UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, BUCUREȘTI

RICS,ANUL II,SEM I
STUDENT: RAGOZ ALEXANDRA OTILIA
DISCIPLINA: FACTORI DE RISC ÎN MEDIUL INTERNAȚIONAL
AMB.DR.TRAIAN CHEBELEU

PROIECT DE SFARȘIT

RĂZBOIUL DIN UCRAINA- PERSPECTIVA REALISTĂ

 Teoria realismului este una dintre principalele teorii din domeniul relațiilor
internaționale și este încă foarte actuală în analiza și înțelegerea comportamentului
statelor pe scena mondială. Această teorie se concentrează pe ideea că statele
acționează în primul rând în propriul lor interes și sunt motivate de putere și
securitate. În continuare, voi discuta despre actualitatea teoriei realismului și voi
oferi un studiu de caz care ilustrează principiile acestui curent teoretic.
În ѕiѕtеmul intеrnaţiоnal, ѕtatеlе ѕе соnfruntă сu о ѕtarе dе nеѕiguranţă grеu
dе еvitat datоrită prеgătirilоr militarе făсutе dе сătrе altе ѕtatе. Еѕtе grеu dе ѕtabilit
daсă tоatе aсеѕtе prеgătiri ѕunt întrеprinѕе pur şi ѕimplu pеntru prоpria lоr apărarе
ѕau daсă еlе faс partе dintr-un prоiесt mult mai agrеѕiv. Dеоarесе aсеaѕtă
inсеrtitudinе еѕtе dе nеrеzоlvat, ѕtatеlе rămân сеl mai adеѕеa nеînсrеzătоarе în
rеlaţiilе dintrе еlе. La rădăсina dilеmеi dе ѕесuritatе ѕtau nеînсrеdеrеa şi tеama. În
ѕсhimb, daсă nеînсrеdеrеa еѕtе rесiprосă, pоatе rеzulta un сiсlu dinamiс „aсţiunе-
rеaсţiunе“, apt ѕă ridiсе tеmеrilе ambеlоr părţi la соtе mai înaltе, iar statеlе îşi vоr
prеgăti inѕtrumеntul militar pеntru prоtејarеa prоpriilоr intеrеѕе. Înarmarеa unui
ѕtat antrеnеază aѕtfеl înarmarеa сеlоrlaltе. Сa urmarе, inѕесuritatеa va alimеnta
viitоarеa inѕесuritatе, сu pоѕibilitatеa mеrеu aсtuală сa luсrurilе ѕă dеgеnеrеzе într-
un соnfliсt armat.. Arе lос aѕtfеl сееa се ѕpесialiştii rеlaţiilоr intеrnaţiоnalе
dеnumеѕс „fеnоmеnul dе ѕpirală”/„ѕpirala înarmărilоr” 1: сu сât un ѕtat ѕе
оriеntеază mai mult сătrе сrеştеrеa ѕесurităţii, сu atât сеlеlaltе ѕtatе ѕе ѕimt mai
amеninţatе şi iau maѕuri prоprii dе сrеştеrе a ѕесurităţii.
În viziunеa şсоlii rеaliѕtе, viziunе dоminantă în Rеlaţiilе Intеrnaţiоnalе,
ѕесuritatеa еѕtе ѕесuritatе naţiоnală. Barrγ Buzan arată сă "ѕtatul еѕtе în сеntrul
întrеgului соnсеpt al ѕесurităţii, mоtiv pеntru сarе ѕtatul trеbuiе еxaminat сa
оbiесtul rеfеrеnţial al tеrmеnului"(Barry Buzan, „Popoarele, statele şi
teama”,2012)2
Analiza Relațiilor dintre Mari Puteri: Realismul rămâne relevant în
analiza relațiilor dintre mari puteri. Statele puternice continuă să urmărească
propriile interese naționale, să concureze pentru resurse și să se angajeze în jocuri
de putere la nivel global.
Conflict și Securitate: Realismul este adesea folosit pentru a explica
conflicte și probleme de securitate internațională. Abordarea sa se concentrează pe

1
Asmus, (2003) - Rebuilding the Atlantic Alliance, Foreign Affairs, septembrie/octombrie 2013.
2
Barry Buzan, (2000) - Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Republica Moldova, p. 198.
potențialele amenințări la adresa securității naționale și strategiile pe care le adoptă
statele pentru a-și proteja interesele.
Teoria Balanței de Putere: Realismul susține că statele caută să mențină un
echilibru de putere, și acest concept rămâne actual în politica internațională
contemporană. Statele încearcă să evite hegemonia unei singure puteri și să
mențină un sistem de putere echilibrat.
Balanţa de putere reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale teoriei
realiste din domeniul Relaţiilor Internaţionale, în sensul în care aceasta are rolul de
a conduce şi reglementa relaţiile dintre entităţi statale ce au ca principală
caracteristică suveranitatea. În lucrarea sa „Politica Între Naţiuni”, Hans
Morgenthau3 afirma că există un instrument organizator al relaţiilor dintre state şi
acesta este balanţa de putere, care asigură o ordine relativă pe arena internaţională,
aşa încât securitatea, într-o lume anarhică, este asigurată, din perspectiva realistă,
de balanţa de putere, numită şi balanţa de forţă sau echilibru de forţe. Balanţa de
putere reprezintă „o stare de lucruri în care nici o putere nu este într-o poziţie
preponderentă şi nu poate face legea pentru alţii” 4. Paradigma echilibrului de
putere este cel mai eficient instrument de reprezentare a dinamicii sistemului
internaţional modern. Ideea de balanţă presupune necesitatea elementelor
echilibrate de aceasta. În absenţa echilibrului, un element le va domina pe celelalte,
cu consecinţe potenţial distructive asupra elementelor dominante. Scopul
menţinerii unui echilibru prin balanţa de putere este redarea stabilităţii sistemului,
dar şi a elementelor constitutive ale respectivului sistem. Atunci când vorbim
despre Balanţa de putere, fenomenul de contrabalansare nu este universal, e
delimitat de condiţiile scopurilor, iar acesta apare ca răspuns la ameninţările
hegemonice. Astfel, este de aşteptat să găsim tipare puternice ale contrabalansării,
dar nu împotriva oricărui stat care conduce în cadrul sistemului, ci doar împotriva
acelora care prezintă ameninţări hegemonice, bazate pe capabilităţi. În mod similar,
nu trebuie să ne aşteptăm să găsim tipare puternice de contrabalansare împotriva
creşterii puterii statului cel mai puternic din sistem, ci doar împotriva acelora care
sunt deja mult mai puternice decât alte state. Puterea cea mai mare nu reprezintă
neapărat o ameninţare la adresa altor mari puteri din sistem, mai ales dacă nivelul
superiorităţii sale este unul modest.

3
Hans Morgenthau, Politica Între Naţiuni, Editura Polirom, Iaşi, 2013, pp. 363-367.
4
Hedley Bull, Societatea anarhică. Un Studiu Asupra Ordinii în Politica Mondială, Editura
Ştiinţa, 1998, p. 93.
 Concept cheie în analiza relaţiilor internaţionale dintre state, „puterea”
reprezintă capacitatea unui stat de a influenţa un alt stat, sau de a se opune
controlului pe care un alt stat încearcă să-l exercite asupra sa. Această capacitate se
fundamentează pe existenţa şi valorificarea unor resurse de putere, materiale sau
nonmateriale5 . Conform lucrării lui Hans J. Morgenthau, puterea unui stat este
constituită din următoarele elemente: geografia, resursele naturale, populaţia,
caracterul naţional, pregătirea militară, moralul naţional, capacitatea industrială,
calitatea diplomaţiei şi a guvernării6 .
Realitatea Anarhiei Internaționale: Realismul se bazează pe ideea că în
absența unui guvern global, lumea internațională este caracterizată de anarhie.
Această concepție continuă să explice comportamentul statelor într-un sistem
internațional lipsit de autoritate centrală.
Studiu de Caz: Conflictul din Ucraina
Un studiu de caz relevant care ilustrează principiile teoriei realismului este
conflictul din Ucraina. Acest conflict implică mai multe aspecte specifice
realismului:
Interesele Naționale: Rusia a acționat în interesul său național, în special în
ceea ce privește păstrarea controlului asupra Peninsulei Crimeea, care are o
importanță strategică pentru flota rusă în Marea Neagră.
Luna aprilie 2015 marchează împlinirea unui an de când Federaţia Rusă şi-a
asumat responsabilitatea colosală de a dezmembra Ucraina prin anexarea Crimeii,
lasând o cicatrice greu de estompat pe înfăţişarea bătrânului continent. Acest
moment de cumpănă a reprezentat piatra de hotar a unui drum pe care mulţi îl
caracterizează ca fiind fără întoarcere, şi la finele căruia Occidentul şi Federaţia
Rusă se vor fi intersectat pe poziţii antagonice. Dincolo de resorturile ce au condus
la situaţia de faţă, este îngrijorător că discursurile agresive sunt însoţite
îndeaproape de acţiuni. În acest context, escaladarea discursivă nu pare să fie o
simplă componentă a războiului informaţional sau a propagandei de război, ci
semnalmentul unei realităţi dramatice. De la declanşarea ostilităţilor pe frontul din
Ucraina şiau pierdut viaţa peste 6000 de combatanţi şi civili, dincolo de pierderile

5
Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2011, Enciclopedie politică şi militară
(Studii Strategice şi de Securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti,
2011, pp. 19-23.
6
Hans Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura
Polirom, Iaşi, 2007, pp. 151-188.
pe care Federaţia Rusă încearcă din răsputeri să le ţină departe de privirile opiniei
publice. De altfel, acesta pare să fie unul dintre motivele pentru care liderul
opoziţiei Boris Nemţov a fost asasinat pe străzile Moscovei. Raportul la care lucra
dizidentul rus urma să evidenţieze amploarea impactului pe care invazia Ucrainei l-
a avut asupra societăţii ruse.7
Balanta de Putere: Conflictul a pus în lumină conceptul de balanță de
putere în Europa de Est. Rusia și statele occidentale au concurat pentru influență și
supremație în regiune, și acest echilibru de putere a influențat evoluția conflictului.
Imaginea asupra conflictului de la graniţa NATO şi a Uniunii Europene
continuă să comporte nuanţe dintre cele mai bizare, determinate, aparent, de
poziţia ocupată de membrii comunităţii internaţionale, între care se disting SUA şi
Uniunea Europeană. Pe acest eşafodaj riscurile şi ameninţările sporesc anxietatea
actorilor din flancul estic al „lumii libere” 8, în vreme ce distanţarea faţă de linia de
front creează în interiorul familiei comunitare senzaţia că unii membri au fost
cuprinşi de o uşoară formă de autism. Balanţa este readusă într-o poziţie firească de
postura fermă a Statelor Unite, care, deşi poate fi suspectată că îşi permite flexarea
musculaturii la distanţe atât de mari de propriul teritoriu, dă totuşi dovadă de
adecvare în raport cu amploarea şi gravitatea speţei. Statele Baltice, Polonia şi
România constituie linia de interferenţă directă cu Federaţia Rusă, motiv pentru
care fiecare dintre statele menţionate a procedat în perioada curentă la
întreprinderea tuturor măsurilor legitime de consolidare în raport cu o ameninţare
ce se profilează tot mai evident. Aşa se face că România a devenit parte activă în
cele mai relevante exerciţii militare din regiune, în vreme ce personaje de talia
generalului american Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO din
Europa (SACEUR), au trecut pragul României, lăsând în urmă mesaje extrem de
ferme.9
Aşa se face că România a devenit parte activă în cele mai relevante exerciţii
militare din regiune, în vreme ce personaje de talia generalului american Philip
Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa (SACEUR), au
trecut pragul României, lăsând în urmă mesaje extrem de ferme.
În momentul de faţă Marea Baltică şi Marea Neagră constituie obiectivele
principale în eforturile de consolidare militară, însă postura statelor baltice este
7
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea De Ştiinţe Politice
8
Ibidem.
9
Paşcu, Ioan, Vintilă, Mircea Sergiu Nicolae (2010) - Teoria Relaţiilor Internaţionale, Note de
curs,
substanţial mai complicată decât a statelor de la Marea Neagră. Dincolo de lipsa
unor forme de relief, cursuri de apă menite să amelioreze vulnerabilitatea celor trei
state în faţa unei posibile agresiuni militare din partea Federaţiei Ruse, merită
consemnată arhitectura etnică ce permite Moscovei o operaţiune de destabilizare
instrumentată din interior. O astfel de abordare revizionistă şi revanşardă ar
obstrucţiona capacitatea de reacţie la nivelul NATO, fiind dificil de identificat o
formă de intervenţie împotriva propriilor cetăţeni, fie ei membri ai unei minorităţi
naţionale distincte.
Aşa se face că România a devenit parte activă în cele mai relevante exerciţii
militare din regiune, în vreme ce personaje de talia generalului american Philip
Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa (SACEUR), au
trecut pragul României, lăsând în urmă mesaje extrem de ferme.
Probabil că pregătirile de război, camuflate astăzi sub forma diverselor
exerciţii militare, reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de evitare a
războiului. În acest sens, Statele Unite şi NATO au efectuat o suită de demonstraţii
de forţă cu scopul de a reasigura statele din flancul estic. De la izbucnirea crizei
numărul aplicaţiilor a crescut smenificativ, însă frecvenţa reprezintă un indicator
vag, aproximativ, fără amploarea şi vizibilitatea de care au beneficiat aceste
iniţiative. Relevanţa este una complexă, astfel că din punct de vedere militar rolul
este de a spori capacitatea de luptă şi interoperabilitatea, în vreme ce lecturarea în
cheie politică emană o formulă de reconfirmare a indivizibilităţii şi solidarităţii
aliate. Summit-ul NATO din Ţara Galilor a prilejuit asumarea unor decizii privind
reasigurarea aliaţilor de pe flancul estic, motiv pentru care Statele Unite plănuiesc
să desfăşoare în Europa peste 3.000 de militari şi 750 de vehicule blindate care se
vor antrena cu forţele militare ale partenerilor din NATO timp de 90 de zile 10. În
momentul de faţă Marea Baltică şi Marea Neagră constituie obiectivele principale
în eforturile de consolidare militară, însă postura statelor baltice este substanţial
mai complicată decât a statelor de la Marea Neagră. Dincolo de lipsa unor forme
de relief, cursuri de apă menite să amelioreze vulnerabilitatea celor trei state în faţa
unei posibile agresiuni militare din partea Federaţiei Ruse, merită consemnată
arhitectura etnică ce permite Moscovei o operaţiune de destabilizare instrumentată
din interior. O astfel de abordare revizionistă şi revanşardă ar obstrucţiona
capacitatea de reacţie la nivelul NATO, fiind dificil de identificat o formă de

Saunders, Paul J. (2014) - Cost of a New Cold War, The US – Russia confrontation over
10

Ukraine
intervenţie împotriva propriilor cetăţeni, fie ei membri ai unei minorităţi naţionale
distincte.
Sigur, exerciţiile de imaginaţie pot merge mult mai departe având în vedere
vehicularea loviturii nucleare de către Moscova. Un scenariu de acest tip a fost
recent enunţat chiar de Adrian Bradshaw, adjunctul SACEUR, acesta punând în
discuţie posibilitatea unei acţiuni fulger a Federaţiei Ruse de ocupare a Estoniei,
Letoniei şi Lituaniei, pentru ca ulterior să fie invocată lovitura nucleară în cazul
tentativei NATO de a recupera teritoriile cu pricina. Crimeea se regăseşte în acest
moment sub aceleaşi auspicii, dublate de prevederile doctrinei militare, care
stipulează în mod expres posibilitatea utilizării armei nucleare în contextul unor
provocări iminente la adresa integrităţii teritoriale. În calitate de participantă activă
la proiectul de scut antirachetă, România este una dintre cele mai proeminente state
din eşalonul estic. Discursurile contondente ale unor politicieni ruşi sau ale
diverselor cutii de rezonanţă din rândul societăţii civile, reflectă în mod vădit
tensiunile provocate de Moscova la adresa României, în calitate de membru
NATO, UE şi probabil partener strategic al Statelor Unite. România va găzdui un
număr relevant de trupe americane în bazele militare de la Deveselu şi
Kogălniceanu, alături de cele două centre de comandă NATO, motiv pentru care
ţara noastră devine un important centru strategic şi operaţional în regiune. Mesajele
continuă să curgă în ambele direcţii, cea mai recentă alegaţie din partea Federaţiei
Ruse fiind aruncată în spaţiul public de Konstantin Sivkov, preşedintele Academiei
pentru Probleme Geopolitice din Rusia, care a opinat că NATO va „cuceri
Moscova cu ajutorul României“11. Sigur, personajul în sine este reprezentantul unui
centru academic de reflecţie, fapt ce ridică semne de întrebare asupra nivelului de
relevanţă, însă cert este că tonalitatea şi modul de raportare la problematică se
substituie registrului general. Ulterior, prezenţa generalului Philip Breedlove la
Bucureşti cu ocazia conferinţei Şefilor de State Majore din Europa a ocazionat
lansarea în spaţiul media a unor mesaje deosebit de interesante prin consistenţă şi
adresabilitate. Înaltul oficial militar a recunoscut, în primă fază, meritele României
în cadrul Alianţei însă nu s-a ferit să admită efectele adverse pe care această
poziţionare le poate aduce pentru România. De fapt, arăta şi spre aliaţii noştri
NATO din Nord, care urmăreau să-şi modernizeze navele. Rusia a dat de înţeles că
oricărei naţiuni care participă la scutul antirachetă, cum e şi măreaţa voastră
naţiune, îi poate cauza probleme. Cred că este important să repet cât de mult
preţuim acest parteneriat pe care îl avem cu România, la Deveselu, şi cât de
https://www.dcnews.ro/gen-philip-breedlove-romania-un-partener-remarcabil-al-nato-rusia-ii-
11

poate-cauza-probleme-din-cauza-scutului-de-la-deveselu_471818.html
importantă va fi această locaţie pentru scutul antibalistic al NATO. În acelaşi
context, generalul Breedlove a fost întrebat despre actualitatea deciziei recente a
NATO de a poziţiona în avans inclusiv tehnică militară grea. În jargon specific
răspunsul a venit prompt să confirme că "această decizie va fi anunţată foarte
curând şi mă aştept ca, dacă României i se va cere să participe, să accepte, cum de
altfel au făcut cu fiecare misiune a NATO. A fost o gazdă şi un aliat grozav" 12
Anarhia Internațională: Absența unei autorități globale pentru a rezolva
conflictele a condus la escaladarea situației în Ucraina, cu implicații regionale și
internaționale semnificative.
În relaţiile din Regiunea Extinsă a Mării Negre funcţionează echilibrul
ameninţărilor, concept ce include balanţa de putere, adaptat la caracteristicile
mutabile ale mediului de securitate regională. Practica relaţiilor internaţionale
actuale din regiunea analizată nu poate fi definită integral prin conceptul balanţei
de putere. Pentru acest scop, teoria echilibrului ameninţării este mult mai adecvată,
prin complexitatea sa. În economia balanţei de putere din Regiunea Extinsă a Mării
Negre, Bulgaria este un partener activ în asigurarea securităţii regionale în calitate
de stat membru NATO şi UE. Dacă în perioada Războiului Rece, Bulgaria era un
satelit al Uniunii Sovietice, după dispariţia URSS, Bulgaria şi-a schimbat
orientarea către Occident, obţinând statutul de membru NATO şi UE. Prin poziţia
sa geografică, Bulgaria oferă NATO o prezenţă semnificativă la Marea Neagră.
După evenimentele din 2014-2015 din Ucraina, Bulgaria a început să fie supusă
unui șantaj economic intens din partea Federației Ruse, care încearcă să-și
reconstruiască sfera de influență deținută de URSS. Elementul final al analizei
echilibrului ameninţărilor este reprezentat de intenţiile ofensive ale unui stat, în
special date de percepţia intenţiilor acestuia de către statele mai slabe. Acestea vor
tinde să se alieze împotriva statului perceput ca ameninţare la adresa securităţii lor,
chiar dacă puterea acestuia din urmă nu este considerabilă.13

12
Gen Phillip Breedlove, Conferinţă de presă Bucureşti 2014.
13
Ibidem
 BIBLIOGRAFIE

1. Asmus, (2003) - Rebuilding the Atlantic Alliance, Foreign Affairs,

septembrie/octombrie 2013.
2. Barry Buzan, (2000) - Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier,
Republica Moldova, p. 198.
3. Hans Morgenthau, Politica Între Naţiuni, Editura Polirom, Iaşi, 2013, pp.
363-367.
4. Hedley Bull, Societatea anarhică. Un Studiu Asupra Ordinii în Politica
Mondială, Editura Ştiinţa, 1998, p. 93.
5. Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2011, Enciclopedie
politică şi militară (Studii Strategice şi de Securitate), Editura Centrului
Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2011, pp. 19-23.
6. Hans Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru
pace, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp. 151-188.
7. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea De Ştiinţe
Politice
8. Paşcu, Ioan, Vintilă, Mircea Sergiu Nicolae (2010) - Teoria Relaţiilor
Internaţionale, Note de curs,
9. Saunders, Paul J. (2014) - Cost of a New Cold War, The US – Russia confrontation over
Ukraine
10. https://www.dcnews.ro/gen-philip-breedlove-romania-un-partener-remarcabil-al-nato-
rusia-ii-poate-cauza-probleme-din-cauza-scutului-de-la-deveselu_471818.html
11. Gen Phillip Breedlove, Conferinţă de presă Bucureşti 2014.
 Concluzii
Teoria realismului rămâne actuală în analiza relațiilor internaționale, iar
studiul de caz în Ucraina arată cum principiile acestei teorii pot fi aplicate pentru a
înțelege și interpreta evenimentele globale. Conflictul din Ucraina ilustrează cum
realismul poate fi folosit pentru a analiza un conflict contemporan și cum interesele
statale, puterea și anarhia internațională pot juca un rol semnificativ în evoluția
evenimentelor pe scena mondială.
Una dintre cele mai îngrijorătoare evoluţii ale situaţiei conflictuale din
Ucraina vizează cheltuielile de apărare contractate de Federaţia Rusă în perioada
curentă. Alocările bugetare s-au dublat aproape de la o lună la alta, iar mesajul
redat de fostul consilier prezidenţial Andrei Illarionov este că Moscova se
pregăteşte pentru o acţiune de amploare. Este încă dificil a distinge între manevrele
de poziţionare la masa negocierilor şi intenţiile ferme. Conflictul cu Rusia se duce
pe mai multe planuri, principalele componente fiind confruntarea din interiorul
Ucrainei şi coliziunea mult mai amplă ce poartă semnalmentele unui forme
embrionare a Războiului Rece, prin contrapunerea Occidentului şi a Federaţiei
Ruse.
România este în prima linie a acestei confruntări, iar anvelopa de provocări
trebuie înţeleasă în adevărata complexitate, în sensul în care lipsa unei coliziuni
militare directe, nu sporeşte dezinvoltura cu care privim evoluţia din regiunea
contiguă. Iredentismul maghiar devine tot mai provocator, subsidiara sârbă a
Gazprom, NIŞ, anunţă că demarează exploatările în judeţul Bihor (gaze de şist,
potrivit preşedintelui Consiliului Judeţean), în vreme ce Republica Moldova şi
Ucraina rămân două focare de instabilitate. Toate aceste situaţii relevă o stare de
pericol ce reclamă măsuri excepţionale, aparte de scenariul unei confruntări directe
pe care actualmente o putem considera neverosimilă.