Auxiliar Turism

AUXILIAR CURRICULAR
CLASA a IX - a
DOMENIUL: Turism şi alimentaţie
CALIFICAREA: Tehnician în turism

Tehnician în gastronomie
GRUPUL DE AUTORI
Coordonator : prof. VRANCIU LIVIA ELENA, Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava
Modul I. Bazele restauraţiei
Prof. Lupan Cristina Lăcrămioara, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava: UC1 Pregătirea materiilor
prime;
Prof. Sfichi Florentina Elena, Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava: UC2 Pregătirea sălii de servire;
0 Prof. Chiţimuş Cristina, Colegiul Agricol Fălticeni, prof. Lupan Cristina Lăcrămioara, Colegiul Tehnic de
Industrie Alimentară Suceava: UC3 Calitatea produselor şi serviciilor în unităț ile de alimentație publică
Modul II. Organizarea activităţii unităţilor de alimentaţie şi turism

0 Prof. Stamatin Corina, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava : UC1 Potenţialul touristic;
1 Prof. Şîc Ana, Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava: UC2 Baza tehnico-materială în turism şi
alimentaţie public;
2 Prof. Cernica Eugenia, Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava: UC3 Ergonomie în unităţile
hoteliere şi de alimentaţie publică
Modul III. Igiena şi securitatea muncii în turism şi alimentaţie
0 Prof. Vranciu Livia Elena, Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava: UC1 Igiena şi securitatea muncii
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CULTURA DE SPECIALITATE, PREGĂTIRE PRACTICĂ
SĂPTĂMÂNALĂ ŞI STAGII DE PREGĂTIRE PRACTICĂ
Domeniul pregătirii de bază: TURISM ŞI ALIMENTAŢIE
Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală

Total ore/an = 9 ore/săpt. x 36 săptămâni = 324 ore
Modul I. Bazele restauraţiei

Total ore/an: 180
din care: Laborator tehnologic -
Instruire practică 72
Modul II. Organizarea activităţii unităţilor de alimentaţie şi turism

Total ore/an: 108
Instruire practică 36
Modul III. Igiena şi securitatea muncii în turism şi alimentaţie
Total ore/an: 36
Instruire practică -
Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare

locală Modul IV. * _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Total ore/an:
Total ore /an = 3 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi = 90 ore/an
TOTAL GENERAL 414 ore/an
Notă: În clasa a IX-a stagiul de pregătire practică se desfăşoară în atelierele şcoală.
0 Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ cu avizul inspectoratului
şcolar, în vederea dobândirii unităţilor de competenţe cheie “Rezolvarea de probleme” şi ,,Organizarea locului de muncă”
din standardul de pregătire profesională.
INTRODUCERE
Auxiliarul curricular este un material care cuprinde informaţii ce vin in sprijinul profesorului si al elevului. El
oferă sugestii metodologice pentru activităţile propuse elevilor, cuprinzând şi exemple rezolvate de exerciţii şi aplicaţii.
Fişele de documentare incluse pot fi utilizate de către profesor ca folii de prezentare pentru retroproiector sau pot fi
utilizate ca fişe conspect ce pot fi folosite atunci când activitatea elevilor se organizează pe grupe. Aceste fişe reprezintă un
alt mod de organizare şi structurare a conţinuturilor ştiinţifice, mult mai atractiv pentru elevi şi mai uşor de utilizat în
activitatea de predare - învăţare.
Toate activităţile şi exerciţiile propuse elevilor spre rezolvare urmăresc atingerea criteriilor de performantă in
condiţiile de aplicabilitate stabilite în Standardele de pregătire profesională. Activităţile prezentate în acest ghid pregătesc
elevii în vederea evaluării competenţelor din unităţile de competenţă prin probe de evaluare prezentate în standarde.
Auxiliarul nu acoperă toate cerinţele din SPP pentru obţinerea certificatului de competenţă profesională. De aceea
este necesară validarea integrală a competenţelor din SPP prin probe de evaluare.
Modulul I
Bazele restauraţiei
0 Unitatea / unităţile de competenţă / rezultate ale învăţării la care se referă modulul.
Unităţile de competență Competenţe specifice
Pregătirea materiilor prime Preia materiile prime de la gestionarul magaziei
Prelucrează primul materiile prime

Pregătirea sălii de servire Creează ambientul pentru primirea consumatorilor
Efectuează mise-en-plce-ul
Calitatea produselor şi serviciilor în unitățile de Precizează componentele calităţii produselor și serviciilor
alimentație publică
Respectă normele de calitate privind produsele şi serviciile
Verifică organoleptic calitatea produselor

După parcurgerea acestor unităţi elevii vor fi capabili:
Aha
0 ...să cunoască:
0.0 materiile prime utilizate în alimentaţia publică;
 obiectele necesare pregătirii sălii de servire;
componentele calităţii produselor și serviciilor;
 ...să înţeleagă:
 succesiunea etapelor prelucrării materiilor prime;

 modul de realizare a mise-en-place-ului;
0 necesitatea respectării normelor de calitate privind produsele şi serviciile;
1 ...să poată:
 prelua şi prelucra materiile prime;
 efectua mise-en-place-ul;
0 verifica organoleptic calitatea produselor.

UNITATEA DE COMPETENŢĂ 1: PREGĂTIREA MATERIILOR
PRIME Fişa de documentare nr. 1
MATERII PRIME DE ORIGINE VEGETALĂ
ESENŢE
ŞI LEGUMELE
COLORANŢI
ALIMENTARI FRUCTELE
CONDIMENT
PRODUSELE
E ŞI MATERII
STIMULENT DIN
PRIME DE
E CEREALE
ORIGINE
VEGETALĂ
GRĂSIMILE
ALIMENTAR
FĂINA
E
PASTELE
FĂINOASE
LEGUMELE ŞI FRUCTELE
Legumele sunt alimente de origine vegetală folosite în alimenatţie şi apreciate pentru valoarea lor
nutritivă şi pentru contribuţia pe care o au în diversificarea sortimentelor de preparate culinare. Ele
constitue importante surse de săruri minerale, glucide, vitamine etc. În acelaşi timp legumele prin
alcătuirea lor neutralizează aciditatea excesivă din organism apărută în urma consumului de carne sau a
altor alimente de origine animală.
Ţinând cont de partea comestibilă a plantei care se foloseşte în alimentaţie legumele se clasifică după
cum urmează:
23 Rădăcinoase : morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, ridichea, sfecla roşie;
24 Tuberculifere: cartofii;
25 Bulbifere: ceapa, usturoiul, prazul;
26 Vărzoase: varza albă, varza roşie, varza creaţă, varza de Bruxelles,conopida, gulia;
27 Fructoase: pătlăgele roşii (tomatele), pătlăgelele vinete, ardeiul;
28 Bostănoase: castraveţii, dovlecii, pepenii;
29 Păstăioase : fasolea mazărea, lintea, bamele, bobul;
30 Frunzoase: (verdeţuri) spanac, salată verde, lobodă, ştevie, măcrişul şi celelalte plante
condimentare (frunze de mărar, pătrunjel, leuştean, ţelină, tarhon, cimbru);
Legumele se pot folosi ca materii prime în funcţie de anotimp, în stare proaspăta sau conservată.
Prin conservarea legumelor se înţelege prepararea legumelor astfel încât să îşi poată păstra însuşirile
lor fireşti un
interval de timp cât mai îndeungat. Metodele de conservare a legumelor sunt numeroase, unele cum
sunt uscarea şi murarea, fiind cunoscute din cele mai vechi timpuri.
Fructele prin conţinutul lor în vitamine şi substanţe minerale contribuie la realizarea în bune condiţii la
procesul de digestie a celorlalte elemente. În organismul uman fructele contribuie la realizarea în bune
condiţii a proceselor metabolice pe de o parte, iar pe de altă parte la menţinerea stării de sănătate.
Fructele se întebuinţează ca materie primă în tehnologia alimentară atât în stare crudă dar şi sub formă
de fructe conservate sau fructe confiate, necesare ca adaos la specialităţile culinare şi de cofetărie. Tot
din fructe se obţin sucurile acestora, care sunt folosite în industria de băuturi alcoolice şi răcoritoare.
Fructele pot fi clasificate ţinând cont de un număr mare de criterii (structură, gust aromă).
Luând în considerare structura putem evidenţia următoarele categorii de fructe:
5888 fructe seminţoase ( care sunt cărnoase, au seminţele închise în compartimente cu pereţi
pergamentoşi): mere, pere, gutui, citrice;
5889 fructe sâmburoase ( se caracterizează prin pulpă suculentă şi sâmbure tare care închide în
interior sămânţa): caise, prune, piersici, vişine, cireşe ,etc.;
5890 fructele arbuştilor fructiferi ( care au pulpa zemoasă, suculentă şi cu semnţe mici răspândite
în pulpa fructului): fragi, căpşuni, zmeură, smochine, coacăze, agrieşe, afine;
5891 fructe nucifere : nuci, alune, migdale, fisticul, arahidele.
PRODUSELE DIN CEREALE

Din această grupă fac parte: crupele, grişul, mălaiul sau făina de porumb, orezul.
Crupele sunt produse obţinute prin prelucrarea boabelor de cereale. Valoarea nutritivă a crupelor este
determinată de conţinutul ridicat în amidon ( 84%- 90%), substanţe proteice ( 12%- 15%), lipide şi
substanţe minerale. Caracteristica principală a crupelor o constitue faptul că fierb repede şi prin
fierbere cresc în greutate şi îşi maresc volumul, modificând-şi proprietăţile gustative, devenind plăcute
la gust.
În tehnologia culinară crupele sunt indicate pentru toate categoriile de vârstă.
Grişul se obţine concomitent cu făina albă şi anume prin măcinarea grâului la morile cu valţuri. Grişul
este utilizat în alimentaţia culinară indiferent de vârstă.
Mălaiul sau făina de porumb se obţine prin măcinarea boabelor de porumb. În funcţie de procedeul
folosit în tehnologia măcinatului, se cunosc două tipuri de mălai: mălai grişat ( de culoare galben
portocalie fără urme de tărâţe) şi mălai superior (de culoare galbenă portocalie cu uşoare urme de
tărâţe).
În alimentaţie se întrebuinţează ca materie primă în pregătirea produsului culinar denumit mămăligă,
care se asociază la multiple
preparate culinare, precum şi ca materie primă în tehnologia multiplelor reţete culinare. Orezul se
obţine prin prelucrarea bobului de orez, prin decorticarea, şlefuirea,
polizarea şi glasarea bobului.
Prin fierbere îşi modifică structura, creşte în greutate, îşi măreşte volumul şi devine gustos la consum.
Se asociază cu diferite alimente bogate în proteine cum ar fi : carnea, ouăle, laptele, brânza etc.
FĂINA
Se obţine prin măcinarea boabelor de grâu, secară etc. În tehnologia morărituli pentru alimentaţie se
utilizează făina de grâu. Făina de grâu se prezintă sub formă de pulbere albă sau mai puţin albă, în
funcţie de sortimentul obţinut.
Luând în considerare gradul de extracţie se conosc următoarele sortimente de făină: albă ( cu extracţie
de 30%, de culoare alb gălbuie, cu granule fine), semialbă ( cu un grad de extracţie de 75%, are o
culoare alb gălbuie cu nuanţă cenuşie şi urme vizibile de tărâţe), integrală ( care are gradul de
extracţie de 85% culoare cenuşie deschisă, cu nuanţă albă sau gălbuie, şi conţine particule de tărâţe),
făină neagră ( are gradul de extracţie 95%).
Făina se foloseşte în alimentaţie la prepararea produselor culinare, de patiserie, franzelărie, cofetărie
etc. În tehnologia culonară se întrebuinţează la prepararea unor sosuri, aluaturi şi altor compoziţii
conform reţetelor
PASTELE FĂINOASE.
Pastele făinoase suntproduse alimentare obţinute din aluat nedospit, preparat din făină bogată în gluten
de calitate superioară şi apă. În tehnologia diferitelor sortimente, în funcţie de reţetă, se introduc şi
unele adaosuri cum sunt: ouă, pastă de roşii etc.
În funcţie de materiile prime şi auxiliare folosite la prepararea aluaturilor pastele făinoase se pot
clasifica în două mari categorii şi anume: simple şi cu adaos.
În funcţie de forma obţinută în urma modelării se abţin:
23 paste făinoase lungi: macaroane, spagete;
24 paste făinoase medii: fidea, tăiţei;
25 paste făinoase extra: melci, spirale, funduliţe etc.
Pastele făinoase trebuie să îşi menţină forma, să fie întregi, fără fisuri, cu suprafaţă netedă şi mată. În
ruptură
aspectul să fie sticloss, să aibă gustul şi miros plăcut. Culoarea trebuie să fie alb gălbuie, sau roz pentru
cele cu adaus. Prin fierbere, ele trebuie să îşi marească volumul de până la 2,5 ori, să fie elastice,
lucuioase, să nu se desfacă şi să aibă gust plăcut. Datorită conţinutului ridicat în substanţe proteice şi
glucide au o valoare nutritivă apreciabilă.
Prelucrate termic sunt apreciate pentru posibilitatea de a se asocia cu alte alimente, contribuind la
diversificarea sortimentului culinar. Fiind uşor de digerat sunt utilizate şi în alimentaţia dietetică.
GRĂSIMILE ALIMENTARE VEGETALE

Uleiurile vegetale pot fi: de floarea soarelui, de germeni de porumb, de soia şi de rapiţă, de măsline, de
unt de cacao sau de cocos ş.a.
În afară de grăsimile menţionate anterior se folosesc în producţia culinară şi grăsimi vegetale cum ar fi
margarina.
Prin valoarea lor energetică mare grăsimile au o importanţă deosebită în tehnologia culinară.
CONDIMENTE ŞI STIMULENTE
Acestea sunt produse care se folosesc ca meterii prime în tehnologia culinară ca adaus la preparatele
culinare, pentru a le dagust şi miros caracteristic.
În funcţie de gust condimentele se clasifică în:
condimente acide (oţet, acid citric);
condimente picante (piperul, boiaua de ardei, muştarul, caperele);
condimente aromate (vanilie, scorţişoară, cuişoare, chimenul, nucţoara enibahar, foi ddafin,
coriandru);
condimente saline (sarea de bucătărie).
Stimulentele sunt produse alimentare care contribuie la accelerarea circulaţiei sangvine, stimulează
sistemul nervos şi favorizează digestia, datorită unor substanţe pe care le conţin. Din grupa
stimulentelor fac parte: ceaiul, cafeaua şi cacao care se întrebuinţează în producţia culinară pe de o
parte, iar pe de altă parte se folosesc în tehnologia alimentaţiei ca băuturi calde la micul dejun şi la
cină.
Esenţele propriu zise se obţin din uleriuri volatile naturale ale unor plante cum sunt: chimenul,
scorţişoara, lămîie, portocale etc. Esenţe alimentare sunt lichide, limpezi colorate diferit şi cu mirosuri
caracteristice specifice speciei, fiind folosite ca materie primă în tehnologia produselor de cofetărie.
Aromele conţin o cantitate mare de uleiuri volatile şi se întrebuinţează în industria produselor
zaharoase. Cele mai folosite sunt aromele de: ananas, banane, caise, migdale, portocale, zmeură, vişine
etc. Toate aceste arome sunt lichide
limpezi şi au culoarea şi mirosul specific fructului respectiv.
alimentar
Coloranţii i sunt substanţe organice folosite la colorarea artificială a unor
produse în tehnologia culinară, de patiserie, decofetărie şi a băuturilor pentru a le da un aspect
mai plăcut. Aceştia trebuie să se foloseacă în aşafel încât să nu modifice gustul şi mirosul specific
al produselor şi
să nu devină toxici pentruorganism. După provenienţă coloranţii alimentari
se clasifică în: coloranţi naturali (se găsesc în celulele frunzelor, fructelor, legumelor) şi coloranţi
artificiali (care sunt admişi de legile sanitare în anumite proporţii astfel încât să nu fie periclitată
starea de sănătatea a organismului uman ).
Fişa de documentare nr.2
PRELUCRAREA LEGUMELOR LA RECE

Prelucrarea la rece a legumelor are drept scop pregătirea materiilor prime pentru tratamentele
termice. Procedeele de prelucrare la rece sunt determinate de natura produsului ( legume, carne) şi în
funcţie de preparatul stabilit pentru obţinere. Operaţiile primare de prelucrare a legumelor sunt:
sortarea ( operaţia de sortare se face după calitatea, culoarea sau mărimea legumelor);
spălarea ( este operaţia de curăţire umedă care se aplică la legumele rădăcinoase, înainte şi după
curăţirea uscată, iar la celelalte legume numai după curăţarea uscată. Legumele care se consumă fără o
prealabilă prelucrare la cald (castraveţi, roşii., ridichi, salată verde) se spală de mai multe ori în apă
rece);
curăţire uscată ( constă în: răzuirea legumelor rădăcinoase şi tuberculifere; detaşarea frunzelor
exterioare la bulbifere, vărzoase şi frunzoase ( uscate sau defecte);
divizarea ( (porţionarea) legumelor se face înainte de prelucrarea la cald, cu scopul de a micşora
durata tratamentului termic şi de a le da o formă corespunzătoare, în funcţie de preparatul stabilit în
reţetă. În cadru operaţiilor de divizare se vor realiza următoarele forme:
o rădăcinoasele se taie în formă de butoiaşe, rondele, triunghiuri, fire subţiri, bare, felii, cuburi etc.;
o tuberculiferele se taie în sferturi, felii rotunde, bare, sferice, pai ( fire subţiri de 3-4cm lungime si 1-
2 mm latime), chipsuri ( felii foarte subţiri sub formă de rondele cu grosimea de până la 1-2 mm);
obulbiferele se taie mărunt, peştişori, felii, inele;
o vărzoasele se taie firişoare subţiri ( fideluţe), manual sau cu ajutorul răzătoarelor, ori mecanic la
robot;
ofructoasele ( roşii,vinete, ardei) se taie rotund, felii, bucăţi întregi, sferturi etc.;
bostănoasele se taie în felii subţiri (castraveţii) şi în firişoare, cuburi, rondele (dovlecei);
frunzoasele condimentare se toacă mărunt;
ciupercile se taie în lame subţiri, felii rotunde, cuburi); scobirea legumelor (se realizează în vederea
umplerii acestora cu diferite compoziţii);
umplerea legumelor (se realizează cu scopul măririi valorii nutritive a preparatelor din legume);
presarea legumelor (se face cu ajutorl unei prese manuale sau mecanice, în scopul obţinerii sau
îndepărtării sucului acestora)
Fişa de documentare nr. 3
PRELUCRAREA CĂRNII LA RECE

În arta culinară se foloseşte carnea de măcelărie de : vită, porc, ovine, vânat, păsări, peşte, crustacee.
Carnea animalelor se împarte în diferite calităţi şi categorii de calitate în funcţie de proporţia
cantităţilor de fibre musculare, tendoane, grăsimi sau oase pe care le conţine. Cu cât cantitatea de
tendoane, grăsime sau oase va fi mai mare, cu atât calitatea cărnii va fi mai scăzută.
În prelucrarea la rece a cărnii se aplică următoarele procedee:
tranşarea cărnii (constitue totalitatea operaţiilor de defalcare, împărţire şi curăţare a cărnii pe
calităţi şi categorii);
dezosarea (constă în operaţia de scoatere a cărnii de pe oase, astfel încât să se poată permite
tăierea cărnii în bucăţi şi în felii după necesitate);
sortarea (se realizează după dezosare, cu scopul de a se separa părţile corespunzătoare
preparatelor culinare ce urmează a fi pregătite);
spălarea (se execută în apă rece şi are drept scop curăţirea ei, operaţie care trebuie redusă la
minimum pentru a evita pierderea vitaminelor din grupa B care sunt solubile în apă. Carnea de vânat
nu se spală se şterge cu un şervet.);
4 eviscerarea (constă în îndepărtarea organelor interne, a intestinelor);
mărunţirea (sau tocarea constă în pregătirea ei pentru diferite umpluturi sau pregătirea acesteia
ca preparat sub diferite procedee termice ( coacere, fierbere, frigere);
6 înfăinarea (constă în trecerea cărnii prin făină sau făină cu ou, operaţie care se aplică şi
diferitelor legume);
împănarea (se face prin introducerea în carne, de obicei de-a lungul fibrei musculare, a unor
bucăţi de slănină, usturoi, morcovi, prin înţepare);
8 bardarea (constă în învelirea suprafeţei unui produs în felii de slănină);
9 fezandarea (constă în ţinerea la rece acărnii cu ţesut fibros puternic, pentru frăgezire ( vânat));
10 macerarea (este o pregătire acărnii cu condimente, în vederea obţinerii unui gust plăcut şi
variat, aromatizat (chebab, fripturi la proţap, frigărui, etc.) precum şi macerarea fructelor în alcool);
11 glasarea (constă în îmbrăcarea unui preparat, la suprafaţă, cu aspic);
ornarea şi decorarea (este o înfrumuseţare a produsului cu garnituri în diferite modele, în
scopul de a se prezenta cât mai estetic. Ornarea şi decorarea se realizează fie din acelaşi produs (icre)
fie prin adăugarea altor materii prime asociate vegetale.
PRELUCRAREA LA CALD A ALIMENTELOR
FACULTATIV
Prelucrarea la cald ( tratamentul termic) a alimentelor prin intermediul

căldurii are drept scop transformarea acestora în preparate culinare, cînd ele nu pot fi consumate în
stare naturală. Aplicând tratamentul termic în arta culinară apar următoarele avantaje:
proprietăţile organoleptice ale produselor obţinute sunt superioare faţă de cele ale materiilor prime folosite
în pregătirea lor, datorită posibilităţilor de asociere a mai multor materii prime şi auxuliare necesare
obţinerii produsului finit;
se uşurează digestia diferitelor alimente şi se măreşte gradul de utilizare a lor în organism;
se reduce foarte mult riscul transmiterii unor boli infecţioase sau parazitare, datorită faptului că
microorganismele devin inactive când temperatura produsului este de 70 _ 75 0 C. Tratamentul
termic al alimentelor se aplică prin mai multe procedee caracterizate prin: felul şi cantitatea mediului
care transmite căldura, temperatura mediului la începutul şi în timpul tratamentului, modul cum se
face transferul căldurii de la sursă la preparat
tratamentele termice trebuie executate după procese tehnologice precise şi care constitue de fapt arta
culinară.
Principalele tratamente termice aplicate alimentelor sunt următoarele:
0 fierberea în lichid;
1 fierberea în vapori;
2 poşarea;
3 înăbuşirea;
4 sotarea;
5 prăjirea;
6 brezarea;
7 coacerea;
8 frigerea.
Fierberea în lichid se face prin introducerea materiei prime într-un mediu lichid ( apă, supă de
carne, fond, lapte, vinete etc.) care fierbe în clocot într-un vas acoperit, astfel încât lichidul să acopere
materia primă. Temperatura la care se face fierberea alimentelor este de maximum 100 oC, rămânând
constantă în tot timpul tratamentului termic, pînă se înmoaie alimentele.
Fierberea în vapori se face cu ajutorul vaporilor de apă fierbinte care înconjoară materia
primă. Fierberea apei se face la presiunea atmosferică, temperatura vaporilor rămînînd constantă la
100 oC.
Poşarea constă în fierberea produsului înăbuţit cu adaos de grăsime, supă de oase sau apă.
Înăbuşirea produsului constă în introducerea într-un vas acoperit, bine închis în care fierbe la
100 oC o cantitate mică de lichid ( apă, supă, etc) . În cazul acestui procedeu lichidul nu acoperă
produsul şi nici măcar jumătate din înălţimea acestuia. Procesul de înăbuşire se aplică la materiile
prime care nu sunt fragede.
Sotarea constă în introducerea materiei prime într-o tigaie neacoperită, unde se frige într-o
cantitate mică de grăsime şi apă. Timpul de sotare este determinat de consistenţa materiei prime supuse
acestei operaţii.
Brezarea constă din sotarea materie prime urmată de înăbuşire. Brezarea se aplică pieselor
mari de carne roşie de bovine, oaie, berbec, precum şi cărnurilor rezultate de la raţe, gîşte grase, carne
de vînat, la care se brezează piese întregi. Crusta care se formează împiedică ieşirea sucului din carne.
Prăjirea este un procedeu termic asemănător cu sotarea, deosebirea constând în cantitatea de
grăsime, care se foloseşte în cantitate mai mare, în care produsul trebuie să plutească. Temperatura de
încălzire a uleiului (grăsimii) este cuprinsă între 170 - 200 0 C.
Coacerea la cuptor se aplică preparatelor care se îmbracă într-un aluat, şi cuprinde coacerea
aluaturilor.
Temperatura în timpul coacerii este cuprinsă 180 - 250 0 C în funcţie de mărimea şi natura
preparatului.
Frigerea se bazează pe transmiterea căldurii necesare frigerii produselor din carne, prin
intermediul grătarului sau expunerea directă pe sursa termică de frigere.
În general la pregătirea unui preparat culinar nu se aplică numai un singur procedeu termic, ci
mai multe. Astfel preparatele din carne cu legume s prepară prin sotarea cărnii urmată de fierbere în
sosuri, împreună cu adaosuri de legume şi alte materii prime.
MATERII PRIME DE ORIGINE ANIMALĂ
MATERII PRIME CARNEA

PEŞTELE
DE LAPTELE
OUĂLE
ORIGINE MIEREA DE ALBINE
ANIMALĂ
constitue o sursă importantă de proteine care se apropie mult
de este considerată ca un aliment de bază cu rol esenţial plastic
( refacerea celulelor).
În grupa carne se încadrează carneal din măcelării, carnea de pasăre, de vînat, peştele, crustaceele,
moluştele, batracienii. Carnea provenită din măcelării este carnea animalelor tăiate în abatoare şi
anume: bovine (vacă, mânzat), ovine (berbec, miel), porcine (porc, purcel), caprine (capră, ied).
Carnea cuprinde mai multe categorii de ţesuturi: muscular, conjunctiv adipos, nervos etc.
Partea principală a cărnii o constitue ţesutul muscular (acesta reprezintă cea mai mare parte din corpul
animalelor).
Carnea constitue o sursă importantă de proteine, bogată în aminoacizi esenţiali necesari
dezvoltării armonioase a organismului.
Ţinând seama de faptul că acest aliment ocupă primul loc în ordinea preferinţelor alimentare şi
a gradului de saţietate raţia medie zilnică recomandată este de:
copii între 2 şi 13 ani10 grame pentru fiecare an de vîrstă
100 – 150
adolescenţi şi adulţi g
g pe
vârstnici zi
În situaţia în care se face abuz de carne pot să apară disfuncţii la nivelul anumitor organe sau
sisteme cel mai afectate fiind: sistemul cardiovascular, inima, ficatul.
În primele ore după sacrificarea animalului, carnea este tare, uscată,are gust fad, miros neplăcut, şi
pusă la fiert se obţine o supă tulbure şi fără aromă. Calităţile gustative, frăgezimea şi suculenţa apar
după ce au avut loc unele modificări fizico-chimice şi biologice cum ar fi: rigiditatea musculară,
maturarea, prospeţimea cărnii.
Rigiditatea musculară are loc la scurt timp după tăiere şi se caracterizează prin întărirea muşchilor.
Rigiditatea durează aproximativ 24 ore. După care începe perioada de maturare.
Maturarea începe după dispariţia rigidităţii musculare. Prin maturare carnea devine mai fragedă, mai
suculentă,mai moale, mai aromată şi mai gustoasă. Culoarea este mai deschisă, iar prin presare lasă să
se scurgă un suc muscular roşiatic. Durata maturării depinde de temperatură (cu cât temperatura este
mai ridicată, maturarea este mai surtă).
Prospeţimea cărnii se apreciază în funcţie de caracteristicile determinate organoleptic astfel: aspect,
culoare, consistenţă, frăgezime, gust, miros etc. Carnea proaspătă prezintă la exterior o peliculă
subţire, uscată, iar în secţiune este uscată şi nelipicioasă. Culoarea este specifică tipului de carne,
consistenţa este tare, elastică, prin spălare îşi revine la forma iniţială. Carnea are miros plăcut
caracteristic speciei, maduva oaselor este lucioasă, de culoare specifică. Carnea alterată are suprafaţa
umedă, culoarea cenuşie sau verzuie, iar consistenţa este moale, prin apăsare cu degetul rămân urme,
are miros neplăcut de putrefacţie, măduva moale, cenuşie.
Conservarea cărnii urmăreşte să împiedice dezvoltarea microorganismelor şi păstrarea proprietăţilor
organoleptice şi valoarea nutritivă. Cele mai indicate metode de conservare a cărnii sunt refrigerarea
şi congelarea.
Refrigerarea sau răcirea se aplică la carnea de bovine proaspătă, tăiată sferturi, la porcine jumătăţi şi
la ovine. Congelarea sau îngheţarea se aplică la aceleaşi specii de carne, la carnea dezosată. Pentru
congelare, carnea mai
întâi se refrigerează, apoi se supunela temperatură de – 30 0 C, – 400 C.
Decongelarea cărnii se face în camere cu temperatura obişnuită la 18 0 – 200 C. După decongelare
carnea intră în procesul tehnologic imediat. Utilizările culinare ale cărnii de măcelărie sunt în strânsă
legătură cu structura, calitatea cărnii, precum şi a sortimentului de preparate.
PEŞTELE este unul din alimentele de origine animală foarte apreciat şi solicitat în hrana omului,
datorită conţinutului lui în substanţe nutritive de calitate superioară. Se prepară într–un timp foarte
scurt, într–o gamă variată de preparate culinare uşor digerabile. Peştii pot fi clasificaţi utilizând două
criterii şi anume:
După mediul de viaţă distigem:
0 de apă dulce (crap, plătică, şalău, somn, ştiucă, biban, păstrăv, etc.)
1 de apă marină (calcan, pălămidă, scrumbie albastră, guvizi, stavrizi, etc.)
2 migratori (morun, nisetru, păstrugă, cegă)
3 oceanici (ton, cod, stavrid, etc.)
După conţinutul de grăsime distingem:
0 peşti slabi (ton, şalău, ştiucă, biban, etc.)
1 peşti semigraşi(crap, plătică, păstrăv, etc.)
2 peşti graşi(crap de crescătorie, morun, cegă, etc.)
3 peşti foarte graşi (scrumbie de Dunăre, somn, nisetru, păstrugă, etc.)
Gradul de prospeţime a peştelui se apreciază organoleptic, iar în cazul deosebit se determină prin
analize de laborator. Peştele proaspăt are pielea şi solzii strălucitori, branhiile roşii, ochii curaţi,
sticloşi, carnea tare.
Păstrarea peştelui
Datorită conţinutului mare în apă şi proteine, peştele se alterează foarte uşor, de aceea pentru a putea fi
păstrat un timp mai îndelungat se conservă prin refrigerare sau prin congelare.
LAPTELE este un aliment cu valoare biologică mare, deosebit de importantă în alimentaţia omului,
indiferent de vârstă. Datorită substanţelor nutritive pe care le conţine, laptele asigură dezvoltarea
normală a organismului tânăr în primele luni de viaţă.
Laptele este un lichid de culoare alb – gălbuie, opac, cu gust dulceag şi miros plăcut. În
tehnologia culinară şi în general în alimentaţia omului se utilizează laptele de vacă şi laptele de oaie.
Laptele este un aliment cu rol esenţial plastic, deosebit de valoros, atât pentru alimentaţia
copilului cât şi pentru alimentaţia adultului sau a vîrstnicilor. Tolerat cu uşurinţă atât în hrana omului
sănătos cât şi a celui bolnav, el este o sursă apreciabilă de proteine, lipide, vitamine şi săruri minerale.
Din lapte se pot obţine o serie de produse cu întrebuinţare atât în alimentaţia omului pe de o
parte, iar pe de altă parte în producţia culinară.
Dintre acestea putem menţiona:
smântîn
a;
untul;
produsele lactate
acide; brânzeturile.
Smântâna se utilizează în producţia culinară la diferite sosuri, ciorbe, supe, creme, mâncăruri şi
în producţia sortimentelor de cofetărie şi patiserie.
Untul costitue unul din produsele valoroase în alimentaţie, este consumat ca atare în cantităţi de
30 – 50 g la micul dejun sau în producţia culinară în funcţie de reţetă.
Produsele lactate acide se obţin de lapte supus unor prelucrări speciale ( fermentarea laptelui
cu ajutorul culturii speciale de bacterii lactice), în funcţie de sortimentul obţinut
Produsele lactate acide sunt considerate produse dietetice, deoarece sunt uşor de digerat, sunt
nutritive, gustoase, recomandate tuturor vârstelor. De asemenea aceste produse înlătură unele tulburări
digestive, fiind folosite ca adjuvante în cazul tratamentelor cu antibiotice, aceasta deoarece
ameliorează flora intestinală, prin reînsămânţarea cu microorganismea acidifiante care au însuşiri
bacteicide. Cele mai obişnuite produse acido – lactice sunt: iaurtul, laptele bătut, kefirul, etc.
Produsele lactate se întrebuinţează în stare naturală precum şi în tehnologia culinară ca adaos la
ciorbe, mâncăruri, îngheţate, aluaturi, etc.
Brânzeturile se obţin din lapte de vacă sau de oaie în cea mai mare parte şi sunt utilizate atât în
stare naturală în alimentaţia oamenilor dar şi în tehnolgia culinară în realizarea diferitelor produse de
cofetărie patiserie.
Ca urmare a compoziţiei chimice pe care o au brânzeturile nu prezintă contraindicaţii majore la
consum atât în ceea ce priveşte copii dar şi aduţii.
OUĂLE sunt alimente de origine animală deosebit de valoroase în alimentaţia omului, pentru
aportul în factori nutritivi indispensabili organismului. În alimenataţie se folosesc de obicei ouăle de
găină din următoarele considerente:
se digeră mai uşor;
albuşul se bate bine spumă în orice perioadă a anului.
Oul se recomandă în tehnologia culinară ca materie primă sau consumat ca atare în diferite
produse sau preparate.
MIEREA DE ALBINE este un produs dulce şi uşor parfumat, pe care albinele o produc
prelucrând nectarul florilor. În compoziţia mierii intră zaharuri ( glocoză, fructoz,etc) aproape în
cantităţi egale, componente care fac ca mierea să fie un aliment foarte preţios. În compoziţia mierii se
găsesc în cantităţi mici, dar forte folositoare organismului, proteine şi alte substanţe albuminoase. Alte
elemente importante existente în mierea de albine: fosforul, magneziu, sulful, calciu, clorul, fierul etc
toate foarte necesare în rahitism, spasmofilie, realizarea PH necesar activităţii pepsinei în intestin, în
repartiţia apei în organism.
Consumul constant de miere determină la copii o creştere ponderală rapidă, o bună dezvoltare
intelectuală şi o mărire a rezistenţei la boli.
RĂSPUNSURI FIŞA DE LUCRU NR. 1
Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Data: ……………
Timp alocat: 30 minute
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de
materiile prime de origine vegetală utilizate în alimentaţia publică.
I.
0 a,d
1d
2a
3b
II.
4 Adevărat
5 Fals
6 Adevărat
Materii prime de origine vegetală: legumele, fructele, produse din cereale, făină, paste
făinoase, grăsimi alimentare, condimente şi stimulente, esenţe şi coloranţi alimentari.
IV.
1- prin decorticarea, şlefuirea, polizarea
2- Pastele făinoase
3- accelerarea circulaţiei sangvine, stimulează sistemul nervos şi favorizează
digestia,
4- ananas, banane, caise, migdale, portocale, zmeură, vişine
FIŞA DE LUCRU NR. 2

Data: ……………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de materiile
prime de origine animală utilizate în alimentaţia publică.
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişa de documentare nr. 2
Completaţi schema de mai jos cu elementele necesare:
CARNEA
PEŞTELE
LAPTELE
II . Încercuiţi varianta
0 Carnea este un aliment indispensabil omului deoarece:
0.0 îndeplineste rol plastic în organism
0.1 constitue o sursă importantă de proteine
0.2 nu poate fi infestată cu microorganisme
1 Pielea şi solzii strălucitori, branhiile roşii, ochii curaţi, sticloşi şi carnea tare sunt
caracteristici întâlnite la:
1.0 batracieni
1.1 peşti semiproaspeţi
1.2 peştii proaspeţi
2 Poate fi utilizat în alimentaţia atât a copiilor cât şi a adulţilor sub orice formă şi fără nici o
contraindicaţie:
2.0 untul
2.1 smântâna
2.2 laptele
3 Produsele lactate acide sunt produse care prezintă următoarele caracteristici:
3.0 au conţinut ridicat de grăsimi
3.1 sunt produse nutritive
3.2 sunt recomandate tuturor vârstelor
4 Consumul constant de miere de albine determină la copii:
4.0 creştere ponderală rapidă
4.1 dezvoltare intelectuală bună;
4.2 creştere a imunităţii organismului.
III. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:
1. Rigiditatea musculară are loc la scurt timp după tăiere şi se
caracterizează prin întărirea muşchilor. (.........)
2 Refrigerarea sau congelarea se aplică la carnea de bovine proaspătă,tăiată
. sferturi, la porcine
jumătăţi şi la ovine.(............)
3
Peştele proaspăt are pielea şi solzii strălucitori, branhiile roşii, ochii curaţi,
.
sticloşi, carnea
tare.(...........)
4 Brânzeturile se obţin din lapte oaie în cea mai mare parte şi sunt utilizate atât
. în stare naturală în alimentaţia oamenilor dar şi în tehnolgia culinară în realizarea
diferitelor produse de cofetărie patiserie. (.............)
Mierea odus dulce şi uşor parfumat, pe care albinele o produc prelucrând
d nectarul
e florilor.(.............)
al IV. a) Realizaţi un eseu în cadrul căruia să evidenţiaţi modificările fizico-
b
i chimice şi biologice care apar la carne , precum şi modalităţile de păstrare a
n cărnii.
e La realizarea eseului se va avea în vedere definirea şi prezentarea următoarelor
e
st concepte: rigiditatea musculară, maturarea, prospeţimea cărnii, consevarea cărnii,
e refrigerarea, congelarea.
u
n b) Realizaţi un eseu în care să evidenţiaţi rolul laptelui şi a produselor lactate în
p
r alimentaţia omului.

Data: ……………………
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişa de documentare nr.2
de mai jos cu elementele necesare:
1.CARNEA
2.PEŞTELE
3.LAPTELE
Materii prime de origine

4.OUĂ
animală.
5.MIEREA DE ALBINE
.
Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

0 a,b
1 c
2 c
3 b,c
4 a,b,c
Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:
0 adevărat
1 fals
2 adevărat
3 fals
4 adevarat

Data: ……………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de prelucrarea
materiile prime de origine vegetală utilizate în alimentaţia publică.
I. Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

Prelucrarea la rece a legumelor are drept scop:
0 sortarea materiilor prime;
1 spălarea materiilor prime;
2 pregătirea materilor prime pentru tratamentele termice
Scobirea legumelor se face realizează în vederea:
0 umplerii cu diferite compoziţii
1 îndepărtării părţilor nefolositoare
2 îndepărtarea părţilor uscate
Umplerea legumelor are drept scop:
0 modificării calităţilor gustative;
1 modificării formei preparatului;
2 măririi valorii nutritive a preparatului
Divizarea legumelor se realizează :
0 în vederea umplerii acestora;
1 înainte de prelucrarea la cald;
2 cu scopul de a micşora durata tratamentului termic,
Procedeele de preparare a legumelor la rece sunt determinate de:
0 natura produsului;
1 tipul mesei la care se serveşte;
2 importanţa preparatului în meniu;
3 Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:
Operaţia de sortare se realizează în funcţie de calitate, culoarea sau mărimea legumelor.
2. Frunzoasele condimentare se taie în felii lame subţiri, felii subţiri sau cuburi.
3. Preasarea legumelor se realizează cu ajutorul unei prese manuale sau mecanice, în scopul
îndepărtării sau obţinerii sucului acestora.
4. Scobirea legumelor se realizeză în scopul măririi valorii nutritive a preparatelor din legume.
III. Realizaţi corespondenţa dintre cele două coloane de mai jos :

Tip de legume Forme obţinute în urma divizării
a. pai
A. RĂDĂCINOASELE b. botoiaşe
c. inele
B. BULBIFERELE d. bare
e. sferice
C. TUBERCULIFERELE f. triunghiuri
g. fire subţiri
IV. Realizaţi un eseu de 3o de rînduri cu titlul “ Ornamete culinare ecologice” în care să folosiţi în mod
obligatoriu următorii termeni: sortarea, spalarea, curăţarea uscată, divizarea, scobirea legumelor, umplerea
legumelor, presarea legumelor.
RĂSPUNSURI FIŞĂ DE LUCRU NR. 3
Unitate de competenţă: Pregătirea

materiilor prime
Data: ……………

prelucrarea materiile prime de origine vegetală utilizate în alimentaţia
publică.
-c
-a
-c
– b,c
–a
II. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:
- adevărat
- fals
- adevărat
– fals
0 Realizaţi corespondenţa dintre cele două coloane de mai jos :
- a,d,e
- b,f,g
-c

Data: …………………
prelucrarea materiilor prime de origine animală utilizate în alimentaţia
publică.
şi nr. 4
0.0 La împărţirea cărnii în diferite categorii de calitate se ţine cont de:

cantitatea de fibre musculare;
cantitatea de tendoane;
cantitatea de grăsime
0.1 Împănarea se realizează prin introducerea unor bucăţi de slănină, usturoi, morcovi prin
înţepare astfel:
pe latul fibrei musculare
pe lungul fibrei musculare
pe diagonala fibrei musculare
0.2 Ornarea şi decorarea produselor culinare are drept scop:
înfrumuseţarea produsului cu garnituri în diferite modele
îmbunătăţirea calităţii gustative a produsului
prezentarea cât mai estetică a produsului
0.3 Îmbrăcarea unui produs la suprafaţă cu aspic poartă denumirea de:
spălare
fezandare
glasarea
0.4 Constă în îndepărtarea organelor interne, a intestinelor:
eviscerarea
mărunţirea
bardarea

0 Carnea de vînat nu se spală ci se sterge cu şerveţelul.
1 Macerarea constă în ţinerea la rece a cărnii cu ţesut fibros puternic, pentru
frăgezire.
2 Mărunţirea constitue totalitatea operaţiilor de defalcare,împărţire,şi
curăţare a cărnii pe calităţi şi categorii.
3 Înfăinarea constă în trecerea cărnii prin făină sau făină cu ou, operaţie care
se aplică şi diferitelor legume.
Completaţi spaţiile libere astfel încât la sfîrşit să obţineţi afirmaţii adevărate:

............................... constă în operaţia de scoatere a cărnii de pe oase, astfel încât să se poată
1. permite tăierea cărnii în
bucăţi şi în felii după necesitate.
Sortarea se realizează după operaţia de ................... a cărnii de pe oase, astfel încât să se poată permite tăierea cărnii
în bucăţi şi în felii după necesitate.
3.În arta culinară se foloseşte carnea de măcelărie provenită de la.............................................
Cu cât cantitatea de tendoane, grăsimi sau oase va fi mai mare, cu atît calitatea cărnii va fi
4. mai ....................................
IV: Completaţi căsuţele libere cu primele 7 operaţii de preparare la rece a cărnii.

Data: …………………
publică
a, b, c
b
0.0 c
0.1 c
0.2 a
1 adevărat
2 fals
3 fals
4 adevărat
III. Completaţi spaţiile libere astfel încât la sfîrşit să obţineţi afirmaţii adevărate:
4.0 dezosarea
4.1 dezosarea
4.2 ovine, porcine,vită
4.3 scăzută.
IV.
Completaţi căsuţele libere cu primele 7 operaţii de preparare la rece a cărnii:
Tranşarea cărnii, dezosarea, sortarea, spălarea, eviscerarea, mărunţirea, înfăinarea

Data: …………………
publică.
I Completaţi următorul
. rebus :
1 m r
2 a
3 p t
4 ă e
5 r
6 i i
7 e
Produs dulce obţinut de la albine.

Aliment care asigură dezvoltarea normălă a organismului.
3. ........................este cel mai apreciat aliment din categoria materiilor primă de origine animală.
4. .........................sunt folosite pentru recuperarea vocii în unele situaţii.
5. ..........................este un produs indispensabil omului.
6. ..........................are loc 24 ore după tăierea cărnii.
Procesul utilizat la menţinerea cărnii în stare proaspătă este......................... .

Data: …………………
publică
Completaţi următorul rebus :
1 m i e r e a d e a l b i n e
2 l a p t e l e
3 p e ş t e l e
4 o u ă l e
5 c a r n e a
6 r i g i d i t a t e
7 r e f r i g e r a r e

Data: …………………
publică.
şi 4
1 m a
2 r
3 s
4 r
5 r
6 e
7 o a
proces prin carnea devin mai fragedă, mai suculentă, mai moale şi mai gustoasă
se realizează la temperaturi de – 30 0 C , – 40 0 C
peşte migrator
produs dulce, uşor parfumat
proces care se aplică cărnii proaspete prin răcire
este un aliment cu valoare nutritivă ridicată foarte important în alimentaţia omului
urmăreşte să împiedice dezvoltarea microorganismelor şi să păstrarea proprietăţilor organoleptice.

Data: …………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de prelucrarea materiilor prime
de origine animală utilizate în alimentaţia publică.
1 m a t u r a r e a
2 c o n g e l a r e a
3 n i s e t r u
4 m i e r e a
5 r e f r i g e r a r e a
6 l a p t e
7 c o n s e r v a e a

Data: …………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de prelucrarea materiilor
prime de origine animală utilizate în alimentaţia publică.
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişelor de documentare
I. Completaţi următorul rebus :
1 p ă
2 r
3 e
4 m l e
5 u
6 c
7 t a r
8 p r a e
9 i r
10 r e
PRELUCRARE MATERII PRIME
operaţie de curăţire umedă

are scopul de a separa părţile din materia primă ce urmează a fi folosită la realizarea unor preparate
culinare
operaţia de îmbrăcare a unui preparat la suprafaţă cu aspic
operaţie de îmbunătăţire a calităţilor gustative a unor legume prin adăugare de conţinut
proces de decojire a legumelor
modalitate de tăiere a leguminoaselor
operaţie de împărţire a cărnii pe categorii
se realizează cu ajutorul unei prese manuale sau mecanice în scopul obţinerii sau îndepărtării
sucului acestuia
se aplică în vederea umplerii legumelor cu diferite compoziţii
procesul de învelire a suprafeţei unui produs în felii de slănină

Data: …………………
publică.
II. Completaţi următorul rebus :
1 s p ă l a r e
2 s o r t a r e
3 g l a s a r e a
4 u m p l e r e
5 c u r ă ţ a r e a
6 c r e s t a r e a
7 t r a n ş a r e a
8 p r e s a r e a
9 s c o b i r e a
10 b a r d a r e a

Data: …………………
prime de origine vegetală utilizate în alimentaţia publică.
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişei de documentare 1

1 v
2 e
3 u i
4
5 a i
6 c i
7 ă i
8 i
de la mine se foloseşte doar frunza

2. .....................sunt aliment de origine vegetală folosite în alimentaţie şi apreciate pentru valoarea lor nutritivă
şi pentru gradul de diversificare a gustului preparatelor culionare
verişoare cu ridichea
ne manâncă ursul
suntem indispensabile în orice fast-food
suntem rude cu pepenii roşii
are gust cam acrişor, limonadş faci uşor
se obţine prin prelucrarea boabelor de porumb
RĂSPUNSURI FIŞA DE LUCRU NR.7

Data: …………………

prime de origine vegetală utilizate în alimentaţia publică.
1 v a r z ă
2 l e g u m e l e
3 g u l i i
4 m u r e
5 c a r t o f i i
6 c a s t r a v e ţ i i
7 l ă m â i a
8 m ă l a i

Data: …………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de materiile prime de
origine vegetala.
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişelor de documentare 1şi 3
1 V M
2 E
3 G I
4 E A
5 A T
6 A D
7 I L
8 V E E
1. ..................sunt deosebit de importante în alimentaţia omului.

2. ...................sunt produse alimentare obţinute din aluat nedospit.
Utilizate în alimentaţie sunt de origine animală sau vegetală.
Din ce categorie fac parte crupele, grişul şi orezul
Constitue produsul finit al indistriei alimentare.
6. ................sunt de doauă tipuri: garşi şi iuţi.
cresc în pădure şi pot fi denumite şi „ champinioane”
pot fi preparate sub formă de salate sau în componenşa unor preparate culinare.

Data: …………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de materiile prime de
origine vegetala.
1 V I T A M I NE
2 P A S T E L E
3 G R A S I M I
4 C E R E A L E
5 A L I M E N T E
6 A R D E I
7 C I U P E R C I L E
8 V I N E T E
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 2: PREGĂTIREA SĂLII DE SERVIRE
AMENAJAREA UNITĂŢII DE ALIMENTAŢIE
Indiferent de tipul profilului şi categoria unităţilor, amenajarea/organizarea lor interioară trebuie

astfel concepută, încât să asigure un flux tehnologic optim pentru circulaţia clienţilor, a personalului,
precum şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor de producţie şi servire.
Spaţiile unei unităţi de alimentaţie se împart în funcţie de destinaţia lor în două grupe distincte:
spaţii pentru primirea si servirea consumatorilor; spaţii de producţie şi anexe.
Spaţiile pentru primire şi servire. În practică, acestor spaţii li se acordă o importanţă deosebită
deoarece ele creează clientului o primă impresie- bună sau rea-asupra unităţii.
Intrarea – îndeplineşte în principal două funcţii: asigură intrarea şi ieşirea din unitate şi constituie
loc de întâlnire sau aşteptare pentru clienţi.Accesul într-o unitate poate fi direct din stradă sau din holul
hotelului (în cazul unităţilor situate în incinta acestuia). La unităţile de categorie superioară, intrarea din
stradă se face prin holuri dotate cu spaţii pentru aşteptare, garderobă şi grupuri sanitare pentru clienţi.
Întotdeauna, se recomandă ca la intrare, să se găsească stergătoare pentru picioare, şi după caz, uşi
rotative sau instalaţii speciale cu perdele de aer pentru evitarea curenţilor de aer în sezonul rece, plante
ornamentale, oglinzi, fotolii etc.
Grupurile sanitare, separate pentru clienţi şi personal, menţinute intr-o stare de curăţenie
ireproşabilă, asigură o bună impresie privind gospodărirea unităţii respective.
Toaletele trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor existente îndeplinind următoarele
cerinţe: dimensionarea corespunzătoare numărului maxim de clienţi; utilizarea materialelor rezistente, cu
aspect plăcut, uşor de întreţinut; compartimente cu cabine separate pentru bărbaţi şi femei; instalaţii şi
recipiente fixate de pereţi, pentru economisirea spaţiului la uşurarea întreţinerii pardoselilor; echipamentul
minim din dotare: scaune wc, pisoare, chiuvete, suporturi pentru hârtie igienică, uscătoare de mâini, suport
prosoape, recipiente pentru colectarea hârtiei utilizate, oglinzi, etajere-suporturi, distribuitoare de săpun
etc, pardoseala şi pereţii până la înălţimea de cel puţin 1,5m, realizate din materiale neporoase şi lavabile,
iluminat în nuanţe reci la cabinele pentru bărbaţi şi mai calde la cele pentru femei; aerisire sau ventilaţie
suficientă şi temperatură adecvată.
Garderoba unităţilor de categorie superioară trebuie să aibă spaţii amenajate corespunzător,
pentru păstrarea îmbrăcămintei (paltoane, pardesie etc). în unităţile de categorie inferioară pot fi asigurate
cuiere aplicate sau mobile aşezate direct în sălile de consumaţie.
Garderoba se amenajează în imediata apropiere a intrării, ea având capacitatea corespunzătoare
numărului maxim de locuri din local. Aici trebuie să existe numere de ordine (fişe sau jetoane), înmanate
clienţilor la sosire, dacă lasă ceva la garderobă; la plecare clienţii le restituie şi îşi iau lucrurile.
La garderobă se poate amenaja un stand de vânzare a produselor din tutun, a diverselor obiecte
(amintiri , cadouri), a presei, etc. Deasemenea la garderobă trebuie să existe perii pentru haine şi
încălţăminte, umbrele pentru conducerea clienţilor la maşina în caz de intemperii etc.
Salonul dă nota caracteristică ambianţei corespunzătoare servirii preparatelor şi băuturilor ce
formează obiectul sortimental al unităţii respective.
Din considerente de funcţionalitate tehnologică, diferitele tipuri de saloane trebuie să fie
confortabile, intime şi uşor de exploatat. Distribuirea spaţiului se va face într-o astfel de manieră, încât să
asigure caracterul de intimitate, să lase fiecărui client senzaţia că ocupă cea mai bună masă, că serviciul
executat în salon nu-l incomodează, ci din contră îl delectează. Ideal ar fi ca sălile de mese şi chiar
restaurantele, să fie amplasate astfel încât, să evidenţieze peisajul înconjurător, sau în cazul că nu există un
astfel de cadru, să se recurgă la diverse soluţii, prin efecte de sunet, lumină şi culare, pentru a creea o
ambianţă placută în concordanţă cu tipul şi profilul fiecărui local, pentru a da consumatorilor posibilitatea
de relaxare.
Pentru aceasta, mai ales în cazul saloanelor mari, în care se asigură servicii concomitente pentru
grupuri sau acţiuni diferite, se recomandă găsirea unor modalităţi de compartimentare prin soluţii şi
elemente decorative adecvate.
Poziţia saloanelor în raport cu încăperile anexe-oficii şi secţii – va fi stabilită raţional, saloanele
pe cât posibil ferite de zgomote, situate cât mai aproape de secţii (oficiu, bucătărie, spălătoare etc) şi la
acelasi nivel cu acestea.
Saloanele restaurantelor, indiferent de profil, trebuie astfel concepute şi organizate, încât să
asigure condiţii optime pentru primirea clienţilor, efectuarea unor servicii în concordanţă cu tehnologia
modernă şi punerea în valoare a preparatelor şi băuturilor oferite în unităţile respective.
Asigurarea confortului constituie o altă cerinţă ce se are în vedere la organizarea interioară a
diferitelor saloane. Pentru aceasta se vor crea condiţii de igienă la nivelul cerinţelor, aranjarea meselor şi în
acelaşi timp, clienţii să simtă satisfacţia ocupării unui loc deosebit într-un cadru colectiv. Evident , acest
lucru nu trebuie făcut în detrimentul exigenţelor funcţionale şi de deservire impuse de profilul şi categoria
unităţii. Decorul floral are un rol deosebit – el nu trebuie să lipsească din nici un salon.
Intimizarea saloanelor, se poate realiza prin împărţirea capacităţii restaurantului în mai multe
saloane; crearea de separeuri de-a lungul pereţilor; crearea de etaje parţiale, cât şi prin realizarea unor
suprafeţe denivelate. Deasemenea se pot utiliza diferite elemente decorative puţin costisitoare ca: materiale
structurale: grinzi şi detalii din lemn, metal, beton; feronerie şi unele elemente de instalaţii; sticlă şi diferite
elemente din sticlă; materiale plastice; zidărie aparentă sau cu finisări specifice realizate prin tencuială;
tapiţerii, capitonări, lambriuri, elemente trafo etc.
Dacă totuşi, s-au realizat saloane de mare capacitate, intimizarea lor se face prin dotarea cu un
mobilier diversificat ca formă şi culoare, folosirea plantelor ornamentale, utilizarea unor cărucioare sau
miniexpoziţii de prezentare, folosirea oglinzilor, a degradeului şi armoniei de culori (zugrăveli, lenjerie,
stofe pentru tapiţerie, covoare etc)
Diversificarea saloanelor este o cerinţă stringentă, mai ales în cadrul unităţilor din acelaşi complex
hotelier unde sunt necesare diferite tipuri de saloane. În prezent, în ţări cu tradiţie, se observă o scădere
pentru meniuri tradiţionale, à la carte, în favoarea unor meniuri rapide, mai simple şi mai puţin
costisitoare. Din acest motiv, saloanele cu capacitate mare şi meniuri sofisticate sunt din ce în ce mai puţin
apreciate de clienţi.
În cadrul unui complex hotelier sau de alimentaţie se pot întâlni diferite tipuri de saloane dintre
care amintim: saloane de restaurant clasic, realizate printr-o diversitate de soluţii constructive,
arhitecturale şi funcţionale, destinate servirii principalelor mese din zi (mic dejun, dejun şi cină, servicii à
la carte sau mese comandate) consumatorilor locali şi turistilor străini; saloane pentru banchete, cu
utilizări multiple: seminarii, congrese, conferinţe, reuniuni, cocteiluri, recepţii şi alte acţiuni speciale;
saloane pentru micul dejun, în unităţile hoteliere care nu dispun de braserii, snackuri, etc (este recomandat
ca ele să fie illuminate şi ventilate natural); saloane cu specific sau specializate în funcţie de profilul
unităţilor şi structura sortimentală care
formează obiectul activităţii (cramă, braserie, dietetic, lacto-vegetarian, pescăresc, zahana, pensiune etc);
saloane cu profil divers (berărie, rotiserie, bodegă, ceainărie, cofetărie).
Indiferent de tipul salonului, este necesar să se acorde atenţia cuvenită culoarelor şi circulaţiei,
spaţiile destinate acestui scop depinzând de tipul de local. Astfel, într-o unitate de tip self-service
(autoservire), spaţial trebuie, în parte, amenajat pentru circulaţie, întrucât clienţii îşi duc singuri tăvile. În
schimb, într- o unitate cu serviciu prin chelneri, căile de acces şi circulaţie vor putea fi reduse, distanţa
dintre rânduri menţinându-se la cel puţin 1,5m. Distanţa se fixează în funcţie de forma meselor, de modul
în care sunt amplasate şi de tipul de local.
Spaţiile pentru producţie şi anexe cuprind: bucătăria, oficiul, spaţiile pentru depozitarea şi
păstrarea mărfurilor şi ambalajelor, utilităţi social-administrative.
Bucătăria unei unităţi de alimentaţie trebuie să pregătească şi să distribuie preparate, să asigure
păstrarea lor şi a materiilor prime, întreţinerea inventarului din dotarea bucătăriei. Într- o bucătărie bine
organizată există câteva activităţi distincte: pregătirile preliminare, bucătăria caldă, bucătăria rece,
cafeteria, spălătorul de vase şi ustensile de lucru.
Bucătăria trebuie dimensionată corespunzător normelor de profil, să fie dotată cu echipament
modern, de mare productivitate pentru a asigura calitativ şi cantitativ realizarea preparatelor ce sunt oferite
la vânzare în unităţile respective.
Aceeaşi importanţă şi aceleaşi cerinţe trebuie să se acorde şi secţiilor de cafegerie, cofetărie-
patiserie s.a, atunci când sunt organizate ca secţii sau locuri de muncă în cadrul restaurantelor.
Secţia bar serviciu asigură executarea comenzilor făcute de chelneri la toate sortimentele înscrise
în lista de băuturi a unităţii. Sunt necesare condiţii pentru depozitarea în siguranţă a mărfurilor şi
ambalajelor, pentru răcirea băuturilor. Dotarea după caz, cu camere sau dulapuri frigorifice, maşina de
fabricat cuburi de gheaţă, storcător de fructe şi citrice, tejghea de bar, rafturi şi dulapuri pentru prezentarea
sticlelor cu băuturi, tăvilor cu diferite pahare, maşini pentru scos dopuri şi celelalte ustensile şi utilaje
necesare servirii corecte a tuturor sortimentelor oferite, inclusiv asigurarea măsurilor de capacitate, oficial
marcate. În unele unităţi mai mici, secţia bar serviciu poate fi comasată cu o altă secţie sau sortimentele
oferite se preiau de la barul existent în spaţiile de servire.
Oficiul este spaţiul care face legătura între saloanele restaurantului, secţiile de producţie şi anexe.
De regulă, în oficiu se găsesc amplasate: bucătăria, secţiile bar serviciu, cafegeria, cofetăria-patiseria,
spălătoarele de veselă, pahare, tacâmuri, spaţiul sau camera pentru masa personalului, şi alte dotări ca:
rafturi-dulap pentru păstrarea inventarului curat, dulapuri pentru încălzit vesela, maşini de prăjit pâinea,
maşini pentru fabricat cuburi de gheaţă, mese de sprijin pentru pregătirea după caz, a teancurilor de farfurii
sau a platourilor cu preparate sau băuturi ce se aduc în salon.
La amenajarea- organizarea muncii în oficiu se va avea în vedere, obligatoriu, evitarea interferării
circuitului salubru al preparatelor şi băuturilor servite cu cel insalubru al inventarului de servire utilizat în
saloane.
Subliniem, necesitatea asigurării unor dotări specifice şi stabilirii unui flux tehnologic optim în
spălătoare, pentru a se putea asigura executarea corectă a lucrărilor de întreţinere şi curăţare a inventarului
utilizat. De regulă, în restaurantele mari sunt spălătoare separate, pe categorii de obiecte, în funcţie de
caracteristicile şi tehnologia lor de întreţinere. Se recomandă a avea cel puţin două spălătoare: unul pentru
pahare şi ceşti, iar cel de al doilea pentru tacâmuri şi vesela. Dacă spaţiul permite, în funcţie de mărimea şi
categoria unităţilor, de volumul inventarului ce urmează a fi curăţat, se pot organiza mai multe spălătoare:
spălător pentru pahare, ceşti de cafea şi ceai; spălător pentru restul veselei de porţelan; spălător pentru
vesela metalică-inox, alpaca argintată, cupru etc- spălător-oficiu pentru articole menaj; spălător pentru
diverse obiecte ca: scrumiere, vase de flori, suporturi de lumânări, elemente decorative, frapiere etc.
Ca regulă obligatorie, dotarea şi fluxul tehnologic, într-un spălător în care lucrările se fac
manual sau mecanic, se vor stabili în funcţie de natura operaţiilor ce urmează a se realiza în fiecare,
dar să uşureze munca şi să permită respectarea regulilor de igienă profesională şi cele specifice de
protecţia muncii.În acest scop afişarea instrucţiunilor pentru folosirea diverselor utilaje existente pe
fiecare loc de muncă este obligatorie.
Vestiarele şi grupul sanitar pentru personal, sunt absolut necesare în restaurantele ce
folosesc personal salariat. O primă cerinţă constă în existenţa vestiarelor, separat pentru bărbaţii şi
femei, cu cabine sau dulapuri, individuale sau comune. În primul caz, predarea-primirea
echipamentului personal, de prezentare sau protecţie sanitară, se poate face de către un lucrător care
are în primire vestiarele şi răspunde de starea de întreţinere şi de folosinţă corespunzătoare a
echipamentului de protecţie sanitară şi în mod deosebit a celui de prezentare.
În apropierea vestiarelor şi legate de acestea trebuie să se afle grupurile sanitare, spălătoarele
şi duşurile, evident cu dotările prevăzute (săpun, prosoape, hârtie igienică, substanţe odorizant-
dezifectante etc.
AMENAJAREA UNITĂŢILOR DE TIP BODEGĂ, BUFET
Unităţi de tip bodegă, bufet
Bodega Rotiseria
Bufetul Berăria Bistro-ul
spaţiu propriu de producţie -unitate tipic franţuzească, -unitate cu 20-50 locuri la mese,
-unităţi mici cu 20-40 -local public cu 80-200 locuri
pentru pregătirea sau montarea mai mult de oferă clienţilor produse din
locuri la mese, cu la mese, caracterizată
preparatelor oferite domeniul amintirilor, carne la frigare, pui, specialităţi
spaţiu restrâns prin vânzarea berii şi a
dotarea cu mobilier, utilaje şi al tradiţionalului. de vacă şi porc simple sau
pentru servire, preparare sortimentelor specifice,
inventar pentru servire, -bistro-ul, într-un cadru împanate, cu garnituri, salate,
şi depozitare a mărfurilor. precum şi a altor băuturi.
în funcţie de spaţiul intim, convivial, cu gustări, desert
-mesele pot fi înalte, cu blat -mobilier din lemn masiv sau
existent, categoria amenajări simple, dar mobilierul principal îl
lavabil, sau de dimensiuni natur, lăcuit, mese cu blat
de încadrare a unităţii elegante, oferea clienţilor constituie rotisorul şi
mai mici (joase şi cu lavabil, naproane, şerveţele
şi sortimentele de casei, posibilitatea de a servi tejgheaua-bar, amplasate
taburete). şi lambriuri din lemn, grafică
preparate şi băuturi oferite. preparate culinare rafinate şi în salon.
-băuturile oferite se servesc decu scene legendare,
servirea se face direct de la băuturi specifice, dintre care -dotarea unităţii este în
porţionate la pahar. caricaturi, reclame ale
barul-bufet, unde se achită şi funcţie de categorie şi
-servirea se face de regulă fabricilor de bere, obiecte dinnu putem omite,
valoarea consumaţiei. la tejgheaua-bar de către cupru, fier forjat. renumitele vinuri roşii. sortimentul oferit.
barman sau bufetier.

DOTAREA CU MOBILIER A UNITĂŢII DE ALIMENTAŢIE

Asigurarea diferitelor tipuri de mobilier în spaţiile de servire are o deosebită importantă în
crearea confortului, ambianţei şi intimizării unităţilor respective. Pentru aceasta, dotarea cu mobilier se va
face având în vedere unele cerinţe specifice: posibilitatea folosirii lui în mai multe scopuri (mobilier
modulat, multifuncţional),
armonizarea lui cu celelalte elemente a suprafeţei sălilor de servire; amplasarea lui trebuie astfel făcută
încât să permită o bună circulaţie pentru clienţi şi personal, să asigure o bună vizibilitate; adaptarea la
sistemul de vânzare practicat, la caracterul unităţii şi la frecventă consumatorilor; să fie trainic, cu o bună
stabilitate, să fie realizat din materiale rezistente, care să-i asigure o folosire îndelungată; să fie uşor de
reţinut şi igienic; să fie uşor de manipulat; să corespundă concepţiei moderne despre confort, fiind realizat
cu respectarea cerinţelor ergonomice.
MOBILIERUL existent în spaţiile pentru servire este format din mese, scaune (fotolii, semifotolii,
scaune), canapele, taburete, scaune de bar, mese de serviciu sau console, gheridoane, cuiere, perne,
jardiniere, umbrele etc.
MESELE, diferă ca tip, formă şi dimensiune, în funcţie de profilul şi categoria fiecărei unităţi. Ele
pot fi confecţionate din lemn, fier, material plastic sau combinaţie din aceste materiale. Se recomandă ca
înălţimea meselor obişnuite la care consumul se face stând pe scaun, să fie de 75 de cm, forma lor poate fi
pătrată, dreptunghiulară, rotundă sau ovală; blatul meselor în limita posibilităţilor, va fi montat pe un
singur picior asigurându-se o bună stabilitate.
Confecţionarea blatului meselor, se va face din materiale alese în functie de modul în care se
face servirea mesei ,pe faţa de masă sau fără, atunci când se acopera blatul. În ultimul caz, blaturile
meselor se vor confecţiona din materiale rezistente la căldură, apă, alcool, care să nu se decoloreze, să nu
se zgârie şi să fie uşor de curăţat.
Mărimea blatului diferă în funcţie de numărul persoanelor ce urmează a fi servite .Astfel, o masă
pătrată pentru două persoane, poate avea latura de 75 cm, pentru şase persoane 125 cm, pentru opt
persoane 150 cm, pentru zece persoane 175 cm, iar masa pentru 12 persoane 200 cm. La mesele pătrate şi
dreptunghiulare dimensiunile ideale sunt: pentru patru persoane 100x100 cm, pentru şase-opt persoane
175x100 cm, pentru 8-10 persoane 250x100 cm, iar pentru 10-12 persoane 300x100 cm. La dotarea
unităţilor cu mese este bine să se opteze pentru formele pătrate şi dreptunghiulare, care permit combinaţii
variate, obţinându-se aranjamente în forma de I, T, U, E etc.
SCAUNELE pot fi confecţionate din lemn, fier sau combinaţii de lemn-fier-material plastic, cu
blatul de circa 45-46 cm faţă de pardoseală şi spătarele uşor înclinate (105-110 grade) pentru a asigura
comoditatea necesară. Tapiţeria se va realiza din ţesături naturale şi mai puţin din fire sintetice, pentru a se
evita încălzirea şi transpiraţia.
Orice scaun, trebuie construit astfel încât, să asigure o repartizare proporţionată a greutăţii pe şezut
(blat), spătar, cotiere şi pardoseală şi în acelaşi timp, să fie uşor de manipulat.
CANAPELELE sunt utilizate pentru compartimentarea unui salon sau se pot plasa pe lângă pereţi.
Constructiv şi dimensional ele trebuie să se asemene cu forma scaunelor, astfel încât, sâ asigure un confort
deosebit şi să permita chelnerului servirea comodă a preparatelor.
TABURETELE, au în general, înălţimea de 42-46 cm şi diametrul de 44- cm. Ele sunt executate
din materiale armonizate cu restul mobilierului. Se folosesc de regulă, în unităţile cu o frecvenţă mare de
clientelă (unităţi cu forme rapide de servire).
MASA DE SERVICIU (consola sau bufetul de salon) se utilizează în restaurantele de categorie
superioară, pentru unul sau mai multe raioane, în scopul păstrării rezervei de inventar necesar, a obiectelor
de menaj, accesoriilor diverse, a listelor de preparate, a listelor de băuturi ş.a.
Numărul de console nu va fi prea mare pentru a nu diminua estetica salonului. Ele se amplasează,
de regulă, lângă pereţi şi în partea centrala în saloanele mai mici sau aproape de accesul de serviciu, astfel
încât, să nu incomodeze mesele clienţilor.
GHERIDONUL este o masă mai mică, de regulă de aceeaşi înălţime şi lăţime cu mesele din
restaurant. Se utilizează numai pentru serviciul în faţa clientului , atunci când sunt necesare porţionări,
tranşări , pregătiri, filetări, cât şi pentru mărirea meselor simple sau fileuri duble. Pentru a fi mutat cu
uşurinţă de la o masa la alta, picioarele gheridonului pot fi prevăzute cu rotile. Se recomandă unul-două
gheridoane în fiecare raion, atunci când în restaurantul respectiv se practică sistemul de servire „la
gheridon”.
UMBRELELE se pot fixa într-un locaş în mijlocul blatului mesei sau alături, pe un suport. În
ambele cazuri, trebuie să aibă dispozitive pentru înclinare iar diametrul minim să fie de cca. 220 cm,
pentru a putea proteja clienţii de razele soarelui. Deasemenea , umbrelele trebuie să aibă o înălţime
convenabilă pentru a nu incomoda circulaţia printre mese, serviciul şi mai ales clienţii când se aşează sau
se ridică de la mese.
SCAUNELE-PERNE se utilizează în unităţile de categorie superioară, atunci când printre clienţi
sunt şi copii mici; ele se compun din scaunele speciale pentru copii, independente sau suprapuse peste
scaunele (semifotoliile) din dotare. Deasemenea, sunt necesare perne din diferite materiale pentru
îmbunătăţirea confortului copiilor la masă, cât şi pentru scaunele tapiţate , mai ales cele de pe terasele şi
grădinile de vară ale unităţilor de categorie superioară.
CUIERELE, se întâlnesc în acele unităţi care nu au garderobe. Ele sunt fixate pe pereţi sau
independente (de tipul „pom”). Indiferent de tip, ele trebuie să se încadreze în ansamblul decorativ al
unităţii respective.
DOTAREA CU UTILAJE PENTRU SERVIRE
DOTARE CU UTILAJE a spaţiilor de servire se face ţinându-se seama de structura

sortimentelor oferite, tehnologia de servire aplicată, uşurarea operaţiunilor legate de prezentarea şi servirea
propiu-zisă a preparatelor şi băuturilor oferite. În dotarea cu utilaje se are în vedere în primul rând,
modernizarea operaţiunilor de pregătire
prealabilă a produselor, prezentarea şi servirea lor. Această acţiune este strâns legată de existenţa
următoarelor utilaje: automate pentru vânzare, dozatoare pentru pregătirea sau porţionarea unor produse
specifice, cântare electronice, case de marcat electronice, vitrine de prezentare, cărucioare pentru transport,
servire şi debarasare, încăzitoare de veselă sau utilaje pentru menţinerea la cald sau rece a preparatelor şi
băuturilor, expresso-uri sau alte aparate pentru pregătirea cafelei şi ceaiului, benzi rulante pentru
debarasarea în unităţile cu autoservire, maşini de fabricat cuburi de gheaţă, sisteme de informare
electronică asupra sortimentelor şi preţurilor produselor existente la vânzare.
LINIA TRADIŢIONALĂ DE AUTOSERVIRE utilizată pentru prezentarea, desfacerea şi
păstrarea la temperatura dorită a preparatelor culinare şi a băuturilor este formată din: linia principală
pentru prezentarea şi desfacerea produselor (compusă din masa neutră pentru tăvi, masa rece cu vitrina
racită, masa caldă bain-marie, tip bufet, masa caldă cu rampă cu infraroşii, masa rece cu rampă şi cuva,
masa neutra pentru pâine şi tacâmuri, boxa casă, bara de delimitare, rampa de glisare ) şi linia de rezervă
(cuprinzând masa caldă bain-marie pentru containere, masa caldă bain-marie pentru oale, masa neutră
deschisă, masa rece pentru băuturi, masa neutră pentru intervalul de servire, menaj etc, masa rece pentru
lucru).
Caruselul de autoservire, poate fi întâlnit astăzi în locul liniei tradiţionale de autoservire, este
realizat dintr-o carcasă rotativă care susţine 4-5 rânduri de etajere destinate grupelor de produse oferite:
gustări, salate, supe ciorbe, mâncăruri, desert, băuturi. Carcasa se sprijină printr-un sistem de braţe. Pe
etajere, unde este cazul, se asigură condiţii pentru menţinerea temperaturii optime a produselor servite.
Caruselul de autoservire prezintă avantajul unei investiţii mai puţin costisitoare, ocupă un spaţiu
mai mic decât linia tradiţională, numărul clienţilor serviţi este mai mare, fluxul obligatoriu fiind preluat şi
simplificat de cele 6-8 poziţii simultane de autoservire.
VITRINELE DE PREZENTARE sunt utilaje termice pentru prezentarea şi în acelaşi timp,
păstrarea la cald sau rece a produselor respective. Aceste utilaje, mai ales cele frigorifice, se întâlnesc în
majoritatea restaurantelor servind la depunerea şi păstrarea produselor uşor perisabile, temperatura de
lucru variind între 2-6 grade C. Suprafaţa de expunere este mărită prin folosirea mai multor poliţe în
interior. De regulă, vitrinele de prezentare în partea frontală au geamuri fixe, în partea din spate geamuri
glisante sau uşi cu balamale pivotate şi garnituri magnetice de etanşare. Pentru asigurarea prezentării unor
preparate în baruri, bodegi etc, se pot folosi şi minivitrinele, utilajele cu gabarit redus şi suprafaţă de
expunere satisfăcătoare.
CĂRUCIOARELE, sunt folosite în restaurante la prezentare, servire, transport şi debarasare. Au
mai multe destinaţii:
pentru băuturi aperiteve şi digestive, pentru gustări şi salate, pentru flambat, pentru brânzeturi , pentru
debarasare etc.
Cărucioarele se compun de regulă, dintr-un cadru metalic de dimensiuni şi gabarit variabile, în
funcţie de destinaţie, fixat pe 4 roţi pivotante, ele au două –trei poliţe pe care se aşează obiectele de
inventar necesare. În general toate cărucioarele, dar mai ales cele utilizate în unităţile de categorie
superioară, trebuie să aibă un aspect plăcut, cu poliţele şi roţile bine fixate pe cadru, blatul poliţelor fiind
lucrat din inox sau alte materiale uşor lavabile. De reţinut, ca în timpul exploatării cărucioarelor se impune
evitarea supraîncărcării, depăşirea sarcinii maxime ducând la degradarea lor.
ÎNCĂLZITORUL DE VESELĂ (loveratorul) are formă paralelipipedică sau rotundă, fiind
realizat dintr-o carcasă metalică sprijinită pe 4 roţi pivotante. În interior există una sau 2 alveole prevăzute
fiecare cu o platformă, cu roloul de a ridica farfuriile la nivelul suprafeţei loveratorului. Mai nou, au apărut
pe piaţă loveratoare cu pereţii interiori izolaţi termic. Cu ajutorul unei rezistenţe electrice se asigură o
temperatură constantă de circa 60 de grade C, prin intermediul unui termostat .
CONSERVATORUL-RĂCITOR, este un utilaj special pentru răcirea şi păstrarea băuturilor
răcoritoare, înainte de servire. Prezintă avantajul că este o construcţie metalică autoportantă, realizată din
materiale adecvate pentru menţinerea constantă a temperaturii de regim, printr-un termostat.
INSTALAŢIA PENTRU RĂCIT APA, este necesară mai ales în restaurantele cu caracter social.
De regulă aceasta este automatizată.
INSTALAŢIA DE RĂCIT ŞI DISTRIBUIT BERE, este destinată distribuirii berii vărsate,
provenită de la tancuri de stocare răcite, sau butoaie pentru porţionare după caz, la pahar, halbe, căni, ţapi
etc. Instalaţia se compune din 2 circuite independente: frigorifice şi accea pentru vehicularea berii.
Distribuitorul poate fi sau nu, adaptat cu dozator pentru reglarea fixă a cantităţii ce urmează a fi servite.
BARUL PENTRU RĂCIT ŞI DISTRIBUIT BEREA, realizat într-o diversitate de tipuri, este
destinat răcirii şi desfacerii berii, în restaurante, bufete, baruri, terase şi grădini de vară, patiserii,
plăcintării etc. De regulă aceste baruri sunt realizate sub forma unor construcţii autoportante, cu un blat din
tablă inoxidabilă, cu baterie pentru apă caldă şi rece, spălător pentru halbe şi un distribuitor de bere cu una
sau mai multe guri. Răcitorul de bere frigorific prevăzut cu agitator, este montat în corpul barului. În cazul
desfacerilor de bere la butoi nu trebuie să se neglijeze sonda „pentru bere”, tuburile pentru bioxidul de
carbon cu aparatura de control necesară şi instalaţiile pentru protecţia muncii. Astăzi, pe piaţa europeană
sunt adoptate soluţii tehnice cu o securitate perfectă.
BARUL-BUFET, este un utilaj folosit în unităţile mai mici pentru răcirea şi distribuirea berii la
pahar şi a altor băuturi alcoolice şi nealcoolice. În afara instalaţiilor specifice poate dispune şi de un bazin
cu gheaţă pentru răcit sticle.
BARUL MODULAT, utilaj multifuncţional folosit în cele mai diferite unităţi cuprinde: spaţiul
rece, spaţii de spălare, răcitor sticlă, conservator îngheţată, masă de lucru, vitrină de prezentare, mască bar
etc. Modulele sunt executate din panouri tipizate şi materiale adecvate (inox, material plastic, lemn
furniruit sau acoperit cu HDS); uşile de închidere cu garnitură magnetică.
MAŞINA PENTRU FABRICAT CUBURI DE GHEAŢĂ, este un utilaj special pentru
producerea din apă potabilă a cuburilor de gheaţă, folosite la răcirea sau pregătirea unor băuturi.
MAŞINA DE FABRICAT ŞI PORŢIONAT ÎNGHEŢATĂ, utilaj pentru fabricarea şi
distribuirea îngheţatei, este concepută cu unul sau mai multe tronsoane de lucru pentru distribuirea de
îngheţată, separat de fiecare sortiment sau asortate.
BANDA RULANTĂ, se utilizează în unităţile de autoservire pentru transpotul cănilor cu
inventarul utilizat, în oficiu (la spălătoare).
Utilajul poate fi liber, rezemat de pardoseală sau fixat în aceasta. Transportorul propriu zis, se
compune dintr-un angrenaj complex format dintr-un cap de acţionare cuplat la un electromotor, un cap de
întindere şi sistemul de acţionare al benzii sau plăcilor transportoare. Pentru a nu aluneca de pe bandă
obiectele transportate, de o parte şi alta a benzii, se montează laterale metalice sau din alte materiale care
au şi rol de protecţie.
TONETA, cu sau fără vitrină, serveşte pentru transportul, păstrarea, prezentarea şi vânzarea
diferitelor sortimente de preparate culinare şi produse de patiserie cofetărie, răcoritoare prin comerţul
stradal. În funcţie de destinaţie, toneta poate fi echipată cu poliţe sau vitrină de expunere, cuve din tablă
inoxidabilă, spaţiul de refrigerare poate avea un parasolar pliabil şi demontabil. Sarcina maximă de
transport este în jur de 160 kg iar volumul de depozitare între 0,2-0,5 mc.
Prezentarea făcută unor utilaje din spaţiile de servire nu exclude şi alte dotări ca: aparat pentru
răcit şi distribuit băuturi răcoritoare, boiler electric, aparat electric de fiert crenvuşti, aparat de preparat
sandvişuri, maşini automate de fabricat gogoşi, dozatoare pentru sifon, instalaţii de preparat, dozat şi servit
sucuri răcoritoare la pahar, automate comerci
ale cu monede, cântare, aparat pentru ionizarea aerului
DOTAREA CU INVENTAR DE SERVIRE ŞI PENTRU LUCRU
DOTAREA CU INVENTAR PENTRU SERVIRE, presupune asigurarea la nivelul categoriei de

încadrare a fiecărei unităţi,corespunzător sortimentului oferit la vânzare, a tot ceea ce este necesar, pentru
efectuarea corespunzătoare a serviciilor. Se au în vedere: vesela, sticlăria, tacâmurile, articolele de menaj
şi accesoriile de serviciu, lenjeria.
VESELA, cuprinde totalitatea vaselor utilizate la masă, recipiente de porţelan, faianţă, metal- ce
folosesc la păstrarea, transportul şi servirea preparatelor. În această grupă intră: platourile, tăvile, farfuriile,
ceştile, cănile, salatierele etc.
PLATOURILE
Servesc pentru preluarea de la secţie, transportul, prezentarea şi servirea preparatelor fără sos sau
cu sos, pot fi ovale, rotunde, dreptunghiulare, şi ovale alungite sau pescăreşti, cele dreptunghiulare se
folosesc mai frecvent în cofetării şi în secţiile de cofetării sau bufet rece pentru păstrarea sau expunerea
produselor specifice, mărirea platourilor este determinată de numărul porţiilor ce urmează a fi servite
precum şi din materialul din care sunt confecţionate.
TĂVILE servesc pentru preluarea de la secţii a băuturilor porţionate şi la pahar, cât şi pentru
transportul inventarului mărunt- ceşti, farfurioare, tacâmuri, presărători etc. – şi se pot confecţiona din
alpaca argintată, inox, aluminiu, materiale plastice, ultimele prezentând avantajul că sunt uşoare. Tăvile
speciale, mai ales cele din alpaca sau inox argintate, pot avea pe margine un decor deosebit şi cele mari,
turtite pentru a fi prinse cu ambele mâini.
Farfuriile se folosesc la servirea clienţilor cu diferite preparate sau suporturi. Sunt confecţionate în
mare parte din porţelan alb, glazurat şi decorat cu o bandă de culoare şi emblema. În unele unităţi cu
specific tradiţional, poate fi din ceramică sau faianţă, cu decor adecvat.
În dotarea unităţilor intră următoarele tipuri de farfurii: suport mare, cu diametrul de 26-34 cm;
adâncă cu diametrul de cca 24 cm; întinsă mare, cu diametrul de cca 24-28 cm; desert, cu diametrul de cca
21 cm; întinsă mică sau jour, cu diametrul de cca 16 cm; suport mic pentru unt, lămâie; cu diametrul de
cca 11-12 cm; pentru gem, cu diametrul de cca 8 cm; pentru oaspeţi (în formă de semilună), cu
dimensiunea de 17x8cm.
Utilitatea diferitelor tipuri de farfurii este indicată de însăşi denumirea lor cu următoarele
precizări: farfuria adâncă mare, poate fi utilizată pentru servirea unor ciorbe şi borşuri (mai ales atunci
când bucăţile de carne nu sunt dezosate), a unor specialităţi din paste făinoase (macaroane sau spaghete
milaneze), la servirea racilor, fulgilor de porumb etc, precum şi la pregătirea unor preparate la gheridon, în
salon; farfuria întinsă mare este întrebuinţată, de regulă, la servirea preparatelor de bază, a unor antreuri
sau gustări dacă porţiile respective sunt mai mari sau ca suport în lipsa farfuriilor suport, pentru
transportul şi prezentarea unor preparate sau obiecte de inventar; farfuria de desert se foloseşte şi la
servirea unor gustări, antreuri, salate, pâine; farfuria suport se utilizează pentru ceştile de supă dacă nu au
suport, cât şi la transportul şi prezenatarea unor preparate sau obiecte de inventar mărunt, inclusive la
prezentarea şi încasarea notei de plată; farfuria întinsă mică serveşte de regulă, ca farfurie pentru pâine în
unităţile care practică acest sistem, ca suport pentru pahare în baruri şi la servirea desertului în unităţi
modeste (cofetării, patiserii).
Salatierele pentru una, două şi patru porţii, de formă pătrată sau rotundă, lucrate de regulă, din
acelasi material ca şi farfuriile, se folosesc la montarea salatelor ce însoţesc preparatele de bază.
Ravierele, realizate din aceleaşi materiale ca şi farfuriile, au formă alungită ca o bărcuţă, fiind
destinate pentru montarea diferitelor gustări porţionate pentru o singura persone. În ultimul timp se
folosesc şi pentru porţionarea diferitelor sortimente specifice deoarece forma şi suprafaţa le asigură o
utilizare eficientă.
Ceştile se folosesc la servirea unor băuturi sau preparate lichide şi sunt confecţionate din acelaşi
material ca farfuriile, salatierele, ravierele. În dotarea restaurantelor, se întâlnesc următoarele tipuri: ceşti
de cafea, capacitate 100-125 ml; ceşti de ceai, capacitate 225-250 ml; ceşti pentru consomme (două
tortiţe), capacitate între 250-350 ml; ceşti pentru ciorbe cu sau fără toartă, capacitate 450-500 ml.
Fiecare tip de ceaşcă îşi are farfurioară suport, prevăzută pe fund cu o adâncitură corespunzătoare
ca mărime, diametrului bazei ceştii.
Cănile şi ceainicele, sunt confecţionate din alpaca argintată, oţel inoxidabil, porţelan şi ceramică;
capacitatea lor este între 50-1000 ml. Se cunosc mai multe tipuri utilizate pentru servirea cafelei
(cafetiere); servirea laptelui, servirea laptelui pasteurizat sau frişcă lichidă- capacitate 50-100 ml, servirea
ceaiului (ceainice). Atât cafetierele, laptierele cât şi ceainicele trebuie să fie prevăzute cu capace. În ultima
vreme, mai ales în activitatea de protocol , se folosesc cănile de tip “termos”.
Din inventarul de servire a alimentelor mai fac parte legumierele, supierele, sosierele, cocotierele
şi paharele pentru ouă, mustarierele, dozele pentru mujdei.
Sticlăria cuprinde totalitatea obiectelor din sticlă, semicristal şi cristal, destinate servirii şi
consumului băuturilor:
pahare , câni, carafe.
Paharele pot fi : pahare pentru aperitive (capacitate 75-150 ml), pahare pentru vin alb (100-
125ml), pahare pt vin roşu (125-150 ml), pahare pentru apă (150-175 ml), cupe şi flute pentru şampanie
(150-175 ml), pahare pentru coniac (capacitate minimă 300 ml), pahare sau căni pentru bere, pahare pentru
băuturi răcoritoare (250-400ml), căni sau carafe (125, 250,500 si 1000 ml), pahare pentru băuturi în
amestec.
Tacâmurile, cuprind totalitatea obiectelor din metal sau din metal în combinaţie cu alte
materiale, care servesc unei personae pentru a mânca. Unele din ele pot fi utilizate şi ca ustensile de lucru,
penru prepararea sau manipularea igienica a produselor.
Principalele tipuri de tacâmuri sunt:
Tacâmul mare -lingura mare, furculiţa mare şi cuţit mare.
Tacâmul pentru gustări (cuţit şi furculiţă intermediare ca dimensiune) – poate fi utilizat la mesele
pentru copii. Tacâmuri pentru desert (lingură, furculiţa şi cuţit) se întrebuinţează la consumarea
unor creme, supe, consomeuri,
servite la ceaşcă sau la unele gustări sub forma de cocteiluri, a salatelor de crudităţi precum şi a
deserturilor; furculiţa şi cuţitul pentru desert se utilizează la servirea dulciurilor de bucătărie, fructe şi
gustări servite în farfuria de desert.
Tacâmul pentru peşte, format din cuţit şi furculiţa se utilizează la preparatele din peşte, la
crustacee, batracieni etc, precum şi în cazul serviciului la gheridon, pentru filetarea sau porţionarea
diferitelor sortimernte de preparate din peşte.
Tacâmul pentru fructe (cuţit şi furculiţa pentru fructe); de dimensiuni mai mici decât tacâmul
pentru desert. Linguriţele: linguriţa de cafea, linguriţa de ceai, linguriţa pentru prăjituri, linguriţa
pentru îngheţată, linguriţă pentru
iaurt, linguriţa pentru băuturi răcoritoare sau mazagran folosită la servirea în pahare mari tip sondă a unor
băuturi ce au în compoziţie gheaţa, fructe, frişcă bătută etc.
Tacâmuri diverse: lingura pentru creme, supe, consommeuri, cuţit pentru unt, cuţit pentru caviar,
furculiţa pentru lămâie, furculiţa pentru stridii, furculiţa pentru sardele (prevăzută la mijloc cu câteva găuri
pentru scurgerea uleiului), furculiţa lungă, cu doi furcheţi (pentru servirea “la fondue”), tacâm pentru
melci (cleşte şi furculiţa), tacâm pentru raci (cuţit pentru raci-cu o gaura pentru a putea rupe cleştele
racului, furculiţă pentru raci).
Tacâmuri ajutătoare serviciului : tacâm pentru tranşat, tacâm pentru salată, cuţit pentru
brânzeturi, cuţit pentru pepene, cleşte sau lopăţică pentru prăjituri, lingura pentru sos, polonic (luş), tacâm
(cleştele), pentru sparanghel, cleşte pentru zahăr, cleşte sau lingură pentru gheaţă.
Pentru mai bună gospodărire a tacâmurilor se impun respectarea următoarelor reguli: tacâmurile
curate, neutilizate, se sortează pe tipuri în lădiţe sau sertare separate, legate câte 12 bucăţi, sau în coşuri şi
se păstrează la magazine. Deasemenea, la terminarea programului toate tacâmurile se ordonează la locul
lor.
Articole de menaj, accesorii de serviciu, diverse: serviciul de ulei-oţet (olivieră), râşnitele pentru
piper, suporturile de scobitori, numerele de masa şi bristolurile, vazele de flori, reşourile sau spirtierele,
căpăcelele (sunt utilizate pentru servirea diferitelor preparate la capac- ouă, caşcaval, creier etc), cupe
pentru îngheţată, frapiere pentru vin şi şampanie, fructiere, găletuşile pentru gheaţă, coşuleţe pentru vin,
coşuleţe pentru pâine, storcătorul de lămâie, filtru de cafea, suporturile pentru lumânări.
În dotarea restaurantelor se mai întâlnesc şi alte accesorii: suporturi pentru frapiere, suporturi
pentru fanioane, peria şi făraşul pentru firmituri, tigăi pentru flambat, planşete pentru decupat, zaharniţe,
resouri electice, suporturi pentru pahare, tasuri pentru bere, foarfecă pentru struguri, boluri pentru
clătitul degetelor, cleşte pentru porţionat îngheţată, cleşte pentru spart sau scos sâmburi., tăvi pentru
debarasat, termosuri, clopot pentru pateuri.
Lenjeria cuprinde totalitatea materialelor textile folosite de clienţi sau de către lucrătorii unităţii:
feţe de masă, naproane, şervete, ancăre, cârpe, perdele, draperii.
În gospodărirea lenjeriei se acordă, întotdeauna o atenţie deosebită aranjării ei în dulapuri sau
rafturi speciale. Piesele care sosesc, se pun întotdeauna dedesubtul stivei asigurându-se astfel rularea
tuturor materialelor din dotare.
ARANJAREA MESEI (MISE-EN-PLACE-UL)
Aranjarea meselor în salon presupune realizarea operaţiilor ce se efectuează înainte de

sosirea clienţilor pentru aducerea şi aşezarea obiectelor de servire pe mese, în vederea servirii şi
consumării preparatelor şi băuturilor.
Operaţii de bază:
aerisirea sălii
ştergerea prafului fixarea
meselor fixarea moltonului
aducerea feţelor de masă şi aşezarea pe mese (feţele de masă sunt aduse de la magazie pe palma şi
antebraţul stâng şi se întind pe masă prin prinderea cu ambele mâini a 2 colţuri – 1 şi 4 sau 2 şi 3)
aducerea farfuriilor şi aşezarea pe mese (Farfuriile curate, şterse, în seturi de cca 15 sunt preluate de la
oficiu şi se aduc în sala de servire pe braţul stâng, cu emblema unităţii îndreptată în faţă. Se aşează pe
masă la o distanţa faţă de blatul mesei de 1-2 cm. distanţa dintre 2 farfurii să fie de cca 30-40 cm.)
aducerea tacâmurilor şi aşezarea pe mese (Tacâmurile se aduc de la oficiu pe tăvi, farfurie sau
înfăşurate în ancăr, în mâna stângă. Pentru o persoană se aşează pe blatul mesei maximum 9 tacâmuri,
câte 3 de fiecare parte a farfuriei.)
aducerea şi aşezarea pe mese a paharelor (Paharele se transportă de la oficiu în salon cu ajutorul tăvii
sau pe farfurie. Se aşează în faţa farfuriei, după tacâmurile pentru desert, în număr de maximum 4
pentru o persoană, în următoarea ordine: în faţa emblemei farfuriei paharul pentru apă, în dreapta lui,
paharul pentru vin roşu, apoi paharul pentru vin alb şi în final paharul pentru aperitiv, care va fi aşezat
în dreptul cuţitului cel mai îndepărtat de farfurie.)
aducerea şervetelor sau şerveţelelor şi aşezarea pe masă
aducerea altor obiecte de servire şi aşezarea pe mese

REALIZAREA MISE-EN-PLACE-ULUI
Numărul obiectelor de inventar care se aşează pe masă înainte de sosirea consumatorilor diferă în funcţie
de:
tipul mesei: mic dejun; dejun; cină; banchet.
numărul preparatelor şi al băuturilor ce vor fi servite.
În funcţie de numărul obiectelor de inventar, există două tipuri de mise en place -uri:
aranjarea meselor simple: se aşează un număr redus de obiecte de inventar, urmând să se completeze la
comandarea meniului a la carte;
aranjarea meselor complete: se aşează un număr mare de obiecte de servire, conform meniului
comandat . Se folosesc următoarele obiecte de inventar:
0 farfurie suport;
1 tacâmuri;
2 pahare;
3 veselă;
4 şervet sub formă de plic;
5 vază de flori;
6 obiecte de inventar mărunt;
7 plăcuţa cu numărul mesei.
Aceste obiecte de inventar se aşează pe masă, conform regulilor cunoscute.
Mise-en place-ul la prânz sau cină, pentru un meniu comandat
distanţă de 2 – 3 cm de la marginea mesei;

număr de masă;
farfurie suport;
farfurie mijlocie întinsă (de desertm, aici prevăzută pentru o gustare rece);
cuţit mare (pentru preparatul de bază);
cuţit pentru peşte;
cuţit pentru gustare;
furculiţă mare;
furculiţă pentru peşte;
furculiţă pentru gustare;
cuţit pentru desert;
furculiţă pentru desert;
linguriţă;
pahar pentru apă:
pahar pentru vin roşu;
pahar pentru vin alb;
pahar pentru aperitive;
farfurie întinsă mică;
şervet;
olivieră;
loc pentru salatieră
Activitatea nr. 1
Denumirea modulului şi orice alte referenţe administrative: Bazele restauraţiei

Unitatea de competenţă: Pregătirea sălii de servire
Competenţe specifice: Crearea ambientului pentru primirea consumatorilor
0 Denumirea activităţii: Caracterizarea unităţilor de alimentaţie
 Timpul alocat efectuării activităţii: 15 minute
 Obiectivul activităţii: să caracterizeze unităţile de alimentaţie existente în
România (prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişa de
documentare nr. 1)
Numele elevului:
LUCRU ÎN ECHIPE
1. Realizaţi caracterizarea unităţilor de alimentaţie publică din România.
Formaţi echipe de cate trei elevi. Fiecare echipă va alege o unitate de alimentaţie publică din judeţul Suceava pe care o va
caracteriza. Fiecare echipă îşi alege un raportor care va prezenta tema realizată.
Fişa de lucru nr. 1
Menţionaţi modul în care sunt împărţite spaţiile într-o unitate de alimentaţie.
aA mliume
ednn netia
iţat aj
e
iiţ
Activitatea 2
 Denumirea modulului şi orice alte referenţe administrative: Bazele restauraţiei

 Unitatea de competenţă: Pregătirea sălii de servire
Competenţe specifice: Crearea ambientului pentru primirea consumatorilor
Denumirea activităţii: Dotarea cu mobilier a sălii de servire
Timpul alocat efectuării activităţii: 20minute
Obiectivul activităţii: să identifice elementele de mobilier existente în sala de servire (prezenta activitate se va
desfăşura având la bază fişa de documentare nr. 3)
LUCRU INDIVIDUAL
Elemente
de
mobilier
Enumeraţi elementele care intră în dotarea sălii de servire,
Dotarea sălii
de servire
Inventar de servire
Utilaje pentru servire
Echipamente şi ustensile de bucătărie
I. Încercuiţi varianta corectă:

1.Maşina de tocat carnea este:
a. un utilaj termic;
b. un utilaj pentru prelucrarea primară a materiilor prime;
c. o ustensilă de bucătărie;
d. un vas de gătit.
2.Patiseria este:
a. o unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza;
b. o unitate cu caracter distractiv;
c. o unitate ce poate avea profil de plăcintărie, simigerie,
covrigărie; d. o formă a restaurantului cu specific.
3.Care din următoarele unităţi de alimentaţie sunt încadrate în categoria restaurantelor cu specific:
a. restaurantul vânătoresc şi cel zahana;
b. restaurantul familial sau pensiunea;
c. restaurantul dietetic şi vânătoresc;
d. crama şi restaurantul cu specific local şi naţional.
Notaţi cu A dacă enunţul este adevărat şi cu F dacă enunţul este fals:

0 Snack barul oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare.
1 Braseria îmbină activitatea de servire a cafelei cu cea recreativă.
2 Restaurantul zahana este o unitate gastronomică specializată în care se desfac exclusiv preparate culinare realizate
din lapte.
3 Friteuza este un utilaj termic folosit la bucătărie.
4 Rotisorul este un echipament folosit pentru obţinerea preparatelor de cofetărie şi patiserie.
III. Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători:

a. ....................... se utilizează pentru servirea preparatelor lichide.
Unităţile de alimentaţie publică se clasifică pe .................. .
c. ..................... este o formă a restaurantului ............................, amplasată de regulă la subsolul sau demisolul
vechilor clădiri.
Activitate suplimentară "Trusa cu unelte"
Denumirea activităţii: ”Cine ştie caştigă”

Denumirea modulului: Bazele restauraţiei
0 Unitatea de competenţă: Pregătirea sălii de servire
 Competenţe specifice: Crearea ambientului pentru primirea
consumatorilor
 Timpul alocat efectuării activităţii: 45 min
 Obiectivul activităţii: consolidarea cunoştinţelor cu privire la
dotarea şi amenajarea sălii de servire
Activitatea 3
Având la bază fişele de documentare nr. 1, 2, 3, 4, 5, solicitaţi elevilor să pregătească seturi de

întrebări din materia studiată (amenajarea sălii de servire, mobilier existent în sala de servire,
realizarea mise-en-place-ului), la care să răspundă echipa adversă.
Variante:
Întrebări la care grupurile răspund pe rând. Cele la care un grup nu ştie să răspundă, trec la grupul
următor.
Întrebări individuale (două puncte dacă elevul răspunde singur, un punct dacă se consultă cu alţi
membri ai grupului),
Întrebări pentru grupuri – se pot primi întrebări suplimentare de la echipa adversă.(dacă răspund
corect li se acordă dublul punctelor, dacă nu, pierd un punct),
Întrebări dificile la început şi a căror dificultate scade pe parcurs (dar scade şi numărul de puncte
acordate)
Activitatea 4
Denumirea activităţii: Aranjarea meselor în salonul de servire

Denumirea modulului şi orice alte referenţe administrative: Bazele
restauraţiei
Unitatea de competenţă: Pregătirea sălii de servire
Competenţe specifice: Efectuarea mise-en-place-ului
Timpul alocat efectuării activităţii: 20 minute
Obiectivul activităţii: să identifice modalitatea de realizare a mise-en-place-ului
Numele elevului:
Data
LUCRU INDIVIDUAL
În fişa de documentare nr. 5 sunt prezentate principalele momente în realizarea mise-en-

place-ului în salonul de servire. Pe baza acestei fişe, descrieţi fiecare din momentele prezentate în
funcţie de modalitatea de realizare a lor.
Aşezarea pe mese a
feţelor de masă
Aşezarea pe mese a
farfuriilor
Aşezarea pe mese a
tacâmurilor
Aşezarea pe mese a
paharelor
LECŢIE RECAPITULATIVĂ
Realizarea mise-en-place-ului în sala de servire
Metoda cubului
Modulul I: Bazele restauraţiei
Unitatea de învăţare: Efectuarea mise-en-place-ului
În orele de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre realizarea mise-en-place-ului se

poate utiliza cu succes metoda cubului. Elevii vor fi împărţiţi în grupe eterogene, fiecare primind câte
un cub pe feţele căruia vor fi trecute activităţile: descrie, compară, asociază, analizează, argumentează
şi aplică.
Elevii, sub îndrumarea conducătorului de grup, prezintă cunoştinţele teoretice referitoare la
tema abordată – Descrieţi operaţia de aducere şi aşezare pe mese a tacâmurilor. Cei care întâmpină
dificultăţi sunt ajutaţi de ceilalţi membrii ai grupului şi pot apela la schemele recapitulative întocmite
anterior la lecţii.
După ce prima activitate s-a încheiat, conducătorul grupului ridică mâna şi profesorul îi
prezintă a doua faţă a cubului: compară. Elevii găsesc mai multe asemănări şi deosebiri între diferitele
aspecte ale temei discutate – Comparaţi modalitatea de aranjare a mesei pentru mic dejun şi
modalitatea de aranjare a mesei pentru cină.
Profesorul prezintă în continuare a 3-a sarcină – Asociaţi obiectele de inventar specifice
realizării unui mise-en-place complet.
După ce s-a încheiat şi această activitate, profesorul arată a 4-a faţă a cubului – Analizaţi
operaţiile de realizare a mise-en-place-ului în sala de servire..
A 5-a faţă a cubului prezentată de profesor – Argumentaţi utilitatea folosirii fiecărui obiect de
inventar întâlnit în sala de servire.
Urmează etapa în care cunoştinţele teoretice recapitulative sunt aplicate în practică prin
rezolvarea unor exerciţii, în mod individual – Aplicaţi cunoştinţele teoretice în practică, realizând un
mise-en-place pentru un meniu comandat.
Test de evaluare
Realizarea mise-en-place-ului în sala de servire
Încercuiţi varianta corectă. 0,5p

1.Prin mise-en-place se înţelege:
a.aranjarea meselor; c. Efectuarea unor operaţiuni suplimentare;
b.dotarea cu mobilier; d. aranjarea tacâmurilor şi veselei pe masă.
2.Adevărat sau fals? 1,5p
a. Pentru efectuarea mise-en-place-ului numărul de farfurii preluate de la oficiu nu va depăşi 20.
b. Feţele de masă se transportă în salon pe antebraţul stâng sau pe cărucior.
c. Farfuria de pâine şi cuţitul se aşează în faţa farfuriei suport.
3. Asociaţi termenii din cele 2 coloane, dacă între ei există o legătură. 1,25p
Coloana A Coloana B
Echipamente existente în unităţile de alimentaţie Definiţii
publică
1.gheridon a.are formă paralelipipedică sau rotundă şi
2.ravieră foloseşte la încălzirea farfuriilor
3.consolă b.masă utilizată pentru serviciul în faţa clientului
4.loverator c.pahar pentru ouă
5.cocotieră d.farfurie ce are forma unei bărcuţe
e.bufet de salon
4. Care sunt obiectele pe care trebuie să le aibă chelnerul asupra lui? 1,25p
5. Enumeraţi 7 obiecte care fac parte din inventarul de servire. 1,50p
Enumeraţi, în ordinea derulării lor, operaţiile de aranjare a meselor în salonul de servire. 1,50p
Descrieţi operaţia de aducere şi aranjare pe masă a tacâmurilor. 1,50p
Răspunsuri la fişe de lucru şi teste de evaluare

Spaţii pentru primire şi servire: Intrarea, Grupuri sanitare, Garderoba, Salonul
Spaţii pentru producţie şi anexe: Bucătăria, Secţia bar serviciu, Oficiul, Vestiare şi grupuri sanitare pentru
personal

Vitrine de prezentare
Cărucioare
Loverator
Conservatorul răcitor
Instalaţia de răcit şi distribuit
bere Barul bufet
Barul modulat
Maşina pentru fabricat cuburi de gheaţă
Maşina de fabricat şi porţionat
îngheţată Platouri
Tăvi
Farfurii
Salatiere
Raviere
Ceşti, căni
Sosiere
Cocotiere
Legumiere
Muştariere
Oliviere
Pahare
Tacâmuri
Fişă de lucru nr. 3

1 – b; 2 – c; 3 – d
F,F,F,A,F
a – bolul, b – categorii; c – cramă; cu specific
Fişa de lucru nr.4
Nr.1 paharul de apa minerală (plată)
Test de evaluare
1–d
2–A,A,F
1 – b; 2 – d; 3 – e; 4 – a; 5 – c
carneţel, pix, brichetă, instrument de desfăcut sticlele, etc.
veselă, plastouri, farfurii, pahare, tăvi, salatiere, raviere, ceşti, tacâmuri, etc.
0 aerisirea sălii, ştergerea prafului, fixarea meselor, fixarea moltonului, aducerea feţelor de masă şi aşezarea pe
mese, aducerea farfuriilor şi aşezarea pe mese, aducerea tacâmurilor şi aşezarea pe mese, aducerea şi aşezarea pe mese a
paharelor, aducerea şervetelor sau şerveţelelor şi aşezarea pe masă, aducerea altor obiecte de servire şi aşezarea pe mese
Tacâmurile se aduc de la oficiu pe tăvi, farfurie sau înfăşurate în ancăr, în mâna stângă. Pentru o persoană se aşează pe
blatul mesei maximum 9 tacâmuri, câte 3 de fiecare parte a farfuriei.
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 3: CALITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
ÎN UNITĂŢILE DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
Fişa de documentare FACTORII CALITĂŢII

nr.1
Calitatea produselor este determinată şi influenţată de o serie de factori:

principali, adică cei care acţionează în procesul de producţie sau secundari care acţionează în
sfera circulaţiei mărfurilor (producător-comerţ-consumator).
Schematic cele două categorii de factori se prezintă:
Factorii calităţii care: - acţionează în producţie (principali sau determinanţi);
0 cercetarea şi proiectarea
1 materia primă şi materialele
2 procesul tehnologic: utilaje, faze si organizare
3 calificarea personalului
4 motivarea personalului
5 managementul calităţii
6 standardele, normele
influenţează calitatea în comerţ, turism:
0.0 ambalarea
0.1 transportul
0.2 păstrarea
Înainte de a trata principalii factori ai calităţii trebuie prezentate legătura dintre cele două
concepte care se întrepătrund, dar nu se confundă:
Calitatea producţiei cuprinde întregul proces începând cu concepţia – proiectarea, calitatea
materiei prime şi a materialelor auxiliare şi funcţional ale utilajelor, nivelul tehnologiei,
calificarea şi experienţa personalului, organizarea.
Calitatea produselor reprezintă gradul sau măsura în care s-a materializat calitatea producţiei
în nivelul tehnic, economic şi social al produsului finit.
Au un rol important în asigurarea calităţii produselor pentru ca proprietăţile lor se

transfera într-o mare măsură în valorile principale caracterizate de calităţile produsului finit.
(calitatea fainii -> calitatea pâini).
De regulă, aprecierile asupra calităţii produselor finite încep cu indicarea naturii materiei
prime.
Materia primă: aceasta trebuie sa îndeplinească condiţii ca:
să corespundă prevederilor din documentaţie;
să nu fie recepţionate fără a fi atestate de certificate de calitate;
aprovizionarea să se facă prin selecţia furnizorilor;
livrarea materiei prime sa se facă sub un control riguros;
depozitarea corespunzătoare până la procesare (mai ales la produsele alimentare, materiile
prime sunt perisabile);
să fie utilizate raţional şi numai după ce s-a hotărât: acceptarea - materii prime
corespunzătoare tuturor exigenţelor; acceptarea cu rezerve - materia primă preluată cu
precauţiuni şi controlată în totalitate;
suspendare – materia primă va fi prelucrată experimental, pentru ca unele din
caracteristicile sale nu sunt prevăzute în specificare; înlăturarea – materia primă nu
corespunde specificărilor.
Procesul tehnologic de obţinere a produselor:
Ele trebuie astfel organizate încât să permită valorificarea la maxim a posibilităţilor
transformarea a materiei prime în produselor de calitate, cu proprietăţi superioare.
Pentru atingerea acestui obiectiv trebuie îndeplinite trei condiţii şi anume: calitatea
utilajului, organizarea fluxului tehnologic şi calitatea personalului.
MATERIILE PRIME ŞI MATERIALELE

APRECIEREA ORGANOLEPTICĂ A CALITĂŢII FĂINII
Ca şi în cazul altor produse aprecierea organoleptică a făinii permite o primă evaluare a

calităţii. Inclusiv a stării de prospeţime şi a modificărilor care au avut loc în timpul păstrării.
Procesele de degradare care s–au putut desfăşura în grâu, înainte de măcinare, produc modificări
importante ale caracteristicilor organoleptice ale făinii.
DETERMINAREA ASPECTULUI ŞI CULORII. Culoarea făinii este caracteristică
tipului, ca urmare examinarea ei permite o primă evaluare a gradului de extracţie. Relaţia dintre
tipul făinii şi coloarea sa este atât de strânsă, încât sortimentul principal se defineşte prin
denumirile: făină albă, semialbă şi neagră.
DETERMINAREA MIROSULUI.Făina fiind un prodis sub formă de pulbere, cu
suprafaţa totală exterioară a particulelor foarte mare, are capacitatea de a fixa substanţele străine
şi de a împrumuta mirosurile acestora.
Examinarea mirosului făinii se poate realiza direct asupra probei prin încălzirea acesteia
în palmă, în scopul favorizării eleberării substanţelor volatile.
O examinare mai precisă a mirosului se face prin încălzirea în apă. Pentru aceasta se
întroduce într–un pahar cca 10 g făină , peste care se toarnă apă încălzită la 60 0C - 700C , se
acoperă vasul cu o sticlă de ceas, se lasă în repaus 3– 4 min şi se agită. După depunerea făinii, se
descoperă vasul şi se miroase, inclusiv după eliminarea lichidului.
GUSTUL FĂINII. Se poate modifica ca urmare a desfăşurării unor procese de degradare
în timpul păstrării. Gustul poate evolua spre amar, acru sau dulce. Făina obţinută din grâu
încolţit are gustul dulce mai pronunţat.
Pentru determinarea gustului, cca 1 g de făină se mestecă, urmărindu–se identificarea
iricăror nuanţe de gust străin, nespecific. Totodată se identifică şi prezenţa unor impurităţi
minerale, ca pământul şi nisipul, prin scrâşnetul care apare la masticarea produsului.
Caracteristicile standardizate de aspect, culoare, miros, gust ale făinii sunt prezentate în
tabelul următor:
APRECIEREA ORGANOLEPTICĂ A CALITĂŢII PASTELOR
FĂINOASE.
Pentru efectuarea examenului organoleptic, proba se întinde cu grijă pe o suprafaţă

netedă şi trebuie urmărite caracteristicile ce urmează:
☻aspectul;
☻culoarea;
☻mirosul şi gustul.
Aspectul. Pastele făinoase de calitate superioară prezintă suprafaţă netedă, fără asperităţi,
fără urme de făină nefrământată, deformări, sfărâmături, spărturi, fără puncte negre sau brune la
suprafaţă, au dimensiuni standard, sunt uniforme şi nu prezintă corpuri străine, indiferent de
natura lor.
Se consideră deformate şi pastele făinoase nesudate pe linia de îmbinare sau macaroanele
şi spaghetele încovoiate, la care săgeata depăşeşte 1-1,5 cm, în funcţie de sortiment.
Sfărâmăturile reprezintă fragmente de 10-30 mm la pastele lungi, de 10-20 mm, la cele
medii şi toate fragmentele mai mari de 5 mm, pentru cele scurte.
În ruptură, pastele făinoase prezintă aspect sticlos, translucid sau mat în funcţie de
sortiment.
Culoarea. Este uniformă pe toată sprafaţa şi variază da la alb gălbuie cu nuanţe
corespunzătoare sortimentului şi adaosurilor folosite.
Mirosul şi gustul. Se examinează direct asupra pastelor făinoase ca atare sau după
fierberea lor timp de 10-30 min. Mirosul şi gustul trebuie să fie caracteristice. Se examinează
prezenţa defectelor provocate de făina utilizată, de păstrarea lor prea îndelungată sau în condiţii
improprii. O atenţie deosebită trebuie acordată identificării prezenţei mirosurilor de împrumut
( substanţe chimice, petroliere etc.).
În cazul în care loturile de paste făinoase prezintă defecte ca: abateri dimensionale,
deformări, sfărîmături sau spărturi se procedează la determinarea lor cantitativă.
APRECIEREA ORGANOLEPTICĂ A CALITĂŢII
PRODUSELOR DE PANIFICAŢIE
Viteza procesului de învechire, care impune desfacerea rapidă a

produselor de panificaţie, face ca recepţia cantitativă şi calitativă la unităţile de comercializare să
fie foarte operative. În aceste condiţii, examinarea organoleptică, datorită uşurinţei şi a rapidităţii
cu care se efectuează, capătă o importanţă deosebită.
Examinarea organoleptică pentru stabilirea calităţii produselor de panificaţie, în cele mai
multe cazuri, se dovedeşte suficientă.
Aspectul exterior. Se examinează: forma, volumul, aspectul, prezenţa crăpăturilor, a
zbârciturilor, a lipiturilor, prezenţa semnelor de îmbolnăvire şi culoare.
Abaterile de la forma normală . Umflăturile, strangulările, volumul mic în raport cu
masa, aplatizările, sunt însoţite şi de defecte ale miezului sau de abateri ale celorlalte proprietăţi
organoleptice.
Prezenţa crăpăturilor şi a lipiturilor reprezintă defecte importante ale pâinii. Ele
favorizează mucegăirea sau alte forme de îmbolnăvire şi afectează „ utilizarea cu plăcere” mai
ales în unităţile de alimentaţie publică dar şi în gospodăriile populaţiei. Standardele de calitate
actuale nu consideră crăpăturile şi lipiturile ca defecte, prezenţa lor fiind admisă.
Culoarea trebuie să fie tipică sortimentului, rumenă, de la galben auriu pînă la brun
roşcat şi ideal ar fi să fie uniformă pe toată suprafaţa. Coaja arsă sau palidă constitue alte defecte
ale produselor, care se datorează nerespectării regimului termic la cocere. Aspectul albicios este
cauzat şi de conţinutul redus de zahăr al aluatului, care nu permite îmbrumarea neenzimatică.
Aspectul în secţiune. Se examinează vizual uniformitatea miezului, forma şi fineţea
porilor, dacă miezul este desprins ori nu de coajă sau prezintă goluri mari, dacă prezintă straturi
compacte şi dacă culoarea este tipică sortimentului, dacă prezintă impurităţi sau urme de făină.
Consistenţa miezului se apreciază printr o apăsare cu degetul într un loc, observând dacă
acesta revine la forma iniţială (urma degetului trebuie să dispară). Se mai observă dacă miezul
este sfărâmicios, neelastic sau dacă la rupere se întinde în fire subţiri argintii.
Mirosul se apreciază prin secţionarea produsului, presarea de câteva ori şi mirosirea
imediată. Se constată prezenţa unor defecte ca: mirosul acru, de rînced, de mucegai sau altul
împrumutat, inclusiv de la făina avariată.
Pentru aprecierea gustului, se degustă o porţiune din produs (miez şi coajă) şi se
analizează specificul gustului şi prezenţa unor defecte: gust străin, acru, amar, prea sărat sau
eventual scrâşnet între dinţi, datorat prezenţei impurităţilor naturale (pământ, nisip, etc.).
În cazul unor semne de îmbolnăvire constatate prin examinarea aspectului exterior,
interior sau al mirosului, nu se mai efectuează examinarea gustului.
APRECIEREA CALITĂŢII OUĂLOR
Metodele de verificare a prospeţimii oului constă în:

examinarea exterioară la lumină cu ajutorul ovoscopului;
proba în soluţie de sare;
proba prin spargere şi examinare a conţinutului şi mirosului;
proba prin fierbere.
Oul proaspăt are coaja curată, mată, poroasă. Oul vechi introdus în apă sărată rămâne la
suprafaţa apei în poziţie orizontală. O altă verificare a prospeţimii oului constă în spargerea lui şi
aşezarea conţinutului într-o farfurie,
caz în care trebuie să se observe cele trei straturi ale albuşului, iar gălbenuşul trebuie să îşi
păstreze forma sferică globulară în poziţie centrală, iar mirosul să fie plăcut.
CARACTERISTICILE DE CALITATE ALE

OULUI
OUĂ
CARACTERISTICI
Foarte proaspete Proaspete
Aspectul cojii Nevătămată, curată, de fomă normală, uscată
Imobilă şi cu înălţimea de max 5 mobilă şi cu înălţimea de max 9 mm
Camera de aer
mm
Albuş Clar, translucid Translucid
Gălbenuş Uşor vizibil, sferic, uşor mobil,
după răsucire revine în poziţie Vizibil, uşor aplatizat, mobil
centrală.
Miros şi gust Caracteristice oului proaspăt, fără miros şi gust străin sau alterat.
LAPTELUI
LAPTELE este un aliment cu valoare biologică mare, deosebit de importantă în

alimentaţia omului, indiferent de vârstă.Datorită substanţelor nutritive pe care le conţine, laptele
asigură dezvoltarea normală a organismului tînăr în primele luni de viaţă.
Pentru stabilirea calităţii laptelui prezintă importanţă caracteristicile organoleptice:
aspectul, culoarea, consistenţa, mirosul şi gustul.
Aspectul
Se urmăreşte prin trecerea laptelui dintr-un vas în altul: laptele normalizat trebuie să se
prezinte sub forma unui lichid omogen, fără impurităţi vizibile şi fără sedimente.
Culoarea
Se examinează într-un cilindru de sticlă incoloră la lumina zilei. Laptele are coloarea
albă, cu nuanţă uşor gălbuie, uniformă în toată masa. Laptele smântînit are culoarea albă, cu
nuanţă uşor albăstruie.
Consistenţa
Se observă scurgerea laptelui. Un produs de calitate este fuid şi nu formează la scurgere
un şuvoi gros
continuu.
Mirosul şi gustul
Gustul se apreciază la temperatura camerei, iar mirosul se stabileşte asupra unei probe de
lapte încălzit la 50-60oC. Un lapte normal prezintă un miros şi gust plăcut, dulceag, caracteristic
laptelui, fără gust şi miros străin. Laptele pasteurizat prezintă uneori un uşor gust fiert.
CĂRNII.
În circuitul comercial, verificarea calităţii cărnii se face prin examen organoleptic.

Prin examinarea organoleptică trebuie să se constate dacă sacrificarea, formarea carcaselor şi
tranşarea s-au făcut corespunzător, astfel încât carnea să corespundă normelor sanitar-veterinară.
Pentru aprecierea calităţii cărnii şi a stării de prospeţime se examinează: aspectul exterior,
mirosul, consistenţa, mirosul şi aspectul grăsimii, aspectul măduvei oaselor şi al bulionului..
Examinarea mirosului se face în straturile superficiale ale cărnii, în secţiuni proaspăt
efectuate în ţesutul muscular, în special în straturile profunde, în imediata apropiere a oaselor.
Examinarea mirosului se face şi prin proba fierberii care se efectuează în felul irmător: o
cantitate de 150 g de carne cu ţesut gras şi conjunctiv, din straturile superficiale şi profunde,
tăiată bucăţi, se fierbe ămpreună cu trei părţi de apă. Determinarea mirosului se efectuează de
câteva ori în timpul încălzirii şi la fierbere.
Examinarea măduvei oaselor se face după secţionarea transversală a osului, asupra
măduvei dislocate din canalul medular.
Examinarea bulionului se obţine prin fierberea timp de 30 minm a unei cantităţi de 100-
150g carne, tăiată în bucăţi, într-un volum de apă, de trei ori mai mari decât al probei. La lichidul
obţinut se examinează, după sedimentare, transparenţa, culoarea, gustul, şi aspectul grăsimii.
Carnea de bună calitate, de prospeţime corespunzătoare, trebuie să prezinte
caracteristicile organoleptice din tabelul următor.
Evoluţia
Carne zvântată şi
Caracteristica Carne congelată Carne decongelată caracteristicilor pe
refrigerată
măsura alterării
1 2 3 4 5
Aspectul exterior Peliculă uscată la Bloc compact, Suprafaţă umedă, Pelicula exterioară se
suprafaţă; secţiunea acoperit uneori cu secţiune umezeşte, se acoperă
umedă; tendoane un strat subţire de umedă,eliminare parţial cu mucus
lucioase, elastice şi cristale fine. relativ uşoară de suc lipicios; tendoanele
tari; ţesutul conjunctiv opalescent la se înmoaie, îşi pierd
este alb, sidefiu apăsarea cu degetul; luciu.
elastic; carnea ţesutul conjunctiv
refrigerată dă, la fără luciu, cu
atingere senzaţia de elasticitate micşorată.
rece, fără a se lipi
Evoluţia
Carne zvântată şi
Caracteristica Carne congelată Carne decongelată caracteristicilor pe
refrigerată
măsura alterării
1 2 3 4 5
Culoare La suprafaţă, roză La suprafaţă Roză pănă la roşu La suprafaţă capătă
până la roşie; normală, de multe închis la suprafaţă; nuanţă de cenuşiu
caracteristică speciei ori mai închisă; la tesutul conjunctiv de sau verzui; în
în secţiune. locul de atingere culoare roşiatică;secţiune se
cu un cuţit apare o sucul opalescent decolorează sau
pată de culoare roşiatic. capătă culoare
roşie vie. cenuşiu verzuie.
Consistenţa Fermă şi elastică la Tare, prin lovire Elasticitate Elasticitatea scade,
suprafaţă şi în cu un obiect durmicşorată;urmele urmele de apăsare
secţiune; urmele de rezultă un sunet formate prin apăsare dispar foarte greu.
apăsare revin repede; clar. cu degetul revin mai
sucul se obţine greu şi greu şi uneori
este limpede. incomplet
Mirosul Plăcut, caracteristic Fără miros Caracteristic speciei Miros acid de carne
speciei neaerisită care treptat
evoluează spre
putred.
Aspectul grăsimii Consistenţă tare, Consistenţă uşor Devine mată, capătă
Porc Alb roză, senzaşie de culoare micşorată, la nivel o coloraţie cenuşie.
unsuros la frecare caracteristică intrafascicular de
Vită Alb gălbuie speciei culoare roşiatică.
Bivol Albă, tare. Se sfărîmî
prin frecare
Oaie, capră Albă, sfărâmicioasă
Aspectul măduvei Umple în întregime Uşor deslipită de Consistenţa
canalul medular, canalul medular; micşorată, umple din
elastică, lucioasă, consistenţă ce în ce mai puţin
culoare de la roz micşorată; nuanţă canalul medular,
gălbui la galben roşiatică. capătă o coloraţie
cenuşiu, în funcţie de cenuşie.
vîrsta animalului.
Aspectul Limpede, la suprafaţă Uşor tulbure; mirosul Devine tulbure, cu
bulionului. plutesc steluţe de şi gustul mai puţin miros neplăcut.
grăsime cu miros şi pronunţate.
gust plăcute.
CARACTERISTICILE SENZORIALE LA LEGUME
Determinarea caracteristicilor senzoriale la legume are la bază determinarea indicilor de calitate cu ajutorul
simţurilor (văz, miros, gust, tactil).
Denumire Imagine
Caracteristici
1. 2. 3.
1. aspect proaspăt, întregi, neramificaţi;

2. curaţi, fără pământ, nisip sau orice alte corpuri străine;
Morcovi 3. fără defecte cauzate de boli sau dăunători;
4. fără umiditate exterioară anormală, şi suficienţi de zvântaţi
după uscare;
5. cu frunzele tăiate la 1-2 cm deasuppra coletului;
6. fără tijă florală;
1. rădăcini tari, nelemnificate, cu aspect proaspăt, întregi, fără

ramificaţii secundare;
2. curat;
Pătrunjel 3. fără defecte cauzate de boli sau dăunători;
0 zvîntate;
1 fără început de lujer floral;
cu frunzele retezate la 1-2 cm deasuppra coletului;
0 rădăcină întreagă, proaspătă;

1 fără defecte cauzate de boli sau dăunători;
2 curată ( la ţelina spălată);
3 fără goluri ale pulpei;
4 fără crăpături;
5 fără umiditate exterioară anormală şi suficient de zvântată
Ţelină după spălare( la ţelina spălată);
7. fără tijă florală;
8. fără gust şi miros străin
Denumire Imagine Caracteristici
1. 2. 3.
1. tare, nelemnificat, nevestejit;

2. curaţi, fără pământ, nisip sau orice alte corpuri străine;
Hrean 3. fără stricăciuni produse de insecte, boli, fiind excluse
exemplarele alterate, mucegăite;
4. fără umiditate exterioară anormală;
5. fără gust şi miros străin
1. bulbi întregi;
2. curaţi;
3. sănătoşi, fără atacuri de insecte sau boli;
Ceapă 4. fără vătămări produse de frig;
5. suficient de uscaţi în stadiu de utilizare prevăzut;
7. fără gust şi miros străin;
8. cu tulpina falsă de max 5 cm lungime.
1. bulbi (căpăţâni tari);

2. curaţi;
Usturoi 3. fără urme de mucegai, zvântaţi, ajunşi la maturitate;
4. nu se admit bulbi vătămaţi de ger sau de soare;
5. fără gust sau miros străin.
1. aspect proaspăt, întreagă, complet formată, îndesată (la varza

2. timpurie îndesarea nu este obligatorie), necrăpată, nepornită în
vegetaţie;
3. sănptoasă ( fără atac de insecte sau alţi paraziţi şi fără boli);
4. fără urme de lovituri sau deteriorări;
Varză albă
5. fără leziuni produse de ger;
7. curată;
Denumire Imagine
Caracteristici

2. proaspătă, întreagă;
3. sănătoasă;
Conopidă 4. curată(fără urme de îngrăşăminte);
5. fără gust sau miros străin;
6. inflorescenţa trebuie să fie protejată de 4-6 frunze.
1. cotorul trebuie să fie tăiat sub ultima frunză;

2. căpăţîni întregi, proaspete;
3. sănătoase;
4. curată(fără urme de pămînt sau nisip aderent, de îngrăşăminte);
Salat 5. fără început de formare a tulpinii florale;
ă
6. fără vătămări produse de ger sau grindină;
9. cu primele frunze exterioare îngălbenite sau depreciate
înlăturate.
1. trebuie să fie întregi, proaspete;
2. sănătoase, fără pete, fără lovituri;
Pătlăgele roşii 3. fără vătămări provocate de ger sau arsuri de soare;
4. curate (fără urme de pămînt)

2. vinetele trebuie să fie proaspete, întregi, ferme;
3. sănătoase ;
4. curate;
Pătlăgele vinete 5. suficient de dezvoltate, fără a prezenta însă pulpă fibroasă sau
lemnoasă şi fără a avea seminţe supradezvoltate.
1. tuberculi întregi, sănătoşi, curaţi, neăncolţiţi, nedegeraţi;

3. fără defecte interne;
4. fără reziduri de substanţe chimice;fără umiditate exterioară
Cartofi anormală şi suficient de zvântate după o eventuală spălare;
6. nu se admit exemplare atinse de putregai sau alterări.
Denumire Imagine
Caracteristici
1. întregi, proaspete;
2. sănătoase, fără pete şi leziuni,cauzate de boli şi alţi dăunători;
3. fără corpuri străine;
4. fără umiditate exterioară excesivă şi suficient de zvântate după
Ciuperci o eventuală spălare;
6. cu partea terminală a piciorului tăiată sau netăiată;
7. nu se admit exemplare atinse de putregai sau alterări.
CARACTERISTICILE SENZORIALE ALE FRUCTELOR
Determinarea caracteristicilor senzoriale la fructe are la bază determinarea indicilor de

calitate cu ajutorul simţurilor (văz, miros, gust, tactil).
1. întregi;
2. sănătoase (se exclud în toate cazurile
fructele atacate de boli);
3. curate ( lipsite în mod practic de substanţe
Mere străine);
6. trebuie culese cu mâna când ajung la
mărimea şi la un grad de maturitate specific
solului;
1. întregi;
2. sănătoase ( se exclud în toate cazurile
fructele atacate de boli);
3. curate ( lipsite în mod practic de substanţe
Pere străine);
6. trebuie culese cu mîna cînd ajung la un grad
de maturare specific soiului;
1. întregi, proaspete, tari;

2. sănătoase ( neatacate de dăunători sau
paraziţi);
3. curate;
Vişine 6. cu codiţă;
7. fară defecte cauzate de grindină, arsuri,
crăpături,sau lovituri;
8. vişinele destinate prelucrării industriale
trebuie să corespundă condiţiilor de mai sus,
cu precizarea că se admit vişine fără codiţă,
dar la începutu de zemuire.
Denumire Imagine
Caracteristici
1. 2. 3.
1. întregi (nevătămate), proaspete (dar
nespălate);
2. sănătoase, fără atac de boli sau insecte;
3. curate;
4. prevăzute cu caliciu şi codiţă;
Căpşuni 5. fără umiditate exterioară anormală;
7. trebuie culese cu foarte mare grijă, cu mina
şi să aibă o dezvoltare completă şi
normală;grad de maturitate şi coloraţia
trebuie să permită transportul, manipularea
şi păstrarea pînă în momentul utilizării.
1. întregi;
2. sănătoase ( nu sunt admise fructe atinse de
putregai sau care prezintă alterări, fără
vătămări, veştejiri sau degradări provocate
de îngheţ);
3. curate;
Citrice 4. fără umiditate exterioară anormală;
6. cu o dezvoltare şi coloraţie corespunzătoare
speciei respective şi soiului;
7. gradul de maturare trebuie să permită
transportul, manipularea şi păstrarea pînă în
momentul utilizării.
ACTIVITĂŢI PENTRU ELEVI

Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de câte 5-6 elevi şi vor realiza un miniproiect.
Titlul proiectului:
IMPLICAŢIILE CALITĂŢII
PREPARATELOR CULINARE ASUPRA
SĂNĂTĂŢII CONSUMATORILOR
Scopul:
Elaborarea şi aplicarea unui chestionar care vizează gradul de satisfacţie a clienţilor
privind calitatea preparatelor culinare şi de cofetărie patiserie oferite de unităţile de
alimentaţie publică;
Realizarea unui pliant de conştientizare a consumatorilor de importanţa calităţii preparatelor
culinare şi de cofetărie-patiserie.
Elevii vor realiza chestionarul folosind un editor de texte şi vor salva chestionarul pdf;
Elevii vor realiza pliantul în Microsoft Word sau Corel apoi vor lista pliantul creat.
Termenele proiectului:
Acumularea de materiale informative pentru definirea şi stabilirea clară a
caracteristicilor de calitate pentru fiecare grupă de preparate culinare –
saptamâna 3
Elaborarea unui chestionar pentru culegerea informaţiilor de la diverse categorii
de consumatori – saptamâna 3
Stabilirea caracteristicilor segmentului de consumatori cărora li se va aplica
chestionarul – săptămâna 4
Aplicarea chestionarului – săptămâna 4
Prelucrarea informaţiilor obţinute în urma aplicarii chestionarului– săptămâna 4, 5
Structurarea şi clasificarea informaţiilor adunate prin toate canalele de informare
disponibile– săptămâna 5
Colectarea şi selectarea de imagini care să sprijine conţinutul informativ al pliantului–
săptămâna 5
Stabilirea machetei broşurii privind gruparea şi modul de prezentare a informaţiilor–
săptămâna 6
Punerea în discuţie şi analizarea formatului machetei pliantului – săptămâna 6
Realizarea pliantului – săptămâna 6
Prezentarea pliantului elaborate unei clase paralele – săptămâna 7
Distribuirea pliantului in unităţile de efectuarea a practicii– săptămâna 7.
Activităţi de pregătire
Manuale
Modele de chestionare
Fişe de lucru
Rezultatele aplicării chestionarului
Pagini de internet.
Unitate de competenţă: Calitatea produselor şi serviciilor în unităţile de

alimentaţie publică.
Data: ……………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de caracteristicile de
calitate a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
I. Realizaţi analiza organoleptică a făinii din următoarele categorii: făină albă,
făină semialbă şi făină neagră.(pentru reuşita activităţii se va desfăşura pe grupe de elevi, fiecare grupă
urmând să lucreze cu făină provenită de la producători diferiţi. La final fiecare grupă de elevi va desemna
cîte un leader de grupă care va prezenta la sfârşit rezultatele cercetării)
În urma analizei organoleptice date obţinute se vor sintetiza într-un tablou care va avea umătoarea formă:
Sortimentul făinii
Făină albă Făină semialbă Făină neagră
Caracteristica
Date obs. de Date din fişa Date obs. Date din fişa Date obs. de Date din fişa
elev documentare de elev documentare elev documentare
Culoare, aspect
Miros
Gust
II. După completarea tabelului cu datele rezultate în urma analizei organoleptice

realizaţi o analiză comparativă între caracteristicile constatate de dumneavoastră şi cele prezentate în fişa
de documentare. În final prezentaţi concluzia extrăsă în faţa clasei.

Data: ……………………
I. Pentru rezolvarea acestei teme va vom reda in continuare un model posibil de utilizat restul cerinţelor
rezolvându-se similar.
Sortimentul făinii
Făină albă Făină semialbă Făină neagră
Caracteristica
Date obs. de Date din fişa Date obs. Date din fişa Date obs. de Date din fişa
elev documentare de elev documentare elev documentare
Culoare
alb Alb gălbuie,
gălbuie cu cu nuanţă
o uşoară slab cenuşie
Culoare, aspect
nuanţă şi urme
cenuşie cu vizibile de
urme de tărîţe
tărîţe
II.
Dacă realizăm o analiză a elor două coloane nu observăm foarte multe diferenţe ci doar în ceea ce priveşte
cantitatea de tărâţe din componenţa făinii şi care se pot observa cu ochiul liber.
Unitate de competenţă: Calitatea produselor şi serviciilor

în unităţile de alimentaţie publică.
Data: ……………………
caracteristicile de calitate a materiilor prime utilizate în
alimentaţie.
I. Realizaţi analiza organoleptică a mai multor tipuri de paste făinoase
(pentru
reuşita activităţii se va desfăşura pe grupe de elevi, fiecare grupă urmând
să lucreze cu paste făinoase provenită de la producători diferiţi. La final
fiecare grupă de elevi va desemna cîte un leader de grupă care va
prezenta la sfârşit rezultatele cercetării)
În urma analizei organoleptice date obţinute se vor sintetiza într-un tablou care va avea umătoarea
formă:
Sortimentul de paste făinoase

Caracteristica .......................... ...................... ..............................
Date obs. de elev Date obs. de elev Date obs. de elev
Culoare, aspect
Miros
Gust
După finalizarea analizei organoleptice realizaţi un clasament al pastelor făinoase

analizate în funcţie de modul în care respectă caracteristicile de calitate prezente în fişa de
documentare.

Data: ……………………
caracteristicile de calitate a materiilor prime utilizate în
alimentaţie.
I.Realizaţi analiza organoleptică a mai multor tipuri de paste făinoase
Caracteristica Sortimentul de paste făinoase

Tip 1 Tip 2 Tip 3
Date obs. de elev Date obs. de elev Date obs. de elev
galben auriu brun roşcat

Culoare, aspect galben auriu
Miros specific produsului Miros specific produsului

Miros Miros specific produsului
Nu prezintă gust acru sau amar sau Nu prezintă gust acru, amar
Nu prezintă gust acru, amar cu
Gust urme de impurităţi sau urme de impurităţi, dar
uşoare urme de impurităţi.
cu un uşor gust sărat.
Din analiza datelor din tabel se poaterealiza următorul clasament: pastele tip 1, pastele tip
2 şi pastele tip 3 . Acest clasament se datoraeză faptului că în ceea ce priveşte gustul la pastele de
tip 1 nu apare nici o modificare a caracteristicilor spre deosebire de celelalte două categorii de
paste. Dacă am realiza o analiză a pastelor de tip 2 şi de tip 3 în ceea ce priveşte gustul putem
obseva faptul că la pastele de tip 2 apare un uşor gust sărat iar la pastele de tip 3 apar uşoare
urme de impurităţi, motiv pentru care a determinat situarea pastelor de tipul 3 pe ultimul loc al
clasamentului în ceea ce priveşte caracteristicile de calitate.

Data: ……………………
Timp alocat: trei zile
caracteristicile de calitate a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
I. Realizaţi analiza organoleptică a pâinii obţinută din făină de grâu luând în considerare
următoarele condiţii:
activitatea se va desfăşura în grupe a câte trei-cinci elevi;
activitatea se va desfăşura pe parcursul a trei zile;
mostrele de produs supuse analizei vor fi prelevate din pâinea provenită de la acelaşi
producător dar din categorii diferite (pâine albă, pâine semialbă, pâine neagră);
mostrele de produs pe care se realizează observarea vor fi păstrate în perioada cercetării în
aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate.
la sfârţitul perioadei de analizat rezultatele obţinute vor fi prezentate de fiecare grupă în
parte şi comparate între ele încercând să se scoată în evidenţă care categorie de produs
îşi păstrează mai bine proprietăţile organoleptice un anumit interval de timp.

Data: ……………………
Timp alocat: trei zile
I. Realizaţi analiza organoleptică a pâinii obţinută din făină de grâu .
Modul de rezolvare a sarcinilor de lucru este similar celui prezentat la rezolvarea problemelor propuse în
fişele de lucru 9-10.

Data: ……………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de caracteristicile
de calitate a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
I. Apreciaţi calitatea ouălor provenite de la găini şi încadraţi-le în una dn cele
două categorii utilizând tabelul următor (activitatea de lucru se poate desfăşura
atât individual cât şi pe grup de lucru):
CARACTERISTICILE DE CALITATE ALE

OULUI
CARACTERISTICI Tipul oului indus de

CARACTERISTICI URMĂRITE ÎNREGISTRATE caracteristica urmărită.
Aspectul cojii
Albuş
Gălbenuş
Miros şi gust
NOTĂ ! La tipul oului indus de caracteristica urmărită se va preciza una din următoarele variante: ouă
foarte proaspete sau ouă proaspete.

Data: ……………………

Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de caracteristicile de calitate a materiilor prime
utilizate în alimentaţie.
I. Apreciaţi calitatea ouălor provenite de la găini şi încadraţi-le în una dn cele două categorii utilizând
tabelul următor (activitatea de lucru se poate desfăşura atât individual cât şi pe grup de lucru)
fişele de lucru 9-10

Data: ……………………
I. Realizaţi analiza organoleptică a cărnii provenite de la porc şi vită. Precizăm faptul că analiza
organoleptică se doreşte a se realiza în trei zile consecutive, iar datele obţinute vor fi trecute într-un
tablou asemănător celui de mai jos:
Carne zvântată şi Evoluţia

refrigerată caracteristicilor pe
Carne congelată Carne decongelată
Caracteristica măsura alterării
-
porc vită porc vită porc vită porc vită
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Aspectul exterior
Culoare
Consistenţa
Mirosul
Aspectul grăsimii
Aspectul măduvei
Aspectul bulionului.
NOTĂ ! La sfârşitul perioadei de observare vor fi prezentate în faţa clasei de către fiecare grupă
caracteristicile observate şi evoluţia lor pe parcursul a celor trei zile.

Data: ……………………
Realizaţi analiza organoleptică a cărnii provenite

de la porc şi vită.
fişele de lucru 9-10 cu precizarea faptului că observarea caracteristicilor vizează un orizont de timp de trei zile.

Data: ……………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de caracteristicile de calitate
a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
I. Realizaţi analiza fructelor prezentate în imaginile de mai jos, comparaţi caracteristicile
acestora cu caracteristicile prevăzute în fişa de documentare nr.12 şi treceţi rezultatele în ultima coloană a
tabelului (coloana nr. 4).
Denumire Rezultatele
legume Caracteristici comparării
Imagine
observate din
imagine
1. 2. 3. 4.
Mere
Pere
Denumire Caracteristici Rezultatele

Imagine
legume observate din comparării
imagine
1. 2. 3. 4.
Vişine
Căpşuni
Cit rice

Data: ……………………
Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de caracteristicile de calitate
a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
I. Realizaţi analiza fructelor prezentate în imaginile de mai jos, comparaţi caracteristicile
acestora cu caracteristicile prevăzute în fişa de documentare nr.13 şi treceţi rezultatele în
ultima coloană a tabelului (coloana nr. 4).
Imagine Rezultatele comparării

Denumire
Caracteristici observate din
legume
imagine
1. 2. 3. 4.
-întregi; Caracteristicile identificate
- sunt uşor pătate ca urmare a în imagini nu se suprapun în
faptului că au fost atacate de totalitate celor prezentate în
dăunători; fişa de documentare
-fără umiditate exterioară diferenţele apărând la
anormală; caracteristica menţionată la
-din imagine rezultă faptul că au punctul 2. În ceea ce
fost culese la momentul potrivit priveşte aprecierea gustului
Mere deoarece prezintă un grad de şi a mirosului cesta nu se
maturitate şi o mărime specifice poate efectua utilizând
soiului . imaginea, însă datele pot fi
consemnate în tabel dacă
aceaste caracteristici sunt
apreciate.
În mod similar se procedează cu toate celelalte tipuri de fructe propuse pentru analiză.
Similar se realizează rezolvarea sarcinilor de lucru propuse în fişa de lucru nr.15
Unitate de competenţă: Calitatea produselor şi serviciilor în unităţile de alimentaţie publică.
Data: ……………………
caracteristicile de calitate a materiilor prime utilizate în alimentaţie.
Prezenta activitate se va desfăşura având la bază Fişa de documentare nr.
12
I. Realizaţi analiza legumelor prezentate în imaginile de mai jos, comparaţi

caracteristicile acestora cu caracteristicile prevăzute în fişa de
documentare nr.11 şi treceţi rezultatele în ultima coloană a tabelului (coloana nr. 4).
Denumire
Imagine
legume Caracteristici Rezultatele comparării
1. 2. 3. 4.
Morcovi
Pătrunjel
Ţelină
Hrean
Ceapă
Varză albă
Salată
Pătlăgele roşii
Pătlăgele vinete
Cartofi
Ciuperci
Modul II
Organizarea activităţii unităţilor de alimentaţie şi turism
2.Unitatea / unităţile de competenţe / rezultate ale învăţării la care se referă modulul
Unităţi de competenţe Competenţe specifice

Potenţialul turistic Informează clienţii despre obiectivele turistice naturale
Informează clienţii despre obiectivele turistice antropice
Informează clienţii despre oferta turistică locală
Baza tehnico-materială în turism şi alimentaţie publică Utilizează baza tehnico-materială a unităţilor de cazare
Utilizează baza tehnico-materială a unităţilor de
alimentaţie publică
Ergonomie în unităţile hoteliere şi de alimentaţie publică Reduce solicitările fizice
Reduce solicitările ortostatice
Reduce solicitările neuro-psihice
Aha
...să cunoască:
0 Elementele potenţialului turistic;

 Baza tehnico-materială în turism şi alimentaţie publică;
 Principiile ergonomice;
 Necesitatea valorificării durabile a obiectivelor turistice; 

Importanţa existenţei elementelor bazei tehnico-materiale;
0 Importanţa aplicării principiilor ergonomice;
...să poată:
 Informa clienţii despre: obiectivele turistice naturale, obiectivele turistice
antropice,oferta locală;
 Utiliza baza tehnico-materială a unităţilor de cazare şi de alimentaţie publică; 
Reduce solicitările fizice, ortostatice şi neuro-psihice.
UNITATEA DE COMPETENŢĂ NR. 1: POTENŢIALUL
TURISTIC
CADRU TEORETIC PRIVIND TURISMUL ŞI POTENŢIALUL

TURISTIC
România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiple dovezi ale unei istorii
şi culturi milenare, ca şi prin construcţiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat
potenţial turistic valorificat într-o oarecare măsură.
La începutul acestei lucrări, se impune clarificarea conţinutului unei terminologii şi a
unor principii de regionare turistică în concordanţă cu specificul activităţilor turistice şi cu
realităţile potenţialului din România.
Turistul poate fi oricare om ce se deplasează de la domiciliu spre unul sau mai multe
locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoaşterea, realizarea de activităţi, altele
decât cele pe care le îndeplineşte în mod curent. Deci o sferă a noţiunii foarte largă care s-a
extins treptat pe măsura amplificării scopurilor ce determină deplasarea, situaţii favorizate de
multiplicarea dorinţelor şi necesităţilor, de sporirea veniturilor, de creşterea nivelului de
pregătire culturală, de accentuarea stresului într-o societate din ce în ce mai complexă. În sfera
acestei noţiuni în prezent se regăsesc atât drumeţul ce străbate potecile muntelui una sau mai
multe zile, excursionistul ce foloseşte mijloace auto, motociclete sau biciclete pentru a parcurge
trasee în locurile şi punctele care îl interesează, vizitatorul unor muzee, cetăţi, grădini botanice
din propria localitate dar şi din afară, cât şi participantul la acţiuni de vânătoare, pescuit, nataţie,
sporturi de iarnă, conferinţe, în afara localităţii de reşedinţă, la tratamentul balnear, la
manifestări folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje, etc.
Deci, o multiplicare a sensului acordat acestei noţiuni (simplul călător în afara localităţii
de domiciliu pentru un interval de timp minim condiţionat şi de o cazare în afara acesteia)
acceptate la mijloculul secolului XX, la o situaţia nouă, a prezentului în care s-a amplificat
înţelegerea acestei noţiuni în mai multe direcţii:
spaţială (de la vizitarea unor locuri interesante în propriul oraş sau recreere, distracţie în pădurea
limitrofă, la cunoaşterea unor elemente din mediul natural, cultură, etc. dintr-o ţară situată la
mari depărtări);
temporară (de la câteva zile la mai multe săptămâni);
motivaţie (de la clasica excursie sau întrunire de afaceri, la acţiuni complexe însoţite şi de
momente de destindere sau divertisment);
nivelul de satisfacere a scopului (este dependent de volumul bugetului alocat pentru a realiza
acest
act).
În acest sens în structura acestei noţiuni se includ acţiuni ce par în mare măsură a fi
diferite (drumeţie, călătorie, vizitare, recreere, destindere, balneoterapie, participare) dar care
pentru toţi cei care le efectuează există comun cel puţin trei lucruri- deplasarea, durata şi
realizarea altor activităţi în afara preocupărilor de servici sau a unor cerinţe administrative şi
gospodăreşti.
Evoluţia preocupărilor turistului român s-a diversificat treptat. Astfel, până în 1960
turistul era drumeţul montan, vizitatorul ocazional al unor locuri inedite din natură, muzee, cetăţi
medievale şi în mică măsură călătorii în străinătate.La ele participau dominant tineri şi o parte
restrânsă a populaţiei ce dispunea de venituri. Între 1960 şi 1990, câmpul preocupărilor s-a
mărit, pe prim plan situându-se drumeţiile, excursiile la final de săptămână, activităţile balneare
şi chiar călătoriile în ţările sistemului socialist. Turiştii erau din toate categoriile socio-
profesionale şi de vârstă cu diferenţierea predominării persoanelor până în 50 de ani la
deplasările lungi şi a celor care soliciatu efort şi a vârstnicilor la excursii, balneoterapie etc. Deci
era un turism de masă, cu colective largi antrenate în acţiuni de ONT, BTT sau de către
organizaţii sindicale, pioneri, pensionari etc. Se adaugă în plan secund şi forme de turism
individual în week-end şi mai ales în drumeţii pe munte.
După revoluţie se menţin ca prioritare drumeţiile, se afirmă puternic călătoriile în statele
din vestul şi sudul Europei şi chiar în America şi Asia, dar se micşorează excursiile în fostele
state socialiste, slăbeşte mult participările la activităţile balneo-climaterice şi se dezvoltă forme
noi precum întrunirile de afaceri, politice, ştiinţifice, pelerinajele, etc. Resursele financiare
reduse pentru o mare parte din populaţie au condus la micşorarea numărului celor care participă
la efectuarea unor activităţi de turism în afara localităţii de domiciliu, aceştia limitându-se la
puncte de agrement, recreere, vizitare în cadrul acestora (parcuri, lacuri, muzee, păduri).
Treptat forma de "turism de masă" pentru excursii în ţară slăbeşte foarte mult. Se
păstrează însă activă doar în excursiile din diferite ţări pentru care agenţiile de turism oferă
programe cât se poate de ieftine şi tot mai mult depărtate de un turism civilizat (trasee extrem de
lungi-uneori şi cu rulaj în timpul nopţii, pe care sunt înşirate oraşe cu interval de vizitare de
câteva ore, cazări la depărtare de centrul localităţii şi cu condiţii de cazare relativ bune, lipsa sau
o prezentare necorespunzătoare a informaţiilor de natură turistică pe parcurs). În schimb s-au
diversificat formele de turism alternativ care implică familia sau grupuri restrânse de prieteni şi
care preferă să-şi organizeze programe după gustul şi puterea economică a fiecăruia.
În afară de week-end, recreere, tratament balnear în concedii se dezvoltă forma de
agroturism valorificată cu orice prilej (mai ales în concedii vara şi la sărbătorile de iarnă, paşte)
datorită a doi factori (servicii tot mai bune şi cadrul natural deosebit) apoi turismul de
"pelerinaj" la mânăstiri sau biserici prilejuite de diferite sărbători (Sf.Andrei în Dobrogea,
Patriarhie de Sf.Dumitru, Mitropolia din Iaşi de Sf.Paraschiva), excursii individuale în
străinătate pentru odihnă şi vizită în diverse staţiuni climaterice sau oraşe etc.
Turism este cuvântul utilizat cel mai frecvent. El exprimă o activitate complexă care
presupune deplasarea, staţionarea de la câteva ore la mai multe zile şi realizarea într-o localitate,
pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna, tratamente balneare,
instrucţia specifică, manifestări ştiinţifice sau de afaceri. Deci, el exclude prestarea de servicii şi
activităţi pe care turistul le desfăşoară cotidian prin meserie, calificare etc (exemplu un
constructor care ridică o casă în altă localitate, vânzătorii de diverse bunuri, un lucrător navetist
într-o policlinică balneară sau unitate comercială, bancară). El reprezintă un proces social
complex cu puternice implicaţii economice iar în ultimul timp şi de protejare şi conservare a
mediului. Implică cel puţin trei direcţii distincte care se interferează spaţial, temporal şi ca scop.
Prima se referă la deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumită durată
în vederea satisfacerii unor cerinţe în timpul călătoriei.
Exploatarea condiţiilor de mediu implică însă şi îndeplinirea unui minim de cerinţe în
concordanţă cu normele ecologice. Trebuie astfel asigurată protejarea nu numai a elementelor
naturale şi social-culturale care pot reprezenta interesul turiştilor dar şi ansamblul mediului în
care aceştia sunt prezenţi în timp. Aceasta are referinţă nu numai la comportamentul celor care
vin ci şi la autohtoni. Aceştia în graba unui profit imediat pot produce (prin diverse construcţii,
amplasarea de unităţi economice poluante, defrişari, depozitarea gunoaielor, etc.) daune de
multe ori ireparabile în sistemul natural sau pot conduce la condiţii de disconfort atât pentru
localnici cât şi pentru vizitatori. De aici necesitatea ca turismul să capete un caracter ecologic
bazat atât pe reglementări dar şi pe o educaţie adecvată şi cu caracter de masă.
Termenul de turism provine din termenul englezesc To Tour-a călători, a colinda, având
deci semnificaţia de excursie. Termenul are semnificaţii asemănătoare şi în franceză (TOUR),
greacă (TOURNOS) şi ebraică (TUR). Poate fi, de mai multe tipuri în funcţie de criteriile alese
-durată (turism de Week-end - recreere la sfârşit de săptămână; turism pentru un număr de zile
variabil de la 2-3 zile la două-trei săptămâni -sejur;
-specificul activităţii (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism cultural, turism
cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinism, turism pentru sporturi de iarnă,
turism piscicol)
-destinaţie (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant),
-forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei organizaţii sau
asociaţii de profil; turism colectiv).
-spaţiu pe care se desfăşoară (turism regional, naţional, turism internaţional).
Realizarea activităţilor turistice este în concordanţă cu elementele ce condiţionează interesul dar
şi de amenajările şi serviciile necesare înfăptuirii lor.
TERMINOLOGIE SPECIFICĂ
PATRIMONIUL TURISTIC (oferta turistică) a unui teritoriu geografic (judeţ, staţiune)
este compus din:
A- Potenţialul turistic
1- natural
2- antropic
B- Infrastructură (generală şi turistică);
B- Baza tehnico-materială a turismului.
POTENŢIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI

Elementele naturale sau antropice- resurse sau atracţii turistice- reprezintă materia primă pentru activităţile
turistice.
Potenţialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor de atracţie aparţinând cadrului natural
sau antropic, valorificat prin intermediul amenajărilor turistice şi care generează fluxuri turistice cu arii de
provenienţă interne şi internaţionale ce se deplasează către arii de destinaţie unde consumă într-o manieră turistică
produsele turistice, rezultate dintr-un potenţial şi amenajarea acestuia.
Definiţie după Nicolae Ceanga
A1.Potenţialul turistic natural- reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin
componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv caracteristici modificate sau
amenajări ale acestora.
A2.Potenţialul antropic- reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de
vedere cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări umane considerate ca având
valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism.
INFRASTRUCTURA
Aceasta caracterizează gradul de dezvoltare şi este menită să asigure funcţionarea normală a unor sectoare
importante ale societăţii moderne, fiind indispensabilă pentru industria hotelieră şi turistică. Ea este de două feluri:
0 infrastructura generală;
1 infrastructura turistică.
Infrastructura generală:
0.0 Reţeaua de transport comunicaţii;
0.1 Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică şi termică);
0.2 Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală);
0.3 Reţeaua comercială şi prestări servicii;
0.4 Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.
Infrastructura turistică:
0.0 Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi;
1 Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive;
2 Căi de comunicaţie.
C. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI.
Este reprezentată de totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor
şi obiectivelor sale economico-sociale. Cuprind:
1.Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile);
2.Structuri pentru servirea mesei (restaurante, autoservire);
3.Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri);
4.Structuri tratament balnear;
5.Structuri de transport turistic
STRUCTURA POTENŢIALULUI TURISTIC NATURAL

Potenţialul turistic natural- reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin
componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv caracteristici modificate sau
amenajări ale acestora.
FACTORI NATURALI DE CURA : bioclimat, ape

minerale, namoluri si lacuri terapeutice, mofete,
saline,plante medicinale.
FAUNAFond cinegetic (vînat cu pǎr şi pene); fond

piscicol; specii faunistice ocrotite; rezervaţii
ştiinţifice.
VEGETAŢIATipuri de pǎduri; florǎ specificǎ, plante
ierboase; curiozitǎţi floristice; pǎduri de
interes social.
NATURAL POTENTIAL
TURISTIC
HIDROGRAFIA
Ape freatice, ape minerale, râuri, lacuri naturale (inclusiv
terapeutice) şi antropice; Marea Neagrǎ şi Delta Dunǎrii
CLIMA
Temperatura aerului şi a apei; precipitaţii lichide; stratul
de zǎpadǎ; durata de strǎlucire a soarelui, tip de climat.
NATURA OCROTITA
Parcuri naţionale, Monumente, Rezervaţii naturale
RELIEF ŞI GEOLOGIE
Trepte şi forme de relief; peisaj geomorfologic; forme
FORMELE DE TURISM SPECIFICEbizaredeCOMPONENTELORreliefşistructurigeologice;POTENŢIALULUImonumentealeTURISTIC
naturii. NATURAL
Factori naturali de cură - constituie elementele esenţiale pentru practicarea turismului

balnear
Relieful- se constituie atât ca atracţie turistică de sine stătătoare, cât şi ca suport pentru
alte elemente de potenţial (hidrografie, floră, faună)
-formele de turism practicate sunt: drumeţia, alpinismul, odihnă şi recreere,
speoturism.
Clima- constituie o condiţie de bază pentru practicarea unor forme de turism:
sporturi de iarnă
cură heliomarină
climatoterapia
Hidrografia- favorizează practicarea turismului de sfârşit de săptămână, de pescuit, de
cură heliomarină, de practicarea sporturilor nautice, de tratament balnear.
Vegetaţia- prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere, agrement,
ştiinţific.
Fauna- favorizează practicarea turismului de vânătoare, de pescuit sportiv, ştiinţific, de
cunoaştere.
Natura ocrotită- reprezintă baza pentru turismul profesional, stiinţific şi de cunoaştere.
PREZENTAREA POTENŢIALUL NATURAL
Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurānd totodată şi
substratul pentru o varietate de forme de turism.
Relieful - prin varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, cāmpii, deltă, Romānia se situează
printre cele mai frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei.
Munţii Carpaţi reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul ţării.
Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpaţii au cāteva particularităţi care īi deosebesc de ceilalţi munţi ai Europei
(Alpi, Pirinei, Tatra):
diversitatea peisagistică – asociată structurilor geologice şi alternanţei tipurilor de relief: peisaje alpine (Făgăraş,
Retezat, Rodnei, Parāng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa, Mehedinţi, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra
Craiului), chei şi defilee (Bicazului, Olteţului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);
accesibilitate – datorită poziţiei centrale, configuraţiei, numeroa- selor văi şi defilee, dar şi datorită altitudinii mai
reduse;
potenţialul speologic bogat: peste 10000 de peşteri (care situează Romānia pe locul 3 īn Europa), dintre care unele
au o valoare ştiinţifică exceptională;
complexitate – varietatea formelor de relief, o bogată reţea hidrografică, fond cinegetic, domeniu schiabil, aşezări
umane.
Zona dealurilor subcarpatice şi a podişurilor este deosebit de interesantă prin bogaţia şi varietatea
resurselor balneare. Īn Romānia există factori naturali de cură, de o mare diversitate (ape minerale şi termale, lacuri
terapeutice nămoluri terapeutice, emanaţii de gaze terapeutice de tipul mofetelor, saline, aeroionizarea predominant
negativă), īn peste 200 de localităţi, situānd Romānia pe unul din primele locuri īn Europa.
Zona de cāmpie nu prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi īn interes turistic prin arealul forestier,
fondul cinegetic şi piscicol, resursele balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale).
Litoralul (cu 245 km de plajă) se deosebeşte de oferta altor ţări printr-o serie de caracteristici:
orientarea spre est şi sud-est;
coborārea īn mare cu o pantă lină;
calitatea nisipului;
lăţimea plajei.
Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din Romānia şi una dintre marile
atracţii ale ţării datorită unicităţii ei īn zona europeană. Cele mai importante atracţii ale Deltei sunt:
plajele īntinse īn zona litorală (Sulina, Petrişor);
dunele de nisip (Caraorman, Sărăturile);
vegetaţia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Cărorman, zăvoaie de plută şi sălcii uriaşe, stufărişuri, specii
rare), cuprinzānd peste 1150 de specii de plante;
fauna piscicolă şi ornitolgică (peste 300 de specii de păsări şi circa 150 de specii de peşti);
fond cinegetic şi piscicol.
Hidrografia cuprinde o vastă reţea de rāuri, numeroase lacuri de diferite tipuri (glaciar, carstic, vulcanic,
de baraj natural) şi o mare varietate de ape subterane.
Clima contribuie prin valorile de temperatură, regimul eolian şi pluviometric, gradul de nebulozitate la
crearea ambianţei favorabile călătoriilor, dar constituie şi un motiv special de deplasare prin calitatea de factor de
cură (climat excitant-solicitant īn zonele de litoral, sedativ īn zonele de deal şi podiş, tonic-stimulent īn zonele
montane).
Vegetaţia constituie componenta esenţială pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru organizarea de parcuri
naturale ca destinaţii de vacanţă. Trebuie totodată menţionate şi plantele medicinale care constituie un factor natural
de cură (fitoterapia) foarte apreciat.
Fauna – Romānia dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o īnsemnătate cinegetică deosebită
(ursul brun, cerbul, rāsul, cocoşul de munte, raţa sălbatică). Bogaţia faunei şi fondul cinegetic deosebit prezintă
interes pentru turismul de vānătoare şi pescuit sportiv, dar şi pentru turismul ştiinţifi
FACTORI NATURALI DE TRATAMENT
Medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valenţe, paralel cu dezvoltarea social-
economică a ţării noastre şi cu creşterea şi modernizarea bazei materiale ăentru curele în
staşiunile balneo-climaterice.
România, datorită aşezării geografice şi structurii geologice complexe a scoarţei pământului, dispune de o
mare bogăţie de factori naturali de cură;
diferite tipuri de bioclimat,
ape minerale,
mofete (emanaţii naturale de gaze terapeutice),
nămoluri,
lacuri terapeutice – răspândite cu generozitate pe aproape întreaga suprafaţă a ţării, în diferite zone
climatice.
Pe teritoriul ţării noastre există aproape toate tipurile de ape cunoscute – oligominerale, alcaline, alcalino-
teroase, clorurate-sodice, iodurate, sulfatate, feruginoase, arsenicale, sulfuroase, carbogazoase, radioactive, etc – cu
o foarte mare varietate în privinţa compozitiei chimice, a gradului de mineralizare şi a temperaurii lor.
Ţara noastră dispune, de asemenea, de tipuri variate de climat, în raport cu unităţile geografice şi cu
altitudinea, acestea determinand aparitia diverselor forme de bioclimat
climat litoral- bioclimat solicitant de mare,
de dealuri si coline – bioclimat sedativ de crutare,
de munţi – bioclimat tonic stimulent .
Se cunoaşte că o serie de factori naturali de cură au fost utilizaţi pentru tratament cu aprope două milenii în
urmă, dovezi materiale atestând că romanii au folosit ape minerale de la Băile Herculane în scopuri terapeutice. În
decursul timpului, descoperirea de ape mineraleşi nămoluri a creat premisele apariţiei unor stabilimente balneare, la
început mai rudimentare, care începând din sec. XVIII şi XIX s-au dezvoltat treptat.
Ţara noastră dispune astăzi de peste 160 de staţiuni şi localităţi cu factori curativi naturali. În multe dintre
ele, destinate tratamentului cu factori naturali, s-au construit unităţi moderne de tipul hotelurilor de cură şi a
complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare, masă şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri (ex.
Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile Tuşnad, Covasna, Căciulata, Amara, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic,
etc.).
FACTORII NATURALI DE CURĂ - CLIMA
Clima: -reprezintă totalitatea fenomenelor meteorologice ce caracterizează starea medie a

atmosferei într-un anumit loc şi pe o anumită perioadă de ani. Teritoriului României îi corespund
patru sectoare climatice principale:
Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-vestică a ţării (Câmpia Tisei, dealurile Banatului şi Pod.
Transilvaniei).
0 Sectorul cu climă continental-moderată din jumătatea sud-estică a ţării (Subcarpaţii, Câmpia Română, Pod.
Moldovei şi Dobrogea).
1 Sectorul cu climă de litoral maritim (Delta Dunării şi o fâşie lată de 15-20 km de-a lungul ţărmului Mării
Negre).
2 Sectorul climei de munte corespunzătoare arcului carpatic de pe teritoriul românesc.
Temperatura medie anuală a aerului- variază între aprox. 11*C de-a lungul litoralului românesc al Mării . Negre, pe
valea Dunării şi în SV-ul ţării, până la –2*C pe cârfurile cele mai înalte ale Carpaţilor Meridionali. Munţii sunt
încercuiţi în general de izoterma de 6*C.
Umezeala relativă a aerului- prezintă valori medii anuale între 74% în centrul Câmpiei Române, 80% pe litoral şi în
munţii cu altitudini mijlocii, până la 86% pe creste.
Nebulozitatea
Durata de strălucire a soarelui- depăşeşte 2300 ore pe litoral şi 2200 ore în regiunile de câmpie.
Precipitaţiile atmosferice- cantităţi medii anuale mai mici de 400 mm în Deltă şi pe litoral, cresc la 500-600 mm în
regiunile de câmpie şi depăşesc 1000 mm în munţi.
Presiunea atmosferică- depăşeşte 1010 mb în Câmpia Română şi 1015 mb în Delta Dunării şi pe litoral.
Regimul vântului- este determinat de activitatea centrilor barici de acţiune şi modificat local de formele de relief;
sunt prezente brizele marine pe litoralul Marii Negre
FACTORII NATURALI DE CURĂ - APELE MINERALE
Apele minerale:-din cele mai vechi timpuri acestea au fost considerate ca tactori
curativi valoroşi, epoca modernă sporind necesitatea folosirii lor pe o scară cât mai largă
datorită sedentarismului, poluării şi abuzului de medicamente.
Proprietăţi ale apelor minerale:
-termice- ape hipotermale (20-36*C), mezotermale(36-42*C);
-osmolare- ape hipotone, izotone şi hipertone, clasificarea având ca reper presiunea osmotică a sângelui
-chimice- ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoteroase, feruginoase, arsenicale, clorurate-sodice,
iodurate, sulfuroase, sulfatate, şi radonice.
Apele minerale îmbuteliate:
Tratamentul cu ape minerale în staţiunea balneară este limitat de o serie de factori, între care menţionăm capacitatea
limitată a staţiunii, precum şi anumite boli sau faze de boală, ce nu pot fi tratate în staţunea respectivă. Folosirea
apelor minerale terapeutice în afara staţiunii constituie un adjuvant preţios în terapeutica madicală generală,
consumatorul unei ape minerale îmbuteliate trebuind însă să cunoască unele aspecte legate de conservarea acesteia
pentru ca efectul curei să aibă un randament terapeutic maxim.
Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potenţiale, generând una dintre cele mai vechi
forme de turism – turismul balnear. Importanţa lor deosebită se datoreşte eficienţei în prevenirea şi tratamentul
– prin cură internă şi externă – a diferitelor afecţiuni, dar mai ales varietăţii lor hidrochimice şi unui număr
impresionant de izvoare cu debite exploatabile.
În general, apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial.
Resursele au fost valorificate în scopuri balneare încă din perioada ocupării romane a Daciei (acum două
milenii). Există amenajări de tip terme: Băile Herculane (din Antichitate), Geoargiu Băi, Călan.
Mai târziu, în perioada modernă (secolele XVIII-XIX), apele minerale şi termale sunt studiate din punct
de vedere ştiinţific, sub aspectul conţinutului cloros şi alte posibilităţi de utilizare pentru tratamentul diferitelor
afecţiuni. Apele subterane sunt utilizate fie în apariţiile naturale (izvoare), fie în urma unor foraje.
Pe teritoriul României, conţinutul cloros al apelor subterane este extrem de variabil, dar şi debitele
utilizabile şi temperaturile (pentru cele termale). O anumită importanţă o au şi apele minerale dulci (puţine substanţe
chimice dizolvate). Apele minerale conţin un număr oarecare de elemente chimice dizolvate, termenului de „apă
minerală” înseamnă 1 g./l. Adesea, la conţinutul respectiv se adaugă şi gaze (dioxid de carbon, H 2S, alte gaze) în
proporţie de 0,75 g./l.
Tipuri de ape minerale

În funcţie de gradul de mineralizare există următoarele tipuri:
0 cu mineralizare redusă – 1g./l.
1 cu mineralizare medie – sub 15 g./l.
2 cu mineralizare mare – 15-35 g./l.
cu mineralizare foarte mare – peste 150 g./l. (ape sărate)
Numeroase tipuri sunt denumite după conţinutul chimic
dominant:
carbogazoase clorosodice
bicarbonatate iodurate
feruginoase radioactive
alcaline sulfuroase
magneziene arsenicale, etc
aparatul locomotor (apele clorosodice, termale, oligominerale);

afecţiuni reumatice (apele clorosodice, termale, oligominerale,
iodurate); aparatul cardiovascular (apele carbogazoase);
afecţiuni neurologice, periferice şi respiratorii (apele iodurate, sulfatate), etc.
Prin cura internă se pot trata:
aparatul digestiv (apele alcaline, feruginoase, sulfatate);
rinichi şi căi biliare (apele oligominerale şi carbogazoase);
intestine (alcaline, alcalino-feroase, uşor radioactive);
nevralgii (apele radioactive);
afecţiuni cardiovasculare (apele carbogazoase), etc. tinoave = oligotrofe). Primele încercări de folosinţă terapeutică
a nămolurilor de turbă au fost făcute la sfârşitul secolului al XVIII-lea la Vatra Dornei, apoi Colăceu, Poiana
Stampei, Borsec.
Nămolurile sapropelice sunt formate pe fundul lagunelor şi lacurilor sărate prin sedimentarea sub apa
materiilor organice şi minerale şi sub influenţa proceselor microbiologice şi fizico-chimice. Au, în general, culoare
neagră – datorită monosulfurilor de fier, fiind prezente pe fundul lacurilor sărate: Techirghiol (cu rezerve
exploatabile estimate la peste 500.000 m3), Amara, Lacul Sărat, Ursu, Aluniş, Coştini, Ocna Sibiului, la Bazna,
ocnele Mari, Slănic, etc. Acestea sunt utilizate în tratarea afecţiunilor locomotorii, fie sub forma împachetărilor şi a
băilor de nămol sau pentru obţinerea unor factori medicamentoşi de extract, cum este Pel Amar, obţinut din nămolul
sapropelic din Lacul Amara şi având un efect sporit asupra aceloraşi afecţiuni.
Nămolurile minerale se formează în mod natural, în jurul izvoarelor minerale, ca urmare a proceselor
fizico-chimice şi microbiologice care se declanşează la contactul apei minerale cu un pat argilos. Se pot obţine şi în
bazine artificiale căptuşite cu un pat argilos, de data aceasta formarea fiind dirijată (tot prin procese microbiologice
şi fizico-chimice, la contactul apă minerală – pat argilos). Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora (nămol
silicios, iodat), Geoagiu (feruginoase), Sângeorz Băi (uşor radioactive-radonic), Voşlobeni, Pucioasa, Băile Tuşnad,
Mădăraş, Turia (sulfatate), la care se adaugă şi nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornei şi
Depresiunea Borsec, nămolurile de la Covasna, etc.
Nămolurile de turbă sunt formate în mlaştini, prin transformarea incompletă a materialului vegetal, în
condiţii de umiditate avansată. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei, în 1880, urmat de
Borsec în anul 1889, importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei, Borsec, Malnaş, Someşeni, Felix, 1
Mai, Mangalia (cu peste 30.000 m3 rezerve valorificabile), etc.
Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi, împachetări, cataplasme (aplicaţii de nămol, la temperaturi
variate, pe regiuni limitate ale corpului) sau sub formă de oncţiuni (o metodă de aplicare a nămolului rece, practicat
pe litoral). Principalele indicaţii ale nămoloterapiei le constituie afecţiunile aparatului locomotor, afecţiunile
ginecologice cronice, bolile endocrine, dermatologice, etc.
Dau rezultate în tratarea afecţiunilor locomotorii (împachetări, băi, extracte pellamar).
GAZELE TERAPEUTICE: sunt folosite numai în cură externă,bolnavul fiind introdus în incinta unde se
degajă gazul. Gâtul şi capul rămân afară, respiraţia făcându-se în aer liber. Procedura se practică
individual, în cadă, sau în instalaţii colective, construite în acest scop. Se mai pot face aplicaţii parţiale,
îndeosebi, la membrele inferioare.
0 Gazul carbonic (mofete):
provine din emanaţia liberă, în zonele geologice cu aureolă mofetică postvulcanică;
o altă provenienţă este aceea din apele minerale carbogazoase, efectuându-se, în acest scop, captări şi separări ale
gazului din apa minerală.
0 Solfatarele:
sunt proceduri ce folosesc emanaţiile de hidrogen sulfurat. La Toria se găsesc solfatare. La noi în ţară procedura este
puţin folosită.
Mofetele sunt indicate în următoarele afecţiuni: hipertensiune arterială, cardiopatie compensată, tulburări
circulatorii periferice, afecţiuni reumatice, etc.
FACTORII NATURALI DE CURĂ - APELE MINERALE
Tipuri de ape minerale şi localizarea izvoarelor
A. APELE CARBOGAZOASE
Repartiţia apelor carbogazoase este rezultată din activitatea post-vulcanică, ce se
manifestă şi în prezent prin emanaţii de dioxid de carbon (H 2Co3 instabil). Cunoscute în circa 3.000 puncte, au
apărut şi s-au dezvoltat staţiuni ca: Vatra Dornei, Sângeorz Băi, Borsec, Băile Tuşnad, Covasna, Lipova, Stâna de
vale, Buziaş, Tinca. Tipul predominant carbogazos are în componenţă şi alte substanţe (carbonaţi, Na 2Cl, compuşi
de fier), încât putem vorbi şi de o mineralizare complexă.
Conţinutul complex întâlnit în această categorie de ape se explică prin potenţialul de a dizolva sărurile din
rocile întâlnite pe traseul de ascensiune. Apele carbogazoase, alcaline şi alcalino-feruginoase apar la Sângeorz Băi,
Malnas, Bixad, Vâlcele, Tinca. Apele carbogazoase-feruginoase apar la Slănic Moldova („perla Moldovei”),
Biborţeni, Lipova.
APELE SĂRATE / CLOROSODICE
Sunt ape cu peste 1 g./l. NaCl (clorură de sodiu). Ajunge şi până la 100-150 g./l. Sarea este o rocă foarte
solubilă, cu un volum de sare de 10%. Ele se utilizează în cură externă, pentru tratamentul afecţiunilor aparatului
locomotor, reumatismelor degenerative, afecţiunilor ginecologice, etc.
Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g./l.)sunt folosite predominant în cură internă, inhalaţii,
pulverizaţii, gargarisme: Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Călimîneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Buziaş,
SărataMunteoru, Târgu Ocna, Brădet, Bălţăteşti, Covasna, etc. Legate de izvoare în zonele de masive de sare din
Subcarpaţi, de pe marginea Depresiunii Transilvaniei, prezenţa lacurilor sărate naturale, antropice sau cu origine
mixtă sunt dependente de zonele cu zăcământ. Astfel de lacuri sărate apar la: Bălţăteşti, Oglinzi, Tg. Ocna
(Subcarpaţii Moldovei), Slănic Prahova, Ocnele Mari, Govora (Subcarpaţii Getici). În Transilvania apar
următoarele: Bazna, Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Mureşului, Turda, Cojocna, Praid, Ocna Dejului. Din Depresiunea
Maramureşului merită amintită Ocna Şugatag (fost masiv de sare). Apar şi pe litoral, valorificând apele mării:
Mangalia, Venus, Neptun, Eforie Nord, Techirghiol.
Apele clorosodice hipotone au o mineralizare de 1-15 g./l., ce se foloseşte sub formă de pulverizaţii
(aerosoli) sau sub formă de cură internă. Staţiunile specializate sunt: Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Călimăneşti,
Căciulata, Băile Olăneşti, Buziaş.
C. APELE SULFUROASE
Sunt legate de prezenţa formaţiunilor cu ghips, sulfuri, CaSO 4 (sulfat de calciu), sulf, pirită, marne.
Zăcămintele de ghips se găsesc mai ales în Subcarpaţi, dar şi în munţii flişului. Sulfurile sunt frecvente în Carpaţii
Orientali şi Apuseni.
În contact cu aerul, ele îşi pierd stabilitatea şi îşi modifică aspectul, devenind din transparente lăptoase. În
cură externă se utilizează apele sulfuroase cu o concentraţie mare de H2S/l., fiind indicate în
tratamentul afecţiunilor reumatismale degenerative inflamatorii, afecţiunilor sistemului nervos periferic şi ale sferei
genitale, dar şi în tratamentul unor boli de piele la: Pucioasa, Nicolina – Iaşi, Mangalia, Băile Herculane, Olăneşti,
Călimîneşti, Băile Govora – staţiuni de interes general.
Gradul de mineralizare este relativ redus. Sunt bune în cură internă pentru afecţiuni biliare, colite, diabet
zaharat. De asemenea, sunt folosite şi ca inhalaţii pentru ameliorarea inflamaţiilor respiratorii. Unele conţin şi
hidrogen sulfurat, acid slab, fiind recomandate pentru tratarea unor boli de piele, afecţiuni reumatismale sau ale
sistemului nervos, periferic. Apar la Pucioasa, Olăneşti, Călimăneşti, Băile Govora, Nicolina (Iaşi), Băile Herculane,
Mangalia.
APELE ALCALINE
Sunt legate de prezenţa calciului, magneziului şi sodiului.
Se recomandă pentru afecţiuni gastrice (metabolice). De asemenea se folosesc şi sub formă de inhalaţii
pentru afecţiuni oringologice, ORL, căi respiratorii (bronco-pulmonare).
Apar la Slănic Moldova, Malnas, Vatra Dornei, Vâlcele, dar şi în Dealurile de Vest la Buyiaş, Lipova,
Tinca.
Apele alcalino-teroase se caracterizează prin predominanţa bicarbonatului de calciu şi magneziu, având
efecte deosebite în tratamentul tulburărilor metabolice, neuro-vegetative, gastrice. Staţiuni cu ape alcalino-teroase
sunt: Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Lipova, Biborţeni, Bixad, Călan, Homorod, Vâlcele, etc.
Apele alcaline şi alcalino-teroase se administrează şi sub formă de inhalaţii (în inhalaţii ORL şi bronho-
pulmonare), sub formă de comprese sau băi (în afecţiuni dermatologice, etc.).
APELE IODURATE
Apar în general în Subcarpaţi. Au concentraţii modeste şi sunt folosite pentru tratarea afecţiunilor
endocrine şi metabolice.
Staţiunile ce exploatează apele iodurate sunt Bălţăteşti, Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Bazna,
Praid. Prezenţa atâtor tipuri şi subtipuri de ape minerale este un atu pentru multe staţiuni balneare, ce îşi pot astfel
diversifica activităţile de profil
Sunt caracteristice vestului ţării, mai exact, apar la contactul Dealurilor de Vest cu Câmpia de Vest, a
Dealurilor de Vest cu munţii şi câteva localităţi din Câmpia de Vest. Insular, apar şi în Carpaţi.
După temperatură se disting trei categorii de ape termale (un aburel):
ape hipotermale (cu temperaturi mici) – sub 31°C
ape mezotermale – 31-38°C
ape hipertermale – peste 38°C, ajungând chiar la 50°C sau 70°C
Apar pe aliniamentul Satu mare – Oradea – Arad – Timişoara.
Cea mai bogată în ape termale este Câmpia de Vest, cu apariţii la zi la Băile Felix, 1 Mai, Călacea,
Marghita, Tinca, Teremia, etc.
FACTORII NATURALI DE CURĂ - LACURILE, NĂMOLURILE ŞI GAZELE DE INTERES

TERAPEUTIC
LACURILE DE INTERES TERAPEUTIC

Numeroase lacuri, prin calităţile chimice ale apie lor, sunt folosite în scopuri terapeutice. Unele dintre ele şi-au
câştigat un adevărat renume. Cura foloseşte pe lângă apa lacului şi nămolul terapeutic.
lacul de liman Techirghiol (cu cele trei ramuri: Techirghiol, Tuzla, Urlichioi), conţine apă clorurată, sulfată
sodică, magneziană şi hipertonă.
0 lacurile de la Sovata (Ursu, Roşu, Şerpilor, Verde) conţin apă sărată, puternic concentrată datorită
sedimentelor de sare din regiune.
NĂMOLURILE TERAPEUTICE / PELOIDE sunt substanţe ce se formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor
geologice ţi care, în stare fin divizată şi în amestec cu apa, sunt folosite în terapeutică. Nămolurile se împart în:-
nămoluri sapropelice, turbe şi nămoluri minerale.
Proprietăţi ale nămolurilor:
-Hidropexia- caracteristică de bază, fiind capacitatea de a reţine şi absorbi apa.
-Plasticitatea şi consistenţa
-Termopexia- calitatea de a reţine căldura înmagazinată prin încălzire
-Capacitatea de sorbţiune- capacitatea de a face schimb de ioni cu pielea
Se leagă genetic şi ca repartiţie geografică de două locuri: mlaştinile de turbă şi nămolurile sapropelice
recoltate din cuvetele unor lacuri foarte sărate. Sunt asociate cu turbăriile răspândite în Carpaţii Orientali (mlaştini =
Fişa de documentare nr .11
FACTORII NATURALI DE CURĂ – HARTA STAŢIUNILOR BALNEOCLIMATERICE

DIN ROMÂNIA
POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

RELIEFUL
RELIEFUL este componenta de bază a peisajului de interes turistic, este cel mai variat
şi important element de potenşial turistic atat prin valoarea peisagistică cat şi prin posibilităţile
larfi de practicare a diverselor forme de turism pe care le oferă.
Principalele atracţii ale reliefului sunt generate de:
treptele şi formele de relief;
stancile cu forme bizară;
fenomenele geologice.
Relieful se constituie atat ca atracţie turistică de sine stătătoare , stimuland practicarea drumeţiei,
alpinismului, odihnei şi recreerii, speoturismului, cat şi ca suport pentru alte elemente de potenţial( hidrografie,
floră, faună).
CATEGORII DE RELIEF
1. relief glaciar 4. relief carstic (cel mai spectaculos)
2. relief vulcanic 5. relief litoral
3. relief dezvoltat pe calcare şi 6. relief eolian
conglomerate
RELIEF GLACIAR
A luat naştere în Cuaternar, mai exact în Pleistocen sau Glaciar, prima parte a Cuaternarului. Formele
glaciare sunt de două tipuri: forme de eroziune (spectaculoase pentru turişti) şi forme de acumulare glaciară.
Apare în Carpaţii Meridionali (în toate grupele – Bucegi cu Omu 2.505 m., Leaota – 2.133 m., Făgăraş cu
Făgăraş şi Iezer-Păpuşa, Parâng, Retezat) şi Carpaţii Orientali (Rodna – 1.303 m. şi Maramureş cu urme sigure, dar
şi în Călimani – discutabil, periglaciar cu amprentă glaciară, Siriu – Lacul Vulturilor, probabil periglaciar). În
Carpaţii Occidentali nu se pune problema.
Formele de eroziune sunt:
creste glaciare (custuri – „cuţit”) – sunt foarte înguste, iar pe de o parte şi alta apar circuri
glaciare circuri glaciare
văi glaciare – cu profil transversal caracteristic în forma literei U
Adesea, circurile sunt asociate cu întinsele suprafeţe de nivelare ale complexului structural Borăscu – în
Munţii Ţarcu, Godeanu, Iezer. Apar frecvent sisteme de creste impozante, vârfuri piramidale despărţite de şei
adânci. Predomină circurile simple, suspendate deasupra văilor glaciare, care adăpostesc aproape tot atâtea lacuri
glaciare. Nu lipsesc însă nici circurile complexe prezente la peste 2.300 m. în Munţii Retezat, Parâng, Făgăraş,
unde modelarea glaciară a fost mai puternică şi mai avansată.
Relieful glaciar al României, cu microrelieful său caracteristic, a rezultat în urma sistemului de modelare
glaciar şi periglaciar din timpul cuaternarului care a acţionat asupra culmilor montane înalte, transformându-le într-
un labirint de creste, custuri, vârfuri puternic degradate, văi şi circuri glaciare, etc. Formele de acumulare sunt:
morenele (de circ şi de vale – mai ales) – la noi apar în special morene de vale terminare şi frontale. Apar şi morene
la altitudini foarte joase – pe Valea Ialomiţei şi Bistriţei Aurii (pe la 1.300 m.)
creste – Creasta Nordică a Făgăraşului (60 km.), Rodna (30 km.), Parâng (19 km.), Retezat (18 km. cu custuri în
Peleaga şi Păpuşa)
Formele glaciare sunt bine păstrate pentru că s-au format pe roci dure, sunt sculptate în roci dure: roci
metamorfice, şisturi cristaline şi calcare metamorfice în Rodnei, roci metamorfice, granitice, granite şi
granodioritice ş.a.
Circurile glaciare sunt mai numeroase decât văile. Apar sub diverse denumiri: zănoage, căldări glaciare.
Sunt independente, simple, complexe (Complexul Bucura din Retezat). Apar şi pe versantul nordic al Rodnei şi
ambele versante ale Făgăraşului.
RELIEFUL VULCANIC
Grefat pe roci vulcanice, este mai puţin spectaculos, dar se constituie în „materie primă” a turismului –
stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic în numeroase locuri ale coroanei carpatice.
Există două areale: Carpaţii Orientali (latura nord-vestică) – Oaş-Ciomatu şi Munţii Apuseni (Metaliferi). Forme de
relief. Apar forme vulcanice propriu-zise (conuri, calderă – dacă are dimensiuni mari şi e formată prin explozie) şi
microforme (barancos – văi cu aspect radiar, planeză – suprafaţă interfluvială între văi).
Forme subvulcanice sunt: neckuri (gât), dyke-uri (neck mai lung), sill-uri, măguri.
Relieful vulcanic caracterizează masivele vulcanice şi este alcătuit din conuri vulcanice cu sau fără
cratere, caldere, platouri vulcanice de lavă şi piroclastite, dyke-uri (formă de relief vulcanic cu aspect de zid sau
creastă ascuţită, rezultat în urma eroziunii diferenţiate puternice, care a reuşit să aducă la lumina zilei intruziunilor
magmatice discordante, orientate – în general – vertical, pe linii de falie), neck-uri (pot avea forma unei coloane sau
a unui filon magmatic, dar poate reprezenta şi un fost coş vulcanic, fiind rezultatul conjugat al consolidării magnei,
în drumul ei către suprafaţă şi al eroziunii diferenţiate, manifestată ulterior), coloane bazaltice, etc.
RELIEFUL DEZVOLTAT PE CALCARE ŞI CONGLOMERATE
În România, conglomeratele cuprind în masa lor calcare. Conglomeratul este o rocă sedimentală
(bolovăniş, pietriş, nisip)..Este o formă de relief spectaculoasă, prezentă în toate sectoarele carpatice.
Carpaţii Orientali
Munţii Rodnei. Apar chei, stânci-colţi, abrupturi.
Grupa Orientalilor este formată din calcare, dolomite, conglomerate Rarău Pietrele Doamnei, Popii
Rarăului. Apar turnuri, piramide, pereţi verticali, vestite fiind Pietrele Doamnei, Popii Rarăului, Piatra Zimbrului,
Piatra Şoimului, etc., iar pe latura nordică – lângă Pojorâta – se ridică vârfurile „gemene” Adam şi Eva.
Carpaţii Meridionali
Munţii Bucegi conţin aceleaşi tipuri de conglomerate cu cele din Ceahlău, formându-se abruptul
prahovean. „Sfinxul”, „Babele”, „Ciupercile” de pe platoul Bucegilor sunt rezultate în urma modelării
conglomeratelor şi gresiilor prezente aici.
Apar forme cu aspect ruinat, de căteţi, ace, colţi, turnuri, abrupturi, ce generează un turism special –
alpinismul. La poalele abrupturilor se găsesc mase mare de grohotş. Răspândirea cea mai mare este în Masivul
Piatra Craiului.
Carpaţii Occidentali
Aici apar în Munţii Transcău cu un relief tipic calcaros, dar şi în Munţii Codru-Mona şi Munţii Pădurea
Craiului.
RELIEFUL CARSTIC
Este cel mai spectaculos relief, cu cel mai mare potenţial turistic, cu o mare varietate de forme. Este de
două tipuri: de suprafaţă( chei, defilee) şi subteran(peşteri).
Peşterile impresionează prin monumentalitate, lungime (Peştera Vântului – 50 km. de galerie însumeată,
Peştera Topolniţa), gheţari (Peştera Scărişoara, Focul Viu), vestigii paleontologice (Peştra Urşilor – Ursus peleus,
Rarău – Peştra Liliecilor), vestigi cu picturi rupeste (Peştera Cuciulat din Sălaj.
Peşterile sunt adevărate „palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia templelor create de mâna
omului. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice, care au generat speoturismul.
Elementele cele mai admirate de turişti sunt speleotermele – depuneri de calcit prin picurare (stalagmite,
stalactite, coloane „mnacaroane”); prin prelingere capilară (draperiile, baldachinele) sau prin precipitare.
Stalactitele sunt formaţiuni ce atârnă din tavanul peşterilor, adevâraţi „ţurţuri” formaţi din calcit, care se
nasc în urma picurării necontenite a apaei din tavan. Lungimea lor variază de la câţiva cm. la 5-7 m., iar diametrul
de la câţiva mm. – în acest caz se numesc stalactite macaroane – până la 1-2 m. Exemplare numeroase, de o rară
frumuseţe, se întâlnesc în Peştera Urşilor (de lângă Chişcău), Topolniţa, Pojarul Poliţei, etc.
Stalagmitele se sprijină pe „podeaua” peşterii şi pot fi considerate „replici” ale stalactitelor, care se înalţă
în locurile unde apa prelinsă pe stalactită cade pe planşeu.
Pri unirea celor două formaţiuni se nasc coloanele ce pot forma adevărate „păduri”: în Peştera Topolniţa –
Galeria Coloanelor, în Peştera Osoi – „Sala Pădurii împietrite”, etc.
Draperiile rezultă în urma prelingerii apei încărcate cu carbonaţi pe pereţii peşterii, generând în timp
depuneri sub forma unor suprafeţe vălurite.
Gururile sunt mici bazinete, asemănătoare unor cuiburi care se formează pe planşeele sălilor sau culoarele
subterane, fiind formate din mici baraje de diferite forme, uneori dispuse în trepte, unde se pot aduna apele rezultate
prin prelingere – generând lacuri minuscule.
Câteva dintre peşterile României adăpostesc picturi rupestre, de o importanţă ştiinţifică-cognitică
deosebită. Este cazul peşterilor Gaura Mică de la Pescari, dn Defileul Dunării – cu picturi executate cu argilă roşie,
în număr de circa 400, reprezentând, cu precădere, păsări şi brăduţi; a celui de la Cuciulat din Podişul Someşan, cu
cele mai frumoase picturi rupestre din România, realizate în aceeaşi perioadă cu celebrele picturi din Altamina sau
Lascaux, peştera Adam din Dobrogea, etc.
Cheile .Cele mai spectaculoase sectoare de văi montane sunt CHEILE (defilee – sectoare de vale îngustă, cu
versanţi de văi prăpăstioşi, în roci dure, de regulă, în calcare). Pot există independente sau în cadrul defileelor.
Lungimea este variabilă (de la zeci de metrii la câţiva km.). În versanţi există peşteri (eventual suspendate sau la
nivelul superior), stânci ruiniforme. În albie există repezişuri, praguri, ş.a.
Exemple de chei apar în toate sectoarele carpatice.
Carpaţii Orientali
Cheile apar în munţii vulcanici de nord, săpate în andezite bazaltoide (roci efuzive): Cheile Tătarului (de
pe Mare), Cheile Runcului (în bazinul Bistriţei, o serie de mici chei până la Vatra Dornei, mai importante în aval de
Vatra Dornei: Zugreni – între bazinul Rarău şi Munţii Bistriţei, cu versanţi de 2-3.000 m., Toancele – în aval, sector
sălbatec). Cheile Bicazului sunt unele dintre cele mai spectaculoase şi cele mai accesibile (Se impune prin înălţimea
foarte mare şi verticalitatea pereţilor, măsoară circa 8 km., cu adâncimea albiei de peste 200 m. şi chiar 300 m. în
anumite sectoare,
Carpaţii de Curbură
Cheile de aici se formează pe gresii: Cheile Tişiţei (în bazinul hidrografic Putna), Cheile Râşnov, Cheile
Vârghişului (în Perşani).
Pe Ialomiţa Superioară se localizează 7 sectoare de chei: Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Tătarilor,
Cheile Zănoagei, Cheile Orzei, Cheile Dobreştilor.
Munţii Piatra Craiului. Apar pe partea estică, pe Valea Dâmboviţei, mai multe chei cu peşterile
adiacente. Se evidenţiază complexul carstic Dâmbovicioara (de la Podul Dâmboviţei), Cheile Zărneştilor.
Munţii Făgăraş: Cheile Argeşului (valoarea turistică este amplificată de prezenţa barajului Vidraru şi
Lacul Vidraru, de vecinătatea ruinelor Cetăţii Poienari, amenajări rutiere de tip tunel şi viaducte, de 2,5 km.
lungume).
Munţii Parâng: Cheile Olteţului (lângă Polovragi), Cheile Galbenului (pe afluenţii Gilortului, lângă
Peştera Muierii), Cheile Jieţului (pe Jiul de Est), Cheile Cibinului.
Retezat-Godeanu: Cheile Runcului (Munţii Vulcan cu Peştera Cloşani), Cheile Sohodolului („sohodol” –
valea seacă, Munţii Mehedinţi), Cheile Corcoaiei (Munţii Cernei).
Munţii Aninei: Cheile Caraşului (lungime de 18 km., versanţii verticali au 150-250 m. înălţime, cu
numeroase stânci calcaroase, frecvente peşteri ce au intrările situate la diferite altitudini faţă de nivelul albiei
Caraşului.), Cheile Nerei (18 km. lungime, cu un peisaj geomorfologic şi hidrografic deosebit),Cheile Minişului (în
partea centrală, de 14 km., au un prim sector foarte îngust şi sălbatic şi altul ceva mai larg, dar cu un peisaj deosebit
de atractiv, cu peşteri suspendate deasupra albiei, cu izbucuri – Bigăr, Irma, Miniş, Baba Stana, etc.)
Munţii Banatului: Cheile Cimişului, Cheile Bârzavei.
Munţii Apuseni: Cheile Geoagiului, Cheile Ampoiţei, Cheile Gălbii, Cheile Râmeţului, Cheile Hăşdatelor
(Cheile Turzii – spectaculozitate, relativ accesibile, pe jos, relativ aproape de Cluj-Napoca).
Munţii Bihorului: Cheile Ordâncuşii, Cheile Sighiştetului (afluent al Crişului Negru), Cheile Galbenei,
Cheile Roşiei (Pădurea Craiului), Cheile Iadei.
Defileul este porţiunea de vale îngustă şi adâncă, de regulă, montană, sculptată în roci dure, mai lungă şi
mai largă decât o cheie, care are în componenţă o alternativă de sectoare înguste şi mai largi, chiar cu porţiuni de
luncă.
Exemple: Defileul Dunării (144 km. lungime, cea mai mare vale transversală din Carpaţi între Baziaş şi
Gura Văii,) Defileul. Datorită complexităţii sectoarelor montane străbătute, Oltul şi-a sculptat o serie de defilee, mai
scurte sau mai lungi, mai impozante sau mai reprezentative sub aspect peisagistic. Defileul Oltului de la Turnu Roşu
– Cozia – pe desfăşoară pe 58 km., între Boiţa şi Călimăneşti, fiind cel de-al doilea defileu, ca mărime, după
Defileul Dunării).
Carpaţii Orientali
Pe Bistriţa Ardeleană, Defileul Zugrenilor, defileul Mureşului . Pe Oltul superior apar Defileele Jigodin,
Tuşnad, Racoş .
Defileul Prahovei, Defileul Oltului (Turnu Roşu – Cozia), Defileul Jiului (Lainici – Vâlcan – Parâng,
caracterizat printr-o „sălbăticie” rar întâlnite, unul dintre cele mai impunătoare defilee din România, cu o vale
deosebit de îngustă, cu versanţi abrupţi, meandre încătuşate, rupturi frecvente de pantă în albia minoră), Defileul
Cernei.
Defileul Mureşului pe 44 km., Defileul Crişului Repede (de 40 km., s-a format şi unul din sectoarele cele
mai spectaculoare, cu înfăţişare sălbatică, cu peşteri, turnuri ), Defileul Crişului Negru, Defileul Someşului (Jibou,
Mic şi Mare, săpate în roci dure granitice, şisturi cristaline), Defileul Dunării (Baziaş – Gura Văii).
RELIEFUL LITORAL
Sectorul pontic are două sau trei sectoare:
0 Chilia – gurile Razemului (sectorul de ţărm din faţa Deltei)
1 Razem – Capul Midia
2 Capul Midia – graniţa cu Bulgaria
Sectorul Chilia – gurile Razem este un litoral deltaic, un ţărm jos, nou, cu plaje întinse (cele mai intens
folosite sunt cele la sud de braţul Sf. Gheorghe).
Sectorul Razem – Capul Midia este un sector lagunar şi mlăştinos, unde se practică un turism mai în
izolare.
Sectorul Capul Midia – graniţa cu Bulgaria este un sector înalt, cu faleză săpată în loess, întrerupte de
porţiuni înguste de plaje şi nu prea lată, plaje de nisip, prezenţa adâncimilor mici faţă de ţărm.
Sectorul nordic este caracterizat prin ţărmuri joase, cu plaja mai îngustă, neamenajată, cu predominanţa
resturilor cochilifere (cu excepţia plajei din dreptul grindului Sărăturile, foarte extinsă, cu grad mare de stabilitate şi
o granulaţie foarte fină a nisipului sau a celei din zona perişir-Portiţa), cu foarte rare aşezări omeneşti şi grad de
utilizare nesemnificativ.
Sectorul sudic, cuprins între Midia şi Vama Veche, este un ţărm relativ înalt, de tip faleză săpată în loess
şi plaje deschise, protejate adesea de sistemul digurilor, amenajate în scopuri turistice. Situată la 15-200 m. de linia
ţărmului, faleza are înălţimi între 20-50 m. şi este frecvent întreruptă de limane.
RELIEFUL EOLIAN
Apare mai puţin, mai ales în Câmpia Olteniei, Delta Dunării: grinduri fluvio-maritime şi dunele de nisip
(semilunare, active, în mişcare).
FORME DE RELIEF CREATE DE PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE
Exemple: Râpa Roşia, chiar şi Vulcanii Noroioşi de la Berca Arbănaşi(depresiunea Policiori- jud
Buzău) Lângă Sebeş apar şi râpe, ogaşe, torenţi.
HIDROGRAFIA ŞI POTENŢIALUL TURISTIC AL ACESTEIA
România are o gamă largă de resurse hidrografice (râuri, lacuri, mare şi ape
subterane.Repartiţia resurselor este largă în profilul spaţial. Apele contribuie într-un mod specific la constituirea
peisajului turistic. Ele generează forme variate de turism (balnear – ape minerale, lacuri sărate şi Marea Neagră,
turism de agrement – lacurile în general).
APELE MINERALE
Vezi Fişele de documentare nr. 8 şi 9
APELE DE SUPRAFAŢĂ ŞI POTENŢIALUL LOR TURISTIC
Ambele au importanţă în creionarea peisajului geografic. Începând de la un banal pârâiaş până la Dunăre
se impun puternic.
Sunt valoroase în diferite moduri: pentru sporturi nautice (foarte slab dezvoltate), turism piscicol
(indirect), posibilitate pentru agrement (pe maluri se găsesc numeroase baze de agrement, în deosebi, agrement de
sfârşit de săptămână din orizontul local).
În legătură cu apele curgătoare, există obiective etnografice interesante: mori, pive, steji, vâltori, dârste
(instalaţii de prelucrare textilă ţărăneşti), şteampuri de sfărâmat minereuri.
Sunt importante şi ca surse de apă, pentru staţiunile turistice sau unităţile cu profil turistic,
etc. Apele curgătoare
De regulă, râurile, mai ales în zona montană, prezintă praguri, repezişuri (cataracte – la noi nu apar),
cascade (căderi de apă cu valori mai mari sau mai mici). Focalizează atenţia populaţiei urbane, mai ales prin
turismului de sfârşit de săptămână (weekend).
Relieful influenţează proiectele de amenajare şi de dezvoltare a oraşelor (ca o regulă ar fi: oraşe mari cu
râuri mari). Apar cu amenajări (ştranduri, debarcadiere pentru navigaţie). Există şi excepţii. Cea mai notabilă
excepţie este Bucureştiul cu Dâmboviţa şi Colentina care sunt râuri mici, dar şi Iaşul cu Bahlui.
Malurile joase ale râurilor atrag prin: înot, plajă, pescuitul sportiv, sporturile nautice, amenajările turistice
simple.
Malurile înalte şi stâncoase ale râurilor (Oltul, Someşul Mare, Bistriţa, Arieşul, Cerna) atrag prin:
repezişuri, cascade, drumeţii, alpinism, sporturi nautice cu grad ridicat de risc (caiac-canoe).
Cascadele
Cascadele sunt rupturi de pantă de amplitudine diferite, în talvegul râurilor, datorită tectonismului
accentual. Cascada este o cădere de apă.
Cascadele se detaşează prin două elemente dimensionale: căderea (diferenţa de nivel) şi debitul (volumul
de apă).
Denumirile populare ale multora dintre cascade de la noi sunt foarte sugestive, având o acoperire
semantică sonoră, acustică (zgomotul pe care îl face apa în cădere), la fel cu alte toponime populare (spontane). La
fel ca şi numele de forme de relief, de ape, de aşezări, etc., şi numele de cascade au caracter descriptiv, explicativ,
exprimă o realitate geografică: Cascada Niagara (în limba indiană înseamnă „tunetul apelor”, este foarte accesibilă,
la graniţă, cu o bună infrastructură), Cascada Victoria (pe Zambezi, un toponim livresc – „fumul urlător”; „căldarea
fumegând”), Cascada Duruitoarea (de 30 m., pe pârâul Rupturi, în nord-vestul Munţilor Ceahlău), Cascada Vânturiş
(în Munţii Bucegi, pe Izvorul Dorului), Cascada Urlătoarea (pe Valea Urlătoarea), Cascada Săritoarea Ieţului (în
Munţii Apuseni, pe Valea Iadei, pe afluentul Iadei – Ieduţu), Cascada 7 Scări (în Maivul Piatra Mare, pe versantul
vestic, cascadă în trepte, în bazinul Timişului), Cascada Moara Dracului (în Masivul Rarău, pe un curs de apă
învolburată, ce induce ideea de zgomot).
Alte cascade: Casca Bâlea (localizată în Făgăraş, pe versantul nordic, pentru că este mai abrupt,
importantă prin denivelare, într-o zonă înaltă cu peisaj foarte frumos glaciar, situat lângă un lac şi o cabană, dar şi
şosea Transfăgărăşean), Cascada Cailor (în Munţii Rodnei, pe versantul nordic, cu o diferenţă de nivel de 152 m., de
la 1.245 m. la 1.093 m., relativ uşor accesibilă dinspre Borşa, într-un masiv cu caracter de horst unde apar faliile
Dragoş-Bodă, pronunţată în nord, pe calcare metamorfice), Cascada Negoescu (în Munţii Rodnei), Cascada Bistra
Mare şi Cascada Bistra Mică (pe afluenţii Bicazului dinspre Ceahlău), cascadele din Munţii Bucegi (mai ales pe
partea dreaptă, versantul prahovean: Valea Cerbului, Valea Jepilor, Valea Pleşului), Cascada Bohui (în Munţii
Banatului, pe pârâul omonim, la ieşirea din Peştera Bohui), Cascada Iadolina (în Munţii Apuseni, pe Valea Iadei),
Cascada Vârciorog (în Munţii Apuseni, pe afluentul cu acelaşi nume al Arieşului), Cascada Vadu Crişului (în nord-
vestul Munţilor Apuseni, formată la vârsarea în Crişul repede a cursului subteran Vadu Crişului).
Alte cascade: Cascada Moara Dracului (în Munţii Apuseni, cu o denivelare de 20 m., în zona de izvoare a
Drăganului), Cascada Rădesei (în Munţii Apuseni, cu o cădere de 5-6 m., la confluenţa Rodnei cu Pârâul Feredeu,
de unde începe Someşul Cald), Cascada Beuşniţei (în Cheile Nerei), Cascada Zănoaga (pe Ialomiţa), Cascada Putnei
(în Munţii Vrancei, cu o cădere de 10-12 m., dezvoltată pe un banc gros de gresii rezidente, cretacice, rezervaţie
geologică şi peisagistică), etc.
Lacurile
Sunt o componentă importantă a peisajului geografic. Prezintă o mare diversitate din punct de vedere
genetic, cu o largă repartiţie geografică (de la 0 m. la 2.000 m. altitudine). În ţara noastră se găsesc 3.400 de lacuri ,
însumând 1% din suprafaţă, astfel: 57% lacuri naturale şi 43% lacuri antropice
Cea mai importantă clasificare este cea din punct de vedere genetic, fiecare categorie având subcategorii:
0 lacurile naturale
1 lacurile antropice (artificiale)
A. LACURI NATURALE
1. lacurile glaciare 5. lacurile – limanele fluviale
2. lacurile de nivaţie 6. lacurile – limanele maritime
3. lacurile de baraj natural 7. lacurile sărate de stepă
4. lacurile carstosaline (lacurile formate 8. lacurile de crov (efemere)
în masive de sare) 9. lacurile vulcanice (de crater vulcanic)
TIPURI DE LACURI ŞI REPATIŢIA LOR GEOGRAFICĂ
A. LACURI NATURALE
1. LACURILE GLACIARE (circa 171 de lacuri)
Cele mai numeroase sunt în Meridionali (unde se detaşează grupa Retezat). Sunt lacuri
mici, atât ca suprafaţă, cât şi la adâncime.
Pe primele lor sunt două lacuri din Retezat: Lacul Bucura (10,5 hectare, 17,1 m. adâncime, cel mai întins
lac glaciar) şi Lacul Zănoaga (65,5 hectare – ?, 29 m. adâncime, cel mai adânc lac glaciar, în legătură cu relieful –
într-o calderă glaciară).
Lacurile glaciare au volume de apă cu mari variaţii. Alimentarea se face din precipitaţii (ploi, topirea
zăpezilor, alimentarea subterană). În schimb, sunt foarte bune calitativ. Nu sunt poluate (atenţia la homo turisticus).
Sunt foarte limpezi, cu o mare transparenţă.
Unele denumiri de lacuri se leagă de toponimie: Negru (grohotişuri), Verde (jnepenişuri), Albastru
(cerul). Deci, în general, se leagă de peisajul din jur.
Carpaţii Orientali
Sunt în număr de 23, dar nu obligatoriu apar în zonele cu relief glaciar.
Munţii Rodnei. În număr de 20, jumătate din ele îşi merită numele: Inău, Inăuţul, Buhăiescu, Iezerele
Pietrosului Ştiol (probabil acelaşi cu Repedea, Lala Mare – peste 4 hectare). După unii, lacul glaciare sunt şi Iezer
(din Călimani, după cuvântul slav „lac”) şi Vulturilor (din M. Siriu). Dar, după majoritatea, este eronat, sunt lacuri
periglaciare (lacuri de nivaţie sau, eventual, lacuri de acumulare).
Sunt cele mai numeroase, în număr de 160-170 lacuri.
Munţii Retezat. Sunt în număr de 70, cele mai importante fiind Bucura şi Zănoaga (lacuri de circ sau de
vale glaciară). Importantă este şi complexul Bucura (în partea centrală). Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul
Porţii, Tăul Agăţat, Galeşul. Este cel mai tipic complex. Mai apare şi complexul Zănoaga în Parcul Naţionat
Retezat: Judele, Tăul Răsucit, Tăul Unit, Tăul Ascuns, Zănoguţa.
Munţii Făgăraş. Există 30 de lacuri glaciare, datorită faptului că relieful este mult mai înclinat. Important
este Lacul Bâlea (4,6 hectare, 11,3 m. adâncime). Pe partea nordică apar lacurile Doamnele şi cele de pe Valea
Caprei: Capra, Urlea, Podragu Mare.
Munţii Parâng. Relieful glaciar este restrâns aici. Apar lacurile: Câlcescu (dispusă cu Gâlcescu), Roşiile,
Mândra, Lacul Fără Fund, Tăul Îngheţat, Iezerul Şureanu („iezer” înseamnă „lac”, deci lacul Iezer este incorect
gramatical).
Munţii Bucegi. Lacurile apar mai ales în nord, datorită reliefului. Nu există lacuri de nici un fel datorită
faptului că, din punct de vedere litologic, substratul calcaros nu permite adunarea apei.
Lacurile glaciare există de după topirea gheţarilor (după Pleistocen), deci nu se datorează topirii
gheţarilor.
LACURILE DE BARAJ NATURAL
Sunt lacuri cu funcţii peisagistico-estetică şi recreativă. Au favorizat dezvoltarea staţiunilor climaterice.
Majoritatea au însă o viaţă scurtă.
Cel mai cunoscut este Lacul Roşu – „perla Carpaţilor Orientali”. Culoarea sa are două explicaţii: calcarele
din apropiere (din Masivul Suhard, datorită conţinutului de oxizi de fier) sau datorită algelor microscopice roşiatice
din apă. Este un lac de 12,6 hectare cu o adâncime maximă de 10,5 m. Anul formării este 1837 şi este localizat pe
Valea Oii, afluent al Bicazului. Se semnalizează trunchiul de arbore în apă, care s-au silicificat. S-a format, probabil,
prin versantul sudic a văii a produs surparea sau alunecare. O importantă foarte mare a avut relieful calcaros şi
carstic, inclusiv apropierea de Cheile Bicazului. Astfel s-a favorizat dezvoltarea unei staţiuni pe drumul transcarpatic
spre Gheorgheni.
Din unele lucrări au rezultat şi alte lacuri de acest tip: Lacul Vinderel sau Vinderău (din Munţii
Maramureşului, probabil lac glaciar), Iezer (la Sadova, în Obcina Feredeu, lac de acumulare), Lacul Balătău (lac
pentru agrement, format în anul 1883 prin bararea cursului Pârâul Negru, afluent al Uzului, cu o tendinţă evidentă
de colmatare).
3.LACURI FORMATE ÎN MASIVE DE SARE
Sunt foarte importante pentru turismul balnear. Au o concentraţie de 150-200 grame sare (NaCl) / 1 l.
H2O. Apar în Subcarpaţi, Depresiunea Transilvaniei şi câteva depresiuni maramureşene. Unii consideră a fi lacuri
antropice. În realitate, multe au probabil origine mixtă. Mineralizarea ridicată este o caracteristică esenţială pentru
balneoclimatologie.
Cel mai cunoscut este Lacul Ursu de la Sovata. Este format într-o depresiune de prăbuşire de pe masivul
de sare de la Sovata (1870-1880). Are o suprafaţă de peste 40.000 km 2 şi o adâncime maximă de peste 18 m. Din
punct de vedere a heliotermiei (sub o peliculă de apă de o anumită temperatură, este un strat mai cald), temperatura
creşte relativ puternic de la 0 m. la 1,5-2 m. (unde a atins 33°C în 1965, 61°C în 1902 şi chiar peste 70°C în 1989),
pentru a se menţine la 21-26°C la adâncimi de peste 5-6 m. tot timpul anului. Valori: salinitatea de peste 200 gr./l.,
vara: Ts = 23-25°C, T1,5-2 m.= 40-60-70°C, T5-6 m.=20-25°C.
Alte lacuri la Sovata. Aluniş, Verde, Roşu (primele două au nămoluri sapropelice de calitate deosebită şi
fenomenul de helioterapie).
În Depresiunea Maramureş sunt foarte multe lacuri. Majoritatea sunt naturale (35 la număr), dar mai mici:
Mihai, Vârşing, Alb, Pipiriga de Jos, Pipiriga de Mijloc. Alte lacuri: Lacul Gavrilă, Tăul fără Fund, Lacul Roşu,
Lacul Coştiui, Ocna Şugatag.
La Ocna Sibiului există lacuri formate prin acumularea apei în vechile exploatări de sare părăsite. Au
suprafeţe modeste, dar sunt de adâncimi şi peste 100 m. Se localizează în vecinătatea Sibiului: Horia, Cloşca, Crişan,
Brâncoveanu.
În vestul Depresiunii Transilvaniei, lacuri sărate se localizează la Ocna Mureşului, Turda (Lacul Roman
şi Lacul Durgău), Cojocna (Lacul Mare), Ocna Dej. În jurul acestor localităţi se găsesc staţiuni locale.
În Subcarpaţii Prahovei găsim lacurile: Baia Baciului (la Slănic Prahova, de aproape 6.100 m2 şi adâncime
32 m., ce a preluat o fostă exploatare subterană de tip clopot), Grota Miresei (de 1.300 m 2 şi 32 m. adâncime, în
„Muntele de Sare” şi unică la noi în ţară până în 1999, când, în urma proceselor de eroziune şi dizolvare laterală,
lacul s-a scurs), dar şi Telega, Sărata-Buzău, Ocnele Mari.
LACURILE – LIMANELE FLUVIALE
Sunt similare cu limanele maritime. Bararea se face pe un râu principal şi afluenţii acestuia: Ialomiţa,
Bicaz, Siret, Mostiştea (sud-estul şi estul Câmpiei Române). Ca regulă, acestea se formează pe malul stâng.
Exemple: pe cursul inferior al Ialomiţei; Căldăruşani (rezervat pentru pescuit sportiv şi turism de
weekend), Snagov, Comana, pe Buzău: Amara, Culniţa, Jirlău, de-a lungul Dunării: Mostiştea, Oltina, Gârliţa,
Vederoasa, Mârleani, Pecineaga.
Sunt lacuri cu ape dulci, importante pentru turismul piscicol, sportul nautic, turismul de odihnă şi
agrement.
De-a lungul Dunării, pe afluenţii dunăreni, se localizează şi pe dreapta, în Dobrogea. se întâmplă datorită
asimetriei malurilor (malul stâng este mai jos.
În Dobrogea se localizează complexul lagunar Razim, format pe locul fostului golf Halmyris. Este
compartimentat printr-o serie de cordoane laterale în lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoe. Sunt lacuri cu apă
salmastră. Comunică şi marea, dar şi datorită unor râuri cu debit mai important din Dobrogea de Nord şi canalul Sf.
Gheorghe. Fazorizează dezvoltarea unor specii piscicole. Sunt utilizate în balneoterapie (Techirghiol, Ezern,
Mangalia, Nuntaşi, Costineşti), piscicultură (Razim, Goloviţa, Zmeica, Sinoe, Taşaul, Hagieni) şi agrement
(Siutghiol, Tăbăcăriei, Bolona).
În Delta Dunării lacurile sunt de tip „ghiol”: Fortuna, Cuiu, Lemina, Gorgova, Matriţa, Se localizează
circa 480 de astfel de mici lacuri. Sunt propice pentru pescuit şi vânătoare sportivă, desfăşurare de sporturi nautice,
agrement în general.
LACURILE – LIMANENELE MARITIME
Aceste lacuri se formează datorită curenţilor litorali, prin bararea cu nisipuri ale unor pâraie (un fel de
lacuri de baraj natural). Salinitatea se datorează vecinătăţii şi legăturii cu marea. Au o formă alungită, perpendiculară
pe linia de ţărm. Sunt bogate în nămoluri peloidice (fine) cu valori terapeutice deosebite.
Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, limanele maritime au fot utilizate ca factor de cură. Acestea au
contribuit la înfiinţarea staţiunilor Eforie Sud, Eforie Nord şi Techirghiol (în limba turnă „ghiol” înseamnă „lac”).
Însă, aceste lacuri suferă o degradare datorită îndulcirii apei (ca motiv ar fi utilizarea apei la irigaţiile din Dobrogea).
Cel ai cunoscut liman maritim este Techirghiol (11,6 km 2, peste 9 m. adâncime). Salinitatea este de patru
ori mai mare decât marea. Dar această salinitate se reduce treptat în ultimii ani din cauza aportului considerabil de
apă dulce provenită din sistemele de irigaţii. Nivelul apei lacului începe să se ridice considerabil, inundând parţial o
serie de amenajări balneare existente pe malul lacului.
Un alt liman este Mangalia, la sud de staţiunea cu acelaşi nume, legat de mare prin tăierea cordonului
litoral de circa 40 km. lăţime în 1953. Este cu apă sărata şi numeroase izvoare sulfatate, mezotermale (20-22°C) pe
maluri. Alte limane maritime: Costineşti (apă relativ sărată şi nămol curativ), Nuntaşi (mineralizare de peste 40
g./l.), Agigea, Tatlageac.
LACURILE SĂRATE DE STEPĂ
Au calităţi terapeutice balneare prin concentraţia şi diversitatea sărurilor concentrate şi prezenţa
nămolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre.
Lacul Amara are o concentraţie deosebită de sulfaţi de natriu, calciu şi magneziu ce dau gustul „amar”.
Din anul 1905 este folosit în balneoterapie. S-a modernizat prin amenajarea de băi calde, dotări sanatoriale şi de
odihnă după 1950.
Lacul Sărat este localizat la sud de Brăila,. Are un conţinut mare de săruri (circa 220 g./l.). Cu mari
cantităţi de nămol, era folosit încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea pentru tratarea bolilor de piele,
tulburărilor endocrine, boli cronice, inflamatorii.
Lacul Balta Albă, fost liman al Buzăului este un liman cu apă cloruro-sodică şi nămol, cu scop balnear.
LACURILE VULCANICE
Lacul Sf. Ana este un lac unicat, cantonat pe structuri vulcanice. Este format în craterul Masivului
Ciomatu Mare (950 m., suprafaţa de 22 hectare, adâncimea maximă de 7 m.). Are o formă circulară aproape
perfectă. Aici s-a dezvoltat staţiunea balneoclimaterică Băile Tuşnad. Gradul de mineralizare este foarte redus
datorită rocilor vulcanice puţin solubile.
Turbăria de la Mohoş (Tinovul Mohoş) este localizat în imediata apropiere a lacului Sf. Ana. Este situat
într-un crater puternic erodat, deschis prin eroziune şi drenat de Pârâul Roşu.
Sunt de multe feluri, toate însă presupun baraje. A existat o adevărată „explozie” în a doua jumătate a
secolului al XX-lea.
lacurile antropice de interes hidroenergetic ( Izvorul Muntelui, Vidraru)
lacurile antropice amenajate în scopuri piscicole (iazuri, heleştee)
lacurile antropice destinate agrementului
lacurile antropice destinate alimentării cu apă (localităţi şi pentru industrie)
lacurile antropice pentru regularizarea cursului (exemplu – Stânca Costeşti)
Multe dintre acestea sunt folosite pentru amenajarea de staţiuni.
Exemple:
Lacuri ce dispun de complexe turistice de cazare şi agrement: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru (însoţit de
Transfăgărăşan, cu hoteluri, posibilităţi de capare, de practica a pescuitului sportic – lac populat cu păstrăv, scobar,
clean – luciuc apei folosit pentru sporturi nautice şi pentru plimbări de agrement cu ambarcaţiuni uşoare), Trei Ape
(cu un complex turistic de cazare şi agrement cochet, teren de sport, ştrand, sporturi nautice), Fântânele-Beliş (cu o
mică staţiune, bază turistică de agrement – nautic, teren de sport, ştrand – posibilităţi de practica a schiului pe
pârtiile din apropiere), Oaşa (cu complexul turistic Oaşa de pe Valea Sebeşului), Valea Drăganului, Văliug.
OBIECTIVE TURISTICE NATURALE – OBIECTIVE TURISTICE OFERITE DE RELIEF
Obiective turistice naturale reprezintă acele elemente ale cadrului fizico-geografic
dintr-
un loc ce au vocaţie pentru turism.
Obiective turistice oferite de relief sunt numeroase şi frecvent asociate; mai
importante sunt:
-vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracţie prin
fizionomie(Detunatele, Creasta Cocoşului, Istriţa, Pietrele Doamnei), prin înălţime (cele 11 vârfuri carpatice
româneşti care depăşesc 2500m), prin vederea panoramică Vârful Omu din munţii Bucegi sau Vârful Moldoveanu
din Masivul Făgăraş, vf.Ouşoru din sudul Munţilor Suhard)
-cheile, defileele şi cascadele - prin fizionomie şi pitoresc aparte sunt între cele mai căutate pentru
drumeţie, alpinism (ex. Defileele Jiului, Oltului sau Dunării; cheile Bicazului, Ialomiţei; cascada Iadolina, Putnei,
Urlătoarea, Cormaia)
-formele de relief carstic (peşteri, doline, avene, lapiezuri, polii etc.) se impun prin spectaculos şi inedit;
multe sunt şi rezervaţii naturale.Cele mai reprezentative peşteri din România sunt: Peştera Vântului şi Meziad din
Munţii Pădurea Craiului, Gheţarul Scărişoara şi Peştera Urşilor din Munţii Bihor, Topolniţa din Podişul
Mehedinţi, Cloşani din Podişul Mehedinţi, Polovragi, Peştera Muierii din Munţii Căpăţânii. Câteva din peşterile
României prezintă picturi rupestre şi urme de viaţă materială din pleistocen cum ar fi cele de la Pescari (Defileul
Dunării), Cuciulat (Podişul Someşan), Peştera de la Gura Dobrogei (Podişul Casimcea). Renumite prin marea
densitate şi varietate a formelor carstice sunt: platourile din Munţii Aninei (Iabalcea, Ravniştea, Colonovăţ),
Munţii Locvei (Cărbunari, Sf.Elena), Munţii Pădurea Craiului (Damiş-Zece Hotare) unele creste sau bare
calcaroase (Piatra Craiului, Vânturariţa -Buila) sau masive (Hăşmaşul Mare).
-forme de relief pseudocarstic sunt dezvoltate pe sare, gips şi brecia sării; se aseamănă cu formele de
relief carstice şi se impun în peisaj în Subcarpaţi (Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Depresiunea Între
Râmnice, Ocna Mureş, Ocna Sibiu, Ocna Dej etc.)
-formele de relief vulcanic (conurile, craterele, platourile vulcanice, măgurile aparţinând neckurilor etc.).
La noi în ţara forme de relief vulcanic bine păstrate se întâlnesc în Munţii Călimani şi Harghitalia.
-formele de relief create de vânt (dunele de nisip câmpurile de nisip -ergurile sahariene, kumurile din
Asia Centrală etc.). La noi în ţară se impun câmpurile de dune din Delta Dunării, Hanu Conachi, la Carei sau în
sudul Olteniei.
-formele de relief glaciare create de gheţarii pleistoceni (circurile, văile, morenele, blocurile eratice etc.
din Carpaţi, etc.). Se impune peisajul glaciar carpatin complex din munţii Rodnei, Făgăraş, Retezat, Parâng.
-formele de relief din lungul ţărmurilor îndeosebi falezele), plajele, insulele legate prin cordoane de
nisip, deltele etc. - ex. ţărmul românesc înalt cu faleză şi cel cu plaje şi delte).
-formele de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale (abrupturi cu blocuri
prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, coloane şi blocuri rotunjite din culmea Pricopan, hornuri, hrube şi văi
de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene sau din lungul Prutului, Siretului, Dunării; ravenări de mari
dimensiuni cum ar fi cele de la Râpa Roşie de lângă Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni
-forme de relief rezidual, prezente la nivelul interfluviilor alpine- creste zimţate, turnuri, abrupturi cu baza
acoperită de grohotişuri -ex. Piatra Craiului, Creasta Făgăraşului etc.
-stânci cu forme deosebite rezultate din eroziunea diferenţială şi acţiunea mai multor agenţi externi, sunt
dezvoltate îndeosebi pe conglomerate şi calcare în munţii Ciucaş, Bucegi, Ceahlău.
-vulcanii noroioşi-forme de relief create prin acumularea şi solidificarea noroiului argilos scos la zi de
gazele din adânc (Pâclele Mari, Pâclele Mici, Andreiaşu din judeţul Buzău; Haşag pe valea Visei; Băile Homorod )
-platourile şi conurile vulcanice rezultate în urma proceselor de acumulare şi consolidare a diverselor
produse vulcanice (lave, aglomerate, cenuşă etc.). Tipice sunt cele din vestul masivelor Călimani-Harghita.

OBIECTIVE TURISTICE NATURALE – OBIECTIVE TURISTICE DE NATURĂ
GEOLOGICĂ
Obiective turistice de natură geologică. Pe ansamblu sunt mai puţin căutate; doar de cei care
şi-au făcut din acestea un hobby (ex. puncte fosilifere). Pot fi şi unele fenomene inedite care
stârnesc interes sau care sunt folosite într-un anumit scop. În acest sens, se pot separa:
-creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa locală a unui anumit tip de rocă (cristalin, eruptiv,
calcare etc.). Se pot menţiona în acest sens: Detunatele din Munţii Metaliferi cu coloane de bazalt; coloanele de
bazalt de la Racoş, creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan, Creasta Cocoşului din Gutâi, zidurile de
andezit bazaltoid de pe Firiza.
-focurile vii- fenomen rezultat din autoaprinderea gazelor naturale din adânc care ies la suprafaţă în lungul
faliilor, fisurilor etc. (ex. la Terca în bazinul Slănicului de Buzău şi Andreiaşu pe valea Milcovului).
-mofetele, emanaţii de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulaţia periferică) în puncte amenajate
(ex. Tuşnad, Covasna etc.); în unele locuri, necunoaşterea efectelor nocive pentru respiraţie a condus frecvent la
moartea animalelor şi accidental a oamenilor, de unde renumele căpătat şi numeroasele legende ţesute asupra
acestora -ex. Peştera Ucigaşă de la Balvanyos.
-cariere cu un anumit tip de rocă, mai rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes (ex. marmura de
Ruşchiţa, Vaşcău, Moneasa; granitul de Greci; chihlimbarul de la Colţi).
-vechi ocne de sare sau saline care au fost amenajate pentru diferite activităţi turistice (balnear-Tg. Ocna,
Slănic Prahova, Ocna Dej, Praid etc.; antrenamente şi concursuri sportive –Slănic Prahova).
-puncte fosilifere, rezervaţii geologice şi paleontologice (ex. Strunga din Bucegi pentru fauna cretacică,
Suslăneşti pentru impresiunile fosile de peşti şi plante din oligocen etc.).
-regiuni puternic accidentate tectonic care stârnesc curiozitatea cunoaşterii (ex. culoarul tectonic Timiş -
Cerna)
OBIECTIVE TURISTICE NATURALE – OBIECTIVE TURISTICE CU CARACTER
BIOGEOGRAFIC
-Obiective turistice cu caracter biogeografic-sunt numeroase, dar la noi sunt într-o anumită
măsură cunoscute şi necontrolat valorificate, pentru turism. Cele mai însemnate sunt:
pădurile din marginea localităţilor sunt căutate mai ales pentru pentru recreere la sfârşit de
săptămână; se adaugă pentru grupuri restrânse şi pentru alte activităţi cum ar fi vânatul şi culesul fructelor de pădure;
dar ele ar putea reprezenta obiective importante pentru activităţile cu elevii la unele teme geografice, biologice.
Pădurile au atât funcţie economică (mai ales pădurile situate la marginea marilor oraşe cu activitate industrială
intensă) cât şi funcţie de recreere.
-pădurile parc se află în unele sectoare ale oraşelor mari şi au rezultat fie, prin amenajări speciale în
pădurea iniţială ( alei, puncte de alimentaţia, mijloace de recreere –ex. Băneasa pentru Bucureşti, Vatra Dornei,
Copou la Iaşi), fie prin plantaţii, uneori cu arbori aduşi din diferite locuri din ţară sau străinătate (Dumbrava
Sibiului); rolul recreativ este dominant..
-parcurile dendrologice sunt suprafeţe în limitele unei localităţi în care după un anumit plan au fost plantate
specii de arbori, arbuşti, plante perene din diferite părţi ale Globului (multe cu carcter exotic), spre ele conducând
alei; suprafaţa este parcelată iar gruparea speciilor în acestea se face după o tematică care îmbină mai multe criterii
ştiinţifice (arbori şi arbuşti subtropicali, plante specifice mediului acvatic sau celui alpin etc.); uneori sunt şi sere cu
specii tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor importante sunt indicate prin
panouri sau tăbliţe (ex. Simeria, Moacşa lângă Curtici, Săvărşin, Gura Humorului, parcul din faţa cetăţii
Suceava).Unele au şi grupuri de cercetători.
-grădinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan strict ştiinţific; conţin specii de
arbori, arbuşti, plante de parter din diferite locuri de pe Glob, colecţii de plante rare, sere; colectiv de cercetare,
ierbare etc. În România cele mai importante sunt la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Jibou, Galaţi etc.
-parcuri pentru recreere şi odihnă - există în toate oraşele numărul fiind în funcţie de mărimea acestuia;
gradul de dotare este diferit; cele mai mari sunt organizate în jurul unor lacuri (frecvent antropice); au spaţii cu
amenajări speciale pentru odihnă, joaca copiilor, activităţi cultural-sportive etc. (ex. Cişmigiu, Herăstrău, Titan în
Bucureşti).
-păduri în regiunile montane, de deal şi podiş care sunt străbătute pe anumite trasee turistice (ex.Bucegi pe
versantul prahovean, Munţii Baiu). În această grupare intră mai multe categorii cum ar fi: păduri de interes cinegetic,
păduri de tip turistic străbătute de trasee turistice, păduri cu folosinţă pentru campare aflate în grade diferite de
amenajare.
-păduri cu arbori seculari (Slătioara din estul munţilor Rarău; pădurea Valea Putnei din estul munţilor
Giumalău, în M. Buzăului la Harţagu şi Viforâta; în M. Călimani); frecvent sunt suprafeţe mai mari în care există
pâlcuri de molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înălţime şi diametre foarte mari şi care au o vârstă care depăşeşte
150 ani; frecvent constituie rezervaţii naturale (la vest de Buzău pădurile Spătaru şi Crâng, la Snagov, Comana etc.).
-rezervaţii botanice, forestiere sunt în mai mică măsură introduse în literatura turistică şi ca atare sunt
frecventate doar de specialişti sau de cei care doresc să le cunoască cu un scop didactic sau ca hobby. (ex. turbăriile
de la Mohoş, Tuşnad, Borsec, Poiana Stampei etc.). Există însă şi rezervaţii în care se impune un anumit component
floristic, el constituind chiar un simbol pentru localitatea în moşia căruia se află. Mai mult la anumite date
calendaristice în acele locuri se organizează sărbători folclorice care atrag numeroşi turişti (ex. Sărbătoarea înfloririi
liliacului sălbatic de la Ponoare, Sărbătoarea castanului de la Tismana; Sărbătoarea narciselor la Vad în Depresiunea
Făgăraş, bujorul sălbatic de la Zaul de Câmpie).
-rezervaţii faunistice - în care sunt protejate anumite specii de mamifere (capra neagră, ursul carpatic),
păsări (pelicani, egrete, stârci etc.), peşti (lostriţa pe Bistriţa, Vişeu, aspretele pe Vâlsan); cele mai multe sunt
concentrate în Delta Dunării, bălţile Dunării sau în munţii înalţi.
-rezervaţii naturale complexe în care alături de specii rare de plante, animale ce au însemnătate distinctă
fiind protejate, se adaugă valoarea peisajului, unele elemente inedite ale reliefului sau alcătuirea geologică
(dominant în masivele carpatice).
-locuri unde există specii de plante endemice sau animale strict protejate fără a fi rezervaţii naturale
(îndeosebi cu liliac sălabtic, lalea pestriţă, bujor).
-grădini şi puncte zoologice sunt spaţii amenajate care cuprind specii de animale captive din ţara noastră iar
cele mai mari şi din afară Constituie locuri de vizită, îndeosebi pentru copii dar şi de studiu (Grădina Zoologică
Băneasa, Călăraşi, Tecuci, etc.)
-parcurile zoologice reprezintă areale de pădure îngrădite, aflate sub protecţie în care sunt colonizate
anumite grupuri de animale în scop ştiinţific dar şi pentru vizite turistice (Vânători Neamţ, Bucşani-Dâmboviţa,
Haţeg)
-păstrăvăriile-sunt spaţii amenajate pentru înmulţirea şi creşterea salmonidelor şi valorificarea lor
economică.Cele mai multe sunt pe văile carpatice, dar în ultima vreme au fost create şi în unele localităţi din
regiunile colinare (Pod. Mehedinţi, Subcarapaţii Gorjului etc.)
-locuri unde se pot practica vânătoare sportivă şi pescuitul sportiv; există perioade în care aceste acţiuni se
realizează organizat sau individual. Spre exemplu toamna se practică pescuit sportiv de rang naţional şi internaţional
îndeosebi pentru ştiucă şi crap pe marile bălţi sau vânat de raţe sălbatice şi iepuri în Delta Dunării.
parcurile naţionale sunt spaţii delimitate în majoritatea situaţiilor în regiunile muntoase. Ele constituie o
regiune în care valoarea deosebită a componentelor naturale, multe din ele rarităţi au impus protejarea totală faţă de
activităţi economice (exploatări forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor sunt rezervaţii ştiinţifice în care nu se
pătrunde decât cu autorizaţie specială şi spaţii în care sunt trasee turistice şi unele amenajări necesare practicării
acestuia (ex. Parcul naţional Retezat, Parcul naţional Rodna etc.). Primul a fost cel din Munţii Retezat care are acest
statut din 1935. Din 1979 el este în acelaşi timp şi rezervaţie a biosferei. După 1990 au mai primit acest statut încă
10 regiuni. În cadrul lor există areale strict ocrotite care au caracter ştiinţific şi spaţii limitrofe protejate dar în care
activităţile turistice sunt permise doar sub control ecologic ( ex: cele 2 areale din Munţii Retezat).
-parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilită după anul 2003. Ele sunt în număr de 6. Fiind
localizate atât în munţi cât şi în regiunile deluroase (Munţii Măcin) şi chiar de câmpie (Balta Mică a Brăilei). Au
suprafeţe mari dar variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând şi localităţi rurale. Ca urmare în afara spaţiilor
ocrotite (rezervaţii, specii de plante şi animale rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) şi unde se
practică un turism ecologic sunt şi suprafeţe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde activităţile turistice
(îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare, etc) se asociază cu cele de natură economică ( se exclud
formele care conduc la diferite poluări).
-rezervaţie a biosferei reprezintă o regiune naturală care a căpătat un regim de protecţie şi folosinţă
specială, fiind încadrată ca "sit natural" cu valoare de patrimoniu mondial. La noi, acest regim îl are Delta Dunării
împreună cu Câmpia lagunară Razelm-Sinoie şi o fâşie de pe platforma litorală; în cadrul ei există 15 rezervaţii
naturale strict delimitate între care sunt spaţii pentru turism, pescuit, mai multe sate cu activităţi agricole etc.
OBIECTIVE TURISTICE NATURALE – OBIECTIVE TURISTICE LEGATE DE
APE
Apele, indiferent de forma sub care există, au constituit şi reprezintă mediul
necesar omului şi activităţilor sale inclusiv pentru turism. Ca urmare, în afara faptului că în vecinătatea lor sunt
obiective turistice de altă natură, ele însele se pot încadra în această direcţie. În acest sens sunt:
-izvoarele fie că sunt minerale, arteziene, geisere, intermitente, fie termale şi mezotermale etc., au impus
amenajări balneare sau pentru turism- Vatra Dornei, Borsec, Tuşnad, Băile Herculane; izvoarele carbogazoase şi cu
apă plată, sunt valorificate şi pentru folosinţa apei în consumul turiştilor. Apele minerale de pe teritoriul României se
pot grupa în 11 categorii (oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate
sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) şi reprezintă o valoroasă resursă turistică (tabel nr. ) atât prin
consum dar mai ales pentru asigurarea unor tratamente specifice. Alături de acestea sunt pe de-o parte izvoarele
termale cu grad de mineralizare variat care au o largă căutare în tratamentele terapeutice (Felix, 1 Mai, Tinca, Băile
Herculane) dar şi apele termale extrase prin foraje utilizate în ştranduri (Oradea, Timişoara), fie ca mijloc balnear
(Cozia, Bucureşti-Foradex). Cele mai importante izvoare termale de la noi din ţară sunt la Moneasa (23-32°C),
Geoagiu (34°C), Vaţa de Jos (35-38°C), Băile Herculane (62°C în cazul apelor din foraje), Băile Felix(48-69°C), în
perimetrul Vadu Oii–Topalu, Ţicleni, Călimăneşti-Căciulata, Cozia-Bivolari, (temperaturi peste 50°C), Lunca
Bradului-Topliţa (22,5°C), Băile Olăneşti(32,5°C), Mangalia (21,5°C), Băile Tuşnad (21°C), Timişoara (20,2°C),
Arad (21,2°C), Băile Tinca (25°C), Răbăgani(23°C) etc. (I.Pişota, 1995)
-lacurile, au valenţe turistice multiple; constituie locuri de agrement, odihnă frecvent folosite la sfârşit de
săptămână; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot etc.; la unele lacuri cu apă sărată, salmastră care dispun de nămol
sapropelic există amenajări pentru tratamente balneare (Lacul Sărat de la sud de Brăila, Amara, Terchirghiol, cele
din ocnele prăbuşite-Slănic etc.); alte lacuri din regiunile montane (glaciare, carstice) reprezintă obiective
însemnate pe traseele turistice (Bâlea, Capra, Gâlcescu, Bucura, Zănoaga, Ighiu, Zăton) .
-râurile atât în localităţile pe care le străbat, dar şi în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare
a turismului (odihnă, recreere, înot); la cele mari şi adânci se adaugă navigaţia de plăcere şi instrucţie. Pe râurile
mari din ţară (Mureş, Olt, Siret) în ultimii ani au fost reînviate “expediţiile nautice” ale plutaşilor de odinioară dar
prin folosirea unor ambarcaţiuni sportive moderne.
-marea sub raportul importanţei turistice trebuie privită în mai multe sensuri:
litoralul cu peisaje puternic antropizate şi unde există obiective turistice variate izolate sau grupate; staţiuni care
sunt valorificate diferit (recreere, odihnă, tratament, diferite sporturi, instrucţie etc.), pentru (Năvodari, Eforie,
Mangalia Nord, Costineşti) dar şi în cele două municipii (Constanţa şi Mangalia);
navigaţia care facilitează turism local şi internaţional (Constanţa, Mangalia);
calităţile tonifiante ale apei pentru înot şi terapie.
COMPONENTELE POTENŢIALULUI TURISTIC ANTROPIC
POTENŢIAL TURISTIC ANTROPIC
CULTURAL ISTORIC TEHNICO SOCIO-DEMOGRAFIC

1. Vestigii arheologice: 1. Amenajări hidroenergetice, 1. Populaţie
greceşti, dacice, romane, medievale. baraje, lacuri de acumulare. 2. Aşezări urbane, rurale
Exemplu: Exemplu: Exemplu:
cetatea Sarmisegetusa, Histria, Porţile de Fier, Lacul Vidraru Bucuresti, Cluj-Napoca. Iasi,
Sighişoara 2. Canale de navigaţie, drumuri şi Timisoara
2. Monumente istorice de arta şi poduri Sate turistice: Marginea,
arhitectură Exemplu: Moldoviţa, Bran, Sibiel,
Exemplu: Podul de la Cernavodă. Ciocăneşti
Biserica Neagră din Braşov, Castelul 3. Diferite unităţi economice
Peleş, Monumentul Eroilor de la ferme agricole, centre viticole.
Marăşesti. Exemplu:
3. Elemente de etnografie şi folclor. Centre viti-vinicole Cotnari, Panciu,
Exemplu: Murfatlar, Drăgăşani.
costumele populare, Târgul de Fete de pe
Muntele Găina
Instituţii şi evenimente cultural
artistice
Exemplu:
case memoriale, Festivalul muzical
George Enescu
Romānia dispune de un bogat şi diversificat potenţial antropic, rezultat al istoriei de peste 2000 de ani pe
aceste meleguri, dar şi al factorilor politici care au influenţat dezvoltarea ţării. Printre cele mai interesante resurse
ale potenţialului antropic se numără:
Vestigiile arheologice:
cetăţile greceşti de pe ţarmul Mării Negre: Histria, Tomis, Callatis;
cetăţile dacice din Munţii Oraştiei: Sarmisezetusa, Costeşti;
cetăţile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
cetăţile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă: Neamţ, Suceava, Sighişoara, Alba-
Iulia, Bucureşti.
Monumentele istorice, de artă şi arhitectură:
mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore;
bisericile din lemn din Maramureş: Bogdan-Voda, Surdeşti, Botiza, Ieud;
bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania: Raşinari, Biertan, Cristian sau din Oltenia: Cula lui Tudor
Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu de la Măldărăşti;
castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Hunedoara, Peleş, Cotroceni;
edificii religioase, monumente şi statui: catedrala romano- catolică din Alba-Iulia, biserica Sf. Trei Ierarhi – Iaşi,
Biserica Neagră – Braşov, biserica Stavropoleos – Bucureşti, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, moscheea din
Constanţa, Turnul Chindiei – Tārgovişte, Arcul de Triumf – Bucureşti, Ansamblul sculptural C. Brāncuşi – Tg. Jiu.
Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice:

edificiile unor institutii culturale: Atheneul Romān, Palatul Culturii-Iaşi, Casa Sfatului- Braşov;
reţeaua de muzee şi case memoriale: peste 450 de muzee şi circa 1000 de case memoriale de interes local, naţional
sau internaţional;
evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului, tārguri, serbări
(Serbările zăpezii, Serbările mării).
Instituţiile şi evenimentele de tradiţia populară:
arhitectura şi tehnica populară;
creaţia artistică: producţia mesteşugărească şi de artizanat (Horezu, Corund, Marginea,Rădăuţi, Vama – centre de
ceramică), muzica, dansul, portul (ţara Moţilor, ţara Zarāndului, ţara Maramureşului), creaţia literară;
manifestari tradiţionale: Sāmbra Oilor, Tārgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocoşul de Horez.
Pot constitui resurse antropice şi o serie de obiective economice: amenajări hidroenergetice (baraje, lacuri de
acumulare, centrale hidroenergetice), canale de navigaţie şi ecluze, drumuri transmontane īnalte (Transfăgărăşan),
defilee (Jiului, Oltului, Dunării), precum şi localităţile urbane sau rurale pentru arhitectura specifică, cultură,
civilizaţie( Sibiel- jud Sibiu, Ciocăneşti- jud.Suceava)
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC / CULTURAL
Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care

îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. Acesta s-a conturat în timp istoric,
îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului, care a produs mereu noi valori,
„îmbogăţindu-şi” mediul artificial, în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi
civilizaţie.
Omul modern începe să fie tot mai mult interesat nu numai de cunoaşterea naturi, ci şi de cunoaşterea
istoriei umanităţii. Trebuie subliniat că sub numele de obiective turistice se includ obiective care au fost concepute
în cu totul alte şi diverse scopuri. Această orientate este vizibilă şi în România, mai ales din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, când anumite localităţi şi anumite elemente materiale, antropice se bucură de interesul a aşa-
zisei elite. Fenomenul se intensifică în perioada interbelică şi, cu deosebire, în perioada 1950 – 2005, cât tot mai
multe persoane îşi stabilesc în excursiile lor turistice vizionarea a unor obiective antropice.
Obiectivele antropice sunt importante prin mai multe caracteristici. Prima dată ar trebui menţionată
vechimea. Toate obiectivele se raportează la o anumită etapă istorică. Aprecierea trecutului istoric este o orientare a
omului modern prin care acesta îşi caută un suport moral de evadare dintr-un prezent destul de cenuşiu într-un trecut
considerat ideal, sursă de inspiraţie, de cunoaştere, un trecut cu valori morale superioare.
Potenţialul antropic cuprinde două categorii de elemente:
elemente ce ţin de civilizaţia materială;
elemente ce ţin de domeniul cultural-spiritual;
Prin Legea nr. 41 / 1995, patrimoniul istoric din România cuprinde următoarele categorii:
monumente şi situri arheologice; monumente şi ansambluri de arhitectură;
rezervaţii de arhitectură şi urbanism; monumente tehnice;
clădiri, monumente memoriale; locuri istorice;
monumente de artă plastică şi parcuri şi grădini;
comemorativă;
Toate aceste categorii se impun în funcţie de valoarea lor intrinsecă, de starea de conservare, de
importanţa şi semnificaţia istorică, de aspectul estetic şi prin modul în care se încadrează în peisajul natural sau în
satul rural sau urban.
În funcţie de categoriile menţionate în România au fost inventariate peste 22.000 de monumente, 600 de
muzee, colecţii şi case memoriale, peste 450 de monumente şi ansambluri arhitectonice, peste 140 de monumente şi
situri arhitecturale.
VESTIGIILE ARHEOLOGICE PREISTORICE ŞI ANTICE
Datorită vechimii şi gradului modest de conservare, astfel de vestigii nu sunt foarte numeroase. Ele
prezintă un interes ştiinţific pentru aşa-zisul turism profesional (specialişti, studenţi, elevi). Foarte multe elemente
preistorice (artefacte) sunt conservate, şi prezentate în muzee de profil. Unele sunt prezentate chiar pe loc sub forma
unor amenajări speciale. Pentru România, o primă menţine trebuie făcută pentru aşa-zisa cultură Cucuteni
(Moldova), identică cu aşa-zisa cultură Ariuşd din Transilvania.
Cultura Cucuteni se remarcă prin vase roşii, desene albe, domină spirala şi apar inciziile. La Cernavodă
apare Cultura Hamangia, cunoscută prin „Gânditorul”, iar la Târpeşti – Neamţ apare „Gânditoarea”. Alte culturi:
Petreşti, Gumelniţa. Cultura Cucuteni a intrat în patrimoniul istoric şi cultural mondial.
Cu epoca fierului intrăm în Antichitate. Aici se încadrează civilizaţia daco-getică, de la care au rămas
construcţiile fortificate de tipul unor cetăţi de pământ: Stânceşti – Botoşani, Cotnari, Cătălina, Radovanu (lângă
Olteniţa). Vestigiile dacice sunt numeroase. Adesea au dimensiuni impresionante, reflectând nivelul de dezvoltare,
mărimea comunităţii umane, structura, organizarea socială, concepţiile religioase. În sudul Transilvaniei, în Munţii
Orăştiei, în zona cunoscută sub numele de „Cetăţile dacice” există cea mai importantă grupare de construcţii
fortificate din perioada regatului lui Decebal. Amintim: capitala Sarmisegetuza Regia (lângă Grădiştea Muncelului),
Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie.
Un al doilea aliniament ar fi: Bărniţa – Piatra Craivii (Apoulon) la poalele estice ale Apusenilor – Cugir.
La Sarmisegetuza Regia s-a descoperit un sanctuar, altare şi probabil un calendar în andezit sub forma unor coloane
dispuse rectangular (au rămas doar bazele). Din surse contemporane scrise şi cartografice(harta lui Ptolemeu) ştim
că în Dacia erau peste 40 de „dave”: lângă Piatra Neaţ, probabil la Bâtca Doamnei era Petrodava. În Oltenia apare
Sucidava (lângă Celei), lângă Brad – Sargidava, ş.a.m.d.
Odată cu vestigiile de aşezări au fost descoperite şi tezaurele din aur (cosoni – monede din aur dacice):
Stânceşti, coiful de paradă de la Cotnari, tezaurul de la Coţofeneşti (în apropiere de Dunăre).
VESTIGIILE CIVILIŢAŢIEI GRECEŞTI
Pe litoralul Mării Negre s-au înfiinţat cunoscutele polisuri sau colonii greceşti: Histria (satul Istria),
Tomis şi Callatis. Sunt rezultatul unor colonizări efectuate nu direct din Grecia, ci din colonia greacă Milet (Asia
Mică). Aceste colonii de tip urban aveau un plan de amenajare arhitecturală şi erau protejaţi de ziduri. Peste stratul
culturii, elementele s-au suprapus influenţelor civilizaţiei romane.
ELEMENTELE CIVILIZAŢIEI ROMANE
După anul 106 e.n. şi instalaţiile stăpânirii romane s-a format provincia Dacia romană (Dacia Felix).
Romanii au aplicat modelul instituit şi în alte teritorii europene. Au întemeiat oraşe, de regulă, pe componentele
fostelor oraşe dacice: unele de tip colonial, altele de tip municipium, castre, sate (vicus, vici). Romanii au construit
pentru noua provincie o nouă capitală: Sarmisegetuza Ulpia Traian (la trecerea dintre Ţara Haţegului şi culoarul
Bistriţei). S-au evidenţiat numeroase temple, pieţe sau forum-uri, edificii rezidenţiale, monumente, statui.
Aşezările urbane marcau o serie de drumuri importante: Turda, Potaissa (Turda), Napoca, POrrolissum
(Moigrad). În unele erau cantonate legiuni. Aveau funcţii administrative, importantă economice, exploatări de
metale, sare: Alburmus Major (Roşia Montană) şi Ampelum (Zlatna).
Pe întregul teritoriul provinciei erau amplasate castre romane (construcţii fortificate), forturi, ziduri,
valuri, şanţuri. După construirea castrelor, în apropierea şi sub protecţia lor se formau aşezări de colonişti sau de
autohtoni. Deoarece la construcţia multora din ele s-a folosit piatră, vestigiile s-au păstrat: Teregova (Banat),
Tibiscum (culoarul Timişului), Apulum, Potaissa, Gilău, Porrolissum, Orheiul Bistriţei Ardeleneşti. Pe limesul estic
cunoscut era Augustia (lângă Breţcu). O serie de castre punctau limesul Transalutan: Turnu Măgurele, Anitela,
Romula, Câineni şi Puriţa (defileul Jiului). Pe limesul danubian apare Dierna – Orşova, Drobeta.. Unele erau foarte
mari (Apulum – 30 hectare). Au fost descoperite ferme romane (villa rustica).
Foarte cunoscut este podul de la Drobeta a lui Apollodor din Damasc din 106 d.Hr. Urmele se mai văd şi
astăzi. Se menţionează existenţa unor segmente din fostele drumuri romane în zona Bârgăului.
În Drobeta se găseşte monumentul de la Adamclisi (limba turcă – „biserica omului” – Trophaeum Traian
108-109), dedicat victoriei imperiului în războiul cu dacii.
Mozaicul roman de la Tomis este important prin faptul că aici descoperim că portul antic coincide destul
de bine cu portul actual.
OBIECTIVELE DIN EVUL MEDIU
În perioada următoare (circa 1.000 de ani), evoluţia istorică cunoaşte numeroase

frământări politice, etnice, sociale, invazii (mongolii în 1241), formarea cnezatelor şi voievodatelor,
expansiunea marilor puteri (otomană, rusească, habsburgică). Se cristalizează religia creştină ortodoxă, dar se
introduce şi o expansiune a catolicismului. Din această epocă datează o serie de
edificii militare. Sub protecţia lor s-au putut dezvolta o serie de aşezări urbane şi rurale, s-au putut desfăşura
activităţi economice diverse. Unele dintre aceste fortificaţii sunt anterioare expansiunii maghiare: Biharia, Dăbâca
(Podişul Someşan), Cetatea Colţi (Haţeg) – reşedinţă a cnezilor români din această parte a ţării.
Mai bine conservate sunt cetăţile mai noi din secolul al XIII-lea şi, ulterior, reconstruite pe
amplasamentul unor cetăţi vechi distruse. Printre acestea amintim; Deva, Turnu Roşu, Rupea, Feldioara, Chioar. Se
diferenţiază prin incintă, cu valuri şi şanţuri, cu bastioane (oraşe cetăţi). În aceste oraşe se dezvoltă activităţi
meşteşugăreşti. Sunt aşa-zisele oraşe de tip burg, specifice comunităţii săseşti din Transilvania (Siebenburgen –
numele vechi al Transilvaniei): Braşov, Sibiu, Sebeş, Mediaş, Sighişoara, Bistriţa, Reghin.
În secolul al XVII-lea s-au ridicat şi cetăţi după un plan stelar (sistemul Vauban): Arad, Timişoara,
Oradea. Toate sunt destul de bine conservate, construite din cărămidă, având în interior clădiri administrative de
epocă. În Depresiunea Braşov există „cetăţi ţărăneşti”, construite de comunităţile săseşti. Aveau scopul de a oferi
refugiu populaţiei satului în faţa unor pericole (atacuri turceşti şi tătărăşti). Asemenea cetăţi construite în secolele
XV-XVII se află la Prejmer, Râşnov, Ghimbav, Câlnic. În Moldova, astfel de fortificaţii au fost realizate începând
cu secolul al XIV-lea: Orhei, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Suceava, Tg. Neamţ, deşi au fost distruse (unele chiar
de localnici). Fortificaţiile apar şi la Siret şi Iaşi.
În Ţara Românească au fost realizate în ordine cronologică de la nord la sud. Capitalele au fost, pe rând,
la Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte, Bucureşti. Fortificaţii apar la Poienari (pe Argeş), Podul Dâmboviţei,
Cetăţeni (pe drumul Câmpulung – Bran), Corabia, Turnu Măgurele, Giurgiu, Brăila.
Voievozii şi nobilii şi-au construit castele întărite: Hunedoara, Bran (Cavalerii Ioaniţi). Unele erau
reşedinţe de vară, altele erau amplasate în parcuri de vânătoare: Lăzarea, Biacţida, Jibou, Pe Someş – Ruginoasa,
castelul Banffy – Cluj, Palatul Principilor – Alba-Iulia, Palatul Bruckenthal - Sibiu, Palatul Baroc – Oradea, Muzeul
Ţării Crişurilor, Palatele Brâncoveneşti de la Stoeneşti, Potlogi, Mogoşoara, Palatele Regale de la Peleş şi Pelişor şi
Foişorul de la Sinaia.
Ar putea fi încadrate curţile şi palatele domneşti de la Suceava, Târgovişte, Curtea de Argeş, Curtea
Veche Bucureşti, castele de pavilioane, de vânătoare: Săvârşin (palat regal), Gurghiu, Lăpuşna.
Dintre reşedinţele boiereşti amintim: în Ţara Românească: zona Vâlcea – de tip „culă” – plan pătrat cu
temelie şi parter înalt: Măldăreşti, Cernăteşti. Se mai numesc si conace: Văcăreşti, Goleşti.
OBIECTIVE RELIGIOASE
Aceste obiective, sunt privite complex:
valoare intrinsecă religioasă; valoare istorică;
valoare arhitecturală; valoare economică;
valoare artistică; focare de cultură;
Unele au vechime apreciabilă. Unele sunt simboluri de ortodoxie, altele ale romano- şi greco-catolice .
Uneori, construcţiile religioase autohtone au preluat influenţe stilistice străine, artistice, le-au adaptat
modificat, generându-se adevărate sinteze şi stiluri noi, originale. Din punct de vedere al rangului ecleziastic, cele
mai importante aşezăminte religioase şi funcţionalitatea, se disting mai multe categorii: catedrale, biserici, mănăstiri,
schituri.
CLASIFICAREA OBIECTIVELOR
A) BISERICILE VECHI DE ZID (din piatră şi cărămidă)
În Transilvania se găsesc câteva biserici vechi şi foarte vechi construite în stil romanic. Stilul romanic se
caracterizează prin construcţii masive, înălţimi modeste, dezvoltate pe orizontale, iar arcele sunt semicirculare.
Cupolele turnurilor se bazează pe cerc. La unele se găsesc şi elemente locale, a asocierii mai multor elemente
stilistice.
Printre cele mai vechi construcţii religioase şi creştine din România, dar şi din Europa, este şi Biserica de
la Densuş. O parte a materialului utilizat a fost adus de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa sau de la castrul roman din
apropiere (materiale reciclabile). Contraforturile, pereţii bisericii au adesea inscripţii romane sau decoraţii specifice,
antichităţi (elemente de la temple, altare romane). Deosebită este turla (dreptunghiulară în secţiune la partea
inferioară, la partea superioare are formă de prismă triunghiulară). Are şi câteva suprafeţe mici de pictură murală
prost conservate. Picturile sunt socotite mai vechi de secolul al XV-lea. Alte biserici: Biserica Cârtişoara
(Depresiunea Făgăraş), Biserica Cârţa, Biserica Herina (judeţul Bistriţa - cu un turn triplu din secolul al XIII-lea).
Catedrala Romano-catolică (Alba-Iulia) este din secolul al XII-lea, la care, pe lângă elementele romanice,
s-au adăugat şi elementele gotice. Ea însăşi a folosit ca loc de amplasate o construcţie romană pe ca s-a construit
ulterior, probabil în secolul al IX-lea o biserică mai mică. În această catedrală se află mormântul lui Iancu de la
Hunedoara, regent al Ungariei, şi o orgă din secolul al XIX-lea, cu peste 12.000 de timpuri.
Transilvania deţine biserici în stil gotic (dezvoltate pe verticală a întregii poziţii, arcele sunt sub formă de
ogive). Este vorba de influenţe ale goticului european târziu din secolele XIV-XVI.
Suceava, a treia capitală a Moldovei, are mai multe bisericii: Biserica Mirăuţi (aici se ungeau domnii),
Biserica Sf. Gheorghe (Biserica Sf. Ion), Biserica Sf. Dumitru (secolul al XVI-lea), Biserica Armenească Zamca,
Biserica Împlinirii Dorinţelor, ş.m.a.
Biserici la Iaşi: Biserica Trei Ierarhi (capodoperă în piatră, ctitorie a lui Vasile Lupu, poleită de aur,
valoroasă şi pentru pictura interioară, cu morminte ale D. Cantemir şi al lui Al. i. Cuza), Biserica Golia, Biserica Sf.
Nicolae cel Nou, două biserici fortificate în sudul oraşului, pe dreapta râului Bahlui: Biserica Galata şi Biserica
Cetăţuia.
Alte biserici: Biserica Hârlău, Biserica Probota, Biserica Slatina (ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu).
În Bucureşti apar biserici de secolele XIV-XV: Biserica Radu-Vodă, Biserica Mihai Vodă, Biserica
Antim, Biserica de la Curtea Veche, Biserica de la Stravapoleos, Biserica Sf. Gheorghe cel Nou.
Biserici vechi şi valoroase apar şi la Târgovişte, Curtea de Argeş, Câmpulung, Craiova.
În Transilvania există biserici din această perioadă în stil baroc la Oradea, Timiş, Arad, Alba-Iulia, Braşov şi
altele. Stilul baroc se caracterizează prin elementele decorative (un anumit exces de elemenete decorative).
Dintre catedralele mitropolitane menţionăm: Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia, Catedrala din
Cluj, Catedrala Întregirii Neamului din Alba-Iulia (1921-1933, construită în stil bizantin), Tg. Mureş, Oradea,
Mitropolia Moldovei sau Biserica Sf. Parascheva (Iaşi, pictată de Victor Tătărescu), Patriarhia Română din
Bucureşti.
B) MĂNĂSTIRILE
În orice mănăstire, există şi biserică. Trebuie considerată ca o formă specială de aşezare umană
(aşezăminte monahale), complexe religioase, administrative, politice, fortificate culturale. Multe dintre ele sunt
ctitorie de voievozi, boieri (nu aveau, de regulă, turlă). Specifice mănăstirilor sunt şi chiliile. Ele au ateliere de
pictură, broderie, sculptură, prelucrarea metalelor, ceramicii, lemnului, pietrei. Mănăstirile cele mai mari erau
înzestrate prin danii (proprietăţi – terenuri). Aveau iazuri de peşte, stupi, stupine şi prisăci până în Podişul Central
Moldovenesc (păduri). Aceste domenii întinse le permiteau traiul de zi cu zi a comunităţii monahale şi realizau
construcţii, opere culturale şi de construcţie, tipăreau cărţi. În muzeele existente în vechile mănăstiri sunt păstrate
relicve de mare importantă pentru istoria întregii regiuni.
O grupare importantă de mănăstiri se localizează în Bucovina. Mănăstirile sunt localizate în Carpaţii
Orientali: Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Putna. În zona de contact a obcinilor, între Obcina Mare şi Podişul
Sucevei se localizează Arbore. Câteva se localizează în Podişul Sucevei efectiv în zona de podiş.
Unele dintre acestea au anumite culori simbol: Voroneţ (albastru de Voroneţ), Suceviţa (fond galben, dar
şi aureolele sfinţilor), Humor (domină culoarea roşie), Suceviţa (verdele).
Mănăstirile de aici sunt construite în secolele XV-XVII, în perioada de maximă înflorire a statului feudal
românesc şi sunt valoroase prin stilul arhitectural al bisericii şi picturile lor (exterior şi interior), prin ansamblurile
mănăstireşti caracterizate de focarele culturale. Rolul lor era religios, ecleziastic, tablourile votive (reprezentări ale
ctitorului şi familiei lui).
Mănăstiri: Putna (ctitorie a lui Ştefan cel Mare), Râşca, Slatina (ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu),
Dragomirna (apariţia brâului, motivul funiei răsucite, care înconjoară biserica pe o treime a suprafeţei ei), Zvelteţea
(caracterizată prin supleţe, ziduri solide, pictură pe jumătate din biserică, ctitorie a lui Anastasie Crimca), Voroneţ
sau Capela Sixtină a Orientului (atrage prin mesajul cultural, prin concepţie, prin suprafaţa peretelui de vest al
mănăstirii ce este o întreagă pictură care reprezintă Judecata de Apoi, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, a fost construită
rapid).
Toate aceste mănăstiri apar ca şi cetăţi. Cea mai frumoasă este Suceviţa, ctitorie a familie voievodeşti a
Movileştilor (pe peretele nordic). Pictura încă este într-o stare mai deplorabilă.
În zona Neamţului, Mănăstirea Neamţ este considerată cea mai veche din Moldova, datând din perioada
lui Alexandru cel Bun. Aici a funcţionat o tiparniţă.
Alte mănăstiri: Agapia (din secolul al XVII-lea, importanţa sa este dată de picturile lui Nicolae
Grigorescu, pe pereţi apar arhanghelii Mihail şi Gavril), Văratic (ne aminteşte de Mihai Eminescu şi Veronica
Micle), Secu (în trecut, „secu” însemna „a tăia pădurea”, şi această mănăstire, ca şi cele din Bucovina, se încadrează
în peisajul natural, „păduri de argint” – relief subcarpatic, păduri de foioase sau păduri de plopi, „păduri de aramă” –
păduri de fag), în apropiere se află Cetatea Neamţului sau o serie de biserici de pe Valea mijlocie a Bistriţei (Bistriţa,
Bisericani şi Pângăraţi).
În zona Curburii Carpatice şi Subcarpatice apar mănăstirile Caşim, Soveja, Cheia, Sinaia. Târgovişte are
Mănăstirea Dealul (capul lui Mihai Viteazu). În Subcarpaţii Argeşului apare Mănăstirea Curtea de Argeş (ctitorie a
lui Neagoe Basarab, cu cinci turle; aici se găsesc mormintele lui Carol I şi Ferdinard, reginei Maria, osemintele lui
Carol al II-lea, Polonia; de aici se trage legenda meşterului Manole).
Geamurile se evidenţiază prin vitralii. În interior nu au ornamentaţie. Bisericile ortodoxe sunt mai sobre.
La exterior au contraforturi.
Dintre acestea se distanţează Biserica Neagră din Braşov. Este considerată cea mai mare catedrală gotică
din România. Are o mare orgă şi colecţii valoroase de obiecte liturgice.
Amintim şi Biserica Sf. Bartolomeu şi Biserica Sf. Nicolae din Scheii-Braşov. Acestea sunt din secolul al
XIII-lea. Importantă este şi Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca (1349-1480). Beneficiază de o expunere foarte bună
(o piaţă largă, încadrarea în peisaj este foarte importantă).
Alte biserici gotice: Sibiu, Sighişoara, Tg. Mureş, Bistriţa, deci în partea de nord-est a Transilvaniei.
În Moldova şi Ţara Românească apar bisericile ortodoxe, ruine şi obiective mai puţin păstrate. Sunt ruine
ale unor biserici catolice vechi.
Bisericile ortodoxe se remarcă şi sunt valoroase nu atât prin dimensiuni, ci şi prin potenţial economic. Se
remarcă prin arhitectură, armonie şi unitatea compoziţiei elementelor de arhitectură şi pictură prin influenţe
bizantine şi printr-o bogată şi foarte valoroasă veche pictură interioară şi exterioară. Pictura murală (ca tehnică) este
fresca (se realizează pe tencuiala udă). Ele au avut o importanţă religioasă, dar au şi o importanţă istorico-culturală,
considerate pe bună dreptate secole la rând, cărţi de istorie şi educaţie patriotică.
În Moldova se impune Biserica Bogdana (Panteonul Moldovei). Are printre cele mai vechi morminte a
primilor domnitori ai Moldovei. Este considerată cea mai veche biserică medievală de zid din Moldova.
În Subcarpaţii Vâlcei şi ai Oltului există o grupare de vechi mănăstiri: Cozia (ctitorie a lui Bolintineanu),
Hurez sau Horez (ctitorie a lui Brâncoveanu, domnitor-martin, exemplu tipic pentru arta brâncovenească, are
elemente bizantine, baroce, renascentistă, cu influenţe locale, autohtone; cu toate astea, biserica a realizat o sinteză
foarte valoroasă).
Între Olt şi Jiu, tot în Subcarpaţi, se întâlnesc mai multe mănăstiri cu o valoare mai modestă: Govora
(Bistriţa Olteană), Armota, Polovragi.
Apare şi o grupare în jurul Bucureştiului: Plumbuiţa, Căldărăşani, Snagov, Cernica.
Viaţa monahală ortodoxă a evoluat mai greu în Transilvania, nu sunt multe monumente ortodoxe: Râmeţi
(judeţul Alb), Nicula, Sâmbăta (Ţara Făgăraşului, ctitorie brâncovenească), Rohia (în Maramureş, secolul al XIX-
lea).
În afară de biserici şi mănăstiri, mai amintim şi SCHITURILE (construcţii religioase de dimensiuni mici, cu
puţin călugări, situate în locuri foarte izolate): Chilia lui Daniil Sihastru (la Putna, în piatră – gresie), Schitul Durău
(de la Neamţ, renumit pentru picturile lui Toniza), Schitul Peştera (de pe Valea Ialomiţei), Sihăstria Rarău (pe lângă
schitul vechi şi alte schituri mai mici).
BISERICILE DE LEMN sunt biserici făcute din lemn în totalitate (peţi, căpriori, cruci, mobilier, interior, cuie tot din
lemn). Poate şi datorită faptului că metalul are scump. Sunt unele dintre cele mai frumoase exemple ale civilizaţiei
lemnului. Pe teritoriul nostru au fost inventariate circa 600 de biserici din lemn, iar dintre acestea multe sunt în
Maramureş. Bisericile au multe influenţe gotice (înălţimea şi zvelteţea turlelor). În Maramureş se găsesc biserici
care multe sunt construite în secolul al XIV-lea la Ieud, Bârsana. Cele mai noi sunt realizate în anii de pe urmă. Pe
Valea Izei, în afară de cea de la Ieud şi Bârsana, mai există un Ieud din 1394. Amintim şi bisericile de la Cuhlea
(ctitorie a lui Bogdan Vodă) şi Drăgomireşti (biserica veche). Apar şi la Giuleşti, în bazinul Vişeului, Borşa. La
Bârsana apare o biserică nouă, cu o turlă de 56 m. Această biserică nouă este cea mai înaltă construcţie
din ţară.
Alte construcţii de lemn se găsesc în Ţara Lăpuşului, la Chinarul, în judeţul Sălaş, în Apuseni, în
Bucovina – Biserica de la Volovăţ (adică de Ştefan cel Mare la Putna), Reuseni, Mănăstioara (ctitorie a lui Ştefan
cel Mare), Stejaru (biserica dintr-un lemn).
Bisericile din lemn sunt considerate printre cele mai reprezentative pentru civilizaţia românească veche,
pentru civilizaţia lemnului, reprezintă elemente de continuare şi păstrare a tradiţiilor. Cuiele se făceau din tisă,
acoperişul din draniţă cu molid.
C) BISERICILE SĂTEŞTI FORTIFICATE
Reprezentativă este Biserica din piatră cu zid de cetate Kürchen Bürgen.

Apar mai ales două zone: în sudul Depresiunii Transilvaniei şi Depresiunea Braşovului. Ele au fost
realizate de comunităţile săseşti. Este cunoscută biserica de la Biertani cu trei rânduri de ziduri. Mai apar şi
Depresiunea Braşov, Codlea, Hâldioara.
Există şi biserici ale altor culturi religioase: MOSCHEI (MIRARETE) la Constanţa, Techirghiol, cu un interior
ce respectă unele condiţii, BISERICI ARMENEŞTI: Zamca şi Hagigadar (toponimul „lacăt”), TEMPLE, SINAGOGI.
OBIECTIVE CULTURALE
MUZEELE ŞI COLECŢIILE
În ţara noastră sunt peste 220 de muzee. Capitala deţine numeroase muzee. Ele au un rol
important în acţiunea de cunoştinţă, de popularizare.
Clasificarea muzeelor:
muzee complexe;
muzee specializate;
muzee pavilionare;
muzee în aer liber.
MUZEELE DE ARTĂ sunt cu caracter complex (picturi, sculpturi, muzică, literatură), ca spaţii
geografice se referă la artele în România, spre scară mondială. Muzeul de Artă din România datează din secolul al
XIX-lea, restructurat în secolul al XX-lea. Cuprinde si pictură autohtonă: Grigorescu, Andreescu, dar şi sculptură,
opere ale unor sculptori ca Brânduşi, Irimescu, dar şi Rembrand, Roubense.
La Bucureşti există şi alte muzee: renumitul Muzeu al Colecţiilor de Artă, Donaţii (de către proprietarii
statului), Oprescu, Zambacian ce cuprind sculptură şi pictură, ş.a.
Muzeul Bruckenthal din Sibiu este adăpostit de o clădire care cuprinde peste un milion de exponate.
Muzeul de Artă din Cluj-Napoca este într-un palat mobilier baroc, iar Muzeul de Artă din Iaşi este
adăpostit de Palatul Culturii. Nu trebuie uitat Muzeul Ion Irimescu din Fălticeni, dedicat sculptorului în vârstă din
102 ani.
MUZEE DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE
Muzeul Naţional de Istorie al României din Bucureşti adăposteşte tezaure valoroase, de aur de la Migrad,
Cucuteni, Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), coiful de aur de la Coţofeneşti.
Alte muzee: Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de Istorie al Moldovei (mutat la Palatul Culturii în
Iaşi), Muzeul de Istorie al Bucovinei, Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa, alte muzee la Alba-Iulia,
Oradea, Muzeul Militar Central, Muzeul de Istorie al Bucovinei.
MUZEELE ETNOGRAFICE
Sunt muzee pavilioane sau în aer liber, creaţii ale culturii populare.
Muzeul Satului din Bucureşti este un muzeu în aer liber şi Muzeul Ţăranului Român. Muzeul Satului se
leagă de numele unui sociolog – Dimitrie Gusti şi a fost înfiinţat în anul 1936.
Muzeul Tehnicilor Populare din Sibiu, din Dumbrava Sibiului (1962) are mii de exponate care ilustrează
diferite activităţi tradiţionale: olărit, prelucrarea lemnului, păstorit, morărit, industria populară textilă.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj este amenajat din 1922, având ca primul director pe
geograful Romulus Vuia. Are o secţie cu elemente specific transilvănene.
Muzeul Etnografic al Maramureşului din Sighetul Marmaţiei ilustrează gospodăria ţărănească din 1611,
făcută din stejar şi bârne.
Altele: Muzeul Etnografic de la Lupşa, Hanul Domnesc (secţie a Muzeul Bucovinei), Muzeul Satului
Bucovinean, Muzeul Tehnicilor Populare din Rădăuţi,Muzeul Etnografic din Gura Humorului, Muzeul Lemnului
şi Muzeul Lingurilor de Lemn din Câmpulung Moldovenesc.
MUZEELE SPECIALIZATE
Muzeul Ceasurilor (Ploieşti), Muzeul Aurului (Brad, faimos prin pepite), Muzeul Chihlimbarului (Buzău),
Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, Muzeul Sării (Slănic), Muzeul Marinei (Constanţa), Muzeul Căilor Ferate
(Gara de Nord).
MUZEELE ŞTIINŢIFICE
Au o adresabilitate redusă: elevi, studenţi, cercetători.
Amintim următoarele muzee: Muzeul de Ştiinţe Naturale (Muzeul de Antropologie Bucureşti), Muzeul de
Istorie Naturală (din secolul al XIX-lea), Muzeul de Antropologie din Bucureşti, Acvariul din Constanţa, Muzeul
Deltei Dunării din Tulcea, Delfinariul din Mamaia.
MUZEELE TEHNICE
Muzeul Tehnici Dimitrie Leonida, Muzeul Apelor din Fălticeni (creat de Mihai Bălcescu), Muzeul de
Ştiinţe Naturale din Suceava (cu exponate din domeniul geologiei – flori de mină), Muzeul Zoologic, Rezervaţia
Geologică Vânătorii din Neamţ.
CASELE MEMORIALE
Toate marile personalităţi din România îşi au casele lor memoriale: Ipoteşti (Mihai Eminescu), Humuleşti
şi Bojdeuca din Ţicău (Ion Creangă), Dorohoi (G. Enescu),Casa Memoriala ,,Liviu Rebreanu”, Casa ,,George
Coşbuc”, Casele Mihail Sadoveanu din Iaşi şi Fălticeni, Casa Memorială de la Hobiţa, Galeria Oamenilor de
Seamă din Fălticeni.
BIBLIOTECILE
Sunt obiective turistice culturale: Biblioteca Batheaneum din Alba-Iulia, Codex Aurcus sau Cosmografia
lui Ptolemeu, Biblioteca Telecky din Tg. Mureş (fond de carte veche, tipărite, manuscrise).
MONUMENTELE ISTORICE
Exemple: Trofeum Traiana şi Mărăşeşti.
Monumentele sunt extrem de diverse, amintesc despre anumite momente din istoria poporului nostru:
Monumentul de la Moisei – Maramureş (din travertin).
MONUMENTELE ARTISTICE
De exemplu, cele realizate de Constantin Brâncuşi la Tg. Jiu: Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta
Sărutului.
GRUPURILE STARUARE CU VALOARE ISTORICĂ ŞI ARTISTICĂ
Monumentul lui Ştefan cel Mare, Monumentul lui Ştefan cel Mare de la Băcăuani, Monumentul lui Mihai
Viteazu din Bucureşti, statuia lui Matei Corvin din Alba-Iulia, statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, statuia
lui Dragoş-Vodă de la Câmpulung Moldovenesc.
COMPLEXELE ARHITECTONICE URBANE
Ele sunt conservate, în general, în mică măsură. Se păstrează ca situri vechi. Apare la Sighişoara, Braşov,
Sibiu, Sebeş, Cluj, Bistriţa, Bucureşti (zona Lipscani), podul Mogoşoaiei (uliţe-podite, modernizate cu bârne de
stejar, puse una lângă altele), Curtea Veche (Bucureşti), centrul vechi al Târgoviştei, zona Curţii Domneşti de la
Iaşi (între Palatul de Cultură, Trei Stejari, Golia şi Clădirea Mitropoliei), zona curţii domneşti de la Suceava
(turnul lui Alexandru Lăpuşneanu şi Biserica lui Petru Rareş).
PARCURILE URBANE
Parcul Cişmigiu, Parcul Ferăstrău, Parcul Copou cu Teiul lui Eminescu din Iaşi, Parcul Tg. Jiu realizat de
Brâncuşi, Parcul din Timişoara, Parcul Trivale din Piteşti,.
OBIECTIVE ECONOMICE
BARAJELE
Barajul de la Vidraru (de pe Argeş, în arc, cu Statuia Energeticienilor din oţel),

Monumentul Constructorilor Rutieri (la Suceviţa).
HIDROCENTRALELE
Sunt caracterizate prin curăţenie şi puţin zgomot.
PODURILE
În zonele cu relief accidentata apar viaductele. Aici calea ferate se realizează pe nişte picioare. Pe
Defileul Jiului apare la Bombeşti-Leordeni un lanţ de tunele, poduri şi viaducte.
Altele: Podul lui Apolodor (la Drobeta, cel mai lung din Europa), podurile mai vechi de la Cernavodă şi
Feteşti, Podul rutier Giurgeni – Vadu Oii, Podul de la Hârşova, poduri mai noi în zona Cernavodă-Feteşti.
CANALELE
Importante sunt cele de la Dunăre – Marea Neagră, de la Agigea şi Canalul Bega.
FONDUL TURISTIC RURAL (LUMEA SATULUI ROMÂNESC TRADIŢIONAL)
Satul în integralitatea sa se încadrează într-un anume peisaj natural. Importante sunt gospodăriile cu
casele şi anexele ei. Elementele sunt legate de ocupaţiile tradiţionale-satul muzeu Ciocănesti din judeţul
Suceava.
Importante sunt zonele viticole şi zonele de prelucrare a pietrei şi lemnului.
Importantă este localitatea Marginea prin olărit şi ceramică neagră si centru de la Răpdauţă pentru
ceramica roşie smălţuită ce se realizează aici.
POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI SUCEAVA
Potentialul turistic reprezintă ansamblul de elemente naturale, economice si cultural-

istorice de interes turistic, care conferă unui teritoriu dat o anumita functionalitate turistica
si care constituie premize pentru dezvoltarea activitatii de turism . Ţinând cont de
implicare umană la crearea acestor resurse, potenţialul turistic poate fi: potenţial turistic
natural şi potenţial turistic antropic.
Potenţialul turistic natural mai este cunoscut şi sub numele de ofertă turistică primară şi este alcătuit din
totalitatea resurselor naturale valorificabile in scopul practicării activităţii de turism( relief, climă, resurse de apă,
faună şi vegetaţie, rezervaţii naturale).
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC
Potenţialul turistic antropic mai este cunoscut şi sub numele de oferta turistică secundară şi cuprinde
totalitatea resurselor create de om şi valorificabile din punct de vedere turistic.
Se pot analiza: vestigii şi monumente istorice, aşezări, monumente de artă, muzee şi case memoriale,
datini şi obiceiuri, etc
POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL JUDEŢULUI SUCEAVA

RELIEFUL
Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul judeţului se suprapune parţial Carpaţilor Orientali
şi Podişului Sucevei. Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate a formelor: munţi, depresiuni
intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate şi lunci. În alcătuirea geologică, arhitectura teritoriului
judeţului Suceava are drept caracteristică de bază succesiunea de la vest la est a patru zone structurale: zona
vulcanică, zona cristalinomezozoică, zona flişului şi zona de platformă. În funcţie de suprafaţa ocupată de fiecare
formă de relief în parte, situaţia la nivelul judeţului se prezintă astfel:
zona de munte 53%;
zona de podiş 30%;
zona de luncă 17%.
În ansamblu, pe teritoriul judeţului Suceava sunt două unităţi importante de relief: regiunea montană şi
regiunea de podiş. Acestea coboară în trepte de la vest la est, în fâşii paralele, cu dispunere nord-sud.
Zona montană, integrată în lanţul Carpaţilor Orientali, cuprinde masive şi complexe de culmi separate
între ele de văi adânci sau arii depresionare, astfel: Masivele Suhard şi Călimani; Munţii Bistriţei, Stânişoarei;
Masivele Giumalău - Rarău; Obcinile Feredeului şi Mestecăniş.
Relieful munţilor Călimani (cei mai înalţi munţi vulcanici de pe teritoriul României, singurii care
depăşesc 2.000 m altitudine - Vârful Pietrosul Călimani) oferă cele mai pectaculoase forme cu potenţial de mare
atractivitate: craterul vulcanic Călimani, cu un diametru de circa 10 km, formele ciudate de stânci vulcanice de
pe Reţitiş, Tămău, Lucaciu şi Pietrosul, stâncile cu aspect ruiniform ”12 Apostoli”, depozitul fosilifer Glodu
(scoici mari), Rezervaţia de Jnepeniş cu Pinus cembra, unde se găseşte un arboret natural în amestec intim de
molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa, rezervaţia naturală Peştera Izvorul Tăuşoarelor.
Relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău oferă una dintre cele mai interesante forme geologice din
lanţul Carpaţilor Orientali – „Pietrele Doamnei”, precum şi dolinele de pe Todirescu şi de sub vârful Rarău,
sectoarele de chei de pe Valea Caselor şi Izvorul Alb, grohotişurile fosile din vestul Pietrei Zimbrului şi Peştera
Liliecilor. În partea estică a masivului se află rezervaţia naturală ”Codrul secular Slătioara”, cu o bogăţie de
arbori diverşi ca specie, care n-a suferit modificări pricinuite de intervenţia antropică. Un alt factor de atracţie
turistică îl reprezintă Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte înguste (între 2- 3 metri lăţime, aproximativ
40 m lungime), situat pe pârâul Caselor.
Munţii Giumalău, de origine cristalino-mezozoică, reprezintă principala atracţie pentru iubitorii de
natură, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase privelişti din Carpaţii Orientali. Pădurea seculară de
la Giumalău, cu speciile masive de conifere, şi Cheile Zugreni, săpate la poalele de sud ale munţilor, constituie
principalele atracţii ale Munţilor Giumalău.
Munţii Suhard sunt cunoscuţi mai ales datorită vârfului Ouşoru (1.639 m), care străjuie Depresiunea
Dornelor. Totuşi, cel mai înalt vârf se află în partea de nord-vest a Munţilor Suhard şi anume Vârful Omu, de
1.932 metri altitudine. Creasta principală a acestor munţi reprezintă principala atracţie, datorită frumuseţii
peisajelor şi a uşurinţei cu care poate fi parcursă.
Munţii Bistriţei, ce se desfăşoară pe dreapta râului Bistriţa, formează gruparea cea mai
întinsă de munţi cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) oferă o privelişte fascinantă
pentru cei ce se încumetă să urce versanţii puternic înclinaţi.
Obcinile Bucovinei cuprind trei mari subunităţi, dispuse paralel pe direcţia nord-vest/sud-est, separate de
văile superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa: Obcina Mestecăniş, Obcina Feredeu şi Obcina Mare. Cea
mai înaltă şi mai spectaculoasă dintre obcini este Obcina Mestecănişului, cu altitudini ce depăşesc 1.500 m
(1.586 m – Vârful Lucina). Urmează apoi Obcina Feredeu (cu altitudini de 1.400 m), Obcina Brodinei (cu vârfuri
de 1.300 m) şi Obcina Mare care este cea mai întinsă, dar cu cele mai mici altitudini (sub 1.300 m). Cele mai
importante obiective turistice naturale sunt: Ansamblul de stânci Pietrele Muierii, creasta principală a Obcinei
Mestecăniş şi plaiurile Lucinei, cu Tinovul Găina.
Încadrată de munţii Bistriţei Aurii la nord, Munţii Bistriţei la sud-est, Munţii Călimani la sud şi Munţii
Bârgăului la vest, se află Depresiunea Dornelor. Unitate geografică distinctă, aceasta se îngustează spre est,
spre cheile Zugrenilor, şi se deschide larg spre vest, fiind drenată de râul Bistriţa.
Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din lungul râului
Moldova. Se remarcă prin prezenţa unui relief de terase cu altitudine relativă de circa 110 m, dezvoltat aproape
în exclusivitate pe dreapta râului Moldova. Depresiunile Vama, Frasin şi Humor sunt alte arii importante de
lărgire a văii Moldova, fiind separate de defilee, dintre care cel mai îngust se află la Prisaca Dornei.
Zona de podiş este mai coborâtă cu 200 m faţă de cele mai joase culmi muntoase. Cele mai importante
subunităţi de relief din această regiune sunt: Podişul Sucevei, Depresiunea Rădăuţi, Valea Sucevei, Valea
Siretului Subcarpaţii şi Valea Moldovei.
Podişul Sucevei are o înălţime medie de 460 m, dar cota maximă ajunge la 528 m în Vf. Teişoara din
Podişul Dragomirnei. Se întinde până la valea Siretului în est şi până la valea Moldovei în sud şi sud-vest. Se
împarte în câteva subunităţi de relief diferit: masive deluroase, arii depresionare şi culoare de văi.
Depresiunea Rădăuţi este cuprinsă între râurile Suceava şi Suceviţa şi are altitudinea medie de 360 m.
Relieful este acumulativ de pseudo-câmpie, cu forme plane terasate şi meandre.
Valea Sucevei se prezintă diferit, fiind împărţită în trei sectoare: unul superior, prin Obcine, până la
Straja, unul mijlociu, până la Milişăuţi şi unul inferior, până la vărsarea în Siret, la Liteni. Are un caracter de
culoar datorită dimensiunilor mariale luncii şi teraselor.
Valea Siretului este cea mai reprezentativă şi mai importantă din Podişul Moldovei. Are 6-8 km lăţime,
prezentându-se ca un adevărat culoar acumulativ. În zona de confluenţă cu râul Suceava ia aspectul unei câmpii
aluvionare intracolinare, cu o lăţime de 12 km.
Subcarpaţii se întind la sud de valea Moldovei şi corespund unui relief de acumulare, cu aspect deluros,
dar şi cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca şi Cacica.
Valea Moldovei apare ca o depresiune între Subcarpaţi şi Podişul Sucevei.
Datorită luncii largi şi joase, până la Ciumuleşti râul curge despletit, după care începe să
bată malul stâng. Lăţimea cea mai mare a luncii şi teraselor este la Baia, unde valea ia
aspect depresionar
CLIMA
Clima este temperat continentală. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine aproape în egală măsură
sectorului cu climă continentală (partea de est) şi celui cu climă continental moderată (partea de vest). Venind
dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaţilor Orientali, astfel încât în
partea estică a judeţului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare.
Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte
influenţe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna. Temperaturile medii anuale
sunt:
în climatul montan, sub 0 °C pe munţii înalţi şi 6 °C pe versantul estic al Obcinei Mari;
în climatul extramontan, între 7 - 8 °C.
Temperaturile minime coboară uneori până la -38,5 °C, iar temperatura cea mai ridicată a fost de 39,8 °C
(în iulie 2000). Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se înregistrează nu pe vârfuri, ci în depresiuni
şi văi, datorită fenomenului de inversiune climatică. Temperatura medie multianuală este de 2 °C la munte şi 7,5
°C în zona de podiş. Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă.
Trecerea de la iarnă la primăvară se face brusc în partea de est a judeţului, faţă de partea de vest unde, pe
vârfurile înalte şi versanţii umbriţi ai munţilor, zăpada şi îngheţul se întâlnesc până la sfârşitul lunii mai şi chiar
începutul lunii iunie.
Precipitaţiile variază de la an la an şi sunt cuprinse între 800 şi 1200 mm, în funcţie de zonă.
Precipitaţiile căzute sub formă de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantităţi de
precipitaţii se înregistrează în luna februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt, de obicei, în lunile mai şi
iunie.
Regimul vânturilor este determinat de sistemul terasat al reliefului. În partea superioară a culmilor
muntoase domină vântul de vest, iar în regiunea de podiş direcţia vântului este influenţată de orientarea
curenţilor de vale. În decursul anului, vitezele medii ale vânturilor din direcţia nord-vest sunt de 2,6 m/s. În zona
de munte, acestea se pot cifra la valori de 20-25 m/s, cele maxime depăşind 40 m/s.
HIDROGRAFIA
Resursele de apă cuprind :

râuri,
-.pâraie,
lacuri,
iazuri,
mlaştini
rezerve de ape subterane.
Toate apele care drenează teritoriul judeţului sunt tributare râului Siret. Principalii afluenţi sunt râurile
Suceava, Moldova, Bistriţa şi Dorna, care îşi au zonele de obârşie în coroana de munţi înalţi de la vest şi nord -
vest, în timp ce afluenţii mai mici îşi au izvoarele în regiunea deluroasă. Cel mai întins bazin hidrografic este cel
al râului Moldova, care drenează împreuna cu afluenţii săi 35% din suprafaţa judeţului. Urmează ca mărime
Bistriţa (30%), Suceava (30%) şi Siretul (10%).
Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri naturale de mici dimensiuni, lacuri antropice, iazuri pentru
piscicultură, acumulări industriale şi mlaştini. Cele mai importante acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din
lungul Şomuzului Mare, între care şi vestitul lac "Nada Florilor".
Apele subterane din judeţ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino- mezozoice, de fliş, în
depozite miocene şi, mai ales, în formaţiunile aluvionare cuaternare. Teritoriul judeţului înglobează cantităţi
inepuizabile de ape minerale şi mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase şi clorurate. Numai în
Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare minerale, renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, Şaru
Dornei, Poiana Negri, Coşna ş.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broşteni, Gura
Humorului, Solca.

VEGETAŢIA ŞI FAUNA. REZERVAŢIILE NATURALE
Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabila frumuseţe şi atractivitate.

Ponderea vegetaţiei o alcătuiesc pădurile care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, cu o compoziţie de
79,4% raşinoase şi 20,6% foioase.
În zona de munte predomină pădurile de răşinoase, unde ca speciile dominante sunt molidul şi bradul. În
zona de deal şi podiş caracteristice sunt pădurile de foioase, unde ca specii dominante sunt fagul şi stejarul, dar
mai intâlnim şi carpenul, frasinul, teiul, mesteacanul şi o mare diversitate de arbuşti. În amestec se gasesc plopul,
paltinul, sorbul, mălinul, scoruşul şi mai rar tisa. La limita superioară a pădurii se dezvoltă etajul subalpin format
din arbuşti : jneapăn, ienupăr, afin, măceş, merişor. Pe culmile mai înalte se află pajişti alpine alcătuite din
ierburi mărunte.
Exista şi câţiva arbori ocrotiţi: Stejarul din Caşvana (500 ani), Stejarul din Botoşana (350 ani), Ulmii din
Câmpulung Moldovenesc (500 ani).
Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul şi cerbul
carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacan,
fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe.
Râurile de munte adapostesc specii rare de peşti - lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul,
scobarul s.a.
Pe teritoriul judeţului Suceava se afla un numar de 23 rezervaţii naturale cu suprafaţa de 4457,20 ha, din
care 6 rezervaţii naturale botanice, 9 rezervaţii naturale forestiere, 5 rezervaţii naturale geologice, şi 3 rezervaţii
naturale mixte.
Rezervaţii naturale floristice/ specii ocrotite:
Rezervaţia Fâneţele seculare de la Frumoasa( rogozul, toporaşul, laptele câinelui, stânjenelul de stepă,
dediţelul, zambila pitică, usturoiul sălbatic); Rezervaţia Fâneţele seculare de la Calafindeşti( coada
cocoşului, stirigoaia, clopoţeii, crinul de munte);
Rezervaţia Fâneţele seculare de la Ponoare-Bosanci( stânjenelul siberian, frăsinelul, ruscuţa de primăvară,
pălămida, deditelul, trifoiul galben, iarbă albastră );
Rezervaţia Fâneţele Montane de pe plaiul Todirescu- Masivul Rarău(usturoiul siberian, arnica,
margaretele, vineţeaua, bulbucii );
Complexul de nuferi de la Salcea
Rezervaţia Benia( strugurele ursului)
Rezervaţia Quercetumul de la Crujana(cuprinde arboret de specii de foioase, cu participarea majoritară a

stejarului)
Rezervaţia Făgetul Dragomirna(arboretul din rezervaţie are o provenienţă naturală în proportie de 97%).
Rezervaţia Tinovul Mare Poiana Stampei(reprezintă cea mai întinsă rezervaţie de turbă naturală din ţara
noastră; dintre speciile de arbori amintim, pinul silvestru, mesteacănul pufos, scoruşul, plopul tremurător ; flora
erbacee este alcatuită din specii acidofile: feriga, merişorul, afinul, răchiţeaua, ruginarea, rogozul, iar dintre
muşchi - Saphagnum wulfianum - relict arctic şi subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip
finlandic).
Rezervaţia Tinovul Şarul Dornei(vegetaţia este alcatuită în marea majoritate de muşchiul de tip arctic
(Sphagnum), peste care, în condiţii vitrege de vegetaţie s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru pe un strat de
turbă a cărui grosime variază între 1,10 m şi 3,20 m).
Rezervaţia Tinovul Găina Lucina (mesteacănul pitic, mesteacănul pufos, merişorul, afinul)
Rezervaţia Codrul Secular Giumalau(vegetaţia forestieră este dominanată de molid, sporadic apar
scoruşul, paltinul de munte, plopul tremurator, sălcii; pătura erbacee este reprezentată prin: ferigi, clopoţei,
pojarniţa, afinul alpin; în zona subalpină predomină ienupărul şi jneapănul; fauna este specifică zonei montane şi
remarcăm: râsul, cocoşul de munte sau corbul - monument al naturii)
Rezervaţia Codrul Secular Slătioara (monumentele naturii întâlnite în codrul secular Slătioara sunt: tisa,
vulturica de stâncă, tulichina, alga roşie de apă dulce; vegetaţia lemnoasă cuprinde numeroase specii : molidul,
bradul, pinul silvestru, tisa, fagul, scoruşul, carpenul; arbuştii sunt reprezentaţi de agriş, cununiţă, zmeurul,
afinul, merisorul ).
Rezervaţia Zamostea Lunca(stejarul, frasinul, teiul, cireşul, paltinul de câmp, plopul tremurator)
Rezervaţia de jnepeniş şi Pinus cembra Călimaniî
Rezervaţia geologică Piatra Ţibăului(calcare fosilifere)

Rezervaţia geologică Piatra Pinului şi Piatra Şoimului (reprezinta un ecosistem extrem de important din
punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de peşti fosiliferi care demonstrează existenţa unei faune
specifice: peşti, corali, scoici, etc.)
Rezervaţia Cheia Lucavei(stanci calcaroase ce adăpostesc cele doua monumente ale naturii: strugurele
ursului şi floarea de colţ)
Rezervaţia Clipa de calcare triasice Pârâul Cailor(formaţiuni geologice foarte vechi şi importante prin
diferitele specii de peşti, scoici şi amoniţi de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor
mişcări tectonice şi ai vieţii din oceanele calde de altadată)
Rezervaţia Cheia Dracului(formaţiunile geologice întâlnite aici nu au un caracter unitar, pe margine
aparând formaţiuni carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt depozite noi argilo-marnoase de vârstă
cretacica, cu clipe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai multe niveluri)
Rezervatii naturale mixte:
Rezervaţia 12 Apostoli(adăposteşte multe figuri zoomorfe şi antropomorfe, sculptate în decursul
vremurilor, constituite din fragmete de lava cimentată; alături de aceste formaţiuni se găsesc jnepenişuri şi
ienupărete care adăpostesc cocoşul de mesteacan-monument al naturii).
Rezervaţia Pietrele Doamnei Rarău(prezintă calcare cu încrustaţii de corali,
amoniţi, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani; în
perimetrul rezervaţiei, se află complexul de stânci „Pietrele Doamnei” şi Peştera Liliecilor; dintre speciile
unicat, aici întâlnim:micsandra sălbatică, guşa porumbelului, clopoţelul, margareta, floarea de colţ pe stânci şi
argenţica )
Rezervaţia Cheile Zugrenilor( găzduieşte formaţiuni stâncoase impresionante; pe cele mai înalte stânci
întâlnim, petrosia- Andryalla levitomentosa, relict glaciar, unicat mondial).
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL JUDEŢULUI SUCEAVA
ORAŞE ŞI STAŢIUNI TURISTICE
SUCEAVA
Municipiul Suceava reprezintă îmbinarea perfectă între tradiţie, istorie, religie,

spiritualitate şi modernism. Toate acestea alături de ospitalitatea recunoscută a localnicilor fac din Suceava un
important centru turistic din nordul Moldovei, poartă de intrare în Bucovina.
Prima atestare documentară scrisă despre Suceava datează din 11 februarie 1388, în timpul domnitorului
Petru Muşat, care a mutat capitala Moldovei la Suceava. Stabilirea scaunului domnesc la Suceava a impus o serie
de măsuri administrative, militare şi edilitare, acestea fiind succedate de o creştere a interesului meşteşugarilor şi
negustorilor locali şi străini pentru noul centru administrativ şi politic al ţării. Suceava, leagăn de civilizaţie
românească – cetate de scaun a Moldovei timp de aproape două secole, a cunoscut pe deplin implinirea
economico-socială în timpul domniei voievodului Ştefan cel Mare.
Foto : Suceava. Vedere de la Cetatea de Scaun
Cele mai importante obiective turistice, pe care

Suceava le ofera vizitatorilor săi sunt :
Cetatea de Scaun a Sucevei, situată pe un platou
înalt, în partea de est, restaurată în ultimii ani, este o ctitorie
a voievodului Petru Muşat, menţionată pentru prima oară
într-un document din anul 1388; construită din piatră, a fost
întărită ulterior de Alexandru cel Bun şi apoi de Ştefan cel
Mare, cu ziduri de peste 10 m înălţime şi o grosime de 4 m,
inconjurată de un şanţ cu apă, făcând-o de netrecut. De
altfel, Cetatea Sucevei nu a fost niciodată cucerită prin forţa
armelor.
Rămăşiţele Cetăţii Şcheia, aflate în partea de nord-vest a oraşului. Cetatea Şcheia a fost ridicată în
sec.XIV sub forma unui romb cu latura de 36 m. în interior şi ziduri groase de 3 m. Cetatea este una dintre cele
mai vechi cetăţi din Moldova şi a fost dărâmată in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În momentul de faţă
mai există doar ruinele unui contrafort din partea de Vest a fostei cetăţi.
Ruinele Curţii Domneşti, aflate in zona centrală a oraşului de astăzi. Peste resturile unui palat de lemn
datând din timpul domniei lui Petru Muşat, voievodul Ştefan cel Mare a ridicat o clădire de piatră, refăcută apoi,
în cărămidă, de Vasile Lupu. S-au păstrat urmele unor încăperi şi beciuri. În ultimii ani ruinele Curţii Domneşti
au intrat într-un proces de restaurare.
Biserica Beizadelelor, aflată în apropierea pieţii centrale a oraşului, denumită şi Biserica Domniţelor a
fost fondată în 1642 de voievodul Vasile Lupu, cu rol de paraclis al Curţii Domneşti. Planul bisericii este un
dreptunghi, având spre est o absidă circulara (interior şi exterior), iar spre vest un pridvor poligonal la exterior şi
circular în interior. Pronaosul este despărţit de naos prin doi stâlpi octogonali susţinând trei arcuri. Naosul este
boltit în stil moldovenesc, turla naosului fiind supraînălţată pe o baza pătrată şi una stelată. Decoraţia exterioara
preia caracteristicile sec. XVII - brâul în "dinţi de fierăstrău" (deasupra soclului); arcaturi oarbe , în acoladă, pe
aproape tot perimetrul bisericii. Turnul - clopotniţă este alipit bisericii pe latura de nord, iar înspre vest prezintă
un subsol boltit a cărei funcţionalitate nu se cunoaşte încă.
Biserica Învierii a fost fondată în 1551 de soţia voievodului Petru Rareş, doamna Elena (Brancovici).
Construcţia păstrează planul iniţial intact, deşi a suferit modificări in timp, încadrându-se tipului de biserica de
târg, respectiv - in dreptul naosului absidele laterale sunt inlocuite prin rezalite vizibile la exterior , limitate de
contraforturi ; pronaosul este împărţit printr-un arc cu pilaştri şi console mai pronunţate. Cupola naosului nu este
de tip moldovenesc ceea ce înseamnă că, probabil, a fost refăcută. Biserica nu are turlă. Nu se păstrează urme de
pictura. în dreapta bisericii se află o frumoasă clopotniţă. Anul acesta, în cadrul programului turistic <Paştele în
Bucovina>, Biserica Învierii a fost locul de unde a plecat Lumina Învierii adusă de la Betleem, către toate zonele
ţării.
Muzeul judeţean, înfiinţat în anul 1900, expune interesante piese care evocă trecutul bogat în evenimente
şi fapte eroice al locuitorilor meleagurilor sucevene, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; un interes
aparte îl reprezintă "Sala tronului", în care, mobilier, costume şi alte obiecte reconstituie atmosfera de la curtea
lui Ştefan cel Mare.
Muzeul de artă populară care funcţionează în clădirea fostului Han Domnesc, construcţie de la sfârşitul
sec.XVI; adaposteşte colecţii de etnografie şi artă populară.
Biserica "Mirăuţi", ctitorie a lui Petru I Muşat (sec. XIV), a fost refăcută din temelii în sec.XVII şi
restaurată în forma actuală la sfârşitul secolului trecut.În acest edificiu avea loc încoronarea domnitorilor
Moldovei.
Mănăstirea Sfântul Ioan- prima construcţie din cadrul complexului a fost ridicată în sec.XVI, de când
datează şi urmele de pictură exterioară de pe faţa sudică; alte construcţii aparţin secolelor XVII şi XIX.
Mănăstirea, cu obşte de călugări, adăposteşte in biserica sa moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, prilej
de pelerinaj a zeci de mii de credincioşi.
Biserica Sf. Dumitru, ctitorie a lui Petru Rareş din anii 1534-1535. Din punct de vedere arhitectonic
păstrează caracteristicile stilului moldovenesc. Pisania, aşezată deasupra uşii de la intrare, în partea dreaptă, are
in partea superioară doi îngeri ce poartă o cunună in interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente de artă
renascentistă. Turnul clopotniţa (înalt de 45 m) aflat în curtea bisericii a fost construit de Alexandru Lăpuşneanu
in 1560, are baza patrată, trei etaje şi un al patrulea construit în sec. al XIX-lea. Turnul păstrează încrustată pe
una din laturile sale una dintre cele mai bine realizate steme ale Moldovei.
Mănăstirea Zamca (armenească) a fost ridicată în 1606, pe un platou din partea de vest a oraşului de
armenii refugiaţi în Moldova încă din sec.XVI. Este o mănăstire inconjurată de ziduri, având o poartă de intrare
monumentală, boltită, pe latura de vest. Istoria consemnează că aici şi-a aşezat tabăra regele Sobieski în anul
1601.
Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, opera sculptorului Eftimie Bârlădeanu, dezvelită în anul 1977, este
amplasată pe înalţimea de unde Cetatea de Scaun domină oraşul.
Statuia lui Petru Muşat este situată in punctul zero al oraşului şi îl reprezintă pe domnitor, arătând cu
degetul spre pământ, locul de zidire a Cetăţii de Scaun a Sucevei.
Parcul central, aflat în inima oraşului, adăposteşte două lucrări de artă: bustul compozitorului Ciprian
Porumbescu şi bustul voievodului Petru Rareş.
Gara Suceava( cunoscută sub numele de Gara Burdujeni), este o copie la scară redusă a celei din Freiburg
(Germania). Gara a fost deschisă în 1869, cu ocazia inaugurării căii ferate Roman-Suceava, făcând legatura la
graniţă, între Regat şi Bucovina (aflată sub stăpânire austro-ungară). Până în 1960, sala principală era singura
sală festivă din municipiu, în care se desfăşurau balurile CFR şi ale Primăriei.
CÂMPULUNG MOLDOVENESC
Foto : Câmpulung Moldovenesc. Vedere de ansamblu
Municipiu în judeţul Suceava, Câmpulung

Moldovenesc se află la altitudinea de 600-650 m, in
Depresiunea cu acelaşi nume. Nu departe se înalţă Rarăul şi
Giumalăul, cei mai vestiţi munţi ai Bucovinei. Câmpulung
Moldovenesca devenit cu timpul o staţiune turistică tot mai
renumită, beneficiind de condiţii naturale propice şi de
obiective turistice numeroase.
După tradiţie, in apropiere de Câmpulung
Moldovenesc, şi-ar fi găsit sfârşitul Molda, câinele de
vânătoare al lui Dragoş Vodă, în apele râului pe care, mai apoi, l-a botezat Moldova. Statuia voievodului se află
în zona centrală a oraşului.
Cele mai importante obiective turistice pe care le întâlnim în Câmpulung Moldovenesc sunt: Muzeul
Arta lemnului ”; Colecţia de linguri a profesorului Ţugui; două monumente de arhitectură populară: Casele
Grămadă şi Prundeanu; sera şi parcul dendrologic ale liceului „Dragoş Voda”; ulmul multisecular (cca 700 ani).
Dintre obiectivele turistice ale oraşului, o atenţie cu totul aparte merită:
Muzeul lemnului, o veritabilă monografie închinată unei îndeletniciri tot atât de vechi ca şi aşezarea –
prelucrarea lemnului. Muzeul reprezintă în cele circa 20 de săli, într-o concepţie tematică si evoluţie cronologică
unitară, bazată pe criterii ştiinţifice şi muzeistice moderne: unelte, arme, obiecte de uz gospodăresc, elemente şi
complexe de arhitectură populară, mijloace de transport, obiecte de artizanat şi opere de artă, piese diverse,
specifice zonei montane şi cu o evidentă notă de originalitate, care ne introduc, rând pe rând, în universul unor
ocupaţii străvechi – vânat, cules, păstorit, albinărit, rotărit, dulgherit etc.
Colecţia profesorului I.Ţugui, cuprinde una dintre cele mai bogate colecţii din ţara de linguri de lemn,
de diverse forme, mărimi şi motive ornamentale. Clădirea mai adăposteşte de asemenea şi valoroase colecţii de
prosoape, monede, ceramica, cusături etc.
VATRA DORNEI
Foto : Vatra Dornei. Pârtia Dealul Negru
Municipiul Vatra Dornei este situat în inima Carpaţilor Orientali la altitudinea de 800 m, în Depresiunea
Dornelor. Aşezat pe cursul superior al Bistriţei Aurii cu cel mai important afluent al său, Dorna, oraşul are o
poziţie deosebit de favorabilă faţă de câteva importante căi de comunicaţie. Astfel Vatra Dornei este străbătută
de cea mai importantă cale ferată ce face legătura între Moldova şi Transilvania. De asemenea, Vatra Dornei se
află pe şosele de importanţă naţională, ce leaga Moldova de Maramureş peste pasul Prislop şi de Transilvania
peste pasul Tihuţa.
Legenda povesteşte despre o întâmplare din vremea domnitorului Dragoş Vodă. Aflat la vânătoare în
pădurile din zonă, lui Dragoş i-a apărut in faţă o căprioară. Sprintenă, căprioara s-a ferit mereu de săgeţile
vânatorului, dar ostenita, s-a oprit să-şi tragă sufletul sub un brad cu trunchiul gros. Dragoş şi-a întins arcul, a
ochit şi a tras. De după copac s-a auzit un strigăt omenesc de durere, iar căprioara a făcut un salt şi s-a pierdut în
pădure. Dragoş s-a apropiat şi a văzut că în locul căprioarei a ucis o fată frumoasă pe care o chema Dorina. În
amintirea ei, domnitorul a botezat locul Vatra Dorinei, devenită mai târziu Vatra Dornei de azi.
Municipiul Vatra Dornei este atestat documentar din anul 1410. Principalele puncte de atracţie de natură
atropică sunt : clădirea în stil florentin a Primariei, edificata în anul 1897, gara Vatra Dornei Băi, construită în
anul 1910, Vila Cembra - 1895, Izvorul Sentinela - 1896, Stabilimentul balnear şi Cazinoul – 1899. Dintre muzee
amintim : Muzeul de etnografie şi folclor, Muzeul de ştiinţe ale naturii. Vatra Dornei este o staţiune balneo-
climaterică renumită în special pentru izvoarele sale minerale şi pentru condiţiile de practicare a sporturilor de
iarnă( pârtia de ski de pe Dealul Negru, având o lungime de 3000 m, fiind cea mai lungă pârtie de ski din ţară).

GURA HUMORULUI
Foto : Gura Humorului. Vedere de ansamblu
Oraşul este situat în depresiunea intramontană cu acelaşi nume,

dezvoltată la confluenţa Moldovei cu râul Humor, la o altitudine de
490m. La nord sunt culmile Obcinei Humorului, la sud Obcina
Voroneţului iar la vest Obcina Mare. Aceşti munţi sunt bine
împăduriţi, iar climatul de adăpost conferă oraşului un cadru placut şi
pitoresc.
Oraşul face parte din acel străbun ţinut al Bucovinei, unde nenumărate monumente şi vestigii ale
trecutului sunt atestări ale statorniciei şi continuitaţii poporului român.
Dintre obiectivele pe care le oferă oraşul amintim: muzeul etnografic, zona de agrement Lunca Moldovei,
muzeul obiceiurilor populare din Bucovina(care a fost înfiinţat în 1959 şi deţine peste 2000 de piese adunate din
bazinul mijlociu al Moldovei, precum şi din bazinul Dornelor; aici sunt expuse piese, după urmatoarea tematică :
culesul din natură şi vânătoarea ; pescuitul şi albinăritul; păstoritul; agricultura, industria textilă casnică; ştergare
decorative, ceramică de Păltinoasa, fieraritul şi prelucrarea artistică a lemnului; portul popular din bazinul
Dornelor; portul popular din zona Câmpulung; podoabe de găteala pentru costumul de sărbătoare şi ştergare de
cap (marame); portul din bazinul Humorului; interior ţărănesc. Anual aici se organizează concursul de caricatură
“Umor…La Gura Humorului”, care reuneşte cei mai buni caricaturişti din ţara. Oraşul Gura Humorului se
recomandă ca bază de plecare spre cele două obiective turistice renumite din apropiere: Mănăstirea Humor (la
nord) şi Mănăstirea Voroneţ (la sud).
SATE TURISTICE
Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti bine constituite, situate într-un mediu nepoluat,
păstrătoare de tradiţii şi cu un bogat trecut istoric, care în afara funcţiilor politico – administrative, sociale,
economice şi culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot timpul anului şi
funcţia de primire şi găzduire a turiştilor. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului
localităţilor rurale şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale, în vederea promovării în fiecare localitate a celor
mai adecvate forme de turism, în funcţie atât de principalele caracteristici geografice, sociale şi economice, cât şi
de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă.
Judeţul Suceava are 379 de sate, grupate în 97 de comune. Aşezările rurale se disting după răspândirea lor
în cele două regiuni naturale – de munte şi de podiş, care le-a imprimat diferenţieri în evolutie, formă şi
structură, funcţie, mărime, densitate. La contactul dintre munţi şi regiunea deluroasă, în depresiunea Radauţi, dar
şi în interiorul podişului Sucevei, se întalnesc sate mari, de peste 4000 – 5000 locuitori: Marginea şi Straja, al
căror nume sugerează foarte bine pozitia lor pe o linie de contact geografic, apoi Arbore, Vicovu de Jos,
Dumbrăveni, Bosanci, etc.
Unele foste comune din această zonă, ca de exemplu Dolhasca, Vicovu de Sus, Liteni, cu peste 10 000
locuitori fiecare au devenit mai nou oraşe. În zona de munte, satele cele mai mari, situate pe văile principale, au
în jur de 2000 – 2500 locuitori : Fundu Moldovei, Pojorâta si Păltinoasa pe Valea Moldovei, Ostra şi Stulpicani
pe Suha, Moldoviţa, Vatra Moldoviţei şi Frumosu pe Valea Moldoviţei, Putna pe Valea Putnei, etc. Unele, cum
sunt Vama şi Iacobeni, depăşesc chiar 3000 locuitori, dar marea majoritate sunt mijlocii şi mici. Satele din
Podişul Sucevei au o structură adunată a gospodăriilor în vetre şi se caracterizează printr-o economie agricolă
complexă şi cu trăsături tot mai pronunţat intensive,evidenţiindu-se cultura cerealelor, pomilor fructiferi şi
creşterea animalelor.
Aşezările rurale din zona de munte au gospodăriile răsfirate în lungul văilor, cu nuclee de adunare la
principalele confluenţe, sau risipite pe versanţii munţilor, uneori pana pe plaiurile superioare ale acestora. Sunt
specializate în creşterea bovinelor pentru lapte şi carne şi a ovinelor, în exploatările forestiere şi industriale
extractive.
Spaţiul rural dispune de un bogat potenţial turistic care există atât în zonele montane, cât şi în cele
submontane. Pe lângă monumentele istorice şi naturale de care sunt strâns legate, interesul turistic este crescut de
existenţa unor valoroase resurse în câmpul biodiversităţii. O atracţie deosebită specifică zonei rurale o constituie
numeroasele activităţi artizanale care se practică şi astăzi, fiind transmise din generaţie în generaţie: pictarea
icoanelor încondeierea ouălelor, meşteşugul lemnului (artizani care fabrică butoaie, sculptori în lemn, fabricanţi
de instrumente muzicale tradiţionale), olărit (în special olăritul cu argilă neagră), sculptura în piatră, ţesutul şi
lucrăturile din piele, blănărie, măşti populare.
Satele agroturistice mai renumite sunt : Arbore, Botoşana, Ciprian Porumbescu, Marginea, Moldova
Suliţa- Izvoarele Sucevei, Pojorâta, Putna, Râşca, Slatina, Suceviţa. Vama, Vatra Moldoviţei.
ARBORE, se află la sud de Radauţi (19 km), pe râul Solca, afluent al Sucevei, şi poartă numele celebrei
familii din vremea lui Ştefan cel Mare. In anul 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei si hatman, sfetnic al lui
Ştefan cel Mare , al fiului acestuia Bogdan al III-lea, precum şi al fiului lui Bogdan, Ştefan cel Tânar, (acesta din
urmă l-a omorât pe Arbore, precum şi doi copii) a ridicat aici o biserică monumentală. In Arbore se află şi un
interesant muzeu sătesc, cu caracter istoric si etnografic, rod al strădaniilor de o viaţa ale săteanului autodidact
Toader Hrib. Muzeul adăpostit în două camere şi în cerdacul casei, impresionează prin autenticitatea pieselor
expuse, printre care se află şi adevărate unicate.
BOTOŞANA, este situat la 6 km de Arbore, aici aflându-se un interesant muzeu care sintetizează
rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în zonă ce au relevat o impresionantă continuitate de locuire dacică
şi daco-romană, întinsă pe parcursul unui mileniu (secolul III Î.Ch– secolul VII D.Ch.). Aici , ca şi în localitatea
vecină Caşvana, se află câte un stejar multisecular – monumente ale naturii. De stejarul din Caşvana este legată o
legendă locală, care afirmă că el există de pe timpul lui Ştefan cel Mare , având deci o vechime de cca 500 de
ani.
CIPRIAN PORUMBESCU, comună de pe valea pârâului Stupca, la adăpostul pădurii, este situată între
Gura Humorului (11 km) şi Suceava (15 km). Localitatea s-a numit iniţial Stupca, numele actual datorându-se
compozitorului Ciprian Porumbescu (1853 – 1883), unul dintre inaintaşii de seamă ai muzicii româneşti, născut
la Şipot dar copilăria şi-a petrecut-o în satul ce-i poartă azi numele. Aici s-a şi stins din viaţă, tânar, la vârsta de
30 de ani. Din cele peste 250 de lucrări ale sale, amintim : „Crai Nou", „Balada", „Serenada". În localitate se află
muzeul memorial „Ciprian Porumbescu" ce evocă sugestiv prin numeroase şi variate exponate viaţa şi opera
compozitorului. Un alt aspect care reprezintă zona e faptul că în acest sat s-au descoperit cuptoare de ars
teracotele, alături de zgure si smalţuri, precum şi fragmente de teracote rămase nesmălţuite, toate din vremea lui
Ştefan cel Mare.
MARGINEA, este una dintre cele mai importante comune din judeţul Suceava. Fiind situat la contactul
Podişului Sucevei cu Obcina Mare, teritoriul comunei, ocupă în proporţii relativ egale cele doua forme de relief.
Denumirea localităţii derivă de la poziţia geografică, fiind destul de sugestivă. Condiţiile cadrului natural sunt
favorabile, comuna beneficiind de resursele podişului dar şi ale muntelui.
Poziţia de contact munte-podiş dar şi situarea satului la intersecţia a două importante reţele rutiere,
favorizează dezvoltarea activităţilor comerciale, dar agricultura rămâne una din ramurile economice importante
alături de industrie, turismul având mari perspective de dezvoltare. Localitatea şi-a câstigat un renume bine
meritat prin tradiţia deosebit de valoroasă în meşteşugul olăritului. În sat există mai bine de 30 de familii de olari
care produc renumita ceramică neagră, de diferite forme şi cu decoruri variate. De asemenea, aici vizitatorii pot
urmări întregul proces tehnologic: pregătirea lutului, modelarea lui pe roata olarului, decorarea prin lustruire şi
procesul final de ardere. O expoziţie permanentă cu vânzare pune la dispozitia vizitatorilor produsele de la
Marginea. Ceea ce impresionează foarte mult pe turist în această zonă este arhitectura populară, al cărei specific
este dat de casele şi porţile de lemn frumos ornamentate. Marginea este şi o străveche vatră folclorică, cu
obiceiuri şi datini păstrate din străbuni, cu port bucovinean de o rara frumuseţe şi autenticitate.
MOLDOVA SULIŢA – IZVOARELE SUCEVEI, zonă cunoscută mai ales celor două râuri care
izvorăsc din munţii din apropiere : Suceava şi Moldova. Tot aici se pot vizita câteva rezervaţii ştiinţifice
interesante: Tinovul Lucina – Găina care adăposteşte mesteacănul pitic - relict al erei glaciare, şi Răchitişu Mare,
unde se găseşte un alt relict glaciar – strugurele ursului, apoi Cheile Lucavei, precum şi vestita herghelie Lucina,
centru de creştere şi dresare a cailor de rasă huţulă .
POJORÂTA, se află la câţiva kilometri de Câmpulung Moldovenesc, pe drumul european ce leagă
Suceava de Bistriţa, având o poziţie pitorească, avantajoasă pentru turism, din această localitate deschizandu-se
drumuri spre Mestecăniş – Vatra Dornei, spre Câmpulung şi, mai departe, la Vatra Moldoviţei, Voroneţ şi
Humor, spre zonele etnografice Fundu Moldovei si Breaza şi, mai departe, spre Iyvoarele Sucevei. De la
Pojorâta poteci de munte duc spre Rarău si Giumalău. Local se pot face ascensiuni pe Măgura (1176 m),
Muncelu (1302 m), Adam şi Eva (1047 m şi 1009 m). Având în vedere aceste elemente, Pojorâta se recomandă
ca un centru important pentru excursii. De menţionat este faptul că în apropiere se află rezervaţia geologică
„Stratele de la Pojorâta".
PUTNA, este o vestită localitate din nordul Obcinelor Bucovinei, locul în care Ştefan cel Mare a înfăptuit
prima ctitorie bisericească din lunga şi valoroasa sa serie de lăcaşuri construite în toată Moldova şi nu numai. În
interiorul bisericii se află mormântul domnitorului, loc de pelerinaj al credincioşilor de pretutindeni. În cadrul
mănăstirii se află un muzeu cu exponate de mare valoare.Tot în localitatea Putna, în cimitirul satului se află o
biserică de lemn, atribuită domnitorului de legendă, Dragoş Vodă, şi adusă aici de Ştefan cel Mare din satul
Volovăţ. În partea de est a satului, sub pădure, se află "Chilia lui Daniil Sihastrul", părintele duhovnic şi
sfătuitorul lui Ştefan cel Mare.
RÂŞCA, comună situată în zona de contact a Subcarpaţilor Neamţului cu prelungirile Munţilor
Stânişoarei, pe cursul superior al râului Râşca. În satul Râşca se află o mănăstire de călugări, ctitorie din 1540 –
1542 a lui Petru Rareş.
SLATINA, comună situată in zona de contact a Podişului Sucevei cu Munţii Stânişoarei, pe râul Suha
Mică. În satul Slatina se află Mănăstirea Slatina (de maici), ansamblu monastic fortificat şi bine conservat,
ctitorie din anii 1554 – 1561 a domnului Alexandru Lăpuşneanu.
SUCEVIŢA, este un sat pitoresc aşezat pe valea cu acelaşi nume în interiorul Obcinelor Bucovinei. Aici
se aflã celebra Mănăstire Suceviţa, una dintre cele mai frumoase mănăstiri din ţară. Cu aspect de fortăreaţă
mănăstirea are o biserică centrală cu picturi interioare şi exterioare de mare valoare artistică. Astfel a fost
restaurată şi inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Suceviţa este şi o bogată zonă etno- folclorică.
VAMA, comună situată pe valea Moldovei, la confluenţa acesteia cu Moldoviţa. Aici se află o veche
biserică de lemn, cu sculpturi şi crestături bogate, cu motive geometrice la grinzi, la stâlpi şi la portalul de
intrare. La Vama, ca şi la Rădăuţi este renumită ceramica smălţuită. În partea de sud-vest, lânga şosea se află
„stâlpul lui Vodă" monument ridicat de Mihail Racoviţa, dupa campania întreprinsă în Transilvania, împreună cu
tătarii şi zaporojenii, împotriva ungurilor.
VATRA MOLDOVIŢEI, comună în judeţul Suceava, alcătuită din 3 sate, situată la poalele Obcinei
Feredeului şi cele ale Obcinei Mari, pe cursul superior al râului Moldova. În satul Vatra Moldovitei se află
Mănăstirea Moldoviţa.

RESURSE ANTROPICE
Judeţul Suceava are un potenţial antropic deosebit de complex: mănăstiri, biserici, ruine de cetaţi, case
memoriale. Aici se află principalele necropole domneşti, iar bisericile cu pictură exterioară deosebită sunt
recunoscute internaţional pentru valoarea lor inestimabila.
Zona Sucevei este un pământ al legendelor, locul de naştere a unei vechi civilizaţii, cunoscut sub numele
de Bucovina, un loc unde istoria este prezentă pretutindeni. Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este
faptul că, pe o suprafaţă restransă, se gasesc un mare număr de atracţii turistice, se găsesc facilităţi pentru
practicarea sporturilor de iarnă, pentru pescuit şi vânătoare, pentru odihnă şi recreere.
Analizând spatiul turistic si agroturistic sucevean, se constata ca acesta este pastratorul si conservatorul
unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectura si vestigii istorice, ca si a unui veritabil patrimoniu
etnofolcloric de o valoare si o puritate neasemuita. Ofertele turistice antropice formeaza si perpetueaza imaginea
spatiului turistic si agroturistic al judetului Suceava. Cele mai reprezentative resurse antropice din spatiul turistic
si agroturistic al judetului Suceava sunt:
Vestigii istorice
Biserici şi mănăstiri
Muzee şi case memoriale
Meşteşuguri şi artă populară
Gastronomia tradiţională suceveană
Festivaluri şi sărbători
RESURSE ANTROPICE
VESTIGII ISTORICE
Cetatea de scaun
Situată pe un platou înalt, în partea de est a oraşului, restaurată în ultimii
ani, este o ctitorie a voievodului Petru I Musat, menţionată pentru prima oara într-un document din anul 1388.
Cetatea este construită din piatră, fiind întărită ulterior de Alexandru cel Bun şi de catre Ştefan cel Mare cu ziduri
de peste 10 m şi o grosime de aproape 4 m. Cetatea nu a fost niciodată cucerită prin forţa armelor. Prima armată
« străină » care a intrat în cetate a fost armata lui Mihai Viteazul în 1600.
Hanul Domnesc
Hanul Domnesc este una dintre cele mai vechi construcţii civile din Moldova, parterul şi pivniţele datează
de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. Clădirea a fost destinată mai întâi
adăpostirii dregătorilor şi negustorilor sosiţi în zonă, iar mai apoi, în perioada secolului al XVII-lea şi al XIX-lea
a servit ca han, casă domnească, casă de vânătoare pentru împaratul Franz Josef.
Monumentul de arhitectură medievala Mirăuţi
Biserica Mirăuţi este cel mai vechi monument religios din Suceava, operă a domniei lui Petru Muşat.
Odată cu crearea Mitropoliei Moldovei şi aducerea în 1402 de către Alexandru cel Bun a moaştelor Sf. Ioan cel
Nou la Suceava, lăcaşul devine catedrală mitropolitană şi implicit loc de ungere a viitorilor domni ai ţării.
Distrusă de turci, probabil la 1476, Ştefan cel Mare o reclădeşte dându-i o nouă înfăţişare.
Ruinele Palatului Domnesc
Se află la numai câţiva zeci de metri de biserica Sf. Dumitru. Odată cu stabilirea reşedinţei domneşti de la
Siret la Suceava, Petru Musat construieşte în extremitatea vestică a aşezarii o casă domnească şi un turn. Ştefan
cel Mare definitivează ansamblul Palatului Domnesc prin care Curtea Domneasca de la Suceava a devenit cel
mai reprezentativ monument de gen din întreaga Moldov
RESURSE ANTROPICE
BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI
Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina, cu interesantele fresce interioare

şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost
adăugate la “Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale” a UNESCO, în 1993. Într-adevăr, nu există alt loc pe
pământ în care se afla un astfel de grup de biserici, cu o aşa de înaltă calitate a frescelor exterioare. În majoritatea
cazurilor, bisericile au fost întemeiate ca loc al familiilor nobile pentru îngropare.
Frumuseţea frescelor, culorile vii, s-au păstrat până în zilele noastre, identificându-se şi dând o notă de
originalitate creaţiilor artistice. Astfel, culori precum Albastrul de Voroneţ, Roşul de Humor sau Verdele de
Arbore, au descris poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus
Hristos, povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după moarte. Motivele pentru astfel de scene vaste erau
atât religioase, cât şi didactice: pentru a promova ortodoxismul şi pentru a educa oamenii de rând.
Mănăstirea Humorului
Foto Mănăstirea Humorului
La o distanţă de 5 – 6 km de oraşul Gura Humorului, în pitorescul sat Mănăstirea Humor, pe coama unei
coline, înconjurată de arbori şi pajişti, este aşezată biserica mănăstirii Humor, una dintre cele
mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc. Din pisania săpată în piatră, aşezată la intrare pe
peretele exterior al sfântului locaş, aflăm că biserica a fost zidită in anul 1530 de Toader
Bubuioga, mare logofăt şi membru al divanului Moldovei şi, soţia sa, Anastasia. Sfântul locaş
se înalţă la o distanţă aprox. 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici mănăstireşti a cărei
construcţie a fost realizată înca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432). Arhitectura
monumentului sacru de la Humor prezintă un interes aparte.
Aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere nouă la etaj
numită tainiţă, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se pătrunde în pronaos, iar mai departe, în
camera mormintelor si naos. Spre răsărit, biserica se termină prin absida
de formă circulară a altarului, desparţit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, excepţională sculptură în
lemn.
Biserica mănăstirii Humor se numară, alături de bisericile Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa, printre
cele cinci ctitorii împodobite peste tot, în interior şi exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate
celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa. Fresca exterioară de la Humor, pictată de Toma Zugravul in
1535, deschide şirul celorlalte biserici cu pictură exterioară. Acest fapt reprezintă o prioritate care rânduieşte
momentul între marile realizări ale artei plastice bisericeşti, deschizătoare de şcoală şi epocă în domeniu.
Pătrunzând în interiorul Bisericii, privitorul este întâmpinat în pronaos, de scene din Calendarul
bisericesc, de icoanele Adormirii Maicii Domnului şi a Sfintei Fecioare rugătoare, de sfinţi, îngeri şi profeţi. În
camera mormintelor, bolta este acoperită cu scene din viaţa Sfintei Fecioare Maria. În naos sunt pictate chipuri
de sfinţi, ciclul Patimilor şi Învierea, iar, pe boltă, Iisus Hristos. Tot în naos sunt tablourile ctitorilor. Ceea ce
impresionează şi atrage în mod deosebit admiraţia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare.
Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (faţada sudică), Arborele lui Eseu
(faţada nordică), Judecata din urmă (faţada vestică) şi Cinul care cuprinde o procesiune a sfinţilor îngeri, profeţi,
apostoli, ierarhi, martiri şi cuvioşi (absidele laterale şi cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat,
în partea inferioară, scena Asediului Constantinopolului, o prezentare a evenimentelor grave care au dus la
ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de către turci la 1453.
Întreaga alcătuire a momentului sacru de la Humor, dar, îndeosebi, pictura acestuia este subordonată ideii
teologice de mântuire a omului care, aflat sub puternica impresie pricinuită de contemplarea frescelor care
înfăţişează scene din istoria mântuirii, se simte atras irezistibil către realizarea idealului desăvârşirii creştine-
dobândirea mântuirii fiinţei umane.
Mănăstirea Voroneţ
Foto Mănăstirea Voroneţ
A fost ctitorită de Ştefan cel Mare, în 1488, în stilul moldovenesc al epocii. Pictura interioară (exceptând
pridvorul) datează din timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504). În naos se află tabloul votiv, cu
portretele membrilor familiei lui Ştefan cel Mare.
Faima Voroneţului se datorează mai ales picturii exterioare (secolul al XVI – lea), realizată pe un fond
albastru inimitabil, cunoscut în întreaga lume ca „albastru de Voroneţ”. Lumina soarelui dă culorilor şi mai ales
acestui albastru o frumuseţe aparte, ce a devenit astăzi o expresie care defineşte o culoare specific românească.
Bisericii i s-a dat supranumele de "Capela Sixtină a Estului". S-au scris multe rânduri despre scenele
religioase zugrăvite pe zidurile exterioare ale Voroneţului:,, Judecata de Apoi” de pe peretele vestic; ,,Arborele
lui Eseu” întruchipat pe faţada sudică; ,,Asediul Constantinopolului” , ,,Geneza” desfăşurată pe faţada nordică;
cele doisprezece scene înfăţişând vieţile Sfinţilor Nicolae şi Ioan cel Nou de la Suceava; imaginea Sfântului
Gheorghe – patronul locaşului – ucigând balaurul.
Toate acestea au apărut folosindu-se var stins, nisip şi paie tocate, din culori de extracţie minerală, se
pare, savant amestecate, din piatră măcinată, care au reuşit să dea inimitabila culoare albastră.
Ştefan cel Mare este înfăţişat la Voroneţ în tabloul principal din naos, ca un bărbat viguros, rotund la faţă,
cu mustaţă şi pletele blonde. Poartă în mâini, miniatural, chiar locaşul Voroneţ. Lângă el, se află cea mai iubită
dintre cele trei soţii, Maria Voichiţa, ce-i fusese iniţial prizonieră, dupa ce îl învinsese într-o luptă pe tatăl ei,
Radu cel Frumos, domnitor al Ţării Româneşti.
Mănăstirea Putna
Foto Mănăstirea Putna

Biserica mănăstirii Putna, este prima dintre ctitoriile lui
Ştefan cel Mare. Lucrările de construcţie a mănăstirii ce urma să fie
necropolă domnească, au început la 10 iulie 1466 şi s-au încheiat în
1469, iar în 1481 erau finalizate fortificaţiile de incintă.
Lăcaşul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza
unui puternic incendiu, prădat în două rânduri de cazaci, apoi de
polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit şi mai mult la
ruinarea mănăstirii.
Biserica necropolă din mijlocul incintei avea dimensiuni
neobişnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatră brută
legate cu mortar, sprijinite de 12 contraforţi. Turla este înaltă şi bine
proporţionată, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelară, impodobită cu
coloane răsucite şi capiteluri corintice. În pronaos se află mormintele lui
Bogdan al III – lea mort la 1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al
Mariei, soţia lui Petru Rareş (m.1529) şi al lui Ştefăniţă Vodă (m.1527). În partea de sud a gropniţei, se află
mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmură albă.
Sarcofagul are motive ornamentale de o înaltă valoare artistică. Piatra din marmură albă, are o bordură
exterioară realizată dintr-o împletitură de frunze de stejar, urmată de o pisanie. Lânga mormântul domnitorului,
se află cel al soţiei sale Maria Voichiţa, decedată în 1511. În partea de nord a gropniţei se află mormântul Mariei
de Mangop, cea de a doua soţie a domnitorului (m.1476) şi al fiilor marelui domnitor, Bogdan şi Petru.
Aşezământul de la Putna şi-a câstigat un binemeritat renume şi datorită inestimabilelor valori artistice
(broderii, ţesături, manuscrise împodobite şi ferecate în aur şi argint, icoane, obiecte de cult), care se găsesc în
muzeul amenajat în incinta mănăstirii.
Mănăstirea Suceviţa
Foto Mănăstirea Suceviţa
În vremurile tulburi, pline de nesiguranţă şi ameninţare, de la sfârşitul

secolului al XVI-lea, Suceviţa a fost construită ca o adevărată mănăstire - cetate,
cu masive ziduri de incintă şi cu puternice turnuri de apărare, destinată a fi
necropolă, strălucită ctitorie voievodală, adevărat blazon al familiei Movilă.
Construcţia a fost finalizată la 9 iunie 1591.
Biserica mănăstirii cu hramul "Învierea Domnului", având planul
moldovenesc treflat, resimte puternic tradiţia bizantină a artei locale. Pictura are
o serie de trăsături noi, atât în concepţia iconografică, cât şi în compoziţie şi
desen. Suceviţa reprezintă un adevărat "testament al artei moldoveneşti".
Cei doi pictori ai Suceviţei, Ioan şi Sofronie, formaţi la şcoala de
miniaturişti ai lui Anastasie Crimca, au aplicat la pictura bisericii canoanele
specifice miniaturii şi iconografiei. Îmbinarea culorilor, predominante fiind
verdele crud metalic şi roşu sângeriu, creează impresia unei uriaşe pagini de carte miniată. Specific la Suceviţa,
este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a făcut ca unitatea ansamblului să fie fărâmiţată într-o mulţime de
mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistică.
Printre cele mai reprezentative teme prezente în pictura exterioară a Suceviţei se află Arborele lui Ieseu,
Scara lui Ioan Climax în care este redată lupta dintre bine şi rău, Friza profeţilor şi filozofilor antichităţii, între
care regăsim pe David şi Solomon, Homer, Sofocle, Aristotel. Pictura Suceviţei este cel mai complex ansamblu
iconografic dintre bisericile feudale din Moldova.
Tabloul votiv din naos, îl prezintă pe ctitor, domnitorul Ieremia Movilă, împreună cu familia. Muzeul
mănăstirii, situat în fostele case domneşti, adăposteşte capodopere de o excepţională valoare ale artei medievale
bisericeşti.
Mănăstirea Moldoviţa
Foto Mănăstirea Moldoviţa
Ctitorie din 1532 a domnitorului Petru Rareş. Zidul de incintă

închide un patrulater cu latura de 40 m, grosimea 1,20 m şi înălţimea de 6 m.
În colţul de nord - vest se află clisiarniţa, construită la începutul secolului al
XVII - lea. Este una dintre puţinele locuinţe moldoveneşti din secolul XVI-
XVII, fiind construită între 1610-1612 de Efrem, egumenul Moldoviţei.
Biserica cu hramul "Buna Vestire", continuă concepţia constructivă,
deplin cristalizată de artiştii epocii de strălucire a lui Ştefan cel Mare,
aducând ca elemente specifice epocii rareşiene, dimensiunile mărite, tendinţa
de înălţare şi svelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean
dovedesc că la construcţie au participat meşteri pietrari transilvăneni.
Pictura Moldoviţei realizată la 5 ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura Voroneţului, un
excepţional document artistic al epocii de mare strălucire spirituală a lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a
figurilor divine, prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic, sunt trăsături
proprii minunatelor fresce care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor.
Pictura interioară, repictată culoare peste culoare în secolul al XVII -lea, respectă conţinutul ideatic şi
programul iconografic al epocii lui Ştefan cel Mare.
Tabloul votiv în care este prezentat ctitorul împreună cu familia sa, deşi păstrează caracterul unor portrete
oficiale, vădeşte preocuparea artistului de a reda prin intermediul tehnicii proprii portretului, viaţa lăuntrică a
personajelor.
Biserica Arbore
Foto : Biserica Arbore
În anul 1503, Luca Arbore – boier şi „Portar" al Sucevei pe vremea lui Ştefan
cel Mare – a înalţat un paraclis la curtea sa din comuna care-i poartă numele, situată
pe valea râului Solca în Bucovina.
Din întregul complex, astăzi mai există doar biserica; curtea boierescă a fost
distrusă de un incendiu în secolul al XIX – lea. Biserica poartă placa comemorativă
dedicată Sfântului Ioan Botezatorul.
Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei
biserici de tip longitudinal, construcţia uimeşte prin marea sa stilizare. Prelungirile
zidurilor laterale legate printr-un arc semicircular, delimitează în exterior, pe faţada
apuseană, o mare nişa, destinată lăcaşului clopotelor.
Meşterii lui Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, conferind bisericii proporţii
elegante. În anul 1541, la iniţiativa Anei – sora boierului Arbore – se va realiza ansamblul de pictură exterioară
si interioară.
Mănăstirea Slatina
Foto Mănăstirea Slatina
Ctitorie a domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu.

Construită între 1554 – 1558 ca necropolă domnească a familiei. Are aspectul
unei adevarate fortăreţe remarcându-se printr-o deosebită valoare
arhitectonică şi artistică, ce reînvie şi continuă tradiţiile epocii lui Ştefan cel
Mare şi Petru Rareş.
În interiorul incintei, se află Casa Domnească ce trebuia să slujească
familiei domnitorului nu numai ca locuinţă ci şi ca loc de refugiu în caz de
primejdie.
Deşi a suferit transformări de-a lungul anilor, ea păstrează ramele de
piatră ale ferestrelor, cu profile în stilul renaşterii transilvănene, confirmând
astfel legăturile strânse ale lui Lăpuşneanu cu oraşele de peste munţi şi în special
cu Bistriţa, de unde au fost aduşi meşterii pietrari care au lucrat la Slatina.
Aşa cum se prezintă astăzi, mănăstirea este rezultatul unor restaurări succesive.
Mănăstirea Probota
Foto Mănăstirea Probota
Este prima ctitorie a domnitorului Petru Rareş, ridicată în 1530 pe locul

consacrat de o bisericuţă din lemn (1398) şi alta din piatră (în jur de 1440) ale
cărei urme se mai văd în vecinătate; de altfel „probotă” înseamnă frăţie, desigur, a
slujitorilor bisericii. În biserică se află 21 de pietre tombale epigrafe, realizate
între 1464 – 1640, de o remarcabilă valoare documentară şi artistică; pietrarii au
trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovaţie
reprezentativă pentru sculptura secolului al XVI –lea.
Colecţia de istorie şi artă veche, în organizare, cuprinde piese obţinute în
urma săpăturilor arheologice, ţesături din sec. XVI – XVII, obiecte de cult,
veşminte (sec. XVIII). Edificiu monumental armonios, cu turla deasupra naosului, pridvor închis de înalte
ferestre gotice cu chenare din piatră cioplită, abside poligonale marcate de arcade oarbe şi ocnite, soclu prelungit
cu bancă de jur-împrejur „…una dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii româneşti, reprezentativă
pentru secolul XVI” (V. Drăguţ).
Ziduri de apărare înalte de 6 metri, turnuri pătrate şi Casa domnească (vestigii), întregesc ansamblul
monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldoveneşti – printre puţinele piese din secolul al XVI-lea care mai
există.
Mănăstirea Râşca
Foto : Mănăstirea Râşca
Este construită în mai multe etape: 1512, Bogdan al III – lea a
zidit chiliile, în 1540, episcopul Romanului Macarie împreună cu logofătul Ioan
şi Teodor Balş zidesc biserica cu hramul „Sf. Nicolae", în jurul bisericii se
construiesc din porunca lui Petru Rareş, ziduri înalte şi puternice cu creneluri şi
turn, lucrare terminată în 1542. Pictura interioară şi exterioară a fost executată
între 1551 –1554. Tabloul votiv îl prezintă pe domnitorul Petru Rareş împreună
cu familia. Biserica mai deţine două valoroase icoane din secolul al XV – lea.
Într-o cameră din clopotniţa mănăstirii Râşca, a stat închis timp de şase luni
marele istoric şi om de stat Mihail Kogâlniceanu, surghiunit în 1844 din porunca
domnitorului Mihai Sturza.
RESURSE ANTROPICE
MUZEE ŞI CASE MEMORIALE
Muzeul de artă populară Suceava, funcţionează în clădirea fostului han Domnesc, construcţie de la
sfârşitul sec XVI; adăposteşte colecţii de etnografie şi artă populară.
Muzeul de istorie Suceava, înfiinţat în anul 1900, expune interesante piese care evocă trecutul bogat în
evenimente şi fapte eroice al locuitorilor meleagurilor sucevene, din cele mai vechi timpuri până în zilele
noastre; un interes aparte îl reprezintă "Sala tronului", în care, mobilierul, costumele şi alte obiecte reconstituie
atmosfera de la curtea lui Ştefan cel Mare.
Muzeul de Artă "Ion Irimescu" din Fălticeni, conţine 313 lucrări de sculptură, peste 1.000 de lucrări
de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală (peste 1.500 de volume) şi o colecţie de pictură şi grafică în
dezvoltare.Muzeul este o instituţie unică în România, prin faptul că e cea mai bogata colecţie de autor din ţară.
Casa muzeu Solca, situată pe drumul de acces spre mănăstirile Arbore, Humor este un monument
reprezentativ în ce priveşte arhitectura tradiţională şi cultura şi civilizaţia populară bucovineană. Casa este de tip
cameră-tindă-cameră cu foişor şi prispa lutuită. Bucătăria are un cuptor tradiţional cu vatră şi plită reconstituit
după tipologia mijloacelor de încălzit din zonă.
Casa muzeu Bilca din zona etnografică Rădăuţi, în localitatea cu acelaşi nume fiind reprezentativă
pentru aşezările din zonă. Interioarele sunt amenajate cu mobilier tradiţional poliţe, laiţe, blidare, ţesăturile de
interior (scoarţe, lăicere, grindăraşe) înfrumuseţând pereţii din căsuţă şi din casa mare. Obiectele din lemn şi
ceramică, de uz casnic completează inventarul casei.Casa a fost donată de către George Muntean şi Adela
Popescu.
Muzeul Satului Bucovinean din apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei,pune în valoare patrimoniul
cultural-arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României
s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente
de arhitectura populară dar din păcate activitatea – concretizată prin transferul mai multor obiective şi
reconstruirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă.
Casa memorială Simion Florea Marian, situată în centrul municipiului Suceava, “câştigată cu
condeiul” de marele etnograf si folclorist, cum scrie pe o placă memorială, cumparată cu banii proveniţi din
premiul acordat, în anul 1883, de Academia Română, pentru lucrarea “Ornitologia Poporană Romana”.
Casa memorială Ciprian Porumbescu, sat Ciprian Porumbescu, inaugurată în 1953, este adapostită
într-o anexă originală – singura care s-a păstrat – a fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) ,
locuită de familia preotului, scriitorului şi militantului român din Bucovina, Iraclie Porumbescu, între anii 1865 –
1883.
Casa memorială Nicolae Labiş, aflată in satul Mălini , inaugurată în 1975, Casa Memorială este
amenajată în locuinţa din centrul satului Mălini, care a aparţinut părinţilor poetului şi unde acesta a trăit un timp
din scurta şi fulgeratoarea sa viaţă, zămislind aici poate cea mai semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri
poetice.
RESURSE ANTROPICE
BUNURI ŞI VALORI ETNOGRAFICE
Fondul etnografic şi folcloric al judeţului Suceava pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a
locuitorilor acestei zone. Bogăţia elementelor etnografice este evidentă în Ţara Dornelor unde se mai păstrează şi
astăzi vechile ocupaţii şi obiceiuri, precum şi un port popular autentic, lucrat cu o neîntrecută măiestrie artistică,
exprimată în alcătuirea modelelor şi îmbinarea culorilor.
Câteva dintre aşezările cele mai vestite din acest punct de vedere sunt: Marginea (la 10 km de
Rădăuţi) renumit centru de ceramică neagră, lustruită cu piatră, tehnica preluată de la geto-daci şi care dovedeşte
continuitatea populaţiei autohtone în regiune; Dorna, cu arhitectura specific bucovineană cu frumoase decoraţii
exterioare, având motive florale sau geometrice; Ciocăneşti (la 22 km de la Vatra Dornei), renumit prin covoarele
care se fac aici şi ouă încondeiate; Cacica, un important centru ceramic; Vama (confecţionarea cojoacelor,
pieptarelor); Fundu Moldovei (centru de construcţie a instrumentelor populare şi de prelucrare artistică a lemnului);
Cârlibaba (port popular şi ţesături de interior); Arbore (scoarţe şi ştergare).
GASTRONOMIA TRADIŢIONALĂ SUCEVEANĂ
Gastronomia tradiţională suceveană se remarcă prin elementele valoroase legate de un anumit mod de
preparare a produselor alimentare, păstrat de-a lungul secolelor. fiind cunoscute si apreciate dincolo de granitele
tarii noastre. In practicarea agroturismului aceasta reprezinta o resursa deosebit de valoroasa si „gustata” din plin de
toti turistii caselor taranesti sucevene.
Dintre mâncărurile specifice zonei amintim: ciorba rădăuţeană, borşul de sfeclă roşie, rasolul din hrean cu
smântână, balmoşul dornean, găluştele cu crupe, răciturile de porc, păstrăvul în cobză de brad, tocineii prăjiţi din
„barabule”, etc
FESTIVALURI ŞI SĂRBĂTORI
Viaţa în Bucovina este marcată de o serie de evenimente, sărbători şi festivaluri care au loc anual. Aceste
tradiţii vechi sunt bine păstrate în aceste locuri. Există multe ocazii de sărbătoare, în primul rând, sunt sărbătorile
religioase, Crăciunul, Paştele şi sărbătorile Sfinţilor importanţi, apoi, mai sunt numeroase festivaluri etno-folclorice,
la acestea pot fi adăugate alte manifestări culturale şi târguri.
Între festivalurile şi sărbătorile religioase şi culturale, cele mai importante sunt)în ordine cronologică):
aprilie-mai: Suceava- „ Paştele în Bucovina”
24 iunie: Suceava- „Zilele Sucevei”- Hramul mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
iunie: Suceviţa- „Urmaşii Movileştilor” - Zilele Culturii Suceviţei
iunie-iulie: Gura Humorului- Zilele Municipiului Gura Humorului- „Umor la … Gura Humorului”
iulie: Fălticeni- Zilele Municipiului Fălticeni ; Festivalul Naţional de Folclor „Şezătoarea”
iulie: Vatra Dornei - Zilele Municipiului Vatra Dornei
iulie: Câmpulung Moldovenesc - Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri Bucovinene” (parada portului
popular, spectacole folclorice, târg al meşterilor populari)
august: Suceava - „Festivalul de Artă Medievală Ştefan cel Mare” din Cetatea Sucevei
august: Suceava- Festivalul Naţional de Dans „Hora de la Prislop”.
august: Ciocăneşti – „Festivalul Naţional al Păstrăvului”
august: Suceava –„Târgul Meşterilor Populari”
august: Câmpulung Moldovenesc- Zilele Câmpulungului
septembrie: Vama- Zilele Vamei – „Istorie, tradiţie şi turism”
septembrie: Câmpulung Moldovenesc- Târgul lăptarilor
decembrie: Fălticeni- „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!” - Festival Naţional de Obiceiuri de Crăciun şi
Anul Nou
decembrie: Suceviţa- „Am pornit să colindăm” – Festivalul Tradiţiilor şi Obiceiurilor de Iarnă
decembrie: Vatra Dornei- „Porniţi plugul Feţi Frumoşi” – Festival internaţional de datini şi obiceiuri de iarnă

I Completaţi în text spaţiile libere:
Resursele turistice cuprind ansamblul ……(1)……turistice……(2)… şi … (3)…. dintr-o, regiune sau
ţară.
II. Enumeraţi cinci componente al potenţialului turistic natural:
a) Relieful d) …………….
b) …………….. e) …………….
c) ……………. f) ……….........
III. Alegeţi varianta corectă de răspuns:

1). Lacul Amara face parte din categoria lacurilor de câmpie pentru:
agrement şi pescuit sportiv
recreere şi odihnă
tratament balnear
2). Statiunile de pe Valea Prahovei sunt preferate ăn special pentru:
vânătoare;
odihna si sport;
tratament.
3). Precizaţi care dintre următoarele elemente se înscriu printre particularităţile potenţialului turistic al
Mării Negre:
acţiunea aerosolilor
prezenţa mofetelor
valorile de etnografie şi folclor
IV. Organizaţi-vă pe grupe de câte 4- 5 elevi şi încadraţi următoarele obiective turistice naturale în
rubricile corespunzătoare:
Caracteristici
Obiectiv turistic
Tip Localizare Trăsături generale
Lacul Techirghiol
Valea Oltului
Cheile Bicazului
Parcul Naţional Retezat
Lacul Rosu
Pietrele Doamnei
Fişa de lucru nr.2

1.Se imparte clasa în 3grupe.
Pe baza fişelor de documentare nr. 8 şi 9, identificaţi şi localizaţi cele mai importante staţiuini
balneoclimaterice recomandate pentru tratarea următoarelor tipuri de afectiuni:
1.reumatismale;
2.cardiovasculare;
3.digestive.
Fiecare grupă va realiza prezentarea subiectului ales avand în vedere următoarele aspecte:
a.numele statiunilor identificate;
b.localizarea acestora;
c.factorii de cură specifici.
Staţiunea Localizare Factori de cură Observaţii

specifici
Fişă de evaluare nr. 1
Tema: Potenţialul turistic natural
I. Enunţurile de mai jos au un singur răspuns corect. Încercuiţi litera
corespunzătoare răspunsului corect:
1. Cele mai multe peşteri din ţara noastră se află concentrate în:
a) Munţii Rodnei
Munţii Apuseni
Munţii Retezat
Factorul natural care nu este specific litoralului românesc al Mării Negre este:
a). nămolul terapeutic
b). salinitatea apei
c). emanaţiile naturale de gaze
Vegetaţia submediteraneeană se întâlneşte în:
a). Lunca Siretului
b). Delta Dunării
c). Valea Cernei
Mofetele sunt emanaţii de:
a). dioxid de carbon
b). gaze de sondă
c). gaz metan
Notaţi fiecare enunţ cu litera A dacă consideraţi că acesta este adevărat şi cu F dacă apreciaţi că
enunţul este fals.
1. Brizele montane şi marine reprezintă o caracteristică a climei.
2. Barajul Vidraru face parte din categoria resurselor turistice naturale.
3. Plantele medicinale reprezintă o componentă florei.
4.Nămolurile terapeutice se folosesc numai în cura externă.
5.Vatra Dornei este o statiune balneoclimaterică de campie.
III. Completaţi tabelul următor cu obiectivele turistice naturale. Marcaţi cu un “x” pentru fiecare obiectiv
turistic, căsuţa corespunzătoare componentei turistice la care se poate încadra .
NNr. Obiectiv Componenta turistică naturală

crt. turistic Rezervaţii
Relief Climă Hidrografie Floră Faună
naturale
11. Codrii
Seculari de la
Slătioara
Lacul Sf.Ana
2.
33. Peştera
Ialomicioarei
44. Cerbul
carpatin,
mistreţul,
ursul brun
55. Bioclimat de
litoral
66. Poiana
Narciselor
77. Durata de
stralucirea
soarelui
Fişa de lucru nr.3
1. Se prezintă următoarele componente de potenţial antropic: Palatul Culturii

-Iaşi, Biserica Trei Ierarhi – Iaşi, Biserica Neagrăi – Braşov, Cetatea de Scaun a Sucevei,
Barajul de la Izvorul Muntelui, Bojdeuca lui Creangă, Mănăstirea Moldoviţa, Coloana
Infinitului-Tg.Jiu, Cetatea Neamţului, Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Festivalul
Păstrăvului din Ciocăneşti – Suceava, Culele de la Măldăraş, Cimitirul Vesel de la
Săpanţa, Monumentul de la Moisei, Biserica cu Lună, .
Încadraţi aceste componente categoriilor specificate în tabelul de mai jos:
Elemente de Instituţii şi
Vestigii Monumente istorice Potenţial tehnico-
etnografie şi evenimente
arheologice şi de artă economic
folclor cultural-artistice
Fişa de lucru nr.4
Organizaţi-vă pe grupe de câte 5 – 6 elevi şi realizaţi o fişă de prezentare
a unei localităti de interes turistic sau a unei staţiuni balneoclimaterice
Pentru fiecare obiectiv specificaţi numele, componenta de potenţial antropic,
localizarea, în următoarea formă:
localitătii:
Elemente de potenţial identificate:
Natural:
Antropic
Localizare:
Prezentare generală:
Fişa de lucru nr.5
1. Identificaţi, în zona geografică în care locuiţi, staţiuni climaterice şi
balneare precum şi factorii de cură specifici.
Zona geografica analizat

Staţiuni Staţtiunea
Factori de cură
1.
2.
3.
4.
5.
Fişa de
lucru n
Identifi 1. Se dă următorul itinerar turistic:

caţi, în
aceeaşi zonă Suceava- Tg Neamţ- Borsec- Gheorgheni- Sovata-
geografică, Sighişoara- Lacul
obiective Rosu- Bicaz- Piatra
turistice Neamţ-Suceava
antropice Organizaţi-vă pe grupe de câte 4 elevi şi folosind harta şi ghidul
care sunt sau turistic realizaţi următoarele sarcini de
pot fi lucru:
valorificate in calculaţi lungimea traseului touristic;
turism. precizaţi obiectivele turistice, naturale şi antropice, specifice
Zona geografica itinerariului caracterizaţi câte 3 obiective turistice naturale şi cate 5
analizată:.............. obiective antropice de pe acest traseu turistic.
..............................
.....
Localităţi
Localitatea
Obiective
turistice
antropice
1.
2.
3.
4.
5.
3.Localizaţi pe
hartă, staţiunile
şi localităţile
identificate
I.
Fiş Tema: Potenţialul turistic antropic şi natural
ă Încercuiţi varianta corectă de răspuns:
de
eva
lua
re
nr.
2
1. Biblioteca Bathyanaeum se încadrează în categoria :

a) elemente de etnografie şi folclor
aşezări rurale
monumente istorice de artă şi arhitectură
instituţii şi evenimente cultural-artistice
2. Evenimentul cultural ,,Datini şi obiceiuri din Bucovina » constituie o ofertă turistică antropică din
grupa:
instituţii şi evenimente cultural –artistice
socio- demografice
tehnico-economice
elemente de etnografie şi folclor
În centrul de la Marginea (jud Suceava) se realizează :
a) mobilier tradiţional ;
b) ceramică
neagră ; c) icoane
pe sticlă ;
d) ceramică roşie smălţuită.
I1. 1. Exemplificaţi cate 3 cinci resurse antropice din următoarele oraşe, folosind ghidul
turistic:
IAŞI:
CONSTANŢA:
SIBIU:
BRAŞOV:
SUCEAVA:
TIRGU JIU:
0 Grupaţi următoarele resurse turistice in cele doua categorii resurse naturale si resurse
antropice:
- Chilia lui Daniil Sihastrul;
- Bastionul Ţesătorilor; - Poiana cu narcise ;
- Peştera Urşilor: - Muzeul Apelo
Delta Dunării
A. Resurse naturale B. Resurse antropice
3. Realizaţi asocierea elementelor din coloana A cu cele din coloana B

A. B.
1. Staţiunea Călimăneşti a. Muzeul de Istorie Naturală
2. Muzeul Satului b. Borsec
3. Grigore Antipa c. Măldărăşti
4. Cule d. Dimitrie Gusti
5. Ape minerale e. Tinovul Poiana Stampei
6. Nămol de turbă f. Valea Oltului
1…………; 2…………; 3……………; 4…………….; 5………………..; 6……………………;
III.Explicaţi care este importanţa factorilor naturali de tratament, pentru activitatea de turism
Fişa de lucru nr.7
1.Identificati un traseu turistic de vizitare a unor muzee etnografice din judetul

Suceava.
2.Trasaţi pe harta judeţului traseul găsit.
 C
o mpletaţi
tabelul cu
obiectivele
turistice
identificate.
Localitatea Denumirea Muzeului Scurta descriere a obiectivului turistic
Fişa de lucru nr.8

Localizati şi descrieţi urmatoarea obiective turistice naturale şi antropice:
ctiv turistic Localizare Descriere
Cetatea de
Scaun
2. Biserica
Bogdana
3. Piatra
Şoimului
4. Rezervaţia de
mesteacăn pitic
5. Muzeul
Lemnului
6. Rezervatia de
fag roşu
7. Casa
Muzeu ,,Toader Hrib”
8. Arborele lui
Iesei
9. Codrul Secular
10. Rezervaţia
,,Pietrele Doamnei”
11. Hanul
Domnesc
12. Manastirea
Hagicadar
13. Chilia lui
Daniil Sihastrul
14. Rezervatia de
caldaruşa
15. Parcul Runc
16. Piatra Pinului
17. Judecata de
Apoi
Scara lui Ioan
Climax
Fişa de lucru nr.9
La un hotel din municipiul Suceava, sosesc trei grupuri de turişti. Primul grup
este format din elevi, al doilea grup este format din turişti romani ce efectuează un
pelerinaj în ţară iar cel de-al treilea grup este compus din turişti francezi care se află
într-un circuit prin Romania.
Turiştii doresc să viziteze obiectivele turistice ale oraşului şi din imprejurimi, avand la dispozitie:
grupul de elevi romani – 2 zile
grupul de pelerini romani - 3 zile
grupul de turişti francezi – 3 zile
Care sunt obiectivele turistice pe care le-ati recomanda grupurilor de turişti?
În vederea realizării sarcinii, se va proceda astfel:
se va împărţi clasa în trei grupe
fiecare grupă îşi va alege câte un grup de turişti
se vor identifica preferinţele grupelor de turişti
utilizând materialul bibliografic adecvat, elevii vor identifica obiectivele turistice din zona respectivă şi
vor completa tabelul de mai jos
fiecare grupă îşi va alege un lider care va prezenta în faţa clasei informaţiile legate de caracterizarea
obiectivelor turistice identificate
NNr. Componenta turistică

Obiectiv turistic Caracterizare
crt.
Naturală Antropică
Grupul de turişti reprezentat de.........................................................................................................

Fişa de lucru nr.10
1.Folosind harta judeţului, identificaţi cat mai multe trasee turistice cu plecare din
municipiul Suceava.
2.Marcati traseele identificate cu culori diferite.
3.Marcati obiectivele identificate pe traseu si treceţi-le in tabel;
4. In funcţie de
obiectivele
identificate pe
Traseu Denumirea traseului Obiective naturale Obiective antropice
Suceava-
Suceava-
Suceava-
Suceava-
Suceava-
Suceava-
trasee, gasiţi cate

o denumire pentru
fiecare dintre
acestea (ex.,,Pe
urmele lui Stefan
cel Mare”,
, ,Itinerariu cultural”, etc)
Fişă de evaluare nr. 3
Tema: Potenţialul turistic local- judeţul Suceava
I. Enunţurile de mai jos au un singur răspuns corect. Încercuiţi litera

corespunzătoare răspunsului corect:
1. Bisericile cu faţadă pictată premiatate de Asociatia Jurnaliştilor şi Scriitorilor din
Turism sun în număr:
trei
cinci
patru
Atestarea documentară a Cetăţii de Scaun din Suceava datează din:
a). 1388
b). 1402
c). 1514
Nămolurile terapeutice de turbă se găsesc localizate în :
a). Valea Sucevei
b). Obcinile Bucovinei
c). Depresiunea Dornelor
4. Cinul este:
a). O regiune turistică de interes internaţional
b). O frescă renumită întîlnită pe faţada exterioară a bisericilor
c). Un obiect tradiţional, aflat in colectia Muzeului Etnografic
Notaţi fiecare enunţ cu litera A dacă consideraţi că acesta este adevărat şi cu F dacă apreciaţi că enunţul
este fals.
1. Potenţialul turistic al judeţului Suceava este variat si bogat
2. Pietrele Doamnei fac parte din categoria resurselor turistice naturale.
3. Ceramica neagră se realizează la Rădăuţi
4.Pe teritoriul judeţului Suceava nu se găsesc izvoare cu ape minerale.
5. Muzeul Apelor se află în municipiul Suceava.
III. Realizaţi prezentarea a două obiective turistice natural şi a trei obiective turistice specifice ofertei
turistice locale .
GLOSAR
Aeroionizare tratament cu ioni atmosferici (eliberaţi prin descărcări electrice sau prin evaporarea
apei)
Alpinism ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor
greu accesibile ale acestora
Aerosol sistem prin care se realizează împrăştierea mecanică în aer sau într-un gaz a unor
particule solide sau lichide .
Antropic fenomen datorat acţiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetaţiei şi climei.
Balnear privitor la băile de mare.
Cură tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice.
Defileu vale transversală îngustă, adâncă şi lungă, săpată de o apă curgătoare în zonele
muntoase, generând un peisaj de o atracţie deosebită
Demografic element constitutiv al societăţii, exprimat de densitatea populaţiei, ritmul de creştere,
structura şi mobilitatea ei.
Faună totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune
Fitoterapie tratament cu preparate din plante medicinale
Floră totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, sau într-un anumit
mediu
Helioterapie tratament care constă în expunerea corpului omenesc la acţiunea razelor solare
ultraviolete, folosit în rahitism, reumatism, tuberculoză osoasă, unele boli de piele; baie de soare
Peşteră cavitate, scobitură naturală subterană adâncă şi mar, formată prin dizolvarea unor roci
solubile de către apele de infiltraţie; grotă
Rezervaţie naturală suprafaţă de teren în care natura este protejată integral sau parţial (botanic,
faunistic, forestier, speologic, ştiinţific, istoric, marin, mixt) pentru frumuseţea sau particularităţile peisajului natural
şi antropic şi în care sunt interzise activităţile care ar dăuna echilibrului ecologic
Salinitate conţinutul în săruri al unei ape sau al unui sol
Speoturism formă de turism specializată în studierea peşterilor
Talasoterapie tratament terapeutic care constă în băi de mare asociate cu aer marin, folosit în boli ca:
reumatismul cronic, sinuzita.
UNITATEA DE COMPETENŢĂ NR. 2: BAZA TEHNICO-MATERIALĂ ÎN TURISM ŞI
ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
UNITĂŢILE DE ALIMENTAŢIE
Alimentaţia publică se individualizează ca o componentă distinctă a economiei,

orientată spre satisfacerea nevoilor de consum, în principal, pe hrana populaţiei, având un rol
important în viaţa economică şi socială.
Termenul de alimentaţie publică este din ce în ce mai mult înlocuit, în ultimul timp cu cel simplu de
alimentaţie, iar întrucât cel mai reprezentativ tip de unitate este restaurantul, în mod special pentru desemnarea
activităţilor desfăşurate în unităţi de categorie superioară, în ultimii ani s-a impus termenul de „restauraţie”, cu
varianta sa „restaurare”. Unităţile de alimentaţie integrate în unităţile de cazare turistică se clasifică pe stele , odată
cu acestea din urmă, asigurându-se corelaţia între numărul de stele.
Acesta reprezintă un sistem oficial (de stat) de clasificare pe categorii de încadrare şi este o expresie a
intervenţiei statului în activitatea hotelurilor şi restaurantelor. Criteriile de încadrare a unităţilor pe categorii de
confort sunt sintetizate în următoarea grupare:
felul construcţiilor şi instalaţiilor;
amenajare şi dotarări interioare din saloane;
dotarea cu inventar de servire;
serviciile suplimentare oferite consumatorilor;
calificarea personalului unităţii.
Normele aprobate prin ordinul Ministerului Turismului nr. 510/2002 prevăd că, în funcţie de condiţiile
concrete constatate la faţa locului, pot fi stabilite prin asimilare şi alte tipuri de unităţi în afara celor expres statuate,
în cazul unităţilor de alimentaţie destinate turiştilor, cu respectarea criteriilor pentru tipul de structură turistică
asimilată.
Clasificarea unităţilor de alimentaţiede alimentaţie publică din România
Nr. Tipul de unitate Stele
Crt. 5 4 3 2 1
1 Restaurant
. 1.1. Clasic X X X X X
1.2. Specializat
1.2.1. X X X X -
Pescăresc
1.2.2. X X X X -
Vânătoresc
1.2.3. - X X X X
Rotiserie
1.2.4. Zahana - X X X X
1.2.5. - X X X X
Dietetic
1.2.6. Lacto- - X X X X
vegetarian
1.2.7. - X X X X
Familial/pensiune
1.3. Cu specific
1.3.1. Cramă X X X X -
1.3.2. Cu X X X X -
specific local
1.3.3. Cu X X X X -
specific naţional
1.4. Cu program X X X - -
artistic
1.5. Braserie X X X - -
1.6. Berărie X X X - -
1.7. Grădină de X X X X -
vară
2 Bar
. 2.1. Bar de noapte X X X - -
2.2. Bar de zi X X X X -
2.3. Cafe-bar- X X X X -
cafenea
2.4. Disco-bar X X X X -
(discotecă, videotecă)
2.5. Bufet-bar - - X X X
3 Fast-food
. 3.1. Restaurant- - - X X X
autoservire
3.2. Bufet tip - - X X X
expres/bistrou
3.3. Pizzerie - - X X X
3.4. Snack-bar - - X X X
4 Cofetărie X X X X X
.
5 Patiserie,
plăcintărie, simigerie
Sursa: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 bis/2002
Unităţile de alimentaţie se mai pot clasifica şi după alte criterii, acestea fiind:
după destinaţia lor: cu vocaţie comercială, deschise tuturor clienţilor care este în întregime supusă legii
cererii şi ofertei, îndeplinind funcţia de nutriţie dar şi de divertisment; cu vocaţie socială, acestea sunt restaurante
pentru colectivităţi, adresându-se persoanelor care aparţin unei întreprinderi, unei instituţii private sau
publice(spitale,şcoli cu internat) oferind clienţilor diferite facilităţi financiare;
după locul amplasării lor: integrate într-un complex hotelier; independente;
după sortimentul de preparate şi băuturi comercializat şi servicii oferite:
0unităţi de alimentaţie cu funcţie recreativă:
restaurante clasice,
restaurante cu specific: naţional, local, cramă,
restaurante specializate,
restaurante cu program artistic;
0unităţi de alimentaţie destinate cu prioritate desfacerii preparatelor culinare:
pensiunea, restaurantul dietetic, restaurantul lacto - vegetarian, rotiseria, bufetul tip expres, braserii, unităţi
tip fast –f ood;
0unităţi care desfac cu preponderenţă băuturi:
berării, baruri, bodegi, cafenele;
0 unităţi de cofetărie-patiserie:
cofetării, patiserii, ceainării, plăcintării;
0.0 după nivelul de confort:
de lux: 4-5 stele,
de nivel mediu: 2-3stele,
de categorie modestă: o stea;
0 după capacitatea unităţii:
cu capacitate mică, cu capacitate medie , cu capacitate mare
. Cuvinte cheie: unităţi de alimentaţie
stele şi categorii
CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR UNITĂŢI DE ALIMENTAŢIE

Principalele caracteristici funcţional-comerciale ale tipurilor de unităţi de alimentaţie pentru
turism sunt prezentate în cele ce urmează.
Restaurantul este local public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire, punând la
dispoziţia clienţilor o gamă diversificată de preparatate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi şi unele
produse pentru fumători.
1.1. Restaurantul clasic este localul public cu profil gastronomic, în care se serveşte un larg sortiment de
preparate culinare (gustări calde şi reci, preparate lichide calde, mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie),
produse de cofetărie, patiserie, îngheţată, fructe, băuturi nealcoolice şi alcoolice, produse din tutun etc. Pentru
crearea unei atmosfere animate-distractive poate dispune de formaţie muzical-artistică. Organizează servicii
suplimentare: banchete, recepţii etc.
1.2. Restaurantul specializat serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care se află
permanent în lista de meniu, în condiţiile unor amenajări şi dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale
(pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian etc.) care formeaza obiectul specializării.
1.2.1. Restaurantul pescăresc este o unitate gastronomică care se caracterizează prin desfacerea, în
principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din peşte. Este decorat cu obiecte sugestive din activitatea de
pescuit şi de prelucrare a peştelui.
1.2.2. Restaurantul vânătoresc este o unitate gastronomică specializată în producerea şi servirea
preparatelor culinare din vânat (iepure, căprioară, porc şi mistreţ, urs, gâşte, raţe sălbatice etc.), care este organizată
şi funcţionează pe principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare, dotare şi prezentarea
personalului elemente specifice, particulare.
1.2.3. Rotiseria este un restaurant de capacitate mică (20-50 de locuri la mese), în care consumatorii sunt
serviţi cu produse din carne la frigare-rotisor (pui, muşchi de vacă şi de porc, specialităţi din carne), chebab cu
garnituri, unele gustări reci (pe bază de ouă, brânză, legume etc.), salte, deserturi, precum şi băuturi răcoritoare,
cafea, vin (în special vin roşu servit în carafe), un sortiment redus de băuturi alcoolice fine. Spaţiul de producţie se
află chiar în interiorul sălii de consumaţie şi este dotat cu rotisor sau frigărui şi cu vitrină firgorifică în care se află
expuşi pui şi alte specialităţi din carne pentru fript în faţa consumatorilor.
1.2.4. Restaurantul-zahana este o unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul zilei,
produse (specialităţi din carne de porc, vacă, batal, miel) şi subroduse din carne neporţionată (ficat, rinichi, inimă,
splină, momiţe, măduvioare etc.), mici, cârnaţi etc., pregătite la grătar şi alese de consumatori din vitrine de
expunere sau din platourile prezentate de ospătari la masă. Mai poate oferi: ciorbă de burtă, ciorbă de ciocănele,
tuslama, tochitură, salate combinate de sezon, murături, dulciuri de bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi vinuri).
1.2.5. Restaurantul dietetic este o unitate gastronomică care oferă consumatorilor sortimente de preparate
culinare dietetice (pregătite sub îndrumarea unui cadru medical dietetician) şi băuturi nealcoolice.
1.2.6. Restaurantul lacto-vegetarian este o unitate gastronomică în care se desfac în exclusivitate
sortimente de preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă, paste făinoase, orez, salate din legume,
precum şi dulciuri de bucătărie, lactate proaspete, produse de patiserie, îngheţată şi băuturi nealcoolice calde şi reci.
1.2.7. Restaurantul familial sau pensiunea este o unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multe
variante, meniuri complete la preţ accesibil. Preparatele şi specialităţile solicitate în afara meniurilor se servesc
conform preţurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile sunt limitate la sortimente de răcoritoare, minerale şi bere.
Poate funcţiona şi pe bază de abonament. De regulă, asemenea unităţi se organizează în staţiuni turistice sau în
pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice.
1.3. Restaurantul cu specific este o unitate de alimentaţie pentru recreere şi divertisment, care, prin dotare,
profil, ţinuta lucrătorilor, momente recreative şi structură sortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice
locale sau naţionale, tradiţionale şi specifice diferitelor zone.
1.3.1. Crama desface o gamă largă de vinuri. Acetea se pot servi atât îmbuteliate, cât şi neîmbuteliate. Se
realizează şi se desface o gamă specifică de preparate culinare: tochitură, preparate din carne la grătar sau trase la
tigaie. Vinurile se servesc în carefe sau căni din ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereţii sunt
decoraţi cu scoarţe, ştergare etc. Poate avea program muzical, tarafuri de muzică populară.
1.3.2. Restaurantul cu specific local pune în valoare bucătăria specifică unor zone geografice din ţară sau a
unor tipuri tradiţionale de unităţi (crame, colibe, şure etc.).
Sunt servite vinuri şi alte băuturi din regiunea respectivă, utilizându-se ulcioare, carafe, căni etc.
Efectul original al acestor unităţi este realizat prin îmbinarea cadrului natural cu cel arhitectural al sistemului constructiv,
al finisajelor inspirate după modelul popular, al elementelor de decoraţie, al mobilierului şi obiectelor de inventar de
concepţie deosebită, de gama sortimentală a mâncărurilor pregătite şi prezenţa personalului. Ospătarii au uniforma
confecţionată în concordanţă cu specificul unităţii (costume de daci, de romani, ciobăneşti etc.).
1.3.3. Restaurantul cu specific naţional pune în valoare tradiţiile culinare ale unor naţiuni (chinezesc,
arăbesc, mexican etc.), servind o gamă diversificată de preparate culinare, băuturi alcoolice şi nealcoolice specifice.
Ambianţa interioară şi exterioară a saloanelor, programul muzical, uniformele personalului de servire şi celelalte
sunt specifice ţării respective.
1.4. Restaurantul cu program artistic este o unitate de alimentaţie pentru turişti care prn dotare şi
amenajare asigură şi derularea unor programe de divertisment gen spectacol (muzică, balet, circ, recitaluri,
programe specifice barurilor de noapte etc.).
1.5. Braseria asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu preparate reci, minuturi, un
sortiment restrâns de mâncăruri, specialităţi de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice
de calitate superioară, un bogat sortiment de bere.
1.6. Berăria ete o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, în recipiente specifice
(ţaă, halbă, cană) de diferite capacităţi şi a unor produse şi preparate care se asociază în consum cu acestea
(crenvuşti cu hrean, mititei, cârnaţi, chifteluţe, foetaje, covrigei, migdale, alune etc.), precum şi brânzeturi, gustări
calde şi reci, minuturi (din ouă, legume), specialităţi de zahana (1-2 preparate), precum şi băuturi alcoolice (coniac,
rom, sortimente restrânse de vinuri şi băuturi nealcoolice).
1.7. Grădina de vară este o untiate amenajtă în aer liber, dotată cu mobilier specific “de gradină" şi
decorată în mod adecvat. Oferă un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de
bucătărie şi cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturimalcoolice (vinuri selecţionate de regiune, îmbuteliate
sau neîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun.
0 Barul este o unitate de alimentaţie publică cu program de zi sau de noapte, în care se serveşte un
sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi nealcoolice şi o gamă restrânsă de produse culinare. Cadrul ambiental
este completat cu program artistic, audiţii muzicale, video, TV
Barul de noapte o unitate cu caracter distractiv, cu un orar de noapte care prezintă un program variat de
divertisment, de music-hall şi dans pentru consumatori şi oferă o gamă variată de băuturi alcoolice fine, amestecuri
de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialităţi de cofetărie şi îngheţată asortate, roast-beef, fripturi reci etc.,
fructe şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea, jardiniere şi delicatese. De obicei este realizat în
amfiteatru, pentru ca de la toate mesele să se poată viziona programul artistic muzical. Este dotat cu instalaţii de
amplificare a sunetului, orgă de lumini, de proiecţie a unor filme.
2.2. Barul de zi este o unitate care funcţionează, de regulă, în cadrul hotelurilor şi restaurantelor sau ca
unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice şi nealcoolice, simple su în amestec,
şi gustări în sortiment restrâns, tartine, foietaje, specialităţi de cofetărie şi îngheţată, produse din tutun (ţigări) şi
posibilităţi de distracţie (muzică discretă, televizor, jocurii mecanice etc). În slonul de servire se află tejgheaua-bar
cu scaune înalte, un număr restrâns de mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective.
2.3. Cafe-bar-cafenea este o unitate care îmbină activitatea de desfacere a cafelei cu cea recreativă;oferă
consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi, produse de cofetărie-patiserie, îngheţată, băuturi nealcoolice calde
(cafea filtru, şvarţ, cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichior, coniac, vermut etc.).
0 Disco-bar (discotecă-videotecă) este o unitate cu profil de divertisment pentru tineret, activitatea
comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, îngheţată şi, în special, amestecuri de
băuturi alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul este realizat prin intermediul muzicii de audiţie şi de dans,
înregistrată şi difuzată prin instalaţii speciale şi prin dic-jockey, care asigură organizarea şi desfăşurarea întregii
activităţi. Videoteca este o încăpere special amenajată cu instalaţii electronice de redare şi vizionare în care se
prezintă videoprograme şi filme.
2.5. Bufet-bar oferă un sortiment restrâns de preparate calde şi reci (gustări, sandviciuri, minuturi,
mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde şi reci,
băuturi alcoolice (aperitive), bere şi vinuri.
Unităţi tip fast-food
3.1. Restaurantul-autoservire este o unitate de desfacere rapidă în care consumatorii îşi aleg şi se servesc
singuri cu preparatele culinare calde şi reci (gustări, produse lactate, băuturi calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme,
preparate din peşte, antreuri, preparate de bază, salate, deserturi, fructe) şi băuturi alcoolice (bere) şi nealcoolice, la
sticlă, aşezate în linii de autoservire cu flux dirijat şi cu plata după alegerea produselor.
3.2. Bufetul tip expres – bistrou este o unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilr nu este
dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip “expres”.
3.3. Pizzeria este o unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desfacemgustări,
minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab alcoolizate.
3.4. Snack-barul este o unitate caracterizată prin existenţa unei tejghele-bar, cu un front de servire care să
permită accesul unui număr mare de consumatori, serviţi direct cu sortimente pregătite total sau parţial în faţa lor.
Oferă în timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare (crenvurşti, pui fripţi, sandviciuri, cârnăciori, unele
preparate cu specific), precum şi băuturi nealcoolice calde şi reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus.
Cofetăria este o unitate specializată pentru desfacerea unui sortiment larg de prăjituri, torturi, fursecuri,
cozonac, îngheţată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde şi reci şi unele sdortimente de băuturi
alcoolice fine (coniac, lichior),distribuite la domiciliu, a producţiei proprii specifice, în stare caldă (plăcintă,
ştrudele, merendele, pateuri, covrigi, brânzoaice, gogoşi, cornuri etc.
0 Patiseria este o unitate specializată în desfacerea pentru consum, pe loc sau la include bere la sticlă,
băuturi nealcoolice, băuturi calde, răcoritoare, vin la pahar, diferite sortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte
bătut etc.). Se poate organiza şi cu profil de plăcintărie, simingerie, covrigărie, gogoşerie .
Cuvinte cheie: unităţi de alimentaţie
SPAŢII ŞI ECHIPAMENTE SPECIFICE UNITĂŢILOR DE ALIMENTAŢIE

I. Principalele spaţii existente într-o unitate de alimentaţie pot fi grupate astfel:
0 spaţii destinate consumatorilor
spaţii de producţie
spaţii de depozitare
spaţii destinate personalului
spaţii tehnice
spaţii auxiliare
0 Spaţiile destinate consumatorilor includ:
0.0 spaţii pentru primirea consumatorilor: vestibul, hol, garderobă;
0.1 spaţii pentru servire: saloane de diferite tipuri şi dimensiuni, grădini de vară, terase;
0.2 spaţii pentru grupul sanitar destinat consumatorilor
1 Spaţii pentru producţie:
spaţii pentru prelucrarea primară a materiilor prime, organizate distinct pe grupe de mărfuri;
- bucătăria caldă este principalul spaţiu destinat pregătirii preparatelor care necesită tratamente termice;
1.0 bucătăria rece este rezervată pentru pregătirea preparatelor reci;
1.1 laboratorul de cofetărie-patiserie care este destinat produselor de cofetărie-patiserie;
cafeteria este destinată pregătirii micului dejun, a cafelei şi a ceaiului solicitate de clienţii din salon;
0 barul este spaţiul necesar pentru executarea comenzilor făcute de ospătari cu toate sortimentele înscrise
în lista de băuturi;
Spaţii anexe: spălătorul pentru vase de bucătărie, spălătorul pentru vasele din alpaca argintată, spălătorul
pentru veselă şi pahare, oficiul (este spaţiul care face legătura între saloanele restaurantului, secţiile de producţie şi
anexe);
Spaţii de depozitare:
0.0 spaţii pentru primirea şi recepţia mărfurilor,
1 spaţii pentru păstrarea alimentelor, organizate distinct pe grupe de mărfuri,
2 spaţii pentru păstrarea utilajelor şi mobilierului de rezervă, a obiectelor de inventar: farfurii,
veselă, feţe de
masă;
Spaţii destinate personalului unităţii:
0 biroul şefului unităţii
1 vestiar pentru salariaţi
2 grup sanitar
Spaţii tehnice:
centrala termică
tabloul electric general
pompe, hidrofor şi alte instalaţii
casa liftului
Spaţii auxiliare:
spălătorie
garaje şi ateliere pentru mijloacele de transport
ateliere pentru menţinerea şi repararea utilajelor, instalaţiilor
Echipamentele din spaţiile destinate consumatorilor
Spaţiile destinate consumatorilor sunt dotate cu următoarele echipamente:
mobilierul holurilor de primire şi garderobei format din: fotolii, canapele, măsuţe, curiere
suporturi
echipamentul din saloanele de servire cuprinde:
- mobilierul din dotarea salonului de servire cuprinde: mese pentru servit care pot avea diferite
forme(pătrată, rotundă, dreptunghiulară), scaune, console(mese de serviciu), mesele de servire(gheridon),
- utilajele tehnologice pentru servire pot fi reprezentate de :căruciorul pentru transportul farfuriilor cu
preparate şi cărucioarele de prezentare-servire, spirtiere, vitrine frigorifice, loveratoare(distribuitor pentru farfurii
calde), plăci şofante(care menţin în stare caldă platourile cu preparate).
- inventarul pentru servire cuprinde vesela care poate fi confecţionată din următoarele materiale: porţelan,
faianţă, ceramică(farfurii, platouri, supiere, salatiere, boluri, servicii de ceai, osiere, oliviere muştariere suporturi
pentru lumânări, frapiere); din sticlă, cristal, semicristal(pahare pentru aperitive cu picior cu capacitatea de 50 ml,
100 ml; pahare cu picior pentru vin alb servit simplu cu capacitatea între 100-125 ml; pahare cu picior pentru vin
roşu servit simplu cu capacitatea între 125-150 ml; carafe speciale-tip cană de 250-750 ml); din metal : cupe pentru
îngheţată, spirtiere, tăvi, coşuleţe, shakere, tacâmuri; din material textil: feţe de masă, naproane, moltoane, şervete
de pânză, perdele, covoare, mochete.
III. Echipamentele din spaţiile de producţie
Spaţiile de prelucrare primară sunt dotate cu următoarele utilaje şi ustensile:
maşina de curăţat cartofi, maşina de tocat carnea, robotul universal, spălătoare prevăzute cu baterii speciale
pentru apă caldă şi rece mese de lucru acoperite cu tablă din inox, butucul pentru tranşat carne, maşină de tocat
electrică, malaxoare pentru carne, maşină de şpriţat cârnaţi, dulapuri şi camere frigorifice, cuier pentru carne.
Bucătăria caldă trebuie să fie dotată cu:
Utilaje termice: maşina de gătit cu gaze sau electrică, friteuza, tigaia basculantă, cuptorul cu gaz metan sau
electric, grătarul electric, cu gaz sau cu cărbuni.
Vase de gătit: oale, cratiţe, caserole, tigăi, tăvi pentru cuptor, ibrice, luşuri, spumiere, lighene, ceainice,
pâlnii, strecurători.
Ustensile de bucătărie: furchetă, coş de prăjit cartofi, tel, lingură pentru sos, paletă metalică şi din lemn,
sită, batşniţel, sucitor, răzătoare, presă de pasat cartofi; instrumente tăietoare: cuţite de măcelărie, de tranşat,
pentru zarzavat, mezeluri, pâine, caşcaval, satâr, ferestrău pentru oase, foarfece de tranşat păsări.
Bucătăria rece va fi prevăzută cu următoarele utilaje şi ustensile: spaţii şi vitrine frigorifice, magazie
pentru alimente, maşini de porţionat produse reci(unt, mezeluri, pâine),cântare, masă de lucru, veselă, ustensile.
Laboratorul de cofetărie-patiserie este necesar să fie dotat cu: masă cu blat de marmură prevăzută cu tablă
specială, robot de bucătărie, malaxor pentru cocă, maşină de fabricat fondant, mixere, dulapuri, rastele, tăvi de copt,
cuptoare de coacere, veselă, ustensile.
Barul de serviciu trebuie să fie dotat cu un minim de utilaje şi ustensile, cum ar fi: camere frigorifice,
maşină de fabricat cuburi de gheaţă, storcător de fructe şi citrice, tejghea de bar, expresso-uri sau alte aparate pentru
pregătirea cafelei şi a ceaiului, aparat pentru răcit şi distribuit băuturi răcoritoare, dozatoare pentru sifon, maşină de
scos dopuri, rafturi de prezentare.
Spaţiile anexe trebuie să fie dotate cu: spălătorul pentru vase de bucătărie cu două compartimente şi
rastelul metalic pentru depozitarea vaselor, degresorul cu injecţie de abur, spălătorul cu două compartimente şi
rastelul metalic pentru depozitarea vaselor.
Spaţiile de depozitare trebuie să fie prevăzute cu următoarele utilaje şi ustensile :rafturi, stelaje, cărucioare,
tăvi pentru transportul cărnii, containere izoterme, cutii, casolete.
Cuvinte cheie: spaţii de alimentaţie

echipamentele din spaţiile de alimentaţie
Fişa de lucru nr.1
. I. Alegeţi varianta corectă de răspuns:

1.Cea mai reprezentativă unitate de alimentaţie publică este:
a) rotiseria
0 crama
1 zahanaua
2 restaurantul
Unitatea care serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care se află permanent în lista
meniu este:
0 restaurantul- autoservire
1 pizzeria
2 restaurantul cu specific local
3 restaurantul specializat
0.1 Restaurantul cu specific este unitatea care:
0 poate funcţiona pe bază de abonament
1 reprezintă obiceiuri gastronomice locale sau naţionale, tradiţionale şi specifice diferitelor zone
2 desface rapid preparatele către consumatori
3 îmbină activitatea de servire a cafelei cu cea recreativă
0.2 După destinaţia lor, unităţile cu funcţiuni de alimentaţie se clasifică astfel:
0 unităţi de alimentaţie cu funcţie recreativă
1 unităţi integrate într-un complex hotelier
2 unităţi de lux: 4-5 stele
3 unităţi cu vocaţie comercială şi socială
1 Preparatele sunt pregătite sub îndrumarea unui medic în cadrul restaurantului:
0 clasic
1 cu specific local
2 familial
3 dietetic
II. Enumeraţi unităţile de alimentaţie specializate din România indicând gradul de confort al acestora în
funcţie de numărul de stele.
III. Notaţi fiecare enunţ cu litera (A) dacă consideraţi că acesta este adevărat şi cu (F) dacă apreciaţi că
enunţul este fals:
Restaurantul tip zahana este unitatea gastronomică care dă posibilitatea consumatorilor să-şi aleagă
preparatele culinare din vitrinele de expunere sau din platourile prezentate de ospătari la masă.
Snack- barul nu oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare.
Grădina de vară este amenajată în aer liber, este dotată cu mobilier specific ,,de grădină,, şi este decorată în
mod adecvat.
Fişa de lucru nr.2
I . Alegeţi varianta corectă de răspuns:
1. Spaţiile destinate consumatorilor includ:

a) bucătăria caldă
b) laboratorul de cofetărie-patiserie
0 barul serviciu
1 spaţii pentru servire
Bucătăria rece face parte din spaţiile de: a)
depozitare
anexe
producţie
auxiliare
3.Sunt considerate spaţii pentru primirea consumatorilor:
biroul şefului unităţii
oficiul
saloane de diferite tipuri şi dimensiuni
vestibulul, holul, garderoba
4.Mobilierul din dotarea salonului deservire este reprezentat de:
cărucioarele de prezentare-servire
fotolii, canapele, măsuţe, cuiere, suporturi
loveratoarele
mese pentru servit, consolele, mesele-gheridon, scaune
5.Paharele pentru aperitive, vinuri albe şi roşii sunt confecţionate din:
faianţă
sticlă( cristal, semicristal)
metal
ceramică
0 Naproanele fac parte din cadrul:
utilajelor tehnologice pentru servire
veselei din porţelan, faianţă, ceramică, sticlă, metalică
mobilierului din dotarea salonului de servire
inventarului textil
7.Spălătoria este un spaţiu:
tehnic
auxiliar
de producţie
de depozitare
8.Spaţiile de prelucrare primară sunt dotate cu:
0 robot de bucătărie, maşină de tocat carnea, camere frigorifice, maşină de curăţat cartofi şi rădăcinoase,
cuier pentru carne
friteuză , maşină de gătit cu gaze sau electrică
oale, cratiţe, caserole, tăvi, ceainice
lingură pentru gogoşi, spălătoare pentru vase de bucătărie, dozatoare pentru sifon
Fişa de lucru nr.3
. I. Alegeţi varianta corectă de răspuns:
1. Curăţenia efectuată într-o unitate de alimentaţie publică nu îmbracă formele:

a) curăţenie curentă
curăţenie de fond
curăţenie în timpul funcţionării unităţii
curăţenie intermediară
0 Curăţenia curentă se face:
0.0 ori de câte ori s-au adunat deşeuri
0.1 cel puţin o dată pe zi ,cu apă caldă, săpun şi detergenţi
0.2 se face periodic în funcţie de specificul unităţii
0.3 în funcţie de necesităţi
3.Obiectele pentru curăţenie sunt:
detergenţii, dezinfectanţii, substanţele de curăţat
mături, perii, spălătoare, mopuri, faraşe, găleţi
0 aspiratoare, spălătorul cu cuve
1 blaturile de lemn, frapirele, plăcile şofante
Activitatea de curăţenie se referă la:
0.0 toate spaţiile existente
0.1 grupuri sanitare
0.2 spaţiile anexe: oficii, spaţii pentru gheaţă
0.3spaţii de folosinţă comună
5.Activităţile de curăţenie se efectuează de:
1 personalul de servire
2 personalul special angajat pentru aceste activităţi
3 personalul de la bucătărie
4personalul de la bar
II. Răspundeţi cu A dacă enunţul este adevărat şi cu F dacă enunţul este fals:
4.0 Lenjeria din dotarea salonului se spală după fiecare întrebuinţare în regim propriu sau prin
serviciile de
curăţătorie.
2. Zilnic se curăţă şi celelalte obiecte de inventar: consolele, muştarierele, olivierele, spirtierele
0 Echipamentele tehnice utilizate la curăţenie sunt: cutii metalice cu capac şi pedale, aparate pentru
măcinat deşeuri, bidoane.
4. Aranjamentele artificiale se şterg de praf cu o cârpă moale.
Pentru curăţarea obiectelor de inventar se întrebuinţează detergenţi speciali, funcţie de materialul din care
sunt alcătuite.
1. Precizaţi modul de strângere a feţelor de masă din salonul de servire .

2.Enumeraţi paşii care se parcurg pentru curăţarea corectă a obiectelor de inventar
3. Explicaţi cum se curăţă consolele.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
I. Încercuiţi varianta corectă de răspuns :

(5x 20p)
4p=
1. Unitatea care serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care se află
permanent în lista meniu este:
0 restaurantul- autoservire
1 pizzeria
2 restaurantul cu specific local
3 restaurantul specializat
Preparatele sunt pregătite sub îndrumarea unui medic în cadrul restaurantului:
0 clasic
1 cu specific local
2 familial
3 dietetic
Nu sunt spaţii rezervate clientelei următoarele:
a. spaţiile de folosinţă comună;
b. spaţiile de agrement;
c. spaţiile de cazare;
d. spaţiile de alimentaţie;
Curăţenia curentă se face:
0 ori de câte ori s-au adunat deşeuri
1 cel puţin o dată pe zi ,cu apă caldă, săpun şi detergenţi
2 se face periodic în funcţie de specificul unităţii
3 în funcţie de necesităţi
Spaţiile de producţie sunt;
a. bucătăria cu secţiile ei;
b. oficiile cameristelor;
c. centrala termică;
d. birourile personalului de servire;
II. Răspundeţi cu A dacă enunţul este adevărat şi cu F dacă enunţul este fals:
(5x 4p= 20p)
Restaurantele pot fi clasificate pe flori(margarete).
Lenjeria din dotarea salonului se spală după fiecare întrebuinţare în regim propriu sau prin serviciile de
curăţătorie.
Snack- barul nu oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare.
4.După locul amplasării unităţile de alimentaţie pot fi integrate într-un complex hotelier sau pot funcţiona
independent.
5.Spaţiile de depozitare sunt incluse în unităţile de alimentaţie.
Completaţi spaţiile libere folosind cuvintele corespunzătoare: (17x 1,5p=25,5p)
Dotarea spaţiilor pentru producţie presupune existenţa echipamentului hotelier :
a) în spaţiul pentru prelucrarea primară:
maşina de curăţat cartofi şi rădăcinoase
2…………………
maşina. de tocat carne
4………………….
mese de lucru speciale acoperite cu inox
6…………………………
maşină de şpriţat cârnaţi
7……………………………..
cuier pentru carne
b) în bucătăria caldă:
utilaje pentru gătit
2………………………..
de bucătărie.
c) în bucătăria rece:
spaţii şi vitrine frigorifice
2…………………………………………..
0 maşini de porţionat, divizat diferite produse reci
1 4……………………………………………
în laboratorul de cofetărie:
0 robot de bucătărie universal
1 2……………………………
2 tăvi de copt
3 4……………………………………………
3.0 ustensile
6……………………………………………
e) în barul de serviciu:
1…………………………………………..
storcător de fructe şi citrice
3……………………………………………
tejghea de bar
5…………………………………………….
dozatoare pentru sifon
7 ...................................................................
în spaţiile anexe:
0.0 rastelul metalic pentru depozitarea vaselor
0.1 2 .................................................................
0.2 spălătorul cu două compartimente
în spaţiile de depozitare:
0 rafturi
0.0 2.....................................................
0.1 cărucioare
0.2 4...........................................................
0.3 containere izoterme
IV. Prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre două unităţi de alimentaţie la alegere.
24,5 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu.

SOLUŢII SI SUGESTII METODOLOGICE

1-d; 2-d; 3-b; 5–d; 5–d.
II: -restaurant pescăresc
-restaurant vânătoresc
-restaurant –
zahana -rotiseria
-restaurant lacto-vegetarian
-restaurant familial
-tip pensiune
III. 1-A; 2-F; 3-A;

I. 1-d; 2-c; 3-d; 4-d; 5-b; 6-d; 7-b; 8-a.

1-d; 2-b; 3.b; 4-a; 5-b.
1-A; 2-A; 3-F; 4-A; 5-A
1. Feţele de masă se strâng astfel:
-cele curate se strâng cu grijă şi se împăturesc respectând cutele făcute la călcat
-feţele murdare se strâng câte nouă şi se înfăşoară într-o altă faţă de masă pentru a fi duse la
spălătorie
-feţele de masă ude şi murdare, se numără şi se duc la uscat
0.0 Curăţarea obiectelor de inventar are următorii paşi:
1curăţarea de resturi alimentare
2sortarea obiectelor de inventar
3degresarea sumară cu jet de apă fierbinte
4săpunarea
5limpezirea cu apă caldă
6dezinfecţia
7clătirea cu apă rece şi uscarea acestora
Consolele se golesc de toate obiectele, se curăţă cu cârpe umede şi apoi uscate, se elimină petele.
INTERPRETAREA TESTULUI DE EVALUARE :
1-d; 2-d; 3-a; 4-b; 5-a.
II. 1-F; 2-A; 3-F; 4-A; 5-A.
a) 2- robotul de bucătărie 4-
spălătoare
6- butucul pentru tranşat carne
7- malaxoare pentru carne
2- vase de gătit
2- magazie pentru alimente
4- masă de lucru, veselă, ustensile
2- laminor pentru cocă
4- mixere
6- cuptoare de coacere
1- camere frigorifice
3-maşină de fabricat cuburi de gheaţă
5- expresso-uri pentru cafea
7- rafturi de prezentare
2-degresorul cu injecţie de abur
2- stelaje
4- tăvi pentru transportul cărnii
UNITATEA DE COMPETENŢĂ NR. 3: ERGONOMIE ÎN UNITĂŢILE HOTELIERE ŞI
DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

ACTIVITĂŢI FIZICE
Etimologic cuvântul ergonomie provine de la cuvântul grecesc ergon= muncă şi
nomos= lege, ştiinţă.
Literatura defineşte ergonomia ca o ştiinţă interdisciplinară care folosind

cunoştinţele ştiinţelor tehnologice, medicale, psihologice şi a altor ştiinţe care studiază munca şi care se ocupă
cu optimizarea relaţiei om-solicitări în procesul muncii având ca scop sporirea productivităţii muncii simultan
cu menţinerea capacităţii de muncă la nivel optim în cadrul schimbului şi reproducţia calitativă a forţei de
muncă.
Cunoaşterea principiilor ergonomice prezintă o importanţă deosebită pentru activitatea din turism şi
alimentaţie fiind unul din mijloacele eficiente în rezovarea relaţiilor dintre prestatorul de servicii şi client, astfel
încât întreaga activitate să fie eficientă şi realizată cu eforturi minime din partea lucrătorului şi satisfacţie
maximă pentru client.
Activităţi fizice:
transportul bagajelor şi cărucioarelor,
spălarea lenjeriei şi a veselei,
transportul preparatelor
Transportul bagajelor şi carucioarelor - Portarii sau bagajierii formează echipa care asigură
transportul bagajelor clienţilor de la şi înspre camera de hotel.
În sarcina lucrătorului concierge cade şi facilitarea transportului clienţilor de la sauînspre hotel, mai ales
dacă hotelul dispune de propriul serviciu de transport.
Spălarea lenjeriei - Are ca principal scop asigurarea lenjeriei de pat şi a prosoapelor curate, precum şi a
lenjeriei din dotarea restaurantului. Hotelul poate opta pentru oricare dintre următoarele variante:
Amenajarea şi echiparea unei spălătorii proprii - în paralel, clienţilor li se oferă un serviciu cu plată de
spălătorie, călcătorie, recomandabil şi curăţătorie chimică.
Spălarea lenjeriei se poate realiza în afara hotelului, într-o spălătorie organizată la nivelul societăţii
comerciale căreia îi aparţine hotelul.
Spălarea lenjeriei se poate face la o firmă specializată în prestarea unui asemenea serviciu.
Închirierea lenjeriei de la firme specializate (sistemul este practicat în SUA), cu returnarea de fiecare dată
a lenjeriei murdare şi reînchiderea unui nou schimb de lenjerie.
Spălarea veselei - Spalatoarele pentru veselă, tacâmuri şi pahare trebuie să fie astfel amenajate încat să
asigure un flux optim de curaţenie şi întreţinere a obiectelor de inventar care trebuie rapid readuse în circuitul de
servire. Unităţile de alimentaţie au amenajate cel puţin 2 tipuri de spălătoare:
unul pentru veselă şi tacâmuri
unul pentru pahare şi ceşti
Daca spaţiul permite şi situaţia o impune pot fi organizate şi alte spălătoare. În cadrul spălătoriei fluxurile
trebuie bine stabilite, iar atunci când se utilizează spălarea mecanică este necesar să se respecte regulile de
protecţie a muncii.
Transportul preparatelor - Chelnerul (ospatarul) asigură servirea consumatorilor cu produsele
alimentare solicitate, într-un local de alimentaţie publică.
Acesta serveşte la cererea consumatorilor preparate culinare, băuturi şi alte produse comestibile.
Obiectivul minimal pe care-l urmăreşte este satisfacerea momentană a consumatorului, iar obiectivul
maximal este să-l convingă pe acesta, că de fiecare dată când va veni, va avea aceleaşi satisfacţii.
În activitatea sa, chelnerul foloseşte diverse materiale auxiliare: şervet, blocnotes, creion, chibrit, carnet
de
plăţi şi bonuri de marcaj. Pentru serviciul propriu-zis sunt necesare: tacâmuri ,veselă, pahare, sticle, sifoane,
platouri, cleşti,măsuţe pentru transportul preparatelor, masa de serviciu, mese pentru consumatori, scaune, flori
serveţele,etc.
MĂSURI DE REDUCERE A SOLICITĂRILOR FIZICE
Succesiunea
logică a
mişcărilor
Raport
optim efort-
pauză
ia
o
n
o
m
Măsuri de reducere
o
c
E
iş
c
ă
r
il
a solicitărilor fizice
m
Utilizarea
corectă a Dozarea
echipamentelo efortului
r
MĂSURI INDIVIDUALE DE REDUCERE A EFORTULUI ORTOSTATIC
Solicitarea ororstatică este determinată de poziţia de lucru în efectuarea serviciilor.

Astfel, repartizarea întrgii greutăţi a corpului o suprafaţă mică şi antrenarea unui mic
număr de muşchi şi articulaţii din regiunile braţe, gambă, coapsă, şold, pate, ceafă. Efortul prelungit menţine
muşchii în stare de contracţie, împiedicând circulaţia sângelui cu efect de oboseală, lipsă de precizie, încetinirea
ritmului de lucru şi în cazuri mai grave, pot să apară boli ale organelor
interne, deformaţii ale sistemului osos.
În vederea reducerii efortului ortostatic este recomandabil ca:
Personalul să fie foarte bine pregătit în vederea eliminării curselor inutile , a manevrelor necorespunzătoare,
ce reprezintă o pierdere de energie inutilă.
Ţinuta de lucru să fie adecvată, comodă, pantofi cu tocul jos, comozi, astfel încât să asigure un efort mic în
realizarea sarcinilor.
Să se asigure o bună condiţie fizică întreţinută permanent prin exerciţii de întărire a muşchilor dar şi prin
relaxare astfel încât să se reducă efortul ortostatic depus.
Metodele de prelucrare şi transmitere a comenzilor să fie moderne, reducându-se timpul şi efortul necesar
efectuării acestora şi crescând eficienţa lucrătorilor din alimentaţia publică.
Respectarea programului de lucru, pauzele –atunci când fluxul de consumatori este mai mic, protejează
lucrătorul de suprasolicitare.
Dotările pentru transportul intern să fie moderne.
Să se folosească ambalaje uşoare
Spaţiile să fie bine dimensionate astfel încât să permită efectuarea mişcărilor necesare şi să reducă efortul
ortostatic dar mai ales pe cel neiuropsihic.
Tabel 1. Efecte ale efortului ortostatic și măsuri de prevenire
EFECTE PREVENIRE
Efort cerebral amplificat Evitarea poziţiilor de muncă nenaturale, forțate, incorecte sau vicioase.
Îndemânarea mâinilor scade Evitarea mişcărilor nesimetrice, deoarece acestea modifică centrul de
greutate al corpului și sunt însoțite de contracții musculare în sens opus sau
chiar de deplasări ale greutăț ii corpului în sens opus pentru menținerea
echilibrului acestuia.
Deformaţii ale sistemului osos Asigurarea posibilităţii de modificare , de schimbare sau de alternare, după
preferinț ă, a poziț iei de muncă sau a poziției antebrațului în timpul
activităț ii desfășurate.
Aplatizarea tălpilor piciorului Ţinuta vestimentară să fie ireproşabilă, încălțămintea comodă.
Deformaţii ale coloanei vertebrale Ţinuta corporală normală
Tulburări ale sistemului vascular Mersul cu paşi mărunț i, vioi
Fenomene ţionare defectuoase Evitarea deplasărilor inutile şi numărul obiectelor transportate să nu
și a depăș ească posibilitățile fizice ale lucrătorului
MĂSURI INDIVIDUALE DE REDUCERE A EFORTULUI NEUROPSIHIC
Solicitarea neuropsihică apare ca urmare a unei concentrări psihice

permanente.Dialogul permanent cu clientul , procesul de gândire, de luare a deciziilor, de răspundere materială,
crează o tensiune puternică asupra psihicului lucrătorului.
Cauze ale accentuării tensiunii neuropsihice pot fi:
• Oboseala instalată
• Comportarea necorespunzătoare a clienţilor dificili
• Pregătirea insuficientă a lucrătorilor
• Oferta insuficientă sau necorespunzătoare a preparatelor oferite
• Personalitatea lucrătorilor sau a clienţilor
• Slaba motivare a angajaţilor
• Sentimentul de excludere al angajaţilor
• Starea de ebrietate
În vederea diminuării efortului neuropsihice impun o serie de măsuri, cum ar fi:
• Perfecţionarea angajaţilor privind stăpânirea tehnicilor de negociere şi atenuare a
conflictelor
• Adoptarea unei atitudini corecte faţă de clienţii dificili
• Creşterea gradului de motivare şi automotivare a salariaţilor
• Aprofundarea relaţiilor de cooperare şi sprijin, de lucru în echipă
• Evitarea supraaglomerări în unitate
• Planificare ariguroasă a sarcinilor ce îi revin angajatului
• Crearea unui mediu ambiant cât mai plăcut desfăşurării comunicării
Tabel 2. Efecte ale efortului neuropsihic şi măsuri de prevenire
EFECTE PREVENIRE
Solicitarea centrilor nervoşi, Respectarea orelor de somn duce la păstrarea capacităţii de efort
motorii, senzoriali depuse în timpul serviciului.
Rezistenţă la monotonia muncii.
Solicitarea nervilor periferici Efectuarea zilnică a unor exerciţii de gimnastică.
somatici (motori şi senzitivi) Ţinuta vestimentară ireproşabilă.
Imaginaţie în vederea realizării sarcinilor de serviciu într-un timp
relativ scurt
Solicitarea analizatorilor prin Interes profesional, disciplină, atenţie distributivă. Atitudine civilizată
segmentele periferice de recepţie şi faţă de clienţi.
segmentele centrale de analiză şi Spirit de echipă cu colegii.
sinteză
Solicitarea funcţiilor psihice Memorie bună pentru a reţine comenzile, memorie vizuală pentru a
(responsabilitatea, raționament, recunoaşte clienţii şi locurile.
atenție, memorie) Nivel suficient de cunoştinţe de cultură generală pentru a fi capabil să
susţină conversaţii cu clienţii.
FACTORII DE MEDIU
Factorii de mediu ce au o influenţă deosebită asupra fizicului şi psihicului
lucrătorilor sunt cei legaţi de zgomot, temperatură, umiditate şi puritatea aerului, lumină şi
culoare.
Măsuri:
• Micşorarea nivelului de zgomot mai ales acolo unde există şi formaţii artistice-
dialogul în condiţii optime,
• Menţinerea unei temperaturi optime de lucru care crează confort atât pentru client
cât şi pentru angajaţi, o atenţie deosebită fiind necesară pentru lucrătorii din bucătărie şi cei de la terase în perioada
de vară şi condiţii caniculare,
• Noxele emanate de diferite surse pot influenţa negativ pe cei ce sunt obligaţi sa-şi
desfăşoare activitatea în aceste spaţii,
• Lumina şi culoarea au un impact deosebit, funcţional, estetic, psihofiziologic şi de
protecţie şi securitate a muncii,
Analizând toate cauzele ce pot duce la suprasolicitarea ortostatică sau neuropsihică a lucrătorilor din
alimentaţie şi hotel şi găsind soluţii pentru reducerea impactului lor asupra organismului, influenţează rezultatele
obţinute în realizarea profitului prevăzut , a unui grad mai ridicat de satisfacţie a muncii prestate.
FIȘE DE LUCRU
I.Notaţi în dreptul afirmaţiilor de mai jos A dacă apreciaţi că răspunsul este corect şi F
dacă apreciaţi că răspunsul este fals.
1. Factorii de mediu au influenţă asupra psihicului lucrătorilor.

Solicitarea ortostatică este determinată de poziţia de lucru.
II. Încercuiţi răspunsul corect:
1. Reducerea efortului neuropsihic se poate face prin:

a. Exerciţii fizice de întărire a muşchilor
b. Evitarea supraglomerării unităţii
c. Buna dimensionare şi amenajare a unităţii
2. Slaba motivare a personalului poate accentua:

a. Creşterea efortului fizic necesar desfăşurării activităţii
b. Tensiunea neuropsihică
c. Obţinerea unor rezultate mai bune
I.Stabiliţi prin săgeţi corespondenţele dintre coloana A şi B.
A B
1.Poziţiile de muncă incorecte a.deformaţii ale sistemului osos
conduc la b.efort cerebral amplificat
2.Încălţăminte necorespunzătoare c.turlburări ale sistemului
provoacă vascular
3. Mersul cu paşi mari conduce la d. deplasări inutile
4.Comportamentul neadecvat al e.solicitări neuropsihice din
clienţilor produce partea lucrătorului
II.Răspundeţi prin adevărat sau fals la următoarele enunţuri.

1.Ergonomia are în vedere şi elemente de macro-climat sau mediu-zgomot, temperatură, iluminat, condiţii de
muncă.
2.Solicitarea neuropsihică apare ca urmare a unei concentrări psihice permanente.
3.Manipularea incorectă a obiectelor de inventar atenuează surselor de zgomot.
III.Enumeraţi cinci efecte ale efortului ortostatic şi cinci metode de prevenire a efortului neoropsihic.
Fişă de evaluare
I.Definiţi noţiunea de ergonomie.(1p)
Daţi patru exemple de factorii de mediu ce au o influenţă deosebită asupra fizicului şi psihicului lucrătorilor.
(2 p)
III.Completaţi spaţiile libere cu expresiile corespunzătoare. (2 p)
Măsurile de reducere a solicitărilor fizice sunt:
a.Succesiunea logică a mişcărilor

b. ...............................................
c.Utilizarea corectă a echipamentelor
d.Raport optim efort-pauză
e. ...................................................
IV. Realizaţi un eseu cu titlul ”Importanţa reducerii solicitărilor ortostatice în unităţile de alimentaţie/hotel”
ţinând cont de următoarele aspecte:
a.solicitările ortostatice specifice unităţilor de alimentaţie şi hotelărie
b.efectele efortului ortostatic
c.masuri de prevenire a efortului ortostatic (4 p)
Notă:Se acordă un punct din oficiu.
Fişă de
observaţie
pentru respectarea principiilor ergonomice în timpul activităţilor
practice
Numele şi prenumele elevului:__________________________________

Clasa: ________________________
Perioada analizată: _______________________
Numele şi prenumele evaluatorului: ________________________________________
Nr. crt. Aspect observat Da/Nu Recomandări Data obs.
Activităţi fizice
Respectă succesiunea logică a mişcărilor la:
- lucrări de igienizare
realizarea preparatelor
utilizarea utilajelor şi echipamentelor
- transportul preparatelor
Face economie de mişcare la:
transport bagaje / ambalaje
- lucrări de igienizare
- realizarea preparatelor
- utilizarea utilajelor şi echipamentelor
transportul preparatelor
Realizează corect:
0 dozarea efortului ortostatic
1 raţionalizarea mişcărilor
- înlăturarea deplasărilor inutile
Încălţămintea de lucru este:
0 comodă şi lejeră
1 din materiale de calitate (naturale);
- cu talpă elastică şi stabilă
În activitatea sa evită:
trântirea uşilor
- conversaţii cu glas ridicat cu colegii
- conversaţii cu glas ridicat cu clienţii
- manipularea zgomotoasă a inventarului
Urmăreşte menţinerea în limite optime a:
0 temperaturii
- iluminatului
- ventilaţiei
0 Concluzie generală: transport bagaje / ambalaje
_______________________________________
SOLUŢII ŞI SUGESTII METODOLOGICE

I.1-A, 2-A;
II.1-a, 2-b;
I.1-b, 2-a, 3-c, 4-e,

II.1-A, 2-A, 3-F;
III.
Efecte ale efortului ortostatic:
-Efort cerebral amplificat

-Îndemânarea mâinilor scade
-Deformaţii ale sistemului osos
-Aplatizarea tălpilor piciorului
-Deformaţii ale coloanei vertebrale
-Tulburări ale sistemului vascular
-Fenomene de funcţionare defectuoase şi a altor organe
Metode de prevenire a efortului neuropsihic:
-Respectarea orelor de somn.

-Rezistenţă la monotonia muncii.
-Efectuarea zilnică a unor exerciţii de gimnastică.
-Ţinuta vestimentară ireproşabilă.
-Imaginaţie în vederea realizării sarcinilor de serviciu.
-Interes profesional, disciplină, atenţie distributivă.
-Atitudine civilizată faţă de clienţi.
-Spirit de echipă cu colegii.
-Memorie bună pentru a reţine comenzile, memorie vizuală pentru a
recunoaşte clienţii şi locurile.
-Nivel suficient de cunoştinţe de cultură generală pentru a fi capabil să
susţină conversaţii cu clienţii.
Modulul III
Igiena şi securitatea muncii în turism şi alimentaţie
Unitatea / unităţile de competenţă/rezultate ale învăţării la care se referă modulul

Unităţile de competență Competenţe specifice
Igiena si securitatea muncii 1.Numeşte factorii de risc şi bolile profesionale la locul de

muncă
2.Aplica regulile de igiena individuală a muncii
3.Aplică normele de securitate şi sănătate la locul de
muncă, precum şi normele de prevenire şi stingere a
incendiilor.
4.Ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul
de muncă
5.Aplică legislaţia şi reglementările privind securitatea şi
sănatatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea
incendiilor
Comportament profesional 1.Probează regulile de igiena personală impuse în turism şi

alimentaţie publică
2.Respectă exigenţele privind vestimentaţia
3.Adopta o atitudine corespunzătoare faţă de personalul
unităţii
Aha
...să cunoască:
0 factorii de risc şi bolile profesionale la locul de muncă;

 normele de securitate şi sănătate la locul de muncă, precum şi normele de
prevenire şi stingere a incendiilor;
regulile de igiena personală impuse în turism şi alimentaţie publică;
 măsurile pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă; 

necesitatea respectării exigenţelor privind vestimentaţia;
0 legislaţia şi reglementările privind securitatea şi sănatatea la locul de muncă, prevenirea

şi stingerea incendiilor;
...să poată:
 aplica regulile de igiena individuală a muncii;
 aplica normele de securitate şi sănătate la locul de muncă, precum şi normele de

prevenire şi stingere a incendiilor;
lua măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă;
proba regulile de igiena personală impuse în turism şi alimentaţie publicăa;
adopta o atitudine corespunzătoare faţă de personalul unităţii.
UNITATEA DE COMPETENŢĂ 1: IGIENA ŞI SECURITATEA
MUNCII Fişa de documentare nr. 1
SECURITATEA MUNCII
Factorii de risc sunt acei factori care generează boli profesionale. Ei se mai
numesc şi factori nocivi.
Boala profesională - afecţiune ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de
factori nocivi, caracteristicile locului de muncă şi suprasolicitarea diferitelor organe în procesul de muncă.
FACTORII DE RISC
CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE
 intoxicaţii: inhalarea , ingerarea sau contactul

pielii cu substanţe toxice
 pneumoconioze: inhalarea de pulberi minerale

netoxice
 boli prin expunere la radiaţii

 boli prin expunere la temperaturi înalte sau
scăzute
 boli prin expunere la zgomot şi vibraţii

 alergii profesionale
 boli infecţioase şi parazitare
 boli prin suprasolicitare
Accidentul de muncă - vătămarea violentă a organismului sau intoxicaţia profesională care se produc în
timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară
de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditatea sau deces.
CAUZE PREVENIRE
• mecanizarea şi automatizarea proceselor
• cauze tehnice: starea necorespunzătoare
tehnologice
a utilajelor şi
instalaţiilor
• cauze organizatorice: • modificarea proceselor tehnologice
organizarea necorespunzătoare a locului

de muncă
- manipularea necorespunzătoare a • izolarea spaţiului de lucru
materialelor
• echipament de protecţie şi lucru
- nerespectarea regulilor de circulaţie la
corespunzător
mijloacele de transport sau ridicat
• întreţinerea în bună stare a

i
IGIENA LA LOCUL DE MUNCĂ
Igiena individuală reprezintă totalitatea regulilor ce trebuie respectate pentru menţinerea curăţeniei corporale şi a
sănătăţii.
MATERIALELE DE ÎNTREŢINERE A IGIENEI
- igiena pielii - şamponul

- igiena părului - pasta de dinţi
- igiena mâinilor - periuţa de dinţi
- igiena buco-dentară - deodorantul
- săpunul lichid - antiperspirant
EFECTE ALE NERESPECTĂRII REGULILOR DE IGIENĂ

Intoxicaţiile sunt tulburări digestive acute, produse de ingerarea de alimente contaminate cu substante
chimice toxice.
Intoxicaţiile apar datorită depozitării alimentelor în locuri necorespunzătoare.
Agenţii toxici care produc intoxicaţiile sunt:
agenţii fizici (radiaţii ionizante);
agenţi chimici;
otrăvuri de origine vegetală sau animală;
Bolile parazitare sunt boli produse de paraziţi.
Paraziţii care se transmit prin intermediul alimentelor sunt foarte numeroşi. Cei mai frecvenţi sunt:
giardia, viermii intestinali si trichinella.
NU CONSUMAŢI DECÂT CARNE CARE A FOST SUPUSĂ

EXAMENULUI SANITAR-VETERINAR!
Toxiinfecţiile alimentare sunt afecţiuni acute cu manifestări digestive care se produc în urma ingerării de
alimente contaminate cu anumite microorganisme sau cu toxinele acestora.
Producerea unei toxiinfecţii depinde de următorii factori:
compoziţia chimică a alimentelor
condiţiile de păstrare
consumatori
Microorganismele ajung în organism prin: alimente crude sau insuficient supuse efectului căldurii alimente care se
alterează uşor: peşte, carne tocată, preparate din lapte, ouă, conserve din carne şi legume insuficient prelucrate termic
Dermatozele sunt inflamări ale pielii, care pot fi produse de diferiţi agenţi infecţioşi (microbi, paraziţi), de
substanţe chimice iritante.
Bolile infecţioase sunt transmisibile şi prin alimente. Cele mai frecvente sunt: tuberculoza şi hepatita.
ECHIPAMENTUL DE LUCRU ŞI PROTECŢIE
Prin echipament de lucru şi protecţie înţelegem acele piese de îmbrăcăminte şi încălţăminte pe

care le foloseşte lucrătorul în timpul muncii.
SCOP CARACTERISTICI
PROTEJEAZĂ:
protecţia lucrătorului - când mediul său de
muncă conţine noxe care l-ar putea îmbolnăvi. acoperă complet suprafeţele corpului
Denumirea acestui echipament este de cele mai expuse la contaminare,
„protecţie a lucrătorului". -nu permite trecerea uşoară material a
protecţia alimentului - atunci când lucrătorul, microorganismelor şi a substanţelor
prin hainele şi încălţămintea să şi prin nocive,toxice,
încărcătura microbiană a organismului său NU CREAZĂ FACTORI DE RISC:
(piele, nas, păr, gură) poate contamina -nu are cute sau alte elemente de croială care să
alimentul şi poate duce la îmbolnăvirea favorizeze acumularea murdăriei şi dezvoltarea
consumatorului. bacteriilor,
Denumirea acestui echipament este de -este croit şi cusut astfel încât să nu jeneze
„lucru" sau de „protecţie a alimentului". mişcările corpului,
PERMITE IDENTIFICAREA LOCULUI DE
MUNCĂ:
-are culori diferite pentru diferitele locuri de
muncă.
MANIFESTĂRI ÎN CAZ DE ACCIDENTE
Manifestări Cauze
Stări sunt senzaţii neplăcute ce apar brusc şi -traumatisme ale capului (loviri,căderi)
constau în obiectelor din jur cu tendinţa de -intoxicaţii cu alcool etilic, alcool metilic, bioxid de
clătinare şi de cădere, datorită pierderii echilibrului carbon şi monoxid de carbon
static.
Leşinul - stare de rău fiziologic Simptomele care -temperaturi ridicate

anunţă un eventual leşin sunt: ameţeli, transpiraţie, -degajări de gaze
paloarea feţei, dezechilibru
Stopul cardio-respirator - funcţiile vitale ale -boală

organismului: respiraţia şi circulaţia sunt încetinite sau -accidente
oprite, viaţa omului este pusă în pericol
Stările de greaţă - sunt precedate de dureri de cap, -boli ale aparatului digestiv
ameţeală, dureri abdominale. -intoxicaţii alimentare
-intoxicaţii cu substante chimice
Echimoza - ruperea unor vase sangvine mai mici. - lovituri, înţepături, fracturi
Hemoragia - este revărsarea sângelui în afara vaselor - tăierea

sangvine. Hemoragia poate fi: - înţeparea vaselor sangvine
internă (sângele se revarsă în interiorul corpului),
externă (sângele se revarsă în exteriorul corpului).
MATERIALE DE PRIM AJUTOR
Prim ajutor - primele îngrijiri, urgente care se dau unui accidentat, înainte de a sosi organele
sanitare, care urmează să acorde asistenţa medicală calificată
Targa - este deosebit de importantă în transportul accidentaţilor de la locul accidentului
până la cea mai apropiată unitate medicală.
Atelele - sunt folosite pentru imobilizarea membrelor. Ele sunt din lemn, plastic, şipci late de lemn, metal,
crengi, bastoane, cozi de unelte.
Feşele - indiferent de cauza accidentelor, rănile trebuie pansate în mod steril, pentru a le feri de infecţii, deoarece
atât în aer cât şi pe piele sunt numeroşi microbi.
Dezinfectantul - este substanta care are rolul de a împiedica infectarea rănii şi de a steriliza (apă oxigenată,
tinctură de iod, rivanol).
Bandajele sterile sunt bucăţi de pansament, sterile, curate, care nu necesită o sterilizare prealabilă.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR
Hemostaza - este procesul de oprire a hemoragiei.
Pansament compresiv - se poate aplica numai atunci când hemoragia este mică.
Compresiunea manuală (cu ajutorul mâinilor)- se foloseşte atunci când sunt lezate artere mari.
Hemostaza cu ajutorul garoului.
Resuscitarea cardio-respiratorie - constă în efectuarea concomitentă a respiraţiei artificiale cât şi a
masajului cardiac extern.
Cele mai frecvente accidente sunt fracturile.

Fracturile pot fi:
-deschise : capetele osului străpung muşchii şi pielea, provocând o rană.
-închise:capetele osului rămân la locul lor sau se deplasează puţin.
Dezinfectarea şi bandajarea rănilor Pentru Reguli:

pansarea unei răni sunt necesare următoarele -se opreşte hemoragia şi se pansează rana;
materiale: - când rana este murdară se dezinfectează rana;
- feşe
- comprese de tifon sterile
- vată sterilă
-leucoplast
substanţe dezinfectante
Transportul accidentatului
Cel mai bun mijloc de a transporta accidentatul este targa. Bolnavii şi răniţii se transportă în general în
poziţie orizontală.
Înainte de transportul accidentatului se va acorda primul ajutor:
calmarea durerii
pansarea rănilor
oprirea hemoragiei
imobilizarea fracturii
reanimarea cardio-respiratorie
Fişa de lucru nr.1
EXERCIŢIUL NR. 1
În tabelul de mai jos identificaţi factorii nocivi, precizaţi ce organ este afectat, ce boală profesională determină şi
care sunt măsurile de prevenire (primul rând marcat este un exemplu).
Factori Este factor Organ Boală Măsuri de prevenire
nociv ? afectat profesională
Substanţe DA Epiderma Alergii Echipament de protecţie

caustice (pielea) profesionale corespunzător
Iluminat
neadecvat
Pulberi
industriale
Apă minerală
Zgomot
Bacterii
Albine
EXERCIŢIUL NR. 2
În tabelul de mai jos sunt enumerate boli profesionale.

Se cere identificarea cauzelor acestor boli. Primul rând marcat este un exemplu.
Denumire boală Factori nocivi
Intoxicaţii Substante toxice
Pneumoconioze
Boli infecţioase parazitare
Nevroze de coordonare
Hipoacuzie şi surditate de recepţie

EXERCIŢIUL NR. 3
În diagrama de mai jos sunt ascunse, pe orizontală 10 denumiri de factori de risc care pot provoca îmbolnăviri
profesionale. Găsiţi-le şi încercuiţi-le!

B I A 0 L X B I 0 Z G 0 M 0 T P 0 R C I
M A E G A N D A C I I U P F S B N M I 0
Ş R T Z U I V D G H J J V 1 R U Ş I R Z
S U B S T A N T E C A U S T I C E S F G
Z U P U L B E R I I N D U S T R I A L E
A S D F G H J K L Ş 0 B 0 L A N 1 M K Ş
C I L U M I N A T N E A D E C V A T E F
B N M V I B R A T I I A S D F G G J K L
Y X C V B N M H K L Ş M U Ş T E U H Ş T
9
T R A D I A T I I V B N M J G J A T Ş P
EXERCIŢIUL NR. 4
Pe baza fişei de documentare nr. 1, completaţi spaţiile goale cu noţiunile corecte.

Accidentul de muncă:....................................... violentă a organismului sau...................................... profesională care
se produc în timpul .............................................. sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care
provoacă........................................ temporară de muncă.
EXERCIŢIUL NR. 1
Utilizând săgeţile , reconstituiţi ordinea logică a respectării normelor de igienă la locul de muncă.
EXERCIŢIUL NR.2
Completând următorul aritmogrif, veţi obţine pe verticală numele unei afecţiuni provocate de nerespectarea regulilor
de igienă.
Microorganisme care se înmulţesc în organismul uman şi în alimente

Materie primă pentru maioneză
Otravă produsă de bacterii
Vieţuitoare care caută hrană şi adăpost în organismul uman
Condiţie obligatorie pentru a nu ne îmbolnăvi
Bun pentru spălat pe mâini
Boală produsă de bacterii
Sunt hrană şi casă pentru bacterii 1
10.Acţiune de îndepărtare a murdăriei 2
3
9. Prescurtare a toxiinfectiilor alimentare 4
10. Boală infecto-contagioasă care poate fi de tipul A sau B 5

12.Se produc în urma contactului pielii cu substanţe iritante 6
7
8
9
1D
(
11
12
Fişa de lucru nr.3
EXERCIŢIUL NR. 1
Pe baza fişei de documentare prezentaţi rolul echipamentului de lucru şi protecţie:
Cauza Rolul echipamentului
Hainele personalului pot contamina alimentele
Lucrează cu substante toxice
EXERCIŢIUL NR. 2
Realizaţi legătura dintre caracteristicile echipamentului de protecţie şi modalităţile de protecţie.
Caracteristica echipamentului de protecţie Modul de protectie
1. protejează Acoperă complet suprafaţa corpului expusă
la contaminare
2.
3.
TEST DE EVALUARE NR.1
1.Încercuiţi răspunsul corect:
Cauzele accidentelor de muncă sunt:
0.0 tehnice şi organizatorice
0.1 tehnice şi chimice
0.2 organizatorice şi noxe
Factorii de risc sunt cei care produc:
0.0 boli profesionale
0.1 alimente
0.2 poluare
Agenţii patogeni produc:
0.0 infecţii
0.1 insolaţie
0.2 furtuni
Intoxicaţiile se produc ca urmare a:
0.0 consumului de apă minerală
0.1 inhalări de substanţe toxice
0.2 efortului fizic
Accidentele pot fi prevenite prin:
0.0 măsuri de prevenire
0.1 covoarelor
0.2 efort prelungit
1 Notaţi cu (A) dacă afirmaţia este corectă şi cu (F) dacă afirmaţia este falsă:
Intoxicaţiile sunt produse de inhalarea , ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice.
Zgomotul şi vibraţiile nu sunt factori nocivi.
Boala profesională este o afecţiune ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii.
Cauzele accidentelor de muncă sunt tehnice şi organizatorice.
1.Notati cu A dacă afirmaţia este corectă şi cu F dacă afirmaţia este falsă.

Echipamentul de protecţie nu trebuie să acopere complet hainele de stradă.
Echipamentul de lucru se poate depozita alături de hainele de stradă.
Echipamentul de lucru poate fi folosit şi în alte încăperi în afară locului de muncă.
0 Se interzice transportul echipamentului de protecţie în sacoşe care au fost folosite şi pentru
transportul altor lucruri.
1 Materialul din care este confecţionat echipamentul de protecţie, trebuie să fie rezistent.
Încercuiţi răspunsul corect.
0 Echipamentul de protecţie are drept scop:
0.0 protecţia depozitului
0.1 protecţia lucrătoruli
0.2 protecţia mediului
1 Una dintre caracteristicile echipamentului de protecţie este:
1.0 să protejeze
1.1 să fie în" pas" cu moda
1.2 să fie gros
2 Echipamentul de protecţie:
2.0 se păstrează la locul de muncă
2.1 se păstrează în vestiar
2.2se poate împrumuta de la colegi
SOLUŢII ŞI SUGESTII METODOLOGICE
FIŞA DE LUCRU NR.1

EXERCIŢIUL NR.1
Factori nocivi Măsuri de prevenire
Este factor Organ afectat Boală
nociv ? profesională
Substante DA
Epiderma (pielea) Alergii profesionale Echipament de protecţie
caustice
corespunzător
DA Ochii Conjunctivite
Iluminat neadecvat Suplimentarea surselor
de iluminat
Pulberi industriale DA Plămânii Pneumoconioze Surse de ventilatie
Apă minerală NU - -
Zgomot DA Urechea Surditate Căşti de protecţie

Bacterii DA Tot Boli infecţioase Echipament de protecţie
1
organismul
şi parazitare
Albine NU - - -
EXERCIŢIUL NR.3
B I A 0 L X B I 0 Z G 0 M 0T P 0 R C I
EXERCIŢIUL nr.2
M AE GANDACI I U P F S BN M I 0
Denumire boală Factori nocivi
IntoxicaţiiŞR T Z U I V D G H J SubstanteJ toxiceV I R U Ş I R Z
SUBS TANŢECAUS T I C E S F G
Pneumoconioze Pulberi industriale
BoliZ infecţioaseUP parazitareUL B E R I I NBacterii,D viruşiU S T R I A L E
Nevroze de coordonare Mişcări numeroase şi frecvent repetate
A S D F G H J KLŞ 0 B 0 L A N I M K Ş
Hipoacuzie şi surditate de recepţie Zgomot
C I L UM I NATNEADECVAT E F
*** La exerciţiile 1 şi 2 se acceptă şi alte soluţii.
BNMV I B R A T I I A S D FGGJ KL
YXCVB N M H K LŞMUŞ TE U H ŞT
T R A D I A T I I VBNMJ GJ A T Ş P
EXERCIŢIUL NR. 4
Accidentul de muncă: vătămarea violentă a organismului sau intoxicaţia profesională care se produc în
timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară
de muncă.
EXERCIŢIUL NR.2
B A C T E R I E
0 U A
T 0 X I N A
P A R A Z I T I
I G I E N A
S A P U N
I N F E C T I I
A L I M E N T E
C U R A T E N I E
T I A
H E P A T I T A
D E R MT 0 Z E
FIŞA DE LUCRU NR.3
EXERCIŢIUL NR.1
Cauza Rolul echipamentului
Hainele personalului pot contamina alimentele - protecţia alimentului
Lucrează cu substanţe toxice - protecţia lucrătorului
EXERCIŢIUL NR. 2
Caracteristica echipamentului de protecţie Modul de protecţie

1. protejează
- acoperă complet suprafaţa corpului expusă la contaminare,
- nu permite trecerea uşoară a microorganismelor şi a
suprafeţelor
2. nu creează factori de risc - nu degajă mirosuri sau alte substanţe toxice

3.permite identificarea locului de muncă - culori diferite pentru locurile de muncă
1) a); 2) a); 3) a); 4) b); 5) a; 2.a) A, b) F, c) A, d) A

1.1) F; 2) F; 3) F; 4) F; 5) A; 2. 1) a); 2) a); 3) b);

Auxiliar Turism

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Auxiliar Turism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AUXILIAR CURRICULAR

DOMENIUL: Turism şi alimentaţie

CALIFICAREA: Tehnician în turism

Modul I. Bazele restauraţiei

Modul II. Organizarea activităţii unităţilor de alimentaţie şi turism

Modul III. Igiena şi securitatea muncii în turism şi alimentaţie

Domeniul pregătirii de bază: TURISM ŞI ALIMENTAŢIE

Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală

Modul I. Bazele restauraţiei

din care: Laborator tehnologic -

Modul II. Organizarea activităţii unităţilor de alimentaţie şi turism

din care: Laborator tehnologic -

din care: Laborator tehnologic -

Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare

Total ore /an = 3 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi = 90 ore/an

TOTAL GENERAL 414 ore/an

Notă: În clasa a IX-a stagiul de pregătire practică se desfăşoară în atelierele şcoală.

0 Unitatea / unităţile de competenţă / rezultate ale învăţării la care se referă modulul.

Unităţile de competență Competenţe specifice

Pregătirea materiilor prime Preia materiile prime de la gestionarul magaziei

Prelucrează primul materiile prime

Respectă normele de calitate privind produsele şi serviciile

Verifică organoleptic calitatea produselor

 succesiunea etapelor prelucrării materiilor prime;

0 necesitatea respectării normelor de calitate privind produsele şi serviciile;

0 verifica organoleptic calitatea produselor.

PRIME Fişa de documentare nr. 1

MATERII PRIME DE ORIGINE VEGETALĂ

PRODUSELE DIN CEREALE

GRĂSIMILE ALIMENTARE VEGETALE

PRELUCRAREA LEGUMELOR LA RECE

PRELUCRAREA CĂRNII LA RECE

Prelucrarea la cald ( tratamentul termic) a alimentelor prin intermediul

MATERII PRIME DE ORIGINE ANIMALĂ

MATERII PRIME CARNEA

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Completaţi schema de mai jos cu elementele necesare:

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

de mai jos cu elementele necesare:

Materii prime de origine

Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

I. Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

III. Realizaţi corespondenţa dintre cele două coloane de mai jos :

Unitate de competenţă: Pregătirea

Această activitate vă va ajuta elevii să cunoască noţiuni legate de

I. Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

II. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:

0 Realizaţi corespondenţa dintre cele două coloane de mai jos :

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

I. Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

0.0 La împărţirea cărnii în diferite categorii de calitate se ţine cont de:

II. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarele afirmaţii:

Completaţi spaţiile libere astfel încât la sfîrşit să obţineţi afirmaţii adevărate:

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

I. Încercuiţi varianta sau variantele corecte de răspuns:

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Produs dulce obţinut de la albine.

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Completaţi următorul rebus :

Unitate de competenţă: Pregătirea materiilor prime

Completaţi următorul rebus :