MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII
Departament Telecomunicații și Sisteme Electronice

LUCRARE INDIVIDUALĂ
la disciplina: COMUNICAȚII MOBILE

Tema:“ Proiectarea în frecvență a rețelelor de comunicații mobile”

A efectuat st. gr. RST-201 Namolovan A.

A verificat dr.conf.univ. Avram I.

Chișinău 2023
I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND COMUNICAȚIILE MOBILE.
Procedura de transmitere a informației utile de la și către abonați se definește ca procedură de comunicații. Inițial, în calitate de
informație utilă se utiliza doar vocea omului. Și pentru a putea transmite sau recepționa vocea omului se utilizau niște echipamente, care se
numeau telefoane. Aceste echipamente erau amplasate în diferite locuri: acasă, la serviciu sau în oricare alt loc și erau conectate la o rețea
telefonică. Pentru a putea comunica, abonatul trebuia să se afle în locul conectării la rețea a acestui telefon. Asemenea tip de comunicație a
primit denumirea de comunicație fixă. Acest tip de comunicație avea dezavantajul că abonatul trebuia să se afle în locul amplasării
telefonului în momentul comunicației.
Pe de o parte, a apărut necesitatea abonaților de a transmite și a recepționa mai multe tipuri de informații utile, cum ar fi: imagini,
texte, muzică, video ș.a. Pe de altă parte, abonații doreau să comunice nu doar din locul conectării telefonului la rețea, ci din orice loc s-ar
afla și în orice moment de timp.
Au fost elaborate mai multe tipuri și modele de noi echipamente terminale, care să corespundă cerințelor înaintate. Cel mai efectiv
s-a dovedit a fi așa-numitul echipament terminal radio, care conținea un emițător cu o antenă de emisie și un receptor cu o antenă de recepție,
sau avea un emițător-receptor și o singură antenă de emisie-recepție. Comunicația finală cu abonatul, în acest caz, se efectua de către un
echipament fix numit BS (Base Station – Stație de bază) și un echipament mobil numit ME (Mobile Equipment – Echipament Mobil) prin
semnale transmise prin două benzi de frecvențe ΔF1și ΔF2 a așa-numitele unde radio (figura 1).
Datorită faptului că ME poate însoți abonatul în timpul aflării sau deplasării lui în orice loc și în orice moment de timp și abonatul
poate transmite și recepționa diferite tipuri de informație utilă, aflându-se chiar și în mișcare, acest tip de comunicații a fost numit
comunicații mobile.

Fig.1. Organizarea comunicațiilor mobile între BS și ME

În banda de frecvențe ΔF1 se formează canale de comunicație în direcția de la ME către BS, iar în banda de frecvențe ΔF2 se
formează canale de comunicație în direcția inversă - de la BS către ME. E de menționat ca întotdeauna frecvențele purtătoare ale canalelor
din banda ΔF2 au valoare mai mare (după modul) decât frecvențele purtătoare ale canalelor din banda ΔF1. Canalele de comunicații din
benzile de frecvențe ΔF1 și ΔF2 reprezentă așanumitele canale simplex de comunicație. Două canale simplex cu același număr din benzile
de frecvențe ΔF1 și ΔF2 formează un canal duplex de comunicație prin care informația utilă poate fi concomitent transmisă în ambele
direcții.

PROIECTAREA RCM
1.1. Etapele proiectării RCM
La proiectarea oricărei RCM se efectuează consecutiv mai multe etape, dintre care cele mai importante sunt:
1 – calculul numărului total de canale și a numărului canalelor de trafic; calculul numărului de celule în cluster; elaborarea
planului de frecvențe și a seturilor de canale pentru fiecare celulă a clusterului RCM, adică, proiectarea în frecvență a RCM;
2 – planificarea acoperirii teritoriului RCM proiectate; 3 – planificarea capacității RCM proiectate ș.a.
În lucrarea individuală nr.1 se vor realiza doar sarcinile prevăzute în etapa 1 a proiectării RCM.

1.2. Calculul numărului total de canale și a numărului canalelor de trafic; calculul numărului de celule în cluster; elaborarea
planului de frecvențe și a seturilor de canale pentru fiecare celulă a clusterului RCM, adică, proiectarea în frecvență a RCM
Varianta 4
Nr. i j Sistem Bandă de frecvențe, ΔF1/ΔF2, R, Canal Set
MHz km duplex canale
4 1 5 NMT-450 454...465.65/464...465.65 0,8 3 27

1.2.1. Controlul egalității modulelor benzilor de frecvențe ΔF1 și ΔF2, adică, se controlează dacă |𝛥𝐹1| = |𝛥𝐹2|. Dacă egalitatea se
adeverește, atunci se efectuează calculele propriu-zise.
|∆𝐹1 | = 465.65 − 454 = 1.6 𝑀𝐻𝑧
|∆𝐹2 | = 465.65 − 464 = 1.6 𝑀𝐻𝑧
 |∆𝐹1 | = |∆𝐹2 | − ceea ce permite efectuarea calculelor de vigoare.
1.2.2. Se calculează numărul total N al canalelor în sistem
|∆𝐹1 | |∆𝐹2 | 1.6
𝑁= = = = 80 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒
∆𝑓𝑐 ∆𝑓𝑐 0.02
Așadar, în calculele se vor utiliza doar 313 canale, iar partea fracțională va fi reprezentată în planul de frecvențe al RCM.
1.2.3. Se calculează numărul canalelor de trafic 𝑁𝑡𝑟 în RCM proiectată
𝑁𝑡𝑟 = 𝑁 = 80 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐
1.2.4. Se calculează numărul k de celule în cluster
𝑘 = 𝑖 2 + 𝑖𝑗 + 𝑗 2 = 12 + 1 ∗ 5 + 52 = 31 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙𝑒 î𝑛 𝑐𝑙𝑢𝑠𝑡𝑒𝑟
1.2.5. Se calculează numărul canalelor de trafic în fiecare celulă a clusterului
𝑁𝑡𝑟 80
𝑁𝑡𝑟/𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă = = = 2.58 𝑐. 𝑡𝑟./𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă
𝑘 31
În cadrul sistemului s-au obținut 3 de celule din cluster în care se conțin câte 2 canale de trafic, în timp ce în cel cu nr. 27 se utilizeaza
2 steuri de canale de trafic cu numerele 27,58 .
1.2.6. Se formează seturi de canale pentru fiecare celulă a clusterului conform algoritmului tabelar
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

32 33 34 35 36 37 38 58 62

63 64 65 66 67 68 69 80

1.2.7.Se construiește planul de frecvențe al RCM proiectate și canalul duplex 3

Scopul lucrării constă în construirea a șapte clustere vecine (un cluster central și șase clustere periferice) conform unor cerințe
specifice, care vor fi enumerate mai jos. Suplimentar, din clusterele construite, trebuie să calculam distanța de reutilizare a frecvenței D și
să formulam concluzii.

Sarcini: Lucrarea individuală nr.2 trebuie să se conțină următoarele: a) datele inițiale pentru lucrarea individuală personalizată; b)
rezultatele calculelor punctelor 1, 2, 3, 4 și 5 din licrarea individuală nr.1; c) procedura de construire a șapte clustere vecine; d) procedura
de trasare a axelor x și y pe desenul cu 7 clustere; e) calculul coordonatelor BS a două celule din două clustere vecine cu același set de
canale; f) calculul distanței de reutilizare a frecvenței după 2 metode; g) concluzii.

1. Vom construi 7 clustere vecine, respectînd cerințele ca în celulele apropiate să nu se utilizeze seturi de canale vecine.

Consecutivitatea construirii simultane a șapte clustere vecine este următoarea: 1. Pe foaia cu celule desenate se alege o oarecare celulă
inițială, mai aproape de centrul foii, și acestei celule i se atribuie un oarecare set de canale, de exemplu, setul m. 2. Cele mai apropiate 6
celule, care vor utiliza același set de canale m, se determină deplasându-se din centrul celulei inițiale m perpendicular pe fiecare din laturile
celulei inițiale m cu i unități (prin noțiunea de unitate se subînțelege distanța dintre centrele a două celule vecine). 3. Din punctul ajuns, sub
un unghi pozitiv, în sens geometric (contra acelor de ceasornic), de 60º se deplasează cu j unități. Celulei obţinute i se atribuie setul iniţial
de canale m. După această procedură, pe foaia cu desen obținem 7 celule ce conțin setul de canale m. 4. Se alege o oarecare altă celulă mai
aproape de celula inițială și i se atribuie un alt set de canale, nevecin cu setul iniţial de canale m, și se repetă pașii 1÷3. 5. Procedura
finalizează când toate celulele, cuprinse între setul iniţial de canale m ale celor 7 celule, au primit câte un set de canale (toate seturile de
canale ale RCM au fost utilizate). După îndeplinirea punctului 5 al procedurii, se obțin 7 clustere identice între care nu ramân celule
neacoperite sau celule cărora le-au fost alocate 2 sau mai multe seturi de canale. În figura 1, în calitate de exemplu, pentru valorile i=1 și
j=4, este indicată procedura de alocare a setului de canale m unei oarecare celule inițiale și găsirea celot mai apropiate șase celule, care vor
utiliza același set de canale m.
 Fig.1. Construirea concomitentă a 7 clustere vecine utilizând parametrii de deplasare i=4 și j=1

Date initiale:
Varianta 4.
Nr. i j Sistem Bandă de frecvențe, ΔF1/ΔF2, R, Canal Set
MHz km duplex canale
4 1 5 NMT-450 454...465.65/464...465.65 0,8 3 27
 Fig. 2. Distanţa de reutilizare
Din Figura 2 facem concluziile că coordonatele 𝒙𝟏, 𝒚𝟏 punctului P1 sunt următoarele:

𝑃1 (𝑥1 , 𝑦1 ) = (6,2)
și coorodonatele 𝒙𝟏, 𝒚𝟏 al punctului P2:

𝑃1 (𝑥2 , 𝑦2 ) = (0,3)
2. Se calculează distanța de reutilizare a frecventei după 2 formule rezultatele căror trebuie să coincidă .

𝐷 = 𝑅√3𝑘 (1)

înlocuind valoarea k în formula (1), se obține:

𝐷 = 𝑅√3 ∗ 31 = 0,8√3 ∗ 31 = 7,71 (km)

𝐷 = 𝑅√3𝑘[3[(𝑥1 − 𝑥2 )2 + (𝑥1 − 𝑥2 )(𝑦1 − 𝑦2 ) + 3[(𝑦1 − 𝑦2 )2 ] (2)

𝐷 = 0,8√3[(6 − 0)2 + (6 − 0)(2 − 3) + (2 − 3)2 ] = 0,8√39 =7,71(km)

Din rezultatul obținut se poate concluziona că distanța de reutilizare a frecvenței D, calculată conform metodei descrise mai sus după
formula (2), are valoarea D = 7,71 (km).

Concluzii
In urma lucarii individuale:
1.Am verificat conditiia de egalitate dintre ∆F1 si ∆F2 a carui valuare este 1,6 MHz.
2.Am determinat numarul total de canele acestea find 80 de canale.
3.Am determinat numarul de celule intr-un cluster acestea avind valoarea de 31 de celule.
4. In celulele de la 1 la 31 se vor utiliza cite 3 canale de trafic.
5. In celulele cu nr. 32 pina la 80 se vor utiliza cite 2 canale de trafic.
6 Si in cel. Cu nr. 27 se utilizeaza 2 seturi de canale de trafic cu numerele 27 , 58.
7.La sfirsit am stabilit ca departajarea in frecventa a purtatoarelor canalelor simplex a unui sistem duplex are o valoare de 10 MHz.
Am efectuat proiectarea unei rețele celulare mobile în sistemul NMT-450. Pe parcursul acestei lucrări sau realizat
anumite calcule pentru a determina caracteristica acestei rețele. La început am calculat numărul total de canale din rețea
utilizînd benzile de frecvențe a sistemului NMT. Pentru proiectarea reţelei de comunicaţii mobile s-a propus calcularea
următorilor parametrii ai reţelei, respectiv avem urmatoaele rezultate: Repartizarea celulelor în clustere sa realizat cu
ajutorul lui „i” şi „j”.

Dupa care am mers dupa pasii urmatori:

1.S-a creat planul de acoperire a teritoriului, realizat prin 7 clustere vecine a câte 27 seturi de canale.
2. Seturile de canale au fost amplasate într-un mod încât să nu se interfereze cu seturile de canale din apropiere.
3. S-au identificat coordonatele punctelor P1 și P2, care în cadrul creării planului de acoperire au fost redate ca
centrele a 2 clustere, acestea având coordonatele P1(6,2) și P2 (0,3).
4. S-a determinat distanţa de reutilizare a frecvenţei după două metode de calcul, şi în ambele cazuri s-a obţinut
un rezultat identic de 7,71 km.