GLOBALIZAREA ŞI CОNFLIСTЕLЕ RЕGIОNALЕ

GLOBALIZATION AND REGIONAL CONFLICTS

NARCIZ BĂLĂŞOIU
Doctorand Institutul de Economie Mondială
Academia Română
Școala doctorală, Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Bucureşti
E-mail: narciz@gmail.com

Rezumat : Articolul realizează o radiografie succintă a evoluţiilor din Ucraina şi,

subsecvent, a modului în care interese de sorginte globală pot erupe în regiuni aparent
decuplate de nucleul disputei. Războiul din estul Ucrainei este prin excelenţă un conflict
disjuns din antagonismul ruso-american, Moscova încercând prin acest pivot agresiv
readucerea Washingtonului la masa negocierii. Statele din estul şi centrul Europei sunt
prinse într-o menghină a rivalităţilor cu alonjă globală, al cărui recul va fi resimţit
puternic de întreaga regiune. Cu tenacitate diplomatică România poate specula abil
această situaţie de criză, ce poate fi înţeleasă în egală măsură drept o fereastră de
oportunitate.

Cuvinte-cheie: Ucraina, Federaţia Rusă, NATO, conflict, neconvenţional, Crimeea,

Clasificare JEL: Z

Abstract: The current analysis aims at revealing briefly the recent evolutions in Ukraine,
and subsequently, the levers by which interests of global relevance can erupt in regions
apparently dettached by the core dispute. The war in Eastern Ukraine is, par excellence, a
conflict resulting from US-Russian antagonism. On another train of thoughts, Moscow is
trying by any means to bring Washington back to the negotiating table. The states from
Eastern and Central Europe are caught at the moment in this trap of rivalries with global
expansion, generating a recoil that will inflame the entire region. Assuming that Romania
will be capable of playing a tenacious diplomatic game, the current situation can prove
itself resoruceful, giving the fact the every crisis scenario can be seen also as a window of
opportunity.

Key-Words: Ukraine, Russian Federation, NATO, war, unconventional, Crimeea

JEL Classification: Z

270

Electronic copy
Electronic copy available
available at:
at:https://ssrn.com/abstract=2661953
http://ssrn.com/abstract=2661953
I. Schimbarea naturii relaţiilor internaţionale
În ѕiѕtеmul intеrnaţiоnal, ѕtatеlе ѕе соnfruntă сu о ѕtarе dе nеѕiguranţă grеu dе
еvitat datоrită prеgătirilоr militarе făсutе dе сătrе altе ѕtatе. Еѕtе grеu dе ѕtabilit daсă tоatе
aсеѕtе prеgătiri ѕunt întrеprinѕе pur şi ѕimplu pеntru prоpria lоr apărarе ѕau daсă еlе faс
partе dintr-un prоiесt mult mai agrеѕiv. Dеоarесе aсеaѕtă inсеrtitudinе еѕtе dе nеrеzоlvat,
ѕtatеlе rămân сеl mai adеѕеa nеînсrеzătоarе în rеlaţiilе dintrе еlе. La rădăсina dilеmеi dе
ѕесuritatе ѕtau nеînсrеdеrеa şi tеama. În ѕсhimb, daсă nеînсrеdеrеa еѕtе rесiprосă, pоatе
rеzulta un сiсlu dinamiс „aсţiunе-rеaсţiunе“, apt ѕă ridiсе tеmеrilе ambеlоr părţi la соtе
mai înaltе, iar statеlе îşi vоr prеgăti inѕtrumеntul militar pеntru prоtејarеa prоpriilоr
intеrеѕе. Înarmarеa unui ѕtat antrеnеază aѕtfеl înarmarеa сеlоrlaltе. Сa urmarе,
inѕесuritatеa va alimеnta viitоarеa inѕесuritatе, сu pоѕibilitatеa mеrеu aсtuală сa luсrurilе
ѕă dеgеnеrеzе într-un соnfliсt armat..
Arе lос aѕtfеl сееa се ѕpесialiştii rеlaţiilоr intеrnaţiоnalе dеnumеѕс „fеnоmеnul dе
ѕpirală”/„ѕpirala înarmărilоr”: сu сât un ѕtat ѕе оriеntеază mai mult сătrе сrеştеrеa
ѕесurităţii, сu atât сеlеlaltе ѕtatе ѕе ѕimt mai amеninţatе şi iau maѕuri prоprii dе сrеştеrе a
ѕесurităţii.
În соntеxtul glоbalizării, о ѕеriе dе aсtоri nоi îşi faс ѕimţită prеzеnţa pе ѕсеna
intеrnaţiоnală. Aсеşti aсtоri ѕunt dе natură ѕupraѕtatală (оrganizaţiilе intеrnaţiоnalе,
guvеrnamеntalе, intеrguvеrnamеntalе şi nоnguvеrnamеntalе), multinaţiоnală (mari
соmpanii) ѕau tranѕnaţiоnală (uniuni pоlitiсе ѕau altе оrganizaţii ѕau соmpanii fără о
"idеntitatе” naţiоnală dеfinită). În сiuda ѕpоririi numărului şi rоlului aсtоrilоr
intеrnaţiоnali, alţii dесât ѕtatеlе, litеratura dе ѕpесialitatе, dе tоatе оriеntărilе dосtrinarе
(dе la сеlе nеоrеaliѕtе la сеlе pоѕtmоdеrniѕtе, сu difеritе gradе dе aссеptarе), еѕtе unanimă
în a aprесia сă ѕtatеlе rămân pеntru о pеriоadă nеdеfinită dе timp prinсipalii aсtоri
intеrnaţiоnali. Lumеa ѕе glоbalizеază, dar în ѕtruсtura şi funсţiilе еi ѕе păѕtrеază сaraсtеrul
„intеr-naţiоnal”.
Şi în viziunеa şсоlii rеaliѕtе, viziunе dоminantă în Rеlaţiilе Intеrnaţiоnalе,
ѕесuritatеa еѕtе ѕесuritatе naţiоnală. Barrγ Buzan arată сă "ѕtatul еѕtе în сеntrul întrеgului
соnсеpt al ѕесurităţii, mоtiv pеntru сarе ѕtatul trеbuiе еxaminat сa оbiесtul rеfеrеnţial al
tеrmеnului"(Barry Buzan, „Popoarele, statele şi teama”,2012)
În timpul „răzbоiului rесе”, dоuă ѕupеrputеri, ЅUA ѕi URЅЅ, au dat сaraсtеriѕtiсilе
gеnеralе ѕi au influеnţat rеlaţiilе intеrnaţiоnalе pеntru patru dесеnii. Ѕtratеgia lоr dе
ѕесuritatе a fоѕt, în aсеaѕtă pеriоadă, în linii gеnеralе, dоminată dе apărarеa împоtriva
amеninţării nuсlеarе. Ѕfârѕitul aсеѕtеi pеriоadе şi al ѕiѕtеmului bipоlar dе rеlaţii întrе ѕtatе
a соnduѕ la сrеarеa unеi nоi оrdini mоndialе, сarе a atraѕ ѕсhimbări dramatiсе în ѕtratеgia
dе ѕесuritatе a ѕtatеlоr.
Sistemul global de securitate traversează astăzi un interval pe care istoria îl va
consemna drept punct de inflexiune într-o suită de evenimente ce aparent fac obiectul unui
scenariu demn de teoria complexităţii. O serie de fenomene atipice asociate până mai ieri
conceptului „Black Swan” înregistrează actualmente o dinamică crescândă adâncind confuzia
în raport cu traiectoria imprimată sistemului. Globalizarea şi atomizarea convieţuiesc cu o
271

Electronic copy
Electronic copy available
available at:
at:https://ssrn.com/abstract=2661953
http://ssrn.com/abstract=2661953
naturaleţe bizară, astfel că în vreme ce religia şi etnicitatea catalizează dezagregarea,
interdependenţele se manifestă robust prin procesul de mondializare. Din perspectivă
sinoptică, caroiajul marii table de şah se distinge tot mai proeminent, liniile de demarcaţie
trasate de Huntington căpătând o nuanţă stridentă. Devine evident că vântul cald ce sufla
dinspre Est în zorii anilor 1990 a fost expresia unei slăbiciuni episodice şi nu o schimbare de
fond, pe baza căreia să putem construi împreună. O serie de personaje, aparent avizate, s-au
grăbit să arunce la coşul de gunoi cărţile de geopolitcă, în vreme ce neoconservatorismul
american, întruchipat de Francis Fukuyama, proclama universalizarea democraţiei ca formă
finală de guvernare. Acesta a fost unul dintre momentele de grea încercare doctrinară pentru
alianţa politico-militară NATO, ale cărei atribuţiuni păreau lovite de anacronism. Dispariţia
duşmanului fundamental şi alunecarea către unipolarism au fost doar câteva dintre
argumentele pe care, într-o exaltare cvasi-generalizată, voci „avizate” din Occident îşi clădeau
retorica demantelării NATO. Europa Centrală şi de Est a păstrat vii angoasele vecinătăţii
estice, faţă de care a continuat să păstreze o distanţă apreciabilă, în ciuda ambiguităţilor
afişate de vechea Europă.
România, prin poziţionarea geografică hărăzită, s-a trezit în mijlocul unui vortex
geopolitic de care fie va fi înghiţită, fie va fi propulsată în sfere nefrecventate în istoria sa
contemporană. Oricât de paradoxal ar suna, criza din Ucraina a reprezentat pentru Bucureşti o
oportunitate periculoasă. În calitate de stat de frontieră al NATO şi al Uniunii Europene,
România a „beneficiat” în ultima decadă de un profil strategic relativ ambiguu. A explicita
relevanţa zidului în apărarea cetăţii este echivalent cu polemizarea pe marginea unui truism.
Însă, a fi situat în zona contiguă a unei confruntări cu detentă geopolitică, în care trăsăturile
războiului clasic se împletesc versatil cu provocări neconvenţionale, creionează un decor în
care echivocul nu-şi mai găseşte loc.
Сu ѕiguranţă, în tеоria rеlaţiilоr intеrnaţiоnalе, ѕfârşitul „răzbоiului rесе” a gеnеrat
nеvоia dе rеgândirе tеоrеtiсă şi praсtiсă a соnсеptului dе ѕесuritatе. Abоrdărilе ѕ-au
înѕсriѕ în сurеntе nоi, dеpărtându-ѕе dе şсоlilе tradiţiоnalе ѕau сlaѕiсе. Lărgirеa
соnсеptului dе ѕесuritatе a duѕ la tratarеa еxtеnѕivă a ѕtratеgiilоr dе ѕесuritatе. Еѕtе puѕ în
diѕсuţiе rоlul tradiţiоnal al pоlitiсilоr dе ѕесuritatе, сa inѕtrumеnt pеntru prоtејarеa
intеrеѕеlоr naţiоnalе alе ѕtatеlоr.

II. Revenirea la agenda realismului clasic – Conflictul din Ucraina

Luna aprilie 2015 marchează împlinirea unui an de când Federaţia Rusă şi-a asumat
responsabilitatea colosală de a dezmembra Ucraina prin anexarea Crimeii, lasând o cicatrice
greu de estompat pe înfăţişarea bătrânului continent. Acest moment de cumpănă a reprezentat
piatra de hotar a unui drum pe care mulţi îl caracterizează ca fiind fără întoarcere, şi la finele
căruia Occidentul şi Federaţia Rusă se vor fi intersectat pe poziţii antagonice.
Dincolo de resorturile ce au condus la situaţia de faţă, este îngrijorător că discursurile
agresive sunt însoţite îndeaproape de acţiuni. În acest context, escaladarea discursivă nu pare
să fie o simplă componentă a războiului informaţional sau a propagandei de război, ci
semnalmentul unei realităţi dramatice. De la declanşarea ostilităţilor pe frontul din Ucraina şi-
au pierdut viaţa peste 6000 de combatanţi şi civili, dincolo de pierderile pe care Federaţia
272

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2661953

Rusă încearcă din răsputeri să le ţină departe de privirile opiniei publice. De altfel, acesta pare
să fie unul dintre motivele pentru care liderul opoziţiei Boris Nemţov a fost asasinat pe
străzile Moscovei. Raportul la care lucra dizidentul rus urma să evidenţieze amploarea
impactului pe care invazia Ucrainei l-a avut asupra societăţii ruse.
Imaginea asupra conflictului de la graniţa NATO şi a Uniunii Europene continuă să
comporte nuanţe dintre cele mai bizare, determinate, aparent, de poziţia ocupată de membrii
comunităţii internaţionale, între care se disting SUA şi Uniunea Europeană. Pe acest eşafodaj
riscurile şi ameninţările sporesc anxietatea actorilor din flancul estic al „lumii libere”, în
vreme ce distanţarea faţă de linia de front creează în interiorul familiei comunitare senzaţia că
unii membri au fost cuprinşi de o uşoară formă de autism. Balanţa este readusă într-o poziţie
firească de postura fermă a Statelor Unite, care, deşi poate fi suspectată că îşi permite flexarea
musculaturii la distanţe atât de mari de propriul teritoriu, dă totuşi dovadă de adecvare în
raport cu amploarea şi gravitatea speţei. Statele Baltice, Polonia şi România constituie linia
de interferenţă directă cu Federaţia Rusă, motiv pentru care fiecare dintre statele menţionate
a procedat în perioada curentă la întreprinderea tuturor măsurilor legitime de consolidare în
raport cu o ameninţare ce se profilează tot mai evident.
Aşa se face că România a devenit parte activă în cele mai relevante exerciţii militare
din regiune, în vreme ce personaje de talia generalului american Philip Breedlove,
comandantul suprem al forţelor NATO din Europa (SACEUR), au trecut pragul României,
lăsând în urmă mesaje extrem de ferme.
Probabil că pregătirile de război, camuflate astăzi sub forma diverselor exerciţii
militare, reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de evitare a războiului. În acest sens,
Statele Unite şi NATO au efectuat o suită de demonstraţii de forţă cu scopul de a reasigura
statele din flancul estic. De la izbucnirea crizei numărul aplicaţiilor a crescut smenificativ,
însă frecvenţa reprezintă un indicator vag, aproximativ, fără amploarea şi vizibilitatea de care
au beneficiat aceste iniţiative. Relevanţa este una complexă, astfel că din punct de vedere
militar rolul este de a spori capacitatea de luptă şi interoperabilitatea, în vreme ce lecturarea în
cheie politică emană o formulă de reconfirmare a indivizibilităţii şi solidarităţii aliate.
Summit-ul NATO din Ţara Galilor a prilejuit asumarea unor decizii privind reasigurarea
aliaţilor de pe flancul estic, motiv pentru care Statele Unite plănuiesc să desfăşoare în
Europa peste 3.000 de militari şi 750 de vehicule blindate care se vor antrena cu forţele
militare ale partenerilor din NATO timp de 90 de zile.
În momentul de faţă Marea Baltică şi Marea Neagră constituie obiectivele principale
în eforturile de consolidare militară, însă postura statelor baltice este substanţial mai
complicată decât a statelor de la Marea Neagră. Dincolo de lipsa unor forme de relief, cursuri
de apă menite să amelioreze vulnerabilitatea celor trei state în faţa unei posibile agresiuni
militare din partea Federaţiei Ruse, merită consemnată arhitectura etnică ce permite Moscovei
o operaţiune de destabilizare instrumentată din interior. O astfel de abordare revizionistă şi
revanşardă ar obstrucţiona capacitatea de reacţie la nivelul NATO, fiind dificil de identificat o
formă de intervenţie împotriva propriilor cetăţeni, fie ei membri ai unei minorităţi naţionale
distincte.

273

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2661953

 Sigur, exerciţiile de imaginaţie pot merge mult mai departe având în vedere
vehicularea loviturii nucleare de către Moscova. Un scenariu de acest tip a fost recent enunţat
chiar de Adrian Bradshaw, adjunctul SACEUR, acesta punând în discuţie posibilitatea unei
acţiuni fulger a Federaţiei Ruse de ocupare a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, pentru ca ulterior
să fie invocată lovitura nucleară în cazul tentativei NATO de a recupera teritoriile cu pricina.
Crimeea se regăseşte în acest moment sub aceleaşi auspicii, dublate de prevederile doctrinei
militare, care stipulează în mod expres posibilitatea utilizării armei nucleare în contextul unor
provocări iminente la adresa integrităţii teritoriale.
În calitate de participantă activă la proiectul de scut antirachetă, România este una
dintre cele mai proeminente state din eşalonul estic. Discursurile contondente ale unor
politicieni ruşi sau ale diverselor cutii de rezonanţă din rândul societăţii civile, reflectă în mod
vădit tensiunile provocate de Moscova la adresa României, în calitate de membru NATO, UE
şi probabil partener strategic al Statelor Unite. România va găzdui un număr relevant de trupe
americane în bazele militare de la Deveselu şi Kogălniceanu, alături de cele două centre de
comandă NATO, motiv pentru care ţara noastră devine un important centru strategic şi
operaţional în regiune.
Mesajele continuă să curgă în ambele direcţii, cea mai recentă alegaţie din partea
Federaţiei Ruse fiind aruncată în spaţiul public de Konstantin Sivkov, preşedintele Academiei
pentru Probleme Geopolitice din Rusia, care a opinat că NATO va „cuceri Moscova cu
ajutorul României“. Sigur, personajul în sine este reprezentantul unui centru academic de
reflecţie, fapt ce ridică semne de întrebare asupra nivelului de relevanţă, însă cert este că
tonalitatea şi modul de raportare la problematică se substituie registrului general.
Ulterior, prezenţa generalului Philip Breedlove la Bucureşti cu ocazia conferinţei
Şefilor de State Majore din Europa a ocazionat lansarea în spaţiul media a unor mesaje
deosebit de interesante prin consistenţă şi adresabilitate. Înaltul oficial militar a recunoscut, în
primă fază, meritele României în cadrul Alianţei însă nu s-a ferit să admită efectele adverse pe
care această poziţionare le poate aduce: "Problema depăşeşte România. De fapt, arăta şi spre
aliaţii noştri NATO din Nord, care urmăreau să-şi modernizeze navele. Rusia a dat de înţeles
că oricărei naţiuni care participă la scutul antirachetă, cum e şi măreaţa voastră naţiune, îi
poate cauza probleme. Cred că este important să repet cât de mult preţuim acest parteneriat
pe care îl avem cu România, la Deveselu, şi cât de importantă va fi această locaţie pentru
scutul antibalistic al NATO". În acelaşi context, generalul Breedlove a fost întrebat despre
actualitatea deciziei recente a NATO de a poziţiona în avans inclusiv tehnică militară grea. În
jargon specific răspunsul a venit prompt să confirme că "această decizie va fi anunţată foarte
curând şi mă aştept ca, dacă României i se va cere să participe, să accepte, cum de altfel au
făcut cu fiecare misiune a NATO. A fost o gazdă şi un aliat grozav"(Gen Phillip Breedlove,
Conferinţă de presă Bucureşti 2014).

Concluzii
Una dintre cele mai îngrijorătoare evoluţii ale situaţiei conflictuale din Ucraina
vizează cheltuielile de apărare contractate de Federaţia Rusă în perioada curentă. Alocările
bugetare s-au dublat aproape de la o lună la alta, iar mesajul redat de fostul consilier
274

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2661953

prezidenţial Andrei Illarionov este că Moscova se pregăteşte pentru o acţiune de amploare.
Este încă dificil a distinge între manevrele de poziţionare la masa negocierilor şi intenţiile
ferme. Conflictul cu Rusia se duce pe mai multe planuri, principalele componente fiind
confruntarea din interiorul Ucrainei şi coliziunea mult mai amplă ce poartă semnalmentele
unui forme embrionare a Războiului Rece, prin contrapunerea Occidentului şi a Federaţiei
Ruse.
România este în prima linie a acestei confruntări, iar anvelopa de provocări trebuie
înţeleasă în adevărata complexitate, în sensul în care lipsa unei coliziuni militare directe, nu
sporeşte dezinvoltura cu care privim evoluţia din regiunea contiguă. Iredentismul maghiar
devine tot mai provocator, subsidiara sârbă a Gazprom, NIŞ, anunţă că demarează exploatările
în judeţul Bihor (gaze de şist, potrivit preşedintelui Consiliului Judeţean), în vreme ce
Republica Moldova şi Ucraina rămân două focare de instabilitate. Toate aceste situaţii relevă
o stare de pericol ce reclamă măsuri excepţionale, aparte de scenariul unei confruntări directe
pe care actualmente o putem considera neverosimilă.

Bibliografie
Asmus, (2003) - Rebuilding the Atlantic Alliance, Foreign Affairs, septembrie/octombrie 2013
Barry Buzan, (2000) - Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Republica Moldova, p. 198
Paşcu, Ioan, Vintilă, Mircea Sergiu Nicolae (2010) - Teoria Relaţiilor Internaţionale, Note de curs,
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea De Ştiinţe Politice
Saunders, Paul J. (2014) - Cost of a New Cold War, The US – Russia confrontation over Ukraine,
http://www.dcnews.ro/gen-philip-breedlove-romania-un-partener-remarcabil-al-nato-rusia-ii-poate-
cauza-probleme-din-cauza-scutului-de-la-deveselu_471818.html

Acknowledgemnts
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul finanţării obţinute în cadrul proiectului de
studii doctorale şi postdoctorale: „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020:
promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în
cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract
POSDRU/159/1.5/S/140106.

275

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2661953