DA, POȚI!

1. PREZENTARE

În prezent în România, învăţământul preşcolar acoperă vârsta cuprinsă între 3 şi 6/7 ani.
Curriculum pentru învăţământul preşcolar elaborat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi
Tineretului consideră că educaţia la vârsta preşcolară trebuie să ţină cont de cinci domenii
fundamentale:

1. Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală;

2. Dezvoltarea socio-emoţională;
3. Dezvoltarea limbajului şi a comunicării;
4. Dezvoltarea cognitivă;
5. Capacităţi şi atitudini în învăţare.

În acord cu toate studiile existente în prezent, dezvoltarea socială şi emoţională este unul dintre
principalele fundamente ale stării de bine a copiilor şi este una dintre premisele succesului
şcolar. Cu toate acestea, în România nu există încă un program educaţional specific adresat
copiilor preşcolari pentru domeniul dezvoltării sociale şi emoţionale, baza pe principii validate
ştiinţific din psihologia clinică a dezvoltării copilului. Conţinuturile care există în acest sens nu
sunt sistematic reunite în programe comprehensive şi nu se bazează pe rezultate ştiinţifice, fiind
adesea simple combinaţii de procedurie selectate pe baza unor intuiţii şi experienţe mai mult sau
mai puţin limitative. Astfel, considerăm că prin Programul educaţional Da, Poţi! oferim celor
implicaţi în educaţia preşcolară un instrument validat ştiinţific extrem de util în practică.
Programul educaţional Da, Poţi! a fost adaptat în limba română şi a fost deja aplicat în studii
pilot la peste 500 de copii preşcolari din Cluj Napoca, fiind considerat „un real suport pentru
cadrele didactice deoarece nu numai că oferă informaţii despre importanţa dezvoltării sociale şi
emoţionale, ci oferă un curriculum extensiv de dezvoltare şi optimizare a abilităţilor emoţionale
la vârsta preşcolară” (Educatoare). Programul cuprinde un curriculum (de 310 pagini) de
predare-învăţare a abilităţilor sociale şi emoţionale adresat educatoarelor, un ghid de lucru cu
părinţii prin care educatoarele pot realiza extrem de facil legătura cu părinţii pentru a extinde
programul şi acasă. De asemenea, programul cuprinde o serie de materiale educaţionale
specifice copiilor preşcolari (18 postere, un CD cu cântece, 5 păpuşi) pe care educatoarele le
utilizează sub formă de joc pentru a preda programa educaţională.
Programul educaţional Da, Poţi! a fost elaborat de profesorul Michael Bernard pe baza principiilor
de terapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală, fiind aplicat cu succes în curriculum a
sute de grădiniţe din SUA şi Autralia. Valoarea şi specificul acestui program sunt date mai ales
de faptiul că rezultatele sale în dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale ale copiilor au
fost documentate ştiinţific în numeroase studii de specialitate, nefiind aşadar un simplu
curriculum baza pe părerile unor autori, fie ei şi specialişti.
În ţară, programul este susţinut de către Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamnetale
din România (www.psihoterapiecbt.ro), înscriindu-se în tehnologiile psihologice validate
ştiinţific promovate de Asociaţie şi colaboratorii săi în scopul asigurării dezvoltării personale şi
sănătăţii înţeleasă ca o stare de bine fizic, psihic şi social. Asociaţia oferă şi cursuri de formare
continuă adresate cadrelor didactice intresate în domeniul dezvoltării sociale şi emoţionale a
copiilor, inclusiv training-ul Asociat acestui program.
Programul educaţional Da, Poţi! este unul în premieră în România şi, în baza succesului său în
SUA şi Austalia credem că va contribui şi în Romnânia, prin implicarea cadrelor didactice şi a
părinţilor, la formarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale, emoţionale şi motivaţionale ale copiilor
preşcolari pe baza ultimelor dezvoltări ştiinţifice din psihologie.
Aş dori să mulţumesc câtorva persoane care au susţinut acest proiect: Profesor Univ. Dr. Daniel
David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităşii Babeş-Bolyai,
inspector Lolica-Lenuţa Tătaru, Inspectoratul Judeţean Cluj Napoca, profesor dr. Michael E.
Bernard, fondatorul programului educaţional. Deasemenea le mulţumesc educatoarelor care au
aplicat progamul pe parcursul unui an în grădiniţele din Cluj pentru feedback-ul lor extrem de
util în adaptarea lui în România.

Anca Dobrean
Coordonatorul Programului Educaţional Da, Poţi!
Cluj Napoca, septembrie 2009
 2. DESCRIERE

Programul de educaţie timpurie Da, Poţi! are patru componente: o fişă de evaluare a dezvoltării

sociale şi emoţionale a copiilor, o programă educaţională, practici educaţionale şi o componentă
de educaţie a părinţilor.
1. Fişa de evaluare a dezvoltării sociale şi emoţionale a copiilor.
Această fişă a fost realizată pentru a permite educatorilor să evalueze nivelul de dezvoltare
socio-emoţională a unui copil. Cele cinci fundamente socio-emoţionale cheie care sunt indicate
de literatura de specialitate ca fiind direct implicate în formarea capacităţii de a învăţa şi a se
dezvolta armonios: încredere, perseverenţă, organizare, înţelegere şi rezistenţă. Educatorii sunt
rugaţi să evalueze capacitatea socio-emoţională a unui copil încadrând-o în una dintre
următoarele categorii:

a. Incipientă: copilul începe să dovedească capacităţi într-un anumit domeniu.

b. În dezvoltare: copilul dovedeşte capacităţi, dar inconsistent şi nu în toate domeniile.
c. În consolidare: copilul dovedeşte capacităţi în cea mai mare parte a timpului, dar nu în
toate domeniile.
d. Puternic consolidată: copilul dovedeşte capacităţi bine conturate în cea mai mare parte a
timpului în toate domeniile.

Tabelul 1 prezintă o secvenţă din Fişa de evaluare a dezvoltării sociale şi emoţionale a copiilor
pentru dimensiunea rezolvarea conflictelor. Educatoarei i se cere să evaleze copilul din
perspectiva în care acesta rezolvă neînţelegerile fără a se certa (educatoarea va marca o
categorie din cele 4 care descriecel mai bine copilul).
Tabelul 1. Secvenţă din Fişa de evaluare a dezvoltării sociale şi emoţionale a copiilor pentru
dimensiunea rezolvarea conflictelor

Puternic
Incipientă În dezvoltare În consolidare
consolidată

Încă învaţă să Uneori foloseşte Începe să Se abţine

obţină ceea ce comportamente folosească mesaje constant, de la a
doreşte fără a se fizice /mesaje verbale se certa când are
certa. verbale agresive în pozitive/asertive o neînţelegere cu
Foloseşte dorinţa de a-şi pentru a rezolva cineva.
comportamente rezolva problemele. neînţelegeri, fără Constant folosește
fizice /mesaje Totuşi, poate intervenţia mesaje verbale
verbale agresive ajunge la o educatoarei. pozitive/asertive
în dorinţa de a-şi rezolvare prin În general, se pentru a rezolva
rezolva intervenţia abţine de la a se neînţelegeri, fără
problemele. imediată a certa. intervenţia
De obicei nu este educatoarei. educatoarei.
capabil să-şi
rezolve
problemele chiar
şi cu intervenţia
educatoarei.

2. Programa educaţională (curriculum)

Curriculum programului Da, Poţi! cuprinde 5 module corespunzătoare celor cinci fundamente
socio-emoţionale: încredere, perseverenţă, organizare, înţelegere şi rezistenţă. Astfel, fiecare
modul cuprinde activităţi elaborate (300 de pagini) pe care educatorii le pot desfăşura la clasă cu
copiii. Fiecărei activităţi îi sunt descrise obiectivele precum şi materialele necesare. Activităţile au
fost elaborate pe baza sugestiilor făcute de educatori şi sunt în acord cu nivelul de dezvoltare al
copiilor preşcolari prin utilizarea păpuşilor, cântecelor şi poveştilor. Programul Da, Poţi! introduce
copiiilor 5 personaje (regăsite sub forma unor păpuşi): Ioana cea încrezătoare, Petre cel
perseverent, Ovi cel organizat, Ina cea înţelegătoare şi Radu cel rezistent. De asemenea, fiecare
personaj are un cântec pe care copiii îl pot cânta pentru a-şi consolida achiziţiile. În manual sunt
indicate o serie de poveşti în care sunt exprimate abilităţile pe care copiii le asimiliează.
3. Practici educaţionale
Principalele practici care stau la baza curriculei programului Da, Poţi! sunt:

a. Definirea operaţională a abilităţilor socio-emoţionale în termenii unor

comportamente concrete şi observabile. Pentru a-i ajuta pe profesori şi părinţi să
înţeleagă ce presupune încrederea, perseverenţa, organizarea, colaborarea şi rezilienţa
emoţională, acest program a adoptat principiile analizei comportamentale care presupun
definirea în termenii unor comportamente observabile şi concrete a tuturor acestor
aspecte pe care copiii trebuie să şi le însuşească la sfârşitul acestui program. Aceste
aspecte sunt valabile nu doar în cazul procesului de predare a acestor comportamente ci şi
în cazul celui de evaluare.
b. Feedback comportamental specific. Bernard (2002b) propune o variantă a principiului
întăririi pozitive care poate fi implementată de profesori şi părinţi pentru a creşte
frecvenţa unor comportamente. Bernard consideră că este important ca adulţii să-i laude
pe copii atunci când aceştia manifestă încredere, perseverenţă, colaborare, organizare şi
rezilienţă emoţională prin utilizarea unor fraze prin care să li se aducă la cunoştinţă
copiilor tipul comportamentului pe care îl manifestă (ex., te-ai străduit din greu, ai fost
foarte perseverent). Aşadar, prin intermediul acestui program, se încurajează folosirea
unui feedback comportamental specific.
c. Predarea explicită. Acest principiu al predării, bazat pe teoria procesării informaţiei, îi
ajută pe copii să înţeleagă mai uşor, să practice, să aplice şi să reţină noile concepte şi
abilităţi. Acest principiu a fost adaptat pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 7 ani
(Rosenshine, 1986). Predarea explicită presupune următoarele aspecte:
o Prezentarea noului material pe paşi mici.
o Oferirea unor instrucţiuni şi explicaţii clare şi detaliate.
o Oferirea unor posibilităţi de a practica activ cele învăţate.
o Punerea de întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a celor predate şi obţinerea
unor răspunsuri de la toţi cei implicaţi în actul de învăţare.
o Ghidarea celor care învaţă în fazele iniţiale de practică.
o Oferirea unui feedback sistematic şi corectarea răspunsurilor greşite.
o Continuarea practicii până în momentul în care cei care învaţă sunt independenţi şi
încrezători.
d. Prezentarea unor exemple şi contraexemple. Este cunoscut faptul că pentru a facilita
însuşirea unui concept, cei care învaţă beneficiază de pe urma explorării mai multor
exemple şi contraexemple ale conceptului care se doreşte a fi însuşit (ex., McMurray,
 Bernard, Klausmeier, Schilling şi Vorwerk, 1977). În cadrul activităţilor specifice acestui
program, fiecare dintre cele cinci abilităţi socio-emoţionale sunt prezentate copiilor mai
întâi sub forma unei definiţii, iar ulterior sunt oferite de către profesor iar în unele cazuri
de către copii mai multe exemple şi contraexemple.
e. Învăţarea explicită a auto-verbalizării pozitive. În cadrul mai multor programe care
şi-au propus să-i înveţe pe copii abilităţi sociale, precum şi abilităţi de management al
stresului şi a furiei (ex., Vernon, 1989), există o componentă a instruirii care le oferă
copiilor oportunitatea de a-şi internaliza auto-verbalizări pozitive şi enunţuri raţionale.

4. Educaţia părinţilor
Deoarece achiziţiile emoţionale şi sociale trebuie consolidate şi acasă, programul Da,
Poţi! cuprinde şi un modul de activităţi adresat părinţilor. Acest modul oferă educatorilor
modalitatea în care pot prezenta părinţilor procesul de dezvoltare şi optimizare socială şi
emoţională utilzat la grădiniţă. Astfel, părinţilor li se descriu cele 5 module: încredere,
perseverenţă, organizare, înţelegere şi rezistenţă, precum şi modalitatea prin care ei pot
continua acasă educarea şi învătarea lor. Sunt oferite educatorilor modalităţi practice de a
comunica părinţilor ce învată copiii la grădiniţă precum şi cum anume părinţii le dezvolte.
Programul educaţional timpuriu Da, Poţi! este de departe cel mai implementat program de
educaţie emoţională şi socială din Australia, el fiind utilizat şi în grădiniţele din Anglia, Statele
Unite ale Americii, Franţa, Italia.
 3. FUNDAMENTGARE TEORETICĂ

Teorii educaţionale şi dovezi empirice care au stat la baza dezvoltării educaţiei

timpurii Da, Poţi!
O premisă a programului de educaţie timpurie Da, Poţi! este aceea că dimensiunea calitativă a
interacţiunii dintre adult şi copil determină nivelul dezvoltării abilităţilor sociale şi emoţionale ale
copiilor. Aceasta înseamnă că printr-o planificare atentă a activităţilor de învăţare în zona
proximei dezvoltări a copilului, abilităţile sociale şi emoţionale ale copiilor pot fi îmbunătăţite, iar
dizabilităţile sociale şi emoţionale pot fi eliminate. Dezvoltarea acestui program are la bază
filozofia educaţională şi practicile educaţionale derivate din teoria lui Vîgotski precum şi
principiile predării explicite regăsite în programele cognitiv-comportamentale dezvoltate pentru
copii cum ar fi programul elaborat de Goldstein (McGinnis şi Goldstein, 1990), educaţia raţional
emotivă propusă de Ellis (Knaus, 1974; Vernon, 1989) şi Programul educaţional Da, Poţi! (You
can do it! Education), propus de Bernard (2002b).
Acest program are ca şi fundamentare conceptuală următoarele teorii educaţionale.

1. Vîgotsky
o Vîgotsky (1962, 1978) considera că etapa preşcolară este momentul în care apar mugurii
dezvoltării capacităţii copiilor de a reflecta asupra modului în care gândesc şi de a
planifica, ghida şi monitoriza propriul comportament (Berk şi Winsler, 1995). Vîgotski
considera că reglarea comportamentului copiilor - un aspect central al dezvoltării social-
emoţionale - apare datorită internalizării treptate a limbajului adultului sub forma
limbajului intern şi a gândirii. Programul Da, Poţi! se bazează foarte mult pe utilizarea de
către profesori şi părinţi a unor cuvinte cheie (ex. încredere, perseverenţă, organizare,
înţelegere, rezistenţă/ calmare) şi fraze (ex. Obiceiuri Mentale pozitive/Auto-verbalizări)
pe care copiii le preiau din cadrul activităţilor de învăţare din diferite contexte. Utilizarea
limbajului Da, Poţi! în timpul zilei devine cu timpul internalizat, ajutându-i pe copii să
manifeste un comportament social şi emoţional competent.
2. Ellis
o Albert Ellis (ex. 1994; Ellis şi Bernard, 1983) a identifi cat un set de credinţe raţionale
(ceea ce în acest program poartă numele de Obiceiuri Mentale pozitive) care sunt
asociate cu o serie de performanţe pozitive şi consecinţe comportamentale, emoţionale şi
sociale ale tinerilor cum ar fi: acceptarea de sine, toleranţa mare la frustrare şi
acceptarea necondiţionată a celorlalţi. Utilizând un limbaj adecvat nivelului de dezvoltare
al copiilor, acest program îi familiarizează pe tineri cu aceste credinţe raţionale şi le oferă
 acestora prin intermediul diferitelor sarcini de învăţare şi activităţi oportunitatea de a-şi
internaliza aceste credinţe în propriul limbaj.
3. Bandura
o Albert Bandura (1986, 1997) a scris despre modul în care copiii îşi însuşesc anumite
comportamente doar prin simpla observare a adulţilor şi a celor de vârsta lor care
manifestă comportamente dezirabile. De asemenea, Bandura a subliniat cât de important
este ca oamenii, indiferent de vârsta pe care o au, să aibă auto-eficacitate pentru a avea
succes atunci când se angajează în sarcini noi sau se confruntă cu situaţii dificile.
Principiile învăţării sociale alături de oferirea unor oportunităţi copiilor de a-şi dezvolta
auto-verbalizări pozitive şi auto-eficacitatea, fac parte în mod special din acest program,
cu scopul de a-i ajuta pe copii să-şi dezvolte încrederea în sine.
4. Seligman
o Seligman (1975) a defi nit conceptul de neajutorare învăţată ca reprezentând o
perturbare în sfera motivaţională, cognitivă şi emoţională care rezultă din percepţia
copiilor conform căreia ei nu pot influenţa propriul proces de învăţare. Neajutorarea
învăţată reprezintă un punct de vedere pesimist asupra lumii, de aceea Seligman (1991)
propune să îi învăţăm pe copii să fi e optimişti (ex. Pot să reuşesc), aceasta deoarece
cercetările realizate de aceasta indică faptul că un stil de gândire optimist contribuie la
ameliorarea dizabilităţilor socio-emoţionale cum ar fi supărarea extremă şi lipsa
perseverenţeiS (Seligman, 1995). Programul de faţă urmează această propunere a lui
Seligman, inoculându-le copiilor credinţe optimiste.
5. Weiner/Rotter
o Aplicarea teoriei atribuirii la copii, se centrează asupra credinţelor pe care copii le deţin cu
privire la cauzele evenimentelor care au loc în viaţa lor (Rotter, 1966; Weiner, 2000).
Cercetările au demonstrat faptul că acei copii care atribuie succesul într-o măsură mai
mare propriului efort şi nu factorilor externi sau şansei au o mai mare motivaţie intrinsecă
(ex. Dweck şi Bempechat, 1982; Dweck şi Elliott, 1983). Perseverenţa ca Obicei Mental
pozitiv care se doreşte a fi dezvoltată prin intermediul acestui program, derivă din aceste
cercetări care au pus în evidenţă importanţa stilului atribuţional al copilului.
6. Bernard
o În ultimii zece ani, Bernard (ex. 1996; 2004b) şi alţi cercetători (ex. Brooks, 1999;
Brown, 1999; Buddecke, 2003; Call, 1999, Eddy, 2000) au pus în evidenţă faptul că acei
copii care nu au o dezvoltare corespunzătoare a încrederii, perseverenţei, organizării,
înţelegerii şi rezistenţei, incluzând şi o subdezvoltare a Obiceiurilor Mentale pozitive, sunt
predispuşi la sub-performanţă şcolară. Conţinutul curricumului acestui program a fost
dezvoltat pe baza rezultatelor acestor cercetări.
7. Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării care au investigat rezistenţa
o Cercetările indică faptul că pe parcursul dezvoltării ontogenetice, copiii apelează la un
număr tot mai mare de strategii cognitive şi comportamentale de adaptare care îi ajută să
facă faţă evenimentelor negative din viaţa lor. Utilizarea unor strategii comportamentale
(ex. a vorbi cu altcineva, a face altceva) rămâne constantă pe măsură ce copiii înaintează
în vârstă, spre deosebire de strategiile cognitive focalizate pe emoţii (ex. distragerea
atenţiei, gândirea pozitivă) care sunt utilizate din ce în ce mai frecvent (ex. Brenner şi
Salovey, 1997). În cadrul acestui program, copiii sunt învăţaţi o serie de abilităţi care să îi
ajute să fie rezistenţi.