Stilul parental
IPLT”Principesa Natalia Dadiani”
Stilul parental Descriere
1. Stilul Părinții permisivi mai sunt numiți și
indulgenți, au foarte puține așteptări de la
indulgent/permisiv copii. Își disciplinează foarte rar copiii
pentru că au expectanțe foarte scăzute. Ei
sunt atenți la nevoile copiilor, dar nu au
așteptări clare de la ei. Adoptă mai
degrabă statutul de prieten al copilului
decât cel de părinte. Părintele permisiv
este caracterizat ca având puține așteptări
comportamentale pentru copil, în timp ce
el este cald și afectiv.
2. Stilul autoritar/ Părintele care adoptă acest stil așteaptă de
la copil să urmeze reguli strict stabiliite
autoritarist de părinți. În caz contrar copilul este
pedepsit.
Acești părinți nu explică copilului
rațiunea pe care se bazează regulile și au
așteptări mari, dar nu sunt foarte atenți la
nevoile copilului.
Părinții autoritari așteaptă mult de la
copiii lor, dar nu le explică regulile deloc.
Părintele autoritar preferă pedeapsa fizică
în loc de a folosi alte măsuri de corectare
a comportamentului.
Psiholog Corotchih-Godoroja Ecaterina
Avantaje
Au stimă de sine ridicată, abilități sociale
mai bune și nivel mai scăzut de depresie.
Un stil parental indulgent stă la baza
dezvoltării creativității și a capacității de
a lua decizii.
Atitudinea indulgentă îi permite copilului
să-și dezvolte o identitate proprie și să
aibă o personalitate distinctă, marcantă,
originală.
Acești copii au performanțe bune la
școală și nu au de obicei probleme
comportamentale.
Stilul autoritar îl învață pe copil să devină
ordonat, disciplinat, respectuos față de cei
care îi este frică, îi dezvoltă simțul critic,
îl învață să devină perfecționist.
ecorotchihgodoroja@gmail.com
Dezavantaje
Acești copii au o mai mare probabilitate
de a avea probleme comportamentale și
de a avea performanțe mai scăzute la
școală.
De obicei, despre acești copii se vorbește
că sunt desfrânați, obraznici, copil-
problemă.
Totodată, cercetările au demonstrat că
acești copii sunt pasivi și insensibili în
interacțiunile lor cu ceilalți, dependenți și
lipsiți de responsabilitate socială.
Nu demonstrează abilități sociale, au
stimă de sine inferioară și înregistrează
nivel crescut de depresie.
Copilul învață cu greu să devină
maleabil(adaptabil), sensibil la dorințele
altora, el va fi neiertător.
Cercetările au stabilit că în cazul copiilor
educați într-un stil autoritarist, aceștia
prezintă un factor de risc în apariția și
întreținerea tulburărilor ADHD la copii.
Părinții copiilor care prezintă tulburări
ADHD au fost identificați ca fiind mai
critici, mai puțin afectivi și căutând să se
impună cu mai mult control și exigență
față de aceștia;
 3. Stilul democratic/ Părinții democratici stabilesc reguli și se
așteaptă ca copiii să le respecte, însă o fac
autoritativ într-o manieră democratică. Acești părinți
sunt sensibili la nevoile copiilor și le
ascultă întrebările.
Sunt asertivi, dar nu sunt intruzivi sau
restrictivi, oferă rațiuni pentru cererile ce
le adresează copiilor, au așteptări clare și
rezonabile, sunt deschiși la discuții și
negocieri cu copiii lor.
Copiii ai căror părinți adoptă acest stil se Copilul crescut în stil democratic cu greu
auto-evaluează și au scoruri la evaluări se va adapta cu un stil autoritar, va fi
obiective indicând o mai bună considerat impertinent pentru faptul că
competență socială și instrumentală decât discută ordinile sau din anumite motive
ceilalți copii. nu vrea să le îndeplinească.
Totodată, acești copii înregistrează
rezistență la stres, depresie, frustrare,
anxietate etc.;
Nu cad în capcana viciilor precum
consumul de alcool, droguri, tutun;
Adoptă un stil de viață demn; prezintă
scoruri și reușite școlare; în cazul acestor
copii, primul act sexual este mai târziu
înregistrat; au un nivel de inventivitate și
creativitate mai înalt comparativ cu
ceilalți copii etc.;

4. Stilul neimplicat/ Părintele neimplicat nu are prea multe
așteptări de la copil, nu este atent la
neglijent nevoile acestuia și comunică destul de
puțin.
Deși satisfac nevoile fundamentale ale
copiilor, ei sunt în general detașați de
viața copilului.
Comunicarea dintre părinți și copii este
săracă și interacțiunea dintre ei este foarte
slabă.
Părinții oferă rareori feedback-ul pentru
copii și neglijează nevoile emoționale și
de coordonare ale acestora.
Totodată, copilul crescut într-un stil
indiferent/ neimplicat se va baza
întotdeauna pe experiența sa de viață, nu
va acorda atenție sfaturilor din jur, și
dezvoltă singur anumite competențe de
comunicare și relaționare reieșind din
influențele educative exercitate asupra sa.
Copiii ai căror părinți adoptă acest stil au
cele mai slabe performanțe în toate
domeniile.
Sunt crescuți și educați practic în mod
independent, în baza influențelor și
împrejurărilor sociale. Duc lipsă de
afecțiune, compasiune, dragoste și
comunicare din partea părinților.
Copilul are o stimă de sine scăzută, se
simte lipsit de importanță, prezintă
anumite complexe de inferioritate.

După cum vedeți, fiecare stil parental are atât avantaje cât și dezavantaje, iar o persoană poate exercita mai multe stiluri parentale, în
funcție de împrejurări/ alți factori. Într-o familie, fiecare părinte poate avea propriul stil, care uneori se completează cu cel al
partenerului, iar alteori se dovedește a fi incompatibil, astfel ducând la dezorientarea copilului.
Așadar, sper că informația oferită vă va ajuta să combinați/modificați stilurile parentale în vederea dezvoltării armonioase a
personalității copilului DVS.

Bibliografie: Ceban, V.; Calaraș, C. Educația parentală pozitivă. Cum să devii un părinte eficient: Ghid metodologic: pentru părinți, psihologi școlari, diriginți/cadre didactice;
Univ. Ped. de Stat ”Ion Creangă”. Chișinău, 2019.