TEMA SUPLIMENTARA

1.
Balanta de putere are rolul de a conduce si reglementa relatiile dintre statele ce au ca
principala caracteristica suveranitatea. Morgenthau afirma ca exista un instrument organizator al
relatiilor dintre state si acesta este balanta de putere, care asigura o ordine relativa pe arena
internationala, asadar securitatea, intr-o lume anarhica este asigurata de balanta de putere.
Balanta de putere reprinzinta o stare de lucruri in care nicio putere nu este intr-o pozitie
preponderenta si nu poate face legea pentru altii. Ideea de balanta presupune necesitatea
elementelor echilibrate de acesta. In absenta echilibrului, un element le va domina pe celelalte,
cu consecinte potential distructive asupra elementelor dominante.
Puterea reprezinta capacitatea unui stat de a influenta un alt stat, sau de a se opune
controlului pe care un alt stat incearca sa-l exercite asupra sa. Puterea unui stat este construita din
urmatoarele elemente: geografia, resursele naturale, populatia, caracterul national, pregatirea
militara, moralul national, capacitatea industriala, calitatea diplomatiei si a guvernarii.
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord este o alianta politico-militara ce reuneste 30
de tari din Europa si America de Nord. Organizatia a fost infiintata in 1949, avand ca obiectiv
principal punerea in aplicare un sistem comun de aparare impotriva unui atac provenit din
exterior
Pactul de la Varsovia a fost o alianta militara a tarilor din Europa Rasariteana si Blocul
Rasaritean, care voiau sa se apere impotriva amenintarii pe care o percepeau din partea NATO.
Pactul si-a incetat existenta in 1991 si a fost in mod oficial dizolvat la Praga. Membrii Pactului
de la Varsovia si-au luat angajamentul sa se apere unii pe altii, daca unul sau mai multi dintre ei
erau atacati. Tratatul declara ca semnatarii isi bazau relatiile pe principiul neinterventiei in
afacerile interne si pe respectul suveranitatii si independentei nationale.

2.
Schweller se departeaza de neorealism static waltzian, parand a fi unul dintre adeptii
realismului ofensiv. Critica sa esentiala la literatura privind alintele vine din faptul ca aceasta s-a
bazat aproape excluziv pe presupunerea ca statele alcatuiesc coalitii doar pentru a-si mari
securitatea. Balanta de interese la nivel statal, se refera la costurile pe care un stat trebuie sa le
plateasca pentru a apara status-quo-ul fata de costurile pe care ar trebui sa le plateasca pentru a le
modifica. In schimb, la nivelul sistemic, balanta intereselor afirma faptul ca, prin sine,
distribuirea capacitatilor nu determina stabilitatea sistemului.
 Randall Schweller crede ca teoria, desi mai complexa decat cea a echilibrului de putere,
nu ia in calcul factorii interni care pot favoriza un comportament sau altul pe arena
internationala. Statele vor actiona in functie de interesele lor nationale, precum si in functie de
nivelul de sadisfactie fata de pozitia lor pe arena internationala si, in egala masura, in functie de
disponibilitatea lor de a suporta costurile extinderii valorilor lor pe arena internationala.
Alinierea, conform acestei teorii, este un comportament ce caracterizeaza statele revizioniste, ce
actioneaza, in primul rand, cu scopul de a obtine profituri de pe urma unui conflict.
Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost actiunea prin care, regele Mihai I a decis
demiterea si arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul Romaniei, a dispus incetarea imediata a
colaborarii Romaniei cu Puterile Axei si inceperea tratativelor de armistitiu cu Aliatii si de
colaborare militara cu Uniunea Sovietica. Numit de Regele Carol al II-lea, prin decretul regal din
4 septembrie 1940, in functia de prim-ministru al Romaniei si reconfirmat de Mihai I la 6
septembrie 1940, la 23 august 1944 Antonescu a fost arestat de Regele Mihai si demis prin
decret regal. Acest act a pus capat regimului instaurat prin puciul lui Ion Antonescu de la 6
septembrie 1940, in urma caruia acesta se auto-intitulase “conducator al statului” si isi insusise
puteri discretionale.

4.
Teoria ofensiva-defensiva sustine ca schimbarile in echilibrul ofensiva-defensiva – reale
sau percepute – au un impact major asupra riscului de razboi. Variabilele care influenteaza
predominanta ofensiva-defensiva sunt: tehnologia si doctrina militara, geografia, structura
sociala nationala si aranjamentele diplomatice.
Atacurile pot fi de doua tipuri. Atacul preemtiv este o autoaparare preventiva, unde exista
dovezi ca amenintarea este iminenta; are o logica defensiva, statul ataca ca sa distruga
capabilitatea care o avantajeaza; acesta fiind destul de rar. Atacul preventiv este o autoaparare
preventiva, unde amenintarea este indepartata si nesigura, dar perceputa ca inevitabila; are o
logica ofensiva, este mai avantajos un atac mai devreme decat mai tarziu.
Predominanta ofensiva are o expansiune opurtunista si face autoapararea mai dificila.
Razboiul este mai probabil in perioadele cand cucerirea este usoara sau perceputa ca fiind usoara
si mai putin probabil cand cucerirea este dificila sau perceputa ca fiind dificila. Statele care au,
sau cred ca au oportunitati ofensive mari sau vulnerabilitati defensive mari vor initia si vor lupta
in mai multe razboaie decat alte state. Un stat va initia si va lupta mai multe razboaie in perioada
cand are sau cand crede ca are oportunitati defensive mai mari si capabilitati defensive mai mari.
Alianta NATO este o asociere de state libere, unite prin hotararea lor de a-si proteja
securitatea, prin garantii reciproce si relatii stabilite cu alte tari. Scopul esential al NATO este de
a asigura libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare. Cele trei
sarcini fundamentale sunt: apararea colectiva, gestionarea crizelor si securitatea prin cooperare.
Sistemul colectiv de aparare este si va ramane principala sarcina a NATO. Incepand cu
2014, ca raspuns la schimbarile majore produse in mediul de securitate dupa anexarea ilegala a
Crimeii de catre Rusia, precum si deteriorarea situatiei din vecinatatea imediata a Aliantei,
NATO a inceput un amplu proces de adaptare a posturii sale defensive.
Anexarea ilegala a Crimeei de catre Moscova si criza din Ucraina au determinat Alianta
sa suspende cooperarea practica cu Federatia Rusa, in 2014. La summit-urile NATO de la
Varsovia si Bruxelles, sefii de stat si de guvern au decis prelungirea succesiva a acestei masuri
pana cand Rusia va reveni la respectarea principiilor si normelor de drept international. Ca
raspuns la actiunile Rusiei, NATO isi intareste capacitatea de descurajare si aparare.