„Istoria lui Răzvan”

De Horia Corcheş

Răzvan, căutând prin podul casei sale, găseşte caietele bunicului său.
Răsfoind printre acestea, observă un caiet pe care scrie „ISTORIE”. În caietul
respectiv, Răzvan observă tot felul de notiţe despre foşti conducători, evenimente
şi multe altele. Băiatul trece cu degetul, sângerând de la o rană, pe deasupra
evenimentului de la Călugăreni şi, dintr-o dată, se trezeşte în mijlocul bătăliei
purtate de Mihai Viteazul în acel loc. Unul dintre soldaţi îl observă pe copil şi se
duce la Mihai Vodă pentru a se sfătui în legătură cu ce să facă cu băiatul. Răzvan
îşi spală rana de la deget şi este teleportat înapoi în podul casei sale, uimit de
abilitatea lui de a se întoarce în timp la un eveniment anume din caietul bunicului
său.
Între timp, Răzvan se îndrăgosteşte de o colegă de a lui, Cleo, care are un
comportament destul de ciudat şi despre care are foarte multe întrebări. Astfel,
Răzvan îşi foloseşte abilitatea de a călători în timp, vizitând epoci în care domneau
diferiţi conducători (precum Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Mircea cel
Bătrân, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş şi alţii) pentru a cere sfaturi de la renumiţii
înţelepţi şi sfătuitori care îi povăţuiau pe conducătorii respectivi. În urma
întâlnirilor sale cu diferiţi oameni înţelepţi ai trecutului, Răzvan se maturizează şi
se dezvoltă din punct de vedere moral.
Toate aceste aventuri Răzvan i le împărtăşeşte bunului său prieten Sergiu,
care îl îndrumă pe băiat în descoperirile sale.

Asociez cartea „Istoria lui Răzvan” de Horia Corcheş cu opera literară

„Darul lui Jonas” de Lois Lowry, deoarece ambele romane au ca temă dezvoltarea
morală şi maturizarea.