primul ajutor trebuie sa fie curat pe maini, pentru a nu contribui la infectarea suplimentara a plagii. Se curata pielea din jurul ranii si se dezinfecteaza (tinctura de iod, rivanol, alcool). Se ridica usor eventualii corpi straini aflati in plaga (nisip, 12

cioburi, resturi de imbracaminte). Curatirea plagilor se face, de obicei, cu apa oxigenata. Astfel, se realizeaza si o dezinfectie si reducerea sangerarii. Daca pielea din jur este paroasa, se va tunde parul cu foarfeca (sau se poate rade cu lama). Cu ajutorul unui tampon de vata sau comprese sterile se sterge pielea din jurul plagii cu tinctura de iod, rivanol. Apoi, se pudreaza rana cu praf de sulfamida sterila. Se aseaza pe rana comprese sterile, pana la acoperirea ei completa. Peste comprese se aseaza un strat de vata, apoi se trage fasa. La nivelul membrelor, cea mai simpla metoda de fixare o reprezinta turele circulare de fasa. Trecerea turelor de fasa este diferita, in functie de zona de pansat. Pentru torace, abdomen si fata este mai usor sa se fixeze pansamentul cu ajutorul menzilor de leucoplast. In cazul plagilor care sangereaza abundent, se va asigura mai intai oprirea hemoragiei. Ranile deschise de la nivelul toracelui si abdomenului vor fi acoperite cat mai repede, pentru a evita patrunderea aerului in pleura sau in peritoneu, iritatia acestora constituind un factor care poate declansa aparitia socului..

4. FRACTURILE
Scheletul uman este compus din aproximativ 220 de oase, legate ntre ele prin articulaii i muchi. O fractur sau ruptur poate fi cauzat de suprasolicitare, violen extern sau presiune. FRACTURA, LUXATIE, ENTORSA Simptome: - Fractura - ruptura oaselor (fracturi inchise) sau a oaselor si a pielii (fracturi deschise). - Entorsa - indoirea, rasucirea sau intinderea fortata a ligamentelor fara deplasarea oaselor din articulatie. - Luxatia - intinderea sau ruperea ligamentelor si deplasarea osului in articulatie. Prim-ajutor : - La fracturi inchise si luxatii, se imobilizeaza partea vatamata in pozitia cea mai comoda (pentru evitarea transformarii fracturilor inchise in fracturi deschise). - Se transporta urgent accidentatul la spital. Fracturile sunt leziuni determinate de ruperea sau fisurarea oaselor.

13

Fracturile po t fi:

nchise, caz n care pielea nu este strpuns de ctre oasele fracturate; deschise, situaie n care osul strbate pielea, putnd fi vzut;

Primul ajutor n caz de fracturi:


acoper rana i oprete sngerarea; imobilizeaz zona fracturat cu ajutorul atelelor; transport rnitul la spital;

Ce este o fractura? O fractura inseamna ruperea osului sau a cartilajului. De obicei este rezultatul unui traumatism. Poate fi totusi si rezultatul unei boli osoase care duce la slabirea structurii cum ar fi osteoporoza , sau formarea anormala a osului din bolile congenitale, cum ar fi osteogeneza imperfecta. Fracturile sunt frecvente; in medie o persoana are doua fracturi pe parcursul vietii. Ele apar cand forta fizica exercitata asupra osului este mai mare decat rezistenta osului. Riscul de fractura depinde, partial, de varsta. Fracturile sunt frecvente in copilarie, desi fracturile copiilor sunt in general mai putin complicate decat fracturile adultilor. Oamenii mai in varsta, ale caror oase sunt mai fragile , sunt mai predispusi la a suferi fracturi din caderi care nu ar afecta oamenii mai tineri. Care sunt simptomele de fractura? Fracturile produc in general durere. Cateodata durerea nu este evidentiata, pana cand osul nu este folosit intens. Umflarea, sensibilizarea, schimbarea culorii pielii si imposibilitatea de a misca partea de corp afectata sunt obisnuite. Cateodata se observa deformarea partii afectate a corpului si pierderea functionalitatii zonei lezate. Localizarea si severitatea fracturii determina simptomele si semnele. Sunt multe tipuri de fracturi, dar principalele categorii sunt completa, incompleta, deschisa si simpla. Fracturi complete sau incomplete se refera la felul in care se rupe osul : intr-o fractura completa, osul se rupe in doua sau mai multe parti; intr-o fractura incompleta osul crapa dar nu se rupe de tot. Intr-o fractura deschisa, osul iese prin piele; apoi poate reveni in rana si nu mai este vizibil prin piele. Intr-o fractura simpla, numita si fractura inchisa, osul se rupe dar nu exista rana deschisa. Tipurile mai frecvente de fractura la persoanele tinere sunt: Fractura tasare, in os trabecular: o parte a osului se indoaie , ridicand o mica protuberanta, fara sa se rupa in partea opusa; Fractura in lemn verde: o fractura partiala in care pe o parte osul se rupe iar pe cealalta se indoaie. (aceasta fractura seamna cu ceea ce se intampla daca incercati sa rupeti un bat verde).

Oasele mature au sanse mai mari sa se rupa complet. O forta mai puternica va avea ca rezultat o fractura si la oasele tinere. O fractura completa poate fi:

fractura inchisa: o fractura care nu rupe pielea; 14

fractura deschisa: o fractura in care capetele osului rupt patrund prin piele (aceste tipuri de fracturi au un risc crescut de infectie); fractura fara deplasare: o fractura in care fragmentele de fiecare parte sunt aliniate; fractura cu deplasare: o fractura in care fragmentele de fiecare parte a rupturii sunt deplasate de la linia normala (fracturile deplasate pot necesita interventie chirurgicala pentru a asigura alinierea oaselor inainte de fixarea aparatului gipsat)

Cum sunt tratate fracturile? Tratamentul unei fracturi depinde de tipul fracturii, severitatea si localizarea ei, ca si de starea pacientului. Fracturile sunt tratate cu repaus, atele, gips si proceduri chirurgicale. Pentru fracturile cu deplasare (in care fragmentele de fiecare parte a rupturii nu se aliniaza), osul va necesita punerea in pozitie normala inainte de a fi pus in gips. Prim ajutor: Persoana care acord primul ajutor trebuie s fie capabil s deosebeasc o fractur nchis de una deschis. La fractura nchis, pielea nu este strpuns, n timp ce la cea deschis apare plaga. Rana poate fi cauzat de o for extern sau de fragmentele osoase ce foreaz ieirea prin piele. Deosebim deci: fracturi nchise fr rni deschise n zona osului rupt i fracturi deschise cu rni deschise peste fractur. Fracturile se pot identifica prin palparea cu blndee (atenie!) a ntregului corp. Dac accidentatul este czut pe spate, este desclat i se trece un ac peste talp. Dac nu simte nimic, avem de a face cu o fractur de coloan. ATENIE! Niciodat nu trebuie ncercat n cadrul primului ajutor reducerea fracturii (reaezarea oaselor n poziia natural), deoarece un nespecialist poate astfel produce leziuni suplimentare! SEMNE Poziie nefireasc Micare nenatural Bra sau picior scurtat. COMPLICAII Sngerarea. O fractur deschis poate provoca sngerarea pielii, a muchilor sau ruperea vaselor mari de snge. i fractura nchis poate provoca o sngerare, chiar major, dar se evideniaz numai cnd apare umflarea zonei vtmate. Infecia. n cazul oricrei fracturi deschise, exist riscul infectrii. De aceea, cel ce acord primul ajutor trebuie s acioneze corect i rapid. 15

Afectarea nervilor. Fragmente ascuite de os pot vtma nervii adiaceni, ceea ce are ca efect paralizia sau pierderea sensibilitii. Persoana care acord primul ajutor trebuie s se gndeasc la aceasta n timpul tratamentului sau al transportului. PRIMUL AJUTOR Oprii sngerarea i acoperii rana. Imobilizai, pe ct posibil, partea vtmat. Prevenii ntreruperea circulaiei. Transportai cu atenie accidentatul la spital. IMOBILIZAREA CU ATELE n cazul fracturilor oaselor lungi, ca cele ale gambei, coapsei, braului i antebraului, pentru a se menine ct mai fixe, sunt necesare atelele. Criteriile de care trebuie s inei cont: - Atelele trebuie s fie suficient de lungi ca s imobilizeze articulaiile superioar i inferioar focarului de fractur. De exemplu, pentru fractura de antebra, atelele trebuie s cuprind att articulaia cotului, ct i pe cea a mnii. - Pentru a evita strnsoarea i frecarea, cptuii atelele; - Evitai ntreruperea circulaiei; - Atela trebuie s fie rigid, dar nu prea grea. Ca materiale, putei folosi: cartonul, metalul, plasticul, ziare, pturi (nfurate). O atela functioneaza ca un suport. Daca persoana ranita trebuie sa fie transportata pe o distanta lunga pana la masina, atela trebuie sa fie adaptata acestei situatii. In situatia in care lipseste echipamentul necesar, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa faca apel la fantezie si sa improvizeze. IMOBILIZAREA FR ATELE. Pentru aceasta, se vor folosi materiale textile: earfe, triunghiuri de pnz etc. La o astfel de imobilizare, pentru fracturile membrului superior se va folosi ca atel trunchiul, iar pentru fracturile membrului inferior se va folosi ca atel membrul inferior sntos. PREVENIREA NTRERUPERII CIRCULAIEI. n cazul apariiei unei hemoragii, este important s se previn ntreruperea circulaiei. Dac persoana care acord primul ajutor este sigur de acest pericol, atunci: - oprete hemoragia; - aeaz persoana accidentat pe spate, cu picioarele ridicate i sprijinite, astfel nct o cantitate suplimentar de snge s se scurg dinspre picioare spre organele vitale ale corpului; 16

- ine accidentatul acoperit, dar nu excesiv; calmeaz durerile; - nu-i da lichide; - chemnd ajutor, transport rapid accidentatul la spital. FRACTURI ALE MEMBRULUI SUPERIOR Pentru fracturile antebraului i ale ncheieturii mnii, este necesar o simpl earf. Folosii dou earfe n cazul fracturilor antebraului, braului i claviculei. n caz de urgen, se poate folosi ca earf de prindere, o cma sau o bluz. O fractura a bratului poate fi tratata prin asezarea antebratului intr-o esarfa si bandajarea stransa langa corp. Daca distanta pana la medic sau spital este mica, asezati bratul intr-o esarfa si imobilizati-l strans langa corp. Daca distanta este mare, asezati o rola de bandaj in palma mainii, astfel incat sa ramana intr-o pozitie fireasca, iar bratul prindeti-l cu o esarfa. In cazul fracturarii unuia sau a mai multor degete, asezati bratul intr-o esarfa. FRACTURI ALE MEMBRULUI INFERIOR Pentru fracturile de old, sunt necesare, pentru imobilizare, dou atele; una extern, de la subtioar, pn sub articulaia gleznei i una intern sau interioar, de la rdcina membrului fracturat i pn sub articulaia gleznei. n cazul imobilizrii fr atele, se vor folosi materiale improvizate earfe, baticuri, buci de pnz cu ajutorul crora membrul inferior fracturat va fi fixat de membrul inferior fr fractur. Se vor folosi pentru aceasta cca.5 buci de pnz, cu care se va asigura fixarea n puncte diferite, ncepnd de la coaps i pn la articulaia gleznei. Un picior rupt trebuie sa fie imobilizat in atele, de la degete la sold. Laba piciorului trebuie sa fie sprijinita sufficient. Este important ca atela sa fie capitonata. FRACTURILE COSTALE (toracice, plmnilor i ale vaselor de snge) Dei s-ar putea ca fracturile s nu fie vizibile, accidentatul poate ns scuipa snge i spum de snge, uor rozat. Aezai un bandaj n jurul cutiei toracice, pentru mai mult stabilitate i pentru alinarea durerii. Fractura ctorva coaste este serioas i poate avea drept urmare oprirea respiraiei. FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE Aceste fracturi pot provoca leziuni ale mduvei spinrii, care au drept consecin paralizii. Este foarte important ca salvatorul s examineze pe ct posibil accidentatul la locul unde s-a produs accidentul. Posibilitatea unei fracturi de coloan se evideniaz prin urmtoarele semne: contractur muscular n zona fracturat, asociat sau nu cu deplasri evidente ale vertebrelor. Ele pot fi nsoite de urmtoarele simptome: amoreli sau lipsa de control (paralizie) a unei zone a corpului, durere ca o fichiuire de bici la nivelul gtului. 17

Lipsa de control sau amoreli ale corpului de la gt n jos evideniaz o fractur a coloanei cervicale. Lipsa de control sau amoreli ale corpului de la mijloc n jos evideniaz o fractur a coloanei lombare. n situaia n care exist suspiciuni de fractur a coloanei vertebrale, deplasarea accidentatului se va face numai dac este absolut necesar i numai pstrnd rectitudinea coloanei vertebrale. O fractura a coloanei vertebrale este periculoasa, deoarece poate afecta maduva, ceea ce poate avea ca rezultat paralizia partii inferioare a corpului. Trebuie sa verificati reactiile persoanei accidentate, la atingere. In timpul transportarii si al miscarii, coloana vertebrala trebuie sa stea cat mai nemiscata. Asezati un sul mic, facut din haine, sub scobitura spatelui. Daca persoana accidentata prezinta o arcuire a spatelui, nu incercati sa o indreptati. Asezati accidentatul pe o suprafata rigida. FRACTURA DE CLAVICULA O persoana cu clavicula fracturata are umarul intr-o pozitie atarnand, usor inainte si in jos. Fractura se trateaza prin asezarea bratului intr-o esarfa si bandajarea lui strans, langa corp. FRACTURILE COSTALE Fracturile costale provoaca dureri violente in timpul inspiratiei, tusei, etc.. O fractura inchisa nu necesita un prim ajutor special, cu exceptia situatiilor in care exista dureri. Daca fractura este deschisa, rana trebuie tratata. Fracturile costale, atat cele deschise, cat si cele inchise pot provoca leziuni ale cutiei toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Acestea s-ar putea sa nu fie vizibile, dar accidentatul poate scuipa sange si spuma de sange, usor colorata. Fractura catorva coaste poate fi serioasa si poate avea drept urmare oprirea respiratiei. Asezati un bandaj in jurul cosului pieptului, pentru mai multa stabilitate si pentru alinarea durerii. TRAUMATISME ALE GATULUI Traumatismele gatului pot avea loc ca urmare a accidentelor de masina, caderilor, etc.. Persoana care acorda primul ajutor adesea gaseste victima cu capul usor inclinat inainte. Daca accidentatul nu respira, asigurati-va ca sunt deschise, caile de acces al aerului si aduceti capul intr-o pozitie verticala, fireasca. Daca persoana tot nu respira, prima urgenta este sa i se faca respiratia artificiala. Persoana accidentata trebuie scoasa cu multa grija din locul inaccesibil (cand este cazul). Tot tratamentul trebuie facut cu cea mai mare grija, pentru a evita complicatiile ulterioare sub forma paraliziilor. O persoana constienta, care are gatul rupt, in mod automat va simti o contractura reflexa a muschilor, asa incat capul va fi tinut intr-o anumita pozitie. Sustineti capul cu perne sau haine. Nu incercati niciodata sa indreptati capul unei personae constiente. Lovitura "sfichiuire de bici" este un traumatism al gatului, care se produce usor in cazul coliziunilor din spate. Corpul este impins inainte, iar capul este aruncat inapoi. Gatul poate avea de suferit. Simptomele sunt marcate prin dureri de gat. Accidentatul trebuie sa fie examinat de un medic. In cazul accidentarii gatului, ridicarea se face pe o targa improvizata, confectionata din haine. - 2-3 persoane vor ridica picioarele si corpul persoanei accidentate, incercand sa tina corpul cat se poate de intins. 18

- 1 persoana sustine capul. Sustineti capul intre maini si ridicati-l odata cu cei care ridica corpul persoanei accidentate. TRAUMATISME CRANIENE Traumatismul cranian poate conduce la pierderea cunostintei, de diferite grade. O fractura deschisa este evidenta cand la cap, in zona fracturii, exista o rana. Hemoragia din ureche, nas si gura pot fi indicii ale unui traumatism cranian. Primul ajutor in cazul unui traumatism cranian. - bandajati fractura daca este deschisa ; - daca urechea sangereaza, acoperiti-o cu un bandaj curat, dar nu incercati sa opriti hemoragia ; - observati respiratia si, daca este cazul deschideti caile de acces al aerului ; - accidentatul trebuie sa fie culcat pe o targa plana in timpul transportului. ATENTIE: se suspecteaza o leziune periculoasa: la gat, cap, cand victima nu isi poate misca sau/sin u isi simte membrele inferioare sau tot corpul; in acest caz victima nu trebuie miscata in absenta personalului calificat, decat daca se afla in pericol de moarte (incendiu, explozie, etc.). orice miscare a capului, in fata, in spate, la stanga sau la dreapta poate avea drept consecinta paralizia totala sau moartea! Greselile de evitat in cazul fracturilor constau in manevrele brutale din timpul degajarii victimei si mai ales din timpul transportului. Trebuie evitate deplasarile si forfecarile fragmentelor, care provoaca dureri si expun la complicatii grave, prin ranirea vaselor sanguine, a nervilor, a pielii. O imobilizare corecta se recunoaste in primul rand prin diminuarea durerilor si prin mentinerea membrului in axul normal.

Alte afeciuni ale aparatului loco-motor Crceii sunt nite contracii involuntare, dureroase, ale muchilor, cauzate de lipsa de calciu i favorizate de frig, umezeal i efort. Se relaxeaz membrul n cauz, se administreaz calciu gluconic, se maseaz uor locul i se ferete de frig i umezeal. ntinderile de muchi, ligamente sau tendoane sunt produse de solicitarea anormal a elementului respectiv i favorizate de lipsa de calciu, de antrenament sau o nclzire necorespunztoare. Apar dureri surde n locul afectat. Se administreaz vasodilatatoare, antiinflamatoare, se aplic comprese reci i se imobilizeaz. La solicitri mari poate apare chiar ruptura elementului n cauz, identificabil prin palpare i caracterizat de o durere puternic. n acest caz membrul afectat trebuie inut n repaos. Entorsele apar la solicitarea anormal a unei ncheieturi, care se umfl i devine dureroas. Se administreaz analgezice i antiinflamatorii, se aplic comprese i se imobilizeaz. Uneori, la solicitri mai puternice, poate apare luxaia, oasele deplasnduse unul fa de cellalt i ieind din articulaie. Intervenia este identic. 19

Entorsa reprezinta o intindere fortata a ligamentelor si a capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fara deplasarea oaselor din articulatie. Cele mai des intalnite sunt entorsele gleznei, cotului, umarului, pumnului, degetelor. Poate fi recunoscuta prin: dureri la mobilizarea articulatiei, umflarea articulatiei, sensibilitatea zonei la atingere, modificari de culoare de la albastru, pana la negru. Primul ajutor in entorse: - peste articulatie se aplica comprese cu apa rece sau gheata; - se aplica bandaje cu scopul de a sustine articulatia; - victima nu trebuie sa foloseasca articulatia respectiva (sa mearga); - nu se va folosi caldura sau comprese cu apa calda in perioada imediat urmatoare traumatismului; - transport la spital. Cea mai frecvent entors este cea a gleznei. Urmtoarele recomandri sunt aplicabile pentru toate entorsele: - Ridicai piciorul afectat; - Aplicai un bandaj elastic strns; - Scdei temperatura zonei afectate, prin aplicarea pachetelor cu ghea pe bandaj. Dup acordarea primului ajutor, este necesar un examen medical. Luxatia reprezinta ruptura capsulei articulare si a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulatii. Articulatiile cele mai afectate sunt: umarul, soldul, cotul, degetele, degetul mare de la mana si genunchiul. Se recunoaste prin: edemul articulatiei, deformarea articulatiei, dureri la mobilizarea articulatiei sau imposibilitatea de a o folosi, modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate, sensibilitatea la atingerea zonei. Primul ajutor in luxatii: - nu se va incerca asezarea osului la loc; - zona lovita se imobilizeaza cu o atela, o perna sau o esarfa, in pozitia in care a fost gasit membrul; - transport la spital.

5. HEMORAGII
Hemoragiile pot fi: externe, interne si exteriorizate. Hemoragia intern nu este vizibil. O persoan poate avea hemoragie intern din cauza ruperii vaselor de snge sau a organelor interne. In functie de tipul vasului din care curge sangele, hemoragiile pot fi: Arteriale sangele este rosu deschis si curge ritmic pe plaga; Venoase sangele este rosu inchis si curge in valuri; Capilare sangele musteste in plaga. Dupa locul unde se scurge sangele, hemoragiile se impart in: Externe sangele apare la suprafata corpuului in mod direct; Interne sangele se scurge intr-o cavitate inchisa; 20

Exteriorizate sangele se scurge intr-un organ care comunica cu exteriorul; exemplu: Epistaxis hemoragie din nas; Otoragie hemoragie din urechi; Hemoptizie hemoragie pe gura (sangele provine din plamani); Hematemaza hemoragie pe gura (sangele provine din stomac sau esofag); Rectoragie hemoragie din rect; Melena sangele este eliminat cu materiile fecale (din tubul digestiv); Metroragie sangele provine din uter si este eliminat prin vagin. Gravitatea unei hemoragii se apreciaza in functie de cantitatea de sange pierdut, iar semnele si simtomele de recunoastere ale unei hemoragii sunt: ameteli, paloare, extremitati reci, transpiratii reci, tensiune arteriala scazuta, respiratie accelerata, puls rapid, frisoane, agitatie, convulsii, lipotimie, dilatarea pupilelor (in hemoragiile grave) Hemoragiile interne se manifesta prin dureri in zona plagii, paloare (fata si/sau extremitatile membrelor sunt palide si reci), ameteli. Atentie insa, aceleasi simptome pot apare si din cauza hipotensiunii sau lipsei de calciu. Se aplica comprese reci pe locul hemoragiei si se organizeaza transportul cat mai urgent, intr-o pozitie care sa micsoreze aportul de sange catre zona lezata. Hemoragiile interne cu manifestari externe sunt cauzate de leziuni interne, dar sangele iese in afara corpului prin orificii naturale (nas, gura etc.). Se actioneaza ca si in cazul hemoragiilor interne. In cazul sangerarilor pe gura se poate inghiti apa rece sau gheata, iar in cazul hemoragiilor nazale se pot aplica tampoane in nari. Hemoragiile externe pot fi arteriale (sangele provine dintr-o artera, este rosu aprins, tasneste cu presiune sau pulsand) sau venoase (sangele provine dintr-o vena, este rosu inchis si curge continuu). Tratamentul consta in oprirea hemoragiei si eventual administrarea de analgezice Oprirea hemoragiei se numeste hemostaza (se poate face prin diferite mijloace: mecanice, fizice, chimice i biologice). Scopul hemostazei este de a evita declansarea unor tulburari grave, rezultate din pierderile mari de sange, cum sunt socul hemoragic si insuficienta circulatorie 9colapsul). Aceste tulburari sunt direct dependente de cantitatea de sange pierdut. Oprirea hemoragiei se poate face prin compresie digitala (pentru scurta durata), pansament compresiv (legat strans) sau garou. Acesta din urma poate fi un tub de cauciuc, un snur, o curea etc. Garoul se aplica deasupra plagii in cazul hemoragiilor arteriale si sub plaga in cazul celor venoase, astfel incat sa impiedice ajungerea sangelui la plaga. La fiecare 15-20 de minute garoul trebuie slabit obligatoriu pentru cateva minute, pentru a permite irigarea zonei respective cu sange, in caz contrar aparand necroza (tesuturile, lipsite de oxigen, mor). Garoul trebuie scos definitiv dupa 1 ora, in cel mai rau caz 2 ore. Pentru ca toti salvatorii sa poata tine cont de acest lucru, pe obrazul accidentatului se scrie cu pasta ora si minutul aplicarii garoului. In cazul unor vase de sange importante se poate aplica un garou compresiv - in punctul de compresie se aplica un corp dur, de dimensiunile unui dop, invelit in mai multe 21

straturi de fasa, care sa preseze vasul, iar peste el un pansament legat strans. Hemoragiile foarte puternice, cu pierderi masive de sange, pot duce la starea de coma, deoarece creierul nu mai este irigat suficient. In acest caz, ca o ultima solutie, se poate aplica autotransfuzia. Accidentatul este culcat cu picioarele mai sus decat capul si cu mainile ridicate, astfel incat sangele sa curga catre creier. Primul ajutor n cazul hemoragiilor: - n epistaxis (hemoragia din nas), bolnavul se aeaz pe un scaun, fotoliu, cu capul ridicat uor pe spate i se face o compresie cu degetul pe aripa nazal respectiv; concomitent, se introduce un tampon de vat mbibat ntr-o soluie de ap oxigenat, antipirin, soluie slab de oet etc; se pot aplica comprese reci pe ceaf, frunte, fa, nas; - la plgile cu hemoragii mici (venoase sau capilare) este suficient un pansament compresiv; sngerarea din plgile extremitilor se poate opri prin simpla ridicare a braului sau piciorului rnit, prin flexarea sa maxim din articulaie, cnd vasele se comprim i hemoragia se oprete; - hemoragia arterial se oprete prin comprimarea vasului de planul osos subjacent; n cazul plgilor vaste cu lezarea vaselor mari ale extremitilor, metoda cea mai eficace de hemostaza este aplicarea garourilor speciale (din cauciuc sau pnz) sau improvizate din ireturi, batiste, sfori, curele etc; nainte de aplicarea garoului se va ridica extremitatea afectat pentru a se evita staza venoas, iar sub garou se va aeza obligatoriu - un strat moale (vat, prosop, fular, batiste, etc.), pentru a proteja de compresiune tegumentele, strnse de garou; garoul trebuie s comprime artera cu intensitatea necesar opririi hemoragiei nu mai mult i poate fi inut 1 2 ore (n nici-un caz peste 2 ore), de aceea n momentul punerii garoului se va nota exact ora; dac situaia impune, dup trecerea a 1- 2 ore, garoul se slbete pentru scurt timp, pentru a asigura circulaia sngelui n extremitate, dup care se pune din nou, dar dup 45 de minute se slbete pentru a doua oar, slbirile ulterioare efectundu-se din 30 n 30 de minute. In hemoragiile arteriale caracterizate prin tasnirea discontinua, in jet, a sangelui colorat in rosu aprins compresiunea se va face deasupra ranii, pentru a obtine interceptarea circuratiei sangelui intre inima si rana. In hemoragiile venoase, compresiunea se va face sub rana, deoarece sensul circulatiei venoase este invers in comparative cu circulatia arteriala. Compresiunea digitala se exercita pe vasul interesat, la nivelul unor zone in care acesta poate fi apasat pe un fond dur, osos. Metoda presupune din partea salvatorului cunosterea regiunilor care permit acest lucru, care difera de la vas la vas, in functie de traictul sau. Pansamentul compresiv se aplica direct pe rana din care apare hemoragia. El va fi strans atat cat este nevoie, pentru a inregistra oprirea scurgerii de sange. In lipsa unui pansament steril (care este de preferat) se va putea apela la improvizatii (materiale adecvate batista, batic, etc. foarte curate. Hemoragiile cauzate de plagi la nivelul capului si a fetei nu se pot opri cu garou. In aceste cazuri, pansamentul compresiv sau compresiunea digitala raman singurele solutii. 22

Epistaxis-ul (hemoragia nazala) se poate opri prin compresiuea cu doua degete aplicate in partea moale a nasului, la radacina ei. Hemoragia nazal se poate opri si dac accidentatul st n poziie vertical, se apleac puin nainte i i apas cu degetele ambele nri, circa 5-10 minute. In caz de hemoragie interna, hemostaza este in competenta specialistului. Pana la intrarea in actiune a acestuia se poate ajuta accidentatul apeland la metoda autotransfuziei: prin ridicarea membrelor inferioare la 30 fata de restul corpului. In acest mod sangele periferic este ajutat sa se dirijeze in vederea irigarii preferentiale a unor organe vitale sensibile la lipsa de sange (creierul, inima, plamanii, ficatul, rinichii). Hemoragia extern Hemoragia masiv din arter: sngele se scurge n exterior n pulsaii, n ritmul pulsului accidentatului. Hemoragia venelor: un flux continuu de snge. Hemoragia capilar: o mic scurgere de snge care, de regul, se oprete singur. O rapid pierdere a sngelui este mai periculoas dect o hemoragie lent i continu. n hemoragia arterial, sngele se scurge n afar, n pulsaii; pune viaa n pericol i trebuie s fie oprit imediat. De asemenea, i hemoragia din venele mari poate fi periculoas. Primul ajutor Exercitai presiune asupra punctului hemoragic. Folosii o compres sau, n cazuri urgente, orice materiale textile curate disponibile. Ridicai zona hemoragic i, n acelai timp, presai rana bandajat. Aezai persoana accidentat n aa fel nct rana sngernd s fie mai sus dect planul corpului. Sngerarea va fi, astfel, diminuat, iar n cazul sngerrilor capilare, acestea se vor opri. Aplicai un bandaj compresiv. Punei o compres peste ran i strngei apoi cu clame. Aezai un obiect (piatr, o bucat de lemn) deasupra compresei i bandajai rana. Bandajul trebuie s fie aplicat stns, aa nct hemoragia s se opreasc. Dac rana continu s sngereze, dup aplicarea bandajului, mrii compresia printr-o curea, earf etc. n cazul unei amputri, braul sau piciorul se vor bandaja complet i se poate aplica garoul. Dac este amputat un bra sau un picior, bontul trebuie s fie complet bandajat. Dac este posibil, odat cu accidentatul, braul sau piciorul trebuie, de asemenea, transportate la spital. Ele vor fi inute la rece, ntr-o pung de plastic pus, la rndul ei, ntr-o alt pung de plastic cu ghea i puin ap.

23

Important n cazul hemoragiei masive: - datorit pericolului de ntrerupere a circulaiei, aezai persoana accidentat culcat pe spate, cu picioarele ridicate. O persoan lipsit de cunotin trebuie ntotdeauna aezat ntr-o poziie lateral stabil; - calmai durerile i imobilizai fracturile; - nu dai niciodat lichide unei persoane accidentate i care prezint o posibil ntrerupere a circulaiei sngelui; protejai persoana accidentat mpotriva frigului. Cnd accidentatul prezint o hemoragie masiv, oprii hemorgia i asigurai imediat transportul acestuia la spital.

6. ARSURI
Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme: agenti chimici, electricitate si iradiatii. Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura nalta, metale ncalzite, gaze sau vapori suprancalziti, corpi solizi incandescenti. Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc. Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune. Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.. In functie de intinderea arsurii deosebim: - arsuri usoare sub 15% din suprafata corpului; - arsuri medii intre 15 si 30% din suprafata corpului pot genera soc; - arsuri critice intre 30 si 40% din suprafata corpului; - arsuri letale peste 3- - 40% din suprafata corpului. Bilantul lezional al pacientului ars se face n functie de suprafata arsa si de gradul de profunzime al arsurii.Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si regula lui 9 astfel: capul 9%, toracele anterior 9% si posterior 9%, membrele superioare fiecare 9%, membrele inferioare fiecare 18%, zona genitala 1%. Localizari periculoase si arsuri grave sunt: - fata, gtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator; - toate arsurile care sunt n apropierea fetei (pleoape), minii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor; - arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura; - arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului; - arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi; - arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric. n functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu 24

patru grade: Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea ndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade, fiind nlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie. Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocnd aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva dect plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa, pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel. Arsura de grad III intereseaza dermul n totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este att de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet. Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor). Caracteristici: n cazul arsurilor provocate de flacara. Important n aceste situatii este oprirea ct mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile cnd flacara este deja stinsa, deoarece n acest moment arsura se poate propaga n continuare n profunzime. Se ndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie. n cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa n aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se ndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei. n cazul arsurilor provocate de curentul electric. Important este ndepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are n vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc leziuni att la suprafata ct si n profunzimea organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari n activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea. Generalitati: - Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate; - Este interzisa folosirea cremelor, unguentelor, substantelor uleioase; - Se folosesc pe ct posibil pansamente sterile sau crpe foarte curate, umezite; - Nu se pune gheata n contact direct cu tegumentul; - Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura. Arsura de gradul I Cele mai putin grave arsuri sunt cele in care este ars numai stratul exterior al pielii (epidermul). Pielea este de regula rosie, uneori fiind prezente inflamatia si durerea. Stratul exterior al pielii nu a fost ars in intregime. Tratati o arsura de gradul I ca pe o arsura minora daca nu implica portiuni substantiale de pe maini, picioare, fata, organe genitale sau fese, sau o articulatie importanta. 25

Arsura de gradul II Cand primul strat al pielii a fost ars in intregime, iar al doilea strat al pielii (dermul) a fost ars si el, arsura este de gradul II. Apar basici iar pielea capata un aspect patat, puternic inrosita. Arsurile de gradul II produc inflamare si durere severe. Daca arsura de gradul II nu este mai mare de 5-8 cm diametru, tratati-o ca pe o arsura minora. Daca zona arsa este mai mare sau daca arsura este pe maini, picioare, fata, organe genitale sau fese sau pe o articulatie importanta ,apelati imediat la ajutor medical. Pentru arsuri minore, inclusiv arsuri de gradul II limitate la o zona care nu depaseste 5-8 cm diametru, actionati in felul urmator : Racoriti arsura. Tineti suprafata arsa sub jet de apa rece timp de cel putin 5 minute sau pana cand cedeaza durerea. Daca acest lucru nu este posibil, introduceti partea arsa in apa rece sau racoriti-o cu comprese cu apa. Racorirea ranii reduce inflamatia, inlaturand caldura provocatoare de leziuni. Nu puneti gheata pe arsura. Acoperiti arsura cu un bandaj de tifon steril. Nu folositi vata (sau alt material pufos) care poate irita pielea. Infasurati tifonul lejer pentru a evita sa puneti presiune pe pielea arsa. Bandajarea tine aerul departe de pielea arsa, reduce durerea si protejeaza pielea basicata. Luati un analgezic care se vinde fara reteta. Acestea includ aspirina , ibuprofenul sau paracetamolNu aplicati creme sau grasimi. In cazul unor arsuri chimice daca nu dumneavostra sunteti victima incercati sa evitati contactul cu substanta care a produs arsura. Scoateti inelele, bratarile sau alte obiecte care pot fi contaminate. Spalati cu apa rece din abundenta.

Arsurile minore de obicei trec fara alt tratament. Ele se pot vindeca cu schimbari pigmentare, insemnand ca zona vindecata poate fi de o culoare diferita fata de pielea inconjuratoare. Verificati daca exista semne de infectie, cum ar fi durerea crescuta, roseata, febra, inflamatie sau puroi. Daca infectia se dezvolta, apelati la ajutor medical. Evitati ranirea din nou a zonei sau expunerea la soare daca arsurile sunt sub un an vechime in caz contrar, se pot extinde zonele de modificari pigmentare. Folositi o crema de protectie solara pentru zona afectata timp de cel putin un an. Atentie ! Nu folositi gheata. Punand gheata direct pe o arsura se poate provoca o degeratura, agravand rana. Nu spargeti basicile. Basicile sparte sunt vulnerabile la infectie.

26

Arsura de gradul III Cele mai serioase arsuri sunt nedureroase si implica toate straturile de piele. Grasimea, muschiul si chiar osul pot fi afectate. Zonele pot fi carbonizate sau pot deveni uscate si albe. Inspirarea si expirarea cu dificultate, intoxicarea cu monoxid de carbon sau alte efecte toxice pot aparea daca arsura este insotita de inhalare de fum. Pentru arsurile majore, formati 112 sau sunati pentru ajutor medical de urgenta. Pana soseste ajutorul de urgenta, luati urmatoarele masuri : 1. Nu scoateti hainele arse. Totusi, verificati ca victima sa nu mai fie in contact cu materiale care se topesc, sau expusa la fum ori caldura. 2. Nu introduceti arsuri mari, severe in apa rece. Acest lucru poate provoca un soc. 3. Verificati existenta de semnelor vitale (respiratie, tuse sau miscare). Daca nu exista nici un fel de respiratie sau alt semn de circulatie, incepeti resuscitarea cardiopulmonara. 4. Acoperiti zona arsurii. Folositi un bandaj racoros, umed, steril, o panza umeda curata sau prosoape umede. Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca leziuni prin arsuri sunt: accidente casnice (ap fierbinte, ceai, cafea, grsimi); incendiile; accidentele de munc; accidentele de main, barc, avion; accidentele provocate prin electrocutare. n cazul arsurilor prin oprire, se produce o combinaie ntre arsurile de gradul I i cele de gradul II. ARSURI PRIN ELECTROCUTARE Tipuri de arsuri: Arsuri prin contact. Sunt localizate, de obicei, pe brae i picioare (pri ale corpului ce vin n contact direct cu firele electrice). Arsuri n form de arc. Sunt cauzate de o scnteie produs ntre dou fire electrice. Este suficient ca o persoan s se afle n zona n care se produce scnteia, pentru ca vtmarea s se produc. ntr-un spaiu deschis, scnteia este superficial, dar ntr-un spaiu nchis, ea va fi exploziv, iar urmrile foarte serioase. Combinaia contact-arc. Se poate produce dac o persoan n contact cu pmntul vine n contact cu o alt persoan, n momentul n care aceasta sufer un oc electric. Primul ajutor 1. Scoaterea victimei de sub influena curentului electric trebuie fcut rapid. Dac accidentul a fost produs de curent de joas tensiune, este mai uor, cci putei scoate victima fr a v pune propria via n pericol, trgnd-o de haine. n cazul curentului de medie / nalt tensiune, aciunea este periculoas pentru persoana salvatoare. Excepie face cazul cnd persoana care acord primul ajutor poate ajunge la sursa principal de curent i o poate ntrerupe. 2. Stingerea incendiului. Cnd persoana accidentat are hainele n flcri, acestea 27

trebuie stinse fie cu ap, fie acoperind accidentatul cu o ptur. Nu aruncai ap peste instalaiile electrice, pn nu a fost ntrerupt alimentarea la curentul electric. 3. Reanimarea. Dac accidentatul nu are puls i nu respir, i facei respiraie artificial (gur la gur) i masaj cardiac. 4. Scderea rapid a temperaturii corpului. n acest scop, se folosete apa rece. Procedeul trebuie s continue circa 30 de minute. 5. Bandajarea. Plgile din arsura prin electrocutare sunt curate i trebuie doar protejate mpotriva infectrii. Se vor aplica comprese curate, prosoape, cearceafuri. 6. Transportul la spital este absolut necesar, cci oprirea inimii poate surveni subit, chiar la cteva ore de la producerea accidentului. In cazul evenimentelor din laboratoarele chimice, ARSURILE pot fi: - termice, provocate de contactul cu corpuri fierbini sau ca urmare a aprinderii substanelor inflamabile; - chimice, provocate de contactul cu substane caustice (baze sau acizi concentrai) La manipularea obiectelor i substanelor fierbini (trunchi de amot, creuzete,capsule, pnze de azbest, ap fiart) se recomand utilizarea dup caz a cletelui metalic, manoanelor de azbest sau de cauciuc, a lavetelor. Vasele de sticl se nclzesc progresiv, pe sita de azbest, pe bi de ap sau de nisip; vasele cu precipitate se nclzesc agitnd continuu cu o baghet pentru a evita depunerea precipitatului. Este interzis aplecarea capului deasupra vaselor n care fierbe o soluie. Eprubeta n care se nclzete o soluie se ine nclinat ntr-o parte, nici spre sine, nici spre vecin, pentru a se evita stropirea n caz de supranclzire. Este interzis pstrarea substanelor inflamabile i a celor volatile n apropierea radiaiilor termice. Lmpile i becurile de gaz nu se las aprinse fr supraveghere. n cazul arsurilor termice,trebuie n primul rnd nchis gazul sau sursa ce arde, cu ajutorul extinctoarelor, nisipului, prelatelor i apoi se acord primul ajutor. n cazul arsurilor de gradul I pielea ars se spal cu spirt medicinal sau cu o soluie de permanganat de potasiu i apoi se unge cu o crem protectoare dezinfectant , sau se spal locul arsurii cu o soluie de tanin 1%. n cazuri mai grave (arsuri de gradul II i III) accidentatul se transport imediat la spital. Arsurile cauzate de substane chimice sunt extrem de numeroase i variate. n tabelul de mai jos sunt prezentate unele msuri de prim ajutor, n cazul arsurilor cu substane chimice.
Substana toxic Br2 Antidot se spal repede locul cu ap, apoi cu soluie 1/10 de NaOH sau NH4OH, din nou cu ap i se pune o compres cu soluie concentrat de tiosulfat de sodiu. Apoi se unge locul ct mai des cu lanolin sau vaselin

28

HF H2SO4 P4

soluie 2% de CaCl2, soluie de NH4CH3COO, soluie 20% de MgO n glicerin se tamponeaz repede pielea cu hrtie de filtru sau crp uscat, apoi se spal pielea cu ap i se unge locul atins cu vaselin sau ulei se tamponeaz i se aplic pe ran pentru scurt timp un pansament cu una din soluiile AgNO3(1/1), KMnO4(1/10) sau soluie 5% de sulfat de cupru, apoi se spal rana cu ap i se aplic un pansament de vaselin cu violet de metil, dup care epiderma ars a fost bine ntins .Pentru arsurile grave ne adresm medicului se spal locul cu mult ap, apoi cu o soluie de dicarbonat de sodiu 2% (NaHCO3) pentru neutralizare se spal locul cu mult ap, apoi cu o soluie neutralizant de acid acetic diluat 2%

HCl d=1,19 H2SO4 d=1,85 HNO3 d=1,53 NaOH d=1,53 KOH d=1,53

Dac un pahar cu o soluie acid sau bazic se rstoarn pe mas, locul trebuie splat cu mult ap i uscat. La efectuarea experienelor cu acizi, se pot utiliza acizi concentrai numai dac reeta prevede special acest lucru. Acizii concentrai se vor mnui cu mult precauie i sub ni. Prepararea soluiilor nsoit de degajare mare de cldur (de exemplu : diluarea acidului sulfuric, prepararea amestecului sulfocromic din acid sulfuric concentrat i dicromat de potasiu, etc.) se efectueaz n vase de sticl cu pereii rezisteni pentru a evita crparea lor sau n capsule de porelan. Diluarea acidului sulfuric concentrat cu ap se face ntotdeauna prin introducerea acidului sulfuric n ap n jet subire i cu agitare continu i nu invers.

7. OTRVIRI, INTOXICAII
Semne generale care ne orienteaz spre otrvire: - persoan fr cunotin; crampe abdominale, grea; plante otrvitoare, medicamente, cutii cu toxic lng victim; miros de gaz ntr-o camer cu una sau mai multe persoane lipsite, mai mult sau mai puin, de cunotin. Trebuie s acionm rapid. Primul ajutor trebuie acordat corect. Transportul la spital se face rapid. Pentru a aciona corect, trebuie s se cunoasc natura toxicului. Otrava poate ptrunde n organism pe urmtoarele ci: - gur (prin nghiire); - plmn (prin inhalare); - piele (prin absorbie). Cum sa ne comportam in caz de otravire: Pastrati calmul! Nu va pripiti! Sunati la Dispensarul UPET sau Ambulanta si lasati pe acestia sa afle mai multe informatii despre: Ce? Cine este otravit ( varsta si greutatea)? Cum s-a intamplat? Cand s-a intamplat ? 29

Ori ce fel de indicii, in special constiinta si respiratia! Cu cat oferiti informatii mai detaliate si eficiente, cu atat veti primi mai multe instructiuni!

Otravirea accidentala este des intalnita in intreaga lume. Principalele otraviri se produc in urma inghitirii unor medicamente aparent inofensive - paracetamol, antiseptice, pastile folosite pentru tratarea racelilor. O alta categorie, destul de periculoasa, este reprezentata de produsele din orice camin: detergent, parfum, aftershave, produse de curatat etc.

PRIMELE MASURI DE AJUTOR Otravirea pe gura: Depinde de cantitatea care a fost inghitita si de consultatia cu un centru de otravire ca sa poti urmari instructiunile de mai jos: Se va incerca eliminarea otravei cu multa apa, suc sau ceai! Combaterea substantei ! Eliminarea substantei toxice de carbon,vomitand sau prin spalaturi stomacale sub supraveghere medicala. Nu se va face eliminarea substantelor toxice in cazul otravirii cu: detergenti, acizi, solutii caustice sau sampon. Se va evita vomitarea in cazul persoanelor care si-au pierdut constiinta ( pericolul si complicatiile de inspiratie a plamanilor). De retinut: Pastrati calmul! Nu actionati pripit, niciodata sa nu folositi lapte si nu produceti vomitarea fara consultatie!!! Pentru otravirea prin inghitire : 1. Verificati si monitorizati aerul respirat de persoana respectiva, respiratia si pulsul. Daca este necesar, incepeti respiratia de salvare si resuscitare. 2. Incercati sa aflati daca persoana a fost intr-adevar otravita. Poate fi greu de spus uneori. Unele semne includ respiratie care miroase a substante chimice, arsuri in jurul gurii, respiratie dificila , voma sau mirosuri neobisnuite la persoana respectiva. Daca este posibil, identificati otrava. 3. Provocati persoana sa elimine (vomite) otrava daca centrul de dispecerat va spune sa procedati asa. 4. Daca persoana vomita, curatati caile respiratorii, infasurati o carpa in jurul degetelor dvs inainte de a-i curata gura si gatul. Daca persoana s-a imbolnavit de la vreo parte dintr-o planta, pastrati ceea ce a vomitat. Aceasta ii poate ajuta pe experti sa stabileasca ce medicament se poate folosi pentru a ajuta la neutralizarea otravii. 5. Daca persoana incepe sa aiba convulsii, se da primul ajutor pentru convulsii. 6. Tineti persoana in pozitie confortabila. Persoana respectiva trebuie sa fie intoarsa pe stanga si sa ramana asa in timp ce primeste sau asteapta ajutor medical. 7. Daca otrava a ajuns pe hainele persoanei, se scot hainele si se clateste abundent pielea cu apa. Substante caustice Anumite tipuri de substante periculoase necesita un tratament de urgenta daca sunt 30

consumate - acizii puternici sau alcalinele (chiar si detergentul de rufe, de vase, solutia pentru curatarea toaletei). Aceste substante produc arsuri si provoaca leziuni grave la nivelul cavitatii bucale, esofagului si al stomacului. Otravirea plamanilor: Pericolul auto-otravirii! Oferiti-i pacientului aer proaspat! Deschideti ferestrele, usile si sunati imediat dupa ajutor medical! Daca este necesar oferiti pacientului respiratie gura la gura inaintea sosirii medicilor de la urgenta. Nu respirati direct in fata otravitului!

Pentru otravirea prin inhalare: Se suna dupa ajutor de urgenta. Nu incercati niciodata sa salvati o persoana fara sa-i anuntati pe altii mai intai. Daca este sigur sa procedati astfel, salvati persoana de pericolul gazului, emanatiilor sau fumului. Deschideti ferestrele sau usile pentru a inlatura emanatiile. Respirati de cateva ori aer curat si apoi tineti-va respiratia cand intrati. Tineti o carpa uda la nas si la gura. Nu aprindeti vreun chibrit si nu folositi bricheta deoarece unele gaze pot lua foc. Dupa ce ati salvat persoana de pericol, verificati si monitorizati caile respiratorii ale persoanei, respiratia si pulsul. Daca este necesar, incepeti respiratia de salvare si resuscitare. Daca este necesar, acordati primul ajutor pentru leziuni locale ( urgente oculare) sau convulsii. Daca persoana vomita, curatati-i caile respiratorii, infasurati o carpa in jurul degetelor dvs inainte de a trece la curatarea gurii si gatului. Chiar daca persoana pare a se simti perfect, solicitati ajutor medical. Otrava la nivelul pielii Se dezbraca total persoana otravita, se spala partile vatamate si afectate de otrava cat se poate de bine cu apa si sapun imediat!. Daca se poate purtati manusi.

indeparteaza toate hainele care au fost contaminate; incearca sa nu mai atingi alte portiuni de piele cu partile de imbracaminte contaminate deja; clateste pielea cu jet continuu de apa rece; suna la orice centru de salvare si asteapta instructiuni de la ei.

Otrava la nivelul ochilor tine ochiul deschis si clateste-l continuu cu apa; procedeaza in acest fel timp de 10-15 minute; suna la orice centru de salvare si asteapta instructiuni de la ei. Spalarea OCHILOR! Dupa ce ati clatit bine cu apa din abundenta timp de 10-15 minute, mergeti la oftalmolog! 31

Otrava ce a fost inspirata ajuta victima sa inspire aer curat cat mai rapid; deschide larg usile si ferestrele casei; suna la orice centru de salvare si asteapta instructiuni de la ei. OTRAVIRE - Simptome: - Dificultati respiratorii, transpiratie, dureri abdominale sau de piept. - Voma, diaree, greata. - Pierderea cunostintei. - Buze uscate, arsuri in jurul buzelor sau ale pielii. Simptomele neobisnuite ce pot insoti otravirea includ : somnolenta chiar daca nu este ora de somn; incapacitatea de a va urmari cu ochii; arsuri sau pete in jurul gurii; respiratie cu miros ciudat, respiratie care miroase a substante chimice cum este benzina sau diluantul pentru vopsea ; arsuri sau roseata in jurul gurii si buzelor ceea ce poate rezulta din ingerarea anumitor otravuri ; arsuri, pete si mirosuri pe haine sau mobile, podea, covoare sau alte obiecte din zona inconjuratoare; sticle goale de medicamente sau pastile imprastiate; voma, dificultate in respiratie, somnolenta, confuzie sau alte semne neasteptate. Prim-ajutor : - Se analizeaza locul si modul in care s-a produs otravirea si se transporta persoana in cauza departe de sursa de otravire. - Se verifica daca persoana este constienta, se verifica si respiratia si pulsul acesteia. - Daca este necesar, se apeleaza Serviciul de Ambulanta. - Daca mai exista alte persoane suspecte, se incearca aflarea tipului de otrava si cantitatea ingerata. - In caz de voma, persoana se pozitioneaza pe o parte. Ce trebuie facut in timp ce se asteapta ajutorul Daca persoana a fost expusa la fumuri otravitoare cum este monoxidul de carbon, scoateti persoana imediat la aer curat. Daca otrava suspectata este un detergent de casa sau alt produs chimic, cititi eticheta si urmati instructiunile pentru otravirea accidentala. Daca produsul este toxic, eticheta este posibil sa va indice sa sunati la un centru medical specializat. Urmati indicatiile de tratament care sunt date de centrul medical specializat daca otrava a ajuns pe hainele persoanei, pe piele sau in ochi, inlaturati hainele. Clatiti abundent pielea sau ochii cu apa rece sau calduta, cum ar fi de exemplu folosind un dus timp de 20 de minute sau pana cand soseste ajutorul. 32

Luati cu dvs la spital obiectul in care a fost otrava (sau orice sticle cu pilule) .

Contraindicatii NU-I dati unei victime inconstiente nimic pe gura. NU induceti voma decat daca vi s-a spus sa faceti acest lucru de catre un medic sau de cineva de la 112. O otrava puternica care arde traiectul de la gat in jos va avea acelasi efect si cand parcurge drumul inapoi in sus. NU incercati sa neutralizati otrava cu suc de lamaie sau otet sau cu vreo alta substanta decat daca vi se spune de catre Centrul de Dispecerat pentru Otraviri sau de catre un medic. NU utilizati nici un antidot de tip bun la toate. NU astepati ca simptomele sa ia amploare daca suspectati ca cineva a fost otravit.

TOXICE PRIN NGHIIRE - Sod caustic, acizi, petrol: Apar leziuni grave n gur, gt, esofag, stomac: - nu provocai vrstura; - aplicai comprese reci la gt; aezai victima n poziie lateral stabil; - transportai-o rapid la spital, sub supraveghere. INTOXICAII PRIN INHALARE Cele mai frecvente sunt cele cu monoxidul de carbon (CO): gaze de eapament, arderea incomplet a combustibilului ntr-o sob fr sistem de aerisire, pivnie, operatii de sudura, activitati de forja, etc.. victima se scoate la aer; salvatorul trebuie s se protejeze!; se deschid cile de acces ale aerului; se efectueaz manevre de resuscitare, dac este cazul; se aeaz n poziie lateral stabil; se transport obligatoriu la spital. TOXICE CARE PTRUND PRIN PIELE Substane cum sunt cele folosite n laboratoarele chimice: Primul ajutor splai pielea victimei cu mult ap; meninei calmul victimei; supravegheai-i funciile vitale; dac este necesar, efectuai manevrele de resuscitare; transportai victima la spital. Atenie la autoprotecie! 8. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE PRIN ELECTROCUTARE A. SCOATEREA CELUI ACCIDENTAT DE SUB CURENT 33

La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent, care se gasesc sub curent (tensiune), provoaca in majoritatea cazurilor o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, atunci cand accidentatul tine conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca, fara aplicarea masurilor necesare de securitate, atingerea victimei este periculoasa si pentru viata celui ce intervine. Prima actiune de intreprins este deconectarea partii de instalatie de care este prinsa victima. Astfel, trebuie sa se tina cont de urmatoarele : 1 1. In cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui accidentat in caz de cadere. 2 2. In caz de deconectare, se poate intrerupe si iluminatul. De aceea, trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.), fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru cel accidentat. 3. In cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient de repede, atunci trebuie luate masuri de separare a persoanei accidentate de partile conducatoare de curent de care este prinsa, si anume: Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de curent sau a conductorului electric de aceasta, trebuie sa se faca uz de o haina, o franghie uscata sau un bat (sau orice mijloc asemanator neconductor si uscat); nu se pot intrebuinta in aceste cazuri obiecte metalice sau umede; pentru ca accidentatul sa fie separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine; De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea poate fi umeda, iar partile metalice, ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi va pune manusi de protectie sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta cizme electroizolante. Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana.

La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere), decat sa se incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin 34

electrocutare sa nu sufere alte accidente la luarea acestor masuri. In caz de nevoie, trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu echipament de protectie adecvat). La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc dielectrica si manusi de prttectie si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune corespunzatoare. Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea tuturor conductoarelor de linie (prin aruncarea unor conductoare) si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de securitate). In acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care acorda ajutorul. De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele: a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite pericolul de cadere ; b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la pamant numai acest conductor; c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie puse la pamant; d) trebuie de asemenea, retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face inofensiva. B. PRIMELE MASURI DUPA SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB CURENT Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor depinde de starea in care se afla accidentatul, dupa scoaterea de sub curent. In cazul cand acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la medic, spre a preveni o eventuala agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului. Pana la venirea medicului, pentru a nu exista pericolul inghitirii limbii sau al inecarii cu voma (in cazul unui nou lesin), accidentatul se aseaza in decubit ventral, ca in imaginea urmatoare:

Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod; i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura!), i se fac frictiuni pe corp pentru incalzirea corpului. Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent. In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii. In cazul cand persoana accidentata nu 35

mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata fara viata. Moartea poate fi adesea numai aparenta; accidentatul va muri daca nu i se va acorda primul ajutor (respiratie artificiala). Respiratia artificiala trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent. Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv .

In operatia de readucere la viata a accidentatului prin electrocutare, care in aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul transportului. Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp. Moartea poate fi declarata de catre medic. In nici un caz nu trebuie aplicate metode empirice. C. PRINCIPALELE INSTRUCTIUNI OBLIGATORII APLICABILE LA EXECUTAREA RESPIRATIEI ARTIFICIALE Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira deloc sau respira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere. Ea va fi continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatii corpului). S-au observat cazuri cand cei considerati morti, datorita leziunilor provocate, au fost readusi la viata peste cateva ore, socotite din momentul accidentului (chiar 8 11ore). In timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului. In cazul cand se observa o miscare a buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam, dand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa respire singur si regulat; se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate fi periculoasa. Daca insa dupa cateva clipe de asteptare, se va observa ca acesta nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala. Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar : Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni; Sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature protezele dentare daca exista);

36

Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa; falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta, cel care acorda primul ajutor aplica cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. In cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele, la colturile gurii, si nicidecum in fata (dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

D. METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA Exista mai multe metode de respiratie artificiala (Silvester, Schfer, Howard), care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate si a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil. Metoda Silvester Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; salvatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului, iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase - se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului. In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului. Daca se executa corect respiratia artificiala, se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. In cazul in care sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; astfel, limba trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata. 37

Metoda Schfer In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata intr-o parte. Cealalta mana a accidentatului trebuie intinsa in lungul capului. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul. Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat. Metoda Howard Se aplica (in locul metodei Schfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate, asezand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, trebuie sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii. La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului. Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda, pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur. 38

Eliberarea cailor respiratorii

Gura la gura

Gura la nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii: - Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata; - Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie; - Prindeti mandibula si ridicati-o in sus, astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi (vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta. Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sunt inclestate, se poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, si se poate folosi si metoda gurala-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e nevoie, respiratia artificiala (metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala! Masajul inimii se executa in felul urmator: persoana care da primul ajutor pune mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform (la fel ca la Resuscitarea cardiaca- cap.2).

ATENTIE! In caz de accidentare, se va asigura primul ajutor, se va anunta seful locului de munca, si se va apela unul din telefoanele urmatoare: 1170 Dispensar UPET, 112-Serviciul comunicatii speciale(servicii reunite politie -pompierisalvare), 961-Serviciul salvare. 9. DIVERSE a) nepturi de insecte i mucturi de arpe veninos 39

Semne generale: vrsturi, contracii musculare, tremurturi, greutate n respiraie. Primul ajutor: - pung cu ghea pe locul nepturii/mucturii; - supravegheai victima pentru a observa dac prezint semne de ntrerupere a circulaiei sngelui sau de sufocare; - transportai-o de urgen la spital. b) Mucturi de animale Primul ajutor: - plaga mucat se bandajeaz; - dac aceasta sngereaz, oprii hemoragia. Persoana mucat se va prezenta obligatoriu i ct mai repede la medic. Acesta va stabili tratamentul. Plgile mucate prezint riscul transmiterii turbrii (rabiei) de la animalul bolnav la om. Rabia este o boal infecioas netratabil, mortal. Se poate evita mbolnvirea numai prin vaccinare antirabic, efectuat din timp i corect pentru plgile mucate, considerate ca posibil infectate cu virusul rabiei. c) Insolaia Cea mai obinuit form de insolaie este cauzat de expunerea prelungit la soare. Insolaia apare mai des lucratorii care lucreaz n aria soarelui sau n unitile industriale cu temperaturi nalte. n cazul unei insolaii, temperatura corpului depete 40 grade C. Este o situaie grav, trebuie s se acioneze rapid, altfel se poate ajunge la deces. SIMPTOME Semnele instalrii insolaiei pot aprea pe neateptate. Ele constau n ameeal, sete, dureri de cap, dezorientare, comportament apatic, grea, contracii musculare, pierderea cunotinei, febr. PRIMUL AJUTOR Scderea temperaturii corpului celui n cauz, prin aducerea lui la umbl i stropirea cu ap rece. Administrarea de lichide nealcoolizate persoanelor contiente. Transportarea la spital, pentru control. d) Degerturi locale Degerturile pot aprea chiar la temperaturi de zero grade. O temperatur moderat sczut, combinat cu umezeal i vnt, este deseori mai periculoas dect temperatura sczut fr vnt, pentru c umezeala i vntul sporesc pierderea cldurii prin piele. Degerturile locale se mpart n: degerturi superficiale i degerturi profunde. Degertura superficial se limiteaz la zona pielii. Cele mai afectate sunt degetele de la mini i picioare, urechile, nasul, obrajii. Degeratul are senzaia de furnicturi ale pielii, urmat de o durere moderat. Apoi, pe piele, apar pete albe. Degertura profund nu se limiteaz numai la piele, ci interseaz i muchii i oasele. n acest caz, pielea devine alb, tare, rece, insensibil i imobil pe planurile profunde. PRIMUL AJUTOR Degerturile superficiale trebuie s fie tratate ct se poate de rapid. Pielea degerat se poate nclzi n contact cu pielea cu temperatur normal: degetele se pun la subsuoar, brbia i urechile se aeaz n palme, iar picioarele lng abdomenul persoanei care acord primul ajutor. Meninei contactul cu pielea cald pn cnd pielea 40

i recapt culoarea, sensibilitatea i consistena. Degerturile profunde nu trebuie tratate pe loc. Cel afectat trebuie transportat ntr-un loc unde i se poate aplica tratamentul necesar. Pn atunci, protejai poriunea degerat de traumatisme i presiuni; scoatei victima din vnt i frig; nu bandajai degertura; nu masai, nfurai-l n haine clduroase i transportai-l la spital. Cel ce acorda primul ajutor nu trebuie sa uite ca cele mai grave accidente se pot produce in timpul reincalzirii. Nu se vor face frictiuni brutale, nu se vor face bai calde, nu se va expune victima la o caldura excesiva. Nerespectarea acestor principii de conduita provoaca victimei dureri si pregateste aparitia starii grave de soc. Frisonul, crampele, somnolenta si pierderea cunostintei sunt semne de mare gravitate. La locul unde s-a produs degeratura apar in cateva ore basici asemanatoare cu cele din arsurile de gradul II. Cel mai adesea apar la urechi, la maini si la picioare. Ivirea lor este precedata de senzatia de greutate, de amorteala si de furnicaturi. Extremitatile interesate sunt palide (mai tarziu livide), reci si insensibile. Leziunile sunt asemanatoare cu cele din arsuri: roseata, basici, dureri si umflaturi. Daca expunerea la frig se prelungeste, la vasele din zonele afectate se produc tulburari mai grave, care duc la astuparea lor cu cheaguri de sange, cu pericolul de a se ajunge la gangrenarea extremitatilor, prin lipsa de irigare. e) Prevenirea bolilor contagioase Bolile contagioase sunt bolile care se pot transmite n anumite condiii de la o persoan bolnav la una sntoas. Ele mai sunt numite, de aceea, i boli transmisibile. Se ntlnesc, de asemenea, i boli transmisibile de la un animal bolnav la om. Dup poarta de intrare n organism, bolile transmisibile se clasific astfel: 1. Boli transmisibile pe calea aerului. 2. Boli transmisibile pe cale digestiv. 3. Boli transmisibile cu poart de intrare pielea i mucoasele. 1. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALEA AERULUI Toate aceste boli au ca poart de intrare nasul i gtul. Eliminarea microbilor se face prin secreiile din nas, gt i sput. Contagiunea se realizeaz direct, de regul de la bolnavi sau purttori sntoi, la omul sntos. Principalele boli care se transmit pe calea aerului sunt: cele eruptive, la care apare pe piele o erupie caracteristic (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela); gripa, guturaiul, difteria, tusea convulsiv, parotidita epidemic (oreionul). Pentru a ne feri de bolile contagioase cu transmitere aerogen, trebuie s lum urmtoarele msuri: - evitarea contactului cu bolnavii; - folosirea batistei de ctre oricine tuete i strnut; - nu se vor folosi n comun obiecte ca: batist, prosoape, rufrie; - ncperile vor fi bine aerisite i curate n fiecare anotimp; - evitrea aglomeraiilor, mai ales n incaperi nchise, n special n perioada epidemiilor; - respectarea strict a recomandrilor de vaccinare; - respectarea strict a recomandrilor medicului n ceea ce privete izolarea la domiciliu a bolnavilor cu boli transmisibile. 2. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE DIGESTIV Acestea sunt boli care au drept poart de intrare tubul digestiv. Eliminarea microbilor se face prin lichidul de vrstur, materii fecale, iar contaminarea se face direct de la acestea sau prin orice obiect contaminat. Principalele boli care fac parte din aceast 41

grup sunt: dizenteria, holera, febra tifoid, toxiinfeciile alimentare, poliomielita, hepatita acut viral de tip A. Pentru a ne oferi de contaminare prin boli contagioase pe cale digestiv, este necesar s respectm, n principal, urmtoarele reguli: - s consumm ap numai din surse cu ap potabil; - s mpiedicm contaminarea alimentelor i s evitm consumul de alimente contaminate. Alimentele se vor pstra n vase curate, n locuri rcoroase, nu vom consuma fructe i legume crude, nesplate; - nu vom folosi n comun tacmuri, vesel; - vom respecta strict recomandrile de internare/izolare la domiciliu, n caz de boal transmisibil. O categorie aparte de boli cu transmitere digestiv o constituie parazitozele intestinale: boli provocate de parazii intestinali. Ascaridioza (frecvent mai ales la copii) provocat de viermi intestinali, numii ascarizi sau limbrici. Oxiuraza dat de viermi mici, care au aspectul unui fir de a, numii oxiuri. Teniaza dat de viermi intestinali turtii, asemntori unei panglici, numii tenii. Giardioza dat de un parazit numit giardia sau lamblia. Pentru toate parazitozele intestinale, cile de transmitere i mijlocele de prevenire sunt aceleai ca i pentru bolile infecioase transmise pe cale digestiv. Trichineloza este, de asemenea, o parazitoz intestinal provocat de un vierme mic, ale crui larve se fixeaz n fibra muscular. Sursa de infecie o constituie porcul, n a crui carne se pot gsi fixate larve de trichin. Mijloacele de prevenire evitarea consumului de carne de porc neverificat n laboratoarele sanitar-veterinare. 3. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE CUTANAT Sunt boli care au ca poart de intrare pielea i mucoasele, n cazul n care acestea prezint rni. Principalele boli care fac parte din aceast categorie sunt: tetanosul, infecii ale pielii cu diferii microbi. Pentru a ne feri de asemenea infecii, vom respecta urmtoarele reguli: - se vor dezinfecta i pansa rnile, respectnd, totodat, regulile de igien personal. f) Sngele, grupele de snge, transfuzia de snge Sngele este un lichid de culoare roie, prin intermediul cruia organismul se hrnete, se apr i, tot prin el, elimin deeurile rezultate n urma diverselor procese metabolice. El circul prin vase speciale, numite vase de snge: artere, capilare, vene. Corpul unui adult conine 5-6 litri de snge. Globulele roii conin un pigment bogat n fier: hemoglobina, prin care acestea capteaz oxigenul din aerul inspirat, la nivelul plmnului, l distribuie celulelor, preia de la acestea bioxidul de carbon provenit din arderile celulare i l elimin la nivel pulmonar. Fiecare milimetru cub de snge conine 45 milioane de globule roii. Globulele albe au rol n aprarea organismului. n caz de infecii, numrul lor crete. n mod normal, numrul lor se situeaz la 7.000-8.000 /mm cub. Plachetele sanguine intervin n cazul rupturii unui vas de snge; ele se adun n zona rupt i formeaz un dop, contribuind, astfel, la oprirea hemoragiei. Ele joac un rol important i n coagularea sngelui, alturi de ali factori ai coagulrii care intr n compoziia plasmei. Plasma este un lichid glbui, translucid, care transport elementele figurate ale sngelui, substane nutritive, indispensabile celulelor, deeurile preluate de la acestea, pe care le elimin din organism, prin intermediul anumitor organe. Constituienii plasmei sunt, n principal: - apa, care constituie 60 % din volumul su; - proteinele 42

plasmatice: albumina, globulinele cu rol li n coagularea sngelui. n afar de acestea, n plasm se mai ntlnesc: sruri minerale, vitamine, glucoz, grsimi, hormoni i deeuri ale organismului. Grupele de snge. Transfuzia de snge. Fiecare persoan are o anumit grup sanguin. Nu vom ntlni n nici un caz o persoan care s aib mai multe grupe de snge. Grupele de snge sunt n numr de patru: O (I), A (II), B (III), AB (IV). Factorul Rhesus (Rh) este factorul care, pe lng grupa sanguin, are rol important n transfuzia de snge. Se estimeaz c el este prezent n sngele a 85% dintre fiinele umane. Persoanele care l au se numesc Rh+, iar cele care nu l au Rh-. Transfuzia de snge este actul medical prin care unei persoane care are nevoie de snge i se administreaz, pe cale intravenoas, o anumit cantitate de snge provenit de la o alt persoan, care se numete donatoare. Transfuzia de snge modern cuprinde i autotransfuzia: tipul de transfuzie n care primitorul este i donator. Transfuzia de snge nu se face la ntmplare; se ine cont, n primul rnd, de grupa de snge i de factorul Rh al primitorului. innd cont de grupa de snge, transfuzia se face astfel: Grupa O se numete donator universal, poate dona snge oricrei persoane, indiferent de grupa sanguin. n schimb, nu poate primi snge dect de grup O. Grupa A poate dona snge pentru persoane cu grupa A sau AB, poate primi snge de la grupa A sau O. Grupa B poate dona snge pentru grupele B i AB, poate primi de la B sau O. Grupa AB se mai numete primitor universal, pentru c primete snge de la toate grupele, dasr nu poate da dect pentru AB. n nici un caz nu se va omite i testarea factorului Rh n sngele recoltat i n cel al primitorului. Nu se va transfuza niciodat snge Rh+ unei persoane Rh- sau Rh- unei persoane Rh+. Precizum c, acum, transfuzia de snge care se practic este aceea care respect grupul i Rh-ul primitorului: izogrup, izoRh + acelai grup, acelai Rh. g)Prevenirea accidentelor de circulaie Dificil de spus dac, n zilele noastre, alturi i uneori n confruntare cu automobilul e greu sau nu s fi pieton. Cert este c automobilul l-a obligat pe pieton s-i reconsidere statutul de component al circulaiei, ceea ce presupune, ntre altele, dar nu n ultimul rnd, cunoaterea regulilor de circulaie. S-a impus, astfel, un numr de reglamentri privitoare la ipostazele n cre pietonii se pot gsi pe parcursul deplasrii lor: pe trotuar, n traversare (pe culoare, pe la intersecii etc.), n zona refugiilor din staiile de autobuz, n inteerseciile cu i fr sematoare etc. ncet, ncet, i pietonii, asemenea biciclitilor, cruailor, tractoritilor rutieri au nevoie s-i formeze un bagaj de cunotine rutiere, fr respectarea crora mersul lor n traficul strzii devine imposibil sau se expun direct i permanent unor poteniale pericole. Pietonii sunt obligai: a) s circule numai pe trotuare, iar n lipsa acestora, pe potecile laterale ale drumurilor publice; b) s circule numai pe partea stng a drumurilor publice, dac acestea nu au trotuare sau poteci; c) s nu circule pe sectoarele de drum public la nceputul crora este instalat indicatorul cu semnificaia Accesul interzis pietonilor; d) s traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sunt indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor, iar, n orae, unde asemenea indictoare sau marcaje lipsesc, pe la colul strzilor, dup ce s-au asigurat c nu exist vreun pericol; traversarea 43

drumurilor publice se face perpendicular pe axa acestora; e) s circule cu crucioarele i sniuele de copii numai pe trotuare sau poteci. Sunt interzise manifestrile distractive (hore, dansuri) sau plimbrile i staionrile pietonilor n grup pe partea carosabil a drumurilor publice. 10. TRANSPORTUL UNUI ACCIDENTAT Nici un accidentat nu va fi transportat inainte de a fi adus in starea de a suporta in bune conditii transportul, adica inainte de a fi examinat si a se fi acordat, efectiv, primul ajutor. Accidentatii vor fi transportati numai cu autosanitara (ambulanta); o intarziere in sosirea acestuia fiind compensata cu prisosinta de transportul victimei in conditii de securitate. Numai victimele cu leziuni usoare, care nu influenteaza functiile vitale ale organismului, pot fi transportate cu mijloace improvizate. Pana la sosirea ambulantei, salvatorul trebuie sa intervina cu promtitudine, pentru combaterea cauzelor si cnsecintelor accidentului si pentru prevenirea si inlaturarea factorilor de agravare si apoi sa supravegheze starea victimei Ridicarea, deplasarea, urcarea in salvare si transportul accidentatilor au o importanta deosebita. Ridicarea accidentatului si asezarea acestuia pe targa (daca este cazul) este bine sa se faca cu concursul mai multor persoane. Acestea se vor aseza la capul si la picioarele celui ce trebuie ridicat. Un salvator introduce bratele pe sub umerii victimei, altul pe sub bazin si celalalt pe sub picioare. La o comanda, toti odsata ridica ranitul cu 30 40 cm, atat cat este necesar pentru a permite introducerea targii dedesubt. Prin miscari sincronizate, ranitul este asezat pe targa. Axul corpului, format din cap gat torace coloana vertebrala, va fi menajat la maxim, fiind mentinut in bloc unitar, tot timpul in acelasi plan. Dupa instalarea pe targa, se vor imobiliza eventualele fracturi, se va controla hemostaza plagilor. Ranile abdomenului, prin care apar intestine, se vor acoperi cu pansamente sterile, dupa introducerea continutului in abdomen. Plagile toracice penetrante se vor pansa etans, cu comprese fixate cu ajutorul unor benzi de leucoplast. Salvatorul va evita sa abordeze probleme care depasesc posibilitatile sale de intelegere si de rezolvare. Improvizatiile sau inovatiile care depasesc priceperea salvatorului sunt periculoase. Acesta trebuie sa fie permanent convins de perceptul: in primul rand sa nu fac mai rau victimei. Cei prezenti la locul accidentului trebuie linistiti si utilizati in mod disciplinat pentru a coopera cu bun randament la actiunea de salvare. Transportul nseamn oricare dintre modalitile prin care putem deplasa o persoan traumatizat sau bolnav. Metodele de transport depind de tipul accidentrii i de mijloacele materiale de care dispunem. nainte ca o persoan accidentat s fie transportat, trebuie s reflectm asupra ctorva aspecte. Accidentatul trebuie transportat nainte de tratament? Trebuie evitat transportarea sau micarea inutil a victimei; cu toate acestea, o micare minim poate fi necesar pentru a se face o evaluare corect a situaiei, nainte de acordarea primului ajutor. Dac exist pericolul de explozie, incendiu, gaze, avalane, persoana accidentat trebuie scoas din zona respectiv, ntr-un loc n care s se afle n siguran. 44

Ce traumatisme a suferit victima? nainte de a transporta accidentatul, el trebuie examinat pentru a i se evalua gradul i natura trumatismelor suferite; ele vor stabili ordinea urgenelor, n raport cu transportul. Acest lucru este important mai ales n cazurile cu mai muli accidentai. Msuri n vederea transportrii Dup ce accidentatul a fost examinat i traumatismele evaluate, el trebuie pregtit pentru a fi transportat. Tratamentul necesar la locul accidentului depinde de situaie. Dac o persoan i-a fracturat piciorul, iar ambulana este pe drum, nu mai este nevoie s punem piciorul n atel. Tratamentul se limiteaz la sprijinirea piciorului n timpul transportului la spital. Dac transportul este de durat i dificil (cum este, de exemplu, n cazul folosirii schiurilor ca targ), se acioneaz difereniat. Fractura trebuie s fie fixat n atel, cu mare grij, iar corpul bine nfuat i legat, n siguran, de targa din schiuri. Alegerea metodei de transport Dac avei la ndemn mai multe posibiliti de transport, dou aspecte v vor ajuta s o alegei pe cea mai indicat. Natura accidentului. Traumatismele grave (victimele cu tulburri circulatorii sau respiratorii) trebuie transportate rapid la spital sau, dac este prea mare distana, la cel mai apropiat cabinet medical. n cazul unui traumatism al gtului, capului sau spatelui, transportarea trebuie s se fac cu cea mai mare grij. Tratamentul n timpul transportului Viaa celor mai multe persoane accidentate depinde i de tratamentul acordat n timpul transportrii. Poate este nevoie s se continue primul ajutor acordat anterior sau poate trebuie s se aplice un nou tratament. Este, deci, necesar o pregtire special a personalului care asigur transportul i, totodat, trebuie s se respecte norme speciale de transport. Transportul victimei pe targa se face la comanda, victima fiind asezata cu capul in directia mersului. Purtatorii din spate vor supraveghea permanent fata victimei si miscarile respiratorii ale acesteia. Purtatorii vor avea grija sa mentina mereu targa in pozitie orizontala si vor pastra un pas sincronizat, pentru a evita balansarea targii si zdruncinarea ranitului. Capul ranitului se va aseza mai jos decat restul corpului, atunci cand victima este palida, a pierdut mult sange si are un puls slab. In traumatismele toracelui se va aseza toracele mai sus, la fel ca si capul. Accidentatii care si-au pierdut cunostinta se vor aseza cu capul intors pe o parte pentru a se evita sufocarea prin varsaturi si caderea limbii in faringe. La fel si cei ce sangereaza din nas si din gura. Sub ceafa se va introduce un sul, realizat dintr-un cearaf sau niste haine. Cand banuim existenta unei fracturi de coloana, transportul se va face pe burta. Victimele agitate vor fi legate de targa. Accidentatul va fi invelit cu o patura, mai ales pe vreme friguroasa. La nevoie, targa poate fi improvizata din doua bete solide, vergele metalice sau tevi. Acestea trebuie sa fie mai lungi decat corpul ranitului. Se pot lega sau fixa cu franghii trecute in opt, cu o manta sau o patura pe care se va aseza ranitul. Se mai poate folosi drept targa o scara, o scandura sau chiar o usa. Inainte de a intrebuinta orice targa improvizata, este bine sa i se incerce rezistenta la greutatea victimei. Cand este de urcat pe scari sau pante, se va evita inclinarea targii. Pentru aceasta, purtatorul din fata va cobori targa, iar cel din spate o va ridica. La coborarea pantelor sau scarilor se va face manevra inversa. Este de preferat, ca in acest moment, victima sa se afle cu picioarele inainte. La trecerea prin locuri inguste sau prin usi se va mari atentia, pentru a evita lovirea targii, zdruncinarea victimei si mai ales agatarea sau a coatelor acestuia. 45

Asezarea targii in salvare se face prin usa din spate. Accidentatul este introdus cu capul inainte. Este bine ca purtatorii laterali sa se urce in masina si sa preia manerele din fata ale targii. Ceilalti purtatori ridica partea din spate la orizontala si imping targa in masina. In lipsa salvarii, se poate apela la un autovehicul care ofera conditii pentru asezarea targii in pozitie orizontala. Este obligatoriu sa se foloseasca targa atunci cand starea generala a bolnavului o impune. Tehnicile de transport fara targa se vor folosi numai atunci cand starea generala a accidentatului este buna, leziunile exista numai la periferia corpului sau cand victima trebuie deplasata prin spatii foarte inguste. Astfel de tehnici sunt: sustinerea accidentatului de catre una / doua persoane cand victima poate pasi, sustinerea victimei pe un scaun realizat din impreunarea a 3 4 maini sau pe un scaun normal sustinut pe partile laterale, transportarea victimei in spinare si sustinuta cu ajutorul unui cordon. Trebuie evitata marea greseala pe care o fac multi salvatori care, din dorinta de a transporta accidentatul in timpul cel mai scurt la o unitate sanitara, apeleaza la primul vehicul care le iese in cale. Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt: Ridicarea, transportul victimei se face astfel incat capul, gatul, trunchiul sa se mentina in acelasi plan; Menevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate si pe timpul transportului; Victima sa fie transportata numai dupa ce a fost obtinuta redresarea functiilor vitale; Pozitia victimei in timpul transportului va ramane identica cu cea in care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului; Capul victimei va fi asezat catre directia de deplasare; Pozitia targii va fi obligatoriu orizontala; Soferul autovehiculului care transporta victima va evita franarile si efectuarea virajelor bruste; Pozitionarea victimei in functie de starea generala si ranile existente: pozitie de repaus (raniri, luxatii, entorse, fracturi inchise); pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30 45 grade (hemoragii mari); pe spate (stop cardio-respirator); sezand ( fracturi antebrat, mandibula, maxilar); semisezand, cu spatele sprijinit (fracturi de coasta, cand victima este constienta); lateral, pe partea bolnava (victima inconstienta cu fractura costala); pe spate, cu corpul lateral (inconstient, cu fractura de coloana vertebrala); pe spate (fractura de coloana vertebrala). Nota de final: Cand nu sunteti pregatit pentru acordarea masurilor de prim ajutor si va gasiti in preajma unui accidentat, nu incercati sa interveniti cu orice pret: aceasta constituie o grava eroare!

46

Director General Adjunct R.U. ANATOLIE DANILOV

Intocmit, Ing. Cojocaru Simona

47