Spațiul post-Sovietic și provocările de securitate

– conflictele „înghețate”
(Tema 8)

Conceptul de „conflicte înghețate” a intrat în limbajul politic și a fost popularizat de

mass-media internațională la sfarțitul anilor 1990. Însă ideea de „conflict înghețat” își are
originea în perioada bipolară.
Potrivit unor interpretări, Războiul Rece, prin evitarea confruntării directe între superputeri, a
fost în sine primul „conflict înghețat” la scară globală. Prin urmare, în literatura de specialitate
consacrată tematicii conflictelor armate, termenul a mai fost utilizat pentru a caracteriza
conflicte intra sau interstatale în fază latentă în Africa, Orientul Mijlociu Europa, Asia sau
America Latină.
Pe plan teoretic, conflictele înghețate din spațiul postsovietic au atras atenția și au
devenit studii de caz pentru experții preocupați de tranziția în societățile postcomuniste,
colapsul Imperiului, statele eșuate și construcția statală, conflicte secesionoste, teoria
negocierilor, problematica statelor necunoscute și tematica derivată, precum drepturile omului
în zona de conflict, riscuri convenționale și neconvenționale de securitate la nivel regional,
operațiuni de menținere a păcii și procesul de formare a identității naționale.
Conflictele înghețate reprezintă poate cel mai complex set de fenomene geostrategice,
politico-militare și economico sociale ale spațiului postsovietic. În literatura de specialitate s-
au cristalizat mai multe perspective în explicarea cauzelor conflictelor înghețate din acest
spațiu. În general primordialiști pun accent pe raționalizarea unor factori cultural sociali care
au la bază caracteristici bioantropologice exclusive. Astfel ei argumentează în favoarea unui
atribut: etnie, limbă, religie, rasă regiune, obiceiuri, etc.
Conflictele înghețate au implicații majore asupra cadrului de asigurare a securității
umane Împreună cu provocările geopolitice tradiționale, statele, precum Azerbaidjanului,
Georgia, Ucraina și Republica Moldova, pe teritoriul cărora sunt regiuni secesioniste, de
asemenea sunt, surse de amenințări transnaționale cu implicații la adresa securității umane.
Referindu-ne la conflictele din spațiul post-sovietic, acestea au caracteristici specifice
care le disting unul de altul. În același timp, există o serie de similitudini, în special în ceea ce
privește originea și dezvoltarea conflictului, locul pe care îl ocupă în politica regională și
consecințele pe care le provoacă pe termen scurt și mediu printre protagoniști.
 Toate aceste conflicte au apărut între 1988 și 1992, în contextul perestroika, creșterea
naționalismului și dezmembrarea Uniunii Sovietice.
În orice caz, era vorba de conflicte secesioniste unde o minoritate națională a luptat
împotriva statului căruia îi aparținea (manifestarea retoricii imposibilitatea de a trăi împreună),
pentru a forma un stat independent sau a se atașa la statul vecin.
Regiunea Republicii Moldova denumită Transnistria este un caz special aici, din
moment ce nu are la bază un substrat etnic în mișcarea secesionistă.
Un alt aspect important al conflictelor înghețate, percepute și ca zone gri, se referă la
manifestarea așa fenomene precum: economia tenebră, economia politică a criminalității și
corupției, a traficului și a violenței. Acestea sunt considerate amenințări majore pentru
independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țărilor implicate și subminează nu numai
perspectivele lor economice și democratice, dar pacea și stabilitatea în regiune.
Neglijarea securității umane în contextul unui conflict înghețat contribuie la
aprofundarea inegalităților orizontale, care de multe ori sunt corelate cu riscul de re-escaladare
a conflictului, în special atunci când analizăm din perspectiva dezvoltării politice a țării.
Astfel, pentru statele precum Republica Moldova, în situația dezvoltării economice
scăzute, aprofundarea inegalităților pe diferite domenii și existența unui conflict înghețat
determină necesitatea introducerii în politicile naționale de securitate, precum și în cadrul
procesului de reglementare a conflictului dimensiunea umană a securității.
Odată cu creșterea incertitudinile pentru Rusia în contextul agresiunii sale împotriva
Ucrainei apar fisuri în status-quo-ul din jurul “conflictelor înghețate” de pe spațiul ex-sovietic.
În timp ce situația din Abhazia și Osetia de Sud este sub control rusesc, în cazul
conflictului transnistrean (Moldova) și a disputei armeană-azere privind Nagornîi Karabah
(Azerbaidjan) lucrurile se complică pentru Rusia.
Elitele separatiste din Transnistria sunt obligate de circumstanțele de război să accepte
aranjamente cu autoritățile constituționale moldovenești (reciproc acceptabile) pentru a-și
asigura supraviețuirea politică și social-economică.
Într-un context de instabilitate regională profundă, situația din “conflictele înghețate”
este vulnerabilă la prezența militară a Rusiei și imprevizibilitatea acțiunilor sale geostrategice.
Atât Nagornîi Karabah, cât și conflictul transnistrean pot deveni victimele unor calcule și
decizii strategice și tactice ruse nefaste, de ordin accidental sau deliberat, cu efecte în lanț
pentru securitatea regională.
 Conflictul înghețat presupune, pe de o parte, tendința separatistă a unei regiuni din cadrul
unui stat și, de cealaltă, depășirea punctului de maximă tensiune, de confruntare directă
concomitent cu imposibilitatea de a identifica o soluție acceptabilă pentru toate părțile
implicate. Conflictele înghețate se definesc prin aceea că au atins o stare fragilă de echilibru de
tipul „nici pace, nici război” (nopeace-no-war), în urma victoriei militare a comunităților
minoritare (cu sprijin extern).
Componenta etnică a conflictului este un alt aspect care ar favoriza asocierea statelor
vest-balcanice cu ideea de conflict înghețat.
Totodată, în cazul conflictelor înghețate, este vorba nu atât despre o „înghețare” a stării
de conflict, ci mai degrabă a proceselor de pace. Aceasta cu atât mai mult cu cât istoricul acestor
conflicte relevă existența unei tendințe de „dezghețare” periodică, fiind considerate, din această
perspectivă, doar „conflicte amânate” . În cazul conflictelor înghețate din Regiunea Mării
Negre, procesele de pace presupun dialoguri, negocieri derulate în diverse formate, fără a fi
rezultat însă în acorduri prin care părțile combatante să agreeze o soluție mutual acceptabilă.
Cu excepția declarației unilaterale de independență a Kosovo, conflictele vest-balcanice
s-au încheiat prin acorduri internaționale: Acordul de la Dayton (Bosnia și Herțegovina, 1995),
Acordul de la Ohrid (Macedonia, 2001), Acordul de la Belgrad (Muntenegru, 2003). Așadar,
în Balcanii de Vest, un sigur conflict poate fi asimilat parțial definiției conflictului înghețat, cel
dintre Belgrad și Priștina.
„Conflictele înghețate” sau prelungite din fostul spațiu sovietic reprezintă una dintre
principalele caracterististici ale securității regiunii extinse a Mării Negre.
Persistența conflictelor înghețate a afectat, în primul rând, principiile suveranității și
independenței statelor în sistemul internațional, țările care au pe teritoriul lor „conflicte
înghețate” suferind în prezent de un deficit de suveranitate. În al doilea rând, drepturile omului
în zonele afectate de conflicte nu sunt respectate. Conflictele „înghețate” au dus la apariția unor
misiuni de menținere a păcii în afara sistemului Organizației Națiunilor Unite, care de fapt
apără și promovează interesele Federației Ruse acolo unde sunt dislocate.
Dintre „conflictele înghețate”, cel din Transnistria este cel mai apropiat de granițele
României și ale Uniunii Europene.
Primele fricțiuni au apărut în 1989, când populația rusofonă începea să se opună
tendințelor autonomiste și de independență ale populației românești. Conflictul militar a
izbucnit în 1990 și a durat până în 1992. Separatiștii nistreni au primit sprijin din partea
Moscovei sub formă de armament de la Armata a 14-a, dislocată în Transnistria, și voluntari.
 Conflictul a fost unul inegal, separatiștii transnistreni având acces la armament greu și
relativ sofisticat în comparație cu forțele loiale Chișinăului. Forțele armate separatiste au fost
mai bine organizate iar în acea perioadă autoritățile de la Chișinău nu dispuneau de fapt de
armată proprie, ci doar de forțe de poliție. Luptele s-au încheiat oficial la 21 iulie 1992, prin
semnarea „Convenției cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din
zona nistreană a Republicii Moldova”, dar Chișinăul nu a putut să-și reafirme suveranitatea
asupra teritoriului controlat de separatiști. Forțele ruse și-au arogat rolul de trupe de menținere
a păcii, dar documentul menționează că aceste forțe urmează să fie retrase în urma unui acord
bilateral între R. Moldova și F. Rusă.
Pentru soluționarea conflictului au fost propuse de-a lungul timpului o serie de
planuri, cele mai cunoscute fiind Memorandumul Kozak, Planul Iușcenko propus de
președintele Ucrainei și Strategia celor 3D (demilitarizare, decriminalizare și democratizare).
Planul Kozak, propus în 2003 de Dmitri Kozak, un apropiat al lui Vladimir Putin, presupunea
revenirea Transnistriei sub autoritatea Chișinăului, dar reintegrarea regiunii separatiste în
cadrul unui stat federal.
Orice plan de soluționare a conflictului înghețat va trebui să includă soluții practice de
limitare a crimei organizate, a corupției și a activităților ilicite din Transnistria.
Înghețarea conflictului ar crea o uriașă zonă gri de insecuritate pe care Kremlinul să o utilizeze
împotriva NATO și UE. Cea mai mare amenințare ar fi pentru Uniunea Europeană care riscă
să-și vadă planurile sale privind stabilitatea vecinătății estice compromise, iar credibilitatea ca
actor internațional, afectată.
Înghețarea conflictului din Ucraina ar putea avea consecințe neprevăzute pentru
securitatea europeană, putând chiar deschide calea unei agresiuni ruse asupra țărilor baltice.

Bibliografie
1.https://www.scribd.com/document/505283960/Conflicte-Inghețate
2.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/66-75.pdf
3.https://www.contributors.ro/rusia-si-costurile-geopolitice-ale-razboiului-conflictele-
inghetate-din-moldova-si-azerbaidjan/
4.https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/conflictele_din_balcanii_de_vest_conflicte_inghetate.pdf
5. https://www.idr.ro/publicatii/Policy%20Paper%2031.pdf

Studentă: Gaboră Alina (căs Balan)