SC ………………………………… SRL

DISPOZIŢII
privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de siguranţă şi sănătatea muncii

În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, armonizată cu Directiva cadru 89/391/CEE , în

vederea asigurării măsurilor de securitate şi sănătate a muncii, decid următoarele reguli proprii de
aplicare a normelor de protecţia muncii corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea
la locul de muncă :

1. Generalităţi
Activitatea de protecţia muncii în unitate se face in baza următoarelor legi, norme sau
instrucţiuni :
- Constituţia României;
- Legea 53/2003 – Codul muncii;
- Legea 319/ 2006- Legea protecţiei muncii;
- Metodologia de aplicare a legii 319/2006;
- Instructiunile proprii de sanatate si securitate in munca:
- ...........................................................................................................................................
- ...........................................................................................................................................
- ............................................................................................................................................
- ............................................................................................................................................
- Dispoziţiile şi instrucţiunile interne ;
- Alte norme, dispoziţii sau reglementări în domeniu.
Activitatea de siguranţă şi sănătatea muncii cuprinde principalele masuri de prevenire a
accidentelor de munca si bolilor profesionale. Măsurile de prevenire au ca scop eliminarea sau
diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională existentă în sistemul
de munca, proprii fiecărei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de
productie mediu de muncă).

2. Organizarea serviciului de siguranţă şi sănătatea muncii

Organizarea activităţii de protecţia muncii la nivelul agentilor economici se face in baza
urmatoarelor principii:
a) obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor, in toate aspectele referitoare
la munca, revine conducatorului unitatii;
b) obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu vor afecta principiul
responsabilitatii conducatorului unitatii;
c) in contextul responsabilitatii sale, conducatorul unitatii va lua masurile tehnice si
organizatorice necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor. Aceste masuri vor fi
periodic adaptate tinand cont de schimbarea conditiilor de munca cu scopul de a imbunatati
situatia existenta.
Masurile de asigurare a securitatii si sanatatii angajatilor tin seama de urmatoarele principii
generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ce priveste proiectarea locurilor de munca,
alegerea echipamentului tehnic si a metodelor de munca, in vederea micsorarii monotoniei muncii
si a stabilirii unor ritmuri de lucru predeterminate si reducerii efectelor lor asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic; inlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai
mici;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa cuprinda
tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munca, relatiile sociale si influenta factorilor de
mediu;
1
 h) prioritatea masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
i) prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru lucratori.
Activitatea siguranţă şi sănătatea muncii în societate este organizată astfel:
- responsabili :
- la locul de muncă – fiecare salariat;
- la societate – lucrator desemnat SSM;
- control şi verificare:
- la societate – directorul societăţii.
Organizarea şi asigurarea măsurilor de protecţia muncii în societate este în sarcina
lucratorului desemnat SSM, partea financiar-administrativă fiind asigurată de director pe baza
bugetului de cheltuieli pentru perioada stabilită.

3. Obligaţiile personalului cu atribuţii pe linia siguranţei şi sănătăţii muncii

3.1. Obligaţiile angajatorului
Tinand cont de natura activităţilor din unitate, conducătorul unităţii trebuie:
a) să evalueze riscurile pentru sanatatea si securitatea muncitorilor in vederea
stabilirii masurilor de prevenire incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si
preparatelor utilizate, aprovizionarea locurilor de munca etc.; in urma acestei evaluari masurile
preventive si metodele de lucru stabilite de catre conducatorul unitatii trebuie sa asigure o
imbunatatire a nivelului de protectie a muncitorilor si sa fie integrate in toate activitatile unitatii
respective la toate nivelurile ierarhice;
b) să ia in considerare capacitatile angajatilor in ceea ce priveste sănătatea şi
securitatea, ori de câte ori li se incredinteaza acestora sarcini;
c) să se asigure ca sunt consultati angajatii sau reprezentantii lor in problemele
referitoare la consecintele privind securitatea si sanatatea in munca ale introducerii de noi
tehnologii, alegerii echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca;
d) să ia masuri corespunzatoare pentru ca numai muncitorii care au fost instruiţi
adecvat să poate avea acces la locurile de munca unde exista pericole majore.

3.2. Obligaţiile lucratorului delegat SSM

Atributiile lucratorului SSM sunt:
a) să asigure evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire la locurile de munca si sa
propuna masurile de prevenire corespunzatoare, ce vor alcatui programul anual de protectia
muncii, cu sprijinul institutiilor de specialitate; evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor
factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala si determinarea nivelului de risc, pe
baza combinatiei dintre gravitatea si probabilitatea consecintei maxim previzibile;
b) să controleze, pe baza programului de activitate, toate locurile de munca, in scopul
prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale;
c) să verifice daca noxele se incadreaza in limitele de nocivitate admise pentru mediul de
munca, cu ajutorul serviciilor de specialitate;
d) să participe si să-si dea avizul la angajarea personalului, respectiv la modul in care
acesta corespunde cerintelor de securitate;
e) să asigure instruirea si informarea personalului in probleme de protectia muncii, atat prin
cele trei forme de instructaje (introductiv general, periodic si la locul de munca), cat si prin cursuri
de perfectionare;
f) să asigure evaluarea cunostintelor dobandite in procesul de instruire prin teste, examinari
etc.;
g) sa propuna masuri pentru instruirea personalului cu responsabilitati in domeniul
protectiei muncii, functie de necesitatile concrete;
h) sa organizeze propaganda de protectia muncii;
i) sa avizeze dotarea personalului cu mijloace de protectie individuala si sa participe la
receptia mijloacelor de protectie colectiva;
j) sa tina evidenta accidentelor de munca;

2
 k) sa colaboreze cu serviciul medical pentru cunoasterea la zi a situatiei imbolnavirilor
profesionale;
l) sa propuna sanctiuni si stimulente economice pentru modul in care se realizeaza
programul de protectia muncii;
m) sa propuna sanctiuni si stimulente economice pentru modul in care se respecta cerintele
de securitate a muncii in organizarea si desfasurarea proceselor tehnologice la toate locurile de
munca;
n) sa colaboreze cu serviciul medical in fundamentarea programului de protectia muncii;
o) sa colaboreze cu reprezentantii lucrătorilor pentru realizarea programelor privind
imbunatatirea conditiilor de munca incluse in contractele colective
p) întocmeşte rapoartele anuale referitoare la activitatea şi modul de respectare a măsurilor
pe linia SSM;
Asigură masurile de asigurare a securitatii si sanatatii angajatilor prin:
- eliminarea factorilor de risc;
- eliminarea influentei acestora prin masuri de prevenire tehnice si organizatorice,
dupa cum urmeaza:
- in cazul factorilor de risc proprii executantului, prin:
- selectia si orientarea in profesie a personalului prin: examene medicale si psihico –
profesionale la angajare si periodice;
- instruire personal, informare, documentare, propaganda;
- control preventiv al starii de fapt;
- dotarea cu echipament de protectie individual.
- in cazul factorilor de risc proprii sarcinii de munca, prin:
- organizarea ergonomica a activitatilor;
- dozarea corespunzatoare a sarcinii de munca;
- coordonarea optima a activitatilor;
- delegarea sarcinilor si punerea la dispozitie a informatiilor necesare pentru
atingerea obiectivului stabilit;
- asigurarea concordantei intre sarcinile de productie si masurile de securitate;
- evitarea sub/supradimensionarii cerintelor impuse executantului sau
necorespunzatoare posibilitatilor sale.
- in cazul factorilor de risc proprii mijloacelor de productie, prin:
- conceptia unor tehnologii nepericuloase;
- dotarea cu dispozitive de protectie colectiva;
- utilizarea echipamentelor tehnice certificate din punct de vedere a cerintelor de
securitate.
- in cazul factorilor de risc proprii mediului de munca, prin:
- asigurarea ventilatiei, dupa caz;
- dotarea cu dispozitive de combatere a noxelor chimice, zgomotului , vibratiilor,
radiatiilor;
- dotarea cu instalatii de iluminat corespunzator;
- asigurarea unei ambiante pentru diminuarea riscului psihic;

3.3. Obligaţiile conducătorului locului de muncă

Conducatorii locurilor de munca au obligatia sa realizeze, in principal:
- instruirea personalului la fazele si intervalele stabilite prin legislatie, intocmirea si
semnarea cu personalul instruit a documentelor doveditoare;
- dotarea cu echipament individual de protectie si de lucru;
- acordarea materialelor igienico-sanitare pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale;
- verificarea starii utilajelor, agregatelor, aparatelor si sculelor, cu care se lucreaza si
inlaturarea sau repararea celor care prezinta defectiuni;

3
 - masurile organizatorice de protectia, siguranta si igiena muncii, specifice lucrarilor din
domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, precum:
- formarea si componenta echipelor de lucru,
- prelucrarea şi verificarea aplicării măsurilor specifice de aplicare a normelor de
protecţie specifice înaintea începerii lucrului,
- stabilirea sarcinilor de lucru specifice fiecărui angajat,
- verificarea funcţionării echipamentelor tehnice specifice.

3.4. Obligaţiile medicului de sănătatea muncii

3.4.1. Obligaţii
In exercitarea atributiilor ce revin serviciului medical, angajatorul va lua masuri pentru:
a) angajarea personalului numai dupa un examen medical prealabil, cu
confirmarea scrisa a medicului ca locul de munca sau meseria propusa nu este
contraindicata din punct de vedere medical viitorului salariat;
b) programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical
periodic al salariatilor, potrivit reglementarilor tehnice ale Ministerului Sanatatii, si
urmarirea efectuarii integrale a acestuia;
c) respectarea recomandarilor medicale ca urmare a examenelor in
vederea angajarii, a examenelor privind adaptarea in munca si a controalelor medicale
periodice.
Rezultatele examenelor medicale si concluziile controlului medical periodic se inregistreaza
in fisa (carnetul de consultatii) persoanei respective.
Medicul de medicina muncii, in baza fisei de solicitare, a copiei de pe cartea de munca, a
examinarii medicale, a adeverintei de la medicul de familie cu rezultatele bilantului starii de
sanatate, va completa fisa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare (apt, apt
conditionat sau inapt pentru locul de munca respectiv). Fisa de aptitudine se trimite angajatorului si
o copie se pastreaza la unitatea medicala care a emis-o.

3.4.2. Documente întocmite de medicul de medicina muncii

- Dosarul medical individual
- Fişa de aptitudini
- Fişa de expunere la risc
 Se întocmesc de medicul de medicina muncii cu care unitatea are contract .

3.5. Obligaţiile angajaţilor

Angajaţii au urmatoarele obligatii:
- sa participe la toate instructajele in conformitate cu legislatia in vigoare;
- sa poarte echipamentul de lucru si de protectie la locul de munca si sa-l intretina in stare
de curatenie;
- sa nu utilizeze scule, aparate si echipamente defecte;
- sa aplice in activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunostinta in cadrul
instruirilor, precum si orice alte masuri necesare pentru evitarea accidentelor.
- însuşirea şi respectarea normelor de protecţie a muncii şi măsurilor de aplicare
a acestora stabilite de universitate;
- desfăşurarea activităţii în aşa fel încât să nu expună în pericol de accidentare
sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane
participante la procesul de muncă;
- aducerea de îndată la cunoştinţa conducătorului locului de muncă a oricărei
defecţiuni tehnice sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională;
- aducerea de îndată la cunoştinţa conducătorului locului de muncă a accidentelor
de muncă suferite de persoana proprie şi de alte persoane participante la procesul de
muncă;

4
 - oprirea lucrului la apariţia oricărui eveniment, indiferent de gradul sau de pericol,
cauzator de producerea unui accident şi informarea imediată pe conducătorul locului de
muncă;
- utilizarea echipamentului individual de protecţie din dotare, corespunzător
scopului pentru care i-a fost acordat;
- acordarea relaţiilor solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul
protecţiei muncii.

3.6. Obligaţiile specifice

Suplimentar faţă de măsurile şi regulile generale, sunt emise norme şi instrucţiuni specifice
conform legislaţiei în vigoare sau pot fi stabilite de conducătorul locului de muncă fără încălcarea
specificaţiilor din domeniu (acestea fac obiectul unui document separat).

4. Angajarea şi repartizarea personalului la locurile de muncă

Angajarea si repartizarea personalului pe locuri de munca se vor face in functie de starea
de sanatate si de aptitudinile fizice si psihice ale solicitantilor, in raport cu particularitatile activitatii
si cu conditiile de munca impuse de viitorul post de activitate.
Este interzisa angajarea sau schimbarea locului de munca al salariatilor fara aviz medical.

5. Examenele şi controalele medicale

5.1. Examenul medical la angajare
Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza in mod obligatoriu in cazul:
- persoanelor care urmeaza sa fie angajate;
- persoanelor care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 6 luni,
pentru locurile de munca cu factori nocivi profesionali;
- persoanelor care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 12 luni,
pentru locurile de munca fara expunere la factori nocivi profesionali;
- persoanelor care sunt transferate sau detasate in alte locuri de munca sau
pentru alte activitati.
Examenul medical la angajarea in munca este reprezentat de:
- anamneza medicala si anamneza profesionala;
- examen clinic obiectiv;
- examene de laborator si paraclinice.
Rezultatele examenului clinic si ale examenelor de laborator si paraclinice se vor inregistra
in dosarul medical individual.

5.2. Controlul medical de adaptare

Evaluarea starii de sanatate a noilor angajati in perioada de adaptare se efectueaza in mod
obligatoriu in două etape:
- in prima etapa, pana la 14 zile de la data angajarii in munca, supravegherea se
face prin vizitarea locului de munca si controlul starii de sanatate a noului angajat;
- in etapa a doua, intre 20 si 30 de zile de la angajarea in munca, controlul starii
de sanatate se face la nivelul serviciului de medicina muncii.
In ambele etape, evaluarea starii de sanatate a noilor angajati in perioada de adaptare va
consta in determinarea si analiza indicatorilor generali ai gradului de adaptabilitate, stabiliti de
medicul de medicina muncii, care sa ateste mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca in
conditiile specifice locului de munca.

5.3. Controlul medical periodic

Controlul medical periodic se efectueaza in mod obligatoriu tuturor angajatilor, indiferent de
tipul contractului de munca.
Controlul medical periodic include:

5
 - inregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut in intervalul de la
examenul medical la angajarea in munca sau de la ultimul control medical periodic pana
in momentul controlului medical, prin anamneza si legatura cu medicul de familie;
- examenul clinic;
- examene de laborator si paraclinice pentru:
- angajatii care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali,;
- angajatii care lucreaza in conditii fara expunere la factori nocivi profesionali; se
efectueaza diferentiat in functie de varsta, sex, starea de sanatate.
Rezultatele controlului medical periodic se inregistreaza in dosarul medical individual.
Concluzia se finalizeaza in completarea fisei de aptitudine.

5.4. Examenul medical la reluarea muncii

Acest examen medical are ca scop:
- confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea profesiei avute anterior
sau a noii profesii;
- impunerea de masuri de adaptare a locului de munca si a profesiei, cand este
cazul;
- reorientarea spre un alt loc de munca care sa asigure mentinerea sanatatii si a
capacitatii de munca.
Examenul medical la reluarea muncii va fi efectuat in termen de 7 zile de la reluarea
muncii.
Medicii de medicina muncii pot proceda la acest examen de fiecare data cand considera ca
este necesar, in functie de natura bolii sau a accidentului pentru care persoana respectiva a
absentat.

5.5. Consultatii spontane

Orice angajat, supus sau nu examenelor medicale periodice, poate consulta medicul de
medicina muncii pentru simptome pe care le atribuie conditiilor de munca.
Acest examen trebuie finalizat printr-o decizie a medicului de medicina muncii, care este
imputernicit sa ia toate masurile necesare unei supravegheri medicale individuale si/sau colective
pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca.

6. Pregătirea şi instruirea personalului

6.1. Organizarea pregătirii şi instruirii personalului
Pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii este parte componenta a pregatirii
profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate.
Pregatirea generala in domeniul protectiei muncii se realizeaza in invatamantul tehnic
(preuniversitar si universitar), iar la nivelul persoanelor juridice sau fizice, prin instructajul de
protectia muncii.
Instructajul de protectia muncii la nivelul persoanelor juridice si fizice cuprinde trei faze:
- instructajul introductiv general;
- instructajul la locul de munca;
- instructajul periodic.

6.2. Instructajul introductiv general

Instructajul introductiv general se face:
- noilor incadrati in munca;
- celor transferati de la o unitate la alta;
- celor veniti in unitate ca detasati;
- elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor pentru practica
profesionala;
- persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii.

6
 Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile specifice
unitatii respective si principalele masuri de protectia muncii care trebuie respectate in timpul
lucrului.
Durata instructajului introductiv general este de 8 ore.
In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, in principal, urmatoarele
probleme:
- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
- legislatia de protectia muncii in vigoare;
- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectia
muncii.
Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instructajul
introductiv general.

6.3. Instructajul la locul de muncă

Instructajul la locul de munca se face dupa instructajul introductiv general si are ca scop
prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a fost repartizata
persoana respectiva.
Instructajul la locul de munca se face intregului personal precum si personalului transferat
de la un loc de munca la altul in cadrul aceleiasi unitati, de catre şeful punctului de lucru respectiv.
Durata instructajului la locul de munca este de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de
lucru de proba.
Instructajul la locul de munca se preda pe baza prevederilor instructiunilor proprii, elaborate
pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva.
Instructajul la locul de munca cuprinde informatii privind:
a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca;
b) prevederile instructiunilor proprii.
Prezentarea problemelor se face in baza materialelor din dosarul SSM.
Instructajul la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea
pe care persoana respectiva o va desfasura.
Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful ierarhic
superior celui care a facut instructajul a verificat ca persoana supusa instructajului si-a insusit
cunostintele de protectia muncii.

6.4. Instructajul periodic

Instructajul periodic se face intregului personal si are drept scop sa aprofundeze normele
de protectia muncii.
Acest instructaj se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Instructajul periodic se face de catre conducatorul locului de munca respectiv: inginer,
tehnician, maistru, sef de echipa etc.
Intervalul intre doua instructaje periodice pentru lucratori este stabilit prin instructiuni proprii
in functie de conditiile locului de munca, lunar.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodice va fi de 12
luni.
Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat si in urmatoarele cazuri:
- cand un salariat a lipsit peste 30 zile calendaristice din productie;
- cand s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat utilajele si sculele;
- cand au aparut modificari ale normelor de protectia muncii;
- la reluarea activitatii dupa accident de munca;
- la executarea unor lucrari speciale.
Instructajul periodic se face pe baza unei tematici care este păstrata la responsabilul SSM.
Instructajul de protectia muncii (introductiv general, la locul de munca si periodic) se va
consemna in mod obligatoriu in fisa individuala de instructaj, stabilita conform modelului tipizat
elaborat de minister, cu indicarea materialului predat, duratei si datei instruirii. Completarea fisei de
instructaj se va face cu pasta sau cerneala si imediat dupa verificarea instructajului.
7
 Verificarea instructajului periodic se face prin sondaj de catre seful ierarhic al celui care
efectueaza instructajul, de persoanele din conducerea unitatii şi de responsabilul SSM care vor
semna fisele de instructaj ale persoanelor verificate, confirmand astfel ca instructajul a fost facut
corespunzator.
Fisa de instructaj se intocmeste pentru personalul permanent, angajat sau detasat, pentru
lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri, si va fi pastrata de conducatorul procesului de munca,
respectiv de cel care are sarcina efectuarii instructajului la locul de munca.
Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise de instructaj colectiv, conform modelului tipizat
elaborat de minister.

6.5. Tematica de instruire

Tematica de instruire este întocmită de cadrul tehnic SSM pe baza reglementărilor în
vigoare şi cuprinde principalele noţiuni referitoare la evaluarea şi cunoaşterea factorilor de risc,
metodele şi mijloacele de limitare şi neutralizare a acestora, activităţile de prevenire a accidentelor
precum şi modalităţi de acordare a primului ajutor în cazuri de necesitate.
Este întocmită pentru o perioadă de un an , cu detalieri şi teme pentru fiecare lună.

6.6. Teste de verificare

În urma instructajului introductiv general obligatoriu se vor da teste de verificare în scopul
admiterii personalului specializat la lucru.
în perioada de instruire la locul de muncă sau periodică salariaţii vor fi testaţi privind
cunoştinţele de siguranţă şi sănătatea muncii teoretice şi practice, rezultatele fiind notificate în
dosarul de protecţia muncii după ce au fost prezentate angajatorului.
Persoanele care pot da teste angajaţilor sunt directorul, cadrul tehnic SSM şi şeful
punctului de lucru din cadrul societăţii sau inspectorii de la ITM din localitate.

7. Dotarea cu echipament individual de protecţie şi lucru

Echipamentul individual de protectie reprezinta mijloacele cu care este dotat fiecare
participant la procesul de munca pentru a fi protejat impotriva factorilor de risc de accidentare si
imbolnavire profesionala.
Scopul acordarii este prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale in
cazurile in care au fost epuizate, atat cat este rezonabil posibil, orice alte mijloace tehnice si
organizatorice de protectia muncii, sau cand nu pot fi avute in vedere asemenea mijloace.
Personalul lucrator, precum si celelalte categorii de persoane care beneficiaza de
echipament individual de protectie sunt obligate sa aiba cunostinte privind caracteristicile si modul
de utilizare a acestuia, sa-l utilizeze doar in scopul pentru care a fost atribuit, sa-l prezinte la
verificarile periodice prevazute, sa solicite inlocuirea sau completarea sa cand nu mai asigura
indeplinirea functiei de protectie.
Nepurtarea echipamentului individual de protectie in cazul in care acesta este corect
acordat si in stare de functionare, sau utilizarea acestuia in alte scopuri sau conditii decat cele
prevazute in instructiunile de utilizare, este sanctionata conform legislatiei in vigoare.
Echipamentul individual de lucru reprezinta mijloacele pe care persoanele juridice le acorda
unui salariat pentru protejarea imbracamintei si incaltamintei personale, in timpul procesului de
munca.
Cheltuielile necesare achizitionarii echipamentului individual de lucru sunt suportate in
proportie de 50% de catre persoana juridica, din costurile de productie sau din sumele prevazute
cu aceasta destinatie in buget, pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv de la
bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre beneficiari.
Echipamentul individual de protecţie şi lucru se acordă conform Normativului propriu de
acordare a echipamentului individual de protecţie şi lucru.

8. Sarcinile de lucru
Sarcinile de lucru în principiu presupun:
- conceperea şi repartizarea sarcinilor de muncă;
8
 - durata timpului de muncă, munca în schimburi, intensitatea muncii;
- principii ergonomice în organizarea locului de muncă;
- transportul, manipularea şi depozitarea materialelor;
- componentele solicitărilor neuropsihice şi nivelurile de încărcare cu sarcini de lucru;
- lucrul în condiţii de izolare;
- lucrul la înălţime.
Activitatile profesionale sunt organizate astfel incat solicitarile impuse de specificul muncii,
mediul de munca, relatiile om/masina si relatiile psiho-sociale ale colectivului de munca sa
corespunda capacitatilor fiziologice si psihologice ale salariatilor.
Timpul de munca, regimul pauzelor, munca in schimburi, precum si intensitatea acesteia,
sunt stabilite potrivit reglementarilor in vigoare, in cadrul contractului de munca, luand in
consideratie particularitatile activitatilor profesionale, existenta unor factori de risc in mediul de
munca si capacitatea de adaptare a personalului salariat, stabilirea acestor elemente se va face cu
sprijinul serviciilor medicale de medicina muncii cu care se colaborează.
Au fost luate toate masurile necesare pentru ca salariatii să fie instruiti si informati
corespunzator asupra manipularii corecte a maselor si asupra riscurilor care apar, mai ales daca
aceste activitati nu sunt executate corect.
Echipamentele tehnice reprezinta masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, dispozitivele,
uneltele si alte mijloace asemanatoare necesare in procesul muncii.
Au fost luate toate masurile necesare pentru ca echipamentul tehnic sa fie adecvat sarcinii
de munca sau adaptabil cu usurinta pentru indeplinirea acesteia, fara a prezenta riscuri pentru
securitatea si sanatatea salariatilor.
Pe toata durata sa de utilizare, echipamentul tehnic este mentinut, printr-o intretinere
adecvata, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru sanatatea si securitatea
salariatilor.
Atunci cand utilizarea unui echipament tehnic este susceptibila sa prezinte un risc specific
pentru securitatea si sanatatea salariatilor, se iau toate masurile necesare pentru ca utilizarea
echipamentului tehnic să fie accesibila numai salariatilor desemnati cu aceasta atributie şi salariatii
care efectueaza reglarea, repararea sau intretinerea sunt special desemnati sa efectueze astfel de
operatii.
Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operatiile si in conditiile pentru care a fost
destinat.
Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru a proteja lucratorii expusi contra riscurilor
de electrocutare prin atingere directa sau indirecta.
Echipamentele tehnice vor fi prevazute cu dispozitive de siguranta, de semnalizare si de
control, corespunzatoare si necesare pentru prevenirea accidentarilor si imbolnavirilor
profesionale.
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si revizia echipamentului tehnic trebuie
efectuate numai de catre utilizatorul autorizat care a fost verificat şi desemnat pentru aceasta de
angajator.
Lucratorii trebuie sa poata patrunde si sa ramana in conditii de securitate in toate locurile
necesare efectuarii operatiilor de productie, de reglare si de intretinere.
Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive care sa nu permita punerea
accidentala in functiune pe perioada cand este in stare de repaus pentru revizii, reparatii sau alte
lucrari (de curatare etc.).
Echipamentele tehnice electrice trebuie sa fie proiectate, construite, montate, intretinute si
exploatate in asa fel incat sa fie prevenite electrocutarile, incendiile si exploziile.
Verificarea mijloacelor si a echipamentelor tehnice electrice de protectie inainte de utilizare,
de punerea in functiune si periodic (in exploatare), trebuie facuta conform prevederilor normelor
specifice.
Este interzisa folosirea instalatiilor sau a echipamentelor improvizate sau
necorespunzatoare.

9
 Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice masuri
tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in realizarea
protectiei necesare.
Uneltele manuale vor fi verificate la inceputul fiecarui schimb. Este interzisa utilizarea
acelor unelte manuale care nu se prezinta intr-o stare tehnica corespunzatoare

9. Stabilirea şi îmbunătăţirea mediului de muncă

Când temperatura aerului depaseste constant 30ºC se va asigura apa carbogazoasa salina
(1 g NaCl/litru), in cantitate de 2 - 4 litri/persoana/schimb, distribuita la temperatura de 16 - 18ºC.
La temperaturi joase (sub 8ºC) se va asigura ceai fierbinte in cantitate de 0,5 - 1
litri/persoana/schimb.
Personalul care lucreaza in microclimat cald (peste 30ºC) sau rece (sub 5ºC) va beneficia
de pauze pentru refacerea capacitatii de termoreglare, a caror durata si frecventa se stabilesc in
functie de intensitatea efortului si de valorile componentelor microclimatului. In acest scop se vor
asigura spatii fixe sau mobile cu microclimat corespunzator.
Incaperile de lucru (de productie, depozitare, administrative, sociale sau culturale) vor fi
prevazute, dupa caz, cu mijloace de ventilare naturala sau mecanica, astfel incat sa se poata
asigura conditiile de calitate a aerului.
Combaterea poluarii aerului in spatiile de lucru se va face in primul rand prin suprimarea
sau reducerea surselor de degajare a noxelor.
In situatia cand nu este posibil acest lucru se vor realiza, dupa caz, urmatoarele:
a) inchiderea utilajelor in carcase in care se creeaza depresiune;
b) instalatii de ventilare locala;
c) instalatii de ventilare generala, cand sursele de degajare a noxelor sunt mobile sau
dispersate si nu este posibila aplicarea unor solutii conforme cu punctele "a" sau "b".
Toate spatiile de lucru interioare si exterioare, in care exista pericol de accidentare la
intreruperea functionarii iluminatului artificial normal, vor avea iluminat de siguranta, realizat
conform standardelor in vigoare
Instalatiile de iluminat din spatiile de lucru interioare si exterioare se vor realiza cu corpuri
de iluminat special construite in acest sens, cu grade de protectie corespunzatoare mediului in
care se exploateaza.
Actiunea zgomotului la locul de munca nu trebuie sa afecteze nici securitatea muncii, nici
sanatatea omului.
Limita maxima admisa pentru zgomotul de la locurile de munca cu solicitare neuropsihica si
psihosenzoriala normala a atentiei este de 90 dB (A) nivel acustic echivalent continuu pe
saptamana de lucru. Nivelul acustic echivalent continuu se defineste ca nivelul acustic in dB (A) al
unui zgomot constant si care, actionand continuu pe toata durata saptamanii de lucru, are un efect
auditiv similar cu efectul zgomotului variabil masurat real la locurile de munca.
Daca nivelul de zgomot la locul de munca nu poate fi adus, prin mijloace tehnice, la valori
pentru care zgomotul sa nu constituie un factor de risc, este obligatorie utilizarea mijloacelor
individuale de protectie impotriva zgomotului.

10. Evaluarea agenţilor periculoşi şi factorilor de risc

Funcţie de efectul probabil pe care îl pot produce asupra organismului, riscurile
profesionale sunt:
a. Riscuri de vătămare fizică – care pot afecta integritatea fizică a organismului .
Acţiunea lor este instantanee şi efectul acţiunii lor poate produce un accident de muncă.
După natura cauzei care le determină, pot fi:
 riscuri de natură fizică (lovire, strivire, tăiere, arsuri termice, şoc termic);
 riscuri de natură chimică (arsuri chimice, intoxicaţii, axfisieri);
 riscuri de natură biologică (animale agresive, plante apucătoare);
 riscuri de asigurare (cădere de la înălţime, înec, axfisiere, explozii).

10
 b. Riscuri de îmbolnăvire care afectează sănătatea organismului, nu produc accidente
fizic, fiind în general cauzate de expunerea la noxe. După efectul produs asupra organismului,
riscurile pot fi:
 riscuri de îmbolnăvire acută – generate de expunerea pe durată scurtă la un nivel ridicat
al noxelor, efectul acestor expuneri apare în scurt timp, manifestându-se prin simptome interne ale
bolii; efectele pot dispărea dacă se întrerupe expunerea;
 riscuri de îmbolnăvire cronică – generate de expunerea îndelungată la un nivel scăzut al
noxelor; efectul se resimte după o durată mai mare de timp şi, în general, persistă şi după
întreruperea expunerii.
Factorii de agresivitate asupra organismului caracteristici locului de muncă se numesc
noxe.
Acestea pot produce îmbolnăvirea salariaţilor şi pot fi clasificate astfel:
 noxe fizice (temperatură, presiune, umiditate, zgomot, radiaţii electromagnetice,
nucleare, ionizante);
 noxe chimice (elemente sau compuşi chimice cu grad mare de agresivitate asupra
organismului, care pot fi sub formă lichidă, solidă, gazoasă sau suspensii de pulberi în gaz, în apă
sau lichid în gaz);
 noxe biologice (viruşi, microbi, bacterii).
După acţiunea noxelor asupra organismului, sunt două caracteristici determinate:
 concentraţia;
 durata de expunere.
Riscuri speciale
Riscul mental (psiho - social) – „stresul” este un risc de îmbolnăvire determinat de un
complex de factori caracteristici locului de muncă (necesitate de concentrare, atenţie, ritm de lucru,
ambianţă), sau externi (familie, colegi, societate, etc.).
Factori de risc
Cauzele care determină posibilitatea apariţiei unui accident de muncă sau al unei boli
profesionale se numesc în ansamblu factori de risc.
Factori de risc pot fi clasificaţi :
- de natură fizică
- mecanici
- termici
- radioactivă
- vibraţii
- electrică
- magnetică
- de natură chimică
- în soluţii
- în suspensii
- gaze
- solide de natură biologică
- microorganisme
- animală
- vegetală
- de natură psiho-socială
- stresul
- hărţuirea sexuală
În societate nu sunt condiţii deosebite, vătămătoare sau periculoase.

11. Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale

În legislaţia în vigoare există specificaţii expuse privitoare la accidentele de muncă şi la
îmbolnăvirile profesionale (vezi Legea 319/06).

11
 Clasificarea accidentelor de muncă funcţie de urmările produse şi nr. de persoane:
 accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile;
 accidente care produc invaliditate;
 accidente mortale;
 accidente colective, atunci când sunt accidentate cel puţin trei persoane în acelaşi timp.
Legea 319/06 (privind protecţia muncii) prevede în mod expres obligativitatea declarării,
înregistrării şi cercetării accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Potrivit Legea 319/06 „bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a
exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici,
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitare a diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în procesul de muncă”.
Bolile profesionale reprezintă o categorie de maladii cronice, a căror şansă de dispoziţie în
timp este, foarte mică, chiar dacă sunt tratate corespunzător.
Legea nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale cuprinde modul de asigurare şi recuperare a personalului angajat.
Principalele măsuri de prevenire a accidentelor de muncă sunt:
- respectarea cu stricteţe a normelor SSM in vigoare;
- verificarea permanentă a asigurării măsurilor SSM de fiecare salariat şi de cei
cu responsabilităţi specifice;
- prelucrarea periodică a legislaţiei specifice;
- asigurarea autorizării şi verificării conform normativelor a personalului şi
echipamentelor tehnice;
- respectarea tehnologiilor de construcţii-montaj;
- stabilirea şi respectarea regulilor interne de lucru;
- cunoaşterea abilităţilor şi caracterelor salariaţilor;
- antrenarea personalului în vederea acordării primului ajutor în caz de
necesitate;
- cunoaşterea modului de anunţare şi cercetare a accidentelor de muncă;
- actualizarea documentaţiei SSM pe măsura apariţiei modificărilor legislative;
- informarea oportună a conducătorilor cu situaţiile care pot genera accidente sau
conflicte de muncă;
- luarea măsurilor concrete la faţa locului în cazul apariţiei unei situaţii
neprevăzute;
- menţinerea legăturii apropiate cu inspectorii ITM din localitate sau zonă.

12. Cercetarea şi raportarea accidentelor de muncă

Cercetarea şi raportarea accidentelor se face conform cu Normele metodologice privind
comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenţa accidentelor de muncă -1996 art.16,
pct. 1 şi 2, în baza art.14 din Legea nr. 66 /1993, modificată prin OUG nr. 39/1997 , se va întocmi
un dosar care va cuprinde:
    a) opisul actelor aflate in dosar;
    b) procesul-verbal de cercetare (vezi modelul de mai jos);
    c) schite, fotografii referitoare la eveniment;
    d) declaratia accidentatului /accidentatilor, in cazul accidentului urmat de ITM sau de
INV;
    e) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea
imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
    f) declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor legale;
    g) copii de pe actele si documentele necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a
cauzelor reale ale evenimentului;
    h) orice alte documente, declaratii, necesare pentru a determina caracterul accidentului;
    i) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca – FIAM .   
 sau in functie de evenimentul concret:

12
     a) copie de pe autorizatie, in cazul in care victima, in momentul accidentului, desfasura o
activitate care necesita autorizare;
    b) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
    c) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
    d) copie de pe hotarârea judecatoreasca prin care se declara decesul, in cazul
persoanelor date disparute;
    e) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta,
din care sa rezulte diagnosticul provizoriu, in cazul accidentelor urmate de vatamare grava;
    f) copie de pe certificatul/certificatele de concediu medical, in cazul accidentului urmat de
ITM, si copie de pe decizia de incadrare intr-un grad de INV, in cazul accidentului urmat de INV,
care se vor atasa la dosar dupa eliberarea de catre unitatea sanitara;
    g) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care
sa rezulte data si ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul, in
cazul accidentelor de traseu;
    h) orice acte doveditoare, emise de organe autorizate si prezentate de accidentat, din
care sa se poata stabili locul, data si ora producerii accidentului sau sa se poata justifica prezenta
victimei la locul, ora si data accidentarii;
    i) copie de pe procesul-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei
rutiere/brigada politiei rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice;
    j) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu (foaie de
parcurs, ordin de serviciu etc., in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice si al
accidentelor in care sunt implicate persoane aflate in delegatie).
Personalul va acţiona în caz de accident astfel:
- se opreşte imediat lucrul sau utilajul care poate genera accidente,
- se va anunţa imediat cadrul tehnic SSM şi directorul şi va urma dispoziţiile
acestora;
- se acordă primul ajutor persoanei accidentate şi se cheamă salvarea ;
- anunţă ITM ( inspectoratul teritorial de muncă teritorial, tel: ………………… )
- ia măsuri pentru a nu modifica starea iniţială de fapt în caz de accident grav, cu
excepţia cazului când acest lucru ar crea daune sau pericole de alte accidente;
- se asigură perimetrul împotriva persoanelor care nu au acces în zonă;
- se anunţă salariaţii despre incidentul produs, personalul care nu este implicat
poate continua lucrul ;
- se iau primele declaraţii;
- se nominalizează persoanele care fac parte din comisia de cercetare (a se evita
şeful ierarhic al accidentatului şi cadrul tehnic SSM);
- se asigură măsurile de urgenţă stabilite de inspectorii de muncă cu ocazia
cercetării;

13. Măsuri tehnice pentru realizarea electrosecurităţii

Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere
directa sunt urmatoarele:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de lucru) ale
instalatiilor si echipamentelor electrice;
b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare (protectia prin carcasare);
c) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza
a se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
d) legari la pamant si in scurtcircuit, direct sau prin dispozitive speciale (de exemplu,
prin eclatoare-descarcatoare etc.);
e) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
f) alimentarea la tensiune redusa de protectie;
g) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
Masurile organizatorice impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele:

13
 a) executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.)
trebuie sa se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit
pentru lucrul respectiv;
b) executarea interventiilor in baza unei autorizatii de lucru, a sarcinilor de serviciu
sau a unui proces-verbal;
c) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;
d) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile
electrice;
e) organizarea si executarea verificarilor periodice a masurilor tehnice de protectie
impotriva atingerilor directe.
Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze si sa
se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice. Este interzisa inlocuirea mijloacelor
tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.
Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de
protectie: o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii, si o masura
de protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale.
Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe
cealalta. In locurile putin periculoase din punct de vedere al pericolului de electrocutare este
suficienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale.
Partile active ale instalatiilor electrice trebuie sa fie amplasate la distante de protectie
pentru a nu putea fi accesibile unei atingeri directe. Acest mijloc de protectie se aplica, de
asemenea, la liniile electrice aeriene, prin respectarea distantelor minime admise fata de alte
obiecte din apropierea liniilor respective.
In cazul lucrarilor cu scoatere de sub tensiune este necesara legarea la pamant si in
scurtcircuit a conductoarelor de faza, operatie care se executa dupa verificarea lipsei de tensiune.
Prin efectuarea legaturilor la pamant si in scurtcircuit trebuie sa se asigure protectia omului
impotriva aparitiei accidentale a tensiunii la locul de munca, descarcarea partilor scoase de sub
tensiune de sarcinile capacitive remanente si protectia impotriva tensiunilor induse.
Dispozitivele de scurtcircuitare si legare la pamant trebuie sa fie conform standardelor in
vigoare .
Folosirea mijloacelor de protectie electroizolante este obligatorie atat la lucrari in instalatii
scoase de sub tensiune, cat si in cazul lucrarilor efectuate fara scoatere de sub tensiune a
instalatiilor si echipamentelor electrice.
Acestea din urma se efectueaza de catre personal autorizat pentru lucrul sub tensiune. La
instalatiile de joasa tensiune folosirea mijloacelor individuale de protectie electroizolante constituie
singura masura tehnica de protectie si se foloseste cumulat cu masurile organizatorice.
Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de catre personal calificat,
autorizat si instruit a lucra cu respectivele echipamente.
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si prima punere sub tensiune a
echipamentelor electrice trebuie facuta numai de personal calificat in meseria de electrician,
autorizat si instruit pentru aceste operatii la echipamentele respective.
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si punerea sub tensiune a echipamentelor
electrice trebuie facute conform instructiunilor special intocmite de unitatea care executa aceste
operatii.
Manevrarea si exploatarea instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si aparatelor care
utilizeaza energia electrica si la care este posibila atingerea directa a pieselor aflate normal sub
tensiune, indiferent de valoarea tensiunii, este permisa numai personalului calificat, instruit si
autorizat pentru aceasta (lucratorii de la electroliza, cracare, sudare electrica, instalatii de pornit
autovehicule etc.).
Fac exceptie de la aceasta regula echipamentele alimentate la o tensiune redusa, la care
nu exista pericolul aparitiei unei tensiuni periculoase in caz de defect (exemplu: aparate alimentate
de la baterii sau acumulatoare).
Masurile de protectie trebuie sa fie precizate in instructiunile specifice de securitate a
muncii.
14
 Interventiile la instalatiile, utilajele, echipamentele si aparatele care utilizeaza energia
electrica sunt permise numai in baza unei autorizatii de lucru scrise, sau in baza unor instructiuni
tehnice interne sau a atributiilor de serviciu.
Se interzice executarea de lucrari la instalatiile electrice fara intreruperea tensiunii pe timp
de ploaie, furtuna, viscol, sau daca locul respectiv nu este bine iluminat, cu exceptia unor situatii
speciale, reglementate prin instructiuni specifice de securitate a muncii.
Pentru prevenirea accidentelor de munca provocate de curentul electric, toate instalatiile si
mijloacele de protectie trebuie sa fie certificate conform Legii privind protectia muncii si verificate la
receptie, inainte de darea in functiune, si apoi periodic in exploatare, precum si dupa fiecare
reparatie sau modificare.
Este strict interzisa punerea sub tensiune a instalatiei, utilajului sau echipamentului care nu
a corespuns la una din aceste verificari.

14. Controlul securităţii şi sănătăţii muncii

Controlul şi verificarea securităţii şi sănătăţii muncii se efectuează de persoane autorizate
pe baza planului de control şi îndrumare aprobat de autoritatea competentă.
La societate au atribuţii de control şi verificare:
- Lucrator desemnat SSM şi directorul societăţii;

Responsabilităţile au fost aduse la cunoştinţa salariaţilor cu ocazia instructajului

efectuat la data de .....................

Director

.....................................................
( nume, prenume, semnătura )
Am luat la cunoştinţă :

Lucrator desemnat SSM ...........................................................

( nume, prenume, semnătura )

15