Nicu Albu:

Născut în 1853 la Piatra Neamț, Nicu Albu a fost un om de afaceri și politician de

excepție. A ocupat funcții cheie - primar, prefect, deputat și senator - contribuind decisiv la
dezvoltarea orașului natal și a întregului județ Neamț.
A sprijinit industria și comerțul local, facilitând construirea de șosele, poduri, străzi și
chiar a vitalei linii ferate Bacău-Piatra Neamț. A adus iluminatul electric în oraș, a creat Parcul
Cozla, o oază verde, și a construit școli, punând accent pe educație. Liberal convins, Albu a
cultivat prietenii cu personalități marcante precum Doamna Elena Cuza, I. L. Caragiale și
chiar Prințul Ferdinand. A încurajat apariția publicațiilor liberale și literare precum „Mișcarea”,
„Propășirea” și „Munca”.1
Perioada 1901-1904, când Nicu N. Albu a fost primar, a reprezentat o epocă de aur
pentru modernizarea orașului Piatra Neamț. Viziunea sa amplă și spiritul tenace au dus la
realizări impresionante. Bulevardul Ferdinand, o arteră importantă, a fluidizat traficul și a adus
un aer modern orașului. Strada C. V. Andrieș a descongestionat zonele aglomerate, iar
Strada Zânelor a oferit un plus de farmec orașului. Clădiri administrative esențiale, precum
primăria și pompieria, au fost renovate, oferind spații mai bune pentru funcționare. O seră de
flori a adus un strop de culoare și relaxare, iar primul blocaj de piatră al râului Bistrița a sporit
siguranța locuitorilor împotriva inundațiilor. Rețeaua de apă potabilă a asigurat accesul la o
necesitate fundamentală, prelungirea căii ferate a îmbunătățit infrastructura, iar consolidarea
muntelui Cozla a prevenit eventuale alunecări de teren. Mandatul lui Albu a marcat un punct
de cotitură pentru Piatra Neamț, transformându-l într-un oraș mai prosper, mai frumos și mai
sigur.2
Nicu N. Albu a murit în 1908, lăsând în urmă o moștenire impresionantă și o amintire
vie în inimile locuitorilor din Piatra Neamț.

Lascăr Catargiu:

Lascăr Catargiu (1823-1899) a fost o figură centrală a politicii românești din secolul al
XIX-lea. Personalitate complexă și uneori contradictorie, Catargiu a marcat semnificativ istoria
țării prin contribuțiile sale la modernizarea României, la obținerea independenței și la
consolidarea monarhiei.
Născut la Iași în 1823, Catargiu provenea dintr-o familie boierească cu o istorie bogată.
Un strămoș al său, exilat de Matei Basarab în secolul al XVII-lea, s-a stabilit ulterior în
Moldova.3 Familia Catargiu a dat țării oameni de seamă, printre care boieri, politicieni și
militari.

1
Cetățeni de onoare ai municipiului Piatra Neamț, Consiliul Local Piatra Neamț, Ed. Răzeșu, p.11
2
Ibidem, p. 12
3
Constantin C. Giurescu, Istoria României în secolul al XIX-lea (ed. a III-a revăzută și adăugită), București, Editura
Enciclopedică, 2007, p. 242.
 Catargiu a urmat studii la Academia Mihăileană din Iași, unde a excelat în domeniul
literelor și al dreptului. A completat studiile în Franța și Italia, unde a intrat în contact cu ideile
liberale și democratice ale epocii.4
Revenit în Moldova în 1848, Catargiu a aderat la petiția-proclamație adresată
domnitorului Mihail Sturza, cerând reforme politice și sociale. Atitudinea sa i-a atras
surghiunul pe una din moșiile familiei sale din ținutul Neamț.5
După reîntoarcerea din exil, Catargiu a ocupat funcția de prefect al poliției din Iași sub
domnia lui Grigore Alexandru Ghica. A participat la "divanul ad-hoc" al Moldovei din 1857,
unde opiniile sale conservatoare l-au propulsat ca un candidat serios la tronul Moldovei în
1859. Deși a refuzat candidatura, Catargiu a susținut Unirea Principatelor Române și a jucat
un rol important în formarea noului stat. Sub domnia lui Cuza, Catargiu a devenit lider al
opoziției, criticând politica domnitorului considerată prea liberală și centralizatoare. A
participat la complotul care a dus la abdicarea lui Cuza în 1866.6
După abdicarea lui Cuza, Catargiu a fost unul dintre principalii artizani ai aducerii pe
tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. A deținut funcția de prim-ministru de
patru ori, contribuind semnificativ la modernizarea României prin reforme administrative,
economice și militare. Catargiu a jucat un rol crucial în obținerea independenței României. În
1876, a dat instrucțiuni agenților diplomatici români pentru a sonda receptivitatea guvernelor
străine la o declarație unilaterală de independență. A condus țara în timpul Războiului de
Independență din 1877-1878, contribuind la victoria finală a României.7
Lascăr Catargiu a rămas o figură activă în politica românească până la moartea sa în
1899. A condus diverse guverne și partide, contribuind la consolidarea monarhiei și la
dezvoltarea României moderne. Prin contribuțiile sale la modernizarea țării, la obținerea
independenței și la consolidarea monarhiei, Catargiu a marcat semnificativ evoluția României
din secolul al XIX-lea.
Lascăr Catargiu a fost un politician complex și uneori controversat, dar un patriot
convins și un om de stat de excepție. A dedicat întreaga sa viață prosperității României și a
contribuit semnificativ la transformarea țării într-un stat modern și independent.

Ștefan Catargiu:

Ștefan Catargiu (1789-1866) a fost un boier moldovean care a jucat un rol important în
politica și administrația Principatului Moldovei în prima jumătate a secolului al XIX-lea. A
deținut funcții importante, precum vornic al Țării de Jos, membru al Căimăcămiei de Trei și
ministru de interne. De asemenea, a fost un susținător al reformelor și al modernizării
Moldovei.
Ștefan Catargiu s-a născut într-o familie boierească veche și bogată. A urmat studii la
Academia Domnească din Iași și a intrat în administrația publică la o vârstă fragedă. A ocupat
diverse funcții administrative și politice, câștigând respectul și admirația contemporanilor. El a
contribuit semnificativ la modernizarea Moldovei. A sprijinit reformele administrative,

4
Ibidem, p. 242
5
Ibidem, p. 243
6
Ibidem, p. 243-244
7
Constantin Stan, Lascăr Catargiu: O personalitate controversată a secolului al XIX-lea, Iași, Editura Institutului
Cultural Român, 2009, p. 172-174.
economice și sociale, fiind un adept al ideilor liberale. De asemenea, a fost un susținător al
Unirii Principatelor Române.8
Realizările lui Ștefan Catargiu au marcat semnificativ istoria Moldovei. El a contribuit la
modernizarea țării prin elaborarea Codului Calimachi, un important cod civil și penal care a
pus bazele unui sistem juridic modern. De asemenea, a înființat primele școli moderne,
contribuind la educația generațiilor viitoare și la progresul cultural al Moldovei. Catargiu a
susținut modernizarea agriculturii și a industriei, stimulând economia și prosperitatea țării. Un
ideal pentru care a luptat cu perseverență și dedicare a fost Unirea Principatelor Române. 9
Ștefan Catargiu este o personalitate emblematică a Moldovei secolului al XIX-lea. Prin
eforturile sale neobosite, a contribuit la transformarea Moldovei într-o țară modernă și
prosperă.

Mihail Sadoveanu:

Mihail Sadoveanu (1880-1961) a fost un scriitor român prolific, considerat unul dintre
cei mai importanți prozatori ai secolului XX. Opera sa vastă cuprinde romane, nuvele,
povestiri, basme și scrieri de călătorie, fiind caracterizată prin lirism, sensibilitate și o bogată
imagistică.
S-a născut la 5 noiembrie 1880 la Pașcani, județul Iași, într-o familie de boieri
moldoveni. A urmat studiile primare și secundare la Pașcani și Fălticeni, apoi a studiat dreptul
la Universitatea din București. Deși s-a orientat spre o carieră juridică, pasiunea sa pentru
literatură l-a determinat să renunțe la avocatură și să se dedice scrisului.
Debutul literar lui Sadoveanu a avut loc în 1904, cu povestirea "Dureri înăbușite",
publicată în revista Convorbiri literare. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase
reviste literare importante ale epocii, precum Sămănătorul, Viața Românească și Flacăra.
Opera lui Sadoveanu se distinge prin varietatea tematică și stilistică. Scriitorul a explorat o
multitudine de subiecte, de la istorie și folclor la viața rurală și frumusețea naturii românești.
Stilul său se caracterizează prin lirism, sensibilitate și o bogată imagistică. Sadoveanu
excelează în descrierea naturii, reușind să creeze o atmosferă fascinantă și evocatoare.
Câteva dintre cele mai importante opere ale lui Sadoveanu includ romane precum Baltagul
(1930), Frații Jderi (1935-1942) și Neamul Șoimăreștilor (1955-1961). De asemenea, a
excelat în nuvele și povestiri, printre cele mai cunoscute fiind Hanu-Ancuței (1928), Oameni și
lupi (1931) și Nopțile de Sânziene (1934). Nu trebuie uitate nici basmele sale, opere magice
precum Creangă de aur (1908) și Povești de vitejie și de dragoste (1936). 10
Mihail Sadoveanu este un scriitor de o importanță majoră pentru literatura română.
Opera sa vastă și diversă a îmbogățit tezaurul cultural românesc și a inspirat generații de
scriitori. Sadoveanu a fost un maestru al prozei românești, a cărui operă va continua să fie
apreciată și citită de generațiile viitoare.

Visarion Puiu:

8
Constantin C. Giurescu, Istoria României în secolul al XIX-lea (ed. a III-a revăzută și adăugită), București, Editura
Enciclopedică, 2007, p. 222-223
9
Ibidem, p. 222- 224
10
George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Minerva, 1982, passim.
 Visarion Puiu, născut Victor Puiu la Pașcani în 1879 într-o familie preoțească, a fost o
personalitate complexă a Bisericii Ortodoxe Române, al cărui destin s-a intersectat cu
evenimente dramatice din istoria secolului XX. Activitatea sa a stârnit controverse, făcându-l
un personaj fascinant și enigmatic.
A urmat cursurile Seminarului Teologic din Roman și Iași, apoi Facultatea de Teologie
din București. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, unde a primit numele de Visarion. A
fost hirotonit diacon în 1905 și preot în 1906. A urmat studii de specializare la Academia
Teologică din Kiev.11
După revenirea din Rusia, Visarion Puiu a ocupat diverse funcții importante în Biserica
Ortodoxă Română. A fost profesor la Seminarul Teologic din București, vicar al Arhiepiscopiei
de București și episcop al Argeșului. În 1935 a fost numit Mitropolit al Bucovinei. 12
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Visarion Puiu a condus Misiunea Ortodoxă
Română în Transnistria, teritoriu aflat sub ocupație germană. Aici, a avut o relație tensionată
cu administrația nazistă, refuzând să se supună ordinelor care contraveneau principiilor
Bisericii. A contribuit la salvarea de vieți omenești și la protejarea patrimoniului cultural
românesc din zonă.13
După finalul războiului, Visarion Puiu a ales refugierea în Germania, unde a continuat
să conducă o Biserică Ortodoxă Română independentă în exil. Regimul comunist din
România l-a condamnat la moarte in absentia, acuzându-l de colaborare cu naziștii. A murit în
1964 la Viels-Maisons, Franța.14 Biserica Ortodoxă Română l-a caterisit pe Puiu în 1950, dar
l-a reabilitat post-mortem în 2007, recunoscând complexitatea personalității sale și
contribuțiile sale la viața Bisericii.15
Moștenirea lui Visarion Puiu rămâne una contradictorie. Opera sa teologică și culturală
este încă studiată și dezbătută de istorici și teologi, încercând să descifreze personalitatea
acestui ierarh controversat, marcat de tumultul secolului XX. Pentru a înțelege mai bine figura
lui Visarion Puiu, este necesară o analiză detaliată a contextului istoric și a acțiunilor sale
concrete. Studierea documentelor din epocă, a memoriilor și a interpretărilor istoricilor ne
poate ajuta să conturăm o imagine mai completă a acestui personaj fascinant, care a
influențat destinul Bisericii Ortodoxe Române în momente de cumpănă.

Dumitru Almaș:

Dumitru Almaș (1908-1995) a fost un scriitor român prolific, cunoscut mai ales pentru
romanele sale istorice și biografiile romanțate. A fost un autor apreciat de publicul larg, dar și
de critica literară, fiind distins cu numeroase premii. Pe lângă activitatea sa literară, Almaș a
fost și un profesor dedicat, care a format generații de elevi și studenți.
Dumitru Almaș s-a născut în 1908, în satul Negrești din județul Neamț. A urmat
cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, unde a studiat istoria și geografia. A
debutat ca scriitor în 1942, cu volumul de povestiri "O poveste cu-n arici". De-a lungul carierei
sale, a publicat numeroase romane istorice, printre care "Cetatea Neamțului", "Ștefan cel
Mare și Sfânt", "Mihai Viteazul" și "Horia, Cloșca și Crișan". A scris și biografii romanțate ale
11
Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (coord.), Dicționarul scriitorilor români, 2000, p. 844
12
Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 1930, vol. II, p. 456.
13
Florentin Țuculea, Mitropolitul Visarion Puiu și Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria (1941-1944), Iași, Editura
Trinitas, 2017, p. 13-20, 45-50, 89-95.
14
Ioan Scurtu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist (1948-1989), București, Editura Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului, 2004, p. 156-160.
15
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX, Iași, Editura Trinitas, 2008, p. 380-
385.
unor personalități marcante ale istoriei românești, cum ar fi Nicolae Bălcescu, Ion Creangă și
Mihail Kogălniceanu.16
Stilul lui Dumitru Almaș se caracterizează prin claritate, concizie și o bogată
documentare istorică. Scrierile sale sunt pline de suspans și aventură, reușind să captiveze
cititorii de toate vârstele. Almaș a avut un talent deosebit pentru a reda atmosfera epocilor pe
care le descria, dar și pentru a contura personaje complexe și memorabile. Dumitru Almaș a
avut un impact semnificativ asupra literaturii românești. Scrierile sale au contribuit la
popularizarea istoriei naționale și la cultivarea sentimentului patriotic. A fost un scriitor
apreciat deopotrivă de critici și de public, iar opera sa continuă să fie citită și apreciată și
astăzi.17
Dumitru Almaș a lăsat în urma sa o operă vastă și valoroasă, care a îmbogățit literatura
românească. Scrierile sale vor continua să inspire și să educe generații viitoare de cititori. El
a fost un scriitor prolific și talentat, care a adus o contribuție importantă la literatura
românească. Opera sa va rămâne o mărturie a talentului său literar și a pasiunii sale pentru
istoria națională.

George Panu:

George Panu (1848-1910) a fost o personalitate complexă a României, un intelectual

de o vastă cultură, un spirit vizionar și un pionier al turismului montan. Deși s-a născut în
Galați, a dezvoltat o legătură strânsă cu județul Neamț, în special cu Muntele Ceahlău și
Durăul, unde a contribuit semnificativ la dezvoltarea turismului.
Născut în 1848, George Panu a urmat studii de litere, istorie și drept la Paris și
Bruxelles. A fost membru al Junimii, o societate culturală importantă din Iași, și a colaborat la
numeroase publicații. A intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal, dar a
părăsit partidul din cauza divergențelor de opinie. A fondat propriul partid, Partidul Democrat
Radical, și a promovat idei precum republicanismul, votul universal și reformele agrare.18
George Panu a fost un pasionat al muntelui și a petrecut mult timp explorând Ceahlăul.
A construit adăposturi pentru turiști, a marcat trasee montane și a promovat frumusețea
muntelui prin articole și conferințe. A fost un susținător al construirii șoselei pe valea Schitului
și a contribuit la modernizarea Durăului.19
George Panu a murit în 1910, la vârsta de 62 de ani. A lăsat în urmă o operă bogată,
care include studii istorice, articole politice și literare. Deși a fost o personalitate importantă a
epocii sale, astăzi este mai puțin cunoscut. O placă de marmură pe un perete al clopotniței de
la Durău este singura mărturie a contribuțiilor sale semnificative la dezvoltarea turismului
montan în zonă.
George Panu a fost un spirit vizionar care a avut un impact semnificativ asupra
dezvoltării turismului montan în România. A contribuit la promovarea frumuseții Muntelui
Ceahlău și a facilitat accesul turiștilor la această zonă. Deși astăzi este mai puțin cunoscut,
merită să fie reamintit și apreciat pentru contribuțiile sale valoroase.

16
Dicționarul scriitorilor români, București, Editura Fundația pentru Cultură și Educație "Gheorghe Lazăr", 2001, p. 42-
43.
17
Eugen Simion, Istoria literaturii române, București, Editura Universitară, 2008, p. 540-542.
18
Viorel Nicolau, George Panu - un ctitor al Ceahlăului, Piatra Neamț, Editura Cetatea Neamțului, 2008, passim.
19
Ibidem, passim.