Sunteți pe pagina 1din 5

www.bcrclubantreprenori.

ro
Sursele principiilor contabile
Numar vizualizari: 179 Publicat de: Ernst & Young Publicat la data: 02.03.2011 Actualizat la data: 03.05.2011 Categorie: Raportare financiara In Romania, contabilitatea este reglementata de prevederile Legii 82/1991, republicata in 2008 (Legea Contabilitatii) si modificata prin Legea 259/2007. [citeste mai mult] In conformitate cu Legea Contabilitatii, toate persoanele juridice si persoanele fizice autorizate au obligatia sa isi tina evidentele contabile in limba romana si in moneda nationala. Pentru nevoia proprie de informare, entitatile contabile pot alege sa isi intocmeasca situatii economice si intr-o alta moneda. Persoanele juridice sau fizice autorizate au obligatia sa mentina evidenta scrisa a tuturor tranzactiilor efectuate si sa inregistreze aceste tranzactii in evidentele lor contabile. Registrele contabile obligatorii conform Legii Contabilitatii sunt: Registrul Jurnal, Registrul Inventar (intocmit in baza inventarierii anuale a activelor si pasivelor), si Cartea Mare (intocmit in baza informatiilor contabile preluate din documentele justificative sau Registrul Jurnal). Registrele si inregistrarile contabile pot fi intocmite pe hartie sau in format electronic si pot fi folosite ca dovezi in justitie si ca obiect al controalelor din partea autoritatilor fiscale si judiciare romane. Contabilii trebuie sa intocmeasca anual balanta de verificare pe baza informatiilor din Cartea Mare, aceasta constituind baza pentru intocmirea situatiilor financiare periodice. Reglementarile contabile emise prevad utilizarea de catre entitati a unui plan de conturi specific, precum si a unui continut si a unui format specific de raportare financiara. Incepand cu 1 ianuarie 2006, pana la 31 decembrie 2009, OMF 1752/2005 si, incepand cu 1 ianuarie 2010, OMF 3055/2009 reprezinta legislatia de baza ce trebuie urmarita in cazul urmatoarelor doua reglementari complementare: Reglementarile contabile pentru armonizarea cu Directiva a 4-a a Comunitatilor Economice Europene (AR4) si Reglementarile contabile pentru armonizarea cu Directiva a 7-a a Comunitatilor Economice Europene (AR7). OMF 3055/2009, in vigoare de la 1 ianuarie 2010, impreuna cu reglementarile contabile emise prevede: formatul si continutul situatiilor financiare anuale, principiile contabile si regulile de evaluare, regulile pentru intocmirea, aprobarea, auditarea si publicarea situatiilor financiare anuale.

Concepte fundamentale

Ca si in cazul OMF 1752/2005, OMF 3055/2009 urmareste sa acopere intr-un singur act legislativ raportarea financiara aplicabila entitatilor de orice marime, facand distinctie in ceea ce priveste nivelul de raportare, in functie de marimea entitatii si considerente de interes public. OMF 3055/2009 aduce, in principal, mai multe clarificari privind aspectele deja incluse in OMF 1752/2005. OMF 3055/2009 mentioneaza aplicarea urmatoarelor principii generale: Principiul contabilitatii de angajamente. Tranzactiile si alte operatiuni sunt recunoscute atunci cand au loc si sunt inregistrate in evidentele contabile si prezentate in situatiile financiare aferente exercitiului financiar in care s-au produs. Principiul imaginii fidele. Situatiile financiare anuale trebuie intocmite astfel incat sa ofere o imagine fidela a activelor, pasivelor, pozitiei financiare si a rezultatelor financiare ale unei entitati, in conformitate cu prevederile indicate in OMF 3055/2009. Valorile prezentate in toate situatiile financiare intocmite trebuie sa aiba comparabilitate. Principiul continuitatii activitatii. Se presupune ca entitatea isi desfasoara activitatea in mod normal intr-un viitor previzibil. Daca acest principiu nu este aplicabil si administratorul/administratorii cunosc acest aspect, atunci exista o incertitudine cu privire la capacitatea entitatii de a-si continua desfasurarea activitatii. Acest lucru trebuie mentionat in notele situatiilor financiare. Principiul permanentei metodelor. Regulile de evaluare trebuie aplicate consecvent de la o perioada la alta. Principiul prudentei, cu referire in mod special la urmatoarele aspecte: Includerea doar a profiturilor realizate la data bilantului; Includerea tuturor datoriilor aferente exercitiului financiar sau anilor anteriori, chiar daca aceste datorii devin posibile sau cunoscute intre data bilantului si data finalizarii acestuia; Trebuie sa se tina cont de toate deprecierile (ajustari de valori), indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere. Principiul independentei exercitiului. Veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar sunt inregistrate indiferent de data platii sau a incasarii. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. Componentele elementelor de activ si de pasiv sunt evaluate separat. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere al fiecarui exercitiu financiar trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului financiar anterior. Principiul necompensarii. Nu este permisa compensarea intre elemente de activ si de pasiv la sfarsitul perioadei bilantiere. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Trebuie sa se ia in considerare valorile contabile si caracterul economic al tranzactiei, si nu doar forma si/sau substanta juridica. Orice abatere de la principiile de mai sus este considerata a fi exceptionala si trebuie prezentata in notele explicative, indicandu-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste principii si efectul asupra valorilor contabile ale activelor si pasivelor, pozitiei financiare si rezultatelor perioadei. OMF 3055/2009 mentioneaza, de asemenea, aplicarea urmatoarelor principii calitative ale situatiilor financiare: Principiul inteligibilitatii: informatiile prezentate in situatiile financiare ar trebui sa fie usor de inteles de catre utilizatori, presupunand ca dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea afacerilor si a activitatilor economice, precum si privind contabilitatea si au dorinta de a studia informatiile prezentate cu atentia

cuvenita. Principiul pertinentei: informatiile trebuie sa fie pertinente pentru nevoile utilizatorilor in procesul de luare a deciziilor. Informatiile au calitatea de a fi pertinente atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, permitandu-le sa evalueze operatiunile trecute, actuale sau viitoare sau sa se conformeze sau sa corecteze evaluarile lor anterioare. Pertinenta este determinata de natura si importanta informatiilor. Principiul credibilitatii: informatiile au calitatea de a fi credibile atunci cand nu contin erori semnificative si nu sunt partinitoare iar utilizatorii pot avea incredere ca reprezinta corect ceea ce si-au propus sa reprezinte sau ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte. Credibilitatea informatiilor poate fi obtinuta prin aplicarea principiilor imaginii fidelei, prevalentei economicului asupra juridicului, neutralitatii, prudentei si exhaustivitatii. Principiul comparabilitatii: utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati pe parcursul unei perioade de timp, pentru a identifica tendintele pozitiei sale financiare si performantei sale financiare. De asemenea, trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unor entitati diferite pentru a evalua pozitia lor financiara relativa si modificarile pozitiei financiare.

Principii de evaluare si politici contabile In general, evaluarea se bazeaza pe costul de achizitie sau pe costul de productie. In anumite situatii, se poate folosi si valoarea de aport sau valoarea justa (inclusiv reevaluari). OMF 3055/2009 mentioneaza ca activele si pasivele vor fi evaluate in conformitate cu continutul acestui ordin si cu Normele de Aplicare emise de Ministerul Finantelor Publice. Principiile contabile au rolul de a reflecta valorile de achizitie, dar si "valorile juste" trebuie luate in considerare pentru determinarea valorilor contabile la intocmirea situatiilor financiare anuale. Aceasta include reevaluarea imobilizarilor corporale. Este indicat ca evaluarile sa fie efectuate de catre un evaluator profesionist (respectiv, de catre un membru al unui organism profesional relevant, cu recunoastere nationala sau internationala) iar reevaluarile de imobilizari corporale se pot efectua doar pentru activele existente la sfarsitul exercitiului financiar. OMF 3055/2009 include instructiuni cu privire la metodele de evaluare si principiile contabile ce trebuie avute in vedere la mentinerea inregistrarilor financiare si intocmirea situatiilor financiare anuale. Nici in OMF 3055/2009, nici in reglementarile contabile aferente (AR4 si AR7) nu exista niciun fel de mentiune directa referitoare la Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS). In ceea ce priveste AR4 si AR7 exista similitudini in multe privinte cu IFRS si presupunem (desi nu exista indicatii precise), ca acolo unde sunt necesare instructiuni suplimentare, se pot face referiri la IFRS pentru prezentarea politicilor contabile aplicabile cerute in cadrul notelor la situatiile financiare. In multe situatii, IFRS va oferi instructiuni suplimentare referitoare la metodele de evaluare si politicile contabile. In acelasi timp, exista anumite IFRS-uri care nu se aplica sau care au doar mentiuni limitate in AR4, cum ar fi: Impozitul amanat. In OMF 3055/2009 nu exista nicio mentiune referitoare la impozitul amanat. Pentru instrumentele financiare - respectiv numerar, instrumente de capitaluri proprii, drepturi contractuale de a primi / plati numerar (creante, datorii, alte creante, alte datorii) - exista unele mentiuni referitoare la tratamentul contabil, dar sunt foarte limitate si cu siguranta includ putin din prevederile

mentionate in IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere, IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare si IFRS 7 Instrumente financiare: prezentare. In privinta IAS 17 Contracte de leasing, exista definitii in OMF 3055/2009 ale leasingului financiar si leasingului operational, precum si tratamentul contabil care trebuie aplicat acestor elemente, dar exista cerinte mai limitate de prezentare comparativ cu cerintele IAS 17. OMF 3055/2009 include instructiuni referitoare la tratamentul tranzactiilor de vanzare ale unui activ si inchiriere a aceluiasi activ in regim de leasing (leaseback). IAS 23 Costurile indatorarii. OMF 3055/2009 ofera entitatilor optiunea de a-si capitaliza dobanzile si comisioanele platite pentru obtinerea finantarii direct atribuibile activelor calificate. IFRS 6 Explorarea si evaluarea resurselor minerale in OMF 3055/2009 sunt incluse anumite definitii si tratamente contabile care sunt similare celor prevazute in IFRS 6. Totusi, nu exista informatii suplimentare privind testul de depreciere a activelor de explorare si evaluare. In plus, aspecte acoperite de mai multe standarde IFRS sunt mentionate putin sau chiar deloc, cum ar fi : IFRS 2 Plata pe baza de actiuni: in OMF 3055/2009 exista definitii ale platilor pe baza de actiuni acordate angajatului si tratamentul contabil care trebuie aplicat acestor elemente, dar sunt descrise foarte pe scurt, iar cerintele de prezentare sunt mai limitate comparativ cu cerintele IFRS 2. IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte: in OMF 3055/2009 se face referire numai la reclasificarea activelor imobilizate la stocuri atunci cand entitatea decide sa modifice destinatia unui activ imobilizat. IFRS 8 Segmente operationale: in OMF 3055/2009 exista definitii ale segmentelor si factorilor care trebuie avuti in vedere la identificarea acestor segmente. Totusi, OMF 3055/2009 nu include criterii referitoare la marime si toate cerintele de prezentate cerute de IFRS 8. IAS 19 Beneficiile angajatilor: in OMF 3055/2009 include, pentru beneficiile postangajare, o referire la criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea beneficiilor postangajare (varsta, vechimea si rotatia personalului) si la faptul ca provizionul ar trebui constituit de catre un specialist in domeniu. IAS 11 Contracte de constructii; IAS 40 Investitii imobiliare; si IAS 41 Agricultura sunt mentionate putin sau chiar deloc. Pentru imobilizarile necorporale, sunt prevazute anumite tratamente contabile specifice, care nu sunt consecvente in toate cazurile cu IAS 38 Imobilizari necorporale. Aici se include tratamentul amortizarii fondului comercial rezultat in urma unei achizitii. Erorile din exercitiile financiare anterioare sunt incluse ca ajustare a rezultatului reportat al anului curent, cu prezentarea corespunzatoare si obligativitatea ca orice pierdere generata sa fie acoperita din profitul anului curent inainte de efectuarea oricarei distribuiri a profitului anului curent. Cifrele comparative nu se ajusteaza pentru niciun element al perioadei anterioare. IAS 8 Politici contabile, modificari in estimari si erori contabile impune efectuarea modificarii cifrelor comparative in cazul anumitor modificari in politicile contabile si a corectarii erorilor aferente perioadelor anterioare. Pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate (consultati comentariile suplimentare de mai jos) exista unele diferente fata de IFRS 3 Combinari de intreprinderi, printre care: Tratamentul amortizarii fondului comercial rezultat din achizitii pe o perioada de 5 ani; IFRS prevede evaluarea la valoarea initiala minus pierderi ulterioare de valoare. Fondul comercial negativ achizitionat este recunoscut in contul de profit si pierdere doar in masura in care sunt indeplinite anumite criterii; IFRS 3 impune inregistrarea imediata a venitului in contul de profit si pierdere. Daca valorile nu pot fi stabilite la data achizitiei, atunci pot fi folosite la consolidare si

pentru stabilirea fondului comercial la achizitie valorile calculate pe baza datei de achizitie sau valorile contabile de la data cea mai recent disponibila. IAS 2 Stocuri permite folosirea metodei FIFO, media ponderata si in cazuri bine delimitate, pe baza de identificare a elementelor si folosirea metodei pretului de vanzare. Suplimentar bazei de stabilire a costului indicata mai sus, OMF 3055/2009 permite folosirea metode LIFO (se considera ca LIFO poate fi folosita atunci cand exista o motivatie legata de mediul operational astfel incat auditorul sa nu emita o opinie calificata). Aria de cuprindere a prevederilor specifice de prezentare conform OMF 3055/2009 este mai restransa decat in cazul prevederilor IFRS; totusi pentru reflecta o imagine fidela dupa cum este mentionat in OMF 3055/2009, se considera ca trebuie completate note de prezentare suficient de detaliate. IFRS prevede mult mai multe instructiuni referitoare la politicile si principiile contabile in situatii specifice si pentru industrii specifice.

In OMF 3055/2009 exista, intre alte lucruri, mai multe clarificari asupra urmatoarelor aspecte: Atunci cand sunt intocmite situatii financiare consolidate in conformitate cu IFRS nu este necesar sa se intocmeascasi situatii financiare consolidate conform OMF 3055/2009. Provizioane, inclusiv implicarea unui expert pentru determinarea provizioanelor pentru pensii si introducerea conceptului de obligatie implicita, concept utilizat pentru considerarea recunoasterii provizioanelor de reorganizare a unei entitati. Incepand cu 1 ianuarie 2010 este inclus conceptul ca valoarea in timp a banilor ar trebui avuta in vedere la recunoasterea unui provizion. Ce trebuie inclus in categoriile planului de conturi. Acestea au fost incluse ca Anexa.

In legatura cu politicile contabile, AR4 indica: Principiile si politicile specifice adoptate de entitate pentru intocmirea, redactarea si completarea situatiilor sale financiare anuale. Pentru a reflecta activitatea specifica a entitatii, conducerea va stabili politicile contabile corespunzatoare activitatii desfasurate. Atunci cand isi stabileste politicile contabile, orice entitate trebuie sa se asigure ca sunt respectate principiile contabile generale (conceptele fundamentale) asa cum au fost ele incluse in AR4 Politicile contabile ar trebui sa fie: Relevante pentru nevoile utilizatorilor in procesul de luare a deciziilor; Credibile sa prezinte o situatie reala si fidela, sa fie neutre, sa respecte principiul prudentei si sa fie complete in toate aspectele semnificative; Modificate doar daca se stipuleaza prin lege sau pentru a prezenta informatiile intr-o maniera mai relevanta sau mai credibila" O limitare a OMF 3055/2009 o reprezinta flexibilitatea pe care o au entitatile contabile in alegerea politicilor contabile aplicabile, ceea ce inseamna ca exista posibilitatea lipsei de consecventa in raportarea conform OMF 3055/2009 intre entitati similare (in ceea ce priveste ramura industriala, tipul de afacere si marimea operatiunilor).