Esop si ale sale fabule

Esop, sau Aesop (cuvant originar din grecescul "aisopos", insemnand "(sclav) ind
oit de spate"), supranumit parintele fabulei, a trait cu aproximatie intre anii
620 si 560 inainte de Hristos. Fabulele lui Esop continua pana in zilele noastre
sa ilustreze lectii morale si subiecte adeseori folosite in poeziile, filmele,
piesele de teatru si desenele animate destinate copiilor, dar si adultilor.

Locul de nastere al lui Esop nu este sigur, fiind revendicat atat in Tracia, cat
si in Frigia, Etiopia, Samos sau Sardes. Exista foarte putine informatii legate
de viata sau biografia sa, cu exceptia faptului ca a fost sclav in Sardes, si a
fost ucis de catre locuitorii din Delphi. Desi Herodot nu mentioneaza din ce pr
icina a fost omorat, se spune ca la mijloc ar fi fost sarcasmul sau insultator,
delapidarea unor bani incredintati lui de catre Cresus pentru a fi dusi la Delph
i, sau acuzatia de a fi furat o cupa de argint.
Se crede ca Esop ar fi fost eliberat din sclavie, neputand altfel sa ia aparare
a publica a unui demagog simian, asa cum se relateaza in Retorica lui Aristotel,
ii.20. Potrivit acestei istorii, el ar fi trait la curtea lui Cresus, unde l-a
intalnit pe Solon, si a luat masa in compania celor sapte intelepti ai Greciei,
alaturi de Periandru, in Corint. In timpul regelui Peisistratus, se spune ca a v
izitat Atena, cu aceasta ocazie spunand fabula Broastele care isi doreau un rege,
vrand astfel sa ii faca sa se razgandeasca pe localnicii ce incercau sa il schim
be pe Peisistratus cu un alt rege.
Mai multe povesti populare despre Esop au aparut in prefata unei carti de fabul
e, atribuite lui, culese de catre Maximus Planudes, un calugar din secolul al XI
V-lea. In aceasta carte, Esop este descris ca un adevarat monstru din pricina ur
ateniei si deformitatilor sale, in acest fel fiind reprezentat de altfel si intr
-o statuie de marmura de la Villa Albani din Roma. In Simpozionul celor sapte int
elepti al lui Plutarh, la care ia parte si Esop, el este subiectul multor glume d
espre conditia sa umila, insa nu se pomeneste despre nimic iesit in comun sau ne
gativ legat de infatisarea sa. Se spune ca atenienii au ridicat in onoarea lui o
frumoasa statuie, realizata de faimosul sculptor Lisippus, acesta lucru fiind u
n argument destul de puternic contra zvonului despre diformitatea sa. Pe de alta
parte, misterul ce pluteste asupra vietii sale i-a determinat pe unii invatati
sa puna la indoiala insasi existenta sa.
Probabil ca Esop nu si-a imortalizat fabulele in scris. In Viespile, Aristofan sp
une despre Filocleon ca ar fi aflat despre absurditatile lui Esop cu prilejul unui
banchet. De asemeni, se zice ca Socrate si-ar fi petrecut timpul cand era in in
chisoare punand in versuri cateva fabule ale lui Esop pe care le stia (Platon, Pha
edon). Demetrius din Phalerum (345-283 i.Hr.) a alcatuit o colectie de zece cart
i cu fabulele lui Esop, probabil in proza (Lopson Aisopeion sunagogai), destinat
a oratorilor, care, din nefericire, s-a pierdut. Potrivit lui Crusius, romanul B
abrius, tuturor al fiului lui Alexander Severus, a pus in iambi o parte din fabu
lele lui Esop in prima parte a secolului al III-lea, d.Hr. Cel mai apreciat scri
itor ce a adaptat fabulele lui Esop in latina este Fedru / Phaedrus, un sclav el
iberat al lui Augustus. Avianus a tradus, la randul sau, 42 de fabule esopiene i
n versuri latine.
Colectia de fabule ale lui Esop din zilele noastre provine din versiunea lui Ba
brius, numita Progumnasmata, exercitii retorice din diferite timpuri si diverse v
alori. Syntipas l-a tradus pe Babrius in siriana, iar Andreopulos a redat textul
sirian inapoi in limba greaca. In secolul al IX-lea, Ignatius Diaconus a creat o
versiune a 55 de fabule in tetrametri iambici. Aceasta versiune, la care au fos

t adaugate povestiri din surse orientale, a stat la baza unei culegeri facute de
Maximus Planudes, care a ajuns pana la noi sub numele de Esop, si din care deri
va fabulele populare ce si-au pus amprenta asupra Europei moderne.
La inceputul anilor 1200, unele din povestile lui Esop au fost adaptate pentru
comunitatea evreiasca europeana de catre Berechiah ha-Nakdan, un exeget, gramati
cian, traducator si scriitor moralist evreu. In prezent, el este cunoscut mai al
es prin scrierea ebraica Mishlei Shualim, ce pare a proveni dintr-o culegere de
fabule ale lui Esop ale scriitorului francez Ysopet de Marie de France (cca.1170
).
Inaintea oricarui alt text in greaca, a fost publicata la Roma, in anul 1476, o
traducere latina a 100 Fabulae Aesopicae, apartinand invatatul italian Ranuzio
(Renutius). In jurul anului 1480, fost adusa la Milano, de catre Buono Accorso (
Accursius), culegerea lui Planudes impreuna cu traducerea lui Ranuzio. Aceasta e
ditie, continand 144 de fabule, a fost de-a lungul timpului frecvent retiparita
si revizuita din diferite manuscrise: Heidelberg (Palatine), Florentine, Vatican
si Augsburg---de Stephanus (1547), Nevelet (1610), Hudson (1718), Hauptmann (17
41), Furia (1810), Coray (1810), Schneider (1812) si altele. O editie critica, f
ormata din toate fabule cunoscute ale lui Esop a fost pregatita de Carl von Halm
si publicata in seriile Teubner de texte greci si latine. Un compendium numit F
abularum Aesopicarum (insumand 233 de fabule), dintr-un manuscris parizian, impr
euna cu notele critice ale lui Sternbach, a fost publicat de Universitatea din C
racovia in 1894.
Iata numai cateva din cele peste 100 fabule ale lui Esop de pe acest blog:
Magarul in blana de leu
Iepurele si broasca testoasa
Leul indragostit
Magarul si catarul
Magarul , vulpea si leul
Vulpea si iepurele - Fabula de Esop