DREPTUL EUROPEAN AL MEDIULUI

Evoluția reglementărilor Uniunii Europene în domeniul calității

aerului înconjurător

PROFESOR COORDONATOR :
Lect. dr. Salcă-Rotaru Cristina-Mihaela

Autor:
Neguțescu Bianca-Ioana

BRAŞOV
2023
 Cuprins

Introducere................................................................................................................. 2
Capitolul 1 – Legislație europeană relevantă în domeniul calității aerului ................ 2
Capitolul 2 – Legislația națională în domeniul calității aerului ................................. 7
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................... 10

1
 Introducere

Mediul înconjurător a oferit oamenilor, dintotdeauna, toate

resursele necesare pentru a beneficia de o viață sănătoasă și echilibrată.
Însă, pe măsură ce numărul de locuitori al planetei a crescut, iar
companiile au început să se diversifice și să consume din ce în ce mai
multe resurse, mediul a avut și are, în continuare, cel mai mult de suferit.
Calitatea aerului este unul din domeniile în care Uniunea
Europeană a fost foarte activă în ultimii ani, scopul principal fiind acela
de a dezvolta o strategie completă prin stabilirea obiectivelor privind
calitatea aerului pe termen lung. De asemenea au fost elaborate o serie
de Directive pentru a controla nivelul anumitor poluanți și de a monitoriza
concentrația lor în aer.

Capitolul 1 – Legislație europeană relevantă în domeniul

calității aerului
Momentul cu o importanță deosebită în elaborarea și dezvoltarea
unei legislații relevante în acest domeniu este reprezentat de fenomenul
cunoscut sub numele de Marele Smog din 1952. Acesta a fost un
fenomen sever de poluare a aerului, care a avut loc la Londra între 5 și 9
decembrie 1952.
Dezastrul ecologic s-a datorat faptului că încălzirea locuințelor în
metropola britanică se baza în special pe cărbune. Gazele de ardere au
format împreună cu ceața un strat de smog cu efecte negative asupra
populației. Efectul a fost amplificat de fenomenul de inversiune meteo
cauzat de un anticiclon.
Așadar, în anul 1956, Parlamentul a adoptat legea Aer
Curat („Clean Air Act”), care avea drept obiectiv reducerea
poluării atmosferice în marile orașe britanice. Astfel, industria a fost
mutată la periferia Londrei și a început să se renunțe la încălzirea
individuală pe bază de cărbuni a locuințelor.

2
 În urma unui studiu efectuat în anii 1960 prin care s-a demonstrat
faptul că ploaia acidă care cauza acidificarea râurilor și lacurilor
scandinave era provocată de poluanţii emiși în aer în Europa
Continentală, s-a elaborat Convenţia din 1979 privind poluarea
atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (LRTAP) a Comisiei
Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 1
În anul 1996, Consiliul de Mediu a adoptat Directiva Cadru
96/62/EC din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea
aerului înconjurător. Această Directivă revizuie legislația existentă
anterior și introduce noi standarde de calitate a aerului pentru poluanții
aerului nereglementați anterior, stabilind programul de dezvoltare a
„directivelor fiică” privind o gamă largă de poluanți ai aerului. Directiva
Cadru privind Calitatea Aerului a fost urmată de așa numitele „directive
fiică”, care stabilesc valorile limită numerice și valorile țintă pentru fiecare
din poluanții identificați, toate fiind abrogate la momentul actual.

Prima Directivă-fiică a fost Directiva 1990/30/CE a Consiliului din

22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf,
dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul
în aerul înconjurător. Statele membre au avut la dispoziție doi ani
pentru transpunerea directivei și stabilirea strategiilor de monitorizare, ca
și pentru asigurarea punerii regulat la dispoziția publicului a informațiilor
cele mai recente privind concentrațiile de NOx, SO2, particule și plumb.

A doua Directivă-fiică - Directiva 2000/69/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 16 noiembrie 2000 privind valorile
limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător
stabilea valorile limită pentru concentrațiile de benzen și monoxid de
carbon din aer, și necesitatea estimării concentrațiilor acestor poluanți în
aer pe baza de metode și criterii comune, ca și obținerea informațiilor
adecvate privind concentrațiile de benzen și monoxid de carbon și
asigurarea disponibilității acestora către public.

1
Agenția Europeană de Mediu, Aerul din Europa astăzi, articol publicat în anul 2021, document disponibil
online la adresa: https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/aerul-din-europa-
astazi
3
 A treia Directivă-fiică - Directiva 2002/3/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 12 februarie 2002 privind ozonul din
aerul înconjurător înlocuiește Directiva privind stratul de ozon
(92/72/CE). Aceast document stabilește obiectivele pe termen lung,
echivalent noilor valori trasate de Organizația Mondială a Sănătății și
valorile țintă interimare ale ozonului în aer, de atins în cadrul unei
perioade de timp date (pâna în 2010). Aceste ținte completeaza Directiva
2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisie.2

Pornind de la obiectivele propuse în Strategia tematică privind

poluarea atmosferică din 2005 (de a reduce particulele fine cu 75 % și
ozonul troposferic cu 60 %, precum și cu 55 % amenințările la adresa
mediului natural cauzate de acidifiere și eutrofizare - toate până în 2020,
având drept bază nivelurile din 2000), în iunie 2008, a intrat în vigoare
o directivă revizuită privind calitatea aerului înconjurător, care a fuzionat
majoritatea actelor legislative existente în domeniu.

Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător reprezintă

piatra de temelie a politicii UE pentru un aer curat întrucât stabilește
standardele de calitate a aerului pentru concentrațiile poluanților în aerul
pe care îl respirăm. În ultimele decenii, politicile UE au contribuit la
reducerea emisiilor, însă calitatea aerului nu s-a îmbunătățit în același
ritm și există în continuare efecte considerabile asupra sănătății umane.

Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai
curat pentru Europa3 vizează să reducă poluarea atmosferică la niveluri
care să minimizeze efectele nocive asupra sănătății umane și a mediului
înconjurător. Așadar, aceasta a consolidat precedenta Directivă-cadru
96/62/CE și trei dintre cele patru „directive-fiice” ale acesteia:
1999/30/CE, 2000/69/CE și 2002/3/CE. Cu câteva excepții, directiva nu a
stabilit noi standarde de calitate a aerului, ci le-a reconfirmat pe cele
convenite anterior.

2
Victor Platon, Estimarea costurilor instituționale și administrative necesare pentru implementarea
unor directive ale UE – Directiva Cadru privind Aerul și Directivele Fiice – Raport final, Phare Project,
Pre-Accession Impact Studies, București, 2002, pp. 4-6.
3
Acest document este disponibil online la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=celex:32008L0050.
4
 A patra „directivă-fiică” - Directiva 2004/107/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul,
cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în
aerul încojurător continuă să fie în vigoare (și stabilește valori-țintă
importante pentru mai mulți poluanți atmosferici).4

La finele anului 2013, Comisia a lansat programul Aer curat

pentru Europa, în vederea îndeplinirii a două obiective principale:
asigurarea respectării legislației actuale până în 2020 și stabilirea unor
noi obiective privind calitatea aerului pentru perioada până în 2030.
Principalul instrument legislativ pentru îndeplinirea lor
este Directiva (UE) 2016/2284 privind plafoanele naționale de emisie,
astfel cum a fost revizuită, care stabilește plafoane naționale de emisii
mai stricte pentru cinci principali poluanți pentru a reduce efectele nocive
ale acestora asupra mediului și a înjumătăți impactul lor asupra sănătății
în comparație cu 2005.

În ceea ce privește transportul rutier, au fost adoptate mai multe

directive pentru a limita poluarea cauzată de transport, prin stabilirea
unor norme de emisii pentru diferite categorii de vehicule, cum ar fi
autoturismele, vehiculele utilitare ușoare, autobuzele, camioanele și
motocicletele, precum și prin reglementarea calității combustibilului.
Directiva privind emisiile industriale (DEI) din 2010 vizează activitățile
industriale foarte poluante care sunt responsabile de o parte
semnificativă a poluării în Europa. Aceasta consolidează și fuzionează
toate directivele relevante (privind incinerarea deșeurilor, compușii
organici volatili, instalațiile mari de ardere și prevenirea și controlul
integrat al poluării etc.) într-un singur instrument legislativ coerent, pentru
a facilita aplicarea legislației și a reduce la minimum poluarea din diverse
surse industriale. DEI a fost completată în 2015 de o directivă privind
emisiile provenite de la instalațiile medii de ardere - Directiva (UE)
2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25
noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor
poluanți provenind de la instalații medii de ardere.

4
Poluarea atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în mod suficient – Raport special al
Cuții de Conturi Europeană, 2018, document disponibil online la adresa:
https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/air-quality-23-2018/ro/.
5
 De asemenea, au o revelanță în acest domeniu la nivel european
și următoarele acte normative:

 Directiva 2015/1480 a Comisiei din 28 august 2015 de modificare

a mai multor anexe la Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE ale
Parlamentului European și ale Comisiei prin care se stabilesc
normele privind metodele de referință, validarea datelor și
amplasarea punctelor de prelevare pentru evaluarea calității
aerului înconjurător;
 Decizia 81/462/CE privind încheierea Convenţiei privind poluarea
atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (CLRTAP);
 Decizia 97/101/CE de stabilire a unui schimb reciproc de informaţii
şi date provenind de la reţele şi staţii individuale de măsurare a
poluării aerului înconjurător în statele membre;
 Decizia 2001/752/CE de modificare a anexelor la Decizia
97/101/CE a Consiliului de stabilire a unui schimb reciproc de
informaţii şi date provenind de la reţele şi staţii individuale de
măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre;
 Decizia 2004/224/CE de stabilire a normelor de transmitere a
informaţiilor privind planurile sau programele solicitate în temeiul
Directivei 96/62/CE a Consiliului în ceea ce priveşte valorile limită
pentru anumiţi poluanţi în aerul înconjurător;
 Decizia 2004/279/CE de orientare pentru punerea în aplicare a
Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
privind ozonul din aerul înconjurător;
 Decizia 2004/470/CE privind o orientare referitoare la o metodă de
referinţă provizorie pentru prelevarea de probe şi măsurarea
PM2,5 ;
 Decizia 2011/850/CE de stabilire a normelor pentru Directivele
2004/107/CE şi 2008/50/CE ale Parlamentului European şi ale
Consiliului în ceea ce priveşte schimbul reciproc de informaţii şi
raportarea privind calitatea aerului înconjurător ;
 Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 privind instituirea unui
nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS);

6
  Regulamentul (CE) nr. 176/2008 de modificare a Regulamentului
2003/1059/CE privind instituirea unui nomenclator comun al
unităţilor teritoriale de statistică (NUTS), având în vedere aderarea
Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană.5

Capitolul 2 – Legislația națională în domeniul calității

aerului
În România, prima încercare de transpunere a Directivei-Cadru
privind Calitatea Aerului a avut loc în anul 2000 odată cu Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 243/2000. Mai târziu, în 2001, această
ordonanță a fost îmbunătățită și aprobată prin Legea 655 din 20
noiembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a
guvernului nr. 243/2000 privind protecția atmosferei. Aceasta a fost o
lege complexă, stabilind numeroase îndatoriri și sarcini pentru câteva
organisme de stat la nivel central și local.6

În prezent, acest domeniu este reglementat prin Legea nr. 104 din
15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.452 din 28 iunie 2011. Prin
această lege au fost transpuse în legislaţia naţională
prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer
mai curat pentru Europa şi ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul,
cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul
înconjurător.

Legea calităţii aerului are drept scop protejarea sănătăţii umane şi

a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii
calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor
pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege şi
îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.

5
Calitatea aerului – articol publicat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, document disponibil
online la adresa: http://www.mmediu.ro/categorie/calitatea-aerului/56.
6
Victor Platon, Estimarea costurilor instituționale și administrative necesare pentru implementarea
unor directive ale UE – Directiva Cadru privind Aerul și Directivele Fiice – Raport final, Phare Project,
Pre-Accession Impact Studies, București, 2002, pag 11.
7
 De asemenea, si următoarele acte normative reprezintă legislație
relevantă în acest domeniu:

 Legea nr. 264 din 20 Decembrie 2017 privind stabilirea cerințelor

tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili
rezultați din depozitarea benzinei și din distribuție acesteia de la
terminale la stațiile de distribuție a benzinei, precum și în temeiul
alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină;
 Legea nr. 293 din 3 decembrie 2018 privind reducerea emisiilor
naționale de anumiți poluanți atmosferici;
 Legea nr. 121/2014 din 18 iulie 2014 privind eficiența energetică;
 Legea nr. 123/2012 din 10 iulie 2012 energiei electrice și a
gazelor naturale;
 Legea nr. 278/2013 din 24 octombrie 2013 privind emisiile
industriale;
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie
2005 privind Protecția Mediului;
 Hotărârea nr.1879/2006 pentru aprobarea Programului Național
de reducere progresivă a emisilor de sulf, oxizi de azot, compuși
organici volatili și amoniac;
 Hotărârea nr. 257 din 15 aprilie 2015 privind aprobarea
Metodologiei de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a
planurilor de acțiune pe termen scurt și a planurilor de menținere a
calității aerului;
 Ordinul nr. 1095 din 2 iulie 2007 pentru aprobarea Normativului
privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării
informării publicului;
 Ordinul nr. 35 din 11 ianuarie 2007 privind aprobarea
Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și
programelor de gestionare a calității aerului;
 Ordinul nr. 30/2006 din 11 ianuarie 2016 pentru aprobarea
listelor cu unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma
încadrării în regimurile de evaluare a ariilor din zonele și
aglomerările prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului încojurător;

8
 Ordinul nr. 1206/2015 din 11 august 2015 pentru aprobarea
listelor cu unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma
încadrării în regimurile de evaluare a ariilor din zonele și
aglomerările prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului încojurător;
 Ordinul nr. 598/2018 din 20 iunie 2018 privind aprobarea listelor
cu unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în
regimurile de gestionare a ariilor din zonele și aglomerările
prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea
aerului încojurător;
 Ordinul nr. 657/2018 din 3 iulie 2018 pentru aprobarea zonelor
de protecție pentru punctele fixe de măsurare a calității aerului,
incluse în Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului;
 Ordinul nr. 2202/2020 din 11 decembrie 2020 privind aprobarea
listelor cu unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma
încadrării în regimurile de gestionare a ariilor din zonele și
aglomerările prevăzute în Anexa nr. 2 la Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului încojurător.

9
 BIBLIOGRAFIE

 Agenția Europeană de Mediu, Aerul din Europa astăzi, articol

publicat în anul 2021, document disponibil online la adresa:
https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-
2013/articole/aerul-din-europa-astazi.

 Calitatea aerului – articol publicat de Ministerul Mediului, Apelor și

Pădurilor, document disponibil online la adresa:
http://www.mmediu.ro/categorie/calitatea-aerului/56.

 Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai
curat pentru Europa, document disponibil online la adresa :
https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=celex:32008L0050.

 Poluarea atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în

mod suficient – Raport special al Cuții de Conturi Europeană, 2018,
document disponibil online la adresa:
https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/air-quality-23-
2018/ro/.

 Victor Platon, Estimarea costurilor instituționale și administrative

necesare pentru implementarea unor directive ale UE – Directiva
Cadru privind Aerul și Directivele Fiice – Raport final, Phare Project,
Pre-Accession Impact Studies, București, 2002.

10