Gallup Justitie

T HE G ALLUP O RGANIZATION
ROMANIA
Proiectul Reforma Sistemului Judiciar
Studiu asupra opiniilor şi atitudinilor (condiţii iniţiale) privind

implementarea reformei sistemului judiciar din România
Raport final
Ianuarie 2008
Predat către Direcţia de Implementare a Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe

Ancheta asupra opiniilor şi atitudinilor privind
implementarea reformei juridice în România
Cuprins
INTRODUCERE.....................................................................................................................................................3
METODOLOGIE...................................................................................................................................................3
PARTEA I - REZULTATELE STUDIULUI CANTITATIV.............................................................................5
1. Opiniile experţilor privind reforma sistemului judiciar........................................................................6
1.1. Situaţia actuală.................................................................................................................................6
1.1.1. Condiţii de muncă.........................................................................................................................6
1.1.2. Volumul de muncă.........................................................................................................................7
1.1.3. Management şi politici privind resursele umane..........................................................................9
1.1.4. Sistemul informatizat...................................................................................................................12
1.2. Performanţa sistemului judiciar........................................................................................................13
1.2.1. Eficienţă......................................................................................................................................13
1.2.2. Integritate şi profesionalism.......................................................................................................14
1.2.3. Independenţa magistraţilor şi a personalului auxiliar...............................................................15
2. Opiniile publicului larg privind reforma sistemului judiciar..............................................................16
2.1. Agenda populaţiei..............................................................................................................................16
2.2 Încrederea în instituţii........................................................................................................................16
2.3. Încrederea în sistemul judiciar..........................................................................................................17
2.4. Eficienţa sistemului judiciar..............................................................................................................17
2.5. Integritate şi profesionalism..............................................................................................................19
2.6. Percepţia asupra reformei în justiţie.................................................................................................20
2.7. Priorităţi de acţiune...........................................................................................................................20
PARTEA A II-A - REZULTATELE STUDIULUI CALITATIV....................................................................22
3. Analiza imaginii reformei sistemului judiciar.....................................................................................23
3.1 Atribute distinctive, conotaţii ale reformei sistemului judiciar..........................................................23
3.2 Actori şi opinii....................................................................................................................................24
4. Atitudini faţă de caracteristicile sistemului judiciar...........................................................................28
4.1 Evaluarea schimbărilor din sistem.....................................................................................................28
4.2 Evaluarea eficienţei............................................................................................................................29
4.3 Evaluarea transparenţei.....................................................................................................................33
4.4 Percepţii asupra punctelor tari / punctelor slabe ale reformei în justiţie..........................................36
5. Aşteptări cu privire la reforma sistemului judiciar.............................................................................37
5.1 Resursele umane.................................................................................................................................37
5.2 Legislaţie.............................................................................................................................................38
5.3 Instituţii şi proceduri..........................................................................................................................39
5.4 Dotarea instituţiilor............................................................................................................................39
5.5 Transparenţa instanţelor....................................................................................................................40
5.6 Experţi.................................................................................................................................................40
5.7 Control şi monitorizare.......................................................................................................................41
5.8 Public..................................................................................................................................................41
6. Concluzii............................................................................................................................................................42
GALLUP ROMANIA 2
Introducere
Studiul asupra opiniilor şi atitudinilor privind implementarea reformei sistemului judiciar este
o etapă de analiză iniţială din cadrul componentei de monitorizare şi evaluare a Proiectului
Reformei Judiciare. Potrivit acestui proiect, finanţat prin împrumutul Băncii Mondiale, starea
reformei în justiţie trebuie analizată la momentul începerii proiectului, pe parcursul acestuia şi
la încheierea acestuia. Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de
coordonatori ai Proiectului şi Banca Mondială, în calitate de finanţator, vor putea determina
impactul proiectelor PRSJ şi eventual gândi proiecte care să sprijine eforturile de reformă.
Potrivit termenilor de referinţă aprobaţi de CSM şi MJ, obiectivul general al programului este
de a evalua percepţia publicului larg şi a experţilor asupra: (1) performanţei sistemului
judiciar din România, mai specific în termeni de eficienţă (durata procedurilor, obiectivitate,
imparţialitate, disponibilitatea procedurilor, posibilitatea de a pune în executare hotărârile
judecătoreşti, etc.), transparenţă, integritate şi profesionalism; şi (2) asupra situaţiei actuale şi
a realizărilor din procesul de reformă judiciară. O atenţie deosebită va fi acordată indicatorilor
care vor fi folosiţi în principal pentru evaluarea PRSJ, în condiţiile în care aceştia vor fi
comparaţi cu informaţiile colectate în urma sondajelor viitoare.
Studiul avut atât o abordare cantitativă, cât şi una calitativă pentru evaluarea condiţiilor
iniţiale din sistemul judiciar. În timp ce studiul cantitativ pune la dispoziţie date asupra
indicatorilor relevanţi în cadrul obiectivelor Proiectului Reformei Judiciare, componenta
calitativă a studiului asigură o descriere şi o detaliere amănunţită a condiţiilor actuale
investigate.
Metodologie
Analiza cantitativă a constat în trei anchete corespunzătoare a trei populaţii ţintă: (1) publicul
larg, (2) experţi din sistemul juridic şi (3) instanțe și parchete ca și instituții în sine.
Ancheta asupra publicului larg a avut ca scop măsurarea percepţiei publicului asupra
performanţei sistemului şi reformei juridice. Ancheta a fost efectuată pe un eşantion
probabilist multistadial de 1200 persoane cu vârsta de 18 ani şi peste. Alocarea eşantionului
pe straturi a fost proporţională cu mărimea fiecărui strat. Stratificarea eşantionului a luat în
considerare două criterii: cele opt regiuni istorice (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia,
Banat, Crişana-Maramureş, Transilvania and Bucureşti) şi gradul de urbanizare (7 tipuri de
aşezări: sate periferice, sate centrale, sate suburbane, oraşe cu mai puţin de 30000 locuitori,
oraşe cu 30-100 mii locuitori, oraşe cu 100-200 mii locuitori, şi oraşe cu mai mult de 200 mii
locuitori). Eroarea marginală pentru un eşantion de 1200 persoane este de ± 2.8%.
Ancheta asupra experţilor din sistemul juridic a fost realizată prin poştă pe un eşantion
proiectat de 1200 persoane, alcătuit din patru sub-eşantioane: E1 - 400 judecători, E2 – 400
procurori, E3 – 200 avocaţi, E4 – 200 personal judecătoresc. Unitatea primară de eşantionare
a fost curtea judecătorească pentru E1, E2 şi E4, pe când în cazul avocaţilor a fost folosită
GALLUP ROMANIA 3
asociaţia de avocaţi ca unitate primară de eşantionare. Selecţia aleatoare a tribunalelor /

asociaţiilor de avocaţi precum şi a experţilor a asigurat reprezentativitatea eşantionului. Rata
de răspuns a fost de 56%, structura eşantionului realizat fiind următoarea:
Tip esantion Număr chestionare returnate

Experţi
Judecători 333
Procurori 269
Grefieri 181
Avocaţi 151
Total experţi 934
Instanţe/parchete
Preşedinţi de instanţă 153
Şef parchet 128
Total instanţe/parchete 281
Ancheta asupra instanțelor și parchetelor a asigurat culegerea de date obiective despre situaţia
actuală privind infrastructura curţilor şi capacitatea lor administrativă, pentru a determina
factorii critici care afectează performanţa Proiectului.
Analiza calitativă a constat în 68 interviuri semi-structurate cu experţi (judecători, procurori,

avocaţi, mass media şi ONG-uri), locaţiile selectate fiind din cele opt regiuni NUTS II
(Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Piteşti, Craiova, Timişoara, Cluj Napoca şi Târgu Mureş).
Obiectivul acestor interviuri a fost acela de a oferi o mai bună înţelegere a experienţei şi
atitudinilor asupra reformei juridice precum şi studiul aprofundat al unor rezultate preliminare
din anchetele cantitative.
GALLUP ROMANIA 4
Partea I - Rezultatele studiului cantitativ
GALLUP ROMANIA 5
1. Opiniile experţilor privind reforma sistemului judiciar
1.%2%. Situaţia actuală
Datele privind situaţia actuală a sistemului judiciar provin din cele 2 anchete, cea în rândul
experţilor (judecători, procurori şi avocaţi) şi cea asupra instanţelor şi parchetelor, la care au
răspuns reprezentanţi ai structurii de conducere a respectivei instituţii.
1.1.1. Condiţii de muncă
Starea imobilelor în care se desfăşoară activitatea instanţelor afectează în mare măsură toate
activităţile acestora. Astfel, printre aspectele cele mai deficitare se menţionează spaţiile în
care au loc activităţile de registratură şi spaţiul departamentului de relaţii cu publicul, 64%
dintre instanţe apreciind că aceste spaţii sunt inadecvate. De asemenea, spaţiul în care sunt
păstrate arhivele este apreciat a fi inadecvat (63%). Din punct de vedere cantitativ, suprafaţa
întregului spaţiu util (spaţiul pentru birouri, săli de judecată, arhivă, etc.) este inadecvată în
58% dintre instanţe.
Situaţia sediilor în care îşi desfăşoară activitatea parchetele este asemănătoare: cele mai multe
deficienţe se semnalează în cazul spaţiilor pentru relaţiile cu publicul (61%), spaţiilor în care
este păstrată arhiva (59%) şi a celor în care au loc activităţi de registratură (51%).
Ierarhizând problemele cu care se confruntă instanţele, din perspectiva sediului, printre cele
mai frecvent menţionate se află: lipsa spaţiului, în general (37%), spaţiul insuficient pentru
sălile de judecată (35%), proasta funcţionare a instalaţiilor (30%), necesitatea renovării
clădirii (29%) şi spaţiul insuficient pentru arhivă (26%). În cazul parchetelor, pe primul loc în
ierarhia problemelor legate de spaţiu se regăsesc lipsa spaţiului în general (48%), necesitatea
renovării clădirii (17%), probleme legate de statutul clădirii (14%).
În 41% dintre instanţe se afirmă că limitările de spaţiu influenţează mult sau foarte mult
durata de soluţionare a cauzelor, iar în cazul parchetelor, frecvenţa acestor opinii este de 37%.
Spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile sistemului judiciar se află în clădiri vechi.
Analizând vechimea ambelor tipuri de instituţii (instanţe şi parchete), se poate afirma că
majoritatea lor au o vechime destul de mare. Astfel, vechimea medie este de 57 ani, cea mai
veche clădire în care se desfăşoară activitatea unei instanţe fiind de peste 300 de ani. În ceea
ce priveşte vechimea sediilor în care îşi desfăşoară activitatea instanţele, aceasta este mai
mare de 60 de ani: 64 ani pentru judecătorii, 67 ani pentru tribunale şi 90 de ani pentru curţile
de apel. În cazul parchetelor, media este mai scăzută, fiind de aproximativ 39 de ani pentru
parchetele de pe lângă judecătorii, 51 ani pentru parchetele de pe lângă tribunale şi 66 ani
pentru parchetele de pe lângă curţile de apel. În medie, în cazul instanţelor au trecut peste 8
ani de la ultimele reparaţii, iar pentru parchete mai mult de 5 ani.
Cele mai multe dintre instituţii necesită lucrări de reparaţii capitale, de consolidare,
modernizare sau extindere: 71% dintre instanţe şi 53% dintre parchete. Deşi cele mai multe
GALLUP ROMANIA 6
dintre instituţii necesită în prezent lucrări importante, mai puţin de jumătate dintre acestea au
planificate astfel de reparaţii în anul 2008: 33% dintre instanţe şi 45% dintre parchete.
Estimările investiţiilor necesare pentru lucrările de reparaţie sau modernizare a sediilor

variază între sume de aproximativ 10.000 RON şi 8.000.000 RON. În medie, la nivelul,
judecătoriilor investiţiile necesare sunt de aproximativ 1.177.000 RON, iar la nivelul
tribunalelor şi curţilor de apel de aproximativ 2.500.000 RON. În ceea ce priveşte parchetele,
valorile estimate sunt mai mici, media pentru parchetele de pe lângă judecătorii fiind de
992.000 RON, pentru parchetele de pe lângă tribunale 1.382.000 RON, iar pentru parchetele
de pe lângă curţile de apel fiind de 843.000 RON.
Opiniile avocaţilor referitoare la condiţiile oferite de sălile instanţelor de judecată sunt în

general nefavorabile, 57% fiind nemulţumiţi sau total nemulţumiţi de acestea. Aspectele care
sunt considerate problematice sunt spaţiile mici, insuficiente ale sălilor de judecată (36%),
lipsa dotărilor (19%), lipsa curăţeniei din sălile de judecată (13%).
1.1.2. Volumul de muncă
Volumul de muncă diferă în funcţie de ierarhia instanţei, dar şi de mărimea circumscripţiei

acestor instanţe. Numărul mediu de dosare existente pe rol la începutul anului 2007 era de
1.684 în cazul judecătoriilor, 2.629 în cazul tribunalelor şi 1.315 în cazul curţilor de apel. În
prima parte a anului 2007, numărul mediu de dosare care au intrat pe rol a fost de 2.900 la
judecătorii, 6.128 la tribunale şi 4.439 la curţile de apel.
Rata medie de soluţionare a dosarelor în cele 6 luni analizate este de 62% din dosarele aflate
pe rol în acea perioadă la nivelul judecătoriilor, 68% la nivelul tribunalelor şi de 74% în cazul
curţilor de apel. Existenţa dosarelor mai vechi de 6 luni este raportată mai frecvent în cazul
judecătoriilor (12% dintre dosarele existente sunt mai vechi de 6 luni) sau tribunalelor (18%
sunt dosare mai vechi de 6 luni), această situaţie fiind determinată şi de numărul mai mare de
dosare existente la începutul anului.
În cazul parchetelor, volumul cel mai mare de dosare existente la începutul anului 2007 se
regăseşte tot la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale (în medie 1.685 dosare) şi judecătorii
(1.574 dosare), faţă de o medie de 140 de dosare la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de
apel. Evoluţia în primele 6 luni urmează aceeaşi structură, astfel că la parchetele de pe lângă
tribunale s-a înregistrat o medie de 1.402 dosare noi, la parchetele de pe lângă judecătorii
1.231, iar la parchetele de pe lângă curţile de apel 476 dosare noi.
În ceea ce priveşte rata medie de soluţionare a dosarelor, aceasta este mai mare în cazul
parchetelor care au un volum mai mic de dosare. Astfel, la parchetele de pe lângă curţile de
apel rata medie de soluţionare în cele 6 luni este de 55% din totalul dosarelor primite, la
parchetele de pe lângă judecătorii este de 41%, iar la parchetele de pe lângă tribunale este de
32%. Dosarele mai vechi de 6 luni reprezintă 9% din totalul dosarelor avute spre soluţionare
la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, 5% la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale
şi 7% în cazul parchetelor de pe lângă curţile de apel.
În afara activităţii din cadrul dosarelor, 72% dintre judecători şi 51% dintre procurori
desfăşoară activităţi administrative non-judiciare. Cel mai frecvent menţionate astfel de
GALLUP ROMANIA 7
sarcini sunt: organizarea de alegeri şi participarea în diverse comisii (menţionată de 42% din
reprezentanţii instanţelor), activităţi organizatorice în diverse compartimente (25%), purtător
de cuvânt (24%), judecător de serviciu (18%), activităţi legate de corespondenţă, inventariere
etc. (14%). Sarcinile administrative cel mai frecvent menţionate de parchete sunt cele legate
de corespondenţă, inventariere (51%), atribuţiile purtătorului de cuvânt sau relaţiile cu
publicul (43%) sau alte activităţi administrative (15%).
Din analiza răspunsurilor judecătorilor, se remarcă un volum de muncă mai mare la nivelul
curţilor de apel (în medie 246 dosare la un judecător), tribunalului (în medie 223 dosare) şi un
volum mai mic la nivelul judecătoriilor (184 dosare). Media foarte ridicată de la nivelul
curţilor de apel este influenţată de situaţia instituţiilor din Bucureşti, respectiv Curtea de Apel
şi Tribunalul Bucureşti. Mediile calculate fără aceste valori extreme arată la nivel naţional
(fără Bucureşti) o încărcare mai mare la nivelul judecătoriilor şi tribunalelor (184 respectiv
197 dosare la un judecător) şi mai mică la nivelul curţilor de apel (în medie 153 dosare).
În ceea ce priveşte ponderea dosarelor mai vechi de 6 luni, respectiv 1 an, aceasta este mai
mare la nivelul judecătoriilor (în medie 14% mai vechi de 6 luni şi 4% mai vechi de 1 an) şi
tribunalelor (în medie 8% mai vechi de 6 luni şi 4% mai vechi de 1 an). Cauzele percepute de
judecători pentru existenţa dosarelor mai vechi de 6 luni sunt: în primul rând lipsa experţilor
judiciari şi implicit a expertizelor necesare (menţionată de 65% dintre judecători),
complexitatea cauzelor (menţionată de 63%), lipsa de procedură (44%), cereri repetate ale
părţilor de amânare (31%), volumul prea mare de dosare (22%) şi absenţa părţilor la termene
(16%).
Cea mai mare parte a timpului de lucru este alocată studierii dosarelor (în medie 26% la
nivelul judecătoriilor, 30% la nivelul tribunalelor şi 34% la nivelul curţilor de apel) şi
redactării hotărârilor (35% la nivelul judecătoriilor, 32% la nivelul tribunalelor şi 29% la
nivelul curţilor de apel). Sarcinile administrative ocupă, în medie 10% din timpul
judecătorilor din cadrul judecătoriilor, 7% la nivelul tribunalelor şi 8% la nivelul curţilor de
apel. De altfel, 16% consideră că sarcinile administrative nejudiciare pe care trebuie să le
îndeplinească au crescut, iar 16% consideră că acestea au scăzut.
Aşteptările judecătorilor în ceea ce priveşte volumul de muncă sunt asemănătoare în ceea ce

priveşte numărul optim de şedinţe pe lună (în medie 4 pe lună), dar încărcarea cu cauze pe
şedinţă este diferită: la nivelul judecătoriilor numărul optim mediu este de 24, la nivelul
tribunalelor este 20, iar la nivelul curţilor de apel este 15.
În ceea ce priveşte activitatea procurorilor, se constată un volum mai mare de lucru la nivelul
parchetelor de pe lângă judecătorii, acest fapt fiind legat de aria de competenţă a acestor
parchete. Astfel, un procuror de pe lângă judecătorie are în medie 229 cazuri în care
efectuează urmărirea penală sau supraveghează ancheta organelor de urmărire penală, 54 de
dosare în care participă ca procuror de şedinţă şi 94 de dosare repartizate spre soluţionare,
avute în lucru. La parchetele de pe lângă tribunale, numărul mediu de cazuri în care se
efectuează urmărirea penală sau se supraveghează ancheta este 37, numărul mediu de dosare
în care participă ca procuror de şedinţă este de 86, iar numărul mediu de dosare repartizate
spre soluţionare este de 25. La nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, volumul de
muncă este mai mic: 22 dosare în care se efectuează urmărirea penală, 35 dosare ca procuror
de şedinţă şi 27 dosare repartizate spre soluţionare. Într-o lună obişnuită, un procuror de pe
lângă judecătorie dispune soluţii în 59 de dosare, un procuror de pe lângă tribunal în 9 dosare,
iar unul de pe lângă curtea de apel dispune soluţii în medie în 19 dosare.
GALLUP ROMANIA 8
Aşteptările procurorilor faţă de volumul optim de muncă sunt mult sub mediile actuale:
procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii apreciază că, în medie ar trebui să
aibă în medie 35 dosare pe lună, cei din cadrul parchetelor de pe lângă tribunal 16 dosare, iar
cei de pe lângă curtea de apel 10 dosare pe lună.
Pentru toate tipurile de parchete, partea cea mai mare a timpului de lucru al procurorilor este
alocată analizării probelor şi dispunerii de soluţii în dosarele întocmite de organele de
anchetă, întocmirii actelor de urmărire penală şi participării la interogatorii sau la prezentarea
materialelor de urmărire penală. 26% consideră că sarcinile administrative nejudiciare au
crescut în ultimul an, în timp ce 17% apreciază că în ultimul an acestea s-au redus.
1.1.3. Management şi politici privind resursele umane
Modalităţile de gestionare a dosarelor şi a cauzelor diferă într-o mică măsură de la o instituţie

la alta. Astfel, în cazul instanţelor, în 97% dintre cazuri, se afirmă faptul că distribuirea
dosarelor este aleatorie întotdeauna, iar în 3% dintre cazuri se menţionează că acest lucru se
întâmplă de cele mai multe ori. În ceea ce priveşte principiul continuităţii completului în
soluţionarea cauzelor, 89% dintre reprezentanţii instanţelor afirmă că se aplică acest principiu.
Realizarea unui echilibru optim între gradul de complexitate şi perioadele de timp rezonabile
de soluţionare este legată mai degrabă de modalitatea de management, dar şi de volumul de
solicitări către instanţă. În 83% dintre cazuri se afirmă că acest echilibru cel mai adesea sau
întotdeauna.
În cazul parchetelor, dezideratul distribuirii aleatorii a cauzelor este considerat a fi atins de

cele mai multe ori sau întotdeauna de 50% dintre reprezentanţii parchetelor (prim-procurori
sau alte persoane din managementul parchetelor) care au răspuns la această întrebare.
Principiul continuităţii se aplică mai frecvent, 68% dintre reprezentanţii parchetelor afirmând
că se întâmplă acest lucru. 8% consideră că echilibrul optim între complexitatea cauzei şi
timpul rezonabil nu se atinge niciodată sau doar uneori, iar 66% apreciază că acest lucru se
realizează cel mai adesea sau întotdeauna.
Analizând răspunsurile judecătorilor, diferenţele cele mai mari, comparativ cu afirmaţiile

reprezentanţilor instanţelor, se regăsesc la întrebarea referitoare la echilibrul optim între
gradul de complexitate şi perioadele de timp rezonabile de soluţionare, astfel că 41% dintre
judecători afirmă că distribuirea cauzelor nu ţine cont de acest echilibru optim. Şi în cazul
procurorilor se observă diferenţe între afirmaţiile structurilor de conducere a parchetelor şi cei
care nu au astfel de funcţii: 30% consideră că alocarea cauzelor pe procurori nu ţine cont de
un astfel de optim, în timp ce reprezentanţii conducerii parchetelor afirmă acest lucru în doar
8% dintre cazuri.
Specializarea magistraţilor şi alocarea dosarelor în funcţie de specializarea acestora este încă

limitată, doar 41% dintre judecători menţionând un singur tip de cauze pe care le au în
competenţă. Totuşi, 79% dintre judecători consideră că în instanţa la care lucrează,
componenţa secţiilor şi/sau a completelor de judecată este stabilită pe principiul specializării.
GALLUP ROMANIA 9
32% dintre judecători au mai mult de 3 tipuri de cauze în competenţă. Diversitatea cea mai
mare se regăseşte la nivelul judecătoriilor unde numărul mediu de tipuri de cauze este 2,7,
comparativ cu tribunalele unde numărul mediu este 1,7 sau 1,4 pentru judecătorii din cadrul
curţilor de apel. Cel mai frecvent menţionate cauze sunt cele civile (55% dintre judecători),
cauze penale şi cauze comerciale (41%), cauze cu minori şi familie (35%), cauze de
contencios administrativ şi fiscal (18%), cauze privind conflicte de muncă (12%).
În cazul procurorilor, diversitatea dosarelor penale avute în competenţă este şi mai mare: 2,9
tipuri de cauze pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii şi tribunale, o
medie de 3 tipuri de competenţe în cazul procurorilor de pe lângă curţile de apel
nemaiexistând diferenţe în funcţie de ierarhia parchetelor. Cei mai mulţi menţionează
infracţiunile împotriva persoanei (67%), infracţiunile economice (59%), infracţiunile contra
proprietăţii(56%) şi infracţiunile de corupţie (34%).
69% dintre procurori afirmă că dosarele sunt distribuite în parchetul în care lucrează în funcţie
de specializarea procurorilor. De altfel, 82% dintre procurori consideră că distribuirea
cauzelor se face de cele mai multe ori sau întotdeauna pe baza unor criterii obiective. Chiar
dacă în general se utilizează criteriul specializării în distribuirea cauzelor, acest aspect trebuie
analizat şi din perspectiva diversităţii cauzelor în competenţa procurorilor.
Controlul asupra volumului de dosare repartizate judecătorilor este considerat a se afla în

mare măsură în mâinile acestora din urmă (79%). De asemenea, 79% dintre judecători
apreciază că au foarte multă sau destul de multă autonomie în organizarea propriului timp de
lucru. 64% dintre procurori consideră că au foarte mult sau destul de mult control asupra
propriului volum de dosare, iar 76% consideră că au autonomie în organizarea timpului de
lucru.
Schimbările în componenţa completelor sau secţiilor din instanţe sunt menţionate de 11%
dintre judecători ca fiind dese şi rare de 43% dintre aceştia. Principalele cauze pentru care
apar astfel de schimbări sunt legate în principal de mobilitatea personalului specializat:
vacantarea unor posturi sau numărul prea mic de judecători (33%), concedii pe perioade lungi
sau pensionări (28%), transfer la alte secţii sau instanţe (23%). Într-o măsură mult mai mică
aceste schimbări sunt legate de modificările la nivelul specializării magistraţilor sau
promovării acestora (6% ) sau de participarea la diverse seminarii, întâlniri (5%).
Astfel de schimbări se petrec şi în cadrul parchetelor, acestea fiind caracterizate drept dese de
10% dintre procurori şi rare de către 36%. Motivul principal al acestor schimbări fiind
fluctuaţiile sau deficitul de personal, iar consecinţele manifestându-se în principal în durata şi
calitatea soluţionării.
În ultimul an, mai mult de jumătate dintre magistraţi au beneficiat de stagii de pregătire (59%
dintre judecătorii din cadrul judecătoriilor, 58% din tribunale şi 68% dintre cei din curţile de
apel). Tot la nivelul instanţelor, 61% din personalul auxiliar de specialitate din cadrul
judecătoriilor, 62% din cadrul tribunalelor şi 54% din personalul din cadrul curţilor de apel au
participat la astfel de stagii.
Din punctul de vedere al conducerii instanţelor, procesul de pregătire continuă a magistraţilor

a întâmpinat anumite obstacole precum: volumul mare de activitate ce a redus timpul
disponibil al magistraţilor pentru participarea la astfel de cursuri (34%), numărul scăzut de
seminarii şi calitatea lor scăzută (24%), criteriile subiective de selecţie (23%), modificările
GALLUP ROMANIA 10
legislative dese şi lipsa materialelor de studiu (22%). Reprezentanţii parchetelor menţionează

pe primele locuri în ierarhia problemelor care afectează pregătirea continuă a magistraţilor în
primul rând oferta scăzută de cursuri şi seminarii (27%), lipsa timpului pentru participarea la
astfel de cursuri (23%) şi criteriile subiective de selecţie (16%)
Sondajul în rândul judecătorilor a relevat faptul că 59% au participat în ultimul an la stagii de

pregătire, durata medie a pregătirii continue de-a lungul anului fiind de 6 zile. Accesul la
aceste sesiuni de pregătire este perceput a fi în principal legat de opţiunea fiecărui magistrat
(57%) şi mai puţin frecvent de decizia superiorului ierarhic (6%) sau de performanţele
individuale (4%). 32% dintre cei care au participat se declară foarte mulţumiţi de calitatea
pregătirii şi 57% se declară destul de mulţumiţi. De remarcat ponderea foarte ridicată a celor
care simt nevoia unei pregătiri suplimentare: 84% dintre judecători, temele cel mai frecvent
menţionate în lista cursurilor dorite fiind: drept şi jurisprudenţă comunitară (37%), cursuri
diverse în domenii non-judiciare (utilizarea computerului, limbi străine etc. – 25%), cursuri
despre Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (23%), drept şi jurisprudenţă comercială
(17%), dreptul familiei şi minorilor, dreptul muncii (16%).
Cercetarea în rândul procurorilor arată că 79% au participat în ultimul an la stagii de

pregătire, durata medie a acestor perioade de pregătire variind între 5 şi 10 zile: în medie 5
zile în cazul parchetelor de pe lângă judecătorii, 6 zile la parchetele de pe lângă tribunale şi 10
zile la parchetele de pe lângă curţile de apel. 60% se declară mulţumiţi de calitatea sesiunilor
de pregătire, dar 75% apreciază că ar avea nevoie de pregătire suplimentară. Cel mai frecvent
menţionate opţiuni pentru pregătire suplimentară sunt cursuri de pregătire non-judiciară (limbi
străine, utilizarea computerului - 34%), drept şi procedură penală (32%), infracţiuni
economice, financiare (31%), drept şi jurisprudenţă comunitară (20%). În ceea ce priveşte
selecţia participanţilor pentru participarea la programele de pregătire profesională, 52% dintre
procurori consideră că participarea depinde de opţiunea manifestată de fiecare angajat, în
funcţie de activitatea pe care o desfăşoară, iar 17% afirmă că această selecţie se face pe baza
recomandărilor sau nominalizărilor făcute de superiorul ierarhic.
Formularele completate de reprezentanţii instanţelor şi parchetelor arată că peste 50% din

personalul auxiliar (grefieri) a participat la stagii de pregătire, frecvenţa pe tipuri de instituţii
variind de la 54% în cazul grefierilor din cadrul curţilor de apel, la 30% în cazul grefierilor
din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel. Principalele dificultăţi în asigurarea
pregătirii continue a personalului auxiliar o constituie în primul rând oferta – numărul şi
calitatea redusă a cursurilor (32% instanţe şi 26% parchete), lipsa personalului şi
supraîncărcarea activităţii (20% instanţe şi 19% parchete), lipsa timpului necesar (22%
instanţe, 20% parchete).
Din totalul răspunsurilor grefierilor rezultă că 64% au participat la stagii de pregătire,

beneficiind în medie de 7 zile de pregătire (la nivelul instanţelor) sau 6 zile (în cazul
parchetelor). 89% dintre aceştia se declară mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de calitatea acestor
stagii de pregătire. 67% dintre toţi grefierii care au răspuns chestionarelor simt nevoia de
pregătire suplimentară specifică activităţilor pe care le desfăşoară, dar şi în domeniul judiciar:
cursuri de comunicare, management, limbi străine (37%), legislaţie internă, CEDO (35%),
informatică/utilizarea computerului (32%) drept comunitar (25%), drept civil/drept penal
(23%) etc.
Selecţia pentru participarea la stagii de pregătire este percepută a fi dependentă de opţiunea

manifestată de fiecare angajat, în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară (66%), iar 23%
GALLUP ROMANIA 11
apreciază că această selecţie se bazează pe nominalizările superiorului ierarhic. 18% au avut

oportunitatea de a participa la un stagiu de pregătire, însă în final nu au mai participat din
cauza volumului mare de muncă sau a unor probleme personale, fie din cauza faptului că nu
au fost selectaţi pentru a participa.
Cei mai mulţi dintre grefieri au o experienţă consistentă în instituţiile în care îşi desfăşoară
activitatea (53% au o vechime de peste 10 ani, iar 20% au între 5 şi 10 ani vechime). 23% au
vechime de peste 10 ani în postul actual, iar 41% au o vechime pe post între 3 şi 10 ani.
Mobilitatea foarte scăzută pare a se perpetua şi în anii următori, mai ales că aşteptările
grefierilor se leagă tot de instituţia în care se află în prezent: 42% se văd peste 5 ani în aceeaşi
instituţie, pe o altă poziţie, iar 40 % în aceeaşi instituţie şi aceeaşi poziţie. Un factor ce
contribuie la această atitudine ar putea fi previzibilitatea cerinţelor postului, 57% considerând
că activităţile curente corespund în foarte mare măsură cu cele menţionate în fişa postului, iar
38% consideră că acestea corespund în mare măsură. În ansamblu doar 13% se declară
nemulţumiţi de actualul loc de muncă, iar 33% afirmă că sunt foarte mulţumiţi şi 54%
mulţumiţi.
Pentru viitor, 79% dintre reprezentanţii instanţelor consideră că este necesară şi dezvoltarea
unor programe de învăţare la distanţă prin intermediul tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor.
1.1.4. Sistemul informatizat
Dotarea cu calculatoare se regăseşte la nivelul tuturor instanţelor. Raportul magistraţi la un

calculator este în medie de 1, astfel că fiecare magistrat utilizează, în medie, 1 calculator. Din
totalul calculatoarelor aflate în instanţe , aproximativ jumătate sunt au acces la internet: 65%
din cele de la judecătorii, 59% din cele de la tribunale şi 55% din cele de la curţile de apel.
Situaţia parchetelor este mai puţin bună, având în vedere că doar 33% din calculatoarele din
cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii au acces la internet, 27% din calculatoarele aflate în
parchetele de pe lângă tribunale şi 43% la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel.
La nivelul judecătorilor, 99% afirmă că au acces la un computer la locul de muncă, 95% au

acces la internet în cadrul instanţei şi 95% au acces la baze de date de legislaţie şi
jurisprudenţă. Mai mult de 95% consideră drept resurse utile sau foarte utile internetul,
accesul la baze de date de legislaţie şi accesul la baze de date de jurisprudenţă. Mai puţin util
este considerat accesul la e-mail: doar 89% îl consideră util sau foarte util. În termeni de
capacitate de utilizare a computerelor, 18% afirmă că sunt la nivel de începător, 55 % că au
abilităţi medii, iar 25% au cunoştinţe avansate de utilizare.
96% dintre procurori afirmă că au acces permanent la un computer oricând au nevoie, dar
doar 85% au acces la internet în cadrul parchetului în care îşi desfăşoară activitatea. În ceea ce
priveşte accesul la baze de date cu legislaţie sau jurisprudenţă, acesta este puţin mai scăzut
decât în cazul judecătorilor, dat fiind accesul mai mic la calculatoare conectate la internet:
93% au acces la baze de legislaţie şi 91% au acces la baze de jurisprudenţă. 19% dintre
procurori estimează că se află la nivel de începător în utilizarea computerului, în timp ce 57%
consideră că se află la nivel mediu. Peste 90% dintre procurori consideră utile sau foarte utile
bazele de date cu legislaţie şi cele cu jurisprudenţă.
GALLUP ROMANIA 12
99% dintre grefieri au acces la un computer la locul de muncă oricând au nevoie. 55% dintre
grefieri estimează că au un nivel mediu de abilităţi de utilizare a computerului, în timp ce 40%
consideră că au un nivel avansat. În ceea ce priveşte accesul la internet, doar 75% afirmă că
acest lucru este posibil în cadrul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. De asemenea,
accesul la baze de date de legislaţie este scăzut: doar 82% au acces, şi mai puţini (69%) au
acces la baze de date de jurisprudenţă. 86% dintre grefieri consideră că este bazele de date cu
legislaţie sunt foarte utile sau utile, iar 72% afirmă acelaşi lucru despre bazele de date cu
jurisprudenţă.
1.2. Performanţa sistemului judiciar
1.2.1. Eficienţă
La nivelul managementului instanţelor se apreciază că durata soluţionării unei cauze s-a redus
în ultimul an (41%), iar 18% apreciază că aceasta a crescut. Factorii care au determinat
scăderea duratei de soluţionare, şi deci eficientizarea procesului, sunt modalităţile de
repartizare şi distribuire a cauzelor (44%), creşterea numărului de magistraţi (39%), scăderea
volumului de activitate şi a termenelor de judecată (32%). Şi reprezentanţii parchetelor
consideră că durata medie de soluţionare a unei cauze a scăzut (40%), acest lucru fiind
determinat în primul rând de modalităţile de repartizare a cauzelor (52%), creşterea numărului
de magistraţi (47%) şi de specializarea magistraţilor (31%).
Din perspectiva judecătorilor, durata soluţionării unei cauze s-a redus (43%) sau a rămas la fel
(39%). Factorii care au contribuit la reducerea duratei de soluţionare sunt în principal cei care
ţin de resursele tehnice şi umane – creşterea informatizării şi pregătirea continuă a
magistraţilor (32%), scăderea numărului de dosare în timp ce schemele de personal s-au
completat (27%), dar şi o implicare mai activă din partea magistraţilor (22%). 13% consideră
că această durată a crescut, această creştere fiind determinată de numărul insuficient de
magistraţi şi de experţi acreditaţi (65%), schimbările legislative, mai ales în cazul cauzelor
complexe (41%), creşterea volumului de muncă pe fiecare magistrat (36%).
În ceea ce priveşte procurorii, opiniile privind durata medie de soluţionare a procedurilor de

urmărire penală în parchetul în care lucrează sunt destul de eterogene: 32% consideră că a
rămas la fel, 30% că s-a redus durata, iar 20% că a crescut. Cauzele care au determinat
reducerea duratei urmăririi penale sunt specializarea procurorilor şi organizarea mai eficientă
a muncii, modificarea competenţelor şi colaborarea cu celelalte instituţii. Factorii care au
determinat creşterea duratei medii a urmăririi penale sunt creşterea numărului de dosare,
fluctuaţia de personal şi modificările legislative şi de competenţă. Din perspectiva
procurorilor, durata medie de soluţionare în instanţă a dosarelor instrumentate de aceştia a
rămas la fel (47%). De asemenea, 19% dintre procurori consideră că durata de soluţionare în
instanţă a crescut, iar 14% că a scăzut.
Durata urmăririi penale şi cea a soluţionării cauzelor în instanţe sunt apreciate de avocaţi a fi
prea mari (79% afirmă că durata urmăririi penale este prea mare şi 85% consideră durata
soluţionării în instanţă prea mare). Ca evoluţie în ultimul an, faza de urmărire penală a rămas
la fel din punctul de vedere al duratei (56%) sau s-a redus (39%). Reducerea este percepută a
GALLUP ROMANIA 13
fi determinată de creşterea competenţei şi implicării procurorilor, de modificările legislative

survenite în ultimul an şi de presiunile din partea mass-mediei sau societăţii civile. Durata
soluţionării în instanţă a cauzelor civile este percepută a fi rămas constantă în ultimul an de
cei mai mulţi dintre avocaţi (49%). În acelaşi timp, 41% consideră că durata medie s-a redus
în ultimul an. Opiniile referitoare la durata soluţionării cauzelor penale sunt similare: 43%
afirmă că durata a rămas la fel în ultimul an şi 38% că s-a redus. Reducerea duratei de
soluţionare fie a cauzelor civile sau penale este percepută a fi determinată de o mai mare
implicare a magistraţilor, de modificările legislative şi suplimentarea personalului.
Din punctul de vedere al eficienţei, avocaţii au identificat departamentele din cadrul unei
instanţe unde pierd prea mult timp: arhiva (51%), timpul pierdut în sala de judecată (45%),
registratura (17%) şi în relaţia cu judecătorul de serviciu (14%). Din totalul timpului petrecut
în cadrul instanţei, 65% dintre avocaţi consideră că jumătate sau mai mult de jumătate din
acest timp este pierdut. Activităţile care consumă prea mult timp sunt strigarea dosarului în
instanţă şi şedinţele de judecată (42%), depunerea, eliberarea actelor (19%) şi studiul
dosarelor (15%).
1.2.2. Integritate şi profesionalism
Un factor important care determină gradul de integritate şi profesionalism al practicienilor din

sistemul judiciar este sistemul de evaluare prevăzut de actuala legislaţie. Analiza acestui
sistem de evaluare a fost realizată din perspectiva transparenţei şi a criteriilor
obiective/subiective utilizate.
Evaluarea magistraţilor din instanţe este percepută a fi realizată în cele mai multe cazuri în
mod transparent (46%), şi bazându-se pe criterii obiective (41%). Cele mai multe opinii se
concentrează în jurul valorilor neutre, dar se remarcă şi 8% dintre magistraţi care afirmă că
acest proces este lipsit de transparenţă şi 11% care apreciază că se bazează pe criterii
subiective.
Procesele actuale de evaluare a activităţii procurorilor sunt percepute a fi destul de

transparente (42%) şi bazate pe criterii obiective (38%). Cele mai frecvente afirmaţii se
întâlnesc în zona neutră, între total lipsit de transparenţă şi total transparent (36%) sau între
bazat pe criterii subiective şi bazat pe criterii obiective (35%). Totuşi, 27% dintre procurori
consideră că evaluările anuale nu reflectă ierarhia performanţelor individuale din cadrul
parchetului în care lucrează.
Grefierii consideră că printre factorii cei mai importanţi care ar putea contribui la creşterea
performanţei profesionale se găsesc salariile mai mari (menţionat de 87% dintre respondenţi),
creşterea numerică a personalului (66%), programele de pregătire continuă a personalului
(50%), dar şi promovarea pe baza meritelor individuale (43%). Referindu-se la integritatea
diferitelor categorii profesionale din sistemul judiciar, cele mai frecvente categorii în rândul
cărora corupţia este percepută a fi răspândită sunt poliţiştii (20%), avocaţii (19%), notarii
(13%), executorii judecătoreşti (15%). Referindu-se la judecători şi procurori, 7% respectiv
8% dintre grefieri consideră că mulţi dintre aceştia sunt implicaţi în acte de corupţie.
Opiniile avocaţilor referitoare la integritatea şi profesionalismul magistraţilor şi în general a

sistemului judiciar se situează în general în zona pozitivă. Astfel, 67% dintre avocaţi
consideră că de obicei judecătorii aplică procedurile în mod corect în cauzele pe care le judecă
GALLUP ROMANIA 14
şi 57% afirmă că, de obicei, oamenii obţin rezultate corecte în instanţele de judecată din
România. Referindu-se la modalitatea în care procurorii utilizează procedurile în anchetele
desfăşurate, doar 42% consideră că sunt utilizate în mod corect.
Situaţiile cel mai frecvent imputate de avocaţi judecătorilor sunt cele care ţin de relaţia
judecător – justiţiabil, astfel, 63% dintre avocaţi consideră că judecătorii nu ascultă cu atenţie
ceea ce oamenii au de spus, 58% nu cred că instanţele îi tratează la fel pe bogaţi şi săraci, 54%
cred că instanţele nu iau în considerare nevoile oamenilor, iar 44% că judecătorii nu tratează
oamenii cu demnitate şi respect. Un aspect important semnalat de 86% dintre avocaţi este
acela că judecătorii nu sunt traşi la răspundere atunci când soluţionează greşit o cauză.
Opiniile legate de competenţa şi profesionalismul procurorilor reflectă anumite aspecte

percepute a fi deficitare: faptul că procurorii nu îi tratează la fel pe cei bogaţi si cei săraci
(59%) sau nu tratează oamenii cu demnitate şi respect (53%), faptul că parchetele nu sunt
preocupate de respectarea drepturilor omului (50%). Ca şi în cazul judecătorilor, se
semnalează lipsa tragerii la răspundere a procurorilor atunci când iau o măsură greşită în
dosar (76%).
Sondajul în rândul avocaţilor arată faptul că sunt anumite categorii profesionale din sistemul
judiciar care sunt percepute cel mai frecvent a avea un grad ridicat de incompetenţă şi anume:
poliţiştii (76% menţionează că puţini sunt competenţi sau aproape toţi sunt incompetenţi),
funcţionarii din justiţie (51%), executorii judecătoreşti (43%) şi procurorii (43%). Important
de remarcat şi ponderea ridicată a avocaţilor (42%) care apreciază că puţini dintre avocaţi sunt
competenţi.
Implicarea diverselor categorii profesionale din sistemul judiciar în acte de corupţie este
identificată cel mai frecvent în rândul poliţiştilor (78%), procurorilor (60%), funcţionarilor
din justiţie (51%) şi judecătorilor (47%).
1.2.3. Independenţa magistraţilor şi a personalului auxiliar
Majoritatea judecătorilor sunt mulţumiţi de gradul de independenţă pe care îl au în luarea

deciziilor (96%) şi se aşteaptă ca în următorii ani situaţia să se îmbunătăţească (16%). Ierarhia
domeniilor în care judecătorii cred că se vor înregistra progrese cuprinde strategia de politică
privind justiţia (36%), standardele generale de performanţă ale magistraţilor (27%),
managementul intern de organizare a activităţii (18%) şi independenţa magistraţilor faţă de
palierul politic (16%).
34% dintre procurori sunt foarte mulţumiţi de gradul de independenţă în luarea deciziilor, iar
51% sunt destul de mulţumiţi. Aşteptările legate de acest domeniu sunt destul de eterogene:
33% se aşteaptă ca eforturile să se concentreze pe strategia de politică privind justiţia, 27% se
aşteaptă să apară îmbunătăţiri în ceea ce priveşte independenţa magistraţilor faţă de palierul
politic, 18% la nivelul managementului intern şi 14% se aşteaptă să se îmbunătăţească
standardele generale de performanţă ale magistraţilor.
Grefierii raportează într-o mică măsură folosirea unor măsuri aparent întemeiate, dar
exercitate abuziv precum repartizarea de sarcini neconforme cu pregătirea sau fişa postului
(18%) sau mutarea temporară în cadrul unui alt departament (4%). În acelaşi timp, modul în
care se fac angajările în instituţia în care lucrează au rolul de a reduce independenţa
personalului auxiliar de specialitate: deşi 87% consideră importante aptitudinile şi calificarea
GALLUP ROMANIA 15
profesională, 27% afirmă că legăturile informale cu persoane din instituţie sunt de asemenea,
importante. În plus, 20% afirmă că legăturile de familie sunt importante sau foarte importante
în procesul de angajare. Cercetarea în rândul grefierilor a relevat faptul că o parte importantă
dintre aceştia nu se simt încurajaţi fără să se teamă de repercusiuni să-şi exprime opiniile
(42%) sau să semnaleze cazuri de comportament necorespunzător (29%).
2. Opiniile publicului larg privind reforma sistemului judiciar
2.1. Agenda populaţiei
Cei mai mulţi respondenţi declară că nu sunt mulţumiţi de modul în care funcţionează
democraţia în România (68% - foarte nemulţumit sau destul de nemulţumit) şi economia de
piaţă (68% - foarte nemulţumit sau destul de nemulţumit).
Agenda publică a românilor este dominată de câteva probleme, considerate a fi cele mai
importante în momentul de faţă. Acestea sunt, în ordine ierarhică a ponderii celor care le
încadrează printre primele cinci probleme ale României: salariile mici (63%), preţurile
(58%), corupţia (55%) , pensiile mici (54%), lipsa locurilor de muncă (50%). Se poate spune
că problemele indentificate se grupează în două teme mari care domină agenda publică:
nivelul de trai (salarii, pensii, preţuri, locuri de muncă) şi corupţie. Acestea sunt urmate într-o
pondere mai redusă de alte probleme precum: agricultura, spitalele şi sistemul de îngrijire a
sănătaţii, lipsa locuinţelor, infrastructură etc.
Reforma în justiţie se află pe agenda publică într-o proporţie foarte mică: 8% dintre
respondenţi o indică printre primele cinci probleme ale României.
2.2 Încrederea în instituţii
Datele arată că neîncrederea în instituţii este o caracteristică dominantă a populaţiei, ceea ce

indică implicit existenţa unei nemulţumiri accentuate faţă de modul în care aceste instituţii
funcţionează şi îşi desfăşoară activitatea. Pentru instituţiile politice (Guvern, Parlament,
partide politice) care de obicei înregistrează un nivel scăzut de încredere din partea poulaţiei,
nivelul actual, extrem de scăzut, al încrederii poate fi explicat şi prin contextul apropiatei
încheieri a unui ciclu electoral, perioadă ce este de obicei însoţită în rândul populaţiei de
sentimente precum dezamăgire şi neîncredere.
Evaluarea încrederii cetăţenilor în instituţii relevă faptul că doar cinci din cele 13 instituţii
incluse în studiu întrunesc mai multe aprecieri pozitive decât negative în ceea ce priveşte
încrederea. Aceste instituţii sunt, în ordine descrescătoare a celor care afirmă că au încredere
(multă şi foarte multă): Biserica (încredere 84%), Armata (65%), Mass-media (56%),
Primăria localităţii (52%) şi Uniunea Europeană (46%).
După aceste instituţii care beneficiază de o apreciere pozitivă sub aspectul încrederii urmează
o grupă de instituţii ce prezintă un nivel de încredere aflat sub medie: Preşedinţie (42%) şi
Poliţie (38%).
GALLUP ROMANIA 16
O a treia categorie de instituţii este dată de cele care prezintă un grad redus de încredere din
partea populaţiei. Această grupă de instituţii cuprinde: ONG-uri (încredere 24%), Justiţie
(20% ), Guvern (19%) şi CSM (18%).
CSM-ul şi Justiţia în general au obţinut valori apropiate ale gradului de încredere, cu

menţiunea că în cazul CSM (ca şi la ONG-uri) există un procent destul de mare (28%) al celor
care nu ştiu cum să se raporteze la această instituţie, gradul său notorietate fiind mai redus
(doar 8% amintesc instituţia CSM-ului atunci când se gândesc la Justiţie).
Ultima grupă de instituţii beneficiază de un grad de încredere foarte redus şi este alcătuită din:
Parlament (12%) şi partide politice (7% ).
2.3. Încrederea în sistemul judiciar
Atunci când se gândesc la Justiţie, instituţiile amintite cel mai frecvent de respondenţi sunt
instanţele de judecată (62%). Acestea sunt urmate de Poliţie (39%), Parchete (procuratură)
(30%), Ministerul de Justiţie (23%) şi CSM (8%).
Încrederea este diminuată nu doar în Justiţie ca instituţie (20% încredere) sau în CSM (18%
încredere) ci şi în persoanele care activează în interiorul sistemului, în practicieni, deşi
neîncrederea pare a fi mult mai accentuată în cazul insituţiilor enunţate mai sus şi evaluate din
acest punct de vedere.
Niciuna din categoriile profesionale (notari, judecători, poliţişti, executori judecătoreşti,

avocaţi, procurori, funcţionari din justiţie) evaluate în studiu nu beneficiază în proporţie
majoritară de încrederea respondenţilor. Cei care afirmă că nu au puţină/foarte puţină
încredere sau deloc pentru fiecare categorie de persoane în parte sunt preponderenţi în totalul
celor care şi-au exprimat opinia cu privire la acest subiect: notari (48% nu au încredere faţă de
45% care au încredere), judecători (62% nu au încredere faţă de 28% care au încredere),
poliţisti (63% nu au încredere faţă de 30% care au încredere), executori judecătoreşti (55% nu
au încredere faţă de 24% care au încredere), avocaţi (62% nu au încredere faţă de 28% care au
încredere), procurori (62% nu au încredere faţă de 26% care au încredere), funcţionari din
justiţie (59% nu au încredere faţă de 25% care au încredere).
2.4. Eficienţa sistemului judiciar
Atunci când respondenţii nu au avut o experienţă directă cu sistemul judiciar, atitudinile pe

care le manifestă se bazează predominant pe ceea ce prezintă mass-media. Astfel, 72%
consideră că ştirile de la televizor reprezintă o sursă de informare importantă pentru formarea
unei opinii privind sistemul judiciar din România. Cu toate acestea pe anumite puncte ce sunt
detaliate mai jos percepţiile bazate pe experienţă directă şi cele formate având ca surse de
informare mass-media nu diferă.
Satisfacţia cetăţenilor cu privire la funcţionarea justiţiei înregistrează un nivel foarte scăzut.

71% din respondenţi declară că sunt nemulţumiţi (destul de nemulţumit sau foarte
GALLUP ROMANIA 17
nemulţumit) de modul în care funcţionează justiţia din România în timp ce doar 21% afirmă
ca sunt mulţumiţi (destul de mulţumit sau foarte mulţumit).
Cei mai mulţi dintre respondenţi au o percepţie negativă asupra instanţelor de judecată
considerând mai degrabă că acestea sunt lipsite de celeritate (76%), nu tratează justiţiabilii
egal indiferent de rasă sau naţionalitate (55%), nu tratează corect victimele de-a lungul
procedurilor (43% din totalul de 74 % care şi-a exprimat opinia cu privire la acest aspect), nu
tratează la fel pe cei săraci şi pe cei bogaţi (75%). Un singur aspect evaluat pentru instanţe a
reuşit să obţină mai multe aprecieri pozitive: preocuparea pentru respectarea drepturilor
omului (51%).
Cauza principală identificată de cei mai mulţi dintre cei care apreciază că durata proceselor
este prea mare o reprezintă legislaţia în general (27%), urmată de modul de organizare a
instanţelor de judecată (20%), existenţa a prea multe posibilităţi de atac a unei hotarâri (16%)
şi în final acţiunile pe care le întreprind părţile implicate în proces (15%).
Percepţia negativă se menţine şi atunci când discutăm despre parchete. Majoritatea consideră
că parchetele nu aplică aceeaşi lege pentru bogaţi şi săraci (69%), fac diferenţe pe bază de
naţionalitate sau rasă a celor implicaţi (48%) iar urmărirea penală a anumitor infractori
durează extrem de mult (70%). Şi la parchete se consideră că există o preocupare pentru
respectarea drepturilor omului (44%), deşi acestă părere este împărtăşită de mai puţini
respondenţi decât în cazul instanţelor.
Alte deficienţe percepute de respondenţi şi care au un impact direct asupra eficienţei

sistemului judiciar se referă la faptul că:
 judecătorii nu sunt sancţionaţi atunci când soluţionează greşit o cauză (59%)
 procurori nu suportă consecinţe atunci când soluţionează greşit o cauză (54%)
 accesul la justiţie este dificil, neexistând suficiente informaţii sau asistenţă juridică
pentru înlesnirea accesului (43% din totalul de 76% care se pronunţă cu privire la
acest aspect).
 justiţia nu manifestă o preocupare mai intensă faţă de reabilitarea infractorilor (73%)

şi pentru încercarea de a utiliza pedepsele ce constau în muncă pentru folosul
comunităţii mai frecvent (74%).
 costurile de începere a unei acţiuni în instanţa sunt foarte mari (59%)
Din date se observă că atunci când evaluarea sistemului judiciar este făcută în urma
experienţelor directe cu insituţiile şi categoriile profesionale care activează în sistem atunci
satisfacţia cetăţenilor cu privire la diverse aspecte legate de acest subiect este mai ridicată.
Astfel, din cei care au fost în situaţia de a interacţiona cu sistemul judiciar 64% consideră că
decizia a fost luată pe baza faptelor, 57% cred că decizia judecătorului a fost corectă, 70%
consideră că oamenii au fost trataţi cu demnitate şi respect, 65% sunt de părere că judecătorul
a fost neutru, 65% afirmă că procedurile au fost corecte iar 57% spun că instanţa a dat şansa
tuturor să-şi spună punctul de vedere.
GALLUP ROMANIA 18
Atitudinea care rămâne neschimbată chiar şi atunci când aprecierea se face în urma
experienţei directe este cea referitoare la celeritate. Din cei care au avut contact cu sistemul
judiciar 62% consideră că procesul a durat foarte mult. De asemenea nici percepţia privind
costurile unui proces nu suportă imbunătăţiri în urma experienţei directe, 62% dintre
respondenţii ce au trăit o asemenea experienţă fiind de părere că procesul a costat foarte mult.
Experienţa directă a publicului larg cu sistemul judiciar, indiferent dacă a fost parte într-un
proces civil sau penal se află la 14% din total. Cei mai mulţi din cei care au această
experinţă sunt persoane reclamante într-o cauză civilă (53%). Această categorie este urmată
de persoane date în judecată într-o cauză civilă (23%), martori (9%), inculpaţi într-o cauză
penală (5%) şi alţii care s-au aflat într-o altă situaţie (10%).
Dintre aceste persoane care au avut experienţa unui process în ultimii 2 ani pentru 66%
există deja o decizie definitivă în acel proces iar pentru 29% această decizie nu a fost încă
dată.
2.5. Integritate şi profesionalism
În ansamblu, în privinţa competenţei categoriilor profesionale ce activează în sistem se

consideră că acestea sunt caracterizate de competenţă (aproape toţi sunt competenţi sau cei
mai mulţi sunt competenţi). O evaluare în detaliu aduce însă şi numeroase argumente contrare
acestei percepţii pozitive asupra profesionalismului, competenţei judecătorilor şi procurorilor
(categorii evaluate în detaliu în cadrul studiului).
Majoritatea consideră că judecătorii interpretează diferit aceeaşi lege (62%), nu acordă

suficientă atenţie şi timp cauzelor de judecată, nu ascultă ceea ce au oamenii de spus (49% din
totalul de 72% care se pronunţă cu privire la acest aspect), deciziile lor sunt influenţate de
factorul politic (66%), dau pedepse prea mari infracţiunilor mici (82%), nu sunt oneşti în
deciziile pe care le iau (44% din totalul de 82% care se pronunţă cu privire la acest aspect). În
acelaşi timp, cei mai mulţi apreciază că judecătorii tratează oamenii cu respect şi demnitate
(47% din totalul de 82% care se pronunţă cu privire la acest aspect) iar deciziile lor sunt totuşi
de cele mai multe ori fundamentate pe fapte (51%).
Nici aprecierile la adresa procurorilor nu sunt de natură pozitivă. Rezultatele obţinute arată că
respondenţii tind să creadă că deciziile procurorilor sunt influenţate politic (67% - total de
acord sau oarecum de acord faţă de 11% - total dezacord sau oarecum în dezacord), ca
procurorii nu acordă atenţia şi timpul necesar infracţiunilor pe care le anchetează (54%), nu
sunt oneşti în deciziile pe care le iau (41%). Totuşi se apreciază că procurorii tratează oamenii
cu demnitate şi respect (42%) şi că iau în bună parte decizii bazate pe fapte (47%).
Influenţarea procurorilor şi a judecătorilor de către factorul politic pare să fie o percepţie

adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. Paradoxal, deşi se apreciază atât pentru procurori
(47%) cât şi pentru judecători (51%) că deciziile pe care le iau sunt bazate cel mai frecvent pe
fapte, opinia conform căreia independenţa magistraţilor nu este deplină şi tinde să fie
influenţată politic are o frecvenţă destul de ridicată în rândul respondenţilor (67% pentru
procurori şi 64% pentru judecători).
GALLUP ROMANIA 19
După cum se poate observa percepţia asupra celor două categorii profesionale nu diferă
aproape deloc. Punctele slabe şi aspectele pozitive menţionate mai sus sunt comune atât
procurorilor cât şi judecătorilor.
În ceea ce priveşte opiniile referitoare la categoria profesională a avocaţilor, studiul a făcut

evaluarea din perspectiva celor care au fost implicaţi într-un proces. Din cei care au
beneficiat de asistenţa unui avocat (89%) din oficiu sau angajat, circa 60% sunt mulţumiţi de
activitatea acestuia (destul de mulţumit sau foarte mulţumit) iar aproximativ 32% se declară
nemulţumiţi (nu prea mulţumit sau deloc mulţumit).
La nivelul percepţiei publice corupţia este evaluată ca fiind extrem de răspândită (mulţi sunt
implicaţi sau aproape toţi sunt implicaţi) în cadrul categoriilor profesionale din sistemul
judiciar. Excepţie face categoria profesională a notarilor la care corupţia este considerată
răspândită de doar 35 % dintre respondenţi (mulţi sunt implicaţi sau aproape toţi sunt
implicaţi) faţă de 46 % care afirmă că la nivelul acestei categorii corupţia este diminuată
(puţini sunt implicaţi sau aproape niciunul).
2.6. Percepţia asupra reformei în justiţie
Imaginea reformei în justiţie aşa cum este ea percepută de respondenţi poate fi sintetizată în
sintagma „vorbe goale, nimeni nu face nimic pentru a reforma justiţia”. Această afirmaţie este
considerată de 35% dintre respondenţi ca fiind potrivită pentru a descrie modul în care se
desfăşoară reforma din justiţie. Alţi 24% dintre respondenţi sunt de părere că lucrurile au
început totuşi să se mişte şi că se fac unele eforturi, iar 18% consideră că deşi se fac eforturi
serioase de reformare a justiţiei, rezultatele nu apar. Doar 5% din subiecţi apreciază că se fac
eforturi serioase şi se văd deja rezultate ale reformei.
Respondenţii apreciază în proporţie de 50% că începând cu decembrie 2004 reformele în

justiţie au rămas la acelaşi ritm, în timp ce doar 21% consideră că reformele în justiţie au fost
accelerate. Alţi 10% cred mai degrabă că reformele au fost dimpotrivă, încetinite.
Cei mai mulţi afirmă că măsurile luate de Guvern pentru reformarea justiţiei sunt prea puţine
(56% - puţine măsuri sau foarte puţine măsuri). Dintre cei care apreciază că Guvernul a luat
multe măsuri pentru reformarea justiţiei, 70% le consideră ca fiind pozitive iar urmările
acestor măsuri vor conduce la îmbunătăţirea sistemului judiciar (65%).
2.7. Priorităţi de acţiune
Principalele probleme ale justiţiei sunt identificate de totalul respondenţilor ca fiind, în ordine
descrescătoare a ponderii celor care le încadrează printre primele trei probleme următoarele:
corupţia (68%), lipsa profesionalismului / incorectitudinea (51%), caracterul neclar şi
interpretabil al legislaţiei (33%), implicarea politicului în justiţie (32%), durata mare a
proceselor (25%) etc. Această structură ierarhică a problemelor nu suportă modificări în cazul
respondenţilor ce au fost implicaţi într-un proces şi au experienţa a ceea ce presupune
sistemul judiciar românesc.
GALLUP ROMANIA 20
Aşadar se consideră că pentru îmbunătăţirea sistemului judiciar priorităţile ar trebui să se

axeze pe: reducerea corupţiei din sistem (77%) , simplificarea procedurilor judiciare (44%),
creşterea independenţei procurorilor şi judecătorilor (24%), creşterea transparenţei în justiţie
(21%), instruirea permanentă a magistraţilor şi a personalului din justiţie (21%). Cei care au
experienţa unui proces indică aceleaşi priorităţi de reformare a justiţiei.
GALLUP ROMANIA 21
Partea a II-a - Rezultatele studiului calitativ
GALLUP ROMANIA 22
3. Analiza imaginii reformei sistemului judiciar
Imaginea mentală dominantă, atât în cazul magistraţilor, avocaţilor cât şi în cazul jurnaliştilor
şi reprezentaţilor ONG, faţă de procesul de reformă în justiţie, este una negativă,
exemplificată prin diverse atribute, conotaţii asociate de respondenţi reformei. În această
privinţă nu sunt identificate diferenţe de viziune între tipurile de respondenţi, ca atare
răspunsurile sunt tratate global formând o imagine unitară.
3.1 Atribute distinctive, conotaţii ale reformei sistemului judiciar
Majoritatea răspunsurilor date de respondenţi, din toate categoriile studiate, afirmă că în

sistemul judiciar s-au realizat o serie de schimbări, dar că ansamblul a rămas practic neatins şi
caracterizat de numeroase hibe ce par să nu-şi găsească rezolvarea.
Reforma în justiţie este percepută de către respondenţi ca „o formă fară fond” care rămâne
doar la stadiul de discurs al politicienilor. Managementul sistemului judiciar este perceput ca
unul ineficient, nerezultat din experienţă, din dezbateri cu toate părţile implicate sau dintr-o
radiografie independentă a problemelor existente şi realizată de specialişti ai domeniului.
Schimbările întreprinse sunt considerate a fi numeroase dar care nu produc efectele
intenţionate, iar uneori nici măcar nu răspund la adevăratele probleme ale sistemului, spun
atât magistraţii cât şi jurnaliştii sau reprezentanţii ONG-urilor.
„Nicio schimbare. Când era Stoica ministrul justitie am vorbit de o reformă, când a venit Macovei, am
vorbit de altă reformă. Mereu vorbim de o reformă...” (judecător)
Atributele asociate reformei sistemului judiciar sunt, în general, de factură negativă şi sunt
determinate de percepţia respondenţilor conform căreia schimbările care au avut loc nu au
contribuit la îmbunătăţiri reale, de amploare şi evidente atât pentru justiţiabili cât şi pentru
practicieni (magistraţi, avocaţi) (vezi Figura 1).
Imaginea negativă asupra reformei sistemului judiciar este împărtăşită atât de cei care
activează în cadrul sistemului: magistraţi şi avocaţi, cât şi de reprezentanţii mass-media.
inconsistentă neunitară
incoerentă fără
Reforma continuitate
sistemului judiciar
lipsită de
ineficientă
viziune
GALLUP ROMANIA 23
Figura 1. Atribute distinctive ale reformei sistemului judiciar din perspectiva magistraţilor,
avocaţilor, jurnaliştilor şi reprezentanţilor ONG1
Una din cauzele, frecvent apărute în discuţie, pentru care reforma nu reuşeşte să aducă
schimbări importante şi sesizabile este în opinia respondenţilor, lipsa voinţei politice. Uneori
chiar dacă intenţiile politicului sunt considerate ca fiind pozitive, menite să aducă îmbunătăţiri
reale, lipsa unei strategii asumate de toţi actorii implicaţi (practicieni-magistraţi şi avocaţi,
Ministerul de Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, ONG-uri) conduce la obţinerea
unor rezultate insatisfăcătoare sau negative.
„Sunt convins că întreaga clasă politică nu doreşte o justiţie puternică şi independentă pentrut că dacă
ar fi aşa ar avea de suferit foarte mulţi membri ai clasei politice.O astfel de justiţie poate să ajungă la
tine foarte simplu, la tine ca infractor. În clipa în care eu infractorul, am posibilitatea sa creez sistemul
legislativ, sigur ca nu am nicio intenţie sa-l fac puternic ca să vină să-mi dea în cap, am tot interesul să-l
menţin instabil, lipsit de putere, de lege.” (procuror)
„Politicul trebuie să treacă de această fază a demersurilor declarative în combaterea corupţiei. Deci
trebuie create mecanisme, proceduri care să ducă la eficientizarea activităţii de judecată.” (judecător)
„Noi de la revoluţie încoace am avut vreo 30 de reforme ale justiţiei. Fiecare ministru al justiţiei sau
fiecare dintre preşedinţii de stat sau fiecare dintre primii minşstrii, care au venit în conducerea ţării
ăsteia, fiecare a avut propria reformă a justiţiei.” (avocat)
„Schimbările depind în primul rând de voinţa politică care trebuie să îşi asume anumite principii şi
trebuie să plece de la anumite puncte foarte clar stabilite. Ce anume trebuie modificat....să vadă ce nu
funcţionează şi să meargă acolo şi să îşi propună că trebuie schimbate.” (reprezentant ONG)
Chiar dacă aprecierile respondenţilor cu privire la reforma în justiţie sunt predominant

negative, aceştia au remarcat faptul că există totuşi o evoluţie a sistemului judiciar, prin
comparaţie cu anii ’90, iar în ultimii 3-4 ani s-au făcut o serie de schimbări datorate în special
presiunilor exercitate de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, rezultatul obţinut nu este cel
al unui sistem eficient. Haosul este apreciat ca o caracteristică predominantă a sistemului, ce
persistă în pofida schimbărilor apărute. Procesul de reformă este perceput ca fiind unul lent şi
asupra căruia nu există un punct comun de vedere, fapt ce afectează rezultatele scontate.
Pentru respondenţii din rândul mass-media reforma în justiţie este strâns legată sau chiar
echivalentă cu lupta împotriva corupţiei şi atunci percepţia asupra schimbărilor din justiţie
devine profund negativă, conducând la acuze foarte grave: dosare la comandă, blocarea
dosarelor unor demnitari etc.
3.2 Actori şi opinii
Dacă în cazul imaginii percepute a reformei în sistemul judiciar, respondenţii au oferit

răspunsuri similare, aflate în aceeşi notă, raportarea la ceea ce înseamnă reforma justiţiei se
face în funcţie de aşteptările şi interesele particulare ale fiecărei categorii de actori. referirile
cu privire la ceea ce semnifică reforma în justiţie diferă în funcţie de categoria de respondenţi
intervievată (vezi Tabelul 1).
Tipuri de actori Perspective de înţelegere a reformei Imaginea percepută a
1
Figura prezintă cuvintele cheie menţionate frecvent de respondenţii atunci când au caracterizat reforma
sistemului judiciar. Aceste atribute se regăsesc în mod constant în interviurile realizate şi reprezintă primele
menţiuni făcute de respondenţi în caracterizările concise ale reformei în justiţie.
GALLUP ROMANIA 24
sistemului judiciar reformei sistemului

judiciar
Practicienii (magistraţi Modul de desfăşurare a activităţii zilnice. negativă
şi avocaţi)
Jurnaliştii Lupta împotriva corupţiei, soluţionarea
dosarelor unor demnitari, independenţa negativă
magistraţilor.
Gradul de colaborare cu Ministerul Justiţiei
Reprezentanţii ONG şi măsura în care sunt implementate negativă
recomandările / sugestiile venitedin partea
ONG-urilor.
Tabelul 1. Semnificaţiile atribuite reformei în justiţie în funcţie de tipurile de actori intervievaţi
Evident, cristalizarea acestor moduri particulare de înţelegere a reformei pe tipuri de actori nu

are un caracter de tip exclusiv, dar acestea sunt predominante în cadrul fiecărei categorii de
respondenţi.
PRACTICIENII (magistraţi şi avocaţi) sistemului tind să se refere, atunci când discutăm de

reforma justiţiei, la aspecte ce ţin de activitatea zilnică pe care o desfăşoară şi se opresc în
special la schimbări de ordin legislativ şi /sau logistic, acestea fiind elementele cu influenţă
semnificativă asupra activităţii lor. Respondenţii consideră că schimbările legislative din
ultima perioadă sunt extrem de numeroase şi incoerente.
Cele mai apreciate schimbări, în opinia practicienilor, sunt cele referitoare la dotarea
materială a instanţelor şi parchetelor (informatizarea), distribuirea aleatorie a dosarelor,
promovarea tinerilor, începerea procesului de specializare a judecătorilor, introducerea
examenelor pentru funcţiile de conducere (de prim-procuror etc.).
Exceptând procesul de informatizare a instanţelor şi parchetelor care este apreciat în

unanimitate ca fiind o schimbare pozitivă, care are doar implicaţii benefice, toate celelate
schimbări majore, amintite mai sus, au avute şi numeroase efecte negative din cauza unor
necorelări sau din cauză că sunt măsuri care nu au în spate o strategie stabilă de suport care să
le confere eficacitate, după cum consideră respondenţii acestei categorii.
„Primul punct pe care eu îl constat e că lipseşte o strategie politică coerentă, să simţi că acesta este
drumul şi să vezi acea luminiţă de la capătul tunelului, ăsta e primul lucru.” (avocat)
“Schimbările ar trebui să se facă la modul total, să le facă pe toate odată, să le coreleze pe toate astfel
încât lucrurile să meargă bine.” (judecător)
Magistraţii şi avocaţii intervievaţi consideră că schimbările din sistemul judiciar fie sunt
făcute cu jumătate de măsură, fie nu au consistenţă prin faptul că efectele aşteptate sunt
diminuate de lipsa altor măsuri ce ar fi trebuit adoptate simultan. În această situaţie la nivel
individual şi de instanţă sau parchet schimbările produc în special dificultăţi în activitate iar la
nivel de sistem nu se constată nicio îmbunătăţire.
Orice nouă schimbare în sistemul judiciar este privită de practicieni ca o altă viitoare sursă
generatoare de probleme. De exemplu, schimbarea competenţelor parchetelor şi instanţelor
deşi a vizat determinarea unei soluţionări mai rapide a dosarelor şi obţinerea unei organizări
mai bune a produs, aşa cum apreciază magistraţii şi avocaţii, predominant efecte negative.
GALLUP ROMANIA 25
„Am plimbat nişte dosare dintr-o parte în alta. De la noi la sectoare, de la sectoare la noi. Şi am stat în
nelucrare tot timpul ! “(procuror)
„Am plimbat nişte dosare în care nu s-a putut lucra, de mai bine de un an de zile, că se modifică
competenţa foarte des, extrem de des ! O procedură se face odată şi e în vigoare 30 de ani ! La noi se
face o dată şi e în vigoare 30 de zile dacă avem noroc !“ (procuror)
rezultate dorite
celeritate
Schimbarea competenţelor
rezultate obţinute Volum foarte mare de muncă pentru

anumite instanţe şi parchete
Stagnarea activităţii în anumite

dosare
Figura 2. Percepţia asupra efectelor produse prin schimbarea competenţelor
După cum se poate observa din schema de mai sus, chiar dacă măsura schimbării
competenţelor are un fond bun în aparenţă, rezultatele obţinute sunt apreciate de practicienii
sistemului ca fiind nereuşite. Cauzele identificate pentru situaţia rezultată sunt: necompletarea
schemelor de personal înainte de adoptarea măsurii privind schimbarea de competenţă, apoi
producerea unor schimbări succesive de competenţă.
Similar se întâmplă şi pentru alte schimbări aduse în discuţie de respondenţi (promovarea

tinerilor, de exemplu, nu produce efectele dorite pentru că, spun respondenţii, aceştia sunt
foarte slab pregătiţi sau un alt exemplu este legat de specializarea judecătorilor care nu se
poate realiza pe deplin din cauza schemelor de personal incomplete) aceasta fiind şi explicaţia
care stă la baza percepţiei conform căreia reforma sistemului judiciar nu a reuşit să schimbe
nimic, totul fiind caracterizat prin haos şi dezorganizare.
În categoria practicienilor, segmentul cel mai critic asupra acestor schimbări este cel al
avocaţilor. Aceştia se consideră marginalizaţi în cadrul sistemului şi neluaţi în considerare
atunci când vine vorba despre implementarea diverselor măsuri de reformă în cadrul
sistemului judiciar. Important de precizat este că marginalizarea avocaţilor nu este doar o
auto-percepţie a acestei categorii de actori ai sistemului judiciar, unii magistraţi împărtăşind
aceeaşi opinie.
„Mi se pare că din sistemul judiciar ar trebui sa facă parte neaparat avocaţii care acum sunt priviţi ca
nişte simpli auxiliari ai justiţiei, care mai mult încurcă sistemul judiciar.”(procuror)
JURNALIŞTII tind să se refere, atunci când discutăm despre reforma în justiţie, în special la
aspecte ce ţin de lupta împotriva corupţiei, independenţa magistraţilor şi transparenţă. Acestea
sunt cele două mari paliere pe care mass-media pare să se axeze cu prioritate şi din
perspectiva cărora intrepretează şi analizează orice subiect pe tema sistemului judiciar
românesc.
GALLUP ROMANIA 26
„Reforma în justiţie mi se pare un concept strict teoretic şi politic. Practic, realiatea este că nu s-a reuşit
o foarte mare schimbare şi la ceea ce văd eu aproape în fiecare zi, e multă necunoaştere de carte, multa
neştiinţă, multă ignorare a legii.” (jurnalist)
Respondenţii din rândul mass-media consideră că sistemul judiciar a rămas practic

neschimbat iar sintagma „reforma justiţiei” nu are niciun conţinut real. Ei percep justiţia ca
fiind aflată încă sub control politic, dominată de oameni incompetenţi, coruptibili.
„Nu ştiu dacă presiunea politică mai este atât de evidentă sau chiar existentă, cum era pe vremuri. Dar
nu am convingerea că a dispărut cu totul. Încă îmi mai creează senzaţia că se fac dosare la comandă.”
(jurnalist)
„În justiţie s-au schimbat doar butoanele de comandă, în primul rând, şi dacă vreţi nu ştiu dacă vă spun
prea mult, conturile unde să cotizeză.” (jurnalist)
REPREZENTANŢII ORGANIZAŢIILOR NON-GUVERNAMENTALE percep reforma

sistemului judiciar prin prisma proiectelor desfăşurate cu diverse instituţii ale sistemului, prin
prisma dezbaterilor publice la care au participat sau prin prisma propriilor analize făcute
asupra schimbărilor din justiţie. Aşadar imaginea acestor actori sociali asupra reformei
sistemului judiciar este formată printr-o interacţiune directă cu anumite componente ale
sistemului. Se consideră că schimbările ce pot fi amintite sunt numeroase, dar rezultatele
obţinute sunt slabe sau nu sunt cele dorite.
“Cu implementarea stăm prost, pentru că este relativ simplu să faci un proiect de lege fără să iei în
calcul dacă ai resurse umane financiare şi aşa mai departe [...] Mai rar găseşti aşa ceva. Poate în
America Latină. Proiecte de lege şi ele să nu se aplice. Noi suntem campioni la treaba asta.”
(reprezentant ONG)
Reforma „Macovei” este considerată de unii reprezentanţi ai ONG-urilor ca fiind fără

substanţă şi fără vreun rezultat notabil în afara campaniei de comunicare foarte bună
desfăşurată.
„Nici un ministru nu a avut aşa o campanie de bună de relaţii publice, atât la nivel naţional cât şi la nivel
european. Astfel încât orice se propunea era bine primit [...] şi era de fapt o imagine foarte bine făcută
deoarece discuţii pe fond au fost foarte puţine. De câte ori se încerca a se deschidă discuţii pe fond, deja
erai catalogat că împotrivindu-te reformei.” (reprezentant ONG)
În ceea ce priveşte colaborarea / relaţiile dintre sectorul nonguvernamental şi cel

guvernamental privind reforma în justiţie se apreciază că totul decurge lent, cu dificultate, cu
numeroase reacţii de împotrivire, de dezinteres sau de refuz a anumitor recomandări venite
din parte organizaţiilor nonguvernamentale.
„Păi colaborarea e ca şoarecele cu pisica, dintotdeauna. Dar eu zic aşa: în ultimii ani , chiar dacă nu ne
iubim neaparat, au început totuşi sa fie mai deschişi. Adică să facă ei singuri dezbateri.” (reprezentant
ONG)
GALLUP ROMANIA 27
4. Atitudini faţă de caracteristicile sistemului judiciar
4.1 Evaluarea schimbărilor din sistem
Reforma sistemului judiciar reprezintă o prioritate atât pentru practicienii din sistem cât şi
pentru membrii societăţii civile. Schimbările care ţin de reforma în justiţie sunt intens
dezbătute în prezent în raport cu două componente de bază: eficienţa şi transparenţa.
Transformările produse au fost percepute în general pozitiv de către majoritatea

respondenţilor, însă efectele se materializează după perioade îndelungate de timp, motiv
pentru care în momentul de faţă aşteptările depăşesc cu mult realizările propriu-zise.
Volumul mare de muncă determinat de numărul mare de dosare şi personalul restrâns pare a
reprezenta una dintre principalele probleme cu care se confruntă sistemul judiciar actual. În
opinia majorităţii respondenţilor această stare de fapt are mai degrabă tendinţa de a se agrava
decât de a se ameliora.
În unele cazuri au fost menţionate schimbări pozitive în ceea ce priveşte durata procedurilor,
acestea fiind puse pe seama unei mai bune funcţionări a arhivelor (datorate informatizării
instanţelor) sau a schimbării procedurii de citare (folosirea citării telefonice în locul celei
poştale). Schimbări s-au produs şi prin reglementarea procedurilor de urgenţă (ex: somaţia de
plată) oferindu-se posibilitatea oferirii unor termene mai scurte, limitând în timp durata
procesului.
Unii dintre cei intervievaţi au considerat că în situaţia actuală, în cele mai multe dintre cazuri
dosarele nu se pot soluţiona mai rapid deşi există anumiţi judecători care încearcă să
grăbească durata procedurilor, dar de cele mai multe ori prin sacrificarea acurateţei judecării
acestora. De asemenea, pentru dosarele care se află pe rol perioade îndelungate de timp, se
dau automat termene mai scurte (aproximativ 2 săptămâni).
„Există garanţii procesuale care trebuie respectate, probe în apărare pe care nu ai cum să le refuzi
părţii, pentru că este dreptul ei de a se apăra, şi atunci preferi să mai acorzi un termen de 2 săptămâni
decât soluţia să fie netemeinică, să nu fie lamurită cauza. Nu e un risc dar e o obligaţie a judecătorilor.”
(procuror)
De asemenea, pentru Parchete s-au produs modificări în ceea ce priveşte competenţa în sensul
că marea majoritate a cazurilor sunt distribuite în competenţa parchetelor de pe lângă
judecătorii și nu parchetelor ierarhic superioare. Problema menţionată de magistraţi în
interviuri constă în faptul că parchetele de pe lângă judecătorii ajung să fie supraaglomerate,
fapt care combinat uneori şi cu experienţa scăzută a procurorilor şi cu fluctuaţia intensă de
personal, duce la creşterea duratei de soluţionare a cauzelor, precum şi la creşterea riscului de
apariţie a erorilor de procedură.
„ Acolo unde procurorii au experienţă mai mare, dosarele sunt mai puţine şi dincolo unde procurorii au
experienţă şi vechime mai mică, sunt cele mai multe.” (procuror)
În ceea ce priveşte distribuirea aleatorie a dosarelor, respondenţii se declară în general

satisfăcuţi însă semnalează totodată faptul că o astfel de măsură poate afecta celeritatea şi
GALLUP ROMANIA 28
calitatea actului de justiţie prin faptul că anumite dosare ar trebui să fie repartizate în funcţie
de competenţele magistratului, luându-se în considerare experienţa de care acesta beneficiază
în soluţionarea unor cauze similare. În cazul judecătorilor, s-a fixat un număr maxim de
puncte primite pe fiecare şedinţă de judecată, iar in momentul în care acel punctaj este atins,
judecătorului respectiv nu i se mai repartizează nici un dosar pentru acea zi, ci se acordă
eventual un termen mai lung pentru repartizarea sa.
Celeritatea reprezintă unul dintre punctele cele mai importante care ar trebui să fie vizate de
către procesul de reformă. Însă pentru ca durata demersurilor judiciare să fie una rezonabilă,
ar trebui să fie implementate schimbări reale pe multe dintre palierele care ţin de sistemul
judiciar actual.
Informatizarea şi dotarea parchetelor şi instanţelor se resimte pozitiv la nivelul activităţii

personalului juridic prin creşterea celerităţii şi a eficienţei, însă există multe lipsuri care ţin de
componenta de infrastructură a sistemului judiciar şi care se află în continuare pe lista de
aşteptare (de exemplu problema lipsei de spaţiu).
Remunerarea personalului din justiţie este apreciată ca satisfăcătoare mai degrabă în ceea ce
priveşte magistraţii, în timp ce nivelul actual de remunerare pentru personalul auxiliar este
apreciat a fi insuficient şi constituind principalul motiv pentru care schemele de personal
rămân incomplete.
4.2 Evaluarea eficienţei
Atunci când s-au referit la eficienţă, majoritatea respondenţilor au avut în vedere anumite
criterii orientative precum: calitatea actului de justiţie, celeritatea, calitatea profesională a
personalului, cooperarea şi comunicarea dintre diferitele paliere ale sistemului precum şi
existenţa unei infrastructuri materiale-logistice care să permită buna funcţionare a sistemului
judiciar.
 Calitatea actului de justiţie
Calitatea actului de justiţie se referă la faptul că indiferent de soluţia pronunţată, aceasta

trebuie să fie legată de admiterea sau respingerea unei cereri, iar argumentele de drept şi cele
ce ţin de administrarea probelor să fie clar motivate, astfel încât partea care a pierdut procesul
să nu poată contesta sentinţa decât în situaţii deosebite. Pentru aceasta, horărârile trebuie să
reflecte probele din dosar, garantând imparţialitatea.
Respondenţii consideră că într-un sistem judiciar eficient nu ar trebui să se pună problema

interpretării preferenţiale a legii de către părţile implicate, iar corectitudinea actului de justiţie
ar trebui să fie direct corelată cu respectarea legislaţiei în vigoare.
„Din punctul meu de vedere, o instanţă eficientă înseamnă o instanţă care să dea într-un termen
rezonabil o soluţie de natură a fi înţeleasă şi acceptată de către părţi.” (procuror)
De asemenea, se consideră că ideal ar fi să crească numărul de soluţii care să reziste atunci

când sunt atacate cu recurs sau cu apel şi care să fie menţinute de către instanţele superioare.
Practicienii apreciază că pentru a putea creşte calitatea actului de justiţie ar trebui
GALLUP ROMANIA 29
implementate schimbări care să vizeze în principal stabilitatea şi claritatea legislativă precum

şi componenta de resurse umane.
 Celeritate (termene scurte, soluţionarea rapidă a dosarelor)
În majoritatea cazurilor eficienţa a fost direct asociată cu soluţionarea dosarelor într-un timp
relativ scurt şi cu un număr cât mai scăzut de personal implicat în proces, fapt ce ar reduce
automat costurile financiare ale demersului procedural.
Însă în ceea ce priveşte celeritatea, se apreciază de către practicieni că ar trebui ca aceasta să
fie trecută în urma calităţii actului de justiţie astfel încât calitatea să fie prioritară duratei
scurte a procedurilor judiciare.
Majoritatea celor intervievati consideră că la ora actuală durata procedurilor judiciare este
foarte ridicată, însă în absenţa implementării unor schimbări reale pe multiple paliere, această
stare de fapt nu se va putea îmbunătăţi.
„Acolo unde se doreşte o încercare a judecării cauzelor mai ales în materie civilă, se lungeşte, iar în
penal se lungeşte pentru că legea permite motive de artificii care să ducă la tergiversarea soluţionării
cazurilor, scoaterea dosarelor din instanţă, trimiterea lor la curtea constituţională... şi se mai pierde ceva
vreme, începe amânarea, vicii de procedură, etc.” (avocat)
Cei mai mulţi practicieni au ţinut să facă o distincţie clară, din acest punct de vedere, între
penal şi civil, considerând că durata procedurilor judiciare ce ţin de latura penală este
acceptabilă, pe când în civil este mult prea îndelungată.
O altă problemă amintită la acest punct şi care influenţează direct celeritatea se referă la faptul
că în prezent, judecătorii sunt obligaţi să intre în sala de judecată în anumite perioade de timp
clar reglementate, ajungându-se astfel ca pentru nişte amânări nesemnificative să se dea
termene ce depăşesc adesea 2-3 săptămâni. Cauza acestei situaţii este dată de lipsa de spaţiu,
lipsa unor sedii corespunzătoare.
„Judecătorul, şi dacă vrea să dea un termen mai scurt nu poate pentru că nu are arondată o sală şi o zi în
care să intre în şedinţă, şi sunt cauze care se amână pentru o problemă minoră, 2 luni de zile.” (avocat)
Respondenţii au considerat că trebuie făcută distincţia între instanţele de fond şi instanţele de

recurs şi apel. Acestea din urmă judecă dosarele într-un timp relativ scurt pe când durata
îndelungată a procedurilor este adesea asociată instanţelor de fond care administrează probele.
La acest nivel intervine soluţionarea dosarelor în ritmul impus de respectarea procedurilor:
„Ai un termen la care propui, ai un termen la care strângi probe, iar actul de justiţie nu depinde numai
de magistraţi şi de avocaţi, depinde şi de expert, de lucrările care se fac în dosar, deci prin urmare mai
mulţi factori ce determină durata procesului.” (avocat).
Nu numai instanţele se confruntă cu problema duratei procedurilor în anumite dosare, ci și

parchetele se confruntă cu o serie de obstacole în modul în care îşi desfăşoară activitatea.
„Depindem de o mulţime de alţi factori şi instituţii care ne îngreunează foarte mult munca şi implicit
durata de soluţionare a dosarelor e foarte mare.” (procuror)
Practicienii au amintit şi de situaţia în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a

amendat în câteva rânduri statul român pentru tergiversarea soluţionării unor cauze, însă
definirea a ceea ce înseamnă soluţionarea la termen a unui dosar depinde de mulţi factori
GALLUP ROMANIA 30
printre care şi gravitatea procesului aflat pe rol.
„Acum rezonabil este iar o chestiune subiectivă sau aplicabilă de la caz la caz, pentru că
dacă ai judecat o lovire în 2 ani este foarte mult, dar dacă ai judecat un dosar economic în
care ai administrat expertize peste expertize, în care ai recurs la specialişti ca să poţi desluşi
cauza, atunci termenul rezonabil de a judecată într-o lună-două înseamnă că ai afectat cauza,
că ai fost superficial.” (avocat)
În această privinţă nu s-au putut observa schimbări semnificative, durata procedurilor

judiciare fiind în continuare deosebit de îndelungată. În opinia respondenţilor această stare de
fapt poate fi remediată prin implementarea unor schimbări care să vizeze în principal
implementarea unei practici judiciare unitare şi stabilitatea legislativă precum şi acoperirea
sau suplimentarea schemelor de personal.
Spre deosebire de specialiștii din sistemul judiciar care, deşi critică sistemul din care face
parte, oferă şi motivaţii care să justifice eventualele nereguli sau nemultumiri, mass-media şi
ONG-urile găsesc că în unele cazuri durata de soluţionare a unor dosare este nejustificată.
„Mi se pare ridicol ca nişte procese cum sunt cele de acces la informaţii să primească termene de o lună.
Avem încheieri de hotărâri care durează şi 12 luni. Mi se pare imposibil să cer o informaţie astăzi, să îmi
fie refuzată şi să o pot obţine prin această bătaie de joc a justiţiei, în 2 ani de zile.” (reprezentant ONG)
Un alt aspect deosebit de important menţionat adesea de către respondenţi se referă la

necesitatea existenţei previzibilităţii termenelor procedurale de administrare a probelor, astfel
încât să nu se ajungă la prelungirea proceselor pe termen foarte îndelungat fără ca actorii
implicaţi să poată aproxima durata procedurilor judiciare.
 Cooperarea şi comunicarea la nivelul instanţelor şi parchetelor
Eficienţa sistemului judiciar este strict dependentă de existenţa unei intense cooperări între
diferitele departamente ale sistemului judiciar precum şi între sistem şi societatea civilă.
Între parchete şi instanţe există o interdependenţă , iar practicienii intervievaţi au menţionat

faptul că de cele mai multe ori lipsa cooperării eficiente dintre cele două tipuri de instituţii
are implicaţii directe asupra prelungirii duratei procedurilor judiciare precum şi asupra
imaginii sistemului judiciar. De asemenea, cooperarea în interiorul instituţiilor dintre
structurile manageriale şi practicieni este apreciată a influenţa eficienţa sistemului.
„Eficienţa sistemului este dependentă de modul de comunicare între manager şi oamenii din subordine. Cei care
percep adevăratele probleme ale instanţei, le aduc la cunoştinţa managerului şi acesta ştie să pună în practică
măsurile pe care le ia în viitor.” (procuror)
De asemenea, calitatea actului de justiţie este influenţată buna funcţionare şi cooperare a

aparatului administrativ care ar trebui să susţină instanţele în îndeplinirea procedurilor
judiciare.
 Calitatea profesională a personalului din justiţie
Pregătirea managerială a celor aflaţi în funcţii de conducere reprezintă o componentă esenţială

pentru ca eficienţa unei instanţe să fie maximă. La nivel naţional, CSM-ul şi Ministerul
GALLUP ROMANIA 31
Justiţiei sunt datori să se asigure de faptul că cei care sunt selectaţi pentru a intra în sistem
sunt buni profesionişti, capabili să se confrunte cu situaţii reale.
De asemenea personalul din justiţie trebuie să fie în permanenţă informat în legătură cu
eventualele modificări legislative, să aibă capacitatea de a lucra sub presiune şi de a se
organiza eficient.
„Sunt situaţii unde unii oameni nu-şi găsesc locul în sistem, în sensul că nu sunt pregatiţi pentru aşa
ceva şi totuşi sunt menţinuţi pe posturi pentru că nu vine nimeni altcineva.” (judecător)
Se consideră că pentru a asigura profesionalismul şi celeritatea în soluţionarea cauzelor ce ţin

de o realitate socială complexă, personalul din justiţie (în special magistraţii) trebuie să fie
specializat pe anumite domenii distincte. Acestă situaţie însă ar putea fi înfăptuită numai în
situaţia în care s-ar realiza completarea schemei de personal în paralel cu o bună distribuire a
atribuţiilor din sistem.
„Ar trebui să existe într-adevar o pregătire profesională cât mai ridicată pentru ca să poată face faţă
cerinţelor actuale, pentru că sunt şi fapte noi, infracţionalitatea electronică, protecţia drepturilor
intelectuale. Ar trebui o specializare mai concretă a procurorilor, nu se mai poate ca acum 50 de ani
când procurorul le rezolva pe toate, de la omor la delapidare. Există şi acum specializare , dar trebuie
una şi mai exactă.” (procuror)
 Baza materială
În ceea ce priveşte baza materială necesară desfăşurării actelor de justiţie, majoritatea celor
intervievaţi se declară satisfăcuţi de anumite schimbări care au fost implementate în ultimii
ani, însă consideră că mai există probleme importante de soluţionat la acest capitol.
Informatizarea şi dotarea parchetelor şi instanţelor se resimte pozitiv la nivelul activităţii
personalului juridic prin creşterea rapidităţii şi a eficienţei.
Majoritatea celor intervievaţi consideră că lipsa spaţiilor (atât săli cât şi birouri) reprezintă o
problemă majoră cu importante implicaţii la nivelul prelungirii duratei procedurilor sau al
imaginii actului de justiţie în ochii societăţii civile.
„ În principal se simte o lipsă de spaţiu…judecătorii intră dimineaţa cu 100 de dosare, după-amiaza cu

100 de dosare în aceeaşi sală. Asta înseamnă să se aloce primului dosar un minut sau două minute. Ceea
ce e total insuficient. Şi asta face ca şedinţa să nu fie solemnă. Noi ca profesionişti înţelegem ce se
întâmplă în cazul unui dosar, dar o parte care nu are studii juridice şi care apare în faţa judecatorului şi
stă două ore, sau trei ore, sau cinci ore în sală şi în momentul în care este strigat în cauza în care este
parte, se termină totul în 30 de secunde şi primeşte termenul peste o lună de zile, fără să înţeleagă,
normal că spune că e corupţie... va spune că sunt cine ştie ce intervenţii şi în cazul ăsta se amână cauza
la nesfârşit.” (judecător)
„Există în acest moment zone la parchet în care probele utilizate în cadrul urmăririi penale sau a
cercetării penale sunt ţinute pe hol.”(jurnalist)
Lipsa spaţiilor corelată cu insuficienţa personalului calificat duce la prelungirea programului

de lucru, fapt care induce o oarecare doză de nemulţumire din partea tuturor celor implicaţi în
analizarea şi soluţionarea actelor de justiţie.
Din acest punct de vedere magistraţii şi avocaţii intervievaţi consideră că ar trebui să se

construiască noi clădiri pentru instanţe astfel încît să nu mai existe situaţii de supraaglomerare
într-o singură sală. Astfel s-ar putea soluţiona problema la acest nivel, însă în paralel ar trebui
luate măsuri care să vizeze suplimentarea numărului de judecători şi scăderea numărului de
GALLUP ROMANIA 32
dosare care îi sunt atribuite fiecăruia dintre aceştia în parte.
Crearea unor spaţii de informare şi documentare pentru personalulul din justiţie prin
realizarea unor biblioteci la nivelul parchetelor şi instanţelor în cadrul cărora să se poată
consulta diferite materiale actualizate permanent reprezintă un deziderat, deşi prin eforturi
proprii în anumite judeţe s-au iniţiat anumite demersuri în acest sens.
„..Să asigure un anume confort sub aspectul independenţei, sub aspectul dotării, să asigure
judecatorului posibilitatea de a se informa atunci când vrea, să aibă la dispoziţie o bibliotecă vastă cu
foarte multe lucrări.”(procuror)
4.3 Evaluarea transparenţei
Ţinând cont de faptul că în ultima vreme discuţiile legate de transparenţa sistemului judiciar
au căpătat o amploare din ce în ce mai mare, majoritatea magistraţilor au ţinut să menţioneze
că în momentul de faţă instanţele sunt suficient de transparente pentru a nu exista motive de
suspiciune în privinţa activităţilor de judecată. De asemenea, a fost menţionat faptul că
transparenţa nu înseamnă oferirea accesului oricărei persoane la orice dosar, ci numai a celor
care sunt direct implicaţi într-un anumit demers juridic.
Principalele criterii care definesc transparenţa în viziunea respondenţilor se referă la:

cunoaşterea modului în care parchetele şi instanţele funcţionează precum şi a procedurilor
folosite de către diversele departamente ale sistemului judiciar, informarea în legătură cu
condiţiile în care părţile sau publicul larg pot lua la cunoştinţă de lucrările demarate pentru
soluţionarea cauzelor, întocmirea unor rapoarte de activitate care să poată fi făcute publice
(mai ales în cazul parchetelor).
Pentru a putea vorbi despre un sistem judiciar transparent ar trebui avute in vedere
urmatoarele aspecte:
 Comunicarea dintre sistemul judiciar şi societatea civilă
Accesul la obţinerea de informaţii sau la studierea anumitor dosare reprezintă un element

important pentru consolidarea unui sistem judiciar transparent. Comunicarea trebuie să se
realizeze pe mai multe paliere atât în ceea ce priveşte sistemul judiciar cât şi relaţia acestuia
cu mass-media, organizaţiile neguvernamentale şi cetăţeni.
Între sistemul judiciar şi mass-media ar trebui să existe o strânsă relaţie care să asigure faptul
că anumite hotărâri luate la nivel de instanţă şi care ar putea reprezenta chestiuni de interes
general sunt transmise într-o formă accesibilă şi corectă publicului larg.
„Transparenţa se referă în principal la mass media, că ei reflectă cel mai adesea activitatea noastră.”
(judecător)
Părţile implicate într-un anumit proces ar trebui să aibă acces la toate informaţiile existente la
dosar. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în cazul în care mass-media ar solicita o serie
de informaţii care sunt de interes public.
„O instanţă transparentă ar trebui să aibă proceduri care să fie accesibile oricărui justiţiabil, adică să
ştie ce se întamplă cu dosarul lui în orice moment, să ştie unde este, ce s-a întâmplat, ce mai are de
făcut.” (judecător)
GALLUP ROMANIA 33
Spre deosebire de activitatea instanţelor care trebuie să fie cât mai transparentă, activitatea
parchetelor trebuie să se desfăşoare cu mai multă atenţie şi confidenţialitate, pentru a nu fi
compromise anumite probe. Cu toate acestea majoritatea respondenţilor consideră că, în cazul
parchetelor, transparenţa se referă la oferirea accesului celor interesaţi la informaţii care ţin de
modul în care procurorii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, ţinând
cont de faptul că procesul de urmărire penală nu este public, cetăţenii ar trebui să fie informaţi
„corect şi la momentul oportun... adica nu pe furate, așa…ce află fiecare ziarist la un colţ de culoar.”
(procuror).
În cazul în care anumite dosare sunt de interes public, atunci parchetele se sesizează şi pot
cere autorizaţia de a oferi anumite informaţii care în mod normal ar fi confidenţiale, dar care
în situaţia dată ar putea să clarifice anumite probleme apărute. În acest caz, parchetul trebuie
să aibă atât iniţiativa comunicării, cât şi să răspundă prompt la cerinţa de informare venită din
partea publicului.
„La cererea publicului direct sau prin ziarişti, trebuie să raspundă de îndată şi obiectiv, cât îi permite
legea, dar şi din proprie iniţiativă pentru ca populaţia să ştie că instituţia s-a implicat şi face treabă.”
(procuror)
Cel mai important criteriu, atât în activitatea instanţelor cât şi a parchetelor o reprezintă relaţia
cu cetăţeanul, care trebuie să se bazeze pe informare şi respect reciproc. Astfel, chiar şi după
pronunţarea unei anumite hotărâri, părţile implicate trebuie să aibă acces la studierea
dosarului pentru a putea vedea întregul demers care a fost iniţiat până la momentul pronunţării
unei sentinţe. Prin îndeplinirea acestei condiţii, magistratul îşi motivează hotărârea în faţa
părţilor, dar şi a publicului larg (prin oferirea accesului direct la dosar sau prin intermediul
mass-media).
„Indivizii trebuie să poată accesa dosarul şi să intre în contact cu motivele pentru care a fost pronunţată
o anumită soluţie precum şi să cunoască mecanismele prin care acea soluţie ar putea fi modificată,
revocată sau rectificată.” (avocat)
În prezent instanţele şi parchetele beneficiază de un purtător de cuvânt care are sarcina de a

facilita comunicarea cu societatea civilă, informând şi asigurând cetăţeanul în legătură cu
demersurile iniţiate. De asemenea, ţinând cont de complexitatea anumitor cauze şi de
instabilitatea legislativă care uneori permite interpretarea preferenţială a procedurilor
judiciare, prezenţa purtătorilor de cuvânt la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor devine o
condiţie esenţială pentru asigurarea transparenţei în justiţie.
„Avem un purtător de cuvânt care primeşte toate sesizările din partea mass-media, răspunde solicitărilor
acestora şi organizează ori de câte ori este necesar, acele conferinţe de presă, sau în presa scrisă, nu
neaparat televizate. Iar, în legatura cu opinia publică, atât procurorii cât si judecătorii organizează
săptămânal sedinţe de audienţă. Am avut şi Ziua porţilor deschise.” (procuror)
 Caracterul public al şedinţei de judecată
În cazul proceselor civile, publicul larg are dreptul de a participa la sedinţele de judecată pe
toată durata procesului civil (cu excepţia părţii deliberative), beneficiind totodată şi de
posibilitatea de a sesiza instanţa în cazul observării unor nereguli. Faza deliberativă se
desfăşoară cu uşile închise deoarece „nu se pot discuta problemele tehnic juridice în prezenţa unor
oameni care nu au cunoştinţele necesare şi posibilitatea de a aprecia valoare acestor discuţii, care de multe ori
par de neînţeles pentru omul de rând.”(judecător)
GALLUP ROMANIA 34
În ceea ce priveşte procesul penal, lucrurile sunt mai complexe deoarece presupun o fază
confidenţială de administrare a probelor si de anchetă penală. Această situaţie a stârnit adesea
controverse, multi dintre justiţiabili fiind nemulţumiţi de lipsa de transparenţă a acestor
demersuri. Însă, ţinând cont de faptul că urmărirea penală nu este publică, transparenţa
parchetelor trebuie înţeleasă în mod diferit faţă de cea a instanţelor.
„Procesul penal are nevoie de anumite garanţii pentru a se desfăşura în condiţii optime şi în condiţii în
care să nu permită ajungerea probelor la cei care nu ar avea dreptul să aibă acces la ele. [...] Nu cred că
e normal ca procesul, în faza de anchetă penală, să fie făcut în prezenţa publicului pentru că vedeţi şi
dumneavoastraîce se intâmplă în mass-media, procesul se termină la televizor înainte să înceapă în
instanţă.” (procuror)
 Informatizarea şi publicarea majorităţii informaţiilor pe Internet
O componenta esenţială a procesului de informatizare o reprezintă crearea şi actualizarea

permanentă a paginilor de internet ale instanţelor, de unde cetăţenii pot avea acces la studierea
anumitor dosare şi prin aceasta la o mai bună înţelegere a proceselor judiciare. Acest proces a
început relativ recent, motiv pentru care unii dintre reprezentanţii societăţii civile consideră că
nu există un grad satisfăcător de transparenţă a sistemului judiciar.
„Nu văd de unde ar exista o transparenţă mai mare atâta timp cât la noi este o hârtie pusă peste o altă
hârtie care se bagă în dulap, şi dacă vrei să verifici ceva, grefierii nu au timp mereu.” (reprezentant
ONG)
 Selecţia personalului din justiţie
Accesul la cunoaşterea criteriilor după care se realizează numirile în funcţie şi promovarea

personalului din sistemul judiciar crează de multe ori nemulţumirea reprezentanţilor societăţii
civile dar şi a practicanţilor din justiţie.Acest aspect este strâns corelat cu nemulţumirea
semnalată de către majoritatea respondenţilor şi care se referă la implicarea factorului politic
în actul de justiţie fapt care, cel mai adesea este reflectat ca un element strict asociat faptelor
de corupţie şi a încălcării principiilor independenţei şi transparenţei.
GALLUP ROMANIA 35
4.4 Percepţii asupra punctelor tari / punctelor slabe ale reformei în

justiţie
GALLUP ROMANIA 36
Puncte tari
Puncte slabe
 Introducerea examenelor pentru
funcţiile de conducere (prim-  Schimbarea competenţelor
procuror etc.) parchetelor şi instanţelor
 Îmbunătăţirea managementului  Legislaţie lacunară, interpretabilă,
intern din instituţiile sistemului caracterizată de ambiguitate şi
(parchete, instanţe) instabilitate ceea ce conduce de
 Dotarea materială a instanţelor / multe ori la soluţii eronate sau la
parchetelor (informatizarea) vicii de procedură
 Accesul mai larg al tinerilor în  Introducerea a numeroase legi
sistem speciale
 Distribuirea aleatorie a cauzelor  Imposibilitatea specializării
 Asigurarea unei independenţe mai judecătorilor datorată contextului
ridicate a procurorilor actual al lipsei de personal
 Creşterea gradului de trasnparenţă specializat
prin existenţa puratătorilor de  Scheme de personal incomplete
cuvânt ce ţin legătura cu presa sau subdimensionate
 Număr mare de dosare pe
judecător / procuror
 Pregătirea slabă a tinerilor din
domeniu
 Inexistenţa unor insituţii pentru
prevenirea ajungerii în faţa
instanţei a părţilor implicate, ceea
ce ar putea reduce considerabil
numărul dosarelor
GALLUP ROMANIA 37
5. Aşteptări cu privire la reforma sistemului judiciar
5.1 Resursele umane
Una din aşteptările cele mai importante în percepţia practicienilor o constituie

echilibrarea raportului între numărul de cauze şi numărul de magistraţi şi personal
auxiliar care se ocupă de aceste cauze. Astfel, printre primele recomandări se numără
fie ocuparea schemei actuale de posture, fie suplimentarea acesteia.
“Suplimentarea numărului de posturi, pentru ca atunci când un judecător intră într-o

şedinţă, să nu rezolve mai mult de 10 dosare.” (avocat)
În plus, creşterea numărului de personal auxiliar şi pregătirea acestuia este

percepută a fi una din condiţiile absolut necesare în vederea creşterii eficienţei unei
instanţe. Referindu-se strict la grefieri, majoritatea magistraţilor şi-au exprimat dorinţa
ca rolul grefierilor să fie extins astfel încât să preia o parte din atribuţiile
judecătorilor, dar acest lucru nu poate fi făcut decât cu suplimentarea numărului de
grefieri.
„Cazul ideal este cand ai echipe formate dintr-un judecator si un grefier, acesta este
aspectul calitativ la care m-am referit anterior, adica daca am avea mai multe
persoane, nu cred ca ar trebui sporit numărul judecatorilor. Parte a activităţii mele ar
putea fi făcută de oameni fără o pregătire specială ca magistrat, deci o muncă cu o
calificare mai mică, redactari de tot felul de înscrisuri, verificări, lucru pe care dacă
am avea mai mult personal auxiliar şi dacă cel existent ar fi mai bine pregătit ... Există
o şcoală de grefieri, ştim de ea, cei care ne vin de acolo sunt bine pregătiţi, dar sunt o
gramadă de grefieri şi de persoane auxiliare care nu au beneficiat de o specializare şi
care au prins pe parcurs meseria, lucru care se vede în calitatea actelor pe care le
întocmesc.” (judecător)
„Degrevarea judecătorilor de atribuţiile administrative pe care le au în momentul de

faţă prin regulament şi transferul unei părţi din aceste atribuţii către grefierii cu studii
juridice, pentru că mare parte din personalul auxiliar are astfel de studii şi acest
transfer ar însemna şansa acordării unui timp mai mare chestiunilor de fond ale
activităţii si nu unor probleme colaterale, care iau din timpul pe care ar trebui să-l
afectăm studiului, redactării hotărârilor şi aşa mai departe.” (judecător)
În afara aspectelor cantitative legate de personal, aşteptările intervievaţilor de la

reforma sistemului judiciar sunt legate şi de pregătirea şi specializarea
judecătorilor şi procurorilor. Specializarea mai strictă a judecătorilor şi a
procurorilor este percepută ca un factor important ce ar putea creşte eficienţa
procesului judiciar.
„Crearea unei specializari a magistratilor, pe anumite domenii. Este foarte greu sa

cunoşti totul, e mult mai simplu sa specializezi niste oameni pe anumite domenii pentrut
ca solutiile vor fi mult mai bune şi apoi sporirea numărului de angajati care sa fie
pregatiti pentru munca pe care o fac”(judecător).
„Apoi ar trebui să existe într-adevăr o pregătire profesională cât mai ridicată pentru
ca să poată face faţă cerinţelor actuale, pentru că sunt şi fapte noi, infracţionalitatea
electronică, protecţia drepturilor intelectuale. Ar trebui o specializare mai concretă a
procurorilor, nu se mai poate ca acum 50 de ani când procurorul le rezolva pe toate,
de la omor la delapidare. Există şi acum specializare , dar ar trebui una şi mai exactă”
(procuror).
Pentru o parte din intervievaţi, reforma trebuie să înceapă cu schimbarea

mentalităţilor şi în unele cazuri a oamenilor care fac parte din sistem. Speranţele cele
mai mari sunt legate de tinerii care intră în sistem şi au pregătirea necesară minimă.
Astfel, aşteptările de la un magistrat, în ceea ce priveşte competenţele necesare sunt
destul de complexe:
„Oameni tineri care ştiu limbi străine, calculator, drepturile omului, convenţia
europeană şi drept european , lucru pe care, la noi, foarte mulţi judecători nu-l ştiu
pentru că ei au venit în magistratură mult înainte să existe asemenea lucruri” (avocat).
De asemenea, integrarea sistemului judiciar român în sistemul european este dorită şi

estimată a se realiza în următorii ani, astfel că pregătirea magistraţilor în acest
domeniu este absolut necesară. Schimburile de experienţă sunt apreciate a contribui
semnificativ la pregătirea magistraţilor, atât cele interne cât şi cele realizate la nivel
european.
„Foarte mult aş insista pe pregătirea lor şi pe colaborarea cu alţi magistraţi europeni.

Deci, aş intensifica foarte mult schimburile atât cât priveşte o cartă comună dar şi
viziuni comune şi colaborări”.(avocat)
5.2 Legislaţie
Reforma sistemului judiciar este percepută a fi strâns corelată de cea a cadrului

legislativ, astfel că aşteptările tuturor actorilor sociali (magistraţi, avocaţi,
reprezentanţi mass-media sau ai ONG-urilor) se pot clasifica în patru mari categorii:
stabilitatea cadrului legislativ, corenţa cadrului legislativ, unificarea practicii şi
corelarea legislaţiei naţionale cu cea europeană.
„De câte ori ai o infracţiune incriminată într-o lege care s-a modificat de nu ştiu câte
ori în decursul timpului, ... automat, eşti începător, niciodată nu eşti stăpân pe situaţie.
Să spui că eşti procuror de 10 ani, ştiu meserie, nu mi se poate întâmpla ceva să mă
găsească pe picior greşit. Nu e chiar aşa. Se poate întâmpla să ai experienţă şi să-ţi fie
infirmată o soluţie pentru că nu ai apucat să ştii că există această lege sau că a fost
modificată, până să iei cunoştinţă de ea.” (procuror)
„In momentul când va exista o legislaţie unificată şi un cadru legislativ foarte coerent
şi foarte bine pus la punct, în acel moment se poate vorbi de un început şi de
simplificarea sistemului judiciar şi a procedurilor judiciare, dar fără a se face acest
pas ... (procuror)
„Implemetarea mult mai rapidă, mult mai hotărâtă, agresivă chiar a normelor şi
sistemelor care au dat rezultate în Uniunea Europeană, în statele mai vechi din Uniune.
Adică preluarea unei experienţe deja reuşite. Să terminăm cu experimentele.
Aşteptările sunt mari, sunt convins că lucrurile se vor schimba în bine şi că reforma se
va accelera. Fiind sigur că faptul că am aderat la Uniunea Europeană ne va obliga la
lucrul ăsta. (avocat)
5.3 Instituţii şi proceduri
În vederea eficientizării activităţii instanţelor, atât judecătorii cât şi procurorii au

menţionat o serie de modificări instituţionale sau de procedură, menite să asigure atât
celeritatea soluţionării cauzelor cât şi calitatea soluţiilor adoptate. Astfel, una din
primele aşteptări care ar avea un efect direct asupra volumului de muncă a instanţelor
ar fi realizarea unei prime flitrări a cauzelor care vin la instanţă prin direcţionarea
anumitor cauze către instituţia medierii. Astfel, o serie de cauze ce pot fi rezolvate
printr-o mediere de specialitate nu vor mai ajunge pe rolul instanţelor.
“O soluţie ar fi şi introducerea unor proceduri prealabile de triere, să creăm un filtru

înaintea sesizării instanţelor, prin instituirea obligativiăatii medierii, concilierii, aşa
cum există şi în alte state.” (judecător)
„... în materie comercială există o procedură a concilierii directe, dar eu cred că ar

trebui implementată în aproape toate situaţiile. Nu putem să spunem că în toate, dar
aproape în toate actele de aceasta conciliere prealabila, ca sa se mai reduca din
dosarele care efectiv ajung la instanta.” (judecător)
În plus, dacă petenţii ar beneficia întotdeauna de asistenţă juridică s-ar adresa instanţei
potrivite pentru problema pe care o au de rezolvat sau ar căuta o cale mai eficientă de
soluţionare. De aceea, una din schimbările aşteptate de la reforma sistemului judiciar
este aceea de a institui obligativitatea asistenţei juridice.
„Este necesară reformarea procedurii civile şi instituirii asistenţei juridice obligatorii.

Unele ţin de domeniul civil al dreptului, altele de domeniul penal şi e foarte greu să
explici unui om care vrea să ajunga la o soluţie care să-i fie favorabilă, că nu poate
sesiza o instanţă cu tot felul de probleme pe care le are şi nu poate face acest lucru
dacă a trecut un oarecare termen în care actul ar putea fi făcut.” (judecător)
În vederea eficientizării procedurilor judiciare, una dintre soluţiile menţionate de

magistraţi este aceea de a modifica procedurile de citare şi de atribuire a acestor
responsabilităţi unor servicii specializate din cadrul instanţei.
Crearea unui serviciu special în cadrul instanţelor care să se ocupe de îndeplinirea

procedurilor de citare. Un serviciu cu un număr destul de mare de personal, chiar
persoane să zic aşa, politişti sau…care să-şi permită să meargă să aducă diferite
persoane care sunt chemate la instanţă, pentru că foarte mult timp se pierde pe aceasta
procedură.”
5.4 Dotarea instituţiilor
Un alt aspect ce necesită intervenţie în cadrul procesului de reformă îl constituie

dotarea instanţelor şi parchetelor astfel încât să asigure cadrul material necesar
desfăşurării proceselor în conformitate cu prevederile şi în spiritul legii. Dotarea
include pe de-o parte asigurarea unor spaţii decente pentru desfăşurarea şedinţelor, iar
pe de altă parte spaţii pentru birouri sau arhive.
“Da, şi mai mult spaţiu. Spaţiul care este insuficient şi in birouri şi în săli. Sălile sunt
foarte puţine, complete sunt multe, dar nu au unde să intre şi trebuie să
aştepte.”(judecător)
„Apoi e si o problema de spatii, nu sunt spatii suficient de mari pentru depozitarea

dosarelor si atunci dureaza foarte mult pana cand un dosar sa zicem, care are loc in
arhiva, ajunge la parte.” (avocat)
Pe lângă aceste aspecte legate de clădirile în care îşi desfăşoară activitatea instanţele şi
parchetele, intervievaţii şi-au exprimat dorinţa că dotările tehnice (calculatoare,
imprimante etc.) vor fi disponibile în toate instituţiile şi într-un număr corespunzător
numărului de personal.
„Să intri în şedinţă şi să nu-ţi mai meargă imprimanta şi să aştepţi să-ţi iasă
declaraţia, să-i chemi pe cei de la tehnic, să nu ai posibilitatea să trimiţi la 2-3
imprimante o declaraţie ca să poţi să ieşi din impas, pentru ca să treci la următorul
dosar.” (judecător)
În aceeaşi categorie a dotării materiale a fost menţionată necesitatea actualizării

permanente a fondului de cărţi şi reviste de specialitate din cadrul bibliotecilor
instanţelor.
„Iarasi, sunt foarte multe carti de specialitate pe piata. Una e sa ai carti pe care le
cumperi cand ai terminat faculattea sau pe care le cumperi in timp, dar, pe legi
speciale nu exista. (procuror)
5.5 Transparenţa instanţelor
Procesul de creştere a transparenţei instanţelor prin informatizare şi publicarea pe site-

ul instanţei a informaţiilor despre şedinţe şi soluţii adoptate în dosare se doreşte a se
extinde astfel încât dosarele care sunt publice să poată fi consultate on-line. Acest
lucru ar uşura activitatea tuturor părţilor implicate în dosar şi s-ar evita astfel
supraaglomerarea instanţelor.
„Pentru transparenţă, informatizarea şi publicarea majorităţii informaţiilor pe site.

Adică, dacă vreau să studiez un dosar, să pot să-l studiez în format electronic, pe
internet, dosarele sunt publice până la urma.” (avocat)
5.6 Experţi
Pentru a evita prelungirea duratei procedurilor judiciară trebuie luate măsuri în ceea
ce priveşte experţii judiciari acreditaţi de Ministerul Justiţiei. Astfel, pe de-o parte ar
trebui suplimentat numărul acestora în fiecare judeţ, iar pe de altă parte ar fi necesară
reevaluarea acestora şi a acreditărilor acordate astfel încât să se asigure calitatea
expertizelor efectuate de aceştia.
„Asta, o prima solutie ar fi să se organizeze examenele pentru experţi, pentru că noi nu

mai putem să scoatem cauzele de pe rol. V-am zis, nu mai sunt experţi, sunt câţiva
experţi pe care îi desemnează şi judecătoria şi tribunalul şi toate celelalte instanţe din
judeţ.” (judecător)
„Nu mai sunt pregătiţi. Ar trebui totuşi trimişi la nişte cursuri de perfecţionare sau în
eventualitatea în care se constată după un număr de 2 sau 3 expertize că nu şi-au
îndeplinit corespunzător atribuţiile, să le fie retras acest atestat. Sau a se da
posibilitatea părţilor să-şi întocmească expertizele şi cu alţi experţi şi pe urmă să se
prezinte la instanţă cu raportul de expertiză şi să se discute pe marginea acestui raport
şi numai, la eventuale probleme ridicate de părţi să se apeleze la experţii ministerului.”
(judecător)
5.7 Control şi monitorizare
Toate aceste schimbări (de legislaţie, proceduri, competenţe) trebuie monitorizate, iar
în cazul unor nerespectări din partea magistraţilor să fie aplicate sancţiuni. Un control
mai strict al respectării procedurilor este solicitat în primul rând de reprezentanţii
mass media şi ai ONG-urilor, dar şi de magistraţi.
Un sistem in care sanctiunile sa fie date si sa fie consistente. […] Trebuie sancţiuni,
sistemul trebuie reglat din interior, nu printr-o intervenţie exterioară care întotdeauna
va fi susceptibilă că este un instrument politic. (reprezentant mass-media)
Şi CSM-ul ar trebui sa aiba un rol foarte mare vizavi de cariera si de persoanele din
magistratura , al celor care nu au ce sa caute acolo din diverse motive (reprezentant
ONG)
Sa realizeze un control efectiv la nivelul instantelor […] sa stabileasca masuri concrete

la nivelul fiecarei instante, Cel mai mult cred ca ar putea face CSM-ul. Din punctul
meu de vedere schimbarile se pot realiza numai prin intermediul CSM-ului. Pentru că
modificările legislative vor apărea probabil mai devreme sau mai tarziu, dar modul în
care sunt puse în practică depinde de CSM. (judecător)
5.8 Public
Aşteptările magistraţilor sunt legate nu numai de schimbările din sistemul judiciar, ci

şi de schimbările ce ar trebui să se petreacă la nivelul potenţialilor petenţi, la nivelul
publicului larg. Astfel, magistraţii consideră că o mai bună cunoaştere a sistemului
judiciar ar conduce la o mai mare încredere în corectitudinea soluţiilor adoptate.
„Sporirea unei culturi juridice a justitiabililor pentru că de multe ori oamenii nu

înţeleg ce se întâmplă, este posibil să fie multe dosare pe rolul instanţei, în momentul
când omul nu inţelege îl apucă suspiciuni. Şi un mai mare grad de implicare a
avocaţilor şi o mai mare răspundere din partea acestora. Avocaţii preferă să-şi exercite
profesia într-o anumită manieră care lasă de dorit.” (judecător)
6. Concluzii
Reforma în justiţie este percepută atât de practicienii din sistemul judiciar cât şi de
justiţiabili ca „o formă fără fond” care rămâne doar la stadiul de discurs al
politicienilor.
Chiar dacă aprecierile experţilor cu privire la reforma în justiţie sunt predominant

negative, aceştia au remarcat faptul că există totuşi o evoluţie a sistemului judiciar, iar
în ultimii 3-4 ani s-au făcut o serie de schimbări datorate în special presiunilor
exercitate de Uniunea Europeană. Procesul de reformă este perceput ca fiind unul lent
şi asupra căruia nu există un punct comun de vedere, fapt ce afectează rezultatele
scontate.
Una din cauzele, pentru care reforma nu reuşeşte să aducă schimbări importante şi
sesizabile este în opinia respondenţilor, lipsa voinţei politice. Uneori chiar dacă
intenţiile politicului sunt considerate ca fiind pozitive, menite să aducă îmbunătăţiri
reale, lipsa unei strategii asumate de toţi actorii implicaţi (practicieni-magistraţi şi
avocaţi, Ministerul de Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, ONG-uri) conduce
la obţinerea unor rezultate insatisfăcătoare sau negative.
Managementul sistemului judiciar este perceput de practicieni ca unul ineficient,

nerezultat din experienţă, din dezbateri cu toate părţile implicate sau dintr-o
radiografie independentă a problemelor existente şi realizată de specialişti ai
domeniului.
Situaţia actuală a instanţelor şi parchetelor prezintă anumite deficienţe semnalate atât

în cadrul analizei cantitative cât şi al celei calitative:
- Număr mare de dosare pe judecător / procuror, fapt ce determină durate mari

de soluţionare a dosarelor sau a urmăririlor penale. Încărcarea mai mare se
regăseşte la nivelul judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. Acest
aspect se răsfrânge şi asupra eficienţei instanţelor/parchetelor, astfel că la
nivelul judecătoriilor se înregistrează cea mai scăzută rată de soluţionare a
dosarelor.
- Scheme de personal incomplete sau subdimensionate, fapt ce perpetuează

starea de supraîncărcare a judecătorilor şi procurorilor.
- Spaţii inadecvate puse la dispoziţia instanţelor şi parchetelor (lipsa spaţiilor,

proasta funcţionare a instalaţiilor, spaţiile insuficiente pentru sălile de judecată
sau pentru arhive).
- Schimbarea frecventă a competenţelor parchetelor şi instanţelor
- Instabilitatea legislativă, legislaţie lacunară, interpretabilă, ceea ce conduce de

multe ori la soluţii eronate sau la vicii de procedură. În plus, instabilitatea
legislativă diminuează oportunităţile de specializare a magistraţilor.
- Gestionarea dosarelor şi modalităţile de alocare a dosarelor nu ţine cont
întotdeauna de realizarea unui echilibru optim între gradul de complexitate şi
perioadele de timp rezonabile de soluţionare.
Experţii au menţionat şi o serie de îmbunătăţiri ce s-au produs în ultimii ani,

schimbări pozitive ce se reflectă în activitatea zilnică:
- Dotarea materială a instanţelor / parchetelor - informatizarea este menţionată
ca un factor ce a contribuit la reducerea duratei de soluţionare a dosarelor şi în
plus la creşterea transparenţei instanţelor.
- Distribuirea aleatorie a cauzelor ce creează premisele unei mai mari
independenţe a magistraţilor.
- Asigurarea unei independenţe mai ridicate a procurorilor în luarea deciziilor
- Accesul mai larg al tinerilor în sistem, fapt ce conduce la o schimbare a
mentalităţii magistraţilor
- Creşterea gradului de transparenţă prin existenţa puratătorilor de cuvânt ce ţin
legătura cu presa
- Îmbunătăţirea managementului intern din instituţiile sistemului (parchete,
instanţe).
- Oportunităţile de participare la stagii de pregătire au mai crescut, deşi există
încă nemulţumiri legate de calitatea şi diversitatea acestora.
Transformările produse au fost percepute în general pozitiv de către majoritatea

respondenţilor, însă efectele se materializează după perioade îndelungate de timp,
motiv pentru care în momentul de faţă aşteptările depăşesc cu mult realizările propriu-
zise.
Eficienţa instanţelor şi parchetelor este înţeleasă din prisma calităţii actului de justiţie,
celerităţii, calităţii profesionale a personalului, cooperării şi comunicării dintre
diferitele paliere ale sistemului precum şi existenţei unei infrastructuri materiale-
logistice care să permită buna funcţionare a sistemului judiciar.
Din perspectiva magistraţilor, durata soluţionării unei cauze s-a redus sau a rămas la
fel. Factorii care determină reducerea duratei de soluţionare sunt creşterea
informatizării şi pregătirea continuă a magistraţilor, scăderea numărului de dosare în
timp ce schemele de personal s-au completat, dar şi implicarea activă din partea
magistraţilor. Factorii care determină creşterea duratei sunt numărul insuficient de
magistraţi şi de experţi acreditaţi, de schimbările legislative, mai ales în cazul
cauzelor complexe, creşterea volumului de muncă pe fiecare magistrat.
Integritatea şi profesionalismul magistraţilor este determinat şi de metodele interne de

evaluare a activităţii acestora. Cei mai mulţi dintre magistraţi au o atitudine neutră sau
pozitivă faţă de transparenţa şi obiectivitatea acestor metode.
Percepţia avocaţilor referitoare la activitatea magistraţilor se situează în general în

zona pozitivă, aceştia considerând că de obicei judecătorii aplică procedurile în mod
corect în cauzele pe care le judecă şi, de obicei, oamenii obţin rezultate corecte în
instanţele de judecată din România. Situaţiile cel mai frecvent imputate de avocaţi
judecătorilor sunt cele care ţin de relaţia judecător – justiţiabil: astfel, judecătorii nu
ascultă cu atenţie ceea ce oamenii au de spus, instanţele nu îi tratează la fel pe bogaţi
şi săraci, instanţele nu iau în considerare nevoile oamenilor, judecătorii nu tratează
oamenii cu demnitate şi respect. Aceleaşi critici sunt aduse şi procurorilor, dar cu o
frecvenţă mai mare. Un aspect important semnalat de avocaţi este acela că judecătorii
şi procurorii nu sunt traşi la răspundere atunci când soluţionează greşit o cauză.
De asemenea, avocaţii indică anumite categorii profesionale din sistemul judiciar care
sunt percepute cel mai frecvent a avea un grad ridicat de incompetenţă şi anume:
poliţiştii, funcţionarii din justiţie, executorii judecătoreşti şi procurorii.
Publicul larg asociază noţiunea de Justiţie cu instanţele de judecată, poliţia, parchete,

Ministerul de Justiţie şi CSM. Încrederea este diminuată nu doar în Justiţie, în
ansamblu, ci şi în persoanele care activează în interiorul sistemului, în practicieni, deşi
neîncrederea pare a fi mult mai accentuată în cazul instituţiilor.
Principalele probleme identificate de publicul larg la nivelul activităţii judecătorilor

sunt aspecte precum: interpretarea diferită a aceleiaşi legi, neacordarea unei atenţii şi
unui timp suficient cauzelor de judecată, faptul că judecătorii nu ascultă ceea ce au
oamenii de spus iar deciziile lor sunt influenţate de factorul politic, dau pedepse prea
mari infracţiunilor mici şi, nu sunt oneşti în deciziile pe care le iau.
Totuşi, o mare parte din publicul larg consideră că judecătorii tratează oamenii cu
respect şi demnitate, iar deciziile acestora sunt de cele mai multe ori fundamentate pe
fapte.
Nici aprecierile publicului larg la adresa procurorilor nu sunt de natură pozitivă,

aceştia tinzând să creadă că deciziile procurorilor sunt influenţate politic, că procurorii
nu acordă atenţia şi timpul necesar infracţiunilor pe care le anchetează, nu sunt oneşti
în deciziile pe care le iau. Totuşi se apreciază că procurorii tratează oamenii cu
demnitate şi respect şi că iau în bună parte decizii bazate pe fapte.
Aşteptările experţilor legate de măsurile din cadrul reformei ce ar trebui luate cu

prioritate în următorii ani vizează:
- Resursele umane în sensul completării schemelor de personal şi a extinderii
acestora şi, de asemenea, de extinderea atribuţiilor personalului auxiliar astfel
încât să degreveze magistraţii de anumite responsabilităţi.
- Pregătirea continuă şi specializarea mai strictă a magistraţilor, astfel încât să
corespundă schimbărilor sociale şi economice.
- Stabilitatea şi coerenţa cadrului legislativ, unificarea practicii şi corelarea
legislaţiei naţionale cu cea europeană
- Modificări instituţionale sau de procedură, menite să asigure atât celeritatea
soluţionării cauzelor cât şi calitatea soluţiilor adoptate: instituţia medierii,
obligativitatea asistenţei juridice, modificarea procedurilor de citare etc.
- Îmbunătăţirea situaţiei sediilor instanţelor şi parchetelor din perspectiva
spaţiilor şi dotării tehnice.
- Creşterea transparenţei instanţelor prin informatizare şi publicarea pe site-ul
instanţei a unor informaţii mai detaliate despre şedinţe şi soluţii adoptate în
dosare.
- Creşterea numărului şi calităţii experţilor judiciari acreditaţi de Ministerul de
Justiţie.
- Creşterea controlului şi monitorizării respectării procedurilor de către
magistraţi şi sancţionarea încălcării acestora.
- Creşterea culturii juridice a justiţiabililor fapt ce ar conduce la o mai mare
încredere în corectitudinea soluţiilor adoptate.
Aşteptările publicului larg şi ale reprezentanţilor mass-media se axează pe reducerea

corupţiei din sistem, simplificarea procedurilor judiciare, creşterea independenţei
procurorilor şi judecătorilor, creşterea transparenţei în justiţie şi instruirea permanentă
a magistraţilor şi a personalului din justiţie.

Gallup Justitie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gallup Justitie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

T HE G ALLUP O RGANIZATION

Proiectul Reforma Sistemului Judiciar

Studiu asupra opiniilor şi atitudinilor (condiţii iniţiale) privind

Predat către Direcţia de Implementare a Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe

asociaţia de avocaţi ca unitate primară de eşantionare. Selecţia aleatoare a tribunalelor /

Tip esantion Număr chestionare returnate

Analiza calitativă a constat în 68 interviuri semi-structurate cu experţi (judecători, procurori,

Partea I - Rezultatele studiului cantitativ

1. Opiniile experţilor privind reforma sistemului judiciar

1.%2%. Situaţia actuală

1.1.1. Condiţii de muncă

Estimările investiţiilor necesare pentru lucrările de reparaţie sau modernizare a sediilor

Opiniile avocaţilor referitoare la condiţiile oferite de sălile instanţelor de judecată sunt în

1.1.2. Volumul de muncă

Volumul de muncă diferă în funcţie de ierarhia instanţei, dar şi de mărimea circumscripţiei

Aşteptările judecătorilor în ceea ce priveşte volumul de muncă sunt asemănătoare în ceea ce

1.1.3. Management şi politici privind resursele umane

Modalităţile de gestionare a dosarelor şi a cauzelor diferă într-o mică măsură de la o instituţie

În cazul parchetelor, dezideratul distribuirii aleatorii a cauzelor este considerat a fi atins de

Analizând răspunsurile judecătorilor, diferenţele cele mai mari, comparativ cu afirmaţiile

Specializarea magistraţilor şi alocarea dosarelor în funcţie de specializarea acestora este încă

Controlul asupra volumului de dosare repartizate judecătorilor este considerat a se afla în

Din punctul de vedere al conducerii instanţelor, procesul de pregătire continuă a magistraţilor

legislative dese şi lipsa materialelor de studiu (22%). Reprezentanţii parchetelor menţionează

Sondajul în rândul judecătorilor a relevat faptul că 59% au participat în ultimul an la stagii de

Cercetarea în rândul procurorilor arată că 79% au participat în ultimul an la stagii de

Formularele completate de reprezentanţii instanţelor şi parchetelor arată că peste 50% din

Din totalul răspunsurilor grefierilor rezultă că 64% au participat la stagii de pregătire,

Selecţia pentru participarea la stagii de pregătire este percepută a fi dependentă de opţiunea

apreciază că această selecţie se bazează pe nominalizările superiorului ierarhic. 18% au avut

1.1.4. Sistemul informatizat

Dotarea cu calculatoare se regăseşte la nivelul tuturor instanţelor. Raportul magistraţi la un

La nivelul judecătorilor, 99% afirmă că au acces la un computer la locul de muncă, 95% au

1.2. Performanţa sistemului judiciar

În ceea ce priveşte procurorii, opiniile privind durata medie de soluţionare a procedurilor de

fi determinată de creşterea competenţei şi implicării procurorilor, de modificările legislative

1.2.2. Integritate şi profesionalism

Un factor important care determină gradul de integritate şi profesionalism al practicienilor din

Procesele actuale de evaluare a activităţii procurorilor sunt percepute a fi destul de

Opiniile avocaţilor referitoare la integritatea şi profesionalismul magistraţilor şi în general a

Opiniile legate de competenţa şi profesionalismul procurorilor reflectă anumite aspecte

1.2.3. Independenţa magistraţilor şi a personalului auxiliar

Majoritatea judecătorilor sunt mulţumiţi de gradul de independenţă pe care îl au în luarea

2. Opiniile publicului larg privind reforma sistemului judiciar

2.1. Agenda populaţiei

2.2 Încrederea în instituţii

Datele arată că neîncrederea în instituţii este o caracteristică dominantă a populaţiei, ceea ce

CSM-ul şi Justiţia în general au obţinut valori apropiate ale gradului de încredere, cu

2.3. Încrederea în sistemul judiciar

Niciuna din categoriile profesionale (notari, judecători, poliţişti, executori judecătoreşti,

2.4. Eficienţa sistemului judiciar

Atunci când respondenţii nu au avut o experienţă directă cu sistemul judiciar, atitudinile pe

Satisfacţia cetăţenilor cu privire la funcţionarea justiţiei înregistrează un nivel foarte scăzut.

Alte deficienţe percepute de respondenţi şi care au un impact direct asupra eficienţei

 judecătorii nu sunt sancţionaţi atunci când soluţionează greşit o cauză (59%)

 procurori nu suportă consecinţe atunci când soluţionează greşit o cauză (54%)

 justiţia nu manifestă o preocupare mai intensă faţă de reabilitarea infractorilor (73%)

 costurile de începere a unei acţiuni în instanţa sunt foarte mari (59%)

2.5. Integritate şi profesionalism

În ansamblu, în privinţa competenţei categoriilor profesionale ce activează în sistem se

Majoritatea consideră că judecătorii interpretează diferit aceeaşi lege (62%), nu acordă

Influenţarea procurorilor şi a judecătorilor de către factorul politic pare să fie o percepţie

În ceea ce priveşte opiniile referitoare la categoria profesională a avocaţilor, studiul a făcut