Cea mai importanta vanzare o ai cu tine însuți, zilnic.

Exista un efort mental incredibil de provocator sa iti constientizezi gandurile, in special in

momentul cand ar fi benefic pentru tine.

De cate ori ai avut senzatia gandului care nu te ajuta cu nimic?

De cate ori ai avut un gand pesimist care s-a autoadeverit?

De cate ori te-ai autosabotat?

Raspunsul meu:

DE PREA MULTE ORI!

Chiar daca este al meu, gandul poate lua fiinta automat, fara aportul constientului prin
filtrul experientelor avute si al convingerilor.

Salutare!

Alex Constantin aici.

Mai pregatit si mai deschis sa impartasesc din povestea mea.

Asa cum am promis in ultimul material, revin cu mai multe intamplari reale, amuzante si de folos
pentru tine.

Tot balbait chiar si in momentul cand iti scriu aceste randuri. In schimb, diferenta majora este ca
ma deschid in fata ta si sunt vulnerabil fara sa am procese de constiinta cu privire la cine sunt.

Uite un exemplu de acum 17 ani:

Adu-ți aminte de o serbare din școală generală. La mine era 15 ianuarie, ziua lui Eminovici al
nostru. Eram în clasa a șapteaeram printre cei care își dădeau interesul la ore. Normal că
aveam o poezie de recitat, “Pe lângă plopii fără soț…” dacă-mi aduc bine aminte.

Cadrul era acesta:

 Școală de cartier, într-un hol imens, 40-50 de elevi pe de-o parte a sălii si pe cealaltă cel
puțin la fel de mulți părinți. Pe laterale, profesorii care așteptau cu mândrie să se bucure rodul
muncii lor.

Eu eram următorul…

Gandurile mele erau:

TOTI VOR RADE DE MINE.

NU VOI PUTEA PRONUNTA!

Știam că mă voi încurca, în schimb nimic nu prevestea ce urma să fie…

“Pe..pe..pe..pe...pe..pe..pe lângă pppppppppplopppi ffff..fă..fă..fără sssoț…”

A fost cea mai lungă jumătate de propoziție din istoria serbărilor. Pentru mine au fost zeci de
minute, în realitate se poate să fi fost doar secunde.

Un ropot de râsete în sală cum nu a fost vreodată. Sala vuia de râsete în ecou. Era pentru
prima oară când o poezie atât de melancolică stârnea la unison veselie.

Pentru mine a fost traumatizant.

Am ridicat privirea, nu am găsit nicio pereche de ochi cunoscuți. Părinții mei erau la serviciu.
Când am realizat că sunt singur, am izbucnit în plâns. Diriginta mea a venit lângă mine, chiar
dacă mustacea un ras nevinovat, să mă ajute să termin poezia.

Ea a înțeles că nu o învățasem. De fapt, eu nu puteam pronunța.

Așadar, ea citea de pe foaie câte un vers și aștepta ca eu să îl repet. Dacă prima jumătate de
vers a durat mult, restul poeziei a fost interminabil.

A fost o umilință continuă care s-a întins vreo jumătate de ora.

După ce s-a terminat momentul de sub reflectoarele celor peste 100 de perechi de ochi, m-am
retras în spatele grupului, urmărit de o rușine ce nu poate fi explicată.

Am închis ochii, am strâns ambii pumni și mi-am promis că voi realiza imposibilul, acela
de a vorbi liber în fața oamenilor. A fost cea mai aprigă dorință. Era tot ce-mi puteam
dori, să fiu ca toți ceilalți, să fiu normal.
 Aproape mut într-o lume în care cuvântul este totul.

Mental, in schimb, aveam sute, poate chiar mii de ganduri, de conversatii cu mine insumi.

Drept urmare…

Daca vrei sa schimbi, actioneaza!

Am incetat sa fiu o victima a propriilor limitari. Am inceput sa pun frana sirului haotic de ganduri
si, intr-un moment de linistite sa le iau pe rand. Sa le masor, sa le observ sursa si sa decid daca
imi sunt de folos in continuare.

Iti propun sa aloci 2 minute urmatorului exercitiu:

Fara ajutorul oglinzii, priveste-ti nasul!

Cand am realizat ca imi pot vedea varful nasului fara oglinda, am petrecut mai multe minute
atingandu-l :)) Nu imi venea sa cred!

Cum e posibil?

Cu ajutorul ochilor se transmit informatii catre lobul occipital unde se formeaza imaginea.

Cu alte cuvinte, creierul este cel ce vede.

Astfel creierul este cel ce decide ce este util, chiar si in privinta gandului.
Acest automatism neuronal ne ajuta sa optimizam procese si ne apara in situatiile indoielnice.

Totul a capatat un alt sens cand la baza fiecarui gand am descoperit o intentie pozitiva.

Ori de cate ori imi spuneam ca nu pot, de fapt subconstientul incerca sa ma protejeze de o
eventuala rusine.

Asadar… am descoperit placerea de a ma intelege. Este ceva unic care te investeste cu o forta
palpabila la propriu, pentru ca simteam o amorteala in palme dupa ce reuseam sa-mi inteleg
macar un gand.

Nimeni nu face nimic pe degeaba!

Nici macar mintea mea. Cu siguranta orice gand are o intentie initiala pozitiva. Faptul ca fiecare
conversatie mentala are rolul de a ma ajuta, a fost o revelatie care in continuare ma ajuta sa fiu
impacat cu mine.
Cum am facut?

Dimineata este un moment provocator pentru mine.

Sirul gandurilor era urmatorul:

Alarma incepe sa sune.

Auditiv extern (Ce spun?)

Deja?! Nu vreau sa ma trezesc.

Kinestezic intern (Ce simt?)

Daca intarzii, iar se ia seful de mine! (Vinovatie)
5 minute si ma ridic.

Kinestezic extern (Ce fac?)

Apas pe Snooze

Auditiv intern (Ce-mi spun in gand?)

Vreau sa am alt job, in schimb nici sa ajung la timp nu sunt in stare. (Asumarea vinovatiei)
Daca intarzii va fi o zi naspa. Pfff….. (profetie autoadeveritoare)

Observi cum in primele momente ale zilei deja mi-am asumat vinovatia si sunt pregatit mental
pentru o zi cum nu imi doresc?
Totusi gandul asta m-a ajutat sa ma trezesc. Intentia initial pozitiva a fost realizata.

Dupa ce am inceput sa-mi notez sirul gandurilor, am reusit sa le observ si in alte situații precum
la serviciu, acasa sau cu prietenii.

Am stiut la ce sa fiu atent si asta a facut diferenta.

Provocarea mea catre tine:

Aloca-ti cateva minute sa iti observi sirul gandurilor. Indiferent ca este dimineata, la volan, in
timpul unei pauze de cafea sau acasa. Pontentialul este incredibil.
Intrebarile urmatoare iti vor fi de folos:

Ce vad? Ce imi spun? Ce simt? Ce fac?

Sunt sanse ca la tine, dialogul intern sa fie diferit. E perfect normal, scopul tau este sa te
obisnuiesti cu aceasta actiune.

Fa-o in felul tau!

Odata ce iti vei intelege dialogul intern, va fi cu mult mai la indemana sa satisfaci intentia
pozitiva altfel.

Asadar, astept raspunsul tau la intrebarea:

Ce iti spui inainte sa apara gandul?

Abia aștept să il citesc și promit că îți voi răspunde prompt!

In urmatorul material iti voi impartasii metoda prin care am depasit pentru prima oara balbaiala
si cum poti face la fel sa depasesti un moment stresant.

În încheiere, îți mulțumesc că ai parcurs până la final. Este o onoare că mi-ai acordat din
timpul tău, și pentru asta, îți sunt recunoscător.

Dacă ai pe cineva căruia i-ar fi de folos astfel de material, te rog să-l dai mai departe.

Singuri descoperim, împreună evoluăm!

Pe data viitoare.

Haidi pa!

Alex Constantin Butucaru

(cel ce este bun cu sine)