Ferma Animalelor

De George Orwell

Într-o seară, la ferma Conacul, Seniorul, cel mai bătrân dintre porci, cheamă celelalte
animale în hambarul cel mare. Animalele, aflându-se sub domnia lui Jones, proprietarul fermei
Conacul, munceau foarte mult, mâncau puţin şi majoritatea foloaselor de pe urma muncii lor se
ducea la Jones. Seniorul le povestetşte animalelor că dacă omul n-ar mai exista, atunci ar avea
mai multă mâncare, ar munci mai puţin şi vieţile lor ar fi lungi şi prospere. Animalele, la auzul
acestor vorbe, KT
Fără Jones la fermă, animalele schimbă numele acesteia în „Ferma Animalelor”. Porcii,
consideraţi cele mai inteligente animale, preiau puterea fermei. Ei creează şapte reguli
importante, reguli care interzic animalelor să preia obiceiuri omeneşti. Timp de o vreme,
animalele duc cel mai bun trai pe care şi-l puteau imagina. Văzând succesul pe care „Ferma
Animalelor” îl are, Jones şi încă câţiva oameni, înarmaţi cu bâte, se duc să recapete ferma, dar
animelele îi alungă. Odată cu venirea iernii, solul era ca de fier şi nu se putea face nimic pe
câmp. De aceea, porcii ţineau din ce în ce mai multe şedinţe, dar doi dintre porci, Napoleon şi
Bulgăre de Nea, erau mereu în dezacord. Bulgăre de Nea propune să fie construită o moară de
vânt pentru a uşura viaţa animalelor. După ce Napoleon termină planurile morii, Napoleon
cheamă o haită de nouă câini fioroşi şi îl alungă pe Bulgăre de Nea deifinitv de la fermă.
Planurile de a face moara sunt desfiinţate şi animalele revin la viaţa lor obişnuită.
După trei săptămâni, animalele sunt anunţate că Napoleon a decis construirea morii de
vânt. Tot anul, animalele muncesc ca nişte sclavi pentru construirea morii. Cea mai mare parte
din muncă este realizată de Boxer, un cal puternic, admirat de toate animalele fermei.
Într-o zi, animalele observă că moara fusese dărâmată şi Napoleon dă ordin să fie
construit o altă moară. În acest timp, porcii se mută în casă şi încet încet, preiau obiceiurile
oamenilor, precum dormitul în pat, consumul alcoolului etc.
După ce reuşesc să termine moara de vânt, proprietarii fermelor vecinie reuşesc să intre
în fermă şi să dărâme ferma cu explozibil. Animalele se apucă să contruiască o moară de vânt
nouă. Boxer, apropiindu-se de vârsta pensionării, începe să obosească din ce în ce mai mult,
până când, într-o zi, cade fără suflare pe câmp. Porcii îl trimit pe Boxer la veterinar, dar acesta
îşi dă sufletul după o săptămnă.
După moartea lui Boxer, viaţa animalelor se transformă din rău în şi mai rău. Porcii încep
să semene din ce în ce mai mult cu oamenii, îmbrăcându-se cu haine, purtând pălării şi pantofi,
până când într-o zi Napoleon invită în casă proprietarii fermelor vecine. Celelate animale se uită
pe geam de la porc la om şi de la om la porc, neputându-şi da seama care cine este.
 Ce mi-a atras cel mai mult atenţia în această carte este cum porcii încet încet se
transformă în animale cu obiceiuri omeneşti, chiar dacă animalele de la fermă urau oamenii.
Asociez romanul „Ferma Animalelor” de George Orwell cu „Copiii căpitanului Grant” de
Jules Vernes, deoarece în ambele cărţi, unul dintre personaje este rănit îndeplinindu-şi slujba. În
cartea „Ferma Animalelor” de George Orwell, Boxer munceşte atât de mult la construirea morii
încât plămânii lui se deteriorează, iar în romanul „Copiii căpitanului Grant” de Jules Vernes,
Mulrady este împuşcat de o bandă de ocnaşi în drumul lui de a trimite o scrisoare de la Lord
Glenarvan.