Leonardo DaVinci şi invenţiile sale

Leonardo DaVinci s-a născut în 1452 în Florenţa, iar la vârsta de 14 ani a fost ucenicul faimosului
artist Andrea del Verrocchio. În atelierul său a învăţat nu doar desen, pictură şi sculptură, ci şi chimie,
metalurgie, modelaj, mecanică, tâmplărie. În timp a ajuns să stăpânească foarte bine principiile
mecanice, iar descrierile procesului de fricţiune găsite în manuscrisele lui au existat cu 150 de ani
înaintea Legilor lui Amontons.

Studiile făcute de DaVinci sunt realizate în mai multe domenii, precum : aeronautică, anatomie,
astronomie, inginerie civilă, matematică, geometrie, hidrodinamică, mecanică şi optică. Aceste notiţe,
adunate în colecţia Codex Atlanticus, cuprind 13000 de pagini. În documente au fost găsite desenele de
o ingeniozitate surprinzătoare care conceptualizează primul elicopter, paraşută, costumul de scafandru,
primul tanc, puterea solară concentrată sau o teorie despre plăcile tectonice.

Elicopterul

Multe din studiile lui da Vinci s-au concentrat pe zbor, de la studierea pasarilor, la proiecte
pentru dispozitive care sa le permita oamenilor sa cucereasca aerul. Primele schițe de elicopter au fost
realizate de Leonardo da Vinci. Mecanismul imaginat de DaVinci era condus cu ajutorul puterii umane şi
slăbirii graduale a unor frânghii legate de un dispozitiv. În 1754, Mihail Lomonsov relizează primul model
de elicpoter cu elice acţionată de arc. Un alt sistem realizat pentru zbor este ornitopterul, care este
inspirat din studiul păsărilor, folosindu-se de dispozitive asemănătoare aripilor.

Paraşuta

Paraşuta concepută de Leonardo DaVinci era făcută din pânză susţinută de un cadru piramidal
din lemn şi avea o dimensiune de aproximativ 7x7x7 metri. Da Vinci era convins ca acest dispozitiv ar
preveni accidentarea în urma unui salt de la înălţime mare, deşi nu l-a testat niciodată. Paraşuta lui
DaVinci a fost însă verificată de Adrian Nichols, în 2000, când acesta a sărit de la înălţimea de 3 000 de
metri dintr-un balon cu aer. Nichols a declarat că zborul a fost foarte lin şi placut, mai lin chiar decât cu o
paraşută modernă.
 Mitraliera

Mitraliera lui Leonardo DaVinci – un dispozitiv cu 33 de focuri – nu semăna deloc cu mitralierele

moderne. Tunurile erau îngrozitor de ineficiente în epoca în care a trăit maestrul renascentist, întrucât
trebuiau să fie reîncărcate manual după fiecare lovitură. Pentru a îmbunătăţi designul acestei arme,
DaVinci şi-a imaginat un sistem cu 33 de focuri de muschetă, fapt ce permitea unui număr de 11
muschete să tragă în acelaşi timp. În cadrul acestei mitraliere concepute de DaVinci, 11 muschete erau
dispuse pe un panou dreptunghiular. Trei seturi de astfel de arme au fost plasate unele lângă altele, iar o
osie le conecta pe fiecare pentru a asigura o rotaţie uşoară. Ideea de funcţionare a mitralierei era
următoarea : unul din seturile de muschete trăgea, iar în acelaşi timp alt set se răcea şi cel de-al treilea
era reîncărcat.