Executat langa Mitropolie

PRIMUL CONSERVATOR

Barbu Catargiu a calatorit la Londra, a invatat la Paris si s-a intors la Bucuresti sa ajute la
reorganizarea tarii dupa Revolutia de la 1848. Cuza l-a numit prim-ministrul intaiului guvern
roman, iar la 8 iunie 1862, adversarii politici l-au executat in public.

Prim-ministrul Romaniei, asasinat. Aceasta veste a facut inconjurul tarii in iunie 1862, dupa
numai trei ani de la infaptuirea Unirii. Barbu Catargiu, om providential, cu misiunea de a
sterge deosebirile de organizare dintre Moldova si Muntenia, cadea impuscat de fanatici sub
clopotnita din Dealul Mitropoliei. Glontul a intrat prin osul craniului si a alunecat pe coloana
vertebrala. Asasinarea presedintelui Consiliului de Ministri a inmarmurit istoria.

BUNA EDUCATIE.

Barbu Catargiu s-a nascut la 26 octombrie 1807, in Bucuresti, fiu al marelui Vornic Stefan
Catargiu si al Titei Vacarescu. Tatal a cladit un sfant lacas pe mosia Maia, "drept multumire ca
Dumnezeu le-a daruit ca fiu pe Barbu", copil sensibil cu inclinatii artistice, elev la scoala
greceasca si, mai tarziu, student la Paris, in Drept, Filosofie, Economie Politica, Litere. Mediul
revolutionar francez l-a stimulat pe Barbu, cocon de boier, sa sprijine renasterea nationala in
imperiile absolutiste. Intors din strainatate in 1834, el ia parte la formarea Societatii
Filarmonice, sustinand tiparirea de carti in limba romana impotriva vointei guvernului din Tara
Romaneasca, condus de Alexandru Ghica. Barbu Catargiu scria in articolele sale cat de
importanta a fost Societatea Filarmonica in emanciparea culturii romane: "Trei ani sunt de
cand vointa unui om (...) facu pentru intaia oara pe roman sa ia masca comica si sa faca sa
rasune pe scena asta limba ce cu 15 ani mai inainte socotea cineva ca nu este in stare sa
exprime decat cunostintele muncitorului sau cel mult ratacitele idei ale logofetilor vremii".

NOUL ORATOR.

In 1837, boierul Catargiu candideaza pentru Obsteasca Adunare si castiga voturile alegatorilor
din judetul Teleorman in calitate de opozant al administratiei lui Ghica. Intra in dezbaterile de
la tribuna Adunarii si uimeste audienta cu talentul sau retoric. George Bibescu, principele
oratorilor romani de pe atunci, l-a felicitat pe tanarul parlamentar zicandu-i: "Vere, iti cedez
locul meu, m-ai intrecut!". Cariera sa abia incepea in 1843, cand principele George Bibescu il
numeste in functia de director la Departamentul Dreptatii. Urmeaza anii Revolutiei de la ’48 si
Barbu Catargiu paraseste tara, deranjat de pasoptisti, pe care ii considera "tineri lipsiti de
experienta politica, admiratori infocati ai institutiilor franceze si cunoscatori superficiali ai
Marii Revolutii".

INSTINCT POLITIC.

Din 1857, Catargiu a purtat lupte oratorice impotriva liberalilor lui Mihail Kogalniceanu.
Acestia doreau excluderea deplina a boierilor de la Divanul ad-hoc, organ prin care tara era
chemata sa-si exprime dorintele fata de Europa. Barbu declama profetic de la tribuna Adunarii
Deputatilor: "Temeti-va, domnilor, temeti-va, ca va veni o vreme cand vi se va masura cu
masura cu care masurati altora astazi. (...) Stiti bine, d-lor, ca si d-voastra va numiti boieri de
catre clasele mai de jos". Critica liberalilor "rosii" reuseste sa-l tina departe de lucrarile
Divanului ad-hoc, astfel ca liderul conservatorilor isi concentreaza activitatea in sanul
propriului partid. La alegerile de la sfarsitul anului 1858 pentru Camera Electiva, coconul Barbu
castiga sufragiile micilor proprietari din Ialomita si sustine Unirea prin alegerea lui Alexandru
Ioan Cuza in Muntenia.

ORA CINCI.

Urmeaza trei ani de convulsii politice, din cauza ca guvernele Moldovei si Munteniei ajungeau
cu greu la vreun acord. Cuza il cheama pe Barbu Catargiu, fost presedinte al Consiliului de
Ministri de la Bucuresti (30 aprilie-12 mai 1861), sa formeze guvernul comun celor doua
provincii, iar la 22 ianuarie 1862 il numeste prim-ministru al primului guvern al Romaniei.
Liberalii, temperamente febrile, agitate fulgerau catre guvernul conservator, mai cumpatat si
rational. Problema improprietaririi reprezenta marul discordiei. Catargiu pleda pentru "a pune
la dispozitia tuturor taranilor parti de pamant cu preturi cuviincioase".
In ziua asasinatului, Catargiu a tinut ultimul sau discurs in sedinta Adunarii Deputatilor, prin
care cerea anularea unei serbari a liberalilor, considerata sursa de agitatie populara.
La ora 17:00, primul ministru a urcat in trasura prefectului de politie. Cand a intrat sub turnul
din Curtea Mitropoliei, s-a auzit o detunatura de pistol. Nici azi nu stim cine au fost criminalii.
"Dupa veacurile de lupte crude si de izbanzi stralucite, venira veacuri de nenorociri si
umilinta, care facand sa caza armele din mainile romanilor, nobletea singura putea fi chemata
a mai sprijini drepturile primejduite ale tarii; boierimea, precum le sprijinise cu armele in
mana in vremile trecute, se nevoi a le apara prin mijloacele iscusintei, moderatiei,
intelepciunii si, vai!, chiar ale umilintei"
Fragment din discursul "Cine zicea boier – zicea ostas, zicea viteaz", 24 iunie 1859
"Pacea, domnilor, pacea si odihna sunt scaparea tarii, si voi prefera moartea mai inainte de a
calca sau a lasa sa se calce vreuna din institutiile tarii!"
Ultimele cuvinte ale lui Barbu Catargiu, spuse in fata Adunarii Deputatilor
"AU INTRAT CU TOPOARELE IN PADUREA LUI CATARGIU"

Initial, Barbu Catargiu a fost

inmormantat in biserica satului,

ridicata la 1807 in cinstea nasterii sale.

Mai tarziu, trupul i-a fost mutat alaturi

de cel al sotiei, in cripta din capela familiei

Satul Maia din judetul Ialomita era mosia preferata a lui Barbu Catargiu. Aici,
boierul avea 450 ha de teren arabil, vita-de-vie, livezi, helestee, paduri. Un
palat si un conac legate intre ele printr-o alee de salcami japonezi. In jurul
lacului, peisagistul Mayer, cel care amenajase Cismigiul, i-a facut lui Barbu un
parc in stil englezesc. Pentru ca in palatul de la Maia se aduna peschesul platit
de domnitorul moldovean Portii otomane, Barbu amenajase o camera speciala,
imbracata in scoarta de copac. Din toate acestea s-a ales praful. Dupa moartea
lui Barbu si a sotiei sale, Ecaterina Paravicini, nascuta la Odessa si inrudita cu
tarina, palatul a fost transformat in pension pentru domnisoare din familiile
scapatate. Pana in 1918, pensionul a functionat sub patronajul tarinei, oferind
educatie aleasa si dota suficienta pentru 20 de fete. In timpul celui de-al
doilea razboi mondial, mosia Maia a devenit lagar pentru prizonierii rusi ai
armatei romane, iar cand a venit armata rosie parca au coborat din cer
lacustele.
Palatul, conacul, grajdurile de calesti, casa de vanatoare au fost devastate.
Comunistii au daramat ce mai statea in picioare, asa ca azi doar scoala
construita de Barbu Catargiu mai dovedeste preocuparea boierului pentru satul
natal. Prin grija preotului, capela familiei a ramas neatinsa. "Comunistii,
satenii au furat icoanele imparatesti, bastonul lui Barbu cu ochi de safire,
piatra funerara, cristelnita de botezat copiii din Maia, potirele rusesti,
sipetele, bijuteriile, chivotul, sfita in fir de aur. Ce am putut salva am depus
intr-un muzeu de langa capela", povesteste preotul Marinescu. Din cauza ca
nimeni din familie nu a venit sa revendice resturile de avere, satenii au pornit
la cucerirea fostelor domenii boieresti. "In patru zile, satul vecin a taiat
jumatate din parcul amenajat de Mayer si, cand au intrat cu topoarele sa taie
padurea lui Catargiu, am chemat politia sa-i oprim", spune administratorul
Muzeului "Barbu Catargiu".
RADACINI IN EVUL MEDIU
Numele Catargiu apare intr-un document datat 15 iulie 1604, in care Ioan
Catargiu e numit "vel-Spatar" la curtea domnitorului Radu Serban Basarab. Alt
act vorbeste de marele Ban Ienache Catargiu (1621), ban al Craiovei, inrudit
prin alianta cu puternica familie a Buzestilor. In 1633, dupa mazilirea lui Leon
Voda Tomsa, banul Ienache l-a sprijinit la tron pe pretendentul care avea sa
piarda lupta pentru domnie si a fost nevoit sa fuga in Moldova. Membrii
familiei, neimplicati politic, au ramas in Muntenia. Din aceasta ramura nu se
vor naste personalitati istorice pana la Barbu Catargiu.

MIRACOLE SI SEMNE INAINTE DE MOARTEA LUI BARBU

Pe vremea studiilor la Paris, Barbu Catargiu si Barbu Stirbei isi cautasera
viitorul in proorocirile unei vrajitoare, m-lle Lenormand. Faimoasa ghicitoare i-
a prevestit lui Stirbei ca va purta coroana, iar lui Catargiu ca va muri de
moarte violenta. Destinul incepea sa se implineasca. Intors in tara, Catargiu si-
a reluat functia de director al Departamentului Dreptatii si l-a slujit pe Barbu
Stirbei, devenit domnitor in iunie 1849. Catargiu a inaintat in ierarhia politica
la rangul de vornic, apoi de logofat, pana a ajuns primul prim-ministru al
Romaniei.
Se spune ca in dupa-amiaza cand Barbu murea de glont sub turnul din Curtea
Mitropoliei, deasupra mosiei Maia s-a iscat o furtuna si a cazut o cruce. Sotia
lui se afla acasa pentru a pregati primirea boierilor moldoveni sositi de la
Bucuresti. Dna Catargiu a fost martora la semnul ce a insotit moartea sotului si
a lasat scris in cripta familiei: "Crucea a fost smulsa din varful bisericii de o
vijelie ingrozitoare in aceiasi zi ora si minutu 8 iunie 1862,5 ore d.a.".
CONTINUITATE PRIN RUDE COLATERALE
Barbu Catargiu a avut o singura fiica, pe Marita, care a murit fara copii, astfel
incat familia s-a continuat prin Alexandru Catargiu, frate al raposatului prim-
ministru. Pe aceasta linie, in secolul XX apare Alexis Catargiu, compozitor si
diplomat la Paris in timpul Marelui Razboi. "El a avut doi baieti, pe Barbu, mort
in diplomatie la Buenos Aires, si pe Alexis, care in prezent este grav bolnav",
ne-a declarat istoricul Georgeta Filitti, ruda prin alianta cu familia Catargiilor.
Acum doi ani, la Bucuresti s-a stins din viata Henry Catargiu, pictor.