Managementul conflictelor

Criza din Crimeea

Student: ALIN ANDREI LOVIN

SPM, anul II
Coordonator: Prof. univ. dr. Micu Adrian
 Noțiunea de conflict
CONFLICTUL

O societate fără conflicte are fi o societate perfectă, utopică. Însă în viaţa

cotidiană, conflictele sunt omniprezente, bineînţeles de magnitudini şi
de tipuri diferite, unele dintre ele având şi rol reglator şi aducând
beneficii părţilor implicate

În definiţia clasică, conflictul reprezintă o opoziţie deschisă, o luptă între indivizi, grupuri, clase

sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale etc.,
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacţiunii sociale. În „Dicţionarul de
Psihologie” de N. Sillamy, conflictul este definit ca „luptă de tendinţe, de interese; situaţie în care
se găseşte un individ supus unor forţe vectorial opuse şi de puteri aproape egale”.

Conflictele pot avea mai multe cauze, ca de exemplu incompatibilitatea dintre persoane, dintre credinţele lor, multitudinea nevoilor care
se cer a fi satisfăcute şi, care, poate la un anumit moment nu sunt concordante cu ale celorlalţi, comunicarea absentă sau defectuoasă,
comportamente neadecvate, agresivitatea, conflictul de norme, competenţe sociale dezvoltate nesatisfăcător.
 TIPURI DE CONFLICT

Conflictul material
Cauze:
- dispute teritoriale prin care un stat aspiră la teritoriul altui stat Conflictul de idei – tipuri:
și ambele refuză să ajungă la consens privind cedarea
teritoriilor; • Conflict etnic
- conflictele economice pot fi referitoare la resurse naturale, • Conflict religios
bani sau comerț;
• Comflict ideologic
- un conflict de granița prin care o regiune se separă de stat în
urmă unor mișcări de succesiune. EXEMPLU: Disputele pot
fi persistente în cazul unor conflicte pentru Fâșia Gaza,
Kashmir, Insulele Falkland

Conflictul violent – tipuri:

• razboiul civil
• rarazboiul hybrid
• razboiul limitat
• razboiul total
• razboiul de gherila
 Etapele conflictului
 Dezacordul este neînțelegerea care apare ca urmare a diferențelor asupra unor valori sintetizate în
cultură precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra partenerilor de interacțiune, dar și din
interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intră în contact.

 Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în a susține o anumită
idee contrară cu a celorlalți. Caracteristica principală acestei etape este tensiunea crescută a
interacțiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare permite apariția violenței ca mijloc de rezolvare a
diferendelor. Sociologii insistă pe această etapă deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții
raționale. Modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea
conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă.

 Escaladarea În acest moment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea
apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea
argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea rațională înlocuindu-le cu acțiuni iraționale
chiar violente.

 Rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și
cooperare intermediate de soluțiile raționale imaginate.
 DESCRIEREA SITUAȚIEI

Rusia a pus mâna pe Crimeea în trei săptămâni și apoi a început destabilizarea estului Ucrainei,
forțele paramilitare ajungând să ocupe în aprilie 2014 clădiri esențiale din multe orașe în regiunile
Donețk și Luhansk. Armata din Ucraina a recâștigat apoi o parte din teritorii, rușii au revenit în forță
cu arme grele și trupe și apoi s-a încercat, fără mare succes, încheierea unor acorduri de pace.
Conflictul din Ucraina a durat aproximativ cinci ani și a lăsat în urmă peste 13.000 de morți și milioane
de refugiați.
Statele implicate:

- UCRAINA

- RUSIA
 Premisele conflictului(dezacordul)

Criza din Crimeea din 2014 s-a declanșat după

plecarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici, ca
urmare a protestelor antiguvernamentale din 2013-2014.
Factorul declanșator a fost abrogarea legii referitoare la
limbile cu statut regional prin care mai multe limbi folosite
în Ucraina, inclusiv româna, au fost scoase din uzul
oficial.
Actorii tensiunilor sunt pe de o parte grupările rusofone
care se opun noilor schimbări politice de la Kiev și doresc
alipirea Crimeii de Rusia iar, pe de altă parte, grupuri de
ucraineni și tătari crimeeni, care sprijină mișcarea
Euromaidan. (protestele pro-europene din Ucraina)
Confruntarea Intervenția armatei ruse în Ucraina a
început la 24 februarie 2014, ca urmare a
si escaladarea Revoluției ucrainene pro-europene soldate cu
o lovitură de stat, când trupe speciale rusești,
fără însemne, au preluat controlul asupra
celei mai mari părți a peninsulei Crimeea din
Ucraina situată pe coasta de nord a Mării
Negre, inclusiv clădiri civile, aeroporturi și
baze militare. În aceeași zi, legiuitorul rus a
aprobat prezența militarilor ruși în Crimeea și
estul Ucrainei.
Totodată oficialii ruși au continuat să susțină
că prezența forțelor militare ruse în Crimeea
nu încalcă niciun acord existent între Rusia și
Ucraina.
 Se decide ca referendumul privind viitorul
Confruntarea statut al Crimeei să aibă loc ceva mai devreme, la
30 martie. În pofida masivelor poteste din
si escaladarea occident, Rusia continuă staţionarea de trupe în
Crimeea. UE şi SUA ameninţă Moscova cu
sancţiuni. Plebiscitul se desfăşoară şi mai
devreme, pe 16 martie.
Controversatul referendum relevă că
majoritatea doreşte o separare a Crimeei de
Ucraina. Puţin mai târziu, preşedintele Rusiei
semnează un tratat, care prevede primirea
peninsulei în Federaţia Rusă.
În contextul anexării Crimeei, Rusia este
exclusă din grupul G8 şi se contramandează
summitul care ar fi urmat să aibă loc în iunie, la
Soci. ONU condamnă alipirea Crimeei la Rusia,
iar NATO sistează colaborarea cu Moscova.
 Rezolvarea
Negociatori pentru Ucraina, Rusia și Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa (OSCE) au ajuns la o înțelegere pentru un armistițiu în estul Ucrainei din 27 iulie.

Președintele ucrainean Vladimir Zelenski a fost ales în urmă cu un an cu promisiunea

de a încheia conflictul din regiunile estice Donetsk și Lugansk.

Germania și Franța au mediat între Ucraina și Rusia de la semnarea unui acord de pace
în 2015 în Minsk, dar eforturile de implementare ale acordului au eșuat.

Liderii celor patru state s-au întâlnit la un summit la Paris în decembrie 2019 în
încercarea de a reînvia procesul de pace, întâlnire ce a condus la o serie de schimburi de
prizonieri între Kiev și separatiști pro-ruși sprijiniți de Moscova.
 CONCLUZII

- Acțiunile Rusiei din Ucraina începând cu anul 2014 au marcat un punct de cotitură în
ceea ce privește înțelegerea sistemului internațional dar și al evoluției războiului;

- În Ucraina, Federația Rusă rămâne implicată într-un amplu conflict, a cărui soluționare,
într-un mod definitiv, este greu de anticipat în momentul de față;

- Postura de stat de frontieră a UE și NATO generează o serie de particularități în abordarea

politicilor de securitate de la care România nu poate face rabat.
 BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_din_Crimeea_din_2014
https://www.dw.com/ro/criza-din-ucraina-o-cronologie-a-evenimentelor/a-17613460
https://www.economica.net/ucraina-si-rusia-au-ajuns-la-un-acord-privind-un-armistitiu-in-crimeea-pana-la-2
1-martie_75698.html
https://www.hotnews.ro/stiri-international-23270414-documentar-cum-ajuns-estul-ucrainei-front-razboi-rusia
-cum-arata-acum-conflictul-care-tine-ostatici-cateva-milioane-oameni.htm