Dosarul nr.

3-1335/2022
2-22077852-12-3-02062022

HOTĂRÎRE
În numele Legii

Dispozitivul hotărârii pronunţat public la 25.05.2023 în mun.Chişinău

Hotărârea integrală întocmită la 18.07.2023

25.05.2023 mun. Chişinău

Judecătoria Chișinău (sediul Rîşcani)

Instanța compusă din :
Preşedintele şedinţei, judecător specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ Igor Barbacaru
Grefier Versavia Șumilin

examinând în ședință publică, acțiunea de contencios administrativ înaintată de către Radu

Mudreac împotriva Parlamentului Republicii Moldova, persoană terță Procuratura Generală Republicii
Moldova, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

a constatat:

La 02.06.2022, Radu Mudreac s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Parlamentului Republicii Moldova solicitând : anularea Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.
104 din 21.04.2022 și răspunsului PP nr. 6 din 06.05.2022 la cererea prealabilă.
În motivarea acțiunii a invocat că, deține funcția de deputat în Parlamentul RM, în baza mandatului
validat prin Hotărârea Curții Constituționale nr.20 din 23.07.2021.
La data de 21.04.2022, Procurorul General interimar a înregistrat la secretariatul Parlamentului RM
cererea nr. 1-1d/22-76, înregistrată cu nr.948 privind încuviințarea ridicării imunității parlamentare a
deputatului în Parlament Radu Mudreac.
Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022 s-a acceptat cererea
Procurorului General interimar, nr.948 din 21.04.2022 și s-a încuviințat ridicarea imunității parlamentare
pentru reținere, arestare, percheziție și trimitere în judecată penală deputatului în Parlament Radu
Mudreac.
Considerând Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022 ca fiind ilegală, în
aceiași zi, a depus în adresa electronică a Parlamentului RM cerere prealabilă, iar la data de 22.04.2022 a
înregistrat-o în cancelaria Parlamentului cu semnătură olografă, prin care a solicitat anularea Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022 și suspendarea executării Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022.
La data de 16.05.2022 a recepționat răspunsul PP nr.6 din 06.05.2022 la cererea prealabilă prin care
s-a respins cererea prealabilă privind suspendarea și anularea Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova
nr.104 din 21.04.2022.
 Radu Mudreac, în calitate de reclamant consideră Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
nr.104 din 21.04.2022 și răspunsul la cererea prealabilă PP nr.6 din 06.05.2022, ca fiind ilegale, urmând a
fi anulate reieșind din următoarele motive incontestabile de fapt și de drept :
Ridicarea imunității parlamentare a fost încuviințată prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr.104 din 21.04.2022 contrar procedurii consfințite de Regulamentul Parlamentului RM,
adoptat prin Legea nr.797 din 02.04.1996.
Pune în evidență că Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022 este
ilegală, fiind adoptată cu încălcarea procedurii, în temeiul căreia în privința reclamantului se întreprind
acțiuni ireversibile de restrângere a drepturilor fundamentale în baza unei proceduri compromise
finalizate cu adoptarea actului ilegal.
Potrivit art.94 alin.(1) al Regulamentului Parlamentului RM, adoptat prin Legea nr.797 din
02.04.1996, în conformitate cu prevederile constituționale, imunitatea parlamentară are ca scop protejarea
deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare și garantarea libertății de exprimare a acestuia.
Iar, conform alin.(2), deputatul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, cu excepția cazurilor de
infracțiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviințarea prealabilă a Parlamentului, după ascultarea
sa.
În corespundere cu art.95 alin.(1)-(2) al Regulamentului sus-enunțat, (1) în cazul în care deputatul a
comis o infracțiune sau o contravenție, Procurorul General poate cere Parlamentului ridicarea imunității
acestuia pentru a efectua măsuri procesuale de reținere, percheziționare, arestare sau trimitere în judecată.
(2) Cererea de ridicare a imunității deputatului în Parlament este adresată Președintelui Parlamentului.
La data de 20.04.2022, pe portalul Parlamentului RM (www.parlament.md) a fost publicată agenda
ședinței în plen a Parlamentului convocată pentru data de 21.04.2022, fără a fi inclusă chestiunea privind
cererea Procurorului General interimar de ridicare a imunității.
La data de 21.04.2022, în data ședinței plenare a Parlamentului, Procurorul General interimar
Dumitru Robu a înregistrat cerere privind ridicarea imunității parlamentare a deputatului în Parlament
Radu Mudreac, pe marginea art.243 alin.3 lit.b) Cod penal.
Potrivit art.21 alin.(1) Cod administrativ, Autoritățile publice și instanțele de judecată competente
trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. Conform art.95 alin.(3) al
Regulamentului Parlamentului RM, adoptat prin Legea nr.797 din 02.04.1996, Președintele Parlamentului
aduce la cunoștința deputaților cererea în plenul Parlamentului la ședința următoare de la data prezentării
acesteia și o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri și imunități.
Retorica urmărită de legiuitor pentru aducerea la cunoștința deputaților cererile privind ridicarea
imunității parlamentare la ședința următoare celei în care a fost înregistrată o asemenea cerere ține de
acordarea posibilității persoanei vizate de a se apăra și a-și expune poziția după studierea cererii, precum
și Comisiei juridice numiri și imunități și nemijlocit deputaților de a face cunoștință cu materialele
prezentate de procuror și a verifica substratul factologic care să susțină ridicarea sau nu a imunității
parlamentare.
În motivarea răspunsului la cererea prealabilă se invocă că, citează : „Președintele Parlamentului a
adus la cunoștința deputaților cererea menționată la ședința plenară din 21.04.2022 ca fiind următoarea de
la data prezentării cererii”, citat încheiat.
Argumentul enunțat este unul iluzoriu în măsura în care, contrar procedurii legale consfințite de
legiuitor (art.95 alin.(3) al Regulamentului), Președintele Parlamentului RM a adus la cunoștința
deputaților cererea înaintată de Procurorul General interimar în cadrul aceleiași ședințe a Parlamentului în
care a fost înregistrată aceasta. Caracterul eronat al acestei afirmații rezultă implicit și din Stenograma
ședinței în plen (fila 2) din care rezultă expres că în deschiderea ședinței plenare Președintele
Parlamentului menționează expres că „Biroul permanent în ședința de ieri (20.04.2022) a aprobat ordinea
de zi a ședinței de astăzi, ședinței de plen din 21.04, care a fost distribuită tuturor dumneavoastră”.
Mai mult, în cadrul ședinței plenare din partea unui deputat a fost sesizată încălcarea comisă fiind
comunicată imperativitatea în sensul art.95 alin.3 din Regulamentul Parlamentului RM, a faptului aducerii
la cunoștința deputaților a cererii Procurorului General nu în cadrul ședinței curente din 21.04.2022, ci la
următoarea (fila 6-7 din Stenogramă).
Concluzia care se impune rezidă în faptul că cererea Procurorului General interimar a fost
înregistrată la 21.04.2022 în ziua ședinței plenare, și după aprobarea ordinii de zi de către Biroul
permanent al Parlamentului încă la 20.04.2022 fapt ce denotă încălcarea art.95 alin.3 din Regulament.
Ridicarea imunității parlamentare a fost încuviințată contrar art.23 alin.2 Cod administrativ, pârâtul
adoptând poziții diferențiate de tratament în situații identice și în decurs de câteva săptămâni, fapt ce
constituie un viciu deosebit de grav în sensul art.141 alin.l Cod administrativ.
În cadrul aceleiași ședințe a Parlamentului din 21.04.2022 cererea privind ridicarea imunității a fost
trimisă Comisiei juridice, pentru numiri și imunități care a și votat în regim de urgență ilegală.
Potrivit art.96 alin.(1) al Regulamentului sus-enunțat, Comisia juridică, pentru numiri și imunități
va examina cererea Procurorului General în cel mult 15 zile după aducerea acesteia la cunoștința
deputaților de către Președintele Parlamentului și va constata existența sau inexistența unor motive
temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii.
În consecință, contrar normei sus-enunțate, Comisia a examinat cererea Procurorului General
interimar în cadrul aceleiași ședințe a Parlamentului în care a fost înregistrată cererea, fără a acorda
posibilitatea de a face cunoștință cu aceasta, de a studia materialele, a pregăti apărarea în fața Comisiei și
în plen în fața deputaților.
Încălcarea procedurii în privința deputatului Radu Mudreac rezidă și din examinarea situațiilor
identice cu cea din prezenta speță.
Astfel, în corespundere cu prevederile art.23 alin.2 Cod administrativ, Autoritățile publice și
instanțele de judecată competente trebuie să trateze în mod egal persoanele aflate în situații similare.
Orice diferență de tratament trebuie justificată în mod obiectiv.
Contrar acestui principiu, reiterează că cererea înaintată de Procurorul General interimar în privința
deputatului Radu Mudreac a fost examinată în aceiași zi în care a fost înregistrată atât în cadrul Comisiei
juridice, cât și în Plenul Parlamentului, contrar art.95 alin.(3) al Regulamentului.
Pe de altă parte, în ziua ședinței plenare a Parlamentului din 19.05.2022, Procurorul General
interimar înregistrează în adresa Parlamentului cerere privind încuviințarea ridicării imunității
parlamentare deputaților Ilan Șor și Marina Tauber. Deja în privința acestor deputați, Președintele
Parlamentului, dl Igor Grosu în cadrul ședinței plenare din aceiași zi (19.05.2022) transmite cererea către
Președintele Comisiei juridice pentru numiri și imunități, dnei Olesea Stamate solicitând, citez :
„Transmit aceste cereri doamnei Stamate. Rugămintea mea este să stabiliți o zi, ora în care convocați
comisia, invitați deputatul, procurorul pe caz și veniți cu un raport, cu o concluzie către plenul
Parlamentului, da?”, citat încheiat.
Deci, printr-un tratament diferențiat nejustificat, în privința subsemnatului, Parlamentul a acționat
în condiții de ilegalitate încălcând flagrant prevederile art.95 alin.(3) al Regulamentului Parlamentului,
fiind examinată cererea în aceeași zi în care a fost înregistrată atât în cadrul Comisiei juridice, cât și în
Plen, în raport cu situația identică în privința altor deputați, asupra cărei cereri Președintele Parlamentului
expres a solicitat să fie stabilită o altă zi, cu citarea deputatului vizat.
 Standardul consfințit de legiuitor prin procedura de încuviințare a ridicării imunității parlamentare a
venit anume în scopul excluderii arbitrariului și diferențelor de tratament din partea unor organe de drept
reieșind din specificul mandatului de deputat, în special din opoziție, pentru ca deputații să analizeze ex
ante încuviințării ridicării imunității temeinicia unei asemenea solicitări, procedură încălcată flagrant și
contrar oricăror justificări.
Potrivit art.29 alin.(1) Cod administrativ, Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care
se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității. Limitele proporționalității unei măsuri întreprinse de o autoritate publică este redat în
cuprinsul alin. (2), care explică că o măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă :
este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege - încălcarea
procedurii prevăzute de Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797 din 02.04.1996, nu a
urmărit niciun scop potrivit într-un stat de drept și democratic nu poate fi uzat adagiul „scopul scuză
mijloacele”, cu atât mai mult de către organul suprem legislativ; este necesară pentru atingerea scopului -
nici Parlamentul RM ca organ legislativ în sine și nici Președintele Parlamentului nu a motivat necesitatea
încălcării procedurii legale de încuviințare a ridicării imunității, este rezonabilă - nicio măsură nu poate fi
considerată rezonabilă prin încălcarea unei norme juridice, cu atât mai mult cu cât această normă - art.95
alin.(3) din Regulamentul Parlamentului constituie expresia în plan legislativ a garanției constituționale a
imunității parlamentare. Cu atât, mai mult cu cât asupra unor situații identice pârâtul acționează în mod
diferențiat fără nicio justificare obiectivă.
Încălcarea procedurii administrative de încuviințare a ridicării imunității parlamentare în privința
reclamantului este cu atât mai contrară scopului, cu cât în ședința plenară din 21.04.2022 a comunicat
deputaților că anterior a depus în adresa organelor de drept o cerere prin care a solicitat să fie informat
dacă în privința sa sunt efectuate careva acțiuni de urmărire penală, fiind exteriorizată intenția de a
comunica în eventualitate orice informație ar fi necesară pentru aflarea adevărului.
Faptele descrise pun în evidență doar intenția de intimidare a deputatului Radu Mudreac pentru
poziționarea sa tranșantă și corectă în raport cu abuzurile comise de anumite grupuri de interese, contrar
rigorilor legale.
Prin votarea Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022 cu încălcarea
procedurii legale, Parlamentul a participat la spectacolul de condamnare publică a reclamantului.
Potrivit art.24 alin.(1) Cod administrativ, Participanții la procedura administrativă și procedura de
contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-
credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.
Complementar, modul arbitrar în care a fost ridicată imunitatea parlamentară rezultă și din
răspunsul Parlamentului RM la cererea prealabilă în care s-a limitat să răspundă obiecțiilor reclamantului
doar prin copierea unor pasaje din Hotărârea Curții Constituționale nr.27 din 17.11.2015, care nu au
incidență nemijlocită asupra ilegalităților concrete invocate de Radu Mudreac.
Modalitatea în care Parlamentul RM a decis în cadrul ședinței plenare din 21.04.2022 să ridice
imunitatea parlamentară nu a încălcat doar procedura legală, ceea ce sine qua non constituie temei legal și
incontestabil de anulare a hotărârii, dar a compromis întreaga ordine constituțională a parlamentarismului
moldovenesc prin încălcarea gravă și în substanță a drepturilor reclamantului de a beneficia de garanții de
legalitate procedurală, contrar art.24 alin.(1) din Codul administrativ.
Examinarea cererii depuse de Procurorul General interimar a fost efectuată de Comisia juridică
pentru numiri și imunități fără citarea reclamantului, contrar art.96 alin.(3) al Regulamentului
Parlamentului și art.70 alin.2 Cod administrativ.
 Radu Mudreac în calitate de participant al procedurii de încuviințare a ridicării imunității nu a fost
citat la Comisia juridică pentru numiri și imunități pentru ședința din 21.04.2022 în care s-a examinat
cererea Procurorului General interimar.
Potrivit art.96 alin.(3) al Regulamentului Parlamentului, data și locul desfășurării ședinței Comisiei
juridice, pentru numiri și imunități se comunică Procurorului General și deputatului în privința căruia se
cere ridicarea imunității.
Complementar și art.70 alin.2 Cod administrativ, expres stabilește că, Dacă inițiază o procedură
administrativă la cerere și la procedură participă și alte persoane, autoritatea publică îi informează în scris,
în decursul unui termen rezonabil, despre procedura inițiată.
Comisia juridică, pentru numiri și imunități a început examinarea cererii Procurorului General
interimar din 21.04.2022 fără a cita persoana (deputatul) vizat pentru ridicarea imunității în persoana
reclamantului, lucru nemaiîntâlnit într-o țară europeană.
Aflând indirect despre începerea ședinței Comisiei a intrat în sală după începerea examinării
nemijlocite a cererii de încuviințare a ridicării imunității parlamentare în privința sa, fără ca măcar a
posteriori să se înceteze ilegalitățile și să se acorde termen pentru studierea materialelor, nemaivorbind de
faptul că nu i s-a asigurat dreptul la apărător, ceea ce nu a fost realizat nici după intrarea sa în sală.
Constatând că în mod deliberat i s-au încălcat toate garanțiile procedurale garantate intrinsec de
Regulamentul Parlamentului și extrinsec de Codul Administrativ, Constituția RM și CEDO, în scop de a
face cunoștință măcar a posteriori cu materialele prezentate de Procurorul General interimar și care au stat
la baza pronunțării Hotărârii Parlamentului nr.104 din 21.04.2022, a depus la 11.05.2022 o cerere în
adresa Comisiei Juridice pentru numiri și imunități pentru a prezenta materialele.
La 11.05.2022, Comisia juridică pentru numiri și imunități a prezentat doar cererea Procurorului
General interimar nr. 1-1d/22-76, înregistrată cu nr.948, fără alte materiale. Prin urmare, nici la data de
21,04.2022, precum și nici până în prezent nu i s-au adus la cunoștință materialele care au stat la baza
ridicării imunității parlamentare în privința sa.
Modus operandi al Comisiei în cadrul examinării cererii Procurorului General interimar în privința
sa denotă un arbitrariu vădit ilegal, contrar oricăror standarde nu doar de legalitate, dar însuși de asigurare
a unei minime formalități că „justiția s-ar face” în privința lui Radu Mudreac.
În cadrul procedurii de încuviințare a ridicării imunității parlamentare la 21.04.2022, a fost privat
de dreptul fundamental la apărare.
Remarcă că potrivit art.23 alin.(3) Cod administrativ, Atît în cadrul procedurii administrative, cît și
în cadrul procedurii de contencios administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio persoană nu poate
beneficia de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi sau scutită de obligații pe motiv de
rasă, origini familiale, sex, limbă, cetățenie, apartenență etnică, religie, convingeri politice sau ideologice,
educație, situație economică, condiție socială.
Legiuitorul în art.40 alin.(1) din Codul administrativ a consfințit dreptul la apărare, garantând
participantului la procedura administrativă dreptul de a fi apărat de un avocat, cu atât mai mult în situația
unei învinuiri penale.
În ședința Comisiei juridice, pentru numiri și imunități din 21.04.2022, Radu Mudreac a solicitat
comisiei să-i acorde dreptul la apărare prin reprezentarea sa de către un avocat, cerere care a fost lăsată
fără răspuns, contrar garanțiilor naționale și ale art.6 CEDO.
Încălcarea dreptului la apărare în privința reclamantului nu poartă doar un caracter ilegal flagrant,
dar se impunea cu atât mai mult cu cât a informat despre starea de sănătate precară în rezultatul realizării
a două intervenții chirurgicale la inimă.
 Parlamentul RM a cunoscut că la 28.01.2022 a fost internat în cadrul Spitalului Polivalent
Novamed cu diagnosticul „Infarct miocardic acut subendocardiac”, fiind realizată prima intervenție
chirurgicală, fapt confirmat prin Epicriza de externare din Fișa medicală nr.SP00326 din 31.01.2022.
Parlamentul RM a cunoscut că la 28.02.2022 a fost internat în cadrul Spitalului Polivalent
Novamed cu diagnosticul „CPI. Angor pectoral de efort CF III. Leziuni ateroscletice tricoronariene /.../”,
fiind realizată a doua intervenție chirurgicală, fapt confirmat prin Epicriza de externare din Fișa medicală
nr.SP00687 din 01.03.2022.
Încălcarea gravă a procedurii de către Parlamentul RM a dus la agravarea stării de sănătate
cauzându-i o hipertensiune esențială (primară) și internarea în Spitalul Polivalent Novamed, fapt
confirmat prin Epicriza de externare din Fișa medicală nr.SP01399 din 23.04.2022.
Cu toate acestea, Parlamentul Republicii Moldova prin poziția deputaților, prin Comisia juridică a
considerat că nu este necesară respectarea dreptului la apărare garantat de altfel și de par.l art.6 CEDO
nici măcar în privința unei persoane care nu se putea apăra deplin din cauza problemelor de sănătate.
Încălcarea dreptului la apărare conduce inevitabil la ilegalitatea actului emis, impunând prin
excelență anularea unui asemenea act defavorabil și ilegal.
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.104 din 21.04.2022 fără a acorda
posibilitatea de a studia cererea depusă de Procurorul General interimar, nici măcar la cererea expresă a
reclamantului în cadrul ședinței Comisiei juridice, pentru numiri și imunități.
Parlamentul RM a votat încuviințarea ridicării imunității parlamentare fără acordarea posibilității
de a studia dosarul administrativ și a expune poziția.
Or, potrivit art.83 alin.(l) Cod administrativ, Autoritatea publică care conduce procedura
administrativă acordă participanților la procedură accesul la dosarul administrativ.
Nici Comisia juridică pentru numiri și imunități, și nici Parlamentul RM nu i-a acordat posibilitatea
de a face cunoștință cu cererea și materialele dosarului administrativ care a stat la baza adoptării Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr.104 din 21.04.2022.
Mai mult, nici măcar până în prezent nu i s-a adus la cunoștință materialele prezentate de
Procurorul General interimar la cererea de ridicare a imunității parlamentare și care au stat la baza
adoptării Hotărârii Parlamentului nr.104 din 21.04.2022.
Încălcarea procedurii de aducere la cunoștința reclamantului a cererii de ridicare a imunității,
încălcarea dreptului la apărare, a dreptului de a face cunoștință cu dosarul administrativ sunt elemente de
ilegalitate intrinseci, care duce la nulitatea actului administrativ. În măsura în care Radu Mudreac nu a
fost citat conform procedurii, nu i s-a acordat posibilitatea de a studia cererea depusă de Procurorul
General interimar, a fost privat de dreptul la apărare, procedura de audiere a persoanei vizate în cerere a
fost grav viciată.
Potrivit art.94 alin.(1) Cod administrativ, înainte de emiterea unui act administrativ individual
defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil,
participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce
urmează a fi emis.
Potrivit art.96 alin.(4) al Regulamentului Parlamentului, După ascultarea cererii Procurorului
General și a deputatului în privința căruia se cere ridicarea imunității, Comisia juridică, pentru numiri și
imunități, cu votul majorității membrilor ei, exprimat secret, adoptă o hotărâre.
Raționamentul care s-a urmărit prin vicierea procedurii și urgența adoptării hotărârii de încuviințare
a ridicării imunității parlamentare a servit ca bază pentru condamnarea publică a reclamantului fără
posibilitatea de a face cunoștință cu învinuirile aduse și a oferi explicații pe marginea acestora.
 Pentru orice observator independent apare inevitabil întrebarea cum a fost audiat deputatul Radu
Mudreac în lipsa acordării posibilității de a face cunoștință cu dosarul administrativ care a stat la baza
emiterii actului, în lipsa asigurării dreptului la apărare.
Poziționarea deputatului Radu Mudreac în cadrul unui partid de opoziție nu trebuie să justifice
încălcarea procedurii de ridicare a imunității parlamentare, în măsura în care art.25 din Codul
administrativ, expres enunță că autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să își
exercite atribuțiile legale în mod imparțial, indiferent de propriile convingeri sau interesele personale.
Nimic nu justifică încălcarea procedurii legale de încuviințare a ridicării imunității parlamentare în
privința reclamantului or, nu poți atinge un scop pe care îl pretinzi legitim prin comitere de ilegalități. Or,
în susținerea cererii de ridicare a imunității parlamentare, Procurorul General interimar în discursul său de
la tribuna Parlamentului la întrebarea deputatului Vasile Bolea care este infracțiunea din care provin banii
iliciți pretinși spălați de Radu Mudreac, Procurorul General a răspuns că, citez : „nu este necesar a fi
stabilit nemijlocit infracțiunea predicată, anume de unde au fost banii obținuți ilegal”.
Contrar acestei alegații pune în evidență că existența și probarea faptului că banii provin din
infracțiune constituie o condiție intrinsecă pentru răspunderea penală pentru spălarea banilor, fapt unanim
recunoscut la nivel internațional (Convenția ONU privind traficul ilicit de droguri și de substanțe
psihotrope adoptată la Viena în data de 20 decembrie 1988 (Convenția de la Viena; Convenția adoptată
sub egida ONU a fost Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate
adoptată la New York în data de 15 noiembrie 2000 și deschisă spre semnare statelor la Palermo etc.).
Dacă Parlamentul RM și Comisia Juridică pentru numiri și imunități respectau dreptul fundamental
la apărare al reclamantului și prevederile Regulamentului parlamentului, Radu Mudreac cu apărătorul ales
urmau să explice ilegalitatea argumentului susmenționat invocat de Procurorul General interimar, fapt ce
cu siguranță ar fi putut influența opinia de vot a deputaților.
Pârâtul, Parlamentul Republicii Moldova, la 29.06.2022, prin intermediul cancelariei Judecătoriei
mun. Chișinău (sediul Râșcani) a înaintat referință la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat
respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, în conformitate cu art. 224 alin. (2) lit. f) Cod Administrativ. (Vol.
II, f.d. 77-81)
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 03.02.2023 s-a atras în proces în calitate
de persoană terță – Procuratura Generală a Republicii Moldova. (Vol. II, f.d. 127)
Terțul, Procuratura Generală a Republicii Moldova, la 20.03.2023, prin intermediul cancelariei
Judecătoriei mun. Chișinău (sediul Râșcani) a înaintat referință la cererea de chemare în judecată, prin
care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, în conformitate cu art. 224 alin. (2) lit. f) Cod
Administrativ. (Vol. II, f.d. 77-81)
În ședința de judecată de examinare şi soluţionare în fond a acţiunii, Radu Mudreac și
reprezentantul său, avocatul Tudor Leșanu, au solicitat admiterea acțiunii pe motivele de fapt și de drept
invocate în cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtului – Parlamentul Republicii Moldova, Radu Radu în ședința de judecată a
solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul terțului – Procuratura Generală a Republicii Moldova, în ședința de judecată de
examinare şi soluţionare în fond a acţiunii, nu s-a prezentat, fiind citat legal, instanța în temeiul art. 218
Cod administrativ a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsă.
 Audiind poziția participanților la proces, examinînd cererea de chemare în judecată, cercetînd
probele anexate la dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, studiind normele legii aplicabile, instanţa
de judecată conchide că acţiunea urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

Conform art. 5 Cod Administrativ, activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor

administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a
operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.
Conform art. 10 alin. (1) Cod Administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție,
decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea
sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Art. 11 alin. (1) Cod administrativ, stabilește că, actele administrative individuale pot fi: a) acte
defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează
drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului
solicitat; b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel.
Conform art.17 Cod Administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de
lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
Conform art. 20 Cod Administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept
legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod.
Conform art.21 Cod Administrativ, autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie
să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi
contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate.
Conform art.22 Cod Administrativ, (1) Autorităţile publice şi instanţele de judecată competente
cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul şi volumul cercetărilor şi nu sînt legate nici de
expunerile participanţilor, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
Conform art.93 Cod Administrativ, (1) Fiecare participant probează faptele pe care îşi întemeiază
pretenţia. (2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), fiecare participant probează faptele atribuite
exclusiv sferei sale.
Conform art.219 Cod Administrativ, (1) Instanţa de judecată este obligată să cerceteze starea de
fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declaraţiile făcute, nici de
cererile de solicitare a probelor înaintate de participanţi.
Conform art.220 Cod Administrativ, (1) Obţinerea probelor în procedura contenciosului
administrativ are loc conform art.87–93.
Materialele cauzei denotă că, prin cererea Procurorului General interimar, Dumitru Robu,
înregistrată la Parlamentul Republicii Moldova cu nr. 948 la 21.04.2022, s-a solicitat ridicarea imunității
parlamentare a deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Radu Mudreac, precum și încuviințarea
ridicării imunității parlamentare în vederea reținerii, arestării, (aplicării măsurii preventive arestare
preventivă și/sau arestare la domiciliu), percheziției și trimiterii cu rechizitoriu în judecată a deputatului în
Parlamentul Republicii Moldova, Radu Mudreac, pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 243
alin. (3) lit. b) din Codul penal. (Vol. I, f.d. 15)
 Din conținutul cererii rezidă că, la data de 20.04.2022 prin ordonanța Procurorului General
interimar a fost începută urmărirea penală în cauza penală nr. 2022970176, în privința deputatului în
Parlamentul Republicii Moldova, Radu Mudreac, precum și a altor persoane pe faptul existenței bănuielii
rezonabile despre comiterea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Având în
vedere împrejurările constatate, se reține că în privința deputatului Radu Mudreac la moment este în
desfășurare urmărirea penală, iar caracterul latent al infracțiunii, perioada comiterii acesteia, numărul
persoanelor implicate, existența unui număr limitat de procedee procesual penale de acumulare a
probatoriului, presupune efectuarea de către organul de urmărire penală a unor acțiuni urgente, care ar
limita drepturile și libertățile persoanei, inclusiv ce se referă la inviolabilitatea persoanei, domiciliului,
proprietății, persoanei și vieții private. La fel, fiind necesare în funcție de oportunitate și tactica de
investigare a urmăririi penale de a fi efectuate acțiuni procesuale în coraport cu Radu Mudreac care deține
imunitate, având în vedere statutul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova și în vederea bunei
desfășurări a urmăririi penale se impune necesitatea ridicarea imunității.
Din aceste motive, în scopul evitării nimicirii, tăinuirii, modificării, substituirii probelor, se impune
efectuarea acțiunilor de urmărire penală și aplicarea unor măsuri de constrângere, inclusiv percheziția,
aducerea silită, reținerea, arestarea, trimiterea în judecată, precum și alte acțiuni procesuale pentru
tragerea la răspundere penală a dumnealui. Totodată, pentru a curma acțiunile care afectează mersul
urmăririi penale și stabilirea adevărului pe caz, precum și pentru a nu permite continuarea acestor acțiuni
care în parte pot constitui componențe separate de infracțiuni se impune privarea de libertate a lui Radu
Mudreac. (Vol. I, f.d. 15-18)
Prin raportul Comisiei juridice, numiri și imunități nr. CG-06 nr. 90 din 21.04.2022 s-a supus
examinării cererea Procurorului General interimar din 21.04.2022 adresată Parlamentului cu privire la
încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului în Parlament Radu Mudreac. (Vol. II, f.d. 85-
86)
În urma dezbaterilor și votării secrete, Comisia juridică, numiri și imunități, cu votul a 7 deputați –
pentru, 3 deputați – împotrivă și un vot neexprimat a acceptat cererea Procurorului General interimar nr.
948 din 21.04.2022 de încuviințare a ridicării imunității parlamentare în vederea reținerii, arestării,
percheziționării și trimitere în judecată penală a deputatului Radu Mudreac. De asemenea, raportul s-a
remis Biroului permanent pentru examinare și includerea în ordinea de zi a ședinței plenare.
În rezultatul petrecerii ședinței plenare a Parlamentului Republicii Moldova și votului majoritar
exprimat – 56 voturi, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 104 din 21.04.2022, în
temeiul căreia : (Vol. I, f.d. 19)
1. A acceptat cererea Procurorului General interimar nr. 948 din 21 aprilie 2022 privind
încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului în Parlament, Radu Mudreac.
2. A încuviințat ridicarea imunității parlamentare pentru reținere, arestare, percheziție și trimitere în
judecată penală a deputatului în Parlament, Radu Mudreac.
La data de 22.04.2022 Radu Mudreac a contestat prin cerere prealabilă Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova nr. 104 din 21 aprilie 2022, solicitând suspendarea executării și anularea acesteia.
(Vol. I, f.d. 195-196)
Prin răspunsul Parlamentului Republicii Moldova PP nr. 6 din 06 mai 2022 cererea prealabilă nu a
fost satisfăcută. (Vol. I, f.d. 197-199)

Instanța consideră oportun de a face referire la raționamentele Curții Constituționale materializate

în decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 147a/2019 referitoare la controlul constituționalității Hotărârii
Parlamentului Republicii Moldova nr. 68 din 05 iulie 2019 privind revocarea din funcția de consilier
pentru soluționarea contestațiilor – director general al Agenției Naționale pentru Soluționarea
Contestațiilor.
În conținutul deciziei abordate, Curtea Constituțională a menționat că, controlul legalității
Hotărârilor Parlamentului care nu constituie acte exclusiv politice ține de competența instanțelor de
contencios administrativ, așa cum se poate deduce din art. 190 alin. (1) Cod Administrativ, care a intrat în
vigoare pe 1 aprilie 2019. Odată cu intrarea în vigoare a Codului Administrativ, a fost abrogată Legea
contenciosului administrativ, care prevedea, la art. 4 lit. a), că nu pot fi atacate în instanțele de contencios
administrativ actele exclusiv politice și cele administrative cu caracter individual, emise de Parlament.
Așadar, Codul Administrativ nu a menținut interdicția contestării Hotărârilor Parlamentului cu caracter
individual în contenciosul administrativ.
Curtea observă că Hotărârea Parlamentului nr. 68 din 5 iulie 2019 nu reprezintă un act cu caracter
exclusiv politic, adică un act care produce efecte politice, așa cum este definit acesta în art. 121 alin. (1)
din Regulamentul Parlamentului. Această hotărâre reprezintă un act administrativ individual și produce
efecte juridice concrete. Prin urmare, conform art. 10 alin. (1) Cod Administrativ, actul administrativ
individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru
reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte
juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Curtea Constituțională menționează că anterior a exercitat competența verificării constituționalității
unor asemenea Hotărâri ale Parlamentului cu caracter individual tocmai pentru că Legea contenciosului
administrativ excludea orice remediu juridic de drept administrativ pentru funcționarii de rang
infraconstituțional destituiți din funcția pe care o ocupau, în vederea protejării drepturilor lor, inclusiv a
drepturilor lor fundamentale, (a se vedea, e.g., HCC nr. 8 din 20 mai 2013, § 32; HCC nr. 3 din 20
ianuarie 2015, § 27).
Curtea observă o evoluție a cadrului normativ relevant. Codul Administrativ le oferă, actualmente,
remedii juridice de drept administrativ funcționarilor destituiți din funcție printr-o Hotărâre a
Parlamentului care reprezintă un act administrativ cu caracter individual.
Pe cale de consecință, instanța conchide indubitabil că, Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr. 104 din 21.04.2022 nu reprezintă un act exclusiv politic în accepțiunea art. 190 lit. a) Cod
Administrativ, ci o simbioză dintre un act administrativ individual și unul politic.
Eventuala declarare inadmisibilă a acțiunii de contencios ar sfida dreptul la un tribunal recunoscut
de art. 6 CEDO, pe cale de consecință s-a purces la examinarea în substanță a litigiului.

Testul de admisibilitate.
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 104 din 21.04.2022 constituie în sine act
administrativ individual defavorabil pentru reclamantul Radu Mudreac.
Or, conform art. 10 alin. (1) Cod Administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziţie,
decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea
sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Art. 11 alin. (1) lit. a) Cod Administrativ prevede că, actul administrativ individual defavorabil este
actul care impune destinatarilor lor obligaţii, sancţiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime
ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.
 Conform art. 17 Cod Administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de
lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
Din conținutul acțiunii, prin prisma cadrului legal citat, rezultă că, reclamantul Radu Mudreac
revendică un drept subiectiv vătămat şi repercusiunile negative generate de actul administrativ individual
defavorabil contestat.
Instanța constată că, acţiunea în contencios administrativ este înaintată de reclamant în instanţa
competentă jurisdicţional şi teritorial, este înaintată în termenul legal, a utilizat corect tipul acțiunii în
contestare conform art. 206 Cod Administrativ pentru revendicarea drepturilor sale.
Prin urmare, instanța consideră că motive de inadmisibilitate în conformitate cu prevederile art. 207
alin. (2) Cod Administrativ, nu se regăsesc.

În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ instanța de judecată reține

următoarele.
Art. 30 alin. (2) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (31 octombrie 2003) prevede
că, fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a stabili sau menţine, conform sistemului său juridic şi
principiilor sale constituţionale, un echilibru adecvat între orice imunitate sau orice privilegiu de
jurisdicţie acordat agenţilor săi publici în exerciţiul funcţiilor lor şi posibilitatea, dacă este necesar, de a
cerceta, urmări şi judeca efectiv infracţiunile stabilite, prevăzute de prezenta convenţie.
În corespundere cu art. 70 alin. (3) și art. 71 din Constituția Republicii Moldova, deputatul nu poate
fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără
încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa. Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
În concordanță cu art. 10 din Legea privind statutul deputatului în Parlament, deputatul nu poate fi
reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată pe
cauză penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.
Cererea de reţinere, arest, percheziţie sau trimitere în judecată penală ori contravenţională este
adresată Preşedintelui Parlamentului de către Procurorul General. Preşedintele Parlamentului o aduce la
cunoştinţă deputaţilor în şedinţă publică în cel mult 7 zile de la parvenirea acesteia şi o trimite de îndată
spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, care, în cel mult 15 zile, va constata
existenţa unor motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărîrea comisiei este adoptată prin votul
secret a cel puţin jumătate plus unu din membrii ei.
Procurorul General va depune în comisie toate documentele pe care aceasta le solicită. În caz de
refuz comisia va face apel în Parlament.
Raportul comisiei este supus examinării şi aprobării în Parlament imediat, în cel mult 7 zile de la
prezentarea acestuia.
Acţiunea penală împotriva deputatului poate fi intentată numai de Procurorul General.
Conform art. 94 din Legea pentru adoptarea Regulamentului Republicii Moldova nr. 797 din 02
aprilie 1996 (în continuare Regulamentul Parlamentului), în conformitate cu prevederile constituţionale,
imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi
garantarea libertăţii de exprimare a acestuia.
Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă,
sau trimis în judecată fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului, după ascultarea sa.
Inviolabilitatea nu se extinde asupra membrilor familiei deputatului.
 În acord cu art. 95 din Regulamentul Parlamentului, în cazul în care deputatul a comis o infracţiune
sau o contravenţie, Procurorul General poate cere Parlamentului ridicarea imunităţii acestuia pentru a
efectua măsuri procesuale de reţinere, percheziţionare, arestare sau trimitere în judecată.
Cererea de ridicare a imunităţii deputatului în Parlament este adresată Preşedintelui Parlamentului.
Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea în plenul Parlamentului la
şedinţa următoare de la data prezentării acesteia şi o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice,
pentru numiri şi imunităţi.
Dacă cererea Procurorului General prevăzută la alin.(2) a parvenit în Parlament în perioada dintre
sesiuni, aceasta va fi adusă la cunoştinţa deputaţilor la prima şedinţă plenară a sesiunii următoare.
În cazul în care cauza penală a fost remisă instanţei de judecată pînă la validarea mandatului de
deputat, ridicarea imunităţii parlamentare se efectuează în condiţiile prezentului capitol.
În concordanță cu art. 96 din Regulamentul Parlamentului, Comisia juridică, pentru numiri şi
imunităţi va examina cererea Procurorului General în cel mult 15 zile după aducerea acesteia la cunoştinţa
deputaţilor de către Preşedintele Parlamentului şi va constata existenţa sau inexistenţa unor motive
temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii.
Procurorul General este obligat să prezinte Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi
documentele referitoare la caz, solicitate de aceasta.
Data şi locul desfăşurării şedinţei Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se comunică
Procurorului General şi deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii. Absenţa nemotivată a
oricăruia dintre ei nu împiedică examinarea cererii.
După ascultarea cererii Procurorului General şi a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea
imunităţii, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, cu votul majorităţii membrilor ei, exprimat secret,
adoptă o hotărîre.
În urma examinării cererii Procurorului General, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi
întocmeşte un raport care se prezintă Biroului permanent.
Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se înscrie cu prioritate în ordinea de zi.
Dispoziția art. 97 din Regulamentul Parlamentului, Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi
imunităţi se supune examinării şi aprobării de către Parlament în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia
Biroului permanent.
Prezenţa la şedinţa plenară a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii este
obligatorie. Absenţa motivată a acestuia atrage suspendarea examinării cererii. Absenţa nemotivată a
deputatului nu împiedică examinarea cererii în lipsa lui.
Preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi sau un alt membru al acesteia prezintă
raportul comisiei pe marginea examinării cererii Procurorului General.
Procurorul General va motiva cererea de ridicare a imunităţii deputatului şi va răspunde la
întrebările deputaţilor, după care va fi ascultat deputatul în privinţa căruia a fost înaintată cererea de
ridicare a imunităţii, şi el va răspunde la întrebări.
Înainte de votare, deputaţii sînt în drept să-şi exprime poziţia asupra cererii de ridicare a imunităţii
deputatului.
Rezultatele votării se perfectează prin hotărâre a Parlamentului, care va încuviinţa ridicarea
imunităţii deputatului sau va respinge cererea Procurorului General.
Hotărârea Parlamentului se remite Procurorului General în termen de 3 zile de la data adoptării.
În speță instanța consideră necesar a reține raționamentele Curții Constituționale materializate în
Hotărârea nr. 27 din 17 noiembrie 2015, potrivit cărora :
 Referitor la argumentele autorilor sesizării vizând modalitățile procesului decizional, Curtea
consideră că este util să sublinieze că imunitatea parlamentară înseamnă responsabilitate, şi nu privilegiu,
iar mecanismul de punere în aplicare a responsabilității parlamentare ţine de exercițiul autonomiei
parlamentare.
Imunitatea parlamentară nu trebuie folosită ca un scut, care să creeze deputaților un statut
privilegiat în fața justiției şi a legii, dincolo de activitatea strict parlamentară. Deputaţii nu se pot substitui
justiției și să facă paravan în jurul colegilor parlamentari, ascunzându-și poziția prin votul secret,
netransparent. Deputaţii trebuie să-și asume responsabilitatea pozițiilor politice exprimate, votul deschis
fiind obligatoriu.
Curtea relevă că prezumția nevinovăției nu are incidență în procedura ridicării imunității, deoarece
aceasta se referă la posibilitatea, măsurile şi acţiunile procesuale ce urmează a fi aplicate de către
autoritatea competentă, iar nu la vinovăţia ori nevinovăţia deputatului.
Mai mult, votul Parlamentului nu obligă în vreun fel organul competent să dispună măsura sau
acţiunea procesuală respectivă. Or, reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecată se
dispune doar de instanţa competentă, și nu de către Parlament.
Comisia parlamentară abilitată să întocmească avizul şi raportul, precum şi plenul Parlamentului nu
sunt organe de jurisdicţie şi nu sunt competente să analizeze corectitudinea sau legalitatea calificării
juridice a faptelor ori să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia persoanei, acestea fiind atribuţiile exclusive
ale puterii judecătoreşti.
Curtea reține că încuviinţarea Parlamentului nu reprezintă un act procesual penal. Deciziile luate în
acest sens de structurile Parlamentului, organe politice prin definiție, sunt astfel decizii de natură politică,
și nu judiciară, prin urmare nu este necesar ca acestea să satisfacă aceleași criterii de motivație ca actele
procesuale ale organelor judiciare (Hotărârea Kart c. Turciei din 3 decembrie 2009 a Marii Camere a
CEDO, §101).
În acest context, Curtea reiterează că extinderea inutilă şi fără spirit critic a imunităţii parlamentare
la problematici care nu au nimic comun cu funcţia publică respectivă nu face decât să afecteze gradul de
încredere al societăţii în sistemul democraţiei parlamentare. Cu cât conduita de „acoperire” este mai
îndepărtată de sarcinile funcţiei publice respective, cu atât trebuie justificată de o manieră mai solidă
autorizarea aplicării beneficiului imunităţii şi, prin extensie, devine imperioasă justificarea refuzului de a
ridica imunitatea parlamentară. Atunci când imunitatea operează într-o aşa manieră încât persoanele sunt
protejate de acţiunea tribunalelor penale, trebuie stabilită, clar şi convingător, motivaţia refuzului de
ridicare a imunităţii (HCC nr.2 din 20 ianuarie 2015, menționată mai sus, §75).
În cuprinsul Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 20 ianuarie 2015, Curtea a arătat că,
urmăririle penale împotriva unui deputat, precum şi măsurile coercitive asociate cu acestea pot afecta
funcţionarea chiar a Parlamentului şi pot perturba serenitatea lucrărilor parlamentare. Curtea recunoaşte,
în acest sens, finalitatea instituţională a acestei prerogative, care vizează garantarea funcţionării normale
şi integritatea instituţiei parlamentare. În aceste circumstanţe, regimul derogatoriu de la dreptul comun
urmăreşte scopuri legitime.
Totuşi, exigenţele preeminenţei dreptului impun ca imunitatea parlamentară să nu poată funcţiona
decât prin raportare la legitimitatea scopurilor vizate, şi anume păstrarea integrităţii Parlamentului şi
protejarea opoziţiei.
Atunci când imunitatea operează într-o aşa manieră încât persoanele sunt protejate de acţiunea
tribunalelor penale, atunci trebuie stabilită, clar şi convingător, motivaţia refuzului de ridicare a
imunităţii.
 Noţiunea de imunitate parlamentară nu este o noţiune omogenă. În pofida diversităţii noţiunilor şi
a descrierilor utilizate de legislaţiile naţionale şi a întinderii protecţiei în diverse state, majoritatea statelor
europene recunosc două categorii de imunitate pentru parlamentari :
- pe de o parte, „iresponsabilitatea parlamentarului” sau „libertatea sa de exprimare” cu privire la
urmărirea judiciară pentru opiniile şi voturile exprimate în exercitarea funcţiunilor acestuia;
- pe de altă parte, „inviolabilitatea parlamentară” sau „imunitatea în sensul strict”, care îl protejează
de orice arestare, detenţie sau urmărire judiciară fără autorizarea camerei de care aparţine.
[Raportul cu privire la regimul imunităţilor parlamentare (CDL-INF (96)7), Comisia de la Veneţia,
aprobat în cadrul celei de-a 27-a reuniuni plenare din 17-18 mai 1996]
În partea ce ţine de domeniul de aplicare a inviolabilităţii, Comisia de la Veneţia a menţionat
următoarele :
Comisia de la Veneţia consideră că regulile ce reglementează inviolabilitatea parlamentară nu sunt
o parte necesară a unei democraţii moderne. Într-un sistem politic bine funcţional, membrii Parlamentului
se bucură de o protecţie adecvată cu ajutorul altor mecanisme şi nu au nevoie de o imunitate specială de
acest gen.
Comisia de la Veneţia, cu toate acestea, recunoaşte că regulile ce prevăd inviolabilitatea pot, în
unele state, să îndeplinească funcţia democratică de protecţie a Parlamentului ca instituţie, şi în particular
a opoziţiei parlamentare, de o presiune necorespunzătoare sau hărţuire din partea executivului, puterii
judecătoreşti sau din partea altor oponenţi politici. Regulile ce instituie inviolabilitatea parlamentară pot,
prin urmare, să fie justificate acolo unde alte măsuri de protecţie a membrilor parlamentului nu sunt
adecvate. Dar ele trebuie să fie întotdeauna interpretate şi aplicate într-o manieră restrictivă. Astfel de
norme trebuie să fie supuse unor limitări şi condiţii, şi trebuie să existe întotdeauna posibilitatea ridicării
imunităţii, urmând o procedură clară şi imparţială”.
[Raportul cu privire la limitele şi ridicarea imunităţilor parlamentare (CDL-AD(2014)011), aprobat
în cadrul celei de-a 98-a reuniuni plenare din 21-22 martie 2014]
În cauzele A. v. Marea Britanie (nr. 35373/1997, CEDH-2002-X), Cordova v. Italia (nr.
45649/1999, CEDH 2003-I), C.G.IL v. Italia (nr. 46967/2007 din 24 februarie 2009) şi Tsalkitzis v.
Grecia )nr. 11801/2004 din 16 noiembrie 2006 ,Curtea a afirmat principiul de control al compatibilităţii
imunităţii de jurisdicţie cu dreptul la un tribunal consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenţie, principiu
dezvoltat în hotărârea Kart v. Turcia din 3 decembrie 2009 (par. 58).
Prin aceste hotărâri, în special cele două din anul 2009 (C.G.IL v. Italia din 24 februarie 2009 şi
Kart din 3 decembrie 2009), Curtea a temperat efectele imunităţii de jurisdicţie acordată parlamentarilor,
consacrând principiul conform căruia nu este compatibil cu preeminenţa dreptului, într-o societate
democratică, faptul că un Stat poate sustrage de la competenţa tribunalelor o serie întreagă de acţiuni
civile şi penale şi să poată exonera de orice responsabilitate grupuri sau categorii extinse de persoane.
Curtea a recunoscut faptul că statele acordă o imunitate parlamentară, mai mult sau mai puţin
extinsă, şi că aceasta este o practică de lungă durată, care vizează scopurile legitime care sunt protecţia
libertăţii de exprimare a Parlamentului şi menţinerea separării puterilor legislativă şi judiciară (A v.
Marea Britanie, § 75-78, Cordova (nr. 1), ,55 §Cordova (nr. 2), 56 §şi De Jorio, § 49, citate mai sus).
Diferitele forme în care se poate manifesta imunitatea parlamentară pot, de fapt, să servească protecţiei
unei democraţii politice eficiente, piatră unghiulară a sistemului Convenţiei, tocmai în măsura în care
acestea tind să protejeze autonomia legislativă şi opoziţia parlamentară.
Din punct de vedere al compatibilităţii sale cu Convenţia, cu cât o imunitate este mai largă, cu atât
motivele care o justifică trebuie să fie imperioase (A v. Marea Britanie, § 78). Absenţa unei legături
evidente cu o activitate parlamentară implică o interpretare restrânsă a noţiunii de proporţionalitate între
scopul vizat şi mijloacele utilizate. Această situaţie se aplică în mod deosebit atunci când restricţiile
dreptului de acces sunt consecinţa unei deliberări a unui organ politic în cazul în care este vorba de un
litigiu între persoane particulare, nu putem justifica un refuz al accesului la justiţie din simplul motiv
că dezacordul ar putea fi de natură politică sau legat de activitatea politică.
În hotărârea Urechean şi Pavlicenco v. Moldova, referindu-se la imunitatea Preşedintelui ţării,
Curtea Europeană a menţionat că, în ceea ce priveşte opiniile exprimate, imunitatea nu este absolută, ea se
extinde doar în privinţa opiniilor exprimate în exerciţiul mandatului. Aplicarea reglementărilor imunităţii,
fără vreo analiză a existenţei intereselor conflictuale, conferă o imunitate de blanchetă. Curtea a
considerat că inviolabilitatea şi imunitatea de blanchetă trebuie evitate.
Rezoluţia (97) 24 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (adoptată la 6 noiembrie 1997),
ce are ca obiect cele douăzeci de principii directorii pentru lupta împotriva corupţiei, prevede că statele
urmează „să vegheze la limitarea oricărei imunităţi în privinţa anchetelor, urmăririlor şi sancţiunilor
privind infracţiunile de corupţie, a ceea ce este necesar într-o societate democratică” (p. 6) şi „să
încurajeze cercetarea în domeniul corupţiei” (p. 18).
Domeniul de aplicare a inviolabilităţii parlamentare poate fi analizat sub patru aspecte esenţiale :
ratione personae (beneficiarii protecţiei), ratione temporis (începutul şi sfârşitul protecţiei), ratione loci
(limitele spaţiale ale protecţiei) şi ratione materiae (actele acoperite de inviolabilitate).
1.Ratione personae
Inviolabilitatea este intuitu personae şi se aplică exclusiv persoanelor care au calitatea de deputat.
2.Ratione temporis
Deputaţii beneficiază de inviolabilitate parlamentară din momentul alegerii, dar sub condiţia
rezolutorie a invalidării alegerii lor [art. 69 alin. (1) din Constituţie].
Limitată în timp şi reglementată prin reguli specifice, referitoare mai ales la suspendarea cursului
prescrierii, imunitatea nu constituie decât un obstacol procedural temporar în calea desfăşurării
procedurilor penale, obstacol care însă nu anulează pentru partea interesată posibilitatea de soluţionare
definitiva a litigiului.
Efectul inviolabilităţii parlamentare asupra urmăririi procedurilor penale este temporar, dar, în
acelaşi timp, structurile parlamentare nu pot interveni din principiu asupra cursului justiţiei aşa cum este
el. Examinând cererea de ridicare a imunităţii parlamentare, acestea trebuie să evalueze doar dacă
inviolabilitatea, în calitatea sa de întrerupere temporară a procedurii din justiţie, trebuie ridicată pe loc sau
dacă nu este cumva preferabil să se aştepte până la expirarea mandatului de parlamentar. Parlamentul doar
poate suspenda cursul justiţiei, fără a interveni sau a participa la acesta.
3.Ratione loci
Locul săvârşirii infracţiunii de către deputat nu are nici o influenţă asupra aplicării inviolabilităţii
parlamentare.
4.Ratione materiae
Domeniul de aplicare al inviolabilităţii parlamentare în Republica Moldova se limitează la cauze
penale (şi cele contravenţionale, prin asimilare). Constituţia nu operează nici o distincţie în funcţie de
natura şi gravitatea faptei. Inviolabilitatea nu împiedică orice acţiune de urmărire. Potrivit articolului 70
alin. (3) din Constituţia Republicii Moldova, fără încuviinţarea Parlamentului, deputatul nu poate fi :
Astfel, protecţia inviolabilităţii operează doar pentru anumite măsuri procesuale restrictive,
enumerate expres şi exhaustiv de Constituţie : reţinere, arest, percheziţie. Există o excepţie în caz de
infracţiune flagrantă.
 Instanța de judecată va reitera că, încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului în
Parlament, Radu Mudreac, nu a reprezentat un act procesual penal, prin urmare deciziile luate în acest
sens de structurile Parlamentului, organe politice prin definiție, sunt astfel decizii de natură politico-
juridică (rațiunile au fost expuse mai sus), prin urmare nu este necesar ca acestea să satisfacă aceleași
criterii de motivație ca actele procesuale ale organelor judiciare (cauza Kart c. Turciei din 03 decembrie
2009).
Extinderea inutilă şi fără spirit critic a imunităţii parlamentare la problematici care nu au nimic
comun cu funcţia publică respectivă nu face decât să afecteze gradul de încredere al societăţii în sistemul
democraţiei parlamentare.
Respectiv, tezele de apărare a reclamantului pe marginea (ne)motivării actului administrativ
contestat nu sunt plauzibile, de altfel, art. 118 alin. (4) lit. c) Cod Administrativ statuează că, motivarea nu
este obligatorie în cazul în care autoritatea publică emite acte administrative individuale de acelaşi fel
într-un număr mai mare sau automatizat şi, conform circumstanţelor de fapt ale cazului în parte, nu se
cere o motivare.
Propriu-zis procedura de ridicare a imunității parlamentare a derulat sub imperiul cadrului legislativ
special enunțat supra (Regulamentul Parlamentului, Legea privind statutul deputatului în Parlament), or,
cronologia evenimentelor și consecutivitatea actelor descrise mai sus demonstrează acest lucru.
În aspectul vizat se va sublinia că, potrivit art. 2 alin. (2) Cod Administrativ, anumite aspecte ce ţin
de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme
legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este
absolut necesară şi nu contravine principiilor prezentului cod.
Astfel, prevederile legale speciale în materie au fost respectate de autoritatea publică pârâtă, din
moment ce cererea de încuviințare a fost înregistrată la data de 21 aprilie 2022 și în aceeași zi președintele
Parlamentului Republicii Moldova a purces la implementarea conduitei sale cadrului legal pertinent și
anume a adus cererea la cunoştinţa deputaţilor în plenul Parlamentului și a remis-o către Comisia juridică,
numiri și imunități, ultima la rândul ei a adoptat hotărârea corespunzătoare și a întocmit un raport care a
fost prezentat Biroului permanent. Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi s-a înscris cu
prioritate în ordinea de zi și a fost dezbătut minuțios în cadrul plenului Parlamentului.
În particular, în plenul Parlamentului Republicii Moldova, Procurorul General a motivat cererea de
ridicare a imunităţii deputatului şi a răspuns la întrebările deputaţilor, a fost ascultat deputatul în privinţa
căruia a fost înaintată cererea de ridicare a imunităţii. Înainte de votare, deputaţilor le-a fost asigurat
dreptul să-şi exprime poziţia asupra cererii de ridicare a imunităţii deputatului.
Rezultatele votării au fost materializate în Hotărâre a Parlamentului, care în rezultat a încuviinţat
ridicarea imunităţii deputatului Radu Mudreac.
În segmentul dat, au fost respectate rigorile art. 120 Cod Administrativ (structura actului
administrativ), art. 121 Cod Administrativ (semnarea), art. 126 Cod Administrativ (comunicarea), art. 133
Cod Administrativ (cvorum), art. 137 Cod Administrativ (dreptul discreționar).
Reglementările speciale ale Legii privind statutul deputatului și Regulamentului Parlamentului sunt
de aplicabilitate prioritară în raport cu cele ale Codului Administrativ, și care în esență nu contravin
principiilor Codului.
Egalitatea de tratament, dreptul discreționar și dreptul la apărare a fost respectate de către
autoritatea publică pârâtă în regim deplin, totodată reclamantul confundă dreptul la apărare în sectorul
judiciar cu cel consacrat în cadrul procedurii administrative, în acest context, art. 40 din Codul
Administrativ prescrie că, dreptul la apărare este garantat. Participanţilor la proces li se asigură
posibilitatea de a participa la toate etapele de desfăşurare a procesului. Instanţa de judecată poate dispune
înfăţişarea în persoană a participanţilor la proces, chiar şi atunci cînd acestea sînt reprezentate. Astfel,
dreptul la apărare în cadrul procedurilor administrative nu presupune asigurarea reclamantului cu un
avocat și în sensul dat nici o cerere de încuviințare nu a fost examinată în prezența unui deputat asigurat
cu avocat, o abordare inversă, dimpotrivă, ar încălca egalitatea de tratament. Totodată, fapte diferite se
abordează diferit, aici egalitatea de tratament nu poate fi aplicat automat.
Cu referire la încălcările nesemnificative invocate de partea reclamantă, instanța va reitera că, în
corespundere cu art. 123 Cod Administrativ, o încălcare a prevederilor de formă şi procedură, care nu
duce la nulitatea actului administrativ individual, este neînsemnată atunci când :
a) cererea necesară emiterii actului administrativ se întocmeşte ulterior;
b) motivarea necesară se recuperează ulterior de către autoritatea publică;
c) audierea necesară a unui participant se face ulterior;
d) decizia unei comisii, necesară pentru emiterea actului administrativ, se ia ulterior;
e) colaborarea necesară a unei autorităţi publice are loc ulterior.
Acţiunile prevăzute la alin.(1) pot fi recuperate pînă la finalizarea dezbaterilor judiciare în prima
instanţă.
În concluzie, Parlamentul Republicii Moldova a acţionat cu bună-credinţă, în limitele legal stabilite
şi cu respectarea scopului pentru care i-a fost atribuit dreptul, abuzuri în acest sens nu au fost identificate
de către instanța de judecată, pe cale de consecință, vor fi menținute ca legal și întemeiate - Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr. 104 din 21.04.2022 „Privind încuviințarea ridicării imunității
parlamentare”, precum și decizia exprimată prin răspunsul PP nr. 6 din 06.05.2022 adoptată în procedura
prealabilă.
În conformitate cu prevederile art. 224 alin.(1) lit. f) Cod Administrativ, instanţa de judecată,

hotărăşte:

Acțiunea de contencios administrativ înaintată de către Radu Mudreac împotriva Parlamentului

Republicii Moldova, persoană terță Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil – Hotărîrea nr.104 din 21.04.2022 „Privind încuviințarea
ridicării imunității parlamentare”, precum și Decizia exprimată prin răspunsul PP nr. 6 din 06.05.2022
adoptată în procedura prealabilă, se respinge ca fiind neîntemeiată.
Hotărîrea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la data
pronunțării dispozitivului hotărîrii, prin intermediul Judecătoriei Chişinău (sediul Rîşcani).

Preşedintele şedinţei,
judecătorul Igor Barbacaru