1. Laudă omului, p.

107
2. Continuitate, p.108
3. Geneza, pp.108-109
4. Vârsta de aur a dragostei, pp. 109-110
5. Leoaică tânără, iubirea, pp.110-11
6. Îmbrățișarea, p.111
7. Visul unei nopți de iarnă, pp.111-112
8. Amfion, constructorul, pp.113-115
9. Mișcare în sus, pp. 115-116
10. „De-a sufletul”, pp.116-117
11. Sînt un om viu, pp.117-119
12. Cântec, pp.119-120
13. Poveste sentimentală, p.120
14. Ploaie în luna lui Marte, p.121
15. Viața mea se iluminează, pp.121-122
16. Mi-amintesc cu uimire, p.122
17. Oră fericită, pp.123-124
18. Epilog la lumea veche, pp.124-125
19. Cântec, pp.125-126
20. Cu o ușoară nostalgie, pp.126-127
21. La-nceputul serilor, pp.127-128
22. Dansul, pp.128-129
23. Cântec fără răspuns, p.129
24. Clar de inimă, p. 130
25. Poem, p.130
26. Sfârșit de anotimp, pp.130-131
27. Emoție de toamnă, p. 131
28. Poetul și dragostea, p.132
29. Cântec de om, pp.132-133
30. Spre Andromeda, pp.133-134
https://ro.wikipedia.org/wiki/Andromeda_(galaxie)

AMFION (în mitologia greacă), fiul lui Zeus, și al Antiopei. Avea o liră fermecată, primită în dar
de la Hermes, la acordurile căreia pînă și pietrele se puneau, vrăjite, în mișcare.
Argus sau Argus Panoptes era un titan din mitologia greacă, dotat cu trup atletic și înzestrat cu
însușirea de a vedea cu tot corpul, care îi era presărat cu 1000 de ochi, motiv pentru care era
cunoscut și sub numele de Argus Panoptes (în greacă Ἄργος Πανόπτης). Pentru agerimea sa
vizuală și pentru vigilența sa, a fost pus de zeii olimpieni să le vegheze existența. Când Hera a
prefăcut-o în vacă pe rivala sa Io (preoteasă la templul zeiței Hera), Argus a fost pus paznicul
acesteia. El a fost omorât de Hermes (zeul pastoral) din ordinul lui Zeus, iar Hera i-a strămutat cei
1000 de ochi pe coada păunului (pasărea sacră a Herei).