1. Primul Tratatul de Otrăvuri a fost elaborat de către:
a. Sir Percivall Pott; b. Caterina de Medici; c. Mathieu Joseph Bonaventure Orfila. 2. Maria Catherina van Swanenburg a fost implicată în otrăvirea a unui număr de peste 100 de persoane cu: a. iperită; b. trioxid de arsen; c. DTT. 3. Primul manual de Toxicologie, în limba română, a fost elaborat de: a. Ștefan Minovici; b. Constantin Hepites; c. Alexandru Ionescu-Matiu. 4. Marțian Cotrău: a. este autorul cărțíi Otrava și viața; b. a fost un toxicolog care a activat la Universitatea Al I Cuza din Iași; c. a studiat efectele micotoxinelor. 5. Talitomida a fost un medicament ce a indus: a. intoxicații ușoare; b. malformații fetale grave; c. avorturi și decese timpurii la copii. 6. Butoxidul de piperonil este: a. inofensiv; b. un insecticid; c. un activator al enzimelor de tip citocrom P450. 7. Bergamotina este un compus care inhibă enzima CYP3A4 necesară pentru metabolismul: a. aspirinei; b. statinei; c. asparaginei. 8. Evenimentele care determină toxicitatea in vivo sunt următoarele: a. absorbția, distribuția, excreția, modul de acțiune și metabolismul; b. distribuția, absorbția, metabolismul, excreția și modul de acțiune; c. absorbția, distribuția, metabolismul, modul de acțiune și excreția. 9. Care dintre următorii agenți sunt teratogeni: a. apa oxigenată; b. mercurul anorganic; c. compușii din clasa bifenil policloruraților. 10. Toxicologia clinică are drept scop: a. potențiala transmitere a toxinelor către populația umană; b. diagnoza și tratarea intoxicațiilor umane; c. efectul substanțelor din mediu asupra indivizilor. 11. Prima definiție a relației dintre doza unui compus și răspunsul provocat de acesta a fost atribuită lui: a. Palade; b. Kelvin; c. Paracelsus. 12. Doza prag este o doză la care efectul toxicului: a. este maxim; b. nu este observabil; c. eficiența toxicului este la jumătate. 13. DDT (dicloro-difenil-tricloretanul) este un compus: a. Din categoria substanțelor solubile în apă; b. Ce are în componență 6 atomi de clor; c. Ce se poate bioacumula. 14. Traseul urmat de un compus toxic în lanțul trofic este: a. Reziduu din sol → prădători → plante; b. Reziduu din sol → prădători → nevertebrate; c. Reziduu din sol → nevertebrate → prădători. 15. Ionii de cadmiu: a. inhibă glutation reductaza; b. afectează reîmpachetarea proteinelor; c. se leagă de grupările -OH din proteine. 16. Ionii de plumb: a. pot substitui ionii de calciu ai ALAD; b. nu se acumulează în hematii; c. inhibă transferazele umane. 17. Nefrotoxicitatea poate fi cauzată de ionii metalelor/ compușii pe bază de: a. crom sau nichel; b. cadmiu sau mercur; c. zinc sau crom. 18. Metilmercurul și tetraetilplumbul au acțiune: a. antibacteriană; b. neurotoxică; c. anticancerigenă. 19. Fibroza pulmonară poate fi rezultatul expunerii la: a. mercur; b. zinc; c. aluminiu. 20. Metalotioneina are afinitate pentru ionii de: a. cadmiu; b. cobaltului; c. potasiu. 21. Un indicator al intoxicației cu plumb este: a. apariția în urină a acidului -aminolevulinic; b. creșterea concentrației fierului seric; c. creșterea Cyt P450 hepatic. 22. Boala Minamata este datorată otrăvirii cu: a. arsen; b. plumb; c. mercur. 23. Boala Itai-Itai a fost rezultatul consumului de: a. orez contaminat cu urme de magneziu; b. orez contaminat cu urme de cadmiu; c. porumb contaminat cu urme de cadmiu. 24. Expunerea la crom (VI): a. determină generarea unor ioni crom (V); b. conduce la cancer bronhopulmonar; c. induce probleme oculare. 25. La o zi de la absorbție, arsenul se distribuie în organism unde: a. se leagă la grupările –SH ale proteinelor tisulare; b. poate conduce (expunere acută) la creșterea fltrării renale; c. poate substitui pentru 30 zile fosforul din oase. 26. 2,3-dimercaptopropanolul este un compus ditiolic: a. utilizat în intoxicaţiile acute cu As și Hg; b. utilizat în calitate de antidot al aluminiului; c. ce poate acumula Cd la nivel hepatic. 27. Acidul 2,3 dimercapto propan-sulfonic (ADMPS) și utilizat cu succes pentru tratamentul intoxicației cu: a. nichel; b. aluminiu; c. mercur. 28. Edetamin este antidot în intoxicaţia (la copii) cu: a. plumb; b. magneziu; c. arsen. 29. DTPAZnNa3 (dietilentriaminopentaacetatul de zinc şi sodiu) este un agent de chelatare recomandat în intoxicaţia cu: a. mercur; b. plutoniu; c. aluminiu. 30. Kelocyanor este un antidot administrat: a. intravenos în intoxicația cu cianură; b. pe cale orală; c. oral în intoxicația cu metilmercur. 31. D-Penicilamina este: a. un antidot în intoxicaţia cu pesticide; b. un antidot în intoxicaţia cu Hg; c. produsul de reducere al penicilinei. 32. Deferoxamina (desferalul) este un compus cu afinitate mare de legare pentru: a. ionii de Fe3+; b. ionii de Fe2+; c. ionii de Mg2+. 33. Piretrina este un a. compus prezent în florile de crizantemă; b. erbicid; c. insecticid. 34. Atrazina este un: a. fungicid; b. erbicid; c. rodenticid. 35. Pentru introducerea pe piață a unui pesticid se parcurg etapele: a. sinteză, toxicitatea acută/cronică, distribuție în organism; b. izolare, toxicitatea acută/cronică, distribuție; c. sinteză, caracterizare fizico-chimică, toxicitatea acută/cronică. 36. Compușii foarte periculoși au o valoare: a. LD50 < 1 mg/Kg corp; b. LD50 < 100 mg/Kg corp; c. LD50 < 10 g/Kg corp. 37. DDT-ul: a. a fost utilizat ca erbicid; b. este un agent neurotoxic; c. este un compus nepersistent. 38. Insecticidele de tip ciclodienic: a. acționează asupra receptorului GABA; b. au o capacitate mică de retenție (bioacumulare); c. activează pompa de Na+/K+. 39. Etil-parationul este un: a. insecticid organofosforic; b. erbicid; c. agent de fumigare. 40. Clorpirifos este: a. un insecticid; b. colorant alimentar; c. utilizat în interiorul locuințelor în SUA. 41. Malationul este un insecticid: a. utilizat pentru eradicarea tânțarilor; b. are o toxicitate mare pentru mamifere; c. ce activează enzima acetilcolinesterază. 42. Insecticide organofosforice: a. pot provoca neuropatie întârziată; b. sunt insecticide de tip eteric; c. nu pot fi hidrolizate. 43. Carbarilul este un insecticid: a. cu spectru îngust; b. ce are o toxicitate mare; c. ce poate utilizat pentru diminuarea populației afidelor și căpușelor. 44. Aldicarb este un insecticid: a. carbamic cu toxicitate redusă; b. organofosforic; c. aplicat pe solurile culturilor de cartofi 45. Nicotina este un compus din plante: a. cu proprietăți erbicide; b. cu toxitate foarte ridicată; c. un alcaloid toxică pentru Daphnia magna. 46. Dinitrofenolii: a. sunt decuplanţi ai fosforilării oxidative; b. acționează la nivelul pielii; c. sunt agenți de îngrășare. 47. La expunerea orală cronică la 2,4-dinitrofenol se constată: a. transpirații, amețeli, hipertermie; b. îngrășare; c. cataractă. 48. Clorotalonilul este un compus: a. cu acțiune fungicidă; b. ce acționează selectiv; c. cu toxicitate mică pentru pești. 49. Zineb: a. este un insecticid; b. un compus din clasa ditiocarbamaților; c. poate fi convertit prin hidroliză la etiltiouree, un compus mai puțin toxic. 50. Mancozeb-ul poate: a. produce dermatită de contact; b. este un compus din clasa dinitrofenolilor; c. poate complexa aluminiul. 51. Warfarina este un: a. agent de coagulare; b. agent cu toxicitate moderată; c. rodenticid. 52. Fluoroacetamida este un: a. fungicid; b. rodenticid; c. agent de fumigare. 53. ANTU (-naftil-tioureea) a. poate determina insuficiență respiratorie; b. este un insecticid; c. poate determina hipotiroidia. 54. Bromura de metil este un agent: a. de fumigare; b. netoxic la inhalare; c. ce are drept țintă proteinele. 55. Gazul fosfină: a. este utilizat contra insectelor și rozătoarelor; b. este aplicat doar în spațiile mici; c. activează enzima acetilcolin esterază. 56. Hidroxi-anisol butilatul este un: a. antioxidant; b. pesticid; c. colorant alimentar. 57. Propilen glicolul este un: a. agent de chelatare; b. agent umectant; c. toxic ce provoacă hipertensiune. 58. EDTA-ul este utilizat: a. în calitate de solvent; b. la pacienții diabetici ce au suferit un atac de cord; c. agent de îngroșare. 59. Tartrazina: a. este un aditiv alimentar; b. are o doza zilnică admisă de 705 mg/kg corp; c. este un colorant albastru. 60. Toxinele sunt compuși toxici: a. produși de un organism viu; b. obținuți în industria farmaceutică; c. derivați din industria chimică. 61. Endotoxina δ: a. este produsă de Clostridium botulinum; b. are proprietăți rodenticide; c. poate distruge larvele gândacului de cartof. 62. Toxina botulinică: a. este produsă de o insectă; b. poate induce paralizia mușchilor scheletici; c. este o peptidă neurotoxică. 63. LSD (dietil amida acidului lisergic): a. este un drog psihedelic natural; b. se distinge prin proprietăţi ocitocinice; c. crează senzații de distorsiune a spațiului și timpului. 64. Aflatoxina B1: a. are toxicitate mică; b. este produsă de Claviceps sp c. poate fi activată enzimatic. 65. Toxina T2: a. este o toxină de origine vegetală; b. are proprietăți imunosupresoare; c. este un compus din clasa aflatoxinelor. 66. Acidul demoic: a. are în structură 2 grupări -COOH; b. este produs de o specie de fungi; c. induce amnezia. 67. Ciguatoxina: d. provine din alge; a. provoacă intoxicații rare; b. poate fi fatală. 68. Anatoxina A: a. este o neurotoxină; b. acționează asupra receptorilor dopaminici; c. este produsă de alge. 69. Solanina este: a. un compus toxic de origine microbiană; b. activator al colinesterazei; c. compus teratogen. 70. Safrolul: a. induce carcinom renal la șoareci; b. poate fi utilizat la fabricarea de Ecstasy; a. este un compus din semințele de măr. 71. Amigdalina: a. este un compus glicozidic de tip cianogen; b. pot elibera tiocianură; c. este un compus cu proprietăți euforice. 72. Veninul de albină conține: a. histamina, două peptide și două enzime; b. histamina, trei peptide și două enzime; c. histidina, trei peptide și două enzime. 73. Veninul de șarpe conține: a. polipeptide cardiotoxice; b. vanilină; c. toxina botulinică. 74. Tetrodotoxina: a. se acumulează în gonade și ficat; b. are DL50 de 250 mg/Kg corp (șoarece); c. poate provoca decesul după 2-3 zile. 75. Ordonați în ordinea crescătoare a toxicității: a. aflatoxina, tetrodotoxina, ricina, toxina tetanică; b. ricina, aflatoxina, tetrodotoxina, toxina tetanică; c. toxina tetanică, ricina, aflatoxina, tetrodotoxina; d. toxina tetanică, aflatoxina, ricina, tetrodotoxina 76. Un parametru farmococinetic îl constituie: a. clearance-ul sistemic; b. valoarea LD50; c. volumul de soluție toxică ingerată. 77. Dispersia unui toxic în organism poate fi descrisă de: a. LD50 (mg/Kg corp); b. volumul de distribuție; c. efectele biochimice ale acestuia. 78. Clearance-ul sistemic este: a. rata de acumulare a unui toxic; b. un parametru farmocodinamic; c. rata de excreție /concentrația plasmatică/unitate de timp. 79. Transportul unui compus toxic prin membranele biologice către fluxul sangvin: a. nu depinde de masa moleculară; b. depinde de gradul de ionizare; c. nu depinde de coeficientul de partiție. 80. Transportul pasiv: a. necesită consum de energie; b. se realizează în sensul invers gradientului de concentraţie; c. constituie o modalitate de traversare a membranei de către toxicii gazoşi. 81. Transportul activ mediat: a. poate decurge prin membranele neuronale; b. constă în trecerea toxicului prin membrane, fără consum de energie; c. constă în preluarea toxicului de către proteinele plasmatice. 82. Absorbţia pe cale respiratorie se face la nivelul membranelor: a. transcutanate; b. alveolo-capilare; c. transplacentare. 83. Substanţele toxice acide pot fi transportate de către: a. β-globulină; b. albumină; c. lipoproteine. 84. Hidrocarburile policlorurate se leagă puternic de: a. glicoproteina acidă; b. lipoproteine; c. albumina umană. 85. Țesuturile ușor perfuzabile sunt: a. creierul; b. țesutul gras; c. piele. 86. Fluorul (anionic) se depozitează în: a. piele; b. ţesutul osos; c. creier. 87. Compușii pe bază de As(III) se acumulează în: a. creier; b. ţesutul osos; c. fanere. 88. Oxidazele: a. intervin în reacțiile care se desfășoară în faza I; b. intervin în reacțiile care se desfășoară în faza a II-a; c. sunt produse de bacteriile de la nivelul intestinului; 89. În urma metabolizării paracetamolului, în faza I, rezultă: a. un intermediar mai puțin toxic; b. un intermediar hepatotoxic; c. un compus sub forma unui conjugat cu glutationul. 90. Reductazele microbiene pot: a. activa cloramfenicolul; b. converti o grupare -NH2 la o grupare NO2. c. activa cloramfenicolul 91. Inducţia/inhibiţia enzimelor microzomiale este datorată: a. descreșterii populației florei bacteriene; b. administrării xenobioticelor; c. modificărilor metabolice a proteinelor. 92. Morfina și tricoteceneidele de tip A pot suferi reacții de: a. glucuronoconjugare; b. glutationilare; c. reducere. 93. Izoniazida poate suferi reacții de: a. acetilare; b. glutationilare; c. oxidare. 94. Acidul salicilic poate fi conjugat cu: a. glicina; b. glutationul; c. alanina. 95. Ce compus care pot genera epoxizi toxici? a. aflatoxina B1; b. aminele; c. paracetamolul. 96. Erbicidul paraquat: a. nu poate traversa membranele; b. poate genera radicali toxici; c. neuralizează radicalii peroxidici. 97. Ranitidina poate: a. genera radicali liberi; b. induce cancerul de ficat; c. genera N-nitrozo-dimetilamina. 98. Toxicodinamia reprezintă: a. eliminarea toxicilor din organism; b. acţiunea toxicilor asupra organismului; c. biotransformarea medicamentelor. 99. Un eveniment primare care declanșează secvențele toxicodinamice este: a. peroxidarea lipidelor; b. scindarea ATP-ului; c. apoptoza celulară. 100. 4-hidroxi-nonenalul (HNE) este un marker al: a. creșterii concentrației de glutation redus; b. stresului oxidativ; c. toxicității paracetamolului. 101. Radicalii hidroxilici pot fi generați prin: a. reacția Fenton; b. reacția superoxidului cu ioni de Cu2+; c. reacția de metabolizare a cloroformului. 102. Utilizarea opioidelor poate induce: a. deficiență respiratorie; b. aritmii cardiace; c. paralizia mușchilor respiratori. 103. Utilizarea antidepresivelor ciclice poate induce: a. un ritm respirator accelerat; b. aritmii cardiace; c. îngustarea pupilelor. 104. Toxina botulinică și organofosforicele pot genera: a. o accelerare a ritmului respirator; b. aritmii cardiace; c. paralizia mușchilor respiratori. 105. Administrarea de cocaină poate induce: a. hipertermie; b. hipotermie; c. hipoxie. 106. Cianurile poate induce: a. hipoxie celulară; b. hipertensiune arterială; c. convulsii. 107. Stricnina: a. este un alcaloid netoxic; b. agent hipotermic; c. compus convulsivant. 108. Acidul fluorhidric poate provoca: a. hipocalcemia; b. hipercalcemia; c. hiponatremia. 109. Administrarea cărbunelui activat (CA) se face: a. la maxim 24 h de la ingestia toxicului; b. la maxim 4-6 h de la ingestia toxicului; c. într-un raport CA: toxic de 1:30. 110. Care din următoarele purgative osmotice permite eliminarea mai rapidă a unui compus toxic: a. soluție de sulfatul de magneziu 10%; b. soluție de citrat de magneziu 10%; c. soluție de sorbitol 70%. 111. Toxidromul colinergic muscarinic este observat la: a. intoxicația cu organofosforice; b. fumători; c. administrare de antihistaminice. 112. Toxidromul colinergic nicotinic se poate manifesta prin: a. eliberarea receptorilor acetil colinei; b. hipotensiune; c. paralizii ale musculaturii striate. 113. Toxidromul anticolinergic poate fi provocat datorită administrării de: a. carbamați; b. antidepresive triciclice; c. atropină. 114. Pacienților cu toxidromul narcotic (opioid) li se administrează: a. atropină; b. naloxonă; c. cărbune activat. 115. Toxidromul de întrerupere este caracteristic administrării de: a. opiacee; b. organofosforice; c. antidepresive. 116. Administrarea de MDMA (ecstasy) determină instalarea unor simptome caracteristice: a. toxidromului simpatomimetic; b. toxidromului colinergic nicotinic; c. toxidromului anticolinergic.