CUM DEPĂȘIM ANXIETATEA ȘI FRICA?

- Probabil, fiecare psiholog are anumite temeri și frici atunci, când planifică o întâlnire cu
părinții.
Vă propunem un algoritm care vă poate ajuta să diminuați temerile și anxietatea:
Pasul 1: Identificați cauza principală a neliniștii excesive:
- lipsa experienței de desfășurare a ședințelor cu adulții;
- particularitățile individuale: timiditatea, anxietate crescută, neîncrederea;
- crezi că tema nu va interesa părinții;
- experiența personală de eșec în activitățile cu părinții;
- imersiune excesivă în propriile retrăriri.
- Ce alt motive poți numi?

Pasul 2: Tehnica Cum să te înțelegi pe tine însuți

Imaginați-vă cât mai clar una dintre aceste situații.
Închideți ochii și lăsați detaliile acestei situații să apară în fața privirii voastre interioare -
decorul sălii și fețele publicului.
Imaginați-vă că vă îndreptați spre locul, de unde veți prezenta. În timp ce mergi, ce începeți
să simțițe? Deplasați-vă încet prinn imaginile voastre interioare, fără a scăpa nici nici cel mai
mic detaliu al senzațiilor voastre. Încercați să simțiți schimbarea stării dvs. cât mai complet și
realist posibil.
Ce imagini apar?
Cine dintre cei prezenți provoacă neliniștea voastră?
Ce gânduri legate de cei care o să vă asculte vă apar?
Poate: „Se uită la mine.” „Mă vor critica.” „Vor pune întrebări dificile.” „N-o să mă asculte.”
Ce gânduri legate de voi apar?
Poate: Mi-e frică că voi spune ceva greșit.” „|Mi-e teamă să nu fiu respins de public.”, „Îmi
doresc foarte mult să fiu un vorbitor strălucit și să admir publicul.” „Mi-e frică de critici și
dezacorduri cu punctul meu de vedere.”
Când ați identificat unde „locuiește” neliniștea și încordarea și cine le provoacă, numărați
până la 10 și deschideți ochii.
Discuții:
- Cum a fost?
- Ce ați simțit?
- În ce parte a corpului ați simțit aceste emoții?
- Ce imagini au apărut?
- Ce gânduri ați identificat?

Pasul 3: Recomandări generale

Cu o zi înainte: Aproximativ cu o zi înainte organizați o repetiție generală fără martori în
sala, în care veți realiza activitatea: apropiați-vă de locul, unde veți fi în timpul activității,
priviți sala goală, exersați postura, vocea, inventați începutul și sfârșitul discursului etc.

Cu câteva ore înainte: Seara înainte de culcare, programați-vă să vedeți activitatea în vis:
cum se adună publicul, cum mergeți la locul de unde veți desfășura activitatea, cum începeți
etc... Principalul lucru este că ar trebui să simțiți că activitatea va fi reușită.
Cu câteva ore înainte: Cu câteva ore înainte de începutul activității, acasă, așezat pe un
scaun cu ochii închiși, reluați mental activitatea (planificați scenariul). În același timp,
încercați să simțiți bucuria că activitatea va avea succes (planificați succesul).

Pasul 4: Recomandări concrete

Dacă neliniștea și încordarea este legată de public:
- în timpul activității alegeți un ascultător binevoitor și vorbiți ca și cum ați realiza activitatea
doar pentru el (principalul lucru este să învățați să-l priviți în ochi);
- de îndată ce simțiți că ați stabilit contactul cu această persoană, întoarceți privirea spre
vecinul lui și stabiliți contactul vizual cu el;
- încercați să învățați să priviți participanții deschis și prietenos, să le vedeți ochii;
- învățați să zâmbiți deschis publicului și să primiți zâmbetele participanților!
Dacă neliniștea și încordarea este legată de dvs.:
- înainte de activitate „încălziți-vă”: discutați ceva cu unul dintre aparticipanți, plimbați-vă
încet prin sală;
- căpătați experiență: vorbiți mai des, puneți întrebări, participați la discuții colective;
- identificați starea voastră interioară, în care puteți obține succes. Această stare este foarte
individuală: cineva anticipează succesul, cineva are nevoie să concentreze, iar cineva ar
putea avea nevoie de ceva neliniște la început de activitate etc.;
- stabiliți ce doriți să faceți în timpul activității, ce sarcină emoțională doriți să transmiteți
participanților: să aveți o prezentare laconică și inteligentă”, să faceți pe toți să se simtă bine
și relaxat, să organizați un dialog cu participanții, să-i le faceți o provocare etc.?
- Imaginați-vă că sunteți actor. Ce rol doriți să jucați, ce „imagine de sine” să demonstrați
participanților?

Pasul 5: Cum mă prezint

- Probabil, ați observat că în primele minute ale activității participanții parcă nu ascultă. De
fapt. În aceste momente ei fac cunoștință cu noi, chiar dacă ne cunoaștem. La această etapă
ei se acomodează la vocea noastră, explorează ținuta noastră, apreciază conduita noastră și
fac anumite concluzii cu privire la calitățile noastre.
Abia după asta participanții încep să ne asculte: unii dau din cap, fac notițe, alții discută între
ei, cineva pune întrebări sau răspunde etc.
Informația pe care o transmitem poate fi interesantă sau nu în dependență de încărcătura
emoțională, experiența psihologului vizavi de această informație, atitudinea lui etc.
Pentru participanți este importantă utilitatea informației. Ei ascultă din perspectiva: ce este
util pentru ei, ce informație, exercițiu, experiență propusă îi poate ajuta să devină mai
puternici, mai norocoși, mai fericiți, mai de succes.
Astfel înainte de orice activitate este foarte important ca psihologul nu doar să pregătească
conținutul acctivității, dar și să stabilească cum se va prezenta:
- aspectul exterior (haine, expresia feței, tonalitatea, conduita);
- demonstrarea rolului psihologic, informațional dar și afectiv al informației;
- primele draze, cu care veți începe activitatea.

Pasul 6: Aspectul axiologic al activității (valori)

- optimism – în viață și la școală pot fi diverse probleme, rezultatul influenței va fi de succes,
dacă încercăm să facem ceva și să acționăm în corespundere cu recomandările psihologice;
- încredere deplină – orice părinte trebuie să aibă încredere în copilul său, să tindă să
soluționeze constructiv conflictele și să identifice aspectele pozitive ale problemei;
- raționalitate – putem depune mult efort pentru a educa corect propriul copil, dar în viața de
zi cu zi există mulți factori, car pot diminua eficiența măsurilor educative etc.

- Ce alte valori ar fi bine să fie transmise de psiholog?