ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale la elevi

❖ Strategic thinking – Execution

❖ Social effectiveness – Influence

Cuprins:

1. Introducere
2. Învățarea socio-emoțională
❖ Ce este învățarea socio-emoțională
❖ Comportamentele observabile la clasă
❖ De ce este importantă?
❖ Predictori ai creșterii abilităților socio-emoționale
❖ Care sunt abilităților socio-emoționale
3. Practici pedagogice pentru dezvoltarea conștientizării sociale
4. Practici pedagogice pentru dezvoltarea auto-reglării
5. Practici pedagogice pentru dezvoltare auto-eficacității
6. Practici pedagogice pentru dezvoltare determinării
7. Alte metode
8. Bibliografie

1
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Introducere
Abilitățile socio-emoționale sau abilitățile non-cognitive, așa cum au fost ele definite în literatura
de specialitate, au devenit un subiect de interes crescut pentru domeniul educației, atât la nivel
internațional, cât și european. Atât studiile din psihologie, cât și cele din neuroștiințe atestă importanță
dezvoltării acestor abilități în rândul elevilor, iar programele de implementare și cercetare au confirmat
legătura dintre dezvoltarea abilităților socio-emoționale și scăderea comportamentelor delicvente,
creșterea gradului de incluziune socială.
Studiile asupra creierului au demonstrat legătura dintre gândire și emoții. În condiții de
amenințare reală, imaginară sau anxietate ridicată, energia psihică trece din neo-cortex în sistemul
limbic, ducând astfel la pierderea concentrării asupra procesului de învățare și rezolvare flexibilă a
problemelor. De aceea asigurarea unui cadru sigur de învățare, precum și relația profesor-elev sunt
considerate elemente de bază pentru dezvoltarea abilităților de viață, non-cognitive.
Competențele secolului 21, așa cum au fost ele definite în studiul realizat în 2009- „21st century
skills and competences for new millennium learners în OECD countries”, au repoziționat focusul
asupra abilităților socio-emoționale în parcursul profesional și personal, astfel încât, comunicarea,
colaborarea, autocunoașterea, creativitatea, gândirea critică și rezolvarea de probleme, precum și
cetățenia globală, au devenit competențe esențiale pentru piață muncii și astfel competențe importante
pentru sistemul de educație.
În America, cercetările și programele de învățare socio-emoțională au un istoric de peste 20 de ani, în
anul 1994 adoptându-se primul program de învățare și testare socio-emoțională (CASEL). În România,
primul studiu în această direcție a fost realizat de Asociația ROI în parteneriat cu Unicef, în anul 2016
și tratează dezvoltarea abilităților non-cognitive la adolescenți. La nivel de politici de promovare a
acestor abilități, nu există până în acest moment măsuri coerente care să asigure integrarea tehnicilor
de învățare socio-emoțională în strategia didactică.
De aceea, atât dezvoltarea unor tehnici și practici pedagogice care să asigure dezvoltarea acestor
abilități, cât și măsurarea lor, în vederea stabilirii eficacității acestor practici, devin deosebit de
importante în asigurarea unui mediu de învățare care să garanteze dezvoltarea competențelor necesare
secolului 21.

Una dintre cele mai comprehensive abordări științifice ale învățării este cercetarea publicată în
anul 2008 de către directorul Institutului de Științe ale Educației din Melbourne, John Hattie. Studiul
este o meta-analiză a peste 800 de cercetări științifice, ce identifică cei mai eficienți factori din procesul
de predare – învățare.

2
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Studiul realizat de John Hattie a luat în considerare 150 de factori de influență în procesul educațional,
de la managementul clasei, la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, managementul școlar,
expunerea la televizor, mărimea clasei, etc.

În cartea sa, „Învățarea vizibilă - ghid pentru profesori”, autorul face o ierarhie a acestor 150 de factori
care influențează performanță școlară, pe primul loc ca impact la nivelul învățării se află
autoevaluarea/așteptările elevilor, iar pe ultimele două poziții se află schimbarea de domiciliu a
elevilor și expunerea la televizor.

Concluziile primei cercetări au fost împărțite în șase indicatori ai excelenței în educație, după cum
urmează:

❖ Profesorii sunt factorii cu cea mai mare influență asupra învățării;

❖ Profesorii trebuie să fie îndrumători, influenți, grijulii, implicați activ și cu pasiune în procesul
de predare-învățare;
❖ Profesorii trebuie să fie conștienți de ce gândește fiecare elev din clasă și de cât știu aceștia, să
fie apți să construiască semnificații și experiențe relevante pe baza cunoștințelor elevului, să
aibă o pregătire solidă și o înțelegere a conținuturilor școlare, pentru a putea oferi feedback
semnificativ și corespunzător, pentru ca fiecare elev să progreseze de-a lungul parcursului
curricular.
❖ Profesorii și elevii trebuie să fie conștienți de obiectivele educaționale și de criteriile de
performanță specifice lecțiilor lor, să conștientizeze în ce măsură reușesc să atingă aceste
criterii gândite pentru toți elevii și să știe care este pasul următor pentru a depăși decalajul
dintre cunoștințele și nivelul de înțelegere actual și criteriile de succes ce oferă răspunsul
întrebărilor: „ Spre ce ne îndreptăm?”, „Cum ajungem acolo?” „ Unde vrem să mergem în
continuare.”
❖ Profesorii trebuie să treacă de la predarea bazată pe o singură idee, la cea bazată pe idei
multiple și apoi să le conecteze. Nu cunoștințele și ideile sunt esențiale, ci organizarea acestora
de către elevi.
❖ Managerii școlari și profesorii trebuie să transforme școlile, cancelariile și sălile de clasă
pentru ca ele să devină medii unde greșelile sunt acceptate și văzute drept oportunități de
învățare.

3
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Învățarea socio-emoțională

Învățarea socio-emotională (SEL) este procesul prin care copiii și adulții dobândesc și aplică
cunoștințele, atitudinile și abilitățile necesare pentru a înțelege și gestiona emoții, setează și ating
obiective pozitive, simt și manifestă empatie fată de ceilalți, stabilesc și mențin relații pozitive și iau
decizii responsabile. (Casel, 2015)
Analiza lucrărilor de specialitate arată că nu există încă un consens științific cu privire la ceea ce
reprezintă abilitățile socio-emoționale, cercetările demonstrează că este impropriu să faci o distincție
strictă între procesele cognitive și non-cognitive, deoarece aceste procese sunt în realitate
interconectate. Cu toate acestea, studiile realizate pe școlile în care au fost implementate programe de
învățare socio-emoțională demonstrează o creștere a rezultatelor academice, o scădere a ratei
abandonului școlar, cât și a incidenței problemelor de conduită.
Deși nu există o abordare unanimă în privința dimensiunilor psihologice integrate în conceptul de
abilități socio-emoționale, în analiza acestui concept apar ca abilități de referință: capacitatea de auto-
reglare, auto-eficacitatea, abilitățile sociale și determinarea.

Competențe:
1. Auto-reglare- este definita ca abilitatea de concentrare a atenției, gestionarea emoțiilor si
controlul comportamental (Blair & Razza, 2007; McClelland & Cameron, 2012).

2. Conștientizare sociala -se referă la abilitatea de a empatiza cu alții din diverse medii și
culturi, de a înțelege normele sociale și etice de comportament si de a recunoaște resursele familiei,
comunității, scolii. Printre abilitățile sociale se numără comportamentele prosociale, precum
cooperarea, empatia, aprecierea diversității, respectul pentru ceilalți. (Casel, 2019).

3. Auto-eficacitate - se referă la aprecierea subiectivă a capacității proprii de a organiza sau

execută anumite acțiuni menite a duce la atingerea obiectivelor propuse (Bandură, 1977, 1997), fiind
strâns legată de sentimentul de deținere a controlului (Bandură, 1995)

4. Determinarea- o trăsătură pozitivă, non-cognitivă, bazată pe perseverența efortului unui

individ, combinată cu pasiunea pentru un anumit obiectiv pe termen lung sau pentru o stare finală (o
motivație puternică pentru atingerea unui obiectiv).
Tabel 1 : Comportamente observabile care descriu abilitățile socio-emoționale

4
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Autoreglare ❖ se calmează mai repede;

❖ are capacitate de concentrare mai mare;
Elevul /eleva... ❖ este perseverent/ă;
❖ își menține atenția pe sarcina de lucru;
❖ își controlează impulsurile
❖ dă dovadă de auto-disciplină;
Conștientizare ❖ acceptă si opiniile celorlalți;
sociala ❖ ascultă și părerea celorlalți;
❖ arată empatie;
❖ își felicită colegii pentru reușite;
❖ acceptă colegi diferiți de el/ea;
Elevul /eleva... ❖ își identifică propriile emoții în diverse situații;
❖ își susține punctul de vedere fără a-i jigni pe ceilalți;
❖ își comunică nevoile/părerile asertiv;
Auto-eficacitate ❖ încearcă chiar și atunci când are de realizat o sarcină
grea;
Elevul /eleva... ❖ nu renunță in fața provocărilor;
❖ are încredere în ceea ce știe și poate face;
❖ este atent/ă și dornic/ă să învețe, chiar și atunci când
se discută concepte complicate.
Determinare ❖ își stabilește obiective personale și lucrează pentru
îndeplinirea lor;
Elevul /eleva... ❖ are toleranță la frustrare;
❖ poate rămâne concentrat/ă pe sarcină în ciuda
distragerilor;

Importanța dezvoltării abilităților socio-emoționale:

Studiile longitudinale au arătat că creșterea competențelor socio-emoționale este legată de reducerea

unei varietăți de comportamente problematice inclusiv agresivitatea, delincventă juvenilă, consumul
de substanțe și abandonul școlar (Durlaket al., 2011; Sklad et al., 2012; Consiliul Național de
Cercetare, 2012; ACT,2014).

5
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Efecte SEL (învățare socio-emoțională):

❖ Crește frecvență atitudinilor și comportamentelor pozitive în rândul elevilor
(motivație mai mare pentru învățare, implicare în cadrul școlii);
❖ Scade incidență comportamentelor disruptive (agresivitate, delicvență, necooperare);
❖ Scade distresul în rândul elevilor .

Competențele social-emoționale nu numai că pregătesc elevii pentru a putea participa la experiențele

de învățare, de asemenea cresc capacitatea elevilor de a învăța.

Predictori ai dezvoltării abilităților socio-emoționale:

1. Relația profesor –elev. Conform studiilor realizate de Hamre & Piantă (2007; Mashburn &
Piantă, 2006), la nivelul clasei, cel mai important predictor al performanței academice a elevilor este
dat de relația profesor-elev.
Această relație se bazează pe următoarele caracteristici:
❖ Elevii se simț ascultați de către profesor;
❖ Sunt implicați în deciziile care îi influențează direct;
❖ Au oportunitatea de a-și manifestă autonomia;
❖ Sunt acceptați de profesor și de colegi pentru cine sunt ei.
O relație colaborativă profesor-elev se bazează pe principiul respectului reciproc, la nivel
comportamental acest lucru traducându-se in implicarea elevului in deciziile care îl influențează direct,
solicitarea feedback-ului din partea elevilor.

2. Cultură pozitivă a școlii. Climatul pozitiv în scoală, pentru clasele de gimnaziu și liceu este
asociat cu performanțe academice, absenteism scăzut și rațe mai mici de exmatriculare (Thapa și
colab., 2013).

Cercetarea privind implementarea SEL sugerează că cele mai eficiente strategii includ patru elemente
reprezentate de acronimul SAFE:
(1) activități secvențiale și coordonate pentru promovarea competențelor dezvoltare;
(2) forme active de învățare pentru a ajuta elevii să dobândească noi abilități;
(3) concentrarea pe o componentă care accentuează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale;
(4) direcționarea explicită abilități sociale și emoționale specifice (Durlak et al., 2010, 2011).

6
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Tabel 2. Caracteristici psihologice care descriu abilitățile socio-emoționale:

Autoreglare ❖ Concentrarea atenției;

❖ Reglare emoțională;

Conștientizare ❖ Aprecierea diversității;

sociala ❖ Respectul acordat celorlalți;
❖ Înțelegerea emoțiilor proprii și ale altor persoane;
❖ Empatie

Auto-eficacitate ❖ Încrederea în propriile capacități;

Determinare ❖ Stabilirea și realizarea obiectivelor personale;

❖ Depășirea obstacolele și crearea strategiilor pentru realizarea

obiectivelor pe termen lung
❖ Perseverență;
❖ Toleranță crescută la frustrare;

Practici pedagogice care susțin dezvoltarea conștientizării sociale în sala de clasă

Conștientizarea socială este o abilitate care se dezvoltă în relație cu ceilalți, însă pentru a facilita
contexte de învățare care să asigure o bună relaționare și cooperare este esențial să asigurăm cadrul de
siguranță al elevilor.
1.Construirea unui cadru sigur pentru învățare. The BASICS Model

MODELUL BASICS – realizat de Alistair Smith, propune modalități prin care elevii pot fi ajutați
să își găsească resursele interioare pentru învățare, în ciuda bagajului emoțional cu care aceștia vin
de acasă.

1. Crearea sentimentului de apartenență și conexiune la grup.

7
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Cum? Viziunea, Sistemul de monitorizare a progresului, Valorile clasei, Rutine si proceduri (Vezi
Cultura reușitei la clasă)

2. Așteptări înalte de la fiecare elev, indiferent de nivelul său actual. Este important să privim
potențialul fiecărui elev și să îl reflectăm în relație cu acesta.

Așteptările înalte – bazate pe crezul profesorului că „ toți elevii pot să realizeze obiective înalte”. Se
referă la abilitatea profesorului de a duce la clasă obiective cu sens și provocatoare, care să reflecte
încrederea în capacitățile elevilor.

Elevii ar trebui să internalizeze faptul că dezvoltarea academică este extrem de importantă pentru
viitorul lor și că ar trebui să depună efort și să fie implicați în acest proces. Rigoarea academica a
profesorilor nu ar trebui să fie resimțită de elevi ca o formă de strictețe și inflexibilitate, ci ca o
încredere totala în abilitățile și capacitățile elevilor de a se autodepăși.

Cum? Feedback personalizat

3. Crearea unui cadru sigur pentru fiecare elev.

Cum? Regulile și consecințele clasei (Vezi Cultura reușitei la clasă)

4. Crearea spațiului de manifestare a individualității fiecărui elev și validarea comportamentelor

pozitive ale acestora.

Cum? Poster: Cine sunt eu? prin care vor prezenta colectivului hobby-urile lor, familia lor, aspirații,
precum si abilități și puncte forte.

5. Crearea contextelor în care elevii să se simtă provocați. Identificarea zonei proxime de dezvoltare
pentru fiecare elev și provocarea sa în această zonă.

6. Celebrarea succesului.

Cum? Activități extra curriculare care să îi expună pe elevi unor medii diferite, excursii, activități de
film în scoală, vânătoare de comori, dezvoltarea leadership-ului elevilor prin susținea și implicarea lor
în diferite inițiative la nivel școlar și comunitar.

2.Mediu de învățare pozitiv:

❖ Implicare – relații pozitive între profesori și elevi; în colectivul clasei și în
colectivul școlii;
❖ Siguranță – elevii sunt protejați de violență și bullying; se simt atât emoțional cât
și fizic în siguranță pentru a-și asuma riscuri în sala de clasă;

8
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

❖ Mediul clasei – integrarea nevoii de autonomie, competență și conexiune a elevilor

Implicare Siguranță Mediul clasei

-relații pozitive profesor- -adresarea eficienta a -democrat;
elev; problemelor disciplinare; -captivant;
-profesorul susține -siguranță emoțională și -provocator;
emoțional și academic academică. -relevant;
elevul; -orientat spre obiective.
- sentimentul de încredere în
relație cu profesorul;
-personalizarea relației
profesor-elev;

3. Modelare comportamentala;

Pentru a dezvolta comportamente dezirabile la elevi, profesorul are sarcina nu doar de a discuta despre
importanța lor, ci și de a modela respectivele comportamente, de a exemplifica respectivul
comportament în interacțiunea personală cu clasa.

Atunci când elevii manifeste comportamente indezirabile este necesar să intervenim pentru a stopa
comportamentul, urmat de recomandarea unui comportament dezirabil.

Strategia Răspunsului Activ și Constructiv

Pasul 1. Pornește de la propriile exemple și împărtășește cu elevii bucuriile/îngrijorările tale. Apoi

invită elevii să-și împărtășească bucuriile, realizările, îngrijorările.

Pasul 2. Răspunde la lucrurile împărtășite de elevii tăi cu entuziasm, curiozitate și autenticitate.

Modelează ascultarea activă, comunicarea.

9
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

5.Învățare colaborativă - se referă la o sarcină specifică de instruire în care profesorii

creează contextul în care elevii lucrează împreună spre un scop colectiv. Profesorii cer elevilor să facă
mai mult decât muncă în echipă; elevii lucrează activ cu colegii lor, utilizând conținutul într-un mod
semnificativ. Pentru a implementa în mod eficient învățarea prin colaborare, profesorii trebuie să
includă cinci elemente de bază: interdependentă pozitivă, responsabilitate individuală, promovarea
succeselor celorlalți, aplicarea abilităților interpersonale și sociale, evaluarea (grupul discută
progresul spre atingerea unui obiectiv).

Învățarea colaborativă se învață, iar pentru a asigura cadrul de dezvoltare al acestei abilități, este
nevoie să respectăm anumiți pași: primul pas în facilitarea colaborării începe cu formarea diadelor,
urmează triade, iar în pasul următor se poate extinde echipa, în condițiile în care grupul s-a stabilizat.
Este important să existe afinități și să nu obligăm elevii să colaboreze. Eficiența colaborării depinde
de starea de bine, apartenența și implicarea elevului. In perioada în care învață să colaboreze trebuie
să folosim conținuturi simple, accesibile tuturor. Pentru a facilita colaborarea, profesorul trebuie sa
asigure:
• Activități atractive
• Materiale pentru grupă, nu individuale

10
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Aplicație pentru clasă: Reguli pentru realizarea unei experiențe de învățare colaborativă

1. Stabiliți regulile grupului :

 interdependență pozitivă
 aplicarea abilităților interpersonale și sociale

Deciderea normelor de grup, chiar de la început, va oferi fiecărui elev o voce și responsabilitate
în grup. Elevii (în funcție de vârstă) ar putea să aleagă reguli precum „vorbim pe rând", "se vor
respecta toate ideile expuse" și "nu există idei proaste".

Un rezumat al regulilor grupului poate fi afișat înainte de începerea sarcinilor și se poate reveni
la reguli, dacă pe parcursul sarcinii, elevii nu respectă ceea ce și-au asumat.
2. Oferiți responsabilități individuale fiecărui elev din grup
 interdependență pozitivă
 responsabilitate individuală
Responsabilitatea este un factor important în sarcinile de colaborare. Deoarece un profesor
trebuie să găsească modalități creative și eficiente de a monitoriza mai multe grupuri care
lucrează în același timp, atribuirea rolurilor poate fi incredibil de utilă.
De exemplu, dacă elevii lucrează în grupuri de patru, pe o sarcina precum citirea și analiza un
articol de știri, puteți solicita fiecărui grup să aleagă un anchetator, o persoana care înregistrează
răspunsurile, un facilitator de discuții și un reporter. Pentru ca grupul să aibă succes, fiecare
copil trebuie să-și îndeplinească sarcinile care îi însoțesc rolul.
Sarcina de lucru trebuie sa permită elevilor să-și explice concepte unul altuia.
3. Explicați importanța colaborării, la ce ajută pe termen lung.
 interdependență pozitivă
 responsabilitate individuală
 aplicarea abilităților interpersonale și sociale
4. Stabiliți obiective clare pentru grup.
 Evaluare
In fiecare activitate colaborativă, elevul trebuie să înțeleagă scopul activității, obiectivele pe
care le are de îndeplinit si modul în care aceste obiective vor fi evaluate.
5. Creați sentimentul de încredere și comunicare deschisă în grup
 promovare succesele celorlalți
 aplicarea abilităților interpersonale și sociale
Comunicarea deschisă este cheia. Atunci când apar situații tensionate în grup, trebuie adresate
înainte de continuarea sarcinii.

11
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

6. Dezvoltați capacitatea de ascultare a elevilor :

 aplicarea abilităților interpersonale și sociale

Abilitatea de a asculta este din ce în ce mai rară în societatea noastră și în clasa de elevi. Pentru
a dezvolta această abilitate, profesorul trebuie să explice elevilor importanța ascultării active
(oamenii care ascultă, sunt mai agreabili, mai ușor de plăcut și de respectat), precum și
principiile ascultării active (contact vizual, empatie, autocontrol).

Creați contexte în care elevii să exerseze abilitățile de a face contact vizual, de a oferi empatie,
de a se abține din a îi întrerupe pe ceilalți.

***Exemplu de activitate: Păstrează-mi ultimul cuvânt - solicită tuturor elevilor să participe

atât in calitate de vorbitori activi, cât și de ascultători activi. Lucrând în grupuri de câte trei,
elevii urmează un model de împărtășire și discutarea răspunsurilor lor pe un text. Prin crearea
unei structuri clare pentru discuție, această strategie încurajează studenții rezervați să
împărtășească ideile lor și asigură că vorbitorii frecvenți practică liniștea.
a. Selectați un text/imagini.
b. Elevii citesc/văd textul/imaginile și răspund la întrebări.
c. Cereți elevilor să evidențieze trei propoziții care le-au atras atenția și să scrie fiecare
propoziție pe o foaie/post-it. Pe spate, ar trebui să scrie câteva propoziții care să explice
de ce au ales acel citat/imagine - ce însemna pentru ei, ce anume le-a atras atenția etc.
Probabil că au legat-o de ceva care s-a întâmplat în propria lor viață, într-un film sau în
carte pe care au citit-o.
d. Împărtășirea de grupe de câte 3.
Invitați primul elev să citească grupului unul dintre citatele alese. Apoi ceilalți doi elevi
discută citatul. Ce cred ei că se înseamnă? De ce cred că aceste cuvinte ar putea fi importante
pentru primul elev?
După câteva minute, cereți primului elev să citească spatele foii (sau să explice de ce au
ales citatul respectiv), având astfel "ultimul cuvânt". Acest proces continuă cu fiecare dintre
cei 3 membrii ai grupului.

6.Dezvoltați capacitatea de a pune întrebări esențiale

 evaluarea
Invitați clasa să genereze întrebări pe orice temă dată, scriind fiecare întrebare pe tablă.
Decideți cu privire la cele mai presante și interesante întrebări ale grupului și discutați
cu elevii ce anume evidențiază aceste particularități. Discutați despre tipurile de

12
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

întrebări care, de cele mai multe ori, dau cele mai bune răspunsuri - cele care sunt
deschise, gânditoare și, uneori, chiar îndrăznețe.
Explicați elevilor faptul că întrebările pertinente sunt neutre și nu îl fac pe respondent
să se simtă ca și cum ar fi interogat.
Expuneți elevii la întrebările care să invite la reflecție: "Când vă gândiți la ______, ce
vine în minte? "și "Având în vedere ceea ce deja știm despre ______, cum vom ____?"
Ca structura, furnizați o broșură cu întrebări preliminare, pe care elevii să o folosească
în timpul discuțiilor de grup.
Elevii trebuie, de asemenea, să știe despre timpul de așteptare. Explicați - mai bine,
demonstrați - că, odată ce cineva din grup pune o întrebare, sunt necesare câteva secunde
de tăcere, oferindu-le tuturor timp pentru a gândi.
7. Dezvoltați abilitatea de a negocia
 aplicarea abilităților interpersonale și sociale
Cel care vorbește cel mai tare și cel mai des poate spune cel mai mult, dar asta nu înseamnă
că o să convingă grupul. Un bun negociator ascultă bine, arată răbdarea și flexibilitatea,
subliniază ideile comune și gândește clar sub presiune.
Realizați portretul unui bun negociator în grupul de elevi.
***Exemplu de activitate: Activitate - Construiți un consens
In această activitate, cereți grupului să planifice o petrecere de onomastica, o excursie cu clasa
sau o petrecere la școală, pentru a-și putea practica abilitățile de negociere, având un timp bine
delimitat.
Pe baza portretului creat anterior, fiecare elev își va exersa una sau mai multe abilități de
negociator în discuția cu grupul. La finalul discuției cereți fiecărui elev să se auto-examineze și
să primească feedback de la grup. Ce funcționează deja? La ce ar trebui să mai lucreze ?
8. Creați teste înainte și după activitate.
 evaluarea
O modalitate bună de a se asigura că grupul învață împreună ar fi să se angajeze într-un pre
și post-test. De fapt, mulți cercetători folosesc această metodă pentru a vedea dacă grupurile
învață. O evaluare oferă echipei un obiectiv de a lucra spre și asigură că învățarea este o
prioritate. De asemenea, permite instructorilor să evalueze eficacitatea grupului.

Metode de predare care sustin colaborarea:

13
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

A. Metoda Jigsaw (mozaic) - este o strategie bazată pe învățarea în echipă. Fiecare elev
are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în același timp și
responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.
A. Metoda Stad - presupune că productivitatea grupului este strict legată de eficiența
tuturor membrilor săi, deci și a celui mai slab dintre aceștia (analogia folosita este aceea
a echipelor care urcă pe munte, membrii fiind legați unii de alții prin corzi, iar echipa
neputând să înainteze mai repede decât ritmul celui mai încet membru);

7.Empatia în sala de clasă „Te ascult. Vreau să înțeleg cum te simți. Tu ești important.”

Empatia este capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de a împărtăși sentimentele care
sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit.

Empatia este o modalitate de conectare cu celălalt prin care îi arăți că înțelegi că trăiește ceva puternic,
chiar dacă nu știi exact cum se simte. Ii spune celuilalt că tu simți alături de el și că nu este singur.
Empatia nu este același lucru cu simpatia, care se bazează pe sentimentul de milă. Deoarece
majoritatea elevilor cu probleme de învățare sau emoționale se simt neînțeleși, practicarea empatiei
este un mod de a te conecta cu ei și de a îi ajuta să se simtă văzuți, auziți, înțeleși.

14
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Vârstă Stadiile dezvoltării empatiei cognitive

3-6 ani Copii înțeleg că există diferențe între emoțiile și gândurile lor și cele ale altor persoane, dar au
tendința să confunde emoțiile cu gândurile
6-8 ani Copii înțeleg că perspectivele diferă în funcție de informațiile diferite pe care
oamenii le au
8-10 ani Copii „se pot pune in papucii celuilalt” și își pot vedea gândurile și emoțiile din
perspectiva altei persoane
10-12 ani Copii pot să iasă din perspectiva a doua persoane si să înțeleagă cum situația
poate fi văzută de o terță persoană
12- 15+ Adolescenții pot privi perspectiva altor persoane ținând cont de cultura și contextul
ani social din care ceilalți fac parte
*Selmar, The growth of interpersonal understanding

Moduri de a răspunde elevilor cu empatie:

❖ Comportă-te cu elevii tăi așa cum au ei nevoie să fie tratați, nu cum crezi tu că ai vrea să fii
tratat într-o situație asemănătoare.
❖ Nu te concentra pe modul în care o să îl ajuți sau să îl salvezi, doar ascultă
❖ Validează ce simte elevul, spunându-i că ceea ce simte nu este greșit.
❖ Surprinde momentele în care poți intervenii pentru a le deschide perspectivele sau a le oferi
alte modele comportamentale.

Exemplu: Daca vorbiți despre violență, poți introduce metode pe care tu le folosești atunci când te
simți nervos/ă. Oferă spațiul în care elevii să vină cu propriile propuneri pentru discuțiile de la clasă.

Intervenții care facilitează empatia:

Vreau să mă asigur că am înțeles bine. Ce aud este că .....

Mi se pare ca acest lucru se simtă ca și cum...

Pot să-mi dau seama că tu te simți...

Aud că tu te simți...

Expresia de pe fața ta îmi spune ca tu te simți....

Aud in vocea ta că....

Mulțumesc pentru ca mi-ai împărtășit

15
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Sună ca o experiență grea/....

Te-am auzit.

Nu știu ce aș putea să-ți spun acum, dar sunt aici să te ascult dacă ai nevoie.

Vrei/poți să-mi spui mai multe?

Poți să-mi spui de ce ai avea nevoie acum?

Mai este ceva ce vrei să împărtășești?

Ai nevoie de ajutorul meu acum?

Folosiți parafrazarea: Sa văd dacă am înțeles, te simți...pentru că ...

7.Dezvoltarea atitudinii pozitive față de reușitele celor din jur

De cele mai multe ori în sala de clasă profesorul este cel ce validează reușitele elevilor și cel care dă
feedback; însă studiile arată că elevii învață cel mai bine de la colegii lor, prin urmare și creșterea
încrederii în sine este strâns legată de sentimentul de validare și încurajare din partea colegilor.

De aceea, este important ca profesorul să faciliteze contexte în care să îi ajute pe elevi să se încurajeze
și să-și dea feedback reciproc fără a genera critici sau comentarii răutăcioase în clasă.

Ajutați elevii să formuleze feedback și încurajările urmărind modelul următor:

❖ Ce mi-a plăcut la prezentarea/povestea/etc este că?

❖ Ce aș vedea făcut diferit este? Ce m-ar fi ajutat și mai mult să înțeleg ar fi fost ....

❖ Mi-a plăcut ce ai spus în legătura cu/ și aș vrea să adaug…

Este important ca profesorul să ofere spațiul de împărtășire, spațiul de feedback și de validare în cadrul
clasei. Vorbiți cât mai puțin și încurajați elevii să-și expună ideile, părerile, pe un cadru prestabilit.

8.Dezvoltarea abilitații de negociere:

Activitate - Construiți un consens.

In această activitate, cereți grupului să planifice o petrecere de onomastica, o excursie cu clasa sau o
petrecere la școală, pentru a-și putea practica abilitățile de negociere, având un timp bine delimitat.

Fiecare elev își va exersa una sau mai multe abilități de negociator în discuția cu grupul. La finalul
discuției cereți fiecărui elev să se auto-examineze și să primească feedback de la grup. Ce funcționează
deja? La ce ar trebui să mai lucreze?

16
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Practici pedagogice care susțin dezvoltarea autoreglării

Copii care își pot regla propriile emoții, își pot controla impulsurile și reușesc să facă față cu succes
perioadelor stresante au mult mai multe șanse să aibă un comportament prosocial, să fie acceptați în
grupurile de prieteni și să aibă rezultate academice performante.

1.Cultura reușitei în sala de clasă, se referă la strategiile de management al clasei în care profesorul
creează un mediu sigur, bazat pe motivarea elevilor pentru respectarea normelor și regulilor clasei.

Managementul eficient al clasei se întâmplă atunci când elevii au oportunități de a se auto-regla și au

ceva de spus în ceea ce se întâmplă în sală de clasă. Alfred Adler, psiholog american, vorbește încă
din anii 1930 despre sentimentul de apartenență al copiilor, ca bază a motivației intrinseci și a
respectării celorlalți elevi. Profesorii nu ar trebui să încerce să supra controleze ce se întâmplă în clasă
și nici nu ar trebui să folosească măsuri punitive pentru a-i face pe elevi să se comporte adecvat. Elevii
și profesorii ar trebui să dezvolte împreună norme și valori comune pentru clasă. Această strategie le
permite elevilor să conecteze regulile la o viziune de ansamblu asupra modului în care se desfășoară
clasă și care mărește astfel implicarea elevilor. În mod similar, profesorii ar trebui să adopte strategii
pro active de gestionare a comportamentelor dificile (comparativ cu strategiile reactive). Această
abordare este evidentă atunci când profesorii folosesc strategiile de management în mod consecvent și
acele strategii sunt legate de normele și viziunea clasei. Dacă un elev încalcă o regulă, consecință ar
trebui să fie logică în raport cu regulă care a fost încălcată. De exemplu, dacă un elev împinge un alt
elev în timp ce așteaptă la coadă, acel elev ar trebui să se așeze ultimul pentru restul săptămânii - mai
degrabă decât să piardă oră de sport, o consecință care nu este legate de incident. Prin dezvoltarea
acestor reguli coerente și logice și consecințele, elevii încep să învețe cum să-și reglementeze propriul
comportament și să rezolve problemele dificile care apăr în sală de clasă.

Cultura reușitei la clasă se bazează pe următoarele elemente:

VIZIUNE, REGULI ȘI CONSECINȚE, RUTINE ȘI PROCEDURI.

17
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Viziunea este scopul spre care tindem și pe care clasa și-l propune să îl realizeze până la sfârșitul
anului. Viziunea este firul roșu care ghidează atât profesorul cât și elevul. Ea trebuie să fie un factor
de inspirație și de motivare pentru elev. In elaborarea viziunii profesorul trebuie să țină cont de
evaluare inițială a elevilor, de punctul din care pleacă împreună cu clasa și unde vrea să ajungă până
la sfârșitul anului.

Viziunea se compune din două părți:

Vision statement - Un motto al clasei, un îndemn, un citat, sau o altă formă de inspirație, care asigură
spațiului de apartenență pentru elevi. Această parte este cea care trebuie expusă în spațiul de învățare
și care va fi internalizată de elevi. Motto-ul clasei este ceea ce definește clasa și este important să fie
ales de către elevi, prin ghidarea profesorului.
Vision objectives - Obiectivele viziunii.
Acestea sunt operaționalizare de către profesor. După evaluarea inițială, profesorul setează obiective
pe cele trei direcții strategice:
A. Literație – cum se vor dezvolta elevii pe această competență până la sfârșitul anului?
B. Abilități socio-emoționale - cum se vor dezvolta elevii pe această direcție până la sfârșitul
anului?
C. Leadership la elevi - cum se vor dezvolta elevii pe această direcție până la sfârșitul anului?

Exemplu de viziune la clasă:

Clasa I
Vision statement: Echipa Exploratorilor, Tinerii Titani, descoperă lumea!
Lucruri noi vrem sa descoperim,
Știm ca doar împreuna reușim
Exploram lumea in lung si in lat
Japonia, Italia, Africa, București, atenție venim.
Învățam sa scriem si sa citim, apoi in savana poposim
Dam o fuga si in jungla, animalele sa le număram
Pana atunci matematica o exploram.
Suntem de neoprit, gata de drum
Tinerii Titani vor fi cei mai buni.

Vision Objectives:

18
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

1. Pana la sfârșitul anului școlar toți elevii vor compune cate o poveste de minim 75 de cuvinte,
in care sa prezinte 3 locuri pe care le-au explorat in decursul anului școlar.
2. Pana la sfârșitul anului școlar toți elevii vor opera calcule matematice, adunări si scăderi cu
numere naturale cuprinse in intervalul 0-100
2. Pana la sfârșitul anului toți elevii propune un proiect de lucru in echipe pe care sa îl
implementeze in cadrul clasei.

Reguli si consecințe
Setarea cadrului, prin reguli și consecințe, este unul dintre aspectele care asigură bună funcționare a
comunității clasei. Stabilirea unor reguli la clasă este esențială pentru predare eficientă și învățare
deopotrivă. Ele oferă acel spațiu de siguranță de care elevii au nevoie pentru a fi pregătiți pentru
învățare. Atunci când ei știu care sunt limitele, creierul primește predictibilitatea necesară gestionării
eficiente a resurselor emoționale și raționale către ceea ce contează.

Regulile si consecințele sunt o parte din instrumente pe care le folosim pentru a dezvolta autoreglarea
elevilor.
Regulile pentru construirea regulilor:
1. Regulile se creează plecând de la nevoile de învățare ale elevilor și integrând viziunea clasei;
2. Regulile si consecințele sunt create împreună cu elevii;
3. Regulile sunt formulate pozitiv;
4. Regulile sunt clare;
5. Avem un număr restrâns de reguli (3-5);

Caracteristici Raționament Exemple de urmat

Regulile ar trebui să fie
construite sub forma unor
afirmații. Evită regulile care
încep cu negație!
Regulile pozitive arată ce ar
trebui elevii să facă. Cele
formulate negativ pur și
simplu spun elevilor ce să
evite și îi provoacă să
găsească comportamente
neadecvate care nu intră în
aria de aplicare a regulii.
Respectă-ți colegii în cuvintele și
acțiunile tale.
Ascultă când altcineva vorbește.
Timpul la clasă este pentru
activitățile din clasă.

19
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Regulile ar trebui să fie Elevii ar trebui să fie Vino la clasă pregătit cu toate
exprimate clar. Evită regulile capabili să înțeleagă materialele necesare.
care sunt vagi dacă nu comportamentul așteptat de Urmează instrucțiunile profesorului.
intenționezi să discuți în detaliu la ei.
regula cu elevii.
Fiecare regulă are o Reguli precum: Timpul la clasă este
importanță mai mare dacă pentru activitățile din clasă sau
sunt mai puține în total. Mai Urmează instrucțiunile profesorului.
puține reguli sunt și mai adresează mai multe comportamente
Regulile ar trebui să fie puține. ușor de reținut de către elevi printr-o singură regulă
și pentru profesor mai facil
de întărit. De asemenea,
ajută la evitarea transmiterii
că profesorul controlează
fiecare mișcare a elevului.
*** Pentru elevii de ciclul primar, regulile ar trebui să fie scurte, ușor de reținut, cu acțiune concretă
(exemplu: Mâinile le folosești pentru a-i ajuta pe ceilalți).

Consecințele sunt acțiuni firești ce deriva din încălcarea regulilor sau cadrului agreat la nivelul clasei.
Ele urmăresc aspectele logice ale unui comportament și încurajează reflecția elevului.
Este important ca aceste consecințe să fie stabilite împreună cu elevii.

Exemplu de consecințe
Comportament Consecință

Abuzează de materiale Pierderea temporală a privilegiului de a folosi respectivul material.

Lucru incomplet la oră Terminarea sarcinii în timpul pauzei sau acasă

Separare de grup; Time-out în spațiul clasei. Dacă acel

comportament continua, time-out în alt spațiu în care elevul
Comportament lipsit de respect
trebuie să scrie scrisori pentru a-și cere scuze.

20
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Irosește timpul profesorului Rămâne în pauză pentru terminarea sarcinii; Profesorul

cronometrează de fiecare dată cât timp este irosit și cât timp
trebuie recuperat.
Tăierea rândului Trimiterea la capătul rândului.

Rutine si proceduri

Revenind la ideea siguranței și nevoii de predictibilitate, o altă latură a setării cadrului este reprezentată
de implementarea procedurilor și rutinelor la clasă. Ele ar trebui să asigure un spațiu în care elevii și
profesorul au aceleași așteptări clare de la comportamentul fiecăruia în situații specifice. Sunt susținute
de o structură, având la bază eficientizarea atât a spațiului cât și a timpului petrecut în diverse activități.

Procedurile sunt un set de instrucțiuni care ajută la buna desfășurare a predării, învățării, evaluării.
Este de la sine înțeles că fiecare școală și clasă are nevoi diferite în ce privește procedurile, însă ideea
principală este că prezența acestora facilitează întreaga activitate. Când gândești proceduri pentru clasa
ta ține cont că unele dintre acestea trebuie să le explice elevilor ce au de făcut și cum au de făcut, în
același timp altele pot adresa perioade diverse din timpul orei, precum prezența, tranziția între
momente, împărțitul materialelor sau așezarea băncilor la un anumit exercițiu. (Teaching as Leadership
– Teach for America).

Rutina se referă la când anume se aplică procedurile și repetarea acestora de-a lungul unei perioade
mai lungi de timp. Spre exemplu, la o clasă din ciclul primar, în ceea ce privește ieșirea din clasă,
învățătorul stabilește procedura ca 2 elevi să își coordoneze colegii pe un singur rând; rutina constă în
faptul că în fiecare zi, la finalul orelor să se întâmple acest lucru. Un alt exemplu, la o clasă de
gimnaziu, concluziile privind îndeplinirea obiectivelor orei, clasa are ca procedură ca fiecare să se
autoevalueze în jurnalul propriu; rutina constă în faptul că ei fac asta de fiecare dată în ultimele 5
minute ale orei respective.

Exemple de proceduri (Teaching as Leadership – Teach for America): Captarea atenției elevilor –
este necesar să stabilești câteva semnale astfel încât să câștigi rapid atenția întregii clase și să
semnalizezi ce se va întâmpla ulterior. Câteva dintre aceste semnale pot include: baterea din palme
într-un anumit ritm, elevii repetând același semnal, dovadă că urmăresc profesorul; “1,2,3 toți ochii la
mine”, elevii răspund “1,2,3 toți ochii la doamna/domnul”; folosirea unui instrument muzical, cântece
diverse; “hands on top”, elevii răspund “everybody stop” și altele, totul depinde de creativitatea
comunității clasei.

21
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

2. Zonele de auto-reglare si înțelegerea modului în care funcționează emoțiile:

De-a lungul timpului oamenii de știință au observat că principalul predicator care asigură adaptarea la
viața adultă nu sunt notele școlare sau un potențial cognitiv ridicat ci abilitatea copiilor de a stabili
relații cu cei din jur, care se exprimă printr-o bună capacitate de exprimare și reglare emoțională.

Abilitățile emoționale înseamnă: a înțelege; a exprima; a regla emoțiile.

Cum îşi dezvoltă copiii abilitățile emoționale?

Adulții (părinți, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor
prin trei modalități:

1. prin reacțiile avute la emoțiile exprimate de copii;

2. prin discuțiile despre emoții;
3. prin exprimarea propriilor emoții.

Pentru a-și putea regla emoțiile este important ca elevul să înțeleagă cum funcționează acestea și ce
mecanisme poate folosi pentru a se regla atunci când intensitatea emoționala este copleșitoare. Din
acest considerent indiferent de vârsta copilului, este important ca profesorul să inițieze conversații
despre emoții, să familiarizeze elevii cu modul în care sunt manifestate și exprimate emoțiile, precum
și cu mecanismele de autoreglare pe care aceștia le pot folosi.

Înțelegerea și exprimarea emoțiilor;

Înțelegerea și exprimarea emoțiilor sunt etape esențiale în dezvoltarea emoțională a copiilor. Pentru
facilitarea acestui proces putem folosi STRATEGIA RULER, care evidențiază cinci pași
importanți:

Pasul 1. R- recunoașterea emoțiilor

Pasul 2. U – înțelegerea emoțiilor

22
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Pasul3. L – numirea emoțiilor

Pasul 4. E – exprimarea emoțiilor

Pasul 5. R – reglare emoțională

Pentru a facilita acest proces puteți folosi filmul: Inside Out, discutând despre recunoașterea celor cinci
emoții de bază: bucurie, tristețe, furie, rușine/dezgust și frică, urmată de conectarea comportamentelor
elevilor cu emoțiile de bază.

❖ Cum se manifestă comportamental fiecare emoție?

❖ Cum se simte în corp?
❖ Ce gânduri apar atunci când trăim diferite emoții?

Metode specifice ciclului primar:

❖ Reprezentări vizuale ale emoțiilor;

❖ Mimă pe baza emoțiilor;

❖ Roata emoțiilor, ajută elevii să se familiarizeze cu limbajul emoțiilor să-și exprime și

conștientizeze emoțiile:

❖ Povești care vorbesc despre empatie continuate de discuții tematice;

Jocuri recomandate: Detectivul emoțiilor; Emoțiile și familia mea.

Metode specifice ciclului gimnazial:

❖ Modelare comportamentală: discutați cu elevii despre propriile emoții și creați cadrul in care
elevii pot povesti despre experiențele lor personale;

❖ Jocuri de rol;

❖ Discuții pe baza unor materiale video tematice:

- bullying

-discriminare;

23
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

- încălcarea drepturilor omului

❖ Folosirea problematizații pe baza unor studii de caz.

A. Sunteți o echipă de consilieri și vă confruntați cu fenomenul abandonului școlar/bullyingului

în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani. Propuneți soluții de intervenție la nivelul
școlii și la nivelul comunității. În derularea proiectului trebuie să țineți cont de următoarele etape:

1. Analiza problemei

- Identificarea a cel puțin 4 cauze ale problemei.

- Identificarea responsabililor care au contribuit la problemă.

2. Brainstorming soluții

3. Analiza fiecărei soluții – analiză SWOT (puncta tari, oportunități, puncte slabe, amenințări)

4. Votul de echipa pentru alegerea soluției finale

5. Prezentarea soluției pentru comitetul de părinți și profesori.

Pentru a facilita recunoașterea, exprimarea și reglarea emoțională, vă propun următorul instrument:

Zonele de auto-reglare

ALBASTRU VERDE GALBEN ROȘU

Trist Fericit Îngrijorat Furios

Obosit Pregătit pentru învățare Frustrat Răutăcios
Plictisit Calm Neatent Îngrozit
Bolnav Atent Anxios Lipsit de control

24
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Fără chef Curios Energic Violent

Jucăuș
Gândește-te la ceva Păstrează atenția Vorbește cu un Relaxează-ți mușchii;
ce te bucură; concentrată pe sarcină; prieten/părinte; Vorbește cu un adult;
Vorbește despre ceea Amintește-ți Inspiră și expiră de 3 Împinge un perete;
ce simți; obiectivele tale; ori; Numără până la 20;
Freacă-ți palmele; Termină tema; Împinge un perete; Retrage-te din conflict;
Aleargă pe loc; Fii un prieten bun; Joacă-te cu un Spune STOP.
Primește un masaj; Ajută un coleg; speener; Mestecă o guma;
Cere o îmbrățișare; Dă-ți silința; Du-te la o plimbare; Ascultă muzică;
Rotește-te de 3 ori; Zâmbește Ia o pauză; Pauză senzorială.
Fă puțină mișcare; Provoacă-te. Citește;
Bea apă; Mișcă-te încet;
Mănâncă ceva; Mestecă o gumă;
Ascultă muzică. Ascultă muzică;
Pauză senzorială

*autor - Leah Kuypers

După inițierea în limbajul emoțiilor este important ca profesorul să revină la discuții pe acest subiect
ori de câte ori observă elevi aflați în distres.

Pasul 5 – Reglarea emoțională

Pentru a facilita acest proces este nevoie ca profesorul să modeleze comportamentele elevilor ori de
câte ori acestea sunt indezirabile.

Nu este îndeajuns ca elevului să i se ceară: fii atent, stai cuminte! Este nevoie ca profesorul să îi explice
la ce gen de comportament se așteaptă.

Atunci când elevii se află în zonele: albastru, galben sau roșu, profesorul trebuie să creeze cadrul prin
care aceștia să se poate autoregla, înainte de a începe procesul de învățare.

Instrumentele pe care le puteți folosi in reglarea emoțională se bazează pe refocusarea atenției, fie pe
stimuli senzoriali (pentru clasele primare), fie pe stimuli mentali.

Pentru acesta puteți folosi pauza senzorială. Aceasta este compusă dintr-o serie de instrumente
senzoriale care ajută copilul să își mute energia din zona limbică (creierul emoțiilor) în neocortex.

Instrumente mentale care facilitatează auto-reglarea:

25
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

❖ Exerciții de respirație: 8-ul leneș,

❖ Exerciții de concentrare a atenției
1. Pune mana dreapta pe urechea dreapta

– ii spunem copilului diferite instrucțiuni pe care el trebuie sa le îndeplinească. Pe parcursul jocului

micuțul trebuie sa integreze doua tipuri de informație. Acest tip de activitate contribuie la
stimularea mobilității atenției, deoarece copilul trebuie sa realizeze trecerea de la focalizarea asupra
unui aspect, la concentrarea asupra altuia (pune mâna stânga pe genunchiul drept, pune arătătorul
de la mana dreapta pe nas, etc). Jocul este distractiv si antrenant.

2. Numără in limbaj secret

– copilul trebuie sa numere de la 1-10, când spunem roșu se oprește din numărat, când spunem
verde continua sa numere. O alta varianta mai complexa poate fi sa număram pe culori, astfel cifra
1 devine galben, iar 3 este verde. Atunci când copilul va numără, el trebuie sa înlocuiască cifrele
cu culorile stabilite. Jocul ii ajuta atât la creșterea volumului atenției, la concentrarea atenției cat si
la stimularea abilitații de secvențiale.

3. Ghicește la ce m-am gândit

– alegem un obiect pe care îl descriem, iar copilul trebuie sa identifice obiectul ales. In cadrul
acestui joc copilul trebuie sa adune informațiile pe care le primește, într-o imagine completă.

4. Vânătoare de obiecte

– uita-te pe geam si găsește toate lucrurile de culoare roșie, obiectele rotunde, etc. Jocul e util deoarece
îl provoacă pe copil sa selecteze acele obiecte ce îndeplinesc mai multe caracteristici. Activitatea de
căutare conduce la creșterea flexibilității atenției dar si la dezvoltarea capacității copilului de a-și
orienta atenția si de a nu se lăsa distras cu ușurința.

❖ Realizează un spațiu în clasă unde elevii se pot retrage atunci când sunt copleșiți de emoții
❖ Creați împreună cu elevii hărți ale alegerilor comportamentale.
Dacă aleg să mă comport așa. Cel mai probabil voi primi acest răspuns…, care mă va face să mă simt…
❖ Folosește strategiile de auto-reglare:

26
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Strategii de Numește 5 Strânge un Respira Numără din 2 Mesteca

calmare culori pe care obiect profund de 5 in 2 de la 20 guma
le vezi in jurul ori la 0.
tău
Mergi Spune Fredonează Bea apa Împinge un Găsește 5
conștient alfabetul melodia perete obiecte verzi
preferata in jurul tău

Scrie in jurnal Respira adânc Îmbrățișează Fa câteva Spune un Numește

pana când pe cineva exerciții lucru pe care doua mirosuri
burta devine fizice îl apreciezi la pe care le
un balon tine simți

Pentru elevii de gimnaziu putem folosi explicații legate de modalitatea de funcționare a creierului
pentru a explica importanța auto-reglării.

Creierul reptilian - responsabil de supraviețuire: controlează bătăile inimii si alte funcții esențiale, si
reglează eliberarea de adrenalina. Creierul reptilian este cel ce care reacționează atunci când individual
uman trăiește stări intense de frica sau furie

Sistemul limbic, “creierul emoțiilor” - implicat in reglarea emoțiilor, memoriei si răspunsul corpului
la stres, fiind conectat cu sistemul endocrin si sistemul nervos vegetativ.

27
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Neocortex - este sediul conștiinței, al logicii, al rațiunii, al liberului arbitru si al limbajului. Aceasta
parte pare sa lucreze într-un ritm mult mai lent fata de sistemul limbic si reptilian, si având un consum
de energie mult mai mare.

Răspunsurile comportamentale ale fricii:

Îngheț – copilul nu poate răspunde provocării, toata energia sa psihica se muta in sistemul limbic si
blochează orice răspuns comportamental.

Fuga - copilul se retrage, fie la nivel fizic, fie emoțional sau cognitiv. Se rupe de realitate, evadează in
imaginar, daca nu poate evada fizic.

Lupta – copilul intra într-un joc de putere pentru a-si recâștiga confortul si stabilitatea emoțională.

3.Strategii de rezolvare a conflictelor

Activitate: Ce înțelegem prin conflict?

Obiective: Elevii vor înțelege termenul de conflict, vor identifica reacții diferite de rezolvare a conflictului
si consecințele lor;

A. Elevii împărtășesc in echipe un conflict pe care l-au avut si aleg un anumit conflict pe care sa
lucreze;

B. Fiecare echipa extrage un bilețel cu strategii de rezolvare a conflictului:

- Ignorarea conflictului (a nu intra in conflict);

-Trăirea conflictului (a genera o cearta)

-Încercarea de a găsi o rezolvare amiabila de ambele părți

C. Elevii vor pune in scena fiecare dintre cele trei variante

Debrief:

❖ Cum s-au simțit in fiecare dintre cele trei roluri?

❖ Care cred ca sunt efectele imediate si pe termen lung ale fiecărei opțiuni?

❖ Discutați importanta rezolvării conflictului la nivel personal si social.

28
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Practici pedagogice care susțin dezvoltarea auto-eficacității

1. Feedback - specific, încurajarea constantă a elevilor, însă ținând cont de progres specific
și modalități de creștere a performanței.

Feedback-ul profesorului nu ar trebui să vizeze elevul, ci comportamentul specific, măsurabil. Lauda

și feedback-ul global nu ajută la creșterea și reglarea cognitivă și comportamentală.

Feedback-ul profesorului ar trebui să încurajeze elevul să se poată evalua și monitoriza, pentru a-și
putea regla procesul de învățare.

Pași către un feedback eficient:

- Focalizarea feedbackului asupra sarcinii, nu asupra celui care învață;

- Evidențierea reușitelor, pașilor realizați corect, chiar dacă sarcina nu a fost îndeplinită;
- Concentrare pe progresul realizat;
- Oferirea feedbackului elaborat (răspunde la întrebările: Ce s-a urmărit prin sarcina de lucru?
- Cum a fost realizată sarcina? Ce pași lipsesc/ pot fi îmbunătățiri?
- Feedback în unități gestionabile (cele mai importante aspecte)
- Feedback specific, clar, obiectiv
- Mutarea atenției de la rezultat, la procesul de învățare.
- Nota se pune la finalul lucrării
- Feedback-ul trebuie să conțină recomandări.

2.Auto-reflecție și auto-evaluare – se referă la sarcini instructive prin care profesorii cer elevilor să se
gândească activ la propria lor evoluție.

Pentru ca elevii să se autoregleze în activitatea lor, profesorii ar trebui să le ceară să-și evalueze propria
muncă. Asta nu înseamnă că profesorii oferă pur și simplu răspunsurile și elevii se uită să vadă dacă
au primit răspunsul corect sau nu. Elevii trebuie să învețe cum să evalueze muncă mai riguroasă fată
de standardele de performantă care au fost furnizate de profesor sau co-create în clasă. Procesul nu ar
trebui să se oprească acolo; elevii trebuie, de asemenea să se gândească cum să își îmbunătățească
activitatea pe bază autoevaluării. Pentru a ajuta elevii în acest proces, profesorii trebuie să-și dezvolte
și să prezinte elevilor obiectivele și modalitățile de evaluare. Dacă elevii nu știu la ce lucrează, cum să
realizeze aceste obiective, sau atunci când aceste obiective au fost realizate, elevii vor fi mai puțini

29
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

motivați pentru a încerca mai mult. Împreună cu stabilirea obiectivelor, elevii trebuie să învețe cum să
monitorizeze progresul spre atingerea obiectivelor. În plus, atunci când elevii se auto-evaluează,
trebuie să învețe când și cum să caute ajutor și unde să caute resurse.

Practici pedagogice care susțin dezvoltarea determinarea la elevi

1.Dezvoltarea leadershipului la elevi

Practicile pedagogice care susțin inițiativele elevilor, dau spațiu pentru ideile si perspectivele lor, ajuta
la dezvoltarea determinării și încrederii de sine a acestora.

Profesorul trebuie să ajute elevul să înțeleagă și să experimenteze perspective diferite, să aibă roluri
diferite și să ia decizii. De aceea, încurajarea elevilor să iasă din zona clasei, să coordoneze proiecte în
scoală sau comunitate, să se implice activ și să își manifeste curiozitatea, sunt premise importante ale
dezvoltării socio-emoționale.

2.Costruire de competențe – Modelare, Practica, Feedback și Coaching

Construirea de competențe se întâmplă atunci când profesorii susțin dezvoltarea acestora printr-un ciclu
de instrucțiuni:

-prezentarea și explicarea obiectivelor lecției;

-introducerea noului conținut;

-modelarea și practică individuală a elevului;

-concluzii/reflecții.

Fiecare parte a ciclului de predare ajută la consolidarea competențe social-emoționale specifice, atâta
timp cât profesorul le integrează în lecție. De-a lungul lecției, profesorul ar trebui să modeleze
comportamentul prosocial al elevilor. Când elevii realizează o sarcină de grup profesorul încurajează
comportamentele sociale pozitive și consiliază elevii în folosirea unui comportament social pozitiv.
Profesorul oferă, de asemenea, feedback elevilor cu privire la modul în care interacționează cu colegii
lor și modul în care aceștia învață.

Dacă apăr probleme între elevii în practică ghidată sau dacă apăr probleme cu conținut, profesorul
îndrumă elevii prin strategii de rezolvare a problemelor și de soluționare a conflictelor.

30
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

3.Responsabilitate și alegere – se referă la crearea unui cadru în care elevul să aibă posibilitatea de a
lua decizii responsabile cu privire la aportul lor la nivelul clasei sau a evoluției personale, mediul în
care elevul să simtă că are o voce în clasă.

Profesorul creează un mediu în clasă unde normele democratice sunt puse în aplicare și unde elevii
oferă contribuții semnificative în dezvoltarea normelor și procedurile de clasă, precum și conținutul
academic sau modul în care se desfășoară activitatea academică. Normele democratice nu înseamnă
că tot ceea ce spun elevii se face, dar profesorul oferă structuri astfel încât elevii să aibă voce în sală
de clasă. Profesorii dau elevilor opțiuni controlate și semnificative. În altele cuvinte, profesorii nu ar
trebui să ofere elevilor "libertatea pentru toți", ci să ofere alegeri specifice din care ei să poată alege în
timpul lecțiilor și pentru care devin răspunzători.

Aplicație pentru clasă: Activități de mentorat între elevi – cresc gradul de implicare și
responsabilitate a elevilor;

4.Discuții libere - se referă la conversații pe care elevii și profesorii le au pe bază conținutului. În

timpul discuțiilor în clasă, profesorii pun mai multe întrebări deschise și cer elevilor să dezvolte
conținutul pe bază propriilor idei și integrând ideilor colegilor lor.
Atunci când discuțiile în sală de clasă sunt eficiente, elevii și profesorii construiesc în mod constant
bazându-se pe ideile celorlalți, iar cea mai mare parte a dialogului este condusă de elevi. Pentru a avea
discuții eficiente în sală de clasă, profesorii ar trebui să dezvolte la elevi competențe de comunicare.
Mai precis, profesorii se asigură că elevii învață cum să își extindă propria gândire. Elevii trebuie să
fie capabili să asculte cu atenție și să aleagă ideile principale din ceea ce se discută la clasă. Profesorii
trebuie, de asemenea, să se asigure că elevii au conținut suficient de cunoștințe pentru a face acest
lucru, pe lângă abilitățile necesare pentru a susține discuții substanțiale

5.Suport emotional si academic – elevii simt că sunt văzuți, auziți și că profesorilor le păsa de ei, la
nivel individual.

Profesorii pot asigură acest suport emoțional prin simple întrebări adresate elevilor (academice și non-
academice), prin discuții cu elevii atunci când aceștia au o problemă sau o îngrijorare, prin oferirea de
către profesor a propriilor anecdote sau povești. În plus, profesorii trebuie să creeze experiențe în clasă
unde elevii să se simtă incluși și apreciați de către colegi și de către profesor.

31
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Aplicație pentru clasă: proiecte în care elevii au șansa de a împărtăși ceea ce învață,
întâlnire de feedback profesor-elev; moment de conectare al clasei.

6.Echilibru între metode directive și colaborative de predare – învățare

Se referă la echilibru adecvat între predarea activă și predarea frontala, precum și la echilibrul adecvat
între învățarea individuală și colaborativă. Acest echilibru nu înseamnă o împărțire egală între cele
două tipuri de predare. Majoritatea programelor de învățare socio-emoțională promovează forme
active de predare în care elevii interacționează cu conținutul în mai multe moduri, inclusiv jocuri,
proiecte, dezbateri și alte tipuri. Deși formele active de predare sunt de obicei mai motivante pentru
elevi, aceste activități nu ar trebui să fie doar pentru distracție; profesorii ar trebui să folosească
strategii care reprezintă una dintre cele mai bune modalități prin care elevii să învețe și să se implice
în înțelegerea conținutului.
Aplicație pentru clasă : Învățarea bazată pe proiecte, în care elevii sunt implicați activ în
rezolvarea unei probleme care ar putea fi finalizată prin colaborare sau independent. Chiar și în
timpul proiectelor independente, elevii de obicei trebuie să se bazeze pe alții pentru a găsi
informații. În timpul proiectului, elevii ar trebui să planifice, monitorizați și reflecte asupra
progresului.

Instrument de autoreglare pentru clasele primare

32
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Sugestii de activități pentru dezvoltarea abilitaților socio-emotionale:

Negocierea regulilor: Împreuna cu colegul de banca, faceți o lista de lucruri pe care le putem
face la nivel de clasa pentru a arata respect pentru noi înșine, pentru colegii noștri si pentru
spațiul in care învățam. Aceste idei sunt integrate ulterior de profesor in rutinele si regulile
clasei.

Exemplu de vizier pentru clasa

Respect Drepturi Responsabilități

Pentru propria persoana Sa fiu respectat/a Sa fiu generos/a
Pentru părinți Sa fiu in siguranță Sa am grija
Pentru profesori Sa învăț Sa încerc sa fac tot ce-mi sta
in putere

Colegi Sa fiu ascultat Sa ascult părerea celorlalți

Atelier de scriere de povesti pe baza experiențelor personale.

Profesorii folosesc adesea povestirea sau anecdote personale pentru a introduce anumite subiecte.
Această abordare indirectă poate fi deosebit de eficientă atunci când vorbesc despre sentimente, dileme
sau situații care poate fi sensibilă sau dificilă pentru elevi. Pentru elevii mai tineri, profesorii ar putea
începe prin citirea unei cărți pentru copii care vorbește despre astfel de subiecte.
Pentru elevii de gimnaziu sau liceu, se pot organiza ateliere de scriere de povesti, care sa ii ajute sa
dea o forma dilemelor, întrebărilor sau experiențelor personale.
Structura de activitate:
O sa scriu despre acest personaj (descriere personaj)
Problema personajului meu este următoarea....
Cum a ajuns personajul meu sa aibă aceasta problema?
Cum se simte personajul? Ce trăiește?
Ce si-ar dori personajul sa se întâmple?
Ce întrebare ai vrea sa ii adresezi personajului pe care l-ai ales?

33
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Ateliere de jurnalism – crearea unor articole de ziar care sa adreseze probleme sociale

Instrucțiuni pentru elevi: Imaginați-vă că sunteți un reporter pentru un ziar important. Vi s-a cerut să
scrieți un articol despre o problema importanta despre care ați discutat în clasă. Apoi, utilizați schița
de rezolvare a problemelor pentru a vă ajuta să scrieți articolul dvs.. Asigurați-vă că articolul dvs.
începe cu un titlu și apoi răspundeți la următoarele întrebări:

La ce eveniment te gândești? Când și unde se întâmplă? Definește evenimentul ca pe o problemă.

Ce persoane sau grupuri sunt implicate în această problemă? Care sunt sentimentele și punctele lor de
vedere diferite despre problema?

Pentru fiecare grup, numiți câteva soluții posibile.

Pentru fiecare soluție, gândiți-vă la toate lucrurile care s-ar putea întâmpla în continuare. Gândiți-vă la
consecințelor pe termen scurt și lung.
Care credeți că ar trebui să fie decizia finală? Cum ar trebui să fie realizata? De cine? De ce?
Gândiți-vă la un plan care vă va ajuta să vă implementați soluția. Ce ați putea face pentru a face soluția
să funcționeze?
Faceți o verificare finală.
Ce s-ar putea întâmpla, care ar putea împiedica funcționarea soluției dvs.?
Cine ar putea să nu fie de acord ? De ce? Ce altceva ați putea face?

Gândiți-vă la cel mai dificil elev cu care lucrați. Cum ați vrea sa fie el la vârsta de 20 de ani?
Ce ați vrea sa cunoască, sa facă, ce fel de om sa fie?
Acum gândiți-vă la ce ar trebui sa faceți azi, pentru ca el sa fie omul pe care voi l-ați descris la
20 de ani.

34
 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE

Promoting Social and Emotional Learning: Guidelines for Educators, MAURICE J. ELIAS JOSEPH
E. ZINS ROGER P. WEISSBERG KARIN S. FREY MARK T. GREENBERG NORRIS M.
HAYNES RACHAEL KESSLER MARY E. SCHWAB-STONE TIMOTHY P. SHRIVER

Teaching the Whole Child Instructional Practices That Support Social-Emotional Learning in Three
Teacher Evaluation Frameworks, American Institutes for Research21st Century Skills and
Competences for New Millennium Learners in OECD Countries, Ananiadou, K. and M. Claro (2009),
OECD Education Working Papers, No. 41, OECD Publishing.

35