PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA OPŢIONALĂ

UNESCO și PATRIMONIUL ECLEZIASTIC AL ROMÂNIEI

 Notă de prezentare

În zilele noastre, se poate remarca cu ușurință o emergență a studiilor de patrimoniu în

literatura internațională, fiind reliefate funcțiile pe care le îndeplinește moștenirea culturală care
ne parvine de la antecesorii noștri. În anul 2013, a fost demarat un proiect intitulat Cultural
Heritage Counts for Europe(CHCfE), iar acesta avusese menirea de a identifica contribuția
patrimoniului cultural în diferite sectoare precum cel economic, social și de mediu, finalizându-
se cu un raport prezentat la Oslo în anul 2015. Rezultatele acestui proiect au fost sintetizate în 10
puncte care au demonstrat avantajele salvgardării patrimoniului cultural. Punctul 9 al raportului
este de o mare importanță pentru stimularea procesului de învățare în mediul preuniversitar
întrucât subliniază rolul patrimoniului cultural în educație, în cunoașterea trecutului, în
dezvoltarea personală și în cultivarea sentimentelor de apartenență și cooperare, iar punctul 10
pune în evidență capacitatea de a crea coeziune socială în cadrul grupurilor din Europa întreagă.
Totodată, statisticile arată că 88% din cetățenii europeni consideră necesară predarea
patrimoniului cultural al acestui continent în cadrul instituțiilor de învățământ întrucât
favorizează incluziunea, dezvoltarea democrației, crearea unei stabilități interne și externe.
Nu întâmplător, România, are privilegiul de a deține un bogat patrimoniu cultural din
care o parte este recunoscut de cel mai înalt for dedicat bunurilor culturale și anume UNESCO,
statul român plasându-se pe locul 21 din 46 de state europene care dețin element culturale de
importanță internațională. În acest sens, este imperios să menționăm o serie de structuri
ecleziastice și anume bisericele forticate din cadrul satelor transilvănene, mănăstirea Horezu și
bisericile din Moldova din veacurile XV-XVI. Un opțional interdisciplinar dedicat cunoașterii
patrimoniului cultural imobil de sorginte ecleziastică din România recunoscut UNESCO, ar
furniza elevilor, o serie de cunoștințe și competențe de natură teoretică și practică dar și o serie
de abilități pe care aceștia să le poată utiliza ulterior în plan social. Un atare opțional s-ar putea
realiza prin intermediul coroborării cunoștințelor venite din sfera religiei și filosofiei cu cele
venite din sfera istoriei, iar clasa a XI-a este cea mai potrivită pentru studierea acestui opțional
deoarece actul predării are în vedere veacul al XX-lea, discuțiile privind sectorul cultural ar
putea fi completate cu ușurință printr-un act educațional centrat pe patrimoniul cultural religios
al României mai ales în condițiile în care regimul ideocratic care a domnit în cadrul statului
român la acea vreme, a evidențiat o serie de practici care nu ar trebui să se afirme când vine
vorba de moștenirea venită de la antecesorii noștri.
Argument
Un prim avantaj al acestui opțional este reprezentat de accesibilitatea sa fiind utilizat un
limbaj de specialitate cu un grad redus de dificultate pentru a institui o bună înțelegere a
terminologiei din sfera patrimoniului cu care se va opera.
Fiind vorba de structuri ecleziastice, atenția va fi orientată și pe explicarea filosofiei
politice a domnilor întrucât în Evul Mediu și perioada de tranziție spre modernitate, dincolo de
pietate, acțiunile domnilor de ridicare a unor lăcașuri de cult se originau în dorința lor de a se
legitima ca reprezentanți și protectori ai divinității.
Elevilor le vor fi prezentate și documente de arhivă referitoare la aceste mănăstiri și
documente UNESCO pentru a se produce o continuitate în lucrul cu acele surse primare pe baza
cărora se scrie istoria. Totodată, pe lângă patrimoniul cultural scris se vor prezenta și obiecte de
cult liturgice conservate în cadrul mănăstirilor, semnificația și rolul pe care acestea l-au jucat în
epocă.
Elevii vor fi îndrumați să elaboreze materiale prin care să pornească promovarea patrimoniului
ecleziastic UNESCO din România, acest lucru servind mai ales spre punerea unei baze solide a
viitoarei comunități care să contribuie la salvgardarea patrimoniului cultural de importanță
internațională al României.
Din punct de vedere religios se va urmări cultivarea sentimentului de dragoste și respect
față de cele sfinte și față de moștenirea culturală reprezentată de monumentele artei religioase
românești. Acestea au valoare materială și spirituală, fac parte din patrimoniul artistic religios
universal, fiind ocrotite prin lege și având rolul de a ne descoperi frumusețea divină spre care
tindem. Nu în ultimul rând, opționalul urmărește și să ofere elevilor exemple de viață autentică,
traită în spiritul credinței, al dragostei jertfelnice  față de Dumnezeu, față de semeni și față de
țară, al comuniunii frățești și al prieteniei, într-o lume dominată de materialism în care valorile
culturale, morale și spirituale sunt înlocuite de pseudovalori, care reflectă chipul efemer al
acestei lumi. În cadrul acestui opțional elevii vor cunoaşte sfinţii care au moaşte la noi în ţară,
dar şi Bisericile şi Mănăstirile care deţin aceste tezaure de mare preţ.
 Competenţe generale
1. Cunoașterea monumentelor cultural-religioase reprezentative din România.
2. Stimularea interesului pentru cunoașterea trecutului și importanța lui în
dezvoltarea personală.
3. Manifestarea și cultivarea sentimentelor de apartenență și cooperare intra-
comunitară.
4. Cunoașterea sfinților cu moaște din România.

Competențe specifice și conținuturi

Competențe specifice Conținuturi

1. Domnitori români ctitori de biserici și

mănăstiri din perioada medievală
-Alexandru cel Bun
-Ștefan cel Mare
1.1. Cunoașterea și asumarea valorilor -Petru Rareș
religioase și culturale.
-Vasile Lupu
-Matei Basarab
-Naegoe Basarab
-Constantin Brancoveanu

2. Arta religioasă în țările române

- Pictura
2.1. Integrarea noțiunilor religioase în sfera
-Sculptura
istoriei.
- Argintăria
-Broderia religioasă

3.1. Deprinderea gustului artistic autentic și 3. Tipăriturile religioase

realizarea diferențelor dintre valorile
-Cărțile ieromonahului Macarie
religioase românești și kitsch-ul comercial
actual. -Tipăriturile lui Coresi
 -Noul Testament de la Bălgrad
(Alba Iulia)
-Biblia de la București

4. Sfinți europeni cu sfinte moaște care se

găsesc în țările române
-Sfânta cuvioasă Parascheva (Epivat, Turcia de
astăzi)
-Sfântul cuvios Dimitrie Basarabov (Bulgaria
de astăzi)

4.1. Asumare unei atitudini de profund respect pentru -Sfânta Mucenică Filofteia (Bulgaria de astăzi)
patrimoniul bisericesc românesc.

5. Sfinți români cu sfinte moaște ce se găsesc în

bisericile noastre
-Sfântul ierarh Grigorie Dascălul
-Sfântul ierarh Iosif de la Partoș

6. Vetre monahale pepiniere de cultură, dar și

creatoare de artă religioasă
-Mănăstirea Neamț
-Mănăstirea Putna
-Mănăstirea Dealu
5.1. Conștientizarea faptului că, creațiile
religioase reflectă sufletul societății din
momentul respectiv.
7. Biserici și mănăstiri care au primit de-a
lungul timpului restaurări arhitecturale
-Bisericile ștefaniene
-Bisericile brancovenești
-Bisericile cu sate fortificate din Ardeal

6.1. Conștientizarea faptului că, creațiile 8. Obiecte de artă religioasă reprezentative

 -picturi religioase și icoane celebre
-pictori renumiți care au pictat biserici .

religioase reflectă sufletul societății din

9. Muzee ale :
momentul respectiv.
-bisericilor
-mănăstirilor
-centrelor eparhiale

Model de activitate didactică

În partea ce urmează vom descrie un model de activitate pentru lecția despre biserici și
mânăstiri românești din Moldova, Muntenia și Transilvania.
1. Începem cu vizionarea filmului Biserici din lemn din Maramureș - 5 minute

https://www.youtube.com/watch?v=pA_lMAcNsrs

După vizionarea materialului purtăm o discuție prin care vom evidenția ideea că în țara
noastră sunt și catedrale dar și biserici mici care sunt reprezentative pentru arta, arhitectura,
cultura și credința poporului nostru (se poate viziona un fragment - 2-3 min).

2. După prezentarea materialului împărțim clasa în 3 grupe folosind numărătoarea în funcție

de numărul elevilor: 3 minute
3. Distribuim fișe de lucru (anexele 1-3) despre monumentele reprezentative – din România
apoi solicităm elevilor să scrie pe o coală de hârtie tip flipchart (jamboard / trello / miro – în
situația în care unitatea școlară studiază on-line) aspecte definitorii ale acestora. 1 minut
4. Dăm timp de lucru pentru sintetizarea ideilor -10 minute
5. Solicităm unui delegat al grupei să prezinte în fața clasei (se poate folosi aplicația
zoom/meet – pentru prezentarea produsului final din jambord în situația în care unitatea școlară
studiază on-line). Prezentare elevi: 9 minute/total grupe (sugestie: distribuiți egal numărul de
minute/grupă)
6. Profesorul face scurte precizări/completări despre cele expuse, insistând pe monumentele
reprezentative – materiale suport- ppt - 2 minute

Anexa 1
Citiți cu atenție textul. Identificați stilul arhitectonic, elementele specifice și monumentele de artă
religioasă reprezentative acestui stil

„În Moldova, arhitectura bisericească a avut o dezvoltare proprie, deosebită de cea din Țara
Românească. Ea are la baza elementul autohton, adică arta meșteșugarilor locali, concretizată în
vechile și modestele bisericuțe de lemn, care le-au precedat pe cele de piatră și zid. Peste acestea
s-au adăugat influențe străine, dintre care cea fundamentală pentru formarea stilului moldovenesc
este cea bizantină, manifestată în planul predominant al bisericilor (treflat sau drept) și în
împărțirea lor, în sistemul de acoperire prin bolți și în multe din elementele decorului extern.
a) Cele mai vechi biserici moldovene de zid sunt din epoca întemeierii Moldovei (mijlocul
secolului XIV): Sf. Nicolae din Rădăuți (probabil ctitorie a lui Bogdan Întemeietorul, din 1359)
și Sfânta Treime din Siret, probabil ctitoria lui Lațcu Vodă (restaurată).
b) Epoca lui Ștefan cel Mare (a doua jumătate a secolului XV și începutul secolului XVI) aduce,
cu aproape un secol mai devreme decât în Țara Românească, maturizarea și închegarea unui stil
de artă constructivă propriu și original: stilul moldovenesc, care se distinge prin caractere
specifice bisericilor moldovenești, ca de exemplu, sistemul moldovenesc al supraînălțării bolților
(turlelor) în interior prin suprapunerea arcurilor încrucișate (în diagonală) și prin bazele stelate de
la exterior, sau bogatul decor extern al fațadelor, obținut prin utilizarea inteligentă a materialelor
de construcție: piatra (brută și de talie), cărămida (simplă sau smălțuită) și uneori ceramică.
Prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, Putna (1466-1484), a fost fundamental refăcută în secolele
XVII și XVIII, încât biserica de azi nu mai reprezintă construcția originară. Bisericile rămase
până azi în forma lor inițială reprezintă planuri și forme de construcție foarte variate. Unele au
planul drept, de tip arhaizant romanic, fără sanuri și fără turle (ca la Sf. Nicolae-Rădăuti):
Dolhești (ctitoria hatmanului Sendrea din 1481), Bălinești (ctitoria logofatului Tautu din 1499),
Voloval (ctitoria lui Ștefan din 1500-1502) s.a. Altele au planul treflat (trilobat), ca la Sfânta
Treime din Siret sau vechea Moldoviță, dar adaugă o turlă pe naos : Pătrăuți (1487), Sfântul Ilie
din Suceava (Ițcani) 1488, Voroneț (1488), Precista din Bacău (1491), Sf. Nicolae din Dorohoi
(1495), Popăuți (1496), dar mai ales Sf. Gheorghe din Hârlău (1492), care este unul dintre cele
mai reprezentative monumente de artă din timpul lui Ștefan cel Mare, remarcabil mai ales prin
frumusețea decorului fațadelor. Altele reprezintă un tip mixt, rezultat din combinarea celor două
tipuri anterioare (dreptunghiular și trilobat). Dintre acestea fac parte bisericile din: Borzești
(1493-1494), Piatra Neamț (1497-1498), Cotnari, Arbore (ctitoria lui Luca Arbore din 1502-
1503), Reușeni (1503-1504) s.a. Un tip aparte îl reprezintă biserica principală a mănăstirii Neamț
(1497), de plan treflat, mult alungit prin adăugarea exonartexului (pridvorului închis) la fațada de
vest a pronaosului și a unei noi încăperi între pronaos și naos, destinată mormintelor ctitorești
(gropnița sau camera funerară). Aceasta încăpere nouă o găsim apoi și la Dobrovăț (1504), care
are însă plan dreptunghiular.
c) Dezvoltarea artistică din epoca lui Ștefan se continuă în tot cursul secolului XVI, atingând
apogeul sub Petru Rareș, când stilul moldovenesc evoluează, realizându-se un nou tip de biserici
la care se generalizează gropnița de la Neamț și se adaugă tainița (ascunzătoarea sau camera
tezaurului) de deasupra ei. Elementul nou și caracteristic al bisericilor lui Petru Rareș este
pridvorul deschis, adăugat la fațada de vest, și minunata pictură exterioară, care înlocuiește
decorul sculptural al fațadelor. Întâlnim biserici ca: Probota (1530), Humor (1530), Moldovița
(1532), Sf. Dumitru din Suceava (1534, cu pridvor închis), Sucevița (ctitoria Movilestilor 1582-
1584) s.a.
După creațiile mai puțin importante din a doua jumătate a secolului XVI (ca Bistrița și Slatina lui
Alexandru Lăpușneanu, 1554 și 1561), arta arhitectonică a Moldovei își trăiește ultima ei epoca
de înflorire în sec. XVII, când creează monumente cu o puternică influență orientală, de origine
caucaziană și arabă, venită prin Rusia și concretizată în superbul decor sculptural de piatră de la
Dragomirna (ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca din 1609) și mai ales de la Sf. Trei Ierarhi
din Iași (ctitoria lui Vasile Lupu din 1639), Bârnova din Iași (1626-1629), Cetățuia (ctitoria lui
Ioan Duca Vodă din 1672) s.a.
d) De la sfârșitul secolului XVI, începe decadența stilului moldovenesc în arhitectură, prin
alterarea lui cu influențe noi, venite mai întâi din Țara Românească. Bisericile zidite de aici
înainte ca: Galata (ctitoria lui Petru Șchiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iași), Secu (1602),
Barnovschi din Iași (1624), Adormirea din Itcani s.a. înlocuiesc zidul despărțitor dintre gropniță
(pronaos) și naos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi, măresc numărul ferestrelor din naos și
altar, lărgesc pridvorul în sensul lățimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din Argeș) și schimbă
decorul moldovenesc al fațadelor cu motive ornamentale muntenești (brâul median, arcade
oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc).
Spre sfârsitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, un nou curent de artă neoclasică, venit
prin Rusia, creează câteva biserici ca: Rotunda din Lețcani (1793, cu naos de formă rotundă), Sf.
Spiridon din Iași (reconstruită la 1804) și Frumoasa de lânga Iași (refacută la 1836), socotită ca
ultimul monument de seama al arhitecturii moldovenești.”
(https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/arhitectura-moldova-secolele-
xiv-xix-70725.html )

Anexa 2
Citiți cu atenție textul. Identificați stilul architectonic și monumentele de artă religioasă
reprezentative acestui stil
„Influența Bizanțului se exercită asupra arhitecturii noastre bisericești pe mai multe căi: direct,
prin meșteri aduși de la Constantinopol de primii noștri voievozi, fie indirect, prin meșteri veniți
din regiunile ortodoxe sud-dunărene (Bulgaria, Serbia și Muntele Athos) sau din Orient (Turcia
și Armenia).
a) Cele mai vechi biserici românești de zid (piatră si cărămida), păstrate până astăzi, sunt
bisericile San-Nicoară, construită înainte de 1352 și Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș
(deși construcția bisericii a început sub domnia lui Basarab I (~1310-1352), ea va fi terminată
însă sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352-1364). Amândouă reprezintă tipul bizantino
constantinopolitan, adică stilul bizantin cel mai pur (...).
b) În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cuceririle turcești în Balcani pun capăt influenței
bizantine venite direct din Constantinopol și o înlocuiesc cu cele venite prin Serbia și Bulgaria.
Apar astfel la noi o serie de biserici de tip sârbo-bizantin, ca bisericile fostelor mănăstiri Vodița
II, zidită de călugărul Nicodim pe la 1370 (azi numai ruine), Tismana, zidită puțin mai târziu
(refăcută în secolele XVI, XVIII și XIX), Cozia, zidită de Mircea cel Mare pe la 1386 (cea mai
importantă și mai bine păstrată), Brădet și Cotmeana (în județul Argeș), ambele construite tot în
vremea lui Mircea cel Mare. (...).
c) La începutul secolului al XVI-lea s-au construit în Țara Românească două monumente, care
din punct de vedere arhitectonic par să fie opera unor meșteri constructori autohtoni, dar care în
decorul sculptural al fațadelor trădează vădite influențe orientale, de origine turcească, armeană
și georgiană. E vorba de biserica mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște, zidită de Radu cel Mare
în jurul anului 1500, și vestita biserică a mănăstirii din Curtea de Argeș, zidită de Neagoe
Basarab între 1512 - 1517, pe locul vechii catedrale mitropolitane a țării, din sec. XIV (...).
d) O ultimă fază a influenței bizantine indirecte se exercită asupra arhitecturii noastre bisericești
(...) în vremea lui Neagoe Basarab, care a ctitorit, în afară de minunea de la Curtea de Argeș,
două monumente de tip athonit: biserica actuală a mănăstirii Snagov (zidită în locul celei vechi,
pe la 1517) și fosta catedrală mitropolitană din Târgoviște.
e) Secolul XVI constituie faza de formație a unei școli locale în bisericească din Țara
Românească se dezvoltă așa-numitul stil vechi românesc sau muntenesc. Se formează o școală de
meșteri constructori, sculptori și decoratori băștinași, care nu mai copiază modele străine, ci
recurg la imitarea vechilor construcții din țară (...). Dintre bisericile mai importante de acest fel
din sec. al XVI-lea, amintim, de ex.: biserica fostei mănăstiri Valea din comuna Titești, județul
Argeș (zidită de Petru Voievodul, zis Radu Paisie, la 1537), biserica din Stănești Vâlcea (zidită
în același an, de boierii Buzești), bolnița mănăstirii Cozia (zidită la 1542 de Radu Paisie),
biserica Curtea Veche din București (zidită de Mircea Ciobanul, înainte de 1559), (...), dar mai
ales biserica fostei mănăstiri Mihai Vodă din Bucuresti (ctitorie din 1594 a lui Mihai Viteazul).
f) Secolul XVII reprezintă o epoca de înflorire a arhitecturii noastre bisericești, mai ales sub
domnia lui Matei Basarab (1632-1653). Construcțiile noi reprezintă planuri foarte variate, creând
însă un tip nou de biserici, specific acestei epoci: plan simplu, dreptunghiular (mai rar trilobat),
format din naos cu o singura absida poligonală, o singura turlă clopotniță pe bolta pronaosului și
pridvor deschis, susținut pe coloane octogonale sau circulare. Amintim, dintre bisericile acestei
grupe: biserica mănăstirii Arnota (ctitorită în 1633 de Matei Basarab), biserica din Călinești-
Prahova (ctitoria aceluiași, din 1636), biserica fostei mănăstiri Strehaia (idem, 1645), biserica
fostei mănăstiri Brebu-Prahova (idem, 1650), Plumbuita de lângă București (1647), biserica
mănăstirii Polovragi (ctitoria marelui postelnic Danciu Pârcălabul, din 1653), (...). Un monument
aparte din aceasta epoca e biserica Stelea din Târgoviste, ctitoria lui Vasile Lupu din 1645, care
reprezintă un exemplu de pricepută îmbinare a elementelor, muntenești cu cele moldovenești.
Între 1656-1659 se zidește biserica Mitropoliei din București (actuala catedrală patriarhală), care
reprezintă o nouă interpretare a planului bisericii lui Neagoe de la Curtea de Argeș (plan treflat,
pronaos lărgit, cu 12 stâlpi, patru turle), la care adaugă în plus pridvorul deschis, sprijinit pe
stâlpi puternici de zid (restaurată în 1960)
g) A doua jumătate a secolului XVII aduce o nouă dezvoltare în evoluția stilului românesc, prin
monumentele ctitorite de boierii Cantacuzinești (biserica mănăstirii Cotroceni, biserica Doamnei
și Colțea din București, biserica veche a mănăstirii Sinaia, biserica din Filipeștii de Pădure
Prahova, biserica din Fundenii Doamnei de lângă București s.a.), care se disting printr-o atenție
sporită pentru decorația interioară și exterioară și îndeosebi prin bogata ornamentație a motivelor
florale, care îmbracă coloanele din pridvor și pronaos și chenarele de uși și ferestre. Ele
constituie premise ale stilului românesc numit "brâncovenesc", care înflorește sub domnia lui
Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și care reprezintă desăvârșirea sau maturizarea stilului
autohton. Cităm, dintre ele, biserica palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia din 1688 (care
păstrează încă planul dreptunghiular și caracterele bisericilor lui Matei Basarab), mănăstirea
Hurezi cu întregul ei complex arhitectonic (1691 s.u.), biserica curții domnești din Doicesti
(județul Dâmbovița, 1706), biserica Sf. Gheorghe Nou din București (1707, refăcută în sec.
XIX), biserica mănăstirii Mamul (1696), biserica de azi a mănăstirii Govora (1711) s.a.
După Brâncoveanu, seria monumentelor de tip brâncovenesc se continuă cu biserica mănăstirii
Antim din București (ctitoria lui Antim Ivireanul, terminată după moartea lui, la 1714),
mănăstirea Văcărești (ctitoria lui Nicolae Mavrocordat, dintre 1716-1722), biserica Crețulescu
din București (1722), biserica Stavropoleos din București (1724-1730), considerată de obicei ca
ultima realizare de seamă a stilului brâncovenesc.”
(https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/arhitectura-tara-romaneasca-
secolele-xiv-xix-70724.html )

Anexa 3
Citiți cu atenție textul. Identificați stilul architectonic și monumentele de artă religioasă
reprezentative acestui stil
 În Transilvania, din cauza situației social-politice defavorizante (națiune tolerată) în care
au fost ținuți românii până la 1918, nu s-a putut dezvolta o artă arhitectonică ortodoxă în aceeași
măsură cu cea din Țara Românească și Moldova, iar modestele biserici românești de zid
construite aici au suferit, mai mult decât cele din restul țării, influența bisericilor romanice și
gotice ale naționalităților conlocuitoare.
a) Cele mai vechi biserici ortodoxe care ni s-au păstrat în Transilvania sunt cele de piatră, din
ținutul Hunedoarei și Zarandului, construite în secolele XIII și XIV. Ca plan și structură acestea
sunt foarte variate. Unele din ele (ca cea din Densuș, de lângă orașul Hațeg) amintesc
monumente mult mai vechi din arhitectura creștină orientală (...); altele (ca cele din Streiu,
Cincis și Santamaria-orlea, azi calvină reformată) sunt alcătuite dintr-o navă dreptunghiulară (...),
cu unele influențe gotice.
În a doua jumătate a secolului XIV, călugărul Nicodim și ucenicii lui din Țara Românească
zidesc biserica mănăstirii Prislop, singura biserică de tip treflat (cu turlă pe naos) din
Transilvania (refăcută în secolele XVI și XVIII). Celelalte biserici mănăstirești sau parohiale,
atestate de documente în aceeași vreme mănăstirea din Cuhea, mănăstirea din Peri, mănăstirea
ortodoxă din Scorei, întemeiată de Mircea cel Bătrân la 1391, biserica Sf. Paraschiva din
Rășinari, zidită de Radu I s.a.), au dispărut de mult.
În cursul secolului XV, bisericile din Criscior (ctitoria jupânului Laslău Balea din 1404), Ribița
(zidită de jupânul Vladislav și jupânița Stana, 1417), Zlatna (1424, refăcută) continuă planul și
formele celor din secolul anterior (turn-clopotniță la fațadă, naos și altar dreptunghiular), cu
influențe gotice. Biserica din Streiu-Singeorgiu (1409) are planul în cruce, cu un turn lanternă
peste punctul de întretăiere a brațelor crucii (plan asemănător, în cruce greacă, cu turla scundă pe
naos și altar semicircular, are și biserica mănăstirii "Săraca" sau Sumig, din Banat, (...). Biserica
fostei mănăstiri Râmeț (1487) adoptă planul bizantin drept (fără turlă), adăugând la fațadă de
vest un turn masiv de apărare, cu trei etaje. Din aceeași, epoca datează biserica Sf. Nicolae din
Hunedoara (...).
De la sfârsitul secolului al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea datează unele biserici (...),
ca cea din Feleac (lângă Cluj, 1489, restaurată) și cea din Vad (stil moldovenesc, plan treflat).
Ctitoriile ulterioare din sudul Transilvaniei, ale voievozilor Țării Românești din sec. XVII, că
biserica din Porcești a lui Matei Basarab sau bisericile brâncovenești din Sâmbăta, Poiana
Mărului și Făgăraș (Sf. Nicolae, 1697), aparțin tipului muntenesc din epocile respective, cu unele
note caracteristice regiunilor în care sunt zidite. Din același secol avem însă și biserici
transilvănene de piatră sau de zid, ridicate de ctitori localnici, cu planul longitudinal al bisericilor
de lemn, ca cele din Bucium-Făgăraș (1603), Sîrbi-Suseni din Maramureș (1665), Silvașul de
Sus (1665), Cluj-Mănăstur (1696) s.a.
(https://www.crestinortodox.ro/liturgica/arhitectura-bisericeasca/arhitectura-transilvania-
70727.html )

Modalități de evaluare
Formativă

1. Observarea participării elevilor la discuțiile din clasă. Discuțiile vor fi însoțite de

aprecieri verbale.
2. Realizarea unor portofolii pe echipe de către cinci elevi dedicate monumentelor
istorice din patrimoniul mondial UNESCO.
Sumativă
Realizarea unei expoziții muzeale virtuale dedicate patrimoniului cultural UNESCO
din România prin intermediul platformei 3D www.artsteps.com. .

Bibliografie:
A) Lucrări și studii de specialitate
1. Barbu, Viorel, Barbu, Diana, Ștefanuță, Gabriela, Dicționar de conservare-
restaurare a patrimoniului bisericesc, București, Editura Basilica, 2016.
2. Cozmei, Mihaela, Mănăstirea Sucevița: monument UNESCO, Suceava, Editura
Accent Print, 2013.
3. Dragnev, Demir, Ștefan cel Mare și Sfânt în contextul epocii sale și al posterității,
Chișinău, Editura Civitas, 2004.
4. Herea, Gabriel, Monumente UNESCO din România, Baia Mare, Editura Proema,
2008.
 5. Lazea, Andreea, Pentru o antropologie a patrimoniului și patrimonializării.
Perspective asupra monumentelor istorice în România, Iași, Editura Lumen, 2012.
6. Mironescu Vladimir, Mănăstirile și bisericile întemeiate de Ștefan cel Mare Voevod domn
al Moldovei (1457-1504), Cernăuți, Societatea Tipografică Bucovineană, 1908.
7. Musteață, Sergiu (ed.), Managementul patrimoniului mondial: de la situația din
România la exemple de bune practici, Chișinău/Cluj-Napoca, Editura ARC/Editura
Mega, 2020.
8. Nistor, Sergiu, Transilvania: un patrimoniu în căutarea moștenitorilor săi, București,
Editura Fundației Arhitext Design, 2010.
9. Susana, Andea, Bolovan, Ioan (coord.), Istoria României: compendiu, Cluj-Napoca,
Academia Română: Centrul de Studii Transilvane, 2007.
10. Szemkovics, Laurențiu-Ștefan, Documente de la Constantin Brâncoveanu privitoare
la mănăstirea Hurezi și la unele localități din județul Vâlcea (1691-1714), Brăila,
Editura Istros, 2017.

B) Surse electronice
1. https://www.europeana.eu/ro .
2. https://www.icomos.org/en .
3. Nils Scheffler, Community involvement in urban heritage, in: Community involvement
in Heritage Management Guidebook, Monika Göttler, Matthias Ripp (ed.), Regensburg, OWHC
Regional Secretariat, p. 15, disponibil la adresa URL:
http://openarchive.icomos.org/id/eprint/1812/1/FINAL_OWHC%20Guidebook%202017.pdf .
4. Patrimonializarea – procese, tendințe, curente și aspecte. Un dialog între antropologii Alin Rus
și Bogdan Neagota. În: Sinteza. Revista de cultură și gândire strategică. 31.03.2017, Disponibil:
http://revistasinteza.ro/aproape-totul-despre-patrimonializare/

5. Raportul Cultural Heritage Counts for Europe din 2015 disponibil la adresa :
http://blogs.encatc.org/culturalheritagecountsforeurope/wp-content/uploads/2017/09/
CHCfE_Report_EXS_Romanian.pdf .