Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI


PROGRAMUL DE STUDIU: HORTICULTURĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI
ANUL DE STUDIU: IV
DISCIPLINA: DREPT ȘI LEGISLAŢIE AGRICOLĂ

REFERAT
CONTRACTUL DE ARENDARE

Autor : Îndrumător:
Erdei (Radu) Renata lect.dr. Gabriela Popoviciu

An univ. 2022 – 2023

- Sesiunea iunie 2023 -


Cuprins

I. INTRODUCERE...............................................................................................3

II. CONTRACTUL DE ARENDARE..................................................................5

III. RISCURILE ÎN CONTRACTUL DE ARENDĂ........................................8

IV. Bibliografie...................................................................................................10

2
I. INTRODUCERE

Prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător
legal de bunuri agricole, denumit arendator, și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor
agricole pe o durată determinată și la un preț stabilit de părți.
Prin bunuri agricole care pot fi arendate se înțelege terenuri cu destinație agricolă, și anume:

 terenuri agricole productive – arabile

 viile

 livezile

 pepinierele viticole, pomicole

 arbuștii fructiferi

 plantațiile de hamei și duzi

 pășunile împădurite

 terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice

 amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare

 drumurile tehnologice

 platformele și spatiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile


neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă

 animalele

 construcțiile de orice fel, mașinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatării
agricole
Arendarea se face prin contract încheiat intre arendator, pe de o parte, si arendaș, pe de alta
parte. Părțile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.
Contractul de arendare se întocmește in scris, cate un exemplar pentru fiecare parte si un
exemplar care se depune la consiliul local in a cărui raza teritoriala se afla bunurile arendate, in
termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de
secretarul consiliului local.

3
Când bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale,
înregistrarea si depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local in a cărui raza teritoriala
este situat bunul arendat.
Contractul de arendare trebuie sa cuprindă:
• părțile contractante si domiciliul sau sediul acestora;
• obiectul contractului, complet si precis determinat; obiectul contractului trebuie sa cuprindă
descrierea amănunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora si planul de
situație al terenurilor;
• obligațiile fiecăreia dintre părți, expres si complet menționate;
• durata arendării;
• arenda, modalitățile si termenele de plata a acesteia;
• răspunderile fiecărei părți; orice suprafață de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de
către arendator se va specifica separat in contract;
• alte clauze convenite de părți si permise de lege.
Părțile vor include in contractul de arendare si clauze de asigurare a bunurilor agricole, care sunt
in sarcina arendașului.
Taxele de redactare si înregistrare a contractului de arenda sunt in sarcina arendașului.
Durata arendării se stabilește de către părți in contractul de arendare.1

1
http://contractearenda.ro/resurse.html, accesata 02.06.2023
4
II. CONTRACTUL DE ARENDARE

Prin contractul de arendare se înțelege o varietate a contractului de locațiune in care o


parte numita arendator, se obliga sa transmită unei alte părți numita arendaș, bunuri agricole in
schimbul unui preț numit arenda.
Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr. 16/1994 ( modificata prin
Legea nr. 58/1995, Legea nr.65/1998, O.U.G. nr. 157/2002, Legea nr. 350/2003, Legea nr. 247/
2005, Legea nr. 223/2006 si Legea nr. 20/2008). Dispozițiile acesteia, se completează cu
prevederile legislației civile, in măsura in care acestea nu ii sunt contrare (vz. art. 26). In
completarea Legii 16/1994, lege speciala in materie, se aplica dispozițiile Noului Cod Civil si
anume art.1836-1850 care prevăd reguli particulare in materia arendării, iar apoi dispozițiile care
guvernează locațiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia
Arendarea se face prin contract scris, încheiat intre arendator pe de o parte , si arendaș pe
de alta parte. Părțile contractante pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Arendașii, persoane
fizice, pot fi cetățeni romani sau cetățeni străini. Arendașii, persoane juridice pot fi de
naționalitate romana sau străină si trebuie sa aibă ca obiect de activitate exploatarea bunurilor
agricole si sa prezinte garanțiile solicitate de arendator.
Contractul de arendare fiind o specie a contractului de locațiune prezinta in general
aceleași caractere juridice.

De aici rezulta ca arendarea are următoarele caractere juridice:


1. Contract sinalagmatic – da naștere la obligații reciproce intre părți, in schimbul
transmiterii folosinței bunurilor agricole, arendașul va plăti arendatorului un preț
numit arenda.
2. Contract cu executare succesiva – obligațiile părților se executa in timp, pe durata
stabilita in contract (durata arendării se stabilește in contract de către părți, iar in
cazul omiterii acestei reglementari perioada va fi cea necesara unui ciclu de cultura
sau unui ciclu complet stabilit de destinația contractului de arendare).
3. Contract comutativ – părțile cunosc întinderea obligațiilor reciproce încă din
momentul încheierii contractului.
4. Contract oneros - ambele părți urmăresc dobândirea unui folos patrimonial in
schimbul propriei prestații. Pentru prestația arendatorului, de a transmite folosința
bunurilor agricole ii corespunde contraprestația arendașului de a plăti arenda.
5. Contract solemn – contractul de arendare trebuie încheiat in forma scrisa sub
sancțiunea nulității absolute [art. 1838 alin.1 C. Civ.].
6. Contract netranslativ de proprietate, ci doar translativ al dreptului de folosință.

5
7. Contract intuitu personae, cel puțin pentru persoana arendașului care trebuie sa
prezinte anumite calități si calificări. In plus Noul Cod Civil art. 1847 interzice
expres subarendarea, sub sancțiunea nulității absolut, si oficiile de arendași.
Părțile contractului sunt arendatorul si arendașul, ele pot fi atât persoane fizice cat si
persoane juridice.
Arendatorul poate fi proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole, cum
ar fi, persoanele care beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,
cărora li s-au eliberat doar adeverințe de proprietate si nu titluri de proprietate.
Arendașul poate fi persoana fizica sau persoana juridica.
Arendașul persoana fizica poate fi orice cetățean roman sau cetățean străin, care are
pregătire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de cunoștințe agricole si
prezinta garanțiile solicitate de arendator.
Nu pot avea calitatea de arendaș, funcționarii publici si salariații din consiliile de
administrație ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor si stațiunilor de cercetare si
producție agricola care au in patrimoniu sau in administrare terenuri agricole proprietate publica.
Arendașul nu poate fi niciodată arendator, întrucât legea interzice, sub sancțiunea nulității
absolute subarendarea totala sau parțială. Arendașul poate însă, cu acordul scris al arendatorului,
sa cesioneze contractul de arendare soțului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole, sau
descendenților săi care au împlinit vârsta de 18 ani.
Acesta poate folosi salariați permanenți sau sezonieri, care se bucura de toate drepturile si
de protecția sociala prevăzută de legislația muncii.
Arendașul are drept de preemțiune, care se exercita in conformitate cu art.1841 C.Civ. cu
trimitere la regulile generale art. 1730-1740 C. Civ., cu privire la bunurile agricole arendate in
cazul in care arendatorul dorește sa vândă aceste bunuri.

Arenda:
Arenda este contraprestația pe care o datorează arendașul arendatorului, adică prețul
folosinței bunurilor agricole transmise spre exploatarea arendașului.
Rămâne la libera apreciere a părților să stabilească forma arendei (o suma de bani, o
cantitate de produse agricole , plătibilă în natură, în fructe sau sub o formă mixtă) și cuantumul
ei, fără a exista o limită minimă și una maximă legală.
Este obligatoriu însă, stipularea în contract a arendei, modalitățile și termenele de plată a
acesteia, obligația executării acestei îndatoriri contractuale și faptul că „plata arendei se face
potrivit înțelegerii părților contractante și se executa la termenele și la locul stabilite in
contract”.
Legea indică numai anumite elemente orientative de stabilire a arendei: potențialul de
producție a terenului, gradul de accesibilitate a mecanizării, amenajările de îmbunătățiri funciare
sau de rasa, vârsta, starea biologică în cazul efectivelor de animale etc.

6
III. RISCURILE ÎN CONTRACTUL DE ARENDĂ

Arenda constituie unul dintre contractele principale reglementate în orice legislație


contemporană, reprezentând un instrument necesar și util desfășurării unei agriculturi moderne și
eficiente. Ca orice contract special, și cel de arendă este de o mare complexitate ce ține mai
degrabă de lumea juriștilor, însă interesul cunoașterii exacte a consecințelor încheierii unui
asemenea contract este mult mai larg. Iată de ce ne propunem a prezenta aspecte legate de
reglementarea riscurilor în contractul de arendă.
Potrivit art. 21 din legea arendei, părțile pot stabili de comun acord, „cazurile şi limitele
suportării daunelor produse de calamitățile naturale” la fel cum pot prevedea şi „suportarea
pierderilor totale sau parțiale ale bunurilor arendate, ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forță
majoră”.
Din analiza acestui text se observă că legea nu rezolvă în nici un fel problema suportării
riscurilor în materia arendării, rezolvarea problemei fiind lăsată în grija părților, acestea putând a
se înțelege asupra suportării riscului, posibilitate pe care ele ar fi avut-o chiar și în lipsa acestor
prevederi din lege, potrivit prevederilor codului civil ce completează dispozițiile legii speciale
(art.26).
Analizând textul art. 21 din lege, vedem că in alin.1 se vorbește despre daunele produse de
calamități naturale iar în alin. 2 despre pierderea totală sau parțială a bunurilor arendate în urma
unor cazuri fortuite sau forță majoră, dar și calamitățile naturale sunt cazuri fortuite sau de forță
majoră, fapt care duce la concluzia, apărută în literatura de specialitate, că legiuitorul, folosind o
terminologie imprecisă, a făcut de fapt referire, în cele două aliniate, la riscul lucrului pe de o
parte și pe de altă parte la riscul contractului de arendă.
Riscul lucrului, rezultă de fapt din pierderea fortuită a bunurilor arendate şi se suportă,
potrivit regulilor generale, de către proprietarul arendator. În cazul în care contractul de arendă
nu este încheiat de către proprietar ci de către un alt titular de drept real (de exemplu
uzufructuar), acesta va suporta și el riscul proporțional cu dreptul pe care îl are asupra lucrului.
Arendașul având în detenția sa bunurile arendate și fiind obligat să ia măsuri în vederea
păstrării lor în bune condițiuni și să le restituie în starea în care au fost preluate, el va trebui să
facă dovada că nu este vinovat de pierderea produselor, pierderea fiind determinată de o cauză ce
nu-i este imputată (caz fortuit sau forță majoră), excepție face cazul în care acesta a fost deja pus
în întârziere pentru neexecutarea obligației de restituire a bunului, către proprietar şi dacă nu face
dovada că bunul ar fi pierit dacă era la arendator.
Riscul contractului, este soarta obligației arendașului de a plăti arenda.
Aceasta apare sub două aspecte:
- în cazul pierderii fortuite a bunului, riscul contractului este suportat de cel ce are
obligația de a asigura folosința bunului, acesta ne mai putând cere arendașului plata arendei. Într-
o atare situație, contractul se desface de drept, în cazul pierderii totale iar în cazul pierderii
7
parțiale, arendașul poate cere a reducere proporțională a plății arendei sau o reziliere judiciara a
contractului, dacă scopul pentru care a fost încheiat nu mai poate fi realizat.
- În cazul pierderii recoltei, a producției, dacă în contract nu există nici o prevedere, se va
merge pe dreptul civil ce completează materia, deoarece legea arendei nu are nici o prevedere în
acest sens. De exemplu, dacă în contract se prevede că arenda reprezintă o cotă parte din
producție, pierderea recoltei se va suporta proporțional cu această cotă, indiferent dacă cota parte
urma să fie prestată în natură sau în echivalent.
În cazul în care se pierd produsele după recoltare şi nu recolta, pierderea va fi suportată
proporțional cu cota de arendă, dacă arenda trebuia plătită în natură ( și arendatorul și arendașul
fiind considerați proprietari), dacă însă trebuia plătită prin echivalent în lei la prețurile practicate
pe piața locală la data plății arendatorul nu va suporta riscul pierderi lor deoarece el nu are
calitatea de proprietar ci este doar creditorul unei creanțe bănești.
Problema apare atunci când prin contractul de arendă se prevede ca preț al arendei o
cantitate determinată de produse agricole sau echivalentul în lei al acesteia. În literatura de
specialitate această problemă a fost rezolvată potrivit legislației civile în sensul că riscul pieirii
fortuite a recoltei este suportată de regulă de arendaș, deoarece cuantumul arendei nu depinde de
mărimea recoltei, indiferent că se plătește în natură sau în echivalent. Excepție de la această
regulă face doar cazul contractului de arendă încheiat pe un an și dacă înainte de a fi culeasă
recolta s-a pierdut cel puțin jumătate din ea, când arendașul poate cere o reducere proporțională a
arendei.
Deoarece părțile sunt libere să stabilească în contract clauzele referitoare la suportarea
riscurilor, este recomandabil ca în fiecare contract de arendă, aceste clauze să fie expres
prevăzute și clar exprimate, fiind de strictă interpretare.

8
IV. Bibliografie

1. Dumitru Florescu, Contracte civile, Editura Universul Juridic, București 2011

2. Noul Cod Civil, Editura C.H. Beck, București 2011

3. Popoviciu, G.(2012) , Drept si legislație agricola , Editura Univ. din Oradea , p 68-76

4. *** http://contractearenda.ro/resurse.html accesat la data de 02.06.2023

S-ar putea să vă placă și