Fericitul Ieremia, la răscruce de drumuri

Zilele trecute, la cripta sanctuarului nostru, am

întâlnit o doamnă care venea tocmai din București.
Întrând în vorbă cu ea, am aflat că era ortodoxă și că
avea o devoțiune specială față de fericitul Ieremia
deoarece, cu câțiva ani în urmă, primise prin
mijlocirea fericitului capucin vindecarea unui ochi cu
care nu mai reușea să vadă. Era ferm convinsă că
vindecarea s-a întâmplat grație fericitului Ieremia către
care a înălțat rugăciuni atunci când ochiul ei stâng
începuse să nu mai perceapă lumina soarelui. Ceea ce m-
a surprins mai mult, din relatarea acelei doamne, a fost
faptul că vindecarea ei a fost instantanee, totală și
ireversibilă, trei condiții care se cer pentru
evaluarea unui autentic miracol în fața Comisiei
Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma1.
Am fost mereu convins că Dumnezeu și sfinții săi privesc prea puțin nuanța culorilor
cu care noi, oamenii, încercăm să colorăm riturile pentru a ne adresa Unicului și Aceluiași
Creator. Toți suntem copiii Săi, indiferent de religie, culoare sau naționalitate, Dumnezeu ne
privește pe toți cu iubire a Sa.
Îmi place să leg acest fapt miraculos, întâmplat doamnei din București, cu o serie de
întâmplări similare care s-au verificat în acești ultimii ani cu descoperirea, reevaluarea cauzei
de beatificare și declarația solemnă pe 30 octombrie 1983, în Piața San Pietro din Vatican, al
primului fericit român catolic. Ceea ce uimește, la o atentă analiză, sunt legăturile din mai
multe părți care s-au închegat în jurul fericitului Ieremia, încă dinaintea beatificării sale,
legături din partea oamenilor care proveneau nu doar din Biserica Romano-Catolică, dar și
din Bisericile de rit bizantin din România, Biserica Ortodoxa și Biserica Greco-Catolică.
Aceste noduri strânse în jurul fratelui capucin s-au creat în primul rând pentru faptul că
interesul fiecăreia dintre acestor părți era îndreptat spre un punct comun: originea sa de valah.
Primele scrieri ale românilor care au stârnit curiozitate pentru fratele Ieremia, pornesc de la
Memoriile secțiunii istorice publicate de Nicolae Iorga în Analectele Academiei Române.
Autorul acestor analecte realizează un „comentariu amănunțit asupra unei cărți găsite într-un
anticariat și care descria cu evlavie existența jertfită pe altarul credinței a unui țăran din
Moldova”2. Mai târziu, lumina tiparului a văzut biografia unui autor greco-catolic, Dr. Ilie
Dăianu, Un sfânt pribeag român3. Este probabil cea mai cunoscută lucrare a unui autor român
din epocă cu privire la fericitul Ieremia și această biografie a avut mai multe ediții. Nu mai
vorbim de multe alte persoane greco-catolice care și-au dat interesul pentru promovarea
virtuților fratelui capucin, de racla care a adăpostit osemintele fericitului Ieremia și care încă
se păstrează în Colegiul Pontifical Pio Romeno al greco-catolicilor din orașul Roma. Pe lângă
biografia4 descoperită de Gheorghe Sion din limba italiană 5, a urmat biografia unui alt autor
ortodox român, Grigore Manoilescu6, care inspirându-se în primul rând din mărturiile7 fraților
1
V. CRISCUOLO – C. PELLEGRINO – R. SARNO, Le cause dei santi (Congergatio De Causis Sanctorum), Libreria
Editrice Vaticana, 42018, 443-444.
2
P. FRANCESCO SEVERINI, Ieremia Valahul. Un călugăr în Italia, VII.
3
Ediția din 1936 a fost retipărită de Ed. Galaxia Gutenberg în 2011 cu unele completări introductive de către fr.
Petre-Marian Ianoș.
4
O listă completă despre autorii care au scris despre viața fericitului Ieremia se găsește în volumul publicat de
fr. Petre-Marian Ianoș, Spre aducere aminte… Capucinii. 25 de ani de prezență în România în publicistică și
documente, Onești 2017, 7-85.
5
Este vorba despre biografia preotului italian, Francesco da Napoli, Vita de fra Geremia Valacco dell’Ordine
dei Frati Minori Cappuccini della Provincia di Napoli, Stamparia di Giacinto Passaro, Napoli 1670.
6
G. MANOILESCU, Vita del venerabile servo di Dio Fra’ Geremia Valacco (există doar versiunea din limba
italiană unde nu este menționată editura și nici anul publicării).
7
E. TISSERANT, Beatificationis et canonizationis ven. servi dei fr. Hieremiae a Valachia, laici professi
capuccini. Positio super virtutibus, Ars Nova, Romae 1951.
care l-au cunoscut pe fratele Ieremia, ajunge să afirme că originile fratelui capucin român au
fost cele ortodoxe8, dorind astfel parcă să-l apropie mai mult de apartenența orientală.
Ne surprinde, dar în același timp ne face o deosebită plăcere, nouă, celor de la Onești,
care păstrăm racla acestui fericit frate capucin, să derulăm pagini din trecutul istoriei care
reflectă un interes atât de mare față de fratele valah. Însăși realitatea actuală a Liceului
Teologic, pus sub protecția fericitului Ieremia, prin prezența cadrelor didactice și a elevilor,
catolici și ortodocși, ne face să înțelegem că fericitul Ieremia a devenit pentru noi toți,
indiferent de cult sau de apartenență religioasă, un semn și un „mărgăritar ales al Răsăritului
și al Apusului”9. Se potrivesc, la finalul acestor reflecții, să evocăm expresiile similare ale
voievodului moldovean, Ștefan cel Mare: fericitul Ieremia n-a fost a ortodocșilor, n-a fost a
greco-catolicilor și nu este a catolicilor, ci el este a tuturor celor care îl vor invoca cu o inimă
deschisă și cu mare încredere!

8
Lucrul acesta reiese mai ales din articolul publicat de același autor: G. Manoilescu, Ion Costișă viitorul
venerabil, Fra’ Geremia Valacco a fost ortodox.
9
Una dintre invocațiile către Fericitul Ieremia prezente în cărticica care cuprinde Novena și viața fericitului
Ieremia Valahul, Editura ARC, București 2008, 15.