Blesteme – Tudor Arghezi

Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,

Te blestem să te-mpuţi pe picioare. (…)

Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,

Mormântul cu mocirla stătută.

O unghie pe săptămână

Să-ţi coacă la câte o mână,

Şi-n zilele de sărbătoare

Un deget şi de la picioare.

De pofte să-ţi sece obrazul,

Să-ţi iasă cocoaşă

Şi gâlci şi cucuie-n cămaşă.

Blesteme – Tudor Arghezi

Pe tine, jivină de mare valoare,

Te blestem s-adormi de-a-n picioare
Și când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,
Să-ți fete un șoarece-n palmă.

Mânjit să-ți fie tot ce e curat,

Și puturos tot ce miroase dulce si frumos.
Când ai iubi și tu sa te trezesti că-ți trece
Pe frunte-o mâna moarta, cu mingiierea rece.
Sa te trezesti ca buza ti-o prinde s-o sarute
O hirca jumatate cu carne, si ca pute.