AMILCAR GEORGESCU,

ROBERT LiCHTENBERG, SONIA VULPESCU

V.r "'/if *

T I CA
RADIOGRAFICĂ
CU 4 5 8 F I G U R

E D I T U R A M E D l C A LĂ
BUCUREŞTI 1956

INTRODUCERE
Operaţia fundamentală în radiologie este radiografia.
Un examen radiologie nu este complet dacă nu se face
cel puţin o radiografie, care, în unele cazuri, urmează radio-
scopiei pregătitoare. Dar, dacă de multe ori ne dispensăm
de radiografie, o facem din economie de material sau timp.
Imaginea radioscopică este mobilă şi uneori foarte pa-
lidă, inconstantă în ce priveşte impresiile pe care le lasă
asupra retinei; multe detalii sînt pierdute şi după un număr
mai mare de examene făcute în şir ochiul oboseşte într-atît,
îneît devine iluzorie.
Fără a ne gîndi să micşorăm importanţa radioscopiei,
care îşi are utilizarea capitală în examenul plămînului, inimii şi
al tubului digestiv, trebuie să recunoaştem totuşi că pe o
bună radiografie descoperim uneori detalii nebănuite la
radioscopie. în afara de aceasta, o radiografie este totdea-
una un document convingător şi pentru alţii, un element de
comparaţie în evoluţia unei afecţiuni, face parte din mate-
rialul ştiinţific al radiologului care îşi alcătuieşte o arhivă
ce-i va servi pentru un eventual studiu şi, în fine, serveşte
ca material didactic în învăţămîntul de specialitate.
Dar dacă o radiografie executată în condiţii optime (de
poziţie, de regim etc.) este un element important pentru
stabilirea unui diagnostic, instituirea unei terapeutici, urmă-
"" C
rirea evoluţiei bolii şi pentru constatarea eficacităţii unui
tratament, tot atît de dăunătoare este o radiografie făcută
fără cunoaşterea unei tehnici perfecte; ea poate îndruma
diagnosticul pe o cale greşită, avînd consecinţe dezastruoase
pentru bolnav, îneît se poate spune că, decît o radiografie
proastă, mai bine nici una.
La începuturile radiologiei exista un scepticism marcat în
privinţa valorii radiodiagnosticului; el s-a transformat într-o
dependenţă prea accentuată a medicinei faţă de radiologie,
îneît se întîlnesc medici, din fericire nu prea mulţi, care
încep examenul bolnavului printr-o explorare radiologică şi,
cînd aceasta indică o modificare cît de mică a normalului,
se agaţă de ea cu îndîrjirea unui înecat. Dar o radiografie
prost executată dă umbre patologice care nu s-ar vedea pe
una bună, o incidenţă falsă, o poziţie greşită, o developare
defectuoasă, anumite artefacte pe film, dau imagini de le-
ziuni acolo unde nu sînt. Ne închipuim deci ce ar rezulta
de aici dacă medicul internist sau chirurgul ar fi robii exa-
menului radiologie şi nu s-ar mai gîndi la tabloul clinic al
bolii. Este deci indispensabil ca acela care face un examen
radiologie să cunoască bine tehnica de obţinere a unor
imagini reale şi utile diagnosticului, pentru a nu încurca
şi mai mult o acţiune care de la început poate fi greşită.
 în literatura medicală romînă nu există încă un manual
de tehnică radiografică, şi atît medicii radiologi, cît şi per-
sonalul tehnic nu au la îndemmă un îndreptar pe care să-1
consulte cînd execută o radiografie. Fiecare are metodele
şi tehnicile sale; unii reuşesc, alţii nu; unii folosesc materia-
lul în mod util, alţii risipesc material şi timp fără a obţine
o imagine întrebuinţabilă. Un tehnician, oricît de multă ex-
perienţă ar avea, nu poate memora toate incidenţele şi toate
poziţiile întrebuinţate curent astăzi; el are nevoie de un
ghid care să-i amintească diverse amănunte indispensabile
reuşitei.
Pentru toate aceste considerente ne-am străduit să pre-
zentăm celor ce practică radiologia, medici şi tehnicieni, nu
un tratat complet, care ar ii cerut nesîîrşite pagini, ci un
manual cu noţiuni practice de tehnică radiografică, care să
constituie o călăuză în practica de toate zilele, atît în sta-
ţionar, cît şi la policlinică.
Manualul a fost început cu mulţi ani în urmă de unul
dintre noi, dar nu a putut apărea, imprimarea sa fiind costi-
sitoare. Astăzi, graţie Editurii medicale, am reluat lucrarea,
de data aceasta în trei, am modernizat-o şi am putut s-o
realizăm în condiţiile în care se prezintă. Nu avem pretenţia
de a fi făcut o lucrare originală; am cercetat literatura pe
care am avut-o la îndemînă şi am sintetizat materialul, tre-
cîndu-1 prin prisma experienţei noastre (unul dintre noi
avînd o practică de 35 de ani), menţionînd numai ce ni s-a
părut practic şi util. Am putea părea incompleţi, dar omi-
siunile sînt intenţionate, deoarece faţă de progresele conti-
nue ale tehnicii ar fi imposibil să descriem toate poziţiile
6
utilizate astăzi; pe de altă parte, ar fi rezultat o lucrare
obositoare şi greu de consultat în practica spitalicească de
toate zilele. Fiecare radiolog poate varia la infinit poziţiile
standard date de noi, după cazul respectiv. Scopul nostru,
mai modest, este să ajutăm pe muncitorii radiologi să reali-
zeze radiografiile curente cu mijloacele de care dispun.
în manualul nostru am fotografiat subiecţi sănătoşi ce
au luat poziţia pe care am dorit sa le-o dăm, dar în viaţa
spitalicească lucrurile nu se întîmplă totdeauna după stan-
dardizare; astfel, este imposibil de radiografiat în toate po-
ziţiile un bolnav în comă cu fractură de craniu, este iluzo-
riu să se ceară o apnee unui pacient adormit sau unui copil
care ţipă, după cum nu se poate pune într~o poziţie cla-
sică un membru fracturat şi dureros, aşa cum nu se poate
examina în ortostatism un bolnav cu abdomen acut; bine-
înţeles că în asemenea împrejurări particulare fiecare se va
adapta circumstanţelor, modificînd tehnica noastră astfel ca
să devină aplicabilă.
Toate tehnicile sînt bune în mîinile celor care le-au
conceput, dar unele sînt prea detaliat expuse şi cer mult
timp pentru a le înţelege. Cea mai bună explicare a unei
tehnici este aceea demonstrată prin imagine; de aceea ne-
am străduit să prezentăm fiecare poziţie prin trei figuri:
una reprezintă poziţia pe care trebuie s-o ia bolnavul pentru
a fi radiografiat, a doua înfăţişează scheletul regiunii cu
materializarea razei centrale, iar a treia arată rezultatul
care se obţine folosind poziţia în cauză. Ordinea în care se
succed poziţiile este cranio-caudală. După schelet urmează
organele interne şi tehnicile speciale.

Am întrebuinţat expresiile curente în medicina, iar po-
ziţiile le-am denumit după nomenclatura anatomica cunos-
cută de toţi, evitînd numele celui care le-a descris mtn
Totuşi, pentru cei care doresc să le cunoască, am menţionat
la observaţii pe acelea recunoscute în literatura mondiala.
Regimul dat de noi este cu totul aproximativ, _şi nu
constituie decît un palid punct de reper, în jurul căruia fie-
care se va ghida în raport cu condiţiile în care lucrează.
Manualul se compune din două părţi. Prima (generali-
tăţi) conţine noţiunile pe care trebuie să le posede oricine
manipulează un aparat radiografie - medic sau personal
ajutător - pentru a-şi da seama de principiile ş. de pro-
cesul intim al operaţiilor radiografice. _ tele posibile pentru realizarea ei în bune condiţii.
Partea a doua este cea practică şi arată tehnica pro-
priu-zisă a examenului radiografie.
La finele manualului am alcătuit un dicţionar pentru
expresiile citate, şi care poate fi consultat mai ales de per-
sonalul ajutător, încă puţin familiarizat cu ele.
Bibliografia conţine lucrările pe care le-am avat la
dispoziţie si care pot fi cercetate de cei care doresc mai
multe detalii. în cursul manualului nu am menţionat au-
torii, pentru a simplifica cît mai mult consultarea lui.
Sperînd că am realizat o operă practică şi utila, care
umple un gol în literatura medicală din R.P.R., ne simţim
îndatoraţi a mulţumi Sfatului ştiinţific al Ministerului Sănă-
tăţii, sub auspiciile căruia am făcut lucrarea şi care ne-a
dat aprobarea cuvenită, precum şi Editurii medicale, unde
am găsit o deplină înţelegere şi care a făcut toate diligen-
Autorii.
 PARTEA I

GENERALITĂŢI
A. INSTALAŢIA NECESARĂ EXECUTĂRII RADIOGRAFIILOR

La o instalaţie pentru radiodiagnostic deosebim aparatul a. TUBUL DE RAZE RONTGEN ŞI PRODUCEREA

propriu-zis (generatorul de raze Rontgen) (de la trans- RAZELOR RONTGEN
formator la tubul radiogen inclusiv) şi un ansamblu de
instrumente necesare executării radiografiei şi radioscopiei. Razele Rontgen, sau razele X sînt o formă specială
Acest ansamblu de instrumente permite manipularea tubului, de energie radiantă ondulatorie, întrebuinţată în radio-
susţinerea bolnavului, diagnostic şi rcntgen-
a filmului (respectiv terapie.
casetei), a ecranului; Pentru a le pro-
cuprinde de aseme- duce este nevoie de
nea dispozitivele de un tub radiogen, ca-
centrare, de fixare, re constă dintr-un ba-
precum şi instrumen- lon cu două prelun-
te care permit îm- giri tubulare sau
bunătăţirea calităţii dintr-un tub de sti-
imaginilor radiografi- clă din care s-a eva-
ce. Ne vom ocupa cu cuat aerul aproape
toate aceste compo- Fig. 1. — Tub generator de raze Rontgen (tip Coolidge). / — cat&dul; 2—anodul de vidul complet
(anticatodul) ; 3 — filamentul catodic; 4 — piesa de concentraţie (încărcarea ei la
nente ale instalaţiei potenţialul negativ respinge electronii detaşaţi din îiiarnent ^i-i dirijează într-un (1/1000 000 mm col.
descriind caracteris- fascicul restrîns) ; 5 — fascicolul catodic ; 6 — o parte din fasciculul de raze Ront- Hg) (fig. 1). î n tub
gen. Piesa de concentraţie este văzută în secţiune {4)t îiind un cilindru sau o
ticile lor. cupă construită din molibden. sînt montaţi doi elec-

9
trozi; unul dintre ei formează catodul şi este alcătuit din-
tr-un filament în formă de spirală (sau liniar) de wolfram
(tungsten) (fig, 2), celălalt este anodul, numit şi antîcatod,
Fig. 2. — Catodul şi anodul tubului generator de raze Rontgen (tip.
Coolidge). / — Catod cu filament în formă de spirală; oblicitatea îeţei
anodului este de 45°; iocarul termic (3) este rotund. // — Ca-
tod cu filament de formă liniară; oblicitatea feţei anodului este de 19°;
focarul termic (3) este dreptunghiular, a — catodul; b — anodul; 1 —
filamentul; 2 — piesa de concentraţie; 3 — focarul termic; 4 — direc-
ţia fasciculului catodic.
10
compus dintr-o bucată masivă de cupru (vezi mai jos „pute-
rea tubului").
Pentru a pune acest tub în funcţiune se încălzeşte mai
întîi filamentul catodului cu ajutorul unui curent de tensiune
f 2
Fig. 3. — Tuburi generatoare de raze Rontgen (tip Coolidge), cu^sis-
teme de răcire. / — sistem de răcire cu radiator; // — sistem de răcire-
cu apă; 1 — catodul; 2 — anodul; 3 — sistemul de răcire.
joasă (6 — 12 volţi şi 3 — 5 amperi); filamentul catodului,.
devenind incandescent, emite mici particule numite electroni,,
ce se detaşează din metalul filamentului şi care, fiind încăr-
caţi negativ, se îndreaptă spre anod. Cele două capete ale
tubului radiogen sînt legate cu polul pozitiv (anodul sau
anticatodul) şi cel negativ (catodul) ai unei surse de ten-
siune înaltă. Curentul de tensiune înaltă face ca electronii,
detaşaţi de la catod să fie precipitaţi cu viteză mare înspre-
 11
ie

iu.
2n-
lii
Fig. 4. — Tub generator de raze Rontgen (tip Coolidge), montat în cupolă blindată, cu sistem de răcire cu un curent de aei... .,., ;;Vv«r^..
re- 2 — cupola blindată; 3 — catodul; 4 — lanodul; 5 — cablurile de înalta tensiune; 6 — diafragma care limitează fasciculiilr^e #i^t
Rontgen; 7 — îasciculul de raze Rontgen; 8 — furtun prin care vine un curent de aer în cupolă. • :-'• •^&:-?&$k

:?'sS^fc£
anod constituind fasciculul catodic. Această viteză depinde
de tensiunea curentului, adică de voltajul său. Marea ener-
gie cu care se izbesc electronii de anod se transformă în
imensa majoritate în căldură (cea. 98%) şi numai o mică
porţiune ia o altă formă de energie, numită razele Rontgen
(fig. 1). Pentru ca anodul să nu se încălzească prea puter-
nic şi să emită la rîndul său electroni, se răceşte cu radia-
toare cu apă, cu aripi sau cu un curent de aer (îig. 3 şi 4).
b. NATURA ŞI PROPRIETĂŢILE RAZELOR RONTGEN
CU APLICAŢIE ÎN MEDICINĂ
Razele Rontgen sînt ondulaţii electromagnetice. în gama
generală a radiaţiilor ondulatorii, ele se încadrează între
razele luminoase cu cea mai mică lungime de undă, adică
razele ultraviolete (lungime de undă 0,4—0,2 u ), şi razele
o
radiului (0,06 — 0,001 A). Gama razelor Rontgen este cam
între 8 si 0,06 A1.
Razele Rontgen au o serie de proprietăţi folosite în
radiodiagnostic, şi anume: se propagă în linie dreaptă, pro-
voacă luminiscenţa unor săruri ca platinocianura de bariu
şi tungstatul de calciu, străbat corpurile pe care le întîlnesc,
fiind absorbite inegal în ele, impresionează emulsia foto-
grafică; de asemenea, au o anumită calitate în raport cu
lungimea de undă. Aceste proprietăţi vor fi studiate mai jos,
la formarea imaginii radiologice.
U Angstrom = 1/10 000 000 dintr-un milimetru; este unitatea
cu care se măsoară lungimea de undă a razelor Rontgen.
12
Un fascicul de raze Rontgen se caracterizează prin:
1) intensitatea razelor, ceea ce corespunde cantităţii de raze
emise în unitatea de timp; 2) duritatea razelor, care este
calitatea razelor de a pătrunde prin diferite corpuri.
Cantitatea de raze depinde de numărul electronilor
fasciculului catodic, număr care este proporţional cu încăl-
zirea filamentului, iar calitatea razelor depinde de viteza
electronilor, care este proporţională cu diferenţa de poten-
ţial dintre anod şi catod (voltajul înaltei tensiuni).
c. PUTEREA TUBULUI
Tuburile radiogene sînt de „putere" diferită. Această,
putere reprezintă valoarea maximă a produsului dintre ten-
siunea înaltă aplicată la tub şi intensitatea curentului tubu-
lui care poate trece timp de o secundă fără a prejudicia
tubul.
P (puterea) = I (intensitatea curentului) X V (tensiu-
nea aplicată la tub).
Exemplu:
100 mA (adică 0,100 A) X 50 000 V = 5 000 waţi(5 kW).
Tuburile cu anod fix se construiesc în mod obişnuit
pentru o putere de: 1; 2; 3; 6; 10 kW, iar tuburile cu anod
rotativ se construiesc pentru o putere de 12; 20; 22; 40
şi 50 kW.
Această putere, care reprezintă capacitatea de încărcare
a unui tub, depinde de mărimea punctului de impact al
anodului (focarul).
 Anodul este din cupru, metal foarte bun conducător de
căldură; numai suprafaţa pe care lovesc electronii fascicu-
lului catodic este construită dintr-o plăcuţă din tungsten,
metal greu fuzibil. Această plăcuţă se numeşte punct de im-
pact, focar termic sau focus.
Suprafaţa anodului este înclinată, pentru ca fasciculul
•de raze să aibă o direcţie convenabilă folosirii. Această în-
clinaţie face ca suprafaţa focarului termic, văzută în pro-
Fig, 5, — Reprezentarea schematică a raportului dintre mărimea foca-
rului termic şi a celui optic. 1 — filament liniar; 2 — plăcuţa de
tungsten de pe faţa anodului; $ — mărimea focarului termic; 4 — mă-
rimea focarului optic.
2 kw. 6kw-
f>8
20'Kw.
Fig. 6. — Reprezentarea schematică a raportului dintre mărimea foca-
rului termic şi a celui optic la tuburi de diferite puleri. a, b, o, —
anod fix; d, e — anod rotativ. Dimensiunile laturilor focarelor sînt date
în milimetri. Se demonstrează mărimea focarului optic în raport dhect
cu mărimea focarului termic îa tuburile cu anodul fix. Focarul optic
cel mai mic corespunde tubului cu putere mai mică (2 kW). Se mai
demonstrează avantajul anoduîui rotativ.
iecţie în sensul ecranului radioscopic sau al filmului, să fie
mai mică (fig. 5). Această suprafaţă proiectată poartă nu-
mele de focar optic. Cu cît focarul optic este mai mic, cu
atît este mai netă imaginea radiografică. însă ca focarul op-
tic să fie mai mic trebuie ca şi focarul termic să fie mai mic,
ceea ce înseamnă din punct de vedere tehnic tub cu capaci-
tate de încărcare mai mică (fig. 6).
13
 --—-:^'--

Fig. 7. — Partea mijlocie a tubului generator de raze Rontgen cu anocl rotativ şi schematizarea catodului şi anodului. / — ca-
todul din profil; // — anodul din profil; III — platoul anodic din faţă; / — filamentul catodului; 2 — placa de tungsten a
anodului; 2a, 2b — focarul termic cînd platoul anodului nu se roteşte; 2c — focarul optic. în timpul expunerii radiografice,
anodul se roteşte în aşa fel încît electronii fasciculului catodic bombardează pe rînd o suprafaţă mare de pe platoul anodic
(partea punctata din // şi UI), care reprezintă de fapt focarul termic în timpul rotaţiei. Tubul cu anod rotativ are avantajul
unui focar optic mic, care corespunde unui focar termic foarte mare.

Pentru a se obţine focare optice mici corespunzînd
unor focare termice destul de mari, şi deci unei puteri mai
mari a tubului, s-au dat înclinaţii mai mici suprafeţei ano-
dului faţă de fasciculul catodic şi s-au construit anode rota-
tive (fig. 7). Pentru aceleaşi considerente s-au construit
tuburi cu două focare termice cu acelaşi anod (fig. 8).
Fabricile constructoare alcătuiesc pentru fiecare tub
tabele din care rezultă intensitatea, tensiunea şi timpul de
expunere maximă pentru încărcarea tubului. însă, pentru
aceeaşi putere indicată de fabrica constructoare, încărcarea
admisibilă a tubului depinde de aparatul la care este mon-
tat (vezi mai jos tipuri de aparate).

14
 inducţie, un curent tot alternativ, a cărui tensiune va avea
acelaşi raport faţă de curentul primar pe care îl are numă-
rul spirelor bobinei a doua faţă de cele ale primei. Astfel,
pentru a produce înaltă tensiune va fi nevoie ca bobina se-
cundară să aibă un număr mult mai mare de spire. Dacă
vom reduce însă spirele bobinei secundare, tensiunea va scă-
dea; astfel putem transforma curentul în sus sau în jos, după
nevoie. Transformatorul de înaltă tensiune transformă în
mod obişnuit din 110 (220) volţi în 100 000 volţi sau
mai mult în raport cu numărul spirelor din secundar.
Fig. 8. — Reprezentarea schematică a catodului şi anodului unui tub
cu două focare. Un focar mai mare pentru o putere mai mare (fascicul
catodic mai intens) şi unul mai mic .pentru o putere mai mică
(fascicul catodic mai puţin intens). / — schimbător comandat
automat; 2 — filamentul catodic pentru focarul mic; 2a — focarul
termic mic; 2b — focarul optic mic; 3 — filamentul pentru focarul
mare; 3a — focarul termic mare; 3b — focarul optic mare.

d. TRANSFORMATORUL DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Pentru a obţine o viteză destul de mare a electronilor

detaşaţi din catod este nevoie în mod obişnuit de tensiuni
electrice foarte mari (10 000-100 000 volţi) (10-100 kilo-
volţi), pe care uzina nu ni le poate furniza. Aceste tensiuni
nu sînt posibile decît cu un curent alternativ transformat
într-un transformator, care face din curentul uzinei de
110 — 220 volţi un curent de înaltă tensiune. Acest aparat
este format în mod obişnuit din două bobine, separate, si-
Fig. 9. — Schema unui transformator de înaltă tensiune. / — bobina
tuate în jurul unui nucleu de fier (fig. 9 şi 10). Dacă facem primară; 2 — bobina secundară; 3 — nucleul d-e fier. S-au schema-
să treacă printr-una din bobine (bobina primară) un curent tizat un mic număr de spire. Bobina secundară are un număr mult
mai mare de spire faţă de bobina primară, în raport cu puterea ei
alternativ, se va naşte în cealaltă (bobina secundară), prin de transformare.

15

Fig. 10. — Transformator de înaltă Fig. 11. — Sche-
tensiune în recipientul său cu ulei ma unui ventil.
/ — bobina şi circuitul primar; / — placa ano-
2 — bobina şi circuitul secundar; dică; 2 — fila-
3 — nucleul de fier. mentul catodic.
e. VENTILUL
Curentul transformat nu este propriu pentru funcţio-
narea tubului radiogen, căci el îşi schimbă semnele la cape-
tele tubului, fiind o dată plus şi altă dată minus.
Pentru a remedia această proprietate a curentului de
înaltă tensiune ne servim de un întrerupător automatic nu-
mit ventil, supapă sau kenotron (fig. 11), care închide una
16
dintre faze. Ventilul este un tub electronic evacuat, ca şi tu-
bul radiogen, cu un catod în formă de spirală, ce se încăl-
zeşte pînă la incandescenţă cu un curent auxiliar ca şi cel
al tubului radiogen (7 — 12 amperi şi 8—20 volţi) şi cu un
anod, o placă metalică, cu suprafaţă mare. încălzirea fila-
mentului este corectă cînd nu se vede la gîtul anodului o
lumină verde. O supraîncălzire consumă repede filamentul.
Ca şi tubul, ventilul nu trebuie supus întîi la tensiunea
înaltă, încălzind apoi filamentul, deoarece acesta, cînd este
rece, e fragil şi se poate rupe din cauza atracţiei electro-
statice dintre electrozi. Ventilul lasă să treacă curentul nu-
mai în momentul cînd la catodul său, care emite electroni*
se află polul negativ, căci numai atunci electronii vor fi
atraşi de anodul pozitiv, permiţînd scurgerea unui curent
în direcţia filament-placă (catod-anod). în momentul cînd
este contrar, electronii nu părăsesc catodul şi curentul de
înaltă tensiune nu va trece. în cazul curentului alternativ
din două unde, una va fi oprită.
f. TRANSFORMATORUL DE ÎNCĂLZIRE
Acest transformator serveşte pentru a încălzi pînă la
incandescenţă filamentul catodului; se mai numeşte trans-
formator de filament. întrebuinţăm transformatoare de fila-
ment pentru catodul tubului radiogen şi al ventilului sau
ventilelor, cînd sînt patru sau şase, după aparat. El dă
6—12 volţi şi 3—5 amperi pentru tub şi 8—20 volţi cu
7—12 amperi pentru ventil; deci este un transformator care
reduce curentul uzinei. Se montează de obicei în recipien-
 1- tul cu uiei al transformatorului de înaltă tensiune, dar cu- Fig. 12. — Autotransformator. O
/ — intrarea curentului de la
ăl- rentul de încălzire este izolat de curentul de înaltă tensiune sursă în circuitul primarului;
, el şi poate fi mărit sau micşorat cu ajutorul unei rezistenţe 2 — circuitul secundar spre
bobina primară a transforma-
i .n ohmice, încălzind astfel filamentul catodului mai mult sau lorului 'de înaltă tensiune; 3
la- mai puţin, după nevoie. Temperatura mai mare a filamentu- — manetă; a — plotul de cu-
rent minim în circuitul secun-
i o lui dă emisiuni electronice mai mari şi deci cantitate de dar (cuprinde un număr mi-
raze mai mare, şi invers. în circuitul curentului de încălzire nim de spire în circuitul pri-
A. mar) ; b — plotul de curent
iea se instalează de obicei un ampermetru, cu care se contro- maxim în circuitul secundar
(cuprinde '-'numărul maxim (de
te lează încălzirea, evitînd o supraîncălzire. spire în circuitul primarului).
ro-
ii, g. AUTOTRANSFORMATORUL
fi
Numit şi transformator cu trepte, serveşte pentru regla-
at
rea tensiunii în transformatorul principal, adică o face mai
: id
mică sau mai mare, după voinţă. El poate să se compună
de
dintr-o singură bobină, care serveşte drept curent primar
iv şi drept circuit secundar. Modificînd numărul de spire din
circuitul primar, cu ajutorul unei manete, variem circuitul h. MASA DE COMANDA
secundar după cum dorim. Acest curent secundar intră în
Masa de comandă serveşte la punerea în funcţiune şi
circuitul primar al transformatorului principal, dîndu-i deci oprirea aparatului, la reglarea intensităţii (cantităţii) şi du-
o tensiune variabilă, fără ca acesta să-şi modifice spirele rităţii (calităţii) razelor Rontgen, precum şi a timpului de
la (fig. 12). expunere..
is-
în circuitul secundarului se intercalează un voltmetru, Mesele de comandă variază în raport cu construcţia
Lla-
care are o scară calculată pentru cîţi kilovolţi produce în aparatelor, cuprinzînd diferite instrumente de măsură în
ÎU
secundarul transformatorului principal fiecare plot al âuto- legătură cu anumite butoane şi manete.
iă
transformatorului, făcînd indirect oficiu de kilovoltmetru. 1. Miliampermetrul măsoară în miliamperi
cu
re Există şi aparate fara autotransformator, în special cele (mA) intensitatea curentului care trece prin tub. Un mili-
de fabricaţie veche. amperaj mai mare înseamnă o cantitate mai mare de raze.

2 -- Tehnica rndiograficâ. 7
Aparatul se montează în circuitul transformator-tub. Miîi-
ampermetrul este gradat cu două sau trei scări, care, cu
ajutorul unui sunt, ne arată măsuri de la 1 la 10 mA sau
de la 10 la 100 mA, ori chiar mai mult.
2. Kilovoltmetrul este de fapt un voltmetru,
montat paralel la bornele primarului (transformatorului
principal), care indică direct în kilovolţi (kV) tensiunea cu-
rentului ce trece prin tub şi deci duritatea (calitatea) ra-
zelor. Vom şti astfel ce curent să aranjăm dinainte pentru
a reuşi o anumită radiografie. Voltmetrul poate fi etalonat
în kilovolţi maximali (kV max.) sau kilovolţi efectivi (kV
el.) pentru fiecare valoare a tensiunii din primar. Astăzi se
etalonează numai în kV max. Unele aparate nu au indicator
volttnetric, ci numai reglator de tensiune, adică o rezistenţă
cu ploturi numerotate (fiecare plot indică un anumit kilo-
voltaj). ^ .
Kilovolţi maximali si kilovolţi efectivi. La curentul al-
ternativ, tensiunea — şi intensitatea — variază tot timpul.
Curentul de înaltă tensiune pleacă de la valoarea zero şi
se ridică pînă la una pozitivă maximă, apoi coboară pînă la
una negativă maximă, pentru a reveni iar la zero. Aceste
valori se numesc curent maximal, şi în radiologie se în-
seamnă cu kilovolţi maximali (kV max.). Un voltmetru in-
tercalat în curentul alternativ nu măsoară aceste valori
maxime, ci valoarea medie, numită valoare efectivă sau kilo-
volţi efectivi (kV ef.), care se află între valoarea maximă
şi zero, deci mai mică decît valoarea maximă. Cu alte cu-
vinte, efectul unui curent alternativ care face să lumineze
o lampă electrică nu reprezintă valoarea maximă, ci pe
18
aceea efectivă. Dacă lampa ar fi alimentată de un curent
continuu, acesta ar trebui să aibă valoarea efectivă a curen-
tului nostru alternativ pentru a da aceeaşi lumină. Curentul
alternativ nu poate da mai mult decît valoarea sa efectiva,
căci prin valoarea maximală trebuie să compenseze ceea ce
se pierde prin fluctuaţie. Deci, kilovolţii efectivi ai unui cu-
rent alternativ sînt egali ca efect cu un curent continuu de
aceeaşi tensiune.
Valoarea maximală este egală cu valoarea efectivă
X 1,41; astfel, este acelaşi lucru dacă spunem, spre exemplu,
84 kV max. sau 60 kV ef. La fel şi pentru intensitate; va-
loarea maximală a intensităţii este egală cu valoarea efec-
tivă X 1,41.
Dacă se cunosc kV ei. sau numai kV max., putem
calcula după tabelul:
^ 40 50 55 56,5 60 61 69 70 80 85 90 99 100 110 115 127 141
JcV ef. 28 35 39 40 42 43 49 50 57 60 64 70 71 78 80 90 100
sau vom deduce din formulele:
kV max.
kV max. = 1,41 X kV ef.; şi kV ef. =
1,41
i. TROLEE ŞI CABLURI BLINDATE
Curentul de încălzire a filamentului şi curentul de
înaltă tensiune sînt conduşi de la transformator la tub prin
trolee sau prin cabluri.
Troleele sînt scripete cu fire neizolate care servesc la
instalaţiile deschise (neblindate). Există două fire pentru
catod şi unul pentru anod. Nu există nici o protecţie îm-
potriva înaltei tensiuni, de aceea este periculos să ne apro-

piem de ele la o distanţă mai mică de 10 — 15 cm. Cînd
distanţa dintre transformator şi tub este mai mare, conducta
de înaltă tensiune se montează din ţeava de alamă, niche-
lată, susţinută cu izolatori de porţelan.
Cablurile blindate, cu izolaţie groasă de cauciuc, sînt
întrebuinţate la aparatele blindate. Cablul anodic are un
singur fir, iar cel catodic două sau trei fire (la tubul cu
două focare). Astăzi se lucrează mai ales cu aparate blindate.
1
Fig. 14 reprezintă curba curantului între buinţât de tub.
La asemenea aparate, tubul se poate încărca numai pe
jumătate din cît ar fi posibil dacă ar fi montat rje un aparat
cu patru ventile. Dacă miliampermetrul arată de exemplu
50 mA, înseamnă că într-o jumătate de perioadă trec 100 mA,
1
deoarece în a doua jumătate de perioadă riu trece nici

j. TIPURI DE APARATE

Tubul radiogen, transformatorul şi ventilul sînt cele

trei elemente principale aîe unei instalaţii pentru radio-
diagnostic. Combinaţii diferite ale acestora au dat diverse
tipuri de aparate.
1. Ap a r a t c u j u m ă t a t e d e u n d ă n e r e-
dresată. Acest aparat, numit şi aparat mic cu tensiune
pulsatorie, nu are de obicei nici un ventil. Tubul radiogen
este legat direct la transformator (fig. 13). Curentul dat de
secundar fiind alternativ, se foloseşte numai jumătate unda,
adică aceea care este pozitivă la anod şi negativă la catod,
iar în momentul cînd polaritatea undei este inversă, curen-
tul nu poate trece, căci electronii detaşaţi din filament nu
se îndreaptă spre anod. Tubul închide singur curentul, Iu-
crînd ca un ventil atît timp cît anodul este rece. Dacă tre-
cerea curentului durează, anodul devine incandescent şi lasă
AA/VWW
Fig. 13. — Schema montării aparatului cu jumătate de undă neredre-
să treacă şi unda inversă. Examenele sînt limitate Ia jumă- sată. 1 — transformatorul de înaltă tensiune; 2 — tubul de raze; 3 —
tate din puterea reală a tubului şi trebuie făcute pauze pînă transformatorul de încălzire, pentru filamentul tubului; 4 — miiiam-
permetru.
ce tubul se răceşte. Aceste aparate au o putere de 1 — 8 kW. Curentul de înaltă tensiune trece în circuitul indicat de săgeată.

19
 Fig. 14. — Curba curen-
tului de înaltă tensiune
(circuitul secundar) (a)
şi aceea a curentului în-
trebuinţat de tub ia apa-
ratul cu jumătate de
unda rteredresată (b),

A A
un curent; miliampermetrul arată valoarea medie a curen-
tului, nu şi distribuirea lui în timp. Distribuirea în timp este
nefavorabilă la aceste aparate, iar tubul se uzează mult mai
repede decît la celelalte, din cauza supraîncărcării anodului.
Valoarea medie a curentului este reprezentată prin înăl-
ţimea unui dreptunghi care ar avea suprafaţa egală cu
suprafaţa buclei pozitive, şi este egală cu 0,318 î maximală
(fig. 15). Timpul de expunere pentru radiografie nu este
Fig. 16. — Schema montării cu un ventil la aparatul cu jumătate
mai lung dacă avem tensiunea necesara. Aceasta se explică de undă neredresată. 1 — transformatorul de înaltă tensiune;
2 — tubul de raze; 3 ~ transformatorul de încălzire pentru
filamentul tubului; 4 — miliampermetrul; 5 — ventilul; 6 —
Fig. 15. — Valoarea me- îmâx- - -. transformatorul de încălzire pentru filamentul ventilului. Curen-
tul de înaltă tensiune în alternanţa negativă în a trece prin tub
die a curentului la apa-
ratul cu Jumătate de
J în direcţia săgeţii; în alternanţa negativă în b este oprit de
unda neredresată.
0.3iBlm3. placa anodică a ventilului.

prin faptul că pauza dintre două jumătăţi de undă este Inconvenientul acestui aparat constă în posibilitatea
compensată prin impulsul dublu al curentului în jumătatea încălzirii la roşu-alb a anodului din cauza bombardării elec-
cînd acesta trece. tronilor; în acest caz poate emite electroni spre filament în

20
alternante negative la anod. Deci, unda inversă poate trece 2. Aparat cu undă redresată. Aparat cu
prin tub, iar electronii pot bombarda filamentul, rupîndu-1. patru ventile. Acest aparat îndreaptă cele două jumătăţi de
Din această cauză, la un asemenea aparat tubul trebuie să undă aîe curentului alternativ în aceeaşi direcţie (fig. 17 şi
aibă o răcire foarte bună, urmînd a nu îi solicitat la o pu- 18). Tubul este încărcat dublu faţă de precedentul, iar cu-
tere prea mare. rentul primar este mai puţin solicitat şi căderea este
Inconvenientele aparatului cu jumătate de undă nere- mai mică.
dresată se pot remedia dacă se intercalează între tub şi
transformator un ventil care să oprească jumătatea de undă
cu alternanţă negativă la anod (fig. 16). în montajul pre-
cedent, tubul radiogen opreşte singur unda inversă, atît timp
cît anodul este rece, însă în montajul cu ventil acesta
opreşte alternanţa negativă şi cînd anodul este cald.
Aceste aparate prezintă o ameliorare în ceea ce priveşte
încărcarea tubului radiogen; pericolul undei inverse, deci
pericolul distrugerii tubului, dispare, căci ea nu poate trece
peste ventil. Aceste aparate fac să cadă brusc curentul uzi-
nei, fiind deci necesară o secţiune mai mare a conductei.
Puterea lor creşte pînă la 15 kW,

Fig. 17. — Schema montării unui aparat cu patru ventile. T —

tubul de raze; A—B — transformatorul de înaltă tensiune; mA
-• miliampermetrul; /, 2, 3, 4 — cele patru ventile; a, b, c, —
transformatoarele de încălzire pentru filamentul ventilelor; d —
transformatorul de încălzire pentru filamentul tubului. Tubul de
rsze primeşte curent pulsatil, de aceeaşi direcţie deoarece alter-
nanţa inversă a curentului de înalta tensiune este redresată şi
trimisă în direcţie corectă. în alternanţa negativă în B, curentul
de înaltă tensiune trece prin ventiîul 1 (săgeata în linie plină)
şi revine în A prin ventiîul 2; în alternanţa negativă în A,
curentul trece prin ventiîul 3 (săgeata în linie întreruptă) şi
revine în B prin ventiîul 4, m
21
 Fig. 18. — Curba curentului de Aparat cu şase ventile. Aparate de putere mare între-
înaltă tensiune (circuitul se-
cundar) (a) şi aceea a curentu- buinţînd curent trifazat (fig. 20).
a. lui întrebuinţat de tub (b) la Fiecare fază este redresată (fig. 21) şi în tot timpul
aparatul cu undă redresată, cu
patru ventile. trecerii curentului prin transformator anodul primeşte bom-
bardamentul electronic, deci există o emisiune continuă
de raze.
La un aparat cu şase ventile, încărcarea tubului este
mai mică decît Ia un aparat cu patru ventile. Aceeaşi radio-
b. grafie se face cu o mai mică intensitate de raze şi într-un
timp de expunere mai scurt la un aparat cu şase ventile,
deoarece are un randament superior.
Aparat cu contact turnant. în loc de ventile, unele apa-
Aparatul are nevoie însă de un curent constant şi care
rate vechi întrebuinţează un dispozitiv mecanic, numit con-
sa suporte o consumaţie mai mare fără ca tensiunea să cadă
tact turnant: un motor sincron, de care sînt legate patru
brusc. Astfel, în oraşele cu uzine slabe nu are randamentul braţe, astfel dispuse încît îndreaptă curentul de înaltă ten-
optim. siune într-o singură direcţie (fig. 22). Braţele, făcute dintr-
un material izolant, sînt dispuse în cruce; la extremitatea
lor au cîte un segment de cerc metalic, fiind legate două
cîte două. Aceste segmente se învârtesc în faţa altor patru,
situate foarte aproape, legate pe de o parte de tub şi pe de
Fig. 19. — Valoarea me- alta de transformator.
die a curentului ia apara-
tul cu undă redresată cu Motorul învîrteşte cele patru braţe în cruce, sincron
patru ventile.
cu schimbările de fază ale curentului alternativ care vine
de la uzină, astfel că segmentele metalice vor fi unul în
Pentru acelaşi curent maxim al unui aparat cu o faţa celuilalt cînd una din jumătatea de undă a curentului
jumătate de undă, aici miliampermetrul arată media curen- alternativ atinge punctul său maxim; cînd urmează a doua
tului egală cu 0,637 / maxiir.ală; aparatul are deci un randa- jumătate de undă (cea contrară), braţele sînt rotite cu 90°.
ment dublu decît al aparatului cu jumătate de undă (vezi: Trecerea curentului se face prin aer sub formă de mici scîn-
fig. 19). tei care sar între segmentele metalice mobile şi cele fixe.

22
Fig. 20. — Schema montării
unui aparat cu şase ventile.
T — tubul generator de raze
Rontgen; A~B — transforma-
torul trifazic de înaltă ten-
siune; v — ventilele; a — trans-
formatorul de încălzire pentru
filamentul ventilului; b — trans-
formatorul de încălzire pentru
filamentul tubului. Transforma-
torul de înaltă tensiune trece
în 1, 2, 3 în diferite alternanţe,
la diferenţe de potenţial minim,
mijlociu şi maxim. In alternan-
ţa negativă în 1, curentul de
înaltă tensiune trece prin ven-
tilul V\ (săgeata în linie plina)
şi revine în 2 prin yentilul fa;
în alternanţa negativă în 2,
curentul de înaltă tensiune
trece prin ventilul V3 (săgeata
în linie întreruptă) şi revine
în 1 prin ventilul u4; în alter-
nanţa negativă în 3, curentul
de înaltă tensiune trece prin
ventilul V5 (săgeata în linie
punctată) şi revine în 2 prin
ventiiul VQ.

23
 / \
Fig. 21. — Curbele curentului
trifazat de înaltă tensiune (cir-
cuitul secundar) (a) şi acelea
ale curentului întrebuinţat de
tub (a) 'la aparatul cu şase
ventile.
Dispozitivul este foar-
te robust şi redresează
foarte bine unda, însă au
pierderi mari de tensiune
la comutare şi produce
curenţi de înaltă frecvenţă,
care pot dăuna înfăşurări-
lor transformatorului; cere
spaţiu mult, necesită între-
ţinerea motorului şi face
zgomot.
Astăzi se întrebuinţea-
ză din ce în ce mai puţin.
24
Fig. 22. — Schema montării a-
paratului cu contact turnant.
A—B — transformatorul de
înaltă tensiune; T — tubul de
raze; î — motorul sincron cu
braţele în cruce; 2 — transfor-
matorul de încălzire pentru fila-
mentul tubului.
k. STATIVUL
Stativul este sistemul de susţinere a tubului, portcasetei
sau portecranului şi a bolnavului. Variază după fiecare fa-
brică. El trebuie astfel construit încît să permită diversitatea
poziţiilor întrebuinţate la executarea radiografiilor. La un
stativ bun, raza centrala a fasciculului de raze Rontgen tre-
buie să poată fi îndreptată în orice direcţie dorim. Cel mai
perfecţionat stativ este acela care are o masă basculantă şi
o coloană porttub, care permite îndepărtarea tubului de
portcasetă, precum şi trecerea tubului în poziţia sub şi d e
asupra mesei.
1. ACCESORII
Executarea unei radiografii mai necesită un număr de
accesorii, cum sînt: indicatorul de raza centrală, dispozitive
de fixare, dispozitive pentru eliminarea razelor secundare.
1. I n d i c a t o r u l d e r a z ă c e n t r a l ă . Raza
centrală este considerată raza din centrul fasciculului de
raze Rontgen. La executarea unei radiografii trebuie să dăm
o anumită orientare acestei raze — respectiv fasciculului de
raze — faţă de regiunea de radiografiat şi film. Scopul ur-
mărit se realizează întrebuinţînd un dispozitiv care indică
raza centrală. Indicatorul cel mai obişnuit este centrorul
telescopic (fig. 23), care permite întrebuinţarea la diferite
distanţe focar-film.
Există şi dispozitiv de centrare luminos, care pe lîngă
indicarea razei centrale ne mai permite să orientăm deschi-
derea diafragmei, pentru ca lărgimea fasciculului de raze — o pernă obişnuită plată, făcută din păr de cal sau
Rontgen să cuprindă regiunea de radiografiat şi întreaga iarbă de mare;
suprafaţă a filmului. — o pernă cu secţiune triunghiulară, avînd marginea
Unele coloane porttub prezintă
indicatoare numerice corespunzmd
unghiurilor de înclinaţie pe care do-
rim să le dăm indicatorului de rază
centrală, respectiv tubului radiogen.
2. D i s p o z i t i v e d e fixa-
r e. Imobilizarea şi fixarea în timpul
executării unei radiografii sînt nece-
sare pentru a obţine o imagine ra-
diografică netă. Această imobilizare
este importantă mai ales cînd timpul
de expunere este mai lung. Imobili-
zarea nu trebuie să dureze mult; va
fi nedureroasă, cu maximum de re-
laxare musculară. Fig. 24. — Sistem de fixare a unei regiuni de radiografiat. / şi ,9 —
Pentru fixarea bolnavului între- perne triunghiulare; 2 — sac cu nisip.

Fig. 23. — Repre- buinţăm:

zentarea schematică — sacul de pînză deasă,, um-
a centrorului teles- plut pe două treimi cu nisip fin. Este
copic.
bine să aibă o învelitoare care să se
dea la spălat, eventual la dezinfectat (fig. 24);
— o bandă lată de 15—20 cm, confecţionată din pînză
tare, de capetele căreia se ataşează cîte un sac de nisip de
aproximativ 200 grame. Această bandă poate fi mai îngustă,
prezentînd o despicătură în partea sa mijlocie. Astfel, re-
giunea poate fi cuprinsă ca într-un laţ (fig. 25);
înaltă de 15 cm (fig. 24). Toate pernele vor fi mai mult
tari decît moi;
— o pernă cilindrică (sul) pentru a fi pusă sub glezne
cînd bolnavul este în decubit ventral.
3. D i s p o z i t i v e p e n t r u e l i m i n a rea r a-
z el or se c un dar e . Razele Rontgen, trecînd printr-un
corp, suferă modificări calitative. Din radiaţia rontgeniană
incidenţă, care se ,.absoarbe" în parte, rezultă radiaţii se-
cundare, care se produc prin două procese simultane: pro-

25
cesul de difuziune şi cel de emisie. Fenomenele sînt com-
plexe, şi nu vom insista asupra lor, nefiind absolut necesar
pentru explicarea celor ce urmează. Reţinem că razele se-

Fig. 25. — Bandă de pînză cu despicătură, pentru îixarea regiunii de

radiografiat, a — partea mijlocie a benzii; b — schematizarea apli-
cării ei; c — reprezentarea fixării capului prin banda de pînză cu des-
picătură; / — despicătură; 2 — sac cu nisip în greutate de cea, 200 g.

cundare, produse de pătrunderea razelor Rontgen în regiu-

nea de radiografiat, se împrăştie în jur şi influenţează în
rău claritatea imaginii radiologice.
Ne putem convinge de existenţa razelor secundare di-
fuzate dacă, în timpul executării unei radioscopii la un bol-
nav, punem un al doilea ecran, nu în fasciculul de raze, ci
lateral; vom vedea că el este luminat de aceste raze se-
cundare. La executarea unei radiografii, raze'le secundare
se produc în diverse puncte (fig. 26);
Fig. 26. — Reprezentarea schematică a diferitelor puncte unde se pro-
duc raze secundare (de difuziune) (în linie plină razele primare; în
linie întreruptă razele fecundare). R — regiunea de radiografiat; F —
filmul în casetă; M — masa de examen; / — producerea razelor se-
cundare la nivelul tubului; 2 — în aerul dintre tub şi regiunea de ra-
diografiat; 3 — la nivelul regiunii de radiografiat; 4 — în masa de
examen.

26
 — la nivelul tubului radiogen (pe anod, pe pereţii tu- Fig. 218. — Tip de
diafragmă. / —
bului etc.); obloanele orizonta-
— în aer, între tubul radiogen şi regiunea de examinat; le; 2 — obloanele
verticale; 3 — tija
— la nivelul regiunii de examinat (aci se produc cele cu cablurile de
mai multe raze secundare); oţel; 4 — butoa-
nele pentru ma-
— în masa pe care stă bolnavul nipularea Ia dis-
Pentru eliminarea acestor radiaţii secundare, care tul- tanţă a obloanelor
prin intermediul
bură claritatea imaginii radiografice, întrebuinţăm diverse cablurilor de oţel.
dispozitive.
Diafragma şi localizatoarele sînt dispozitive care au ro-
lul de a limita fasciculul de raze incident, precum şi radia-
ţiile secundare emise de părţile componente ale tubului şi
de aerul traversat.
Actualele tuburi radiogene sînt construite astfel încît Diafragma este formată din obloane de plumb, de obicei
să oprească o parte din radiaţiile secundare ce s-ar produce în număr de patru — două orizontale şi două verticale —,
la nivelul lor, fiind îmbrăcate cu o cămaşă de plumb care se manipulează de la distanţă printr-un cablu de
27). oţel (fig. 28 şi 29).
Localizatoarele sînt în genere trunchiuri de con sau
cilindri, cu pereţii din metal sau sticlă de plumb, şi care se
fixează la cupola tubului (fig. 34). Secţiunea acestor locali-
zatoare este proporţională cu suprafaţa regiunii de radio-
grafiat, în practică sînt necesare 4—5 localizatoare cu sec-
ţiuni diferite. întrebuinţarea lor măreşte timpul de expu-
nere, care va fi cu atît mai lung cu cît localizatorul va avea
o secţiune mai mică, deoarece filmul primeşte o cantitate
mai mică de raze, numai pe cele directe, cele difuzate în
Fig. 27. — Secţiune în lungul unui tub generator de"* raze Ron'gen auto-
protejat. / — tub de sticlă; 2 — cilindru metalic (din crom-nichel); 3 aer fiind absorbite de pereţii localizatorului.
— înveliş din plumb; 4 — cilindru din porţelan,absorbant pentru ra- Dispozitive de compresiune. Regiunile voluminoase
zele Ro'ntgen. Acest tub opreşte cea mai mare parte din razele secun-
dare care se produc !a nivelul lui, sînt cele în care se produc mai multe raze secundare cînd

27
un fascicul de raze Rontgen pătrunde în eie; de aceea,
pentru a micşora producerea de raze secundare reducem
Fig. 29. — Situaţia diafragmei faţă de tub şi limitarea fasciculului de
raze Rontgen cu ajutorul ei. T — tubul de raze; D — diafragma; A —
anoduî; C — catodul; / — fascicul de raze limitat de deschizătura
cupolei; 2 — fascicul de raze redus de deschiderea diafragmei.
volumul regiunii prin compresiune. Astfel putem realiza o
compresiune introducînd un obiect mulabil (vată sau balon
de cauciuc) sub o bandă de fixare, trecută peste abdomen.
Pentru examenul tubului digestiv există dispozitivul
de compresiune Holzknecht; acest dispozitiv este prevăzut
28
cu un compresor care are forma unei linguri de lemn.
De asemenea, la cele mai multe ecrane întrebuinţate
pentru examenul radiologie al tubului digestiv se găseşte de
partea bolnavului un compresor, care are şi rolul de loca-
lizator la executarea radiografiilor în serie.
Grila antidifuzoare este un dispozitiv antidifuzor pe
care-1 plasăm între pacient şi filmul radiografie, avînd deci
Fig. 30. — Secţiune perpendiculară pe lungimea grilei antidifuzoare
(tip Potter-Bucky). / — masa pe care stă bolnavul; 2 — grila antidi-
fuzoare; 3 — caseta cu filmul; 4 — placa metalică mobilă, care se,
poate trage afară pentru a aşeza caseta cu filmul; 5 — cadrul grile;
care se fixează de masă.
rolul de a înlătura majoritatea razelor secundare, cele pro
duse la nivelul regiunii de examinat. Se întrebuinţează \i
radiografierea regiunilor voluminoase. ;
1
Grila antidifuzoare cea mai întrebuinţată este de ti]
Potter-Bucky (fig. 30 şi 31), formată din aproximativ 10i,
de lamele de plumb groase de 0,1 mm şi înalte de 0,3 mm
Lamelele sînt aşezate paralel, la o depărtare de 0,3 mr
unele de altele. Ele sînt înclinate, corespunzînd direcţiei fas
ciculului de raze Rontgen. Această înclinaţie a lamelele
în direcţia focarului tubului, către care converg, se numeşi
 3 î. — Secţiune transver-
n
rin grila antidifuzoare
tip Patler-Bucky. / — în re-
paus; // — încărcată; P —
pompa cu ulei, care reglează
uniformitatea deplasării grilei;
/ — întrerupător care poate
fi comandat electric , sincron
cu timpul de expunere; F —
firul cu ajutorul căruia se
poate declanşa manual depla-
sarea grilei.
 Fig. 32. — Focalizarea şî prin-
cipiul grilei antidifuzoare "tip
Potter-Bucky. L •— lamelă de
plumb; P — punct de difuziune
a razelor secundare; / — rază
secundară oprită de grilă; 2 —
rază secundară care scapă gri-
lei, trecînd printre lamele. La-
melele sînt astfel orientate încît
converg spre focarul tubului
(focalizare). Dintre razele care
.• i i \ \
au direcţia fasciculului primar,
sînt oprite numai cele care cad
pe marginea lamelelor.
focalizarea lamelelor (fig. 32). Focalizarea la grila de tip
Potter-Bucky este de 1 m, ceea ce înseamnă că o depărtare
mai mare sau mai mică a focarului de planul grilei face
ca un număr mai mare de radiaţii cu direcţia fasciculului
de raze Rontgen să fie absorbite de lamele, deoarece se
strică paralelismul dintre înclinaţia lamelelor şi direcţia
fasciculului de raze.
Focalizarea ne mai atrage atenţia asupra faptului că,
în practică, radiografiile sub o incidenţă oblică nu sînt po-
sibile decît într-o direcţie paralelă cu lamelele.
Lamelele de plumb absorb orice rază parazită, care nu
vine în linie dreaptă în direcţia paralelismelor (fig. 32).
Grila antidifuzoare mai prezintă caracteristica de a se
deplasa cu cîţiva cm, sincron cu timpul de expunere, printr-
30
un sistem mecanic care poate fi comandat electric (fig. 31).
Deplasarea se efectuează într-un timp care variază cu
timpul expunerii radiografiei, astfel ca acesta să fie cuprins
în interiorul timpului de deplasare a grilei. Această depla-
sare este necesară, alt fel ar apărea pe film imaginea la-
melelor.
întrebuinţarea grilei antidifuzoare necesită o mărire a
timpului de expunere, deoarece o parte din radiaţia cu di-
recţie focală (1/10), căzînd pe marginea lamelelor, va fi
oprită de acestea; pe de altă parte, opreşte şi radiaţiile se-
cundare, care şi ele ar contribui la întărirea imaginii ra-
diografice.
Experienţa ne arată că această mărire a timpului de
expunere poate fi de 1,5 — 3 ori.
Se mai întrebuinţează şi grila antidifuzoare de tipul
Lysholm-Schonander (fig. 33): o grilă extraplată cu o gro-
sime de 3 mm, la care lamelele sînt paralele şi cuprinse
Fi£. 33. — Secţiune perpendiculară pe lungimea grilei antidifuzoare
tip Lysholm-Schonander. / ~ lamelele grilei; 2 — placă de aluminiu;.
3 •— cadrul grilei.
între două plăci subţiri de aluminiu. Poate fi fixă, şi în acest
caz apare imaginea lamelelor pe film. I se poate adăuga
un sistem mecanic comandat electric, care-i dă o deplasare-
sincronă cu timpul de expunere. Există şi grile fixe ale
căror lame de plumb, fiind foarte fine, nu împiedică mult
imaginea. Ele se întrebuinţează atît în radioscopie cît şi în
o
radiografie. De asemenea grila spirală tip A Keslund în
care lamele sînt dispuse în spirală, iar deplasarea se face
circular printr-o mişcare de învîrtire în jurul unui ax
central.
în fig. 34 reprezentăm schematic principalele dispozi-
tive pentru eliminarea razelor secundare (de difuziune).

Fig. 34. — Reprezentarea schematică a dispozitivelor

pentru eliminarea razelor secundare (de difuziune).
C — cupola tubului; T — tubul de raze; D — dia-
fragma; L — localizator; R — regiunea de radio-
grafiat; M — masa pe care stă bolnavul; B —
grila antidifuzoare tip Potter-Bucky; F — caseta cu
filmul radiografie. 1,2— puncte de difuziune ale
razelor secundare la nivelul sticlei tubului; 3 — la
nivelul diafragmei: 4 — Ia nivelul regiunii de ra-
diografiat; 5 — îa nivelul mesei de examinat în
linii pline sînt reprezentate razele primare; în linii
întrerupte, cele secundare. Cupola tubului opreşte
razele primare neutilizabile şi cele secundare pro-
duse la. nivelul tubului. Diafragma limitează fasci-
culul de raze utilizat şi opreşte razele secundare ale
tubului. Localizatorul limitează fasciculul de raze
utilizat şi opreşte razele secundare ale tubului şi
cele născute Ia nivelul diafragmei. Grila antidifu-
zoare opreşte razele secundare la nivelul regiunii
radiografiate. Se mai poate constata ca o mică
parte a razelor secundare scapă diferitelor dispozi-
tive antidifuzoare.
 B. FILMUL RADIOGRAFIC. ECRANELE ÎNTĂRITOARE. CASETELE

a. FILMUL RADIOGRAFIC Fig. 35. — Secţiune printr-un

film cu emulsie sensibilă pe am-
bele feţe. / — stratul protector;
1. Caracteristică. Partea principală a filmu- 2 — emulsia sensibilă; 3 — stra-
tul adeziv; 4 — suportul filmu-
lui o constituie o emulsie de gelatină cu granule microsco- lui din celuloză acetilacetată sau
pice de bromură de argint; restul nu are decît rostul de a din nitrat de celuloză.
ajuta întrebuinţarea acestei emulsii în practica radiografiei.
Emulsia de gelatino-bromură de argint reprezintă stratul
sensibil al filmului, care va fi impresionat de razele Rontgen.
2. Structură. Filmele întrebuinţate astăzi au
emulsie sensibilă pe ambele feţe, astfel că pe secţiune pre-
zintă şapte straturi (fig. 35): la mijloc suportul filmului,
Dimensiunile curente ale filmelor radiografice sînt de
apoi Ia rînd pe ambele feţe ale suportului stratul adeziv
13X18, 18X24, 24X30, 30X40, 35X35 cm. Ele se păs-
pentru emulsie, stratul de emulsie sensibil şi un strat pro-
trează în dulapuri ferite de acţiunea razelor Rontgen şi
tector deasupra emulsiei.
într-o cameră nu prea caldă şi fără umezeală.
Suportul este fabricat din celuloză acetil-acetată.
în practica examenului radiografie întrebuinţăm şi hîr-
înainte se fabrica din celuloid (nitrat de celuloză), care
tia radiografică. La aceasta, stratul de emulsie sensibil este
este inflamabil si degajează gaze toxice cînd este ţinut în
întins pe o singură parte a unui suport de hîrtie. Hîrtia
locuri închise.
radiografică dă imagini mult inferioare filmului şi folosirea
Putem controla inflamabilitatea unui film făcînd proba
ei este limitată mai ales la controlul luxaţiilor şi fracturilor.
arderii unei fîşii de film de 20X30 cm. O aprindem cu un
chibrit; ea încetează să ardă cînd îndepărtăm chibritul dacă
suportul este fabricat din celuloză acetil-acetat şi arde în b. ECRANELE ÎNTĂRITOARE
continuare dacă este din nitroceluloză.
Acestea se mai numesc folii şi au scopul să scurteze
Grosimea suportului trebuie să fie mai mică de 1/4 mm,
timpul de expunere de 10—20 de ori, prin acţiunea lor de
astfel ca cele două imagini radiografice care se formează
întărire în formarea imaginii radiografice. Partea activă o
pe ambele feţe ale filmului să se suprapună perfect.

32

constituie cristalele de tungstat de cadmiu care produc sub
acţiunea razelor Rontgen o fluorescentă albastră-violetă.
1. Principiu. Cu toate că filmul are o dublă emul-
sie sensibilă, absorbţia razelor Rontgen de către acestea
este minimă. Deci, o mare parte din energia rontgeniană
5 e pierde. Pentru a obţine urx randament aproape complet
s-au introdus ecranele întăritoare. Ele absorb mai multă
energie decît stratul de emulsie sensibil, transformînd-o în
energie luminoasă de culoare albastră-violetă, care impresio-
nează stratul sensibil al filmului. Astfel, acţiunea luminii
emise de ecranul întăritor se adaugă acţiunii proprii a ra-
selor Rontgen. Pentru a produce acest efect, ecranele se
aşază cu stratul activ spre film.
2. Structură. Ecranul întăritor este constituit
dintr-o foaie de carton pe care este întins stratul activ de
cristale de tungstat de cadmiur prin intermediul . unui strat
adeziv. Stratul activ este acoperit cu o peliculă fină din
celuloză (fig. 36).
3. Caracteristici. Un bun ecran întăritor are
următoarele calităţi:
Factor de întărire mare, ceea ce înseamnă putere de
luminare mare. Aceasta este în raport direct cu mărimea
cristalelor de tungstat de cadmiu; cristalele mari produc
radiaţii de difuziune care tulbură claritatea imaginii radio-
grafice. Pentru a împiedica aceste radiaţii s-au fabricat
ecrane cu carton colorat în cenuşiu sau s-a coloralt straîtul
activ în albastru sau roz. Aceste ecrane dau o imagine mai
netă, însă au o mai mică putere de întărire. De obicei se
întrebuinţează două ecrane întăritoare, între care se gă-
3 — Tehnica radiografică.
Fig. 36. — Secţiune printr-un
ecran întăritor (folie). / — peli- 3^
culă protectoare din- celuloză;
2 — stratul activ de cristale de
tungstat de cadmiu; 3 — stratul
adeziv; 4 — foaie de carton. 4 —
seşte filmul. Ecranul anterior, care este primul traversat
de razele Rontgen, are cristalele de tungstat de cadmiu mai
fine şi încărcătura în substanţa activă mai mică decît ecra-
nul posterior. Primul are o putere de luminăţie mai mică,
însă dă o imagine netă, al doilea invers. Cînd încărcăm
filmul în casetă, trebuie să avem grijă să nu schimbăm
poziţia ecranelor întăritoare.
Să nu producă o fosforescenţă, adică o postluminare
de lungă durată. Această fosforescenţă, produsă de impuri-
tăţile din cristalele de tungstat de cadmiu, poate fi vizibilă
într-o cameră obscură după ce acţiunea razelor Rontgen
a încetat. Cu cît ecranul este de calitate mai bună, cu atît
este mai scurtă această fosforescenţă. La unele ecrane ea
poate dura mult; rezultatul va fi că pe a doua radio-
grafie, executată cu aceleaşi ecrane, va apărea şi imaginea
precedentă. Dacă folosim astfel de ecrane, vom avea la
dispoziţie mai multe casete şi vom lăsa totdeauna un inter-
val cît mai mare între două expuneri cu aceeaşi casetă.
33
 Putem constata fosforescenţa unor ecrane întăritoare
în modul următor: aşezăm un obiect metalic pe o casetă
care conţine ecranele fără film între ele. Expunem la razele
Rontgen; apoi, în camera obscură, introducem între ecrane
un film, pe care îl lăsăm pe loc cinci minute. Dacă după
developarea filmului apare imaginea radiografică a obiectu-
lui metalic, ne putem da seama că ecranele produc fos-
forescenţă.
Un ecran întăritor mai trebuie să aibă suprafaţa lu-
cioasă, să se aşeze perfect în casetă, să fie suplu şi să se
poată spăla.
4. îngrijire. Ecranele întăritoare trebuie ferite de
rupere, plesnire, zgîrieturi, pătare.
Petele de revelator si fixator vor fi imediat şterse cu
vată umedă, înainte ca aceste substanţe să fi pătruns în
stratul activ.
Urmele de degete şi murdăriile se pot spăla cu apă
călduţă (sub 35°). Se poate întrebuinţa şi o bucata de vată
muiată în apă cu săpun, cu condiţia ca după aceea să se
spele cu multă apă.
Particulele de praf se îndepărtează cu o pensulă cu
peri fini.
Se recomandă ca ecranele întăritoare să fie expuse din
cînd în cînd la lumina soarelui, un timp mai îndelungat.
Să nu întrebuinţăm în casete cu ecrane filme mai mici
decît ecranele, deoarece suprafaţa lor se strica prin presiune,
Cînd ecranele nu sînt întrebuinţate un timp mai în-
delungat, este bine să le păstrăm cu o foaie de carton
curată între ele
34
/ 2 3
Fig. 37. — Secţiune printr-o casetă pentru radiografii, cu ecrane întărj
toare. / — partea anterioară (dinspre regiunea de radiografiat) &\
aluminiu; 2 — ecranul întăritor anterior (dinspre regiunea de radu
grafiatj; 3 — filmul radiografie; 4 -~ ecranul întăritor posterior; 5 -
grosime de fetru, care asigură contactul intim dintre ecrane şi filn;
6 — partea posterioară (capacul) casetei din metal absorbant pentii
razele Rontgen (plumb); 7 — cadrul casetei, din aluminiu.
c. CASETELE
:
Pentru ca filmul să fie ferit de lumină şi cele douj
ecrane întăritoare să preseze uniform filmul între ele s;
întrebuinţează casetele opace la lumină.
Caseta este o cutie plată, de cea. 14—15 mm grosimi!
Capacul îndreptat spre tubul de raze este fabricat dintr-
foaie subţire de aluminiu, iar celălalt capac este dublat c,
o foaie de plumb (care absoarbe razele de dispersie) ::
presează uniform filmul între ecrane prin intermediul uni
strat gros de fetru (fig. 37). j
Casetele sînt de dimensiuni diferite, în raport cu m;
rimea filmului întrebuinţat. ,
O casetă este bună cînd presează uniform ecranele pj
film. Pentru a controla această calitate se plasează pe
casetă, care conţine ecrane si film, o reţea de sîrmă şi s.
radiografiază. '
După developarea filmului, imaginea reţelei de sîrir
trebuie să apară peste tot uniform de netă. i

Caseta mai trebuie să aibă calitatea de a se închide
perfect. O putem controla expunînd 20 de minute la soare
sau la lumina difuză a zilei o casetă cu film si fără ecrane
întăritoare. După această expunere se developează şi se
C. ACŢIUNEA RAZELOR RONTGEN ASUPRA FILMULUI RADIOGRAFIC
EFECTUL DE ÎNNEGRIRE
a.
Imaginea radiografică se datoreşte impresionării stra-
tului de emulsie al filmului de către razele Rontgen şi fluo-
rescentei ecranelor întăritoare. Astfel, sub acţiunea razelor
Rontgen şi luminoase, granulele de bromură de argint din
acest strat sensibil capătă proprietatea de a fi mai uşor
transformate în argint metalic de către substanţele reduc-
toare care intră în compoziţia revelatorului.
Granulele de bromură de argint care nu sînt impresio-
nate de razele Rontgen şi luminoase nu vor fi reduse, ele
vor fi îndepărtate de pe film prin dizolvarea lor de către
hiposulfitul de sodiu care se găseşte în fixator. Deci, după
această fixare, filmul nu mai conţine granule de bromură
de argint, ci numai granule de argint metalic oxidat sub
formă de precipitat negru. Acest precipitat este mai bogat,
şi deci filmul mai înnegrit acolo unde au căzut pe film mai
multe radiaţii rontgeniene; în locurile unde au căzut mai
puţine radiaţii, precipitatul este mai sărac în granule de
argint metalic şi nuanţa este slabă, cenuşie.
Astfel rezultă pe filmul radiografie nuanţe care variază
de la cenuşiu la negru, în raport direct cu cantitatea de
fixează filmul ca ori ce film expus la razele Rontgen. Dacă
apar colţuri sau margini înnegrite (voalate) ale filmului;
înseamnă că nu avem o închidere perfectă a casetei.
raze care a căzut pe stratul sensibil de emulsie. Această
înnegrire a fost studiată prin microfotografii ale secţiunilor
de filme impresionate de razele X.
b. CURBELE DE ÎNNEGRIRE
Gradul de înnegrire de pe un film radiografie a putut
fi studiat întrebuinţînd o serie întreagă de date matematice,
pe care nu este locul să le dezvoltăm. Dacă un fascicul de
raze luminoase paralele, de intensitate £ , trece prin stratul
înnegrit, slăbeşte şi intensitatea sa cu valoarea i (fig. 38);
aceste intensităţi se pot măsura cu un aparat special, numit
Fig. 38. — Sche-
matizarea defini-
ţiei valoni de în-
negrire a unei
emulsii sensibile
faţă de razele Ront-
gen. S — stratul •
sensibil înnegrit; i
— fascicul de ra-
ze luminoase incident; i' — fasci-
cul de rase emergent, I (înnegri-
rea) = 10, logp-
35
fotometru. Pe baza acestei măsurători se poate stabili gra-
dul înnegririi sau al densităţii unei imagini obţinute pe
filmul radiografie, exprimîndu-se prin logaritmul zecimal
al raportului care există între intensitatea radiaţiilor lurni-
m constituie sensitometria fotografică, care exprimă de aseme-
0.3 "I
Fig. 39. — Curbele de înnegrire, de sensibilitate faţă de razele Ront-
gen, a doua filme radiografice diferite. Pe ordonată / reprezintă va-
loarea înnegririi exprimată în logaritmi zecimali, iar pe abscisă T re-
prezintă valorile timpului de expunere. în /, curba de înnegrire a
filmului cu emulsie mai puţin sensibilă decît filmul cu curba de în-
negrire în //; 0,3 reprezintă valoarea înnegririi proprii a filmului.
D. IMAGINEA RADIOGRAFICA. BAZELE FIZICE
a. PROPRIETĂŢI ALE RAZELOR RONTGEN
FOLOSITE ÎN FORMAREA IMAGINII
1. Propagarea. Razele Rontgen formate la nivelul
anticatodului se răspîndesc în linie dreaptă, în toate direc-
36
noase înainte de traversarea stratului înnegrit şi după tra-
versarea acestui strat înnegr. = 10 log. — ]*
Avînd la îndemînă valori numerice, s-au putut repro-
duce curbe de înnegrire pentru diverse straturi de emulsie
sensibile şi îa diverse expuneri de radiaţii. Acest studiu
nea sensibilitatea unui film.
Fig. 39 reprezintă curbele de înnegrire, deci de sensi-
bilitate, a două filme radiografice diferite. Punînd pe
abscisă valori întregi ale timpului de expunere, iar pe or-
donată logaritmii zecimali ai înnegririi, vedem că emulsia
mtîi obţine aceeaşi înnegrire ca emulsia a doua într-un
timp mai lung. Aceasta înseamnă că emulsia a doua este
mai sensibilă decît emulsia întîi, considered că ceilalţi fac-
tori rămîn aceiaşi.
Din fig. 39 mai vedem că fără nici o expunere emul-
siile au o înnegrire de 0,3. Aceasta este înnegrirea proprie
a filmului. Astfel ne explicăm de ce un film neexpus la nici
o radiaţie capătă totuşi după developare o înnegrire discretă.
ţiile (fig. 40); anticatodul fiind tăiat oblic, razele care stră-
bat peretele tubului formează un fascicul cu aspectul unei
jumătăţi de sferă, restul fiind „absorbite" de blocul metalic
al anticatodului. Din acest fascicul utilizăm un fascicul
„conic , mai mic sau mai mare, după nevoie, pe care îl de-
 Fig. 40. — Schematizarea pro-
pagării în linie dreaptă a raze-
lor Rontgen. C — catodul; A —
anodul; D — diafragma; F —
filmul. Fasciculul emis de anod
are aspectul unei jumătăţi de
sferă. Se utilizează numai fasci-
culul limitat de diafragmă, iar
restul este absorbit de cupola
tubului (vezi fig. 34) şi de dia-
fragma.
limităm cu ajutorul diafragmei sau cu localizatoare de dife-
rite dimensiuni.
Proiecţia razelor Rontgen se face deci în linie dreaptă
şi — divergînd de la anod — ele formează un fascicul
,,conicu cu vîrîul în focarul anodului; baza acestui con
este limitată de planul de proiecţie — filmul radiografie.
2. Efectul de luminiscenţâ. Există unele
corpuri care devin luminiscente sub acţiunea razelor Ront-
gen. Această luminiscenţâ este de două feluri: fluorescentă
şi fosforescenţă. Fluorescenta durează atît timp cît cad ra-
zele pe aceste corpuri, iar fosforescenţa durează şi după în-
cetarea acţiunii razelor. Pe noi ne interesează mai ales pri-
mul fenomen. Astfel de corpuri sînt: platinocianura de ba-
riu, tungstatul de cadmiu, tungstatul de calciu, silicatul de
zinc şi sulfura mixtă de zinc şi cadmiu.
Această proprietate a razelor Rontgen este folosită mai
ales în metoda radioscopiei, dar o întrebuinţăm şi în metoda
radiografiei la ecranele întăritoare. Astfel, după cum am
văzut mai sus, ecranele întăritoare au stratul activ din
cristale de tungstat de cadmiu, care dă, sub acţiunea razelor
Rontgen, o fluorescentă albastră-violetă care impresionează
filmul mai mult decît razele Rontgen.
3. Efectul asupra filmului. S-a a r ă t a t m a i
sus că razele Rontgen au proprietatea de a impresiona emul-
sia de bromură de argint întinsa în strat subţire pe ambele
feţe ale filmului.
Bromura de argint, modificată şi redusă la argint me-
talic de reactivii speciali din revelator, dă culoarea neagră
a filmului.
Această proprietate a razelor Rontgen este folosită în
metoda radiografiei, care utilizează — pentru formarea
imaginii radiologice — impresionarea inegală a unei emulsii
sensibile printr-un fascicul de raze Rontgen care a traversat
corpul omenesc.
4. Absorbţia. Facultatea cea mai importantă a ra-
zelor Rontgen este de a ,,traversa" corpurile, chiar cele ne-
transparente la lumină. Traversînd însă materia, ele suferă
modificări cantitative şi calitative. Astfel, fasciculul de raze
Rontgen slăbeşte cantitativ prin „absorbţia1' unei cantităţi
de raze în corpul iradiat, raze care s-au transformat în
alte energii (căldură, efect foto-chimic); pe de altă parte,
rezultă o schimbare calitativă prin naşterea unor radiaţii
37
noi — secundare —, cu lungime de undă mai mare decît
cele primare.
în rezumat, „absorbţia" constituie suma fenomenelor
care se produc atunci cînd razele Rontgen străbat un corp,
transformîndu-se în altă forma de energie.
Putem spune că razele Rontgen, întîlnind în calea lor di-
verse corpuri, sînt „absorbite" de acestea într-o proporţie
mai mare sau mai mica, iar restul energiei radiante, modi-
ficată şi ea, traversează corpul.
Absorbţia razelor Rontgen este supusă anumitor legi
bine studiate, şi anume;
Absorbţia este în raport direct cu greutatea atomică a
corpului traversat. Elementele chimice sînt grupate într-un
tabel alcătuit de Mendeleev, în ordinea greutăţii lor atomice,
greutatea atomică fiind cam dublul numărului de atomi ai
unui element. Un corp cu o greutate atomică (număr ato-
mic) mai mare „absoarbe" mai multe raze Rontgen, este mai
„opac" pentru aceste raze, decît un corp cu o greutate
atomică mai mică.
Puterea de absorbţie creşte cam cu puterea a patra
a numărului atomic al elementului.
Astfel, un os care conţine calciu (numărul atomic 20)
absoarbe mai mult decît oxigenul ce s-ar găsi în părţile moi
4 4
(număr atomic 8) sau, în cifre: 20 : 8 — 160 000 : 4 096 =
|
== 40 ; ceea ce înseamnă că un atom de calciu absoarbe
de 40 de ori mai multe raze decît unul de oxigen. Aşa se
explică posibilitatea de a obţine o imagine radiografică a
osului faţă de aceea a părţilor moi, precum şi întrebuin-
ţarea elementelor cu mare număr de ordine ca mijloc de
38
contrast, cum sînt bariul, uroselectanul, urombralul, fenol-
ftaleina tetraiodată etc.
în corpul omenesc nu există însă elemente pure, ci
combinaţii de elemente, şi deci „absorbţia" trebuie înţeleasă
ca rezultatul sumarii lor.
Absorbţia razelor Rontgen depinde şi de densitatea
corpului traversat, fiind direct proporţională cu ea. Astfel,
un volum de aer absoarbe mult mai puţin decît acelaşi vo-
lum de carbon. Numărul atomic al carbonului este 6, iar
al elementelor care compun aerul 17 (oxigen 8 plus azot
9); astfel, aerul ar trebui să absoarbă mult mai mult decît
carbonul, ceea ce în realitate nu se mtîmplă. Aceasta se
explică prin faptul că în corpurile dure, cum este carbonul,
se găsesc mult mai mulţi atomi, în acelaşi volum, decît în
aer. într-un volum de carbon se ailă de 14 000 de ori mai
mulţi atomi decît în acelaşi volum de aer.
în consecinţă, puterea de absorbţie a corpurilor nu de-
pinde numai de numărul atomic, ci şi de numărul lor pe
unitatea de volum, adică de densitate, de greutatea specifică.
Părţile moi ale corpului omenesc se comportă ca şi car-
bonul; ele conţin 75% apă şi densitatea lor este mult mai
mare decît a aerului (de 1 000 de ori). Astfel se înţelege
că plămînul, care conţine şi aer, are o absorbţie mai mică
decît părţile moi, şi va apărea pe radiografie în mare con-
trast faţă de acestea, cu toate că nu există o mare deosebire
între absorbţia atomilor din aer faţă de aceea a părţilor moi.
Astfel se explică imaginea toraco-puimonară.
în corpul omenesc există elemente cu densităţi diferite:
oase =< 1,9, cartilaje = 1,09, sînge, bilă = 1,09 — 1,06, gră-
sime = 0,94, aer = 0,0013, deci şi „absorbţia" în aceste
elemente este diferită.
Absorbţia razelor Rontgen mai depinde şi de grosimea
corpului traversat. Astfel, un corp cu o anumită greutate
atomică şi densitate va absorbi cu atît mai multe raze, va fi
cu atît mai „opac" pentru razele Rontgen, cu cît va fi
mai gros.
Absorbţia creste cu puterea a treia a lungimii de unda.
Cu alte cuvinte, razele cu mare lungime de undă, care sînt
raze moi, vor fi absorbite mai mult decît cele cu lungime
de undă mică sau raze dure. Dacă presupunem un fascicul
o aceeaşi calitate, ci formează un amestec de raze cu putere
de raze cu lungimea de undă 0,5 A, care reprezintă raze
moi de 50 — 60 kV max., şi-1 trecem printr-un strat de 1 cm
părţi moi, vorn găsi în partea cealaltă numai 65% din
el, restul de 35% fiind „absorbit". Dacă mărim kilovoltajul,
o
obtinînd o lungime de undă de 0,3 A (raze dure de 75 kV
max.), vor rămîne după traversarea acestui centimetru 77%,
absorbindu-se numai 23%.
In rezumat putem spune că razele Rontgen, întîlnind
în calea lor diverse corpuri, slnt ,,absorbite" în proporţie
mai mare sau mai mică, după cum numărul atomic, densi-
tatea, grosimea acestor corpuri şi lungimea de undă au fost
mai mari sau mai mici.
După cum „absorbţia" a fost mai mare sau mai mică,
vom obţine o cantitate de raze emergente mai mică sau
mai mare.
5. Calitate si cantitate. Calitatea razelor
Rontgen, numită în practică .,duritate", este definită prin
tensiunea electrică de la capetele tubului radiogen şi se
măsoară în kilovolţi. Mărindu-se tensiunea, se măreşte şi
puterea de pătrundere a razelor, deci calitatea.
O altă măsură exactă a „durităţii" este şi lungimea de
undă, care, cu cît va fi mai mică, cu atît puterea de pătrun-
dere va fi mai mare. Deci, fiecare lungime de undă traduce
o anumită tensiune; tensiune mică înseamnă lungime de
undă mare şi raze „moi", puţin pătrunzătoare; tensiune
mare este egală cu lungime de undă mică şi raze ,,dure",
pătrunzătoare.
Razele care ies din tubul radiogen nu sînt toate de
de pătrundere variată (fascicul policromatic).
Făcînd legătura dintre calitatea razelor Rontgen şi le-
gile absorbţiei, ne putem da seama că numai razele cu o
anumită putere de pătrundere vor străbate corpurile. Astfel,
pentru a obţine o imagine radiografică, calitatea, respectiv
tensiunea la bornele tubului radiogen, va fi astfel aleasă
încît razele să nu fie complet „absorbite" în timpul traver-
sării corpului. în radiografie folosim raze de 40 — 90 kV
şi chiar mai mult (125 feV).
Cantitatea sau intensitatea este energia rontgeniană
care cade în unitatea de timp pe unitatea de suprafaţă (o
suprafaţă aşezată perpendicular pe direcţia razelor) şi se
măsoară cu miliampermetrul.
Luînd în consideraţie principiile descrise mai sus, ve-
dem că formarea imaginii radiografice se dator este In pri-
mul rînd ,.absorbţiei" inegale a razelor Rontgen la nivelul
regiunii de examinat; se mai datoreşte proprietăţii razelor
39
 Fig. 41. — înnegrirea uniformă
a filmului radiografie printr-un
fascicul de raze Rontgen. F —
focarul tubului; PP — planul de
proiecţie, respectiv filmul radio-
grafie; A—B — zona de pe film
înnegrită uniform.
PP
Rontgen de a se propaga în linie dreaptă, întrebuinţîndu-se
un fascicul conic de raze, şi proprietăţii acestora de a im-
presiona filmul radiografie. Pentru realizarea imaginii radio-
grafice sînt necesare raze Rontgen cu o anumită lungime de
undă, raze suficient de pătrunzătoare în raport cu grosimea
regiunii.
b. FORMAREA IMAGINII RADIOGRAFICE
Principiile enunţate mai sus ne explică formarea ima-
ginii radiografice.
Dacă un fascicul de raze Rontgen de o anumită calitate
cade pe un film radiografie (pus într-o casetă), acesta -
după developare - va apărea uniform înnegrit, deoarece
razele au modificat uniform bromura de argint (fig. 41).
Dacă în drumul fasciculului de raze de mai sus inter-
punem un corp omogen, de o anumită greutate atomică,
densitate şi grosime, pe filmul radiografie va apărea o zonă
40
cenuşie-albicioasă sau chiar albă. Fenomenul se explica
uşor: corpul „absoarbe'* uniform o parte din razele Rontgen;
energia radiantă care iese din corp reprezintă cantitatea de
raze incidente minus cantitatea „absorbită". Din aceste mo-
tive, fasciculul emergent va modifica mai puţină bromură de
argint şi deci, după developare, se va depune mai puţin
precipitat negru, de argint metalic, în zona de proiecţie
a corpului pe filmul radiografie (fig. 42).
înţelegem că această zonă de proiecţie va fi cu atit
mai albicioasă, chiar complet albă, cu cît corpul va „ab-
sorbi" mai mult din fasciculul de raze incident sau cu cît
acest fascicul va conţine un procentaj mai mare de raze moi.
Dacă corpul care se găseşte în drumul fasciculului de
raze are o constituţie neomogenă, adică cuprinde elemente
cu greutate atomică şi densitate diferite de restul corpului,
zona de proiecţie de pe film va fi deosebită. în acest caz,
fasciculul de raze Rontgen, întâlnind corpul de constituţie
neomogenă, va fi inegal „absorbit" de fiecare element cu
Fig. 42. — Reprezentarea
matică a imaginii radiografice
a unui corp omogen aşezat în
drumul fasciculului de raze
Rontgen. F — focarul tubului;
,4—5 — corpul omogen; A'~B'
— imaginea sa; PP — planul
de proiecţie, respectiv filmul
radiografie
PP
 Fig. 43. — Schematizarea formării
imaginii radiograîice a unui corp
de constituţie neoraogenă. F — fo-
carul tubului; PP — planul de pro-
iecţie (filmul radiografie).Fascicu-
lul de raze Rontgen incident este
„absorbit" inegal de fiecare element
cu greutate atomică şi densitate di-
' ferită a corpului. 1 — fasciculul
2
incident; 2, 4, 6 — slăbirea diferită
a fasciculului incident prin „absorb-
ţia" inegală în elementele de con-
stituţie diferită a corpului; 3,5,7 —
fasciculul emergent neomogen în
raport cu „absorbţia" inegală din
corpul interpus în drumul fascicu-
lului de raze.
greutate atomică şi densitate diferite. Astfel, la ieşirea din
corp, fasciculul emergent va prezenta o intensitate neomo-
genă şi va impresiona inegal emulsia de bromură de argint
de pe filmul radiografie (fig. 43).
Pe filmul radiografie rezultă o imagine care corespunde
detaliilor de constituţie şi formă ale părţilor componente
ale corpului aflat în drumul fasciculului de raze.
Să concretizăm cele expuse mai sus prin formarea ima-
ginii radiologice a unui braţ pe filmul radiografie.
Braţul situat în fasciculul de raze Rontgen, fiind com-
pus din elemente cu număr atomic, densitate şi grosimi di-
ferite, va da pe filmul radiograific o imagine cu nuanţe
diferite. Astfel, humerusul — cu săruri de Ca şi P, cu greu-
tatea atomică relativ mare (Ca — 40, P = 32), „opace"
pentru razele Rontgen — „absoarbe'* multe raze. în dreptul
osului vor ajunge pe filmul radiografie mai puţine raze, se
vor modifica astfel mai puţine granule de bromură de ar-
gint şi deci, acolo unde se proiectează pe film osul humeral,
va apărea o zonă relativ clara, o zonă cu nuanţă albicioasă.
Părţile moi, care înconjură osul, constituite din ele-
mente cu greutate atomică mică (H, C, Az, O), „absorb"
puţin razele Rontgen; astfel, în dreptul proiecţiei lor pe
film va ajunge o cantitate relativ mare de energie radiantă,
se vor modifica mai multe granule de bromură de argint
şi va apărea o zonă relativ cenuşie (precipitat mai bogat
de argint metalic).
In imaginea radiografică a ţesuturilor moi ale braţului
va apărea însă o varietate mare de nuanţe (tente). Această
nuanţare diferită ţine de faptul că părţile moi de aceeaşi
greutate atomică şi densitate (muşchii) se prezintă în gro-
simi diferite. De asemenea, de faptul că unele elemente ale
părţilor moi (cum sînt muşchii) au o densitate mai mare
decît alte elemente vecine (ţesutul celular subcutanat).
Schematic, formarea imaginii radiograîice a unui braţ
se vede în fig. 44.
Din punctul A (anodul), fasciculul de raze, propagîn-
du-se în linie dreaptă, cuprinde braţul în drumul său spre
film. Razele din porţiunile BAC şi HAG traversează ţesu-
turile moi, slab absorbante, astfel că pe porţiunile BC şi GH
din film ajunge o mare cantitate de energie radiantă. Aci
vor fi modificate multe granule de bromură de argint; şi
această zonă va apărea, după developare, cu nuanţă în-
tunecată (cenuşie sau neagră). Suprafaţa CG de pe film,
41

CD EC H
Fig. 44. — Imaginea radiografică
a unui braţ şi schematizarea for-
mării ei. A — anodul; F — filmul
radiografie; BC şi GH ~ zone din
emulsia sensibilă care au primit o
mare cantitate de energie radiantă
(fasciculul de raze a fost puţin „absorbit" în părţile moi); CG —
zonă din emulsia sensibilă care a primit o cantitate mai mică de
energie radiantă (fasciculul de raze a fost mult ..absorbit" în os).
care corespunde proiecţiei humerusului, a fost impresionată
de o cantitate rnai mică de energie radiantă, deoarece por-
ţiunea CAG din fasciculul de raze incident a suferit o „ab-
sorbţie" mare în os. Deci, această suprafaţă apare relativ
albă, deoarece granulele de bromură de argint au fost
foarte puţin modificate. Dar în mijlocul suprafeţei CG ne
apare o zonă relativ mai puţin albă, deoarece în zona CD
42
şi EG din CG intervine efectul sumafiei, pe care-1 vom exa-
mina mai departe.
Din cele descrise ne dăm seama că pentru a obţine
pe imaginea radiologică o deosebire de nuanţe, astfel ca un
element să iasă în evidenţă, este necesar ca acest element
să aibă faţă de cele din jurul său o „opacitate" proprie
pentru razele Rontgen, adică să prezinte un indice de ab-
sorbţie diferit faţă de elementele înconjurătoare. Există un
contrast natural între aceste elemente. Astfel sînt unele or-
gane care, deşi constituite din ţesuturi moi, deci puţin „ab-
sorbante", fiind însă mai dense decît ţesuturile vecine, ies
mai mult în evidenţă: inima aşezată între cei doi plămîni,.
plini cu aer, iese mai mult în evidenţă, deşi absoarbe o
cantitate destul de mică de raze; cei doi plămîni umpluţi
cu aer prezintă însă o absorbţie şi mai mică, şi se creează
astfel un contrast natural.
Rezultă că razele Rontgen, fiind inegal oprite de dife-
ritele ţesuturi ale unei regiuni, desenează destul de exact
pe filmul radiografie configuraţia şi adesea detaliile struc-
turale ale organelor pe care le-au străbătut.
Putem deduce că imaginea radiografică nu exprimă
decît o „opacitate" inegală faţă de razele Rontgen a dife-
ritelor medii ale corpului omenesc. Imaginea obţinută pe
filmul radiografie este o imagine negativă.
c. PARTICULARITĂŢILE IMAGINII RADIOGRAFICE
Imaginea radiologică (radioscopică şi radiografică)
este supusă legilor geometrice ale opticii. Aceste legi fac
 Fig. 45. — Reprezenta-
rea schematică a proiec-
ţiei „conice" a fasciculu-
lui de raze Rontgen. F
— focarul tubului; PP —
planul de proiecţie (filmul
radiografie); A —obiec-
tul radiografiat; A'
imaginea sa (baza co-,
nului de proiecţie); FBCF
— fasciculul incident (de
la focar la obiect);
BB'C'C — fasciculul
emergent sau de proiec-
ţie.
-ca imaginea radiologică să prezinte un număr de particula-
rităţi care trebuie cunoscute pentru a putea interpreta ima-
ginile obţinute şi pentru a găsi tehnica cea mai bună de
•obţinere a acestor imagini.
în optica radiologică predomină legea proiecţiei, legea
sumaţiei planurilor şi legea incidentelor tangenţiale.
1. Legea proiecţiei. S-a arătat mai sus că
proiecţia razelor Rontgen se face printr-un fascicul „conic",
iar imaginea radiologică reprezintă baza acestui con cu
laturile tangente la obiectul de radiografiat. La acest fasci-
cul distingem două părţi (fig. 45): un fascicul incident,
care se întinde de la anod la obiect (FBCF) şi un fascicul
emergent sau de proiecţie, care se întinde de la obiect la
film (BB'C'C). înţelegem că în acest fascicul de proiecţie
se găseşte în stare potenţială imaginea radiologică, cu toate
clementele grupate după un aranjament bine stabilit.
Legea proiecţiei explică numeroase particularităţi ale
imaginii radiologice.
Astfel, în proiecţie conică, imaginea radiologică a unui
obiect ne apare mărită pe ecranul radioscopic sau filmul
radiografie (fig. 46).
Imaginea radiologică este cu atît mai mare cu cît fo-
carul tubului radiogen este mai aproape de film sau ecranul
radioscopic (fig. 47), sau cu cît obiectul de examinat este
mai departe de acestea din urmă (fig. 48).
Consecinţă practică: dacă dorim să obţinem o imagine
radiografică cît mai puţin mărită, aşezăm obiectul cît mai
aproape de film sau mărim distanţa focar-film. Astfel se
realizează teleradiografia cordului creînd o distanţă focar-
film de 2 metri.
V
Fig. 46, — Legea proiec-
ţiei: mărirea imaginii prin
proiecţia „conică". F —
focarul tubului; PP — pla-
nul de proiecţie (filmul
radiografie); A — obiec- A'
tul radiografiat; A' — ima-
ginea sa, care apare mă-
rită.
43
 aceleiaşi sfere A apare mărită şi deformată (eliptică), deoa-
rece fasciculul de raze este departe de normala F2 N'*.
Proiecţia imaginii D este tot o proiecţie conică, dar de data.
aceasta o proiecţie conică oblică.
O consecinţă practică este indicaţia ca raza centrală
să cadă perpendicular pe film şi să treacă — pe cît posibil
— prin centrul obiectului, pentru a obţine imaginea nede-
formată.
Astfel, la radiografierea regiunii coxo^femorale, de
exemplu, raza centrală va trebui să cadă perpendicular pe
film, trecînd prin capul femoral; alt fel obţinem imagini
deformate.
Deformări ale imaginii obţinem pe radiografiile de cra-
niu cînd întrebuinţăm diverse incidenţe oblice, de această
dată însă intenţionat, pentru a scoate în evidenţă numai

Fig. 47. — Legea proiecţiei: imaginea este mai mare cînd distanţa
focar-film este mai mică. F — focarul tubului; PP — planul de
proiecţie (filmul radiografie); A — obiectul radiografiat; A' — imagi-
nea sa.

în afară de mărirea prin proiecţia conică, imaginea

radiologică mai suferă şi deformări importante cînd această
proiecţie este oblică. Astfel, în fig. 49, în B, imaginea sferei ^ ^ " ^ = J Zr—VZ-7?77^7^
Fig. 48. — Legea pro-
A apare mărită, dar nedeformată, fiind proiectată de un iecţiei: imaginea apare
fascicul apropiat de normala F\ N, pe cînd în D imaginea mai mare cînd distanţa
obiect-film este mai mare.
p ,— focarul tubului;'
* Raza centrală din fasciculul „conic", cînd urmează normala PP — planul de proiec-
F1 N (fig. 49), deci este perpendiculară pe film, a fost numită pe ţie (filmul radiografie);
scurt raza normală. Cînd această rază centrală este oblică (F2 C, A — obiectul radiogra-
fig. 49), nu o mai putem numi raza normală, ci numai raza centrală. fiat; A' — imaginea sa.

44
 Fig. 49. — Legea Un fenomen important în interpretarea imaginilor
proiecţiei: proiecţia
perpendiculară radiografice şi în examenul radiologie în general este feno-
(F\N) şi oblică menul paralaxei.
(FaNf). Fi F2 —
focarul tubului; A Acest fenomen se datoreşte tot legii proiecţiei.
— obiectul radio- Imaginile elementelor situate în planuri diferite, adică
grafiat; B — ima-
ginea sa în pro- la distanţe diferite de planul de proiecţie (ecran radiosco-
iecţia perpendicu- pic sau film), îşi schimbă poziţiile una faţă de alta atunci
•.pp Iară apare mărita,
dar nedeformată; cînd deplasăm tubul de raze sau dacă deplasăm elementele,
D — imaginea în în ansamblul lor, în conul de raze. Acesta este fenomenul
proiecţia oblică a-
pare mărită şi de- paralaxei, pe care îl putem înţelege mai bine pe fig. 51 şi 52.
formată (eliptică); Fig. 51 reprezintă deplasările imaginilor a două ele-
PP — planul de
proiecţie (filmul mente, A şi B, în raport cu deplasările tubului. în poziţia
radiografie); F\N Fi, imaginile elementelor sînt respectiv A' şi B'. Dacă de-
— raza centrală,
•care în proiecţia perpendiculară se confundă cu normala; F*N — raza plasăm tubul în F2, obţinem imaginile A" şi B". Vedem că
centrală a fasciculului în proiecţie oblică nu mai corespunde cu nor- din această deplasare rezultă pentru imaginea elementelor
•mala {F2N'). A, care este mai departe de film, o deplasare A' — AI' mai
anumite elemente osoase liberate de suprapunerea altor mare decît deplasarea B' — Bl' a imaginii elementului J3,
planuri osoase. care este mai aproape de film.
O altă consecinţă a legii proiecţiei este aceea că un
obiect poate da imagini care variază ca aspect după modul
«um este plasat în fasciculul de raze. Astfel, un glonţ poate
da imagini radiografice diferite după poziţia lui în fascicu- Fig. 50. — Legea
lul de raze (fig. 50). proiecţiei: un obiect
O consecinţă practică a acestei particularităţi o consti- dă imagini de mă-
rimi tăierile după
tuie faptul că, pentru a ne da seama de forma reală a obiec- modul cum esta
tului de examinat, nu este suficientă o singură poziţie de plasat în fasciculul
de raze. Fi, Fi, Fz
radiografie. Astfel, pentru a cerceta configuraţia unui os — focarul tubului;
şi eventualele modificări este necesar să-1 radiografierii în PP — planul de
proiecţie (filmul ra-
mai multe poziţii, de obicei de faţă şi lateral. diografie).

45
 Fig. 52 reprezintă deplasările imaginilor a două ele- Fig. 52. — Reprezenta-
rea schematică a feno-
mente A şi B în raport cu deplasarea ansamblului acestor menului paralaxei pro-
dus prin deplasarea re-
elemente, tubul rămînînd pe loc. giunii de radiografiat.
în poziţia I obţinem imaginile A' şi B', iar în poziţia II F — focarul tubului; PP
— planul de proiecţie
imaginile A" şi B" ale elementelor A şi B. Deplasarea (filmul radiografie; A
A' — AI' a imaginii A" faţă de A' a elementului A, care şi B — elemente din
regiunea radiografiată,
este mai departe de film sau de ecran, este mai mare decît situate la distanţe
deplasarea B' — B" a imaginii B" faţă de B' a elementului diferite de filmul
radiografie. Depla- pp
B, care este mai aproape de film sau ecran. sarea regiunii ra- B'\ A'\

Din cele expuse deducem că, dintr-un ansamblu de diografiate din /

două elemente, elementul a cărui imagine parcurge pe film
sau ecran o distanţă mai mare, atunci cînd deplasăm tubul
sau ansamblul de elemente faţă de tub, este situat mai de-
parte de ecran sau film decît elementul a cărui imagine
parcurge o distanţă mai mică. Consecinţele practice ale feno-
menului paralaxei sînt multiple.
Fig 51 — Reprezentarea schematică a feno-
menului paralaxei produs de deplasarea tu-
bului. Fi F2 — focarul tubului; PP — pla-_
nul de proiecţie (filmul radiografie); A şi
B — elemente din regiunea radiografiata
situate la distante diferite de filmul radio-
grafie Deplasarea tubului din F, in t2
face ca deplasarea
A' — A" a imagi-
nii elementului A,
care este mai de-
parte de film, sa
. fie mai mare decît
. deplasarea B' — B"
a imaginii elemen-
tului B.
în // face ca de-
plasarea A' — A"
a imaginii ele-
mentului A, care este mai departe de film, să fie mai mare decît de-
plasarea B' — B" a imaginii elementului B.
în examenul radioscopic pulmonar, paralaxa ne ajută
cînd două caverne se proiectează una peste alta sau una
lîngă alta. Astfel, mişcînd tubul în sus şi în jos sau lateral
vom putea deduce că imaginea cavernei care are cea mai
mare deplasare pe ecran corespunde cavernei care este si-
tuată mai departe.
întrebuinţăm fenomenul paralaxei cînd vrem să deo-
sebim o imagine formată din proiecţia mai multor elemente
suprapuse.
Fig. 53 ne demonstrează cum ne ajută fenomenul para-
laxei în punerea în evidenţă a unui corp străin, care —
găsindu-se în faţa coloanei vertebrale — dă o imagine ce
se proiectează pe ecran sau pe film pe imaginea coloanei
vertebrale (/); cînd mutăm tubul, imaginea corpului străin

46

L

Fig. 53. — Aplicarea fenomenului paralaxei în disocierea unei imagini
formată din proiecţia a două elemente suprapuse. F\F2 — focarul tu-
bului; PP — planul de proiecţie (filmul radiografie); C — corp străin;
V — coloana vertebrala. în /> imaginea corpului străin se confundă
în imaginea coloanei vertebrale. în //, prin deplasarea tubului imagi-
nile s-au disociat, deoarece imaginea corpului străin s-a deplasat mai
mult, acesta din urmă fiind mai departe de film.
se separă de imaginea coloanei vertebrale (II), deoarece,
fiind mai departe de film sau ecran, imaginea sa va avea
o deplasare mai mare decît aceea a coloanei vertebrale.
2. L e g e a sumaţiei planurilor. Imaginea
radiologică a unei regiuni a corpului omenesc reprezintă
suma imaginilor diferitelor elemente ale segmentului traver-
sat de razele Rontgen, elemente aşezate la niveluri diferite
în drumul fasciculului de raze. Imaginea rezultată nu este
deci altceva decît o sumaţie a imaginilor acestor elemente
diferite care au fost străbătute succesiv de fasciculul de
raze Rontgen.
Asemenea sumaţii se găsesc în toate imaginile radio-
logice, şi din cauza lor sînt mascate unele detalii. Astfel,
un mic proces de osteoliză (distrugere osoasă) poate scăpa
vizibilităţii radiologice din cauza suprapunerii imaginii tra-
beculelor osoase înconjurătoare; unele leziuni de dimen-
siuni foarte mici nu sînt vizibile decît prin faptul că mai
multe asemenea elemente se suprapun (tuberculii miliari).
De asemenea, aspectul radiologie al spongioasei unui os
este un efect de sumaţie. Fiecare imagine de trabecul este
un efect de sumaţie; el corespunde la mai mulţi trabeculi
orientaţi în acelaşi sens şi aşezaţi la niveluri diferite, unul
înapoia altuia, în conul de raze. Astfel, radiografia unui
cap femoral şi apoi a două capete de femur perfect supra-
puse ne dă imagini radiografice asemănătoare.
3. L e g e a incidenţelor tangenţiale. într-o
imagine radiologică va apărea un contur precis, o trăsă-
tură netă, numai atunci cînd raza incidenţă atinge tangen-
ţial suprafaţa unui obiect opac pentru razele Rontgen sau
cînd atinge tangenţial suprafeţe care separă două obiecte
de opacitate diferită. Trăsătura va fi cu atît mai pronunţată
cu cît raza de curbură a suprafeţei de tangenţă este mai
mare
Astfel, în fig. 54, care reprezintă un obiect în fascicu-
lul de raze, vedem că în I trăsăturile b şi c din imaginea
radiologică a obiectului de examinat apar bine desenate,
deoarece razele incidente ating tangenţial suprafeţele B şi
C ale obiectului, pe cînd în II trăsăturile b şi c dispar,
pentru că razele incidente nu mai ating tangenţial supra-
faţa, ci ating perpendicular crestele B şi C ale obiectului.
47
 Fig. 54. — Legea Imaginea radiografică a vertebrei a 5-a lombare (L5)
incidenţelor tan-
genţiale. SiS2 — ne oferă un exemplu. Din cauza înclinaţiei anatomice a ver-
sursa de raze tebrei L5, razele incidente nu ating tangenţial suprafeţele
Rontgen; A B C
D — schema unui corpului vertebral în incidenţa ventro-dorsală (fig. 55), şi
os văzut pe sec- astfel pe imaginea radiografică nu se desenează limitele
secţiune. Pe fil-
mul radiografie corpului vertebral (fig. 56). De aceea, cînd dorim să obţi-
apar trăsături nu- nem imaginea radiologică a corpului vertebrei L5, razele
mai cînd razele
Rontgen sînt tan- incidente trebuie înclinate caudo-cranial (fig. 57). Astfel,
genţiale la o su- ele ating tangenţial o parte din suprafeţele corpului ver-
prafaţa (7 b, c, d;
II a, d). tebral. Imaginea radiografică obţinută prezintă precis limi-
tele corpului vertebral (fig. 58).
* b c d 4. Aspecte p a r t i c u l a r e ale imaginii
în raport cu l e g i l e cunoscute: a ) Proiecţia
unui arc de cerc — a unei coaste — va fi un arc irînt,
Deducem următoarele: cînd o rază incidenţă atinge o deoarece porţiunea ei laterală va fi parcursă în lungul axei
suprafaţă tangenţial, ne dă pe imaginea radiologică o trăsă- salei, proiectîndu-se scurtat pe filmul radiografie (fig. 59).
tură bine desenată; cînd radiaţia incidenţă atinge o supra-
faţă perpendicular, nu va da nici o trăsătură; cînd raza in-
cidenţă este tangenţială la o creastă ascuţită (la o simplă
linie, şi nu la suprafaţă) va da naştere la un contur şters, Fig. 55. — Legea
incidenţelor tan-
în degradeu progresiv de nuanţe. genţiale; în exe-
Legea incidenţelor tangenţiale are o deosebită impor- cutarea radiogra-
fiei regiunii Iom-
tanţă în formarea imaginii radiologice şi în înţelegerea bo-sacrate în inci-
unora din particularităţile acestei imagini. Ea ne face să denţa ventro-dor-
sală perpendiculară
înţelegem pentru ce apar sau dispar unele trăsături ale ima- pe film, limitele
ginilor radiologice la variaţii mici de incidenţă. Aceasta în corpului vertebrei
L5 nu apar, de-
legătură cu producerea unor trăsături care pot înşela inter- oarece razele nu;
pretarea, precum şi cu neapariţia în imaginea radiologică ating tangenţial
suprafeţele corpu-
a unor detalii importante. lui vertebral.

48
 Fig. 56. — Imaginea radiogra- Fig. 58. — Imaginea radiografică a
fică a regiunii lombo-sacrate; li- regiunii lombo-sacrate; limitele cor-
mitele corpului vertebrei L5 nu pului vertebrei L5 nu apar, deoarece ra-
apar pe imaginea radiografică, zele nu ating tangenţial suprafaţa cor-
deoarece razele nu au atins tan- pului vertebral (vezi fig. 57).
genţial suprafaţa corpului verte-
bral (vezi fig. 55).

b ) Dacă în conul de raze este plasat un cilindru plin
în diverse poziţii, acesta se proiectează ca o opacitate în
bandă mai lungă sau mai scurtă, sau ca un cerc plin cînd
axul cilindrului se confundă cu raza centrală (fig. 60). Ast-
fel se întîmplă cu proiecţia ramurilor vasculare pulmonare.
c) Un cilindru gol plasat perpendicular pe axul fascicu-
lului de raze apare ca două linii opace paralele (fig. 61 ci).
Aşa se proiectează pe film imaginea unei bronhii ai cărei
pereţi sînt îngroşaţi printr-un proces peribronşic (exemplu:

Fig. 57. — Legea

incidenţelor tan-
genţiale; inciden-
ţă corectă pentru Fig. 59. — Aspecte particulare
radiografierea cor- ale imaginii radiografice. Pro-
pului vertebrei L5. iecţia unei coaste (arc de cerc)
Oblicitatea excentri- este un arc frint. F — focarul
că caudal a fascicu- tubului; PP — planul de proiec-
lului de raze faco ţie (film radiografie); porţiunea
ca acesta să atin- laterală ab a coastei apare pe
gă tangenţial su- imagine scurtată (a'), deoarece
piîafaţa corpului este parcursă de razele Ront-
vertebral. gen în lungul axului ei.

4 — Tehnica radiografica. 49
 Fig. 60. — Aspec- d. CONTRASTUL ŞI CLARITATEA ÎN IMAGINEA
te particulare ale
imaginii radiogra- RADIOLOGICĂ
fice. Un obiect ci-
lindric plin ia as- 1. Definiţie. O imagine radiografică este o im*
pecte diferite, du-
pă cum este aşe- gine negativă, ca şi un clişeu fotografic obişnuit, şi esi
zat în fasciculul alcătuită dintr-o gradaţie de elemente de la alb pînă 3
de raze Rontgen.
F — focarul tubu- negru intens.
lui; E — ecran, Tehnica radiografică are scopul de a prezenta cît m;
respectiv filmul ra-
diografie; A' — plastic diferenţele dintre diversele componente ale corpuli
imaginea cilindru- omenesc, traversate mai mult sau mai puţin de razele Ron
lui plin A.
gen. Ochiul nostru nu este impresionat de părţile negr-
ei de cantitatea de lumină care trece prin suprafeţele îi
negrite, în mod variat, ale filmului. Diferenţele de lumirj
care traversează filmul şi care sînt percepute de ochii
bronhia de drenaj). Dacă cilindrul gol este plasat de-a
lungul axului fasciculului de raze, se proiectează ca un cerc
(fig. 61 b).
Astfel vedem pe filmul radiografie proiecţia unei bronhii
care este aşezată în lungul axului fasciculului de raze (or-
tograd).
d) Doi cilindri plini, plasaţi în conul de raze la dis-
tanţe diferite, dar pe aceeaşi linie în profunzime, produc
o imagine în dungi opace, care se întretaie. întretăierea lor Fig. 61. — a şi b
— Aspecte parti-
produce — prin efectul sumaţiei — o opacitate mai mare culare ale imaginii
pf>
(fig. 62). Astfel se întîmplă cu vasele sanguine ale plămîni- îadiografice. Ima- t
ginea unui cilin-
lor. Două vase situate în planuri diferite pe aceeaşi linie dru gol este dife-
de profunzime dau imagini care, întretăindu-se, creează o rită, după modul
cum acesta este
opacitate mai. intensă la locul de întretăiere, uneori cu aspect aşezat în fascicu-
ovalar, circular sau poligonal. lul de raze.

50
nostru formează contrastul. Contrastul se mai defineşte prin
raportul dintre negru şi alb al imaginii, acesta referindu-se
la procentajul dintre extremele înnegrite şi albe ale regiunii
Fig. 62. — Aspecte particulare ale imaginii radiografice. F — focarul
tubului; A şi B •— obiecte cilindrice pline aşezate la distanţe diferite
de filmul radiografie, dar pe aceeaşi linie în profunzime; A' şi B' —
imaginile lor care se întretaie.
expuse. Contrastul are scopul de a scoate mai în evidenţă
detaliile unei imagini. Astfel, cu cît este contrastul mai
mare, cu atît sînt vizibile mai multe elemente care au o
„absorbţie" mai mică şi care nu apar pe o radiografie fără
contrast. Contrastul cel mai ridicat este acela care există
între imaginea osului şi a părţilor moi, sau între imaginea
unei formaţii aerice înconjurată de părţi moi, cum ar fi in-
testinul plin cu aer.
Calitatea unei imagini radiografice nu se judecă însă
numai după contrast, ci şi după detaliile contururilor, adică
după claritatea, fineţea acestora. Claritatea sau fineţea pe o
imagine radiografică reprezintă vizibilitatea precisă, clară,
a liniilor de contur.
Contrastul şi claritatea sînt elementele fundamentale
ale imaginii radiografie^; ele se ajută reciproc în efectul lor
asupra ochiului omenesc. Cu cît este mai bruscă trecerea de
la un cîmp înnegrit la altul vecin, cu atît frapează mai mult
ochiul şi cu atît se observa mai bine diferenţa dintre aceste
două înnegriri. Cu alte cuvinte, o diferenţă mai mare între
două suprafeţe negre şi vecine măreşte impresia de claritate
(fineţe); pe scurt: contrastul mărit ameliorează claritatea
în efectul ei asupra ochiului, şi invers.
Contrastul şi claritatea depind de numeroşi factori.
2. F a c t o r i i d e care d e p i n d e c o n t r a s~
tul. a) Contrastul este cu atît mai mare cu cît este mai
mare sensibilitatea filmului.
b) Filmele cu emulsie dublă dau un contrast mai mare,
cu condiţia ca suportul să fie subţire, sub 1/4 mm.
c) întrebuinţarea ecranelor întăritoare duble măreşte
contrastul, însă ele trebuie să aibă un mare factor de întă-
rire, să nu prezinte o fosforescenţă persistentă, să se pla-
seze bine în casetă şi să aibă suprafeţele lucioase şi fără
defecte.
Prin întrebuinţarea ecranelor întăritoare duble se ob-
ţine mult mai repede înnegrirea, şi ştim că această înnegrire
accentuează contrastul.
d) Pentru a obţine un contrast optim trebuie să avem
grijă de o developare corectă, întrebuinţînd un revelator
rapid (metolhidrochinonă).
Developarea trebuie să fie completă, alt fel imaginea
radiografică rămîne fără contrast. Developarea scurtă înde-
părtează contrastul. Dacă developarea cere mai mult decît
51
 timpul optim pentru un revelator rapid (cinci minute la
18°), apare o uşoară voalare a «filmului, care acoperă
contrastul.
e) Contrastul este mai mare cînd întrebuinţăm un fas-
cicul de raze Rontgen cu raze moi. Acestea produc contraste
bune prin faptul că sînt absorbite mai mult, punînd în evi-
denţă şi elementele slab absorbante.
f) Ştim că razele secundare de difuziune pot înnegri
uniform filmul, ştergînd astfel contrastul. De aceea, pentru
a obţine un contrast mai mare vom întrebuinţa dispozitivele
pentru eliminarea razelor secundare cum sînt localizatoa-
rele şi diafragmele antidifuzoare.
Fig. 63. — Influenţa
mărimii focarului optic
asupra netităţii imaginii
radiografice.
Fi — focar optic punc-
tiform, practic irealizabil;
F2 — focarul optic utili-
zat în practică are o su-
prafaţă de unul pînă îa
cîţiva milimetri pătraţi;
O — obiectul;
PP — planul de pro-
iecţie (filmul radiogra-
fie), în a, imagi-
nea are o netita-
te perfectă; în 6,
PP I conturul imaginii
apare cu un con-
tur mai mult sau
mai puţin şters
(reprezentat sche-
matic prin zona
clară dintrte cele
două cercuri).
52
Fig, 64. — Repre-
zentarea Schema-
tică a cazurilor
cînd obiectul este
mai mic decît fo-
carul optic. T —
focarul optic; O —
obiectul; PP —
planul de proiec-
ţie (filmul radio-
grafie). Obiectul
nu dă imagine ra-
diografică, mai ales
că este şi departe
de film.
1PP
3. F a c t o r i i d e c a r e d e p i n d e c l a r i t a -
tea, a) Imaginile radiografice executate fără ecrane întă-
ritoare au mai multă claritate în detaliile lor. De aceea,
în regiunile unde nu avem nevoie de un regim prea mare,
cum sînt extremităţile membrelor,, putem executa radio-
grafia fără ecrane întăritoare, dar expunerea va trebui să
fie mult mai mare.
Putem elimina neclaritatea întrebuinţînd ecrane întă-
ritoare de precizie. Cele două calităţi pe care ar trebui să
le aibă un ecran întăritor sînt: mare factor de întărire aso-
ciat cu o nevătămare a clarităţii imaginii radiografice. în
practică, una dintre aceste calităţi nu poate fi satisfăcută
decît în dezavantajul celeilalte. Factorul de întărire este
în raport cu mărimea cristalelor de tungstat de calciu şi
cu grosimea stratului activ, adică cu încărcarea în substanţă
fluorescentă. Vom obţine claritate în imagine cînd cristalele
de tungstat de calciu sînt fine, iar stratul activ este mai
subţire. Deci, vedem că cele două calităţi nu se pot obţine
pe acelaşi ecran întăritor.
b) Ecranele întăritoare care prezintă un grad aprecia-
bil de fosforescenţă tulbură de asemenea claritatea.
c) Pentru a obţine o bună claritate a imaginii trebuie
să avem grijă ca ecranele întăritoare să fie în contact strîns
cu filmul.
d) Buna claritate a imaginii nu se poate obţine decît
cu o developare perfectă.
e) Claritatea imaginii radiografice mai poate fi tulbu-
rată de mişcarea bolnavului sau a organului radiografiat.
De aceea sînt necesare o bună imobilizare a bolnavului şi
un timp scurt de expunere.
f) Claritatea imaginii mai poate fi tulburată de factori
de optică radiologică.
Pentru a obţine o bună claritate trebuie să întrebuin-
ţăm tuburi radiogene cu focare anodice cît mai mici.
Cunoaştem de la „Puterea tubului" că suprafaţa foca-
rului corespunde numai plăcuţei de tungsten pe care lovesc
electronii fasciculului catodic. Acest focar se numeşte focar
termic, iar suprafaţa sa, văzută în proiecţie optică în sensul
ecranului radioscopic sau al filmului, se numeşte focar optic
(fig. 5). Cu cît acest focar optic este mai mic, cu atît ima-
ginea radiologică are o claritate mai bună. Focarul optic
ideal ar fi cel punctiform, ceea ce în practică nu se poate
realiza. în mod obişnuit, acest focar are unul pînă la cîţiva
milimetri pătraţi. Din această cauză rezultă o tulburare a
clarităţii imaginii, tulburare care va fi cu atît mai mare cu
cît va fi mai mare focarul optic (fig. 63).
Fig. 65. — Influenţa distantei
obiect-film asupra netităţii
imaginii ^radiografi'ce. Fi şî
F2 — focarul optic; O — obiec-
tul; PP — planul de proiec-
ţie (filmul radiografie). în b,
distanţa obiect-film fiind mai
mare, netitatea este mai mult
influenţată (reprezentată sche-
matic prin zona clară dintre
cercuri, care este mai mare de-
cît în a).
Dacă elementul de radiografiat este mai mic decît foca-
rul optic (noduli miliari sub 1,5 mm diametru), el nu dă
imagine radiologică, mai ales daca obiectul este mai departe
de film (fig. 64)
Focarul termic este acela care suportă încărcarea ano-
dului; deci, pentru încărcări rrari (kilovoltaj şi miliamperaj
mare) sînt necesare tuburi cu mari focare termice. Unui
mare focar termic îi va corespunde însă un mare focar op'
tic. Cu asemenea tuburi radiogene nu vom putea realiza o
imagine radiografică cu bună claritate.
Tehnica actuală a ajuns să remedieze raportul dintre
focarul termic şi cel optic. Dîndu-se tăieturii anodului o
oblicitate mai mică faţă de fasciculul catodic, s-a ajuns la
o micşorare a focarului optic fără a se modifica mărimea
suprafeţei focarului termic. Aceasta a dus la o îmbunătăţire
în claritatea imaginii şi la posibilitatea unei mari încărcări

53
 Fig. 66. — Influenţa distanţei
focar-film asupra netităţii ima-
ginii radiografice. F\ şi F2 — fo-
carul optic; O — obiectul; PP —
planul de proiecţie (filmul ra-
diografie), în b, distanţa focar-
fihn fiind mai mică, netitatea
este influenţată mai mult (re-
prezentată schematic prin zona
clară dintre cercuri, mai mare
decît în a).
a anodului. Astfel, tăietura anodului are astăzi o oblicitate
de 12 — 20° faţă de perpendiculară (la tuburile vechi obli-
citatea era de 45°).
Perfecţionarea tehnicii a ajuns să mărească mult foca-
rul termic, păstrînd un focar optic mic, lucru realizat prin
întrebuinţarea unui anod rotativ (fig. 7). în timpul funcţio-
nării tubului radiogen, anodul, care este un platou, este
supus unei mişcări circulare, astfel că punctul de impact
nu cade pe acelaşi loc, ci tot pe altă suprafaţă neîncălzită
a anodului, ceea ce permite o încărcare mai mare a tubului
fără să-i pericliteze viaţa. Radiografiile făcute cu asemenea
tuburi au o mare claritate, deoarece focarul optic este mic.
;
g) M ai reuşim să eliminăm în parte tulburarea clari-
tăţii produsă de optica radiologică aşezînd obiectul radio-
grafiat cît mai aproape de film (fig. 65) sau mărind distanţa
focar-film (fig. 66). în rezumat contrastul depinde de: pro-
prietăţile materialului radiografie, de felul cum este tratat
acesta, de calitatea razelor, de posibilitatea de eliminare a
razelor secundare. Claritatea depinde de: proprietăţile mate-
rialului radiografie, felul cum este tratat, eliminarea mişcării
bolnavului, respectarea regulilor de optică radiologică.

E. FACTORII DE CARE DEPINDE EXECUTAREA UNEI RADIOGRAFII

Din capitolele expuse pînă aci ne putem da seama de b) timpul de expunere;
utilitatea practică a diverselor instrumente şi dispozitive c) kilovoltajul;
întrebuinţate la executarea unei radiografii, precum şi de d) miliamperajul;
importanţa lor. Aici precizăm aceşti factori şi-i completăm e) regiunea de radiografiat;
cu cei care nu au intrat încă în expunerea noastră. f) calitatea filmelor;
în executarea unei radiografii intră următorii factori: g) calitatea ecranelor întăritoare;
a) distanţa anod-film; h) tubul de raze Rontgen;

54
 i) felul aparatului;
j) revelatorul;
k) dispozitive antidifuzoare.
Ultimii şase din factorii de mai sus îi putem considera
constanţi. Astfel vom cunoaşte instalaţia cu care lucrăm:
puterea şi focarul tubului; coeficientul propriu al aparatului,
ştiind că fiecare aparat îşi are caracteristica lui. De aseme-
nea, întrebuinţăm filme cunoscute ca sensibilitate, ecrane
întăritoare al căror factor de întărire îl cunoaştem; în ceea
ce priveşte dispozitivele antidifuzoare, ştim că numai pentru
unele regiuni întrebuinţăm în mod constant aceste dispozi-
tive. Deci, numai primii cinci factori îi putem considera va-
riabili sau îi variem după nevoie, de la o radiografie la alta.
a. DISTANŢA ANOD-FILM SAU FOCUS-FILM (F-F)
Se referă la distanţa în centimetri dintre focarul tubu-
lui radiogen şi film. Ea va fi luată astfel ca imaginile regiu-
nilor radiografiate să nu fie deformate. O distanţă prea
mică produce deformări şi tulbură claritatea imaginii, deci
sînt de preferat distanţele mari.
Pentru părţile scheletului, unde organul este în contact
cu filmul, s-a ales distanţa de 75—100 cm, care ne dă cla-
ritatea cea mai bună. Distanţe mai mici (60 cm) se între-
buinţează la aparaturi mai slabe şi pentru viscere (tub digestiv,
aparat urinar, genital). Distanţe mai mari (1,50—2 m) se
întrebuinţează pentru plămîn şi inimă (teleradiografie),
pentru a compensa divergenţa razelor, urmînd a obţine
o imagine cît mai apropiată de mărimea obiectivului.
Mărirea distanţei este în raport cu puterea aparatului.
O distanţă mai mare implică o încărcare mai mare a tubu-
lui, un regim (kV, mA, secunde) mai mare, deoarece inten-
sitatea radiaţiilor scade cu pătratul distanţei.
Dacă se întrebuinţează grila antidifuzoare Potter-Bucky,
care este focalizată pentru 1 m, această distanţă nu trebuie
modificată decît cu riscul de a pierde o parte din radiaţiile
emergente, care vor fi absorbite de lamelele de plumb.
b. TIMPUL DE EXPUNERE
Se măsoară în secunde sau fracţiuni de secundă. Fie-
care instalaţie are astăzi un indicator al timpului de expu-
nere, care ne arată şi fracţiuni de secundă.
El variază foarte mult; astfel, timpul scurt de expunere
este folosit cu scopul de a depăşi efectul mişcării diferitelor
organe, precum la copii mici şi la adulţii care nu pot su-
porta un timp mai lung de imobilizare. Un timp scurt de
expunere condiţionează însă întrebuinţarea unei aparaturi
mai puternice şi a unui material radiografie foarte sensibil.
Timpul lung de expunere se întrebuinţează în cazurile
în care regiunea de radiografiat poate rămîne imobilă mai
mult timp (la schelet). Există avantajul că se pot folosi apa-
rate cu putere mai mică şi tuburi radiogene cu focar optic
mai mic.
Nu s-a fixat un timp de expunere standard pentru fie-
care regiune.
întrebuinţarea dispozitivelor antidifuzoare (diafragmă,
con localizator, grilă antidifuzoare) cere un timp de expu-
55
nere mai mare, chiar dublu şi triplu (de pildă, grila anti-
difuzoare). Astfel, întrebuinţarea unui localizator îngust şi
a grilei antidifuzoare cere o mărire de 1,5 — 3 ori a timpu-
lui de expunere.
Cînd putem întrebuinţa un timp de expunere lung, reu-
şim să obţinem un contrast mai bun, deoarece avem posibi-
litatea să folosim un kilovoltaj mai mic.
Pentru alegerea timpului de expunere se recomandă
următoarea metodă: se face o radiografie după datele din
manual, se developează şi se studiază filmul.
Dacă este subexpus (apare încet la developare şi este
slab) se vor mări miliamperi secundele (mAs).
Dacă este supraexpus (apare repede la developare şi
este negru) se vor reduce mAs.
Dacă este cenuşiu şi fără detalii, se reduce kilovoltajul.
Dacă are contraste, dar este albicios, se măreşte kilo-
voltajul.
Ca regulă generală, 10 kilovolţi dublează expunerea.
c. KILOVOLTAJUL
Calitatea razelor Rontgen (pătrunderea) se referă la
diferenţa de potenţial care există la bornele tubului radio-
gen în timpul executării unei radiografii. Ea se exprimă în
kilovolţi şi se poate măsura cu un voltmetru aşezat la masa
de comandă şi instalat în circuitul primarului transformato-
rului de înaltă tensiune. în radiodiagnostic, kilovoltajul va-
riază în general între 40 şi 125 kV. Se întrebuinţează pînă
la 125 kVy în tehnica razelor dure
56
Nu putem folosi un kilovoltaj standard pentru diferitele
regiuni ale corpului. Kilovoltajul se alege în raport cu gro-
simea (diametrul) şi densitatea regiunii. Astfel, regiunea
abdominală (diametru mare) şi craniul (densitate mare) cer
un kilovoltaj mai mare (70—80); extremităţile membrelor
pot fi radiografiate cu raze moi. Pentru alegerea kilovolta-
jului există o formulă veche, dar încă bună: grosimea regiunii
(diametrul) de examinat în centimetri înmulţită cu 2 + 25
kilovolţi maximali. Ea arată relaţia dintre diametrul regiunii
şi penetraţia necesară. Cu ea, ceilalţi factori, ca mA, F—F şi
timpul de expunere, pot fi luaţi aproape constanţi, variind
uneori numai puţin. Nu dă cele mai bune rezultate pentru
că nu consideră şi densitatea, dar este folositoare ca punct
de plecare, iar radiografiile făcute după ea vor fi totuşi
întrebuinţabile. Grosimea regiunii (diametrul) este indicele
cel mai precis pentru alegerea penetraţiei. Un kilovoltaj
prea mare dă radiografii cenuşii şi fără contraste; unul prea
mic dă contraste albicioase. Şi experienţa ne învaţă gradul
util de penetraţie, de aceea se recomandă ca cel puţin la
început, cînd etalonăm aparatul nostru, să facem radiografii
de probă. Pentru distanţe mari este necesar un kilovoltaj
mare. Un miliamperaj mare şi un kilovoltaj mare micşorează
timpul de expunere, dar un asemenea regim scurtează viaţa
tubului, de aceea îl vom întrebuinţa numai în cazurile în
care este necesar un timp scurt de expunere.
Cu cît tensiunea este mai joasă, cu atît obţinem ima-
gini radiografice cu un contrast şi claritate mai bune. De
asemenea, un kilovoltaj scăzut ne permite întrebuinţarea
unui timp de expunere lung. în acest caz, o mică eroare în
lungimea timpului de expunere nu influenţează calitatea
imaginii, pe cînd un kilovoltaj mare, cerînd un timp de ex-
punere mai scurt, diferenţe mici, de fracţiuni de secundă,
pot fi dăunătoare calităţii imaginii. Deci, practic, să între-
buinţăm pe cît ne este posibil, raze puţin pătrunzătoare. Există
însă tehnici speciale, care recomandă raze dure, pentru diso-
cierea opacităţilor elementelor care se suprapun în direcţia
fasciculului de raze.
Factorul de întărire al ecranelor creşte şi el foarte re-
pede cu ridicarea tensiunii; deci, acesta este un factor în
plus, care se adaugă rezultatului final al radiografiei.
d. MILIAMPERAJUL
Se referă la numărul de miliamperi al curentului folosit
în timpul expunerii.
Numărul de miliamperi folosiţi în mod obişnuit în prac-
tica de fiecare zi variază între 10 şi 300 mA. Există apa-
rate care pot da şi mai mult. Miliamperaje joase, de la 10
la 50 mA, sînt folosite de obicei pentru oase (membre, co-
loană vertebrală, bazin, craniu), precum şi pentru aparatul
uro-genital, unde imobilizarea poate fi obţinută pentru
timpul necesar expunerii. Miliamperaje mai ridicate
(50—300 mA) sînt întrebuinţate în radiografiile care cer un
timp scurt de expunere (inimă, plămîni, veziculă biliară,
tub digestiv).
Aparatele au miliamperajul în raport cu capacitatea lor.
Astfel sînt aparate care nu pot da mai mult de 10; 20; 30
sau 50 mA.
De cele mai multe ori, factorii miliamperaj şi timpul de
expunere se exprimă prin produsul lor, miliamperi-secunde.
Avem latitudinea de a varia unul dintre factori în sus şi
pe celălalt în jos, astfel ca produsul miliamperi-secunde să
rămînă acelaşi. De exemplu, 50 mA în 2 secunde vor da
acelaşi rezultat ca 25 mA în 4 secunde, păstrînd desigur
acelaşi kilovoltaj. însă acelaşi produs nu ar avea valori
constante decît la radiografia practicată fără ecrane. Cu
ecrane întăritoare, lucrurile se schimbă. Astfel, dacă 20
mAs (miliamperi-secundă) dau o imagine corectă cînd avem
20 mA cu timp de expunere 1 sec imaginea va fi subexpusă
cu produsul 1 mA X 20 sec. şi supraexpusă la l/l0 sec cu
200 mA, acestea fiind în legătură cu pragul de impresio-
nare a emulsiei fotografice de către ecranele întăritoare.
e. REGIUNEA DE RADIOGRAFIAT
Nu vom neglija niciodată să ne dăm seama de grosimea
regiunii, de constituţia sa (abdomen, torace), de densitatea
sa (regiunea hepatică, plămîn, craniu). Toate aceste ele-
mente variabile condiţionează variaţii în factorii mA, kV,
timp de expunere. O regiune cu grosime şi densitate mare
cere un regim (feV, mA, timp de expunere) mare, în timp ce
o regiune cu grosime şi densitate mică va necesita un re-
gim redus.
Este important ca regiunea să fie bine delimitată printr-
un localizator potrivit sau prin diafragmă, dacă aparatul
are; cu alte cuvinte,, să nu avem un fascicul de raze mai
mare decît este absolut necesar.
57
 F. POZIŢII SI INCIDENŢE LA EXECUTAREA RADIOGRAFIILOR
Numim poziţie situaţia regiunii de radiografiat faţă de
film, iar incidenţă situaţia razei centrale faţă de regiune şi
faţa de film, considerînd direcţia razei centrale precum şi
punctul de intrare şi ieşire al acestei raze în regiunea de
examinat.
Poziţiile sînt variate, în raport cu regiunea de exami-
nat şi cu elementele pe care dorim să le scoatem în evi-
denţă pe imaginea radiografică.
Distingem poziţiile de faţă (sau frontale), bolnavul
fiind aşezat cu faţa sau cu spatele pe masa de radiografiat,
planul frontal al bolnavului paralel cu filmul; poziţiile late-
rale, dreaptă şi stîngă, cînd planul sagital al bolnavului
este paralel cu filmul, iar bolnavul este aşezat pe dreapta
sau stînga pe masă. Poziţiile oblice sînt variate, în raport
cu înclinaţiile planului frontal al bolnavului, în raport cu
masa de examinat, respectiv filmul radiografie.
Incidenţele sînt variate. Incidenţele fundamentale sînt
cele două incidenţe perpendiculare: una pe planul frontal
în poziţia de faţă,, care poate fi dorso-ventrală [postero-ante-
G. REGULI PENTRU EXECUTAREA RADIOGRAFIILOR
O bună tehnică radiografică cere o înţelegere precisă
a celor expuse în capitolele precedente, precum şi o expej
rienţă căpătată printr-o muncă practică de fiecare zi. într-un
examen radiografie vom urma o anumită conduită.
58
rioară (PA)] (bolnavul este cu faţa Ia film) sau ventro-
dorsală [antero-posterioară (AP)] (bolnavul este cu spa-
tele la film); cealaltă incidenţă este perpendiculară pe pla-
nul sagital — în poziţie laterală — şi poate fi dextro-sinis-
trală, cînd raza centrală intră prin dreapta bolnavului, sau
sinistro-dextrală, cînd intră prin stînga bolnavului.
Mai există şi incidenţe complementare, oblice. Astfel
considerăm incidenţa oblică cu înclinaţie cranio-caudală
cînd raza centrală aplecată spre craniu are o direcţie cau-
dală. în incidenţa oblică cu înclinaţie caudo-cranială, raza.
este aplecată caudal şi se îndreaptă spre craniu. De ase-
menea putem da razei centrale oblicităţi diferite, în raport
cu ceea ce dorim să scoatem mai bine în evidenţă pe ima-
ginea radiografică. Aceste oblicităţi le vom întrebuinţa ori
de cîte ori vrem să desfăşurăm elemente care se suprapun.
Ca regulă generală, însă, raza centrală va cădea, pe cît po-
sibil, în centrul regiunii de examinat şi în acela al casetei,
întrucît aceasta este cea mai puţin divergentă din tot fasci-
culul le raze'.
1. Regiunea de examinat. Trebuie să preci-
zăm ceea ce dorim să radiografierii şi sa căpătăm toate
informaţiile clinice şi scopul radiografiei. Numai astfel vom.
putea scoate în evidenţă ceea ce este necesar diagnosticu-
lui, întrebuinţînd poziţia, incidenţa şi regimul cel mai favo-
rabil. Bolnavul din staţionar va îi însoţit de foaia de obser-
vaţie sau de medicul respectiv. Astfel vom putea fi lămuriţi
relativ la organul care trebuie examinat, ce trebuie cercetat
la acest organ, şi cel puţin vom fi informaţi asupra diagnos-
ticului probabil. Bolnavii de ambulatoriu vor veni cu de-
talii scrise în acest sens. Se economiseşte astfel nu numai
timp, dar şi material. De exemplu, nu este de ajuns să se
ceară „radiografia craniului", ci se va menţiona „presupu-
nere de fractură a bazei", sau „sinuzită maxilară ori „pre-
supunere de metastaze ale unui neoplasm de sîn". în acest
caz, examenul radiografie va fi făcut în poziţiile şi inci-
denţa care ar lămuri bănuiala clinicianului
2. R e g i m u l n e c e s a r e x e c u t ă r i i r a d i o -
grafiei. Vom stabili la masa de comandă factorii kilo-
voltaj, miliamperaj şi timpul de expunere, în raport cu re-
giunea de examinat. De asemenea, la aranjarea regimului
vom lua în consideraţie distanţa focar-film, întrebuinţarea
sau neîntrebuintarea dispozitivelor antidifuzoare, calitatea
filmului, întrebuinţarea sau neîntrebuintarea ecranelor întă-
ritoare, diametrul regiunii de examinat.
Redăm mai jos trei tabele cu regimul respectiv pentru
trei tipuri de aparate, însă cifrele date pentru executarea
unei radiografii sînt numai aproximative. Ele pot fi foarte
bune pentru un aparat şi mai puţin bune pentru un altul,
astfel că dorinţa începătorului de a avea un tabel cu date

Expunere cu un aparat de 1/2 undă (cu un ventil sau fără) Expunere cu un aparat conîact-turnant sau patru ventile

Kv Kv
F—F max. mA Secunde F—F max. mA Secunde

75 20 4—5 cu Bucky Craniu A-P 70 cm 75 50 2 cu Bucky

Craniu A-P 70 cm 70 2 cu Bucky
70 70 20 4—5 cu Bucky lat. 70 50
lat Col. vert. A-P . . . 70 75 50 3—4 cu Bucky
Col. vert. A-P . . . 70 75 20 5—7 cu Bucky 100 3—4 cu Bucky
70 90 40 lat 90 50
lat 8—9 cu Bucky Plămîni 150 55 100 0,2—0,3
Plămîni 150 55 80 0,2—0,3 150 0,1—0,2
70 80 80 90 80
Stomac . . . . . . . 0,2—0,4 Stomac . . . . . . . 70 85 100 0,2
Aparat urinar . . . 70 65 40 3—5 cu Bucky Rinichi 70 70 40 2—2,5 cu Bucky
Bazin 70 75 20 3—5 cu Bucky Bazin 70 75 40 1—2 cu Bucky
Genunchi 50 50 20 2 3
Genunchi 50 50 20 1-2
Picior 50 40 20 5—6 fără ecrane Picior 50 40 20 4—5 fără ecrane
Art. scapulo-hume- Art. scapulo-hume-
rală 50 50 20 2—3 rală 50 50 20 1-2
Cot 50 45 20 5—6 fără ecrane Cot 50 45 20 4—5 fără ecrane
Mînă 50 40 20 3—4 fără ecrane Mînă 50 40 20 3—4 fără ecrane
Dinţi 30 40 20 2—2,5 Dinţi 30 40 20 1 o

59
 Expunere cu un aparat de şase ventile sau curent sinusoidal aparat se va conduce după datele din cele trei tabele,
luîndu-le ca linie generală directivă, dar îşi va nota la fie-
P p kV Secunde
max.
mA care radiografie făcută, regimul folosit precum şi rezulta-
tul obţinut, scriind: subexpusă, supraexpusă, bună etc., pen-
Craniu A-P 100 75 100 1,5—2 cu Bucky tru a-1 corecta la examenul viitor. Astfel, pe baza tabele-
lat. 100 75 100 1,25 cu Bucky
Col. vert. A-P . . . 70 75 100 1 cu Bucky lor luate ca directive şi a corecturilor făcute, începătorul
lat 100 90 100 2,5—3,5 cu Bucky
Plămîni 150 47 400 0,07—0,11 îşi va întocmi singur tabelul aparatului său, care pe viitor
200 100 200 0,1 va rămîne neschimbat atît timp cît condiţiile rămîn aceleaşi.
Stomac . . . . . . . 70 90 100 0,1—0,2
Rinichi 70 70 100 1—1,5 cu Bucky Datele din tabele sînt pentru un individ mijlociu, de
Bazin 70 75 100 1 cu Bucky 70 kg şi de 30 — 40 de ani. Trebuie ştiut că există diferenţe
Genunchi 50 40 20 5
Picior 50 40 20 6 fără ecrane apreciabile de expunere la indivizii graşi, bătrîni sau la
Art. scapulo-hume- musculoşi. Se va măsura cu compasul diametrul regiunii şi
rală 50 50 20 1-2
Cot 50 40 20 1,5—2 se va mări cu 1 kV max. de fiecare centimetru în plus sau
Mînă 50 40 20 3 fără ecrane
Dinţi 50 20 se va lungi timpul de expunere cu 1/10 pentru fiecare
40 1—2
centimetru, fără să se schimbe nimic la aparat. Dacă avem
de radiografiat o regiune în aparat gipsat, se ridică ten-
precise nu poate fi satisfăcută. Trebuie ştiut că miliampe-
siunea cu 8 kV, mărindu-se timpul de expunere cu jumătate.
rajul şi kilovoltajul variază de la un aparat la altul, chiar
Aceste elemente variază în raport cu grosimea aparatului
dacă sînt de aceeaşi fabricaţie. Orice inducţie în circuit face
gipsat.
ca miliampermetrul şi kilovoltmetrul să arate mai mult
decît este realitatea Pentru craniul copiilor (5 — 12 ani) se ia jumătate din
Curentul primar care vine de la uzină poate varia, iar datele din tabele, iar pentru sugari o cincime.
kenotroanele pot fi încălzite prea mult sau prea puţin, opu- Dacă se ia altă distanţă focar-film, se va calcula timpul
nînd rezistenţe variate în circuit. Mai sînt şi alte cauze elec- de expunere după legea: timpul de expunere este propor-
trice care fac curentul inconstant. De asemenea, filmele şi ţional cu pătratul distanţei, ceea ce înseamnă că distanţa
ecranele întăritoare nu sînt toate la fel şi răspund în mod dublă va cere o expunere de patru ori mai lungă; distanţa
variat la kilovoltaj. Toate acestea complică problema unei mărită de trei ori cere un timp de nouă ori mai lung decît
standardizări. De aceea, cel care începe să lucreze cu un timpul necesar la distanţa obişnuită.

60
 Kilovoltajul din tabele este dat în kV maximali. Dacă
se cunosc numai kV efectivi, se va calcula după tabelul:
W max. 40 50 55 56,5 60 61 69 70 80 85 90 99 100 110 113 127 141
kV et 28 35 39 40 42 43 49 50 57 60 64 70 71 78
Mai putem deduce kV max. sau kV ef. după formula
kV max. = kV et X 1,41.
Dacă mărim kilovoltajul, trebuie să ştim că energia
dată de tubul radiogen creşte cu pătratul tensiunii. Din
cauza puterii de penetraţie a razelor mai dure, energia
care cade pe film, după ce a traversat corpul pacientului,
creşte în măsură mai mare, şi anume timpul de expunere
se schimbă după felul corpului cu puterea a treia (pen-
tru corpurile care absorb puţin) şi pînă la puterea a cincea
(pentru cele care absorb mult). Astfel, dacă se măreşte
duritatea la dublu, să zicem de la 40 la 80 kV max., se va
reduce timpul de expunere de la a 8-a pînă la a 32-a
parte (2 3 = 8 şi 2 5 — 32); dacă tensiunea se micşorează
la. patru cincimi, ceea ce revine cam de la 50 la 40 kV, se
va lungi timpul de două-trei ori, căci puterea a treia a lui
4/5 este 2, iar puterea a cincea este 3.
în mod obişnuit, dacă obţinem o radiografie prea
slabă, adică subexpusă, sau prea tare, adică supraexpusă,
o putem ameliora ridicînd sau coborînd tensiunea cu 5 sau
10 kilovolţi. în acest caz vom schimba şi timpul de expu-
nere în felul următor: la ridicarea de 10 kV max. se înmul-
ţeşte timpul de expunere primitiv cu 0,50; la coborîrea de
10 kV max. se înmulţeşte timpul de expunere primitiv cu 2;
Ia ridicarea de 5 kV max. se înmulţeşte timpul de expunere
primitiv cu IV2; la coborîrea •
timpul de expunere primitiv cu
De exemplu, o radiografie
80 90 100 cunde va fi executată în 2 secu
tul fotografic se dublează la fi'
Miliamperajul este de ase
de expunere; o schimbare a u]
celuilalt pentru a avea acelaşi
în sensul ca produsul timp de
amperilor (miliamperi-secundă)
atenţi însă, deoarece mărind ir
kilovoltajul; penetraţia se redu
reglăm tensiunea la aparat, a,
să nu scadă mai mult decît ave
Ţesuturile moi cer un
turile moi, însă, diferenţa de 1
este greu de obţinut o imag
cităm radiografia sinului, a h
articulare. Vom întrebuinţa un
care nu va da detalii penlru 02
compensatoare de aluminiu ca
mai subţiri pentru a omogeni^,
este de a întrebuinţa un kilovol
aluminiu de 3 — 4 mm şi o dfefe
cînd apare imaginea lesuturilorj
3. Aşezarea b o In a vji
masa de comandă pentru regimul
trecem la aşezarea bolnavului. ,
prea mult într-o poziţie obositoa
 razei centrale, distanţa focar-film, plasarea casetei, între-
buinţarea sau neîntrebuinţarea ecranelor întăritoare şi a
grilei antidifuzoare sînt particulare fiecărei regiuni şi sînt
expuse în partea a doua a manualului.
Ca reguli generale menţionăm:
— cînd nu întrebuinţăm grila antidifuzoare, caseta să
fie bine lipită de regiunea examinată, ceea ce se obţine
uneori prin introducerea unui sac de nisip sub casetă;
— să însemnăm totdeauna partea dreaptă şi stângă a
casetei — respectiv a filmului — prin literele D şi S con-
fecţionate din plumb; astfel va fi posibilă recunoaşterea
după developare. Se mai poate scrie cu creionul, pe fiecare
film, în momentul cînd se încarcă caseta, cuvîntul SUS,
într-un colţ al filmului, pe faţa care vine spre raze; după
developare se va şti care a fost suprafaţa filmului prin care
a intrat raza incidenţă, şi deci ne vom orienta care este
dreapta şi stînga;
— vom avea grijă de fixarea bolnavului sau numai a
regiunii prin unul din dispozitivele de fixare cunoscute.
Cel mai bun mijloc de fixare este însă o poziţie corectă şi
comodă a bolnavului. Fixarea cu.mîna nu este bună, şi în
nici un caz nu se va face de personalul radiologie, ci numai
de o persoană străină de radiologie;
— centrarea va fi făcută cu localizatorul, dar mai
bine cu indicatorul de rază centrală;
— se recomandă bolnavului sa stea liniştit şi se ex-
pune cum s-a hotărît dinainte. Copiii fricoşi şi agitaţi nu
se pot menţine liniştiţi cu nici un mijloc de fixare. Se pre-
feră să se administreze un sedativ, care produce o stare de
62
somnolenţă. întrebuinţăm cloralhidrat în soluţie 3%, cîte o^
linguriţă de an de vîrstă. Sugarii vor fi lăsaţi flămînzi şi
vor fi hrăniţi scurt timp înaintea examenului; astfel vor
dormi şi vor sta liniştiţi;
— pentru organele şi regiunile influenţate de respi-
raţie este necesară apneea. Se va face un exerciţiu cu pa-
cientul înainte de expunere;
— cînd trebuie să cunoaştem raporturile dintre leziune
şi tegumente se va lipi un cerc de sîrmă sau alt obiect me-
talic, pe piele, cu emplastru;
— organul de examinat va fi aşezat în centrul case-
tei, iar raza centrală va cădea pe mijlocul organului, şi
deci şi în centrul casetei;
— bolnavul se va culca pe partea bolnavă, pentru ca
această parte să fie mai aproape de film şi deci să dea o
imagine mai netă, deoarece cunoaştem legea: cu cît elemen-
tul de radiografiat este mai departe de film, cu atît ima-
ginea va avea un contur mai puţin precis;
— la examenul radiografie al unui os se va căuta ca
pe film să iasă şi articulaţia vecină, pentru a putea cu-
noaşte nivelul leziunii. De exemplu, o fractură a tibiei în
treimea medie va fi radiografiată astfel ca să obţinem pe
film şi genunchiul sau articulaţia tibio-tarsiană;
— cînd se presupune că o articulaţie, vecină osului
examinat, este bolnavă, se va centra pe ea, căci articulaţiile
ies deformate dacă razele au incidenţă oblică. în special la
coloana vertebrală se va centra pe locul bolnav şi nu pe
centrul casetei, care va fi aşezată excentric, pentru a cu-
prinde şi vertebrele din segmentul superior sau inferior,
spre a ne uşura localizarea. De exemplu, un Pott al coloa-
nei toracale medii va fi examinat asezînd caseta astfel ca
H. CAMERA OBSCURĂ ŞI LUCRAREA FILMULUI
a. GENERALITĂŢI
După executarea radiografiei, adică după ce razele
Rontgen au impresionat filmul radiografie, acesta trebuie
supus îa diferite operaţii chimice, într-o cameră obscură,
astfel ca imaginea radiografică să devină evidentă.
Totalitatea operaţiilor chimice din camera obscură,
pentru a pune în evidenţă imaginea radiografică, constituie
lucrarea filmului. Această lucrare nu diferă de lucrarea
filmelor fotografice obişnuite. Totuşi, există diferenţe în
ceea ce priveşte scopul urmărit. în timp ce în radiografie
urmărim contraste mai accentuate, în fotografie urmărim
inversul. Din această cauză, emulsiile sensibile întrebuin-
ţate în radiologie s-au diferenţiat din ce în ce mai mult de
cele din fotografie, iar revelatoarele pentru filmele radio-
grafice au căpătat anumite particularităţi şi au concentraţii
mai mari decît acelea ale revelatoarelor fotografice.
De obicei nu se acordă lucrării filmului radiografie
toată importanţa pe care o merită. Calitatea imaginilor
radiografice, calitate care va ajuta la o interpretare corectă,
depinde însă în mare măsură de felul cum sînt lucrate
filmele radiografice în camera obscură. Putem spune chiar
că jumătate din lucrul pe care îl facem cu executarea unei
să cuprindă şi ultimele cervicale sau prima lombară, dar
centrarea va fi făcută pe vertebra presupusă bolnavă.
radiografii se desfăşoară în camera obscură. Nu sînt sufi-
ciente un aparat mare şi frumos, o expunere corectă, dacă
se neglijează lucrările din această cameră. De aceea, cel
care vrea să fie un bun tehnician trebuie să posede bine
tehnica camerei obscure şi a lucrării filmului.
Principiul de bază al camerei obscure îl constituie
împărţirea în două sectoare: umed şi uscat, cu obscuritate
perfectă, luminat controlat, vase de developat, fixat şi
spălat, în bună stare.
b. PARTICULARITĂŢILE CAMEREI OBSCURE
1. Dimensiunile. Camera obscură va fi alăturată
camerei unde se execută radiografiile şi va avea dimensiuni
în raport cu activitatea desfăşurată. Pentru o activitate
medie, dimensiunile de 2f50LX3 m sînt suficiente.
2. Aerisirea. Camera va avea cel puţin o fereastră
de dimensiuni normale, care să poată fi acoperită cu un
sistem de camuflare pentru a obţine obscuritate completă
în timpul lucrului, iar pe de altă parte să permită o lumi-
năţie a zilei şi o aerisire bună în afara lucrului. Aerisirea
în timpul lucrului va fi asigurată de un ventilator care nu
lasă lumina să pătrundă în cameră.
63
 3. Ac c e sul în camera obscură va fi astfel aranjat
încît intrarea şi ieşirea să se poată face în orice moment
fără ca să se întrerupă lucrul. S-au preconizat intrări dife-
rite. Astfel este intrarea în tambur, în şicană sau intrarea
simplă protejată de pereţi laterali şi de o perdea groasă
(Og. 67).
4. Pereţii si podeaua. Culoarea pereţilor şi a
plafonului nu are nici o importanţă dacă obţinem o obscu-
ritate perfectă. Totuşi se recomandă culoarea galbenă-
portocalie, culoare care absoarbe şi neutralizează orice rază
actinică. Mai putem vopsi pereţii în cenuşiu-deschis mat.
Blindarea cu foi de plumb contra razelor Rontgen nu
este necesară, însă vom avea grijă ca peretele dintre ca-
mera de radiodiagnostic şi de lucrare a filmelor să fie
destul de gros, iar direcţia razelor să nu fie înspre camera
obscură. Podeaua va fi impermeabilă (ciment, linoleum). Se
preferă podeaua de ciment cu scurgere centrală a apei, iar
în locul unde se developează şi se lucrează cu apă se poate
pune pe jos un grătar de lemn.
Fig. 67. — Sisteme de acces în camera obscură. 1 — în tambur;
2 — în şicană; 3 — simplu, protejat de pereţi laterali şi perdea neagră.
64
Pentru uşurinţa legăturii dintre camera de radio-
diagnostic şi camera obscură, a schimbării casetelor, se
recomandă construirea unei nişe de comunicaţie în peretele
dintre cele două camere. Aceasta va avea dimensiunile po-
trivite pentru trecerea casetelor şi va avea un sistem de
închidere şi deschidere care să nu lase să pătrundă lumina
în camera obscură în timpul lucrului (fig. 68 F). Astfel,
portiţele nişei se vor deschide pe rînd în sensul în care
dorim să facem comunicaţia. în timp ce deschidem una
dintre portiţe, cealaltă se blochează automat. Pereţii şi
portiţele nişei vor fi acoperite cu foi de plumb. Este bine
ca această nişă să aibă două compartimente, de trimitere
şi primire a casetelor.
Astfel, dacă se trimite prin dreapta şi se primeşte din
stingă nu se va face nici o încurcătură.
5. Luminarea. Vom avea grijă ca în camera ob-
scură să nu pătrundă nici o rază actinică. Pentru a con-
stata acest lucru, rămînem în cameră într-o zi însorită cam
15 minute, pînă ne adaptăm bine întunericului, apoi cău-
tăm micile crăpături pe unde se strecoară lumina, şi pe
care trebuie să le acoperim.
Filmul se lucrează la lumina roşie. Mulţi însă se mul-
ţumesc să întrebuinţeze becuri simple, învelite în hîrtie
roşie, fără să verifice inactinismul acestui instrument im-
provizat.
Creşterea continuă a sensibilităţii filmelor radiografice
cere întrebuinţarea unei luminaţii al cărei inactinism să fie
sever controlat şi a cărei intensitate să fie totuşi suficientă
pentru a permite uşurinţa lucrării filmului.
i

Fig. 68. — Planul unei camere obscure. A —- accesul în camera ob-
scură, protejat de pereţi laterali şi perdea; B — masa pentru manipula-
ţiile uscate; în linii întrerupte, dulapul de deasupra mesei; C şi D —
sectorul mar.ipulaţiilor umede; E — dulap pentru uscat filmele; F —
nişă de comunicaţie pentru schimbul casetelor; săgeţile indică sensul
primirii şi predării casetelor. / — tanc pentru revelator; 2 — tanc
pentru spălarea intermediară; 3 — tanc pentru fixator; 4 —~ bazine
pentru spălarea finală; 5 — spălător pentru mîini; 6 — robinete pen-
iru apă; 7 — lanterne cu filtru rupiniu; 8 — perdea neagră; 9 — fe-
reastră.
în mai toate laboratoarele se întrebuinţează lanterna
rotativă de perete sistem Agfa cu filtru rubiniu 104 şi cu
becuri de 15—25 waţi. Lampa este fixată la 75 — 80 cm
deasupra fiecărui loc de lucru. Deci, într-o cameră obscură
avem nevoie de două sau mai multe lămpi, după cum ca-
5 "Tehnica radiografică.
mera este mai mică sau mai mare, fiind plasate la masa
pentru manipulaţii uscate, în sectorul manipulaţiilor umede,
la uscătorul de filme etc.
Putem verifica înactinismul luminii la care lucrăm
filmele în modul următor: se pune pe masă un fragment
de film nou, acoperit pe jumătate cu o hîrtie neagră. Se
aprinde lampa roşie şi expunem filmul 20 de minute la
lumina acestei lămpi. După developare în obscuritate com-
pletă, comparăm cele două jumătăţi ale fragmentului de
film. Ele vor apărea de aceeaşi transparenţă dacă inacrinis-
mul lămpii este perfect.
Această verificare ne mai permite să vedem dacă filtrul
rubiniu al lămpii este încă satisfăcător. într-adevăr, colo-
ranţii organici care se găsesc în sticla colorată inactinică se
pot altera cu timpul prin lumină şi căldură. în aceste ca-
zuri, filtrul trebuie schimbat..
Lumina camerei obscure în afara lucrării filmului poate
fi dată de o lampă atîrnată de plafon, cu o sursă artificială
de intensitate potrivită.
întrerupătorul de lumină albă va fi aşezat mai deo-
parte de cel de lumină roşie, pentru a nu se face confuzii
în timpul lucrului, ceea ce ar voala materialul sensibil.
c. MATERIALUL ŞI DISPOZITIVELE NECESARE
LUCRĂRII FILMELOR
Pentru lucrarea filmelor avem nevoie de accesorii, care
să permită încărcarea şi descărcarea filmelor, executarea
developării, precum şi instrumente pentru uscarea filmelor.
65
 1. M a s a p e n t r u m a n i p u l a ţ i i ie u s c a t e .
Masa pentru încărcarea şi descărcarea filmului din casetă
este complet separată de locul de lucrare umedă (develo-
pare). Această masă posedă un sistem de rafturi şi cutii
unde se ţin accesoriile, care vor fi puse în ordine, astfel ca
să fie găsite uşor pe întuneric. Masa uscată conţine filmele,
hîrtie de copiat, casetele cu ecranele întăritoare, ramele,
clamele etc. (diversele substanţe chimice de rezervă vor fi
ţinute departe de filmele de rezervă).
Suprafaţa superioară a mesei va fi vopsită cu ulei sau
va avea un linoleum de culoare închisă, pentru ca pe în-
tuneric să se poată deosebi casetele, filmele, ecranele, care
sînt albe.
2. Tancurile şi tăvile. Tancurile sînt recipiente
verticale, de dimensiuni care întrec cu puţin cele mai mari
rame portfilm. Sînt construite dintr-un metal inoxidabil sau
din porţelan, ceramică smălţuită, lemn impermeabilizat.
întrebuinţăm de obicei o serie de patru tancuri, care ser-
vesc respectiv developării, spălării intermediare, fixării şi
spălării finale a filmului. Tancul cu revelator va avea un
capac, care va împiedica pătrunderea luminii xn timpul
developării, precum şi depunerea prafului şi oxidarea reve-
latorului în afara lucrului.
Există tancuri de capacitate diferită, de la 9 la 20 litri.
Tancul care conţine fixatorul are totdeauna o capacitate
mai mare (cea. 30 litri), în raport cu capacitatea de lucru a
serviciului. Serviciile aglomerate întrebuinţează pentru spă-
larea finală tancuri de capacitate mare sau bazine din ci-
ment sau faianţă.
66
Tăvile întrebuinţate la lucrarea filmului sînt de dimen-
siuni în raport cu mărimea filmelor. Ele sînt confecţionate
de obicei din tablă smălţuită. Să nu confundăm între ele
tăvile pentru revelator şi fixator.
3. C l am el e, ramele p or t film. î n timpul lu-
crării filmului, trecerii lui de la un tanc la altul sau de la
o tavă la alta, avem nevoie de anumite instrumente de
purtare a filmului; acestea sînt clamele şi ramele sau cadrele
portfilm.
Clamele, confecţionate din oţel inoxidabil, prind filmele
cu ajutorul unui sistem de copcă, gheară. Sînt întrebuinţate
mai ales pentru filmele mai mici şi pentru developarea
în tavă.
Ramele sau cadrele portfilm sînt confecţionate de ase-
menea din oţel inoxidabil şi au forma unui cadru. Sînt
întrebuinţate mai ales pentru developarea verticală în
tancuri.
Ne sînt necesare un număr de cadre portfilm de for-
mate diferite, în raport cu numărul şi dimensiunile filmelor
executate într-o zi.
Cadrele posedă diferite sisteme le susţinere a filmului.
Cele mai bune sînt acelea care prind filmul prin cele patru
colţuri. Există şi cadre cu glisieră, care au dezavantajul că
la spălarea finală substanţele chimice sînt reţinute în şanţu-
rile glisierei.
4. In s t al aţ i a de a p â, de alimentare şi scurgere
va fi aranjată pentru a servi pe deplin nevoile camerei
obscure, ştiind că spălarea finală a filmului are nevoie de
un curent continuu de apă.
 5. încălzirea §i răcirea revelatorului.
Menţinerea revelatorului la temperatura de 18 , în timpul
rece, se va face cu un încălzitor electric. Acest instrument
are forma unui baston, confecţionat dintr-un material inoxi-
dabil, care conţine o rezistenţă de încălzire. încălzirea se
mai poate face introducînd în tanc o serpentină din nichel
sau oţel inoxidabil (nu aramă), prin care circulă apa caldă,
sau introducem tancul cu revelator într-un recipient mai
mare, prin care facem să circule apa caldă.
în anotimpul cald menţinem revelatorul ia 18° ră-
cindu-1. Pentru aceasta întrebuinţăm serpentina descrisă
mai sus, prin care facem să treacă un curent de apă rece,
sau folosim sistemul de a introduce tancul cu revelator
într-un recipient mai mare, prin care facem să circule
apă rece.
Temperatura soluţiilor trebuie controlată totdeauna cu
termometrul.
Nu se va uita niciodată să se amestece bine revelatorul
după încălzire sau după răcire, pentru ca temperatura să
fie uniformă. Amestecul se va face cu o lopăţică de lemn.
6. Dispozitive pentru uscare. Pentru usca-
rea filmelor se amenajează, în camera obscură, un sistem
de stelaj de care se fixează rame portfilm.
Unele camere obscure sînt înzestrate cu un dulap spe-
cial pentru uscarea filmelor. în acest dulap, uscarea se
face cu un curent de aer cald.
în planul din fig. 68 vedem cum putem aranja o ca-
meră obscură care să corespundă practicii de fiecare zi în
cele mai perfecte condiţii tehnice.
5*
d. PROCESUL LUCRĂRII FILMELOR
Sub influenţa razelor Rontgen, clorura sau bromura
de argint, în emulsie de gelatină, suferă modificări latente,
pe care le putem face evidente sub influenţa unor reduc-
toare. Astfel procedăm la ceea ce numim developare sau
revelare. După ce imaginea radiografică a fost pusă în evi-
denţă, adică developarea terminată, şi după o spălare ra-
pidă a filmului cu apă, procedăm la îndepărtarea bromurii
de argint neinfluenţată de razele Rontgen şi deci neredusă
de developare. Această bromura de argint se dizolvă cu o
soluţie de hiposulfit de sodiu. Astfel, imaginea devine o
imagine permanentă, care nu va mai fi influenţată de nici
o radiaţie, deoarece nu mai conţine bromura de argint.
Deci, imaginea s-a fixat, de unde şi numele de fixare dat
acestei a doua operaţii şi cel de fixator dat soluţiei între-
buinţate.
Fixarea se completează printr-o spălare amănunţită a fil-
mului, prelungită, care îndepărtează orice urmă de fixator.
După aceea nu ne mai rămîne decît să uscam filmul pen-
tru a obţine un clişeu sau un negativ, care practic se poate
conserva indefinit cu un minimum de precauţii.
Deci, procesul lucrării filmelor cuprinde următorii
timpi: 1) developarea (revelarea); 2) spălarea interme-
diară; 3) fixarea; 4) spălarea finală; 5) uscarea.
în procesul lucrării filmelor mai trebuie să executăm
în unele cazuri şi manipulări rectificatoare. Acestea sînt:
slăbirea imaginilor radiografice supraexpuse şi întărirea
imaginilor radiografice slab developate.
67
 1. Developarea este operaţia care permite ca
imaginea latentă de pe filmul radiografie, expus la razele
Rontgen, să devină evidentă. Substanţele revelatoare sînt
elemente chimice care fac posibilă scoaterea clorului sau
bromului din halogenurile de argint, iar argintul persistă
pe film sub formă de depozit negru, constituit din grăunţe
microscopice de argint oxidat cu o structură poroasă. Deci,
substanţele revelatoare sînt substanţe reductoare, adică sus-
ceptibile să se oxideze. Cele întrebuinţate astăzi derivă din
fabricarea materiilor colorante de anilină. Aceste substanţe
operează reducerea, fie lent, cum este hidrochinona, fie ra-
pid, cum este metolul. M.etolul se mai numeşte genol-sulfat
de metilparaamidofenol (C 6 H 4 - CO - NH 2 (CH 3 ) 1/2 SO 4
H2). Hidrochinona este paradioxibenzen C6H4 — OH (1) —
- OH (4).
în soluţia revelatorului, metolul şi hidrochinona iau
oxigenul din apă şi pun în libertate hidrogenul. Acest hidro-
gen dă acid bromhidric cu bromul rezultat din grăunţele
de bromură de argint, care au fost influenţate de razele
Rontgen.
Argintul metalic se depune sub formă de grăunţe negre,
deoarece şi el suferă acţiunea oxigenării.
Acidul bromhidric, găsindu-se ca atare în soluţia re-
velatorului, ar putea ataca argintul metalic, de aceea trebuie
neutralizat. Pentru aceasta, soluţia revelatorului mai con-
ţine carbonat de sodiu, substanţă alcalină, care neutrali-
zează acidul bromhidric pe măsură ce se formează.
împiedicăm oxidarea substanţei reductoare în contact
cu aerul introducînd în soluţia revelatorului un conservant,
68
suîfitul de sodiu (SOsNaă). Sulfitul consumă oxigenul, trans-
formîndu-se în sulfat de sodiu (SO4Na2).
Soluţiei revelatorului i se mai adaugă bromură de po-
tasiu, care este un încetinitor al acţiunii elementelor reduc-
toare. Se împiedică astfel formarea unui văl, care s-ar pro-
duce printr-o acţiune rapidă a revelatorului, şi se măreşte
în acelaşi timp contrastul.
în rezumat, revelatorul conţine:
— două substanţe revelatoare, metolul si hidrochinona:
— o substanţă de conservare, sulfitul de sodiu;
— o substanţă neutraîizantă, carbonatul de sodiu;
— o substanţă care lungeşte timpul de developare, bro-
mură de potasiu.
Formulele revelatoarelor variază. Atunci cînd fabrica
de filme dă formula sa, este bine să o utilizăm. O formulă
bună este următoarea:
Pentru 1 000 cm 3 apă.
Metol 5,53 g
Sulfit de sodiu anhldru (pulbere) 60 g
Hidrochinona 9 g
Carbonat de sodiu anhidru (pulbere) 40 g
Bromură de potasiu 3,5 g.
Dacă întrebuinţăm sulfit de sodiu cristalizat, punem
120 g la 1 litru de apă, iar pentru carbonat de sodiu cris-
talizat punem 108 g în loc de 40 g (10 g carbonat de sodiu
anhidru — 27 g carbonat de sodiu cristalizat).
Substanţele componente ale revelatorului sînt dizolvate
în 800 cm 3 apă călduţă, în ordinea în care au fost indicate
în formula de mai sus. La preparare nu vom introduce o
substanţă pînă ce precedenta nu s-a dizolvat complet. Se
completează apa pînă la 1 litru, se filtrează şi întrebuinţăm în contact cu aerul, revelatorul de pe suprafaţa lui se oxi-
revelatorul după 24 de ore. dează şi dă de asemenea un voal al imaginii radiografice.
La prepararea soluţiei vom respecta regula următoare: Mai recomandăm ca filmul să fie uşor agitat cînd îl
se dizolvă substanţa de conservare înaintea celei alcaline, introducem în tanc (dăm 1 — 2 lovituri bruşte ramei), spre
se adaugă noi substanţe după ce primele au fost bine dizol- a nu se prinde de el bule de aer. Aceste bule pot da defecte
vate; se pune substanţa în apă şi nu apa peste substanţă; vizibile după developare, deoarece ele nu permit revelato-
temperatura să n.u treacă de 50°. rului să ia contact cu emulsia sensibilă la nivelul lor.
Vom avea grijă să întrebuinţăm murai substanţe ne- La developarea în tavă vom avea grijă ca filmul să
alterate şi chimic pure. Revelatorul se va putea păstra în fie bine acoperit de revelator, dintr-o dată, iar tava trebuie
tanc acoperit sau într-o sticlă de culoare închisă, bine agitată aproape continuu şi filmul întors de cîteva ori. Vom
astupată. evita astfel formarea bulelor şi vom obţine o developare
Cu revelatorul a cărui formulă este dată mai sus ob- uniformă pe ambele feţe ale filmului.
ţinem developarea completă a unui film, corect expus, în O imagine radiografică normal expusă trebuie să apară
cinci minute la temperatura de 18°. în acest caz este nece- destul de încet la început (începe să apară cam îa un mi-
sar să menţinem temperatura revelatorului constantă prin nut şi jumătate) şi să dea la 5 minute un negativ cu o nuan-
mijloacele de încălzire sau răcire. ţare bună a contrastelor, de la transparenţa maximă la opa-
Operaţia developării se face la lumină roşie. citatea cea mai densă, deci contraste cu albul şi negrul bine
Filmul introdus în tanc sau tava cu revelator va fi accentuate. Filmele fără ecrane întăritoare cer o developare
lăsat pe loc timp de cinci minute, ţinînd seama de faptul mai lungă (8—10 minute). La temperaturi ale relevatorului
că avem de-a face cu un film corect expus, un revelator bun mai mari sau mai mici de 18° putem obţine rezultate bune
şi temperatura de 18°. Aceasta este developarea corectă. cu alte durate de timp de developare:
Dacă nu este asigurată stabilitatea expunerilor şi nu la 10° durata developării este de 11' 45"
Ia 11° durata developării este de 10' 30"
avem un revelator bun, sîntem nevoiţi să controlăm apari- la 12° durata developării este de 9' 30'
ţia imaginii în timpul developării. Astfel ne vom da seama la 13° durata developării este de 8' 30'
la 14° durata developării este de 7' 45'
dacă imaginea vine repede, normal sau încet, putînd ter- la 15° durata developării este de 7' 00'
mina developarea cînd obţinem imaginea favorabilă. Această la 16° durata developării este de 6' 30'
la 17° durata developării este de 5' 45'
developare este defectuoasă, deoarece putem voala imaginea la 18° durata developării este de 5' 00'
prin scoaterea filmului din tanc sau tavă pentru a-i con- la 19° durata developării este de 4' 30'
la 20° durata developării este de 4' 00'
trola la lumina roşie; pe de aîtă parte, filmul venind deseori la 21° durata developării este de 3' 50'

69
 Lucrînd cu acelaşi revelator, la aceeaşi temperatură şi
aceeaşi durată, vom avea acelaşi rezultat la un film corect
expus.
Developarea mai lungă produce voalarea imaginii, ra-
diografia devine ştearsă, fără contraste. în aceste cazuri, re-
velatorul a redus şi o parte din bromura de argint nein-
fluenţată de razele Rontgen. De aci deducem că, în cazul
unei subexpuneri, o developare prelungită este inutilă.
în serviciile aglomerate va fi greu să se controleze me-
reu temperatura revelatorului, deoarece se pierde prea mult
timp. în linii generale, însă, ne vom menţine în anumite
limite şi vom căuta ca temperatura să nu fie mai mică de
16° şi mai mare de 20°, iar timpul să oscileze între 4 şi
8 minute. De asemenea trebuie ştiut că revelatorul slăbeşte
cu timpul, şi datele din tabelul de mai sus nu sînt valabile
decît pentru un revelator proaspăt; va fi necesar să pre-
lungim timpul de developare pe măsură ce revelatorul se
învecheşte, dar niciodată nu vom modifica timpul de ex-
punere stabilit o dată ca optim. Cînd va fi nevoie însă să
prelungim developarea peste 10 minute pentru a obţine un
film bun, vom înlocui revelatorul cu altul nou, căci o de-
velopare peste acest timp dă o radiografie de proastă cali-
tate. S-a calculat că 12 litri de revelator, păstrat în condiţii
optime, pot servi pentru 15 m2 de film cu emulsie dublă
(12 duzini de filme 30.X40). Este bine să se păstreze o
parte de revelator bun, cu care să se umple tancul pe mă-
sură ce scade nivelul.
Revelatorul va fi bine păstrat şi în afara lucrării filme-
lor (să nu cadă praf în el şi să nu vină în contact cu aerul).
70
în serviciile de chirurgie se fac uneori radiografii în
timpul unei operaţii, al căror rezultat trebuie dat imediat,
în aceste cazuri se developează într-un revelator rapid:
Apă 5 050
Sulfit de sodiu anhîdru 360 g
Hîdrochinonă 180 g
Hidroxid de sodiu (sodă caustică) 150 g
Bromură de potasiu 120 g
Se adaugă apă pînă la 4 000
Se întrebuinţează două părţi revelator plus o parte
apă. Developarea se face în 60 de secunde. Timpul se poate
reduce la 45 de secunde dacă punem mai puţină bromură
de potasiu (10 g). Developarea se face cu mănuşi sau
clame, pentru a feri mîinile de soda caustică. Se spală apoi
filmul foarte bine şi se fixează. Mîinile se pot spăla după
acest revelator cu soluţie de acid acetic 1,50%.
2. Spălarea intermediară. O dată deve-
loparea terminată, filmul este spălat repede în tancul de
spălare intermediară sau în apă curgătoare şi apoi introdus
în tancul cu fixator.
3. Fixarea. Filmul introdus în fixator conţine ar-
gint metalic oxidat şi particule de bromură de argint ne-
redusă, deci sensibilă la radiaţiile luminoase. Fixarea are
rolul de a îndepărta aceste particule de bromură de argint,
dizolvîndu-le prin hiposulfit de sodiu (S2OsNa2). Obţinem
astfel o imagine care nu va mai fi influenţată de nici o ra-
diaţie, deci am fixat imaginea.
Bromura de argint neredusă se transformă sub influenţa
hiposulfituiui de sodiu în hiposulfit dublu de sodiu şi argint,
solubil în soluţia de hiposulfit a fixatorului:
bună, filmele ar putea prezenta dungi neregulate sau depo-
zite cenuşii şi grăunţoase. în aceste cazuri muiem filmul
cîteva minute într-o soluţie de acid acetic 1%, apoi îl spă-
lăm din nou într-un curent de apă.
5. Uscarea filmelor. După ce filmul a stat
30 de minute în tancul cu apă curgătoare, se spală bine
într-un curent de apă şi se pune la uscat.
Uscarea cere un timp care variază în raport cu umidi-
tatea atmosferei şi cu temperatura camerei. Timpul de us-
care este de 8—12 ore. Putem scurta timpul astfel:
— trecînd filmele spălate, cîteva minute (5), în alcool
de 70—90°. în acest caz ne trebuie pentru uscare numai
15 — 20 de minute, dar nu la căldură;
— se introduce filmul în soluţie apoasă saturată de
carbonat de potasiu 4—5 minute. Se scoate şi se absoarbe
lichidul cu hîrtiei sugativă. Se şterge apoi cu o cîrpă curată,
fără teama de a-1 zgîria, deoarece gelatina a devenit foarte
rezistentă, iar suprafaţa sa are un aspect lucios. Filmul se
poate întrebuinţa imediat, pentru ca este complet uscat şi
rezistă chiar la presiunea unghiei;
— expunem filmele la un curent de aer cald. Căldura
trebuie să rămînă sub 30°, căci altfel topeşte gelatina;
— întrebuinţînd dulapurile uscătoare speciale cu un
curent de aer cald şi cu o ventilaţie bună.
6. S l ă b i r e a i m a g i n i l o r r a d i o g r a f i c e
supraexpuse. Cînd un film a fost prea mult expus sau
prea mult developat trebuie să fie slăbit. Un film supra-
expus este mai bine să fie developat complet şi apoi slăbit,
decît developat incomplet.
72
Slăbitorul conţine hiposulfit de sodiu şi fericianură de
potasiu (nu ferocianură). Fericianură este o substanţă otră-
vitoare, de aceea vom avea grijă ca după manipularea ei
să ne spălăm bine mîinile.
Deoarece aceste două substanţe se reduc repede, se fac
soluţii separate, care se amestecă la întrebuinţare.
Astfel; soluţia A: Hiposuifit de sodiu 5 g
Apă 100 cm 3
soluţia B: Fericianură de potasiu 5 g
Apă 100 cm 3
3
La întrebuinţare se vor amesteca, punînd 100 cm' din
3
soluţia de hiposulfît de sodiu şi 10 — 30 cm' din soluţia
de fericianură de potasiu. Amestecul are o culoare galbenă-
roşiatică. Cu cît punem mai mult din soluţia de fericianură
de potasiu, cu atît slăbirea se face mai repede.
Fericianură de potasiu se combină cu argintul metalic
de pe stratul fotografic şi dă fericianură de argint, solubilă
în hiposulfit. Astfel se iau jos de pe film o parte din grăun-
ţele negre de argint conţinute în gelatină şi se clarifică mai
mult sau mai puţin imaginea.
Operaţia de slăbire, care se face la lumina zilei, se
poate începe imediat după fixare şi spălare. Dacă filmul
a fost uscat, îl muiem în apă înain/te de a fi introdus în
sîăbitor.
Filmul se introduce repede în tava care conţine slăbi-
torul, urmînd a fi agitat şi întors de cîteva ori spre a nu se
produce bule de aer pe suprafaţa lui. Din cînd în cînd este
privit prin transparenţă, iar în momentul cînd apreciem că
slăbirea este suficientă îl introducem în apă curgătoare,
 (2AgBr + 3S2O23NaO = 2S 2 O 3 Na 2 j S2O3Ag2 + 2NaBr). — prea puţin sulfit sau sulfit impur;
în soluţia de hiposulfit se adaugă metabisulfit de pota- — prea puţină soluţie întăritoare în baie.
siu. Acesta are rolul de a opri brusc procesul de revelare, Operaţia de fixare se face tot la lumină roşie şi cere,
care se continuă în stratul de gelatină. După cum ştim, în general, cel puţin 10 minute, cu o soluţie proaspătă.
revelarea se face numai în mediu alcalin, metabisulfitul de Nu vom face lumină în cameră pînă nu ne asigurăm că
potasiu fiind acid. El mai împiedică oxidarea hip o sul fitului. nuanţa albicioasă a filmului a dispărut. Totuşi, nici în acest
Un fixator bun este dat de formula următoare: moment fixarea nu este complet terminată şi ar trebui să
Hiposulfit de sodiu 300 g lăsăm filmul în fixator încă un timp egal cu cel care a fost
Metabisulfit de potasiu 50 g necesar pînă la dispariţia nuanţei albicioase.
Apă q. s. p. 1000 cm'
Unii cred greşit că filmul, o dată introdus în fixator,
La preparare se dizolvă întîi hiposulfitul în apă
nu mai poate fi influenţat de lumină şi riscă să-1 voaleze;
caldă, se lasă să se răcească bine, apoi se adaugă metabi-
ei lungesc astfel foarte mult timpul de fixare şi uşurează
sulfitul „
apariţia vălului dicroic.
în anotimpul cald întrebuinţăm un fixator întăritor,
Vom fi atenţi să nu picăm fixator în revelator, deoarece
pentru a evita topirea stratului de gelatină. Un astfel de
alterăm revelatorul.
fixator este următorul:
O baie de fixaj întrebuinţată, pînă începe să lucreze
Soluţia A: Hiposulfit de sodiu 250 g
Apă q. s. p. 1 000 cm3 cu întîrziere, conţine argint metalic în cantitate de 100 g
Soluţia B: Apă 75 g la 13V2 litri soluţie. Acest argint se poate scoate prin
Sulfit de sodiu anhidru 15 g electroforeză. Se pune un anod de cărbune de 1,50 cm2
Acid acetic 28% 45 g
Alaun de potasiu 15 g şi un catod de metal de 1 500 cm2 curent de 4 volţi. în 24
Soluţia A se prepară cu apă călduţă, iar soluţia B la de ore se obţin 4 g argint. Metoda este însă costisitoare.
rece. Cînd soluţia A s-a dizolvat şi răcit complet, se adaugă 4. S p ăl ar e a finală este operaţia care are
soluţia B. Soluţia întăritoare se toarnă peste soluţia de hipo- scopul de a curăţa stratul sensibil de diversele produse chi-
sulfit la o temperatură mai mică de 20°. Ea poate fi ţinută mice ce l-au impregnat în cursul operaţiilor precedente.
şi separat şi adăugată la fixator la întrebuinţare. Spălarea finală se face în tancuri speciale cu apă curgă-
în baia de fixator se obţin depozite supărătoare dacă: toare, timp de 30 de minute.
— se pune prea mult sau prea puţin acid; O spălare insuficientă are ca urmare prezenţa pe film,
— temperatura este prea ridicată sau prea coborîtă la după uscare, a unor eflorescente albe de hiposulfit, care
preparare; pot împiedica interpretarea. Uneori, chiar cu o spălare

71
mde va sta o oră. Timpul de spălare va fi prelungit la 2 ore
n cazul cînd nu dispunem de apă curgătoare. Cristalele de
ericianură nedizolvate pot strica filmul producîndu-i pete.
Se întîmplă ca pe o radiografie să se găsească unele
;one prea negre şi altele normal expuse. în acest caz vom
:lăbi parţial zonele negre: luăm o bucată de vată, cu care
recăm uşor aceste zone, filmul fiind introdus în tava cu
ilăbitor; vom avea grijă să nu obţinem margini nete; tre-
:erea de Ia zona slăbită la cea normală să se facă treptat,
sierzîndu-se.
Experienţa va completa descrierea de mai sus, şi
>rintr-o oarecare îndemînare se va obţine un film cu o
manţare armonioasă.
7. întărirea imaginilor radiografice
lab developate. Această operaţie întăreşte depo-
:itul de argint metalic prin adăugare de mercur. Pentru
tceasta întrebuinţăm sublimatul coroziv (HgCl2 — clorură
nercurică). Sublimatul amalgamează granulele de argint,
nărindu-le prin depunerea de mercur şi sporind astfel in-
ensitatea opacităţii.
Prin tratarea cu sublimat, filmul devine alb-lăptos, prin
ransformarea argintului în clorură de argint şi formare de
lorură mercuroasă (RgzClz) (2Ag -j- 2HgCl2 = Hg22Cl2 ~h
H2AgCl). Se îndepărtează excesul de reactiv prin spălare
i se reface imaginea cu ajutorul unui reductor, care reduce
lorurile în argint şi mercur. Mercurul, suprapunîndu-se
rginitului, întăreşte imaginea.
Filmul developat, fixat şi bine spălat, uscat sau chiar
d, se introduce în soluţia următoare:
Apă 1 COO
Sublimat coroziv 20 g
Bromură de potasiu 20 g
Operaţia se face la lumina zilei. Tava se agită continuu
pentru a evita formarea petelor. Filmul devine alb-lăptos.
După un timp, procesul de albire se opreşte; în acest caz
este inutil să prelungim tinerea filmului în baie. Apoi filmul
se spală bine şi se introduce într-o soluţie de amoniac sau
sulfit de sodiu 10%. Filmul se înnegreşte. Dacă după întă-
rire filmul a • devenit prea negru, se poate clarifica intro-
ducîndu-1 în baia de fixaj. în loc de înnegrire în soluţie
de amoniac sau sulfit putem executa această operaţie cu
un revelator (metol-hidrochinonă) întrebuinţat, dar în acest
caz nu vom putea slăbi înnegrirea prin introducerea în fixa-
tor. Apoi revelatorul se aruncă.
Procesul de slăbire a imaginilor dă rezultate mai puţin
satisfăcătoare decît întărirea lor. Aceasta se înţelege uşor
ştiind că, în cazul unei imagini slabe, fixatorul a scos cea
mai mare parte a argintului de pe film, chiar la developarea
insuficientă a unui film normal expus.
Putem întări radiografiile cu detalii slabe fără contrast.
Filmele subexpuse, pe care nu se văd detalii de structură,
nu pot fi ameliorate prin procesul de întărire.
8. Copiile d e pe f i l m e l e radiogra-
fice. Pentru a păstra originalul, folosit în arhivă la studii
ulterioare, se pot face copii în mărime naturală sau micşo-
rate în aparate speciale. Ele se pot face pe hîrtie fotografică
sau chiar pe filme radiografice sau fotografice. Există trei fe-
luri de hîrtie de copiat: cu contrast (tare), normal şi fără con-
trast (moaie). Această gradaţie este necesară pentru a corija
73
anumite defecte ale filmului. Astfel, un film cu contraste
prea puternice se va copia pe o hîrtie moale (fără contrast),
iar un altul prea slab, adică prea transparent, va fi copiat
pe hîrtie tare (cu contrast).
Vom întrebuinţa numai hîrtie cu lustru, şi nu mată.
Operaţia se face în camera obscură, la lumină roşie. După
expunere la lumină albă, cîteva secunde, se developează şi
se fixează ca un film obişnuit. Este bine să folosim pentru
expunere aceeaşi lumină şi aceeaşi distanţă, notînd pentru
fiecare film rezultatul (slab, normal sau tare).
La unele filme cu contraste prea puternice apar pe
copii unele regiuni negre-intens, iar altele abia vizibile.
Defectul se poate corija întrerupînd developarea dacă intro-
ducem hîrtia în apă rece, apoi ştergînd părţile care nu au
ieşit destul cu o bucată de vată îmbibată cu revelator cald
(atenţie să nu facem pete sau margini bruşte!). Dacă au
apărut şi zonele dorite, putem continua developarea întregii
hîrtii, în revelator, care va fi de data aceasta de scurtă du-
rată. Spălăm apoi bine hîrtia şi o fixăm cam 10—15 minute
într-un fixator obişnuit, după care o spălăm din nou 30
de minute în apă curgătoare.
După spălare se poate da un lustru frumos în felul
următor: se şterge o bucată de geam cu alcool, apoi se
freacă cu pulbere de talc (cu o bucată de vată). Se dă
talcul jos şi se lipeşte copia cu imaginea pe sticlă. Se com-
primă bine cu o cîrpă pentru a îndepărta eventualele bule
de aer care se găsesc sub copie (se poate întrebuinţa un
rulou special făcut în acest scop). Copiile uscate cad singure
de pe geam, avînd lustrul care ameliorează imaginea.
74
9. Reguli de conduită în earner
obscură, a) Vom avea grijă de o curăţenie perfectă a c;
merei obscure şi a materialului ajutător lucrării filmelo
1
In acest scop, să nu răspîndim picături de soluţii. Soluţii
se prepară în afara laboratorului. De asemenea, nu vo:
confunda soluţiile între ele, căci murdărirea revelatorului
mai ales cu fixator, este dăunătoare. Filmele vor fi aţin;
numai cu mîiniie curate şi netranspirate.
b) înainte de a deschide caseta pentru scoaterea fihni
lui ne asigurăm să nu fim deranjaţi de lumini parazit
prin deschiderea uşii laboratorului.
c) Filmul se scoate şi se introduce în casetă pe mas
manipulaţiilor uscate. Scoatem filmul dintre cele don
ecrane fără a-1 freca, deoarece prin frecare se produc de:
carcări electrice, care apar pe film sub formă de linii frînt<
Şi dacă este pus în hîrtie se produc asemenea paraziţi pri
frecare. Vom evita îndoirea filmului, nu-1 vom atinge c
mîna transpirată şi nu-1 vom expune mult timp la lumin
roşie, care, deşi este inactinică, totuşi voalează. La scoatere
filmului din casetă se va scrie cu un creion obişnuit număn
din registru sau numele pacientului.
d) Temperatura revelatorului să fie de 18°, iar a fix*
torului la fel.
e) După developare, filmul trebuie bine spălat.
f) Filmul nu se priveşte la lumină albă decît după c
s-a fixat complet.
g) După fixare se spală filmul Va oră în apă curgătoare
h) Negativul trebuie uscat la umbră, nu Ia soare, şi v
fi ferit de praf.
 I. DEFECTELE RADIOGRAFIILOR. CAUZE. REMEDII
Radiografii proaste se întîlnesc, din nefericire, Lucrarea filmului. 1. Supra- sau subde-
foarte des. velopare.
Ele sînt cauza multor greşeli de diagnostic şi dau oca- 2. Voalare provocată de lampa din camera obscură.
zie la interpretări eronate. Corpi străini imaginari, leziuni 3. Spălare şi fixare prea scurte.
neexistente sau existente, dar dispărute de pe film, diverse 4. Temperatura băilor neconformă cu prescripţiile.
voalări sau opacităţi supraadăugate — toate acestea sînt 5. Uscare la căldură prea mare.
greşeli care trebuie evitate de un tehnician bun. în majo- 6. Lipsă de acurateţe în timpul lucrului.
ritatea cazurilor, cauzele defectelor nu ţin de materialul 7. Casete sau ecrane întăritoare pătate, vechi sau
întrebuinţat sau de aparatură, ci de nerespectarea regulilor plesnite.
de către operator. înainte de a cerceta defectele aparatului sau ale ma-
Acestea rezidă în: terialului de radiografie, se vor revizui condiţiile în care
Tehnica expunerii. 1. Alegerea greşită a ten- se efectuează lucrul. Se vor controla: obscuritatea camerei
siunii (kilovoltaj prea mare sau prea mic). de developare, curăţenia perfectă a meselor, chiuvetelor,
2. Căderea tensiunii prin întrebuinţarea unei încărcări tancului, ecranelor, ramelor, clamelor cu care se prind
prea mari a aparatului (miiiamperi prea mulţi). filmele, lampa roşie etc. Se va înlocui revelatorul cu altul
3. Supra- sau subexpunere. nou, de asemenea fixajul; se vor controla temperatura şi
4. Centrare defectuoasă. timpul de developare; în fine, dacă toate aceste condiţii
5. Raze secundare. sînt îndeplinite fără a obţine o corectare a defectului, ne
6. Pacient neliniştit. vom gîndi la aparat (vezi tabelul).

Principalele defecte, cauza lor şi felul cum se pot îndrepta

Nr. DEFECTUL CAUZA REME D I U L

crt.

1. Contraste tari: părţile transparente prea Subexpus, cu tensiune normală sau slabă Se întăreşte
luminate şi neconturate, părţile negre
palide

75
 (Continuare din pag. 75}

Xr. DEFECTUL CAUZ A REMEDIUL

ort.

2. Contraste slabe; film voalat, umbrit, cenu- Supraexpus; tensiune prea mare Se slăbeşte
şiu

3. Benzi clare în dreptul arcurilor casetei Multe raze secundare; raze secundare reflec- Plumb sub casetă; capacul casetei va fi căp-
tate din casetă tuşit cu plumb

4. Imagine neclară: contururi şterse Pacientul s-a mişcat.

Distanţa focus-pacient prea mică sau cea pa-
cient-film prea mare.
Focusul prea mare sau distrus parţial. Ecra-
nele sînt grăunţoase

o. Imagine parţial neclară Casetă defectuoasă; nu presează uniform ecra-

ne ie

6. Linii fine paralele Diafragma Bucky nu s-a mişcat sau a mers

prea încet

7. Film cenuşiu (vezi şi 2)
Supraexpus şi subdevelopat. Cîteodată se poate remedia prin slăbire \n
Subexpus şi supradeveîopat. fericianură
Revelator prea cald sau prea rece.
Lampa roşie prea tare.
S-a lucrat prea aproape de lampa roşie.
Film vechi.
Scoatere prea frecventă din revelator (se
oxidează).
Prea puţin revelator in chiuvetă.

8. Văl galben pe tot filmul sau numai pete Film subexpus şi developat prea mult sau Filmul va fi bine spălat; se introduce în per-
galbene prea la cald. Revelator vechi. Fixaj în revela- manganat de potasiu 1:1000, 5 minute; se

76

L

Nr. DEFECTUL
crt
Văl dicroic (două culori); văzut prin trans-
parenţă este roz sau gălbui; văzut direct,
este galben-verzui sau cu lustru metalic
10. Pete clare rotunde şi bine conturate (mai
ales cînd se developează). Cînd se lucrea-
ză în tanc, apar ca puncte situate în rîn~
duri
11. Pete cenuşii de diverse mărimi
CAUZ A
tor sau invers. La compunerea revelatorului,
prea multă substanţă alcalină, prea puţin sul-
fit sau de calitate proastă.
Dizolvarea s-a făcut invers.
Fixaj vechi; neacid
Fixaj în revelator sau revelator in fixaj. Fixa-
juî nu mai este acid (se controlează cu hîrtie
turnesol). Prea puţin spălat între revelator şi
fixaj. Filmul a fost scos prea devreme din
fixaj. Acest fenomen se manifestă mai ales
la filmele subexpuse, care au trebuit să fie
developate timp mai mult, şi care se fixează
apoi încet
Bule de aer care împiedică acţiunea revelato-
rului
Spumă pe film la developare
(Continuare din pag. 76)
R E M E D I U L
spală, apoi se introduce în bisulfit de sodiu
10/100.
Sau: filmul se introduce timp de o oră într-
un revelator proaspăt; apoi, după o spălare
intermediară, se introduce într-un fixator tare
(hiposulfit de sodiu 400 g, metabisulfit de po-
tasiu 50 g, apă q.s.p. 1000 cm 3 ), în care îl
lăsăm timp de o oră. Apoi îl introducem într-
o soluţie de metabisulfit de potasiu 10%,
unde stă 24 de ore.
După acest timp se spală într-un curent de
apă, îndepărtînd depozitele de săruri de pe
feţele filmului, frecînd uşor cu o bucată de
vată udă
(Ca la 8)
Se mişcă chiuveta, filmul în tanc sau, dacă
este în ramă, i se vor da 2—3 lovituri mici
şi bruşte
(Ca la 10)
77
 (Continuare din pag. 77)

Nr. DEFECTUL CAUZA REMEDIU L

crt.

12. Pete clare, de forme diverse, numai pe o Stropire cu fixaj pe filmul uscat
faţă a filmului

13. Puncte negre, înconjurate de o zonă mai Substanţe chimice nedizolvate (în revelator);
clară picături de substanţe chimice în timpul us-
cării

14. Puncte fine, ca de ac Praf pe ecrane Se va şterge ecranul cu o pensulă moale

(nu şi filmul)

15. Pete sau benzi galbene sau brune, bine Fixare necompletă încă o dată în fixaj
conturate

16. Pete închise, neregulate, deseori cu con- Uscare într-o cameră prea caldă sau neaerată.
tur mai închis. Adîncituri in gelatină cit Spălare îndelungată în zile călduroase; filme
o gămălie de ac conservate la umezeală (culturi de bacterii)

17. Benzi sau pete negre care pornesc de la Filmul nu a fost bine împachetat.
o margine sau de la un unghi al filmului Caseta nu închide bine

18. Desen marmurat sau în fagure, ori în Puţin revelator în chiuvetă. Chiuveta nu a fost |
trifoi bine mişcată. Revelator cald în chiuvetă rece
sau invers

19. Pete clare sau opace, în semilună, cornuri Film îndoit; apucat cu trei degete
mici

20. Linii fine în formă de stea sau de ramură Descărcări electrice prin frecare; filmul a fost Se va scoate filmul încet.
de brad; linii frînt.e; trăsnete scos repede din hîrtie sau dintre ecrane. în Se va lega stativul cu pamîntul
sezonul uscat, stativul este încărcat.

78
 (Continuare din pag. 7S)

r, DEFECTUL CAUZA REMEDIUL

crt"

21. Litere, cifre, linii clare sau obscure S-a scris pe o hîrtie avînd filmul împachetat
dedesubt. S-a apăsat într-un mod oarecare
pe film

22. Litere de tipar Filmul a fost pus pe o tipăritură în camera Cînd se notează filmul va fi pus pe fond
obscură, care a reflectat lumina roşie. în ca- negru
setă ecranele au fost în contact cu o hîrtie
tipărită

23. Umbre de degete Degete grase sau murdare

24. Văl albicios sau numeroase cristale Spălare necompletă.

Cristalizare a hiposulfitului.

25. înnegrire repetată spre centrul filmului Filmul a fost privit prea aproape de lampă;
la developare revelatorul se încălzeşte în apro-
pierea lămpii

26. Pete aproape clare, cu contur închis Apă stropită pe filmul uscat

27. Băşici pe gelatină sau topită pe imagini Băi prea calde sau diferenţe prea mari de Se va întrebuinţa un fixator întăritor in sezo-
temperatură între revelator, apă şi fixaj. nul cald
Uscare prea caldă

28. 0 îndoitură, o apăsare pe film, făcută îna- Vor fi evitate

inte de expunere, apare după developare.
Dacă este făcută după ce filmul a fost
expus, nu apare

79
 J. CITIREA ŞI CALITATEA UNEI RADIOGRAFII
N e gat o s c o pul. Este o cutie mobilă sau fixată în osoasă slabă sau cu un aspect de sticlă; părţile moi sînt evi-
perete, care are în interiorul ei becuri electrice rotunde sau dente. Nu poate fi îmbunătăţită prin procedeul întăririi,
lungi (soîite). Intensitatea luminoasă a acestor becuri se căci ceea ce n-a dat impresionarea prin radiaţii nu se poate
poate regla cu o rezistenţă. în partea din faţă, negatoscopul întări.
are un geam mat sau opalin (lactescent), încadrat de două R a d i o g r a f i a executată c u r a z e p r e a m o i .
pînă la patru perdele. Acestea fiind mobile, pot reduce Poate fi recunoscută prin aceea că părţile moi sînt expuse
cîmpul luminat după dorinţă. Filmul, o dată developat şi corect însă oasele apar ca de sticlă, fără structură. La o ex-
fixat, se poate citi la lumina acestui aparat, care, avînd un punere, şi mai mică se vede numai conturul extern al părţi-
joc de intensităţi şi un joc de suprafeţe, scoate în evidenţă lor moi. Nu se poate îmbunătăţi prin procedeul întăririi.
detalii ce nu s-ar observa dacă l-am examina la lumina zilei. Radiografia supraexpusă, cu o calitate de
Este o greşeală să nu se examineze filmul la negatoscop. raze corectă sau dure şi o developare dusă la maximum.
Sînt necesare două negatoscoape, unul în camera Apare mult întunecată, fără contrast şi detalii. Poate fi îm-
obscură şi altul în camera de citire, unde se dau rezultatele. bunătăţită prin procedeul slăbirii.
Radiografia corect expusă cu o calitate Radiografia supraexpusă cu radiaţii de
de raze potrivită şi o developare reglementară. A p a r e cu calitate potrivită sau dure si cu o developare întreruptă
un contrast şi o claritate optime; structura osoasă apare netă înainte de timp. Apare cenuşie, fără contrast şi detalii.
şi luminoasă, iar părţile moi sînt bine diferenţiate. Partea Intre părţile moi şi osoase nu există nici o diferenţă sub-
din film care nu corespunde vreunei părţi a corpului este stanţială. De asemenea, părţile libere de pe film nu sînt
de un negru „cărbunos" uniform. negre, ci de un cenuşiu tulbure.
Radiografia subexpusă cu o calitate de în cazul unei astfel de radiografii este bine să develo-
raze corectă şi o developare buna. Prezintă o structură păm complet şi apoi imaginea să fie slăbită.

K. ACŢIUNEA VĂTĂMĂTOARE A RAZELOR RONTGEN ŞI A CURENTULUI ELECTRIC

a. LEZIUNILE PROVOCATE DE RAZELE RONTGEN despre radioterapie. Totuşi, pentru că asemenea leziuni pot
lua naştere şi în radiodiagnostic din cauza nepriceperii sau
Cadrul lucrării nu prevede detalii asupra acestui capi- a neglijenţei, vom descrie pe scurt punctele principale. Ast-
tol care este complet tratat de prof. Negru în cartea sa fel se vor înţelege mai bine măsurile care trebuie luate

80
împotriva acţiunii nocive a razelor Rontgen. Se pot produce
trei feluri del leziuni: locale, generale şi asupra urmaşilor.
1. Leziunile locale survin cînd o regiune
din corp primeşte, într-o şedinţă sau într-o serie de ira-
diaţii, o cantitate de raze care produc modificări per-
manente.
în majoritatea cazurilor, pielea este aceea care suferă
cel mai mult. La început, ea prezintă o uşoară roşeaţă şi un
edem discret. Aceste modificări constituie reacţia primară,
care dispare după 2—3 zile. După aceasta urmează un sta-
diu de latenţă de cîteva zile, în care nu se observă nici o
modificare. Cam la 10 zile, roşeaţa reapare; aceasta con-
stituie reacţia principală, mai accentuată decît prima şi care
durează mai mult. După 4 săptămîni pielea devine treptat
brună şi încet-încet îşi reia aspectul normal. Cam la 20 de
zile părul cade, pentru a creşte din nou cam după o lună
şi jumătate, dacă doza nu a fost prea mare, căci în cazul
acesta rămîne o alopecie definitivă.
Cu o doză şi mai mare, reacţia este mai accentuată.
Pielea este cîtva timp uscată şi se exfoliază uşor. La doze
superioare, pielea are aspectul unei arsuri de soare, cu pier-
derea stratului superficial, cu exsudat, semănînd deci cu o
rană. Există un eritem radiologie, care însă se poate vin-
deca, lăsînd numai o alopecie definitivă. Dacă reacţia este
şi mai accentuată, după vindecare, care va fi lentă, pielea
rămîne cu vase mici superficiale, dilatate (telangiectazii),
permanente, sau subţire, palidă, imobilă, uşor vulnerabilă
şi cu tendinţă îentă la cicatrizare. La doze superioare sur-
vin leziuni mai profunde, care duc la un ulcer radiologie.
6 — Tehnica radiografică.
Dacă nu reuşim să vindecăm acest ulcer, el se poate trans-
forma, cu timpulK într-un cancer radiologie.
Doze mici repetate într-un interval de timp îndelungat
produc leziuni radiologice cronice. Acestea sînt modificări
asemănătoare arsurii, dar produc ulcer fără tendinţă Ia vin-
decare, şi care se poate transforma în cancer. începutul ma-
nifestărilor este cu atît mai insidios cu cît dozele care au
produs arsura sînt mai mici. Reacţia primară poate lipsi,
primul semn fiind constituit de telangiectazii. Unghiile de-
vin friabile şi prezintă şanţuri longitudinale; pielea este
uscată şi solzoasă. Dacă se continuă expunerea la raze, te-
gumentele îşi pierd elasticitatea, devin groase şi mai tîrziu
se atrofiază. în special la mîini se constată negi cornoşi
şi fisuri. Negii se pot detaşa, iar fisurile se infectează secun-
dar, dînd naştere la ulcere, care se vindecă mai greu decît
ulcerul radiologie acut. Rezultatul este de multe ori un
cancer. Mulţi dintre pionierii radiologiei au pierit în acest
mod. Din fericire, astăzi se cunosc cauzele şi arsurile se
pot evita. Doza tolerabilă pentru mîini, dacă numai ele
sînt atinse, este de 1,5 r pe săptămînă.
O piele care a fost mult timp expusă razelor Rontgen,
cum este aceea a radiologilor, chiar daca nu este prea
afectată, rămîne sensibilă şi vulnerabilă la alte insulte,
deoarece îşi pierde vitalitatea. Astfel, o haină care freacă
pielea, căldura umedă (termofor), expunerea îndelungată la
soare, iritaţia pielii prin transpiraţie la nivelul plicilor etc.,
cu alte cuvinte, orice agent care produce o roşeaţă exage-
rată unui epiderm sănătos poate provoca leziuni dacă acest
epiderm a fost în prealabil expus la razele Rontgen.
81
 1. Leziunile generale p o t fi acute sau
nice. Forma acută este catarul radiologie, „răul de raze",
care survine mai frecvent după o şedinţă de radioterapie şi
excepţional în radiodiagnostic. El se prezintă cu cefalalgie,
oboseală, greţuri şi vărsături; este de scurtă durată şi nu
prezintă nici o gravitate. Forma cronică se întîlneşte la
personalul radiologie imprudent şi se caracterizează prin
modificări ale sîngelui. Aceste modificări se pot face evi-
dente cu ocazia unei boli care în felul ei ar fi fără impor-
tanţă, de pildă o gripă. Neutrofilele scad mult şi apar de
obicei eozinofilie şi limfocitoză. Eozinofilia este un semnal
de alarmă şi se întîlneşte precoce; de asemenea, apariţia
limfocitozei, care se transformă în limfopenie, este un
avertisment extrem de grav, iar descoperirea unei limfo-
penii absolute, persistente, sau a unei leucopenii şi mai
ales a unei neutropenii indică prezenţa unor leziuni se-
rioase.
Atingeri grave ale sistemului hematopoetic pot duce
la un sindrom leucemie, agranulocitoză, sindrom hemora-
gie şi panmieloiftizie.
Doza maximă tolerabilă pentru întreg organismul este
de 0,3 r pe săptămînă.
3. Efectul asupra urmaşilor. Organele de
reproducere sînt sensibile la razele Ronţgen. O sterilitate
poate fi obţinută, o sarcina poate fi întreruptă, ereditatea
este tulburată de o cantitate oarecare de raze. Nu există
o unitate de vederi asupra relaţiilor de la cauză Ia efect,
iar experienţele făcute pe animale nu pot fi totdeauna
valabile pentru om.
82
cro- Nu trebuie exagerată teama de razele Rontgen, tot aşa
cum nu este permis să se lucreze fără nici o măsura de
protecţie.
Organele de reproducere (ovarul, testiculul), pentru a
nu fi alterate, nu trebuie să primească o doză zilnică mai
mare de 0,025 r.
4. Mă sur ii e de protecţie. U n radiolog înce-
pător nu reuşeşte totdeauna radiografia de la primul exa-
men, şi chiar uneori cei pricepuţi sînt obligaţi s-o repete.
Se pune întrebarea, care este limita rezistenţei tegumente-
lor la cantitatea de raze pe care o pot primi fără a avea
consecinţe neplăcute? în prima eră a radiologiei, acum
40 de ani, expunerile erau de minute şi nu rareori era
nevoie de 8 — 10 minute pentru a obţine o imagine între-
buinţabilă; această expunere,, cînd se repeta de două-trei
ori, constituia o adevărată radioterapie. Unul dintre noi a
avut ocazia să vadă leziuni grave ale peretelui abdominal
după 3 radiografii ale rinichilor. Cu aparatele moderne de
astăzi, cînd expunerile sînt de secunde şi chiar de fracţiuni
de secundă, pericolul este mult îndepărtat.
Totuşi şi acum, şedinţe lungi de radioscopie urmate
de radiografii în serie pot periclita pacientul. Ca orientare
generală vom menţiona limita periculoasă cu 70 kV max.,
1 mm filtru aluminiu, un cîmp de 9/9 cm, distanţa focus-
piele de 30 cm, la 1 400 mAs (numărul miliamperiîor X
secundele expunerii), sau de exemplu 20 mA timp de 70 de
secunde sau 40 mA timp de 35 de secunde. Cu alte cuvinte,
cu un regim de 20 mA se pot face 14 radiografii de cîte
5 secunde fiecare. Mărirea distanţei focus-piele înseamnă
şi mărirea numărului de mAs care poate îi suportat, şi
anume în raport cu pătratul distanţei; o trecere de la 30
la 40 cm focus-piele înseamnă înmulţirea datelor de mai
2 2
sus cu 40 :30 , adică aproximativ 1,8. Ridicarea tensiunii
înseamnă înmulţirea aceloraşi date cu raportul reciproc al
pătratelor tensiunii sau, ridicînd tensiunea de la 70 la 80,
le vom multiplica cu 0,7. Dacă întrebuinţăm un filtru de
0,5 mm aluminiu în loc de 1 mm, vom reduce totul la» 0,50.
Se va întrebuinţa însă un filtru de 1 mm aluminiu, care nu
jenează claritatea imaginii.
Vom întreba pacientul dacă a mai fost examinat şi cîte
examene i s-au făcut; vom cerceta pielea spre a constata
dacă prezintă semne de eritem. în general, după o pauză
de 14 zile, tegumentele suportă încă jumătate din doza
eritem, dacă prima dată i s-a aplicat aceasta. Ca orientare
generală dăm la paginile 85, 86 şi 87 trei tabele de
expunere pentru aparatele curente (cu V2 undă, cu 4 ven-
tile şi cu 6 ventile). în penultima coloană se arată numă-
rul de r internaţionali pe care îi primeşte pielea în timpul
unei expuneri, iar în ultima coloană numărul expunerilor
care, sumate, dau 100 r. Se vede că o radiografie de plă-
mîni poate fi repetată de un mare număr de ori fără a
produce vreo leziune (dacă, bineînţeles, bolnavul nu a fost
supus unor şedinţe de radioscopie prelungite) în timp ce
una de coloană laterală nu suportă prea multe repetări.
Pentru radiolog, regula generală este de a evita manipu-
larea cu mîinile sau expunerea oricărui organ în fasciculul
direct al tubului radiogen. De aceea va purta un şorţ şi
mănuşi protectoare. Şorţul trebuie să acopere claviculele,
întreg toracele, abdomenul şi coapsele pînă sub genunchi.
El va avea un echivalent de 0,25 mm plumb minimum şi va
înconjura aproape tot corpul. Mănuşile vor acoperi mîinile
pe toată suprafaţa lor, nu numai dorsul, precum şi jumă-
tate din antebraţ. Ele vor avea un echivalent de 0,15—
0,25 mm plumb. Se va lucra totdeauna cu diafragma mică,
plimbînd (la radioscopie) fasciculul de raze de-a lungul
organului examinat. Numai în cazuri excepţionale este ne-
voie de diafragmă mare.
In afară de pericolul radiaţiilor directe, mai există
pericolul celor secundare (de difuziune). Ele iau naştere
mai ales în corpul pacientului şi se propaga în toate direc-
ţiile. Pentru a cunoaşte locurile unde cad, se lipesc mici
bucăţi de ecran întăritor acolo unde credem că ar putea
fi. în obscuritate perfecta şi cu un ochi bine adaptat le
vedem luminate în timpul radioscopiei. Cantitatea de raze
care poate face fluorescentă o suprafaţă de ecran întăritor
reprezintă cam 0,1 — 0,2 r pe minut. Aceste locuri se vor
evita sau apăra cu mijloacele obişnuite de protecţie. Per-
sonalul se va ţine totdeauna departe de tub şi de pacient.
Masa de comandă va fi adăpostită după un paravan de
plumb, iar atunci cînd trebuie să ne apropiem de pacient
în timpul expunerii, vom purta şorţul protector.
b. PERICOLUL ELECTRIC ŞI MĂSURILE
DE PROTECŢIE
Curentul de joasă şi cel de înaltă tensiune pot primej-
dui viaţa celor care îi manipulează. Aparatele moderne,
83
blindate, sînt asigurate împotriva curentului de înaltă ten-
siune, dar mai există un număr de aparate care nu prezintă
această ameliorare. Personalul care lucrează cu ele se
obişnuieşte treptat şi se apropie din ce în ce mai mult, pînă
cînd vigilenţa scade, dînd ocazie la electrocutări, care pot
fi chiar mortale. La astfel de aparate, dacă cineva se
apropie de tub va fi atent ca a doua persoană să nu fie
la masa de comandă şi să închidă curentul în timpul
acesta.
Cel ce stă la masa de comandă va fi atent ca nimeni să
nu fie lîngă tub.
Personalul trebuie instruit ca în momentul pericolului
sa întrerupă imediat curentul şi să nu alerge acolo pen-
tru a ajuta pe cel accidentat.
Curentul alternativ este de patru ori mai periculos de-
cît cel continuu, din cauza acţiunii sale excitomotorii. Curen-
tul de înaltă frecvenţă este însă mai puţin ofensiv. în ra-
âlologie lucrăm cu un curent alternativ care vine de la
owiş şi cu cel de înaltă frecvenţă produs de aparatul nostru.
Gravitatea curentului se măreşte cu intensitatea şi mai puţin
cu tensiunea sa. Ea depinde şi de dimensiunile suprafeţei
de contact cu curentul, precum şi de umiditate, care favo-
rizează un contact mai bun. S-au văzut cazuri mortale chiar
cu tensiuni joase. în principiu, în cazul tensiunii joase, la
un contact pe suprafaţă mică, fără umiditate, se dezvoltă
în ţesuturi o forţă contraelectromotorie care înfrinează
trecerea curentului.
84
Electrocutatul are o senzaţie de opresiune si de spaimă,
datorită tetanizării muşchilor intercostali, şi dureri difuzeJ
Poate urma imediat moartea. Local se produc arsuri sim-
ple sau profunde. Se va întrerupe curentul, nu numai pen^
tru a sustrage electrocutatul de la acţiunea sa prelungită.
1
ci şi pentru a feri pe cel ce vrea să-1 ajute. Se va face
respiraţie artificială şi tratament antişoc. Se vor îngriji
arsurile.
Ca măsuri de precauţie la instalarea unui aparat radio
logic se vor cere anumite aranjamente: transformatorul de
înaltă tensiune se va instala într-un loc accesibil numai
persoanelor tehnice care cunosc pericolul. Dacă este aşezat
într-o cameră separată, uşa acesteia va fi astfel construită
ca, atunci cînd se deschide în timpul funcţionării, curentul
să se întrerupă automat. După încetarea serviciului se între-
rupe complet curentul de la oraş. Toată instalaţia va fi
controlată cel puţin o dată pe an. Conductele vor fi astfel
situate ca să nu se poată face atingerea cu tensiunea înaltă.
Podeaua va fi rău conducătoare si ţinută totdeauna uscată.
Masa de radiografie nu trebuie legată la pămînt; dacă este
bine izolată, nu poate decît să încarce static pacientul. Legă-
tura cu pămîntul se face numai la masa de comandă şi la
aparatele cu care lucrează medicul.
Unele aparate de sistem mai vechi degajează ozon şi
vapori nitroşi, care produc cefalee, anorexie şi oboseală.
Pentru a evita aceasta, se va ventila des camera de lucru*.
 Tabel de expunere pentru aparat cu 1/2 undă

Timpul de expuneie Timpul de expunere

100 r la piele*

100 r la piele*
Numărul ex-

Numărul ex-
Cu ecran dublu Cu ecran dublu

punerilor
Pe Focus- Duri-

care dau
Focus- Duri- Ten- Ten- Pe

punerilor
Obiectul de Obiectul de

care dau
radiografiat film tate siune Fără piele* radiografiat Hlm tate siune Fără piele*
cm kV mA ecra.i Cu r cm kV mA ecran Cu r
secunde secunde Bucky seounde seaunde Bucky
seounde secunde
•

Rinichi i
Craniu A-P 70 75 20 4-5 3 33 Vezică 1 70 65 40 3—4 5 20
Veziculă J
Craniu
70 70 20 4—5 3 33 Bazin 70 75 20 3—4 4 25
lateral

Genunchi 50 50 20 2—3 1 100

Coloana A~P 70 75 20 4—6 5 20
Articulaţia
Coloana tibio- 50 45 20 5—6 2 50
70 90 40 8—9 24 4 tarsiană
lateral
Picior 50 40 20 5—6 1 100
Plămîni
150 55 80 0,2—0,3 0,06 1700
(raze moi)
Umăr 50 50 20 2—3 2,5 40
Plămîni 1000
150 90 80 0,1—0,2 0,1
(raze dure)
Cot 50 45 20 5—6 1,5 66

Inimă 150 75 80 0,1—0,2 0,08 1250

Articulaţia
50 45 20 4-5 1 100
mîinii

Stomac 70 80 80 0,2-0,3 1 100

Mînă 50 40 20 3—4 0,6 170

[ntestine 70 80 80 0,2—0,3 I 100 Dinţi 30 40 20 A—z,o 0,6 170

* Doza este calculată la un filtru de 0,5 mm AI. Dacă se întrebuinţează un filtru de 1 mm Al, numărul expunerilor pentru 100 r se ridică cu aproximativ 50%.

85
 Tabel de expunere pentru aparat cu 4 ventile

Timpul de expunere Timpul de expunere *

TDO r la piele*
• °

Numărul ex-
Ten- Cu ecran dublu Pe Focus - Duri- Ten- Cu ecran dublu

punerilor
Focus- Duri- Pe — _o ^ —

care dau
Obiectul de Obiectul de
siune Fără piele* film tate siune Fără

care d
film tate radiografiat piele*

100 r l
Număr
puner
radiografiat cm kV mA ecran Cu r cm kV mA ecran Cu r
secunde secunde Bucky secunde secunde Bucky
secunde secunde
Rinichi |
Craniu A-P 70 75 40 2 3 33 Vezică > 70 70 40 2—2,5 4 25
Veziculă 1
Craniu 3 33
70 70 40 2 Bazin 70 75 40 1—2 4 25
lateral

Coloana A-P 70 75 40 2—3 5 20 Genunchi 50 50 20 1—2 1 100

Articulaţia
Coloana tibio- 50 45 20 4—5 1,5 66
70 90 40 4—5 15 7 tarsiană
lateral

Plămîni Picior 50 40 20 4-5 1 100

150 55 200 0,1 0,05 2000
(raze moi)
Umăr 50 50 20 1—2 1,5 66
Plămîni 80 0,1—0,2
150 90 0,1 1000
(raze dure)
Cot 50 45 20 4-5 1,5 66

Inimă 150 60 200 0,1 0,06 1700

Articulaţia
50 45 20 2—3 0,6 170
mîinii
Stomac 70 80 200 0,1 1 100
Mînă 50 40 20 3—4 0,6 170

Intestine 70 80 200 0,1 1 100 Dinţi 30 40 20 1-2 0,5 200

* Doza este calculată la un filtru de 0,5 mm Al. Dacă se întrebuinţează un filtru de I mm Al, numărul expunerilor pentru 100 r se ridică cu aproximativ 50%

86
 Tabel de expunere pentru aparat cu 6 ventile

Timpiul de expunere Timpiul de expunere

100 r la piele*

100 r la piele*
Numărul ex-

Numărul ex-
Cu ecran dublu Pe Duri- Ten- Cu ecran dubiu

punerilor
Focus- Duri- Ten- Pe

punerilor
care dau

care dau
Obiectul de Obiectul de FOCLIS-
film tate siune Fără piele* film tate siune Fără piele*
radiografiat kV ecran Cu radiografiat cm KV mA ecran Cu r
cm tnA
secunde secunde Bucky secunde secunde Bucky
secunde secunde
Rinichi
Craniu A-P 100 75 100 I ,D Z 3 33 70 70 100 1 — 1,5 5 20
Vezică

Craniu Veziculă 70 70 100 1-1,5 5 20

100 75 100 1,25 1,6 63
lateral
Bazin " 70 75 100 1 4 25
Coloana A-P 70 75 100 1 4 25
Genunchi 50 40 20 5 1 100
Coloana
70 90 100 15 7 Articulaţia
lateral
tibio- 50 40 20 2—3 0,7 140
tarsiană
Plămîni 0,07—
150 47 400 0,1 1000
(raze moi) 0,11 Picior 50 40 20 6 1 100

Plămîni Umăr 50 50 20 1—2 0,5 66

200 100 200 0,1 0,1 1000
(raze dure)

0,05— Cot 50 40 20 1,5—2 0,4 250

Inimă 150 60 300 0,06 1700
0,08
Articulaţia 20 4 5 0,6 170
50 40
0,05- mîinii
Stomac 60 80 200
0,08
1 100
Mînă 50 40 20 3 0,5 200
0,05—
Intestine 60 . 80 200
0,08
1 100 Dinţi 50 40 40 1—2 0,5 200

* Do^a este calculată la un filtru de 0,5 mm Al. Dacă se întrebuinţează un filtru de 1 mm Al, numărul expunerilor pentru 100 r se ridică cu aproximativ 50%.

87
 L. RECOMANDĂRI PRACTICE

a. PROTEJAREA CABINETELOR DE RADIO- Oţel 6,5— 11,5 m m grosime

DIAGNOSTIC Lemn 100 m m grosime
Cupru 4,5 m m grosime
Aluminiu 60 m m grosime
Ele trebuie protejate numai faţă de razele secundare, Cauciuc plumbat 3,4 m m grosime
dacă protecţia faţă de radiaţia primară este asigurată prin Sticlă de plumb . . . . . . 4,10 mm grosime
construcţia tubului. Materialele opace întrebuinţate în pro-
tecţie sînt de obicei din plumb. b. CONSERVAREA SUBSTANŢELOR CHIMICE
Redăm cifrele pentru grosimea stratului de plumb faţă
de anumite calităţi ale radiaţiilor întrebuinţate: 1. Substanţe delicvescente şi substanţe
care se oxidează uşor la aer: carbonatul d e
Grosimea stratului
ky max
protector în mili- potasiu, metabisulfitul de potasiu, potasa caustică, soda
metri plumb
75 1,5 caustică, sulfitul de sodiu, metolul, hidrochinona. Se vor
100 1,5 păstra în flacoane astupate cu dop de plută şi parafinate
125 2
150 2,5 sau, mai bine, cu dop de cauciuc. Aceste dopuri sînt de pre-
ferat celor de sticlă, care nu au aderenţa necesară. Se mai
Aceste date sînt relative şi pot fi considerate exacte recomandă ca flacoanele pentru hidrochinona să fie de cu-
pentru 1,50 m distanţă de Ia focarul tubului la paravanul loare închisă.
protector şi pentru 30 r debit pe minut. înţelegem că pen-
2. S u b s t a n ţ e c a r e n u n e c e s i t ă p r e c a u ţ i i
tru razele secundare (de difuziune) grosimea stratului pro-
speciale: alaunul, bromura de potasiu, carbonatul de
tector va fi mai redusă.
sodiu, fericianura de potasiu, hiposulfitul de sodiu.
Pentru construirea paravanelor protectoare şi a pereţi-
lor cabinetelor de radiodiagnostic putem întrebuinţa mate-
riale diverse. Redăm mai jos, după Grecişkin, echivalenţa c. CONSERVAREA FILMELOR NEEXPUSE
diverselor materiale pentru 1 mm plumb: ŞI A CELOR LUCRATE
Cărămidă baritată 14,6 mm grosime
Ciment baritat . . . . . . 7,5— 10 mm grosime Filmele neexpuse se păstrează în cutiile lor originale,
Beton 47 — 60 mm grosime în dulapuri separate de substanţele chimice. Vor avea o
Cărămidă 80 —110 mm grosime
Ciment 80 —100 mm grosime aerisire bună şi vor fi ferite de umezeală.

88
 Locul de păstrare va fi ferit de acţiunea razelor Rontgen,
Filmele lucrate trebuie clasate astfel încît să fie uşor
regăsite cînd bolnavul revine. Păstrarea lor implică o aten-
ţie deosebită cind posedăm filme cu suport inflamabil; de
aceea vor fi păstrate într-un loc bine aerisit.
d. ÎNDEPĂRTAREA PETELOR DE REVELATOR
Se îmbibă cîteva minute porţiunea pătată cu perrnan-
ganat de potasiu 5%. Se spală în apă, apoi se spală cu
tisulfit de sodiu 10% şi, în fine, din nou în apă.
Dacă nu s-a reuşit, operaţia se poate repeta. Pe sto-
fele colorate permanganatul poate scoate şi culoarea, lăsînd
astfel altă pată, de aceea se va încerca pe un colţ al hainei.
Altă metodă: se udă stofa cu apă, apoi se trece peste
ea cu tinctură de iod, cu o pensulă, pînă se obţine o cu-
loare negru-brun. Se pică soluţie de fixaj, pînă ce stofa îşi
ia culoarea de la început, apoi se spală. Dacă pata este
uscată se va scoate mai greu.
Altă metodă: se pune tinctură de iod cîteva minute pe
pată. Se toarnă apoi apă oxigenată. Se pică amoniac. în
cele din urmă se spală bine în apă rece.
e. ÎNDEPĂRTAREA PETELOR DE NITRAT
DE ARGINT DE PE MÎINI
Se spală mîinile cu slăbitorul de filme sau cu apă de
Javel urmată de hiposulfit de sodiu.
f. ÎNDEPĂRTAREA PETELOR DE MUŞTE
DE PE COPIILE FOTOGRAFICE
Se spală cu săpun dizolvat în alcool.
g. ÎNDEPĂRTAREA RUGINII
Se dizolvă la rece şi pînă la saturaţie bucăţi mici de
zinc în acid clorhidric.
Se lasă să stea o zi; se decantează şi lichidul serveşte
la scoaterea petelor de rugină de pe lenjerie sau alte
obiecte. După aceasta se spală bine.
h. SPĂLAREA STICLEI
Chiuvetele şi alte vase de sticlă cu care se lucrează în
laborator au depuse pe pereţi săruri ce nu se spală cu
ană. Se face soluţia:
Apă 1000 cm5
Acid sulfuric 60 cms
Bicarbonat de potasiu 90 9
Soluţia este corozivă şi se întrebuinţează numai cu un
tampon de cîrpă la capătul unui băţ. Se va evita atingerea
cu mîna sau de haine. Cu ea se spală bine tancul de reve-
lator. La preparare se toarnă cîte puţin acid sulfuric în
soluţie de bicromat 90/1 000, şi se amestecă continuu.
Tancul se freacă pe toată suprafaţa lui cu mici cantităţi,
apoi se spală cu apă rece de cîteva ori.
89
 i. LIPIREA COPIILOR k. PENTRU A OBŢINE UN GEAM MAT

Se face cu substanţe găsite obişnuit în comerţ. Se poate
întrebuinţa o soluţie de lipit ca aceea care serveşte la repa-
rarea camerelor de bicicletă. Este o soluţie de cauciuc care
se prepară astfel:
Bucăţi de cauciuc pur 5 g
Benzină 100 cm 3
în cîteva zile soluţia este gata. Se întinde un strat sub-
ţire, uniform, în jurul fotografiei, la margine. Se aşază
copia pe carton şi se apasă cu degetul îmbrăcat într-un
tifon.
Se expune cîteva secunde un clişeu sau film la lumina
unei luminări, astfel ca să fie voalat omogen; se develo-
pează pînă devine cenuşiu-închis, se fixează, se spală, apoi
se slăbeşte într-o soluţie de sublimat 5%, se spală din nou
şi se usucă. Se obţine un geam mat mai fin decît cele din
comerţ.
Dacă avem un geam mat din comerţ şi dorim să apară
cu granulaţii mai fine, îl ungem cu o cîrpă îmbibată în
grăsime, apoi îl ştergem uşor de surplusul de grăsime.
1. PENTRU A OBŢINE UN GEAM COLORAT

j. RESTAURAREA UNEI FOTOGRAFII Un film expus (vechi), de preferat un clişeu de sticlă,

se introduce într-o soluţie de fericianură de potasiu, pînă
VECHI
dispare orice urmă de imagine. Dacă întrebuinţăm filme
Sînt copii de radiografii, care, fiind vechi, se îngălbe- sau clişee de sticlă neexpuse, le vom debarasa de sărurile
nesc şi imaginea nu mai este net vizibilă. Se dezlipesc de de argint, ţinîndu-le într-o soluţie de hiposulfit de sodiu
pe carton şi se introduc în: pînă devin complet transparente- Apoi se spală bine jumă-
tate de oră în apă curgătoare sau le lăsăm o oră şi jumă-
Apă . 1 0 0 0 cm 3 tate într-o chiuvetă cu apă curată, pe care o vom schimba
Biclorură de mercur 1,25 g de patru-cinci ori în acest interval.
Sare de bucătărie 2,50 g
După ce s-au îndepărtat sărurile de argint, prin pro-
Imaginea dispare complet sau trece la negativ. După cedeul de mai sus, clişeele sau filmele se introduc în băi cu
10 minute se spală bine cu apă, apoi se introduce în amo- diferite culori de anilină.
niac 5%; imaginea apare rapid, brună-închis. Copiile foarte Pentru galben: tartrasină 2 —3 părţi pt. 100
vechi nu dispar complet -în baia de sublimat, dar aceasta Pentru portocaliu: crisoidină 0,1—0,2 părţi pt. 100
Pentru violet: violet de metil 0,1—0,2 părţi pt. 100
nu are importanţă căci copia tot se va întări. Pentru albastru: albastru carmin 1 —2 părţi pt. 100

90
 Gelatina de pe film sau clişeu se colorează în culoarea I. Permanganat de potasiu (MnO4K) 20 g
Apă 4 litri
respectivă, iar intensitatea culorii variază cu cantitatea de Acid sulfuric 40 cm 3
•colorant dizolvat.
Se dizolvă permanganatul în puţină apă fierbinte, apoi
După ce au stat un timp oarecare în culoarea respec-
se adaugă restul de apă. La urmă se adaugă încet acidul
tivă pe care dorim s-o obţinem, clişeele sau filmele se
sulfuric, amestecînd continuu soluţia cu un băţ de lemn.
usucă.
După cum am spus mai sus, se preiferă clişeele de sticlă, II. Bisulfit de sodiu (NaHSO3) 40 g
Apă 4 litri
•cu gelatină pe o singură faţă, deoarece după uscare se
aranjează două cîte două cu gelatina faţă în faţă şi se Se freacă tancul cu soluţia I (cu o perie cu mîner de
lipesc marginile lor cu hîrtie. Se obţine astfel un filtru de lemn), se clăteşte cu apă rece, apoi se freacă tancul cu
lumină, care absoarbe toate culorile afară de culoarea sa soluţia II. Se spală.
proprie.
Filtrul verde se obţine lipind de un clişeu galben unul o. ÎNTĂRIREA GELATINEI DE PE FILM
albastru, iar filtrul roşu lipind un clişeu galben de unul
^violet. Aceste sînt culorile componente. Dacă vrem să imobilizăm gelatina pentru a usca filmul
la o temperatură ridicată, îl tratăm timp de 3—4 minute în

m. CUM SE LIPEŞTE O CHIUVETĂ SPARTĂ Apă 100

Formol 15 cm*
Se trece prin sită praf de var stins, se amestecă cu
albuş de ou pînă se obţine o pastă semilichidă. Cu ea se p. PENTRU A CONTROLA, DACĂ HIPOSULFITUL
lipesc bucăţile sparte. Altă metodă: se face un terci din DE SODIU S-A ELIMINAT COMPLET DUPĂ FIXARE
silicat de sodiu (soluţie comercială) şi caolin sau sulfat de SI SPĂLARE
bariu fin. Se aşteaptă o oră pînă la uscare.
Se prepară soluţia:

n. SPĂLAREA TANCULUI DE FIXAJ Apă 100

Permanganat de potasiu 10 cg
Carbonat de potasiu 10 cg
Se spală cu apă caldă. Dacă există depozite de argint
pe pereţi, se întrebuinţează soluţia pe care am dat-o la Această soluţie are o culoare violetă. Se pică 3 — 4
spălarea sticlei sau următoarea; picături în apa în care s-a spălat filmul. Dacă se decolo-

91
rează, înseamnă că hiposulfitul nu este complet eliminat;
dacă culoarea persistă, spălarea este bună.
Altă metodă: se pune puţină apă în care s-a spălat
filmul într-un vas alb (de porţelan). Se aruncă un cristal
mic de nitrat de argint şi, fără a se amesteca, se aşteaptă
cîteva momente. Dacă apa mai conţine cît de puţin hipo-
sulfit, se formează în jurul cristalului o aureolă galbenă.
q. SULFITUL DE SODIU CRISTALIZAT SE POATE
ÎNLOCUI CU JUMĂTATE CANTITATE DE SULFIT DE
SODIU ANHIDRU
Sulfitul de sodiu anhidru are avantajul de a putea fi
conservat mult timp în stare uscată, fără a se altera. în solu-
ţie apoasă el nu-şi conservă energia decît cîteva zile; apoi
soluţia slăbeşte treptat, fără ca aspectul său să se modifice.
r. CARBONATUL DE SODIU SAU DE POTASIU
Cel de sodiu este cel mai întrebuinţat. Este cristalizat
şi anhidru. Un gram de carbonat anhidru poate fi înlocuit
cu 2,7 g carbonat cristalizat.
s. METABISULFITUL DE POTASIU
Poate înlocui sulfitul de sodiu în unele revelatoare. EI
mai poate înlocui bisulfitul de sodiu lichid sau cristalizat,
în băile de fixaj.
 PARTEA A îl-a

TEHNICA RADIOGRAFICA

Pentru a uşura descrierea unei poziţii s-au întrebuinţat L localizator; unde nu este menţionat în-
prescurtări ale unor expresii care revin mereu în cursul ma- seamnă că radiografia se face fără el.
nualului. Acestea sînt: mAs miliamperi-secunde (vezi partea I şi dic-
ţionarul).
A—P antero-posterior.
OAD poziţia oblică anterioară dreaptă.
Bk diafragmă oscilatoare Bucky (sau alta OAS poziţia oblică anterioară stingă.
similară); unde nu este menţionat Bk în- OPD poziţia oblică posterioară dreaptă.
seamnă că nu este necesar. OPS poziţia oblică posterioară stingă.
DD . . . . . decubit dorsal. P poziţia care trebuie dată bolnavului.
DL decubit lateral. & regimul tubului; este dat cu aproximaţie.
DV . . . . . decubit ventral. Fiecare îşi va alcătui un tabel cu regi-
mul aparatului său.
F fixarea sau modul cum trebuie aşezat
RC raza centrală (vezi partea I şi dicţio-
bolnavul pentru a se realiza o imobili-
narul).
tate cît mai perfectă.
Majoritatea radiografiilor se fac cu ecrane întări-
Fm cele mai potrivite dimensiuni ale filmu-
toare. Acelea care se pot face fără ecrane sînt menţionate:
lui pentru a cuprinde regiunea de radio- fără ecrane. La dinţi, unele poziţii cer o înclinaţie a razei
grafiat şi modul cum se aşază. centrale de un unghi minus. De exemplu: —5° înseamnă
F—F . . . . . distanţa focus-film, deci nu distanţa tub- că unghiul este deschis sub orizontală. Regimul dat în ma-
film şi nici aceea cupolă-film. nual la fiecare poziţie este al unui aparat cu 4 ventile,
kV Jdlovolti. tub T20. Se va ţine însă seamă de diametrul regiunii.

93
 REGULI PENTRU CRANIU
1. în literatură se găsesc o mulţime de poziţii şi inci-
denţe puţin deosebite una de alta, dar al căror rezultat
este aproape identic. Ele poartă numele celor care le-au
descris şi pot produce confuzii. Pentru acest motiv dăm
numai poziţiile cu rezultate optime, lăsînd pe specialişti să
le îmbine în diverse feluri, fapt pe care nu-1 recomandăm.
2. Este util să avem în laboratorul nostru un craniu
bine preparat, pe care să încercăm tehnica (poziţie, inci-
denţă) înainte de a executa o radiografie nouă şi pentru a
ne da seama ce vom obţine pe filmul nostru.
3. Un examen radiografie de craniu trebuie făcut de
faţă şi de profil (lateral), exceptînd anumite regiuni care
nu se pretează la aceasta (de pildă, ureche). în general
vom lua ca bază cele trei direcţii ale spaţiului, adică inci-
denţa sagitală, frontală şi verticală (axială), ele comple-
tîndu-se una pe alta.
4. Trebuie sa ştim că fîexia capului este aplecarea lui
înainte, iar extensia (deflexia) = aplecarea înapoi,
5. înainte de examen nu vom uita să scoatem orice
corp străin opac aflat în păr (ace, piepteni etc.), în gură
(proteze dentare mobile), precum şi ornamentele (cercei,
coliere). De asemenea, la femei, părul strîns în conci va
fi desfăcut.
6. Leziunea presupusă se va aşeza pe casetă (de pildă,
într-o hemiplegie stingă se va aşeza partea dreaptă a cra-
niului pe casetă).
94
7. Leziuni ale capului, la care ne aşteptăm să găsinx
o lipsă de substanţă în boltă sau o înfundare, vor fi radio-
grafiate cu o incidenţă tangenţială şi nu una tip.
8. La nivelul unui traumatism este bine de lipit pe
tegumente un cerc de sîrmă de plumb pentru a lămuri ra-
portul dintre leziunea osoasă şi acesta, lucru necesar chirur-
gului în caz de intervenţie.
9. Examenele se pot face şi în poziţie verticală, rezul-
tatele fiind aceleaşi ca şi în decubit. în acest scop sînt
necesare dispozitive speciale, care imobilizează capul bol-
navului. Ne putem însă dispensa de ele în majoritatea,
cazurilor.
în poziţie de decubit, fixarea se face cu o bandă d&
pînză, lată de 10 — 12 cm, la extremităţile căreia se ataşează
cîte un sac de nisip (fig. 25). Pentru a evita durerea pe
care o poate provoca apăsarea pe regiunea bolnavă, banda
va fi aşezată mai cranial sau mai caudal de locul bolnav.
Narcoza nu este necesară. Cel mult se poate administra,
pacienţilor nervoşi, un sedativ. Sugarii vor fi aduşi la exa-
men flămînzi; se vor hrăni imediat înainte şi vor fi lăsaţi
să doarmă. însă, în unele cazuri, atît la sugari, cît şi la
copii mici, este necesară narcoza. Se preferă cloralhidra-
tul soluţie 3 %, cîte o linguriţă pe an de vîrstă.
în general, poziţia pe care o dăm bolnavului trebuie
să fie nedureroasă.
 10. Pentru examenele de ansamblu întrebuinţăm dia-
îragma antidifuzoare (Bucky, Lysholm). Pentru poziţiile
•cu rază centrală oblică, diafragma antidifuzoare nu este
adecvată. Ne putem dispensa de ea, deoarece craniul, avînd
puţine părţi moi, dă puţine raze secundare, care ar putea
să jeneze imaginea. în aceste cazuri este însă necesar un
localizator conic (localizator Mayer), lung de 43 cm, a
cărui deschidere superioară are un diametru de 2 cm, iar
cea inferioară de 7,5 cm. în locul localizatorului se mai
poate întrebuinţa o flanşă cu deschizătura de 1 — 3 cm.
Aceasta va fi aşezată la cupolă. Rezultatele obţinute cu
localizatorul conic sau cu flanşa sînt chiar mai bune decît
-cu diafragma antidifuzoare.
11. Pentru a cunoaşte exact direcţia razei centrale este
necesar s-o materializăm printr-un centror liniar, care se
fixează la cupolă şi care se poate scoate după ce am aşezat
tubul în poziţia dorită (fig. 23, pag. 25). Cînd lucrăm cu
localizatorul conic nu mai este nevoie de centror. Mai sînt
necesare: o panglică-metru, un echer şi un raportor, pentru
a măsura distanţele şi unghiurile.
12. Manualul cuprinde cîte trei imagini pentru fiecare
poziţie. Prima arată bolnavul în poziţia corectă. Modul de
fixare (banda de pînză sau saci de nisip) nu este figurat,
pentru a nu jena detaliile poziţiei; se menţionează însă în
descriere. A doua imagine reprezintă craniul osos cu ma-
terializarea razei centrale (incidenţa) şi punctele ei de
intrare şi ieşire. înclinaţia razei centrale va fi cranio-
caudală, dacă este aplecată cranial şi se îndreaptă spre
picioare; ea va fi caudo-cranială dacă are o direcţie inversă
precedentei. Aici se mai menţionează mărimea filmului şi
situaţia casetei, precum şi regimul aproximativ. A treia ima-
gine arată rezultatul radiografiei, sub forma unei schiţe,
fiind menţionate o parte din elementele anatomice, iar cele
mai bine vizibile sînt subliniate.
13. Cel care vrea să execute un examen al unei anu-
mite regiuni găseşte mai jos o listă cu numerele pe care le
poartă poziţiile cele mai favorabile.
14. Este greu de dat un tabel precis de expuneri. Regi-
mul este supus mai muţtor factori, ei înşişi variabili. Apa-
ratul generator de tensiune, cu forma sa de curent, tubul
cu focusul său, ecranele întăritoare, filmul, revelatorul,
distanţa focus-filmt diametrul regiunii examinate, sînt tot
atîtea elemente care trebuie bine armonizate pentru ca re-
zultatele să fie bune şi constante. De aceea fiecare îşi va
studia aparatul şi accesoriile, alcătuindu-şi un tabel de
expuneri propriu, luînd ca bază datele noastre, care nu sînt
decît aproximative.
15. Pentru poziţionarea craniului şi orientarea razei
centrale ne sînt necesare cîteva cunoştinţe despre punctele
craniometrice, liniile şi planurile craniului.
Astfel, fig. 69 reprezintă punctele craniometrice utili-
zate în manual.
P u n c t u l m e n t o n i e r (progonion) (1), punctul
cel mai proeminent infero-anterior, al mandibulei.
P u n c t u l a l v e o l a r (prosthion) (2), situat median,
la marginea anterioară a arcadei alveolare superioare.
Punctul s p i n a l (akantion) (3), subnazal, în
centrul virtual al spinei nazale anterioare.
95

P u n c t u l n a z a l (nasion) (4), situat la baza nasu-
lui; este punctul median al suturii fronto-nazale.
96
\
Fig. 69. — Punctele craniomeirice cele mai întrebuinţate ca repere în
poziţionarea capului şi orientarea razei centrale. 1 — punctul mento-
nier; 2 — punctul alveolar; 3 — punctul spinal; 4 — punctul nazal;
5 — glabela; 6 — bregma; 7 — yertexul; 8 — lambda:; 9 — inionuî;
10 — gonionul; 11 — punctul auricular; 12 ~ osul malar; 13 — apo-
fiza zigomatică; 14 — sutura coronală; 15 — osul frontal; 16 — osul
sîenoid (marea aripă); 17 — solzul temporalului; 18 — osul parietal;
19 — sutura lambdoidă; 20 — osul occipital.
G l a b e l a (5), punct situat în planul sagital între cele
două arcade sprîncenoase. Poate fi o proeminenţă, o supra-
faţă plană sau o depresiune.
B r e g m a (6), punctul de întîlnire al suturii coronale
cu cea sagitală. Corespunde la sugar cu marea fontanelă
bregmatică. Poate fi uneori perceput, la adult, prin piele.
V e r t e x u l (7), punct care corespunde cu vîrful bolţii
craniene. Locul său variază după forma mai mult sau mai
puţin convexă a acesteia.
L a m b d a (8), punctul de întîlnire al suturii sagitale
cu sutura lambdoidă.
I n i o n u l (9), punctul cel mai proeminent de pe
protuberanta occipitală externă (proeminenţă netă Ia limita
dintre regiunea occipitală şi cea cervicală).
G o n i o n u l (10), punct lateral, simetric de partea
dreaptă şi stîngă, corespunzînd unghiului mandibulei.
P u n c t u l a u r i c u l a r (11), situat lateral, simetric
de partea dreaptă şi stîngă, în centrul orificiului auditiv extern.
Fig. 70 I şi II reprezintă planurile şi liniile cranio-
faciale utilizate în manual:
P l a n u l s a g i t a l (A— B) este planul median care,
trecînd prin toate punctele mediane, împarte capul în două
jumătăţi simetrice, dreaptă şi stîngă.
 Fig. 70. — Reprezentarea planurilor şi liniilor cranio-faciale utilizate
în manual. / — craniu de faţă; A—B — planul sagital; E—F --
planul orizontal; /—/ — linia interorbitară. // — craniu lateral;
C—D — planul frontal biauricular; E—F — planul orizontal; G~~H —
linia bazală

7 —Tehnica radiografica. 97
 P l a n u l f r o n t a l b i a u r i c u l a r (C — D), numit Masivul petro-mastoidian la adult:
şi planul vertical, trece prin vertex şi cele două conducte • mastoida comparativ de faţă 80.
auditive externe. Este perpendicular pe planul sagital şi cel • mastoida şi urechea medie 125.
orizontal. - urechea medie (antrul, additus ad antrum,
P l a n u l o r i z o n t a l (E — F) trece prin limita infe- casa timpanului, pereţii conductului auditiv ex-
rioară a orbitelor şi marginea superioară a orificiilor audi- tern) 131.
tive externe. • stîncile de faţă 71; vertical 98; 113.
L i n i a b a z a l ă (G — H) uneşte unghiul extern al • stînca cu urechea internă, marginea superioară,
ochiului cu orificiul auditiv extern. vîrful stîncii, orificiul auditiv intern, şanţul
L i n i a i n t e r o r b i t a r ă (l — J) este paralelă la nervului acustic 113; 128.
planul orizontal, unind unghiurile externe ale ochilor, Masivul petro-mastoidian (urechea medie) la su-
gar 101.
POZIŢII FAVORABILE PENTRU CRANIU Maxilarul 83; 86; 89
Mandibula:
— Arcada zigomatică 89; 119. • ramura orizontală şi verticală 140.
— Articulaţia temporo-maxilară 125; 149. • mandibula de faţă 71; 74; 77; 143.
— Baza craniului, vedere generală 123; etajul mijlociu • simfiza mentonieră semivertical 146.
şi anterior 116; 119; 122; etajul posterior 98, Orbitele de faţă 74.
— Canalul optic 134. Orbitele de profil 104.
— Căile lacrimale 77; 104. Osul malar 86; 89; 137.
— Celulele etmoide 83; 86; 113; 119. Osul occipital 98.
— Craniul şi oasele feţei de faţă, vedere generală 71; Oasele proprii ale nasului 104; 110.
, 74; 77; 95. Sinurile anterioare:
— Craniul şi oasele feţei de profil (lateral), vedere • maxilare 83.
generală 104. • frontale 71; 74; 89.
— Fanta sfenoidală 74. • ambele 86.
— Găurile şi canalele osoase ale bazei craniului 113; Sinurile posterioare 86; 92; 113; 119.
116; 119; 122. Şaua turcească 77; 104; 107.

98
 Fig. 71. P — DV\ antebra- Craniu P—A: frunte
ţele în flexie, se reazemă cu
palmele pe masă; fruntea cu (occipito-
glabela lipită de casetă; nasul
uşor turtit. Planul sagital per-
pendicular pe caseta
F — Bandă de fixare peste
cap; sac de nisip sub glezne

Fig, 73. — Vedere generala

— Bolta. Sutura fromoparie-
tală (7) — Sinurile frontale
(2) maxilare (4) şi etmoi-
dul (5) sînt în parte acoperite
de faza craniului — Stîncilese
proiectează în orbite —• Mastoi-
dele (3)

Fig. 72, RC perpendiculară

pe caseta; intră la un lat de
deget deasupra inionului; iese
prin nasion
FM 23X30 (18X24) cm, în
lung; marginea superioară de-
păşeşte capul cu 3 laturi de de-
get; marginile laterale la egală
distanţă de planul sagital
R ~ F—F=-75 cm; L; Bk;
75 kV; 100 mAs

O b s e r v a ţ i i . După cum, la unii indivizi, proemină fruntea sau nasul,

RC este uşor înclinată caudo-cranial sau cranio-caudal. Se mai numeşte
poziţia Steenhius. R se poate face cu 65 kV, 125 mAs; fără Bk.
Craniu P — A: frunte — nas film b
(supraoccipito-frontalâ)

Fig. 74. P — DV; antebraţele

în flexie, se reazemă cu palmele
pe masa; fruntea cu glabela li-
pită de casetă; nasul uşor turtit.
Pianul sagital perpendicular pe
casetă
/.- — Bandă de fixare peste
cap; sac de nisip sub giezne

Fig. 75. RC înclinată cranio-

caudal (20° cu perpendiculara);
intră la 5 laturi de deget dea-
supra inionului; iese prin nasion
Fm 24X30 '(18x24) cm în
lung; marginea superioară de-
păşeşte capul cu un lat de de-
get; marginile laterale la egală Fig. 76. — Vedere generală. — Sinurile frontale
distanţă de planul sagital (1), maxilare (^j. — Osul malar (5). — Orbitele
R _ p—F = 75 cm; L; Bk;
(2). — Fanta sfehoidală (3). — Stîncile (6) se
75 kV; 100 mâs proiectează sub orbită. — Mastoidele (7),

O b s e r v a ţ i i . Se mai numeşte proiecţie faciaiă joasă.

Rse poate face cti 65 kV; 125 mAs; fără Bk.

100
 Fig. 77. — P — JDV; antebra- Craniu P — A: frunte — nas film c
ţele în flexie, se reazemă cu (subocclpito-frontală)
palmele pe masă; fruntea cu
glabela lipită de casetă; nasul
uşor turtit. Planul sagital per-
pendicular pe casetă
F — Bandă de fixare peste
cap; sac de nisip sub glezne.

Fig. 78. RC înclinată caudo-

cranial; intră la 4 laturi de de-
get dedesubtul inionuhii; iese
prin nasion
Fm 24X30' (18X24) cm, în
lung; marginea superioară de-
păşeşte capul cu 3—4 laturi de
deget; marginile laterale la e-
gală distanţă de planul sagital
R — F—F = 75 cm; L; Bk;
75 kV; 100 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Pentru radiografia căilor lacrimale se întrebuinţează aceeaşi poziţie. Sacuî Fig. 79. — Dorsum sellae (1). — Stînciie (2).
lacrimal se spală de puroi; lipiodolul 40%, hxălzit la 30°, se injectează în cantitate de — Aripa mică a sfenoidului (3). — Mastol-
0 5—2 cm3 în orificiul lacrimal inferior. Pentru reperul pe film al fantei palpebrale se ung dele (4). — Celulele etmoidale (5). — Sinul
genele ca lipiodol. Radiografiile se fac imediat după injectarea UpiodoluUuI. Se mai numeşte maxilar (6).
poziţie facială înaltă. Se poate face cu 65 kV; 125 mAs; fără Bk.

iOi
Craniu P — .4: frunte — nas — film d
(supraoccipito-ţrontalâ)

Fig-. 80, P — DV; antebraţele

în îlexie, se reazemă cu palmele
pe masă; fruntea cu glabela pe
mijlocul casetei; nasul uşor tur-
tit. Planul sagital perpendicular
pe casetă
F — Bandă de fixare peste
cap; sac de nisip sub glezne

Fig. 82. — Orbitele (J). ~ Stîncile (2). — Mastoi-

dele (comparativ) (3)- — Ramura ascendentă a
mandibulei (4).

Fig. 81. RC înclinată cranio-

caudal; intră la două laturi de
deget deasupra inionului; iese
prin nasion;
Fm 24x30 cm, în lung
(18X24 cm în lat)
^ _ F—F » 35 cm; I ; Bk;
60 kV; 60 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se întrebuinţează distanta de 35 cm pentru a

proiecta în afară cele două mastoide. Se mai numeşte poziţia
Kuhne-Plagelmann. Se poate face cu 65 kV; 125 mAs; fără Bk
F—F = 100 cm.

102
 Fig. 83. P — DV; an-
tebraţele în flexie, se rea- Craniu P — A: bărbie — nas film
zemă cu palmele pe masă; (supraoccipito-nazală)
capul în uşoară extensie,
se reazemă cu bărbia pe
casetă; nasul uşor turtit.
Planul sagital perpendi-
cular pe casetă
F — Banda de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne.

Fig. 84. RC perpendi-

culară pe casetă; intra
prin lambda; iese prin vîr-
ful nasului Fm 18x24 cm,
în lung; marginea infe-
rioară la un lat de deget
dedesubtul bărbiei; mar-
ginile laterale la egală
distanţă de planul sagital
R — F—V = 75 cm;
L; Bk; 75 kV; 100 mAs.

Fig. 85. — Sinurile frontale (1). — Sinurile maxilare • (3).

O b s e r v a ţ i i . Pentru a pune în evidenţă un eventual lichid în sinuri, examenul
— Orbitele (2). — Osul malar (4). — Stîncile (6) se pro-
se poate face în poziţie verticală, raza centrală fiind orizontală, R se poate face iectează sub sinurile maxilare. — Mica aripă a sfenoidului
cu 6S kV: 125 mAs; fără Bk. (5). — Mastoidele (7).

103
Craniu P — A: bărbie — nas—film, cu gura deschisă
(supraoccipito-alveolarâ)

Fig. 86. P — DV; an-

tebraţele în flexie, se rea-
zemă cu palmele pe masă;
capul, în uşoară extensie,
se reazemă cu bărbia pe
casetă; gura larg deschisă;
nasul atinge caseta. Pla-
nul sagital perpendicular
pe casetă
F — Banda de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne

Fig. 87. RC perpendi-

culară pe casetă; intră
prin lambda; iese prin
punctul alveolar Fm
18X24 cm, în lung; mar-
ginea inferioară la un lat
de deget dedesubtul băr-
biei; marginile laterale la Fig. 88. — Sinurile frontale (1). — Sinurile maxilare (3). —
egală distanţă de planul Sinurile sfenoidale (4). — Orbitele (2). — Mastoidele (5).
sagitaî
# — p—F = 75 cm;
L; Bk; 65 kV; 100 mAs

O b s e r v a ţ i i . Se poate executa şi cu bolnavul în poziţie şezîndă. RC

perpendiculară pe casetă. Numită poziţia pansinuzală Grashey. Poziţia
asemănătoare Tscheboul are o înclinare cranio-caudală a RC. Se poate
face cu 6S kV; 125 mAs; fără Bk.

104
 Fig. 89. P — DV; an- Craniu P — A: bărbie film
tebraţele în flexie se rea-
zemă cu palmele pe masă; (vertico-nazalâ)
capul, în extensie, se rea-
zemă cu bărbia pe casetă.
Planul sagital perpendi-
cular pe casetă
F — Bandă de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne

Fig. 90. RC perpendi-

culară -pe casetă; [intră
prin vertex; iese prin na-
sion Ftn 18x24 cm, în
lung; marginea inferioară
cu im lat de deget dede-
subtul bărbiei; marginile
laterale la egală distanţă
de planul sagital
$ __ F—F = 75 cm;
L; Bk; 75 kV; 100 rnAs

Fig. 91. — Sinurile frontale (1) cu recesurile supraorbitare. — Orbitele

(2) apar deformate. — Sinusurile maxilare (3). — Oasele maîare (4).

Observaţii. Se mai numeşte poziţia scmiaxială. « s e poate face cu 68 kV: 125 mAs; fără Bk.

105
Craniu P — A: bărbie — nas - film
(ventrico-dentarâ, transbucal)

Fig. 92. P — DV; antebra-

ţele în flexie, se reazemă cu
palmele pe masă; capul, în u-
şoară extensie, se reazemă cu
bărbia de casetă; gura larg des-
chisă; nasul atinge caseta. Pla-
nul sagital perpendicular pe ca-
setă
F — Bandă de fixare peste
cap; sac de nisip sub glezne

Fig. 93. RC înclinată cranio-

caudal; intră prin vertex; iese
prin orificiul bucal
Fm 18X24 cm, în lung; mar-
ginea superioară la nivelul ca-
pului; marginile laterale la egală
distanţă de planul sagital
R — F—F = 75 cm; L; Bk;
70 kV; 100 mAs.

Fig. 94. — Sinul frontal (1). — Sinul maxilar (2). — Sinul

O b s e r v a ţ i i . Numită şi poziţia sfenoidal (3). — Marginea orbJtara (4). — Părţi moi prinse
Surrel. înlocuieşte tehnica cu film tangenţial (5). — Stînca (6). — Celulele mastoidiene (7),
intrabucal. R se poate face cu 6S kV;
125 mAs; fără Bk. — Septul nazal (S). — Celulele etmoidale (9).

106

L
 Fig. 95. P — DD; membrele supe- Craniu A — P: occipital — film
rioare de-a lungul corpului; capul în
poziţie medie, cu planul sagital per- Qronto-occipitală)
pendicular pe casetă; se reazemă cu
occipitalul pe casetă
F — Bandă de fixare peste cap

d^i

Fig1. 96. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră prin mijlocul liniei inter-
orbitare
Fnl 24x30 cm, în lung; marginea
superioară întrece capul cu două laturi
de deget; marginile laterale la egala
distanţă de planul sagital
f> _ F — F = 75 cm; L; Bk; 75 kV;
100 mAs

g 97. Vedere generală. — Bolta. Sutura

fronto-parietală (7). — Sinurile frontale (2) ma-
O b s e r v a ţ i i - Este întrebuinţată mai puţin pentru masivul facial decît incidenţa PA (fnute-nas- xilare (4). — Celulele etmoidale (5). — Stîncile
iilm), deoarece masivul facial, fiind mai departe de film, apare mat puţin net. Se întrebuinţează la
cei grav bolnavi, care noi pot sta în decubit ventral. Se poate face cu 68 kV; 125 mAs; fără Bk. se proiectează în orbita. —• Mastoidele (3).

107
Craniu A — P: occipital film
(fronto-suboccipitală)

Fig. 98. P — DD; membrele

superioare de-a lungul corpului;
capul în poziţie medie, cu pla-
nul sagital perpendicular pe ca-
setă; se reazemă cu occipitalul
pe casetă
F — Bandă de fixare peste
cap

Fig. 99. RC înciinată cranio-

caudai; intră printr-un punct
situat !a unirea treimii anteri-
oare cu treimea medie a liniei
nasion-inicn; iese sub occipital
Fm 18X24 cm, în lung; mar- Fig. 100. Sutura parieto-occipitaîă (1). — Protuberanta
ginea superioară la limita capu- occipitală internă (2). — Gaura occipitală (3) cu arcul
lui; marginile laterale la egală posterior al atlasului. — Sutura temporo-occipitală (V-~~
distanţa de planul sagital. Stîncile (5). — Mastoidele (6). — Condilul mandibulei (7).
$ _ F—F = 75 cm; L; Bk;
75 kV; 100 mAs

O b s e r v a ţ i i . Incidenţă bună pentru diagnosticul tumorilor

unghiului ponto-cerebelos. Se mai numeşte poziţia Bretton-worms.
R se poate face cu 70 kV; 125 mAs; fără Bk.

108

L;L
 Mastoida sugarului. Transoculară oblică
Fig. 101 P — DD; occipitalul ceva mai
sus de centrul casetei; se îlectează capul
cu meritoriul in piept pînă ce proiecţia ex-
ternă a antrului ajunge în dreptul un-
ghiului extern al orbitei (antrul călăreşte
pe orizontala germană). Apoi se roteşte
lateral capul cu un unghi de 10—12D. Fo-
calizatorul se aşază pe conturul orbitei
Fig. 102. RC intră tangent cu conturul
intern al orbitei, în dreptul rădăcinii na-
sului, trece prin orificiul neuro-auditiv ŞL
prinde în fascicul regiunea dintre melc şi
rebordul orbitar Film 13X18 împărţit în
două părţi egale printr-o bucată de plumb;
pe acelaşi film se fac ambele mastoide
^ _ 'p—F = 80 cm; L Mayer; 60 kV;
40 mAs, fără Bk.
Fig. 103. / — Marginea orbitară superi-
oară. 2 — Mica aripă a sfenoidului. 3 — Mar-
ginea superioară a stîncii, 4 -•- Cana iul
semicircular superior. C> — Melcul. 6 — Ca-
nalul auditiv intern şi vîrful stîncii. 7 —
Casa timpanului. 8 — Condilu! mandibulei.
9 — Apofiza zigcmaiică. 10 — Canalul semi-
circular orizontal. /; — Antrul. 12 — Fanta
sfenoidaîă.
O b s e r v a ţ i i - Sugarul se adoarme
cu cloraihidrat 3 g + apă distilata
100 cm3. Se dă o linguriţă pe kiio-
corp la intervale de 5 minute, pînă
la efect. Somnul intervine în 30—50
de minute. Numită şi poziţia Balaban.
109
Craniu lateral: a
• (vedere generală)

Fig. 104. P ~ DV; umărul

ridicat din partea în care este
întors capul; antebraţul, îlectat,
se reazemă cu mîna pe masă;
capul întors cu 90°, cu planul
sagital paralel cu caseta, se rea-
zemă cu regiunea temporo-pa-
rietală pe mijlocul casetei; linia
interorbitară perpendiculară pe
caseta
F — Bandă de fixare peste
cap; saci de nisip sub umărul
ridicat şi sub glezne

Fig. 106. — Sinurile frontale (1). — Orbitele (2).

— Celulele etmoidale (3). — Sinurile maxilare (4),
—~ Sutura fron-o-parietală (5). — Şaua turcească
(6). — Dorsul şeii (7). — Sutura occipito-parietală
(8).
Fig. 105. RC perpendiculară
pe casetă; intră la un lat de
deget deasupra mijlocului liniei
bazale
Fm 24X30 cm în lat, mar-
ginea superioară depăşeşte capul
cu două laturi de deget; mar-
ginea anterioară şi posterioară
la egală distanţă de cap
# _ . F—F = 75 cm; L; Bk:
65 kV; 80 mAs

O b s e r v a ţ i i . Pentru fixarea capului, pacientul poate pune

pumnul închis sub bărbie. La cei obezi, care nu pot întoarce capul,,
se preferă decubitul lateral, craniul de profil complet, iar caseta
ridicată pe saci de nisip la nivelul capialui. Pentru radiografia
orbitelor de profil, RC, perpendiculară, intră prin marginea externă
a orbitei. Se poate face cu 60 kV; 100 mAs; fără Bk.

110
 Fig. 107. P ~ DV; umărul ridicat Craniu lateral: b
din partea în care este întors capul;
antebraţul, flectat, se reazemă cu mîna (şaua turcească)
pe masă; capul întors cu 90°, cu plănui
sagital paralel cu caseta, se reazemă
cu regiunea temporo-parietală pe mij-
locul casetei; linia interorbitară per-
pendiculară pe casetă
F — Bandă de fixare peste cap;
saci de nisip sub umărul ridicat şî
sub glezne

Fig, 108. PC perpendiculară pe ca-

setă; intră la un lat de deget deasupra
mijlocului liniei bazale
Fm 13X18 cm, în lat.
R localizator Mayer; Bk; 65 kV;
100 mAs.

Fig. 109. Clinoidele anterioare (1). — Dor-

sul şeii cu clinoidele posterioare (2). — Sinu-
rile sfenoidale (3).

O b s e r v a ţ i i - Capul mai poate fi fixat prin pumnul strîns introdus sub bărbie
Se mai poate executa la distanţa F-~F mai maie de 1 m, iar localizatorui Mayer
înlocuit cu o flanşă cu deschizătura de 1 cm diametru. R se poate face cu 60 kV;
100 mAs; fără Bk.

li
 Craniu lateral: c
{oasele proprii ale nasului)

Fig. 110. P — Bolnavul şe-

zînd; capul în poziţie medie; cu
indexul mîinii drepte ţine filmul
lipit de partea dreaptă a nasu-
lui
F — Suport la spatele capu-
lui

Fig. 111. RC perpendiculară

pe film; intră prin mijlocul feţei
stingi a nasului
Fm 4X6 cm, învelit în hîr-
tie neagră, fără folii; aşezat în
lung
/? _ . F—F = 75 cm; 50 kV; Fig. 112. Osul nazal (1). — Rădăcina nazală
100 mAs (2). — Marginea orbitară, partea malară (3). —
Sutura nazo-maxilară (4). — Spina nazală ante-
rioara (5).

O b s e r v a ţ i i . Se poate obţine aceeaşi radiografie

în poziţie laterala culcată-

112
 Fig. 113. P — DD; membre-
le superioare de-a lungul cor-
Craniu vertical: vertex - film
pului; capul în extensie forţată, (submento-verticală)
cu planul sagital perpendicular
pe casetă, se reazemă cu vertexul
pe mijlocul casetei; planul ori-
zontal paralel cu caseta
i
F — Saci de nisip sub umeri

Fig. 114. RC perpendiculară

pe casetă; intră printr-un punct
situat puţin înaintea mijlocului
liniei care uneşte unghiurile
mandibulei
Fm 18X24 cm, în lung; ca-
seta uşor ridicată din partea
cranială, pentru a micşora ex-
tensia forţată la indivizii cu
gît scurt. Marginea superioara
depăşeşte capul cu două laturi
de deget; marginile laterale la
egală, distanţă de planul sagital
R — F—F = 80 cm; l; fără
Bk; 75 kV; 100 mAs

Fig. 115. — Baza craniului în general. — Marginea supe-

Observaţii- Psntiu a obţine stîncile mai nete, RC trees prin j i a n u l frontal biauricular-
Gradul de extensie variază ou posibilităţile individuale; poziţia ideala: planul orizontal paraiel
cu filmul. Se mai poate executa cu capul atîmînd dincolo do marginea mesei, iar caseta pe
un scaun la nivelul capului- Se numeşte poziţia Hirtz (I).
rioară a orbitei (7). — Osul malar (2). — Fosele nazale
(3). — Sinurile sfenoidale (4). — Celulele etmoidale (5).
— Apofiza zigomatică (6). — Stinci (7). — Atlasul (8).
— Axisul (9).

S —Tehnica radiografiei.
113
Craniu vertical: bărbie — film, bolnavul culcat
(vertico-sufomentală)

Fig. 116. P — DV; antebraţele în

fiexie, se reazemă cu palmele pe masă;
capul în extensie forţată, cu planul
sagital perpendicular pe casetă; se
reazemă cu bărbia pe casetă; planul
orizontal, pe cît este posibil, va fi pa-
ralel cu caseta
F —• Bandă de fixare peste cap;
sac de nisip sub giezne

Fig. 117. RC înclinată cram'o-cau-

dal; intra prin treimea posterioară a
liniei vertex-glabelă; iese la două la-
turi de deget înapoia simîiziei men-
toniere
Ftn 24x30 (18x24) cm, în lung;
marginea superioară depăşeşte capul
cu două laturi de deget; marginile Fig. 118. — Osul frontal (1). — Osul malar (2). —
laterale la egală distanţă de planul Apofiza zigomaiică (3). — Marginea posterioară a
sagital micii aripi sfenoidale (4). ~ Celulele ettnoidale
R — F—F = 75 cm; L; Bk; 75 kV; (5), — Sinurite sfenoidale (6). — Mandibula (7).
100 mAs. — Apofiza bazilară a occipitalului (8). — Stînca
(9). — Atlasul (10). — Osul occipital (li).

O b s e r v a ţ i i . La persoanele cu gîtul scurt se ridică toracele

cu saci de nisip, astfel că putem ridica şi marginea inferioară a
casetei, făcînd-o cît mai paralelă cu planul orizontal. Se mai nu-
meşte poziţia Hirtz (ÎI). Se poate face cu 70 kV; 125 mAs; fără Bk.

114
 Fig. 119. P-
şade pe un scaun aproape Craniu vertical: bărbie — film, bolnavul şezînd
de masă; capul în exten- (vertico-submentală)
sie forţată, cu planul sa-
gital perpendicular pe ca-
setă, se reazemă cu băr-
bia pe casetă; planul ori-
zontal, cît mai paralel cu
masa
F — Bandă de fixare
peste cap

Fig. 120. RC perpen-

diculară pe casetă; intră
prin vertex
Fm 18X24 cm,în lung;
marginea superioară de-
păşeşte capul cu două la-
turi de deget; marginile
laterale la egală distanţă
de planul sagital
R — F~F'= 80 cm;
L; fără Bk; 70 kV; 125
mAs

Fig. 121. — Marginea superioară a orbitei (7). — Osul

malar (2). — Fosele nazale (3). — Sinurlle sfenoldate
(4). — Celulele etmoidale (5). — Apofiza zigomatică (6).
— Siînca (7). — Atlasul (8). — Apoîiza odontoidă a
axisului (9).

O b s e r v a ţ i i - La persoanele cu gîtul siîtirt, planul orizontal este oblic faţă

de film; iar RC este înclinată cranio-caudal, rămînind perpendiculară pe planul
- orizontal.

115
Craniu vertical: bărbie — film, pe film curb
(vertico-sub mentală)

Fig. 122. P _ DV:

membrele superioare de-a
lungul corpului; capul în
extensie forţată, cu planul
sagital perpendicular pe
film, se reazemă cu băr-
bia şi regiunea submento-
cervicală pe filmul mulat
curb pe un sac de nisip
F — Bandă de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne

Fig. 123. RC înclinată

cranio-caudal; intră la
două laturi de deget îna-
intea vertexului; paralelă
la planul frontal
Fm 24X30 (1,8X24)
cm, în lung; împachetat,
împreună cu cele două
folii, în hîrtie neagră Fîg. 124. — Orbitele, peretele superior (I). — Sinurile
R — F—F = 75 cm; maxilare (2). — Mandibula (3). — Septul nazal (4). —
L; fără Bk; 65 kV; 125 Sinurile sfenoidale (5). — Apofiza bazilară (6), —
mAs Stîncile (7).

Observaţii. Numită şi poziţia Chaumet.

116
 Fig. Î25. P — DV; umărul Craniu oblic: mastoidă -
ridicat din partea în care este film
întors capul; antebraţul, flectat, (temporo-timpanică)
se reazemă cu mîna pe masă;
capul întors cu 90°, cu planul
sagital paralel cu caseta, se rea-
zemă cu orificiul auditiv extern
pe casetă, la două laturi de de-
get mai sus de mijlocul ei; pa-
vilionul urechii dat înainte
F — Bandă de fixare peste
cap; saci de nisip sub umărul
ridicat şi sub glezne

Fig. 126. RC înclinată

cranio-caudal; intră la 7
cm deasupra orificiului
auditiv extern, iese prin
orificiul auditiv extern din
partea de radiografiat
Ftn 33X18 cm, în lung
R — localizator Ma-
yer; fără Bk; 65 kV; 160
mAs

Fig. 127. — Limita posterioară a mastoidei (l).-Vîrfui

mastoidei (2). — Conturul superior al stîncii (3). — Vîrful
stîncii (4). — Condiluî maxilarului (5).

O b s e r v a ţ i i . Numită şi poziţia Schiiller. Incidenţă paralelă la axul mare al

stîncii. La persoanele obeze, care nu pot întoarce capul, se preferă decubitul
lateral, craninil de profil complet, iar caseta ridicată pe saci de nisip ia
nivelul capului. Se mai poate executa fără localizatorul Mayer, la distanţa
F—F = 75—100 cm şi flanşă cu deschizătura de 1 cm în diametru.

117
Craniu oblic: orbită, nas, umărul obrazului — film
(occipito-zigomaticâ)

Fig. 128. P — DV; partea supe-

rioară a toracelui îndepărtată de
masă; antebraţul, flectat, se rea-
zemă cu palmele pe masă; capul
întors cu planul sagital îăcînd
cu caseta un unghi de 45°; se
reazemă cu nasul, arcada su-
praorbitară şi umărul obrazului
din partea de radiografiat pe
mijlocul casetei. Bărbia uşor în-
depărtată de film
F — Bandă de fixare peste
cap; saci de nisip sub umeri şi
sub glezne

Fig. 130. — Peretele lateral al craniului (/). — Mastoida

(2), — Conturul superior al stîncii (3). — Vîrful stîncii
Fig. 129. RC înclinată caudo- (4). Condilul maxilarului (5).
cranial; intră printr-un punct
situat la un lat de deget deasu-
pra şi în afara protuberantei
occipitale externe; iese prin mij-
jocul liniei bazale.
Fm 13x18 cm, în lat; caseta,
ridicată în partea superioară, face
cu masa un unghi de cea. 10°
R — localizator Mayer, fără
Bk; 65 kV; 160 mAs

Numită şi poziţia Sienvers Incidenţă perpendj-

mare al stîncii. Se mai poate «xecuta fără locali
,„«« ..«j«. - distanţă F—F = 75—100 cm şi
tură de 1-cm în diametru.

118
 Fig. 131. P — DD; membrele
superioare de-a lungul corpului; Craniu oblic: mastoida — film
capul flectat şi întors de partea (fronio-mastoidianâ)
de radiografiat, cu planul sagi-
tal făcînd cu masa un unghi de
45°; se reazemă cu mastoida pe
casetă; pavilionul urechii dat
înainte
F — Bandă de fixare peste
cap

Fig. 132. RC înclinată cranio-

caudal; intră la 7 cm deasupra
unghiului extern al orbitei opuse
examinării; iese prin mastoida
de radiografiat
Fm 13X18 cm, în lung; margi-
nea superioară la trei laturi de
deget deasupra orificiului audi-
tiv extern
R — localizator Mayer; fără
Bk; 65 kV; 180 mAs

Fig. 133. — Vîrful mastoidei (/;. — Stînca (2).—

Celulele mastoidiene (3). — Antruî (4). — Condi-
Iul mandibulei (5).

O b s e r v a ţ i i . Numita şi poziţia Mayer. Incidenţa oblică în raport cu axul

stîncii. Cînd mastoida nu se lipeşte bine de caseta, se ridică marginea ei supe-
rioară cu cea. 8 cm. Se mai poate executa fără localizator Mayer, Ia distanţa
F—F = 75—100 cm şi îlanşă cu deschizătura de 1,5 cm în diametru.

119
Craniu oblic: orbită, nas, umărul obrazului — film
(temporo-orbitară)
Fig. 134. P — DV;
membrele superioare de-a
lungul corpului; capul,
întors, se reazemă cu ar-
cada supraorbitară, umă-
rul obrazului şi nasul pe
mijlocul casetei
F — Bandă de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne

Fig. 135. RC perpen-

diculară pe casetă; intră
prin cadranul postero-su-
perior al parietalului din
partea opusă; iese prin
unghiul extern al orbitei
de examinat; trebuie să
formeze cu planul orizon- Fig. 136. — Gaura optică (1). — Marginea orbitară (2,3).
tal un unghi de 40°, iar — Apofiza frontală a osului malar (4). — Planul sfenoi-
:u planul sagital unul dai (5). — Sinul frontal (6),
de 50°
Ftn 13X18 cm în lat
R — localizator Mayer;
fără Bk; 70 kV; 160 mAs
O b s e r v a ţ i i . Numită şi poziţia Rheşe-Goalwin. Se mai poate executa
fără localizator Mayer la distanţa F—F = 75—100 cm, cu flanşă cu des-
chizătura de 1 cm în diametru. Se vor executa totdeauna radiografii pentru
ambele canale optice, în poziţii perfect simetrice; de preferat pe acelaşi îilm.

120

L
 Fig. 137. P — DV; umărul
opus părţii de radiografiat ridi-
Craniu oblic: umărul obrazului film
cat; pacientul se reazemă cu mi- (zigomatlca malarâ)
na pe masa; celălalt membru
superior de-a lungul corpului;
capul se reazemă cu marginea
externă a orbitei şi malarul din
partea de radiografiat pe mijlo-
cul casetei
F — Bandă de fixare peste
cap; saci de nisip sub glezne şi
sub umărul ridicat

Fig. 138. RC înclinată postero-an-

terior în unghi de 50°; intră înaintea
conductului auditiv extern, sub arcada
zigomatică; iese prin malarul de ra-
diografiat
Fm 13X18 cm, în lung; marginea
inferioară în dreptul bărbiei
R — F—F = 75 cm; L; Bk; 65 kV;
100 mAs.

Fig. 139. — Osul malar de profil (M).

— Orbita (O). — Apofiza zigomatică
(Z). — Osul frontal (F). — Limita
O b s e r v a ţ i i . Nu:r„it;ţ şi poziţia Grashey. Se poate face şi cu 60 kV; 100 mAs, anterioară a etajului mijlociu (E).—
fără Bk; F-F = 100 cm. Arcada dentară superioară (DS).

121

L
Mandibula: ramura orizontală — film

Fig. 140. P — DL; uşor înclinat pe

spate; capul cade lateral pe casetă,
care are marginea inferioară ridicată
în unghi de cea. 20° faţă de planul
mesei; capul în uşoară extensie
F •— Saci de nisip la spate

Fig. 142. — Mandibula în jumătatea sa

dreaptă, respectiv stingă

Fig. 141. RC înclinată caudo-cra-

nial (cea. 15—-20°) şi către bărbie,
intră la două laturi de deget înapoia
unghiului mandibulei; iese prin rădă-
cina ultimului malar din partea de
radiografiat
Fm 13X18 cm, în lat; marginea
inferioară depăşeşte mandibula cu un
lat de deget; marginea anterioară
depăşeşte bărbia cu două laturi de
deget
^ _ f—F = 75 c m ; L; fără Bk;
55 kV; 60 mAs
O b s e r v a ţ i i . Numită şi poziţia maxilarului „desfăşu-
rat". Cînd avem de radiografiat numai ramura orizontală
dăm casetei o înclinaţie mai mică şi apropiem bărbia d«
casetă.

122
 Fig. 143. P — DV; antebra-
ţele în îlexie, se reazemă cu pal-
Mandibula: nas, bărbie — film
mele pe masă; capul în uşoară
extensie, cu planul sagital per-
pendicular pe casetă; se reaze-
mă în bărbie; nasul atinge ca-
seta
F — Banda de fixare peste
cap; sac de nisip sub glezne

Fig. 144. RC înclinată caudo-

cranial; este în planul sagitai,
paralelă la planul orizontal; in-
tră prin ceafă, ţintind bărbia
Fm 13x18 cm, în lung; mar-
ginea inferioară depăşeşte băr-
bia cu două laturi de deget;
marginile laterale la egală dis-
tantă de planul sagital.
R — F—F = 75 cm; L; Bk;
65 kV; 80 mAs

Fig. 145. — Mandibula de faţă. —• Se mai văd între

altele: Septul nazal (1). — Sinurile maxilare (2). —
Apofiza odontoidă a axisului.

Observaţii- Se mai poate executa cu bolnavul şezînd pe un scaun la marginea mesei.

123

L
Mandibula: bărbie — film

Fig. 146. P — Bolnavul

sade pe un scaun la mar- 1
ginea mesei; capul în
uşoară extensie, se rea-
zemă cu bărbia pe filmul
mulat curb pe un sac de
nisip
F — Bandă de fixare
peste cap

Fig. 148. — Imaginea de faţă a mandibulei. 1 — Incisivii

superiori. 2 — Incisivii inferiori. 3 — Gaura mentoniera. 4 —
Fig. 147. RC înclinată Simfiza mentoniera.
de sus în jos şi dinainte
înapoi; ţinteşte faţa an-
terioară a simfizei
Fm 13X18 cm, fără
ecrane, împachetat în
hîrtie neagră.
R — F~F = 25 cm;
L; fără Bk; 55 kV; 80
mAs.

Observaţii. Numită şi poziţia Brelton,

Se poate executa şi pe film drept.

124
 Fig. 149. P — DV; Mandibula: articulaţia temporo-maxilară—film
umărul ridicat din partea
în care este întors capul;
antebraţul, flectat, se rea-
zemă cu palma pe masă;
capul întors cu 90°, cu
planul sagital paralel cu
caseta; se reazemă cu
articulaţia temporo-maxi-
lară de radiografiat pe
mijlocul casetei; gura mult
deschisă
F — Banda de fixare
peste cap; sac de nisip
sub glezne

Fig. 150. RC perpen-

diculară pe casetă; intră
prin articulaţia temporo-
maxilară opusă celei de
radiografiat
Fm 13X18 cm; în
lung
R — Tubul în contact
cu pielea bolnavului; fără
localizator, fără Bk; 55 Fig. 151. — / — Condilul mandibulei. 2 — Articu-
kV; 60 mAs laţia temporo-maxilară. 3 — Arcada zigomaticâ.
4 — Apofiza coronoidă.

O b s e r v a ţ i i . Numită şi poziţia Parma. Se mai poate radiografia la 75—100 cm şi regim corespun-

zător (57 kV, 100 mAs). In acest caz, RC este înclinată; intră la un;!at de deget, înaintea dpndiluiui
opus regiunii de radiografiat şi iese prin artidulaţia de examinat. Localizator îngust. Radiografierea
nu se va repeta de multe -ori, din cauza cantităţii de raze pe care o primeşte pielea. în orice caz,
tubul trebuie să aibă un filtru de 1 mm Al. Se poate executa cu gura deschisă.

125
 REGULI PENTRU DINŢI
Fig. 152—195.

1. Examenul radiografie al dinţilor trebuie să preceadă b) Metoda intrabucală serveşte pentru toată
şi să controleze orice intervenţie dentară. dantura, însă cu greutate pentru molarul III inferior. Ea
2. Pentru orientare ne sînt necesare cîteva date anato- se face punînd bolnavul în decubit dorsal sau în poziţie
mice. Acestea le rezumăm în schemele din îig. 152, 153,154.
3. Există două metode de radiografiere a dinţilor:
a) metoda extrabucală, b) metoda intrabucală.
a) Metoda e xt r ab u c al â serveşte pentru ob-
ţinerea unei imagini de ansamblu a mandibulei, pentru mo-
larul III inferior (greu de radiografiat prin metoda intra-
bucală), pentru leziuni ale mandibulei de origine dentară
şi pentru bolnavii care nu pot deschide gura (trismus).
Aceasta metodă este descrisă la poziţiile 140, 143, 146.

Fig. 152. Arcadă den-

tară superioară la adult,
1 — incisivul central
stîng; 2 — incisivul la-
teral; 3 — caninul; 4 —
primul premolar; 5 — al
doilea premolar; 6 — pri- Fig. 153. Mandibula cu arcada dentară inferioară la adult. / — inci-
mul molar; 7 — al doilea sivul central stîng; 2 — incisivul lateral; 3 — caninul; 4 — primul
molar; 8 — al treilea premolar; o •— al doilea premolar; 6 — primul molar; 7 — al doilea
molar. molar; 8 — al treilea molar.

126
 Fig. 154. Anatomia dintelui
văzuta pe secţiunea unui molar
inferior complet dezvoltat. î —
smalţul coroanei; 2 ~ dentina
coroanei; 3 — pulpa; 4 — sep-
tul alveolar (interdentar); 5 —
spaţiul alveolo-dentar (perio-
dontai); 6 — peretele alveolei
dentare; 7 — rădăcina; 8 — ca-
nal radicular.
Dintele se compune din coroană
şi i _ 3 rădăcini. Coroana are
smalţ (1) dentină (2) şi o ca-
vitate în interiorul ei. Porţiunea
de la terminarea smalţului pînă
Ia deschiderea alveolei dentare
se numeşte colet.
ezîndâ. Cea în decubit dorsal permite o fixare mai bună
bolnavului, precum şi examenul celor care nu pot păstra
oziţia şezîndă. Poziţia şezîndâ este mai comodă pentru bol-
av şi mai uşoară pentru operatorul obişnuit cu asemenea
roiecţii. Pentru practicarea ei este nevoie de un scaun cu
ezemătoare de cap, care poate fi fixată la diferite niveluri,
upă înălţimea bolnavului.
Oricare ar fi poziţia bolnavului, el trebuie să stea liber,
econtractat, iar capul să fie bine fixat. Se aranjează în
realabil regimul de expunere, se aşază bolnavul şi apoi
e introduce filmul în gură, astfel ca expunerea să urmeze
nediat după aceasta.
Radiografia intrabucală dă imagini reduse, locale. Ea
:ebuie de multe ori completată cu una extrabucală, pentru
xplorarea vecinătăţii mai îndepărtate a dintelui.
Există două variante, după felul cum este aşezat filmul:
filmul în suprafaţa de masticaţie şi filmul ,,paralel" cu din-
tele (retroalveolar).
în tehnica cu filmul în suprafaţa de masticaţie, acesta
este introdus în gură; bolnavul muşcă uşor latura mare a
filmului; astfel se obţine un paralelism între film şi planşeul
bucal (fig. 155 A).
în tehnica cu filmul „paralel" cu dintele (retroalveo-
lară), filmul (de obicei de 3 X 4 cm) este aşezat pe faţa
internă a dintelui şi menţinut în această poziţie de indexul
sau policele bolnavului (fig. 155 B şi C).
Pentru ambele se întrebuinţează filme de 3 X 4 şi de
4 X 5 cm, după cum se menţionează la fiecare poziţie din
manual. Filmul este învelit într-o hîrtie pergament pentru
a fi ferit de umiditatea din gură şi în hîrtie neagră pentru
a-1 feri de lumină; va avea colţurile rotunjite pentru a nu
jena bolnavul. Unele filme sînt livrate de fabrică avînd o
foaie de staniol aşezată pe faţa opusă razei incidente, pen-
tru a absorbi razele secundare date de ţesuturile moi. Al-
tele sînt duble, avînd un singur strat de gelatină sensibilă;
astfel realizează filmul obişnuit radiografie, care are un strat
sensibil pe ambele feţe. Pentru examenul complet al întregii
danturi este nevoie de 10 filme (fig 156).
în ambele tehnici ale metodei intrabucale sînt două
reguli de păstrat: raza centrală să fie ortoradială, adică în
acelaşi plan cu axul dintelui, şi să fie ortogradă, adică ast-
fel înclinată îneît să proiecteze pe film dintele în mărimea
sa naturală. Prima (ortoradială) se realizează aducînd tu-
bul în dreptul dintelui de examinat, astfel ca raza centrală,
127
 A
Fig. 155. Principiile metodei intrabucale pentru radiografierea dinţilor. / — suprafaţa de mas-
ticaţie; 2 — axul dintelui; 3 — film; 4 — bisectoarea unghiului format de axul dintelui şi de film;
RC — raza centrala.
A — Tehnica cu film în suprafaţă de masticaţie. RC, perpendiculară pe bisectoarea (4) unghiului
format de axul dintelui (2) şi film (3), ţinteşte apexul dintelui.
B — Tehnica cu film „paralel" cu dintele (retroaîveolară). RC, perpendiculară pe bisectoarea (4)
unghiului format de axul dintelui (2) şi film (3), ţinteşte apexul dintelui.
C — Tehnica cu film „paralel" cu dintele (retroalveolară). Numai la molarii de 3X4 cm.
Fig. inferiori se poate rea-
156. — Examenul radiografie al dentitid prin zece filme
liza aşezarea filmului într-o poziţie aproape paralelă cu axul dintelui. .4 — dinţii superiori; B — dinţii inferiori.
Vom întrebuinţa următoarele notări:
dreaptă stingă
axul dintelui si filmul să fie în acelaşi plan (fig. 158 /). dinţii superiori 8 7 6 5 4 3 2 1
A doua (ortogradă) se realizează înclinînd raza centrală dinţii inferiori 8 7 6 5 4 3 2 1 [12 3 4 5 6 7 8
astfel ca să cadă perpendicular pe bisectoarea unghiului fă- Astfel, pe cele zece filme vom obţine:
8 7 6| ;
I . . . 2 1 ) 1 2 ; pe II . . 5 4 3 | ; III
cut de film şi axul dintelui (fig. 155 A, B, C). Pentru orien- p e

7
^ IV
v
tare, se ridică cu mîna buza bolnavului si se centrează .. . . ._
asupra dintelui, care este astfel vizibil, sau se va centra pe pe VI . . 1TTŢT~2- pe VII 5 4 31 • Pe Vili §76 ;
liniile apexurilor. Pentru dinţii superiori corespunde unei p e JX [3 4 g". pe ^
J6TT¥-

128
 Fig. 157. Proiecţia pe obraz A
a apexurilor dentare. Linia în-
treruptă superioară de la tragus ' " - • :

la aripa nasului, corespunde a-

pexurile dinţilor superiori. Linia
întreruptă inferioară, de la lo- D P n
bului urechii la proeminenţa
bărbiei, corespunde apexurilor
dinţilor inferiori.

II
Fig. 158. Incidenţe pentru disocierea rădăcinilor molarilor superiors
A — anterior; M — rădăcina buco-mezială (vestibuîară); P — radă-,
cina palatină; D — rădăcina buco-distală (vestibuîară).
/ — Incidenţa ortoradiala: RC, axul dintelui şi filmul se găsesc în
acelaşi plan.
linii care uneşte tragusul cu aripa nasului; pentru dinţii // — Incidenţa disto-excentrică; pune în evidenţă rădăcina buco-
mezială.
inferiori, cu o linie mergînd de Ia lobului urechii la pro- /// — Incidenţa mezio-excentrică; pune în evidenţă rădăcina
eminenţa bărbiei (fig. 157). buco-distală. • .....'. - .
IV, — Molar superior cu cele trei rădăcini. P — rădăcina palatin^;.
Cînd dorim să disociem optic canalele radiculare, mai celelalte două rădăcini sînt vestibulare; D — buco-distală ' | î M '•-*
ales la molarii superiori, care au trei rădăcini (fig. 158 IV), buco-mezială. , ';; :v::'?•; •
vom părăsi tehnica cu raza centrală ortoradiala. întrebuin-
ţăm o decalare mezială sau distală, în raport cu incidenţa
obişnuită. Realizăm astfel incidenţa mezio-excentrică sau
disto-excentrică (fig. 158 şi 159).
Incidenţa mezio-excentrică sau disto-excentrică este Fig. 159. Calc după radiografia
rareori întrebuinţată pentru molarii inferiori. molarilor superiori în incidenţa
ortoradiala.
La premolarii superiori, rădăcinile se suprapun în inci- S — Sinul maxilar superior;
denţa obişnuită (ortoradiala), de aceea în anumite cazuri P — rădăcina palatină; M —
rădăcina buco-mezială; D — ră-
întrebuinţăm o incidenţă disto-excentricâ de circa 10°. dăcina buco-distală.

S — Tehnica radiografică.

#>'"&.
Incisivii superiori; bolnavul şezînd — a

Fig. 160. P — Bolnavul sade pe

un scaun cu rezemătoare pentru cap.
Capul în poziţie medie cu planul me-
dian vertical; suprafaţa de masticaţie
orizontală.

Fig. 161 A. Re-

prezentarea sche-
matică a incidenţei,
1 — suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul
dintelui; 5 —filmul;
4 — bisectoarea un-
ghiului format de
axul dintelui şi film;
5 — r a z a centrală.

Fig. 161. RC înclinată cu cea.

+ 55° pe suprafaţa de masti-
caţie, astfel ca să cadă perpen-
dicular pe bisectoarea unghiu-
lui format de axul dintelui şi
film; intră la cea. 1 cm deasupra
vîrfului nasului (v. şi fig. 161
A).
Ftn 4X5 cm, introdus ori- Fig. 162. — Incisivii
zontal în gură; latura anteri- superiori în între-
oara (cea de 4 cm) uşor strînsă gime. / — Incisivii
între dinţi^îi depăşeşte în afară centrali. 2 — Inci-
cu l/2 crn. sivii laterali. 3 —-
# — F~F^Z0 cm; L; 50 Caninii.
kV; 40 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă; de
preferinţă în apnee.

130
 Fig. 163. P — Bolnavul sade Incisivii superiori; bolnavul
pe un scaun cu rezemătoare pen-
tru cap. Capul în poziţie medie,
cu planul median vertical; su-
prafaţa de masticaţie orizontală.

Fig. 164 A. Re-

prezentarea sche-
matică a inciden-i
tei. î — suprafaţa
de masticaţie; 2 —
axul dintelui; 3 —
bisectoarea unghiu-
lui format de axul
dintelui şi film (li-
nia curbă groasă);
4 — raza centrală.

Fig. 164. RC înclinată cu cea.

+ 45° pe suprafaţa de mastica-
ţie, astfel ca sa cadă perpendi-
cular pe bisectoarea unghiului
format de axul dintelui şi film;
intră la cea. 1 cm deasupra vîr-
fului nasului (v. şi fig. 164 A).
Fm 3X4 cm, aşezat pe faţa
internă a incisivilor superiori şi
fixat de policele bolnavului. La-
tura inferioară (cea de 3 cm)
depăşeşte dinţii cu Va cm.
$ _ F—F = 30 cm; L; 50
kV; 40 mAs. •

Fig. 165. — Incisivii

superiori în între-
gime. 1 — Incisivii
centrali. 2 — Inci-
sivii laterali. 3 —
Observaţii. Se va respecta o imobilizare perfectă; Caninii.
de preferinţă în apnee.
Incisivii superiori; bolnavul culcat

Fig. 166. P — DD; capul în flexie

accentuată; pernă triunghiulară sub
cap.

Fig. 167 A. Re-

prezentarea sche-
matică a incidenţei.
1 —• suprafaţa de
masticaţie; 2 —
axul dintelui; 3 —
filmul; 4 — bisec-
toarea unghiului
format de axul din-
telui şi film; 5 —
raza centrală.

Fig. 167. RC perpendiculara pe

bisectoarea unghiului format de axul
dintelui şi film; intra la cea. 1 cm
deasupra vîrfului nasului (v. şi fig.
167 A).
Fm 4X5 cm, introdus în gură, în
suprafaţa de masticaţie; latura ante- Fig. 168. Incisi-
rioară (cea de 4 cm) uşor strînsă vii superiori în în-
între dinţi, îi depăşeşte în afară cu tregime. 1 — Inci-
Vo cm. sivii centrali. 2 —
R — F—F = 30 cm; L; 50 kV; Incisivii laterali. 3
40 mAs. — Caninii.
1

O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă; de prefe-

rinţă în apnee. Se poate executa şi cu filmul paralel cu dintele
(retroalveolar). i -.4

132
 Caninul şi premolarii superiori; bolnavul şezînd
Fig. 169. P — Bolnavul
sade pe un scaun cu re-
zemătoare pentru cap. \
Capul în poziţie medie cu
planul median vertical;
suprafaţa de masticaţie
orizontală.

Fig. 170. RC înclinată la cea.

-f- 40° pe suprafaţa de masti-
caţie, astfel ca să cadă perpen-
dicular pe bisectoarea unghiului
format de axul dintelui şi film; Fig. 170 A Reprezentarea schematică a incidenţei. 1 —
intră pe linia apexurilor, ţintind suprafaţa de masticaţie; 2 — axul dintelui; 3 ~ bisec-
premolarul I (v. şi fig. 170 A.). toarea unghiului format de axul dintelui şi film; 4 —
raza centrală.
Ftn 3X4 cm, aşezat pe faţa
internă a caninului şi premola-
rilor şi fixat de indexul bolna-
vului opus regiunii de radio- Fig. 171. — Cani-
grafiat. Latura inferioară (cea nul şi premolarii
de 4 cm) depăşeşte dinţii cu 3 superiori. 3 — Ca-
mm. ninul. 4 — Premo-
larul I, 5 — Pre-
R
„ F—F = 30 cm; L; 50 molarul II. •O —
kV; 40 mAs. Molarul I. 7 — Mo-
larul II.

O b s e r v a ţ i i - Se va respecta o imobilizare perfecta; de preferinţă în apnee. Caninul se poate radio-

grafia separat; fiimul cu latura de 4 cm verticală; se centrează pe apexul caninului, înclinaţia RC fiind de
40—45° faţă de suprafaţa de masticaţie.

133
Molarii superiori; bolnavul şezînd

Fig. 172. P — Bolna-

vul sade pe un scaun cu
rezemătoare pentrti cap.
Capul în poziţie medie cu
planul -median vertical;
suprafaţa de masticaţie
orizontală.

Fig. 173 A. Re-

prezentarea sche-
matică a incidenţei.
l __ suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul
molarului; 3 — bi-
sectoarea unghiului
format de axul din-
telui şi film; 4 —
raza centrală.

Fig. 173. RC înclinată cu cea. + 30°

pe suprafaţa de masticaţie, astfel ca sa Fig. 174. — Molarii
cadă perpendicular pe blsectoarea un- superiori în între-
ghiului format de axul dintelui şi film; gime cu proiecţia
intră pe linia apexurilor, ţintind mo- sinului maxilar şi a
larul II (v. şi fig. 173 A). osului molar. 3 —
Fm 3X4 cm, aşezat pe faţa in- Caninul. 4 — Pre-
ternă a molarilor şi fixat de indexul molarul I. 5 — Pre-
bolnavului opus regiunii de radiogra-
fiat. Latura inferioară (cea de 4 cm)
molarul II. 6— Mo-
larul I. 7 — Mola-
8
depăşeşte dinţii cu 3 mm. rul II. 8 — Mola-
R
_ J ? _ F = 30 cm; L; 50 kV; rul III.
40 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o_ imobilizare perfect»; de prefe-
rinţă în apnee. La nevoie badijonaj cu novocamă 10% in iundiu
guru.

134

L_
 Fig. 175. P — DD;
capul întors cu 90° de
partea opusa regiunii de
radiografiat, este mult
flectat. Pernă triunghiu-
lară sub cap.
Fig. 176. RC perpen-
diculară pe bisectoarea
unghiului format de axul
dintelui şi film; intra
pe linia apexurilor, ţintind
molarul II (v. şi fig. 176
A.).
Fm 4pXl5 cm,, .intro-
dus în gură în suprafaţa
de masticaţie; latura mare
(cea de 5 cm) este strîn-
să uşor între molari.
R — F—F = 30 cm,
L; 50 kV; 40 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se poate executa şi cu filmul „paralel" cu din-
tele (retroalveolar). La nevoie, badljonaj cu novocaină 10% în
fundul gurii. Se va respecta o imobilizare perfectă; de preferinţă
în apnee
L
Molarii superiori; bolnavul culcai
4
Fig. 176 A. Re-
prezentarea schema-
tică a incidenţei. 1 —
suprafaţa de masti-
caţie; 2 — axul mo-
larului; 3 — bisec-
toarea unghiului;
format de axul din-
telui şi film; 4 —
raza centrală.
Fig. 177. — Molarii
superiori în între-
gime cu proiecţia
sinului maxilar şi a
osului molar. 3 —
Caninul. 4 — Pre-
molarul I. 5 — Pre-
molarul II. 6 —
Molarul 1.7 — Mo-
larul II. <S — Mo- '3 4 5
larul III.
135
 Incisivii inferiori; bolnavul şezînd — a

Fig. 178. P ~ Bolnavul sade

pe un scaun cu rezematoare pen-
tru cap. Capul în extensie cu pla-
nul median vertical; bărbia mult
ridicată. Fig. 179 A. Re-
prezentarea schema-
tică a incidenţei. 1
— suprafaţa de
masticaţie; 2 —
axul dintelui; 3 —
filmul; 4 — bisec-
toarea unghiului
format de axul din-
telui şi film; 5 —
raza centrală.

Fig. 179. RC înclinată cu cea.

— 50° pe suprafaţa de masti-
caţie, astfel ca să cadă\ perpen-
dicular pe bisectoarea unghiului
format de axul dintelui şi film.
Intră prin bărbie (v. şi fig. Fig. 180. — Incisi-
179 A.). vii inferiori în în-
Fm 4 x 5 cm, introdus în gură tregime. /. — Inci-
în suprafaţa de masticaţie. La- sivii centrali. 2 —
tura anterioară (cea de 4 cm) Incisivii laterali. 3
uşor strînsă în dinţi, îi depăşeşte — Caninii.
cu '/2 cm.
R — F—F = 30 cm; L; 50
kV; 40 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă; de
preferinţă în apnee.

136
 Fig. 181. P — Bolnavul sade
pe un scaun cu rezematoare pen-
Incisivii inferiori; bolnavul şezînd
tru cap. Capul în poziţie medie
cu planul median vertical; su-
prafaţa de masticaţie orizontală.

Fig. 182 A. Re-

prezentarea schema-
tică a incidenţei.
1 — suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul
Fig*. 182. RC înclinată cu cea. dintelui; 3 — bisec-
—20° pe suprafaţa de mastica- toarea unghiului
ţie, astfel ca să cadă perpendi- format de axul din-
cular pe bisectoarea unghiului telui şi film; 4 --
format de axul dintelui şi film. raza centrală.
Intră prin bărbie, ţintind spaţiul
care separă apexul incisivilor
centrali fv. şi fig. 182 A).
Fm 3X4 cm, aşezat pe faţa
internă a incisivilor şi fixat de
indexul bolnavului. Latura supe- î, 1 1
rioara (cea de 3 cm) depăşeşte
dinţii cu lf2 cm.
R — f — F = - 3 0 cm; L; 50
kV; 40 mAs.

Fig. 183. — Incisi-

vii inferiori în în-
tregime. / — Inci-
O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă: sivii centrali. 2 —
de preferinţă în apnee. Incisivii laterali.

137
Incisivii inferiori; bolnavul culcat

gt> 184. p - DD; capul, în ex-

tensie, se reazemă cu vertexul pe un
sac de nisip. Pernă triunghiulară sub
umeri.

Fig. 185 A. Reprezen-

tarea schematică a inci-
denţei. 1 — suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul din-
telui; 3 — filmul; 4 —
bisectoarea unghiului for-
mat de axul dintelui şi
film; 5 ~ raza centrală.

Fig..l85 Re înclinată caudo-

cranial; formează un unehi de
cea - 5 0 ° cu suprafaţa de mas-
ticaţie, astfel ca să cadă perpen-
dicular pe bisectoarea unghiului
format de axul dintelui şi film
ra
" l A P"n bărbie (v. şi fig' Fig. 186. — Incisi-
loo A). f t »
vii inferiori în în-
A Fm 4X5 cm, introdus pe gură tregime. 7 — Inci-
m suprafaţa de masticaţie. La- sivii centrali. 2 —
tura anterioară (cea de 4 cm) Incisivii laterali. 5
uşor strînsă în dinţi, îi depă- — Caninii.
şeşte cu cea. '/2 cm.

kv; 40 mAs.
Observaţii- Se poate executa şi cu filmul „paralel" cu din-
r V 0 V3 respecîa imo n
preferi ntă°îi a ° '' izare perfectă; de
 C a n i n u l
v K pe unTcaun"; ?' premolarii inferiori; bolnavul şezînd
rezemătoare pentru cap.
Capul în poziţie medie,
cu planul median verti-
cal; suprafaţa de masti-
caţie orizontală.

Fig. 188 A. Reprezen-

tarea schematică a inci-
denţei, l — suprafaţa de
masticaţie; 2 ~ axul din-
telui; 3 — bisectoarea un-
ghiului format de axul
dintelui şi film; 4 — raza
centrală.

Fig. 188. RC înclinată cu cea.

—10° pe suprafaţa de mastica-
ţie, astfel ca să cadă perpendi-
cular pe bisectoarea unghiului
format de axul dintelui şi film.
Intră pe linia apexurilor, ţintind
premolarul I (v. şi fig. 188 A). 3 / 2
Fm 3X4 cm, aşezat pe faţa
internă a caninului şi premola-
rilor şi fixat de indexul bolna-
vului, opus regiunii de radio- Fig. 189. — Cani-
grafiat. Este împins în planşeul nul şi premolarii
bucal, astfel ca latura superi- inferiori în întregit
oară (cea de 41 cm) să depă- me. 3 — Caninul.
şească dinţii numai cu 3 mm. 4 — Premolarul I.
R — F—F = 30 cm; L; 50 5 — Premolarul II.
kV; 40 mAs. 6 — Molarul I. 7 —
Molarul II.

O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă; de preferinţă în apnee. Caninul se poate radiografia

separat: filmul cu latura de 4 cm verticală; se centrează pe apexul caninului, înclinaţia RC fiind de —10°
(_15°) faţă de suprafaţa de masticaţie. Cînd curbura mandibulei n<u permite aplicarea filmului pe faţa internă
a caninului, se radiografiază pe film aşezat în suprafaţa de masticaţie.

139
Molarii inferiori; bolnavul şezînd

Fig. 190. P — Bolnavul sade

pe un scaun - cu rezemătoare
pentru cap. Capul în poziţie me-
die cu planul median vertical;
suprafaţa de masticaţie orizon-
tală.

Fig. 191 A. Re-

prezentarea schema-
tică a incidenţei.
1 — suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul
dintelui; 3 — bisec-
toarea unghiului
format de axul din-
telui şi film {la
molarii inferiori sînt
aproape paralele);
4 — raza centrală.

Fig. 191. RC înclinată cu cea.

—5° pe suprafaţa de masticaţie;
ţinteşte apexul molarului II,
pe linia apexurilor (v. şi fig,
191 A).
Fm 3X4 cm, aşezat pe faţa
internă a molarilor şi fixat de
indexul bolnavului opus părţii
de radiografiat. Este împins în
planşeul bucal, astfel ca latura
superioară (cea de 4 cm) să de-
păşească dinţii numai cu 3 mm.
fl _ F—F = 30 cm; L; 50
kV; 40 rnAs.
Fig. 192. — Molarii
inferiori în întregi-
m e 5 — Premola-
rul II. 6 — Molarul
\ 7 _ Molarul II.
8 — Molarul III.
O b s e r v a ţ i i . Se va respecta o imobilizare perfectă;
de preferinţă în apriee.

140
 Fig. 193. P — DD; capul, în-
tors cu 90° spre partea opusă Molarii inferiori; bolnavul culcat
regiunii de radiografiat, este a-
plecat uşor spre spate. Pernă
triunghiulară sub umeri şi gît.

Fig. 194 A. Re-

prezentarea schema-
tică a incidenţei.
1 — suprafaţa de
masticaţie; 2 — axul
dintelui; 3 — bisec-
toarea unghiului
format de axul din-
telui şi film (la
molarii inferiori sînt
aproape paralele);
4 — raza centrală.

Fig. 194. RC uşor înclinată

caudo-cranial, cu cea. —5°; ţin-
teşte apexul molarului II, pe li-
nia apexurilor (v. şi fig. 194 A).
Fm 3 X 4 cm, aşezat pe faţa
internă a molarilor' şi fixat de
indexul bolnavului, opus regiu-
nii de radiografiat. Este împins
în planşeul bucal, astfel ca
latura superioară (cea de 4
cm) să depăşească dinţii nu-
mai cu 3 mm.
/?•— F~7^ = 30 cm; L; 50
kV; 40 mAs.

g 195. _ Molarii
inferiori în întregi-
me. 5 — Premola-
rul II. 6 — Molarul
b s e r v a ţ i i . La nevoie, badijonaj cu novocaină 10% în fundul I. 7 — Molarul II.
urii. Se va'respecta o imobilizare perfectă; de preferinţă în apnee 8 — Molarul III.

141
 REGULI PENTRU
Cutia toracică. Coloana vertebrală. Bazinul.
în această parte studiem radiografierea cutiei toracice,
coloanei vertebrale şi bazinului (fig. 196).
CUTIA TORACICĂ
1. Ne interesează grilajul costal şi sternul, deoarece
radiografierea celorlalte oase componente ale cutiei tora-
cice — centura scapulară şi coloana vertebrală dorsală —
este expusă la regiunile respective.
2. în manual se arată cum se face radiografia de an-
samblu (P~A şi lateral) a grilajului costal; de multe ori,
însă, trebuie să facem numai radiografii parţiale, pe filme
mai mici şi centrate pe leziune.
3. E preferabil să aşezăm porţiunea de coastă lezată
paralel cu caseta; de aceea, toracele este aşezat în poziţii
oblice faţă de casetă, după nevoie. Este bine să cunoaşitem
oblicitatea printr-un examen radioscopic prealabil.
4. în radiografiile de ansamblu, cînd bănuim o leziune
într-un anumit punct, se aşază regiunea bolnavă mai
aproape de caseta (A-P sau P-A), iar raza centrală, perpen-
diculară, se îndreaptă spre mijlocul casetei (în special pen-
tru fracturile sau leziunile coastelor inferioare, sub a IX-a).
5. Perîtru a obţine coastele inferioare din stînga, se
poate administra bolnavului un amestec gazogen, care mă-
reşte fornixul gastric şi creează condiţii bune de vizibili-
tate. Se mai poate insufla colonul cu o pompă.
142
OASELETRUNCHIULUI
6. Vom avea grijă să scoatem proiecţia omoplaţilor din
cîmpul grilajului costal.
COLOANA VERTEBRALĂ
1. Coloana vertebrală se poate împărţi în trei segmente;
cervical, dorsal şi lombo-sacro-coccigian, în raport cu con-
diţiile diferite pe care le prezintă în ceea ce priveşte tehnica
radiografierii şi în funcţie de curbura, forma şi raporturile
anatomice diferite pe care le prezintă fiecare segment. De
asemenea, coloana vertebrală este foarte variată de la indi-
vid la individ. în afară de curburile normale, diformităţile
şi anomaliile nu sînt o raritate. Chiar la indivizii consideraţi
normali se găsesc uşoare grade de cifoză şi scolioză sau
ambele asociate. Aceste modificări de direcţie ne obligă să
examinăm coloana în mod variat, după cum se prezintă.
2. Pentru a se obţine imagini corecte ale vertebrelor
se fac radiografii regionale: Ci —C7; Ce—D4; D5—Li?
E>12—Si; L3—coccix. Centrăm în mijlocul regiunii şi între-
buinţăm un localizator care o cuprinde corect.
3. Chiar la unele vertebre ale aceleiaşi regiuni există
condiţii care cer radiografii cu tehnici speciale. Astfel, pri-
mele două vertebre cervicale (axis şi atlas) se radiografiază
separat în poziţia A — P; primele vertebre dorsale, la care
imaginea radiografică laterală nu se poate interpreta din
cauza suprapunerilor altor elemente, necesită radiografie-
rea în poziţia oblică; corpul veritebrei L5 se radiografiază Fig. 196. Sistemul osos al trunchiului {torace — coloana vertebrală
cu o înclinaţie a razei centrale diferită de aceea a restului — bazin.
coloanei lombare.
4. în unele cazuri se fac radiografii mai mari sau mai
mici, după nevoie. Din cauza poziţiei vertebrelor şi a curbu-
rilor obţinem detalii de formă şi mărime mai precise numai
pentru 3—4 vertebre din apropierea piciorului razei cen-
trale, însă este necesară o explorare mai largă a regiunii,
deoarece leziunile pot fi mai întinse decît bănuim noi. Tot-
deauna leziunea va fi aşezată pe mijlocul casetei. De ase-
menea sînt cazuri (scolioze întinse, metastaze vertebrale Di — Prima vertebră
multiple şi la distanţă) cînd explorăm regiuni mai mari pe dorsală;
Li — Prima vertebră
acelaşi film. lombară;
Ci — Coasta întîi;
5. Se recomandă să se facă cel puţin două radiografii C12 — Coasta a două-
ale aceleiaşi regiuni, în poziţii perpendiculare una pe alta: sprezecea.
de faţă (A — P) şi lateral. Este bin:e să facem chiar două pro- / — manubriul sternal;
2 — apendicele xifoid;
filuri (D — S şi S — D), pentru a pune în evidenţă leziuni 3 — corpul sternului;
laterale mici. 4 — aripa iliacă stîngă:
5 — articulaţia sacro-
6. în poziţia de faţă (A — P), bolnavul trebuie să fie iliacă dreaptă;
bine aşezat, planul frontal paralel cu masa, altfel vertebrele 6 — sacrul;
7 — coecixul;
apar rotite. De asemenea vom avea grijă ca bolnavul să nu 8 — pubisul drept;
stea strîmb, căci pot apărea scolioze. 9 — ischionul drept;
10 — gaura obturatoare
7. în poziţia laterală vom fi atenţi să reducem even- stîngă;
tualele scolioze produse de umerii prea largi la bărbat // — simfiza pubiană;
12 — spina iliacă antero-
sau de bazinul larg la femeie. Ele apar în regiunea lom- superioara dreaptă.
bară. Pentru a corecta curbura scoliotică se pun saci de
nisip sub bazin sau torace, după nevoie. M/ai putem între-
buinţa o pernă pneumatică specială sau materiale neabsor-
Dante pentru razele Rontgen, care reduc scolioza chiar în

143
 dreptul ei. Deci, la radiografierea laterală, regiunea respec-
tivă a coloanei vertebrale trebuie să fie paralelă cu caseta.
8. Pentru punerea în evidenţă a unor elemente ale
vertebrei (articulaţiile mici, istmul, găurile de conjugare)
întrebuinţăm poziţiile oblice şi speciale.
9. în prezenţa unei scolioze trebuie să ne gîndim Ia
posibilitatea unei anomalii şi să căutăm o hemivertebră
cuneiformă, precum şi o malformaţie a vertebrei L5, care
pot ifi cauza ei. O vertebră L5 de formă anormală poate
aluneca înainte, provocînd o viciere a bazinului; această
alunecare (spondilolisteză), cauză a distociei şi a diverselor
tulburări, se poate pune în evidenţă printr-o bună radio-
grafie laterală. De asemenea trebuie căutate malformaţii
congenitale (dezvoltare incompletă a unor corpuri verte-
brale sau a sudurii arcurilor ori o spină bifidă etc.).
în morbul Pott incipient, cînd clinica îl suspectează
şi examenul A — P şi lateral nu arată leziuni, vor fi necesare
incidenţe oblice pentru a pune în evidenţă leziuni care altfel
nu se văd. în majoritatea cazurilor, corpurile vertebrale
sînt cele afectate, de unde necesitatea examenelor laterale
(modificări la nivelul unui disc intervertebral, de calci ficare,
uzuri ale corpului). Examene repetate la intervale ne ajută
să urmărim evoluţia bolii.
10. La coloana vertebrală cervicală în A — P, în care apar
numai ultimele 5 vertebre, suprafeţele articulare se supra-
pun şi pot fi considerate greşit drept linii de fractură. Un
examen oblic arată bine apofizele articulare cu suprafeţele
respective şi gaura de conjugare, demonstrînd eventualele
linii de fractură si luxatiile.
144
Examenul lateral al coloanei cervicale se poate face în
două poziţii: în flexie şi în extensie maximă pentru a se
vedea punctul în jurul căruia mişcările sînt limitate (se
exceptează cazurile de fractură). Pe examenul lateral apar
şi laringele, cartilajul tiroid şi osul hioid.
11. Coloana dorsală nu dă imagini izotone pe toată în-
tinderea sa. în examenul A — P, regiunea superioară este mai
permeabilă decît cea inferioară. De aceea este bine să se
radiografieze separat cele două regiuni.
12. Pentru radiografierea coloanei lombare şi sacro-
coccigiene, colonul va fi în prealabil evacuat. Administrăm
bolnavului un purgativ uşor cu o seară înainte sau 1 — 2
clisme cu apă călduţă cu două ore înainte de radiografiere.
13. Fixarea bolnavului se face cu saci de nisip sau cu
o bandă de fixare (vezi partea I). în general, poziţia tre-
buie să fie comodă şi nedureroasă. înainte de expunere se
explică bolnavului operaţiile care vor urma, pentru ca să nu
fie surprins şi să nu se mişte tocmai la declanşarea curen-
tului.
14. însemnăm partea dreaptă şi stingă a filmului, res-
pectiv a casetei, prin literele D şi S confecţionate din plumb;
astfel vor putea fi recunoscute după developare. Mai există
şi alte metode, descrise în par,tea I a manualului.
15. în afară de regiunea cervicală a coloanei, care se
poate radiografia şi fără grilă, restul oaselor trunchiului se
vor radiografia cu grila antidifuzoare. în raport cu aceasta,
cu materialul întrebuinţat şi cu regiunea de radiografiat,
se stabileşte şi se aranjează regimul la masa de comandă
înainte de poziţionarea bolnavului şi fixarea lui.
 16. în manual, la fiecare poziţie, se înţelege că radio-
grafiile sînt făcute cu ecrane întăritoare; acolo unde se
poate face şi fără acestea este menţionat în plus.
17. Pentru aranjarea filmului, respectiv a casetei, în
raport cu regiunea de radiografiat vom lua puncte de reper
corespunzătoare pe faţa anterioară şi posterioară a trun-
chiului. Astfel: C3 corespunde unghiului mandibulei; Ce
cartilajului cricoid; C7 are apofiza spinoasă proeminentă;
T2 — T 3 corespund furculiţei sternale; T 3 — T 4 corespund
liniei care uneşte spinele omoplaţilor; T4 unghiului Louis
(al doilea spaţiu intercostal anterior); Ti se găseşte în drep-
tul unghiului inferior al omoplatului, cînd bolnavul stă cu
mîinile de-a lungul corpului; Tio corespunde apendicelui xi-
foid; L4 liniei crestelor iliace; L5 liniei spinelor iliace antero-
superioare; S2 liniei spinelor iliace postero-superioare.

BAZINUL

1. Se compune din trei oase. Cele două oase coxale, la-

terale, se unesc înainte în simfiza pubiană şi sacrul, care,
găsindu-se înapoi între cele două coxale, se leagă de ele
prin articulaţiile sacro-iliace (fig. 196).
2. Facem radiografii de ansamblu ale bazinului cu si-
metrie perfectă — planul frontal al bazinului paralel cu
caseta — sau parţiale, ale diferitelor regiuni (osul coxal,
simfiza pubiană, articulaţiile sacro-iliace). La fiecare re-
giune, radiografierea necesită poziţia optimă în raport cu
situaţia regiunii în centura pelviană (bazin).
3. Vom avea grijă şi aici, ca şi în regiunea îombo-
sacrată a coloanei, să pregătim bolnavul cu un purgativ
uşor luat cu o seară înainte sau cu 1 — 2 clisme cu apă
călduţă cu două ore înainte de examen.

ÎG — Tehnica radiografica. 145

Toracele P — A

Fig. 197. P — DV; braţele de-a

lungul corpului şi rotite în pro-'
naţie exagerată, cu palmele pri-
vind în sus.
F — Sac de nisip sub frunte
şi sub glezne.

Fig, 198. RC perpendiculară

pe casetă; intră Ia două laturi
de deget deasupra mijlocului li-
niei care trece prin unghiul infe-
rior a\ omoplaţilor.
Fm 30X40 cm, în lung sau
în lat; marginea cranială a ca-
setei depăşeşte umerii cu trei
laturi de deget; marginile late-
rale la egală distanţă de planul
median.
R ~ F—F = 100 cm; L; cu
Bk; 68 kV; 160 rnAs,

Fig, 199. — Vedere de ansamblu a grilajului costal,

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee, după inspiraţie profundă. Radiografia £e Arcurile anterioare au direcţia în jos şi înăuntru,
poate face şi în A—P; cu aceeaşi tehnică atunci ctnd leziunea este pe arcul iar concavitatea în sus; cele posterioare se îndreaptă
posteiior ai coastelor. Se poate face în ortostatism la bolnavii care pot sta în
picioare. în jos şi în afară, prezentînd concavitatea în jos.

146
 Fig. 200. P — DL; braţele
ridicate deasupra capului; pla-
Toracele lateral
nul frontal perpendicular pe
masă.
F — Sac de nisip rezemat
de bazin.

Fig. 201. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin centrul li-
niei axilare anterioare, la două
laturi de deget înapoia ei.
Fm 30X40 cm, în lung, mar-
ginea cranială a casetei depă-
şeşte cu trei laturi de deget axila;
marginea anterioară şi cea pos-
terioară la egală distanţă de păr-
ţile moi.
R — F—F = 100 cm; L; cu
Bk; 72 kV; 160 mAs.

Fig. 202. — Grilajul costal lateral. î — Opa-

citate dată de părţile moi. 2 — Manubriul
sternal. 3 — Corpul sternal 4 — Omoplatul.
C 2 . Cio = coasta a doua şi a zecea. Du,
DxiJ — vertebrele dorsale a doua şi a două-
sprezecea. Lj = vertebra întîi lombară. Au
fost reprezentate numai coastele din apro-
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după inspiraţie profundă. Se lace pentru pierea filmului.
examinarea arcului lateral ai coasielor, care sînt în contact ou caseta.

147
10*
Sternul P — A

Fig. 203. P — DK; capul în-

tors într-o parte; bravele de-a
lungul corpului şi rotite în pro-
naţie exagerată, palmele privind
în sus.
F — Saci de nisip sub cap
şi sub glezne.

Fig. 205. — / — Extre-

mitatea internă a clavicu-
culei 2 — Manubriul ster-
nal. 3 — Apendicele xi-
îoid.

Fig. 204. RC înclinată caudo-

craniial şi dinafară înăuntru;
intră la un lat de palmă la
dreapta sau stînga liniei media-
ne, în dreptul lui D 5 ; iese prin
mijlocul sternului.
Fm 18X24 cm, în lung; mar-
ginea craniaîă a casetei depă-
şeşte cu două laturi de deget
furculiţa sternală. Sternul 'pe
mijlocul casetei.
^ _ F—F = 100 cm; L; cu
Bk; 68-ftV; 125 mAs.
O b s e r v a ţ i i , Se lucrează în apnee. Se poate face o brahîra-
diograîie, tubul fiind în contact cu pielea spatelui, RC perpendi-
culară pe D6. Se mai poate executa aşezînd bolnavul în OAD faţă
de casetă; RC este perpendiculară pe casetă şi intră în dreptul lui
D6 la stînga apofizelor spinoase. Se va centra radioscopic.

148
 Fig. 206. P — DL; braţele aduse la
spate; pieptul scos înainte; planul Sternul lateral
frontal al corpului perpendicular pe
masă.
i 7 —Saci de nisip sub cap şi saci
de nisip rezemaţi de abdomen şi
spate.

Fig. 207. RC perpendiculară pe

casetă, tangentă la stern; intră prin
treimea mijlocie a sternului.
Fm 18X24 cm. în lung; marginea cra-
nială a casetei depăşeşte cu trei laturi
de deget furculiţa sternală; marginea
anterioară depăşeşte cu două laturi
de deget planul anterior al toracelui.
R — F—f = I00 cm; L; Bk; 80
kV; 160 mAs.

Fig. 208. — 1 — Faţa anterioară

a manubriului sternal. 2 — Sin-
condroza dintre manubriu şi
corpul sternului. 3 — Spaţiul
retrosternal^ 4 —^ Umbra cardio-
aortică. 5 — Diafragma.
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Se poate execuia
în poziţie şezîndă, poziţionarea făcîndu-se radioscopic.

149
Atlasul şi axisul A — P

Fig. 209. P — DD; membrele

superioare de-a lungul corpului;
capul, cu planul sagital perpen-
dicular pe casetă, este aşezat
astfel ca suprafaţa de masticaţie
a dinţilor superiori să fie per-
pendiculară pe casetă. Gura des-
chisă la maximum cu un dop
sau cu un carton gros.
F — Banda de fixare, cu saci
de nisip la capete, peste frunte.

Fig. 210. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin mijlocul
gurii deschise.
Ftn 13X18 cm, în lung; mar- Fig. 211. — / — Atlasul. 2 Axisul.
ginea cranială a casetei depă- 3 — Bolta palatină.
şeşte cu două laturi de deget
protuberanta occipitală.
# „ p—F == 100 cm; L; fără
Bk; 60 kV; 100 mAs.

Observaţii. Se poate executa şi în poziţie şezîndă.

150
 Fig. 212. P—DD; membrele
superioare de-a lungul corpului; Coloana cervicală A — P
capul în extensie, cu planul sa-
gital perpendicular pe masă;
bărbia mult ridicată.
F — Bandă de fixare, cu
saci de nisip la capete, peste
frunte; sac de nisip rezemat de
cap.

1/

Fig. 213. RC înclinată uşor

caudo-cranial (cea. 30°); intră
prin regiunea tiroidiană.
Fm 18X24 cm, în lung; mar-
ginea craniala a casetei depă-
şeşte cu două laturi de deget
protuberanta occipitală; margi-
nea dreaptă şi cea stîngă la
egală distanţă de planul me-
dian al gîtuluî.
R _ F—F = \00 cm; L; fără
Bk; 60 kV; 100 mAs.

Fig. 214. — 1 — Apofiza spinoasă C 4 . 2 — Tuber-

culul anterior Ce. 3 — Tuberculul posterior C 6 . 4 —
O b s e r v a ţ i i . Obiicitatea RC va îi cu atît mai accentuată cu cît curbura
coloanei este mai pronunţată. Primeie două vertebre cervicale mu apar pe această Apofiza transversă C7. C/// —Vertebra C3. Dju —
radiografie, ele sînt acoperite de mandibulă. Vertebra D 3 .

151
Coloana cervicală lateral (a)

Fig. 215. — P — DL; umerii

lăsaţi în jos; braţele înaintea
corpului; capul, în uşoară flexie,
se reazemă cu obrazul pe caseta
ridicată pe saci de nisip, astfel
ca planul coloanei cervicale să
fie paralel cu planul mesei
F — Sac de nisip rezemat
de spate.

Fig. 216. — RC, perpendiculară

pe casetă; intră prin mijlocul
liniei care prelungeşte în jos
marginea anterioară a mastoidei.
Fm 13x18 cm, în lung; mar-
ginea caudală a casetei este
mult împinsă în umăr, cea pos-
terioară depăşeşte cu două la- Fig. 217. — 1 — Occipitalul. 2 — Tuberculul poste-
turi de deget părţile moi. rior al atlasului. 3 — Traheea C///— Vertebra C 3 .
R — F—F = 75 cm; L; fărâ — Vertebra C 5 ,
Bk; 60 kV; 70 mAs.

Observaţii. In această poziţie, vertebra C? nu apare Ia indivizii cu gîtul scurt.

152
 Fig. 218. P — Bolna- Coloana cervicală lateral (b)
vul sade pe un scaun cu
spate; se reazemă cu u-
mărul de suportul casetei;
umerii lăsaţi cu braţele
atîrnînd de-a lungul cor-
pului; planul median al
capului şi corpului para-
lel cu caseta; bărbia uşor
ridicată.
F — Deasupra urechii
se poate pune un carton
orizontal între cap şi su-
portul casetei, pe care
bolnavul apasă uşor capul.

Fig. 219. RC perpen-

diculară pe casetă; intră
prin mijlocui liniei care
prelungeşte în jos mar-
ginea anterioară a mas-
toidei.
Ftn 13X18 cm, în lung;
marginea inferioară a ca-
setei cu un lat de deget
sub nivelul umărului; mar-
ginea posterioară depă-
şeşte părţile moi cu două
laturi de deget.
# _ F—F = 15O cm;
L; fără ,Bk; 70 kV; 125
mAs.

O b s e r v a ţ i i . Coloana cervicală apare în întiegime, nedeformată. Pentru

radiografia găurilor de conjugare se întrebuinţează aceeaşi poziţie, însă bolnavul Fig. 220. — ; Occipitalul. 2 Tuberculul posterior
este rotat în unghi de 35° spre casetă; pentru găurile de conjugare drepte se
a^ază bolnavul cu umărul drept pe casetă şi invers pentru cele stîngi. al atlasului. 3 Traheea. Cvii- Vertebra C7.

153
Coloana dorsală superioară A — P

Fig. 221. P — DD; braţele de-a lungul

corpului; spatele şi umerii se reazemă bine
pe masă.
F — Sac de nisip sub ceafă.

Fig. 223. — Di — Vertebra Di.

Dv — Vertebra D 5 .
Dxi — Vertebra D n .
7 — Coasta I. 2 — Coasta a XII-a.
H — Apofiza spinoasă a vertebrei Dit

Fig. 222. RC perpendiculară pe mijlocul

casetei.
Fm 24X30 cm, în lung; marginea cra-
nială a casetei depăşeşte cu două laturi de
deget umerii. Coloana este aşezată pe mij-
locul casetei.
R — F~F=\00 cm; L; cu Bk; 75 kV;
160 mAs.

O b s e r v a ţ i î. Se fucrează în apnee după inspiraţie profundă. Apar nedefor-

mate numai trei vertebre, de aceea recomandăm să se radiografieze pe rînd
numai cîte un segment de treî vertebre.

154
 Fig. 224. P — DL; braţele ridicate,
plănui frontal al corpului perpendicular
Coloana dorsală superioară lateral
pe masa; coapsele şi genunchii uşor
îlectaţi.
F — Sac de nisip rezemat de ab-
domen şi sub cap.

Fig. 226. — Dm — Vertebra

D 3 . Dx — Vertebra D 1 0 . / —
Omoplatul. 2 — Inima (ventri-
cul stîng). 3 — Diafragma. 4 —
Gaura de conjugare Dv — Dvi
5 — Pediculul vertebrei D$. 6
— Apofiza spinoasă a vertebrei
D6.

Fig. 225. RC perpendiculară pe

casetă, intră la nivelul vertebrei D s ,
pe o linie situată la trei laturi de de-
get înaintea planului spatelui.
Fm 24x30 cm, în lung; marginea
craniala a casetei depăşeşte cu trei la-
turi de deget axila; cea posterioară
depăşeşte cu 2 laturi de deget planul
spatelui.
R — F—F= 100 cm; L; cu Bk;
75 kV; 160 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după inspiraţie profundă. Primele 2—3

vertebre, dorsale sfnt acoperite de opacitatea umerilor, de eceea se preferă
executarea radiografiei în poziţie semitaterală.

55
 Fig. 230. P — DD; braţele de-a Coloana dorso-lombară A — P
lungul corpului; spatele şi umerii se
reazemă bine pe masă; genunchii şi
coapsele flectate; picioarele rezemate pe
un sac de nisip.
F — Sac de nisip sub cap.

Fig. 231. RC perpendiculara pe

caseta; intră la trei laturi de deget
deasupra apendicelui xifoid.
Fm 24X30 cm, în lung; marginea
cranială a casetei cu trei laturi de de-
get deasupra vîrfului inferior al omo-
plaţilor. Coloana este aşezată pe mij-
locul casetei.
R — F—F=IOQ cm; L; cu SA; 75
kV; !60 mAs.

Fig. 232. D VIU — Vertebra D s

1 — Vertebra L\. 2 — Apofiza
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după Inspiraţie profundă. La indivizii cu articulară superioară a vertebrei
habitus astenicus, apendicele xifoid fiind coborît, RC intră ia 4 laturi de deget L3.
deasupra acestuia.

157
Coloana dorso-lombară lateral

Fig. 233. P — DL; braţele aduse

înainte; planul fronta! al corpului per-
pendicular pe planul mesei; coapsele
şi gambele mult flectate.
F — Saci de nisip rezemaţi de
omoplaţi şi bazin; saci de nisip sub
cap.

Fig. 235. Dvn — Vertebra D 7 .

Dxn — Vertebra D12. Li — Ver-
tebra Li. C12 — Coasta a XII-a.

Fig. 234. RC perpendiculară pe

casetă; intră la trei laturi de deget
înaintea spatelui şi trei laturi de deget
deasupra nivelului apendicelui xiîoid.
Fm 24X30 cm, în lung; marginea
cranială a casetei cu trei laturi de de-
get deasupra vîrîului inferior al omo-
platului ; marginea posterioară depă-
şeşte cu două laturi de deget planul
spatelui.
/? — F—F = 100 cm; L; cu Bk; 75
kV; 200 mAs.

Observaţii. Se lucrează în apnee, dupŞ

cu habitus astenicus, apendicele xifpid îiind i
deget deasupra nivelului acestuia.

158
 Fig. 236. P — DD; braţele de-a lun-
gul corpului; genunchii mult flectaţi, Coloana lombară A — P
F — Picioarele rezemate pe un sac
de nisip; sac de nisip sub cap.

Fig. 238. — / — Marginea anterioară

a suprafeţei superioare L2. 2 — Mar-
ginea posterîoară a suprafeţei supe-
rioare L 2 . 3 — Marginea posterioară a
suprafeţei inferioare L2. 4 — Marginea
anterioară a suprafeţei inferioare L.,.
5 — Apofiza transversă L5. 6 — Ori-
ficiul superior al canalului sacrat.
Dxii ~ Vertebra D i 2 .

Fig. 237. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră prin mijlocul liniei care
uneşte apendicele xifoid cu pubisul.
Fm 24 X 30 cm, în lung; margi-
nea craniala a casetei Ia două laturi
de deget deasupra nivelului apendice-
lui xifoid. Coloana aşezată pe mijlo-
cul casetei.
R — F — F = 1 0 0 cm; I ; cu Bk:
75 kV; 160 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după respiraţie moderată. La indivizii cu

habitus astenicus, apend'ceie xifoid Hind coborît, RC intră prin treimea superioară
a liniei care-1 uneşte cu pubisuî. Trebuie redusă lordoza lombară. Bolnavul va îl
•pregătit printr-un purgativ luat în seara care precede examenul sau prin 1—2
clisme cu apă călduţă simplă, fâcute în dimineaţa examenului.

159
Coloana lombară, lateral

Fig. 239. P — DL; braţele aduse

înainte; planul frontal al corpului per-
pendicular pe planul mesei; coapsele
şi gambele mult fîectate.
F — Saci de nisip rezemaţi de
omoplaţi şi bazin; sac de nisip sub cap.

Fig. 241, — / —Apofiza articu-

lară inferioară L ? . 2~ Apoîiza
transversă L3. 3 —Apofiza spi-
noasă L3. 4 — Apofiza articu-
lară superioară L 4 . Dxn — Ver-
tebra D 1 2 . Ly — Vertebra L5.

Fig. 240. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră la patru laturi de deget
deasupra crestei iliace şi la trei laturi
de deget înaintea planului spatelui,
Fm 24 X 30 cm; în lung; marginea
cranială a casetei la două laturi de de-
get deasupra nivelului apendicelui xi-
foid; marginea posterioară depăşeşte
cu două laturi de deget planul spatelui.
r 7
R — / - / = 1 0 0 cm; L; cu Bk:
85 kV; 250 mAs.

b e V ! S re Ză ap ee l o a n a
?ă fi- na rflJia V., f?imi;? S?e a*"P rGp" ara ' b^ l n a v u ! (respectiv apofizele spinoase)
î t t o i,r3 w « ; - , , ° Printr-un purgativ uşororadm!
adm!
S 'făcuteînîn
examen«lîîifinlep S a U p n " *~2 d ! s m e M a p ă S i m P l â ^Idută'făcute
 Coloana lombară, semilateral
Fig. 244. — XII — Vertebra
Dj2. I—V —- Cele cinci vertebre
lombare. I — Apofiza spinoasă
a vertebrei L2. 2 — Apofiza
transversă departe de film a
vertebrei L3. 3 — Apofiza trans-
versă, aproape de film, a verte-
brei L3. 4 — Pediculul, aproape
de film, al vertebrei L3. 5 —
Apofiza articulară inferioară,
aproape de film, a vertebrei L2.
"ig. 242; P — DL; aplecat înapoi; planul 6 — Apofiza articulară supe-
rioară, aproape de film, a verte-
rontal al corpului formează cu planul mesei un brei L4.
nghi de 45°. Coloana perfect paralela cu caseta,
îraţele duse înainte; coapsele şi gambele flectate.
F—Sac de nisip sub cap; saci de nisip re-
emaţi de spate.

Fig. 243. RC perpendiculară

pe casetă; intră la patru laturi
de deget deasupra crestei iliace
şi Ia trei laturi de deget înain-
tea planului spatelui.
Fm 24 X 30 cm, în lung;
marginea cranială a casetei la
două laturi de deget deasupra
nivelului apendicelui xifoid; cea
posterioară întrece cu două la-
turi de deget planul spatelui.
# — F—F^ 100 cm; L; cu
Bk; 80 kV; 200 mAs.

D b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Se prepar.1 bolnavul prinţr-un purgativ

işor administrat cu o seară înainte, sau prin 1—2 clisme cu apă simplă călduţă,
acute în dimineaţa examenului. Foloseşte pentru radiografia articulaţiilor mici
ntervertebrale. Pentru ceîe drepte se va pleca din DL drept, invers pentru cele
stingi.

Tehnica radiografică. 161

Vertebra Ls şi sacrul A — P

Fig. 245. P — DD; braţele

de-a lungul corpului; genunchii
flectaţi.
F — Saci de nisip sub pi-
cioare; sac de nisip sub cap.

Fig. 246. RC înclinată cau-

do-cranial (cea. 20°); intră la
patrii laturi de deget deasupra
simfizei pubiene; iese prin spa- Fig. 247. — L/v — Vertebra L4
ţiu dintre L5 şi Si.
Fm 24 X 30 cm, în lung;
marginea cranială a casetei de-
păşeşte cu trei laturi de deget
crestele iliace; coloana pe mij-
locul casetei.
R — F—F= 100 cm, L; cu
Bk; 75 kV; 160 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Apare bine corpul vertebrei L5. Arcul posterior

se vede bine pe rad-ografia din poziţia: coloana lombară A—P.
Se va prepara bolnavul prîntr-un purgativ uşor administrat cu o
seară înainte, sau prin 1—2 clisme de apă călduţă făcute în dimi-
neaţa examenului.

162
 Fig. 248. P — DD; mem-
brele inferioare în extensie şi Sacrul şi coccixul A — P
apropiate; călcîiele uşor înde-
părtate; bazinul perfect orizon-
tal pe masă.
F — Saci cu nisip pe gambe
şi sub cap.

Fig. 249. RC perpendiculară

pe caseta; intră la trei laturi de
deget deasupra simfizei pubiene.
Fm 18 X 24 cm, în lung;
marginea caii dală a casetei la
nivelul marginii inferioare a
pubisului. Linia interfesieră pe
mijlocul casetei.
R — F—F=\00 cm; L; cu
Bk; 75 kV; 160 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se va prepara bo'navul printr-un purgativ uşor administrat cu

o seară înainte sau prin 1—2 clisme cu apă călduţa, făcute în dimineaţa exame- Fig. 250. — / Marginea posterioara a articulaţiei
nului. Coccixul se mai poate radiografia întroducînd în anus un film de 2,5X3 cm. sacro-iliace. 2 — Marginea anterioară a articulaţiei
cu colţurile rotunjite, aplicat pe im carton de aceeaşi mărime şi învelită în hîrtie
ceratA neagră- Incidenţa RC postero-anterioară. Se obţine o imagine detaliata. sacro-iliace. 3 — Coccixul. Z-v — Vertebra L5.

li" 163
 Sacrul şi coccixul lateral

Fig. 251 P - DL; braţele aduse

mainte; pianul frontal al corpului per-
pendicular pe planul mesei; coapsele
şi gambele mult flectate
_ F— Saci de nisip rezemaţi de spate
şi sub cap.

Fig. 252. RC perpendiculară pe ca-

setă, intră la un lat de deget deasupra
plicii interfesiere şi la două laturi de
deget înaintea planului posterior al
sacrului.
Fm 24 X 30 cm, în lung; marginea
caudală a casetei la nivelul marginii
inferioare a simfizei pubiene.
R — f _ F _ 1 0 0 c m ; L. c u Bk.
85 kV; 200 mAs,
Fig. 253. — / — Creasta sacrului. 2 — Canalul
sacrului. 3 -~ Coccixul. 4 — Capul femoral.
Lv ~ Vertebra L5.

Observaţii, Se va avea grije de o bună imobilizare-

164
Fig. 254: P — DL pe partea Coloana lombară, găurile de conjugare
bolnavă; bazinul aplecat îna-
inte- planul său frontal face cu
masa un unghi de 60°; planul
frontal al toracelui rămîne per-
pendicular pe planul mesei. Bra- Lui
ţele duse înainte; coapsele şi
genunchii uşor flectaţi.
&
p „ Sac de nisip sub cap;
saci de nisip rezemaţi de abdo-
men şi torace. Se lucrează în
apnee.

Fig. 255. RC înclinată cranio-cau-

dal, se găseşte în planul frontal al
corpului şi formează cu verticala, pe
linia apofizelor spinoase, un unghi de
15°. Ţinteşte al V-lea spaţiu interverte-
brah'iese aproximativ prin regiunea
inguinală din partea de radiografiat.
Verticala pe linia apofizelor spinoase
se confundă cu verticala pe masa de
examinat cînd coloana lombară este
paralelă cu caseta; va avea o încli-
nare cranio-caudală cînd coloana for-
mează o scolioză cu convexitatea spre Fig 256. — Lin — Vertebra L3. L /v— Vertebra
casetă; va avea ojnclinare caudo-cra- L„, LV —Vertebra L 5 .5 — Sacrul. /, 2, 3 — Ul-
nială 'cînd coloana lombară formează timele trei găuri de conjugare lombare.
o scolioză cu concavitatea spre caseta.
Fm 18 X 24 cm, în lung; mijlocul
casetei corespunde punctului de ieşire
al razei centrale.
_/? _ f _ / = l O O cm; L; cu Bk;
80 kV; 200 mAs.

O b s e r v a ţ i i - Se mai numeşte tehnica Kovăcs. Se întrebuinţează mai ales pentru ultimele: găuri
de conjugare ale coloanei lombare. Kovâcs mai precizează că punctul de intrare Ş 1 .d ^ ^flf^r'n-V
pentru gaura de conjugare L - S „ spinei ilicce postero-superloare de partea opusa cele f "dmgrahat
sau cu două laturi de deget mai cranisl. Se pregăteşte bolnavul pnntr-iin. purgativ uţor uat cu o seara
înainte, sau prin 1-2 clisme cu apă simplă, călduţă, făcute în dimineaţa examenului.

165
 Bazinul A — p

^ r i o a f e 7n e ^ e n s ^
apropiate; călcîiele uşor înde
partale Membrele su^er e
de-a lungul corpului. P anul
spinelor iliace antero-superoare
strict paralel cu planul m P e s T
„zi "" V l ^ u n l e Picioarelor le-
gate cu o f a ş a. Saci de nisip
sub cap şi pe genunchi.

P er P e "diculară pe ca-
prm mijlocul linie carP
CU simfi
' S ' crn, în at- "
t i d
eg et crestele
ni L f , iliace; margi-
mk Werale la egală distanţă' de pfr-

166
LI.
 Fig. 260. P — DL; bazinul înclinat
înainte (cea. 45°); membrul sănătos Osul iliac lateral
din partea sănătoasă flectat, cu ge-
nunchiul rezemat pe un sac de nisip;
membrul inferior, din partea de radio-
grafiat, în extensie.
F — Sac de nisip rezemat în faţă,
de torace.

Fig. 261. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră la două laturi de deget
înapoia extremităţii superioare a plicii
interfesiere.
Fm 24 X 30 cm, în lung; margi-
nea craniala a casetei depăşeşte cu
trei laturi de deget creasta iliacă;
marginea posterioară depăşeşte cu trei
laturi de deget planul fesei.
R — F—F = 75 cm; L; cu Bk;
68 kV; 160 mAs.

Fig. 262. — ; — Creasta iliacă. 2 — Articu-

laţia sacro-iliacă. 3 — Faţa externă a osului
iliac. 4 —Articulaţia coxo-femorală. 5 — Capul
O b s e r v a ţ i i . înclinaţia înainte a bazinului variază cu habitusul bolnavului, femoral. 6 — Marele trohanter. 7 — Ischionul.
de aceea este bine ca înainte de radiografie să se hotărască înclinaţia la radîo- 8 — Vertebra L5. 9 — Sacrul. 10 — Faţa in-
scopie. ternă a osului iliac, i/ —Pubisul.

16?
Pubisul P — A

Fig. 263. P — ;
gambele uşor flectate;
pubisul se reazemă pe
masă.
F — Pernă sub piept;
saci de nisip sub gambe.

Fig. 265. — / — Sacrul. 2 — Gaura obturatoare. 3 Ischionul.

4 — Simîiza pubiană. 5 —Capul femoral.

Fig. 264. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră prin treimea superioară a
plicii interfesiere; iese prin marginea
superioară a pubisului.
Fm 18 X 24 cm, în lat; pubisul pe
centrul casetei.
R — F—F=100 cm; L; cu Bk;
68 kV; 160 mAs.

O b s e r v a ţ i i . RC se poate înclina uşor caudo-cranial pentru a proiecta cocci-

xul deasupra pubisuluî. Se va prepara bolnavul printr-un purgativ uşor adminis-
trat cu o seară înainte, sau prin I—1 clisme de apă călduţa, făcute în dimineaţa
examenului.

168
 Fig. 266. P — DD; planul
sptnelor iliace antero-superioare Articulaţia sacro-iliacă A — P
perfect orizontal. Mîinile pe
piept; membrele inferioare în
extensie.
F — Sac de nisip sub cap;
sac de nisip pe gamba din par-
tea de radiografiat.

Fîg. 267. RC uşor înclinată

caudo-cranial şi dinafară-înăun-
tru: intră prin linia ingui-
nală, la un lat de deget sub
spina iliacă antero-superioară.
Ftn 18 x 24 cm, în lat; arti-
culaţia de radiografiat pe cen-
trul casetei.
R — F—F= 100 cm; L; cu Fig. 268. — / — Vertebra U 2 —Vertebra L 5 . 3~ Ar-
Bk; 68 kV; 160 mAs, ticulaţia sacro-iliacă dreaptă. 4 — Suprafaţă nearticu-
lară. 5—Articulaţia sacro-iliacă stingă prinsă tangen-
ţial. 6 — Spina iliacă postero-inferioară. 7 — Sacrul.

O b s e r v a ţ i i . Esta necesar să se radiografieze şi developeze cu aceeaşi tehnică

ambele articulaţii sacro-iliace pentru examenul comparativ. Se va prepara bolna-
vul cu un purgativ uşor administrat ou o seară înainte, sau 1—2 clisme cu apă
căldulă, făcute în dimineaţa examenului.

169
Micul bazin axial

Fig. 269. P — Bolnavul sade

pe caseta pusă îa marginea me-
sei; corpul aplecat înapoi cu
cea. 45°, în lordoză lombară
exagerată; se reazemă în mîini.
F — Picioarele aşezate pe un
scaun,

Fig. 271. — Sacrul văzut scurtat. 2 ~ Promontoriul

C 4 — Simiizâ pubiană. 5 —Spina iscftiaticâ*.
Articulaţia coxo-femoraîă. 7 —Capul femoral.

i?C perpendiculara
intră îa
biene.
Frn 24 X 30 cm, în lat; mar-
ginea anterioară a casetei de-
păşeşte cu două laturi de deget
simfisa pubiană; linia inter fe--
sieră pe mijlocul casetei.
# — /?__/? — too cm; L;
fără Bk; 65 kV; 200 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se va prepara prinfr-«n purgativ

administrat cu a seară înainte, găti 1—2 clîsme cu apl
în dimineaţa exarneimiut
 REGULI PENTRU MEMBRE
Cînd se radiografiază scheletul membrelor, trebuie să
urmăm anumite reguli, date în general în partea întîi a
manualului. Repetăm unele din ele şi adăugăm aci cîteva
reguli particulare pentru membre.
1. Se hotărăşte dacă este necesară grila antidifuzoare
sau nu şi dacă radiografia se face cu ecrane întăritoare sau
fără. în raport cu acestea, cu materialul întrebuinţat, cu
regiunea de radiografiat, se stabileşte şi se aranjează regi-
mul la masa de comandă înainte de poziţionarea şi fixarea
bolnavului .
2. Prin măsurarea diametrului regiunii se poate hotărî
Mlovoltajul necesar. Pentru a obţine fineţe, lucru important
la oase, întrebuinţăm o tensiune mai mică, un focar mic,
o distanţă focar-film (F—F) cît mai mare şi acolo unde
se poate ne dispensăm de ecrane întăritoare şi grila anti-
difuzoare.
3. Se alege un localizator (sau se potriveşte diafragma),
ce acoperă în întindere numai regiunea care trebuie radio-
grafiată.
4. Se înseamnă totdeauna partea dreaptă şi stîngă a
filmului (a casetei) prin literele D şi S confecţionate din
plumb; astfel vor putea fi recunoscute după developare.
Mai sînt şi alte metode, descrise în partea întîi a manua-
lului.
5. Dacă membrul este în aparat gipsat, se ridică tensiu-
nea cu 8 kV şi se măreşte timpul de expunere cu jumătate.
6. în manual se găseşte poziţia clasică (standard) în
care trebuie făcute majoritatea examenelor. Uneori trebuie
făcute însă examene atipice, pentru a pune în evidenţă
leziuni care nu ar apărea prin poziţia standard. în acest
scop este deseori necesară o radioscopie prealabilă pentru
a găsi poziţia cea mai favorabilă.
7. Nu ne vom mulţumi niciodată numai cu un examen
radioscopie; acesta este utilizat pentru reducerea fracturilor
şi luxaţiilor. Va fi urmat totdeauna de o radiografie.
8. Radiografierea unei regiuni a scheletului membrelor
se face cel puţin în două poziţii perpendiculare una pe alta
(A—P şi lateral); se preferă ca acestea să fie făcute pe
acelaşi film. Astfel se obţin imagini care se cunosc în mod
clasic, se pot compara cu normalul şi sînt uşor de citit.
Se pot radiografia pe acelaşi film mai mare două po-
ziţii, acoperind cu un cauciuc plumbat restul filmului, în
timpul expunerii uneia din ele. Spre exemplu, pe un film
de 24 X 30 cm, facem cotul A — P pe jumătate de film şi la-
teral pe cealaltă jumătate.
9. Osul va corespunde cu mijlocul filmului, iar raza
centrală perpendiculară pe casetă, acolo unde este posibil.
10. Partea bolnavă este aşezată în contact cu caseta,
pentru ca imaginea să nu fie deformată.
11. Regiunea afectată se va proiecta în centrul casetei.
Astfel obţinem pe film şi regiunile vecine, care pot prezenta
leziuni nebănuite de noi.
171
 12. Cînd se execută un examen al unui os lung, se va Fig. 272. — Reprezentarea sche-
matică a oaselor membrului su-
prinde una din extremităţile vecine pentru a şti să ne orien- perior şi ale centurii scapulo-
tăm la citire (de exemplu: la o fractură a treimii medii a htimeraîe.
A — omoplatul; B — clavi-
femurului se vai cuprinde pe film şi genunchiul sau articula- cula; C — humerusul; D — ra-
ţia coxo-femorala). diusul; E — cubitusul; F —
oasele carpului; G —oasele me-
13. Se preferă să se execute radiografii comparative tacarpiene (primul metacarpian
ale regiunii bolnave şi ale celei sănătoase. în acest scop, la police, al cincilea metacar-
pian la degetul mic); H — fa-
bolnavul este aşezat simetric şi, cînd este posibil, ambele re- langele degetelor [falanga pro-
giuni sînt radiografiate pe acelaşi film. Cînd regiunile sînt ximală (falanga), falanga me-
die (falangina) şi falanga dis-
depărtate una de alta (de exemplu: articulaţia scapuio- tală (falangeta)].
humerală, articulaţia coxo-femorală), se fac doua filme mai 1 — apofiza coracoidă; 2 —
mici, avînd grijă ca incidenţa razei centrale şi poziţia bol- acromionul; 3 — articulaţia
acromio-claviculara; 4 — cavita-
navului să fie aceleaşi. Developarea şi fixarea se fac simul- tea glenoidă; 5 — capul hume-
tan, pentru a obţine aceleaşi rezultate. ral; 6 — mica tuberozitate; 7 —
marea tuberozitate; 8 — epicon-
14. Sînt cazuri cînd vrem să scoatem în evidenţă unele dilul; 9 — epiirohleea; 10 — cu-
oase peste care se suprapune imaginea altora (de exemplu: puşoara radială; // — apofiza
stiloidâ radială; 12 — apofiza
să apară mai bine rotula din suprapunerea extremităţii stiloidă cubitală,
distale a femurului). Apropiem tubul (care este protejat) de
bolnav pînă la atingerea cu tegumentele, astfel că oasele mai
apropiate de tub vor fi proiectate mult mărite şi slab vizi-
bile, iar cele apropiate de casetă vor apărea bine desemnate
(în cazul rotulei, radiografia se execută genunchiul fiind
cu rotula lipită de casetă, deci în P—A). Facem o bra-
higrafie.
15. Fixarea bolnavului se face cu saci de nisip sau cu
banda descrisă în partea întîi a manualului. în general, po-
ziţia trebuie să fie comodă şi nedureroasă. La extremităţi
se obişnuieşte să se pună cîte un sac de nisip în partea su-
perioară şi inferioară a regiunii, care asigură mai bine imo-

172
 Fig. 273. — Reprezenta- bilitatea. înainte de expunere se explică bolnavului opera-
rea schematică a oaselor
membrului inferior şi ale ţiile ce vor urma, pentru ca să nu fie surprins şi să nu se
şoldului. mişte tocmai îa declanşarea curentului.
A — osul coxal; B
— sacrul; C — femurui; 16. Personalul ajutător trebuie astfel instruit ca o data
D — tibia; E — peroneul; ce cunoaşte o poziţie şi un regim să nu-1 mai schimbe sau
F — oasele tarsiene; G — să nu facă inovaţii, cum au mulţi tendinţa.
oasele metatarsiene (pri-
mul metatarsian este me- Dacă la un moment dat radiografia unei regiuni nu mai
Hi dial); H — falangele de-
getelor [falanga proximală reuşeşte, trebuie căutat factorul sau factorii care s-au mo-
(falanga), falanga medie dificat sau au fost modificaţi din iniţiativa tehnicianului.
(falangina), falanga dis-
taîă (falangeta)]. Dacă aparatul şi tubul nu prezintă nimic deosebit, cum ar
/ — pubisul; 2 — fi scăderea voltajului primar (destul de frecventă), nefunc-
\c ischionul; 3 — cavitatea ţionarea regulată a întrerupătorului automat, îmbătrînirea
cotiloidă; 4 — capul fe-
moral; 5 — marele tro- tubului etc., ne vom gîndi la defecte ale filmului sau la lip-
hanter; 6 — micul tro- suri în camera obscură.
hanter; 7 •— condilul in-
tern (medial); 5 — con- 17. Tehnicianul trebuie să aibă noţiuni elementare de
dilul extern (lateral); 9 anatomie descriptivă şi topografică a scheletului membrelor.
— capul peronului; 10
— rotula; îî — maleola Fig. 272 şi fig. 273 schematizează aceste noţiuni.
tibială (internă); 1 12 — 18. La citirea filmelor este bine să întrebuinţăm o lupă
maleola peronierfă (ex-
ternă) . mare, cu care descoperim fine modificări de structură osoasă,
avînd şi o lumină bine aleasa la negatoscop. Lupa măreşte
şi face să apară detalii pe care nu le vedem cu ochiul liber.
Este necesar să cunoaştem şi incidenţa în care s-a făcut
examenul.
19. în manual, la fiecare poziţie se înţelege că radio-
M- grafiile sînt făcute cu ecrane întăritoare; acolo unde se pot
face şi fără acestea este menţionat în plus
Reamintim că o radiografie făcută cu ecrane întăritoare
are detalii mai puţin fine decît aceeaşi executată fără ecrane.
Acolo unde se poate, preferăm radiografierea fără ecrane,

/O
Omoplatul A—P

Fig. 274 P — DD; uşor "în-

clinat spre partea de radiogra-
fiat; braţul ridicat; mîna pe cap,
F — Sac de nisip sub umă-
rul sănătos şi sub cotul mera-
brului ridicat.

Fig. 276. ; — Acro-

mionul. 2 — Capul hu-
meral. 3 — Marginea
externă a omoplatului
4 — Apofîza coracoidă.
5 — Clavicula.

Fig, 275 RC perpendiculară

pe casetă; trece îa două laturi
de deget sub axUă, tangenţial
18 X 24 cm: în lung;
marginea inferioară a casetei
cu-două laturi de deget sub
unghiul inferior al omoplatu-
lui; -marginea laterală depăşeşte
cu doua laturi de deget tegu-
mentele.
# —. F—F = 76 era; I ; fără
V; 60 mAs.

O b s e r v a ţ i i . . Se iucrează în apnee.
proiectat în aîftra toracelui.
 Fig. 277. P — DL; uşor Omoplatul lateral
aplecat înainte; braţeîe ridica-
te şi duse înainte; capul se rea-
zemă pe un sac de nisip.
F — Saci de nisip rezemaţi
de faţa anterioară a toracelui.

Fig. 279. / — Acro-

mionul. 2 — Capul hu-
meral. 3. — Corpul omo-
platului cu fata externă
şi cea internă. 4 — Cla-
vicula. 5 — Apofîza CO-
racoîdă.

Fig. 278. RC perpendiculară

pe caseta; întră prin marginea
mediala a omoplatului, îa un
lat de palmă deasupra unghiu-
lui inferior,
fm 18 X 24 cm; în lung;
marginea inferioară a casetei
cu două laturi de deget sub
unghiul Inferior al omoplatului;
marginea posterioară depăşeşte
toracele cu trei laturi de deget.
^ „ F—F^= 75 cm: L; fără

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează fn Este ulUizafâ pentru a

fragmentelor în îrastufile omopl Se poate executa şi în

175
Clavicula A—P oblică

Fig. 280. P — DD;

capul aplecat spre par-
tea sănătoasa; braţul li-
pit de corp; caseta re-
zemata oblic pe un sac
de nisip, face cu masa
un unghi de cea, 45°.
F — Sac de nisip re-
zemat de braţul din par-
jtea de radiografiat

Fig, 282. î-~ Clavicula. 2 ~~~ Acromionul. 3-^ Apafiza cora-

Fig. 281. RC perpen- coidâ. 4 — Capul humeral. 5 —Cavitatea glenoidă. 6' — Unghiul
diculară pe casetă; intră supero-intern al omoplatului
la nivelul treimii mijlo-

Fm 1SX24 cm; In lat;

1
clavicula trebuie să se
proiecteze pe mijlocul ca-
setei; marginea medială
în atingere cu gîtul.
/? — F—F.^=75 cm;
L; fără Bk; 55 kV; 60
mAs.

O b s e r v a ţ i i , Se lucrează în apnoe. Se pun în evidentă mimai ceîe doaă treimi

tsxiertiz ale clavicule!. Pozifia mai .este bună pentru «iticuLttta acmmi- -i«-t—i«^
şi apofiga coracoidă, precym şi uîighiul supero-intern al omoplatului*
 Fig. 283. P — DV; -capul
întors înspre partea sănătoasă;
Clavicula
clavicula lipita de casetă. Bra-
ţul în pronaţie, palma priveşte
în sus. Umărul opus, ridicat pe
un sac de nisip.

Fig. 285. i — Clavicula.- 2 ;—,Articulaţia 'acromio-dayiculară.

3-— Articulaţia sterno-clavicukrâ. 4 — Vertebra D2,

intră prin. unghiul supero-intern aî omopla

18X24 cm; în lat; marginea laţe-
casetei îa nivelul părţilor moi ale
lui; marginea cranială depăşeşte cla-
cu trei laturi de deget.
_ jp ,p ~~~ 7 R ftrf l • "
"'O-bVe r v a ţ î L, Expunerea- ş«
Clavicula P—A comparativ Fig. 287. — /?C perpendiculară pe casetă;
iese prin furculiţa sternală.
Fm 15x40 cm; în lat; marginea superioară
a casetei cu patru laturi de deget mai sus
de clavicule.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk; 55 kV,
60 mAs.

Fig. 286. P — DV; capul în uşoară

extensie; claviculele lipite de casetă;
braţele de-a lungul corpului.
F — Sac de nisip sub bărbie şi
sub glezne.

Fig. 288. / — Clavicula

(săgeata arată articulaţia aero-
mio-claviculară). 2 — Manu-
briul sternal (săgeata arată
articulaţia sterno-claviculară).
D2 — vertebra D 2 .

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Se
poate executa şl în poziţie verticală.

178
 Fig. 289. P — DD; capul pe un Articulaţia scapulo-humerală A—P
sac de nisip; braţul uşor depăr-
tat de corp; mîna perpendiculară
pe masă prin marginea sa cubi-
tală (dacă umărul de radiogra-
fiat este departe de casetă se
apleacă uşor pacientul spre par-
tea de radiografiat punînd un
sac de nisip sub umărul sănă-
tos).
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 290. RC înclinată uşor

cranio-caudal şi dinăuntru în
afară; intră la două laturi de
deget deasupra axileii.
Fm 18X24 cm, în lung; mar-
ginea superioară a casetei de-
păşeşte umărul cu două laturi de
deget; marginea laterală depă-
şeşte părţile moi cu doua laturi
de deget.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 55 kV; 65 mAs.

Fig. 291. î — Capul humeral. 2 — Unghiul superoextern al omo-

platului. 3 — Clavicula. 4 — Acromionul. 5 — Apofiza coracoida.

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Prin rotaţia Internă (pronaţie) sau externă

a braţului (supinaţie) obţinem diverse poziţii ale capului rmmeral. In unt>!e
traumatisme ale umărului, poziţia culcată fiind rău suportată, examenul se practică
în poziţia şezîndă, RC fiind orizontală.

179
Articulaţia scapulo-humeraiă P—A oblică

Fig. 292. P — DV; capul întors

către partea sănătoasă; faţa an-
terioară a umărului pe casetă;
braţul în abducţie; cotul flectat,
mina în şold.
F — Sac de nisip de cea. 8
cm înălţime sub cot; sac de ni-
sip sub umărul sănătos.

Fig. 293. RC — Tubul aşezat

deasupra cotului este apoi astfel
înclinat ca RC să vizeze capul
humeral deasupra acromionului.
Fm 18x24 cm, în lat; mar-
ginea superioară a casetei de-
păşeşte părţile moi cu patru la-
turi de deget; marginea laterală Fig. 294. / — Acromionul. 2 — Capul humerusului.
depăşeşte părţile moi cu două 3 — Clavicula. 4 — Apoîiza coracoidă. 5 — Cavitatea
laturi de deget. glenoidă. 6 — Marginea laterală a omoplatului.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 55 kV; 70 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Această poziţie se

recomandă pentru pjnerea în evidentă a deformărilor capului
humeral în luxaţiîîe recidivante.

180

L
Articulaţia scapulo-humerală P—A oblică

Fig. 292. P — DV; capul întors

către partea sănătoasă; faţa an-
terioară a umărului pe caseîă;
braţul în abducţie; cotul flectat,
mîna în şold.
F — Sac de nisip de cea. 8
cm înălţime sub cot; sac de ni-
sip sub umărul sănătos,

Fig. 293. RC — Tubul aşezat

deasupra cotului este apoi astfel
înclinat ca RC să vizeze capul
humeral deasupra acromionuiui.
Fm 18X24 cm, în lat; mar-
ginea superioară a casetei de-
păşeşte părţile moi cu patru la-
turi de deget; marginea laterala Fig. 294. / — Acromionul. 2 — Capul humerusului.
depăşeşte părţile moi cu două 3 — Clavicula. 4 — Apofiza coracoidă. 5 — Cavitatea
laturi de deget. glenoidă. 6 — Marginea laterală a omoplatului.
# __ p—F = 75 cm; L; fără
Bk; 55 kV; 70 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Această poziţie se

recomandă pentru pjnerea în evidentă a deformărilor capului
humeral în luxaţiile recidivante.

180
Articulaţia scapuîo-humerală lateral, pe film curb

Fig. 298. P — Bolnavul în

poziţie şezîndă; braţul în abduc-
ţie, se reazemă cu cotul pe ma-
să; axila şi faţa internă a bra-
ţului se reazemă pe filmul mulat
curb pe un sac de nisip.
F — Poziţia este fixată de
însuşi bolnavul prin mîna sănă-
toasă şi aplecarea capului.

Fig. 299. RC perpendiculară

pe faţa superioară a umărului;
intră prin vîrful acromionului.
Fm 18X24 cm, în lung; axila
în mijlocul filmului.
R __ /?_f ^ 75 c m ; L ; fără
Bk; fără ecrane întăritoare; 55
kV; 300 mAs. Fig. 300. / — Capul humeral. 2 ~ wmopiatui
3 — Clavicula. 4 — Apofiza coracoidă. 5 — ACrro
mionul. ~

O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee. Se poate executa cu ecran* *,*«

toare, daca avem o casetă curbă special construită pentru aceastl t ă r î -
3 82
 Fig. 301. P — DD: braţul uşor
depărtat de corp, se reazemă pe Humerusul A— P
casetă prin faţa sa dorsală; faţa
palmară a mîinii priveşte în sus.
F — Sac de nisip sub umă-
rul din partea sănătoasă; sac
de nisip pe antebraţul din partea
de radiografiat.

Fig. 302. RC perpendiculară

pe casetă; intră la unirea treimii
superioare cu treimea mijlocia
a braţului.
Fm 15x40 cm, în lung; mar-
ginea proximală a casetei depă-
şeşte umărul cu două laturi de
deget; marginea laterală şi cea
medială la egală distanţă de
părţile moi.
/? _ F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 50 kV; 70 mAs.

Fig. 303. 1 — Acromionul. 2

— Capul humeral. 3 — Cavi-
tatea glenoidă. 4 — Diafaza hu-
merusului. 5 — Epicondilul. 6
— epitrohleea. 7 — Condilul.
O b s e r v a ţ i i - Se poate executa fără ecrane întăritoare; expunerea 275 niAs. 8 — Trohleea. 9 — Extremitatea
Axul epicondilo-troh'ean trebuie să fie paralel cu caseta. De cele mal multe cri proximală a radiusului. 10 —
se execută radiografii parţiale ale humerusuluî, avînd însă grijă să prindem una Extremitatea proximală a cubi- Q
din articulaţii (scapulo-humerală sau cot).
tuşului

183
Humerusul lateral — în poziţie culcată

Fig. 304. P — DD; braţul uşor

depărtat de corp, se reazemă pe
casetă prin faţa sa internă, axul
epicondilo-epitrohlean perpendi-
cular pe casetă; antebraţul flec-
tat; mîna întoarsă priveşte cu
palma în afară.
F — Saci de nisip sub mîna
şi pe antebraţul din partea de
radiografiat.

Fig. 306. / — Acromionul.

2 — Capul humeral. 3 — Dia-
fiza humerusului. 4 •— Extre-
mitatea distală a humerusului.
5 — Extremitatea proximală a
cubitusului. 6 — Extremitatea
proximală a radiusului.

Fig. 305. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin mijlocul
braţului.
Fm 15X40 cm, în lung; mar-
ginea proximală a casetei depă-
şeşte umărul cu două laturi de
deget; marginea laterală şi cea
medială la egală distanţă de
părţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 50 kV; sau 275 mAs fără
ecrane întăritoare.

O b s e r v a ţ i i . De cele mal multe ori se execută numai radio-

grafii parţiale ale humerusului, avînd însă grijii să prindem pe
radiografie şi una din extremităţi, după caz.

184
 Fig..307. P ~ Bolnavul sade
pe un scaun aproape de masă;
Humerusul lateral — în poziţie şezîndă
braţul mult depărtat de corp, se
reazemă de caseta prin faţa sa
internă; antebraţul flectat; axul
epicondilo-epitrohlean perpendi-
cular pe casetă.
F — Saci de nisip sub an-
tebraţul şi mîna din partea de
radiografiat.

Fig. 308. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin mijlocul
braţului.
Fm 15x40 cm, în lung; mar-
ginea proximală a casetei mult
împinsă în axilă; marginea la-
terală şi cea medială la egală
distanţă de părţile moi.
R — F—F — 75 cm; L; fără
Bk; 50 kV; 70 mAs; sau 275 mAs
fără ecrane întăritoare.

Fig. 309, / — Acromionul. 2

— Capul humeral. 3 — Diaîiza
humerusului. 4 — Extremitatea
distală a humerusului. 5 — Ex-
tremitatea proximală a cubitu-
O b s e r v a ţ i i . Cînd abducţia este imposibilă, aşezăm caseta între braţul bolnav sului, 6 — Extremitatea proxi-
mală a radiusului.
şi torace, RC fiind orizontală. în aceste cazuri apneea este indispensabilă.

185
Cotul A—P

Fig. 310. P — Bolnavul şezînd; mem-

brul^ superior, în extensie şi lipit de
masa pe toată întinderea sa, se reazemă
cu olecranul pe mijlocul casetei; faţa
palmară a mîinii priveşte în sus.
F — Saci de nisip pe antebraţ, sub
antebraţ şi pe braţ.

Fig. 311. RC perpendiculară

pe mijlocul interllniei articui-
lare (la 1 cm sub epicondil).
Fm 13x18 cm, în lung; mar-
ginea laterală şi cea medială a
casetei la egală distanţă de păr-
ţile moi. Fig. 312. 1 — Humerusul. 2 — Fosa
R — F—/r = 75 cm; L; fără olecraniană. 3 — Epicondilul. 4 — Epitroh-
Bk; 50 kV; 50 mAs. leea. 5 — Olecranul. 6 — Trohleea. 7 —
Articulaţia humero-cubitală. 8 — Articulaţia
humero-radială. 9 — Capul radiusului. 10 —
Apofiza coronoidă.

O b ' s e r y a ţ i i . Se poate radiografia în DD; în această poziţie se obţine mai

uşor poziţia braţului şi antebraţului pe acelaşi plan orizontal.

186
 Fig. 313. P ~ Bolnavul şezînd mem-
brul superior, în extensie şi lipit de Coiul lateral
masă pe toată întinderea sa, se rea-
zemă cu epitrohleea pe mijlocul case-
tei. Antebraţul, uşor flectat, se rea-
zemă pe masă prin partea sa cubitală;
policele în sus.
F — Saci de nisip pe antebraţ,
sub antebraţ şi pe braţ.

Fig. 314. RC perpendiculară

pe casetă, trece prin mijlocul
unei linii care uneşte punctul
cel mai proeminent al olecranu-
lui cu cupuşoara radiala.
Fm 13X18 cm, în lung; mar-
ginea laterală şi cea medială la
egală distanţă de părţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 55 kV; 50 mAs.

Fig. 315. / — Humerusul. 2 — Perete

între foseta olecraniană şi cea coronoida
3 — Epitrohleea. 4 — Marginea mediala a
trohleei. 5 — Olecranul. 6 — Apofiza coro-
noidă, 7 — Capul radiusului.

• O b s e r v a ţ i i . Pentru examinarea mai amănunţita a capului radiusului facem

radiografia în poziţia de giai sus cu antebraţul în diferite grade de pronaţie. Se
poate executa cu cotul în semiîlexie (rezultă imaginea de la fig. 315).

187
Cotul A~P pe film curb

Fig. 316. P — Bolnavul şezînd pe

un scaun lîngă masă; membrul supe-
rior, în flexie, se reazemă cu olecra-
nul pe mijlocul filmului aşezat curb.
F — Saci de nisip sub braţ şi
antebraţ.

Fig. 318. î — Humerusul.

2 — Fosa olecraniană. 3 —
Epicondilul. 4 — Epitrohleea.
5 — Olecranul. 6 — Trohleea.
7 — Articulaţia humero-cubi-
tala. 8 — Articulaţia humero-
radială. 9 — Capul radiusu-
lui. 10 — Apofiza coronoidă.

Fig. 317. RC perpendiculară pe ma-

să, se găseşte în planul bisectoarei
unghiului format de braţ şi antebraţ.
Fm 13X18 cm, în lung; fără ecrane
întăritoare şi în înveliş opac; se mu-
lează curb, rezemîndu-se pe sacii de
nisip.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
fără ecrane; 50 kV; 250 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Poziţie bună pentru anchiloza cotului. Se poate radiografia

cotul în flexie cu faţa anterioară pe filmul mulat curb pe un sac de nisip; în
acest caz, bolnavul în DV, iar RC, intră prin olecran, urmînd planul bisectoarei
unghiului format de br?ţ şi antebraţ.

188
 Fig. 319. P — Bolnavul şezînd
pe un scaun lîngă masă; tora-
Olecranul A—P
cele aplecat înainte şi spre ma-
să, antebraţul, cu faţa dorsală pe
masă, se reazemă cu cotul pe
mijlocul casetei. Fata palmară a
mîinii priveşte în sus. Braţul
mult flectat pe antebraţ.
F — Saci de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 320. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin faţa poste-
rioară a braţului, la 3—4 cm
deasupra oiecranului.
Fm 13X18 cm, în lung.
R — F—F=^75 cm; L; fără
Bk; 50 kV; 70 mAs.

Fig. 321. / — Humerusul. 2 — Radiu-

O D s e r v a t i i . Completează radiografiile A—P şi laterală a cotului. Poziţie sul. 3 — Cubitusul. 4 — Epicondilul. 5
bună pentru a depista fracturile supracondiliene ale humerusulul. Radiografia se — Olecranul. 6 — Epitrohleea. 7 —
poate executa în poziţie inversă. Se aşază braţul pe masă; cotul flectat, RC intră Trohleea.
prin treimea superioară ;\ antebraţului. Rezultatul aproape acelaşi.

189
Antebraţul A—P

Fig. 322. P — Bolnavul şezînd pe

un scaun lîngă masa; antebraţul stă,
pe toată lungimea lui, pe casetă, pFin
faţa sa dorsală; palma. întinsă, pri-
veşte în sus.
F — Sac de nisip pe mînă.

Fig. 324. 1 — Condiluî hu-

meral. 2 • Radiusul. 3 — Cubi-
tusuî.

Fig. 323. RC perpendiculară pe

casetă intră prin mijlocul antebraţului.
Fm 12X30 cm, în lung; marginea
proximală a casetei depăşeşte cotul cu
trei laturi de deget; marginea laterală
şi cea medială Ia egală distanţă de
părţile moi.
# _ F—F = 75 cm; fără Bk; 50
kV; 60 mAs sau 240 mÂs fără ecrane
întăritoare.

O b s e r v a ţ i i . Vom avea grijă ca antebraţul sa fie în supinaţie perfectă, pentru

ca cele două oase să nu so încrucişeze.

Î9Q
 Fig. 325. P — Bolnavul şezînd pe
un scaun Ungă masă; antebraţul stă,
Antebraţul lateral
pe toată lungimea lui, pe casetă prin
marginea sa cubitală; mîna cu poli-
cele în sus.
F — Sac de nisip apucat între po-
lice şi palmă.

326. RC perpendiculară pe
casetă; intră prin mijlocul antebraţului.
Fm 12X30 cm, în lung; marginea
proximală a casetei depăşeşte cotul cu
trei laturi de deget. Marginea laterală
şi cea medială Ia egală distanţă de
părţile moi.
R — F~F = 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 60 mAs sau 250 mÂs fără
ecrane întăritoare.

Fig. 327. / — Capul radiu-

sului. 2 — Condilul humeral. 3
— Trohleea. 4 — Cubitusul. 5 —
Radiusul. 6 — Semilunarul şi
a
O b s e r v a ţ i i . în aceasta poziţie, cele dou.1 o;ise ale antebraţului se suprapun, scafoidul. 7 —• Apofiza stiloidă
de aceea este bine să înclinăm uşor tubul lateral SEU să aşezăm antebraţul în
uşoară supinaţie. a radiusului.

L
Articulaţia pumnului D—P

Fig. 328. P — Bolnavul şezînd

pe un scaun Ungă masă; ante-
braţul şi mîna, în pronaţie, se
reazemă cu faţa palmară a ar-
ticulaţiei pumnului pe mijlocul
casetei.
F — Sac de nisip pe antebraţ.

Fig. 329. RC — perpendiculară

pe casetă; intra prin mijlocul
liniei care uneşte vîrfurile apo-
fizelor stiloide radiale şi cubi-
tale
Fm 13X18 cm, în lung.
# _ f—p =* 75 cm; L; fără
Bk; 45 kV; 40 mAs sau 175 Fig. 330. / — Cubîtusul. 2 — Radiusul. 3 —
mAs, fără ecrane întăritoare. Semilunarul. 4 ~ Pisiîormul. 5 — Piramidalul.
6 — Osul cu cîrlig. 7 — Cîrligul osului cu
cîrlig. 8 — Scafoidul. 9 — Osul mare. 10 —
Trapezoidul. // — Trapezul. / — Primul meta-
carpian. V — Al cincilea metacarpian.

O D ' s e r v a t l i . Se poate face ri cu pumnul închis. Peniru a obţine o_ imagine

mai bună a spaţiilor articulare ale oaselor carpului se face radiografia P—D
(pumnul cu faţă dorsală pe caselă).

192
 Fig. 331. P — Bolnavul şezînd
pe un scaun lînga masă; ante-
Articulaţia pumnului lateral, cubitus-film
braţul şi mina se reazemă pe
masă prin marginea cubitală;
articulaţia pumnului pe mijlocul
casetei.
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 332. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin apoîiza
stiloidă radială.
Fm 13X18 cm, în lung.
^ __ p—p —- 75 cm; L; fără
Bk; 45 kV; 50 mAs sau 200 mAs,
fără ecrane întăritoare.

Fig. 333. 1 — CubitusuL 2 — Radiusul. 5 — Pisiîormul.

4 — Scafoidul 5 — Trapezul. 6 — Osul mare. / —
Primul metacarpian. /// — Al treilea metacarpian.

O b s e r v a ţ i i . Se poate obţine radiografia articulaţiei pumnului cu marginea

radiaîă pe casetă. Se întrebuinţează pentru a vedea fracturile sau luxaţiile oaselor
carpului şi ale epifizelor radiusului şi cubl fusul ui.

13 —Tehnica radiogratica.
193
 Articulaţia pumnului lateral, comparativ

Fig. 334. P — Bolna-

vul şezînd pe un scaun
Iîngă masă; antebraţele şi
mîinile se reazemă pe
masă prin marginea lor
cubitală; degeţele se a-
tingr; articulaţiile ambilor
pumni cît mai aproape
una de alta, pe mijlocul
casetei.
F — Saci de nisip pe
antebraţe.

ll\s u I I J " T , P n m u I metacarpian. I ~ Cubitusul. 2 - Radi-

" - * — Semilunarul. 4 - Pisiformul. 5 - Scafoidul. 6 -
Fig. 335. RC perpendi- Irapezul. 7' — Piramidalul. # - Osul cu cîrlig.
s
9 - Trapezoi-
dul. 10 — Osul mare.
culară pe mijlocul casetei.
Fm 18X24 cm. în lat.
R — F-F = 75 cm;
L; fără Bk; 45 kV; 50
mAs sau 200 mAs, fără
ecrane întăritoare.

O b s e r v a ţ i i . Pumnii trebuie aşezaţi la

acelaşi nivel, pentru a evita deformarea'.

194
 Fig. 337. P — Bolnavul şe-
zînd pe un scaun Iîngă masă; Scafoidul
antebraţul pe masă, mîna, în
uşoară pronaţie şi abducţie (cu-
bitală), se reazemă pe mijlocul
casetei prin marginea cubitală.
Caseta pusă pe un suport la cea.
5 cm deasupra nivelului mesei
(pentru fixarea abducţiei mîinii).
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 338. RC perpendiculară 4

pe casetă; intră la 15 mm sub
interlinia radio-carpiană (pe
scafoid.
Fm 13X18 cm, în lung.
R — F—i7 —75 cm; L; fără
Bk; 40 kV; 50 mAs sau 200
mAs, fără ecrane întăritoare.

Fig. 339. / — Primul metacarpian. î — Radiusul.

O b s e r v a ţ i i . Pune în evidenţă scafoidul nedeformat, completează radiografia 2 — Cubitusul. 3 — Scafoidul, 4 — Semilunarul.
D—P şi laterală a pumnului. 5 — Trapezul.

195
Mîna P

Fig. 340. P — Bolnavul şezînd

pe un scaun lîngă masă; mîna
se reazemă cu faţa palmara pe
mijlocul casetei; degetele uşor
îndepărtate.
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig1. 341. RC perpendiculară

pe casetă; intră prin capul celui
de-al treilea metacarpian.
Fm 18X24 cm, în lung; mar-
ginea distală a casetei depăşeşte
vîrful degetelor cu 1—2 laturi
de deget; marginea laterală şi
cea medială Ia egală distanţă
de degetul mic şi police.
R — F—F — 75 cm; L; fără
Bk; 45 kV; 40 mAs sau 175 5
mAst fără ecrane întăritoare.

Fig. 342. / - Falangeta. 2 - Falangina. 3 -

O b s e r v a ţ i i . Se obţine o vedere halanga. 4 ~ Os sesamoid. 5 — Carpul. / — Primul
generală a întregei mîini. metacarpian. V — Al cincilea metacarpian. ..

196
Fig. 343. P — Bolna-
vul şezînd pe un scaun Mîinile D—P} comparativ
lîngă masă; antebraţele,
uşor îlectate, stau pe ma-
să; mîinile, cu degetele
uşor îndepărtate, se rea-
zemă cu faţa palmară pe
caseta.
F — Saci de nisip pe
antebraţe.

Fig. 344. RC perpen-

diculară pe mijlocul ca-
setei.
Ftn 24X30 cm, în lat;
marginea distală a case-
tei • depăşeşte vîrful de-
getelor cu trei laturi de
deget.
R — F~F = 75 cm;
L; fără Bk; 45 kV; 40
mAs sau 175 mAs, fără
ecrane întăritoare.

Fig. 345. / — Falangeta. 2 — Falangina. 3 — Falanga. 4 — Os

sesamoid. 5 — Carpul. / — Primul metacarpian. V — A\ cincilea
metacarpian.

197

L
Mina lateral

Fig. 346. P — Bolnavul

şezînd pe un scaun lîngă masă;
antebraţul pe masă; mina se
reazemă pe casetă prin mar-
ginea sa cubitală şi este uşor
aplecată înapoi.
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 348. I—V — cele cinci

metacarpiene în ordinea lor nu-
merică. 1—5 T- falanga distală
(falangeta) a celor cinci degete
în .ordinea lor numerică.

Fig. 347. RC perpendiculară

pe casetă, cade pe mijlocul ce-
lui de al iV-Iea metacarpian,
Fm 18X24 cm, în lung;
marginea distală depăşeşte cu
două laturi de deget vîrful
mîînii.
R — F—F-=75 cm; L; fără
Bk; 45 kV; 50 mAs sau fără
ecrane întăritoare 200 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se întrebuinţează pentru a localiza corpurile străine ,din părţile

moi, care pot fi situate pe faţa palmară sau dorsală a mîinii; de asemenea pentra
constatarea deplasăiilor în sens antero-posterior în fracturi

198
 Fig. 349. P — Bolnavul şe-
zînd pe un scaun lîngă masă;
Mîinile lateral, comparativ
antebraţele şi coatele pe masa;
mîinile, uşor aplecate în afară
şi departe la 7 cm una de alta,
se reazemă cu marginea lor cu-
bitală pe casetă.
F — Saci de nisip pe an-
tebraţe.

Fig. 350. RC perpendiculara

pe mijlocul casetei, între mîini.
Fm 1 8 X 2 4 cm, în lat; mar-
ginea distală a casetei depă-
şeşte cu trei laturi de deget
mîinile.
% „ F—F = 7 5 cm, L; fără
Bk; 45 kV; 50 mAs sau fărâ
ecrane întăritoare 200 mAs,

Fig. 351. I— V — cele cinci nietacarpiene

în ordinea lor numerică. 1 — 5 — falanga dis-
tală (falengeta) a celor cinci degete în ordinea
O b s e r v a ţ i i . Poziţie folosită pentru luxatii şi deplasări de fragmente în fracturi. lor numerică

199
Mîna în poziţie semilaterală

Fig. 352. P — Bolnavul şe-

zînd pe un scaun lingă masă;
antebraţul şi cotul pe masă;
mîna se reazemă pe casetă cu
marginea cubitală a degetului
mic şi atinge caseta cu vîrful
celorlalte degete îndepărtate
unele de altele.
F — Sac de nisip pe ante-
braţ.

Fig. 354.
/ — Radiusul
2 — Cubitusul.

Fig. 353. RC perpendiculara

pe casetă; cade pe articulaţia
metacarpo-falangiană a degetu-
lui arătător,
Fm 13X18 cm, în lung;
marginea distală depăşeşte mî-
na cu două laturi de deget.
% „ p—F = 75 cm; L; fără
Bk; 45 kV; 50 mAs sau fără
ecrane întăritoare 175 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se foloseşte cînd poziţia laterală şi cea cu incidenţă D~P nu

pun în evidenţă eventuale fracturi

200
 Fig. 355. P — Bolnavul şezînd pe
un scaun lîngă masă; mîna, în prona-
Policele P—D
ţie forţată, cu palma privind în sus <\.
în afară, se reazemă cu faţa dorsală
a poiicelui pe mijlocul casetei.
F — Saci de nisip pe şi sub ante-
braţ.

Fig. 356, RC perpendiculara pe ca-

setă; intră prin articulaţia metacarpo-
falangiană.
Fm 13X18 cm (sau 1/2 din 13X18
cm). în lung.
R — F~F = 75 cm; L; fără Bk;
45 kV; 50 mAs sau fără ecrane întări-
toare 175 mAs.

Fig. 357. 1 — Falangeta. 2 —

Observaţii. Caseta să stea pe un suport, astfel ca mîna să He cît mai sus. Falangina, <? — Oase sesamoide.

20!
Poîicele D—P, comparativ Fig. 359. RC perpen-
diculară pe mijlocul ca-
setei.
Fm 13X18 cm (sau f/2
din 13X18cm),înlung.
R — F~F = 75 cm;
L; fără Bk; 45 kV; 50
m^4s sau fără ecrane în-
tăritoare 175 mAs.
'"'"1

Fig. 358. P — Bolnavul

şezînd pe un scaun lîngă
masă; antebraţele întinse;
mîinile, cuprinzînd în
palme o cutie, se reaze-
mă cu faţa palmară a
ambelor police pe filmul
aşezat deasupra cutiei.
F — Saci de nisip sub
antebraţe.

Fig. 360. / — Falan-

geta. 2 — Falsngina. 3—
Oase sesamoîde. 4~ Me- O b s e r v a ţ i i . în îipsa cutiei coli-
cele se poate rezema pe marginea
tacarpianu! I mesei. .• i i

202
 Fig. 361. P — Bolnavul şezînd pe Policele lateral
un scaun lîngă masă; antebraţul şi
cotul pe masă; mîna, cu degetele flec-
tate, se reazemă cu faţă palmară pe
casetă; policele lipit de casetă.
F — Saci de nisip sub şi pe ante-
braţ.

Fig. 362. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră prin articslaţia metacarpo-
falangiană a policelui,
Fm 13X18 cm (sau '/2 din 13X18
cm). în lung.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
45 kV; 50 mAs sau fără ecrane întări-
toare 175 mAs.

Fig. 363. 1 — Falangeta. 2 — Fa-

O b s e r v a ţ i i . Rezultatul cel mai b'un este iară langina. 3 — Oase sesamoide. 4 — Me-
ecrane întăritoare. tacarpianul I. 5 — Trapezul.

203

L
Indexul lateral

Fig. 364, P — Bolnavul şezînd pe

un scaun lîngă masă; cotul antebra-
ţul şi mîna se reazemă pe masă prin
marginea lor cubitală; filmul, prins
între index şi medius, se reazemă pe
un sac de nisip.
F — Sac de nisip pe antebraţ.

Fig. 365. RC perpendiculară pe mij-

locul falanginei. Fig. 366. / — Falan-
geta. 2 — Falangina.
Fm 5 X 10 cm, învelit în hîrtie
3 ~ Falanga
opacă şi aşezat în lung.
R — F—F — 75 cm; L; fără Bk;
45 kV; 175 mAs.

O b s e r v a ţ i i - Se pol radiografia mbele indexe aşezîndu-se

mîinilc faţa în fată.

204
 Fig. 367. P ~ DD; membre-
le inferioare în extensie şi li- Articulaţia coxo-femorală A—P
pite; călcîiele uşor îndepărtate;
vîrfurîle picioarelor, legate cu
o faşă privesc în sus. Spinele
iliace antero-superioare sînt pe
un plan paralel cu masa.
F — Saci de nisip sub cap
şi pe gambă. Dacă bolnavul
nu poate extinde bine gambele
se pune un sac rotund sub ge-
nunchi.

Fig. 368. RC perpendiculară

pe caseta; intră la două laturi
de deget sub mijlocul liniei care
uneşte spina iliacă antero-supe-
rioară cu pubisul.
Fm 2 4 X 3 0 cm, în lung;
marginea proximală a casetei
la un lat de deget deasupra spi-
nei iliace antero-superioare; mar-
ginea laterală depăşeşte cu trei
laturi de deget părţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; cu
Bk; 70 kV; 200 mAs.

• O b s e r v a ţ i i , Rotind vîrful piciorului din partea de radiografiat, în afară sau Fig. 369. / — Capul femoral. 2 — Gîtul femoral. 3 —
-„înăuntru, vom obţine un ?ît femoral mai scurt sau mai lung şi diferite asper-te Cavitatea cotiloidă, 4 — Spaţiul articular. 5 — Ischionul
.ale capului femoral; de aceea vom ii atenţi ca vîrful piciorului să privească în sus. 6 — Marele trohanter. 7 — Micul trohanter.

205

i
Articulaţia coxo-femorală lateral (a)

Fig. 370. P — DL cu uşoară

înclinaţie înainte; coapsa din
partea de examinat în uşoară
flexie; cealaltă, mult flectată,
se reazemă cu genunchiul pe un
sac de nisip.
F — Sac de nisip sub cap;
saci de nisip rezemaţi de torace
si abdomen.

Fig. 372. 7 — Fundul

cavităţii cotiloide.
2 — Capul femoral.
3— Marele trohanter.
4 — Gîtul femoral.
5 — Ischionul.

Fig. 371. RC perpendiculară

pe casetă; intra prin fesa din
partea de examinat; iese la
nivelul marelui trohanter.
Fm 2 4 X 3 0 cm, în lung;
marginea proximală a casetei
la două laturi de deget dea-
supra crestei iliace, cea posteri-
oara depăşeşte cu două laturi
de deget părţile moi.
R — F—F=* 75 cm; I ; cu
Bk; 70 kV; 200 mAs.

Observaţii. Se întrebuinţează cînd bolnavul nu poate mişca coapsa pe

bazin, căci altfel sînt de preferat poziţiile b (fig. 373) şi c (fig. 376).

206
 Fig. 373. P—D semi L; axul
transversal al bazinului face cu Articulaţia coxo-femorală lateral (b)
planul mesei un unghi deschis
înapoi de 45—50°; coapsa din
partea de radiografiat, în ab-
ducţie şi flectată pînă Ia un-
ghi drept cu bazinul, se rea-
zemă cu genunchiul pe planul
mesei; gamba flectată pe coap-
să; membrul celălalt în exten-
sie.
F — Sac de 'nisip sub cap;
saci de nisip la spate şi pe
gamba flectată.

Fig. 374. RC perpendiculară

pe casetă; intră pe faţa interna
a coapsei, aproape de mijlocul
plicii inguinaîe.
Fm 2 4 X 3 0 cm, în lung,
marginea proximalâ a casetei
la _ două laturi deget deasupra
spinei iliace anterb-superioare;
marginea anterioară depăşeşte
părţile moi cu trei laturi de
deget.
R — F~F = 75 cm; L; cu
Bk; 70 kV; 200 mAs,

Fig. 375. / — Fundul cavităţii cotiloide. 2 — Capul

femoral. 3 — Marginea anterioară a cavităţii cotiloide.
4 — Marginea posierioară. 5 — Marele trohanter. 6 —
Observaţii, Sa întrebuinţează cînd este posibilă fiectarea coapsei Gîtul femoral. 7— Ischionul.

207

L
 Articulaţia coxo-femorală lateral (c)

Fig. 376. P — DD Coapsele

îndepărtate, mai ales aceea
din partea de radiografiat. Pi-
ciorul din această parte uşor
rotit înăuntru. Caseta aşezata
în lat, perpendiculară pe pla-
nul mesei, ţinută cu o mînă
de pacient, este împinsă cu o
margine deasupra crestei iliace
şi astfel aranjată ca RC să fie
perpendiculară pe ea.
F — Sac de nisip sub cap.

Fig. 377. RC perpendiculară

pe casetă; formează cu coapsa Fig. 378. 1 — Ischionul. 2 — Colul femoral
un unghi de cea. 40°; intră 3 — Micul trohanter, 4 ~ Osul iliac. 5 — Marele
prin faţa internă a coapsei; la troh antet.
rădăcina ei, iese deasupra tro-
hanterului mare.
Fm 18X24 cm, în lat.
/? — F—F = 90 cm; L; fără
Bk; 70 kV; 200 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se întrebuinţează pentru a constata deplasarea în sens antero

posterior a fragmentelor unei fracturi de gît famoral şi rezultatul tratamentului
operalor. Dacă tubul nu permite apropierea Iui de masă, se aşaza bolnavul la
capătul mesei cu piciorul de examinat rezemat de un scaun, iar fesa se ridică de
la planul mesei cu două registre, astfel ca articulaţia să vină la mijlocul casetei.

208

L
 Fig. 379. P — DD; genun-
chii lipiţi; picioarele rezemate Femurul A—P
pe saci de nisip.
F — Saci de nisip sub cap şi
pe gambă.

Fig. 381. / — Diafiza femo- 3

raia. 2 — Micul trohanter. 3 —
Marele trohanter. 4 — Capul fe-
moral. 5 — Ischionul.

Fig. 380. RC perpendiculară

pe caseta, cade pe mijlocul
coapsei.
Ftn 15X40 cm, în lung; mar-
ginea" proximala a casetei de-
păşeşte marele tfohănter cu trei
laturi de deget; marginea late-
rală şi cea medială la egală
distanţă de părţile moi.
R — F--F<=IQO cm; L; cu
Bk; 70. kV; 150 mAs.

b s e r v a ţ i i. Caseta se poate aşeza mai dista!, astfel ca să prindem genun-

iul, şi în acest caz renunţăm Ia marele trohanter. La un Individ mic se cuprind
nbeie epiîize femorale.

— Tehnica radiografică
209

LL
 Femurul lateral

Fig. 382. P — DL; gamba, uşor flec-

tată, se reazemă pe saci de nisip, astfel
ca genunchiul să fie lipit de casetă;
genunchiul sănătos, în flexie, este tre-
cut înaintea membrului examinat şi
se reazemă pe un sac de nisip.
F — Sac de nisip pe gambă.

Fig. 384. î — Diafaza femo-

rală. 2 — Rotula. 3 — Condiîul
extern al femurului. 4 — Condi-
lul intern al femurului.
Din cauza proiecţiei coapsei
sănătoase, epifiza superioară a
femurului nu apare.

Fig. 383. RC perpendiculară pe ca-

setă; cade pe mijlocul feţei interne a
coapsei.
Fm 15X40 cm, în lung; marginea
proximală depăşeşte marele trohanter
cu două laturi de deget; marginea an-
terioară şi cea posterioară la egala
distanţă de parţi'e moi.
R — F—F = 1 0 0 cm; L; cu Bk;
70 kV; 150 mAs.

O b s e r v a ţ i i . La bolnavii care nu se pot aşeza în DL se poate pune caseta

perpendiculară pe planul mesei, între coapse, RC fiind orizontală.

210

L
 Fig. 385. P — DD; gamba în ex-
tensie; piciorul perpendicular pe masă. Genunchiul A—P
F — Saci de nisip pe gambă şi
coapsă.

Fig. 387. / — Condi-

Iul intern al femurului.
2 — Condilul extern al
femurului. 3 — Spina ti-
biei. 4 — Marginea an-
terioară a glenei mediale.
5 — Marginea anterioară
a glenei laterale.

Fig. 386. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră Ia un lat de deget sub vîr-
ful rotulei.
Fm 18X24 cm, în lung; marginea
proximală a casetei la un lat de mîna
deasupra rotulei; marginea medială şi
cea laterală la egală distanţă de păr-
ţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
60 kV; 60 mAs.

O b s e r v a ţ . i i . Cînd nu se poate obţine o extensie perfectă, se dă RC o uşoară

inclinaţie caudo-cranială. Pentru punerea în evidenţă a cartilajelor semilunare
(în luxaţia acestora) este necesară o radiografie cu regim pentru părţile moi,
adică se reduce timpul de expunere cu 50%. în examenul P—A apare bine rotula;
se mSreşte timpul de expunere cu 75% pentru a obţine detalii în rotulă. Dacă bol-
navul nu poate sta culcat cu rotula pe casetă se va radiografia cu tubul sub masă.

211

L
 Genunchiul lateral

Fig, 388. P — DL; fata laterală a

genunchiului de radiografiat se rea-
zemă pe casetă; genunchiul sănătos,
în flexie, este trecut înaintea membru-
lui examinat.
F — Saci de nisip pe coapsa şi
gamba din partea de radiografiat; saci
de nisip sub genunchiul şi piciorul
membrului sănătos.

Fig. 390. / — Condilul

intern al femurului. 2 —
Condilul lateral al femu-
rului. 3 — Condilul late-
ral al tibiei. 4 — Condi-
lul medial al tibiei.

Fig. 389. RC perpendiculară pe ca-

setă; intră la partea anterioară a in-
terliniei articulare.
Fm 18x24 cm, în lung; marginea
proximală a casetei la un lat de mină
deasupra nivelului rotulei; marginea
anterioară la două laturi de deget de
faţa anterioară a rotulei.
# — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
6C kV; 60 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Cînd bolnavul nu se poate oulca pe genunchiul de radiografiat,

caseta se pune pe faţa medială a genunchiului, punînd saci de nisip sub ea pentru
a o ridica de la masă, HC fiind în aceste cazuri orizontală.
Deoarece condilul medial al femurului este situaL mai jos, se recomandă ca
RC să aibă o uşoară înclinaţie caudo-craniala în prima poziţie (cu faţa laterală
pe casetă) şi cranio-caudală într-a doua (cu fata medială pe casetă).
212
 Fig. 391. P — DD; regiunea po-
plitee pe filmul mulat curb pe un Genunchiul A—P, p e film curb
sac de nisip.
F — Saci de nisip sub şi pe gambă.

Fig. 393. 1 — Rotula.

2 — Condilul medial al
femurului. 3 •— Condilul
lateral al femurului.

Fig. 392. RC uşor înclinată caudo-

cranial; intră pe linia mediană sub
rotulă, paralelă cu planul platourilor
tibiale. Gradul de înclinaţie variază cu
gradul flexiei genunchiului.
Fm 18X24 cin, fără ecrane; în în-
veliş opac, mulabil; se aşază în lung;
marginea proximală a filmului la un
lat de palmă deasupra nivelului rotu-
îei; marginea medială şi cea laterală
Ia egală distanţă de părţile mdi.
# — F—F =* 75 cm; L; fără Bk;
60 kV; 350 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Se întrebuinţează în anchilozele genunchiului. De asemenea

asigură relaxarea confortabilă a membrului. Apare bine scobitura intercondilianâ
a femurului.

213
Rotula P—A oblică

Fig. 394. P — DV; genun-

chiul uşor flectat; călcîiul rotit
înăuntru; rotula se reazemă pe
casetă prin jumătatea medială-a
feţei sale anterioare. Membrul
inferior .sănătos este dat îna-
inte.
F — Sac de nisip sub şold;
sac de nisip sub picior.

Fig. 396. / — Condi-

Iul medial ai femurului.
2 — Condilul lateral al
femurului. 3 — Rotula.
4 — Extremitatea proxi-
mala a peroneului. 5 —
Extremitatea proximală a
tibiei.

Fig. 395 RC perpendiculară

pe casetă; intră la nivelul ro uld.
Fm 13x18 cm, în lung; ro-
tula pe mijlocul casetei.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 55 kV; 55 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Rotula se poate radiografia în P — A, bolnavul fiind în DV,

rotula pe casetă, tubul lipit de tegumentele regiunii poplitee (brahiradiografie).

214
 Fig. 397. P — DD; genun-
chiul flectat; planta pe masă;
Rotula axial
caseta ţinută cu o mînă de pa-
cient pe coapsă. Membrul celă-
lalt în extensie pe masă.
F — Sac de nisip pe dorsul
piciorului; sac de nisip rezemat
de fesa din partea de radiogra-
fiat.

Fig. 398. RC înclinată cau-

do-cranial; trece în intervalul
cuprins între condilii femorali
şi faţa posterioară a roiulei.
Fm 13X18 cm, în lung; mar-
ginea distală a casetei cu trei
laturi de deget înaintea genun-
chiului; marginea medială şi
cea laterală la egală distanţă
de părţile moi.
$ _ f—p == 75 c m ; i; fără
Bk; 55 kV; 55 mAs.
Fig. 399. 1 — Extremitatea proximală a tibiei. 2 —
Capul peroneului, 3 — Condilul medial al femurului. 4 —
Condilul lateral al femurului. 5 — Rotula.

O b s e r v a ţ i i - Se întrebuinţează cînd vrem să localizăm corpurile străine sau

să punem în evidenţă unele fracturi sau fisuri longitudinale. Se mai poate executa
în DV, gamba mult flectată pe coapsă, caseta sub extremitatea distală a femu-
rului, rotula pe mijlocul ei, RC înclinată uşor caudo-cranial.

215

L
Gamba A—P

Fig. 400. P — DD; membrul infe-

rior în extensie; vîrful piciorului din
partea de radiografiat uşor rotit înă-
untru.
F — Piciorul rezemat pe un sac de
nisip; sac de nisip pe coapsă.

Fig. 402. / — Condilul

lateral al femurului. 2 —
Condilul medial al femu-
rului. 3 — Peroneul. 4 —
Tibia.

Fig. 401. RC perpendiculară pe

mijlocul gambei, la un lat de deget
lateral de creasta tibiei.
Fm 15X40 cm, în lungime; margi-
nea proximaiă a casetei la nivelul con-
dililor feraorali; marginea medială şi
cea laterală la egală distanţă de păr-
ţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 60 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Rotaţia înăuntiu a vîrîulul piciorului este necesară pentru a

scoate din suprapunere cele dojă oase ale gambei. Se pot face şi radiografii par-
ţiale pe film mai nuc, avînd grijă să prindem şi una din articulaţii, genunchiul
sau tibio-tarsiana.

216
 Fig. 403. P — DL; gamba se rea- Gamba lateral
zemă pe casetă prin faţa sa laterală;
este uşor flectată; vîrful piciorului
aiinge masa. Genunchiul sănătos, în
flexie, este trecut înaintea membrului
examinat.
F — Saci de nisip pe coapsă şi pi-
ciorul din partea de radiografiat; saci
de nisip sub genunchiul şi piciorul
membrului sănătos.

Fig. 404. RC uşor înclinată dina-

poi înainte; intră în mijlociii marginii
posterioare a tibiei.
Fm 15X40 cm, în lung; marginea
proximală a casetei la nivelul condî-
lilor femorali; cea anterioară şi cea
posterioară Ia egală distanţă de părţile
moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk:
55 kV; 60 mAs.

Fig. 405. / — Condilul

medial al femurului. 2 —
Tuberozitatea anterioară a
tibiei. 3 — Peroneul. 4 —
O b s e r v a ţ i i . Lipirea vîrfuhii piciorului de misă este necesară pentru a scoate Marginea anterioară a
din suprapunere cele două oase ale gambei. Sa pot face şi radiografii parţiale
pe film 24X30. avînd grijă să prindem şi una din articulaţii: genunchiul sau tibio- tibiei.
tarsiana.

217.
Articulaţia tibio-tarsiană A—P

Fig. 406. P — DD; membrul în ex-

tensie; planta se reazemă pe un sac de
nisip; piciorul flectat plantar.
F — Sac de nisip pe gambă.

Fig. 407. RC înclinată caudo-cra-

nial şi dinafară înăuntru (aproxima-
tiv 20°); intră la nivelul liniei articu-
lare tibio-tarsiene. Fig. 408. / — Extremitatea dMală a
Fm 18x24 cm, în lung; marginea tibiei. 2 — Spaţiul articular. 3 — AstragaluL
distală a casetei la trei laturi de de- 4 — Maleola laterală.
get sub calcaneu; marginea medială şi
cea laterală Ia egală distanţă de păr-
ţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 55 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Pentru a face radiografii comparative ale ambelor articulaţi!,

dreaptă şi stîngă, se execută examene sîparate şi nu O dată De acelaşi film de-
oarece nu se poate da înclinaţia necesară RC.

218
 Fig. 409. P — DL; articulaţia
cu fata laterală pe casetă; ge-
Articulaţia tibio-tarsiană lateral
nunchiul sănătos, în îlexie, este
trecut înaintea membrului exa-
minat.
F — Sac de nisip pe gamba
din partea de radiografiat; saci
de nisip sub piciorul şi genun-
chiul membrului sănătos.

Fig. 411. / — Evtre-

mitatea dîstală a tibiei. 2
~- Extremitatea distală a
peroneului. 3 — Spaţiul
articular. 4 — Astragalul.
5 — Calcaneul.

Fig. 410. RC perpen-

diculară pe casetă; intră
la un lat de deget deasu-
pra vîrfuluî maleolei in-
ter fie'.
Fm 18X24 cm, în lung;
articulaţia tibio-tarsiană
pe centrul casetei.
# _ f^F = 75 cm;
L; fără Bk; 55 kV; 55
mAs sau fără ecrane în-
tăritoare 55 kV; 250 mAs.

O b s e r v a ţ i i - Radiografia se poate face şi cu incident-1 Inversă, adică puntnd

caseta pe faţa medi&lă a regiunii, RC intrînd pe faţa laterală. Rezultatul este
acelaşi.

219
 Piciorul D—P

fîe?i 41
a t ni
tlectat; • Ppe ~mijlocul
planta
D D ;
genunchiul
casetei.
j
~~ Sa î.- d e
S d n i si i
P vertical
genunchi.

Fig-. 414. J — Maleola me-

dială. 2 — Maleola laterală. 3
— Calcaneul. 4 — Cuboidul. o
— Scafoidul. 6 •— Primul cunei-
form. 7 — Primul metatarsian.

Fig. 413. RC înclinată caudo-cra-

nial (cu 20°), intră prin baza celui de-
al II-lea metatarsian.
Fm 18X24 cm, în lung; marginea
distală a casetei depăşeşte degetele
cu două laturi de deget; marginea
medială şi cea laterală la egală dis-
tanţă de părţile moi.
^ _ p—F« 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 55 mAs sau fără ecrane întări-
toare 55 kV; 250 mAs.

O b s e r v a ţ i i . La persoanele care nu pot flecfa genunchiul se va ridica mar-

ginea distală a casetei cu un sac de nisip. Din cauza diferenţei mari de J ;grosime,
degetele vor ti supraexpuse; penifu a obţine o imacnm» 9rm n ti; n »^ — -

220
 Fig. 415. P — DL; piciorul
de radiografiat aplicat cu faţa Piciorul lateral
sa laterală pe mijlocul casetei;
genunchiul sănătos, în flexte,
este trecut înaintea membrului
examinat.
F — Saci de nisip sub ge-
nunchiul şi pe gamba din par-
tea de radiografiat; saci de ni-
sip sub piciorul şi genunchiul
membrului sănătos.

Fig. 416. RC perpendiculară

pe casetă; intră la un lat de de-
get dedesubtul şi înaintea ma-
leolei mediale.
Fm 18X24 cm, în lung.
R — F—F = 75 cm; L; fără
Bk; 50 kV; 40 mAs sau fără
ecrane întăritoare 50 k V; 250
mAs, Fig. 417. 1 — Maleola medială. 2 — Maleola laterală.
3 — Calcaneul. 4 — Astragalul. 5 — Cuboidul. 6 — Sca-
foidul. 7 — Primul cuneiform. 8 — Primul metatarsian.
9 — Al doilea metatarsian. 10 — Al cincilea metatarsian.

O b s e r v a ţ i i . Radiografia se poate face ş". cu incidenţî inversă, adică punînd

caseta pe fata medială a piciorului, RC intrînd pe faţa laterală. Rezultatul este
acelaşi.
221
Piciorul pe film curb P—D

Fig. 418. P — DV; dor sul picioru-

lui se reazemă pe filmul aşezat curb
pe un sac de nisip.
F — Sac de nisip pe gambă.

Fig. 420. / — Primul

metatarsian. V — AI cin-
cilea metatarsian. / —
Cuboidul. 2 — Primul cu-
neiform. 3 — Scafoidul.
4 — Astragalul. 5 — Cal-
caneul. 6 —• Maleola la-
terală. 7 — Maleola me-
dială.

Fig. 419. RC uşor înclinată caudo-

cranial (aproape perpendiculară pe
plantă).
Fm 18x24 cm, în lung; fără ecrane
întăritoare, învelit în hîrtie neagră.
Marginea riistală a filmului la uniat
de deget de vîrful piciorului; margi-
nea medială şi cea laterală la egala
distanţă de părţile moi.
R — F—F — 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 250 mAs.

O b s e r v a ţ i i . Pune mai bine în evidenţa tarsul şi mai ales cuneiformele decîs

poziţii cu incidenţa D—P.
222
 Fig. 421. < P — Bolna- Calcaneul D — P, a
vul în picioare pe masă
aplecat înainte şi spri-
jinit cu mîinile de un
scaun: genunchii uşor
flectaţi; planta piciorului
lipită de casetă.
F —'Se fixează caseta
pentru a nu aluneca.

Fig. 422. RC înclinată dinapoi îna-

inte (cea. 45° cu planul mesei); intră
la un lat de deget deasupra tubero-
zitaţii calcaneului.
Fm 13X18 cm, în lung; marginea
poslerioară a casetei depăşeşte calca-
neul cu doua laturi de deget; marginea
medială şi cea laterală la egală dis-
tanţă de părţile moi.
R — F—F = 75 cm; L; fără Bk;
55 kV; 45 mAs sau fără ecrane întă-
ritoare 55 kV; 250 mAs,

Fig. 423. V — Al cincilea metatarsian. 1 — Maleola

O b s e r v a ţ i i . Se pot executa radiografii comparative pe
acelaşi îitm 18X24 cm, în lat.
medială. 2 — Astragalul şi calcaneul suprapuşi. 3 —
Articulaţia astragalo-calcaneeană (porţiunea postero-
lateralăj. 4 — Maleola laterală. 5 — Astragalul. 6 —
Articulaţia astragalo-calcaneeană (porţiunea antero-
medială). 7 — Apofiza mică a calcaneului. 8 — Tube-
rozitatea posterioară a calcaneului.

223

L
Calcaneul D — P, b

Fig. 424. P — DV; planta se

reazemă pe caseta aşezată ver-
tical şi sprijinită pe un suport
în unghi drept; piciorul în flexie
forţată pe gambă.
F —• Saci de nisip sub şi
pe gambă.

Fig. 426. V — Al cincilea metatarsian.

Fig. 425. RC înclinată cranio-caudal 1 — Maleola medială. 2 — Astragalul şi
(cea. 45° cu caseta); intră la un lat calcaneul suprapuşi. 3 — Articulaţia astra-
de deget deasupra tuberozităţii calca- galo-calcaneeană (porţiunea postero-laterală).
neului. 4 — Maleola laterală. 5 — Astragalul. 6 —
Fm 13X18 cm, în lung; marginea Articulaţia astragalo-calcaneeană (porţiunea
superioară a casetei depăşeşte calca- antero-medială). 7 — Apofiza mică a calca-
neul cu două laturi de deget; marginea neului. 8 — Tuberozitatea posterioară a cal-
medială şi cea laterală la egală dis- caneului.
tanţă de părţile moi.
R ~ p_j? = 75 cm; L; fără Bk; 55
kV; 45 mAs sau fără ecrane întăritoare
Observaţii. Se pot execuia radiografii com-
55 kV; 250 mAs. parative pe acelaşi film 18X24 cm, în lat.

224
 Fig. 427. P — DD; genun-
chii şi coapsele flectate, coapsele
Calcaneul lateral comparativ
V în abducţie forţată; picioarele se
reazemă pe casetă prin faţa lor
externă; călcîiele şi plantele sînt
în atingere.
F — Saci de nisip sub şi pe
genunchi.

Fig. 428. &C perpendiculară pe mijlocul

casetei, între călcîie,
Fm 18X24 cm, în lat; marginea proximală
a casetei depăşeşte calcaneul cu două laturi
de deget; marginea dreaptă şi cea stîngă la
egală distanţă de regiune.
/? _ F—F^75 cm; L; fără Bk; 50 kV;
40 mAs sau fără ecrane întăritoare 55 kV;
250 mAs.

Fig. 429. — Maleola medială. 2 — Maleola

laterală. 3 Astragalul. 4 — Calcaneul. 5 —
O b s e r v a ţ i i - La unii bolnavi radiografia se obţine în poziţie şezîndă pe masă. Cu boi du 1.

15 — Tehnica radiografică. 225"

L
 REGULI PENTRU ORGANELE
Reguli pentru plămlni şi inimă
Reguli pentru tubul digestiv
Reguli pentru aparatul urinar
Regulile speciale fiecărui organ sînt date acolo unde
este. descrisă tehnica lor. Radioscopia nefiind preocuparea
acestui manual, o presupunem cunoscută.
1. Majoritatea organelor interne sînt mişcătoare; ele au
mişcări respiratorii proprii sau transmise, altele au mişcările
lor proprii şi altele mişcări transmise de contracţiile car-
diace sau de pulsaţiile vaselor. Din acest motiv este necesar
sa se întrebuinţeze expuneri scurte, care se realizează cu
intensităţi mari (în jurul a 100 mA) şi cu un kilovoltaj de
asemenea mai ridicat (în jurul a 75 kV). Aceasta nu în-
seamnă însă că nu se pot face radiografii şi cu un regim
mai mic (50 mA sau chiar mai puţin); totul este ca produ-
sul miliamperi-secundă să fie acelaşi.
Examenul se face în apnee inspiratorie, expiratorie
sau medie, după cum cere organul pe care-1 examinăm.
2. Bolnavul trebuie să ia o poziţie liberă şi nesilită;
i se va explica să facă corect apneea pe care i-o cerem; de
asemenea este necesar să nu se mişte în timpul expunerii.
Pentru a realiza toate acestea, înainte de examen i se va
lămuri operaţia ce va urma şi se va face o repetiţie pentru
a vedea dacă a înţeles explicaţia noastră. Nu declanşăm
curentul imediat ce bolnavul a făcut inspiraţia sau expiraţia
necesară, ci aşteptăm cîteva secunde, pentru a avea o pozi-
ţie liniştită.
226
INTERNE
Reguli pentru ficat
Reguli pentru vezicula biliară
3. Comenzile de manipulare a aparatului, pe care le dă
medicul tehnicianului, trebuie standardizate, fiind totdea-
una aceleaşi. Spre exemplu, nu se spune o dată: „închide
curentul"; altă dată: ,,dă drumul" şi iar altă dată: ,,gata"
sau în alt fel
4. Uneori o radiografie trebuie precedată de o radio-
scopie pentru a alege cea mai bună poziţie, cum este la plă-
mîni sau la tubul digestiv. Este ceea ce se cheamă o radio-
grafie ţintită şi trebuie făcută de medicul radiolog, nu de
tehnician. Poziţiile date în manual sînt însă cele clasice,
şi deci cele mai des întrebuinţate.
5. Pentru organele abdominale este indispensabilă grija
antidifuzoare (Bucky sau Lyshohn). Pentru plămîni, grila
se întrebuinţează cînd există opacităţi dense care ocupă
porţiuni mari în suprafaţă şi în profunzime sau cînd se
foloseşte tehnica dură, care cere însă o aparatură specială.
6. Cei grav bolnavi nu pot fi examinaţi vertical, ci vor
fi puşi în poziţie şezîndă sau culcaţi.
7. Diagnosticul unei afecţiuni grave (cancer, tubercu-
loză, ulcer) nu se comunică bolnavului, ci medicului curant,
folosind expresii pe care bolnavul nu le înţelege.
8. Filmul nu se dă nici bolnavului, nici medicului cu-
rant; el rămîne în arhiva serviciului şi poate fi demonstrat
medicului curant la negatoscop, atunci cînd o cere. în
 schimb, radiologul trebuie să dea un buletin bine alcătuit
şi însoţit de o copie sau cel puţin de un desen corect.
9. Pe film se scriu numele, data şi pe scurt tehnica în-
trebuinţată (poziţia, F—F, kV, mAs, Bucky). Niciodată să nu
se uite să se menţioneze dreapta şi stînga, chiar acolo unde
ar părea inutil.
10. Filmele se păstrează fiecare învelit în hîrtia lui şi
nu unul peste altul, căci se zgîrie şi imaginea suferă.
11. Fiecare film este însoţit de o scurtă foaie de obser-
vaţie şi de diagnosticul pus în colaborare cu clinica. O ra-
diografie fără aceste date nu are nici o valoare.
12. Filmele sînt păstrate în filmotecă, după afecţiuni
şi după nume, pentru a fi uşor găsite la nevoie.
Fig. 430. Poziţia frontală pentru Fig. 431. Aceeaşi vă-
plămîni. Incidenţă PA. Bretele încru- zută lateral. Mîinile pe
REGULI PENTRU PLĂMÎNI ŞI INIMĂ cişate înaintea casetei. fese.
1. Pentru executarea examenului radiologie al plămînu- în uşoară extensie, cu bărbia rezemată, dacă este posibil, pe marginea
lui şi al inimii, precum şi al celorlalte organe intratoracice, superioară a cadrului portcaseta. Braţele orientate astfel îneît omo-
trebuie să executăm radiografii în poziţii diverse. Dacă în plaţii să nu se proiecteze în cîmpurile pulmonare, ceea ce se reali-
general se execută radiografia în poziţia frontală cu inci- zează cerînd bolnavului să rezeme mîinile pe fese, cu faţa palmară în
afară şi policele în sus; coatele date înainte şi umerii mult lăsaţi în
denţă PA sau AP, şi în poziţiile laterale, cu incidenţă DS
jos sau îşi ţine braţele de-a lungul corpului, cu coatele rotate în
sau SD, mai facem radiografii în poziţii oblice, mai ales în afară şi umerii mult lăsaţi în jos; sau duce braţele încrucişate
OAS şi OAD, ambele cu incidenţe PA, precum şi în poziţia înaintea suportului portcaseta.
lordotică, cu incidenţă PA sau AP. F — Se lucrează în apnee după inspiraţie.
2. Poziţia frontală în incidenţă PA este poziţia de pre- RC — Este bine ca centrarea să se facă radioscopic. Centrăm la
nivelul vertebrei D6, raza fiind orizontală, cu incidenţă PA. La per-
ferat pentru obţinerea unei imagini de faţă (fig. 430 şi 431).
soanele cu torace voluminos, centrăm ceva mai jos.
P — Bolnavul este examinat de obicei în picioare, cu faţa către Fm — 30X40 cm, în lung pentru bolnavii cu torace lung şi în
ecranul portcaseta sau către un suport portcaseta, fiind cit mai lipit lat pentru cei cu torace scurt. Se preferă filmele de 35X35 cm.
de acesta. Partea superioară a toracelui uşor înclinată înainte. Capul Marginea cranială a casetei depăşeşte umărul cu trei laturi de deget.

15*
227
 R ~ F—F - 1,50—2 metri; L mare; fără Bk; 65—70 kV; 30—40
mAs.
O b s e r v a ţ i i . Regimul este în raport cu puterea aparatului
şi cu grosimea toracelui. Sînt necesare aparate care să permită exe-
cutarea unei radiografii bune cu un timp de expunere scurt (0,2"),
aceasta nu numai pentru plămîni, dar şi pentru inimă. Pentru inimă
se poate întrebuinţa un film de 24X30 cm, în lung, cuprinzînd ima-
ginea inimii şi a vaselor de Ia baza ei.
3. Poziţia frontală în incidenţă AP se întrebuinţează
mai rar, cînd leziuni mici, situate în partea posterioară a
toracelui, nu apar pe radiografia în incidenţa PA. Aceeaşi
atitudine a bolnavului ca la poziţia frontală, incidenţă PA,
numai că se află cu spatele lipit de suportul portcasetă. RC
orizontală iese la nivelul vertebrei De.
4. Poziţiile laterale (de pro-
fil) se execută cu partea dreaptă
sau stingă a toracelui spre ca- Fig. 433. Poziţia OAD pentru Fig. 434. Poziţia (MS pentru
setă. Se preferă să se pună par- plămîni şi inimă. plămîni şi inimă.1
tea bolnavă în contact cu caseta
Fm — 30X40 cm, în lung. Marginea cranială depăşeşte umerii cu
(fig. 432). trei laturi de deget; cea anterioară şi posterioară la egală distanţă
P — Bolnavul în picioare (sau de părţile moi.
şezînd). Pianul frontal strict perpen- R _ F—F = 1—1,20 metri; L mare; fără Bk; 70—80 kV; 50—
dicular ipe casetă. Se reazemă cu —60 mAs.
partea dreaptă sau stingă a toracelui O b s e r v a ţ i i . Necesită de asemenea un timp de expunere
de suportul portcasetă. Braţele ridi- scurt (0,2—0,3"), mai ales pentru inimă. Pentru inimă se va utiliza o
cate cu antebraţele pe cap. Este bine distanţă F—F mai mare (1,50—1,80 m), şi deci şi regimul va fi mai
ca poziţionarea să se facă radioscopic. mare.
F — Se expune în apnee după 5. Poziţiile oblice OAD şi OAS sînt de multe ori utile,
inspiraţie. mai ales pentru inimă şi vasele de Ia baza ei (fig. 433 şi 434).
~. .„_ „ ... . , RC — Orizontală; intră la iumă-
J Pentru inimă se mai pot executa radiografii şi în poziţiile
Fig. 432. Poziţia late- A
^ , . , ,
rală pentru plămîni şi
t a t e a
toracelui, la egala distanţa de oblice posterioare OPS şi OPD.
inimă. faţa anterioară şi posterioară.
228
 P — Poziţia se partea posterioară a cimpului pulmonar drept, cu marea scizură,
stabileşte radioscopic, precum şi cu scizura medie. Se mai obţin traheea şi esofagul umplut
scoţînd astfel în evi- cu bariu, inima şi vasele mari. In OAS se obţine partea posterioară
denţă elementele pe a cîmpului pulmonar sting cu scizura mare stingă; traheea şi esofagul
care dorim să le ob- umplut cu bariu; inima şi vasele mari.
ţinem disociate pe ra- 6. Uneori este util să se execute radiografia toracică
diografie. Bolnavul, în în poziţie Iordotică cu incidenţă PA. Aceasta o facem mai
picioare, cu faţa la
ecran, este rotat spre ales la cercetarea proceselor interlobare (fig. 435).
dreapta sau stingă, P — Bolnavul cu faţa la casetă, în picioare. Se reazemă cu
astfel că umărul abdomenul de suportul portcasetă, apoi se lasă pe spate şi se ţine cu
drept sau sting atin- mîinile de stativ. Capul este în extensie.
ge partea posterioară F — Bolnavul se menţine în poziţie apucînd cu mîinile laturile
a ecranului portcase- stativului. Se expune în apnee după inspiraţie.
tă. Braţul de partea RC — Se centrează radioscopic, potrivind ca raza centrală,
cea mai apropiată de orizontală, să treacă la nivelul procesului de pus în evidenţă. Se
ecran este ridicat cu poate centra Ia nivelul vertebrei De.
mina deasupra capu- Fm — 30X40 cm, în lung. Marginea superioară a casetei depă-
lui; celălalt braţ în şeşte umerii cu trei laturi de deget; cele laterale la egală distanţă de
abducţie şi pronaţie părţile moi.
exagerată sau ridicat. K — F—F - 1,50 m; L mare; fără Bk; 67—72 kV; 50 mAs.
F — Se expune 7. Cînd bolnavul nu poate sta în picioare, radiografia
în apnee după inspi- se execută în decubit, pe masa orizontală, tubul deasupra
raţie. mesei şi la distanţă cît mai mare. Dacă este posibil, 1,50 m.
Fig. 435. Poziţia Iordotică cu incidenţă
PA; (numită şi poziţia Fleischner). EC — Se cen-
Bolnavul se aşază în decubit ventral sau dorsal. Aşezarea
trează radioscopic. In-
cidenţa fiind PA, ra- filmului şi centrarea se fac la fel ca la poziţia verticală.
za centrală, orizontală, intră prin spate la nivelul vertebrei DQ. Se pot face şi radiografii în poziţii oblice. Se va avea grijă
Fm — 30 X 40 cm, în lung. să degajăm bine cîmpurile pulmonare, trăgînd omoplaţii în
R — F—F = 1,50 metri; L mare; fără Bk; 68—72 kV; 50 mAs. afară prin, rotaţia în afară şi înainte a coatelor.
Observaţii. Cînd nu urmărim să obţinem pentru inimă o Radiografia în poziţie culcată se mai poate executa
imagine cît mai apropiată de dimensiunile sale reale, putem executa bolnavul fiind în decubit lateral drept sau stîng. RC per-
radiografia la o distanţă F—F de 2 m. Aceasta ne va permite să diso-
pendiculară pe masă. Filmul şi centrarea ca la poziţia în
ciem mai bine inima, aorta şi coloana vertebrală. în OAD, obţinem

229

L
picioare. în aceeaşi poziţie putem face însă radiografia cu
RC orizontală, iar filmul perpendicular pe masa de exami-
nat. Această radiografie este utilă pentru depistarea lichide-
lor din marea cavitate pleurală.
8. Radiografia celor grav bolnavi se va face la patul
lor, cu un aparat portativ. Deoarece bolnavul nu poate face
nici un efort, îl putem totuşi pune în poziţie şezîndă, dacă
trecem sub spate un cearşaf pe care un ajutor îl apucă de
cele două capete şi ridică încet bolnavul, pînă îl aduce în
poziţie şezîndă. Se aşază tubul înapoi, iar pe piept caseta.
9. Dacă radiografiile se execută în poziţie culcată sau
şezîndă, trebuie să notăm în buletin poziţia, pentru a evita
o interpretare greşită, deoarece imaginea radiografică pre-
zintă anumite deosebiri faţă de cea executată în picioare.
De altfel, pe fiecare film gata lucrat este bine să se scrie
poziţia în care a fost executat şi regimul (F—F, kV, mAs),
pentru ca ia un examen ulterior să se facă o radiografie în
aceleaşi condiţii, lucru important pentru comparaţie.
10. în ceea ce priveşte regimul întrebuinţat, pentru a
obţine o radiografie bună există două metode: cu raze dure
şi cu raze moi. Cea cu raze dure întrebuinţează un kilo-
voltaj de 105, însă numai 2 — 5 mAs (cere aparate speciale
şi întrebuinţarea diafragmei Bucky), pe cînd la cea cu raze
moi kilovoltajul este de 65—75, aşa cum au fost date şi
regimurile de mai sus. La executarea unei radiografii pulmo-
nare, şi mai ales pentru inimă, este importantă expunerea
scurtă (0,05 - 0,2").
Grila antidifuzoare (Bucky, Lysholm) se întrebuinţează
pentru obezi şi cînd folosim un regim cu raze dure.
230
11. Pentru a obţine imaginea mărită a unor leziuni,
deci ca acestea să apară mai vizibil, s-a recomandat de
către unii aşezarea casetei la distanţa de 10 cm de bolnav
(bolnavul nu mai este în contact cu caseta). Aceasta se rea-
lizează construind o cutie de lemn de dimensiuni potrivite
(30 X 40 X 10 cm).
Caseta se aşază de o parte a cutiei, iar bolnavul se
reazemă de cealaltă parte.
12. Ca o conduită generală în executarea radiografiei
pulmonare, vom respecta următoarele reguli:
a) vom căuta, pe cît posibil, să executăm radiografiile
pulmonare cu aparaturi care sa ne permită o expunere cît
mai scurtă, la o distanţă F— F mare (1,50—2 metri);
b) materialele întrebuinţate (film, ecrane întăritoare,
casetă, materiale pentru developare) să fie de cea mai bună
calitate:
c)..bolnavul va fi radiografiat de preferinţă în'picioare
şi dezbrăcat pînă la talie;
d) în raport cu poziţia, cu ceea ce dorim să obţinem
şi cu grosimea toracelui, aranjăm regimul la masa de co-
mandă înainte de a aşeza bolnavul ;
e) poziţionarea bolnavului se face, pe cît posibil, radio-
scopic;
f) nu vom uita protecţia personalului care lucrează;
g) developarea va fi completă;
h) citirea filmului se va face la un negatoscop bine
luminat şi a cărui lumină poate varia cu ajutorul unui
reostat care permite variaţii de intensitate luminoasă.
 REGULI PENTRU TUBUL DIGESTIV
1. Tubul digestiv se examinează radioscopic şi radio-
grafie. Tehnica radioscopică nu intră în cadrul acestui ma-
nual. Ceea ce trebuie ştiut este că o radiografie a tubului
digestiv trebuie precedată totdeauna de o radioscopie. Me-
dicul radiolog începe prin a examina bolnavul la ecran şi
în momentul cînd apare o imagine patologică interpune
caseta între bolnav şi ecranul radioscopic, schimbă regimul
şi face radiografia — este ceea ce se cheamă o radiografie
„ţintită". Un examen radiografie al tubului digestiv făcut
de cel mai bun tehnician, în poziţii standard, fără radio-
scopie prealabilă, este un examen orb. Metoda recomandată
de unii, de a se face o serie de filme în ortostatism şi de-
cubit, care apoi să fie citite de medic, este complet insufi-
cientă. Pentru acest motiv, dacă o radiografie de schelet,
de plămîni sau de rinichi poate fi făcută de personalul aju-
tător (soră sau tehnician instruit), una de tub digestiv tre-
buie executată de medicul radiolog, care, pe lingă că posedă
tehnica radioscopiei, are cunoştinţe complete de anatomie,
fiziologie şi patologie.
2. Pentru radiografierea tubului digestiv nu pot fi date
poziţionări ca la celelalte organe; este suficient ca bolnavul
să fie rotit cu 5 — 10° la dreapta sau la stînga pentru ca un
ulcer sau un neoplasm să apară. O compresiune uşoară cu
distinctorul sau cu mîna, făcută într-o direcţie sau alta,
poate pune în evidenţă o leziune importantă; o schimbare
de poziţie, în decubit lateral, dorsal sau ventral, şterge ima-
ginea cea mai netă a unui neoplasm văzută în ortostatism.
Deci, o dată tehnica radioscopiei bine cunoscută, rămîne
să se aleagă regimul optim pentru radiografia ,,ţintită".
Pentru un aparat ca cel digestiv, care îşi modifică con-
tinuu aspectul în timpul funcţionării sale, trebuie făcute
mai multe radiografii pentru acelaşi proces patologic, adică
ceea ce se cheamă un examen ,,în serie". în acest scop este
necesar un aparat puternic cu accesorii potrivite (masă
basculantă, grilă antidifuzoare, localizator, posibilitatea de
a trece rapid de la regimul de radioscopie la cel de radio-
grafie, întrerupător la îndemîna medicului, filme şi ecrane
întăritoare bune, distinctor Holzknecht).
3. Poziţiile clasice, în jurul cărora se examinează, sînt:
P — A, OAD, O AS şi mai rar A — P, OPD şi OPS, atît verti-
cal, cît şi în decubit dorsal, ventral şi poziţie Trendelenburg.
Poziţiile de decubit lateral drept şi stîng sînt uneori utile;
pentru aceasta este nevoie de un dispozitiv special, care să
permită examenul cu raza centrală orizontală, bolnavul
fiind culcat pe o bancă îngustă de aproximativ 40 cm.
4. Radiografii mari, care sa cuprindă întreg organul,
sint necesare cînd vrem să cercetăm o leziune întinsă, o
poziţie vicioasă, o deplasare de organ, o tonicitate sau o
motricitate patologică. De cele mai multe ori, însă, o radio-
grafie limitată la procesul patologic, făcută cu diafragmă
mică sau localizator, cu compresiune dozată şi în poziţie
optimă, este mai clară, mai precisă şi arată detalii care nu
apar pe examenul de ansamblu. Şi aci priceperea medicului
radiolog este pusă la încercare, pentru că un proces patolo-
gic incipient nu este pus în evidenţă decît de un examinator
experimentat, atent şi minuţios.
231
L
 5. Se mai cer o buna preparare a bolnavului, o suspen-
sie bună a sulfatului de bariu şi întrebuinţarea celorlalte
mijloace indicate la fiecare caz, ca insuflaţie, farmacodina-
mice, pneumoperitoneu, clismă opacă şi altele.
6. Regimul va fi în jurul următoarelor date: F—F
- 70 cm; 80—90 kV; 5 0 - 8 0 mAs; cu Bh.
7. Ca regulă generală: niciodată un singur examen,
chiar cînd ni se pare că tabloul este tipic.
8. Dacă bolnavul este un constipat, va face, în seara
care precede examenul, o clismă cu 1 litru de apă caldă.
Examenul se face dimineaţa pe nemîncate, şi niciodată
după masă.
9. Substanţa de contrast cea mai frecvent întrebuinţată
este sulfatul de bariu chimic pur, care se foloseşte sub formă
de suspensie în apă.
10. Pentru stomac se face o suspensie de sulfat de ba-
riu cu apă rece în raport de 2/3 (200 g bariu şi 300 cm0
apă). Cantitatea de suspensie baritată suficientă pentru un
stomac este de 200—300 cm!3. Suspensia să fie perfectă.
Pentru aceasta se amestecă foarte bine cu un instrument de
lemn, format dintr-o tijă la extremitatea căreia se află un
disc dinţat (la fel cu acela întrebuinţat în bucătărie). Nu
trebuie lăsat mult timp de la preparare pînă la ingerare,
deoarece bariul se depune în pahar.
Nu este necesar să se adauge vreun corigent sapid. Pre-
paratele din.comerţ, cu diferite gusturi şi mirosuri, nu sînt
cele' mai bune. Sulfatul de bariu chimic pur (Barium sul-
furiexim purissimum pro. rontgen), de calitate buna, cu gra-
nule fine, este cel mai recomandabil.
232
Stomacul se mai poate insufla cu o poţiune gazogenă.
Astfel, în două sticle se dizolvă separat:
I. Natriu bîcarbonic 100 g
Sirop simplu 100 g
Apă distilată q. s. ad 500
ir. Acid tartric 133 g
Sirop de lâmîie 130 g
Apă distilată q. s. ad 500
Se dă un pahar din I, apoi o lingură din II.
11. Pentru esofag se poate da o pastă sau cremă de ba-
riu, care se face tot numai cu apă.
12. Pentru intestinul subţire (jejun şi ileon), adminis-
trarea suspensiei baritate variază după radiologi. Una din
metode este de a se da 80 g suspensie opacă (4 linguri) şi
a se urmări progresiunea ei de-a lungul traiectului intesti-
nal, prin examene repetate din 15 în 15 minute. Se poate
obţine o umplere globală a întregului intestin prin metoda
prînzului îngheţat. Se dau 50 g sulfat de bariu cu 50 cm0
soluţie clorurată izotonică la temperatura normală. După
o oră se face o radiografie. Apoi se dă 250 cm!3 soluţie clo-
rurată izotonică la gheaţă. Se fac radiografii din 10 în 10
minute, pînă ce capul coloanei opace ajunge la unghiul
hepatic (în cazurile normale se întîmplă în 30 — 40 de minute).
13. Colonul se examinează per os şi per clismă. Exa-
menul per os este o continuare a celui gastric, şi nu are
nevoie de o pregătire specială.
Examenul per clismă cere o evacuare perfectă a colo-
nului, care se realizează printr-o clismă de 1 litru apă caldă
făcută cu o seară înaintea examenului şi o a doua clismă
făcută cu 1 — 2 ore înaintea acestuia.
 Cantitatea de suspensie opacă variază cu capacitatea
colonului; în general, un litru — un litru şi jumătate sînt
suficienţi. Suspensia cuprinde o parte sulfat de bariu şi
patru părţi apă.
Se preferă însă concentraţii mai mari, chiar de 2/3,
adică la fel cu cea dată per os.
Clisma se face încet, cu irigatorul la 'A m deasupra
mesei, şi se întrerupe de cîte ori bolnavul percepe nevoia
de a defeca.
Examenul cu suspensie opacă poate fi completat cu o
insuflaţie (metoda Fischer); bolnavul evacuează, la scaun,
o - parte din suspensia baritată introdusă, apoi revine la
examen pentru a i se insufla, cu o pompă aspiratoare-res-
pingătoare, 1 000 — 1200 cm3 aer, introdus de asemenea
încet şi cu precauţie.
Pentru a studia relieful mucoasei colonului se mai
poate întrebuinţa soluţia de tanin 1 %, fie că acesta se
introduce chiar în suspensia de bariu în proporţie de 1 %,
fie că se face o clisma cu o soluţie de tanin 1 %, iar după
evacuarea acesteia se introduce suspensia de sulfat de bariu.
Taninul are două proprietăţi: accentuează contractilitatea
muscularei mucoase, făcînd astfel mai evident relieful mu-
coasei, şi în acelaşi timp ajută la evacuarea aerului.
14. Pentru apendice se administrează, cu 7 — 8 ore
înainte, aceeaşi cantitate de suspensie ca la stomac. Dacă la
primul examen apendicele nu este vizibil, se dă a doua oară
o cantitate mai redusă de suspensie opacă (150 cm13), în
care se dizolvă 4—5 g sulfat de sodiu, iar după 7—8 ore
se face examenul.
Apendicele se poate face vizibil şi prin clisma o dată
cu colonul,
15. Metoda farmacodinamică ameliorează imaginile şi
pune în evidenţă leziuni care nu apar prin metoda clasică.
In mod curent se întrebuinţează morfina, insulina şi ipeca.
Morfina se injectează subcutanat, 1 cg; efectul survine
după 10 — 20 de minute; sau se injectează intravenos Vi cg,
efectul apărînd după 5—10 minute. Insulina se adminis-
trează la fel, cîte 10 unităţi. La sfîrşitul examenului, se dau
bolnavului 4 — 5 bucăţi de zahăr. Ipeca se administrează
per os, sub formă de sirop (20 g) sau două casete cu pulbere
de cîte 0,20 g. Efectul apare după 10—20 de minute.
REGULI PENTRU FICAT
1. Radioscopia şi radiografia ficatului se fac pentru
a cerceta variaţiile volumetrice şi modificările tonalităţii
organului (chisturi, colecţii, calculi).
2. Examenul se face pe gol sau după opacificare cu
soli iodaţi (hepato-splenografie, veno- şi portografie). în
ambele examenul se compune dintr-o radioscopie urmată
de radiografii luate în poziţie verticală (P—A) şi expiraţie
profundă, în aceeaşi poziţie şi inspiraţie profundă, în pozi-
ţie laterală, în decubit ventral (P—A).
3. Pentru a se constata volumul ficatului se face o orto-
diagramă măsurînd două diametre după metoda Lagarenne
(fig. 436) care se poate compara apoi cu examene făcute la
intervale de timp. Toate aceste diametre trebuie judecate cu
oarecare aproximaţie, ele sînt numai relative.
233
 Conturul superior al ficatului este uşor de explorat,
fiind coafat de diafragmă; cel inferior nu este însă totdea-
una vizibil. în acest scop se insuflă stomacul cu sonda sau
Fig. 436. Cum se măsoară diametrele ficatului. -B = diametrul
freno-apical; A—C = diametrul freno-rahidian.
234
se dă o poţiune efervescentă (4 g acid tartric m 50 cm apă
3
3
cu zahăr, apoi 4 g bicarbonat de sodiu în 50 cm apă). în
acelaşi timp se insuflă şi colonul. Insuflaţia gastrică arată
cu precizie lobul stîng, cea colică restul conturului inferior.
Ultima prezintă dezavantajul că, uneori, colonul se ridică
spre diafragmă, luînd din opacitatea hepatică. Micşorarea
aparentă a dimensiunilor se vede în examenul frontal (P—A);
în cel lateral, însă, faţa inferioară apare bine delimitată,
permiţîndu-ne să apreciem variaţiile volumetrice eventuale.
O altă metodă de examen constă în învăluirea întregu-
lui ficat într-o atmosferă transparentă de oxigen sau, mai
bine, de bioxid de carbon, printr-un pneumoperitoneu.
4. Radioscopia este indispensabilă pentru a explora
integritatea domului hepatic. Este necesar să variem inci-
denţele, astfel ca raza centrală să fie o dată perpendiculară,
altă dată oblică caudo-cranial şi, în fine, oblică cranio-
caudal, fiind tangentă cupolei diafragmatice. în momentul
cînd am găsit o poziţie optimă, pentru a pune în evidenţă
un proces patologic, se face o radiografie ţintită.
5. Radiografia în poziţie frontală (de faţă) se execută
după cum se vede în fig. 437.
P: decubit ventral; braţele de-a lungul corpului.
F: saci de nisip sub glezne. Se lucrează în apnee
RC: înclinată caudo-cranial (cea. 25°); intră la două laturi de
deget la dreapta vertebrei L2; iese prin rebordul costal drept.
Fm: 30X40 cm, în lung. Marginea caudală a casetei la trei
laturi de deget sub creasta iliacă, cea laterală la două laturi de d.eget
de părţile moi.
R; F—F = 100 cm; localizator mare; cu Bk; 80—90 kV; 250 mAs.
6. Radiografia în poziţie laterală se execută astfel:
 Fig. 437. — PoziţU
pentru ficat. Fron-
tală în DV.
P. DL: drept; braţele aduse înainte; planul frontal al corpului
perpendicular pe planul mesei; coapsele şi gambele uşor flectate.
F: saci de nisip rezemaţi de spate şi coapse; sac de nisip sub
cap. Se lucrează în apnee.
RC: perpendiculară pe casetă; intră Ia nivelul rebordului costai
lateral, la egală distanţă între peretele anterior şi cel posterior al
•abdomenului.
Fm: 30X40 cm, în lung. Marginea caudală a casetei cu trei
laturi de deget deasupra simfizei pubiene; cea anterioară depăşeşte
părţile moi cu trei laturi de deget.
R: F—F = 100 cm; localizator mare; cu Bk; 80—90 kV; 250 mAs.
REGULI PENTRU VEZICULA BILIARĂ
1. Examenul veziculei biliare pe gol se face pentru a
pune în evidenţă calculi, bilă calcică sau calcificarea pere-
ţilor veziculei.
2. Pentru ca vezicula să fie vizibilă se opacifică cu
substanţă de contrast (fenolftaleinat de sodiu tetraiodat sau
acid iodoalfionic). Se execută astfel ceea ce se numeşte o cole-
cistografie. Substanţa de contrast se găseşte în comerţ sub
diferite numiri (bilagnost, iodtetragnost, tetraoid, biîiselec-
tan, sombrabyl, telepaque, iodeikon, triodan, pheniodoî, for-
iod, opacol, tetradol, colecistocol, biligrafin etc.). Ea se ad-
ministrează per oral sau parenteral (intravenos). Modul de
administrare şi timpul dintre administrare şi momentul ra-
diografiei sînt indicate de fiecare fabrică în ambalajul colo-
rantului, în general, după administrarea per orală, timpul
este de 14 ore, iar după aceea intravenoasă de 9 ore. Există
şi metode rapide, în care radiografia se face după o oră şi
jumătate şi chiar mai puţin. Astfel, cu o nouă substanţă,
biligrafin, opacificarea veziculei se obţine chiar în 60 — 90
de minute. Cu această substanţă se mai pot pune bine în
evidenţă căile biliare intra- şi extrahepatice.
Examenul se compune dintr-o radiografie pe gol, în
decubit ventral, făcută cu o zi înainte de administrarea co-
lorantului (pentru decelarea eventualilor calculi opaci) şi,
din cel puţin două radiografii executate după administrarea
acestuia. între acestea din urmă se administrează un prînz
gras (Boyden) pentru a studia modul de evacuare şi con-
tracţie al veziculei. Radiografia se face la 45 — 60 de minute
după administrarea prînzului Boyden.
Prepararea bolnavului este foarte importantă. Se face
o clismă cu un litru şi jumătate de apă călduţă cu două
ore înainte de administrarea substanţei de contrast. Dacă
este un constipat se va recomanda de asemenea un purga-
tiv cu 24 de ore înainte de examenul radiografie. Este bine
ca bolnavul să evite cu o zi înainte de examen orice ali-
ment care poate produce gaze (pîine, paste făinoase, ape
gazoase, legume uscate etc.). Gazele colice se pot elimina
235
cu o injecţie de extract de lob posterior de hipofiză (pitre-
sin), 15 unităţi, făcută cu o oră înaintea radiografiei. Dacă,
pe prima radiografie, executată după administrarea sub-
stanţei de contrast, apar gaze, se face o clismă care va de-
plasa gezele. Se pune V2 pahar apă oxigenată la 1 iriga-
tor plin.
3. Radiografia se execută în poziţia următoare
(fig. 438).
P: DV, uşor rotit spre stingă, depărtînd astfel partea dreaptă a
corpului de masă. Capul întors spre dreapta. Membrele superioare
de-a lungul corpului sau ridicate în sus. Mamela dreaptă (la femei)
este dată în sus sau lateral.
F: sac de nisip sub creasta iliacă dreaptă, care se depărtează de
masă cu cea. 7—8 cm. Sac de nisip sub glezne. Se lucrează în apnee.

Fig. 439. — Proiecţia veziculei biliare în raport cu

rinichiul şi ficatul. 1 — vezicula biliară; 2 — gîtul
Fig. 438. — Poziţia pentru radiografia veziculei biliare. veziculei; 3 — rinichiul; 4 — ficatul; 5 — coasta a
XII-a; î—V — cele 5 apofize transverse lombare.
236
 RC: perpendiculară pe casetă; intră la patru laturi de deget la
dreapta apofizelor spinoase L2—L3 (la unirea treimii superioare cu
cea mijlocie a distanţei dintre ultima coastă şi creasta iliacă); iese
sub rebordul costal, în unghiul pe care-1 face acesta cu linia mediană
a corpului.
Fm: 24 X 30 cm, in lung. Marginea caudală a casetei la trei laturi
de deget sub creasta iliacă; cea laterală depăşeşte părţile moi cu un
lat de deget.
R: F—F = 100 cm; localizator; cu Bk; 80 kV; 200 mAs.
O b s e r v a ţ i i . La picnici, RC intră la 6 laturi de deget la
dreapta lui Du—D12; pentru astenici RC intră departe de coloană şi
la nivelul crestei iliace. Unii preferă ca membrul superior drept să fie
ridicat în sus, iar cel stîng de-a lungul corpului; se ajută astfel la
rotirea bolnavului spre stingă.
Radiografiile următoare se pot face pe filme mai mici (18X24
cm), după ce s-a constatat pe primul poziţia veziculei biliare.
Radiografia se poate face şi în DD, precum şi în poziţie verticală,
pentru a studia mobilitatea veziculei şi modul de sedimentare al
bilei. Cea verticală se face după o prealabilă radioscopie (radiografie
ţintită). în DD, raza centrală intră la 2 cm deasupra rebordului costal
şi la 8 cm la dreapta liniei mediane (cu variaţiile necesare menţionate
mai sus la picnici şi astenici).
4. Radiografia în poziţie laterală se execută la fel ca
şi cea hepatică (vezi mai sus). Ea se execută în mod obiş-
nuit ,,pe gol" şi se utilizează cînd vrem să precizăm dacă
un calcul care se suprapune peste rinichi, în poziţia fron-
tală (P—A sau A—P), este în veziculă.
5. Vezicula biliară este îndreptată în jos şi înainte;
pentru aceasta, radiografia în poziţia verticală şi în DV
ne arată polul inferior bine umplut şi sedimentarea conţi-
nutului ei. în DD se umplu colul şi canalul cistic.
6. Dacă la primul examen vezicula nu apare, se va
radiografia după alte 3 — 5 ore. Dacă nici de data aceasta
nu se pune în evidenţă, repetăm examenul administrind
bolnavului o nouă doză de colorant chiar în ziua primului
examen.
7. Se pot umple stomacul şi duodenul cu bariu şi se
radiografiază pentru a se vedea raporturile. Se face radio-
grafie ţintită şi în DV.
8. La cei operaţi recent (colecistostomizaţi), cărora
li s-a drenat vezicula printr-un dren în T, se introduc
20 cma lipiodol sau o soluţie de oxid dublu de toriu, cu o
seringă. La radioscopie se urmăreşte progresiunea lipiodo-
lului şi se opreşte injectarea cînd a început să intre în
duoden. Se radiografiază în această poziţie cu tubul sub
masa.
Colangiografia este reprezentarea radiografică a căilor
biliare (canalul cistic, canalul hepatic şi coledocul) pentru
cercetarea unor calculi mici rămaşi după operaţie, pentru
studiul morfologic al colecistului şi pentru acela al funcţiei
căilor biliare extrahepatice. Coîangiografia se face înainte
în timpul şi după operaţie.
înainte de operaţie (sau independent de aceasta): se
caută să se surprindă momentul cînd colorantul trece prin
canale. Aceasta se întxmplă cînd se umple sau cînd se go-
leşte vezicula biliară. în acest scop se injectează intra-
venos 2 fiole dintr-un preparat hexaiodat (biligrafin) şi se
radiografiază la 30—60 şi 90 de minute; sau după ce s-a
umplut vezicula, adică la 2 ore, se administrează prînzul
237
Boyden şi se radiografiază la 30 — 40 şi 50 de minute. După
cum se evacuează vezicula va fi nevoie de mai multe sau
mai puţine filme. Altă metodă prevede administrarea pero-
rală a unui preparat triiodat (cistobil) în doză dublă, radio-
grafierea la 14 ore, administrarea prînzului Boyden şi radio-
grafierea ca mai sus la 30—40—50 de minute.
în timpul operaţiei: bolnavul pe masa de operaţie, sub
care se introduce un tub radiogen (construcţie specială);
se practică laparotomia şi se injectează 20 cm3 substanţa
opacă (ioduron 30 %) direct în veziculă, în canalul cistic
sau în coledoc. Se radiografiază şi se developează extempo-
raneu. Uneori se adaptează un manometru în curentul colo-
rantului şi se fac radiografii în serie pentru a vedea sub ce
presiune sînt învinse diversele sfinctere (manometrie biliară).
Se poate observa şi radioscopic, cu ajutorul unui criptoscop
bi- sau monocular.
După operaţie: tehnica este simplă. Se introduce încet
substanţă de contrast (ioduron 30%), uşor încălzită, prin
tubul în T care este lăsat la operaţie pentru drenaj. Radio-
grafia se face în inspiraţie adîncă- şi se repetă după cîteva
minute.
Unii autori mai recomandă colangiografia (ca şi cole-
cistografia) pe cale intramusculară. Se injectează 20 cm3 bili-
3
grafin diluat cu 7 cm apă distilată şi se adaugă 10 u. hia-
lurodinază, pentru o resorbţie mai bună. Radiografia se
face la o oră după injecţie. Colangiografia se mai poate exe-
cuta cu ajutorul laparoscopului, asociind ca precauţie şi
antibiotice.
238
In rezumat se poate spune că preparatele diiodate
(care înlocuiesc actualmente fenolftaleina tetraiodată >
(iodobil) sînt adecvate pentru a studia funcţia mucoasei
colecistului, cele triiodate (cistobil) pentru reprezentarea
veziculelor cu inflamaţie cronică, iar cele hexaiodate (bili-
grafin) pentru reprezentarea canalelor biliare.
Metodele de colorare a colecistului şi canalelor biliare
sînt multiple şi variate. Nici tehnica nici colorantul între-
buinţat nu au fost încă stabilite. Ar fi greu de dat reguli
definitive despre o metodă care se mai găseşte încă în curs
de dezvoltare.
REGULI PENTRU APARATUL URINAR
1. în cadrul acestui capitol se studiază explorarea
rinichilor, ureterelor, vezica, precum şi uretra şi prostata
]a bărbat.
2. Aparatul urinar se examinează radiologie ,,pe gol"
şi după administrarea substanţelor de contrast. Fiecare din
aceste metode îşi are indicaţiile proprii, dar ca regulă gene-
rală se începe totdeauna printr-o radiografie „pe gol".
3. Oricare ar fi metoda de examen, prepararea bolna-
vului are o mare importanţă, avînd ca scop obţinerea unui
colon evacuat şi fără gaze. Acumulările de gaze par a fi
mai jenante chiar decît opacitatea relativă dată de conţinu-
tul intestinal.
Pentru a evita formarea gazelor, bolnavul va urma,
două zile înainte de examen, un regim alimentar fără pîine,
paste făinoase, legume uscate, ape gazoase etc.
 Cînd se va execută un examen cu substanţă de con-
trast, bolnavul nu va lua nici un lichid timp de 12 ore
înainte, pentru a obţine o concentraţie mai bună în sînge.
înainte de examen se va evacua conţinutul vezicii.

Fig. 440. — Aparatul urinar în poziţie frontală.

Va păstra mai mult un regim hidric, compus din supe,

ceaiuri, lemonate etc.
Se mai pregăteşte bolnavul prin administrarea, cu o zi
nainte, a unui purgativ uşor (de preferat un purgativ
ileios) sau prin două clisme evacuatoare cu apă călduţă,
le un litru şi jumătate, la care se adaugă XV picături de
audanum Sydenham, sau V2 pahar de apă oxigenată.
Prima clismă se face în seara care precede zilei exame-
îului, iar a doua cu 2 — 3 ore înainiea examenului. Bol-
tavul nu va sta în pat, ci va circula. Gazele colice mai pot
i evacuate printr-o injecţie subcutanată cu retropituitrina
pitresin) 0,5 cm3, făcută cu o oră înainte de examen.
Un alt mijloc de evacuarea gazelor este adăugarea 4 e Fig. 441. — Calc după radiografia rinichilor „pe gol", în poziţie DDt
min 10 grame la litru la a doua cîismă. incidenţă AP. î — rinichii; 2 — muşchiul psoas; XII — vertebra Di2 şi
coasta a XII-a.

239
 4. Radiografia în poziţie frontală se va executa astfel
(fig. 440 y.
P: DD; braţele de-a lungul corpului; capul ridicat pe o pernă;
coapsele şi genunchii mult flectaţi.
F: sac de nisip sub vîrful picioarelor.
RC: perpendiculară pe casetă; intră prin linia mediană a corpu-
lui, Ia nivelul ombilicului.
Fm: 30X40 cm, in lung. Marginea caudală a casetei la două
laturi de deget sub nivelul pubisului. Coloana vertebrală pe mijlocul
casetei
R: F-F = 100 cm; L mare; cu BA:; 75—90 kV; 250 mAs.
Observaţii. Se lucrează în atitudine respiratorie medie.
Dacă se radiografiază numai rinichii, se întrebuinţează film de
24X30 cm în lat, iar RC la un lat de mină sub apendicele xifoid.
Fig. 442. — Tehnica
filmului dublu.
Fig. 443. — Rinichii
în poziţie laterală.
240
Se mai poate întrebuinţa „tehnica filmului dublu"
(fig. 442). în acest caz., se face mai întîi radiografia rinichi-
lor şi a jumătăţii superioare a ureterelor pe un film de
24X30 cm, aşezat în lat Bolnavul în DD; RC perpendicu-
lară pe casetă, intră pe linia mediană la nivelul marginii
inferioare a grilajului costal. Apoi se radiografiază vezica
urinară şi jumătatea inferioară a ureterelor, pe alt film de
24X30 cm. Bolnavul rămîne în aceeaşi poziţie. Tubul ră-
mîne pe loc, dar este astfel înclinat încît RC are o direcţie
cranio-caudală, intră deasupra pubisului. Filmul este astfel
aşezat ca RC să cadă în centrul său.
5. Radiografiile laterale sînt necesare pentru a dife-
renţia unele opacităţi patologice (calculi renali, ganglioni
calcificaţi, calculi biliari). Ele se execută astfel (fig. 443):
 P: DL drept sau sting (după caz); braţele aduse înainte. Planul
frontal al corpului perpendicular pe masa de examinat. Coapsele şi
genunchii uşor flectaţi.
F: Saci de nisip rezemaţi de spate şi coapse; sac de nisip
sub cap.
RC: perpendiculară pe casetă; intră la nivelul ultimei coaste şi
ta patru laturi de deget înaintea apofizelor spinoase.
Ftn: 30X40 cm, în lung; marginea cranială la nivelul apendi-
?eîui xifoid; cea posterioarâ depăşeşte cu două laturi de deget părţile
moi.
R: F—F = 100 cm; L mare; cu Bk; 80—90 kV; 300 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în atitudine respiratorie medie.
Se poate radiografia numai regiunea rinichilor pe un film de
24X30 cm, aşezat în lat.
6. în aparatul urinar, contrastul se obţine cu substanţe
Drganice iodate şi cu aer. Substanţele de contrast iodate
îînt numeroase şi poartă diferite numiri de fabricaţie (uro-
îelectan, abrodil, perabrodil, pyeian, umbrenal, sergozin,
lovoiodur, urombral, tenebryl, diagnorenol, joduron, pylum-
:>rin, umbradil, ultraren, diodon, diodrast, nosydrast, pyelec-
tan. uropac etc.). O soluţie mai ieftină pentru pielografie
'ascendentă sau retrogradă) este iodura de sodiu 10—20%.
Cu ajutorul substanţelor de contrast se fac: urografie,
)ielografie, pneumopielografie, nefrografie, urokimografie,
irotomografie; pneumoperitoneu artificial, pneumorinichi,
etropneumoperitoneu şi pneumoexoperitoneu; aortograf ie;
istografie; pneumocistografie; uretrografie; prostatografie şi
reziculografie. Toate acestea, fiind metode de pură specia-
itate, nu intră în cadrul manualului nostru, ce are ca scop
îumai manipulările radiografice care duc la obţinerea unei
magini bune.
h
j — Tehnica radiografică.
7. în urografia intravenoasă, cantitatea de substanţa
de contrast se injectează în 3—5 minute. Mai înainte se
va face proba de toleranţă a bolnavului la substanţa de
3
contrast. Pentru aceasta se injectează intravenos 0,5 — 1 cm
din substanţa de contrast pe care vrem s-o utilizăm şi se
aşteaptă cîteva momente pentru a urmări reacţia produsă
asupra bolnavului. în caz de intolerabilitate (idiosincrazie)
pentru iod, apar un eritem la nivelul feţei şi gîtului, o con-
gestie a conjunctivelor bulbare şi a mucoaselor bucale şi
nazale, precum şi o contracţie Ia nivelul faringelui.
Se execută radiografia în poziţia frontală DD (A—P)
pe un film de 30X40 cm. Prima radiografie se face la
7 minute de la începutul injectării substanţei de contrast,
a doua la 15 minute. în cazurile cu eliminări întîrziate
facem un al treilea film după 25 — 30 de minute şi chiar
im al patrulea la o oră. Se va executa prescripţia fabricii.
8. O radiografie urinară trebuie să cuprindă, bine vizi-
bile coasta a XI-a şi a XII-a, vertebrele lombare cu apo-
fizele transverse, muşchii psoas, umbrele renale, oasele
iliace şi marginea superioară a simfizei pubiene.
Filmele luate în examenul cu substanţă de contrast
trebuie să surprindă începutul opacificării cavităţilor, să
fixeze imaginea în momentul opacificării maxime şi să ur-
mărească progresiunea lichidului opac pînă la vezică.
9. Să se indice corect, în afară de numele bolnavului
şi data, unde este dreapta şi stînga, iar la urografie, timpul
scurs între injecţie şi executarea radiografiei.
10. Nu se face niciodată radiografia unui singur ri-
nichi, deoarece este necesară o examinare comparativă; se
ştie că simptomatologia clinică este uneori înşelătoare.
241
L_
 11. Cînd facem o radiografie renală este bine să redu-
cem lordoza lombară. în acest scop se flectează genunchii
şi se înalţă capul, cu porţiunea superioară a toracelui, pe o
pernă. Controlăm dacă corectura este bine realizată, în-
cercînd să introducem mîna între bolnav şi masă; dacă po-
ziţia este corectă, această manevră nu se poate face. Bol-
navul ne poate ajuta cerîndu-i să ne împiedice să introdu-
cem mîna.
12. Compresiunea nu este necesară; grila antidiîuzoare
(Potter-Bucky) în asociaţie cu iocalizatorul este suficientă
pentru obţinerea unei bune radiografii.
13. Expunerea se face în atitudine respiratorie medie,
nu în inspiraţie sau expiraţie forţată. Inspiraţia forţată se
Fig. 444. — Poziţia frontală pentru vezică (cistografie).
însoţeşte de contracţia muşchilor abdominali şi coborîrea
diafragmei; se aduc astfel gazele din stomac şi din unghiul 17. Pentru cistografie se evacuează vezica prin uri-
splenic al colonului peste umbra renală. nare sau sondare şi se introduce substanţa de contrast (cea
14. Pentru a degaja polul superior al rinichilor, în mai ieftină este iodura de sodiu 10 — 20%) prin sondă sau
special cel drept, este bine ca RC să fie uşor înclinată cu ajutorul seringii Guyon. Se radiografiază în poziţiile de
caudo-cranial (cea. 15°). DD, incidenţă A — P, în poziţiile oblice dreaptă şi stingă şi,
Poziţiile oblice nu sînt utile. în poziţie laterală.
în poziţia verticală, rinichiul este rareori vizibil dacă a) în poziţia frontală de DD, incidenţă A~P, radio-
examenul se face fără substanţă de contrast („pe gol"). grafia se execută astfel (fig. 444):
Ea se întrebuinţează după urografie sau pielografie. P: DD; braţele ae-a lungul corpului sau cu antebraţele flectate.
15. Pentru a studia mobilitatea rinichilor se fac radio- Masa aplecată cu 10° spre cap (în uşor Trendelenburg).
grafii în diverse poziţii: DD, DV', DL, poziţie verticală şi F; sac de nisip sub cap.
poziţie şezîndă. RC: uşor înclinată cranio-caudal (cea. 15°); intră pe linia me-
diana, la nivelul spinelor iliace antero-superioare.
16. Se pot face radiografii ţintite, ca la tubul digestiv, Fm: 24X30 cm, în lat; caseta va fi aşezată astfel ca RC să
făcînd o radioscopie (pieloscopie cu substanţă de contrast) cadă în mijlocul ei.
urmată de radiografie. R: F—F = 100 cm; L; cu Bk; 80 kV; 200 mAs.

242
 Observaţii. Se lucrează în apnee.
b) în poziţiile oblice, bolnavul (fig. 446) este întors
spre stînga sau spre dreapta, plecînd din poziţia de DD,
planul frontal al bazinului făcînd cu masa un unghi de 60°.
Fig. 445. — Calc după radiografia vezicii urinare cu substanţă de
contrast, în poziţie DD, incidenţă A—P. 1 — vezica urinară destinsa;
2 — simfiza pubiană; 3 — proiecţia unei părţi din bazin; 4 — spina
ischiatică; 5 — sacrul.
16*
Fig. 446. — Poziţia oblică peniru vezică (cistografie).
RC perpendiculară pe casetă; intră prin spina iliacă antero-
superioară cea mai depărtată de masă. Regimul este acelaşi
ca la poziţia DD,
c) în poziţia laterală, bolnavul este aşezat în DL strict.
Membrele inferioare în extensie. RC perpendiculară pe ca-
setă; intră printr-un punct situat la două laturi de deget
înaintea marelui trohanter. R: F—F = 100 cm; L; cu Bk;
80 kV; 200 mAs.
18. Uretra se poate pune în evidenţă după umplerea
sa cu o substanţă de contrast (se poate întrebuinţa iodură
de sodiu 10 — 20%, care este mai ieftină). Se utilizează
două metode: uretrografia în timpul injectării substanţei
(uretrografie ascendentă) şi uretrografia prin micţiune
243,
(uretrografie descendentă), cînd se radiografiază în timpul
evacuării substanţei de contrast introdusă anterior în vezica
urinară.
Radiografia se execută în poziţie oblică, 45° faţă de
casetă, fie în DD, fie în poziţie verticală. Film 18X24 cm,
în lat. RC. este perpendiculară pe casetă la două laturi de
deget deasupra simHzei. Distanţa F—F = 100 cm; L; 50 kV;
70 mAs.
19. Radiografierea prostatei, pentru punerea în evidenţă
a unor eventuali calculi, se face în aceleaşi poziţii ca şi la
vezica urinară. Se poate întrebuinţa şi poziţia de DV. în
acest caz, RC este uşor înclinată (cea. 10°) caudo-craniai;
intră prin anus.
Pentru a diferenţia umbra caîculilor vezicali de even-
tuali calculi prostatici, se face o radiografie în poziţie
Trendelenburg, în care calculii vezicali se deplasează spre
fundul vezicii. RC este perpendiculară şi intră deasupra
pubisului. Se poate completa cu o radiografie oblică, rotind
bolnavul uşor spre dreapta şi stînga (calculii vezicali se
deplasează, cei prostatici rămîn la nivelul simfizei).
 REGULI PENTRU SIN

1. Radiografia sinului se face fără nici o pregătire, Sinii mici nu se pot radiografia. Se radiografiază am-
sau după introducerea în canalele galactofore, a unei sub- bii sîni pentru comparaţie.
3
stanţe de contrast (0,5 — 1 crri ulei iodat fluid: lipiodol,
iodipin, opaiol).
2. în ambele cazuri întrebuinţăm aceeaşi poziţie de
radiografiat (fig. 447).
P: DL, aplecată spre spate, astfel ca sinul de radiografiat să se
aplice bine pe casetă. Aceasta se reazemă cu marginea externă pe un
sac de nisip. Braţul de partea de radiografiat ridicat, capul rezemat
pe el, cu cealaltă mină bolnava trage în lături sinul opus, dacă este
necesar.
F; sac de nisip rezemat de spate şi sub umărul opus regiunii
radiografiate.
RC: perpendiculară pe casetă şi tangentă la peretele toracic.
Fm: 24X30 cm, în lung, cuprinzînd şi axila. Sinul corespunde
mijlocului casetei
R: F—F = 80 cm; L; fără Bk; 75 kV; 25 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee Se face şi o a doua
radiografie cu raze moi (45 kV).
Se mai recomandă următorul regim: F—F — 60 cm; L; fără Bk; Fig. 447. — Radiografierea sînului.
fără folii; 30 kV; 5 mAs de fiecare cm grosime.
Se poate radiografia şi vertical (de sus în joşi Injectarea substanţei de contrast este o metodă deli-
3. Radiografia se poate face numai dacă sinul este cată şi nu lipsită de pericol, complicaţiile inflamatorii fiind
destul de mobil faţă de peretele toracic. relativ frecvente (mastite, abcese etc...).

245
 REGULI PENTRU RADIOGRAFIEREA IN OBSTETRICĂ

SARCINA

1. Diagnosticul de sarcină se pune radiologie prin con-

statarea imaginii scheletului fătului pe fumul radiografie.
Deci, apariţia imaginii este condiţionată de dezvoltarea
scheletului acestuia.
Examenul radiografie se întrebuinţează pentru contro-
lul poziţiei şi dezvoltării fătului, fiind singurul care permite
diagnosticarea precisă a sarcinilor multiple.
2. Radiografia pentru sarcină în luna III —IV, cînd
fătul este în pelvis, se face astfel (fig. 448):

Fig. 449. — Poziţia pentru sarcină în DV.

Fig. 448. — Poziţia pentru sarcină îuna a IlI-a — a iV-a
P: DV; braţele duse in sus.
F: saci de nisip sub glezne.
RC: uşor înclinată caudo-cranial (cea. 15°); intră imediat sub
coccix.
Fm: 24X30 cm, în lat. Marginea caudală a casetei, la nivelul
simfizei pubiene; cele laterale la egală distanţă de părţile moi.
R: p—p = ioo cm; L; cu Bfc; 80 kV; 300 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se expune în apnee după expiraţie. Dacă îătul
nu apare, se face radiografia cu un kilovoltaj mai redus.
3. Radiografia pentru sarcina înaintată (după 6 luni)
se face în DV" sau DD, după cum poate suporta femeia
(fig. 449 şi 450).

246
 a) P: DV; pentru a înlătura presiunea abdomenului pe masă ae
pune o pernă sub piept şi sub pelvis. Coatele flectate, miinile sub
piept. Capul întors într-o parte.
F: saci de nisip sub glezne.
RC: perpendiculară pe masă; iese prin punctul cel mai proemi-
nent al abdomenului (intră aproximativ prin L4).
Fm: 30X40 cm, în lung; marginea caudală a casetei la nivelul
pubisului; cele laterale la egaiă distanţă de părţile moi.
R: F—F = 100 cm; L mare; cu Bk; 90 W-; 300 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după expiraţie. Este mai
bună decît poziţia DD cu incidenţă A—P.
b) P; DD; planul frontal al bazinului strict paralel cu masa de
examinat; membrele inferioare lipite, cu genunchii uşor flectaţi.
F: saci de nisip sub vîrful picioarelor.
RC: perpendiculară pe casetă; intră prin partea cea mai proe-
minentă a abdomenului; iese aproximativ la L4.
Fig. 451. — Poziţia pentru sarcină DL.

Fm: 30X40 cm, în lung; marginea caudală la nivelul simfizei

pubiene; coloana vertebrală pe mijlocul casetei.
R: F—F - 100 cm; L mare; cu Bk; 90 kV; 300 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Se lucrează în apnee după expiraţie.
4. Poziţia laterală este uneori necesară pentru preci-
zarea poziţiei, pentru numărul feţilor şi pentru dezvoltarea
oaselor.
Se face de asemenea cînd abdomenul este foarte dez-
voltat în sens antero-posterior (fig.451).
P: DL drept sau sting; braţele duse înainte; coapsele şi genun-
chii uşor flectaţi.
F: saci de nisip rezemaţi de spate şi coapse.
EC* perpendiculară pe masă; intră la nivelul lui L4, la jumătatea
ig. 450. — Poziţia pentru sarcină DV. liniei dintre rahis şi peretele abdominal anterior.

247

L _
 Fm: 30X40 cm, în lung; marginea caudală a casetei la nivelul
simfizei pubiene; cea anterioară şi posterioară la egală distanţă de
părţile moi.
R: F—F = 100 cm; L mare; cu Bk; 95 kV; 300 mAs.
RADIOPELVIMETRIA
1. Această metodă permite să se determine dimensiu-
nile diametrelor strîmtorii superioare şi inferioare şi prin
aceasta raportul dintre capul fătului şi bazin.
2. înainte de a expune tehnica radiopelvimetriei tre-
buie să ne reamintim cîteva date anatomice asupra diametre-
lor strîmtorii superioare şi inferioare, după cum rezultă din
fig. 452.
3. Dintre diametrele cunoscute ne interesează, în radio-
pelvimetrie, mai ales cele antero-posterioare şi transvers
ale strîmtorii superioare şi diametrul antero-posterior al
strîmtorii inferioare. Pentru aceasta facem radiografia bazi-
nului în poziţie semişezmdă, incidenţă axială şi în poziţie
laterală în incidenţă DS sau SD.
în aceste poziţii vom avea grijă ca diametrele strîmto-
rilor să fie paralele cu caseta.
4. Radiografia în incidenţă axială se face astfel
(fig. 453):
P: poziţie şezîndă, aplecată pe spate, formînd un unghi de
55—80°, deschis înapoi. Genunchii ridicaţi pe un sac de nisip. Dacă
este posibil, genunchii sînt aşezaţi la marginea mesei, iar picioarele
rezemate pe un scaun. Marginea superioară a simfizei şi apofiza
spinoasă a vertebrei Ls sint situate la egală distanţă de casetă
(fig. 454). In felul acesta, strîmtoarea superioară a bazinului este
paralelă cu caseta.
248
Fig. 452. — Reprezentare schematică a bazinului, în care se văd strîm-
toarea superioară cu diametrele şi strîmtoarea inferioară din profil.
A — secţiune sagitală prin bazin; B — vedere axială a strîmtorii
superioare.
/ — diametrul promonto-suprapubian (conjugata anatomică) de
11,5 cm, de la promontoriu la partea superioară a simfizei pubiene;
/' — diametrul promonto-pubian minim {conjugata adevărată — con-
jugata vera) de 11 cm de la promontoriu la partea medie a simfizei
pubiene; î" — diametrul promonto-subpubian de 12,5 cm, de la pro-
montoriu la marginea inferioară a simîizei pubiene; 2 — diametrul
transvers util de 13 cm se duce la egală distanţa de promontoriu şi
simîiza pubiană; 3 şi 4 — diametrele oblice drept şi sting de 12 cm,
de la eminenţa ilio-pectinee dintr-o parte la articulaţia sacro-iliacă
din partea opusă; 5 — diametrul sacro-subpubian de 12,5 cm, de la
vîrful sacrului la marginea inferioară a simfizei pubiene; 5' — dia-
metrul cocci-subpubian, de 9,5 cm, în situaţia statică a coccixuîui, da
la vîrful coccixuîui la marginea inferioară a simfizei pubiene.
F: spătar înclinat după poziţia femeii.
RC: perpendiculară pe casetă; intră pe linia mediană, între
spinele ilîace antero-superioare.
Fm: 30X40 cm, în lat; mijlocul filmului corespunde razei
centrale.
R: F—F = 100 cm; L; cu Bk; 80—90 W; 250 mAs.
 Fig. 453. — Poziţia Este important ca bazinul să fie aşezat strict orizontal, indife-
pentru radiopelvî- rent de cît este aplecată femeia pe spate. Poziţia cu înclinare de 60^
metrie (şezîndă). faţă de masă este cea mai bună, deoarece apare şi craniul fătului.
Există şi mese speciale pentru pelvimetrie, prevăzute cu o grilă
cu sectoare, care apar pe film suprapuse peste imaginea bazinului. De
asemenea, un plumb legat de un fir arată unde a căzut RC.
5. Radiografia laterală se face astfel (fig. 455):

O b s e r v a ţ i i . Cînd poziţia este corectă, pe imaginea radio-

grafică apar găurile obturatoare acoperite de pubis şi ischioane.
Nu se va uita să se noteze distanţa F—F şi cea simfiză — film
şi focus — simfiză, care ne servesc ca să determinăm dimensiunile
diametrelor strîmtorii superioare.

Fig. 454. — Reprezentarea schematică a situaţiei bazinului în

radiografierea strîmtorii superioare în incidenţă axială.
4 — B — planul strîmtorii superioare; P — simfiză pubiană;
Lv — vertebra L5; S — sacrul; R — raza centrală; în centrul
fasciculului de raze, ale căror limite sînt reprezentate prin linii
întrerupte; M — masa de examinat; G — grila antidifuzoare;
F — caseta cu filmul radiografie.
Planul strîmtorii superioare (A—B) este paralel cu caseta,
adică marginea superioară a simfizei pubiene şi apofiza spinoasă
a vertebrei L5, prin care trece acest plan, se găsesc la egală
distanţă de casetă.

249

L
 notează distanţa F—F şi cea simfiză — film sau focus — simfiza,
care ne servesc la determinarea dimensiunilor diametrelor.

Fig. 455. — Poziţia pentru pelvîmeirie DL.

P: DL drept sau stîng; planul frontal al bazintHui strict perpen-
dicular pe masă. Braţele duse înainte. Coapsele şi genunchii uşor
flectaţi. Pubisul şi apofiza spinoasă a vertebrei Ls să fie la egaîa
distanţă de casetă.
F: saci de nisip rezemaţi de spate şi coapse.
RC: perpendiculară pe casetă; intră printr-un punct situat la
A' F 8
Fig. 456. — Reprezentarea schematică a teoriei triunghiurilor
6 cm dorsal de simfiza pubiană, pe o linie care uneşte aceasta cu asemenea, cu ajutorul căreia se pot determina dimensiunile reale
apofiza spinoasă a vertebrei L5. ale diametrelor strîmtorilor, în pelvimetrie, pe baza formulei:
Fm: 24 X 30 cm, în lat. Mijlocul casetei corespunde razei »V - "
„ ci — b
ljJ\t • — —

centrale.
R: E—F = 100 cm; L; cu Bk; 80—90 kV; 300 mAs.
O b s e r v a ţ i i . Este utilă pentru completarea datelor rezultate
din determinarea diametrelor strîmtorii superioare în poziţia şezîndă,
incidenţă axială. Astfel, în poziţia laterală determinăm diametrul
promonto-subpubian (conjugata vera) şi cel cocci-subpubian. Se
a
F—F — distanţa focus — film, exprimată de a; A—B — lungi-
mea diametrului cercetat, exprimată de x; A'—B' — lungimea
imaginii pe film a diametrului A—B, exprimată de c; b —
distanţa la care se găseşte diametrul de cercetat pe film, respec-
tiv distanţa simfiza pubiană sau apoîiza spinoasă a vertebrei
L.-, — film.

250
 6. Pentru determinarea valorii reale se corectează dia-
metrele măsurate pe film în modul următor:
— ducem diametrele pe imaginile obţinute, din pozi-
ţiile de mai sus, aşa cum vedem pe schiţele din fig. 452;
— măsurăm dimensiunile acestor diametre;
— vom afla apoi dimensiunea reală a diametrelor între-
buinţînd formula: x = cx-——, dedusă din teoria triunghiu-
a
rilor asemenea (fig. 456) şi în care x este dimensiunea reală
a diametrului cercetat, c = dimensiunea acestui diametru pe
film, a = distanţa F—F, iar b — distanţa simfiza pubiană—
film.
E x e m p l u : măsurăm pe filmul obţinut în incidenţă
axială lungimea diametrului antero-posterior şi obţinem de
exemplu 13 cm. Cînd am făcut radiografia am măsurat
distanţa F—F = 110 cm, iar distanţa simfiza pubiană —film
b = 21 cm. Aplicînd formula obţinem:
110-21 13X89
x = 13 X- 10,3 cm.
110 110
10,3 cm este dimensiunea reală a diametrului antero-poste-
rior, promonto-pubian. Astfel putem obţine dimensiunile
reale ale celorlalte diametre.
 REGULI PENTRU APARATUL GENITAL FEMININ

1. Organele genitale feminine nu dau, pe filmul radio-

grafie, o opacitate proprie, care să le diferenţieze de orga-
nele vecine. Numai în anumite cazuri patologice se pun* în
evidenţă modificări ale imaginii radiografice. Astfel putem
obţine, pe o radiografie simplă a bazinului, imagini de calci-
ficări ale unui fibrom sau neomogenităţi date de incluzii
dentare sau osoase în chisturi dermoide ale ovarului.
Cavităţile utero-tubare se pot pune însă în evidenţă
după injectarea lor cu o substanţă de contrast (uleiuri iodate
sau substanţe organo-iodate apoase). Facem ceea ce se nu-
meşte histero-salpingografie.
2. Substanţa de contrast (de preferinţă uleiul iodat-
lipiodol, iodipin, opajol), uşor încălzită, se introduce de
către ginecolog, pe masa de radiografie. Injectarea sub pre- Fig. 457. — Poziţia pentru histero-salpingografie.
siune se face cu un aparat special, a cărui sonda astupă
complet colul uterin. în prealabil se face o asepsie completă Fm: 18X24 cm, în lat. Marginea caudală la două laturi de deget
a vaginului. sub simfiza pubîană; cele laterale la egală distanţă de planul median
al corpului.
3. Se urmăreşte radioscopic progresarea substanţei de
R: F — F = ioo cm; L; cu Bk; 75 kV; 200 mAs.
contrast şi se face radiografia în poziţia următoare (fig. 457):
4. Se pot face şi radiografii oblice şi laterale (aceleaşi
P: DD; braţele de-a lungul corpului; planul frontal al bazinului poziţii ca la vezica urinară).
strict paralel cu caseta; membrele inferioare în extensie şi uşor înde- 5. La 24 de ore facem o nouă radiografie în aceeaşi
părtate (aparatul fiind menţinut pe loc de ginecolog).
poziţie, însă fără control radioscopic, pentru a ne da seama
F; sac de nisip sub cap.
de permeabilitatea trompelor.
RC: perpendiculară pe casetă; intră la 3 laturi de deget deasupra
simfizei pubiene, pe linia mediană. Se poate face o radiografie în intervalul dintre cele două radiografii, bolnava va
ţintită. sta culcată. I se recomandă injecţii cu penicilină (400 000 u.).

252

L
 REGULI PENTRU RADIOGRAFIEREA PĂRŢILOR MOI
1. Radiografierea părţilor moi este utilă pentru a căuta
colecţii supurate din muşchi, rupturi musculare sau tendi-
noase, un emfizem subcutanat, o gangrena gazoasă, miozite
osificante, neurofibroame, Heboliţi, caîcificări arteriale,
chisturi, hematoame, lipoame, tumori laringiene.
2. Este nevoie de un kilovoltaj redus (20 — 30 kV). Nu
se întrebuinţează ecrane întăritoare, deoarece nu sînt exci-
tate de o lungime de undă atît de mare.
Se fac mai multe radiografii în aceeaşi poziţie, cu ace-
laşi kilovoltaj, dar cu timp de expunere diferit; apoi se
compară filmele şi se utilizează acela care arată mai bine
masele musculare.
întrebuinţăm următorul regim mediu: F—F = 75 cm;
80 mAs; 30 kV; fără Bucky.
3. Şi pe unele filme expuse cu regim normal pentru
oase se văd detalii musculare, dar rezultatele sînt mult mai
constante dacă întrebuinţăm raze moi, deoarece pragul de
apariţie al unei structuri este mai jos la tensiune joasă, iar
diferenţele mici de grosimi tisulare nu sînt perceptibile cu o
tensiune mare.
4. Tensiunea mare nu trebuie totuşi complet îndepărtată.
Ea dă o imagine mixtă în care se suprapun imagini detaliate
rezultate din absorbţia undelor lungi şi imagini uniforme,
dar pătrunse, rezultînd din absorbţia undelor scurte. Ima-
ginea globală dă informaţii asupra topografiei ţesuturilor
moi şi în acelaşi timp asupra texturii osoase. Şcoala suedeză
întrebuinţează voltaj mare, distanţa focus—film şi distanţa
obiect —film de asemenea mari. Americanii folosesc kilovoltaj
mare, filtru de 0,1 mm cupru şi fac două expuneri, una
cu filtru şi alta fără filtru. Englezii filtrează cu 5 mm alu-
miniu şi developează cu un revelator care dă o imagine
albastră.
5. Subdeveloparea, ca şi tensiunea, este bună cînd do-
rim să reprezentăm o mare gamă de opacităţi ale aceleiaşi
regiuni cu preţul pierderii diferenţelor slabe de intensitate.
6. Un alt mijloc constă în oprirea circulaţiei membrului
cu un garou, după o prealabilă exprimare a sîngelui.
7. Radiografierea părţilor moi, pentru a fi utilă dia-
gnosticului, nu se va mărgini la un singur film. Trebuie
variate regimul şi poziţiile pentru aceeaşi regiune.
 TOMOGRAFIA
Tomograiul este un aparat cu care se poate radiografia
numai o secţiune din corpul omenesc, groasă de cîţiva mili-
metri.
Principiu. Tubul radiogen şi caseta sînt fixate
fiecare la extremităţile unei tije metalice care basculează
într-un punct, ajustabil după dorinţă, numit punct focal,
astfel că mişcările tubului sînt transmise casetei sincron,
dar opus; de exemplu,, cînd tubul se mişcă în sus, caseta se
deplasează în jos, iar punctul focal rămîne fix. în modul
acesta, toate obiectele situate în planul punctului focal sînt
în constantă relaţie cu tubul şi caseta şi vor apărea pe filmul
developat cu contururi nete; toate celelalte planuri situate
înapoia sau înaintea planului în care se află punctul focal
vor apărea şterse sau, cu alte cuvinte, nu vor apărea de
loc. Vom obţine o primă radiografie a unui plan ales după
voinţă, planul în care s-a aflat punctul focal. Cum însă
punctul focal este ajustabil, a doua oară îl vom schimba
mai înainte sau mai înapoi şi vom face o a doua radio-
grafie, pe care de data aceasta va apărea net planul noului
punct focal, ştergînd toate celelalte planuri, deci şi pe acela
căpătat din prima radiografie. în felul acesta putem face
mai multe radiografii, care să reprezinte diverse planuri,
la diferite adîncimi, după cum am aranjat punctul focal.
254
Mişcarea pe care o imprimăm tubului şi casetei, cu aju-
torul unui arc spirală, poate fi numai pe un plan, şi apara-
tul se numeşte ptanigraf sau stratigraf. Acest aparat produce
ştergerea planurilor extrafocale numai într-o direcţie. Mişca-
rea se poate face însă mai complicat, imprimînd tubului
(şi casetei) o deplasare circulară, spiroidă, balansantă şi
transversă, aparatul numindu-se îaminograf sau tomograf,
(tomo = felie).
Rezultatul este şi mai precis, deoarece se realizează
ştergerea planurilor extrafocale în toate direcţiile.
Expunerea filmului durează tot timpul cît durează miş-
carea; acest timp este şi el reglabil după nevoie (cam
1,5—2''). Se poate face cu sau fără grilă antidifuzoare. Se
întrebuinţează 50 — 75 mA, la 65 — 70 kV, cu ecrane întă-
ritoare.
Se întrebuinţează la examinarea fracturilor din regiu-
nile greu accesibile, ca articulaţia temporo-maxilară, articu-
laţia atlanto-occipitală, procesele articulare ale vertebrelor,
articulaţia sterno-claviculară, îaringele, sinurile feţei, mas-
toidele. Cea mai mare valoare o are însă în examenul plă-
mînilor spre a depista tumorile bronşice, cavităţile şi alte
procese care, în examenul clasic, se suprapun una peste alta;
de asemenea, în studiul pediculului vascular al inimii.
 Fig. 458. — Reprezentarea schematică a principiului
tomografiei.
A — planul în care se mişcă tubul; S — planul
de secţiune (planul punctelor focale); / — stativul;
F — pianul în care se mişcă filmul; F' — filmul
văzut de faţă; a — un element din hemitoracele
drept, care se găseşte în planul de secţiune (S);
b — un element situat în mediastin (pe linia me-
diană), în planul de secţiune (S); c — un element
situat înaintea pianului de secţiune şi în hemito-
racele drept; a', h', c', d' — respectiv imaginile
elementelor a, b, o, d; c'1, c'"t d1', d'" — respectiv
imaginile elementare c şi d în deplasare pe film.
Schema reprezintă trei faze succesive (I, II, III),
în timp ce tubul se deplasează de sus în jos, filmul
se deplasează în sens invers, adică de jos în sus
(săgeţile). Imaginile a' şi b' ale elementelor a şi b
situate pe planul de secţiune (S) cad totdeauna în
acelaşi punct al filmului, în timpul celor trei faze
ale mişcării sistemului tub-film; astfel imaginea lor
este net impresionată. Acelaşi lucru pentru toate
punctele din planul de secţiune. Dimpotrivă, ele-
mentele situate în afara acestui plan, fie înainte
(c), fie înapoi (d) se proiectează în puncte diferite
ale filmului (c1, c", c'" şi d', d", d'") în timpul
deplasării sistemului tub-film. Astfel, opacităţile
acestor imagini, insuficient impresionate şi mereu
deplasate, apar cu aspect şters sau aproape
inexistent.

L
 KIMOGRAFIA
Este o metodă radiograîică pentru a înregistra pe un
film mişcările unor organe (inima şi vasele mari de la baza
ei, tubul digestiv, aparatul urinar, diafragma, coastele).
Aparatul constă dintr-o grilă de plumb, care are în faţa
ei un loc pentru introducerea unei casete radiografice obiş-
nuite. Deci, grila de plumb se va găsi între bolnav şi film.
Grila şi caseta sînt astfel aranjate încît una din ele să se
mişte în timpul expunerii, iar cealaltă să rămînă fixă. Mişca-
rea se face automat din momentul cînd se închide curentul
de expunere.
Grila este construită din benzi paralele de plumb de-
părtate la 0,5 mm una de alta, două cîte două, iar acest
sistem este separat printr-un interval de plumb de 12 mm
sau, cu alte cuvinte, la fiecare 12 mm există o fantă de
0,5 mm.
Mişcarea grilei sau a casetei se face perpendicular pe
direcţia fantelor şi este aceeaşi sau mai mică decît spaţiul
dintre fante, adică de 10 mm. Ea se face automat.
Se pot întrebuinţa şi grile cu spaţii de plumb mai mici
sau mai mari între fante, şi anume de 6 şi 35 mm, după
necesitatea examenului.
Timpul cît durează mişcarea, care este reglabilă, va-
riază cu regiunea examinată (mai scurt pentru inimă, mai
lung pentru stomac). Expunerile lungi se fac cu un mili-
amperaj mic pentru a nu prejudicia tubul radiogen. Spre
exemplu, pentru inimă 76 kV, 80 mA, 2 secunde, F~F =
=^120 cm; pentru stomac 80 W, 5 mA, 60—90 secunde,
F—F = 75 cm. în nici un caz nu se va trece peste limita
superioară a rezistenţei tubului.
în cazul grilei mobile se obţine o kimogramă numită
plană; în cazul casetei mobile rezultă o kimogramă cu trepte
de scară. O kimogramă arată silueta organului examinat în
mişcarea lui, avînd contururi dinţate, formate deci din in-
trînduri şi ieşituri ascuţite. Un intrînd arată o contracţie, o
ieşitură arată o relaxare.
Detalii se găsesc în tratatele de specialitate.
L_
 BIBLIOGRAFIE
BELOT J. et LEPENNETIER F. — Anatomie radiographique du sque-
iette normal. Edit. Amedee Legrand, Paris, 1927.
BRONKORST W. — Kontrast und Schârfe im Rontgenbilde. Edit. G.
Thieme, Leipzig, 1927.
COLIEZ R. — Essai de standardisation internaţionale de l'expression
des incidences en radiographies, tomographie et rontgentherapie.
Journal de Radiologie, t. 35, 1954, nr. 3—4.
CLARK K. C. — Position in Radiography. Ed. W. M. Heinemann,
London, 1945.
DELHERM et MOREL KAHN — Les principales positions utilises en
radiographie. Ed. Maloin, Paris, 1939.
EGGERT J. — Einfiihrung in die Rontgen-photographie. Ed, Agfa,
1931.
FINKELŞTEIN S. I. — Despre radiografiile scheletului în incidenţe
oblice. Vestnik rentghenologhii i radiologhii, 1954, nr. 3,
FRANKE H. — Der Doppelfilm und seine Technik. Edit. Bartels und
Hoffe, Hamburg, 1926.
GENERAL ELECTRIC X-RAY CORPORATION — X-Ray studies in
advanced radiographie technic, Chicago, 1931.
HASSELWANDER ALBERT — Anatomie des menschlichen Korpers
in Rontgenbild. Ed. J. F. Bergmann, Munchen, 1926.
HAY ALFRED — Photographisches Praktikum fiir Mediziner und
Wissenschaftler. Ed. Julius Springer, Wien, 1930.
HER? R. — Die photographischen Gmndlagen des Rontgenbildes. EcL
G. Thierry, Leip2ig, 1927.
HLEBNIKOV V. V. — Direcţia razei centrale în radiografiile de profil
ale şeii turceşti. Vestnik rentghenologhii i radiologhii, nr. F,
JABTN B. F. — Poziţia bolnavului pentru radiografia fracturilor co-
Jului apofizelor articulare ale mandibulei. Stomatoîoghiia, 1954,
tv. 1 pag. CI.
JERMAN ED. C. — Modern X-Ray Technic. Bruce Publishing Com-
pany, Saint-Paul. 1928.
17 — Tehnica radiografică.
JORGEN H. LANGENBACH — Rontgen-Einstelltechnik, 2. Auflage,
Ed. Jchan Ambrosius Barth, Leipzig, 1952.
LEDOUX-LEBARD et GARCIA-CALDERON — Technique du Radio-
diagnostique. Ed. Masson, Paris, 1943.
LILIENFELD A. — Ausfiihrung der Aufnahmen in interne Rontgen-
diagnostik in der Massenpraxis. M. Haudek, Ed. W. Maudricii,
Wien, 1920.
MAIKOVA V. S. şi STROGANOVA S. A. — Oasele şi articulaţiile în ima-
ginea rontgenografică. Kosti i sustavi v rentgenovskon izo-
brajenii, Medghiz, 1952.
MAYER ERNST — Otologische Rontgendiagnostik. Ed, Julius Sprin-
ger, Wien, 1930.
MAYER ERNST — Anordnung der normalisierten Rontgenauf-
nahmen, X. Auflage, Ed. Urban-Schwartzenberg, Berlin, 1943.
NEGRU D. — Radiodiagnostic clinic. Ed. Welther, Sibiu, 1944.
NEGRE A. et ROUQET F. — Precis de technique radiologique. Ed.
Maloine, Paris, 1943.
PORDES FR. — Radiographische Darstellung der einzelnen Zahne
und der Kiefer. Ed. Urban Schwarzenberg, Wien, 1919.
PORCHER P. — Precis de technique radiographique. Ed. Gauthier-
Villars, Paris, 1938.
SANTE R., M. D. — Manual of Roentgenological Technique. Ed.
Edwards Brothers Inc., Ediţia XT, Michigan, 1944.
SARUHXANIAN V. O. şi HEROBIAN F. A. — Nucleografia (disco-
grafia) discurilor intervertebrale lombare. Hirurghiia, 1954, nr. 2.
THIEL R. — Rontgendiagnostik des Schădels bei Erkrankungen des
Auges und semer Nachbarorgane. Ed. Julius Springer, 1932.
WACHSMANN, BRENNER K. şi BUCHEIM ERLANGEN — Grundlan-
gen und Ergebnisse der Hartstrahltechnik. Fortschritte auf dent
GeUete der Rontgenstrahlen, Bd. 76, H. 2. 1952.
WESTENDORP H. — Dunkeîkammer-Handbuch fiir Photohandler. Ed.
Agfa, 1930.
257

al termenilor de specialitate din manual
Abducţie. Mişcare de depărtare de la linia
mediană.
Abscisă. Distanţa unui punct faţă de orizon-
tala sistemului de coordonate folosit în re-
prezentările grafice.
Absorbţia razelor Rontgen. Procesul intern,
atomic, suferit de un fascicul de raze care
străbate un corp material. Practic ar fi
diferenţa dintre cantitatea de radiaţie care
pătrunde în corp şi cantitatea care îl pă-
răseşte. Absorbţia razelor Rontgen urmează
anumite legi în raport cu greutatea ato-
mică a corpului traversat, cu densitatea,
cu grosimea etc.
Acid acetic. Acid organic, monobazic, prepa-
rat prin distilarea lemnului uscat pe cale
sintetică din acetilenă, din vinuri fermen-
tate. Lichid incolor, transparent sau sub
formă de cristale, volatil, cu miros şi
gust foarte acid. în soluţ'e 28% este între-
buinţat în radiologie ca fixator, întăritor,
pentru a evita topirea stratului de gelatină
(prin coagulare).
Acid bromhidric. Hidrogen cu brom; se des-
compune uşor la încălzire. Gaz cu miros
înţepător. în soluţia revelatorului rezultă
din hidrogenul din apă (redus de metol
şi hidrochinonă) cu bromul din grăunţele
de bromură de argint.
258
DICŢIONAR
Acid clorhidric. Rezultă din combinarea clo-
rului cu hidrogenul; se prepară din sare
cu acid sulfuric. Este gazos în stare pură,
înroşeşte hîrtia de turnesol şi are gust
acru. Soluţia de acid clorhidric se obţine
prin dizolvarea gazului în apă, formă sub
care se găseşte în laborator. Cînd soluţia
cuprinde 25—38% acid clorhidric, se nu-
meşte concentrat şi fumegă la aer. Din
acesta se obţine, prin adăugare de apă,
acid clorhidric diluat.
Fiind un acid puternic, formează cloruri
cu metalele.
Acromion. Formaţiune osoasă (apofiză) aşe-
zată imediat sub piele, pe faţa posterioară
a omoplatului, formînd proeminenţa umă-
rului.
Actinie. Proprietatea unui fascicul de raze
din lumina solară de a impresiona emulsia
fotografică şi de a provoca fluorescenta
unor corpuri. Aceste raze au lungimea de
undă foarte mică (0,4—0,2 ^) şi sînt re-
prezentate de ultraviolete. Ele posedă o
mare activitate chimică şi biologică.
Acumulator. Dispozitiv ce înmagazinează
energie electrică, pe care o restituie îa
nevoie. E format dintr-un vas cu apă şi
acid sulfuric în care se introduc două plăci
de plumb prin care se trece un curent
electric (primar). Cînd plăcile sînt pline de
băşicuţe întrerupem curentul primar şi
constatăm prezenţa unui alt curent dat
de plăci, numit secundar, curent pe care-1
putem folosi la nevoie. Curentul produs
este continuu.
Adducţie. Mişcare de apropiere de linia me-
diană.
Agranulocitoză. Scădere a globulelor albe de
tip granulocitar (polinucleare) rezultată
dintr-o alterare a funcţiei granulopoetice
a măduvei oaselor, cauzată de o cantitate
de raze ce depăşeşte doza tolerată de or-
ganism.
Akantion. Vîrful spinei nazale = punctul na-
zal.
Alamă. Aliaj de cupru 67% şi zinc 33%.
Alcalii. Compuşi care au proprietatea de a se
combina cu acizii, formînd săruri. în solu-
ţie apoasă au gust Ieşietic; înălbăstresc
soluţia sau hîrtia de turnesol.
Alopecie. Cădere a părului, parţială sau to-
tală.
Aluminiu. Metal trivalent, foarte răspîndit în
natură (8% din scoarţa pămîntului). Este
alb-albăstrui, foarte ductil şi maleabil;
poate fi bătut în foi şi tras în fire subţiri;
e uşor ca sticla, conduce bine căldura şi
electricitatea.
Alun de potasiu. (Piatră acră). Sulfat dublu
de aluminiu şi de potasiu. Solid incolor, se
dizolvă uşor în apă Ia cald. Soluţia are
gust acru-dulceag şi este astringentă.
Amoniac. Combinaţie de azot cu hidrogen.
Gaz incolor, iute, cu miros înţepător..
Amoniacul lichid se fabrică prin dizolvarea
lui în apă. Bază puternică. Cu soluţia a
multe săruri formează precipitate albe sau
colorate.
Amper. Unitate cu care se măsoară inten-
sitatea unui curent. Intensitate de un am-
per are acel curent continuu constant
care în decurs de o secundă separă din-
tr-o soluţie apoasă de azotat de argint
1,118 mg argint.
Ampermetru. Aparat de măsurat intensita-
tea unui curent. Este format din doi mag-
neţi în formă de potcoavă cu polii de
acelaşi fel faţă în faţă. între polii mag-
netului se află o bobină cu fir gros în-
făşurat pe o placă de metal. Placa cu di-
recţia spre poli este în legătură cu un
indice şi un cadran, gradat în amperi. Cînd
nu trece curent, indicele este la 0. Cînd
trece curent prin bobină, placa metalică
este atrasă cu direcţia spre axa bobinei:
indicele, mişcîndu-se, arată o cifră care
reprezintă intensitatea curentului.
Anilină. (Fenilamină). Lichid incolor, inso-
lubil în apă, solubil în alcool şi eter. Se
oxidează la aer, înnegrindu-se. Se pre-
17*
pară din nitrobenzen cu ajutorul hidroge-
nului.
Anilină serveşte la prepararea unei serii
întregi de materii colorante, numite cu-
lori de anilină.
Anion. Ion încărcat pozitiv.
Anod. Electrodul pozitiv al tubului de raze
pe care-1 lovesc electronii veniţi din ca-
tod. Este făcut dintr-un metal cu număr
atomic mare (platină sau tungsten) din
care se confecţionează numai plăcuţa pe
care o lovesc electronii, restul anodului
fiind făcut din cupru, bun conducător de
căldură, care este răcit prin diverse dis-
pozitive.
Se mai numeşte şi anticatod.
Anorexie. Lipsă de poftă de mîncare.
Antrul maxilarului. Cavitate cu aer, parana-
zală, aşezată în oasele maxilare şi care
. drenează în nas, numită şi sinul maxila-
rului sau cavitatea Highmore.
Apă de Javelle. Soluţie de hipocloriţi care
liberează uşor clorul.
Apex. Vîrful unei structuri piramidale; de
exemplu, porţiunea superioară a plămînu-
Iui, terminaţia rădăcinii unui dinte.
Apnee. Oprire a respiraţiei.
Arahnoidă. Stratul fibros mijlociu al me-
ningelui care înveleşte creierul.
Articulaţia acromio-claviculară. Articulaţia
dintre claviculă şi tuberozitatea acromială.
Artrită. Inflamaţia unei articulaţii.
Asterion. Punctul de întîlnire al suturii
lambdoide, occipito-mastoidiene şi parie-
to-mastoidiene.
Atlas. Prima vertebră cervicală.
Atracţie electrostatică. Tendinţa de unire a
atomilor cu sarcini electrice diferite.
Autotransformator. Transformator cu o sin-
gură înfăşurare şi trei bobine, dintre care
două extreme (pentru tensiunea înaltă) şi
una intermediară (pentru tensiunea joasă,
împreună cu una din cele extreme). Aceas-
tă înfăşurare serveşte şi de primar şi
de secundar. Tensiunea va fi mai mare
sau mai mică după numărul de spire folo-
sit, număr care se modifică cu ajutorul
unei manivele.
Axă. Linia care trece prin mijlocul corpului
sau al unui membru.
Axial. In direcţia axei verticale a corpului.
Axis. A doua vertebră cervicală.
Az (Azot). Numit şi nitrogen; metaloid; este
un gaz incolor, insipid şi inodor, cu den-
sitatea puţin mai mică decît a aerului. Nu
întreţine arderea. Se combină cu oxigenul,
dînd diferiţi oxizi sub influenţa descăr-
cărilor electrice. Se combină cu multe ele-
mente la 3 000° (temperatura arcului vol-
taic), dînd azoturi. Se combină cu serii
întregi de materii organice, fiind un com-
ponent însemnat al substanţelor proteice,
în natură circulă din atmosferă în plante
— pămînt — animale.
Bariu. Metal moale, galben-alburiu. Se pre-
259
 pară pe cale electrică, din clorura de ba-
riu.
Bariul se oxidează cu uşurinţă la aer, des-
compunînd apa cu dezvoltare de hidro-
gen, în natură se găseşte combinat (ba-
ritină, witerită). Compuşii săi sint otrăvi-
tori. Cei volatili colorează flacăra de gaz
sau de alcool (clorura şi azotatul de bariu)
într-un verde frumos, fiind folosiţi la
focurile de artificii. Sulfatul de bariu se
întrebuinţează în medicină (la examenul
radioscopic al tubului digestiv), în vop-
sitorie, agricultură, la stropitul sfeclei de
zahăr.
Se găseşte curent în comerţ ca preparat
original în cutii sub denumirea de cifo-
barium.
Benign. Fără gravitate, de natură bună.
Bleu-carmin. Colorant organic, sintetic, pre-
parat în industrie. Face parte din grupul
culorilor de anilină.
Bobină. Este formată din fir metalic, de obi-
cei cupru, răsucit în spirală, cu grosime
şi număr de spire variabil. Bobina primară
are firul metalic gros, izolat în ţesătură
de bumbac, răsucită în număr mic de
100—200 de spire. Bobina secundară are
firul metalic subţire, răsucit în foarte
multe spire (100 000), dispuse în discuri
legate în serie şi izolate una de alta prin-
tr-un izolator păstos.
Bornele tubului. Cei doi electrozi.
Bregma. Punctul de întilnire a suturii co-
260
ronare cu cea sagitală. La sugari se gă-
seşte marea fontanelă bregmatica.
Brom. Singurul metaloid lichid; otrăvitor,
roşu-brun, cu gust acru-arzător şi cu mi-
ros neplăcut, înecăcios. în natură se gă-
seşte sub formă de săruri numite bromuri
(bromura de sodiu, potasiu, magneziu),
în apa mărilor, în unele ape minerale, în
ocnele de sare.
Bromură de argint. Corp solid alb-gălbui,
solubil în amoniac şi hiposulfit de so-
diu.
Este preparat dintr-o sare de argint
(azotat) tratată cu bromură de sodiu sau
de potasiu. Bromura de argint este foar-
te întrebuinţată in radiologie, datorită
celor două mari însuşiri pe care le are:
aceea de a fi impresionată de razele Ront-
gen şi de lumina actinică şi de a fi solu-
bilă în hiposulfit de sodiu. Bromura de
argint este incorporată în gelatina fil-
mului radiografie, constituind principala
parte a emulsiei sensibile. Sub acţiunea
razelor Rontgen. bromura de argint este
astfel modificată îneît din ea rezultă
grăunţe de argint metalic şi brom. Cum
nu toate particulele de bromură de argint
pot fi reduse, la operaţia a doua a lucră-
rii unui film radiografie, adică la fixare,
baia de fixator care conţine hiposulfitul
de sodiu îndepărtează aceste particule de
bromură de argint ce au mai rămas sau
se transformă în hiposulfit dublu de so-
diu şi de argint, solubil de data aceasta
în hiposulfitul fixatorului.
Bromura de potasiu. Corp solid, în cristale
incolore, solubil în apă, parţial în glice-
rina, mai puţin în alcool şi insolubil in
eter. Are gust sărat. Folosită în medicină
pentru acţiunea sa calmantă. în revelator
încetineşte acţiunea substanţelor reduc-
toare şi măreşte contrastele.
Bronhie de drenaj. Bronhia prin care se eva-
cuează colecţia unei cavităţi, indiferent de
ce natură, din parenchimul pulmonar la
suprafaţă prin trahee, laringe, cavitatea
bucală.
C (Carbonul). Corp simplu. Metaloid, foarte
important element al vieţii. Răspîndit în
cărbunele de lemn, grafit, diamant, are
cea mai mare putere de combinare po-
sibilă.
Cu hidrogenul dă acetilena, cu oxige-
nul dă oxidul de carbon, gaz otrăvitor, in-
sipid şi inodor, care întreţine arderea,
extrem de periculos; în combinaţie cu he-
moglobina din sînge dă carboxihemoglo-
bina, compus toxic. Cu Oj dă bioxidul de
carbon, gaz incolor, inodor, care nu în-
treţine arderea. Foarte răspîndit în natu-
ră, datorit arderilor, respiraţiei animale-
lor, fermentaţiilor de descompunere a ma-
teriilor organice şi vulcanilor. Este în
permanentă circulaţie in plante, în animale,
în atmosferă. Cu apa, bioxidul de carbon
dă acidul carbonic, ce se găseşte în multe
ape de izvor cu aplicaţii medicale (Bu-
 ziaş, Covasna) şi în sifon. Dă carbonaţi
acizi şi carbonaţi neutri, foarte răspîndiţi
în natură, de pildă carbonatul de sodiu,
de calciu. în organismul uman, la o greu-
tate de aproximativ 70 kg, 12 sînt repre-
zentate de carbon sub forma a diverse
combinaţii organice.
Ca (Calciu). Metal bivalent,, răspîndit in na-
tură în numeroase combinaţii (carbonaţi,
sulfaţi, fosfaţi, silicaţi); este alb ca ar-
gintul, se păstrează în glicerina; în aer
umed se oxidează; descompune apa cu
dezvoltare de hidrogen. Se prepară prin
electroliza clorurii de calciu topită. în or-
ganismul uman se găsesc aproximativ
700 g de calciu, îndeosebi în oase, sub
forma de apatite microcnstaline care for-
mează partea minerală a osului. Este
opac la razele Rontgen.
Cablu blindat. Conduce curentul de la trans-
formator ' la tub. Blindajul este format
dintr-o reţea metalică legată Ia pămînt,
pe deasupra căreia se află o împletitură
de bumbac sau piele, ceea ce permite atin-
gerea cu mîna chiar în cursul funcţio-
nării.
Calcificare. Depozitarea sărurilor de calciu
într-un ţesut.
Calcul. Concreţiuni (pietricele) care se for-
mează în vezicula biliară, rinichi, vezica
urinară etc. şi care dau imagine radiolo-
gică numai cînd sînt impregnaţi cu să-
ruri de calciu.
Calitatea razelor. Numită şi duritate; este
definită prin tensiunea de la capetele
tubului radiogen şi se măsoară în kilo-
volţi.
Cancer radiologie. Complicaţie finală a le-
ziunilor rontgeniene cronice, dezvoltate de
obicei pe keratoze şi ulcere. Are aceleaşi
caractere ca şi cancerul pielei de altă
patogenie.
Cantitatea electricităţii. Intensitatea curen-
tului care traversează un circuit. Unita-
tea sa de măsură este amperul.
Capsula unei articulaţii. Manşonul fioros ca-
re înveleşte o articulaţie.
Carbonat de sodiu. Sare a acidului car-
bonic cu sodiul; este alb, cristalizat (soda
de rufe).
Carp. Grup de 8 oase care formează legă-
tura dintre antebraţ şi mîna propriu-
zisă. Sînt dispuse în două rînduri de patru
oscioare: scafoidul, semilunarul, pirami-
dalul, piziformul, trapezul, trapezoidul,
osul mare şi osul cu cîrlig.
Catar radiologie. Se întîlneşte la pacienţi în
cursul tratamentului rontgenian. Constă
în ameţeală, slăbiciune, greaţă, dureri de
cap, vărsături, datorite resorbţiei de pro-
teine eliberate prin acţiunea razelor, pre-
cum şi ozonului şi vaporilor nitroşi din
sala de tratament datoriţi efluviilor elec-
trice produse de conductele de înaltă
tensiune.
Cation. Un ion care se îndreaptă spre cato-
dul unei celule electrice sau al tubului de
raze X.
Catod. Polul negativ al tubului. Este format
din tungsten montat in spirală sau liniar,
în jurul căruia se găseşte o pîlnie conică
sau piramidală numită piesă de concen-
traţie.
Caudal. Către picioare.
Cavernă. Cavitate cu perete propriu în une-
le organe (plămîn, oase).
Cefalee. Durere de cap continuă. Cefalalgie
este durerea de cap tranzitorie.
Celuloid. Substanţă organică perfect elas-
tică, solubilă în alcool, foarte inflamabilă.
Este un amestec de nitroceluloză cu cam-
for Ia 60°. Foarte folosit în industria fil-
mului, a lacurilor, la impregnarea hîrtiei
etc.
Celuloză. Substanţă organică ce se găseşte
în plante, bumbac, măduvă de soc, lemn.
Se scoate din aşchii tratate cu sulfit acid
de calciu, apoi cu hidraţi alcalini, acid
clorhidric diiuat, alcool şi eter. Serveşte
Ia fabricarea hîrtiei, nitrocelulozei şi a de-
rivaţilor săi, mătăsii artificiale, vatei etc.
Circuit primar. Circuitul electric care trece
prlntr-o bobină şi dă naştere unui cîmp
de inducţie. Se mai numeşte circuit in-
ductor.
Circuit secundar. Numit şi indus; este cir-
cuitul în care se induce forţa electromo-
torie.
Cistografie. Radiografierea vezicii urinare cu
substanţă de contrast.
261
Cîmp electromagnetic. Cîmpul magnetic care
se formează în jurul unui conductor la
trecerea unui curent.
Cîmp magnetic. Porţiunea de spaţiu în care
un magnet face să se simtă acţiunea sa
magnetică.
Ctismă baritatâ (dublă, de contrast). Metodă
prin care se cercetează intestinul gros du-
pă ce s-a introdus bariu printr-o clismă
obişnuită. După evacuarea lui de către
pacient se introduce aer, care comple-
tează studiul colonului.
Clorură mercurică (sublimat coroziv). Sare
albă cristalizată, solubilă, foarte otrăvi-
toare.
Clorură mercuroasă (denumită şi calomel).
Substanţă albă, insolubilă.
Compton (efect). întîlnit la procesul de di-
fuziune a razelor cînd străbat un corp;
constă în dislocarea unui electron (peri-
feric) slab legat de nucleu atunci cînd e
lovit de un curent de mare frecvenţă, dînd
naştere Ia o radiaţie corpusculară. Aces-
tui electron îi revine o mică parte din
energia cinetică; restul se transmite mai
departe cu o frecvenţă mai mică.
Comutator. întrerupător de curent. Mic apa-
rat cu ajutorul căruia se poate deschide
sau închide un curent electric.
Con. Piesă tubulară de metal care se pla-
sează între tub şi pacient pentru a limita
cîmpul de examinare şi a ajuta la cen-
trarea razelor.
Conductivitate. Proprietatea corpurilor de a
262
lăsa să treacă prin ele căldura sau elec-
tricitatea şi de a le transmite corpurilor
vecine.
Contiguitate. Cînd două formaţiuni, leziuni
etc., sînt una lingă alta fără a se pă-
trunde sau a se suprapune.
Contrast. Deosebire izbitoare între alb şi
negru, umbre şi lumini.
Convergenţă. Direcţia razelor care se în-
tîlnesc într-un punct.
Coolidge (tub). (De tip universal): tub cu
catod cald; se bazează pe emisia de elec-
troni cu efect termionic. Catodul, în formă
de spirală, din tungsten, e aşezat într-un
cilindru de molibden care dirijează elec-
tronii spre anticatod, făcut tot din tungs-
ten. Spirala, încălzită de un curent auxi-
liar, emite electroni care izbesc anticato-
dul. dind o emisie de raze Rontgen.
Corona efect. Descărcarea curentului de
înaltă tensiune sub forma unei mături
(perii) în puncte ascuţite şi unghiuri.
Coronoida mandibulei. (Apofiza coronoidă).
Lama triunghiulară situată în partea ante-
ro-superioară a ramurii mandibulare şi pe
care se insera muşchiul temporal.
Coroziv. Care roade.
Coulomb. Unitatea de măsură electrostatică a
cantităţii de electricitate. Cantitatea de
de electricitate transmisă de un curent
de 1 amper într-o secundă.
Cranial. Către cap.
Creasta Uiacă. Marginea superioară a osului
iliac.
Crisoidină. Materie colorantă azoică bazică.
Colorează în portocaliu.
Cuboid. Os scurt, neregulat cuboidal, aşezat
în partea externă a labei piciorului.
Cupru. Metal roşu-gălbui, foarte maleabil şi
ductil, bun conducător de căldură şi de
electricitate. Se întrebuinţează Ia fabrica-
rea diferitelor aliaje, în monetărie, biju-
terie, pentru vase şi în diferite ramuri ale
industriei chimice.
Curent alternativ. Cel care într-un anumit
timp, numit perioadă sau ciclu, trece de
la o tensiune cu valoare maximă (cu pola-
ritate pozitivă) la una minimă (cu pola-
ritate negativă).
Curent continuu. Curent electric într-un sin-
gur sens, de pildă curentul galvanic, cu-
rentul voltaic.
Curent de saturare. Maximul de curent din-
tr-un tub şi care foloseşte toţi electronii
catodului pentru producerea razelor X.
Curent de tensiune joasă. Voltaj mic, de pil-
dă 6—12 volţi.
Curent de tensiune înaltă. Voltaj mare. Un
voltaj ce trece de 10 000 volţi.
Curent electric. Mişcare de electroni într-un
sens, din cauza unei diferenţe de denive-
lări de potenţial.
Cutanat. Care aparţine pielii.
Debit minut. Cantitatea de raze care cade
într-un minut (unitate de timp), măsu-
rată la o distanţă arbitrar aleasă, în ge-
neral 50 cm.
Decubit lateral. Poziţie culcată pe o parte.
Deîicvescent. Care are proprietatea de a ab-
sorbi umezeala din aer, transformîndu-se
din solid în lichid.
Densitatea absolută (a unui corp). Masa uni-
tăţii de volum din acel corp sau raportul
dintre masa şi volumul său.
Dextral. Către dreapta.
Dextro-sinistrat. De la dreapta la stingă.
Diafiză. Segmentul sau corpul unui os lung
aşezat între cele- două extremităţi numite
epifize.
Diafragmă. Dispozitiv opac la razele Rontgen
folosit pentru delimitarea fasciculului de
raze incident şi radiaţiile secundare pro-
duse la nivelul tubului şi Ia nivelul aerului
traversat de razele Rontgen.
Diagnostic. Recunoaşterea unei boli de care
suferă cineva.
Diferenţe de potenţial. Voltaj, variaţie de
energii potenţiale pentru unitatea de sar-
cină între două puncte ale unui cîmp elec-
tric.
Difracţie (unghi de). Unghiul dintre o rază
incidenţă şi o raza difractată.
Dinam. Prescurtare din maşină dinamoelec-
trică. Este o maşină de inducţie care pro-
duce un curent electric şi în care cimpuî
magnetic e format din electromagneţi.
Diploe. Ţesutul spongios dintre cele două
lame de ţesut osos compact, numite şi
table, ale bolţii craniene.
Distal. Care se îndepărtează de centru.
Divergent. Raze care, deşi pleacă din acelaşi
punct, se depărtează din ce in ce una de
alta.
Dorsal. Care intră prin spate.
Dor so--palmar. Care intră prin dorsul mlinii
şi iese prin palmă.
Dor so-plantar. Care intră prin dorsul picio-
rului şi iese prin talpă.
Dorso-volar. Sinonim cu dorso-palmar.
Doză de toleranţă. Doza cu care poate fi
iradiat in timp nedefinit un ţesut fără a
i se provoca leziuni. Această doză este de
0,005 r/minut, adică 500 r în 15,9 ani. Re-
vizuită în 1949, este de 300 milirontgen pe
săptămînă, adică 60 milirontgen zilnic (săp-
tămîna de 5 zile) sau 7,5 milirontgen pe
oră (ziua de 8 ore).
Ductilitate. Proprietatea unor corpuri, in
special metale, de a se putea bate şi întin-
de în foi subţiri şi în fire, fără a se rupe.
Duoden. Prima porţiune a intestinului sub-
ţire care urmează stomacului.
Dura mater. Foiţa externă a meningelor.
Duritate. însuşirea de a fi tare, rezistent la
zgîrierea cu un vîrf ascuţit, de pildă Ia
minerale, pentru care s-a alcătuit o scară
ce serveşte la aprecierea acestei durităţi.
Ecran fluorescent. Dispozitivul pe suprafaţa
căruia se produce imaginea radioscopică
provocată de fasciculul de raze Rontgen
care a fost în parte absorbit la nivelul
organelor traversate. Este format dintr-o
substanţă fluorescentă repartizată uniform
printr-un material adeziv de o foaie de
carton, fiind protejată în faţă de un strat
de celuloid peste care se aşază sticlă ce
cuprinde în ea săruri de plumb, protec-
toare pentru examinator. în spatele foii
de carton se pune ca protecţie pentru el
bachelită.
Edem. Simptom al inflamaţiilor locale, al bo-
lilor de rinichi, de inimă, constînd în adu-
narea de lichid în ţesutul conjunctiv.
Efect fotochimic. Razele Rontgen au proprie-
tatea de a impresiona sărurile de argint
de pe o placă fotografică; acţiunea se
petrece la periferia atomului de bromură
de argint, constînd în ionizări care dau
o subhalogenură sensibilă la acţiunea unui
corp reductor, precipitînd argintul ca o
pulbere fină neagră.
Electricitate statică. Electricitate în stare de
repaus, nemişcată.
Electrocutat. Accidentat printr-o puternică
descărcare electrică.
Electromagnet. Dispozitiv format dintr-un
conductor în formă de spirală, în interio-
rul căruia se află o bucată de fier moale
care la trecerea de curent prin conductor
se va comporta ca un magnet.
Electron. Particulă elementară şi indivizibilă,
cu sarcină negativă, din care se compune
electricitatea.
Eliptic. De forma unui cerc turtit.
Emisie electronică. Razele catodice sînt ra-
diaţii corpuscuîare cu o viteză foarte mare,
de 30 000—100 000 km/secundă, cu sar-
cini electrice negative.
Empîastru (plasture). Bandă de pînză cauciu-
263
 cată, adezivă, care serveşte la fixarea
pansamentelor.
Emulsie fotografică. Emulsie formată din să-
ruri de argint (bromuri) încorporată în
gelatină, constituind stratul sensibil al
filmului radiografie; este aşezată pe un
suport de acetat de celuloză.
Energie luminoasă. Energie care rezultă din
acţiunea razelor Rontgen asupra cristale-
lor de tungstat de calciu care formează
partea esenţială, activă, a ecranelor întă-
ritoare. Are o culoare albastră-violetă.
Energie rontgenianâ. Energie radiantă ondu-
latorie sau raze Rontgen cu lungime de
undă foarte mică, obţinute prin frinarea
razelor catodice.
Eozinofil. Globul alb din sînge caracterizat
prin reacţia acidofilă a protoplasmei.
Epicondil. Proeminenţă osoasă situată pe ex-
tremitatea inferioară externă a humeru-
sului, pe care se insera muşchii epicondi-
lieni şi un ligament al articulaţiei cotului.
Epiderm. Stratul extern al pielii.
Epifiză. Extremitatea unui os lung.
Epigtotă. Cartilaj al laringelui care face se-
paraţia între laringe şi faringe.
Epiteliu. Ţesut de înveliş.
Epitrohlee. Puternică proeminenţă osoasă
triunghiulară situată pe extremitatea in-
fero-internă a humerusului.
Eritem. Inroşîre a pielii.
Eritrocit (hematie). Globul roşu.
264
Eroziune. Roadere, distrugere a substanţei
superficiale.
Excentric. îndepărtat de centru.
Exfoliere. Desprindere, cădere.
Exostoză. Proeminenţă osoasă anormală-
Expiraţie. Actul prin care se elimina aerul
din plămîn.
Expunere. Supunerea unei radiografii la efec-
tul luminii sau al razelor X.
Extensie. întindere.
Extra. Prefix care înseamnă în afară de.
Fascicul catodic. Totalitatea razelor care
emană de la catod, şi care izbind anodul
produc razele Ro'ntgen.
Fascicul emergent. Fasciculul de raze de Ia
obiect la film sau ecranul radioscopic.
Fascicul incident. Fasciculul de raze de la
sursă Ia obiectul de radiografiat.
Fascicul poîicromatic. Fascicul • cu diferite
lungimi de undă.
Fază, (Studiul unui fenomen periodic). Un
punct în mişcare oscilatorie are o fază
determinată, adică la un moment dat
punctul se găseşte într-o poziţie determi-
nată de-a lungul undei de propagare faţă
de locul de plecare (originea timpurilor).
Fenolftaleină tetraiodată. Preparat cristalin
albastru-deschis sau albastru-cenuşiu, ce-şi
închide culoarea cînd este expus la aer.
Conţine iod în proporţie de 61%. Solubil
în apă pînă la obţinerea unei soluţii de
40%. Se păstrează în sticle de culoare
brună-închis, expunerea Ia lumină mă-
rindu-i toxicitatea. Se utilizează pentru
explorarea veziculei biliare, ficatul avînd
o acţiune electivă asupra coloranţilor care
conţin grupul fenol; preparatul este mai
întîi fixat, apoi secretat sub formă de
compuşi halogenaţî ai fenolului, eliminarea
făcindu-se prin bilă.
Fericianwă de potasiu. Prisme roşii solubile
în apă cu acţiune oxidantă. Se întrebuin-
ţează ca slăbitor al filmelor supraexpuse
şi supradevelopate.
Filament. Fir subţire liniar sau spiralizat.
din tungsten, cu punctul de topire la
3 200°.
Film radiografie. Suport de celuloză pe care
se întinde o emulsie de bromuri de argint
sensibilă la raze Rontgen.
Filtru. Placă de metal (din plumb, cupru,
aluminiu sau zinc) prin care trec razele
Rontgen înainte de a cădea pe organul ce
trebuie examinat sau tratat. Aceste filtre
au rolul de a omogeniza fasciculul de
raze, de obicei neomogen chiar Ia tensiuni
joase.
Fixator. Amestec de hiposulfit de sodiu
(300 g) cu metabisulfit de potasiu (500 g)
în apă (1 000 cnr*) în care se introduce fil-
mul radiografie după ce a fost revelat şi
spălat.
Flexia capului. Aplecare înainte a capului.
Fîexură. îndoitură (flexura cotului, a intes-
tinului gros etc.).
Fluorescentă. Proprietatea unor substanţe, ca
 platinocianura de barîu, tungstatul de cal-
ciu etc., de a deveni luminoase sub acţiu-
nea razelor X, lumina lor fiind de altă cu-
loare decît cea absorbită. Emisia se op-
reşte o dată cu încetarea absorbţiei de lu-
mină. Această proprietate face posibilă
ezistenţa ecranului radioscopic. A nu se
confunda cu fosforescenţa.
Ftuoroscopie. Radioscopie.
Focar optic. Suprafaţa văzută în protecţie a
anodului lovită de electroni; are o încli-
naţie de 15°; focarul e foarte mic şi
„.jnăsoară de la unul la cîţiva milimetri.
;
Focar termic. Suprafaţa totală a anodului pe
care o lovesc electronii veniţi de la catod.
Folie. Ecran întăritor care scurtează timpul
de expunere. E format dintr-un carton pe
care se lipeşte o substanţă fluorescentă şi
fosforescentă, care sub influenţa razelor
devine luminoasă, mărind impresionarea
filmului şi care îşi continuă acţiunea şi
după încetarea razelor Rontgen,
Foramen. Deschizătură în os pentru trecerea
vaselor, nervilor etc.
Forţă electromotorie. Sinonim cu diferenţă
de potenţial.
Fosforescent. Proprietatea unor substanţe mi-
nerale (cum sînt fosforul şi unele combi-
naţii ale lui) de a emite lumină după ce
au absorbit o radiaţie luminoasă. Această
emisie de lumină continuă (diminuînd din
ce în ce) şi după încetarea absorbţiei. A
nu se confunda cu fluorescenta care este
proprietatea ecranului radioscopic şi a
ecranelor întăritoare.
Frecvenţă. Număr de oscilaţii în timpul unei
perioade.
Frontal. Paralel cu fruntea.
Glabela. Proeminenţă osoasă de pe frunte si-
tuată imediat deasupra rădăcinii nasului.
Glenoiăă. Cavitatea osoasă servind la articu-
laţia unei proeminenţe osoase (condil),
de pildă articulaţia umărului, tempo-
ro-maxilară etc.
Gonion. Unghiul mandibulei.
Greutate atomică. Numărul care arată ra-
portul dintre greutatea atomului unui ele-
ment şi 1/16 parte din greutatea atomului
de oxigen.
Greutate specifică. Greutatea unităţii de vo-
lum, în practică se înţelege prin greutatea
specifică, greutatea specifică relativă egală
cu raportul dintre greutatea unui corp şi
greutatea unui volum egal de apă distilată
la temperatura de 4°.
Grilă antidifuzoare. Dispozitiv format din la-
mele de plumb mobile sau fixe, destinate
să oprească razele secundare dintr-un
corp străbătut de raze Rontgen. (Grila
Potter-Bucky, Lysholm, Schonander, după
numele fabricii care a produs-o).
H (hidrogen). Gaz incolor, inodor, insipid,
inflamabil. Se combină cu oxigenul, for-
mînd apa. Molecula lui conţine doi atomi,
este biatomică. Se obţine prin electroliza
apei şi prin acţiunea aburului asupra fie-
rului înroşit. Hidrogen liber se găseşte în
cantitate foarte mică în atmosferă dar
combinat există în nenumărate corpuri
compuse, ca în păcură, cărbuni, plante
animale, unde se află combinat în K'
stanţele componente. Un om de 70 k a
prinde aproximativ 6 kg de hidrogen
Halogeni. Nume comun pentru elementele
fluor, clor, brom şi iod, care au proprie-
tăţi înrudite, ce variază cu creşterea qreu-
tăţii atomice.
Hematopoetic. Generator de elemente san-
guine roşii şi albe, ca măduva oaselor si
ţesutul limfoid.
Hidrochinona. Corp organic (fenol biacidi
solid, cristalin, alb, solubil în apă calda
alcool, eter, cu o mare putere reductoare
pentru care e întrebuinţat în fotografie
developator. Se prepară din chînonă prin
reducere în bioxid de sulf şi se topeşte
la 169°.
Hiper. Prefix indicînd un grad de mărire
(de pildă, hipertensiune = creştere a ten-
siunii).
Hiposutfit de sodiu. Corect, hiposuîfat de
sodiu; foarte întrebuinţat în radiologie la
fixarea filmelor. Dizolvă particulele de
bromură de argint nereduse, care sînt
sensibile la radiaţiile luminoase. Din acest
moment imaginea nu va mai fi influenţată
de nici o radiaţie, adică imaginea a fost
fixată.
265
Imagine latentă. Imaginea unui corp radio-
grafiat pe un film şi nedevelopată. Apari-
ţia ei se explică prin modificările pe care
le suferă bromura de argint sub influenţa
radiaţiilor Rontgen.
Imagine radiograficâ. Imaginea unui corp
radiografiat care apare pe un film expus
la radiaţia Rontgen după revelare şi fixare.
Opacităţile sînt inegale după diferitele
medii străbătute de raze, iar imaginea ob-
ţinută reprezintă negativul.
Înaltă frecvenţă. Frecvenţa cuprinsă între
circa 100 000 şi 60 000 000 cicli pe secun-
dă ai unei mişcări ondulatorii.
Incandescent. Proprietatea unui corp solid
sau lichid de a emite lumină după ce a
ajuns la o temperatură destul de ridicată
(anticatodul tubului radiogen este incan-
denscent).
Incidenţă. Unghiul făcut de raza care cade
pe un corp radiografiat cu raza normala,
în punctul de incidenţă la suprafaţa cor-
pului.
Indicator de polaritate. Dispozitiv (mic gal-
vanometru) care constată alternanţa cu-
rentului ce merge spre tub (Ia aparate cu
contact turnant).
Indicator de rază centrală. Dispozitiv de for-
ma unei tije metalice care se adaptează
la tub la centrarea unei regiuni pe care
vrem să o radiografiem. Arată direcţia
razei centrale, adică a aceleia care trece
266
prin mijlocul diafragmei. în timpul ra-
diografierei este scos de Ia aparat.
Inducţie electrică. Producerea unui curent
electric într-un circuit cu ajutorul anui
curent din alt circuit sau cu ajutorul unui
magnet.
Inducfe magnetică. Fenomenul obţinut cînd
apropiem un pol magnetic de o bucată de
fier moale. Fierul se magnetizează, dar
îşi pierde proprietatea cînd îndepărtăm
polul magnetic.
Inion. Cel mai proeminent punct de pe pro-
tuberanta occipitală externă, în planul
median.
Inspiraţie. Introducere de aer in plămîn.
Intensitate. Cantitatea de electricitate care
trece printr-un conductor într-o secundă.
Se măsoară în amperl.
Ion. Atomi sau grup de atomi încărcaţi cu
electricitate pozitivă. Razele X produc
ioni prin descărcări de gaze.
Ionizare. Operaţia sau acţiunea care duce
la formarea de ioni dintr-o substanţă în-
tr-un mediu oarecare.
Iradiaţie. Expunerea unei fiinţe sau a unui
obiect Ia radiaţii electromagnetice. Se
întrebuinţează în mod greşit expresia de
radiaţie care înseamnă depărtarea radiară
de un punct.
înnegrire proprie a filmului. Se defineşte
prin logaritmul zecimal al raportului care
există între intensitatea radiaţiilor lumi-
noase înainte de traversarea stratului sen-
sibil şi după traversarea acestui strat.
Întrerupător. Aparat de întrerupere a cu-
rentului electric; poate fi acţionat la co-
mandă sau automat.
Joule. Unitatea de măsură a energiei; repre-
zintă energia unei cantităţi de electricitate
de un coulomb supusă diferenţei de po-
tenţial de un volt.
Kenotron. Vezi ventil.
Kilo. Prefix cu semnificaţia 1000; de o mie
de ori.
Kilowatt. Unitate de putere egală cu o mie
de waţi.
Kilovolt. O mie de volţi; are simbolul kV.
Kiîovolt efectiv. Valoarea pozitivă maximă şi
valoarea negativă maximă prin care trece
curentul alternativ.
Kilovoltmetru. Instrument destinat să mă-
soare tensiunea electrică în kilovolţi-
Lactescent. Lăptos.
Lambda. Punctul de unire al suturii sagitakr
cu sutura lambdoidă.
Lateral, Distanţat de linia mediană.
Legea conservării energiei. Energia nu poate
fi creată sau distrusă, ea poate fi numai
transformată dintr-o formă în alta. Deci
vechea lege, nimic nu se pierde totul se
transformă.
Legea incidenţelor tangenţiale. Cînd o rază
incidenţă atinge tangenţial o suprafaţă, de
o trăsătură bine desenată pe imaginea ra-
 diologică; cînd raza incidenţă este tangen-
ţială la o creastă ascuţită, nu va da naş-
tere unei trăsături precise, ci unui contur
şters în degradeu progresiv de nuanţe;
cînd raza incidenţă cade perpendicular
nu va da nici o trăsătură pe imaginea
radiologică.
Legea Ohm. Intensitatea unui curent care
trece printr-un conductor; este proporţio-
nală cu tensiunea sau cu forţa electromo-
torie aplicată la capetele conductorului şi
invers proporţională cu rezistenţa Iii.
.Legea proiecţiei. Explică formarea imaginii
radiologice după legea geometrică a opticii
în proiecţia conică. Imaginea radiologică
este cu atît mai mare cu cit focarul ra-
diogen este mai aproape de film sau cu
cît obiectul de examinat este mai de-
parte de film; imaginea se deformează
cînd proiecţia este conică oblică; obiectul
dă imagini diferite după cum este plasat
în conul de raze; tot această lege explică
deplasările imaginilor de obiecte situate în
planuri diferite cînd deplasăm tubul de
raze sau obiectele în ansamblul lor.
Legea sumaţîel planurilor. Imaginea radio-
logică a unei regiuni a corpului omenesc
reprezintă suma imaginilor diferitelor ele-
mente ale segmentului traversat de razele
Rontgen, elemente aşezate la niveluri dife-
rite în drumul fasciculului de raze. Imagi-
nea rezultată nu este deci altceva decît
o sumaţie a imaginilor acestor elemente,
străbătute succesiv de fasciculul de raze
Rontgen,
Leucopenie. Scădere a numărului de globule
albe. Este contrariul leucocitozei care
înseamnă mărirea numărului lor.
Limfocitozâ. Creştere a numărului de llm-
focite.
Limfopenie. Scădere a numărului de îim-
focite.
Lingura Hoîzknecht. Instrument de lemn fo -
losit la examinarea tubului digestiv, pu -
tîndu-se face palpări sub ecran fără a ex-
pune mîna la raze.
Linia bazată. Sinonim cu orizontala germană;
este linia care uneşte marginea inferioară
a orbitei cu marginea superioară a con-
ductului auditiv. Se mai numeşte linie
orbito-meatală.
Linii de forţă electrică. Linii dintr-un cîmp
electric care în orice punct sînt tangente
la direcţia cîmpului.
Linia inion-nazion. Linie curbă care uneşte
aceste puncte.
Linia interorbitară. Linia interpupilară. Tre-
buie să fie perpendiculară pe film pentru
ca craniul să fie aşezat bine in examenul
lateral.
Localizator. Dispozitiv construit dintr-un
material cu mare pondere atomică (lemn
sau sticlă plumbată), cilindric sau conic,
care are rolul de a limita fasciculul in-
cident şi în acelaşi timp de a comprima
regiunea examinată.
Logaritm zecimal al raportului. Defineşte în-
negrirea sau densitatea unei imagini obţi-
nute pe filmul radiografie; este raportul
dintre intensitatea radiaţiilor luminoase
înainte de a traversa stratul sensibil al
filmului şi după ce l-au traversat. Se mă-
soară cu un aparat special, numit foto-
metru.
Longitudinal. în direcţia lungimii unui os,
organ, regiuni, corp.
Luminiscenţă. Calitatea unui corp de a emite
radiaţii de lumină sub influenţa razelor X.
Lungime de undă'. Distanţa dintre două
puncte succesive pe direcţia de propagare
a unei unde periodice in care oscilaţia
atinge aceeaşi elongaţie.
Lysholm-Schonander. Grilă antidifuzoare fixă
extraplată, cu o grosime de maximum
3 mm. Lamelele apar pe film. Imaginea
lor nu jenează calitatea radiografiei de-
oarece grosimea lor este redusă.
Magnet. Corp care poate atrage obiecte de
fier.
Material inoxidabil. Care nu se combină cu
oxigenul.
Medial. Către mijloc.
Median. în mijloc.
Mendeleev. Savant rus (1834—1907), năs-
cut la Tolbosk. A studiat la Petersburg. în
1869 concepe sistemul periodic al elemen-
267
 telor care se bazează pentru clasificare pe
greutatea atomică.
Mercur. Singurul metal' lichid la tempera-
tura obişnuită. Are o culoare albă-argin-
tie. Este folosit în metalurgia aurului, în
lucrările şi la fabricarea instrumentelor
de laborator (termometre, barometre, ma-
nometre) etc. Aliajele sale (amalgame)
sînt folosite în dentistică. Compuşii
mercurului sint otrăvitori; unii din ei sînt
folosiţi în medicină. Barometrul cu care
se măsoară presiunea aerului este format
dintr-un tub lung, deschis la un capăt, um-
plut cu mercur şi introdus cu capătul liber
în poziţie verticală într-un vas care con-
ţine de asemenea mercur; înălţimea coloa-
nei de mercur pe care presiunea atmo-
sferică o poate susţine la un moment dat
măsoară presiunea atmosferică din acel
moment, egală la nivelul mării cu 760 mm
coloană mercur.
Cu barometrul se măsoară şi vidul tubu-
rilor de raze Rontgen.
Metabisulfit de potasiu. Substanţă folosită la
prepararea fixatorului. Fiind acid, opreşte
brusc revelarea, care se face numai in
mediu alcalin. De asemenea împiedică oxi-
darea hiposulfitului.
Metacarp. Grup de oase separate între ele
prm spaţiile interosoase care formează
scheletul regiunii palmare. Se numerotează
mergînd dinspre degetul mare înspre cel
268
mic (anatomic, dinspre radius spre cubi-
tus).
Metatars. Grup de cinci oase lungi care
formează scheletul labei piciorului. Se nu-
merotează dinăuntru în afară, astfel că
primu! metatars este cel mai intern, iar
al cincilea cel extern.
Metol. Compus organic alb, cristalizat, folosit
la developarea radiografiilor. Metolul ia
oxigenul din apa soluţiei de revelat şi
pune în libertate hidrogenul, care cu
bromul dă acidul bromhidric, iar argintul
din bromura de argint a emulsiei foto-
grafice se depune sub formă de grăunţe
negre, deoarece este oxigenat.
Micron. Unitate de măsură egală cu a mia
parte dintr-un milimetru.
Miliamper. Submultiplu al amperului, egal cu
a mia parte dintr-un amper.
Miliampermetru. Ampermetru sensibil gradat
în miliamperi.
Monocromatic. Calitatea oricărei radiaţii elec-
tromagnetice de a avea o singură frec-
venţă (lungime de undă).
Nasion. Punctul central al suturii fronto-
nazale, unirea frontalului cu oasele pro-
prii ale nasului.
Neg cornos. Formă de cancer ai pielii.
Negativ. Expresie întrebuinţată în fotogra-
fie pentru a indica imaginea inversă a
unui obiect pe filmul fotografic.
Negatoscop. Cutie de metal sau din lemn
avînd în faţă un geam mat, luminată în
interior cu becuri electrice, la care se pot
examina filmele radiografice. Lumina este
reglată cu rezistenţe.
Neutrofil. Globul alb polinuclear cu granu-
laţii neutrofile.
Neutrofilie. Creştere a numărului de neu-
trofile.
Neutropenie. Scădere a neutrofilelor.
Nitrat de argint. Corect: azotat de argint;
este o sare a azotului cu argintul, albă.
cristalizată.
Nitroceluloză. Un acid al celulozei obţinut
prin tratarea ei cu un amestec de acid
azotic şi acid sulfuric. Se folosea înainte
la fabricarea suporturilor filmelor radio-
grafice, dar s-a renunţat, fiind foarte in-
flamabilă şi periculoasă, deoarece dezvoltă
gaze toxice cînd este păstrată în locuri
închise.
Noduli miliari. Conglomerat de granulaţii,
prin granulaţie înţelegîndu-se leziunea
elementară de tip pneumonie exsudativ
întîlnită în tuberculoza de formă granu-
lică.
Număr atomic. Numărul de ordine al unui
element în tabloul periodic Mendeleev
care reprezintă numărul de sarcini pozi-
tive ale nucleului din atomul respectiv.
O (oxigen). Gaz inodor, incolor, activ, care
formează aproximativ o cincime din at-
mosferă. Arderea şi respiraţia se produc
pe bază de combinaţii cu oxigenul. Com-
puşii săi (oxizi) sînt foarte răspindiţi în
 natură. Se prepară prin distilarea fracţio-
nată a aerului lichid.
Occiput. Ceafă, regiunea posterioară a capu-
lui.
Oblică caudo-cranială. Oblică dinspre picioa-
re spre cap.
Oblică cranio-caudălă. Oblică dinspre cap
spre picioare.
Ohm. Unitatea de rezistenţă electrică. Rezis-
tenţa prin care o diferenţă de potenţial
de un volt producă un curent de un
amper.
Optică. Ramură a fizicii care se ocupă cu
studiul luminii şi al fenomenelor lumi-
noase.
Ordonată. Distanţa unui punct faţă de ver-
ticala sistemului de coordonate folosit în
reprezentările grafice în plan (coordonate
carteziene).
Orizontal. Paralel cu pămîntul.
Orizontala germană. Planul care trece prin
cele două linii bazale, dreaptă şi stingă.
Ortograd. In direcţia axei, perpendicular pe
film.
Osteoliză. Topire cu distrugere de os,
Osul bregmatic. Osul parietal al conductului
auditiv.
Ozon. Formă alotropică a oxigenului, conţi-
nînd trei atomi de oxigen într-o moleculă.
Gaz albăstrui foarte activ. în stare pură
este foarte nestabil şi se descompune in
oxigen obişnuit. Aerul ozonizat este un
amestec de ozon cu aer obişnuit, obţinut
prin acţiunea descărcărilor electrice în
aer.
P (fosfor). Există sub multe forme alotro-
pice, dintre care cele obişnuite sînt fosfo-
rui alb şi cel roşu. Fosforul alb este o
substanţă moale, albă, foarte inflamabilă
şi otrăvitoare. Fosforul roşu este un praf
roşu-închis, neotrăvitor, mai puţin infla-
mabil, în natură se găseşte în compuşi, în
special în fosfatul de calciu. E de mare
însemnătate pentru vieţuitoare, fosfatul
de calciu fiind principalul component al
oaselor animale.
Panmieloftizie. Afecţiune caracterizată prin
insuficienţa totală a măduvei hematopoe-
tice (a oaselor), tradusă printr-o scădere
masivă a numărului) de eritrocite, leuco-
cite, trombocite.
Paralaxâ. Fenomen datorită proiecţiei coni-
ce a razelor Rontgen. Imaginile obiectelor
situate în planuri diferite, adică la dis-
tanţe diferite de planul proiecţ'ei, îşi
schimbă poziţiile una faţă de alta cînd de-
plasăm obiectele în ansamblul lor în co-
nul de raze.
Penetraţie. Facultatea radiaţiei de a pătrun-
de şi de a trece printr-o substanţă. Ea
este supusă anumitor legi.
Perioadă. Intervalul de timp minim după
care se reproduc, în aceeaşi ordine, ace-
leaşi stări caracteristice ale unei mărimi
periodice.
Permanganat de potasiu. Sare cristalizată,
de culoare purpurie-închis, solubilă în apă,
în care dă o coloraţie roşiatică. Are o pu-
ternică acţiune oxidantă.
Plan biauricular. Planul frontal care trece
prin vertex şi orificiile auditive externe.
Plan facial. Planul frontal care trece prin
bosele frontale.
Plan frontal. Paralel cu fruntea; este per-
pendicular pe cel sagital.
Plan median. Plan antero-posterior care
trece prin axa verticală a corpului şi-1
împarte în două jumătăţi egale şi simetri-
ce, dreaptă şi stîngă.
Plan orizontal. Vezi orizontala germană.
Plan sagital. Toate planurile paralele cu
suprafaţa mediană. Este paralel cu planul
antero-posterior care trece obligatoriu
prin axa verticală a corpului.
Platinocianura de bariu. Pulbere cristalină,
galbenă-verzuie, solubilă în apă, în special
la cald. Folosită la fabricarea ecranelor de
radioscopie. Devine luminoasă, cu o lumi-
niscenţă verzuie, sub acţiunea razelor Ront-
gen. Razele Rontgen produc în platino-
cianura de bariu dislocări şi reconstituiri
la periferia atomului de platinocianura, de
aceea cuantul energetic va fi mic; frec-
venţa emisiei va fi şi ea relativ mică, în-
cît razele produse fac parte din acelea
pe care le percepem ca lumină.
Polaritate. încărcătura electrică pozitivă sau
negativă a unui corp.
Plumb, Metal cu mare greutate atomică, alb-
269
 albăstrui, moale. Răspindit în natură ca
sulfura de plumb sau galena. întrebuinţat
în radiologie la confecţionarea sticlei, ecra-
nului, mănuşilor şi a şorţurilor; se intro-
duce în pereţii care formează paravane pro-
teguitoare, avînd rolul de a apăra exami-
natorul de razele secundare. Grosimea stra-
tului necesar se socoteşte faţă de un nu-
măr fix de kilovolţi, Ia o anumită distanţă
şi la un anumit debit de r pe minut.
Potasă caustică. Hidrat de potasă. Bază pu-
ternică de culoare albă-galbenă sau ver-
zuie, foarte caustică; absoarbe uşor bioxi-
dul de carbon din aer, transformîndu-se
în carbonat de potasiu siropos. Se prepară
prin electroliza soluţiilor de clorură de
potasiu.
Potenţial electric. Mărime caracteristică într-
un punct al unui corp electric, egală cu
lucrul mecanic făcut de forţele electrosta-
tice cînd deplasează o unitate de sarcină
electrică pozitivă dintr-un punct căruia i
se atribuie potenţialul 0 pînă la punctul
considerat.
Potter-Bucky. Diafragmă antidifuzoare, nu-
mită şi grilă sau filtru antidifuzor, plasată
între pacient şi filmul radiografie; este
unul din dispozitivele cu care se elimină o
importantă cantitate de radiaţii secundare.
Se compune din lamele de plumb cu o gro-
sime de 0,1 mm şi cu înălţimea de 0,5 mm
depărtate unele de altele cu 0,3 mm, aşe-
. zate paralel, cu o înclinaţie care să co-
270
respundă conului de raze. înclinaţia aceas-
ta dată lamelelor se numeşte focalizare
şi este fixată pentru distanţa de 1 m.
Grila este mobilă, deplasîndu-se într-un
anumit timp, mobilitatea fiind datorită
unui- sistem mecanic comandat electric sau
mecanic.
Prag de impresionare al emulsiei radiograftee.
Fluorescenta ecranelor întăritoare nu im-
presionează emulsia fotografică decît la un
anumit număr de kilovolţi şi de miliamperi
în sus.
Proces de diviziune. împrăştierea radiaţiei
primare prin devieri în toate sensurile ale
cuantelor incidente. Este influenţat de
mediul în care a pătruns radiaţia pri-
mară,
Prognion. Cel mai proeminent punct al man-
dibulei; se mai numeşte punct mentonier.
Pronaţie. întoarcerea mîinii cu palma în jos.
Prostion. Punctul alveolar — punctul central
al marginii anterioare a arcului alveolar.
Proximal. Apropiat de centru, către rădăcina
membrului sau a capului.
Punct alveolar. Punctul central al marginii
anterioare a arcului alveolar superior.
Punct de impact (focarul anodului). Plăcuţa
de tungsten pe care o lovesc electronii
fasciculului catodic. Se foloseşte tungstenul
pentru că este un metal greu fuzibil, cu
punct de topire ridicat, la 3 200°, şi care
rezistă Ia bombardamentul electronilor ce-1
încălzesc pînă la roşu-alb. Acest focar s-ar
mai putea confecţiona şi din platină, dar
ea are punctul de topire mult mai scăzut,
la 1 700°, şi nu ar rezista.
Punct malar. In centrul osului malar; punc-
tul cel mai proeminent.
Punct supraauricular. Punct pe rădăcina pos-
terioară a arcului zigomatic deasupra ori-
ficiului auditiv extern.
Pterion, Punctul situat în centrul ariei cir-
culare cu acelaşi nume, unde se întîlnese-
parietalul cu frontalul.
Radiaţie Rontgen incidenţă. Radiaţia de Ia
sursă (tub) la corp.
Radiodiagnostic. Posibilitatea de a pune un
diagnostic, de a preciza o boală, cu aju-
rul razelor Rontgen.
Radioscopie. Examinarea unui corp opac cu
ajutorul umbrei proiectate pe un ecran
fluorescent de razele Rontgen care trec
prin acel corp.
Radiu. Element radioactiv cu greutate ato-
mică 226,05, cu număr atomic 88; metal
foarte rar. Are proprietatea, ca şi alte ele-
mente grele (uraniu, toriu, actiniu etc.)
să se dezagrege spontan, cu emisie de ra-
ze « (adică nuclei de heliu încărcaţi cu
electricitate pozitiva), raze (3 (electroni)
şi raze T (radiaţii electromagnetice). Sta-
diul final al dezintegrării radioactive îl re-
prezintă unii izotopi ai plumbului. Razele Y
seamănă cu cele Rontgen, dar au o lun-
gime de undă mult mai mică (abia cîteva
o
miimi dintr-o unitate Angstrom), sînt
 foarte dure şi pot străbate o placa de
plumb de 30 cm grosime. Ele sînt folosite
în medicină, avînd aceleaşi acţiuni biolo-
gice asupra ţesuturilor vii ca şi razele
Rontgen, dar administrarea lor cere o do-
zare riguroasă şi o deosebită atenţie.
Raza normală. Raza din centrul fasciculului
care cade perpendicular pe suprafaţa exa-
minată. Iese prin centrul deschizăturii
diafragmului fie că este pătrat sau cir-
cular.
Raza principală. Raza care vine de la focarul
unui tub de raze X, perpendiculară pe axa
lungă a tubului; de aceea aceste raze pro-
duc cele mai puţine deformaţii într-o ra-
diografie.
Raze actinice. Radiaţie a spectrului cu lun-
gimi de undă foarte mici, între 0,4 şi 0,2
microni, caracterizate printr-o mare acti-
vitate chimică şi biologică. Impresionează
puternic emulsia fotografică şi provoacă
fluorescenta unor corpuri.
Raze p. Electroni emişi de atomii elemente-
lor radioactive cu o viteză extrem de
mare, puţind să meargă pînă la 270 000 km
pe secundă; datorită acestei viteze, razele
p sînt foarte penetrante. Se împart în raze
P moi şi dure. Primele sînt oprite de un
strat de 2 mm aluminiu, celelalte de un
strat de 7 mm aluminiu.
Raze dure. Cu o mare putere de penetraţie
în ţesuturi. Se caracterizează prin lungime
de undă mică, dar frecvenţă mare.
Raze luminoase. Radiaţii electromagnetice
care impresionează retina ochiului omenesc
şi care, în fenomenele întîlnite mai des.se
prezintă ca radiaţii ondulatorii. Este o lu-
mină compusă din radiaţii electromagne-
tice de mai multe lungimi de undă, cu-
prinse între 0,7 şi 0,4 ^.
Raze moi. Cu mică putere de penetraţie; au
lungime de undă mare şi frecvenţă mică.
Cu cît sînt mai moi, cu atît se absorb mai
mult la suprafaţa corpului.
Raze Rontgen. Vezi raze X.
Raze secundare. Raze care se formează într-
un corp material străbătut de raze X.
Raze X. Unde electromagnetice asemănătoare
cu lumina, dar de o lungime de undă mult
mai mică. Se produc cînd razele catodice
(curent de electroni) se lovesc de un
obstacol. Razele X au puterea de a stră-
bate prin unele substanţe opace la lumină
şi impresionează o placă fotografică la fel
ca şi lumina. Au fost descoperite de Ront-
gen în decembrie 1895. Deoarece erau ne-
cunoscute pînă la această dată, Rontgen
le-a numit raze X.
Reacţ'e primară. Numită şi precoce, pentru
că se observă la scurt interval după ira-
diere (1—3 ore). Se produce o înroşire a
pielii, asociată uneori cu un edem trecă-
tor al straturilor mai profunde. Aceste fe-
nomene dispar complet în 2—3 zile.
Reacţie principală. Reacţii care apar pe piele
Ia aproximativ 10 zile după iradierea unei
regiuni; constau în accentuarea modificării
reacţiei primare, la care se adaugă pig-
mentarea pielii şi căderea părului. De obi-
cei, aceste modificări dispar in 20 de zile;
pielea este normal colorată, iar in 6—8
săptămîni părul este şi el regenerat. Une-
ori poate rămine totuşi o uşoară pigmen-
tare, care să se menţină ani de zile.
Regiunea poplitee. Situată pe faţa posterioa-
ră a planurilor osoase care formează ge-
nunchii; cuprinde vase, nervi, ganglioni,
muşchi etc.
Reostat. Rezistenţă bobinată care permite
introducerea unei rezistenţe variabile într-
un circuit electric.
Respiraţie artificială. Mişcări executate asu-
pra cutiei toracice de alte persoane sau
cu o aparatură specială, pentru a suplea
respiraţia absentă.
Revelator. Soluţie formată din chimicale di-
zolvate în apa cu care se tratează o placă
radiografică pentru a face să apară imagi-
nea obiectului radiografiat.
Rezistenţă de încălzire. Rezistenţă electrică
în formă de conductă, în care energia elec-
trică se transformă în căldură, în vederea
utilizării ei.
Rezistenţă ohmică (Rezistenţă electrică). Ra-
portul dintre tensiunea electrică aplicată
în circuit şi intensitatea curentului care
îl străbate. Unitatea practică de rezistenţă
se numeşte ohm.
271
Rontgen (Wilheîm Konrad). Fizician german
(1845—1923). A descoperit razele Rontgen
sau razele X în 1895; făcînd experienţe cu
raze catodice, a observat că un fragment
de platinocianură de bariu, aflat din în-
tîmplare pe masa de lucru, a început să
se lumineze. Cum această luminare nu se
putea datori razelor catodice din tubul cu
care experimenta, şi care era închis într-o
cutie de carton, a reieşit că e vorba de o
nouă speţă de raze, pe care le-a numit
raze X.
Rontgenterapie. Folosirea razelor Rontgen în
scop terapeutic.
Sagitaî. Paralel cu planul median; este an-
tero-posterior vertical.
Sarcină electrică. Proprietatea pe care tre-
buie s-o aibă un corp pentru ca să se exer-
cite asupra lui o forţă cînd se găseşte
într-un cîmp electric. Sarcinile electrice
sînt de două feluri: pozitive şi negative.
Sarcinile de acelaşi fel se resping, cele de
fel contrar se atrag.
Seifinducţie. Inducţia produsă într-un cir-
cuit de variaţia intensităţii curentului care
străbate acel circuit.
Shunt. Rezistenţă electrică montată în para-
lel, folosită pentru micşorarea intensităţii
curentului electric care trece printr-un
aparat sensibil, cum ar fi un galvanometru.
Simfiza pubianâ. Articulaţia dintre cele două
oase pubiene care formează regiunea an-
terioară a bazinului.
272
Sindrom hemoragie. Stare caracterizată prin
hemoragii de diverse cauze, ca: trombo-
penie, alterări vasculare, tulburări umorale
in procesul de coagulare.
Sindrom leucemie. Scădere a globulelor albe
(leucocitelor) prin lezarea organelor hema-
topoetice.
Sinistrat Spre stînga.
Sinistro-dextraU De la stingă la dreapta.
Sodă caustică. Hidroxid de sodiu sau hidrat
de sodiu, compus chimic neorganic, a că-
rui moleculă conţine gruparea hidroxiî —
OH.
Spectru. Aspect luminos datorit descompu-
nerii radiaţiilor de unde electromagnetice
în părţile lor componente, de lungimi de
undă diferite.
Spongioasa osului. Ţesut osos situat sub
compactă; se prezintă ca un burete, fiind
format din mici cavităţi numite areole;
aceste cavităţi sînt separate prin despăr-
ţituri osoase de diferite grosimi, ce se în-
tretaie şi se anastomozează în toate direc-
ţiile.
Stativ. Instrument destinat să suporte tubul
Rontgen şi să permită deplasarea acestuia
în toate direcţiile.
Stephanion. Punctul în care linia temporală
se întretaie cu sutura coronară.
Sublimat voroziv. Vezi clorura mercurică.
Substanţe reductoare (metal, hidrochinonâ).
Substanţe cu mare afinitate pentru oxigen,
pe care-1 iau din apa soluţiei în care se
găsesc, eliberînd astfel hidrogenul.
Sulfat de sodiu. Sare a acidului sulfuric cu
sodiul, albă, cristalizată, solubilă în apă.
Sulfit de sodiu. Sare a acidului sulfuros.
Sulfura mixtă de cadmiu şi zinc. Sare dublă
a acidului sulfhidric. Se întrebuinţează la
fabricarea ecranelor, prezentînd o fluo-
rescentă de la verde la verde-galben, care
corespunde sensibilităţii maxime a ochiu-
lui.
Supinaţie. întoarcerea mîinii cu palma în sus.
Suprafaţa mediană. Plan median.
Sutura sagitală. Sutură sau unire a oaselor
craniului care merge dinainte înapoi pe-
boltă.
Tangenţial. Care atinge o suprafaţă curbă
într-un punct.
Tars. Masiv osos compus din 7 oase care for-
mează aproximativ jumătatea posterioară
a labei piciorului. Ele sînt dispuse în două
rînduri: unul posterior, în care există
suprapuse osul astragalul sus şi calcaneuî
jos, şi unul anterior, format de scafoid,
cuboid şi cele trei cuneiforme.
Tartrasină. Materie colorantă, derivat al ani-
linei; colorează în galben.
Telangiectazii. Dilatare a vaselor mici, a ca-
pilarelor (în special în regiunea nasului şi
a pomeţilor obrajilor), care apar ca mici
firişoare roşii sau vinete pe pielea iradiată.
Teleradiografie. Radiografie executată cu tu-
bul îndepărtat la 2 m de regiunea respec-
tivă. Prin îndepărtarea tubului, fasciculul
de raze paralel evită deformarea şi mări-
 rea diferitelor detalii anatomice normale
sau patologice ale plămînului sau inimii.
Tensiune electrică. Diferenţa de potenţial ca-
re există între două corpuri electrice sau
între două puncte ale unui cîmp electric.
Se măsoară în volţi.
Tensiune pulsatorie (alternativă). lntr-o se-
cundă, anodul tubului are de un număr
de ori potenţial pozitiv şi catodul negativ,
şi alternativ, de acelaşi număr de ori ano-
dul are potenţial negativ şi catodul pozitiv.
Termofor. Instrument încălzit cu apă caldă
sau electricitate, folosit pentru încălzirea
unei regiuni a corpului.
Tetanizarea muşchilor. Contractură a unui
muşchi sau a unui grup de muşchi, con-
secutivă unei excitaţii anormale de ordin
chimic sau electric.
Trăbecul osos. Lame mici de ţesut osos care
participă Ia structura osului.
Transformator de înaltă tensiune. Dispozitiv
bobinat cu care se transformă curentul de
tensiune electrică mică al uzinelor, de
110—120 volţi, în curent de tensiune elec-
trică ridicată, de la 10 000 la 100 000 volţi.
Trenăeleriburg (poziţie). Decubit pe o masă
înclinată în aşa fel încît partea superioară
a corpului să fie mai jos decît cea infe-
rioară, înclinaţia poate fi de grade variate.
Trolee. Fire neizolate sau cu izolaţie subţire
din bumbac, înfăşurate pe un tambur cu
arc, două fire pentru troleul catodic şi
unul pentru troleul anodic. Nu au nici o
protecţie contra înaltei tensiuni, din care
18 — Tehnica radiograficâ.
cauză apropierea Ia o distanţă mai mică
de 10—15 cm, la aparatele cu astfel de
trolee, este periculoasă.
Tub Coolidge. Balon cu două prelungiri tubu-
lare sau tub de sticlă în care se face un
vid puternic, de ordinul 1/1000 000 mm
coloană de mercur. In tub sînt montaţi
doi electrozi, un filament (catod) care
poate fi adus la incandescenţă, şi o placa
(anod) dintr-un metal cu număr atomic
mare şi greu fuzibiî.
Tub cu anod fix. Care nu se roteşte în
timpul unei expuneri radiografice; se folo-
seşte la instalaţiile cu putere mică, de
1,5—10 kW.
Tub cu anod rotativ. Folosit la aparaturile
cu putere mare, de 12—20—22—40 kW.
Se roteşte în timpul expunerii radiografice,
încît electronii bombardează o suprafaţă
mare.
Tub cu focar dublu. Unul mai mare pentru
o putere mai mare (pentru un curent elec-
tronic mai intens) şi unul mai mic pentru
o putere mai mică (curent electronic mai
puţin intens). Focarele pot fi construite în
spirală sau liniar. Ele se pot monta în
două feluri: — electronii ambelor focare
lovesc aceeaşi suprafaţă, ceea ce are avan-
tajul unei centrări perfecte la radiografie,
deoarece fasciculele de raze pornesc de pe
aceeaşi suprafaţă, dar, cum o parte este
bombardată de electronii ambelor filamente,
se poate degrada uşor;
— electronii fiecărui focar lovesc suprafeţe
diferite una lîngă alta.
Tub electronic. Tub în care curentul este
constituit de electronii eliberaţi de un me-
tal încălzit la incandescenţă. Exemple de
astfel de tuburi: tubul Coolidge, ventilul
etc.
Tub radiogen. Care produce raze X.
Tungsten. Metal dur cu punct de topire ridi-
cat, la 3 250°. Se găseşte în stare naturală
sub formă de wolframit şi scheelit. Se ex-
trage prin transformarea minereului în
oxid şi reducerea lui cu cărbune. E folosit
în filamente la becuri electrice şi Ia alte
dispozitive electrice, precum şi în aliaje
(wolfram).
Tungstat de calciu. Produce sub acţiunea ra-
zelor Rontgen o fluorescentă albastră-vio-
letă, radiaţie luminoasă foarte propice pen-
tru impresionarea emulsiei sensibile.
Ţesut conjunctiv. Ţesut animal constituit din
fibre şi celule care au rol de susţinere şi
de legătură a organelor din corp.
Ulcer radiologie. Datorit lezării elementului
conjunctivo-vascular al dermului, în care,
la acţiunea repetată rontgeniană, fibrele şi
celulele elastice şi conjunctive degene-
rează; vasele obstruate duc la procese en-
doflebitice şi arteritice. Glandele se distrug,
pielea se subţiază, e uscată, se pigmen-
tează, apar zone de hiperkeratoză, care pot
cădea, dînd ulcere trofice sau ragade.
Este, de obicei, cronic şi se vindecă greu.
273
Ultraviolete. Domeniul radiaţiilor invizibile,
situate în spectrul dincolo de violet. Ra-
diaţiile ultraviolete sînt asemănătoare lu-
minii, de care se deosebesc printr-o frec-
venţă mai mare (lungime de undă mai
mică). Au efecte chimice şi biologice.
Umăr. Regiune anatomică, al cărei schelet
este format din articulaţia scapulo-hume-
rală.
Urografie descendentă. Examinarea aparatu-
lui urinar prin injectarea unei substanţe
de contrast (pe bază de iod) pe cale intra-
venoasă; eliminarea substanţei prin rinichi,
la 10—15 minute după injectare, permite
explorarea radiologică anatomică şi func-
ţională.
Urografie retrogradă (ascendentă). Permite
examinarea aparatului urinar prin intro-
ducerea substanţei de contrast (de obicei
iodură de sodiu 13,5% sau bromură de so-
diu 23%) prin orificiul vezical al ureteru-
lui, fără a introduce sonda în ureter, ci
numai în orificiul acestuia.
Urombral. Monoiodometasulfonat de sodiu.
Soluţie apoasă neutră, stabilă, folosită ca
substanţă de contrast pentru examinarea
radiologică a aparatului urinar şt a siste-
mului arterial, cu un conţinut de 52% iod.
Se găseşte în comerţ în fiole de 10 sau
3
50 cm , în concentraţie de 40% pentru
urografia intravenoasă şi 70% pentru ar-
teriografii, angiocardiografii, aortografii
etc.
Uroselectan B. Derivat al piridinei. Substanţă
de contrast pentru explorarea aparatului
urinar, cu un conţinut de 51,5% iod. în
3
comerţ se găseşte în fiole de 20 cm . Se
administrează intravenos.
Ventil. Tub electronic care serveşte ca re-
dresor al curentului alternativ; este for-
mat dintr-un balon vid, cu doi electrozi,
unul din ei fiind incandescent în timpul
funcţionării.
Ventro-dorsal. Direcţia unei linii imaginare
care intră prin faţă şi iese prin spate.
Vertex. Punctul cel mai proeminent al bolţii
craniene.
Vertical. Perpendicular pe pămînt.
Verticala auriculară. Planul perpendicular pe
orizontala germană care trece prin cele
două orificii auditive.
Vid. Fără aer, spaţiu gol. Acest termen este
folosit în general pentru a desemna un
spaţiu care conţine aer sau alt gaz la o
presiune foarte scăzută (foarte rarefiat),
a cărei valoare depinde de scopul urmărit.
Volt. Unitate practică de măsură a forţei
electromotorii şi a diferenţei de potenţial.
Voltul internaţional este forţa electromo-
torie aplicată unui conductor cu o rezis-
tenţă de un ohm internaţional, care face
ca acest conductor să fie străbătut de un
am per internaţional.
Voltaj. Forţa electromotorie a unui curent
electric măsurat în volţi.
Voltmetru. Aparat pentru măsurarea diferen-
ţei de potenţial dintre două puncte.
Watt. Unitate de putere egală cu un joule
pe secundă; e puterea unui curent electric
de un amper care străbate o diferenţă de
potenţial de un volt. Se folosesc multipli
wattului, de pildă 1 000 waţi = 1 kilowatt.
Wolfram. Vezi tungsten.
 TABLA DE MATERII

Pagina Pagina
Introducere . . . . 5 3. D i s p o z i t i v e p e n t r u e l i m i n a r e a r a z e l o r s e c u n d a r e . . . 25
PARTEA i
Diafragma şi localizatoarele 27
Dispozitive d e compresiune 27
GENERALITĂŢI
Grila antidifuzoare 28
A. Instalaţia necesară executării radiografiilor 9 B. Filmul radiografie. Ecranele întăritoare. Casetele 32
a) Tubul de raze Rontgen şi producerea razelor Rontgen . 9 a) Filmul radiografie 32
b) Natura şi proprietăţile razelor Rontgen cu aplicaţie în 1. Caracteristică 32
medicină 12 2. Structură 32
c) Puterea tubului 12 b) Ecranele întăritoare 32
d) Transformatorul de înaltă tensiune 15 1. Principiu 33
e) Ventilul , 16 2. Structură 33
f) Transformatorul de încălzire 16 3. Caracteristici 33
g) Autotransformatorul 17 4. îngrijire 34
h) Masa de comandă (miliampermetru, kilovoltmetru, kilovolţi c) Casetele 34
maximali, efectivi) 17 C. Acţiunea razelor Rontgen asupra f i l m u l u i radiografie . . . 35
i) Trolee şi cabluri blindate 18 a) Efectul d e înnegrire 35
j) Tipuri de aparate 19 b) Curbele d e înnegrire 35
1. Aparat cu jumătate de undă neredresată 19 D . Imaginea radiografică. Bazele fizice 36
2. Aparat cu undă redresată 21 a) Proprietăţi ale razelor Rontgen folosite în formarea
Aparat cu 4 ventile , 21 imaginii 36
Aparat cu 6 ventile 22 1. Propagarea 33
Aparat cu contact turnant 22 2. Efectul de luminiscenţă 37
k) Stativul 24 3. Efectul asupra filmului 37
1) Accesorii , 24 4. Absorbţia • 37
1. Indicatorul de rază centrală 24 5. Calitate şi cantitate 39
2. Dispozitive de fixare 25 b) Formarea imaginii radiografice 40

i8* 275
 Pagina Pagina
c) Particularităţile imaginii radiografice 42 4. Instalaţia de apă 66
1.Legea proiecţiei 4i 5. încălzirea şi răcirea revelatorului 67
2.Legea sumaţiei planurilor 47 6. Dispozitive p e n t r u uscare 67
3.Legea incidenţelor tangenţiale 47 d) Procesul lucrării filmelor 67
4.Aspecte particulare ale imaginii in raport cu legile 1. Developarea 68
cunoscute 48 2. Spălarea intermediară 70
d) Contrastul şi claritatea în imaginea radiologică . . . . 50 3. Fixarea 70
1. Definiţie 50 4. Spălarea finală 71
2. Factorii de care depinde contrastul 51 5. Uscarea filmelor . 72
3. Factorii de care depinde claritatea * . . . 52 6. Slăbirea imaginilor radiografice supraexpuse . . . . 72
E. Factorii de care depinde executarea unei radiografii . . . . 54 7. întărirea imaginilor radiografice slab developate . . . 73
a) Distanţa anod-film sau focus-film 55 8. Copiile de pe filmele radiografice 73
b) Timpul d e expunere 55 9. Reguli de conduită în camera obscură 74
c) Kilovoltajul 56 I. Defectele radiografiilor. Cauze, Remedii 75
d) Miliamperajul 57 Tehnica expunerii 75
e) Regiunea de radiografiat 57 Lucrarea filmului 75
F. Poziţia şi incidenţe la executarea radiografiilor 58 J. Citirea şi calitatea unei radiografii 80
G. Reguli pentru executarea radiografiilor 58 Negatoscopul , 80
1. Regiunea de examinat 58 Radiografia corect expusă, cu o calitate de raze potrivită
2. Regimul necesar executării radiografiei 59 şi o developare reglementară 80
3. Aşezarea bolnavului , 61 Radiografia subexpusă cu o calitate de raze corectă şi
H. Camera obscură şi lucrarea filmului 63 o developare bună 80
a) Generalităţi 63 Radiografia executată cu raze prea moi 80
b) Particularităţile camerei obscure 63 Radiografia supraexpusă cu o calitate de raze corectă sau
1. Dimensiunile 63 dure şi o developare dusă la maximum 80
2. Aerisirea 63 Radiografia supraexpusă cu radiaţii de calitate potrivită
3. Accesul . 64 sau dure şi cu o developare întreruptă înainte de timp 80
4 Pereţii şi podeaua 64 K. Acţiunea vătămătoare a razelor Rontgen şi a curentului
5. Luminarea 64 electric , 80
c) Materialul şi dispozitivele necesare lucrării filmelor . . . 65 a) Leziunile provocate de raze Rontgen 80
1. Masa pentru manipulaţiile uscate 66 1. Leziunile locale 81
2. Tancurile şi tăvile 66 2. Leziunile generale . . 82
3. Clamele, ramele portfilm 66 3. Efectul asupra urmaşilor -. . 82

276
 Pagina Pagina
4. Măsurile de protecţie 82 Craniu A—P _
b) Pericolul electric şi măsurile de protecţie 84 Mastoida sugarului . .
L. Recomandări practice 38 Craniu lateral
a) Protejarea cabinetelor de radiodiagnostic 88 Şaua turcească
b) Conservarea substanţelor chimice 88 Oasele proprii ale nasului . ,
1. Substanţe delicvescente şi substanţe ce se oxidează uşor Craniu vertical . . . .
la aer 88 Craniu oblic
2. Substanţe ce necesită precauţii speciale 88 Mandibula
c) Conservarea filmelor neexpuse şi a celor lucrate . . . 38 Reguli pentru dinţi . . . ,
d) îndepărtarea petelor de revelator 89 Incisivii superiori . . . .
e) îndepărtarea petelor de nitrat de argint de pe mîini . 39 Caninul şi premolarii superiori , 133
f) îndepărtarea petelor de muşte de pe copiile fotografice . 89 Molarii superiori
g) îndepărtarea ruginii 89 Incisivii inferiori . . . .
h) Spălarea sticlei 89 Caninul şi premolarii inferiori .
i) Lipirea copiilor 90 Molarii inferiori . . . . . . -,40
j) Restaurarea unei fotografii vechi 90 Reguli pentru oasele trunchiului ,
k) Pentru a obţine un geam mat 90 Cutia toracică _
1) Pentru a obţine un geam colorat 90 Coloana vertebrală . . . . .
m) Cum se lipeşte o chiuvetă spartă 91 Bazinul
n) Spălarea tancului de fixaj 91 Torace P—A . . . . . .
o) întărirea gelatinei de pe film 91 Torace lateral . . . . . .
p) Pentru a controla dacă hiposulfitul de sodiu s-a eliminat Sternul P—A . . . . . . 1 4 8

complet după fixare şi spălare 91 Sternul lateral . . .

q) Sulfitul de sodiu cristalizat se poate înlocui cu jumătate Atlasul şi axisul A—P . . m
cantitate de sulfit de sodiu anhidru 92 Coloana cervicală A—P . . .
r) Carbonatul de sodiu sau de potasiu 92 Coloana cervicală lateral . .
s) Metabisulfitul de potasiu 92 Coloana dorsală superioară A—P 154
Coloana dorsală superioară lateral 155
PARTEA A II-A
Coloana dorsală superioară semilateral 156
TEHNICA RADIOGRAFICA
Coloana dorso-lombară A—p .
Reguli -pentru craniu 94 Coloana dorso-lombară lateral
Poziţii favorabile pentru craniu 98 Coloana lombară A—P . . .
Craniu P-A 99 Coloana lombară lateral .

277
 Pagina Pagina
Coloana lombară semilateral 161 Mina D—P 196
Vertebra L 5 şi sacrul A—P 162 Mîinile D—P, comparativ 197
Sacrul şi coccixul A—P 163 Mina lateral 198
Sacrul şi coccixul lateral 164 Mîinile lateral, comparativ 199
Coloana lombară, găurile de conjugare 165 Mîna în poziţie semilaterală 200
Bazinul A—P 166 Policele P — P 201
Osul iliac lateral 167 Policele D—P, comparativ 202
Pubisul P—A . . . - 168 Policele lateral 203
Articulaţia sacro-iliacă A—P 169 Indexul lateral 204:
Micul bazin axial 170 Articulaţia coxo-femorală A—P 205
Reguli pentru membre . . . . 171 Articulaţia coxo-femorală lateral (a) 206
Omoplatul A—P 174 Articulaţia coxo-femorală lateral (b) 207
Omoplatul lateral 175 Articulaţia coxo-femorală lateral (c) 208
Clavicula A—P oblică 176 Femurul A—P 209
Clavicula P—A 177 Femurul lateral 210
Clavicula P—A comparativ 178 Genunchiul A~P 211
Articulaţia scapulo-humeral ă A—P 179 Genunchiul lateral 212
Articulaţia scapulo-humerală P—A oblică 180 Genunchiul A—P pe film curb 213
Articulaţia scapulo-humerală lateral 181 Rotula P—A oblică 214
Articulaţia scapulo-humerală lateral, pe film curb . . 182 Rotula axial 215
Humerusul A—P 183 Gamba A—P 216
Humerusul lateral în poziţie culcată 184 Gamba lateral 217
Humerusul lateral în poziţie şezîndă 185 Articulaţia tibio-tarsiană A—P 218
Cotul A—P 186 Articulaţia tibio-tarsiană lateral 21&
Cotul lateral 187 Piciorul D—P 220
Cotul A—P, pe film curb 188 Piciorul lateral 221
Olecranul A—P 189 Piciorul pe film curb P—D 222
Antebraţul A—P 190 Calcaneul lateral 223
Antebraţul lateral 191 Calcaneul culcat 224
Articulaţia pumnului D—P 192 Calcaneul lateral comparativ 225
Articulaţia pumnului lateral cubitus-film 193 Reguli pentru organele interne 226
Articulaţia pumnului lateral — comparativ 194 Reguli pentru plămini şi inimă 227
Scafoidul 195 Reguli pentru tubul digestiv 231

278
 Pagina Pagina
Reguli pentru ficat • 233 Reguli pentru aparatul genital feminin 252
Reguli pentru vezicula biliară 235 Reguli pentru radiografierea părţilor m o i . . . . . . . . 253
Reguli pentru aparatul urinar 238 Tomografia 254
Reguli pentru sin 245 Kimografia 256
Reguli pentru radiografierea in obstetrică 246 Bibliografie 257
Sarcina 246 Dicţionar . . 258
Radîopelvimetria ... 248

R A T A
I±J0C d e
• Se va citi: Din vina
fig. 58 rîndul
3 de sus nu apar apar Editurii
4 de sus nu ating . . t Editurii
123 fig-. 145 rîndul 1
de jos axisului axisului (3) Editurii

Tehnica radiografică