238600

ANUARUL

COMISIUNII
MONUMENTELOR
ISTORICE
SECȚIA PENTRU TRANSILVANIA

1930-1931

cluj
TIP. „CARTEA ROMÂNEASCĂ“
1932
 ANUARUL
COMISIUNII MONUMENTELOR
ISTORICE
- SECȚIA PENTRU TRANSILVANIA —

1930-1931
 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE
SECȚIA PENTRU TRANSILVANIA

Președinte :
Lapedatu Alex., prof, de 1st. română la Univ,, Cluj.

Membri:
Daianu Elie, protopop gr. cat. al Clujului.
Lupaș Ioan, prof, de 1st. română la Univ., Cluj.
Marțian Iulian, maior în retragere, publicist, Năsăud.
Panaitescu EM., prof. de 1st. antică la Univ., Cluj.
Roska Martin, șef de lucrări la Inst. de St. CI. al Univ., Cluj..
Teodorescu D. M., prof. dé. Arheologie la Univ., Cluj.

Foști membri:
Csaki M., 1921—t 1927.

Secretar :
Daicoviciu C., conferențiar la Univ., Cluj.

~-Biroul și arhiva Comisiunii: Cluj, str. Gen. Gheresçu 2.

'\
'X... ■ *
 ANUARUL

COMISIUNII
MONUMENTELOR
ISTORICE
SECȚIA PENTRU TRANSILVANIA

*
1930-1931

CLUJ
TIP.
„CARTEA ROMÂNEASCĂ1
1932
 CUPRINSUL

Studii, articole și rapoarte.

Pag.
C. Daicoviciu, Micia. I. Cercetări asupra castrului (cu un „Su-
plement Epigrafic“ și un rezumat italian)................. 1—44
D. M. Teodorescu, Cetatea dacă delà Grădiștea Muncelului (cu
un rezumat francez).................................................... 45—68
I. Marțian, Paladiul din Turda................................................ 69-74
M. Roska, Depozitul de bronz de la Uriul de sus................. 75—80
Em. Panaitescu, Monumente, inedite din Largiana (cu un rezu­
mat francez) .................................................................. 81—116
I. LupAȘ, Lupta de la Posada 1330 ..... 117—138
Silviu Dragomir, Ctitorii bisericii din Bârsău 139—148
Ioan MOGA^Cea mai veche biserici _ în Săliste..................... 149-160
At. Popa, Biserici vechi de lemn, românești din Ardeal . . . 161-314
1) Biserica din Copăceni_____________________ 163—185
2) ?> Gâlgău............................................... 186—203
3) r ?> Cuhea *............................................... 204—227
4) Căpâlnea.......................................... 228—238
5) Cornești........................................... 239—255
6) », ?: Iernut.............................................. 256—279
7) Apahida........................................... 280—296
8) ?.? Colțirea ........................................... 297—314
Al. Borza, Notiță numismatică (cu un rezumat francez) . . 315—316

Planșe.
Secțiunea la zidul nordic al castrului delà Micia................. 34—35
Planul de situație al cercului dublu de piatră delà Gră­
diștea Muncelului.......................................................... 60—61
Harta 1:200,000 a regiunii cetăților dace............................. 68—69
Inscripție funerară delà Largiana.......................................... 86—87
Relief funerar delà Largiana (A).......................................... 90—91
Monument funerar delà Napoca............................................... 104—105

Figuri în text.
Harta regiunii castrului delà Micia...................................... 5
Valea Mureșului la Micia....................................................... 7
 - VI -

Pag.
Regiunea la Nord de castru................................................... 8
Planul de situație a castrului............................................... 9
Vase găsite „in situ“ la așezarea civilă.............................. 10
Recipiente de teracotă la așezarea civilă.............................. 11
Laturea nordică a castrului................................................... 13
Zidul castrului de piatră (fața exterioară)......................................... 19
„ „ „ „ (fața interioară).......................... 21
Ceramică delà Micia.............................. ,............................. 26
Vatra unui cuptor (?)............................................................... 27
Strâmtoarea „Portiță" delà Cetatea Muncelului................. 48
Rezervorul de apă................................. 50
Zidul cetății Grădiștea Muncelui (interior).......................... 53
Exteriorul zidului cetății ....................................................... 55
„ „ „ cu urmele unei porți..................... 57
Traseul zidului................. ............. 59
Vederea unei părți à cercului dublu .................................. 61
Tranșee și vatra de pământ ars ....................................... 63
Obiecte preistorice................................................... 78
Obiecte preistorice ................. 79
Schița regiunii Zutor .............................................................................. 84
Inscripția delà Largiana........................................................... 86
Tegulă „ „ 87
Relief funerar delà Largiana (B) . ......................................... 92
Relief funerar............................................................................ . 96
Detaliu din relief .................................................................... 98
Detaliu din relieful funerar delà Largiana.......................... 98
„ „ funerar delà Largiana.......................... 101
Sosirea cardinalului Gentilis în Ungaria.............................. 120
Otto Bavarul ..........................................................., . , , . 121
Dinarii de argint ai lui Otto................................................... 121
Monetă sârbească din timpul lui Ștefan Uroș..................... 121
Sigilul lui Gentilis.................................................................... 122
Regele Carol Robert....................................................... • . 123
Groșițe de argint din timpul lui Carol Robert................. 126
„ ,, „ „ „ „ „ ................. 126
Basarab cel Mare și solul lui Carol Robert..................... 129
Scenă din lupta delà Posada................................................... 130
Uciderea lui Desideriu .............................. 132
Planul bisericii din Săliște................. ,.................................. 152
Picturaveche........................................................................................... 154
Fragmentdin pictura nouă..................................................... 155
, 156
.............................................................................. 157

Biserica veche din Copăceni................................................... 164

Ușa de intrare........................ , . . . ,......................... , 165
Planul bisericii......................... - , ■ 166
 - VII —

P»g.
Vedere din spre apus a bisericii............................................... 167
Pictură murală din pronaos................................................... 172

Pictură de pe bolta naosului................................................... 178

„ bis. vechi din Cubleșul român 179
Icoană din bisericadin Copăceni............................................. 182
„ „ ,, , „ ........................................... 184
Biserica de lemn din Gâlgău......................... 187
Planul bisericii........................................................................................ 188
Pictură din altar 190
Pictură de pe bolta naosului.................................................. 193
Ușile împărătești............................. 195
Pictură din naos 196
Pictură din pronaos . . . . ,......................... , . . . , 199
Icoană veche , . . ,........................................................... . . 200
Icoana Sf. Nicolae ....... 201
Țărani din Maramureș 205
Biserica de lemn din Cuhea.................................................. 207
Ușa de intrare........................................................................................ 209
Planul bisericii .................. 210
Pictură din altar ............................ 213
„ . . . : , .......................... 214
Iconostasul . . . , . . ..................... 217
Ușile împărătești.................................................................................... 218
Detaliu din iconostas..................... ,............................ . . 219
Pictură din naos ................................................................ • , 221
, „ pronaos............................................................................. 224
................................................................................. 225
’’ . , . . .............................. 226
Biserica veche din Căpâlnea......................... 228
Inscripția de pe bârna bisericii............................................... 229
Ușa de intrare 230
Planul bisericii..................... 231
Aripile din pronaos și ușa de intrare...................................... 233
Icoană pe sticlă.................................................................................... 234
Pictură de pe bolta naosului................................................... 235
Pictura din pronaos 236

Biserica nouă din Cornești................. ,..................................

„ veche „ „ ................. .................................
Planul bisericii vechi........................................................... .
Pridvorul bisericii cu inscripția...............................................
Pictură din altar
Tâmpla bisericii ............. ,
Pictură de pe bolta naosului...................................................
 VIII —

Pag.
Ușile împărătești...................................................... 253
Biserica nouă din Iernut....................................................... , 257
„ veche 258
Planul bisericii vechi ..................... 259
Pictură din altar.................................................................................... 261
Iconostasul............................................................................................. 262
Pictură de pe bolta naosului................................................... 264
din pronaos............................................................................ 268
„ „ naos................................................................................. 271
„ pronaos 275
» » n • ... , • • f • a ....... 276
Icoane vechi 277
Bis. ort. de lemndin Apahida.............................................. 281
Intrarea .................. 282
Planul bisericii ......................... .... . , . 283
Icoană veche.................................. . . 291
Pictură de pe bolta naosului................................................... 294
„ din pronaos 295
Bis. de lemn din Colțirea....................................................... 298
Planul bisericii ....................................................................................299
Pridvorul bisericii 300
Pictură din altar................................................................................ 303
„ ., „ (delà bis. din Budești).............................. 305
„ de pe bolta naosului................................................... 307
„ din naos 309
„„ „ pronaos............................................................................ 311
Portrețul preotului Draguș Matei.......................................... 312
Icoane vechi delà bis. din Colțirea........................................... 313
 Cu anul 1931, Comisiunea Monumentelor Istorice, Secția
pentru Transilvania, își încheie zece ani de activitaite.
E perioada începutului, anevoioasă întotdeauna, dar mai
ales în împrejurările grele de după război.
înființată cu înaltul decret regal n-rul 759, din 8 Martie
1921, Comisiunea noastră avù, dintru început, onoarea și no­
rocul de a fi pusă sub conducerea d-lui Al. Lapedatu, profesor
de Istoria Românilor la Universitatea din Cluj, care aducea,
pe lângă o cunoaștere adâncă a problemelor, șl o îndelungată
și rodnică experiență. Căci, deși această Comisiune intrase, oare­
cum, într’un ogor muncit de fosta Comisiune a Monumentelor
Istorice ungară din Budapesta, ea aveă totuși înaintea ei o
mulțime de probleme de resolvit, dintre care, unele, de cea mai
mare importanță și de o imperioasă urgență.
Intr’adevăr, dacă fosta Comisiune maghiară, delà Buda­
pesta, creată pentru întregul cuprins al fostului regat ungar,
făcuse o operă relativ bună .în ce privește monumentele de
artă și istorice ungurești din Transilvania, foarte puțină so­
licitudine a dovedit, în schimb, față de majoritatea covârși­
toare a resturilor istorice și artistice românești.
îndreptarea acestei greșeli, împlinirea acestei regretabile
lacune, a fost unul din scopurile pe care Comisiunea noastră
și-a propus să le realizeze.
Inventarierea, păstrarea și studierea monumentelor noastre
naționale, în special a acelor minunate comori de artă româ­
nească, care sunt vechile biserici de lemn, a fost unul din
punctele esențiale ale programului nostru de lucru.
Desgroparea trecutului îndepărtat al pământului strămo­
șesc și, mai ales, desvelirea vestigiilor de cultură și civilizație
 - X

dacă și romană a acestui colț de țară românească — prea puțin

și greșit lămurite de stăpânitorii de ieri ai Ardealului —
a format, de asemenea, o preocupare de căpetenie a secției
noastre.
Conservarea și, în parte, restaurarea monumentelor isto­
rice consacrate, indiferent de originea lor, a fost considerată
de noi ca o primară datorie pe care am năzuit să o îndeplinim
în măsura îngăduită de mijloacele materiale.
Dragostea și interesul pentru tot ce ne este scump și pre­
țios din resturile trecutului am căutat să le trezim și să le des-
voltăm prin conferințe și publicații,
Nu vom înșiră aici, cu cifre și date, lucrările pe care le-am
realizat în acest interval de zece ani, realizări de care Comi-
siunea, ,în împrejurările date, trebuie să fie mulțumită. Ra­
poartele anuale, publicate separat sau în Anuarele Comisiunii,
lămuresc îndeajuns pe oricine ar dori să cunoască exact aceste
lucrări.
Mărturii vii ale acestei activități stau însă dosarele din
arhiva Comisiunii, cuprinzând rapoarte, studii, desene și foto­
grafii ale monumentelor cercetate și studiate.
Săpăturile arheologice întreprinse în tot cuprinsul Transit-1 !
vaniei, cu rezultatele lor neașteptat de bogate și prețioase —
lămurind probleme capitale din viața strămoșilor Daci și Ro­
mani și atrăgând atenția lumii savante din streinătate asupra
lor — fac iarăși dovada unei munci pe care nu mai avem nevoe
să o relevăm în mod deosebit.
Numeroasele biserici și clădiri profane monumentale, de
valoare artistică și istorică, salvate delà pieire în urma inter­
venției Comisiei sau repuse în starea lor originală cu ajutorul
moral sau material al secției noastre, constituesc, iarăși, o parte
din activitatea celor zece ani trecuți.
Publicațiile Comisiunii din acest răstimp, au adus, credem,
deasemehea, însemnate contribuții la cunoașterea trecutului și
a istoriei artelor din România.

* * *
De sigur, nu lipsa de voință și râvnă din partea membrilor
și colaboratorilor Comisiei noastre poate fi pricina că multe
din cele ce am fi dorit și trebuiă să se facă, nu s’au realizat.
 XI -

Bugetul anual al Comisiunii, abia îndestulitor în primii ! ■

ani, a. suferit, treptat, comprimări care ne-au silit să remmțăm '
la cea mai mare parte a programului fixat.
In ultimii trei ani, apoi, un buget redus acoperea doar niste
cheltueli minimale de birou și abia făceâ posibilă publicarea
unui Anuar, redus și acesta în mod simțitor.
Cu greu și numai datorită sprijinului înțelegător al d-lui
prof. N. Iorga, pe vremea aceia președinte de Consiliu, am pu­
tut, în anul din urmă, să executăm niște lucrări de conservare
(în valoare de 90,000 lei), la Castelul Corvinilor din Hunedoara,
punându-l la adăpost de intemperii și stricăciuni.
Dar, cu toate că acești ani din urmă ne-au fost, din pri­
cina crizei, atât de puțin prielnici, noi nu ne îndoim câtuși de
puțin de viitor: pășim pragul deceniului al doilea cu încrede­
rea și siguranța pe care ne-o inspiră nu numai cei zece ani de
muncă împlinită, dar și priceperea și devotamentul membrilor
Comisiunii în frunte cu președintele ei, d. Al. Lapedatu.

C. DAIC0V1CIU
Secretarul Comisiunii.
 C. DAICOVICI

MICIA
I.

CERCETĂRI ASUPRA CASTRULUI

(CU UN „SUPLIMENT EPIGRAFIC“)

 EXTRAS

din Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice

pe anul 1930,
 Printre stațiunile militare care asigurau stăpânirea romană
în Dacia, castrul delà Micia, situat pe malul stâng al Mure­
șului1), nu departe de orașul actual Deva și, desigur, la o mică
distanță delà granița vestică a provinciei, a fost, pe cât se
pare, unul din cele mai puternice și mai importante centre
militare ale provinciei, pe care îl întreceau doar cele două la-
NOTA. Săpăturile arheologice delà Micia au fost întreprinse de
către Direcțiunea Muzeului Județean din Deva, în 1929. Conducerea
lor a avut-o autorul acestor rânduri., ca delegat al Comisiunii Monu­
mentelor Istorice pentru Transilvania, împreună cu dl I. Mallâsz,
directorul muzeului din Deva. In primul an (1929), lucrările âu'ăvut
de scop cercetarea terenului de ruini dintre castru și râul Mureș.
In vara anului următor, ele s’au extins și asupra castrului
însuși, căutându-se lămurirea zidului și a elementelor de apărare
din fața acestuia.
Rezultatele obținute în 1929, la așezarea civilă, vor fi publicate
amănunțit,, în colaborare cu dl Mallâsz, după terminarea lucrărilor
pregătitoare.
împlinesc o datorie plăcută aducând și aici viile mele mulțumiri
dlui Al. Lăpedatu, fost ministru, profesor la Universitatea din Cluj
și președintele Comisiunii Monumentelor Istorice secția pentru Tran­
silvania, pentru sprijinul moral și material acordat întotdeauna lu­
crărilor noastre arheologice, desfășurate supt egida Comisiunii pre­
zidată de Domnia Sa.
Asemenea, țin să mulțumesc conducătorilor județului Hunedoara
și, în special, dlui Dr. Șt. Rozvan,. fost prefect al județului, pentru
concursul dat în vederea începerii lucrărilor, făcând posibile acestea
prin exproprierea terenului necesar și procurarea mijloacelor bănești.*

!) Dintre castrele romane așezate pe valea Mureșului,, râu ce stră­

bate prin mijloc Dacia Superior, toate cele cunoscute până acum,
vre-o opt la număr, se găsesc — cu excepția acestuia delà Micia —
pe malul drept al râului. Cf. A. Ruday, Dolț/ozatok—Travaux, III
(1912), 1, p. 77 (90 în rezumatul francez). Concluzia ce o trage din
acest fapt dl Ruday, cu privire la ocuparea Daciei, nu cred că e justă.
In general, chestiunea ocupării și a părăsirii provinciei noastre nu
poate fi, cred, rezolvită fără sistematice cercetări pe teren, lucru care
încă nu a fost făcut în măsura cuvenită.
 — 4 —

gare de legiuni delà Apulum și Potaissa și, poate, și acela delà

PoroHssum, în Nordul provinciei.
Din punct de vedere militar, acest castru avusese un îndoit
scop. Mai întâi, apărarea graniței provinciei, care va fi trecut,
ceva mai la Vest, în preajma comunei actuale Dobra2), impu­
nea stăpânitorului Daciei o atenție deosebită, datorită faptului
că prin valea Mureșului, pătrunderea în inima provinciei, a
unui dușman delà Vest, era dintre cele mai lesnicioase.
Pe lângă această necesitate de apărare generală a Daciei,
castrul delà Micia servia și la asigurarea ținuturilor miniere,
prin închiderea accesului la acestea, pe văile ce pornesc de
aici spre Nord3).

■ 2) Problema graniței romane a Daciei, după cât se știe, este una

dintre problemele mult discutate ale provinciei. Chiar dacă admitem
existența unui limes în Nord-vestul Daciei, după modelul celui ger­
man, și am respinge ispititoarea teorie a lui Domaszewski despre
apărarea provinciei printr’o serie de „Talsperre"1, cu centruil militar la
Apulum, porțiunea vestică a acestui limes (deci la Nord și Sud de
Mureș) nu este nici măcar trasată aproximativ. G. Téglâs afirmă,
ce e drept, în Klio, IX, p. 262, că ar fi stabilit linia adevărată a con- ■
tinuării limesului vestic al Daciei între Someș și Mureș, dar, din ,
păcate, rezultatele obținute de el au rămas, pe cât știu, nepublicate. !
Cf. Fabricius, art. Limes, în RE. XIII, 1, col. 643. Dl A. Buday, în
Dolgozatok—Travaux, Szeged, III (1927), p. 127, menționează o știre
particulară despre urmele unui limes între Crișul repede (Sebes-
körös) și Mureș. Deasemenea, un ghid al Transilvaniei, redactat pe
la începutul secolului XIX, menționează, chiar aici la Dobra, urme
ce pot fi considerate ca resturile acestui limes vestic: „Extra oppidum
militare Dobra, vallum quoddam dirutum, cuius iam vestigia vix vi-
suntur, Roemerschantz in chartis geographicis compellatum“. (C. |
Daicovici, Vn ghid latinesc al Transilvaniei, în „Anuarul Comisiunii (
Monumentelor Istorice pentru Transilvania pe 1926—28“, Cluj, p. 174).
E drept că și mult mai la Vest de această localitate, la Cenadul ger­
man (Németcsanâd), au fost găsite cărămizi cu stampila legiunii a
XIII-a (Jung, Fasten der Provinz Dacien, p. 131) și că o graniță ipo­
tetică a Daciei e trasă, în harta anexată la C. I. L. III, mai la Vest
de Dobra, pe la Bulei.
3) Cf. Téglâs G., în Hnyadvdrmegye tôrténete (în ungurește), voi.
I, p. 128—129 și nota 1, unde se dă literatura ungurească a chestiunii
apărării ținutului minier. Cf. Jung, Fasten der Provinz Dacien, p.
158 sqq.
Că aceste ținuturi miniere au mai fost apărate direct și dinspre
Vest, prin o serie de castre sau castella, a presupus, cred, cu drep­
tate, Domaszewski în Rhein. Mus. 1893, p. 243 (citația din Jung, Fas­
ten, p. 142, nota). Noi credem că centrul acestor măsuri de apărare
era chiar aici, la Micia (cf. mai jos, p. 23).
 — 5 —

Situația

Așezat între comunele Mintia (Marosnémeti) și Branișca (vezi

harta, fig. 1), acolo unde valea destul de îngustă a Mureșului se
lărgește simțitor4), la o mică distanță de cursul râului, castrul
delà Micia stăpânia admirabil intrarea în interiorul pro­
vinciei prin strâmtoarea văii ce se află la vre-o 4 km. depăr-

Fig. 1. Harta regiunii castrului delà Micia.Ș

tare de el, spre Vest, la Branișca (vezi fig. 2). Legat de restul
provinciei prin drumul roman ce trecea (probabil ca și cel de
astăzi) în preajma lui, apărat din spre Nord de râul Mureș,
dincolo de care se ridică lanțul de dealuri ce închideau valea
(v. fig. 3), cu bogate resurse materiale, oferite pentru for­
tificații și trai, de natura înconjurătoare, castrul avea una
din cele mai norocoase și strategice situații5).

4) Téglâs, l. c.
5) Existența unui castru în acest loc era cunoscută de multă
vreme. Un plan al castrului ni-1 dă chiar baronul Hohenhausen (Die
Alterthümer Daciens, Wien 1775, p. 36—37). numindu-1 „Tiriscum“.
 6

Localizarea castrului e ușoară (vezi harta și planul de si-

tufie, fig. 1 și 4).
Venind dinspre Deva, pe șoseaua ce duce la Arad, la Nord
de drum, în dreptul pietrei de km. No. 151 (socotit delà Arad),
între acest drum și râul Mureș, se vede de departe un platou,

Ca formă, planul dat de Hohenhausen e destul de corect. Rostul

castrului după H., era: „den Eingang aus dem Banate sperren und
die Stadt Tiriscum (la sud de castru) decken“. Acest plan e copiat
și de Fodor Andras, in vol. VII, p. 76 a manuscriselor lui ce se află
In Biblioteca Muzeului Ardelean din Cluj.
Din literatura mai veche a chestiunii cităm:
1. Fodor Andrâs, Gyüjteménye némely marosnémeti és veczeli lia-
tdron kidsott rômai sir- és cmlékkôveknek . .. Cluj,, 1844 (cu vre-o 15
reproduceri pe planșe de pe monumentele găsite aci și depozitate în
parcul boieresc din Mintia: în mare parte altare și fragmente arhi­
tectonice). Tot el citează, în introducere, pe Benkö J. Transsilvania .. .
Vindob. 1778, care e de părere că aici existase și un „pons navalis
aut lapideus“.
2. Dr. I. F. Neigebaur. Darien, Brașov 1851, pp. 52 și 64. (Laturea
vestică a castrului 380 pași, cu o parte din zid ce se păstrează încă:
laturea nordică: 200 de pași cu zid înalt de ca 15 picioare și locul
vizibil al porții; la Sud-vest de castru: sarcofage și oase,, iar peste
tot: cărămizi, țigle și ceramică. Zidul: construit din blocuri de peatră
care au fost,, apoi, folosite la 1806 pentru construirea șoselei Deva-
Arad și pentru regularea cursului Mureșului).
3. M. .1. Ackner. Die römischen Alterthümer... in Siebenbürgen,
în „Jahrb. d. k. k. Centralcomission. . . vol. I (1856), p. 5 (zidurile
înalte de 10 picioare, construite din peatră de nisip și peatră de cal­
car; obiecte trimise la Viena în k. k. Münz- u. Antiken-Cabinet).
4. M. J. Ackner, Die Colonien und mil. Standlager der Römer in
Dacien, ibidem, vol. II, p. 93 (relatează aceleași lucruri).
5. C. Goos, Chronik der arch. Funde Siebenb., în ,,Archiv d. Ve­
reins für Siebenb. Landesk.“, voi. XIII, s. v. Veczel (nimic nou decât
curioasa afirmație că ,cdie römische Niederlassung bei Veczel lag
ehemals am Maros, wurde aber nach dem Jahre 138 n. Chr. aus dem
Ueberschwemmungsgebiet auf das nahe Plateau versetzt, wo sie nach
den zahlreichen Ueberresten von Substruktionen zu schliessen um die
Wälle des vortrefflich erkennbaren Lagers in der Richtung auf Vul-
cest (= Vulcez) ausdehnte“).
Pentru cei ce vor să se intereseze de toată • literatura veche a
Miciei (care însă nu aduce nimic mai mult și important) îi trimit la
C. Torma, Repertdrium Dacia régiség- és felirattani irodalmăhoz,
Bpest 1880; Magyarorsadg Müemlékei, vol. II, col. 412 și 1162; I. Mar­
țian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița 1920 (în deposit
la Comisiunea Monum, Istorice, Cluj).
 — 7 —

de formă patrulateră, ce se ridică deasupra nivelului de ogoare

cu ca 3—4 metri.
Intre drumul de tară Deva—Arad și laturea de Sud a acestei
ridicători e o distanță de ca 50 metri. Intre laturea de Nord
și cursul actual al apei Mureșului, distanta e de ca 140 metri.
Considerând creasta acestor laturi ca o linie a zidurilor
(ceeace s’a dovedit cu ocazia săpăturilor ca o presupunere
aproape exactă), castrul avea următoarele dimensiuni:

Fig. 2. V alea Mureșului la Mici».

1 : castrul. 2 : strâmtoarea delà Branișca.
Laturea de Nord și Sud: 180 m.
Laturea de Vest și Est: 360 m.
Aceste dimensiuni corespund aproximativ cu datele men­
ționate de Neigebaur (vezi p. 6, nota 2), Ele dau o supra­
față de 64.800 m. pătrați8), de forma unui patrulater cu axele
în raport de 1:2.
«) Dimensiunile acestea, deși numai aproximativ exacte, la care
va trebui să se adaoge și dimensiunile fortificațiilor din fața zidu­
rilor, fac din castrul Micia unul din cele mai puternice centre mili­
tare în Dacia. El e, aproape, de trei ori mai mare decât castrul delà
Wiesbaden (22.687 m.2, tot fără șanțuri). Vezi O. R. L. Lief. 31, p. 7.
Pentru o ilustrare a raporturilor de dimensiuni delà castrele din
Dacia, las să urmeze cifrele cunoscute în această privință (micile
burguri și caștella sunt omise): ,
 — 8 -

Urmele șanțului (sau ale șanțurilor, dacă erau două) nu se

pot stabili la suprafață, deși ele au existat, după cum vom ve­
dea mai jos.
Din ziduri azi nu se mai vede nimic decât vre-o câteva
blocuri de peatră, scoase de țărani, pe laturea vestică. Totul
este acoperit cu un strat de pământ, devenit arător abia de

Fig. 3. Regiunea la Nord de castru.

vre-o 50—60 de ani. Până atunci locul era acoperit cu arbori

și, în deosebi, cu spini.

A) Castre cu dimensiuni bine stabilite (dimensiunile sunt date

numai delà zid la zid):
1. llișua (Also Ilosva): ca 180X180 m. (Torma, Erdélyi Muz. Egylet
Evkönyvei, vol. Ill (1886), 1, p. 15).
2. Gherla (Szamosujvâr): laturea de Est 162 m.; lat. de Vest
55+102 m.; Nord 133 m.; Sud 169 m. (Ornstein, Jhefte d. Ost. Arch. Inst.
VI (1903), Beiblatt, col. 111).
3. Cășei (Alsôkosâly): 165X165 m. (Em. Panaitescu, „Castrul roman
delà Cășei“. Extras din „Anuarul Comisiunii Monum. Istorice pentru
Trans.“ pe 1929, Cluj, p. 3).
4. Brețcu (Bereczk): 180X160 m. (Em. Panaitescu, Le limes dacique,
extras din „Bulletin de la Section historique“. Académie Roumaine,
tom. XV, București 1929, p. 11).
5. Bäcari (în Dacia Malvenisis): 173.20X141.50 m., (Gr. Florescu.
Castrul roman delà Bäcari, Craiova 1931, p. 7).
 - 9 —

MOOO

Fig. 4, Planul de situație a castrului.

 10 -

Cu prilejul construirii căii ferate Teiuș—Arad67), castrul a

fost impartit în două; distrugându-se, probabil, cele mai im­
portante resturi din interior.
Spre Ao?d de cns'ru pâ"ă 'n rpr Mu ’ șulal (v. fi;;. 3 și ■'!.

Fig. 5. Vase fă it- ,,’n tilu“ ia aș.zarea civi ă.

terenul e aproape neted, din care numai plugul mai scoate,
destul de des, câte o cărămidă, fragmente de vase și pietre de
6. Drobeta: 135X110 m. (comunicarea dlui prof. Al. Bărcăcilă).
7. Râșnov (Rozsnyô): 108X114 m. (Téglâs G., în „Ert. a tort. tud.
korébol“ Magy. kir. Akad. XIX, 5 p. 12).
B) Castre cu dimensiuni stabilite numai aproximativ (după Goos,
Chronik, s. vv.): Potaissa: 570X795 pași (430X600 m.), deci aproape
26 ha. ceeace pentru o legiune (V. Mac.) e suficient. — Inlăceni (Enlaka):
142X159 pași (= 150X130 m. Arch. Közlem. 1895 (XIX), p. 36).
— Agriș (Magyar-Egregy): 250X160 pași. — Gdrbău (Magyar-
Gorbô): 300X300 p. — Hoghiz (Héviz): 312X233 p. — CămăPău
(Komollô): 160X140 p _ Mărtiniș (Martonos): 300X300 p. (?). —
Călugăreni (Mikhăza): 210X160 p. — Sărata (Sôvârad): 250X250 p. —
Tihău (Tihô): 168X155 p. — Moldovenești (Vârfalva): 195—100—|—310 p.
— Bucium (Vârmezo): 205X170 p. — Ve(a (Vécse): 213X213 p. —
Buzna (Szentpéterfalva): 500—600 pași circumferință. — Romita (Rom-
lott): 280X 200 p. Porolissum: 250X375 m. (?) (după harta militară a
regiunii). Castrele din munții Orăștiei: Vârful lui. Petru: 220X195 ni.;
Comarnicel 1:300X195 m.; Comarnicel 2:300X260 m. (Davies, în ,,'1'he
Journal of Roman Studies", vol. X (1920) 1, p. 17).
Plugova (în Banat) 110X135 m. (măsurătoare făcută personal),
7) In 1879,. cf. Torma, în Arch. Ep. Mitt. VI, p. 115,
 — 11 —

construcție: evidentă dovadă a unei așezări romane și aici.

Din cercetările întreprinse în partea aceasta, situația se
prezintă, în felul următor:
In fața zidului de Nord, pe o distanța de ea 14—15 m., până
în drumul de hotar (D), larg de 3 m., terenul era ocupat de
sistemul de apărare din afara zidurilor (v. mai jos).

Fig. 6. Recipiente de teracotă la așezarea civuă.

Delà drumul de hotar (D) spre Mureș, pe o distanță de 52

m., se întinde un teren, liber de orice urme de construcții.
Cercetările făcute în această privință (sondajul 3) nu au
scos la iveală absolut nimic, nici măcar fragmente de vase.
Doar o ușoară, dar foarte largă depresiune de teren, ce pă­
trunde până în pământul virgin, se poate remarca. Nu e însă
în nici un caz un șanț construit anume, ci mai degrabă o muldă
naturală.
Abia la capătul nordic al secțiunei acesteia, deci la depăr­
tare de ca 70 m. de zidul castrului, s’a dat de un zid de peatră,
ce merge paralel cu zidul nordic al castrului (vezi fig. 4).
Acest zid formează, de sigur, limita înspre lagăr a edifi­
ciilor ce țin de aici până în albia râului. Nimic mai firesc
decât ca între aceste edificii și lagăr să rămâie un teren liber,
stăpânit de ochiul și armele apărătorilor,
 — 12

Grupul de clădiri se întinde pe o distantă destul de în­

semnată, spre Vest și Est, dealungul Mureșului. In decursul
săpăturilor din 1929 s’a dat aici peste piețe mici, pavate cu
lespezi de peatră, încăperi cu hypocaust, o serie de cuptoare
sau vetre de foc, cu o mulțime de fragmente de vase de tot fe­
lul, unele întregi, in situ (vezi fig. 5). Chiar pe malul Mu­
reșului a fost descoperită o cameră mică eu două recipiente
de teracotă, înfipte în pământ: localul vre-unui negustor de
untdelemn (vezi fig. 6). 0 stradă, pavată eu pietre (II), dulce
delà zidul pomenit mai sus până la râu. Strada era, pe cât se
poate deduce din resturi, acoperită. Toate acești descoperiri,
ce vor fi publicate in curând, lasă să bănuim că avem de a face
mai mult cu un cartier comercial și industrial din jurul 'portului
decât cu „pagus“ Micia, pomenit în inscripții.
Resturi de clădiri au fost semnalate și la Sud de castru,
dincolo de șoseaua Deva—Arad, spre satul Herepea și Vețel8),
aproape de poalele dealurilor.
Tot aici amintesc că, după însemnările făcute de alții, cimi­
tirul roman se întindea la N-Est de castru, spre Mintia (Tég­
lâs, o. c., p. 128, vezi și p. 13, nota 10). Tot Téglâs (Hunyad-
megyei Kalauz, p. 20) pomenește de o baie, spre Mureș.

Săpăturile

Așezarea romană delà Micia, deși exploatată și devastată

secole de-arândul9), nu a avut norocul unei cercetări sistema­
tice până în 1929.
Societatea Istorică și Arheologică a județului Hunedoara
decide în vara anului 1891 să se întreprindă săpături intensive la
Micia (v. „Anuarul “Societății, v. T, 7891—2), p. 115), iiaâ un mem­
bru al ei, Keller Otto, cercetează, se pare, în acest scop, castrul,
pe la 1893 (cf. Arch. Éîiïesitô, 1895, p. 92), dar nu am nici o

8) Gooss, Chronik (vezi p. 6, nota 5).

9) Curțile boierești și ale țăranilor din comunele învecinate erau
și, în parte, mai sunt și acum pline de resturi arheologice delà Micia.
O colecție bogată a fost adunată în parcul conacului boieresc din
Mintia, unde se află pomenită chiar delà anul 1776 (vezi Hunyadvâr-
meyyei. Tort, és Réy. Târsulat Évk. — ,,Anuarul Soc. de 1st. și Arh.
a jud. Hunedoara“, vol. X (1899), p. 111—112). Azi colecția aflată tot
în parcul conacului, e proprietatea Muzeului Județean din Deva.
 — 13 -

cunoștință ca aceste liotărîri să se fi înfăptuit. In anul 1912,

dl Jânô Béla, profesor în Orăștie, vizitează castrul și împreju­
rimile, adunând material pe care-1 publică în Arch. Értesitô,
32 (1912) pp. 396 sqq. D-sa dă ca dimensiune a unei laturi a
castrului 80—100 m., cifră evident eronată.
Abia două știri avem despre săpături la Micia, făcute de oa-

Fig. 7. Laturea nordică a castrului.

meni de specialitate. Unul e Dr. I. F. Neigebaur, care in ziua

de 3 Iulie 1847 face câteva sondagii mici pe laturea nordică a
castrului, adecă pe laturea atacată și de mine. Rezultatul
acestor sondagii îl expune în Dacien, p. 64 (vezi p. 6, nota 2).
Al doilea e însuși J. Jung, care în călătoria sa prin Tran­
silvania, în anul 1892, se abate și la Micia, săpând la Răsărit
de castru. Rezultatul săpăturii lui Jung (mai mult o săpătură
de probă) a fost inscripția funerară C. I. L. III 12567, frag­
mente de coloană, câțiva lei funerari și o aedicula. Se pare că
avem a face cu locul de înmormântare al familiei individului
pomenit în inscripția de mai sus: P. Aelius Januarius10).

10) Cf. Anuarul Soc. de 1st. și Arh. al Jud. Hunedoara, 7 (1891—92),

p. 119; Arch. Ért. 1892 (XII),, p. 443 și Arch. Ep. Mitt., XVII (1894), p.
11—12. Foarte probabil că și celelalte inscripții funerare din Micia
tot din această parte au eșit la iveală.
 - 14 -

Săpăturile executate de mine în 1930, la castru, cu mijloa­

cele reduse și timpul puțin ce-mi stă la dispoziție, au avut de
scop și s’au mărginit la stabilirea zidului de pe laturea de
Nord, lămurind totodată și sistemul de apărare din fața zidului
și situația din dosul acestuia (v, fig. 7).
In acest scop, am făcut un sondagiu, larg de 1.20 m., pătrun­
zând până la pământul virgin (sondajul No. 1, în fig. 4).
Un al doilea sondagiu (fig. 4, 2), a fost început în acelaș timp.
Ambele sondagii se găsesc la o distanță de ca 6.50 m. delà pre­
supusul colț NV al castrului11).
Rezultatul acestor sondagii îl dau în profilul din planșa
alăturată (vezi și fig. 4).
Lungimea sondagiului 1 e de 15.80 m. și ajunge până la fața
posterioară a zidului de peatră. Al doilea sondagiu (2), începe
de aici și ține până la 40.40 m. având, astfel, o lungime de
24.60 m.
Profunzimea lor variază între 5 și 2 metri delà suprafața
actuală a terenului, care, după cum se vede, nu e netedă.
Profilul arătat în planșă reprezintă fața de Est a șan­
țului. *
Profilul No. 1 prezintă următoarea stratificare:
La 0, în adâncime de 1.5 m. dedesuptul nivelului antic, în­
cepe stratul de pământ vegetal modern, gros de ca 25 cm. Acest
strat continuă, firește, peste tot, marcând o pantă simțitoare
până la 24, de unde, îngroșindu-se coboară iarăși, mai lin, până
la 34. De aici, suprafața continuă plană.
Dedesuptul acestui strat de humus modem, la 0.75 m., se
ivește un puternic strat de pământ umblat, amestecat cu pietre
mici și dărâmături (Schutt). El pătrunde în adâncime ca un ic,
până la pământul virgin (un pământ galben, lutos). Vârful
icului zaee la 5 m. dedesuptul nivelului antic și e umplut cu
pietre mai mari de stâncă și de blocuri patrulatere din augit-
andesit căzute de sus.
Lărgimea icului pare că ține până la 12, dărâmăturile con­
tinuând și mai departe până la 15.80, în o grosime de 0.5—1.5 m.
Pământul virgin mai este străpuns însă și de un al doilea
ic, mai puțin afund §i mai strâmt. Acest al doilea ic începe
la 9 și ține până la 14. Vârful lui e la 10.25 și la o adâncimeii)

ii) Acest loc era, de altfel, singurul în care puteam începe cerce­
tările, restul teritoriului nefiind încă liber pentru săpături.
 - 15 -

de 2.5 m. subi nivelul antic. Acest ie e umplut de un pământ

negru, asemănător cu liumus-ul, lipsit de orice pietre sau dă­
râmături.
La 14, ceva mai sus de nivelul antic începe un zid de peatră,
adânc de ca 80 cm., care ține până la 15.10, când se ridică dea­
supra nivelului antic cu vre-o 70 cm. In această înălțime ține
până la 15.80. In fata zidului, între 12.10 și 14, se află o dungă
(subțire de ca 10 cm.) de pământ negru însă de o nuanță mai
deschisă decât pământul negru ce umple icul aflat dedesup-
tul ei.
La sondajul 2 avem, deasupra, continuarea humusului ve­
getal modern care se îngroșează simțitor.
Supt acest strat de humus modern, delà 15.80—19.80, avem
un strat de pământ — înalt de 1—1.30 m. — format din pături
suprapuse de pământ galben și negru, uneori amestecându-se.
Supt acest strat, un alt strat de pământ negru — humusul
antic — sub care iarăși pământul virgin cunoscut și din sec­
țiunea No. 1.
începând delà 19.80 până la capătul secțiunii, de desuptul
humusului modern se întinde un strat de dărâmături plin eu
pietre, cioburi, fragmente de cărămizi și mortar, de o grosime
ce variază.
Cam delà 26 se constată un alt strat inferior, ce urcă în
pantă ușoară până la 19.80, compus din pietriș și pământ ame­
stecat cu multe pietre.
La baza secțiunii, între 20.25 și 23.50, chiar deasupra nive­
lului antic, o vatră subțire de ciment cu urme de cărbuni.
Această vatră se curmă la 23.50 pentruca la 26 să înceapă
o altă vatră, formată de astădată din pietre mici, care tine până
la 28.25.
Delà acest punct straturile se complică:
Deasupra pământului virgin se întinde stratul de humus
antic nealterat până la 39.50.
Deasupra acestuia, între 33 și 40.4, un strat subțire de cul­
tură: pământ ars, ce prezintă două adâncituri, una mai mică,
cealaltă mai mare, în nivelul antic (humus antic), la 35.5—36.5.
Un alt strat de cultură, tot pământ ars, mai puternic decât
cel dintâi, începe iarăși, direct deasupra humusului antic (ni­
velul antic), la 28.10, cu o groapă adâncită în humusul antic,
între 31.25 și 32.80. Intre 33 și 40.4, deci acolo unde am consta­
tat un alt strat de cultură, între stratul de cultură superior
 - 16 -

și cel inferior se interpune un strat diferit, compus din humă

și dărâmături.
La capătul sectiunei, între 39.5 și 40.4, supt stratul inferior
de cultură, se constată urma unei găuri rotunde de 15 cm. dia­
metru, ascuțită spre capătul de jos, iar în jurul ei pământ
amestecat cu dărâmături.

Castrul de pământ

Să vedem, acum, ce concluzii putem trage din această strati-

grafică înfățișare a cercetării noastre. Firește, că aceste con­
cluzii vor putea fi modificate și întregite eventual, ulterior, o
singură secțiune neputând da toate lămuririle în forma cea
mai exactă.
Mai întâi de toate, se constată două perioade: o primă pe­
rioadă, aceia a unui vallum de pământ (D—E), care forma
zidul nordic al castrului construit la început. Grosimea acestui
vallum, ridicat direct pe nivelul antic, e de 4 m. înălțimea lui
actuală e de 1 m.—1.30 m. După cum am văzut, la descrierea
stratigrafică, era format din pătpri orizontale de pământ ne­
gru și galben, scos, de bună seamă, din șanțul ce trebuia să-1
precedeze. El va fi fost, original, și mai înalt.
In fata valului se afla o porțiune de pământ netedă, largă
de ca 1.80—2 m., care forma așa numita bermă (C—D).
In fața bermei se afla șanțul, săpat în nivelul antic și chiar
în pământul virgin (Aj Bj C), având înfățișarea obișnuită a
șanțurilor de castre și castella. Lărgimea șanțului era de ca
8 m.12), iar afunzimea lui de 2.50 m.
Nimic nu ne îndreptățește să credem că în afară de acest
șanț, castrul de pământ să mai fi avut și un al doilea. Vălul de
pământ (D—E) trebuie că a avut pe ambele fețe câte un perete
de lemn (scânduri) sau împletitură (gard) ca să-l susțină îm­
potriva năruirii. Nu am putut constata nici o urmă nici a
împletiturii, nici a scândurilor și nici de locul parilor sau stâl­
pilor verticali nu am putut da. Foarte probabil că, dacă au
existat, vor eși la iveală la viitoarele săpături.
Tot ceeace am constataț în acest val de pământ, sunt urmele
unor lăți orizontali, ce străbăteau valul, peste întreaga gro­

12) La castrul delà Kapersburg (O.K. L. Lief. 27, p. 5) șanțul avea

o lărgime de 7.50 m.
 17 -

sime a lui, la bază, adecă imediat deasupra nivelului antic

(vezi planșa, detaliul a—b). De sigur: legăturile dintre cei
doi perefi ce îmbrăcau ambele fețe ale valului și contribuiau
la întărirea lui.
In val nu am dat de nici o peatră; se pare că la umplutura
lui au folosit numai pământ.
Nu pot afirma dacă cele două fețe ale valului vor fi fost
ridicate, ca de obiceiu, din glii de iarbă (caespites) ; cu toate
acestea, tehnica acestui zid de pământ poate fi considerată ca
identică cu tehnica cunoscutilor „muri caespiticii“.
Deasupra valului-zid trebuia să existe acel „drum de
rond“, adăpostit de un parapet de lemn sau gard și acoperit
deasupra. De pe acest „drum de rond“, apărătorii puteau foarte
bine să vadă atât fundul șanțului din față cât și teritoriul ce
se întindea în fața lui. Fiind la o distanță de cel mult 12 m.,
acest teritoriu putea fi bătut și de armele apărătorilor.
Urcarea pe val și la „drumul de rond“ (Wehrgang) se făcea
probabil cu ajutorul unor trepte de lemn, aplicate la fața in­
terioară a valului.
Delà sine înțeles, că de data aceasta nu am putut constata
existența vre-unui turn. La acest castru de pământ ele nici nu
vor fi existat, nici la porți, nici în mijlocul curtinelor, nefiind
cerute de vre-o nevoie.
In dosul valului, spre interior, o vatră de ciment (F—G),
largă de mai bine de 3 m. fusese, se pare, acel drum ce
merge paralel cu zidul castrelor, în interior (Wallstrasse, Via
Sagularis), constatată și aiurea.

Castrul de peatră

Cât timp va fi durat castrul cu ziduri de pământ, deocam­

dată nu putem ști. Foarte probabil că nu multă vreme, el fiind
înlocuit în curând13) eu un castru de peatră14). Rostul săpătu­

13) Vezi mai jos p. 24.

14) In ce privește castrele de pământ din Dacia, analogiile ne lip­
sesc cu desăvârșire, nici un castru de ] ământ nefiind săpat până
acum. Pentru castrul de peatră delà Ilișua (Also-Ilosva), săpat de
Torma C. (v. p. 8, nota), dl Buday A. conclude, bazat pe monede și
pe date epigrafice, că el s’ar fi ridicat sub Antoninus Piuș. pe locul
unui castru mai vechiu, de pământ, construit sub împăratul Iladria-
nus (Buday A., A szolnok-dobokai rémai taborhelyek jelentôsége,
2
 18 —

rilor viitoare e, în mare parte, tocmai fixarea cronologiei ab­

solute sau relative, care va desvălui, de sigur, împreună cu cer­
cetările altor castre, și chestiunea ocupării și părăsirii Daciei,
arătând în acelaș timp și vicisitudinele prin care a trecut pro­
vincia. Sperăm că atât timpul cât și mijloacele materiale ne
vor îngădui aceasta cât mai îngrabă.
Zidul de peatră al noului castru a fost construit în fața
valului de pământ, ocupând aproape întreaga lui „bermă“
(C—D). Procedeul nu e lipsit de rațiune și a mai fost aplicat
și în alte părți15) (v. fig. 8).
Pentru aceasta, în locul șanțului vechiu, devenit și prea
mic și imediat la poalele zidului — ceeace nu era de loc ra­
țional — a trebuit să fie săpat un nou șanț, mult mai adânc
și mult mai larg (A—B—B2)1(i). Escarpa dinspre zid al noului
șanț se pare că era frântă la A2. Berma noului zid era acum
B2—C, câștigată după umplerea vechiului șanț cu pământul
rezultat din scoaterea stratului de humă antică la săparea
noului șanț.
Numai astfel se explică umplutura de pământ negru din
groapa A2—Bj—C—B2.

Cluj 1911, p. 10). Și pentru castrul delà Cășei (Alsô-Kosâly), dl Em.

Fanaitescu presupune un castru de pământ anterior celui de peatră
(Em. Panaitescu, Castrul roman delà Cășei, extras din „Anuarul Co-
misiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania“ pe 1929, p. 3),
confirmat prin o diplomă militară de pe timpul lui Hadrian, aflată
în cursul săpăturilor (o. c., p. 6).
Un castru roman de pământ a constatat dl A. Buday în hotarul
comunei Cetatea de Baltă (Küküllôvâr), jud. Târnava Mică, pe locul
numit „Cetate“ (Vârhegy),, rămas pe cât știu,, neexplorat (Dotgozatol;-
Travaux, 1913, p. 100—101, cf. Arch. Anzeiger, 1913, col. 330).
15) De pildă, la castrul delà Urspring (O. R. L.) Lief. 24. Tafel I.
1(1) După cât știm, în Dacia a fost constatat sistemul de apărare
din fața zidului propriu zis: la castrul delà Băcari (în Oltenia): un
șanț simplu, larg de 8 m. și adânc de 3 m. (Florescp, o. c., p. 7,
fig. 2) și la castrul delà Râșnov (Rozsnyô) (v. Téglâs G., o. c.
la p. 10, nota, 7). La Ilișua „n’a existat“, iar la Gherla cer­
cetătorul spune că n’a putut fi constatat cu siguranță. Ambii
recunosc însă o „Bermă“ largă, în fața zidului, pe care, lucru
interesant și care ar trebui urmărit, s’au aflat diferite monumente
de peatră,. în special pietre funerare (cf. pt. Ilișua, C. Torma, o. c.
p. 15, iar pentru Gherla,, Ornstein, în Jhefte d. Ost. Arch. Inst. VI.
Bblatt, col. 111 și Darea de seamă asupra săpăturilor, în ungurește,, pu­
blicată în ,,A szolnok-dobokamegyei irodalmi, tort, és ethnogr. tar-
sulat évkônyve“,, vol. III,, p. 2 (a extrasului!).
 19 —

E imposibil ca în această a doua perioadă castrul să fi

avut două șanțuri, pe cel vecliiu și pe cel nou, deoarece, în

Fig. 8. Zidul castrului de peatră.

(fața exterioară)

acest caz, zidul ar fi fost lipsit de un element important, de

bermă, și la surparea de mai târziu a zidului, bucăți din el
trebuia să cadă și în șanțul dintâi. Or, nici cea mai mică ur-
2'
 — 20 —

mă de dărâmătură nu se poate constata întrlnsul; în schimb,

șanțul cel mare, singurul care fusese în a doua perioadă, o
plin, atât la fund cât și pe laturea de către zid, cu resturile
zidului căzut în. ruină.
Grosimea17) zidului de peatră e de 1.80 m. Se află adâncit
în pământ de ca 80 cm. Partea adâncită în pământ — funda­
mentul — e construit în opus incertum, din peatră de stâncă.
Tot așa, și porțiunea de zid ce era deasupra pământujlui era
în opus incertum, dar numai în ce privește fața lui dinspre
interior (vezi fig. 8 și 9).
In partea lui exterioară, zidul era format din blocuri mari,
patrulatere, din augit-andesit, peatră exploatată în apropierea
Devei, la Uroiu (Arany). Blocuri căzute din zid am constatat
în fundul șanțului, iar locul lor original în zid se vede clar
(vezi planșa C—C1 și fig. 8)18).
De acst zid se reazimă, ca val interior, obișnuit la multe
din castrele romane, vechiul val-zid (agger) (D—E), formând
în acelaș timp și un larg drum de rond (Wehrgang).
De creneluri și forma lor nu pot vorbi, nici un element
nefiindu-mi cunoscut până acum.
Ceeace e de adăogat e că înălțimea zidului de peatră va fi
fost cu 1—1.50 m. mai înalt decât aggerul pe care se afla
„drumul de rond“. Toată înălțimea lui, deasupra nivelului, am
putea-o socoti la ca 2.50 m.
Judecând după unele resturi din dărâmăturile din dosul zi­
dului, nu ar fi imposibil ca părțile superioare ale zidului să fi
fost construite din cărămidă19).
La valul interior, fostul „agger“, retezat nițel pentru a-1
transforma în „drum de rond“, se urca pe o escarpă în pantă
ușoară (E—H), formată din pământ și pietriș, anume adus,
lungă de ca 6 m.
Chiar la baza ei, o stradă pietruită cu pietre mărunte, de
vre-o 3 m. lărgime, reprezintă iarăși noua „via sagularis“.

17) Iată grosimea zidurilor delà celelalte castre studiate din Da­
cia: Ilișua (opus incertum) 4—5 picioare vieneze = 1.20—1.30 m.;
Gherla (opus incertum) 1.14 m.; la Cășei (opus incertum) 1.10 m.;
la Răcari (opus incertum cu emplecton) 1 m.
18) Același sistem de zid (în exterior un fel de „opus quadratum“,
iar în interior „opus incertum“ e și la Sarmizegetusa și la Tibis-
cum (aici blocurile mai mici).
1B) A.șa ceva pare că se constată și la Răcari (Florescu,, o. c.„ p. 16),
 - 21 —

Avem, prin urmare, în a doua perioadă un castru cu un zid

de peatră puternic în „opus quadratum“, spre exterior și în

Fig. 9. Zidul castrului de peatră.

(fața interioară)

„opus incertum“, spre interior, gros de 1.80 m. In fata acestui

zid: o „Bermă“ de ca 2 m. și un șanț foarte larg, de aproximativ
 — 22 -

12 m. (dacă escarpele nu cumva ne înșeală) și adânc de 5 ni.

fată de nivelul antic.
Zidul înalt de ca 2.50 in. avea în spatele lui un val-drum de
rond, larg de 4 m. pe care se urca cu ajutorul unei esparpe
în pantă ușoară, de aproximativ 6 m. lungime.
Lărgimea șanțului nu e ceva inadmisibil, deoarece delà
zid până la marginea extremă a șanțului nu sunt decât 14 m., o
distanță peste care pilum-ul putea fi cu ușurință aruncat-2").
Secțiunea 4, 5, 6 nu au adus elemente nouă. Din secțiunea
6 am constatat, pe lângă urmele acelor lăți transversali din
agger-ul, vecliiu, și faptul distrugerii zidului către colțul NV,
lăsând nelămurită, deocamdată, problema colțurilor și a tur­
nurilor.

Corpurile de trupă

Cu aceste elemente noui, dimensiunile lagărului de peatră

suferă o modificare: la dimensiunile cunoscute până aci tre­
buie adăugat îndoită, dimensiunea noului element de apă­
rare: șanțul și Berme20 21). Neștiind celelalte laturi în mod
exact, rezultatul va fi tot aproximativ:
Laturile de N. și S. 180 m. -|- 28 = 208 m. = 700 pedes --
140 passus.
Laturile de V. și E. 360 m. -j- 28 — 388 m. = 1300 pedes —
260 passus.
Care vor fi fost anume dimensiunile castrului de pământ,
nu putem ști, cu toate că îi cunoaștem laturea de Nord și ele­
mentele de apărare exterioare. Căci nu e nevoie ca noul castru
de peatră să fi urmat peste tot conturul vechiului castru de pă­
mânt care putea să fie mai redus (mai mare, cred, că în nici
un caz). Astfel, se poate ca zidul castrului II să coincidă
numai pe una sau două laturi cu zidul castrului I22).
Necunoscând suprafața, nu putem preciza nici măcar a-
proximativ cam ce corp de trupă adăpostia castrul de pă­
mânt. Poate că numai o cohortă, ceeace ar însemna că lagă­

20) La castelul Wiesbaden lărgimea șanțurilor și a Bermei

laolaltă e de 17.75 m. (O. R. L. Lief. 31, p. 8).
21) Presupunând firește că acestea se află,, la fel, pe toate la­
turile.
22) Cazul castrului din Kapersburg (O. R. L. Lief. 27).
 23 -

rul trebuia să fie aproape de trei ori mai mic decât cel de
peatră. Nu e exclus ca din garnizoana castrului I să fi făcut
parte chiar Cohors II Fl(avia) Commagenorum (eguitata)23),
a cărei prezentă aici e atestată încă sub Hadrian (C. I. L. III
1371) și care trebuie că a fost în Dacia chiar delà ocuparea
ei 24).
Inscripțiile și ștampilele pe cărămizi din Micia ne atestă
un număr considerabil de trupe. Nu toate vor fi însă și dovezi
despre staționarea lor în Micia și nici decum nu au putut for­
ma toate deodată garnizoana Miciei. Suprafața castrului de
peatră e destul de mare, însă, ca în el să fi putut sta mai multe
corpuri de trupă auxiliare25*). O inscripție, de pe vremea lui
Sept. Severus, mutilată și, deaceia, cu greu utilizabilă fără
rezerve, pomenește vre-o cinci din acestea, ea unele ce au
fost, pare-ise, în acelaș timp, la Micia (C. I. L. III 1343) 2li).
Dar și acestea, probabil, nu cu tot efectivul lor, ci, mă gândesc
la posibilitatea împărțirei acestor trupe auxiliare, din acest
punct central, în „stationes“ și castele învecinate, în special în
cele spre Nord, presupuse numai (v. p. 4, nota 3) ca apărătoare
a ținuturilor miniere, dinspre Vest.
Admițând că inscripția C. I. L. III 1343 ar conținea, (le
fapt, numele corpurilor de trupe aflate — întregi sau cu de­
tașamente numai — în lagărul din Micia, acest lagăr nu putea
fi decât lagărul de peatră. La un lagăr de pământ capabil
de a adăposti mai mult de o cohortă sau ală cu greu ne-am
putea gândi.
Or, dintre trupele pomenite în acea inscripție, despre Cob. II
FI. Commagenorum știm că fusese în Micia cel mai târziu

23) V. C. I. L. III 1355 și Suppl. Epigr. No. 6.

24) R. Paribeni, Optimus Princeps, I, p. 317. — Cohorta a rămas
aici, se pare, până la sfârșitul stăpânirei romane (C. I. L. III 1379
'e din anul 245). Băile ei, refăcute în două rânduri, sunt pomenite
în două inscripții (C. I. L. III 1374 din anul 193 și Suppl. Epigr.
No. 1 — întrucât întregirea corpului de trupă e bună — sub Alexan­
der Severus).
25) Castrul de peatră cu cele 6 și jum. ha. a putut adăposti,
eventual, cel mult o cohortă quingenaria și o ala sau, în limita
acestui efectiv, alte combinațiuni.
2S) Ala Campagonum, Coh. I Vindelicorum, Coh. II Flavia Com­
magenorum, Coh. I Alpinorum și un Num(erus) m(ilitum) Ti(biscen-
sium?).
 24 -

delà Hadrian (III 1371) și că tot aici rămăsese până la sfârșit,

iar Cohors I Vindelicorum și Ala I Hisp. Campagonnm sunt
atestate în Dacia încă pe timpul lui Antoninus Pius (Dipl.
XL = LXVI, anul 157) și numai la Micia37) (cf. Jung,
Fasten, p. 122 și 109). Toate trei fuseseră, deci, în Micia pe tim­
pul lui Antoninus Pius (138—161). Evenimentele întâmplate în
Dacia sub domnia acestui împărat și, mai ales, în anii 157—158,
sub legatul Statius Prisons (vezi Premerstein, în Wiener
Eranos, 1909, p. 263—4, și nota 1; cf. și RE XII, 2, 1719), vor fi
fost îndemnuri destul de puternice pentru aducerea în Dacia
a acestor două trupe și pentru o întărire a frontierelor prin
construirea de noi castre de peatră (cf. și RE, IV, 1968). — E
de notat că și d. A. Buday datează castrul de peatră delà Ilișua
tot din timpul lui Antoninus Pius (v. p. 17, nota 14). In felul
acesta, si castrul de peatră delà Micia se va fi construit, cre­
dem, sub Antoninus Pius, in jurul anului 157.
E, de sigur, o ipoteză, bazată pe lucruri, în parte, necu­
noscute sau numai probabile. Aici mă mărginesc de a da. la un
loc, mărturiile ce pomenesc corpuri de trupă în Micia38).* 28

2Ț) Vezi mai jos, nota 28. — Ala I. Hisp. Camp, mai e
pomenită deodată cu Cob. II FI. Commag. (și cu alte trupe auxi­
liare?) într’o inscripție publicată în Jhefte d. öst. Arch. Inst. V. (1902\
Beiblatt 132, No. 5 (vezi Suppl. Epigraphicum No. 5).
28) Leg. XIII Geniina, C. I. L. III 1354 (un centurio); 7858 (ait cen-
turio). Mai multe ștampile cu numele legiunii. Nici din inscripții
și nici din ștampile nu rezultă ca legiunea (o parte din ea) să fi
staționat aici. Cf. totuși C. I. L. III 12565,. atestând o vexillatio a
legiunii la cariera de peatră de pe dealul Beșan, la Sud de Deva
și RE., XII2 col. 1719. Tot aici trebuie amintiți și beneficiarii consu-
laris, atestați prin inscripțiile C. I. L. III 7859 și Suppl. Epigr. No. 9.
Leg. IIII Flavia Felix. C. I. L. III 1353 (un centurio). Nu constitue
o dovadă.
Cohors II FI. Commagenorum (equitata). C. I. L. III 1343; 1347=
7850; 1355; 1374 (din anul 193); 1371 (din anul 119—138); 1372 și 1373
(anul 164); 1379 (anul 245); 6267 (un veteran!)- 7848; 7849; 7854; 7855;
7873; Suppl. Ep. No. 1, 2, 3, 5, 6 și 7 (?). — Ștampile. Cf. și Jung.
Fasten, p. 116.
Cohors I Alpinorum. C. I. L. III 1343. Stampila 8074,» — Cf. Jung,
o. c., p. 113.
Cohors I Vindelicorum (miliaria). C. I. L. III 1343. Cf. DIPL.
XL = LXVI care o atestă în Dacia la anul 157. Cf. Jung, Fasten,
p. 122,
 25 -

Descoperiri în interior și obiecte

In ce privește interiorul castrului, secțiunea prezintă in­

dicii sigure despre două perioade (v. planșa).
De fapt, imediat deasupra nivelului antic, între 33 și 40.4
se observă un strat de cultură (pământ ars).
Peste acest strat de cultură, un strat de pământ amestecat
eu dărâmături.
Un alt strat de cultură, deasupra celui dintâi, se întinde
delà 28 până la sfârșitul secțiunii, cu acelaș aspect ca și cel
dintâi, dar ceva mai gros.
La 40, o gaură de stâlp, ascuțită, de ca 15 cm. largă (K).
Urma unei alte găuri, orizontale, în direcția E—V se află
la baza gaurei verticale.
Dărâmăturile din jurul acestor găuri arată că ea a fost
făcută în a doua perioadă.

Cohors II Hispanorum: „Lateres alii ibidem (Veczeli) reperti esse

dicuntur Cohortis II Hispanorum“ (Mommsen, C. I. L. III, p. 220).
C(ohors) R(aetorum) (?) (= Coh. VIII Raetorum?), cf. Jung, Fasten,
p. 121. Suppl. Epigr. No. 13.
Ala I Bosporanorum. C. I. L. III 1344; Suppl. Epigr. No. 8. C.f.
Jung, Fasten, p. 107.
Ala I Hispanorum Campagonum. C. I. L. III 1342; 1343; 1377
(pe timpul lui Caracalla); 1378 (Caracalla); 1380 (c. 245) 7871 (?);
Suppl. Epigr. No. 4, 5.
Cf. Dipl. XL (= LXVI) și Jung, Fasten, p. 109.
Ala I Aug. Ituraeorum. C. I. L. Ill 1382 (un veteran stabilit aici).
Cf. Jung, Fasten, p. 110. Nu pare să fi fost chiar în Micia.
Ala Pannoniorum (= Ala II Pan?). C. 1. L. III 1375 (un ve­
teran). Cf. Jung, Fasten, p. 111.
Ala... ? C. I. L. Ill 1383 (un veteran, ex decurione. Poate a
uneia din aile-le cunoscute aici, ■— cf. și 1384).
Nfumerus.) B(ritonum) (?) Suppl. Epigr. No. 13. Cf. Jung, Fasten,
pag. 123.
N(umerus) m(ilitum) [M(aurorum)?] Tițbiscensium?). C. I. L. Ill
1343. Cf. Jung, Fasten, p. 124.
'N(umerus) m(ilitum) [M(aurorum)?] M(icwnsium). C. I. L. Ill
6267. Cf. Jung, Fasten, p. 124.
Epuites... ? C. I. L. Ill 1366 ([Ajelius Pergamianus praes(es?)
prae[positu]s? eq(uitum). Cf. Suppl. Ep. No. 10.
Princep(s?) (Leg.?, praet?) C. I. L. Ill 7856 (Marcus Antonius
Sabinianus),
 — 26 -

Cele două straturi de pământ ars indică, fără îndoială,

resturile unor construcții de lemn, distruse de foc. Sunt, pro­

babil, barăcile de lemn ce vor fi stat în această parte.

Obiectele găsite la facerea sondajelor sunt în mare parte
cioburi. Intre ele și 4 fragmente delà două mortaria de argilă
arsă, de culoare galbenă închisă (fig. 10, 1 și 7) de felul celor
 - 27 -

ce se întâlnesc atât de des în așezările militare. Unul din

vase poartă pe partea superioară a buzei șase linii crestate în
argilă înainte de a fi fost arsă (indicația capacității?).

Fig. 11. Vatra unui cuptor (?).

In afară de cioburi, am mai găsit câteva resturi de lorica

squamata, de metal.
Sondagiul 2 a desvelit, însă, la o depărtare de abia 4 m.
delà zid, imediat la marginea valului de pământ (v. fig. 4,
la F), o vatră pardosită cu cărămizi (v. fig. 11). Vatra se gă­
sește la vre-o 40 cm. sub nivelul actual. Rostul ei nu mi-e încă
 - 28

destul de lămurit. Ar putea fi restul unui cuptor, de felul celor

găsite la Saalburg28).
Nu e exclus ca acele mortaria, pomenite mai sus, să fie
în legătură cu acest cuptor.

28) H. Jacobi, Die Saalburg. Führer durch Kastell und seine

Sammlungen. Ed. XH-a (1929), p. 29.
 MICIA
I.
Ricerche sul Castro.
(Riassunto.)

Fra le stazioni militari ehe assicuravano la dominazione ro­

mana nella Dacia, il Castro di Micia, situato sulla sponda sini­
stra del Mureș, poco lontano da Deva, fu, a quanto pare, uno dei
più forti e importanți centri militari della provincia, oltre ad
Apulum, Potaissa e Porolissum.
Questo Castro ebbe una doppia funzione. Anzitutto: la difesa
della frontiera della provincia, ehe doveva passare un po’ più ad
ovest, nei pressi di Dobra1); questa difesa imponeva una speciale
attenzione contro il nemico, ehe poteva accedere più facilimente
Nota. Gli scavi archeologici di Micia furono fatti dalla Direzione del
Museo di Deva negii anni 1929—30. L’autore di questo studio condusse
gli scavi, insieme a I. Mallàsz, Direttore di quel Museo. Nel primo
anno si fecero ricerche fra il Castro ed il Mureș (Canabae). I risul-
tati di questi scavi saranno pubblicati più tardi, in colilaborazione col
Mallâsz; per ora si dà soltanto il risultato degli scavi nel castro
propriamente detto.
Compio il mio dovere ringraziando pure S. Ecc. Al. Ldpedatu —
professore universitario a Cluj e présidente deilla Commissione dei
Monumenti Storici, sezione per la Transilvania — per l’aiuto mo­
rale e materiale prodigato largamente. Ringrazio altresi il S-r
Hr. St. Rozvan, già prefetto del distretto, pel concorso dato.

1) H problema del limes Dacicus è uno dei più discussi. Se il tratto

nord-ovest del limes dacicus è allquanto conosciuto (cfr. art. „Limes“
nel RE XIII, 1), il limes di ovest della Dacia non è stato finora
tracciato. G. Téglâs affermava (Klio, IX, p. 262) ehe la vera linea di
continuità del limes N-W in queste parti fosse fra il Someș ed il
Mureș, ma i risultati delle sue ricerche non furono pubblicati. Una
guida della Transilvania del sec. XIX indica a Dobra dei resti ehe
dovrebbero essere di quel limes di W. (C. Daicovici, Hn ghid latinesc
al Transilvaniei); cf. anche A. Buday, Dolgozatok-Travaux (Szeged)
III, p. 127.
 — 30 -

per la valle del Mureș nel cuore della provincia Oltre a cio, il
Castro assicurava le regioni metallifere impedendone l’accesso
per le valii ehe vi menavano. Posto in un punto dove anche la
natura concorreva alla sua fortificazione, il Castro presentava
una delle più feliei situazioni strategiche*12).
Situazione. Situato tra i villaggi Mintia (Marosnémeti) e
Branișca, a. c. 4 km. dalla stretta della valle (v. fig. n. 2), è fa-
cilmente localizzabile (v. la carta e la pianta. fig. n. 1 e 4)3).
Sulla via ehe mena da Deva ad Arad, vicino al km. 151 (da
Arad) fra essa ed il Mureș v’è un rialzo quadrilatero alto da
3 a 4 m., ehe ha le seguenti dimensioni:
lati Nord e Sud: 180 m.
lati Ovest e Est: 360 m.
Questi dati corrispondono approssimativamente a quelli men to-
vati dal Neigebaur; essi dànno una superficie di 64.800 m. qua-
drati, coi lati in rapporto di 1:24). Nessun vestigio del fossosi vede
2) Hohenhausen, Die Alterthümer Daciens, Wien, 1775, p. 36—37
sa dell’ esistenza di questo Castro, chiamandolo „Tiriscum“. La sua
pianta è abbastanza precisa e il suo scopo sarabbe „den Eingang aus
dem Banate sperren und die Stadt Tiriscum decken“.
3) Della bibliografia più antica accenniamo al:
1. ) Fodor Andrâs, Gyüjteménye némely marosnémeti és veczeli ha-
tăron kidsott rémai sir és emlékkôveknek ... Cluj. 1844 (con una quin-
dicina di riproduzioni), Benkô, Transsilvania... Vindob. 1778, sup
poneva ehe vi fosse esistito un „pons navalis et lapideus“.
2. ) Dr. I. F. Neigebaur, Dacien, Brașov, 1851, pp. 52 e 64, ci for-
nisce alcuni dati sul Castro in generale, sullle mura e sulle scoperte
fattevi.
3. ) M. J. Ackner, Die römischen Alterthümer... in Siebenbürgen,
nel Jahrb. d. k. k. Centralcommission . . . vol. I (1856), p. 5: dati sulle
mura e su alcuni oggetti mandati a Vienna. Id., Die Colonien and inii.
Standlager der Römer in Dacien (ibid. vol. Il, p. 93); le stesse cose.
4. ) C. Gooss, Chronik der arch. Funde Siebenb., nell’ „Archiv d.
Vereins für Siebenb. Landesk.“, voll. XIII, s. v. Veczel.
Coloro ehe vogliono interessarsi di tutta ila letteratura antica su
Micia vedano C. Forma, Repertérium Dacia régiség- és felirattani
irodalmdhoz, Bpest, 1880; Magyarorszdg Müemlékei, vol. II, col. 412
e 1162; I. Marțian, Repertoriu archéologie pentru Ardeal, Bistrița, 1920.
4) A queste dimensioni si debbono aggiungere quelle delle forti-
ficaziohi dinnanzi alle mura, facendo cosi del Castro di Micia uno
dei più potenti centri militari della Dacia, essendo quasi tre volte
più grande di quello di Wiesbaden (22687 m2, senza le fossa). Le di­
mensioni conosciute per gli altri castri della Dacia sono date alla p.
8 e 10 (in m(etri) o p(assi). (Senza i piccoli burgi e castelli).
 — 31

alla superficie. Delle mura si ritrovano qua e là alcuni blocclii

di pietra, Colla costruzione della ferrovia Teiuș—Arad, il Castro
fu diviso in due, andando distrutti importanți resti dell’ interno.
Nei dintorni si trovavano assai spesso, degli oggetti antichi. Cosi
a N-Est dal Castro si estendeva il sito civile e, verso il villaggio
Mintia, anche il cimitero. Le ricerche fatte nel 1929 a Nord del
Castro, fra questo e il fiume, hanno dato il seguente risultato:
Di fronte al muro di Nord, il ter reno era occupato dai siste­
ma, di difesa esteriore. Dalla via D, verso il Mureș, il terreno è
assolutamente libero. Soltanto a 70 m. dal Castro si è trovato un
muro di pietra, parallelo a quello nordico del Castro (v. fig. no.
4). formante certamente il limite degli édifiai ehe s’inoltravano
sino al fiume su un terreno assai esteso. Cio ehe si è trovato4
quivi (v. fig. no. 5 e 6) c’induce piuttosto a presupporre qui l’esi-
stenza di un quartiere commerciale presso il porto, ehe non del
„pagus“ Micia, ehe doveva sorgere più ad Est.
Resti di edifizi si sono trovati pure verso i villaggi Herepea
e Vetel (v. fig. no. 1).
Scavi. Finora sistematicamente non si è fatto quasi nulla, a
Micia.
Solamente Neigebaur (JJacien, pg. 64) e J. Jung (A/Xl/,
XVII, (1894), pg. 11—12 hanno fatto delle piccole ricerche sul
muro e nel cimitero di Micia.
Gli scavi fatti da me, nel 1930, si limitarono a stabilire il
muro Nord, chiarendo anche il sistema, di difesa di fronte al
muro. I risultati, dei quali alcuni non definitivi, sono i seguenti.
Castro di terra (vedi la, tavola).
Anzitutto, si fissano due periodi: il primo, quello del Castro
di terra con un vallum di terra (D—E), il quale forma va il
muro settentrionale del Castro, spesso 4 m. Innanzi al vallum
si trovava la cosidetta Berme (1.80—2 m.), di fronte alla quale
v’era la fossa scavata nella terra, vergine (Ax IR C), con una
larghezza di 8 m. ed una profondità di 2.50 m. Se il vallum era
rivestito con legno non si è potuto stabilire finora, Vi sono al-
cune tracce di traverse di legno ehe lo percorrevano alla sua
base (v. nella tavola il dettaglio a—b), ehe erano sicuramente i
legami fra le due pareti. Per il riempimento fu adoperato sol­
tanto terra, senza pietre. I „caespites“ non si sono trovati;
tuttavia questo si puô considerare un „inurus caespiticius“. Alla
„via della ronda“ ehe doveva esistere, si accedeva probabilmente
 32 -

coll’ aiuto di una scala di legno attaccata al muro. F—G è la

via sagularis dell’ interno.
Castro di pietra. Il Castro di terra fu sostituito poi da uno
di pietra5). Il muro di pietra fu costruito innanzi al vallum di
terra, occupandone tutta l’antica „berme“ (C—D), •— come si
fece per es. anche ad Urspring (O. R. L., Lief. 24, Tafel I).
Un’ altra fossa, ancor più profonda (5 m.) e più larga (di e.
12 m.) (A—B—B2)6) si scavô, poi, per il nuovo Castro.
La Berme del nuovo muro diventava ora B2—G. È impossi-
bile ehe in questo secondo periodo il Castro avesse avuto due
fossi, chè nel primo fosso non si rintracciano i menomi resti da]
crollo del muro come nella fossa grande (A—B—B2), essendo la
prima fossa riempita di terra, quando si è scavata la nuova.
Lo spessore del muro di pietra è di 1.80 m.,7) con una pro-
fondità di c. 80 cm. La parte ehe è entro terra è costruita in
opus incertum, in pietra di cava. Del muro ehe si ergeva sopra
la terra era in opus incertum solamente la faccia interna (v. fig.
8 e 9). Nella sua parte esterna era formata in opus quadratum,
di blocchi quadrilateri di augit-andesit, portati da Uroiu (Arany),
vicino a Deva. Lo stesso sistema s’incontra a Sarmizegetusa
ed a Tibiscum. Sul muro poggia il vecchio agger (D—E),
formando simultaneamente una „via della ronda“ (Wehrgang).
Il muro di pietra sarà stato 1—1.50 m. più alto dell’ agger,
calcolando cosi la sua altezza sopra il livello antico di c. 2.50

5) Per quanto riguarda i castri di terra della Dacia le analogie ci

mancano completamente, non essendone scavato nessuno. Buday
(A szolnok-dobokai rômai tdborhelyek jelentosége, Cluj 1911, p. 10),
crede ehe il Castro di Ilișua sia stato eretto sotto l’imperatore Pio su un
altro di terra esistente anteriormente. Anche per quello di Cășei (Em.
Panaitescu, Castrul roman delà Cășei nel! „Anuarul Comisiunii Mo­
numentelor Istorice pentru Transilvania“, 1929, p. 3) se ne presuppone
uno anteriore di terra. Un Castro di terra constato Buday nel terri-
torio del villaggio Cetatea de Baltă (Küküllôvâr) sul posto chiamato
„Cetate“ (Vârhegy), rimasto inesplorato (Dolgozatok-Travaux, 1913,
p. 100).
8) Nell Castro di Becari (Florescu, o. c., p. 7, fig. 2) e in quello di
Râșnov (Rosenau) (v. Téglâs G., o. c., a p. 10 del mio testo, nota)
si fece la constatazione del sistema di difesa avanti al muro. Ad
Ilișua non c'era. A Gherla e ad Ilișua si riconobbe perô una „berme“,
sulla quale si trovarono pietre funerarie (!) (Ornstein, in Jhefte d.
Ost. Arch. Inst. VI, Bhlatt, col. 111).
7) Vedi le dimensioni delle mura degli altri castri siudiati in
Dacia, a pag. 20, nota 17.
 — 33

m. Forse nelle sue parti superiori erano stati ad.opera.ti anche

mattoni. Dali’ interno si saliva alla via della ronda per mezzo di
una scarpata (E—H), di terra e piccole pietre, di c. 6 m., alia cui
base, una strada selciata, di 3 m. (H—I) rappresenta la nuova
„via sagularis“. II problema degli angoli e delle torri non è an­
cora elucidato.
* * *

Cosi, le dimensioni del Castro di pietra si debbono modificare

coi nuovi elementi: il fosso e la „berme“ (presupponendo, benin-
teso, ehe si ritrovino ugualmente su tutti i lati). Approssimativa-
mente, dunque, il Castro di pietra aveva:
i lati N e S: 180 m. + 28 m. = 208 m. =700 pedes = 140
passus;
i lati W. eE: 360 m. + 28 m. = 388 m. = 1300 pedes = 260
passus.
Puô essere ehe il Castro di pietra non abbia seguito dapper-
tutto il contorno del vecchio Castro di terra, il quale poteva essere
più ridotto, corne a Kapersburg (0. R. L., 27 Lief.).
Guarnigione. Non si puô conoscere quale sia stata la truppa
ehe soggiornava nel Castro di terra; forse una sola coorte. Non
è escluso ehe la guarnigione del Castro I sia stata quella Cohors
II Fl(avia) Commagenorum (equitata), trovata quivi al tempo di
Adriano (C. I. L. III 1371), la quale doveva essere nella Dacia
dalla sua occupazione (Paribeni, Optimus Princeps, I, p. 317).
A pag. 24, nota 28, sono portate le testimonianze trovate qui
a Micia ehe ricordano corpi di truppa. Perô non tutte queste
testimonianze possono esser prese come argomenti della pre-
senza di tutti i corpi menzionati, a Micia; non solo, ma anche
da quelle ehe possono esser considerate come prova della per-
maneza in guarnigione nel castrum, sarà difficile ammettere ehe
tutte le truppe menzionate siano state presenti nel castrum nello
stesso tempo, data la superficie di ca. 6^ ha. ehe non poteva
allogiare più d’una coorte quingenaria e un’ ala, intere. Su
una iscrizione dell’ epoca di Sett. Severo (C. I. L. III, 1343)
sono, è vero, menzionati cinque corpi di truppa ausiliaria (v.
p. 23, nota 26), ma non credo ehe siano stati alloggiati qui
coll’ effettivo al completo, perché è più probabile ehe ivi risie-
desse solo una parte (e il comando) di esse, mentre le rima-
nenti truppe dovevano esser state distribuite nelle varie „statio-
nes“ e castelli (burgi, oppure „praesidia“) vicini, come difesa
3
 34 -

delle regioni metallifere, trovate più a Nord, essendo Micia il

centro militare di tutta questa regione a S. e N. del Mureș.
Basandoci su questa iscrizione e forse anche su un’ altra
simile (v. Suppl. Epigr. no. 5), possiamo forse dedurre l’epoca
della costruzione del Castro di pietra: infa.tti, una di queste
truppe, e cioé la coorte II Fl. Commag., corne abbiamo visto, è
attestata a Micia fin dall’ inzio della conquista e vi rimase
probabilmente sino alla fine della dominazione romana (C. I. L.
Ill 1379, dall’ anno 245); altri due corpi, Cohors I ~Vindel. e
Ala I Hisp. Campag. sono, invece, attestate in Dacia (e soltanto
a Micia) dall’ epoca di Antonino Pio (Dipl. XL = LXVI), preci-
samente nell’ anno 157. Ora, tutti questi tre corpi attestati insie-
me qui a Micia, dovevano esser alloggiati in un Castro di pietra
fin da quell’ anno, non potendosi ammettere un tale quantità
di 'truppe alloggiate in un Castro di terra. In questo modo in-
torno all’ anno 157 possiamo mettere la costruzione del Castro
di pietra in luogo di quello di terra. Gli avvenimenti acca-
duti proprio intorno a quest’ anno (— i movimenti e guerre
sotto il legato Statius Priscus: cf.. Premerstein, Wiener Eranos,
1909, p. 263—4, e la nota 1 e PW. RE XII, 2, 1719), erano
abbastanza serii per spingere l’imperatore Pio a provvedere alla
sicurezza del paese costruendo nuovi castri di pietra (per questa
sua attività v. anche PW. RE, IV, 1968). Lo stesso è successo
a quanto pare anche col Castro di pietra di Ilișua (Alsô-Ilosva;
v. p. 17, nota 14 e p. 32, nota 5).
Le ricerche future proveranno forse questa ipotesi.
Per quanto riguarda l’interno del Castro, la sezione présenta
indizi șicuri dell’ esistenza di due periodi (v. la tavola). Imme-
dia,tamente sopra il livello antico. fra 33 e 40.4 si osserva uno
strata di terra arsa (.Kulturschicht) ; segue poi uno mișto con ma­
teriale di sgombro (Schutt) ; e finalmente un’ altro strato di
terra arsa ehe s’estende da 28 sino alla fine della sezione, un
po’ più grosso del primo. Questi strati di terra arsa derivano
certamente da baracche di legno, arse. Alcuni buchi (k) vi si
rintracciano ancora, sicuramente del secondo periodo. Si sono
trovati ancora diverși oggetti, e frantumi di lorica squamata,
di vasi e di mortaria (fig. no. 10, 1 e 7). Nessun moneta vi
si trovo. Nel secondo’ sondaggio si trovô una specie di pavi­
mente ehe potrebbe essere stata quello di un forno (fig. n. 11).
Cosi, quelle mortaria si possono ricollegare ad esso.
 4 2 3 i 6
j I 1 t J I I i L 1

val de pământ humus antic pietriș cu pământ pietriș pământ ars cu resturi de dărâmături și pământ
humus modern pământ virgin dărâmături pământ negru
terra nera vallum (agger) di terra humus antico pietrisco con terra pietrisco ceramică terra con materiale di
humus moderno terra vergine materiale di sgombero sgombero
(Schutt) terra arsa con frantumi di ceramica
(Kulturschicht)

Legenda delle figure nel testo:

Fig. 1. Carta della regione del Castro di Micia.
„ 2. La văile del Mureș a Micia 1 : Castro ;
2 ; stretta di Branișca.
Fig- 5. Vasi trovati „in situ“ nelle abitazioni civili Fig. 7. Lato N. del Castro. Fig. 10. Ceramiche di Micia.
Fig. 3. Regione N. del Castro.
(canabae). „ 8. Muro del Castro di pietra (faccia esterna). „ 11. Pavimento di un fomo (?).
„ 4. Pianta del Castro.
„ 6. Recipienti di terracotta nelle abitazioni civili „ 9. Muro del Castro di pietra (faccia interna).
(canabae).
 SUPPLEMENTUM EPIGRAPHICUM
Inscriptiones Micienses quotquot post a. 1902
innotuerunt.1)

A) Tituli.
1. Fragmentum tabulae calcareae, rep. anno 1901 in praedio
rustici Ion Sârb ex pago Vetel (eodem fortasse loco ac C. I. L.
Ill 1374). Extabat apud eundem rusticum ubi viderunt R.
Münsterberg et J. Oehler qui ediderunt cum delineatione, Jahres­
hefte des Öst. Arch. Institutes, vol. V, Beiblatt, 129—130, p. 1. =
Revue Arch. I (1903), p. 331, n. 66.
Lectionem restituerunt expleveruntque, ad exemplum C. I. L.
Ill 1374, auctores quos supra nominavi, recte, uti mihi videtur,
excepto imperatoris nomine.

IMP CAE [s(ar) M. Aurelius Severus]

ALE X AN [der Pius Felix Augustus]
BAL NE [as coh. II Fl. Commagenor.]
S E V E RIA [nae vetustfate) dilapsas res]
TITVIT S [ub................................. cos]
D AC (iarum) III C [urante........................ ]
DIA N O [praef. coh. II Fl. Com. Severi]
ANAE
1: M. Aur. Antoninus Severus, expleverunt Münsterberg et
Oehler quod Caracallam, non Alexandrum Severum denominat.

1) Cum recentiores inscriptiones Micienses variis ex ephemeri-

dibus meum in usum selectas haberem, ex re illorum qui vetustatibus
Daciae student esse duxi eas, adiecto instrumente, certo ordine com-
ponere et in lucem edere. Perpaucos titulos vidi, fisus lectionibus eorum
qui eos aut primum descripserunt edideruntque aut, recognoscentes,
rectius legerunt. Ubi potui, lectionem correxi, adnotando simul lec­
tionem aliorum.
3*
 - 36

2: erasum.
Num praefecti nomen Tib. Claudius Claudianus fuerit,
dubiftant auctores noștri.
Balneae Coh. II Fl. Com. memorantur etiam in titulo C. I. L
III 1374, Septimii Severi imp. aetate.

2. Ara calcarea, rep. eodem loco ac n. 1. Ediderunt iidem,

ibidem, 130—131, n. 2 (cum delineatione) = Revue Ärch. I
(1903), p. 331, n. 67.

FORTVNAE
AVG SACRVM
’ SCRIBONIVS
C A S T V [s praef]
COH I [7 Fl. Com}
M[agenorum]

Praefectus cohortis idem ac vir memoratus in titulo C. 1. L.

Ill 1374.

3. Ara calcarea („aus Kalkmergel“ — Téglâs). Edidit G. Tég­

lâs, Klio, X, 498, n. 6 =■ Rev. Arch. XVIII (1911), p. 217, n. 35.
Rep. Miciae (Ve(el), inde in museum Comitatus Hunedoara, De-
vae, illata. Téglâs legendum proponit:

I(oct’) O(ptimo) 'MXaximo')

DOLICHENO
ARA M I C I A [e]
M......................................
..................... P R A [ef (ectus~)]
C O H Cortis') II F L
COMMAG(e)
NORVM
BENE M (erenti')
POSVIT
' 3: ARA(m) explendum esse censeo.
4—5: M [ArruntÇius) Agrippinus?]

4. Ara «aus Conglomeratstein“, reperta Miciae, a. 1901, in

praedio rustici Popa Todor (Vetel) apud quem extabait. Litteris
malis. Ediderunt cum delineatione Münsterberg et Oehler,
 - 37 —

Jahreshefte d. Ost. Arch. Inst. V, Beiblatt, 131, n. 3 = Rev. Arch.

I (1903), p. 331, n. 68:
SILVA
NO DEO
AETERNO
QVINTI
ANVS D
EC ALAE
V S L M
6: De ala I Hisp. Campagonum cogitant Münsterberg et
Oehler.
5. Fragmentum tabulae marmoreae. Rep. Miciae. Apud ludi
magistrum in pago Vețel. Ediderunt cum delineatione Münster­
berg et Oehler, o. I., 132, n. 5.

............................ Aht] I HlSP(anoram) [Camp(agonum)

Coh II Fl Commal GENOR(ww)..............

cohortem II Fl. Conimag. ex titulo quoque C. I. L. III, 1343,
aetatis Sept. Severi erui potest.

Stetisse Miciae, eodem tempore, alarn I Hisp. Camp, atque

6. Ara ex lapide „augit-andesit“ (materia lapidis, quae ex-
ciditur in loco prope oppidum Devae, Uroiu, hungarice Arany
dictus, saepe usurpatur in titulis Miciensibus, necnon in Sarmize-
getusensibus). Extabat Devae, in aedibus Comitatus, non integra,
quia pars sinistra et inferior desiderabatur. Edidetunt primi,
cum delineatione, Münsterberg et Oehler, Jhefte... V. Bb. 121,
n. 3 = Rev. Archa. I .1903, n. 65.
I1OVI T V R
MAZG ADI
COH II FL
CO] MMAG EQ S [ag(ittariorum)]
Cui] P R(cteesO M A R R V [nt-
inl S A GR IPPIN V [s
V S L M
1, 2: Iuppiter Turmazgades: recte legit H. Dessau, Inscr. Lat.
 38 -

Selectae n. 9273; eiusdem dei nomen latere in titulo quoque

C. I. L. Ill 1338, Miciensi, egregie demonstravit doctissimus vir.
(I. L. S., 4074 a). De huius dei indole atque propagatione vide
Roscher, Aus{. Lex. der Gr. u. Röm. Mythologie a. v. (Keune).
4: S[ag] (.ittariorum) — explevit, Münsterberg et Oehler testi-
bus, E. Bormann.
7. Ara ex lapide „trachyt“. Angulus sin. deest. Extabat De-
vae, in aedibus Comitaitus, quo illatam esse ex ruderibus castri
Miciae verisimile est.
Ed. cum pictura lineari Münsterberg et Oehler, Jhefte... V,
122 n. 4.
Legitur:
LIBERO
P ATRI
72] V F V S
Pr] A[e?l F(ectus)
[v s] M
4 Lectio incerta.
8. Ara ex lapide „augit-andesit“ ; extat Devae, in museo.
Edidi primus, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice secția
pentru Transilvania pe 1929, p. 309—310, n. 2 a-b.
In antica:
MARTI
ALA I
B O S P O R(anorum)
CVI PR
AE E ST
CL SOS
IV S PR [aef(ectus)]
In latere dextro:
SILVA W(o)
DOME [s] T(îco)
[e]T MERCV(no)
SAC {rum)
U]ELIVS
IANV
ARIVS
P(osm7).
 39 —

9. Ara ex lapide arenaceo, rep. Miciae, ab castris ad Septen-

triones versus.
Servatur Devae, in museo. Edidi primus, Anuarul Com. Mon.
1st. secția pentru Transilvania pe 1929, p. 309, n. 1. Litteris bonis.

I O M
CL SAECVLA
RIS B GO°
PRO SE ET
PRISCINO
C O L (lega) V S

10. Fragmentum columnae ex lapide „augit-andesit“; exta-

bat in pago Herepea in aula aedium n. 30. Edâdit primus Béla
Jăno, Archaeologiai Értesito, 32 (1912), p. 397; inde G. Finâly,
Arch. Anzeiger, 1913, 334.

AEL...
...NTIA
S. PRAN
EQ

4: EqCues?).

11. Ara calcarea, rep. Miciae; inde illata in museum Lycei in

oppido Orăștie (Broos). In aetoma: rosa, in latere dextro: ur-
ceus, in sinistro: patera. Descripsit ediditque Béla Janô, Dolgo-
zatok-Travaux, Cluj 4 (1913), p. 260, cum imagine. Litteris op-
timis.
PRO S AL V TE
DOMUS DIV/7J
NAE SACRUM
GEN IUM M ICI Æ (sic)
M CORNELIUS
STRATONICUS
AUG COL
ET ANTE F(ronfew) LAPI(rfibtts)
STRAVIT

Litterae in nexu: 1 TE; 4 AE; 8 ET, TE. ♦

 40

4: Genium, pro Genio, usurpatum magis more titulorum

Graecorum quam errore lapicidae mihi videtur.

12. Ara ex lapide „augit-andesit“ ; rep. Miciae; inde illata in

museum Lycei in oppido Orăștie (Broos). In capite: aetoma cum
acroteriis et rosa. Descripsit ediditque Béla Jânô, Dolgozatok-
Travaux, 1913, p. 261, cum imagine. Litteris malis.
I 0 M
V 'ET(eranorum) G V R(ia)
MI CI ENS ct;
PER AVR(eZfwm)
ALPIN VM
ET GLAVD(fwm)
NI G 0 M A E(dew)
M A GGstros)
V S L M

Lectio sat certa. Magni momenti est veteranorum curiam exti-

tisse Miciae, cui praefuissent magistri. Memorantur autem vete­
rani hisce in titulis Miciensibus: C. I. L III 1375, 1382, 1383,
1384 (?), 6267, 7871. Vide n. sequentem!

13. Ara ex lapide „augit-andesit“; rep. Miciae. Extat Gibinii

(Sibiiu. Hermannstadt), in museo Brukenthal. Descripsit G. Tég­
lâs, Klio, X, 504, A 1 = Rev. Arch. XVIII (1911), p. 217, n. 40.
I 0 M
NB ET GR
PRO SAL(wte)
V(eteranorum) MI C(iensiuni) S V
ORVMQ (we)
V S L M
2 N(umerus) B(ritannorum) [pro B(ritonum) vel B(ritanni-
corum)] et C(ohors) R(aetorum), explevit G. Téglâs haud recte,
quamquam haec auxilia in Dacia tetendisse nonnulli tituli et
diploma q. d. militare XXXVII (= XXV) demonstrant (v. Jung,
Fasten, p. 121 et 123). Nomina virorum (mag. vet.?) qui titu-
lum posuerint latere in his duobus compendiis suspicor, cum et
praecedenti titulo et formula „suorumque“ id confirmări videam.
4: V(icanorum) proposuit, Téglâs sed, ad exemplum prae-
cedentis tituli, v(eteranorum') legendum probabilius est.
 41

14. Ara ex lapide „augit-andesit.“ Rep. Miciae, uncle illata

est in muséum Lycei oppidi Orăștie (Broos). Litteris bonis. De-
scripsit Bêla Jâno, Archaelogiai Értesiiô, 32 (1912), p. 398 (cl.
Arch. Anzeiger, 1913, 334) = Revue Arch. XXIII (1914), p. 474,
n. 103.
SILVA
NO DO
M E S TI G 0
VIR (ràs?) MARE (nus?)
[e]x V(oto) POSVI[f]
4: Marenus pro Marinus?

15. Ara ex lapide .,augit-andesit“. Rep. Miciae. Extat in

museo Lycei in oppido Orăștie (Broos). Litteris malis. Descripsit
Bêla Jânô, Arch. Ért. 1912 (32), p. 398. (Cf. Arch. Anzeiger
1913. 334 Revue Arch. XXIII (1914), p. 474, n. 104.

S IL V (ano)
DOM (estico)
AVR(elia) VAL
ENTINA
V S L
3: VA in ligatura.

16. Ara ex lapide „trachyt“. C. I. L. III 7860. In museo

Devae viderunt Münsterberg et Oehler qui ex novo ectypo, Bor-
manno adiuvante, legerunt (Jhefte, 1902. Beiblatt 123, cum de-
lineatione ad ectypum):
SIL V A NO DO
MESTICO SA
CRVM A(rgenti) P(ondo) X

17. Fragmentum arae calcareae. Rep. Miciaae. Extat in mu­

seo, Devae. Edidit G. Téglâs, Klio, X, 498. n. 4.
H E R G V L [il

18. Stela calcarea. Extabat in pago Mintia (Maros-Németi).

in hortis comitis Geza Kun, ubi Münsterberg et Oehler vide-
 - 42 -

runt. Locus in quo reporta sit non definitur, sed ad Miciam per-
tinere verisimile est. Descripserunt et cum delineatione ediderunt
auctores supra nominati, Jahreshefte . .. 1902, 128, n. 4. Litteris
bonis, minio oblitis (cf. Plinius, N. H. 33, 122).
D M
APPIANV[s SJ ?
VRVS VIX(îï)
A N (ms) XXXX AN..
STIGVS
AD FINIS P(onendum) C(wcwit)

19. Lapidem calcareum, titulum sepulcralem C. I. L. Ill

12570 exhibentem, priore quadam inscriptione exaratum fuisse
delineatione ad ectypum facta demonstrant Münsterberg et Oehler
(Jahreshefte 1902, Beiblatt, 129, n. 5).

20. Cippus calcareus, cuius pars sinistra et inferior periit.

Repertus eodom loco ac n. 4. Ediderunt una cum pictura lineari
Münsterberg et Oehler, o. I. 132, n. 4. Nunc extati Devae, in
museo, ubi saepius vidi.
[D(is)] M(qmbws)
. . . CÂlRYSER(oli)
qui vi] XGï) ANNIS
. . . VI AL PRIS
ca con] IV G I

21. Cippus calcareus plane rudis, pessimis litteris insculptus.

Extat Devae, in museo. Descripsit G. Téglâs, Klio, X, 498 n. 3.
Kulio) R E V S E
NO PO
SVIT

22. Lapis calcareus, litteris sat bonis. Rep. Miciae. Servatur

Devae, in museo. Vidit et descripsiit G. Téglâs, Klio, X, 498, n. 5.
D(Ls) M(ambtts)
VETV RV (s)
2: Vetur(i)u(s) ?
 — 43 -

B) Instvumenfum.
1 Te^ulae.

a) [Leg] XIII GE
[Ael] VALENS

b) L//G XIII GE
AVR CALISTR (= C. I. L. III1629,10c)

c) (Fragmentum tegulae): IV

d) Kulius?) V AL(en'ws)

e) LEG XIII G
ANNEI ZAT (= C. I. L. III 1629, 8)
[urn] INI
î) LS
[pluresque litterae graphio scriptae
inter quas praevalent L Z
et vocabulum legitur NutrixÇ?')]
a, b, c, d, servantur Devae, in museo (G. Téglâs, Klio, X, 499,
1, 2, 3, 4).
e, f, servantur Orăștie (Broos), in museo Lycei (Bêla Jânô,
Arch. Ért. 32 (1912), p. 399); — Finâly, G., Arch. Anzeiger
1913, 335.
2. Luc«vnaa-

OPTATI

Devae, in museo (G. Téglâs, Klio, X, 499, c. 1).

 D. M. TEODORESCU

CETATEA DACĂ
DELA

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI
(JUDEȚUL HUNEDOARA).
 In darea de seamă asupra Cetății dace delà Costești, publi­
cată în acest „Anuar“ (anul 1929), am arătat care sunt cauzele
cari m’au îndemnat să încep studiul complexului de cetăți
dace, descris într’o broșură anterioară („Cercetări arheologice
in Munții Hunedoarei“; Publicațiile Comisiunii Monumentelor
Istorice secția pentru Transilvania, Cluj, 1923), cu acest post
înaintat delà Costești, părăsind astfel gândul care mi-a fost
sugerat delà început de a începe cercetările de-adreptul eu
Cetatea cea mai mare, delà poalele Muncelului, pe care am
considerat-o atunci — și sunt și acum de aceiaș părere — drept
refugiul de căpetenie, capitala unui mare stăpânitor. Hotă­
rârea aceasta am luat-o după ce am executat în 1924 câteva
sondagii preliminare la această cetate și, după ce am mai
adâncit cunoștiințele asupra acestor grupe de cetăți. Mersul
cercetărilor mi-au dat dreptate și m’au întărit și mai mult în
convingerea că numai o cercetare de ansamblu poate duce la
rezultatele riguros științifice (Anuar 1929, p. 263—298). De
aceia, după ce am mai pus la punct câteva din rezultatele ob­
ținute până acum la Costești, am hotărât ca obiectivul cam­
paniilor viitoare de săpături să fie desgroparea cetății din
imediata apropiere a celei desgropate, de pe dealul Faeragu-
lui, care este atât de apropiat de „Cetățuie“, încât niște oclii
buni pot distinge bine de pe unul ce se petrec pe cellalt.
Pentru că, însă, această metodă, și mai ales împrejurările
economice, vor cere vreme și multă așteptare, e bine, credem,
ca să consemnăm chiar de acum cele câteva rezultate obținute
în cercetările sumare delà „Cetatea Muncelului“. Deși neîn­
semnate în aparență, totuși comparându-le cu cele aflate la
Costești, ele ne fac să întrevedem câteva aspecte foarte inte­
resante din viața spirituală a Dacilor.

*
• #
48
Fig. 1. Strâmtoarea — numită de localnici „Portița" — pe unde trecea drumul spre Cetate, văzută dinspre Cetate.
Le défilé, qu’on appelle aujourd’hui „Portița *^3. petite porte “ par lequel passait la route vers la Çité. Vue de l’intérieur.
 49 —

In darea de seamă delà 1923, am descris în amănunte dru­

mul care duce azi din Valea Pârăului Grădiștea până sus la
Cetate la cota 1250, drum care în starea actuală este o simplă
cărare ce urcă pieptiș botul de deal care se sfârșește printro
pantă destul de abruptă la confluenta celor două pâraie care
formează pârăul Grădiștei. Cărarea aceasta servește numai
păstorilor și vizitatorilor cetății, cari însă nu pot întrebuința
alt mijloc de transport decât propriile picioare sau micii și
rezistenții cai de munte ai localnicilor. In antichitate, și poate
și într’o vreme mai nouă, au existat cel puțin două drumuri
carosabile, cari însă porneau de o parte și alta a culmii și
suind în serpentină se întâlneau abia pe la cota 780—800, con-
topindu-se într’un singur drum. Drumul acesta trece printr’o
strâmtoare naturală între două ridieături, strâmtoare ee a fost
întărită de apărătorii Cetății și care se cunoaște destul de
bine și azi (fig. 1) cam la cota 900, și pe lângă un rezervor,
alimentat de un izvor foarte slab, a cărui apă a trebuit să
fie drămuită cu mare scumpătate. După spusa bătrânilor, că
pe vremuri s’au găsit aici pietre bine cioplite, s’ar părea că
rezervorul a fost zidit cu toată grija cuvenită. Azi se cunoaște
bine excavația pe care o umezește izvorul, făcând să crească
o luxuriantă vegetație aquatică aici în vârful muntelui.
(Fig. 2).
* *

Cetatea Grădiște este așezată pe partea dreaptă a culmii

pietroase și înguste care ceva mai sus se ramifică pentru a
se urca spre Muncel și spre Godeanul. Astfel fiind, ea barează
pe deoparte drumul ce vine dinspre Mureș, pe apa Orăștiei în
sus, trecând pe lângă dealurile Costești, Faeragul și Blidarul
cu puternice fortificații, iar pe de alta închide accesul dinspre
Pasul Turnu roșu pe la „Vârful lui Petru“ și Culmea Godea-
nului1). Ca și la celelalte cetăți dace și aici ne întâmpină ace-
laș sistem de întărire: închiderea teraselor naturale ale dea­
lului printr’un val (aicea zid) care să cuprindă un sistem de
ridieături (în formă de terase) potrivite pentru a putea fi puse
în stare de apărare prin lucrări accesorii și care să se sfâr­
șească în partea superioară printr’o terasă în formă de platou
care să fie mărginită pe una din laturi de o prăpastie (cum

!) Vezi harta regiunei. delà sfârșitul acestei Dări de seamă.

4
 - 50 —

-e cazul Ia Grădiște) sau de o pantă destul de repede ca sa

alcătuiască prin sine însuși o apărare de neînvins (cum e ca­
zul la Costești și aiurea). Planul provizoriu și Secțiunea din

fig. 3 arată destul de clar cum pornind din A, unde zidul se

înaltă pe o mică ridicătură, provenită din lucrări anterioare,
cum se va vedea mai jos, avem o mică terasă, mai mult o
adâncitură Ab, apoi o terasă foarte frumoasă b c, care a fost
I
1
I săpăturilor delà Grădiști* M.unçelului
— 51 -

4*
Planul de Situație al Cetății Grădiștea Muncelului, împreună cu o secțiune longitudinală prin Cetate. Planul
este datorit gentileții d-lui inginer Gyărfăs Gondos din Orăștioara de sus.
Le plan de situation de la Cité de Grădiștea Muncelului, avec une section longitudinale.
 — 52

amenajată prin nivelare, apoi una mai neregulată, mai mult

un fel de pantă foarte repede ee se îndulcește în partea infe­
rioară c d, după care apoi se ridică terasa superioară d e,
mărginită de prăpastia care înconjură și terasa c d, până în
punctele g h. Deși mai puțin repede și nu atât de înaltă, o
pantă puternică apără Cetatea și pe laturea f A i, care însă
jos se pierde într’o altă terasă exterioară, pe care se găsesc
urme însemnate de construcții1). Astfel dar cetatea, sau mai
bine zis, zidul cetății nu era accesibil pe drum neted decât în
punctele A și h. El se întindea de preferință pe muchiile tera­
selor pentru a fi el însuși cât mai puțin expus din exterior
la instrumentele de asediu ale inimicilor, și mergea fără între­
rupere de jur împrejurul Cetății în tocmai ca valul Cetățuei
Costești. De altfel din sondajele pe care le-am făcut rezultă
că el a fost construit pe urmele unui val la fel cu cel delà
Costești, adică din palisadă dublă, de pari cu împletitură de
nuiele și cu umplutură la mijloc de pământ și sfărâmături de
stâncă. Se pare că cele două fețe ale acestui zid primitiv au
fost cu îngrijire tencuite cu pământ bine netezit și chiar pa­
tinate. Zidul de piatră a fost ridicat direct peste rămășițele
acestui zid de pământ, care au fost în prealabil bine nivelate
și bătute, cel puțin în locurile unde am făcut noi cercetările,
unde s’au găsit urme suficiente pentru a putea afirma acea­
sta. Aceasta a făcut ca în interior temelia zidului să fie la
un nivel ceva mai ridicat decât prima terasă, așa cum se vede
foarte bine în fig. No. 4, care este vederea interioară a laturei
A f din plan, pe când în exterior el apare ca încununarea
firească a marginei terasei și deci a culmei pantei, așa cum
se vede în fig. 5, vederea exterioară a zidului ceva mai la
dreapta de punctul A din plan*2). Construcția acestui zid este-

!) In darea de seamă din 1923 descrierea generală a sistemului de-

întărituri cum și a construcțiilor exterioare, făcută după o vizită la
repezală a ruinelor, diferă de cea de aici, făcută după cercetări mai
amănunțite. Aceasta dovedește încă odată că arheologul, oricât de
isteț s'ar socoti, nu e bine să vorbească decât numai după ce va fi
epuizat toate mijloacele de cercetare, pe care știința i le pune la dis­
poziție.
2) In exterior zidul nu este vizibil decât în foarte puține locuri;
se pierde pe supt grămezile de crăci și frunze uscate. El apare mai
ales — ca și în interior de altfel — pe la rădăcinile fagilor, care se
înfig printre rosturile pietrelor, cum se vede în această figură. Tot
 53 —

la fel cu a celui delà Costești: două fețe alcătuite din pietre

de talie (calcar terțiar) și la mijloc o umplutură de pământ,
«fărâmături de stâncă și bolovani, care n’au putut găsi altă

întrebuințare. Ceea ce face ca acest zid să aibă altă înfățișare

decât cel delà Costești, deși numai în aparență, este faptul că
aic-i sgbiaburile (numite de popor babe), în care erau fixate

așa de bine se vede și în fig. 6, unde se întrerupe pen ru a lăsa loc

unei porți.
 - 54 —

bârnele care asigurau stabilitatea zidului (vezi „Cetatea dacă

delà Costești“, p. 9, fig. 5; Anuar 1929, p. 275) nu sunt aparente
la suprafața lui în aoeeaș măsură, astfel că zidul delà Grădiște
are o aparentă mai puțin accidentată, dar și mai puțin pito­
rească1).
* *
Dacă zidul nu prezintă nimic deosebit nici ca material nici
ca construcție, în schimb porțile trebue să fi fost monumen­
tale. In două locuri, în punctele g și i se găsesc urme impo­
zante, din nefericire prea puține și în foarte rea stare. Astfel,
în punctul g, unde săpături anterioare scoseseră la iveală o
frumoasă cheie de boltă, am pus să se sape cu de-amănuntul,
însă aici zidul și poarta au fost atât de stricate încât a fost
cu neputință să dăm de locul exact al porții. Am găsit în
schimb o serie de fragmente arhitectonice, care poate că ar
tenta pe un arhitect să încerce o reconstituire. Ele sunt figu­
rate în fig. 7 și sunt, precum se vede, părți din pragul, din
ușorii și din bolta unei porfi de dimensiuni destul de respec­
tabile. Cheia de boltă delà mijloc, este de andezit-dacit, o
peatră care se găsește tocmai pe lângă Deva, celelalte sunt din
acelaș calcar ca și zidul. Cheia de boltă este foarte intere­
santă. Anume, fata exterioară este prevăzută cu un fel de stra-
șină teșită pe partea ei exterioară, ceia ce face ca monumentul
să aibă un aier deosebit de elegantă, cu atât mai vârtos cu
cât lucrul este foarte îngrijit. In genere tăietura tuturor
acestor pietre contrastează puternic cu lucrul neîngrijit al
pietrelor din zid*2).
In figura 6 avem urme din altă poartă monumentală care
este situată în punctul i din plan. Se văd fragmente din niște
coloane foarte frumoase, cu îngrijire lucrate din acelaș an-
dezit ca și cheia de boltă a porții precedente. (Mai bine se văd
aceste fragmente în fotografia publicată de Pârvan în Getica

. !) In „Cercetări arheologice in Munții Hunedoarei:' fig. 5 și G am

publicat două fotografii ale acestui zid. Fotografii mai bune a pu­
blicat V. Pârvan în Getica, pl. XXXI. Aici, în fig. 2, pe o întindere
destul de respectabilă a zidului abia se văd două babe. încolo, con­
strucția este aceiaș în intimitatea ei, ba chiar este făcută din aceiaș
piatră, adică din aceiaș carieră.
2) Fotografia luată cu ocazia săpăturilor a fost publicată de Pâr­
van, în Getica, pl. XXXV, n. 2.
 — 55 —

pl. XXXIV n. 2). Spre deosebire de cealaltă, această poartă

în loc de boltă va fi avut sprijinită pe puternicele coloane o

Vue de l’extérieur du mur c’e la Cité dace de Grădiștea Muncelului. La forêt de hêtres le couvre
Fig. 5. Vederea din exterior a zidului cetății Grădiștea Muncelului.

presque entièrement.

arhitravă tot din acelaș material lucru care ne sugerează gân­

duri pe care nu le-am putut avea la începutul acestor cerce­
tări. (V. mai jos la „Considerații istorice“).
 — 56 -

înainte de a ieși din Cetate trebue să mai amintim că frag­

mente de andezit se găsesc pretutindeni. Un foarte frumos vas
eliptic l-am citat în „Cercetări“.
Monumentul cel mai interesant din toate cele aflate la acea­
stă cetate este, fără îndoială, „cercul dublu, de piatră“ situat
în afara cetății propriu zise (fig. 3). El a fost descoperit de
multă vreme, desigur de către căutători de comori, și a fost
studiat rând pe rând de toti învățații cari s’au ocupat cu anti­
chitățile Daciei, până la Pârvan, care în „Getica“ sa dă o
descriere făcută după săpăturile noastre, și încearcă o expli­
cație. Monumentul acesta este o incintă rotundă, perfect ni­
velată, mărginită de un fel de zid care descrie o circomferență
perfectă cu un diametru de 30 m. delà fața exterioară a zidului
(fig. 8). Zidul este format din două rânduri de pietre groase
și late, așezate una lângă alta, fără a fi lipite prin vre-un
mijloc oarecare. Sunt atât de exact tăiate încât ai impresia
unui zid circular unitar. In exterior muchea acestui zid este
puțin teșită și partea de sus a pietrelor adâncită puțin pe o
lățime de c, 10 cm. încingând astfel cercul în exterior cu un
fel de chenar în adânc, destul de bine vizibil în fotografia
noastră, fig. 9. (O vedere din interior se găsește la Pârvan,
Getica, pl. XXXV, 1). înăuntrul acestui cerc și lipit de el,
se află un al doilea cerc, format din grupe de câte 7 stâlpi,
de asemenea din andezit, fiecare grupă formată dintr’un stâlp
lat de c. 0,60 m. și cam tot atât de înalt și din șase stâlpi
înalți, mai subțiri și mai adânc înfipți în pământ decât toate
celelalte elemente ale acestei construcții. Partea superioară a
acestor din urmă stâlpi a fost distrusă de oameni și de îm­
prejurări (pe la 1851 nu mai există). Am avut însă norocul ca
să găsim un fragment la o distanță destul de respectabilă de
incintă, lângă izvorul ce curge între acest monument și Cetate
(fig. 3), dus acolo de ciobani sau de vizitatori împreună cu
alte fragmente. Cu ajutorul lui am putut reconstitui acest stâlp
precum se vede în figura 10. înălțimea era de c. 1,15 m. Stâlpii
aceștia nu erau lipiți, ca cei din rândul exterior, ci erau des-
părțiți prin goluri de c. 0,050 m. Tehnica construcției pare a fi
fost următoarea: Mai întâi au fost așezate pietrele lungi, după
aceea au fost acoperite până la jumătate cu un strat de pă­
mânt galben care a fost bine bătut și nivelat pentru ca apoi
să fie așezate direct peste această pămăsteală pietrele late din
rândul al doilea cum și pietrele din rândul exterior, cari nu
 57

sunt fixate prin nimic, ci se mențin prin regularitatea tăierii

și prin propria greutate. Interiorul acestei incinte fusese cer-

5
"ăj
o
C
P

CC
O

T5
'CC
u OS
o c

£
>cC a
a
<L> o
o p

eetat înaintea noastră printr’o tranșee în direcția EV., dar

fără rezultate apreciabile. Reluând cercetările, noi am con­
statat următoarele (fig. 8): Mergând de sus în jos, avem mai
 - 58 -

întâiu un ușor strat de pământ vegetal sub care vine, de gro­

sime variabilă — suprafața în forma actuală este destul de
accidentată — un strat de pământ suprapus, rezultat, fie din
săpături anterioare, fie adus de vânt și ploi. Supt acesta, pe
o arie perfect plană, dăm de un strat de pământ cu bucăți de
gneiss, apoi peste un strat cam de aceeaș grosime de pământ
bătut și atât de bine ars încât ai impresia unei pardoseli de
cărămidă. In realitate este o vatră înroșită de un foc uriaș.
Vatra aceasta ocupă toată suprafața cercului. In fotografia
fig. 11, între cei doi asistenți, se distinge destul de bine o por­
țiune din această vatră, degajată din grămada de amestecă­
tură de tot felul. Supt vatra aceasta avem un strat de c. 0,60
m. de pământ galben bătut, supt care apoi urmează stratul de
pământ, care n’a mai fost explorat. In acest strat de pământ
galben s’au găsit patru rânduri de stâlpi așezați în linie
dreaptă (fig. 8). Stâlpii aceștia de dimensiuni foarte reduse
sunt, unii lăcuți din pământ ars, alții din piatră. In fig. 11,
în dreptul metrului, se vede un astfel de stâlp. întâmplarea a
făcut ca rândul de stâlpi de piatră de lângă stâlpul C să fie
regăsit la o distanță destul de respectabilă, acolo unde în pla­
nul de situație (fig. 3) scrie „Vila Elizabeta“1).
Pretutindeni în stratul de pământ bătut s’au găsit tot felul
de fragmente de cărămidă, țigle și cioburi de vase. De aseme­
nea s’au găsit și multe obiecte de fier mai ales cuie și cârlige.
Toate acestea însă nu au nici un rost aici, ele au fost aduse
odată cu pământul și provin din dărâmături și din „aruncă­
turi“ anterioare.
Faptele acestea ne pun în măsură a ne da seama de felul
cum au fost construite aceste monumente și anume: Ca și la.
Costești panta dulce a dealului în această regiune a fost ni­
velată cu îngrijire pentru ca pe ea să se construiască un ali­
niament (v. Cetatea dacă delà Costești, l. c. p. 17 sqq., Anuar
1929, p. 283 sqq.) din stâlpi de piatră și poate și din cărămidă,
aliniament de dimensiuni uriașe, dar care cu vremea a fost
lăsat în părăsire pentru ca în locul lui să se construiască noul
sanctuar de formă circulară, acel cu care ne ocupăm. Acesta
ocupă numai o mică parte din suprafața celuilalt și pentru
construirea lui a trebuit să se umple cu pământ galben pânăi)

i) Și care nu este altceva decât o biată colibă, cu ocazia construiț-

rei căreia s'a dat peste stâlpii în chestiune.
 7m. 67H7
59

Fig. 7. Traseul zidului fff cu urmele unei porțLmonumentale și cu fragmentearhitectonice din această poartă.
Le tracé de mur fff avec les restes d’une porte.
 60 —

deasupra stâlpilor în chestiune porțiunea ce trebuia să for­

meze cercul (v. în fig. 8 Secțiunea). Așa fiind, trebue să re­
nunțăm la gândul că această incintă ar fi un monument fu­
nerar, așa cum ar înclina a crede Pârvan în Getica, p. 634 sqq.
(cu toată bogăția de exemple comparative pe care o aduce și
care, în treacăt fie zis, nu se potrivesc cu ceeace avem aici).
Rămânem la părerea că totuși și aici ca și la Costești avem
de a face cu Sanctuare în legătură cu cultul soarelui, deși
Pârvan găsește că aceasta ar fi „mai puțin probabil și mai
mult o transpunere în vârsta a doua a fierului a teoriilor so­
lare, în care unii învățati au căutat să explice cromlech-urile
și alinierile megalithice“ (Getica, p. 635)1).
In ceeace privește aliniamentele delà Costești, am arătat în
„Cetatea dacă delà Costești“, p. 15—21, (Anuar 1929, p. 281 sqq.),
că ele sunt construite, în ceace privește orientarea pietrelor, în
legătură cu mișcările soarelui, și în ceace privește numărul
lor, în legătură cu numerile 7 și 12, „numere cu o străveche
semnificație mistică, în legătură cu mișcările lunei și ale soa­
relui“. In ceeace privește acest monument circular delà Gră­
diște, avem grupul de 7 pietre (numărul mistic, pe care l-au
adorat și pythagoricii, al căror profet Pythagoras este socotit
drept învățător al lui Zalmoxis), care se cuprinde în toată in­
cinta de 28 de ori (în 28 de zile își îndeplinește luna mișcarea
de revoluție în jurul pământului). Aceste particularități, am
spus atunci (p. 21), „nu pot fi considerate drept fenomene dato­
rite simplei întâmplări. Este un gând la baza acestor feno­
mene și acel gând de bună seamă este în strânsă legătură cu
o credință religioasă în legătură cu fenomenele cerești“. Pen­
tru monumentul delà Grădiște argumentele în favoarea ca­
racterului lui de sanctuar solar se pot înmulți: Mai întâi, din
descrierea stratelor, ce compun aria lui, se poate vedea, că
această arie este în întregime o vatră uriașă de aproape 700
mp. Pentru ca această vatră să se fi ars astfel ca să se trans­
forme într’un strat de cărămidă de c. 10 cm., pe alocuri și mai
gros, trebue să fi fost aici foc uriaș și destul de îndelungat
și știm doară că Tracii cinsteau pe zeii lor pe vârfuri de munții)

i) Pentru a nu da un caracter de polemică științifică acestei sim­

ple dări de seamă, rog pe cetitor să aibă răbdare până vom prelucra
întreg materialul arheologic descoperit la Costești, cu ocazia publi-
cărei căruia întreaga chestiune a civilizației dace va fi pusă din nou
în discuție.
 Planul de situație al cercului dublu de piatra.
Fig. 8. Cercul dublu de piatră. Linia întreruptă din plan, însemnează marginea
teritoriului săpat. Secțiunea AB se va citi In felul următor : Deasupra un ușor strat
de pământ vegetal supt care vine pământ provenit din săpături. Supt acesta, pământ
amestecat cu bulgari de gneiss în linia cu mici cercuri, apoi pământ ars : linia neagră,
supt care vine pământul galben bătut, în care se găsesc stâlpii de piatră : negri, și cei
de lut ars : hașurați.
Le cercle double en pierre granitique. La ligne interrompue du plan, marque les
limites du territoire fouillé. La Section AB doit se lire comme suit: Au dessus une
légère couche de terre végétale sous laquelle il y a, sur des épaisseurs variables, de
la terre résultée des fouilles. Sous cette couche de date récente il y a une faible
couche de terre mélangée de débris de roche (gneiss), marquée par la ligne de petits
cercles. Immédiatement audessous vient, marquée par la ligne noire, une couche de
c. 0.15 m. de terre brûlée, sous laquelle nous trouvons une autre couche d’argile
pressée dans laquelle se trouvent des petits piliers en pierres (les noirs) et en argile
cuite (les hâchurés).
 — Gl

prin focuri mari, adevărate incendii. Afară de aceasta, monu­

mentul nu este de fel izolat. Astfel, înspre Vest, în locul unde
începe să se ridice panta dealului (în dreptul punctului A din
planul din fig. 8) se găsește o serie întreagă de fragmente

arhitectonice foarte curioase: arhitrave rudimentar lucrate cu

un fel de denticule ascuțite ca niște raze, colaci mari de piatra
eu muchiile împodobite cu aceleași raze enigmatice; tot aici
s’au găsit și pietrele de construcție cu litere grecești, semna­
late de Finaly (cf. și Pârvan, Getica, p. 480). Aici nu poate fi
 - 62 —

vorba decât de o anexă, sau poate chiar de templul propriu zis

al divinității solare (razele, colacii de piatră), căruia cercul
îi va fi servit drept altar.
Altă construcție cu frumoși stâlpi de andezit și cu un zid
gros ce are direcția exact spre centrul cercului, se află în par­
tea de N. Construcția de pietre mari de talie, foarte regulat
tăiate^ încunună marginea terasei artificiale pe care se află
cercul dinspre E., dominând prăpastia care începe aci. Muchea
a fost dărâmată de intemperii, iar pietrele, pietre de construc-

Fîg. 10. Stâlpul interior al cercului dublu de piatră, reconstituit.

Un pilier du Cercle double, réconstitué.

vale. Toate aceste construcții ne arată că monumentul circular

era complet încadrat de construcții de caracter religios și că
dacă nu era el însuși templul, era însă partea cea mai impor­
tantă a Sanctuarului.

* *

In privința datării monumentului trebue să fim deocam­

dată foarte prudenți, până ce nu vom fi în posesia tuturor ele­
mentelor necesare. Totuși, am putea presupune că el datează
în forma actuală din ultima fază a Cetății, că adică, el este
contimporan cu ultimele reparații aduse Cetății și deci în
epoca lui Decebal. Faptul că ceramica romană se găsește în
stratul cel mai de jos al ariei, cred că ar aduce un puternie
 — 63 —

argument în sprijinul acestei păreri. Lucrarea desăvârșită a

pietrelor, care trebue pusă, alături de cea a celor două porti

Tranchée par le milieu du cercle double de Grădiștea Muncelului. Entre les deux assi stents l’on
Fig. 11. T ransee prin mijlocul cercului dublu. Se vede vatra de pământ ars.

distingue asses bien le foyer de terre brûlée.

descrise mai sus, ar putea fi pusă pe socoteala meșterilor ob­

ținuți de către marele rege dac delà Romani.
 — 64

Obiecte mărunte eu ocazia săpăturilor au fost găsite foarte

puține: fragmente de obiecte de fier, în special cuie de dimen­
siuni variabile, scoabe, ceva Iragmente de vârfuri de lănci și
de săgeți din cele obicinuite în epoca în care civilizația dacă
și-a trăit ultimele clipe. Acelaș lucru se poate spune și despre
fragmentele de vase de lut, pe care le putem împărți în două
categorii: vase importate din sud — greeo-romane sau mai
bine zis mediteraneene — și vase fabricate pe loc, după mo­
delul acestora. Studiul lor ar încăpea mai degrabă într’o isto­
rie generală a ceramicei decât în istoria civilizației dace.

Considerații istorice.
Din puținul ce am putut constata, reiese clar că cetatea și
anexele ei au trecut prin mai multe prefaceri până să ajungă
la forma în care a surprins-o catastrofa finală.
Dacă la Costești (o. c. p. 23 sqq., Anuar 1929, p. 289 sqq.),
am putut stabili din punct de vedere tehnic patru faze cores­
punzătoare la patru epoci istorice, aici nu putem preciza cu
toată siguranța decât trei, bine înțeles sub rezerva unor cer­
cetări complete ce sunt de făcut în viitor și care pot schimba
cu totul cele spuse aci. Mai întâi avem epoca întăriturei de
palisadă și umplutură, care ar corespunde primei din cele
patru epoci constatate la Costești.
In locul acestei circumvalații și peste dărâmăturile ei, s’a
ridicat zidul de piatră descris mai sus, odată cu care s’a con­
struit aliniamentul de sub sanctuarul circular. Acest alinia­
ment poate fi mai vecliiu decât cele delà Costești, judecând
după tehnica mai rudimentară a pietrelor, este însă expresia
unui acelui aș gând r eligios. Zidul, construit ca un simplu val,
fără turnuri, a fost desigur prevăzut cu intrări simple, fără
nici o pretenție alta decât a solidității, prevăzutei cu ușori și
praguri de piatră, pe care se rezemau porți masive de stejar
cu puternice armături de fier. Aceste porți nu puteau fi prea
largi, judecând după bucățile arhitectonice găsite la poarta
din punctul g (plan fig. 3 și desen fig. 7). Mai târziu porțile
au căpătat un element nou, decorativ, din stâlpi și bolți din
andezit, oferind astfel un aspect monumental ce contrastează
straniu cu simplitatea tehnicei zidului. Odată cu aceasta și
peste vechiul aliniament, lăsat în părăsire și acoperit cu un
strat de lut, a fost construit și sanctuarul circular și anexele
 — 65 —

de care am vorbit mai sus, toate din andezit și cu multă

dibăcie lucrate. întrebuințarea coloanelor și a arhitravei la
poarta i, a boltii la poarta g, ne îndreptățesc a crede că acuma
gustul evoluase, că pătrunsese până aici în ceace privește ar­
hitectura moda eclectică din primele timpuri ale imperiului
roman, iar sanctuarul rotund pe ruinele celui liniar nu poate
avea altă explicație decât în modificarea credințelor religioase,
în cadrul însă al aceleiași idei solare.
Tot atunci va fi fost construit și edificiul cu multe încă­
peri mărunte de pe prima terasă de lângă poarta i, al cărui
rost nu se poate încă defini.
Istoricește această succesiune de construcții s’ar traduce
astfel (v. Ctetatea dacă delà Costești, p. 23 sqq., Anuar 1929,
p. 289 sqq.):
In sec. IV înainte de Chr., când puterea macedoneană
ajunge la Dunăre, odată cu cetatea de pământ și lemn delà
Costești Dacii construiesc după aceleași principii și pe aceasta
delà Grădiștea Muncelului, însă într’un stil mai mare, ca fiind
cea mai importantă din toate, reședința unui șef mai mare
peste șefii triburilor din celelalte cetăti. Supt Buerebista, ca
și la Costești, deci în prima jumătate a sec. I a. Chr.. cetatea
de lemn este înlocuită cu una de piatră și capătă un sanctuar
(de sigur vor fi fost mai multe ca și la Costești) linear în
afară de incinta cetății. Și sanctuarele delà Costești sunt afară
din cetate, ceeace ne-ar îndemna a crede că acesta este un
sistem. Porțile monumentale și construcțiile de andezit, ne duc
cu gândul la o epocă de mare înflorire, la o epocă de oare­
care rafinament artistic și mai ales de mari putințe tehnice,
în ceeace privește aducerea delà mari depărtări a unui mate­
rial atât de greu cum este andezitul și la punerea lui în lucru
cu deosebită dibăcie la această mare înălțime. Gândul ne duce
la epoca lui Decebal, pe care trebue să ni-1 închipuim ca pe
un stăpânitor, care înțelegea să impună și dușmanilor și alia-
tilor lui, nu numai prin strălucirea calităților lui sufletești,
cât și printr’un exterior impresionant, în primul rând printr’o
capitală demnă de măreția planului, pe care voia să-l înfăp­
tuiască.
Prin urmare am avea trei epoci de strălucire în ruinele
acestei cetăți din Grădiștea Muncelului.

5
 LA CITÉ DACE
DE „GRADISTEA MUNCELULUI“

En faisant un compte rendu préliminaire sur les cités pré­

romaines des montagnes du district de Hunedoara, j’ai écrit,
il y a quelques années, sur cette cité de „Gradistea Muneelului“
ce qui suit:1)
»La plus importante fortification est celle qu’on nomme
»„Grădiște“ (emplacement de cité) qui se trouve sur une ra-
»mification du Muncel appelée „Culmea Godeanului“, à 1100 m.
»au dessus du niveau de l’Adriatique (recte 1250 m.).
»Cette majestueuse forteresse paraît avoir été habitée par
»un grand chef. En effet, on y trouve les restes d’une bâtisse
»de dimensions peu communes, avec des prétentions artis-
»tiques, avec des colonnes et des ornements qui rappellent plus
»ou moins des modèles grecs. On y trouve encore les restes
»d’une autre bâtisse avec des proportions et des allures plus
»modestes et les restes d’une énigmatique construction ronde
»au double rang de pierres formant à peine une paroi qui, en
»tout cas, ne s’élevait guère trop haut et qui ne soutenait pas
»un toit. Une sorte de sanctuaire peut-être, dont les analogies
»ne manquent pas, à mon avis, sur le territoire de notre pays.
»Les pierres dont sont construites les murailles de défense
»et des édifices ne se trouvent pas sur place, mais elles ont été
»apportées de très loin avec des difficultés infinies (un tam-
»bour de colonne mesure 1,20 m. en hanteur et 0,80 et 0,75 m.
»les deux diamètres des bases).
»Cette forteresse a été pourvue d’un grand bassin-réservoir
»et les routes d’accès ont été fortifiées avec soin et rendues
»presque inutilisables pour l’assaillant.i)

i) Cercetări arheologice în munții Hunedoarei (_ Recherches

archéologiques dans les montagnes du district de Hunedoara), Cluj,
1923, p. 53 du texte français.
 - 67 —

»Toutes ces particularités nous portent à croire que c’est

»ici que les rois daces avaient, sinon leur capitale, du moins
»leur quartier général et leur dernier réfuge, et que c’est ici
»qu’a eu lieu la dernière scène de cette grandiose tragédie
»qui a été la destruction du royaume dace.»
Les quelques sondages que nous avons pratiqués en 1924
nous ont confirmé dans notre première opinion, tout en nous
mettant à même de compléter dans une certaine mesure les
quelques maigres conaissances que nous avions pu recueiller
jusqu’alors. C’est ainsi que nous avons constaté trois époques
dans la vie de cette cité: Dans la première phase la cité était
défendue par un grand vallum en palissade et en pisé, et cor­
respondrait à l’époque de l’expansion macédonienne quand
Alexandre et ses successeurs gueroyaient avec les princes géto-
daces de la plaine valaque. Dans la deuxième phase le vallum
en palissade a été remplacé par un mur en pierre de taille,
construit exactement sur l’emplacement et sur les débris mêmes
du précédent. La mur a une épaisseur de c. 3 m.; la technique
en est très intéressante: les deux faces du mur sont en pierres
de taille (calcaire) assez bien posées en assises liorisontales,
mais sans aucun mortier ni crochet. Entre ces deux parois
on a entassé des débris de roche (gneiss) et de la terre. Des
poutres de bois sises transversalement assuraient la stabilité
et la solidité des diverses parties de cette construction. Cette
deuxième phase correspondrait à l’époque de Boerebiste, la
première moitié du premier siècle a. C. De cette époque date
aussi un allignement, analogue à ceux de Costești1).
Enfin, dans la troisième phase, la cité de pierre se pare de
constructions (portes etcj, en pierre granitique (andésite) et
sur l’emplacement de l’allignement de l’époque précédente, qui
a été couvert d’une couche d’argile, on construit un Sanctuaire
rond. Ce sanctuaire qui mesure 30 m. en diamètre est com­
posé de 28 groupes de 7 pierres, dont six plus minces et la
septième plus large. Son intérieur, très bien nivelé, n’est qu’un
énorme foyer: la couche de terre brûlée mesure par endroits
jusqu’à 15 cm. d’épaisseur. Des constructions très curieuses en­
tourent ce monument.i)

i) Cetatea dacă delà Costești (La cité dace de Costești) dans

I'Anuarul Comisiunei monumentelor istorice pentru Transilvania pe
anul 1929. p. 265—298.
5*
 — 68 —

Nous sommes arrivés à la conclusion Qu’il s’agit ici d'un

grand temple du Soleil, dont le cercle n’est que l’autel ou l’on
allumait de grands feux en l’honneur de la divinité. Cette der­
nière phase daterait du temps de Décébale, et les maîtres grecs
et romains qu’il a obtenu de Domitien en seraient peut-être
les artisans. Une étude approfondie sur ces monuments sera
faite à l’occasion de la publication de nos fouilles de Costești
qui est en préparation.

Notă. Fotografiile din această dare de seamă sunt făcute de autor.

Desemnurile sunt executate de răposatul desenator al Institutului
de Arheologie și Numismatică, Albert Manz, după măsurătorile d-lui asi­
stent Al. Ferenczi, conducătorul tehnic al săpăturilor.
 ^Dîrtibul
Supa'Pidim'l «45o
"D ifi ârtihu
4/66 / 695 «72- »

/fyr / / v
T /O 1 1
AttipaJfjYfL--
aur»<s/xJ, <
( Coedv tests y a *
«s < /

qoia
•
1
TfS
z>--Z71.^,
' ' °
'^uncelv/
•uncot Apülu
LuitcwnÀ

Vrj-.ûic^ulQr.
V.hrivla S> ei’ra 5
al ! ç.oras ° J. Hf. (Lîticele.
De Alu rïAK

iZrTlflacri^ti'-ui
Ç O97Q1 ,
•à Fbrts
,'3a./i
ïtïatrar
'Jï'-'Ple.iit

l D. Q otföhef*-'
lib r '
C-H7Axr\.J
SM
"9«
apfdPÙL
* \W

Ge/y/'^c. £S& jD.îïqjpciW

fsaa

Yt^.itle^lui
Chtmivdia. '
>—Ÿ A
Sar“joifo 6$9 .'
^.V^rat/cu/

’ Murtçdtf-rriié^
HZZorile.
■nev miC. D.Taru< •
-°-5tb >U

Mantra*^ . h<t/\s75-
Zospn, ^'TkCaCU.
6ob •;”
O Z
Nattdïif
A
x* *
-^rov
Ctin^ij
160/
araattà/
':■'' 'ÿkroc Dini

Guwwä-'
aMZ M32t '

’ o-
X' /
X

4)ii< mltfû'
■W* JLâ»r«
*ÿor. \^<ô

• 1OH5
TtlT^afpi-no^

W724
i oi/zs^r —
D. ALu-ti-ùi'ti'

C o in
r ivna. tivLa**' -°1575

Çurinôfyj
X

DToju^uIi^i .fa

J.
iîbià ' tri

z''’»
I
■mai’A’ I
Çhaba- . *wa9 7
tètjea^i.
ttuar
y •
r ' JSÎ'L-'
K

Scars.? -4:2qqOoo.
 1. MARȚIAN

PALADIUL DIN TURDA

 Pe locul unde în prezent este situat orașul Turda, pe vre­
mea Daciei libere, era un oraș cu numele Potaissa, care in
decursul evenimentelor războinice din campaniile de cucerire
ale Romanilor a fost părăsit de către locuitori și distrus îm­
preună cu castelul său din culmea dealului viilor. Dar dată
fiind situația geografică a orașului acestuia pe țermurele stâng
al Arieșului, sub panta din spre soare a dealurilor acoperite
de vii și pomet, la îndemâna bogatelor zăcăminte de sare și
de nisipuri aurifere, ruinele lui nu puteau să rămână în pă­
răsire pentru un timp mai îndelungat. Astfel constatăm, din
textul unei inscripții de pe o piatră miliară, că în anul al
treilea după desăvârșirea eucerirei Daciei, adică la anul 110
al erei creștine, pe locul orașului dispărut exista un sat, căruia
Romanii îi dădură vechiul nume de Potaissa și-1 puseră sub
jurisdicția orașului Napoca, care era Clujul de astăzi. Ridicat
din ruine, acest sat a luat un mare avânt și eliberat în scurt
timp de sub tutela Napocei fu înaintat la rangul de muni­
cipiu. Pe urmă, progresând în desvoltare și importanță, i se
conferi de către împăratul Septimiu Sever titlul de colonie cu
drept italic.
Totuși ascensiunea fără seamăn a orașului Potaissa nu s’a
produs numai în bazele de preferințe locale înșirate în cele
precedente, oricât de importante erau acestea, ci a mai con­
tribuit și un alt factor la acel progres, adică situația lui din
centrul platoului ardelean, la încrucișarea principalelor linii
de comunicație, apreciate în bazele acelorași considerațiuni de
ordin strategie, cari determinaseră pe vremuri întemeierea
vechiului oraș, respective cea a castelului din acest loc. Având
deci în vedere importanța situației strategice, Dacii au con­
struit la acest loc castelul destinat să servească interese de
stat, din capul locului în dimensiuni considerabile și pe baze
largi. In consecință Romanii, după cucerirea lui, s’au putut
ușor decide să-1 refacă și să-l adapteze cu scopul de a-i da
aceiași destinație pe care o avuse și în trecut, desconsiderând
în cazul prezent, toate prescripțiile oficiale referitoare la așe­
 72 —

zarea și dimensiunile castrelor lor stabile. Astfel castelul dacic

delà Turda, refăcut de către Romani, a servit apoi de castru
statornic până la abandonarea Daciei, pe la finele secolului al
treilea.
Atunci un întuneric des s’a așezat peste tara noastră și pe
durata celor opt secole nu mai avem nici o știre de soarta
acestui castel și nu cunoaștem nimic din toate peripețiile câte
vor fi trecut peste dânsul.
Dar în fine s’a strecurat și acest enorm răstimp în vecinicie,
când pe la finele secolului al XI-lea castrul nostru iarăși își
face apariția, sub numele de Turda, formând obiectul unei do­
nații a regelui ungar Geza pe seama unor călugări din ordi­
nul Benedictinilor. De aci înainte mai întîmpinăm unele
răzlețe mențiuni despre localitatea și castrul Turda până la
anul 1453, când în urma cuceririi Constantinopolului de către
Turci, castrul a fost distrus din temelie și din materialul lui
s’a ridicat, în centrul orașului, un nou castel, ale cărui resturi
s’au conservat până în zilele noastre. Procedura a fost moti­
vată cu scopul de a zădărnici prin această măsură o even­
tuală încercare a Turcilor de a se stabili în Ardeal. In același
timp a fost distrus și castrul de pe Tîmpa Brașovului în acelaș
scop.
Cu ocazia distrugerii castrului din Turda, s’a întâmplat însă
că poarta principală a acestuia nu a fost demolată din motive
cari ne-au rămas necunoscute.
Această poartă îndreptată spre Est și situată la marginea
de către râu a platoului din Dealul viilor, se ridica la înălți­
mea considerabilă de peste 100 metri deasupra nivelului câm­
piei; era construită în întregime din pietre cioplite și în creș­
tetul ei purta paladiul, adică statua zeiței Minerva, de mărime
supra-naturală, dominând vastul orizont. Turnată din bronz,
stând în picioare^, îmbrăcată în talar lung, având coiful pe
cap și ținând în mâna stângă o lance cu ascuțișul îndreptat
în sus, iar în dreapta un scut decorat cu reliefurile Gorgonelor,
era spoită pe întreaga suprafața ei cu anr. Astfel ni-o descrie
martorul Ștefan Zamosius în opul său despre antichitățile din
Ardeal, tipărit în Padova, la anul 1593.
In ce privește origina lui nu știm dacă acest paladiu a fost
ridicat de către Romani pe seama nouăi provincii Dacia, ori
dacă el a rămas delà Daci și reprezintă pe Pallas Athena a
Grecilor. Dar fie origina lui oricare, este înainte de toate un
 73 —

fapt incontestabil că acest măreț simbol de garanție al oero-

tirei binelui public a veghiat acolo în centrul Daciei, în creasta
celei mai grandioase construcții arhitectonice, între cer și pă­
mânt, timp de 15 secole.
In fața acestui măreț monument s’au desfășurat catastro­
falele evenimente ale migrației popoarelor și pe dinainte lui
au defilat toiul triburilor germane dornice de aur, fioroasele
orde turanice și noroadele prădalnicilor Slavi, cari cu ai lor:

„împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă,

„Au venit și’n țara noastră de-au cerut pământ și apă“

din viziunea poetului.

Dar ce! minune că dintre nenumărații atotputernici ai zilei
nimeni nu s’a încumetat să se atingă de falnicul simbol, atât
de mare era respectul și frica pe care li-o inspira zeița vechei
lumi civilizate. Pare că știau că se vor face: ....„toți o apă
și-un pământ!“
«
• •
In fine s’a întâmplat totuși, doar pentruca să se confirme
nestatornicia lucrurilor omenești, că Ungurii din Turda sătu-
rați de ocrotirea paladiului în decursul veacurilor, au hotărât
desființarea lui. Si rara hotărâre s’a executat pe la sfârșitul
secolului al XVI-lea. Statua fu legată cu lanțuri la cari s’au
adaos funii lungi, de ale căror capete s’au înjugat 24 de pe­
rechi de boi, cari apoi au tras-o jos din muchia porții. Căzând
s’a frânt în multe piese cari au fost adunate și din cari s’a
turnat pe seama bisericei reformate din acest oraș o garnitură
de clopote.
Astfel a dispărut paladiul din Turda pe când viteazul voe-
vod Mihai începuse înfăptuirea unirei neamului.
Mai rămase poarta principală, credinciosul suport al pala­
diului, fiindcă forța boilor disponibili era insuficientă pentru
a 0 răsturna. Acesta continuă să reziste distrugerei până la
anul 1657 când dispăru și ea.
 M. ROSKA

DEPOZITUL DE BRONZ
DELA

URIUL DE SUS
(JUDEȚUL SOMEȘ).
 Găsit într’o oală spartă în hotarul Kövecses dülö (Mezuină
pietroasă) al comunii, a ajuns prin cumpărare încă în anul
1911 în colecția preistorică a Soc. Muz. Ardelean împreună cu
49 de hârburi din oala amintită. (Fig-. 1, Nr. 5, 5/a și 6). Unele
din produse, ce fac parte din acest depozit, n’au putut încăpea
în oală, erau deci așezate pe lângă ea.
Din aceste produse în fig. 1 figurează: Nr. 1—4 bulgări ovali
de bronz (material brut), 7—14 ciocane, 15 vârf de lance, 16 o
sabie scurtă în forma frunzei de trestie, 17—20 secere, iar la
fig. 2 e reprezentat restul depozitului, și anume: Nr. 1—8 dăl-
tufe cu gură îmbucătoare, 9 dăltută cu aripi, 10—21 brătare.
Depozitele de bronz sunt: a) de caracter votiv; b) de ca­
racterul comoarelor; c) rămășițele unei turnătorii; d) averea
comerciantilor pribegi și e) averea turnătorilor pribegi cari,
ca și țiganul lăcătuș de azi, migrau pe la cătunurile, stațiu­
nile cunoscute și făceau schimb cu produse perfecte, luând în
locul lor scule rupte, știrbite, învechite, — pe urmă f) comori
așezate pe lângă mortii mai bogati.
Examinând acest depozit, e bătător la ochi: a) amestecul
tipurilor mai vechi (sabia) cu cele mai recente; b) majoritatea
produselor turnate fără să fie curățite; c) existenta unor pro­
duse întrebuințate și rupte; d) existenta materialului brut.
Aceste caracteristice le au depozitele turnătorilor pribegi din
epoca bronzului, cari o parte din averea lor o purtau cu sine,
ca să facă schimb cu ele, iar cealaltă parte, care consta din
obiecte mai defectuoase, rupte, etc., o ascundeau la un loc anu­
mit cu scopul ca reîntorcându-se după o călătorie mai lungă
sau mai scurtă să o topească și să o toarne iarăși.
Acest depozit provine din prima fază de desvoltare a pe­
rioadei a patra a epocii de bronz, în care fierul încă nu e cu­
noscut la noi, tipurile sunt mai grosolane, vasele de bronz din
Nordul Italiei încă nu s’au răspândit prin Ardeal și nici fibu-
lele ungare n’au intrat prin porțile vestice ale acestui teritoriu,
iar dinspre Est încă nu se simte influința scitică. Suntem
aproximativ între 1150—1000 înaintea lui Christos.
78 —

Fig. 1.
 79

Drumul cultural și comercial al văilor Someșurilor era bine

călcat și frecventat încă din epoca neolitică încoace și precum
se dovedește printr’o mulțime de fenomene, cercetări, depozite
mai mici, sau mai mari, tindeau întotdeauna spre regiunile

Fig. 2.

bogate în sare. Acesta e cazul și în valea Mureșului, a Târna-

velor, etc. Sarea, unul dintre darurile naturale ale Ardealului,
a fost factorul cultural extern, care merită să fie prețuit po­
trivit importanței sale în întreg cursul preistoriei, mai ales
în fazele sale mai recente, când Öcumenul Ardealului va fi
tot mai des locuit, munca din ce în ce mai intensivă, ca cerin­
țele vieței pline de pretențiuni să fie îndestulite.
 EM. PANAITESCU

MONUMENTE INEDITE
DIN LARGIÄNA

6
 Drumul roman care ducea de la Apulum spre nordul Da­
ciei trecea valea Arieșului la Potaissa, iar de la Napoca se des-
părția cel puțin în două ramificații spre Porolissum1). Un
drum mergea pe valea Someșului, pe la Gherla*2), la Oășei3),
continua pe valea râului până la Tihău, și de acolo la Poro­
lissum4). Al doilea drum ducea delà Napoca direct spre nor­
dul Daciei trecând prin următoarele stațiuni militare: Mace-
donica (?), Optatiana, Largiana și Certia®),

J) Un al treilea drum spre limes Dacicus a căutat să stabilească

K. Torma în lucrarea sa A Limes Dacicus felsô része, Budapest 1880;
V. și Ungarische Revue, Budapest, 1882, p. 278 și urm. Dar cf. și I.
Jung, Fasten der Provinz Dacien, Innsbruck, 1894, p. 132 și p. 133,
n. 1; E. Nowotny Vom Donau-Limes, Anz. W. Akademie, 62, 1925, p.
89; Em. Panaitescu, Le Limes Dacique, Nouvelles Fouilles et Nouveaux
Résultats, în Bulletin de la Section Historique, Académie Roumaine,
Bucarest, 1929.
2) J. Ornstein, Ausgrabungen bei Szamosûjvdr (Gherla). Jahres­
hefte d. Österreichischen Archäologischen Institutes, Wien, 1903, Bb.
c. 110—120.
3) Em. Panaitescu, Castrul roman de la Cășei (din cercetările nouă,
1929) în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilva­
nia, Cluj, 1930. Drumul acesta se poate vedea clar până astăzi pe
porțiunea care duce din șoseaua actuală, după trecerea podului de
peste Someș la Dej, direct până la porta praetoria a castrului de la
Cășei, pe o distanță de c. 4 km.
4) Acest drum avea și o ramificare spre Ilișua și Burghalle.
®) Amândouă aceste drumuri în C. I. L.„ III,, 2, tab. Il; Kiepert,
Formae orbis antiqui, XVII. Al treilea drum pe care a încercat să-l
stabilească K. Torma (la 1882) nu putea să fie pe harta din Corpus
(volum apărut la 1873), dar n’a fost acceptat nici în FOA, XVII,
apărută la 1894.
Drumul stabilit după Tabula Peutingeriana la Konrad Miller,
Itineraria Romana, 1916 (172) c. 549—550. Identificările de la Miller
din text, nu de pe hartă, sunt însă greșite. Optatiana, Gârbău sau Gilău
„bei Gernyesseg“, Ghernesig, astăzi Gornești, se află cu totul în altă
direcție, lângă Târgul-Mureș. Tot astfel Largiana nu poate fi cău­
tată „la nord de Reghinul-Săsesc“, cum spune textul, ci la Zutor cum
este fixată pe hartă.
6*
 - 84 -

Largiana1) a fost fixată pe hărți după indicațiile date de

Tabula Peutingeriană* 2) (VIII, 3) la distanță de 17 mii de pași
de la Certia (Tab. Peut. Cersie) către Napoca, iar Certia se
află la o distanță de 4 mii de pași de la Porolissum. (Fig. 1).

Fig. 1. După K. Miller, Itineraria Romana col. 560 (n. 172).

x) A. v. Domaszewski localizează pe valea Almașului mare, în

apropiere de Largiana un Viens Anartorum (C. I. L. III, 8060 și nrul
7633, v. și p. 1376 și 1379). Dar V. Pârvan (în Getica, București, 1926,
p. -275—6) situiază pe Avapvoi de la Ptolemaios în N. V. Daciei pre-
romane, departe, afară din Ardeal și nu la Largiana și la Almașul mare.
2) Geograful din Ravenna (4, 7) așează în Moesia inferior locali­
tatea cu numele asemănător Largiana. Numai la Geograful din Ra­
venna se află așezată între Napoca și Optatiana stațiunea Macedo-
nica. (Mommsen în C. I. L. III, p. 168). S’ar putea chiar ca aceasta să
nu fi fost o stațiune intermediară (K. Miller, Itin. R. c. 549).
 — 85 -

Fixată astfel pe hărți, Largiana1). corespunde cu urmele

castrului aflate la Zutor. Acest castru a avut de suferit două
avarieri serioase. La 1873 a fost luat materialul din castru spre
a fi întrebuințat la construcția unei șosele din apropiere, iar
la 1879 Valea Almașului a inundat ruinele și o mare parte
din materialul castrului care mai rămăsese după construcția
șoselei din 1873 a fost nimicit și luat de ape. La 1880 K. Torma
de-abia dacă mai putea să recunoască locul unde a fost situat
castrul*2).
Din castrul de la Largiana (Zutor) nu sunt cunoscute până
acum decât două tegulae stampilate și o inscripție funerară
despre care va veni vorba mai jos. Monumentele pe care le
publicăm și care, după cum se va vedea, nu pot fi decât tot
de la Zutor (Largiana), apar cu atât mai importante3).
I. Piatră de calcar. înălțimea 1,16 m., lățimea 80,5 cm.,
grosimea pietrei 54 cm., câmpul inscripției 85X49 cm.
încadrarea inscripției e formată de un șir ornamental de
astragale în interior și o ramă dreptunghiulară regulată. Toată
încadrarea de o mărime egală pe toate laturile e de 5,50 cm.
Literile colorate cu minium. Secolul III. (Fig. 2 și Planșa I).
Proprietatea: Institutul de Studii Clasice din Cluj. Jur­
nalul de achiziții No. 2—1931.
D(is) M(anibus)
Aelia Prisosta ri
x(it) ann(os) XXXIII Au
r(el)ia Bassina
5. filia vix(it) ann(os) VII
Aurel(ius) Denzi vix(it)
ann(os) LXXX Aurel(ius)
Bassus sign(ifer) N(umeri)
M(ilitum1) O(srhoenorumt) coniugl et
10. fills b(ene) m(erentibus) p(osuit)

1) V. hărțile citate și Mommsen, C. I. L. III, Suppl. 1—2. p. 1378;

P. W. Heal-Encyclopädie, XII, 1, c. 834.
2) K. Torma,. A Limes Dacicus felsô része, Budapest, 1880, nr. 23,
p. 28.
3) Aduc cele mai vii multămiri d-nei M. Osvadă, născută Seu-
îescu, pentru că a dăruit aceste monumente, aflate în parcul proprie­
tății sale delà Jimbor, pentru colecția arheologică a Institutului de
Studii Clasice din Cluj.
 — 86 —

Cea mai importantă informație pe care o avem din acea­

stă inscripție funerară este trupa militară căreia aparține
(1. 7—8) Aurelius Bossus signifer: N • M • O.
Aceasta este și confirmarea sigură că monumentul pro-

-6

lUutl V'H 11111«111Mli « M1 «K 1TKM Hi MU IlUîJ

J/i

''A

r f

f D M. yni
WAELIAPRISOSTAVIre H
H WANN XXX III VA
y^-AABASSINA 0 fi
7

m FlLIAVIXANNVIIg
fa AVRELDENZIVIXă
IQ ÄNNLXXX AVRELS
H BASSVSSIGN NO
H MO CONIVGIEÏ«
Ib fi lis b p --U 7 m z

fi

B A .. r J :

*
//>>’ -"/'•J.///.# ; \
£
A'^/^A/AA A^/rfZ/AA/Af//■//■/ //f ' t/f/////'f ! f ffS/,/Hfyff// ///////''

/■

'/■
Fig. 2. Inscripția de la Largiana.
 PLANȘA I.

Inscripția funerară de la Largiana.

 — 87 —

vine de la Zutor1). Cele dintâi două cărămizi pe oare K. Torma

le-a aflat la Zutor încă din 1863 și clare au fost cuprinse în
Corpus III1 ) poartă pecetea: a) N M O; b) N • M • O
23
(Fig. 3).
Dar Mommsen, după ce a stabilit unde era situată Lar­
giana, nu putea de cât să adauge:
„Scripti înde adhuc nihil prodiit praeter lateres cum lit­
teris N • M • O. quae quem numerum significent, ignoratur“s).
în urmă A. v. Domaszewski4) a dat o lectură care a fost

Fig. 3. Tegulă de Ia Largiana.

acceptată5), dar despre care nu se poate spune că a avut o

confirmare sigură: N(umerus) M(ilitwn) O(srhoenorum°l).
Domaszewski se întemeia pe faptul că Osroenii au format
corpuri de trupă răspândite în imperiu, mai ales la limes-ul

1) La Jimbor locuitorii, în frunte cu preotul, ne-au afirmat c&

pietrele au fost aduse în parcul proprietății delà Jimbor.
2) C. I. L. III, p. 259, n. 1633, 6, a și b.
3) C. I. L. III, p. 168.
4) C. I. L. III,, Suppl. 8074, 27.
5) Jung, Fasten, p. 124 și p. 136; G. Cantacuzino, Câteva corpuri
barbare din armata romană delà Augustus la Gallienus, București,
1928, p. 70—72.
 — 88 —

Germaniei superior1). Un numerus de Osroeni e amintit și la

Intercisa in Pannonia1 2).
Dacă lectura lui v. Domaszewski rămâne posibilă, atunci
inscripția noastră poate fi datată cu mai multă siguranță,
adică după ce tara Osroenilor a trecut în stăpânirea romană
sub Septimius Severus și Caracalla (198—217)3).
Potrivit acestei interpretări putem socoti pe Aurelius Bas-
sus signifer aparținător unui Numerus militum Osrhoenorum4),
care se afla cu sediul în castrul delà Largiana la începutul
secolului al III-lea5).
în afară de această trupă, se mai afla cu sediul la Lar­
giana și o ala miliaria6) cel mai curând de la sfârșitul seco­
lului al Il-lea, cum o datează Cichorius7).

1 Rheinisches Museum für Philologie, LVIII (1903), p. 544—545.

Interpretarea inscripției C. I. I. XI, 3104 (Dessau, I. L. S„ 2765): prae-
posit(o) [sa(pltar]is Orrhoenis.
2) C. I. L. Ill, Suppl. 3 10307 (Dessau, I. L. S., 2540): ex numéro
Hosro[en]orum, cf. și C. I. L. VIII, 9829; Mommsen, Gesammelte Schrif­
ten, VI, p. 110.
3) C. I. L. XII, 1856; K. Schiller, Geschichte d. rörn. Kaiserzeit, I. 2,
1883, p. 746—7; J. Marquardt, Römische Staatsverwaltung, I, ed. 2,
(1881), p. 435—436.
4) Pentru numeri, vezi Mommsen,, Die Conscriptionsordnung d. rö­
mischen Kaiserzeit, Gesammelte Sehr. VI, p. 103—115; despre origi­
nea și formarea de numeri, v. și Ernst Fabricius, Der Obergermanische
Lines, Bd. IV, Strecke 7—9. p. 52 sqq. și p. 52 nota 1; cf. G. L. Cheesman,
The auxilia of the Imperial Army. Oxford 1914, p. 85—90; signifer nu­
meri la A. v. Domaszewski, Die Rangordnung d. römischen Heeres,
Bonn, 1908. p. 59—61; v. și articolul lui R. Cagnat in Daremberg-Saglio,
s. v. Pentru numeri in Dacia, v. Jung, Fasten, p. 122—126; G. Canta-
cuzino, o. c., p. 62 și urm,; un n(umerus) M(aurorum) e(quitum) la
Răcari. (Gr. Florescu, Castrul Roman de la Răcari—Dolj, Craiova,
1931, p. 19—20).
5) D. C. Daicovici îmi atrage atenția că lectura n(umerus) m(ili-
tum) ar fi greu de admis, nefiind atestată aiurea; atunci ar fi posibil
să ne gândim la acel n(umerus) M(aurorum). iar O ar putea să în­
semne mai curând localitatea de reședință a trupei O(ptatianorum?)
și nu o numire etnică (vezi G. Cantacuzino, o. c., p. 65 sqq. și C. Dai­
covici, Micia, Cluj, 1931, p. 25).
Lectura n(umerus) m(ilitum) o(rdinatorum) delà Ackner—Muller,
Die röm. Inschr. in Dacien, Wien, 1865, nr. 933, firește că nu poate fi
acceptată.
6) C. I. L. III, Suppl. 1—2, 7644, v. și C. I. L. III. 1193; Jung, Fasten,
p. 110 și 136; K. Torma, în Archäologisch-Epigraphische Mitteilungen,
III, (1879), p. 92, nr. 12.
7) Articolul ala în Pauly—Wissowa, c. 1251. Cichorius deosebește
 — 89

Inscripția este a unui duplic(arius) al(a)e (miliariae)1).

Piatra funerară are în câmpul de sus un relief reprezentând
un soldat care duce doi cai.

în nordul și nord-vestul Daciei, adică în Provincia Dacia

Porolissensis, din a doua jumătate a secolului al II-lea au fost
așezate numeroase trupe auxiliare* 2*). Această întărire a gar­
nizoanelor a fost pusă de către A. v. Premerstein în legătură
cu evenimentele petrecute în anii 157 și 158 în timpul luptelor
împotriva „Dacilor liberi“ sub legatul lui Statius Priscus8).
Dacă așezarea noilor trupe auxiliare a fost urmată și de
construirea în piatră a unor castre existente de pământ, sau
dacă unele castre au fost nou construite și delà început din
piatră, aceasta nu se poate dovedi decât prin săpăturile ar­
heologice care s’ar întreprinde la castrele din această regiune4*
).

Alte observații în legătură cu inscripția lui Aurelius Bas-

sus signifer. Un lapsus al lapicidului.
Sofia lui Aurelius Bassus, Aelia Prisosta, a trăit XXXIII
de ani, Aurelia Bassina, filia, a trăit VII ani, iar Aurel(ius)

trei ala. miliaria: una în Mauretania Caesariensis. alta în Dacia și

a treia în Syria. Jung, Fasten, p. 110 sub ala miliaria din Dacia
înțelege și pe cea din Mauretania.
4) Pentru duplicariits alae, v. Domaszevski, Rangordnung, p. 71
și urm.; Jung, Fasten, p. 110.
2) în Pauly—Wissowa, R. E. articolul ala și articolul cohors și
Jung, Fasten, p. 106 și urm., p. 113 și urm. și p. 123 și urm. Dacă și
cohors I Batav.orum a rămas la Certia (Pornita), la sfârșitul secolului
al II-lea, sau încă delà 124 a fost trimisă în Britannia, v. Cumont,
Neue Funde aus Dacien und Moesien în AEM, XVII (1894), p. 17 și
Cicliorius în P. W., s. v. Cchors, p. 251.
8) în Wiener Eranos, Wien, 1909,. p. 259, și p. 263—4, cum și p.
263, nota 1.
4) C Daicovici, Micia, cercetări asupra castrului. Cluj, 1931, p.
24: emite ipoteza că și castrul de la Micia ar fi fost construit sub
Antoninus Pius. „în jurul anu'lui 157“. Observațiile lui Premerstein
(l. c.), se referă mai ales la trupele auxiliare din Dacia Porolissensis.
V. la Em. Panaitescu, Le Limes Dacique, în Bulletin de la Section
Historique, Académie Roumaine, București (1929), castrul reconstruit
în piatră din timpul Severilor, p. 15.
 — 90 —

sau Aurel(ia) Denzi, care nu poate fi de cât tot un copil, (in­

scripția este pulsă coniugi et fills, deci cel puțin doi copii),
a trăit LXXX de ani.
Aurelius Bassus eSte un militar activ, signifer, sofia lui
a trăit 33 de ani, deci nu puteau avea un copil de 80 de ani.
Un lapsus.
Observări asupra numelor.
Bassus (1. 8) .este un cognomen foarte răspândit (Dessau,
I. L. S., Indices s. v.) și din cele mai vechi timpuri. (Thesaurus
L. L. îl dă ca fort. orig. oscae). Un Iulius Bassus, legatus Aug.
pr. pr. în Dacia (C. I. L. III, 1078; Dessau I. L. S., 2301; Jung,
Fasten, p. 7).
Dar aici avem un cetățean roman de dată recentă, un
Aurelius, și atunci trebue să ne gândim mai curând la un
nume tracic, astfel precum Bassus a fost recunoscut ea nume
tracic în inscripțiile din Moesia (Varna, Serdica, Nicopolis ad
Istrum)1).
Benei (1. 6), după cât am putut vedea, apare întâia oară
într’o inscripție latină și trebue să ne gândim cu multă pro­
babilitate tot la un nume tracic. Posibil un corespunzător latin
pentru Aévtkç, atestat până acum numai în forma helenică*23).
Afvfk; apare ca nume de persoană derivat din nume de po­
poare în formațiunile: KocpSévO-yjç, Bôaao5évfh;ç ®).
Bassina (1. 3), apare rar în inscripții. In Noricum, Aurie-
liaé} Bassine conliugi) Karțissimae)45). De altfel și masculinul
Bassinus nu apare de cât foarte rar®).
Prisosta (1. 2), după cât am putut constata, apare întâia
oară. Poate fi tot un nume de origină tracă.

# *
1) G. G. Mateescu, 1 Traci nelle Epigrafi di Roma în Ephemeris
Dacoromâna, I (1923), p. 109. Pentru întâia oară a fost recunoscut de
către J. H. Mordtmann (Mateescu, l. c. nota 2, unde sunt și celelalte
referințe).
. 2) G. G. Mateescu, Granița de apus a Tracilor în Anuarul Institu­
tului de Istorie Națională, III, Gluj, 1926, p. 386.
3) E. Kaiinka, Antike Denkmäler in Bulgarien, Wien, 1906, 34,
III, 52; II, 17; cf. și articolul lui Reche, Thraker în Max Ebert, Real­
lexikon der Vorgeschichte, s. v. p. 292.
4) C. I. L. III, 2, 5256.
5) Dessau, I. L. S., 4344, 7149. Un Nontlus) Bassinus saclerdos) la
Brigetio în Pannonia (C. I. L., III, 4302).
 PLANȘA II.

Relief funerar de la Largiana (A).

 — 91

II. Două monumente A. și B. de la Largiana (Zutor),

aflate la Jimbor. Proprietatea: Institutul de Studii Clasice din
Cluj. Jurnalul de achiziții: A—3 (1931), B—4 (1931). (Planșa II
și fig. 4). .
Amândouă aceste monumente aparțin la doi pereți laterali
ai unei aedicula funerare. Amândouă sunt lucrate din acelaș
material, au exact aceleași măsuri și arhitectonic sunt con­
struite la fel. Și figurația este aceiaș. Figurile se deosebesc
numai prin orientarea diferită a personagiilor, care corespun­
de așezării diferite a monumentelor pe cei doi pereți.
A. și B. Piatră de calcar, locală. înălțimea 121,5 cm. pe
o lățime totală de 55,5 cm. Coloana ocupă un spațiu de 7,5 cm.,
iar partea din lespede nelucrată delà marginea dreaptă 13 cm.
Pentru figuri rămâne în lățime spațiul de 35 cm.
Pe lespedea A (planșa II), se pot distinge clar toate ele­
mentele arhitectonice și sculpturale; lespedea B (fig. 4) a fost
roasă și nu se mai poate observa decât conturul general al fi­
gurilor. ;
Ambele lespezi au deasupra, la partea stângă (A) și la
partea dreaptă (B), câte o gaură săpată în latura prinsă în
zid. în găuri se vede încă plumbul, dovada legăturii monu­
mentului cu o parte superioară,’ o arhitravă, a ediculei, care
continua construcția.
Forma dreptunghiulară. La stânga o coloană fără cane-
lvri, ordin corintici. în genere sleitele; funerare din Dacia sunt
încadrate de coloane1). La dreaptă, piatra a rămas nelucrată
13 cm., pentru că era partea zidită în peretele ediculei.
Lespedea este despărțită în două câmpuri printr’un brâu
orizontal simplu.
Câmpul superior de 57,5 cm.X32 cm., iar câmpul inferior de
62 cm.X35 cm. Figura călărețului din câmpul superior e înaltă
de 55 cm., iar figura femeiei din câmpul inferior de 56 cm.
A. în câmpul superior un călăreț tânăr. Ține cu mâna
dreaptă frâul și se sprijină bine în șea. Curelele delà șea au
fost colorate roșu cu minium. Calul pășește spre stânga.
Călărețul are capul descoperit și privește în față. Atitu­
dinea calmă. îmbrăcămintea: tunica manicata și deasupra o
manta fără mâneci, care nu ajunge până la genunchi. Man-
!) Gr. Florescu. I monumenti funerari romani della ,,Dacia Supe­
rior" în Ephemeris Dacoromâna, IV (1930), p. 129 și p. 131.
 — 92 —

■
i
À

Fig. 4. Relief funerar de la Largiana (B).

 — 93 —

taua formează la gât un. guler în formă de unghiu și este

prinsă la umărul drept cu o fibulă1).
în câmpul inferior. 0 femeie mai înaltă de cât calul îm­
preună cu călărețul din câmpul superior (56 cm. față de 55
cm.). După cum vom vedea, o necesitate a figurației simbolice
și de aceia nu a fost cuprins un spațiu egal pentru cele două
câmpuri. Profil, privește spre stânga.
Părul pieptănat și legat cu o taenia. îmbrăcămintea: o
tunică cu mâneci care ajunge până la glezne, tălaris tunica.,
încinsă la talie cu o zona care ține în ordine cele cinei pliuri.
Atribute: în mâna dreaptă ține un măr, iar în mâna
stângă aplecată în jos ține o pasăre, foarte probabil un po-
rumbiel, după forma capului și a corpului.

B. Deși piatra a fost foarte roasă, totuși se poate distinge:

în câmpul superior, calul care merge spre dreapta și călărețul
care privește în față. (Fig. 4).
în câmpul inferior se vede clar femeia care ține brațul
drept în sus delà cot și are în mână un măr, iar brațul stâng
coboară de-alungul corpului și se poate presupune că în mână
ține o pasăre.
Arhitectonic monumentul delà Largiana poate fi apropiat
de forma de edicula funerară de la Micia, publicată întâia
oară de către Franz Cumont în anul 1894* 2).
Până acum au fost socotite ca aparținătoare la categoria
de edicule funerare șapte monumente din Dacia (la Gr. Flo­
rescu, o. c., nrii 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9, p. 80—84; dintre acestea
cele de sub nrii 6 și 7 sunt editate pentru prima oară de către
Florescu).
Edicula este o transformare monumentală din stela fune­
rară în formă de firidă. Prin mărimea dimensiunii adâncimii
ajunge să aibă doi pereți laterali și este posibil să aibă și
x) Vezi pentru costum Gr. Florescu, o. c. p. 133 și A. Schober, Die
römischen Grabsteine von Noricum u. Pannonien, Wien, 1923, p. 175
sqq.; v. și P. v. Bienkowski, Zur Tracht d. röm. Heeres in der spät­
römischen Kaiserzeit în Jahreshefte d. Oesterr. Arch. Institutes,
XIX—XX (1909), Bbl. col. 261—280.
2) Archäologisch-Epigraphische Mitteilungen, Wien, XVII (1894),.
P- 24—26, fig. 3 și 4; la Gr. Florescu, p. 80—81, fig. 3, no. 3. Cf. pereții
laterali ai unei edicule din Pannonia, de la Zsâmbek în Az Orszăgos
Magyar llégészeti Tdrsulat Ëvkonyve, Budapest, 1927, p. 61 și 63. Fi­
gurația: o fată și Attis.
 — 94 —

un al patrulea perete, unde ar putea să fie o eventuală ușă1).

Este monumentul care reprezintă, mai desăvârșit de cât alte
forme arhitectonice funerare, imagina unei domus aeterno.
Originea acestor monumente în Dada poate fi pusă în
legătură cu formele arhitectonice ale monumentelor funerare
răspândite din Italia în provincii de către legiunile romane*2).
Pentru Dacia însă nu avem încă materialul suficient studiat
din punctul de vedere al liniilor arhitectonice, ca să poată fi
rezolvate problemele în legătură cu provieniența tipică a unui
monument, cum și calea pe care o formă arhitectonică a ajuns
în cea din urmă provincie a imperiului. De altfel nici pentru
alte provindi nu sunt încă rezultate definitive3).
Forma arhitectonică a edieulei apare și în alte provincii
dunărene ale imperiului, în afară de Dacia4).
Din punctul de vedere al reprezentărilor figurate însă nu­
mai edicula de la Micia și „tânăra pereche“ publicată de R.
Miinsterberg și J. Oehler (Jahreshefte d. Oesterr. Archäolo­
gischen Institutes, V (1902), Bbl., col. 95, fig. 20 = Florescu,
o. c„ no. 5, fig. 5, p. 80) pot fi socotite până acum ca aparțină­
toare tipului de edicule cu reprezentări de portrete5).
Toate celelalte sau reprezintă scene în legătură cu vieața
mortului, sau sunt ornamentări simbolice, sau sunt simple re­
prezentări decorative.

Cum pot fi interpretate și în ce categorii de reprezentări

pot fi încadrate reliefurile delà Largiana? O analiză mai apro-

4) F. Drexel, Die belgisch-germanischen Pfeilergrabmäler, în Rö­

mische Mitteilungen, XXXV (1920), p. 40 și p. 54; F. Koepp, în Germa­
nia Romana, III (1926),, Text, p. 18; v. și H. Dragendorff, Westdeutsch­
land zur Römerzeit, Leipzig, 1912, p. 88—89.
2) Gr. Floriescu,, o. c., p. 137 sq.; Fr. Koepp, în Germania Romana,
c. p. 17; C. Daicovici, Monumente inedite din Dacia, Cluj, 1931, p. 5—6,
vede pentru monumentele funerare în formă de pilastru, cu acoperi-
șull-piramidă, o influență directă din Asia.
3) Fr. Koepp, Göttingische Gelehrte Anzeigen, 187 (1925), p. 145;
A. Schober,, Zur Entstehung u. Redeutung d. 'provinzial-römischen
Kunst în Jahreshefte d. ö. Arch. Institutes, XXVI (1930), p. 9—10.
4) I. Hampel, Archaeologiai Ertesitö, XXVI (1906), p. 247 sqq,, In-
tercisa; A. Hekler. Jahreshefte d. österr. Arch. Institutes, XV (1912),
p. 189 sqq.; F. Drexel, Röm. Mitt., c., p. 54.
5) Gr. Florescu, o. c. clasifică între reprezentări de portrete și fig.
4 («, b) (publicată întâia dată de către A. Buday, Dolgozatok, VII
(1916), p. 66, fig. 13 (a, b), v. și p. 117). Desigur o scăpare din vedere.
 — 95 -

piiată și comparativă a celor două figuri, călărețul din câmpul

superior și femeia, cu atributele sale, din câmpul inferior ar
putea să contribuie la o înțelegere și o caracterizare mai lă­
murită a monumentului.
Să plecăm de la una din ideile generale despre moarte
exprimată pe monumente, care poate fi în mai apropriată le­
gătură cu reliefurile de la Largiana.
Din cea mai veche tradiție artistică, oriental-asiatică și
helenico-romană, în diferite categorii de reprezentări ale mortii,
calul și, mai rar, călărețul, figurează ca reprezentare a mortii,
sau ca simbol al divinităților subpământene1). S’a putut trans­
mite această atât de veche tradiție până la monumentele fu­
nerare din Dacia din epoca imperială romană? Un relief apar­
ținător unei edicule, aflat în muzeul Bruckenthal de la Sibiu
și tipărit de curând*
2), dar neinterpretat, pare să aducă cea mai
frumoasă confirmare a faptului că și în provincia Dacia a
fost răspândită reprezentarea calului ca o expresie simbolică
în legătură cu moartea. Relieful este împărțit în trei planuri
separate pentru trei figuri: păunul, calul și Attis cu beretul
frigian. (Fig. 5).
Păunul pe monumentele funerare din Dacia apare destul
de des3), Attis este iarăși foarte comun în Dacia4), dar calul
apare pentru prima oară în o asemenea legătură. Evident că
nu se poate referi decât la moarte. Rar se pot întâlni pe ace­
la ș monument provincial din epoca imperială romană trei
simboluri în legătură cu moartea atât de caracteristice și atât
de străvechi.

1) L. Malten, Das Pferd im. Totenglauben în Jahrbuch d. d. ar­

chäologischen Instituts, XXIX (1914), p. 179 sqq.’, p. 210; A. Furtwäng­
ler, Die Sammlung Soubarof, Berlin 1883—1887, Introducere — Sculp­
turi. p. 25, 30, 34, 36; v. și studiile lui Buday Ârpâd, Das Problem des
sog. thrakischen Reiters, în Dolgozatok—Travaux, Szeged, II (1926), _
III (1927), IV (1928), V (1929) și mai ales VI (1930), p. 27 sqq.; una
dintre cele mai interesante serii de călăreți pe monumentele funerare la
Kiseritzky—Watzinger, Griechische Grabreliefs aus Südrussland, Ber­
lin, 1909, Tafel XXXIX—L.
2) Gr. Florescu, o. c., fig. 6, p. 82.
3) Em. Panaitescu, Castrul roman de la Cășei, Cluj, 1930, p. 19.
C. Daicovici, Monumente inedite din Dacia (Anuarul Institutului de
Studii Clasice), Cluj, 1931, p. 14—15, unde sunt menționate și celelalte
referințe.
4) Gr. Florescu, o. c., fig. 6, p. 82; fig. 45-b, p. 107; fig. 46, p. 108;
fig. 53-a, p. 112; fig. 55-b, p. 114; fig. 56-a, p. 126.
 — 96 —

Prin urmare ideia de a ne referi Ia o ornamentare ge­

neral simbolică în Dacia a călărețului funerar n’ar putea fi
cu totul de înlăturat.
însă fiindcă reliefurile de la Largiana au pentru reprezen­
tarea morfii, după cum vom vedea, figura din câmpul infe­
rior, trebue să examinăm dacă o altă ipoteză nu se prezintă
cu mai mari probabilități.

Fig. 5. Relief funerar.

Ar putea tânărul călăreț să reprezinte chiar portretul ce­

lui mort? Relieful aparține unui perete lateral și portretul,
de obiceiu, este sculptat în partea centrală a unui monument.
Dar ceia ce înlătură posibilitatea de a ne gândi la portret
este faptul că în nici un caz portretul nu putea figura de
două ori, pe cei doi pereți laterali, cum apare figura călăre­
țului pe monumentul de la Largiana.
Rămâne o ultimă presupunere, care poate să fie și cea
mai apropiată de adevăr: călărețul reprezentat pe cele două
 - 97 -

reliefuri servește să dea o indicație privitoare la situația sau

ocupația în vieață a celui mort1). (Fig. 6).
în Dacia tipul călărețului pe monumentele funerare nu
este prea frecvent. De altfel și în celelalte provincii dunărene
este destul de rar* 23). Până acum sunt publicate trei reliefuri
— cal și călăreț — (la Florescu, o. c., fig. 8, p. 83, fig. 15, p.
88 și fig. 34, p. 100) și este cunoscut monumentul, aflat tot la
Largiana, care în câmpul de sus reprezintă un „miles, qui si­
nistra duos equos ducit“s).
Nici unul dintre cavalerii din Dacia nu este reprezentat în
luptă sau în goană după dușman, cum avem numeroase exem­
ple din provinciile renane4). Călărețul de la Largiana nu este
reprezentat ca un militar activ, nu luptă și nici măcar nu are
vreo armă. însăși îmbrăcămintea nu pare că este o uniformă
militară. Probabil tocmai pentru că nu este reprezentat într’o
acțiune militară5).
Reprezentarea călărețului delà Largiana nu poate fi pusă
în legătură de cât cu o indicație pe care vrea s’o dea relieful
despre cel mort:6) a fost un militar, un eques, care, după îm­
brăcăminte, aparținea mai curând unei trupe auxiliare, de cât
unei legiuni, un eques aloe din nordul Daciei. Mărimea monu-

!) A. Schober, o. c., p. 169.

2) F. Koepp, Die Grabdenkmäler, în Germania Romana, ein Bil­
der-Atlas, III, Bamberg, 1926, Text, p. 12. Caracteristica reliefului că­
lărețului în provinciile dunărene și renane la H. Hofmann, Römische
Militärgrabsteine, p. 3.
3) C. I. L., 7644. La Cluj însă relieful este prea șters spre a putea
fi fotografiat.
4) F. Koepp, Grabdenkmäler, în opera citată, Tafeln, VI—VIII;
întreaga literatură privitoare la monumentele renane este discutată
de către Koepp Text, p. 5—26; v. și F. Koepp, Römische Bildkunst am
Rhein und an der Donau, în Bericht der Römisch-Germanischen Kom­
mission, 1921, p. 14 sqq.; o privire generală a chestiunii la H. Dragen­
dorff, Westdeutschland zur Römerzeit, Leipzig, 1912, p. 83 sqq. și la
Jean Colin, Les antiquités Romaines de la Rhénanie, Paris, 1927, p.
222—225; pentru o privire mai completă din punct de vedere artistic
tv. cartea lui Silvio Ferri, Arte romana sul Reno, Milano, 1931.
5) Un studiu mai nou asupra îmbrăcămintei, pe baza monumen­
telor nu există. Afară de manualele obișnuite poate fi consultată tot
vechea lucrare a lui Ludwig Lindenschmit, Tracht und Bewaffung d.
römischen Heeres, 1882. Studiul este făcut însă numai pe baza monu­
mentelor de la Rin. V. și Koepp, Grabdenkmäler, în o. c., Text, p. 16.
°) Indicații despre situația celui mort la A. Schober, o. c., p. 169.
7
 — 98

meritului, reliefurile și poate chiar îmbrăcămintea călărețului

arată însă că nu poate fi vorba de un simplu miles gregarius,
ci trebue să ne gândim mai curând la un ofițer, la un centuria,
un evocotus sau un beneficiarius.

Fig. 6. Detaliu din relieful delà Largiana.

Chipul tânărului nu reprezintă însă trăsăturile individua­

le, personale ale celui mort, ci numai figura schematică a unui
portret de tânăr călăreț1). (Fig. 6).i)

i) Exempli gratia un portret al unui eques alae, înarmat și cu

scut la H. Hofmann, Römische Militärgrabsteine der Donauländer,
Wien 1905, p. 53, fig. 35 (= A. Schober, o. c., p. 53, fig. 50).
 99 —

Figura din câmpul inferior nu poate să fie de cât o re­

prezentare în directă legătură cu simbolismul morții,
Ideia fundamentală a mortii, a separării sufletului de corp,
a înălțării sufletului în alte sfere, sau conducerea sufletului
de către o divinitate în alte regiuni își află expresia artistică
în simboluri. Cea mai mare parte din aceste simboluri își au
originea în orientul asiatic și au fost răspândite în perioada
helenistică și romană mai ales prin două centre: Alexandria
și Siria. E foarte probabil ea simbolismul în legătură cu moar­
tea să aibă, după cum susține I. Strzygowski, o bază mult mai
întinsă și mult mai îndepărtată, aceia a artei populare1).
Simbolurile sépulcrale sunt foarte numeroase și nu tot­
deauna ușor de lămurit și de interpretat, mai ales când în­
cetează de a fi simboluri și nu mai sunt decât elemente de­
corative ale monumentului.
O atenție deosebită trebue dată, nu numai simbolului în
sine, ci și locului unde este așezat, în ce parte, în ce registru
al reliefului și dacă ocupă un loc central, lateral, sau dacă este
așezat într’un colt al unui registru secundar pe monument*2).
Trebue de altfel făcută o distincție între atributele celui
mort, care pot fi direct casnice sau profesionale, ca la Rin3),
dar pot fi și ele simbolice. Este semnificativ șii simbolic, când
pe mormântul unui luptător întâlnim lupta a doi cocoși, pa­
sărea sfântă a zeului Marte4).
Figurile de pe pereții laterali ai monumentelor aediculae
sunt în genere reprezentări simbolice în directă legătură cu
moartea sau cu sufletul celui mort: Attis, genius mortis, fi­
guri dionisiace, calul, păunul, geniul înaripat5).

]'i I. Strzygowski, Asiens bildende Kirnst, Augsburg, 1930, p. 282;

pentru arta provincială, v. la Schober,, o. c., capitolul Relațiile cu
orientul, p. 212 sqq.
2) Cagnat—Chapot. Manuel d'archéologie romaine, I, Paris, 1917,
p. 611 sqq.; pentru provinciile renane,, v. Jean Colin,, o. c.,{ p. 216 sq.;
v. și Schober, o. c., p. 212 sqq.
3) F. Drexel, Die Bilder der Igeler Säule în Römische Mitteilun­
gen, XXXV (1920), p. 119; atribute profesionale se află și la Du­
năre. în portretul bărbatului care ține în mâna dreaptă un ciocan,
iar în mâna stângă un clește, la Schober, fig. 105, p. 95 (= Koepp,
Germania-Romana, III (1926) Tafeln XXXI. 1, inscripția în C. I. L.
III. 5429).
4) H. Hofmann, o. c., p. 40.
5) A. Hekler. Jahreshefte d. Oesterr. Arch. Institutes, XV (1912), p.
174 sqq.; Schober, o. c., p. 215; Florescu, o. c., p. 80—84, fig. 4-a fig. 6.
7*
 - 100 -

Pe amândoi pereții laterali ai ediculei delà Largiana sunt

reprezentate: figura tânărului călăreț în registrul superior,,
care servește să ne dea o indicație, după cum am văzut, asu­
pra situației în vieață a celui mort, iar în câmpul inferior
figura unei femei caracterizată prin cele două atribute: mă­
rul din mâna dreaptă și porumbielul din mâna stângă. Po-
rumbielul, deși tir ut în mâna stângă, de-alungul corpului în
jos, a fost reprezentat viu, cum se vede după înfățișarea capu­
lui și a ochiului: capul nu atârnă, nu cade în jos, ca la pa­
serile moarte. (Fig. 7).
Ne putem gândi la o reprezentare mitologică1?
Figura unei femei reprezentată în cadrul unui monument
funerar, pe un perete lateral, cu cele două atribute caracte­
ristice, ne permite legătura eu o figurație mitologică. Nu tre­
buie să uităm că figura de femeie din registrul inferior este
reprezentată mai mare de cât imagina calului împreună cu
tânărul călăreț din registrul superior. Și acesta ar putea fi
un indiciu pentru a ne gândi la o divinitate.
Divinitatea care poate avea în aeelaș timp ca atribut mă­
rul și porumbielul este Venus. La zeița Venus, ca reprezentare
a forțelor ehtoniene, la Aphrodite, zeița morții1), ne poate duce
gândul în fata unei reprezentări caracterizată în acest fel pe
un monument funerar. însă din felul cum este ținut porum­
bielul viu în mâna stângă rezultă că trebue să ne gândim mai
curând la o divinitate psichopompă, la Venus călăuza sufle­
tului*2).
Dacă hipoteza de a vedea în figura delà Largiana pe
zeița Venus psichopompă3) poate fi admisă, cred totuși că nu
putem vedea în relieful nostru divinitatea greco-romană, ci

D O. Gruppe, Griechische Mythologie u. Religionsgeschichte, Mün­

chen, II, 1906, p. 1357 și p. 1358, n. 1.
2) Erwin Rohde, Psyche, éd. française par Auguste Reymond,, Pa­
ris, 1928, p. 581—582, n. 2. Rohde amintește versurile lui Tibul (1, 3,
57): „Sed me quod facilis tenero sum semper amori Ipsa Venus cam­
pos ducet ad Elysios“. V. și A. Ruday, Dolgozatok—Travaux, VII
(1916), p. 63 și p. 115; figura însă la care se refera Buday (Budapest
Régiségei, VII, p. 46 fig. 39) nu poate fi o divinitate, nu este Venus,
ci o dansatoare.
3) Zeități psichopompe în perioada helenistică sunt: Persefone, Her­
mes și Afrodite, v. Otto Waser, Psyche în Roschers-Lexikon, III, 2, coL
3234; Cagnat—Chapot, Manuel, p. 612.
 101 —

mai curând o divinitate orientală cu care Venus a fost con­

fundată în perioada sincretismului.
în această perioadă, adică în secolul al II-lea d. Chr., în

Fig. 7. Detaliu din relieful funerar delà Largiana.

timpul celei mai intense colonizări a Daciei, sclavi, negustori

și trupe din Siria s’au răspândit în toate provinciile impe­
riului.
 — 102 —

Mișcarea aceasta de oameni coincidă cu o mare mișcare

economică. A fost modificată vieața materială a imperiului,
dar totodată a fost influențată și modificată și vieața reli­
gioasă. S’a produs atunci marele amestec al credințelor și doc­
trinelor religioase și în acelaș timp și amestecul reprezentări­
lor artistice.
Zeița Dea Syria, Atargatis, care avea ca atribut porum-
bielul1), a fost asimilată de către Greci cu Aphrodite, de către
Latini cu Venus*2).
Cultul zeiței Siriene Atargatis, Dea Syria a fost răspân­
dit mai ales în provinciile Dacia, Dalmația, Tracia, Pannonia
și Britannia. în Dacia el este atestat la Micia3) și desigur că a
fost răspândit și în alte părți de către trupele de Sirieni4) și
de către negustorii din Siria5).
Când alte divinități asiatice, mai ales Attis, este atât de
adeseori reprezentat pe monumentele funerare din Dacia6* 8),
când Sirienii, militari și negustori, s’au răspândit în noua
provincie romană tocmai în secolul al II-lea, când a fost ro­
manizată Dacia, cred că putem vedea în relieful delà Lar­
giana divinitatea psichopompă Venus asimilată cu Dea Sy­
ria1). Atributele, mărul și porumbielul, sunt prea caracteri-

4) Otto Keller, Die antike Tierwelt, II, Leipzig, 1913, p. 122 sqq.
2) Franz Cumont, Les Religions Orientales dans le paganisme ro­
main, quatrième éd. Paris, 1929, p. 95 sqq., p. 108 sq.; cf. acelaș
autor în P. W. Realenc. s. v. Dea Syria, col. 2242; Daremberg—Saglio,
Diet., acelaș autor s. v. Syria dea, p. 1595, Hadad, Atargatis și Simios
devin în inscripțiile latine Jupiter, Venus și Mercur.
3) C. I. L. III, Suppl. 1—2, 7864: Dea Syr(ia) M. Ulpius Phoebus,
l(ibens) p(osuit); cf. Leslie Webber Jones, The Cults of Dacia, în Uni­
versity of California, Publications in Classical Philology, vol. 9, Ber­
keley, California, 1929, p. 283. Merită să fie remarcat că în Dacia este
cunoscută zeița Venus și Dea Syria (L. W. Jones, The Cults of Dacia.
p. 264 și p. 283), pe când la Rin nu este răspândită nici Venus și nici
Dea Syria (F. Drexel, Götterverehrung im römischen Germanien, p.
46—52 și p. 60—62 în Vierzehnter Bericht römisch-germanische Kom­
mission, Frankfurt a. M., 1923).
4) Jung, Fasten, p. 125; G. Cantacuzino, o. c., p. 74 sq.
6) V. Pârvan, Die Nationalität d. Kaufleute im römischen Kaiser­
reiche, Breslau, 1909, p. 112, Suri negotiators la Apulum, închinători
ai unei alte divinități asiatice: Jupiter Optimus Maximus Do-lichenus:
G. Cantacuzino, Colonizarea orientală în lllyricum. Buc., 1928, p. 29.
8) V. la Florescu, o. c., fig. 6, p. 82; fig. 45-b, p. 107; fig. 46,, p. 108:
fig. 53-a, p. 112; fig. 56-b, p. 115.
7) Franz Cumont, Les Religions Orientales, o. c., p. 264, n. 90.
 — 103 —

slice pentru această divinitate, ca să nu ne gândim la această

interpretare, îmbrăcămintea și atitudinea nu înlătură, ci în­
tărește probabilitatea părerii susținute1).

•* *
III. Al treilea monument nu provine de la Largiana, dar
fiindcă ajută la clarificarea unora din observațiile făcute în
legătură cu reliefurile ediculei de la Largiana, am socotit că
este potrivit să fie publicat împreună, căci poate servi ca o
bună exemplificare și ea o întregire a unora din punctele sus­
ținute. (Planșa III),
Aflat în strada Muncitorilor nr. 22 din Cluj.
Această stradă se află în aceiaș parte a orașului, Calea
Casianu, unde s’au aflat, nu de mult, două grupe de sareofagii
(Nestor D. Covaciu, Descoperiri arheologice în Cluj în Anua­
rul Comisiunii Monumentelor Istorice, secția pentru Transil­
vania, Cluj, 1929, p, 218—223). Pe aici trecea drumul care lega
Napoca de Potaissa. Pe aici era calea mormintelor pentru
Napoca.
Proprietatea: Institutul de Studii Clasice din Cluj. Jurna­
lul de achiziții: n. 1—1931.
Piatră de calcar, gălbuie. Partea inferioară ruptă. Dimen­
siunile 71 cm.X53 cm. Cadrul la stânga lat de 11,5 cm., la
dreapta de 2 cm. Cadrul de sus lat de 5 cm. Cadrul n’a fost
definitiv lucrat, ci numai atât ca piatra să poată fi cuprinsă
în zid. Spațiul reliefului lat de 35,5 cm. (Planșa a IlI-a).

Peretele central aparținător unei edicule. Forma dreptun­

ghiulară. Relieful reprezintă figurile principale, portretele
mortilor. Jumătate figură2). Altorelief. Bărbatul ceva mai
înalt decât femeia. La dreapta bărbatul îmbrăcat cu tunica și
de asupra cu o manta prinsă cu o fibulă la umărul drept. La
stânga bărbatului, soția. Peste tunică poartă palia care se co­
boară în falduri și învăluie tot corpul. Costum roman. Se pare

*) V. Furtwängler, art. Aphrodite în Roschers-Lexikon, I„ 1, col.

408 sqq.; S. Reinach, Répertoire de la Statuaire, II, 1 p. 332—333;
Afrodite îmbrăcată, cu porumbielul în mână, statueta de bronz delà
Berlin, în Jahrbuch d. d. Arch. Instituts, XIX (1904), Anzeiger. 34, 3.
2) Rar în Dacia când defuncții, soț și soție, sunt reprezentați în­
tregi. stând în picioare. (Florescu, o. c., fig. 59, p. 117 și p. 142).
 104 —

însă eă artistul cu intenție și ou destulă îndemânare a voit să

arate că stofa, lâna groasă, era indigenă. Aspectul figurilor
roman.
Bărbatul ține mâna dreaptă ridicată în sus delà cot și
arată palma deschisă. Pe mâna stângă, în formă de pumn
deschis, ține un fel de pâine împletită sau o prăjitură.
Femeia tine în mâna dreaptă un măr din care, cu gingă­
șie, dă să ciugulească porumbielului pe care îl ține în mâna
stângă.
' Nici un indiciu sigur de datare. Pupila ochilor nu este in­
dicată. Părul bărbatului nu se poate distinge cum este piep­
tănat; Femeia poartă cărare la mijloc, părul frumos pieptănat
* pere urechile. Probabil secolul al III-lea.
îi ac
O excepție de la o regulă generală: soția este la stânga
bărbatului. Eroare, sau vina meșterului pietrar. Pe aproape
toate monumentele funerare, în Dacia și în celelalte provincii,
soția este la .dreapta bărbatului. Totuși din Dacia mai sunt
încă două monumente, unde buna regulă n’a fost observată
(Florescu, o. c.; n. 28, p. 93, însă nu fig. 22, ci fig. 17 la p. 89;
fig. 5, p. 82, la Florescu descrierea greșită).
-Atributele. Prăjitura, sau poate mai curând pâinea împle­
tită din mâna stângă a bărbatului pare să fie ofranda adusă
zeilor sub-pământeni de către cel mort1). Aceasta poate să fie
și semnificarea gestului mâinii drepte. Gândul poate să ne
ducă până la colacul morților din zilele noastre.
Pâine, său prăjitură, se poate observa pe trapeza stelelor
funerare din Moesia2).
Evident o altă ordine de idei decât cea obișnuită pe mo­
numentele funerare provinciale romane eu reprezentări de por­
trete. La Rin, ca și la Dunăre, bărbatul, militar activ, poartă
în mâini arme, iar civilul sau veteranul poartă în mâna stângă
un sul, volumen, căruia i s’au dat diferite explicări: certi­
ficat de cetățenie, act de căsătorie, testament3).
Pasărea din mâna soției ne-ar duce cu gândul la sim­
bolul sufletului, care ar putea fi reprezentat printr’un porum-
biel. Goncepțiunea despre sufletul celui mort sub formă de

!) Erwin Rohde, Psyché, éd. fr., Paris 1928, p. 198, n. 5.

2) E. Kaiinka, Antike Denkmäler in Bulgarien, Wien, 1906, fig. 66,
p. 205—206; fig. 68, p 209; fig. 71, p. 214. în mână, prăjitură (?), fig. 75,
p. 219.
3) Hofmann, o. c., p. 86; Schober, o. c., p. 177.
 PLANȘA III.

Monument funerar de la Napoca.

 — 105 —

pasăre este dintre cele mai răspândite în lumea orientală—asia­

tică și în lumea greco-romană. Pasărea are însemnătatea ei
deosebită din pricina aripilor care o înalță spre cer1). Porum-
bieJul și păunul sunt paserile alese ca să reprezinte înălțarea
spre cer sau nemurirea sufletului și originea lor este cău­
tată în Orient*2). Ca simbol al sufletului celui mort porumbielul
a trecut în urmă și în creștinism3). în creștinism simbolurile
porumbielului sunt mult mai numeroase și au alte relații de
concepție și de reprezentare4).
Mi se pare însă că o interpretare de alt ordin poate să fie
mult mai apropiiată pentru înțelegerea monumentului nostru.
Paserile pe reliefurile funerare sunt ținute în mâini de obiceiu
de către femei sau de către copii5). Porumbielul mai ales în
mâini de fete și de femei tinere6). Alte paseri, ca vulturul,
păunul, cocoșul apar mai deseori în alte registre pe reliefuri,
iar nu ca paseri ținute în mâini de către defuncți.
Trebuie atunci să ne gândim la o altă semnificare, la un
alt simbol.
în această legătură ne putem gândi că tânăra soție de pe
monumentul nostru ține în mâna stângă porumbielul nu ca un
simbol al sufletului, ci mai curând ca un simbol al iubirii de
soț. Mărul însuși care hrănește porumbielul nu poate fi de cât
tot simbolul iubirii7). Deseori căsnicia frumoasă este reprezen­
tată pe reliefuri funerare prin iunctio dextrarum.

1) I. Strzygowski, Asiens Bildende Kunst, c., p. 301 și p. 302 sqq.;

Cagnat—Chapot, Manuel, c., p. 612 sqq.; privitor la ascensiunea sufle­
telor, v. și F. Cumont, Jahreshefte d. Oesterr. Arch. Institutes, XII,
(1909), Bbl. col. 213—214.
2) Franz Cumont, Fouilles de Doura-Europos, Paris, 1926, p.
229—230; v. și H. Lother, Der Pfau in der altchristlichen Kunst, Leip­
zig, 1929, p. 21.
3) Karl Künstle, Ikonographie der christlichen Kunst, I, (1928), p.
122.
4) V. îndeosebi art. Colombe (J. P. Kirsch) in Cabrol—Leclercq,
Biet, d’archéologie chrétienne, III, 2, col. 2198—2231.
5) V. observările lui S. Reinach în Revue archéologique, 1931,
p. 229 la recensia lucrării lui Fr. Sühling, Die Taube als religiöses
Symbol im christlichen Altertum, 1930.
6) Din perioada artei clasice. V. fata cu porumbeii la G. Roden-
waldt, Die Kunst der Antike, Propiläen-Verlag, 265.
7) V. la F. Hauser, Röm. Mitt. XXV (1910), p. 286 — mărul ca sim­
bol al iubirii pe cosciugul unei fete. Soția care ține un măr în mâna
dreaptă simbolizează tot iubir.ea; între soț și soție, copilul, la Scho-
 106 -

Iubirea dintre soți sau iubirea soției pentru soțul ei pu­

tea să fie reprezentată printr’un simbol mai frumos și mai
corespunzător decât acela al porumbielului și al mărului din
mâinile soției?
Iubirea este, din cele mai vechi timpuri, una din caracte-
risticele esențiale ale porumbielului1) și ideia de a reprezenta
soția pe monumente funerare romane cu un porumbi el în
mână este o ideie care ne este cunoscută și din literatura ro­
mană: ad dexteram meam pones statuam Fortunatae mette
columbam tenentem et catellam cingulo alligatam ducat, cere
Trimalchio în testamentul său (Petronius, Satiricon, LXXI).
Soția Fortunata cu porumbielul în mâna dreaptă și care duce
cățelușa legată, reprezintă, porumbielul simbolul iubirii din­
tre soți, iar cățelușa simbolul fidelității.
Dintre reliefurile funerare din provinciile dunărene me­
rită o mențiune specială monumentul tinerei Sabina de la In-
tercisa care a fost reprezentată cu un măr în mâna dreaptă
și cu o pasăre, de presupus tot un porumbiel, în mâna stângă*2).
Simbolul iubirii curate.
Din Dacia nu se pot cita alte monumente funerare unde
reprezentarea porumbielului să fie cu desăvârșire neîndoiel­
nică. Cele două paseri care beau dintr’un vas (la Florescu, o. c.,
fig. 56-a, nu fig 55, sub n. 66, p. 115) nu par să fie porum-
biei, ci sunt păuni, cum se vede după creasta delà cap și după
forma lungă a corpului.
Porumbielul din registrul secundar al monumentului pu­
blicat de către A. Buday, (Dolgozatob—Travaux, VII, 2 (1916),
fig. 12 c. p. 64 și p. 116 = Florescu, fig. 53 c. p. 112), după
formă poate fi și un corb, deși apariția unui corb pe monu­
mente funerare ar fi o raritate. După cum sunt desenate pa­
serile de pe monumentele de la Rudimora, Ostrovul-mare și
Sân-Petru din valea Hațegului (la Hohenhausen, Die Alter­
tümer Daciens, Wien, 1775, p. 65, 68 și 69) aceste par să fie

ber, o. c., fig. 121, p. 107. Tânăra soție, Vibe,nia l'rsa de 23 de ani,
5 luni și 3 zile poartă în mâna dreaptă un măr. simbol al iubirii; R.
Egger, Führer Museum Klagenfurt, 1921. p. 23, fig. 4.
!) Otto Keller, Die antike Tierwelt, Leipzig, 1913, p. 128.
2) Schober, o. c., fig. Ill, p. 99; la Schober descrierea greșită (n..
214): in der Linken einen Apfel, in der Rechten einen Vogel.
 - 107 -

porumbiei, iar nu ciori (Krähe), cum a interpretat Hohenhau­

sen în text.

E posibil ca și în Dacia să fi fost în circulație cărți cu

desenuri de reprezentări mitologice, cum a arătat A. Hehler
pentru Pannonia (Jahreshefte d. österr. Arch. Institutes, XV
(1912), p. 185; Schober, o. c., p. 205), cărți și modele pentru
meșterii locali. Chestiunea rămâne să fie încă urmărită.

* *

Monumentele funerare provinciale nu pot fi studiate după

aceleași criterii artistice sau istorice, cum sunt apreciate aceste
monumente delà Roma sau din alte mari centre romane. Un
monument din nordul provinciei Dacia nu poate să fie com­
parat cu un monument funerar de pe Via Appia. Monumen­
tele nobililor romani nu pot fi puse alături pentru a aprecia
monumentele negustorilor, magistraților municipali sau ale
soldatilor din Dacia1).
Portretele ca și figurile mitologice de pe monumentele fu­
nerare provinciale sunt mai ales documente de istorie cultu­
rală.
Reprezentarea portretelor personale, cu liniile caracteri­
stice individuale ale personagiilor figurate, este clară pentru
monumentul de la Napoca.
Reliefurile delà Largiana reprezintă o figură convențio­
nală în directă legătură cu mortul și o figură mitologică în

*) Pentru desvoltarea artei provinciale, v. în special studiul lui

A. Schober, Zur Entstehung und Bedeutung der provinzialrömischen
Kunst în Jahreshefte d. Österr. Arch. Institutes, XXVI (1930), p. 9—52,
privitor la Moesia și Dacia, p. 30—32. Pentru Dacia, v. și articolul lui
A. Hekler, Kunst u. Kultur Pannoniens in ihren Hauptströmungen,
în Strena Buliciana, 1924, p. 107—118. Pentru Dacia și Moesia proble­
ma nu este încă suficient studiată. Cred că va fi greu de găsit în arta
funerară din Dacia elemente indigene, cum află Schober în studiul
citat, forme de origină celtică în Noricum și în Pannonia. Motivele de
inspirație, ca și formele artistice în Dacia pot fi în legătură sau cu
sudul helenistic și oriental, sau cu occidental italic și roman. Cartea,
lui Silvio Ferri, Arte Romana Sul Reno, Milano, 1931, poate să ajute
mult la un studiu analog pentru provinciile de la Dunărea de jos.
V. p. 53 și p. 171 sqq.
 - 108 —

legătură cu credințele și concepțiile religioase despre moarte

și despre suflet.
Reprezentarea de portrete în Dacia este probabil de ori­
gină romano-italică. O răspândire a modei busturilor în legă­
tură directă și sub influența acestei mode din civilizația hele-
nistică ar fi mai greu de admis pentru provincia Dacia (cf.
Hofman, o. c., p. 2; Schober, o. o., p. 107).
Reprezentările convenționale și mitologice presupun mo­
dele cunoscute de către meșterii din Dacia1).
Simbolul sufletului despărțit de corp care va fi călăuzi t
în alte sfere de către divinitatea psichopompă Dea Syria-Ve-
nus, reprezentare figurată pe relieful de la Largiana, ca și
simbolul iubirii dintre soți, porumbielul și mărul, figurat pe
monumentul de la Napoca, pot servi să arate importanța și
valoarea cu totul specială a acestor monumente pentru isto­
ria culturală a Daciei.i)

i) Cagnat—Chapot, Manuel, p. 525 — „producția industrială".

 MONUMENTS INÉDITS DE LARGIANA.

Largiana a été placée sur les cartes géographiques, d’après

les indications données par la Peutingeriana (VIII, 3), à une
distance de 17 mille pas de Certia dans la direction de Na­
poca. Certia était située à une distance de quatre mille pas
de Porolissum. (Fig. 1).
Ainsi placée, Largiana correspond aux restes du camp ro­
main qui se trouvent à Zutor (département de Cluj, au nord
de la Transylvanie).
Le camp de Zutor a souffert de très sérieux dégâts. En
1880 K. Torma pouvait à peine reconnaître la place où avait
été le camp.
Jusqu’à présent on ne connaissait du camp de Zutor—Lar­
giana que deux briques qui portent les estampilles: a) N M
O; b) N • M • O (Fig. 3).

I. L’inscription que nous publions a été trouvée à Zutor.

Elle provient du même camp de Largiana et c’est la première
inscription où apparaisse la troupe connue seulement par les
briques mentionnées. (Fig. 2, Pl. I).
D(is) M(anibus)
Aelia Prisosta vi
x(it) anntos) XXXIII Au
r(el)ia Bassina
5. filia vix(it) ann(os) Vil
Aurel(ius) Denzi vix(it)
ann(os) LXXX AureUius)
Bossus sign(ifer) N (umeri)
M(ilîtumT) O(srhoenorumT) coniugi et
10. filis b(ené) m(erentibus) p(osuit)

L’inscription nous donne l’information précieuse que Au­

relius Bossus signifer appartient à la même troupe: N • M • O
 110 -

A. v. Domaszewski a cru voir dans ces trois lettres un

n(umerus) m(ilitum) O(srhœnorum ?). Cette lecture a. été
acceptée, quoiqu’, elle ne soit pas sûrement confirmées. N ( urne
*
rus) m(ilitum) n’est pas une lecture attestée, comme me le
fait remarquer mon collègue C. Daicovici.
Il faudrait penser alors à un ntumerus') Mtaurorum),
troupe bien connue en Dacie et alors pour O on pourrait com­
pléter un O(ptatianorumî).
En dehors de ce numerus il y avait à Largiana, à la fin
du II-ème siècle, aussi une ala miliaria.
Au nord et au nord-ouest de la Dacie, c’est-à-dire dans la
province Dacia Porolissensis, les troupes auxiliaires ont été
considérablement renforcées dans la seconde moitié du II-ème
siècle. C’est probablement de cette époque que date l’installa­
tion des troupes mentionnées à Largiana. A. v. Premerstein
a tâché de mettre en liaison ce renforcement des garnisons
avec les événements guerriers de l’an 157 et 158, les luttes
connues contre les Daces libres sous le gouverneur de la Dacie,
Statius Priscus.
L’inscription a été consacrée par Aurelius Bassus, soldat
actif, à sa femme, Aelia Prisosta, et à ses enfants. Dans la
rédaction il y a une erreur du lapicide. La femme d’Aurelius
Bassus a vécu 33 ans, un des enfants a vécu 7 ans, l’autre
n’aurait pas pu avoir 80 ans, quand le père a mis l’inscription
coniugi et filis.
Observations sur les noms.
Bassus (1. 8) est un nom de famille très répandu dès les
temps les plus anciens. Mais ici nous avons un citoyen romain
de date récente, un Aurelius. Il faut penser alors plutôt à un
nom thrace. Bassus a été déjà reconnu comme nom thrace
dans les inscriptions de Moesie.
Demi (1. 6) apparaît pour la première fois dans une ins­
cription latine. Très probablement il faut penser toujours
à une origine thrace. Peut-être la forme latine pour la forme
grecque déjà connue: AivUiç. Cette forme se trouve aussi dans
d’autres dérivations : KapSévBijg, BsaaoSév&Tjç.
Bassina (1. 3) rarement dans les inscriptions; d’ailleurs le
masculin Bassinas apparaît aussi très rarement.
 Ill

Prisosta (1. 2) se trouve pour la première fois. Proteble-

ment toujours un nom d’origine thrace.

*
II. Deux monuments A et B de forme rectangulaire. Tous
deux appartiennent aux deux parois latérales d’un édicule fu­
néraire. (Fig. 4, pl. II).
Tous deux sont exactement pareils comme mesure et
construction architectonique. Le matériel est le même, la fi­
guration artistique la même pour les deux monuments. Il n’y
a que l’orientation et le geste de la femme qui diffèrent. Les
deux monuments sont séparés en deux registres, par une bor­
dure horizontale, simple.
A. Dans le registre supérieur, un jeune cavalier tient de la
main droite les rênes tout en étant bien calé sur la selle. Le
cheval avance vers la gauche. Le cavalier est tête nue et il
regarde de face. L’attitude est calme. Il est habillé de la tu­
nica manicata et porte par-dessus un manteau qui ne descend
pas tout-à-fait jusqu’aux genoux. Dans le registre inférieur
nous voyons une femme plus grande que l’image du jeune
cavalier et de son cheval réunis.
La femme est représentée de profil et regarde vers la
gauche.
Les cheveux sont coiffés et liés avec une taenia. L’habille­
ment se compose d’une tunique à manches qui descend jusq’aux
chevilles, talaris tunica, serrée à la taille par une zona.
Dans la main droite elle tient une pomme, tandis que la
gauche tient un oiseau la tête en bas, probablement une co­
lombe, d’après la forme de la tête et du corps. (Pl. II).
B. Quoique le relief soit fortement effacé, on peut cepen­
dant bien distinguer le cavalier dans le registre supérieur et
la femme dans le registre inférieur. Ici le cheval se dirige
vers la droite et la femme lève la main droite. (Fig. 4).
Comment peut-on interpréter et dans quelles catégories
peut-on classer les reliefs de Largiana? Par une analyse plus
ample des deux figures, le cavalier du registre supérieur et la
femme du registre inférieur, nous sommes arrivés aux résul­
tats qui suivent. Le jeune cavalier ne représente pas la mort;
il ne peut pas non plus représenter le portrait du mort. On
a trouvé en Dacie un des monuments funéraires les plus in-
 — 112 —

téressants avec trois symboles de la mort: le paon, le cheval

et Attis. (Fig. 5). Mais dans notre relief le jeune cavalier ne
peut pas être mis en liaison avec la mort.
Le relief appartient à une des parois latérales et, en gé­
néral, le portrait du défunt devrait être dans la partie centrale
du monument. Mais ce qui nous éloigne de penser à un por­
trait, c’est qu’en aucun cas un portrait ne peut figurer deux
fois sur les deux parois latérales d’un monument, comme nous
apparaît la figure du jeune cavalier sur le monument de Lar­
giana.
Une autre supposition qui peut être plus très de la vé­
rité: le jeune cavalier, représenté sur les deux reliefs, servi­
rait à indiquer la profession qu’aurait eu le mort dans sa vie.
En Dacie, le motif du jeune Cavalier n’est pas très fré­
quent sur les monuments funéraires. Dans cette province le
cavalier n’est pas représenté dans une lutte, ou à la poursuite
de l’ennemi, comme on peut en voir de nombreux exemples
dans les provinces rhénanes.
Le cavalier de Largiana n’est pas un soldat actif, en lutte.
L’habillement ne paraît pas non plus être un uniforme mili­
taire. La figuration du jeune cavalier de Largiana ne pourrait
être mise en liaison qu’avec une indication que le relief veut
nous donner sur le mort II a été un soldat, un eques. Peut-être
un eques alae.
La grandeur du monument ainsi que les vêtements du
jeune cavalier nous font penser plutôt à un officier qu’à un
simple gregarïus. (Fig. 6).

La figure féminine qui se trouve dans le registre infé­

rieure ne peut être qu’une représentation en liaison directe
avec le symbolisme de la mort. (Fig. 7).
L’idée fondamentale de la mort, de la séparation de l’âme,
de l’ascension de l’âme dans d’autres sphères, ou bien de l’âme
conduite par une divinité dans d’autres régions trouve son
expression dans des symboles.
Les symboles sépulcraux sont très nombreux et pas tou­
jours très faciles à définir et à interpréter. Il faut donner
une attention spéciale non seulement au symbole en lui-même,
mais aussi à la place qu’il occupe sur le monument. Les fi­
gures qui se trouvent sur les parois latérales des monuments
 — 113 —

appelés aediculae sont, en général, des représentations sym­

boliques erp liaison avec la mort.
Sur les deux parois latérales de l’édicule de Largiana sont
représentés: dans la partie supérieure la figure du jeune ca­
valier, qui sert à nous donner une indication sur la situation
qu'occupait dans la vie le défunt; dans la partie inférieure
la figure de la femme avec ses deux attributs, la pomme dans
la main gauche et la colombe dans la main droite. Quoique
la colombe soit tenue le long du corps, la tête en bas, elle est
vivante, comme en peut le voir d’après l’aspect de l’oeil et de
la tête qui ne pend pas.
La figure d’une femme dans un tel cadre, sur un tel re­
gistre et avec ces deux attributs, nous conduit à penser à une
figuration mythologique. Il ne faut pas oublier que la femme
représentée dans ce registre est plus grande que l’image du
registre supérieur formée par le cavalier et son cheval réunis.
La divinité qui peut avoir pour attributs en même temps
la pomme et la colombe est Venus. Aphrodite est aussi une
déesse de la mort. Sur notre relief, en voyant comme elle tient
la colombe dans la main gauche, il faudrait penser plutôt à
une divinité psychopompe, à la Venus conductrice de l’âme.
C’est une hypothèse, mais je crois que nous ne pouvons pas
voir dans ce relief une divinité gréco-romaine. Je pense plutôt
à une divinité orientale avec laquelle Venus a été assimilée
dans la période du syncrétisme.
Dans cette période, c’est-à-dire au II-ème siècle, au mo­
ment de la colonisation la plus intense de la Dacie, des escla­
ves, des commerçants et des soldats de Syrie se sont répan­
dus dans toutes les provinces de l’empire. Grâce à ce mouve­
ment la vie matérielle dans les provinces romaines a été trans­
formée et la vie religieuse a été profondément influencée. Des
croyances et des doctrines religieuses se sont mêlées et en
même temps les représentations artistiques ont été confondues.
La déesse Dea Syria, Atargatis, qui avait comme attribut
la colombe, a été assimilée par les Grecs à Aphrodite et par
les Latins à Venus.
Le culte de la Dea Syria a été répandu surtout en Dal-
matie, Pannonie, Dacie, Thrace et Bretagne. En Dacie on le
trouve à Micia. Quand d’autres divinités asiatiques, surtout
Attis, figurent si souvent sur les monuments funéraires de Da­
cie, quand les Syriens, commerçants et soldats, sont dans la
8
 — 114 -

Dacie justement au II-ème siècle, je crois qu’on pourrait bien

voir dans le relief de Largiana la divinité psychopompe Ve­
nus assimilée à la Dea Syria.
L’habillement ainsi que l’attitude de la représentation ne
pouvait que confirmer la probabilité de cette hypothèse.

*
* *
III. Le troisième monument ne provient pas de Largiana.
Je le publie en même temps parce que je pense qu’il peut
aider à préciser et à éclairer certains problèmes que jâai posés.
Il a été trouvé à Cluj, sur l’ancienne voie des tombeaux
de Napoca, vers Potaissa (Tourda). C’est la paroi centrale d’un
édicule funéraire. La forme en est rectangulaire. Le relief re­
présente les figures principales, les portraits des défunts.
L’homme est un peu plus grand que la femme. A droite
l’homme habillé d’une tunique et d’un manteau fermé par une
fibule sur l’épaule droite. (Pl. III).
A gauche (sic) de l’homme est placée son épouse. Elle
porte une palia qui descend en plis recouvrant tout le corps.
Le costume est romain. Il semble pourtant que l’artiste ait
voulu intentionellement montrer que l’étoffe est une laine
grossière, indigène. L’aspect des figures est romain.
Le mari tient l’avant-bras levé et montre la paume de la
main ouverte. Sur la main gauche il tient une espèce de pain
tressé, ou un gâteau.
: La femme tient dans la main droite une pomme que gri­
gnote la colombe qu’elle tient dans la main gauche.
■ Aucun indice permettant de fixer une date exacte; proba­
blement Ill-ème siècle.
Une exception à une règle générale: la femme est à la
gauche du mari. En Dacie et dans les autres provinces, sur
presque tous les monuments funéraires, l’épouse est à la droite
de l’époux.
En Dacie pourtant il y a encore deux monuments où la
règle ordinaire n’a pas été respectée.
Le petit pain tressé, ou le gâteau, que l’homme tient dans
sa main gauche, semble être une offrande du mort aux dieux
souterrains.
L’oiseau dans la main gauche de l’épouse nous fait penser,
 — 115 -

tout d’abord, au symbole de l’âme qui pourrait être figurée

ici par une colombe.
C’est une conception des plus répandues que de représen­
ter l’âme sous la figure d’un oiseau. La conception et la re­
présentation est d’origine asiatique et a été très répandue dans
le monde gréco-romain. La colombe et le paon sont les oiseaux
choisis • pour représenter, l’une surtout l’ascension, et l’autre
l’éternité de l’âme.
Il me semble pourtant qu’une autre interprétation pourrait
être plus juste pour comprendre notre monument.
D’habitude, sur les reliefs funéraires, ce sont les femmes
ou les enfants qui tiennent des oiseaux dans leurs mains. La
colombe est surtout dans des mains de jeunes femmes ou de
jeunes filles.
D’autres oiseaux, comme l’aigle, le paon, le coq, appa­
raissent dans d’autres registres sur les reliefs funéraires et
non pas dans le registre principal dans les mains des défunts.
Il faut penser alors à une autre signification, à un autre
symbole. La colombe dans la main d’une jeune épouse peut
être très bien le symbole de l’amour conjugal. Très souvent les
époux sont représentés sur les reliefs funéraires par une
junctio dextrarum.
Est-ce que l’amour conjugal pouvait être représenté plus
justement et plus joliment que par le symbole de la colombe
et de la pomme dans les mains de la femme? L’amour est une
caractéristique essentielle de la colombe.
L idée de représenter l’épouse sur les monuments funé­
raires romains avec une colombe en main nous a été transmise
dans la littérature latine: ad dexteram meam pones statuam
Fortunatae meae columbam tenentem et cateUam cingulo aUi-
gatam ducat, demande Trimalchio dans son testament [Petro-
nius, Satiricon, LXXI],
L'épouse Fortunata avec la colombe dans la main droite
et la petite chienne qu’elle mène en laisse, ne peut représenter
que le symbole de l’amour conjugal et de la fidélité. Parmi les
reliefs funéraires des provinces danubiennes le monument de
la jeune Sabina d’Intercisa mérite une attention spéciale pour
confirmer notre thèse.
Elle a été représentée avec une pomme dans la main
droite et un oiseau, une colombe, supposons nous, dans la main
gauche. Certainement le symbole de l’amour de la jeune fille.
8*
 - 116 -

A la fin de cette partie de mon article j’ai donné une liste

d’autres monuments funéraires en Dacie avec la figuration
de la colombe.
* *
Le monument de Napoca représente les figures de por­
traits personnels, avec leurs traits individuels caractéristiques.
Sur les reliefs de Largiana nous avons des représentations
qui étaient sur les murs latéraux: une figure conventionnelle
en rapport direct avec le défunt et une figure mythologique
en rapport direct avec la représentation de la mort.
La représentation des portraits sur les monuments funé­
raires de la Dacie est très probablement d’origine romaine-
italique. Pour la figuration mythologique on peut penser, pour
la Dacie, à des livres avec des modèles, comme A. Hekler a
supposé qu’il en circulait en Pannonie.
Les représentations figurées de monuments funéraires dans
les provinces danubiennes ne doivent pas être considérées au
point de vue artistique. C’est surtout leur valeur comme docu­
ments de l’histoire de la civilisation qui est de tout premier
ordre.
Le symbole de l’âme conduite dans d’autres régions par
la déesse psychopompe D'ea-Syria-Venus, représentation trou­
vée à Largiana, ainsi que le symbole de l’amour conjugal la
colombe et la pomme, qui figurent sur le monument de Na­
poca, peuvent nous donner des indications très importantes
pour la connaissance plus approfondie de la Dacie romaine.
 I. LUPAȘ

LUPTA DELA POSADA

1330
Conferință istorică ținută cu prilejul Adunării Generale
a Asociațiunii la Caransebeș (Noemvrie 1930) în prezența
M. Sale Regelui Carol al II-lea.
 Sire, înalt Prea Sfințite, Onor. Auditoriu,
I.
S’au împlinit zilele trecute șase sute de ani delà epocala
biruință, smulsă de arcașii lui Basarab cel Mare în lupta ce
s’a încins la Posada între ei și călărimea trufașe a regelui un­
gar Carol Robert, în zilele de 9—12 Noemvrie 1330.
In istoria războaielor purtate de voevozii Țării Românești
împotriva regilor Ungariei, pentru a-și redobândi independența
înlăturând suzeranitatea coroanei ungare, aceasta este, cea
dintâi luptă încoronată de biruință deplină. Poate fi deci con­
siderată ca un botez de sânge al independenței românești.
Documentele rămase din cancelaria regală ungurească fac
amintire și de încercarea lui Litovoiu Vodă și a fraților săi1)
împotriva regelui Ladislau Cumanul (1272—1290). Dar încer­
carea, aceasta, avu sfârșit trist, după cum aflăm din textul do­
cumentului delà 1285: Litovoiu căzu în luptă, iar fratele său
Bărbat Voevod ajunse în prinsoarea regelui ungar, care i-a
stors o sumă importantă de bani* 2).
Delà sacrificiul lui Litovoiu până la .biruința lui Basarab
a trecut o jumătate de secol de frământări și pregătiri pentru
lupta, care devenise inevitabilă între regatul Ungariei, por­
nit spre povârnișul decadenței politice în jumătatea a Il-a
a secolului al XlII-lea, și între voevodatul Țării Românești,
gata în orice clipă să profite de slăbiciunea vecinului și suze­
ranului delà nord-vest, spre a se emancipa cât mai repede de
sub tutela lui.

!) Hurmuzaki, Documente I, p. 457: „Lython Wojcoda una cum

fratribus suis per suam infidelitatem aliquam partem de regno nostro
ultra alpes existentem pro se occuparat“.
2) Ibidem: Ipsum (I.yth.) interficit et fratrem suuin nomine Bar-
bath captivavit et nobis adduxit super quo nos non modicam quan-
titatem fecimus extorquere.
 120 —

IL

La 1301, după moartea celui din urmă rege din dinastia lui
Arpad, a urmat în politica internă a Ungariei un deceniu de
anarhie, alimentată prin necontenite sfâșieri între partidele
diverșilor pretendenți la tron, dintre cari nu s’a putut men­
ține nici Venceslau, fiul regelui omonim al Boemiei și Polo­
niei, nici Otto Bavarul, care se refugiase la voevodul ardelean
Ladislau cerându-i zadarnic fiica în căsătorie, ci a reușit să-și
consolideze domnia un descendent din familia de Anjou, Carol
Robert, în sprijinul căruia trimise și papa delà Roma un re­
prezentant al său, pe iscusitul diplomat: cardinalul Gentilis.

Fig- L Sosirea cardinalului Gentilis în Ungaria

— după Chronicon Pictum Vindobonense —

Bar, cu toate străduințele acestuia și cu tot sprijinul prela-

ților catolici din Ungaria, nu izbuti Carol Robert să-și impună
autoritatea de rege decât în centrul tării. Periferiile erau ame­
nințate și la Nord, unde conducătorul Slovacilor, Matei Csâk
din Trencin luase în stăpânire 12 comitate eu vre-o 30 de cetăți,
și la Vest, unde membrii puternicei familii Németujvâri ră­
măseseră sprijinitorii pretendentului Otto Bavarul, care eon-
 — 121 —

tinuă să poarte până la moartea sa întâmplată în 1312 titlul

de rege al Ungariei, și la Sud, unde familiile oligarhilor Su-
bici, Babonici și Frangepan se bucurau de vază mare, și în
Transilvania, unde voevodul Ladislau izbuti să-și întindă stă­
pânirea până la Tisa, gospodărind ca un suveran în cuprinsul
acestui teritor „de dincoace și dincolo de pădure“1).
Acest voevod ardelean Ladislau era în împrejurările tul­
buri de atunci arbitrul situației. Numai așa ne putem explica
faptul, că pretenden­
tul Otto aleargă la
curtea lui pentru spri­
jin (1307) ducând cu
sine coroana Sf. Ște­
fan probabil cu gân­
dul, că strălucirea ei
va amăgi pe fiica
voevodului să nu în­
târzie cu răspunsul
afirmativ la oferta
matrimonială ce-i fă­
cea cu stăruință. S’a
înșelat însă în combi­
națiile sale. Căci La­
dislau înțelegând că
i se poate oferi prilej
de a făuri capital po­
litic din posesiunea Fig. 2. Otto Bavarul, după ediția de
Augsburg a cronicii lui Turöczi.
coroanei ungare de o
parte, din măritișul
fiicei sale de alta, i-a luat lui Otto coroana și l-a aruncat în

Fig. 3. Dinarii de argint

ai lui Otto Fig. 4. Monetă sârbească din timpul
lui Stefan Uros.
»
prinsoare, iar pe fiica lui nu a stat la îndoială a o mărita

!) Hurmuzaki, Documente I p. 571: „ultra silvas et citra silvas“.

 — 122 -

în vara anului 1309 după fiul regelui Serbiei Ștefan Milutin,

după Ștefan Uroș, care ajunge rege la 1321. Astfel deveni fiica
voevodului ardelean Ladislau Borza regina Serbiei și mama
vestitului tar sârbesc Ștefan Dușan din secolul al XlV-lea1).
Atitudinea lui Ladislau continuând a fi ostilă fată de re­
gele Carol Robert, a refuzat a-i extrada coroana. Astfel acesta
se văzu nevoit să se încoroneze
la 1309 cu o coroană ad hoc,
eeeace nu satisfăcea opinia pu­
blică a Ungariei, care ținea cu
un sentiment de pietate religioa-
să-mistică la coroana Sf. Ște­
fan. Atât din cauza resistenței
manifestată fată de noul rege,
cât mai ales din pricina, că și-a
măritat fata după un principe
ortodox, voevodul Ladislau a
fost amenințat cu excomunica­
rea din partea cardinalului
Gentilis, care prin actul său din
25 Decemvrie 1309 îl avizează
că sentința de excomunicare va
Fig. 5. Sigilul lui Gentilis. fi publicată „în sunetul clopo­
telor și cu candelele aprinse“,
dacă nu se va reîntoarce la pocăință și nu va restitui coroana
până la 2 Februarie 1310.
Efectul acestei amenințări nu a întârziat a se produce, după
cum rezultă din cuprinsul actului de împăcare, semnat la Se-
ghedin* 2) în ziua de 8 Aprilie 1310 de cătră voevodul Ladislau,
care „atingând lemnul de viată făcătoarei cruci“ jură credință
lui Carol Robert ca stăpânului său „firesc și legiuit“ promi­
țând a-i restitui coroana până la 1 Iulie. Promisiunea fiind
împlinită, Carol s a putut încorona din nou cu legiuita co­
roană a Sf. Ștefan la 20 August 1310. In actul de împăcare delà
1310 nu se mai face nici o amintire despre întâiul motiv al
excomunicării: căsătoria fiicei lui Ladislau cu fiul regelui

1) Wertner Môr, A kôzépkori délsalâv uralkodôk, p. 48—86 și Por

Antal, Laszlo erdélyi vajda 1291—1315 în revista Erdélyi Muzeum, 1891,
p. 468.
2) Zimmermann—Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der
Deutschen in Siebenbürgen, vol. I. Sibiu, 1892, pag. 295—296.
 — 123 —

sârbesc. De aci se poate deduce, că această căsătorie era un

fapt consumat, asupra căruia nu se mai putea reveni. De altfel
însuș Gentilis spunea în actul din 25 Decemvrie 1309, că toate
încercările sale de a-1 îndupleca pe Ladislau să renunțe la acest
proiect de căsătorie cu „șismaticul“ fiu de rege, au rămas in­
fructuoase, deoarece voevodul i-a întors cu trufie spatele și
nu a voit să renunțe la desăvârșirea menționatului proiect, cu
toate că de mai multe ori i s’a atras în privința aceasta atenția
asupra urmărilor1).
Cu toată restabilirea unor relațiuni normale între regele
ungar și voevodul ardelean Ladislau, acesta nu a trimis aju-

Fig. 6. Regele Carol Robert

— după Chronicon Pictum Vindobonense —

tor lui Carol în luptele sale contra Slovacului Matei Csâk,

care fusese și el excomunicat de Gentilis, fiindcă pustiise până
la porțile capitalei ungurești astfel, încât Carol abia reuși

!) Hurmuzaki, Documente I, p. 570: ac nobis contemplu su-

perbo inobedientiae tergum vertens ... nec a complemente dicti ma­
trimonii desistere ac supersedere curavit, quamvis super liis pluries
monitus“.
 — 124

să-l respingă (1312) fără a cuteza să-l urmărească în regiunea

Slovacilor săi, unde-și avea curtea princiară și o puternică ar-
mată^mereenară.
Tot astfel tinea voevodul Ladislau o curte princiară stră­
lucită la Deva și trupe de apărare în cetățile lui ardelene.

III.
Dar, fiindcă multi începură a se plânge împotriva stăpâ­
nirii lui volnice, Carol Robert, care-și avea curtea la Timi­
șoara, se grăbi a le satisface doleanțele, iar pe Ladislau îl
destitui din demnitatea voevodală (1315), ceeace îl determină
pe el și pe fiii săi a participa la răscoala pornită de palatinul
țării Iacob Kopasz (Pleșuvul) din neamul Borzeștilor, contra
lui Carol Robert. Acesta trimise împotriva lor pe voevodul
Toma Szécsenyi, care nu i-ar fi putut înfrânge, dacă nu i-ar
fi părăsit Nicolae Gerendi, căpitanul cetății Leta (Bihor).
Nici după înfrângerea aceasta nu s’au liniștit însă răzvră-
tiții. Carol fu nevoit a porni din nou cu oaste împotriva lor,
în vara anului 1324, împresurându-i în cetatea Deva, pe care
probabil a izbutit s’o smulgă atunci din mâna lor, dând-o în
stăpânire voevodului ardelean Toma. Cu 5 ani mai târziu (1329)
Carol Robert se plânge din nou, că fiii lui Ladislau împreună
cu „alți necredincioși și vrăjmași“ îi atacă drepturile regești,
pricinuindu-i pagube mari1). El nu a lipsit a confisca averile
acestor răsvrătiti iremediabili, cari s’ar fi refugiat, după ipo­
teza istoricului maghiar Pôr Antal, în Serbia, la cumnatul lor
Stefan Uroș. Această ipoteză pierde din valoare, dacă știm că
sora lor murise la 1326 și Ștefan Uroș avea la 1329 altă soție2)
care nu va fi fost tocmai bucuroasă a primi la curtea soțului
ei pe frații decedatei.
Este mai probabil că în actul delà 1329 pomenind Ca­
rol Robert de „alți necredincioși și vrăjmași“ ai lui, cari aju-

!) Nagy Imre, Anjouhori Okmănytăr (Codex Andegavensis),

vol. II, p. 394: .. . filii sui (Ladizlai voiv.) sibi in vicio infidelitatis suc-
cedentes se semper regie majestati opposuerunt et usque nunc aliis
infidelibus et emulis regis sociati et applicati eadem sedicione infide­
litatis laborant et sepe curentes in regalia vastus et incendia commit-
tant et tantas strages et depopulaciones que vix loquela promi possent
committere non expavent“.
2) cf. Wertner M6r o. c., care arată că a treia soție a lui Ștefan
Uroș a fost o Grecoaică, cu numele Maria.
 tau pe fiii lui Ladislau să-i atace drepturile regești și să-i pri­
cinuiască pagube, se va fi gândit în primul rând la Basarab
voevodul Țării Românești. Acesta a înțeles să profite și el de
tulburările interne ale regatului ungar, întinzându-și stăpâni­
rea și în Banatul Severinului deocamdată cu recunoașterea su­
zeranității ungare, dar pregătindu-se a scăpa la moment potri­
vit de povara acestei suzeranități. Presupunerea aceasta e spri­
jinită și de informațiunile precise ale cronicii contemporane
(Chronicon pictum Vindobonense), unde se spune lămurit că
regele Carol Robert a fost îndemnat de Toma voevodul Tran­
silvaniei, să pornească expediția contra lui Basarab. Nu este
deci exclus, ca voevodul Toma să fi stăruit pentru această în­
treprindere militară, mânat tocmai de dorința de a se răfui
definitiv cu rebelii fii ai fostului voevod Ladislau, sprijiniți
și ocrotiți la curtea Domnului din Sudul Carpaților.
Izvoarele cunoscute până în timpul de fată nu ajută la pre­
cizarea timpului, când va fi luat Basarab cel Mare în stăpâ­
nire Banatul Severinului, dar considerând că se afla în alianță
cu țarul bulgar din Vidin, cu Mihail, după al cărui coregent
și nepot Alexandru își măritase o fiică (Teodora), este probabil
că însaș alianfa aceasta politică și familiară să fi fost deter­
minată de hotărârea lui de a se împotrivi tendințelor de ex­
pansiune ale lui Carol Robert, după cum aceeaș hotărâre îm­
pinsese la 1309 și pe voevodul ardelean Ladislau la alianță po­
litică și familiară cu Ștefan Milutin, regele Serbiei.
Astfel vedem înjghebându-se la începutul secolului al XIV-
lea o îndoită coaliție': transilvano-sârbească și munteano-bulgă-
rească, în stare și una și ceealaltă să ridice serioase piedeci în
calea proiectelor lui Carol Robert, — întemeietorul dinastiei
de Anjou în Ungaria, — de a-și întinde suzeranitatea spre Sud
și Est.
Din faptul că la 1327 papa loan al XXII-lea adresa „nobilu­
lui bărbat Basarab, voevodul transalpin“, rugarea să primească
cu cinste pe inchizitorii papali trimiși contra dușmanilor cru­
cii în regiunile supuse lui și aflătoare în regatul Ungariei (in
terris tibi subiectis in regno Ungariae consistentibus)1) — re­
zultă că Banatul Severinului trecuse în stăpânirea lui Basarab
înainte de acest an. La 1324 Carol Robert era în relațiuni bune
cu Basarab (Codex Andegavensis I, 159). Deci între anii 1324 șii)

i) Hurmuzakț, Documente I, p. 601.

 — 126 —

1327 trebue să se fi întâmplat extinderea stăpânirii lui Basa-

rab asupra Banatului Severinean.
Puterea voevodului Tării Românești sporise considerabil
până în vara anului 1330, când în temeiul menționatei alianțe
familiare și politice se simți îndemnat a trimite ajutor ostășesc
cuscrului său Mihail, țarului din Vidin, în lupta contra Sâr-
bilor. Aceștia din ur­
mă au rămas însă în­
vingători în ciocnirea
delà Velbuzd (28 Iu­
nie 1330), iar Bulga­
rii învinși împreună
cu țarul Mihail, care
Fig. 7. Groșițe de argint din timpul lui
fiind însuș rănit în
Carol Robert. luptă, își pierdu via­
ța și domnia.
Carol Robert, după ce izbutise a frânge resistența numero­
șilor săi dușmani interni, se afla atunci în situația prielnică
de a putea între­
prinde o expedi­
ție de răzbuna­
re împotriva lui
Basarab, pe care
îl socotea slăbit
și lipsit de aju­
toare externe, în
urma înfrânge­
rii și morții a- Fig. 8. Groșițe de argint din timpul lui
liatului său din Carol Robert

Sudul Dunării.
Motivul expediției era ocuparea Banatului Severinean, pentru
a cărui recuperare își mobilizase încă din Septemvrie 1330
oștirea.

IV.

Acestea sunt antecedențele luptei delà Posada, luptă care

s’a dat la începutul lunei Noemvrie 1330.
Izvoare documentare interne sau informațiuni privitoare
la lupta aceasta nu găsim în vechile noastre cronici românești.
Românii de pe vremea aceea înțelegeau numai să facă istorie,
 - 127

nu să o și scrie. Cu atât mai de preț sunt știrile păstrate în

cronicele ungaro-latine și în documentele emanate din cance­
laria regală a lui Carol Robert la sfârșitul anului 1330, pre­
cum și în anii următori. Atât în cronici, cât și în documente
contemporane s’a păstrat o descriere amănunțită, fidelă și
adeseori pitorească a luptei delà Posada cu toate peripețiile ei
dramatice, cari au făcut ca amintirea luptei și a biruinței din
Noemvrie 1330 să constitue una din cele mai vechi pagini de
informație sigură în analele militare ale Basarabilor întemeie­
tori de țară.
înainte de a înfățișa informațiile cuprinse în cronici și do­
cumente, e potrivit să subliniem că însăși istoriografia ma­
ghiară modernă recunoaște înfrângerea cumplită a oștirii re­
gelui Carol Robert și cearcă să aprecieze importanța biruinței
lui Basarab, accentuând că ea trebue considerată ca o zi de
naștere a Tării Românești, care din timpul acesta își poate
data ființa sa de stat1), întrucât prin biruința aceasta s’a tre­
zit poporul de păstori la conștiința națională și Românii an
devenit atunci națiune* 2).
Deoarece atât în cronici, cât și în documente e scoasă la
iveală deosebirea de credință între catolicul Carol Robert și
între „șismaticul“ (ortodoxul) Basarab, un istoric maghiar din
zilele noastre, Heinrich Marczali publicând la Tübingen (1910)
studiul său intitulat „Ungarische Verfassungsgeschichte“, con­
stată că stăpânirea regatului ungar nu s’a putut consolida în
regiunile locuite de Români din cauza resistenței ce a întâm­
pinat aci din partea populațiunii ortodoxe. Anume el stăruie
asupra faptului că „Ungaria năzuia să-și asigure stăpânirea
prin răspândirea violentă a catolicismului, dar s’a izbit de cea
mai *tenace resistență a populației ortodoxe... Și aci (în Tara
Românească) a stat religia ortodoxă în calea consolidării stă­
pânirii ungurești“3).

cf. Szilâgyi Săndor, A magyar nemzet tôrténete, Bpest 1895. voi.

III. p. 105.
2) Miskolczy Istvân, Magyarorszăg az Anjouk korăban, 1923, p. 27.
3) Heinrich Marczali, Ungarische Verfassungsgeschichte, Tübin­
gen, 1910, pag. 40—41: „Ungara wollte seine Macht durch die gewalt­
same Verbreitung der katolischen Kirche sichern, traf aber darin auf
den hartnäckigsten Widerstand der ortodoxen Bevölkerung ... Auch
hier (in der Walachei) stand die ortodoxe Religion der Befestigung
der ungarischen Macht im Wege“.
 - 128 -

V.

Să vedem acum, ce spune cronica și ce spun documentele

contemporane cu privire la lupta delà Posada.
Dintre cronicile ungaro-latine știrile cele mai prețioase cu
privire la acest important eveniment războinic le aflăm în
Chronicon Pictwm Vindobonense, una din cele mai artistice și
mai bine păstrate cronici ale secolului al XIV-lea, alcătuită pe
la 1358 afirmativ de un călugăr cu numele Marcu și ilustrată
cu 147 icoane zugrăvite în miniatură. Aceste iconițe sunt de
o valoare deosebită nu numai artistică, ci și istorică, întrucât
ele ne-au păstrat, pe lângă imaginea lui Basarab cel Mare, cele
mai vechi dovezi cunoscute până în prezent cu privire la îm­
brăcămintea și armamentul ostașilor români din timpul acela,
îmbrăcămintea era cea simplă țărănească: cu șubă, tundră sau
cojoc și căciulă de oaie, iar mijloacele de luptă erau măciucile
de lemn, lăncile, praștiile, săbiile, buzduganele, bolovanii
rostogoliți de pe culmi și vârfuri de munte ori tradiționalul
arc și săgeata, care n’a slăbit din mâna Românului nici o clipă
în epoca furtunoasă și întunecată a năvălirilor și n’a fost în­
locuită cu alte unelte, căci în acest din urmă caz s’ar fi dat
uitării și ar fi dispărut însuși cuvântul latin din graiul popo­
rului nostru. Dar el trăiește și ocupă loc de frunte în graiul
cotidian dând prin această milenară trăinicie a sa dovadă
clară despre neîntrerupta folosire a tradiționalelor mijloace
de luptă în tot cursul secolelor și mileniilor delà epoca domi-
natiunii romane până în prezent.
Descrierea luptei lui Carol Robert cu Basarab cel Mare for­
mează ultimul capitol din Chronicon Pictum Vindobonense,
purtând titlul: Bex vădit cum exercitu contra Bazaraad1) și
având următorul cuprins: „In acelaș an, în care a pierit Feli-
eian (Zacli) cel de nedemnă amintire, adică în anul Domnului
1330, după ce Regele strânsese oștire numeroasă — nu însă
toată puterea sa armată, căci destinase foarte multi luptători
la hotarele tării în diferite expediții contra dușmanilor — el în-
suș la îndemnul voevodului transilvan Toma și al lui Dionisie,
fiul lui Nicolae, fiul lui Iancha, s’a dus în luna Septemvrie
prin Severin, în tara lui Basarab, voevodul Valahilor, — carei)

i) Franciscos Toldy, Marei Chronica De Gestis Hungarorum ab

origine gentis ad annum 1330 producta. Pestini 1867, p. CXVI—VXVHI.
 129 —

tară nu poate fi locuită de un neam neobicinuit cu ea, — ca

Regele să alunge din tara aceasta pe însuș Basarab sau țara lui
s’o dea cel puțin în stăpânirea unuia dintre împrejmuitorii
săi, cu toate că însuș principele plătise totdeauna cu credință
darea cuvenită Măriei Sale Regelui. îndată ce Regele a cu­
prins Severinul și castrul aceluia, toate cele amintite le-a pre­
dat lui Dionisie împreună cu demnitatea de Ban“.
„După ce se întâmplară acestea, Basarab trimise Regelui
niște soli prea cinstiți cu următoarele cuvinte: deoarece Măria

Fig. 9. Basarab cel Mare și solul lui Carol Robert

— după Chronicon Pictum Vindobonense. —

Ta, Domnule și Rege al meu, ai avut cheltueli cu strângerea

oștirii, eu îți voiu răsplăti clieltuelile cu 7000 mărci de argint
lăsându-vă să stăpâniți în pace chiar și Tara Severinului cu
districtele sale, pe cari le-ați luat cu puterea; deaisemenea voiu
plăti cu credință în fiecare an tributul, ce sunt dator coroanei
voastre, și voiu da pe unul din fiii mei la curtea voastră ca să
slujească pe banii mei și cu cheltuiala mea, numai așa însă, ca
voi să vă întoarceți înapoi cu pace și să înconjurați primejdia
persoanelor voastre, pentrucă dacă veți pătrunde și mai adânc
în cuprinsul țării mele, nici de cum nu veți scăpa de primejdie.
Auzind acestea Regele izbucni în astfel de vorbe eătră soli
zicându-le: Așa să spuneți lui Basarab, că el este păstorul oilor
9
 130

mele și îl voiu scoate de barbă din ascunzișurile lui. Atunci

un oarecare baron credincios, cu numele Donciu, comite de
Zölyom și Liptô, astfel grăi Regelui: Doamne, însuș Basarab
grăește cătră voi cu mare umilință și spre cinstea voastră;
pentru aceea binevoiți a-i răspunde printr’o scrisoare a voastră
asigurându-1 de favoarea bunei voințe și de toată iubirea gra­
tiei regești. Atunci Regele a repetat vorbele de trufie și de
amenințare pomenite
mai sus. Neținând
seamă de un sfat mai
înțelept, a pornit în­
dată mai departe, ca
să se lupte. Și în tară
necunoscută, între
munți și dealuri cu
păduri, neputând Re­
gele să găsească cele
de trebuință pentru
hrana sa și alor săi,
în scurtă vreme înce­
pură a pătimi de chi­
nurile foamei însuș
Regele, ostașii și caii.
Din această pricină
s’a pus pace cu Basa­
rab, care obligându-se
însuș să asculte de
Rege, să-i garanteze
lui și tuturor oame­
nilor săi siguranța în­
Fig. 10. Scenă din lupta delà Posada toarcerii și să le arate
— după Chronicon Pictum Vindobonense — drumul cel drept, Re­
gele a plecat înapoi.
Socotindu-se în sigu-
ranță și punând temeiu pe credința perfidă a șismaticului,
a pornit pe o cale cu întreagă oștirea sa și calea aceasta cu
cotituri era împrejmuită de amândouă părțile eu rîpe foarte
înalte, iar în față unde calea pomenită era ceva mai deschisă,
Valahii o întăriseră puternic în mai multe locuri cu astupă-
turi (indaginibus) de jur împrejur. Dintr’odată, pe când Regele
și oamenii săi nici nu se gândeau măcar la așa ceva, o mul-
 131 —

time nenumărată de Valahi se ivește din toate părțile pe creș­

tetele dealurilor alergând încoace și încolo, aruncând cu săgeți
asupra oștirii Regelui, care se afla în fundul unui drum bătut,
ce nici nu se putea numi drum, căci era ca un fel de corabie
strâmtă, unde din pricina înghesuelii cădeau luptătorii cei mai
viteji împreună cu ostașii dimprejur, fiindcă din pricina ur­
cușului prăpăstios nici nu se putea ridica împotriva Valahilor
pe coastele piezișe, ce erau de amândouă laturile drumului, nici
nu puteau străbate înainte, nici loc să fugă înapoi nu aveau,
împiedecați fiind de tăieturile de arbori făcute acolo, ci stă­
teau cu totul prinși ca niște pești în mreajă sau într’o plasă.
Cădeau tinerii și bătrânii, principii și demnitarii statului, fără
nici o deosebire. Și a ținut mult această tristă întâmplare,
de Vineri și până Luni, în cari zile oștenii cei aleși se izbiau
unii de alții, precum se clatină și se scutură pruncii în leagăn,
sau ca niște trestii clătinate de vânt. S’a făcut aci măcel
nespus de mare și a căzut mulțime nenumărată de ostași, de
principi și de nobili, Vineri în presără Sf. Martin și după aceea
în zilele următoare. Aci au căzut și trei prepoziți, anume: Ma­
gistrul Andrei prepozitul bisericii albense, bărbat foarte vene­
rabil, fiind el vicecancelarul Maiestății sale regale, a pierit acolo
•cu sigilul Regelui; tot astfel Mihail, prepozitul din Posega și
Nicolae prepozitul din Alba transilvană, mai departe Andrei
preotul (plebanul) din Sarus și fratele Petru din cinul călu­
găresc al predicatorilor, bărbat cinstit, acolo au primit păha-
rul morții crâncene, pentrucă le-au sdrobit mișelește creștetul
capului cu măciuci de lemn. Și câțiva preoți, cari erau capelanii
Regelui, fură uciși; a căzut în sfârșit și mulțime nenumărată
de Cumani. Cadavrele tuturor, atât ale bărbaților bisericești, cât
și ale nobililor laici, așteaptă acolo, în locul încăierării, clipa
învierii de obște. Nici cei mai de aproape ai lor nu putură să-i
găsească, nici măcar să-i îngroape, din cauza năvălirii dușma­
nilor. Iar Valahii au dus o mulțime de prinși, atât răniți cât
și nevătămați și au luat foarte multe arme și haine prețioase
delà cei căzuți și bani de aur și de argint, vase prețioase §i
eingători de sabie, multe pungi de groșițe late și cai multi cu
șei și cu frâne, pe cari le-au luat pe toate și le-au dat lui Basa-
rab Voevod. Iar Regele și-a schimbat hainele și armele sale,
îmbrăcând cu ele pe Desideriu, fiul lui Dionisie Banul, pe care
crezându-1 a fi însuș Regele, l-au omorît eu cruzime. Iar Re­
gele abia a scăpat cu câțiva credincioși luați întru apărarea sa.
9*
 132 -

Căci au stat împrejurul lui ca niște ziduri de piatră magistrul

Donciu, cu fiul său Ladislau și alți oșteni de ai curții regale,
și magistrul Martinus, fiul lui Berend, cari toate loviturile de
săbii și de săgeți, ce cădeau ca o ploaie năvalnică, le-au primit
ei înșiși asupra lor, numai să scape viața Regelui de năvala

Fig. 11. Uciderea lui Desideriu în lupta delà Posada

— după Chronicon Pictum Vindobonense —

morții. Chiar și în jurul oștirii cădeau din toate părțile, din

mulțimea cănească a Valahilor, ca niște muște cari au pierdut
dulceața untului de lemn, pentrucă pe creștinii și pe preoții
lor — unșii lui Christos — i-au omorât fără milă. Numărul
Valahilor uciși acolo de Unguri numai istețul și vicleanul logo­
făt al iadului l-a socotit. Regele însă după această întâmplare
a venit la Vișegrad. Mai departe, cu toate că Ungurii au pur­
tat războaie foarte mari și foarte crâncene, totuș aceasta li
s’a întâmplat, ca nu cumva să se trufeaseă de mulțimea bi­
ruințelor sau ca să fie pedepsiți pentru trufia lor de mai îna-
 133 —

inte, ci ca să învețe a fi umiliți și să înțeleagă că vor merita

cu atât mai mult gratia iubirii divine cu cât vor răbda încer­
cările de îndreptare prin suferință, trimise de Tatăl ceresc. Căci
Dumnezeu Tatăl pe aceia îi pedepsește pe care-i iubește.“

VI.
Informatiunile păstrate în prețiosul izvor contemporan, care
este Chronicon Pictum Vindobonense, de unde au fost repro­
duse cuvânt de cuvânt și în alte cronici ungaro-latine, au no­
rocul deosebit de a putea fi controlate și verificate prin texte
documentare din cele mai importante. Intre ele trebue men­
ționat la locul întâiu cel cuprins în actul de donațiune, dat la
9 Decemvrie 1330 — la 4 săptămâni deci după bătălia delà Po­
sada — de însuș Regele Carol Robert în favoarea fiilor lui Ra­
doslav Babonic, cari participând la bătălia aceasta și purtân-
du-se vitejește, au primit, pe lângă moșiile lor de mai înainte,
un nou dar de 13 sate regești (villae regales).
In motivarea acestui act de donatiune sunt relevate în deo­
sebi serviciile lui Nicolae, fiul lui Radoslav, ca unele cari me­
rită să înflorească pururea în amintirea credincioșilor Regelui
îndemnându-î la fapte asemănătoare. La locul întâiu e mențio­
nată participarea lui la lupta contra lui Basarab, despre care
însuș Regele face amintire în următorii termeni: „Când noi,
nu de mult, pierzându-ne încrederea în acel furios Basarab,
Voevodul Valahilor și cunoscutul rival rebel al nostru, pentru
că ocupase ținuturile delà marginile regatului nostru — inima
noastră regească fiind atinsă de astfel de motive lesne de în­
țeles — dupăce împreună cu toți prelații, baronii și nobilii re­
gatului nostru am ținut sfat în privința aceasta și adunând
puternica noastră oștire, am pornit ca să supunem suprema­
ției noastre regale țara lui de dincolo de munți (Transalpina)
care era necunoscută oamenilor noștri; aci înaintând câteva
zile fără nici o luptă prin ascunzișurile dealurilor și ale mun­
ților, am ajuns în suferință, fiind aproape cu totul lipsiți de
orice adăpost pentru oameni și pentru cai. Deaceea am făcut
pace cu numitul Basarab, după ce el și-a dat cuvântul credinței
sale perfide, că va asculta de noi ca de un Rege și ne va arăta
un drum sigur spre a ne reîntoarce de aci împreună cu oștirea
noastră. Punând temeiu pe credința șismaticului, în care nu
există credință, ci rătăcirea credinței, ne-am întors și împreună
 134 -

cu oamenii noștri (am pornit) pe un drum — fie afurisit, de-

apururi! — cai*e era înconjurat de amândouă părțile de niște
ripe prăpăstioase, iar în fată, unde era mai deschis, era întărit
în mai multe locuri cu astupături (indaginibus) și cuprins de
mulțimea ostașilor valahi ai numitului Basarab. Năvălind
asupra noastră cu un atac înverșunat și strașnic din toate păr­
țile, au izbit în diferite chipuri oștirea noastră aieptându-se
cu îngrozitoare atacuri cănești, (horrendis caninosis insulti-
bus), împroșcând din praștii, izbind cu cruzime și lovind cu
săbiile cetele noastre; săgețile și lăncile lor și le muiau pretu­
tindeni în sângele celor uciși. Ca de un zid fiind împiedecați
de mulțimea loviturilor mistuitoare, nu puteam nici să înain­
tăm, nici să găsim loc pentru fugă, ci prinși ca niște pești în-
tr’o plasă sau mreajă, strigam cătră făcătorul tuturor lucrurilor,
ocrotitorul nostru Dumnezeu, să audă oftările noastre adânci
și întinzând de sus dumnezeeasca sa ocrotire, scutul și acope-
remântul său, asupra noastră și asupra câtorva dintre cei mai
apropiați ai noștri, Isus Christos cel crucificat pentru noi îm­
preună cu a sa sfântă Născătoare și cu toți sfinții, între prea
desele lovituri ale săbiilor, săgeților, lăncilor și buzduganelor
cari cădeau asupra noastră ea o ploaie repede. Când ne siliam
să ne scăpăm viata din vârtejul mortii, atunci mai sus pome­
nitul Nicolae, tânăr luptător ca un ostaș puternic, fiind cre­
dincios al nostru, a pornit cu mare curaj și cu o ferocitate,
care în ochii noștri apărea ca a unui leu, încordându-și toate
puterile și tăria brațului său ostășesc, aruncă la pământ toate
armele, rămânând numai cu scutul și cu prea ascuțita sa lance
sucită, din nou s’a aruncat cu bărbăție asupra dușmanilor
noștri voind să apere cu credință mai întâi capul nostru, iar
nu pe al său; înaintea ochilor noștri a ucis la repezeală și a
așternut fără viață la pământ pe 5 dintre cei mai puternici
luptători valahi, cari înainte de toate se grăbiau să reteze ca­
pul nostru regal. Atunci și ostașul Nicolae însuș a primit delà
dușmani 6 rane serioase la cap și la umeri și a pierdut aproape
25 de inși dintre nobilii înrudiți cu dânsul, cari au fost uciși;
apoi cu ajutorul Domnului slăbind îndârjirea luptătorilor, cari
se împingeau spre laturea dreaptă, mișcându-se într’o parte și
în alta, cu voia celui prea înalt, care orânduește toate, am
scăpat din neașteptata ciocnire, straja fiind pusă pe fugă și
scăpând din acel loc de strâmtoare, am purces spre vreme mai
prielnică și de aci ne-am continuat reîntoarcerea spre ale
 135 —

noastre.. In adevăr ar ii prea lung, dacă ne-am apuca să ară­

tăm cu deamănuntul lăudabilele fapte de vitejie ale sus numi­
tului ostaș Nicolae, dar pentru ca vredniciile lui să nu le poată
face uitate nici vechimea, nici curgerea necontenită a vremii
schimbăcioase să nu le acopere cu tăcerea neștiutoare, în loc
de mai multe am amintit aceste câteva, cari nu puteau fi tre­
cute sub tăcere. Cu toate că acest ostaș Nicolae ar merita delà
Maiestatea noastră o răsplătire mult mai mare, totuș spre a-și
vedea măcar în câtva remunerate serviciile sale de cătră bu­
năvoința noastră regală, îi dăm și îi încuviințăm această gra­
ție regală a noastră și prerogativa libertății pentru toate tim­
purile atât credinciosului nostru ostaș Nicolae, cât și fratelui
său de un sânge Duym, fiii lui Radoslav, fiul lui Babonic și
tuturor urmașilor lor din neam în neam“1).

VII.
Expresiunile identice din cronică și din actul de donațiune
delà 9 Decemvrie 1330 justifică pe deplin coneluziunea, că însuș
autorul cronicii ar fi redactat și actul de donațiune sau cel
puțin textul acestui act l-a avut înaintea ochilor, când și-a scris
capitolul despre ciocnirea arcașilor lui Basarab cu cavalerii
îmbrăcați în zale, ai lui Carol Robert. Astfel a putut să repro­
ducă întocmai cuvintele mai expresive ale actului, care fiind
scris la 4 săptămâni după luptă, evident că este cel mai auten­
tic izvor, întrucât redă fidel peripețiile ei, povestindu-le eu
autoritatea unui martor ocular, care probabil a pătimit el în­
suș în cumplita învălmășeală delà Posada.
■ In schimb cronica e mai bogată în amănunte privitoare
la antecedențele luptei, înfățișându-1 pe Basarab Vodă ca pe
un Domn cu gânduri pacinice, cu purtare loială si cu viincioasă,
gata în tot momentul chiar pentru sacrificii bănești din par­
tea sa numai să poată evita războiul și vărsarea de sânge. Ta­
bloul pitoresc, pe care-1 oferă textul cronicii în legătură cu
solia lui Basarab la trufașul Rege ungar, precum și atitudinea
respingătoare și plină de dispreț a acestuia — contrast reliefat
laconic, dar expresiv în dialogul dintre Rege și cornițele Don-i)

i) Textul original latinesc al acestei diplome de donațiune e pu­

blicat în Monumenta Historien Hungariac; Diplomataria, vol. 28: A
Blagay-cs<alăd oklevéltdra. Bpest, 1897, p. 110—114.
 - 136 —

ciu — evident că putea să aibă loc numai în textul cronicii,

nu și în acela al documentelor oficiale, al căror stil curial,
mai sobru, admitea anevoie forma dialogului.
Din acelaș text rezultă că regele Carol Robert nu ar fi avut
motiv suficient pentru expediția lui contra lui Basar ab, ci s’ar
fi lăsat înduplecat de sfatul voevodului ardelean Toma Szé-
csenyi și de stăruința lui Dionisie cel doritor să ajungă Ban al
Severinului, cum a și ajuns îndată ce Carol izbuti să recuce­
rească Banatul și cetatea Severinului.
Acest amănunt esențial se deosebește de felul, cum arată
documentul oficial motivele „lesne de înțeles“, cari l-au îndem­
nat pe Carol, să adune oștire puternică și să plece împotriva
lui Basarab.
Merită oare mai mult erezământ cronica sau documentul?
De sigur, acesta din urmă, fiind redactat așa de curând după
luptă, a putut să redea în măsură mai deplină adevărul decât
cronica, al cărui autor cearcă să-l scuze încâtva pe Carol pu­
nând în sarcina voevodului ardelean Toma și a ambițiosului
Dionisie stăruința pentru pornirea acestei expedițiuni cu sfâr­
șit așa de tragic pentru inițiatorul ei.
S au păstrat mai multe decrete de donațiune, prin care a
înțeles Carol Robert să răsplătească serviciile celor ce au luptat
împotriva lui Basarab în Tara Românească. Felul, cum sunt
motivate aceste donațiuni, diferă numai în expresiuni neesen­
țiale; altcum din cuprinsul tuturor rezultă acelaș lucru: bătălia
a fost crâncenă și înfrângerea lui Carol Robert dureroasă.
Locul luptei a fost în apropierea Argeșului — sub Castro
Argias1) — până unde a străbătut anevoie oștirea ungară, care
pornise din Banatul Severinului în Septemvrie și fu zdrobită
în strâmtorile dimprejurul Argeșului la începutul lui Noem-
vrie. Intre timp a primit și trupe auxiliare din Transilvania,
de unde e amintit omul de încredere al Anjoueștilor, Ștefan
Lackfi din neamul Hermanilor (de genere Hermann), voevodul
de mai târziu al Transilvaniei, ca unul care în lupta delà 1330
ar fi fost încredințat cu o comandă specială și ar fi izbutit
să facă în preajma cetătii Argeșului câțiva prisonieri2).
Sașii au participat deasemenea în număr considerabil la

!) Hurmuzaki. Documente I, p. 646.

Cf. Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde, 1899,
p. 191—192.
 — 137 —

luptă și Carol Robert a ținut să răsplătească serviciile aduse

în acele împrejurări critice de cătră Sașii din Cluj, reînoin-
du-le la 10 Iulie 1331 drepturile de autonomie judecătorească
și cedându-le spre liberă folosință o pădure numită Fekete erdö
(pădurea neagră)1).
Vestea despre catastrofa îndurată de Carol Robert „sub
Castro Argias“ a pătruns până la urechile papei Ioan al XXII-
lea, care în August 1331 îi scrise felicitându-1 că a scăpat tea­
făr din „cazul sinistru“ și din cursa, ce i-a fost pregătită2).

VIII.

Din toate știrile contemporane rezultă deci, că lupta delà

Posada a fost de o gravitate excepțională. Și astfel nu e de
mirare, că amintirea teribilei înfrângeri a regelui Carol
Robert persistă ani, chiar decenii dearândul în actele cancela­
riei regale din vremea Anjoueștilor. Ca o dovadă mai mult,
cât de adânc și de dureros a fost resimțită lovitura aceasta,
poate servi faptul, că ecourile ei prelungite pătrund până în
documentele regești delà mijlocul secolului al XlV-lea. însuș
Ludovic de Anjou, fiul lui Carol Robert, face amintire într’un
document delà 1351 despre Basarab Voevod și despre cursa, ce
a întins acesta tatălui său, care în cursul învălmășelii a căzut
de pe cal3).
Cu atât mai mult a trebuit să se păstreze evenimentul ace­
sta în amintirea recunoscătoare a victoriosului Basarab Voe­
vod și a urmașilor săi, cari n’au lipsit a ridica întru slava bi­
ruinței delà 1330 o biserică și trei stâlpi de piatră pe locul de
luptă. Cu două secole și jumătate mai târziu, călătorul polon
Martin Strykowski, trecând la 1574 prin această regiune a
Tării Românești a văzut monumentele, după cum mărturisește
însuș în cronica sa: „pe locul bătăliei (unde regele ungar Ca­
rol fu bătut cu desăvârșire într’un războiu năpraznic) Domnii
Munteniei zidiră o biserică și ridicară trei stâlpi de piatră,
precum văzui eu însumi în 1574, întorcându-mă din Turcia,

1) Zimmermann—Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der

Deutschen in Siebenbürgen, I, p. 443—444 și Hurmuzaki, I, p. 617.
2) Hurmuzaki, I. p. 617.
Hurmuzaki, I. 2. p. 75: „de equo suo cecidisset“.
 138

dincolo de târgușorul Gherghița, două zile de drum delà ora­

șul transilvan Sibiiu, în munți“1).
Probabil și clădirea Bisericii Domnești delà Curtea de Argeș
a fost începută de Basarab cel Mare tot cu gândul de a eterniza
în piatră amintirea acestui epocal eveniment istoric, conside­
rat chiar din partea istoriografiei maghiare drept ziua de
naștere a tării și a națiunii politice românești. Pe iconostasul
acestei catedrale străbune s’’a păstrat inscripția slavonă, care
arată că marele ei ctitor „veliki Basarab“ a răposat la anul
1352. A supraviețuit deci cu 22 de ani neuitata victorie delà
Posada, momentul inițial al independeței românești. Carol Ro­
bert, cu toate că a mai trăit 12 ani după înfrângerea din 1330,
nu a mai cutezat să încerce vre-o expediție de răzbunare împo­
triva pretinsului vasal „șismatic“.
O coincidentă fericită a făcut, ca atât inscripția de pe ico­
nostasul Bisericii Domnești, cât și osemintele lui Radu Vodă
(zis Radu Negru) nepotul lui Basarab cel Mare, să iasă la
iveală curând după înfăptuirea României întregite. Iată o do­
vadă lămurită, că trecutul nu moare, că chiar cei așezați adânc
în taina mormintelor lui seculare s’au cutremurat de reușita
deplină a luptelor pentru independența noastră națională-poli-
tică. După ce au așteptat 600 de ani, adormiți în întunerec, —
când a sosit în sfârșit, după o lungă serie de sacrificii nepre­
getate, ziua de lumină, de izbândă și de bucurie pentru poporul
nostru mult încercat, au ieșit la iveală și rămășițele lor spre
a ne face să înțelegem, că izbânda aceasta deplină nu ne-a
fost dăruită de cătră cei ce își revendică, adeseori sgomotos,
întreg meritul ei, ci de toate generațiunile luptătoare, cari din
zilele lui Basarab cel Mare și până în ale gloriosului Ferdi­
nand, Regele întregitor de Țară, timp de 6 secole, n’au șovăit
să alerge sub steag pentru apărarea moșiei străbune și pentru
desrobirea neamului românesc de sub stăpânire străină.

t) B. P. IJașdeu, Archiva Istorică a României, vol. II. București.

1865 pag. 7.
 SILVIU DRAGOMIR

CTITORII BISERICEI
DIN BÂRSÀU
1N JUDEȚUL HUNIEDOAREI
 In „Vechile biserici de peatră românești din județul Hunie-
doara“ d-1 Virgil Vătășianu1), înfățișând biserica delà Bârsău,
reparată acum complect, a încercat să stabilească și identitatea
ctitorilor ei, bazat pe inscripțiile funerare ce s’au găsit. D-1
N. Iorga a întregit cu câteva știri foarte prețioase datele isto­
rice, care o privesc, insistând îndeosebi asupra Elenei Crepovi^
sofia lui Petru Șchiopul, pe care o consideră drept ctitoră, îm­
preună cu fica ei, Domnita Tudorifa* 2). Lămuririle următoare
întemeiate pe informații sârbești și pe o mai atentă revizuire
a izvoarelor ungurești, dau, cred, o nouă contribuție problemei.
învățatul ungur K. Torma, care a descris această biserică
așa cum a văzut-o în 1879, înainte de a fi dărămâtă, spune3)
că pe o peatră funerară a cetit un epitaf latin, deasupra căruia,
încadrată între brațele unei cruci duble, se afla și o inscripție
slavă de trei rânduri, neînțeleasă pentru dânsul. Epitaful nu
se mai putea ceti complect și de aceea Torma l-a reprodus
astfel:
OLCZARVIT MOERENS.......
MARGARETA SEPULCHRUM......
NATAE, NOMEN CUI C.......
SUAE, ISTA VIRUM C.......
AM ORE DEUMQUE.......
GENUS HAN.......
LITATQUE.......

Dar Torma a găsit, din fericire, și textul întreg al epita­

fului citit de un amator4) în secolul XVIII deși nu-1 reproduce
tocmai exact:

J) Apărută în Cluj, 1930 și retipărită din Anuarul Comisiunii Mo­

numentelor Istorice pentru Transilvania pe anul 1929. Vezi pp. 11—15.
2) Revista Istorică, 1930, Nrii 7—9.
3) Arctiaeologiai Kôzlemények, 1879, pp. 53—61.
4) Budai Ferenc, Magyarorszdg polgări historiăjdra vald Lexicon
a XVI. szdzad végéig, III. darab, 454 1. Cf. Torma o. c., p. 59.
 Olczaravit moerens hoc Margaretha sepulehrum
Condiderat natae quae Catharina suae.
Ista virum Kato dilexit amore, Deumque:
Hanc genus, hanc pietas, nobilitatque thorus.

Având în vedere copia lui Torma versul al doilea ar fi tre­

buit cetit astfel :....... Sepulehrum condiderat natae nomen cui
Catharina suae.

Nepotrivirea o atribuie Torma sculptorului din secolul XVI

care săpând textul în peatră ar fi făcut greșala1).
Alte două inscripții aflate în biserica din Bârsău tot de
Torma descoperă apoi numele unui însemnat personagiu:

Hie sepultus jacet Sasvar(iensis) Nicolaus (......... ) vit.......

Și
Magnifi(cus) d(ominus Ni) colaus (....... ) vit capitaneus
Alfeldien(sis) sferenissimi Ioa) nnis elee(ti régis).......

Numele de familie al celui îngropat nu s’a putut ceti pe

nici una din pietrele funerare, dar Torma a combinat, că nu
poate fi vorba decât de unul din cei doi cunoscuți nobili sârbi ai
veacului XVI: Olăarovic sau Crepovic.
In fine, o altă piatră funerară are inscripția:

Magnifici domini Vladimir(i)....... moschovita(e).......

ann(o) D(omini) MDLXX... XVI, anno
aet(atis).......

Trebue adăugat că în nici una din aceste inscripții nu se

vorbește de ctitori, eu toate că pare firesc să li se atribuie lor
mormintele așezate în interiorul bisericii. Când a vizitat însă
Torma biserica din Bârsău exista încă tabloul votiv și o pi­
sanie în limba slavă, în care se va fi pomenit numele ctito­
rilor. Comisia monumentelor istorice din Ungaria a luat copii
exacte de pe pictura din biserică și între copiile ei se află șii)

i) Indreptând-o, pentru a corecta versul, copistul din sec. XVIII

a adăugat apoi o nouă greșală, care îngreunează înțelesul frazei.
 — 143

tabloul votiv1): „un sfânt cu brațele întinse, alături două fe­

mei stând în picioare, care oferă biserica“. Lângă acest tablou
erau inscripțiile chirilice. Copiile aceste sunt închise în
arhiva comisiei ungare, așa încât au rămas inaccesibile
pentru noi. Cu patruzeci de ani înainte inscripția chirilică
a fost dată cunoscutului Réthy L. ca să o descifreze. Acesta a
publicat numai rândurile așezate în dreptul uneia din cele
două ctitore*2): Gcspozda Mara Ovarovica daster bivsa pokoj-
noga gospodara Nikole Crpovica gospozda = Doamna Mara fica
lui Odarovic Petru fostă doamnă a răposatului domnului Ni­
colae Crepovic 3). Eivdent deci că una din cele două femei,
care au restaurat vechea biserică din Bârsău, a fost Marga­
reta Crepovic, sau cum i se zice în inscripția chirilică, Mara
Ocarovic, soția lui Nicolae Crepovic4). Dacă învățatul ungur
care a descris biserica din Bârsău ar fi înțeles această inscrip­
ție, el ar fi știut să identifice, fără nici o dificultate, și pe
Nicolae Crepovic, ferindu-se a-1 confunda cu socrul său, care se
numea Petru Ocarovid.

Informațiile, de care dispunem astăzi, ne îngăduie să re­

stabilim destul de exact împrejurările, între care această no­
bilă familie sârbească a ajuns în Ardeal, unde apoi a rejnoit
o veche ctitorie a vre-unui cnez român.
Nobilul Nicolae Crepovic, un fruntaș sârb, care s’a distins
în luptele cu Turcii către mijlocul secolului al XVI, alături de
alți numeroși tovarăși, a servit atât pe Zapolya cât și pe im­
periali. In 1545 dobândi delà Izabela și Ioan Sigismund cetatea
Sasvar (între Recaș și Remetea, jud. Timișului)5), iar în Iunie
1553 a căpătat delà regele Ferdinand cetatea Branișca, din
apropierea Devei, cu întreg teritoriul ei, drept zălog pentru
o mie florini pe care i-a împrumutat regelui6). In anul viitor

1) Forster Gyula, Magyarorszàg Müemlékei, I, pp. 267—269. S'au

luat cu totul 21 schițe din vechea biserică: pictura, tabloul votiv și
inscripții.
2) Réthy L., Az olăh nyelv és nemzet megalakuldsa, N.-Becskerek,
1890, p. 147 în notă.
3) Ovarovic greșit cetit în loc de Ocarovic (sau Olèarevic).
4) Crepovic a se ceti Țrepovici.
5) Archaeologiai Kôzlemények, 1879, p. 60.
6) Dr. Aleksa Ivie, Istorija Srba « Ugarskoj, Zagreb. 1914, p. 171.
 144 -

Crepovi c a izbutit să ia pentru doi ani, în schimbul sumei de

trei mii florini, delà episcopul Cenadului posesiunile Tapu,
Șoroștin, Mănăradea și Cenad, situate în județul Albei de-
atunci, nu departe de Blaj. Regele Ferdinand a aprobat și acea­
stă învoială la 29 April 1554. Puțin mai târziu, în 10 August
1554, Crepovic a mai plătit episcopului din Cenad încă două
mii de florini pentru două posesiuni1). Aceste, apoi, se pare, că
au rămas definitiv ale nobilului sârb, care le-a ținut până la
moarte. Văduva sa Margareta le-a folosit, deasemenea, netul­
burată de nimeni, până în anul 1572.
Când regina Izabela izbuti, în Octombrie 1556 să reia stă­
pânirea asupra Transilvaniei, Nicolae Crepovic figurează între
nobilii ei cei mai credincioși. El fu numit curând după aceea
Ban al Caransebeșului. La dieta din Turda, care s’a ținut în
Martie 1558, Crepovic e înșirat din nou între nobilii cei mai
de seamă ai țării. După patru ani însă, în April 1562, muri,
lăsând văduvă pe Margareta, născută Oöarovic, cu două fete,
Elena și Caterina* 2).
Din inscripția bisericii din Bârsău, dar și din documentele
contimporane, se știe sigur că Margareta era fica lui Petre
Ocarevic, un alt fruntaș sârb din acea epocă. Multă vreme
Petre Ocarevic a jucat, deasemenea, un rol însemnat între
Sârbii din Banat și părțile ungurene, ca unul dintre cei mai
căutați căpitani de cete războinice. Verancici îl caracterizează
astfel34): „Petrum Ouchiareum Rasciauum, unum ex ducibus
militum, insignem virum in re bellica“. Prin anii 1540 servind
pe regele Zapolya ajunge castelan al cetății Șoimușului, iar
după stingerea familiei Iacșici rămâne cel mai de frunte con­
ducător al Sârbilor din Ungaria1).
Fiică a acestui viteaz nobil, Margareta se mărită cu soțul
de arme al tatălui său. Fratele ei, Dimitrie OCarevic, a rămas în
părțile ungurene căpitan al cetății Giula, pe care nu o lăsă
pradă Turcilor, decât cu prețul vieții sale (1566) după o apă­
rare eroică5). Cronicarii unguri ai timpului laudă nu odată în
termini ditirambici virtuțile militare ale acestor eroi, pe care,

*) Ibidem..
2) Idem, p. 173.
3) Verancsics Antal: Összes munkâi, III, 45.
4) Ivic, o. c., pp. 144, 146.
5) Idem, p. 180.
 - 145 -

după Bethlen Farkas, le-a moștenit, în aceeași măsură, și Mar­

gareta Oléarevic1.)
In 1572 cu prilejul unei contestații, ce i-o făcu Margaretei
Gașpar Bekes pentru cele patru posesiuni pomenite mai sus,
fiicele ei eerură principelui Stefan Bâthory o copie a decre­
tului regesc, prin care li s’a fost acordat proprietatea. Cele două
fete erau Elena, sofia nobilului Vladimir Moscovitul și Cate­
rina, soția magnificului Valentin Török de Enning, ambele
fiice ale regretatului nobil Nicolae Crepovic de Sasvai* 2).

* *
Dispunând de aceste informații, ne putem explica mai ușor
și relațiile familiare ale ctitorilor bisericii din Bârsău. După
moartea soțului ei, a viteazului Nicolae Crepovic, Margareta
din neamul Oôarevië a trăit la Mănărade, unde o căutară de
mai multe ori solii voevodului Petru Șchiopul. Fata ei cea mai

1) Bethlen Farkas, Historia de rebus Transylvanicis, (ed. Il), I

pp. 447—450.
2) Ivic a găsit în Arhivele Statului din Budapesta două acte; unul
trimis de George Keméndy principelui Ștefan Bâthory (1572): „nos
litteras ejusdem inhibitionales ammonitorias et rectificatorias pro
parte magnifici domini Casparis Bekes de Kornyat contra generosam
dominam Margaretham Olchyaruyt, relictam egregii quondam Nicolai
Cherepuyt ratione et praetextu totalium possessionum Chanad, So-
rostel, Holdwilagh et Monora vocatarum in comitatu albensi Transil-
vaniae existentium habitarum confectas et emanatas ...“ Principele
Bâthory i-a acordat următoarea donațiune: „Magnifico domino Fran­
cisco Forgacsi de Gymes etc. cancellario ac summo consiliario nostro
nobis honorando, salutem et favorem. Exponitur nobis in personis
generosarum et magnificarum dominarum Elenae egregii Vladomeri
Muskovitae et Catherinae magnifici Valentini Theoreok de Enning
consortum. filiarum vero egregii quondam Nicolai Cherepuit de Sas-
var, quomodo ipsae paribus universarum litterarum inscriptionalium
factum totalium villarum et possesionum Csanad, Holdvilâg, Sorostely
et Monora vocatarum, in comitatu albensi existentium, quae scilicet
in libris principum proxime defunctorum regiis conscriptae et insertae
haberentur, ad praesens plurimum indigerent essentque necessaria.
Pro de harum serie commitimus tibi et mandamus firmiter, ut accep-
tis praesentihus easdem universas litteras inscriptionales super prae-
scriptis possessionibus factas requiri et reinveniri, requisitarumque
et reinventarum paria jurium earundem exponentium uberiorem ad
cautelam sub sigillo nostro extrădări et emanari facere modis omni­
bus debeas et tenearis, secus non facturus. Datum Albae Juliae feria
quinta prooxima post dominicani reminiscere, anno domini millesimo
quingentesimo septuagesimo secundo“. Cfr. Ivic, o. c., p. 183.
10
 146 -

mare, Elena, fu apoi pețită de voevodul muntean. Nunta se ținu

în Sibiu la 22 August 1563. Principele Ioan Sigismund cum­
pănind meritele familiei pentru dinastie luă parte în persoană,
încunjurat cu mare pompă, la nuntă, și trimise mireasa cu o
gardă de onoare la reședința Domnulni român. Știm că tinerii
căsătoriți erau pe cale să se despartă în Ianuar 1564, din pricina
soacrei, a „Mirceoaiei“. Se pare însă, că s’au împăcat și au mai
trăit patru ani împreună, până în 1566, când Elena s’a întors
definitiv acasă. Intr’o scrisoare adresată către castelanul și
vicecastelanul cetății Deva, în 2 Mai 1566, regele Ioan Sigis­
mund spune, că Petru Vodă, nu se știe din ce motiv, tăind
legătura sfântă și întărită prin jurământ a sfintei căsătorii,
a socotit că trebue să îndepărteze pe soția sa mărita Doamnă
Elena Cherepovith, care era sora adoptivă a regelui. Ea și-a
propus să se întoarcă în Ardeal, împreună cu unica ei fiică,
Tudorița. De aceea regele îi destinează ca locuință provizorie
castelul Deva, până cănd va putea să se îngrijească mai bine
de întreținerea ei, poruncind să fie primită în castel, unde i se
vor da cele necesare pentru traiul ei și a oamenilor ei. Pe
urmă, regele îi pune în vedere, că va lua fără amânare dispo­
zițiile necesare pentru existența ei, fie la Voevodul țării ro­
mânești, fie în Ardeal, unde se știe, spune Ioan Sigismund, că
are și ea posesiuni străbune, deși acum se află în mâni streine,
cu toate acestea i se cuvin ei, în afară de orice îndoială1).
Nu știm dacă regalul frate adoptiv al Doamnei Elena și-a
îndeplinit promisiunea. După 6 ani însă o găsim măritată cu
un nobil rus Vladimir Moscovitul, care a murit după 1580 și
a fost înmormântat tot în biserica delà Bârsău2).

*) Vezi N. lorga: Revista Istorică, 1930, Nrii 7—9 și Prefața delà

Hurmuzachi, Documente, vol. XI, p. XIII și urm. Cfr. Ivic, o. c., p. 176.
Epitaful, care afirmativ a fost copiat de los. Benkô (biblioteca
Aiud) și trimis apoi de Iosif Kemény lui Kurz, este, evident, un fals
ordinar: Hic jacet nobilissima ac magnifica domina Ursula Gerlistei
consors magnifici viri Nicolai Cherepovith M. D. L. X. V. (citit de pe
o piatră funerară aflătoare, se zice. în biserica din Imbuz, jud. Some­
șului). Autorul falsului e Kemény însuș. In județul Solnocul Exterior
încă din 1556 primise Dimitrie Ocarevic, cumnatul lui Crepovic două
sate, Martfô și Fôldvâr, delà regele Ferdinand. Socrul lui Petru
Șchiopul a murit, cum am văzut, în 1562 și nu a fost căsătorit nici
odată cu Ursula Gerlistei. Cfr. Magazinu Istoricu pentru Dacia (Buc.
1847), tom. V, p. 371 și urm. „Elena Cherepovich, soția lui Petru III
Șchiopul“.
2) Aceasta apare din inscripția funerară publicată mai sus.
 147 -

Faptul că fosta Doamnă a Voevodului muntean și-a ales

reședința provizorie în cetatea Devei se explică și prin aceea,
că sora ei Caterina Crepovic era măritată cu cornițele suprem
al județului Huniedoarei, tânărul Valentin Török de Enning.
Ea muri în 15721), întristând inima mamei, cran spune inscrip­
ția de pe mormânt, dar nu atât pe a soțului, care s’a căsătorit
în urmă, a doua oară, cu nobila Margareta Orbai.
Ar rămâne încă, prin urmare, să se explice numai împre­
jurările în care a ajuns familia Crepovic în posesiunea Bâr-
săului. E probabil, că deodată cu cetatea Șoimușului, la care
aparținuse demult această posesiune situată în vecinătatea ei
imediată*2). Dar despre aceasta nu avem la îndemână știri do­
cumentare. Ceva mai târziu, o rudă apropiată din familia Ba-
lintici spune, că Bârsăul i-a revenit prin testamentul mătușei
Margareta Olcarevic, care l-a stăpânit și a murit fără de succe­
sori3). Dacă informația este exactă probabil că văduva lui Ni­
colae Crepovic a supraviețuit pe cele două fiice și chiar pe
nepoata ei, Domnița Tudorița, despre care mai târziu nu mai
aflăm nimic.
* *

După ce știm că inscripția votivă se află copiată în arhiva

comisiei monumentelor istorice din Budapesta, e de prisos să
mai încercăm combinațiuni cu privire la celălalt personagiu
femenin din tabloul votiv. Evident, trebue să fi fost una din
fetele Marei Crepovic. Torma spune, că îmbrăcămintea, giu-

!) Szăzadok, 1889, p. 31. Török Bâlint a fost declarat majorean în

1564. In 1577 Margareta Orbai e văduvă.
2) După Csânky D., Magyarorszdg tort, földrajza a Hunyadiak
kordban, V, p. 75: Berekszo (Bârsăul) a aparținut la cetatea Șoimu-
șului, formând posesiunea fiului lui Voie de Huniedoara, iar delà 1479
a. familiei Ungor.
' 3) Arhiva Muzeului Ardelean (Cluj). Memorialul lui Sigismond
Balintich (1 81): ..(Beregszô). Ez a falu elsöbben Olcsarwit Margith
asszonyé volt, ki Cserepwith Miklösnak akkori orszăg generâlissânak,
ki Devât is hirta felesége volt, de gyermeke nem maradvân, ugy hatta
volt testamentumban hârom attyafiânak, kiknek edgyike Bâlintich
Todor volt, kinek is az anyjâval Olcsarwith Ilonâval egy testvér volt.
A több atyafiak deficiâlvăn, csak a Bâlintich Todor maradékira kel-
lett volna szăllani azok részeinek is“. Deci sora Margaretei, Elena
Ocarevic, s’a măritat cu Ștefan Balintich, al cărui fiu,, Teodor, a moș­
tenit Bârsăul mai târziu.
10
 — 148 —

vaerele etc. ale erelor două femei corespund formelor pompoase

și costumelor, ce au fost la modă în Ungaria în jumătatea a
doua a secolului XVI, reamintind croiala ungurească și fiind
bogat împodobite.
Până ce obținem copia tabloului votiv, ajunge și această
informație asupra celor două vlăstare nobile de viteji sârbi,
care, restaurând o veche biserică românească, au făcut din ca
o ctitorie familiară.
 IOAN MOGA

CEA MAI VECHE BISERICĂ

DIN SÂLIȘTE
(JUD. SIBIU)
 Dintre cele patru biserici ale Săliștii cea mai veche e așa
numita ..Biserica Unită“. Așezată pe platoul din partea cea
mai ridicată a saltului, ea domină o bună parte a comu­
nei, ce se întinde spre apus și răsărit pe poalele dealurilor,
umplând valea râului Săliște. Pe acest loc trebue să fi
fost clădită cea dintâi biserică din comuna noastră, construc­
ție probabil din lemn, datând încă din anul 1476, când docu­
mentele ne amintesc pe cel dintâi preot local cunoscut popa
Ioanăș1). După o întrerupere de peste un secol, seria preoților
locali, poate fi urmărită începând cu primele decenii ale seco­
lului XVII, până astăzi*2).
Existența biserieei actuale ne e confirmată într’un docu­
ment din anul 16493), iar din anii 1674 și 1739 ni se păstrează
bâte o inscripție4) pe arcul de susținere dintre pronaos și naos.
In cursul secolului XVIII biserica a fost obiectul de ceartă între
câțiva preoți trecuți la unire, sprijiniți de organele adminis­
trative și militare austriace și poporul, care nu voia să știe de
noua lege și cum credincioși uniți în comună aproape nu erau,
biserica părăsită ajunsese în anul 1751 aproape de ruină-5). Mai
târziu, fără să putem preciza când, Săliștenii au reclădit prid­
vorul ruinat al biserieei, care mai servea doar câtorva credin­
cioși din satele învecinate, iar pe la mijlocul secolului trecut,
tot prin bunăvoința localnicilor, s’a clădit din nou apsida, care
fu lăsată neteâcuită, în părăsire.
Apară'insid tipului longitudinal, în planul biserieei distin­
gem prijp/ôrnl, pronaosul, naosul și apsida (fig. 1). Pridvorul și
turnul au fost dărâmate în anul 1926, când pe terenul expropriat

U Arhiva săsească din Sibiu, U. 111. 192.

2) Ibidem, Protocoalele Săliștii No. 1, p. 120 și Prefața Cărți de Aur
a Biserieei celei Mari din Săliște de Dr. I. Lupaș.
3) N. Iorga: Sate și preoți, p. 121—2.
4) I. Lupaș: Două inscripții delà biserica cea mai veche din Să-
liște, An. Institutului de Istorie Națională, V, p. 496.
B'; Arhiva săsească din Sibiu, S. 79, No. 6 p. 86—87.
 — 152

al bisericei s’a clădit aripa stângă a noului edificiu al școalelor

secundare din localitate. Pe peretele de miază-noapte al pridvo­
rului se vedeau urmele unei picturi nedatate cu inscripția:
„Această icoană au plătit Dănilă Milea în judecata lui cu pâr-
garii Vasii Martin, Oprea Dădărlat, Dumitru Sleflea, Stan
Borcea..
Dimensiunile restului clădirei (pronaos, naos și apsidă)
sunt: 1. int. 13,50 m., lăț. int. 5,75 m., grosimea zidului 0,55 m.
Din vechea biserică din sec. XVII ne-a mai rămas pronao­
sul și naosul (lung. 9,38 m., înălț. 3,51 m.), în interior cu
două arcuri de susținere, în peretele de miază-zi cu trei ferestre,
iar peretele de miază-noapte e sprijinit pe din afară de trei

Fig. 1. Planul bisericii.

contraforturi. Bolta e semicilindrică, prelungindu-se pe pereți

în triunghiuri sferice terminate în console.
Atât zidul despărțitor dintre pridvor și pronaos, cât și in­
teriorul bisericei vechi sunt acoperite cu trei straturi de pic­
tură. Cea mai veche pictură, care se poate data, e cea de pe
peretele interior al zidului despărțitor, reprezentând raiul (fig.
2). Stratul acestei picturi îl aflăm și pe arcul de Susținere dintre
pronaos și naos, purtând următoarea inscripție: „Cu norurica Ta­
tălui și cu ajutorul Fiului și săvărșitorului Duhului St t... vă-
leat... de domnia Măria lui Craiu Epafi (!) Mihaiu V Mitro­
politul Sana se hie Dumnealor slăviți... Părinte Popa Du-
meatră cu preuții a Seliștiului și judele Pătruț(ă) cu boierii
scaonului... Toți se untrun loc adunat și pre acest aloman au
făcut pomenire... în veci și... Amin credincioșilor. Anol(ă)
denceput lumii 7182 Aug. Nicolaus Pictor Poloni. Anno 1674
august 15“1).

!) I. Lupaș, l. c.
 153

Acestui zugrav ungur Polonyi, trebue să atribuim pictura

reprezentând raiul, în care, ca și în inscripția citată, se vede
străinul necunoscător al picturii și a limbei noastre bisericești.
Anterior acestei picturi trebue să considerăm fragmentul
din judecata din urmă1) aflător pe fața exterioară a zidului
despărțitor, reprezentând în zona inferioară o gură de balaur
și câteva scene din muncile iadului, în zona mijlocie o serie
de grupuri de câte trei boeri și călugări, iar în zona
superioară cei 12 apostoli. Fragmentul descoperit sub cele două
straturi mai noui de pictură, pare să fi fost zugrăvit de un
pictor muntean, sau de un cunoscător al pieturei bisericești
muntene, judecând după costumele muntenești cu care sunt
îmbrăeați boerii și călugării din zona mijlocie a pieturei. For­
ma hainelor boerești, culoarea și faptul că sub ea nu se găsește
nici o urmă de altă pictură, ne face să credem că datează din
prima jumătate a secolului XVII.
Din al doilea strat de pictură, deși existența lui se poate
constata pe aproape întreagă suprafața pictată a bisericei, nu
s'a putut scoate nimic la lumină, fiind prea lipit de tencuiala
celui mai nou, al treilea strat.
Pe această ultimă și cea mai nouă pictură ni s’a păstrat ur­
mătoarea inscripție: „Ctitorii cari au fost zugrăvit biserica
toată sunt aceștia: Popa Dumitru, Oprea Petru și Oprea Roșea,
Dumitru Bi-du... cu toți preoții și sătenii la omul 1739 ca să
fie de pomenire lor și... în zilele episcopului Inochentie și al
Săliștii protopop Tatomir-Erei loan mesița Oct. 14“* 2).
Pictura acopere aproape în întregime interiorul pronaosului
și al naosului (fig. 3—8), păstrându-se în condițiuni destul de
bune. Peste culoarea veche se văd ușoare retușări mai târzii
(fig. 8). Autorul acestei picturi bune bizantine e necunoscut.
Din acelaș timp ni se păstrează și altarul3) pe a cărui cruce
se vede inscripția următoare: „Această sf. cruce au plătit popa
Alăman din Săliște. Zugrav loan Stoevici, 1737 August 19 zile“.
Icoanele lui Stoevici, de o frumsețe rară, arată o manieră fină,
cu totul deosebită de a autorului pieturei murale pe care o re­
producem.

V) N’a r ut ut fi fotografiat din cauza distanței mici între biserică

și noua clădire a școalelor secundare.
2) I. Lupaș, l. c.
3) Aflător în muzeul locail.
154
Fig. 2. P ictu ra veche (1674).
 155

Fig. 3. Fragment din pictura nouă (173!’).

Peretele de Miazănoapte al pronaosului.
 156 -

Fig. 4. Fragment din pictura nouă (1739).

Peretele de Miazăzi al pronaosului.
 157

Fig. 5. Fragment din pictura nouă (1739).

Bolta pronaosului.
 158

Fig. C. Fragment din pictura nouă (1739).

Peretele de Miazănoapte al naosului.
 159

F ig. 7. F rag m en t din p ictu ra nouă (1739).

P eretele de M iazăzi al naosului.
 160 -

Fig. 8. Fragment din pictura noua (1739).

Bolta naosului.
 ATANASIE POPA

BISERICI VECHI DE LEMN

ROMÂNEȘTI DIN ARDEAL

11
 Biserica de lemn din Copăceni (jud. Turda)
In 24 August 1930 am cercetat biserica de lemn din Copă­
ceni, jud. Turda.
Satul este în vale delà șoseaua națională, la 5 minute de­
părtare. Partea nouă a satului este îngrijită, căsuțe noui, aco­
perite cu țiglă, curate, cu grădini și holdele în jur. O mulțu­
mire sufletească simte omul când vede un semn de rod al
muncii, isvor de bunăstare și mulțumire. Satul vechiu este în-
tr’adevăr vechiu, cu căsuțe mici, slabe, acoperite cu paie, trestie
și șindrilă. Puține sunt acoperite cu țiglă.
îndată ce coborîm în sat, modestă, ruginită de vreme și
de ploi, zărești pe o coastă de deal bisericuța veche, având
lângă ea spre apus școala și casa parohială.
E zi de Duminică. In liniștea dimineții jocul sglobiu al co­
piilor dă aerul de sărbătoare. Ei dau primele informații, pe
unde duce cărarea și când se începe slujba. Cărarea duce și prin
curtea crâsnicului, un om iubitor de biserică și mai ales de
curățenie din interior. Jurul bisericii de ani de zile este com­
plect neglijat, fără nici un fel de gard, doar portița de intrare
cu coperișul ei conic mărturisește că oarecând numai pe aici se
putea intra în curtea bisericii. Azi se poate intra pe unde vrei,
numai scăieții și spinii opresc calea. Cum este curtea, așa este
și biserica (fig. 1). Coperișul este rău stricat, din 1884 nu s’a
mai reparat nimic, un mic pridvoraș ce a fost s’a stricat, strea­
șină lărgită stricată, prin coperiș plouă așa că biserica în sta­
rea ei actuală nu mai poate dăinui multă vreme. Și e păcat.
După cum ni se cere să respectăm bătrânețele, tot așa se cuvine
să cinstim și vechimea sfintelor locașuri.
Biserica este din lemn de brad, bârnele nu sunt prea late
și nici prea lungi. încheieturile sunt bine netezite, iar corni­
șele, formate din 4—5 grinzi suprapuse și din în ce mai scurte,
dau un aspect decorativ exteriorului.
Talpa este din stejar, iar fundamentul de piatră cioplită
*
11
 — 164 -

scoasă din ruinele unui „canal“ de pe vremea Romanilor, iar

în fața ușii o lespede de piatră adusă delà mănăstirea din deal,
din care azi au mai rămas ceva ruine. Oamenii și acum scot
piatră atât din canal cât și din mănăstire. Pe pietre n’am ob­
servat nici un semn sau inscripție, numai la lespedea de piatră
este o groapă pătrată unde va fi fost mânerul pentru a putea
r
*

Fig. 1. Copăceni,j. Turda. Biserica veche (1738).

Vedere dinspre sud.

fi ridicată la nevoie. Piatra este din calcar, de culoare gălbuie

și albă.
Turnul-elopotniță este mic și fără aspect frumois, n’are nici
estetică, nici eleganță, mai ales vârful. Puțin mai înalt și cu
o bază mai mare ar ridica foarte mult aspectul. De altcum
este în stilul timpului și mai ales al mijloacelor. Biserica a fost
mai mare, s’a micșorat sub actualul preot în 1884. Clopotnița
este așa cum a fost din vechime. Clopotul mic, cu un diametru
de 24—25 cm. este crăpat și se păstrează în biserică. Lângă in­
scripția latinească, care spune că este spre Slava lui Dumnezeu,
este gravat anul 1777, turnat cu 40 ani mai târziu după ce s’a
ridicat biserica.
Biserica are o singură ușă de intrare dinspre sud (fig. 2)
cu un chenar din lemn de stejar frumos cioplit cu două mo-
 1G5

live, una o împletitură de funie, alta din cuburi mici, iar pe

partea de jos câte două rosete despărțite prin dinți. Chenarul
este dreptunghiular, iar intrarea propriu zisă în arc de cerc.
Lărgimea ușei este de 65—70 cm., iar înălțimea 160—170 cm.
Coltul drept are o inscripție pe care o redau cu aproximație;
din ea reese că este ridicată în anul 1738 (1732?) la 13 Aprilie.

Fig. 2. Copăceni, j. Turda.

Ușa de intrare a bis. vechi de lemn.

Celelalte litere probabil sunt inițialele meșterilor cari au lucrat.

Dimensiunile bisericii sunt modeste. In lungime pronaosul
are 3,00 m., naosul 5,50 m., iar altarul 3,00 m. Lărgimea de 6 m.,
iar a altarului 3 m.—3,50 m. (Fig. 3).
Fundamentul are o înălțime de 0,70 m., pereții laterali 2,50
m., coperișul 4 m., clopotnița 3 m., iar turnul încă 2,5 —3,00 m.
așa că înălțimea totală ar fi de 13—13,50 m.
Coperișul altarului este mai mic cu 1 m. și acopere numai
altarul și e și mai jos. Lărgimea streașinei delà pereți e de 0,80
cm., care a scutit bine lemnul timp de 200 de ani. Temelia de
piatră pe partea sudică este mai lată formând o bancă potrivită
pentru adăpost în timp ploios sau pentru servicii cari se fac
în fața bisericii.
 — 166 -

In curtea bisericii sunt și câteva morminte de prin anii

1845—1880 a unor fruntași din comună. Cimitirul propriu zis
este la marginea satului.

Spre partea sud-vest este o eruce (fig. 4) — rugă, cu un

crucifix în alb din tablă bătută, frumos executată; relieful este
natural și anatomic.
In biserică se face încă serviciu divin, diar nu se va putea
servi în ea multă vreme fiind primejdie de surpare. înainte de
nenorocirea delà Costești, biserica a fost plină de cununi din
flori artificiale și numai nenorocirea groaznică de acolo a putut
convinge credincioșii ea să renunțe la ele și să le scoată din
biserică. Acum biserica arată mai încăpătoare, curată, îngri-

Fig. 4. Cofăceni, j. Turda. Biserica veche.

Vedere dinspre apus.

jită; lucrurile de mână, perdelele delà ușile altarului sunt

curate.
Interiorul bisericii este în armonie cu arhitecta exterio­
rului, cu deosebire că pictura este o lucrare de artă mai de
seamă și s’a păstrat mulțumitor în pronaos, slab în naos și
foarte slab în altar. Fotografiile luate din tinda femeilor ne dau
o idee aproape clară despre pictura murală; cele din naos
de-asemenea; din altar n’am putut lua nici o fotografie, fiindcă
 — 168 —

placa a rămas insensibilă fată de orice amănunt, deși mi-ar fi

părut bine să am Cina cea de taină pentru a face o asemănare
cu alte Cine din alte biserici.
Biserica unită din Copăceni știe să spună foarte multe. In
ea te simți altcum. Stai de vorbă cu un zugrav, meșter în arta
zugrăvelii — dar fără să-l știm cine e — și cu zugravul Nistor
din Feleac, despre care mai avem mărturii.
Să intrăm în cunoașterea mai amănunțită a bisericii.
Altarul este poligonal cu 5 fețe exterioare. Fețele nu sunt
egale, cele în lungime și lățime de câte 2 m., iar cele cari sunt
pe colțuri de câte 1 m.
Ferestre sunt 2 mici, la mijloc cu un sul de fier. încheietu­
rile exterioare ale absidei sunt bine netezite, cornișele sunt fru­
moase dintr’o serie de grinzi și bârne suprapuse cari delà cope-
riș se scurtează din ce în ce. Cornișele aceste dau un aspect fru­
mos și sunt cu efect decorativ. La colțurile altarului, aceste cor­
nișe în prelungirea bârnelor pereților sunt ca aripile deschise
ale unui fluture. Dintre cele două ferestre una este în axa bise­
ricii, cealaltă pe partea sudică, ca să poată pătrunde și razele
soarelui atât de necesare în acest altar mic, întunecos. Prestolul
este destul de mare și pe picior de piatră. In jurul lui abia este
loc pentru preot. Intr’un colț pe o masă sunt vestmintele preo­
țești. Proscomidierul este o policioară acoperită cu față de masă
curată.
Bolta are două nervuri mai mari cari pleacă din colțurile
muchilor altarului și alte două mici cari se îmbină și for­
mează un triunghiu sferic deasupra laturilor mici ale incintei.
In altar nu se recunoaște aproape nimic, aproape nu se distinge
nici tabloul cu Cina cea. de taină, iar pe boltă și în triunghiul
lateral nu se mai vede ce este. La proscomidier, pe perete, este
I. Hr. într’un potir, de dimensiuni destul de mari. Pe pereții
laterali sunt sfinții ierarhi Vasile Cel Mare, Grigore și loan
Gură de Aur. Fereastra din axa bisericii a fost tăiată ulterior,
pictura o spune aceasta, fiindcă s’a tăiat din persoana zugră­
vită. Se mai disting pe pereții altarului sfinții Niculae, Sil­
vestru și încă un sfânt. Scrisoarea cirilică este frumoasă.
In altar pe tâmplă este interesantă scena Izgonirea din
Baiu, care se poate distinge mulțumitor. Scena are elemente de
peisaj. Raiul este o grădină cu arbori exotici, cu 8 coline verzi,
pe o colină este Adam, pe alta este Eva alungată de un înger.
Eva stă în genunchi și par’că cere milă și îndurare. Tabloul nu
 169

este greoiu, dar nici prea plastic, atât colinele cât și copacii
fiind aceiași. In monotonie persoanele atrag atenția.
Păcat că nu se pot distinge scenele zugrăvite în altar și mai
ales Pantocratorul care este în mijlocul bolții, fiindcă aceste
sunt simbolice. Spălate poate că ar reda ceva din această
pictură care este mai de seamă decât în alte biserici. Urmărirea
unui zugrav dintr’un singur tablou nu se poate, fiindcă dimen­
siunile bisericii determină numărul tablourilor și aranjarea
scenică a lor.
In altar este clopotul crăpat amintit mai sus și un potir de
plumb cu următoarea inscripție gravată: „Ez a poliâr a Kopani
ola Ecclesiâé 1722“ (acest potir este al bisericii valahe din Co-
pand). Cum la 1722 biserica încă nu a fost zidită se crede că
a fost dăruit mănăstirii care a existat în apropiere și de acolo
ar fi fost adus aici.
Naosul are 3 ferestre, două în dreptul stranelor pentru cân­
tăreți, iar a treia pe peretele sudic cam în dreptul corului. Fe­
restrele sunt mai mari, decât cele delà altar și cu chenare ex­
terioare decorative. Naosul are o lărgime de 6 m., lungimea
între 5,50—6 m. Este zugrăvit peste tot.
Bolta este semicilindrică eu raza de 2—2,50 in. Iconostasul
e cel obișnuit, cele 3 uși sunt tăiate în arc în partea de sus.
Ușa împărătească este puțin mai înaltă și mai largă, acoperită
cu perdele din pânză albă curată, cu țesătură roșie, motiv nu
prea românesc. Lărgimea ușilor diaconești este de 0,70 m., iar
a celei împărătești de 0.80 m., înălțimea de 1,60—1,70 m. Partea
superioară a tâmplei este acoperită cu cununi din stearină, iar
între ele un crucifix mai mare. Zugrăveala nu se maî vede. Apos­
tolii sunt zugrăviți pe șirul de jos, deasupra ușilor. Isus este
în mijloc pe un tron și de aceeași mărime cu apostolii. Apostolii
sunt persoane mai în vârstă, stau pe tronuri (spatele scaunelor
nu se văd), fiecare e într’un cadru cu imitație de colonete cio­
plite la strung, cari seamănă foarte mult cu stâlpii cari susțin
corul și cari sunt frumos ciopliți. Intre uși sunt ornamente flo­
rale sau aripi de îngeri, florile sunt mai ales lalele, flori cari
n’au legătură cu arta noastră populară. Icoanele sunt la locul
lor, sf. Niculae spre nord, iar la Hram sunt sf. Voevozi, res­
pective numai Arh. Mihail care ar fi patronul bisericii. Pictura,
pe boltă se mai cunoaște, este însă foarte stricată, a căzut vop­
seaua mai ales la încheietura unde s’a deslipit pânza.
Pe boltă sunt zugrăvite următoarele scene: In mijloc în trei
 — 170 -

medalioane mari eu diametrul de 1 m., Tatăl, Fiul și sf.

Duh, deoparte și de alta două serii de tablouri, câte 3 în fie­
care, așa că în total sunt 12 tablouri. Dinspre altar spre nord,
la mijloc, sunt următoarele scene: Pogorîrea Duhului sfânt,
Vindecarea orbului, iar pe partea de mai jos Isus e bătut,
Isus este încununat și Cina cea de taină. Pe partea de sud în
aceeași ordine: înălțarea lui Isus, Toma pune degetele în coasta
Dlui, Mironosițele muieri la mormânt, Răstignirea, Prinderea
lui Isus și Isus duce crucea. Porțiunea deasupra corului nu are
nimic de recunoscut, totul este sgăriat de copii cari aici au
dat proba de examen în caligrafie și în semnătură. Aceste sgă-
rieturi fac o impresie neplăcută și dau dovadă de lipsă de res­
pect fată de acest locaș sfânt.
Pe pereți jur împrejur sunt zugrăviți sfinți, dintre cari după
inscripții se pot distinge următorii:
Venind delà apus spre răsărit doi sfinți sunt acoperiti de
grinzile corului care s’a făcut ulterior, apoi urmează sf. Luea,
sfinții fără de arginți Cosma și Damian, medici vestiți, cu în­
fățișare de bătrâni evlavioși și cu multă demnitate în ținută și
expresiune. Fiecare ține mână o cruce, care are între colțuri
raze. Sf. Damian tine în mână o lădită care-1 caracterizează.
După inscripție pare că sunt grupați tot doi câte doi, mai
ales că între nume este cuvântul și. Urmează apoi sf. Panteli-
mon și Ermolae, primul bătrân, al doilea tânăr fără mustăți,
îmbrăcămintea rând pe rând este dintr’o manta, ca, un felon
care se încheie la piept, de culoare roșie, roșu palid, gris, verde
închis, — iar tunica albă, verde, albastră, galbină, la tot cazul
de culoare diferită de a feloniului. Sunt aproape în mărime
naturală și cu aceeaș cruce în mână. Urmează apoi Procopiu
și încă un sfânt care este tăiat de fereastră. Deasupra ferestrei
este un Serafim cu aripile desfăcute.
Pe peretele sudic chipurile sfinților sunt atât de stricate
încât nu se mai distinge aproape nimic. Aici ar fi prorocii din­
tre cari se văd: Samson, apoi sf. Nistor și Marele mucenic
Dimitrie.
Corul este zugrăvit cu flori fără o stilizare oarecare. Mai
mult un desen banal care este aproape acelaș și pe pereții bise­
ricii înconjurând biserica ca un brâu. Pe peretele de vest sunt
sfinți între cari și sf. Cristofor cu cap de câine și alti sf.
pustnici.
Interesant că la bisericile vechi de lemn, elementul cel mai
 — 171 —

prețios din punct de vedere al picturii îl oferă pronaosul, tinda

femeilor. Aici s’au păstrat mai bine, mai curat și mai intaete
picturile murale, fie că femeile sunt eu mai multă evlavie și
gingășie, fie că deasupra este clopotnița care totuși scutește
mai bine, alături de faptul că aici fiind ușa, lumina vine mai
direct, iar lumânări în tindă nu se prea pun.
Și la Copăceni tinda oferă datele picturale cele mai de
seamă. Le vom cerceta mai amănunțit.
Prin ușa de miază-zi, mai scundă ca de obiceiu, lumina de
afară răspândește o căldură și o atmosferă care dă viață zugră­
velii păstrându-și culoarea originală. Tavanul scund abia de
1,70—1,80 m. înalt, zugrăvit și el cu flori de tot felul pe un
fond alb deschis reflectează lumina destul de bine.
După ușă o surpriză (fig. 5). Căutând ca în alte locuri pe
cele 5 fecioare nebune sau alte sfinte mucenițe, spre surprin­
dere găsim cu totul altceva. Prin linii simple numai în negru,
desemn destul de primitiv, se reprezintă subiecte tot atât de pri­
mitive și bizare. Sunt Muncile iadului groaza tuturor credin­
cioșilor. Până când restul picturii reprezintă dragoste, jertfă
și mai ales evlavie, aceste munci se adresează păcătoșilor cărora
Ie deschide perspectiva vieții viitoare. Acolo este morarul cu
gâful la gât, care în viață a luat vamă prea mare. Gâful este
instrumentul de vămuit și prin el este calea care duce la păcat.
Morarul stă încremenit, gol, despuiat de orice haină, la picioare
pară de foc roșie aprinsă, iar alături un diavol îneornurat,
negru, cu o furcă în mâini are grijă să nu se stingă focul. Alai
la dreapta este crâșmariul și el la gât cu sticla pe care în
viața o oferă din belșug cu voie sau fără voie credincioșilor.
Și el arde în flăcări, așa în goliciunea trupului său. Alături,
călare pe un butoi, în negru, o persoană, probabil un diavol,
cu cimpoiul și cu buciumul (ori cu un corn?) chiamă la petre­
cere. Simbolizează credința populară în care rachiul este beu-
tura diavolului.
Aceasta este prima serie. Sub aceasta urmează
alta cu scenele următoare: Carii ară pământul altue, un om
cu plugul după el, se muncește între limbile de foc, iar diavolul
se bucură și cu furca, are grijă să nu slăbească focul cel chi­
nuitor. Alături este curvariul, un bărbat legat cu mâinile la
spate de un pom, ca goliciunea lui să nu și-o poată acoperi, se
chinuie în văpăia focului în bucuria drăeușorilor cari-1 pri­
vesc. Puțin mai la dreapta, într’o căldare mare cu toartă, iar
 — 172 —

sul; ea multe limbi de foc sunt: Birae cari fac lege strâmbă,
multe ființe omenești se eliinue în această căldare care poate să
fie plină și cu oleu sau ceară ca să fie cu atât mai mari chinu­
rile. Nici de aici nu lipsesc diavolii cari se bucură de numărul
și felul sufletelor ajunse în stăpânirea lor.
In a treia serie, tocmai după ușă, o luntre condusă de un
diavol chiamă eu buciumul pe cei cari vor ajunge în iad. Mai

Fig. 5. Copăceni, j. Turda.

Pictură murală din pronaos: Muncile iadului.

la dreapta sunt apoi alți păcătoși alungați în iad de diavoli,

în lumea întunericului și a focului nestins.
Partea aceasta este adevărata morală, sau școala în care
oamenii cunosc răul ce-i așteaptă. Are un efect extraordinar asu­
pra viefii sufletești a țăranului care în imaginația lui îi vede
acolo pe toți păcătoșii cum se muncesc și se chinuiesc. Șe gă­
sesc și pe ei înșiși dacă fac păcatul și vor avea grijă ca aici
 173

în. viață să-și ispășească păcatul ca în ceealaltă lume să nu

ajungă în stăpânirea diavolului. Aici văd pe dracul în carne
și oase așa zicând și se poate închipui cum acesta trăește în
mintea copilului care face cunoștință cu el în tinda bisericii.
Muncile iadului în concepția bogomilică sunt o mustrare per-

Fig. 6. Copăceni, jud. Turda.

Pictură murală din pronaos:
Sfânta Mucenița Marina lovind diavolul cu ciocanul.

manentă și un îndemn la o viață curată. Naosul le va oferi

idealul acestei vieți, suprema țintă a fericirii creștinești.
Dacă acest perete mic este atât de grozav, restul este din ce
în ce mai înălțător și mai îmbucurător.
Peretele sudic arată puterea diavolului. Deja colțul schimbă
întreaga concepție de până acum. Sfânta muceniță Marina (fig.
6) lovește eu ciocanul un diavol care cade în genunchi înaintea
 174

sfintei. Dacă în scenele precedente slăbiciunile și păcatul te

făceau rob diavolului, aici se arată tăria virtuților crești­
nești despre cari au dat atâtea dovezi sfinții și sfintele din
decursul veacurilor și mai ales din primele veacuri. Dacă o
femeie — socotită slabă — prin virtuțile și curățenia ei este
în stare să înfrângă ispita — pe diavolul — cu atât mai vârtos

Fig. 7. Copăceni, jad. Tui da.

Pictura murală din pronaos : Sfinte mucenițe.

vor aduce bucurie și fericire virtuțile celor cari înțeleg voia

Domnului.
In privința execuției picturii este o deosebire extrem de
mare între ceeace a fost și ce este. Dincolo, câteva linii într’o
singură culoare, aici ceva întreg, armonie, studiat ca expre-
siune, ca mișcări, coloratură plăcută și potrivită. Muncile ar fi
opera unui pictor popular, zugravul artist nu putea să fie atât
de neîndemânatic.
Peretele vestic ca friză îl ocupă sfintele: Mucenița Marina
patroana femeilor, apoi Ioliana (sic) fiecare cu cruce în mână
și ce este mai interesant cu crucea veche de pe timpul lui Ste­
fan Vodă cu două brațe transversale dintre cari cel de jos în­
clinat, o legătură cu biserica din Moldova veche. Apoi celelalte
sfinte: Anastasia, Haritina, Tatiana (fig 7), Eudochia, Patagia
(ștearsă), Paraschiva, Varvara și Anastasia, toate cu aceeași
cruce în mână.
Pe peretele de miază-noapte sunt 7 femei mironosițe dintre
cari abia se mai cunosc sfintele: Maria lui Cleopa, Salomea (fig.
8), Maria lui lacob și Maria Magdalena. Ele aui și vasul

Fig. 8. Copăceni, j. Turda.

Pictură murală din pronaos : Sf. muieri mironosițe.

cu untul de lemn în mâna dreaptă, în stânga țin crucea dublă.

Vasul este decorat cu motive florale obișnuite în popor.
Partea de jos a frizei și spațiul între persoane este împodobit
cu cercuri înscrise în romburi și cu diferite flori și frunze. Ta­
vanul plan deasemenea este zugrăvit dar numai cu flori cari
par a fi mai mult motive baroce, decât renaissance sau bizan­
tine. Ce este mai interesant este faptul, că stâlpul de pe pere­
tele sudic care face legătura cu grinda este vopsit cu motive
românești cum se vede și într’una din ilustrațiile alăturate1)
(fig. 7). Acest motiv continuă și în naos și este o dovadă că

h Motiv în spic, cum este și chenarul din fruntea acestui articol.

 176

cel ce a zugrăvit a fost un român din jurul Turzii, din regiu­

nea Moților, poate delà Lupșa sau Sălciua.
Peretele despărțitor dintre pronaos și naos are două deschi­
zături în semicerc, largi, cu raza de 0,60 ni. Și acest perete este
zugrăvit și acoperit cu icoane. Deasupra ușei și a acestor ferestre
sunt îngeri cu aripile desfăcute, iar pe perete este Ioachim și

Fig. 9. Copăceni, j. Turda.

Pictură murală din pronaos: Sf. Simion Stâlpnicul.

Ana, iar la dreapta ușii este Ioan Botezătorul și în colț tocmai

este Sf. Simion stâlpnicul (fig. 9).
Deasupra ușii, la stânga, este anul (1739) eu cifre cirilice
iar la dreapta tot cu litere cirilice 7247, care cu siguranță este
anul zugrăvirii, rămânând ca sigur anul gravat la intrare, 1738,
drept anul când a foist ridicată biserica.
Alte inscripții în afară de cele lămuritoare a scenelor și
 — 177

persoanelor n’ain găsit, deși este păcat, fiindcă pictura murală

a bisericii de lemn din Copăeeni are o valoare artistică supe­
rioară multor biserici descrise până acum, atât ca interpretare
cât și calitate.
Pictura bisericilor noastre se poate încadra în trei genuri:
bizantin, cu interpretare și tehnică artistică, popular, interpre­
tarea bisericească, iar tehnica fără valoarea artistică și în fine
o combinație bizantino-apuseană, unde interpretarea este bizan­
tină, iar execuția în stilul renașterii transmis prin baroc.
In bisericile de lemn rar găsim pictura pură bizantină, din
pricina împrejurărilor politice și sociale și din pricina influen­
țelor apusene aduse mai ales din Germania și Italia.
In special la Copăeeni avem un caz foarte interesant. Pictura
ar fi în caracterul genului al treilea. Cu interpretarea bizantină,
tehnica însă și în parte și compoziția depășește limitele stilului
bizantin și se introduce naturalismul. Până când pictura bizan­
tină nu scoate în evidență persoane cu calități fizice, școala na­
turalistă nu le neglijează. La Copăeeni figurile sunt persoane
cu frumusețe și eleganță fizică fie ca înfățișare fie ca îmbră­
căminte care este totuși antică. In compoziție introduce efectul
perspectivei și al mișcărilor studiate și măsurate, dând o impor­
tanță deosebită fondului. Din fotografiile pe cari le-am luat
vom analiza rând pe rând pe cele din pronaos și pe cea de pe
boltă.
Pentru noi pictura de pe boltă ne interesează mai mult, aici
avem efectul panourilor și al compoziției. Subiectul pe care-1
avem (fig. 10), este scena când soldații romani pun crucea de
spini pe capul lui Isus. Cu toate că pictura este foarte rău atinsă
de ploi, totuși vedem soldați medievali eu gulerul alb și cu
volane, dantelat, cu barba tipică (nu romană) ba unul este cu
turban turcesc. Pe balcon stau arhierii (?) ori căpeteniile (Pi­
lât ?) deasemenea cu turban și cu îmbrăcăminte turcească. Ce­
tatea și curtea pavată cu lespezi dreptunghiulare (patrate?) la
cari liniile au un punct de fugă precis pentru elementele ta­
bloului de desubtul liniei de orizont și care este neglijat pen­
tru cele deasupra orizontului din interiorul cetății. Blocul pe
care stă Isus este aproape identic cu soclul stâlpului pe care
stă Simian Stâlpnicul, dovadă că această persoană a lu­
crat și la boltă și în pronaos. Pictorul nostru a avut cunoș­
tințe de perspectivă dar nu suficiente ca să le poată aplica ri­
guros; în special deformările laterale nu le-a știut reda după
12
 178 —

cum se cere. In aceasta istă lupta celor două concepții de teh-

nică în exprimare. Naturalismul cere să fie cunoscute și aplicate
legile naturale prin prisma geometriei; construcția și desenul
în pictura bizantină nu se interesează prea mult de aceste legi.
Așa că aici avem opera unui pictor pentru care pictura nu este
o meserie ci și o problemă. Efectul întregii compoziții este plă­
cut și întru nimic nu ne lasă nemulțumiți. Dispare cui desăvâr-

Fig. 10. Copăceni, j. Turda.

Pictură de pe bolta naosului: încununarea cu spini a lui Isus.

șire primitivismul popular atât în aranjament cât și în expre-

siune. Scările laterale, galeriile cu arcade, zidurile de piatră,
proporțiile, dimensiunile nu sunt forțate, sunt naturale. Bolta
acestei biserici are puține caractere bizantine, doar persoana
lui Isus păstrează atitudinea meditativă și de biruință a sufe­
rințelor. In tablou mai vedem și un soldat care batjocurește pe
 179 —

Isus și par’că simți că aruncă din sufletul lui negru injurii

și ocări celui ee-i stă înainte legat și cu hlamida de batjocură
pe umeri.
Bolta acestei biserici ar merita să fie fotografiată în întregime

Fig. 11. Cubleșul român, j. Cluj. Biserica veche de lemn.

Pictură de pe bolta naosului.

pentru a putea, fi studiată cât mai amănunțit. Pentru compa­

rație, reproduc aici și o scenă (fig. 11), delà o biserică din jude­
țul Cluj, din Cubleșul-român, între Aghireș și Hida. Aici avem
*
12
 — 180 —

cu totul altceva. Gesturile sunt aceleași; cetatea eu galerie și

cu arcade aduc întru câtva, turcii din balcon încă, soldații însă
sunt alții. Hristos este altul și se vede imediat influenta epocei.
Pictorul din Cubleș nu are știință, dar are oarecare îndemânare.
Nu este popular ci mai avansat, dar nu știe simți cu ceeace lu­
crează. Biserica din Cubleș ar fi zugrăvită de un popă din Sto-
bor, comună vecină cu Cubleș, și oamenii spun că ar fi din vea­
cul al XVI-lea ceeace nu este probabil. Ei afirmă că anul a
fost gravat deasupra ușii și ar fi 7083, ceeace ar da 1575. Proba­
bil că și aici va fi o greșală de 100 de ani ca la Ceaba și în
alte locuri.
Până când pictura din Cubleș în ansamblul ei are un scop
și efect decorativ, la Copăceni e ceva mai serios, mai inte­
lectual, mai multă învățătură, elementul decorativ fiind pe
al doilea plan. Compoziția bogată în amănunte n’o poate face
un neștiutor, decât numai unul care a lucrat mult și care știe
să te transpună în mediul subiectului. Așa, bolta aceasta repre­
zintă o școală biblică și o prețuire a artei bisericești, comple­
tând graiul viu al preotului cu graiul viu al scenei și mai ales
al culoarei care aici în special este de o armonie impresionantă.
Păcat că se recunosc greu fie că sunt stricate, fie că sunt afu­
mate dar mai ales întunericul din biserică nu ne lasă să putem
intra mai bine în amănunte.
De fapt, această boltă ne oferă un studiu. Iconostasul nu
prea; aici este monotonie pentrucă cele 13 persoane sunt în
aceași atitudine și proporții impuse. Se pare că sub cununile
multe cari acoperă tâmpla să fie vre-o compoziție mai mare
care ar avea și elemente de peisaj. Alte picturi pe iconostas nu
sunt, icoanele sunt puse încă delà zidirea bisericii, îngerii delà
uși în schimb sunt în același stil și execuție cu bolta și pro­
naosul.
După boltă, să cercetăm pentru a cunoaște câte ceva din
amănunte, și în pronaos, unde pictura s’a păstrat mult mai
bine. Aici am luat 3 fotografii, pentru a caracteriza arta acestui
pictor.
Dacă scenele din Muncile iadului (fig. 5) reprezintă arta
populară cu tehnică și concepție primitivă, nu tot așa restul
picturii, care este de o execuție, finețe și expresiune ireproșabilă.
Sfintele mucenițe și mironosițele nu sunt femei cari să aibă
doar chip de femei, ci toate prin atitudinea și înfățișarea lor
ne apar femei cu un trecut și cu înțelepciune și mai ales cu o
 seninătate și curățenie de suflet desăvârșită. Crucea în mână
nu o țin pentrucă li-a pus-o în mână zugravul, ci o prezintă ca
un mijloc, un scop și mai ales un îndemn. Toate reprezintă ace-
laș tip fizic al femeii — se prea poate că s’a servit de un model
— cu variație în îmbrăcăminte — care nu se repetă, — în pri­
vire — care deasemenea variază — în atitudine, unde nu este
monotonie, — hainele, cămașa, tunica și pelerina sunt studiate
și redate în stil elenistic. Și aici proporțiile sunt corecte, colora­
tura deasemenea eu mult mai potrivită la persoane decât restul
pereților unde vrea să fie decorativă. Nu se poate închipui o
atmosferă mai caldă, mai senină și mai gingașă pentru femei de­
cât aceea pe care o simțim în această societate aleasă a femeilor
virtuoase. La fel sunt și mironosițele cari sunt învelite, iar îm­
brăcămintea este mai bogată, mai multă, mai bătrânească.
Alai avem încă un subiect care întregește foarte bine carac­
terul artei acestui zugrav iscusit. Este portretul lui Simion
Stâlpnicul (fig. 9). Sf. Simion aici nu este un om suferind, ci
un om în plină putere, un înțelept al vieții, înțelepciune câști­
gată prin meditație, rugăciune și singurătate. Stâlpul este o
cetate stilizată în care nu este intrare, numai ferestre și acelea
puse sus pentrucă să nu fie accesibile altora. In jur sunt pomi
cari aduc aminte de pădurea unde acest sfânt și-a ridicat stâlpul
său și unde a petrecut 30 de ani din viață. Stâlpul este con­
struit mai bine decât cum se obicinuește, proporțiile, atitudi­
nea persoanei au motive bizantine, fața însă nu. Portretul este
pus tocmai la intrare și în față cu privire spre mijlocul pro­
naosului, invitând prin aceasta femeile la rugăciune. Element
nou aici este peisajul, arborii cari par mai mult exotici decât
cei cunoscuți în regiunile noastre.
Restul picturilor atât în pronaos cât și în naos este acelaș.
Regret foarte mult că n’am putut lua din altar fiindcă poate
s’ar mai întregi observațiile pe cari le-am făcut.
După acestea să cercetăm icoanele.
Icoane vechi nu sunt prea numeroase. Sunt 3 feluri, de 3 zu­
gravi. Dintre acești trei pe unul îl cunoaștem.
Icoanele cari au fost pe tâmplă nu tocmai delà zidirea bise­
ricii, sunt Hristos și Maica Dlui, icoane mari de 50X70 cm.
Icoana cu Isus este datată cu anul 1751 deci abia după 13 ani
au pus icoane mari în biserica nouă. Probabil că înainte voi’ fi
fost alte icoane dintre cari una cu Maica Dlui se mai păstrează.
 182

Toate icoanele sunt stricate și afumate. Le-am spălat ușor

cu apă și săpun și ce s’a dus s’a dus, dar tot a mai rămas și
pentru altă spălătură. Icoanele perechi sunt deasemenea bine
executate din toate punctele de vedere. Aureola este în relief
și aurie (fig'. 12). La icoana cu Isus, în colțuri, la stânga, este
Maica Dlui, iar la dreapta Sf. ev. Ioan, mai mult schițați decât
zugrăviți, așa că face impresia că ulterior ar fi fost desenați
cu negru, în special Sf. loan care este un bătrân fără mustăți,

Fig. 12. Copăeeni, j. Turda.

Icoană din 1751. Zugravul necunoscut.

fără barbă, dar totuși bătrân, gârbov și cu obrajii lăbărțați.

Isus are o înfățișare extrem de gravă și aspră. îmbrăcămintea
are numeroase falduri și este în roșu frumos. La gât haina are o
broderie obicinuită la vestminte bisericești. Culoarea feții este
negricioasă, ochii negri, fruntea lată și inteligentă.
Pe cartea deschisă se pot ceti clar vorbele: Veniți blagoslo­
vita părintelui mieu de moșteniți împărăția care îi gătită voauă
din cepului lumii cam când fost flămânzit (Matei XXV, 34)
text pe care l-am găsit aproape pe toate icoanele din veacul
 — 183

al XVIII și prima jumătate a veacului XIX. Icoana este în­

cadrata într’o împletitura cioplită în lemnul icoanei.
Alai este o icoană eu Hs care a avut cândva inscripție și va fi
fost pe iconostas, dar fiind prea aproape de luminări, vopseaua
s’a topit așa, că nu se mai poate distinge clar. Par că s’ar putea
recunoaște anul 1741 ceeace este probabil fiind numai la 2 ani
de când s’a zugrăvit biserica. Pictura nu este de calitatea icoa­
nelor precedente, nici a bisericii, așa eă un alt zugrav va fi
zugrăvit-o. Nu-și are perechea în biserică, probabil eă s’a ni­
micit.
Dar sunt 3 icoane cari ne interesează mai mult, fiind cu
totul de alt gen și despre cari știm că sunt opera zugravului
N/stor delà Feleac de care amintește dl St. Meteș într’o notiță
delà pag. 118 a Anuarului Comis. Mon. Istorice (anul 1926—8),
spunând, că are informația că acest Ni st or ar fi zugrăvit și
iconostasul delà Feleac.
Dintre cele 3 icoane am fotografiat icoana cu Maica Dlui
care a fost în altar și care atâta a fost de afumată încât nu se
mai cunoștea aproape nimic. Spălată, de sub funingine apare
icoana frumoasă cu un fond curat auriu, a Maicii Dlui eu o haină
înflorită cu flori albe, stofa verde, cu un cadru de împletitură
simplă cioplită în scândura icoanei. (Fig. 13). Icoana este operă
mai de seamă și Nistor zugravul a fost meșter în arta sa. Co­
loratura este a timpului, culorile sunt prea vii. Sunt influențe
streine în motivele decorative fie a îmbrăcămintei fie a cadru­
lui, unde găsim lalelele atât de frecvente în această biserică.
Icoana nu este în genul picturii interioare așa că nu acest meșter
a zugrăvit biserica, ci un altul. Icoana are în colțuri pe sfinții
Arhangheli Mihai și Gavril. Coroana Maicii Dlui nu pare a fi
o coroană orientală, mai mult medievală. Isus în brațe este prea
mare pentru vârsta în care ar fi reprezentat. Pe icoană în par­
tea de jos pe cadru este următoare inscripție: Această icoană
o pletit Suciu Onica cu Sanda, gazda Dumisale din Cean să fie
pomană la tot neamul în veacu nesăvârșit amin. Iar mai jos
puțin anii delà Hs 1781 Zugrav Nistor Feleac'1). Nistor mai are
aici două icoane, dintre cari una este a Sf. Niculaie, cealaltă a
Hramului Arh. Mihail. Se vede că cele 2 icoane delà 1751 se
aflau deja pe iconostas și mai trebuiau 2 la margni: Hramul și

') Zugravul Nistor a mai lucrat Ia Mtirtinești (jud. Turda), Suceag

și Luna de sus (jud. Cluj).
 — 184

Sf. Nicolae. Maica Dlui a fost așezată fie la femei, alături de

icoana lui Hs care era mai de mult, fie în. altar, unde a fost
pusă cine știe de când. Celelalte icoane n’au nici o inscripție,
dovadă că sunt din acelaș an. Că sunt de Nistor zugravul nu
încape nici o îndoială: se vede imediat caracteristica^ elemen­
tele decorative, aceleași flori pe margini și aceeași culoare
verde închis cu broderii în culori deschise, fața ovală eu o pri­
vire fixă și atitudine gravă, mâhnită.

Fig. 13. — Copăceni, j. Turda.

Icoană din 1781 zugrăvită de zugravul Nistor delà Feleac.

Mai sunt și câteva icoane pe sticlă nedatate, cari par a fi

din veacul al XlX-lea, de pe la 1840—60, când s’au răspândit
cele mai multe icoane de acest fel în aceste părți ale Ardea­
lului.
Celelalte sunt pe carton procurate din comerț.
Alături de icoane s’a mai păstrat un număr destul de în­
semnat de cărți vechi. Astfel se păstrează încă:
Kiriakodromionul din 1732 București, tip. de Popa Stoica
Iaeobici.
TrioduZ mic, întâia oară tălmăcit, 7234 (1726) tot la București.
Octoich/ul, 1720, tip. tot de Popa Stoica, București.
Ciaslovul, 1807 (cu 28 rânduri, format octav mai mare).
 - 185 -

Anthologion, 1776, București.

Triodul 1771, Blaj.
Toate cărțile sunt destul de bine păstrate.
Mai este încă și un Prăznicariu de prin 1728 în manuscris,
scris probabil de Popa Ion din Feneșel de care mai cunosc
încă două exemplare. Probabilitatea trece în siguranță con­
fruntând textul troparului Paștilor. Este identic. Nu are pa­
gina întâi și nici nu este paginat. Scrisoarea este frumoasă și
cred că exemplarul nostru este anterior anului 1728, ba chiar
și celui din 1722, care este la păr. protopop A. Muntenu din
Huedin.
Biserica mai are un lucru de preț: 2 stâlpi cari susțin corul
și cari au fost aduși în biserică în 1883 când s’a stricat pridvo-
rașul de afară. Stâlpii sunt ciopliți la strung, frumos, din lemn
de stejar și sunt obiecte de preț.
In biserică sunt și 2 cruci vechi orientale și o cruce cu
influență apuseană din 1870, zugrăvită toată pe amândouă fe­
țele
 Biserica de lemn din Gâlgău (jud. Someș)
Valea Someșului, cu sătulei lângă sătuleț are numeroase
monumente vechi. Aproape în fiecare sat este și un castel boie­
resc, ceeace ne mai spune că nu prea de mult, poporul a fost
sărac, iobagiu la domnii de pământ. Este explicabil deci, că
toate bisericile de lemn sunt la o parte din sat, micuțe, bătrâne
și mai ales sărace.
Gâlgău, un sat românesc, azi este prea împestrițat cu streini
și mai ales cu evrei cari au și biserică în sat. Mai sunt câteva
familii de unguri, cari deasemeni își au biserica lor. Bieții
români înainte cu 300 ani și-au ridicat și ei bisericuța lor de­
parte de satul de azi pe un deal și poate mai aproape de satul
vechiu, mai retras, dispărut azi.
Biserica veche ortodoxă se crede că ar fi din 1658. Cu sigu­
ranță va fi fost o însemnare, ba bătrânii își aduc aminte că pe
peretele exterior care iese la altar a fost o pânză pe care a fost
o însămnare și cu văleatul (data zidirii).
In tradiția și însemnările bisericii a rămas data de mai sus.
Când s’a zidit, a fost zidită pe un deal din apropiere și de
acolo prin 1790—95 a fost adusă mai aproape de sat, în sat vezi
bine, biserică românească n’avea loc. Tot atunci cred că s’a zu­
grăvit de un oarecare zugrav Mîhăilă, care a zugrăvit și câteva
i coane.
Delà calea ferată biserica este la 1 km. depărtare. Mică,
modestă (fig. 1) în acelaș timp cu o siluetă elegantă, biserica
de lemn, datorită îngrijirii din cursul timpului, se ține bine,
acoperișul este bun, lemnul nu este stricat, totuși interiorul a
suferit, apa pătrunzând ici și colo. Oamenii și-au adunat cără­
midă, ceva bănișori și au nădejde ca mai târziu să ridice o bi­
serică nouă,1) mai mare și în mijlocul comunei pe teritoriul
dăruit de un credincios, mi se pare și epitrop al bisericii.
Biserica este din lemn de stejar, din bârne tari, sănătoase.
Fundamentul de piatră înalt de 0,70 m., cu talpa de stejar mai

’) Biserica a fost văzută în 28 Dec. 1930.

 187

groasă. A fost zugrăvită și pe dinafară. Stilul este cel obișnuit

cu turnul clopotniță gotic, proporțional, nu prea înalt. Turnul
cu baza pătrată este o piramidă octogonală. Altarul nu are un
acoperiș separat se acomodează însă planului fundamental. Bi­
serica e de tip longitudinal (fig. 2) mai vecliiu, absida poligo­
nală, pronaosul deasemenea tot un poligon cu 5 l'ețe neegale.
Ferestrele au fost mărite în 1867 când s’a făcut și corul.

Fig. 1. Biserica de lemn din Gâlgău (Soineș).

Tăietura este simplă și sunt mulțumitor de mari, de 0,50X0,60

m. atât la altar cât și la naos, ca să dea lumină suficientă.
Dimensiunile bisericii sunt mici, lungimea totală dacă este
de 13—14 m., iar înălțimea totală de 17—18 m., așa că este cu
ceva mai înaltă decât mai lungă, ceeace ji dă eleganța și fru­
musețea. Pereții laterali au o înălțime de 2,50 m., acoperișul
5 m., clopotnița propriu zisă cu un pridvor deschis cu 2 desclii-
 - 188 —

zături, de 2,50 m. înaltă, iar turnul, coiful de 7—8 ni. Ceeace

trebue remarcat este tăietura frumoasă a șindrilei, în colțuri

Fig. 2. Biserica de lemn din Gălgău (Someș).

Planul.
mici, care dă un aspect frumos decorativ întregii biserici. Cor­
nișele încă sunt frumoase, fiecare aripă are 10 colțișoare și sunt
în prelungirea bârnelor. Aripile sunt atât la altar cât și la
 — 189 —

pronaos și dau o înfățișare mistică de sbor al gândului către

cele de sus. Acest sens îl are și faptul, că biserica se zidește pe
un deal, ca să aibă și un caracter izolat, să nu se amestece cu
clădirile oamenilor, să fie mai sus ca urcând, după oboseală
fizică să dorești și să simți alinare și mângâere în acest mie
locaș sfinfit.
In jurul bisericii este cimitirul vechiu, cel nou este într’altă
parte.
Ușa de intrare este dinspre miazăzi, e tăiată în 3 semi­
cercuri, cari au învelitoare un arc de cerc obișnuit. Aceeași
tăietură este și la ușa femeilor. Pe stâlpi, ori pe bârnele deasu­
pra ușii nu este nici un fel de inscripție, nici scrisă nici săpată
ceeace îngreunează foarte mult datarea acestei biserici. Drept
element pentru datare poate servi planul fundamental, plan
utilizat prin veacul al XVII și XVIII-lea, de atunci încoace nu
s’a dat atenție planului, căutând s’o facă cât mai ușor și cât
mai simplu.
Altarul are 5 fețe dintre cari cele din lungime sunt de
câte 2,20 m., cea din mijloc, din axa bisericii de 1,80 m., iar
celelaltă două înclinate sunt mai mici de câte 1,00 m. Ferestre
sunt două: pe peretele de sud și în axa bisericii. Intr’un colț
padimentul stricat, servește pentru spălatul mâinilor. Presto-
lul are un picior de piatră, fără nici o inscripție.
Absida altarului este zugrăvită peste tot. Zugrăveala nu se
recunoaște fiind ștearsă de umezeală. Pe peretele de nord se cu­
noaște ceva mai bine, pe boltă abia se distinge ceeace este. Pic­
tura este făcută pe lemn, pânză este numai la încheieturi și la
potrivirea bârnelor. Bolta pe o porțiune de 2 m. este cilindrică,
restul este formată din 3 sectoare sferice, pe cele trei laturi
ale poligonului.
întreagă bolta este zugrăvită cu îngeri. Zugravul nostru
este un mistic și vrea să dea o interpretare altarului unde să­
lășluiesc cetele îngerești cari cântă în cor Sfânt, Sfânt e Dom­
nul Savaot. Atitudinea îngerilor nu este banală, ci de rugă­
ciune ba chiar și de adorare.
In mijloc este Maica Domnului și Mielul divin subiecte
cari nu sunt prea frecvente în altar, unde de obiceiu deasupra
prestolului este Sf. Treime ori numai Dzeu Tatăl. Pe partea
nordică este o ceată îngerească fiecare înger cu câte un -potir
în mână, simbol al jertfei din altar. Jur împrejur pe boltă,
atât în sectoarele sferice cât și pe partea cilindrică sunt tot
 190 —

îngeri cu acelaș potir în mână. Probabil că vor fi cetele Stăpâ-

niilor, Îngerilor, Arhanghelilor, etc., dintre cele 9 cete înge­
rești. Deosebire prea mare între diferite cete nu este. Tocmai
în mijlocul boltii este Ochiul divin înscris în triunghiul sim­
bolic, înconjurat de raze.
Pe pereții laterali, în dreptul proscomidierului venind din­
spre ușă sunt 4 tablouri, nu prea mari, cari reprezintă: Îngro­
parea Domnului, apoi o scenă care abia se cunoaște, apoi Miro-

Fig. 3. Biserica de lemn din Gâlgău: Pictură din altar.

nosițele la mormânt, unde îngerul Domnului le vestește învie­

rea. Urmează apoi o scenă simbolică tălmăcind felul cum Vinul
este sângele lui Hristos, închipuind pe Hristos șezând pe ceva
iar clin coasta dreaptă crește o vită de vie cu struguri mari și
flori (ori frunze, fig. 3). Isus storcând cu amândouă mâinile un
strugure din care vinul curge într’un pahar — potirul Sf. Cu­
minecături. Vița încolăcește și crucea. Isus are o cunună pe
cap (nu de spini), potirul are proporții mari în raport cu per­
soana lui Isus și cu crucea, și totul stă pe un postament care
ar fi din piatră cioplită, dacă nu chiar însăș piatră de pe mor­
mânt. Scena care urmează este o continuare, în care se arată
cum Sângele lui Hristos se varsă pentru cei păcătoși. Partea
 — 191 —

decorativă o formează serafimii. In tablou este și potirul în

care se scurge sângele Domnului din mâinile străpunse de
cuiele bătute de soldații lui Pilat.
Textul inscripțiilor este cam interesant, scris fiind pe par­
tea deasupra în formă de verset (nu citat din Biblie) încadrat
în cadrul tabloului și între marginile desemnate cu linie sim­
plă, neagră. Reproduc două texte ca să se vază felul cum sunt
și celelalte- începutul, stilul și structura frazei sunt aceleași:
închipuire garop (groapa) alui Isus Hs. cum au șezut îngerul,
apoi, Incăpuire cum au crescută strugurul de sptă suoara Dom­
nului Isus Hristos și închipuire cum și-au vărsat Domnul Isus
Hristos sângele pentru noi păcătoșii, etc.
In continuare pe pereții laterali sunt zugrăviți sfinții ie­
rarhi Vasile cel Mare, Grigore și loan Gură de Aur, apoi alți
sfinți, cari se cunosc mai greu, scrisoarea fiind ștearsă. Ierarhii
și unii sfinți au coroane arhierești pe cap, se vede că e vorba
de episcopi, ceilalți au numai o aureolă în jurul capului.
Pe tâmplă din spre altar este un tablou mai mare repre­
zentând pe Zaharia, tatăl Sf. loan Botezătorul, cu cădelnița în
mână, probabil în templu când i se vestește de către Arhanghel
nașterea lui Ion Botezătorul.
Cercetând mai bine caracterul tablourilor din altar, le pu­
tem da o notă generală, a clarității desenului. Zugravul nostru
este cam certat cu perspectiva, este însă consecvent. Mormân­
tul deschis are acelaș chenar de piatră cioplit în amândouă
scenele atât la îngropare cât și la înviere.
Interesant că sunt ceva indicații și de pardoseală. La ce
servește nu știm, totul petrecându-se în liber. Vrea să fie imi­
tație, fiindcă într’un tablou sunt romburi pătrate văzute dintr’o
parte — în celelalte pătratele sunt văzute din față fără să dea
un efect de perspectivă, așa că se pot socoti mai mult un mo­
tiv decorativ în negru.
Comparând scena cu Vița care crește din coasta lui Isus,
delà biserica din Gâlgău cu aceeași scenă delà biserica unită
din Cuhea-Maramureș (1718) (pag. 213 fig. 5.) vom vedea cum
interpretarea este perfect identică, execuția însă diferă foarte
mult. La Cuhea tabloul are un fond decorativ armonic, vița este
viță de vie, Isus șezând în poziția de mișcare, ținând crucea în­
clinată, par’că răzimată de umăr. Din acestea rezultă că izvorul
de inspirație este comun pentru această compoziție. Mâna și
înțelegerea sunt altele și este o diferență extrem de mare între
 — 192

ele. La Cuhea desenul viguros stăpânit, la Gâlgău greoiu și

neîndemânatic.
In altar este un element decorativ care înconjoară biserica
întregind ansamblul, dând un aspect plăcut. O draperie de o
lățime de 70—80 cm. din volane mari cu falduri mai mari. Dă
și o impresie de dantelă. Acest ornament este în spiritul tradi­
tional de a înfrumuseța pereții de jos a bisericii cu lucruri de
mână. Draperia aceasta nu este în stilul și gustul poporului
nostru, este o influență streină, cum streine sunt și florile pe
cari le vom vedea pe unele icoane.
Naosul, mic, lung de 6 m. și larg de 5 m., apare și mai mic
din pricina corului care ocupă aproape jumătate din el.
Iconostasul este zugrăvit peste tot, deasupra ușilor împă­
rătești are un brâu decorativ din flori și frunze, apoi șirul
Apostolilor în mijloc Hristos, fiecare în mărime de aproape
1 m., încadrat într’un cadru simplu.
In rândul deasupra este șirul prorocilor, iar mai deasupra
Răstignirea. Cea mai mare parte din iconostas este acoperit eu
icoane de carton încadrate cu ștergare cu motive frumoase ro­
mânești. Biserica dealtcum are numeroase ștergare dăruite de
femei evlavioase și sunt o podoabă a bisericii.
Pe pereții laterali în chenare simple sunt zugrăviți sfinții
mucenici mai ales oșteni, toți călare, cu lancea în mâini și cred
că și cu crucea.
Toți sunt aproape în aceeași poziție și au aceeași expre-
siune, dacă se mai poate vorbi de expresinne. Sfinții oșteni în
număr de 10—12 împodobesc peretele de nord, pe cel de sud
sunt mucenici dintre cari se mai pot recunoaște, după scrisoare :
Foca, Onisifor, Icnație, Acsentie și alții. Când s’au tăiat fe­
restrele s’a tăiat și din chipurile sfinților.
Corul făcut în 1867, când preot era Goron Vasile, nu1 este
zugrăvit ci împodobit (?) cu câteva linii mai groase, fără gust,
cu flori, mai mult ca să fie ceva alături de însemnarea scrisă
și ea eu litere mari, fără să fie aliniate, dându-ne știrea că
s’a repeluit (reparat) în 1867 când curatori au fost: Viman An­
drei, Garota (Garda?) Constantin, iar paroh cel amintit mai sus.
Corul așa cum este acopere mult din pictura laterală, de pe
boltă și mai ales ce va fi fost pe peretele de vest.
Bolta naosului este cilindrică, cu un diametru de 2—2,50 m.
In mijloc este un medalion mare cu Sf. Treime. Tot în axa
bolții spre altar sunt zugrăviți îngeri, iar deasupra corului ar
 193 —

fi Înălțarea Precestii. Deoparte și de alta sunt două scene mari,

compoziții de dimensiuni mai mari decât cele obișnuite, în spre
nord fiind Visul lui Iacob (fig. 4), ia>r spre sud Sf. Ilie, cu ca­
rul de foc. mergând prin nori. In colturi în patrate spre altar
sunt evangheliștii Matei și loan, iar spre peretele de vest vor fi

Fig- 4. Biserica de lemn din Gâlgău : Pictură de pe bolta naosului.

fost Luca și Marcu. Pe porțiunea verticală a boltii, deasupra și­

rului de sfinți, spre nord și din spre altar sunt încadrate în che­
nare simple tablouri eu scene din viata și Patimile lui Isus ca:
o scenă neclară (?), Isus e desbrăcat, Isus duce crucea, Isus în­
cununat cu spini, Isus e bătut, iar pe partea de sud tot din spre
altar, Isus în grădina Getsimani, Cina cea de taină, Spălarea
picioarelor, Sărutarea1 lui luda, Hristos aus înaintea judecății
și alte scene cari sunt în cor.
13
 194

Pictura de pe boltă are două caractere. Tablourile mari

sunt primitive, mai simbolice, iar cele mai mici mai concen­
trate și mai îngrijite. Explicarea se găsește în aceea că, în
■dimensiuni mari se lucrează cu mult mai greu, amănuntele se
neglijează mai mult, ba stângăcia desemnului provine și delà
suprafața curbă neavând distanță suficientă de observație.
Poate că zugravul nostru nu va fi având Ia îndemână nici
schițe potrivite cu spațiul pe eare-1 are la dispoziție. Scara
lui lacob (fig. 4) este prea simbolică, respectiv prea puțin ex;
presiivă. lacob doarme, la căpătâi e un înger care i se arată în
vis alături de alții cari se coboară din cer. Interesantă este
scara propriu zisă de care se prind îngerii, neavând fuștei
decât delà o înălțime egală cu a îngerilor. De altcum îngerii
nici n’ar avea trebuință de scară ce este și arătat, întrucât
ceilalți vin numai pe norii cerului.
Sunt și câteva stele pe cer — fiind noapte — ba se vede
și o parte din raiul ceresc, pomii înfloriți cu floarea din tul­
pina pomului, totul simbolizând grădina raiului. Un înger sta
cu picioarele pe fușteiul cel mai de jos al scării făcând cu
mâinile ceva gesturi, mai mult de invitare către ceilalți de a
se pogorî la lacob. Acest tablou ne prezintă pe zugravul nostru
așa cum este: un zugrav popular, nu prea cărturar, cu știința
biblică mulțumitoare, cu tehnică artistică mediocră.
Pictura este direct pe lemn, vopseaua se dizolvă de către
apa de ploaie care a pătruns. Ou toate acestea, pictura se re­
cunoaște mulțumitor, bolta nefiind prea afumată.
Scena cu Sf. Iile de pe cealaltă parte a bolții are un ca­
racter mai plastic și mai realist. Carul de foc, Sf. Ilie în atitu­
dine mândră, cu privirea înspre mijlocul naosului, caii în ga­
lop, norii, toate sunt desenate și zugrăvite mai cu îngrijire,
și se putea, având modele numeroase, scena fiind zugrăvită în
cele mai multe biserici. Este și cu efect asupra poporului, Sf.
Ilie fiind un sfânt protector al agriculturii, el conducând norii
spre ploaie, sau el trimițând fulgerele asupra celor răi și ne­
credincioși.
Pe icmostas sunt zugrăvite numai flori cari sunt aceleași
ca cele de pe unele icoane, flori crucifere, formate din 4 petale,
unele având și 4 sepale. Ușile împărătești încă sunt zugrăvite
cu vița de vie și struguri, vița având aproape aceeași floare (?)
ca cea de pe tabloul din altar și de pe icoane. In medalioane
mici (fig. 5), deasupra, este Bunavestire, apoi cei patru evan-
 19b —

gheliști. Pictura are mai mult un caracter decorativ, persoa­

nele nu sunt studiate și stilizate îndeajuns.
Dintre tablourile de pe boltă interesante sunt Dezbrăcarea
lui Isus și cum Isus duce crucea. In prima, Isus stă resemnat,
cu blândețe între soldații cari îl scuipă, îl batjocoresc și-l des-
bracă de haina lui, urmând să fie îmbrăcat în hlamida de bat­
jocură. Interesante sunt chipiurile soldaților și mai ales îmbră­
cămintea. Cel din față are o pălărie cu o pană mare (ceva jan-

Fig. 5. Biserica de lemn din Gâlgău : Ușile împărătești.

darm?), în picioare ciorapi de lână strânși la genunchi cu o

legătură de fondă, încins la mijloc cu un brâu luxos, un altul
cu o pălărie care aduce cu un joben. In scenla următoare ne
isbește statura puternică a unui soldat în costum napoleonic,
chipiul tipic, pantalonii și cișmele deasemenea. Ceilalți, ajutoa­
rele, au o tunică care nu este altceva! decât o cămașă româneas­
că, încinși cu un brâu, care poate fi și un șerpar, în cap o cușmă
cu floare. Se mai văd la stânga alți soldați cari ridică biciul
împletit în trei funii, gata spre lovire. Isus se apleacă sub
greutatea crucii pe care o sprijinesc cu toții atât cei din
dreapta cât și cei din stânga, pentru a o potrivi mai1 bine, sol­
datul napoleonic având atitudinea omului care dă poruncă
13-
 196

aspră, om neîndurat și neîngăduitor. Cred că acesta ar fi mai

mult un diregător de a lui Pilat decât un soldat și cum răs-
boaiele napoleoniee au avut un răsunet extraordinar în întreagă
Europa, zugravul nostru a crezut de bine că cel mai potrivit
costum pentru o căpetenie de oaste, sau de tară (Pilat) să fie
cel mai nou introdus, pe care-1 vor fi adus și grănicerii noștrii
delà Năsăud.
Tipul persoanelor nu este jidovesc, este cel local românesc.

Fig. 6. Biserica de lemn din Gâlgău. : Pictură din naos.

Unul singur aduce a fi evreu, cel cu pălăria tare, cu nasul mare,

fruntea mică și fața lungăreață. Mustăți în afară de Isus, cele­
lalte persoane nu au și este un fapt curios, Românii prin aceste
locuri poartă mustăți tunse. Textul inscripțiilor și aici începe
eu aceeiaș închipuire cu care ne-am întâlnit în altar.
Pe peretele de vest au< fost zugrăviți sfinți martiri pe par­
tea din spre sud, iar pe cea din spre nord au rămas cele cinci
capete ale unui balaur din gurile căruia iese ceva pară de foc.
Se prea poate ca în partea acoperită de cor să fie Sf. Gheorghe
sau un alt sfânt. Am fotografiat aceste capete (fig. 6) pentru
curiositatea pe cari le prezintă fiecare având coroana cu 5 ra­
muri.
 197 -

Acest fel de reprezentare n’are nimic creștinesc, ci numai

păgânesc. Cred că au fost 7 capete,1) celelalte două sunt tăiate
de scări, ori au fost pe bârna care acum este scoasă atât de
o parte cât și de alta a ușii din acest perete pentru ca și femeile
să poată urmări slujba. Lățimea bârnii scoase este de vre-o
50 cm. și a fost zugrăvită, cu ce nu se știe și nici nu se cunoaște.
Este surprinzător faptul, că elementul păgânesc a fost in­
trodus și în naos. Pe peretele acesta în general sunt zugrăvite
momente din Vechiul Testament ori momente din primele
veacuri ale creștinismului.
Tot pe acest perete în partea superioară este și înălțarea
Precestii. Fecioara Maria plutind în nori înconjurată jos de o
parte și de alta de sfinți și apostoli, — unii mai bătrâni —
toți privesc la această arătare divină. Tipurile bătrânilor sunt
românești, după cum românești sunt tipurile și caracterele ce­
lor mai multe personagii din tablourile acestei biserici.
Se vede că înainte de 1867 peretele despărțitor delà femei
a fost încbis, nepermițându-se vederea decât numai prin ușa
care este mai mare ca de obiceiu.
Pronaosul are tavanul plan, servind și de bază pentru clo­
potniță. Zugrăvit peste tot, pictura se mai distinge în unele
locuri destul de bine. Aici pictura are un alt caracter, mai di­
dactic. Numeroase scene arată viata viitoare atât pentru cei
drepți cât și pentru cei păcătoși. Cum pronaosul este poligonal,
spre ușă și pe partea de jos a peretelui în loc de draperie sunt
muncile iadului, cari fiind zugrăvite prea jos sunt atât de șterse
încât foarte puțin se mai cunosc. Dintre numeroșii diavoli au
rămas câțiva cu câteva ființe păcătoase, bărbați, femei, dintre
cari desfrânații și cârciumarii nu lipsesc.
Pe partea de mijloc ca o friză, sunt femei mucenițe și mi­
ronosițe în mijloc eu Isus Hristos și în continuare fecioarele
înțelepte. Dintre femeile sfinte se recunosc: Sf. Ioana, Magda­
lena, Erina (Irina), Ileana, Nastasia, Paraschina, Varvara.
Lângă ușa dinspre peretele de vest sunt o serie de scene în
legătură cu învierea marților, unde se văd arhanghelii cari cu
trâmbițele cheamă sufletele tuturor la înviere, pe cei drepți la
învierea vieții, pe cei răi la învierea osândei. Mormintele se
deschid, din ele ies sufletele la judecată. Pe partea de sud a
peretelui despărțitor este cerul, respective este lumea cerului:
ceata împăraților, ceata im pară feselor, ceata sihastrilor și ceata

) Poate sä fie fiara din Apocalips.

drepților. Pe bârnă încă vor fi fost zugrăvite alte cete de su­
flete bune. Dincolo de ușă este ceata femeilor cuvioase și alte
scene, cari nu se recunosc.
Pronaosul reprezintă lumea viitoare, dincolo de viața,
pământească, jos iadul, sus cerul, tavanul prin ceeace are zu­
grăvit întregește orizontul lumii de sus a creștinului. Intr’ade-
văr pe tavan în mijloc este deseinait sistemul lumii, concepția,
cosmogoniei contimporane. In jurul pământului care este în
mijloc, sunt 7 cercuri, cari reprezintă 7 ceruri (par’că ar fi
cele ale lui Pitagoras), iar în jurul lor cele 12 semne ale zodia­
cului delà Berbece, una după alta până la Pești. Interesant e,
că Scorpia este reprezentată printr’o pasere, Vărsătorul prj,n+
tr’un om sfânt, stând în picioare și cu un baston în mână, ceeace
mai iute ar aduce cu Moise, arătând momentul când lovind cu
toiagul în stâncă, îndată a isvorît apă. Mai este apoi Soa­
rele, Luna și stele numeroase, cu un cuvânt cerul întreg. In
teresant ar fi de aflat de unde le-a luat, fiindcă nu-mi vine a
crede că zugravul din știința proprie să fi făcut aceste desene.
Totuși nu lipsește nici elementul științific și arată un semn de
preocupare a timpului.
Pe stâlpii ușii sub cele două icoane mari de lemn s’a păstrat
foarte bine chipul Sf. Teodor și încă al unui sfânt ostaș, pro­
babil Sf. Dimitrie.
Analizând pictura pronaosului o găsim absolut identică cu
cea din altar și din naos. Fig. 7 ne-o demonstrează îndeajuns.
Ilristos este aeelaș, floricelele sunt aceleași pe cari le vedem
și pe ușile împărătești (fig. 5) precum și pe boltă (fig. 4).
Coroana de pe capul Sf. Varvara este o coroană princiară
orientală, după cum tot princiară este și coroana de pe capul
fecioarelor înțelepte. Costumul este bogat, broderia depe mar­
gini interesantă, motivele fiind luate de prin cărți, în special
cele de pe haina lui Isus Hristos, neavând caracter românesc,
Sunt o imitație de șarpe cum se vede și la haina unei fecioare,
care ține vasul cu untdelemn (candelă) în mână.
După ce am cunoscut întrucâtva interiorul, continuăm
să știm ceeace mai are această bisericuță pe cât de modestă pe
atât de interesantă și reprezentativă. Alături de cărțile vechi
pe cari le vom înșira, stăruim puțin asupra icoanelor cari nu
sunt puține și neînsemnate. Din punctul de vedere al determi­
nării anului când s’a zugrăvit biserica și mai ales cine a fost
zugravul, icoanele ne dau aceste date atât de importante.
Pe iconostas sunt 3 icoane de lemn, mari de 0,80X0,50 m.
 — 199 -

și una pe sticlă de aceeași mărime. Icoana pe sticlă reprezintă

pe Maica Dlui, execuție mediocră, față de cele mai bune de
acest fel, cele pe lemn sunt cu mult mai bine. Intre uși sunt
cele obișnuite: Maica Dlui și Isus Hristos (fig. 5). A doua icoană
este datată cu anul 1795. Fondul lor este ceva desen geometrie
alături de îngerii din colțuri. Execuția este în stilul bisericii,
Hristos cu mustața mică, subțire, ascuțită, lăsată în jos, barba
mică, mai mult cioc despărțit în două, pe unele icoane mai

Fig. 7. Biserica de lemn din Gâlgău : Pictură din pronaos

mult, pe altele mai puțin. Textul de pe filele cărții este cel

obișnuit: Veni fi blagoslovita, etc. Cealaltă icoană este a Hra­
mului, a Sf. Arhanghel Gavril și Mihail. Pe această icoana,
nedatată este scris numele zugravului Mihăilă și are motivele,
caracterul scrisorii cu al celorlalte și mai ales cu Hristos din
pronaos și cu o altă icoană a lui Hristos (fig. 8) tot din pro­
naos. Făcând o asemănare între aceste 3 portrete ale lui Isus vom
constata o mare asemănare în următoarele amănunte: felul
binecuvântării este identic în fig. 7 și 8 și puțin diferit în
fig. 5; felul cum ține cartea deschisă este identic în toate trei
locurile; identitatea perfectă mai este la fiecare: la marginea
decorativă de sub mâna dreaptă, acelaș triunghiu sferic, numai
 200 —

broderia variază. Exact la fel sunt și faldurile delà amândoi

umerii în toate trei locurile. Aceeași formă a marginii hainei
la mâna stângă în toate locurile. Mustața identică, barba este
bine despărțită în fig. 7 și 8, foarte puțin în fig. 5. Gulerul
iarăși are o asemănare mare în toate 3 locurile și perfectă în

Fig. 8. Biserica de lemn din Gâlgău: Icoană veche.

figura 7 și 8. Păcat că n’am fotografiat și icoana cu 8/. Voe-

vozi, cred însă că mi ise va do un prilej, când voi putea să ob­
serv mai multe și mai amănunțit, biserica aceasta dându-ne un
mijloc bun de cercetare și de studiu iconografic. Cele câteva
3—4 ore arareori sunt suficiente pentru o cunoaștere grosso
modo a unei biserici de lemn. Scopul este a atrage atenția și
a fixa unele date cari ni se ofer, descrierea de față servind în
primul rând acest scop.
 201

Mai avem o icoană (fig. 9) cu Sf. Nicolae. Este singura

icoană de acest fel pe care am văzut-o până acum. Este în
genul celorlalte; gestul de binecuvântare, sprâncenele; celelalte
însă, ochii, mustățile, părul și mai ales buclele sunt cu totul
deosebite de celelalte. Elementele florale din colțuri și de pe

Fig. 9. Biserica de lemn din Gâlgău : Icoana sf. Niculae.

margini sunt aproape aceleași ca la celelalte icoane, așa că

este o problemă dacă și această icoană pe pânză — cum de
altcum sunt și celelalte — este de acelaș zugrav ori nu. Ca­
drul icoanei nu este în genul celorlalte, așa că este mai pro­
babil că este de un alt zugrav dintr’altă parte. De altcum nici
icoana aceasta nu este lipsită de calități de plasticitate, relie­
ful, realismul, naturaleța, tehnica sunt remarcabile.
Mai este în pronaos o icoană cu Sf. Arhanghel Mihail din
 202 —

1804 pe care stă scris că s’a plătit de către mai mulți credin­
cioși. Icoana este de o execuție puțin inferioară celor descrise
până acum. Pe lemn mai este o icoană mică cu Maica Dlui,
mai veche, binișor executată. Maica Dlui mai este zugrăvită
încă și pe o icoană mare de aceeași factură ca și cea din fig. 8
cu care este pereche.
In pronaos sunt icoane pe sticlă dintre cari una mai mare
reprezintă pe Sf. Nicolae. Are anul 1773 și scris: Ctitoru Pentre
Nemeș, au plătită această icoană. Așa că această icoană poartă
anul real, nu copiat, familia Nemeș, fiind o familie veche în
Gâlgău. In naos mai este o icoană pe sticlă cu Sf. Gheorghe,
care însă nu este banală ca multe altele, ei lucrată cu îngrijire
și cu oarecare talent.
Și câteva obiecte vechi ne oferă această biserică: un potir
de lemn în altar și sfeșnice fixate pe iconostas. Sunt și de cele
mai mari cu împletitură și cioplitură îngrijită. Este și crucea
bizantină, zugrăvită și ea poate tot de acelaș Mihăilă Zugravu.
Ne-au rămas și cărți, cari nu sunt mai vechi dlecât veacul
al XVIII-lea. Astfel strana are:
Octoih, din 1746, București;
Euchologiu, 1784, Blaj, cu desene foarte frumoase;
Octoih bogat, din 1760, Blaj, lipsesc primele foi;
Strajnic, din 1773, Blaj;
Triodul, 1800, Blaj;
Mineiu, 1781, Blaj;
Apostol, 1802, Blaj;
Liturghier, 1814, Sibiu;
Penticostariul, 1841, Sibiu;
Evanghelia, 1776, Blaj.

Cu aceasta închei sumara dare de seamă asupra bisericii

vechi de lemn din Gâlgău. Ar fi păcat ca această biserică să
dispară, fiind azi mulțumitor păstrată și fiindcă reprezintă o
concepție a epocii. Zugravul Mihăilă nu a fost cărturar, dar
n’a fost măestru slab. A pus căldură unde puterile i-au permis,
a dat o interpretare dacă nu prea adâncă, da" nici prea super­
ficială. A fost în gustul poporului și cred că a ținut seamă de
sugestiile primite delà bătrâni în felul de a vedea lumea cea
 - 203 —

de dincolo. A adaos și cunoștințele sale din lume, a introdus

costumele timpului, n’a introdus tip strein, rassă streină, ci
a conturat tipul Românului. In culoare este armonios, nicăeri
nu este banal, dacă nu totdeauna artistic
* este însă popular
sincer, nu localnic, ci cu împrumuturi delà alții.
Biserica nu are motive ornamentale de cadre, sau bande,
frize ori brâuri, lipsa lor nu se prea simte, locul lor este ocupat
cu sfinți și sfinte ceeace era mai potrivit gustului credincio­
șilor.
Biserica noastră de tip vechiu, structura arhitectonică, în­
tărește tradiția care s’a păstrat, ca fiind mutată în acest loc
din dealul din apropiere și la o dată în jurul lui 1795. Viata
ei începe cu multă probabilitate de pe la 1650 fiind dintre
cele mai vechi biserici de pe Someș.
 Biserica de lemn din Cuhea (Maramureș)
Maramureșul în viata neamului nostru este ceva deosebit
din multe puncte de vedere. Izolat de celelalte ținuturi prin
șirurile de munți cari îl înconjoară, lăsând drum deschis spre
Satu-Mare și spre nord spre Cehoslovacia, acest colț de țară
românească greu accesibil, n’a avut norocul ocrotirii și a legă­
turilor strânse cu Românii din altei părți. El reprezintă și azi
un moment din evoluția neamului nostru, o epocă din viața
lui. Românul maramureșan prin port, prin vorbă, prin obi­
ceiuri, prin înfățișarea lui, reprezintă un tip mai pur, mai ori­
ginal al Românului (fig. 1). Tip singular, cum nicăeri în tară
nu se mai găsește, este și biserica lui, atât cea de lemn cât și
a sufletului său creștinesc. S’au făcut studii asupra graiului,
în parte și asupra portului; s’au prezentat monumente de artă
bisericească și profană dar nu s’a intrat în tainele sufletului
țăranului, suflet de o bogăție extraordinară de simțire deli­
cată și gingășie. Privirea duioasă, senină, ochii adânci, fața
curată, slăbită, roșcată, uneori bolnăvicioasă a tinerilor, rar o
mai găsești altundeva. Brazdele adâncite pe fața bătrânilor,
privirea îndurerată, la mulți ochii înlăcrimați, pletele mari,
cărunte, subțiri, unse, capul drept pe un trunchiu puțin înco­
voiat, spun mai mult din suferințele neamului decât multe isto­
rii. Istoria a lăsat urme adânci: sărăcia, jupuirea din partea
străinilor, fie stăpânitorii de ieri, fie evreii, umilirile pe cari
le-a îndurat, durerile de veacuri, toate, au rămas întipărite pe
față și făptura acestui țăran. Și azi vede că este robit beției
din belșug de străinul fără suflet și fără Dzeu, ai lui nu-1
ajută, ajutor delà oameni vede că nu are ce aștepta, așa că
singurul la care are nădejde este Dzeu căruia se plânge și se
roagă în modesta, extrem de pitoreasca lui bisericuță. Acolo
nu-1 mai are în spate nici pe jidan, nici pe domnul delà stăpâ­
nire, dar are în față pe Dzeu căruia îi încredințează viața și
unde este nădejdea, ajutorul și mai ales dreptatea.
Aceste gânduri și simțiminte te cuprind când ai pășit pra-
 205 —

gul unei biserici din Maramureș. O bucurie nespusă, o mul­

țumire și apoi o durere adâncă, am simțit când am intrat și
am ascultat o sfântă slujbă în biserica românească din Cuhea.
Dar cum cele ce urmează au un caracter mai definit, mai
mult documentar, nu voiu intra în amănuntele vieții sufletești
decât numai în măsura în care ar fi necesar pentru limpezirea
unor fapte și lucruri.
Mergând delà Sighet în sus, pe frumoasa vale a Izei, în

Fig. 1. Cuhea : Țărani din Maramureș.

fiecare comună te întâmpină biserica tipică maramureșană,

înaltă, sveltă cu streașină dublă, cu acoperiș în etaje. Ceeace
este mai pitoresc la această biserică este forma ei. Artistice
sunt porțile cioplite, cari n’au fost evitate dacă s’a dat prile­
jul. Țăranul maramureșan are un simț al artei plastice și un
talent în exprimare prin forme și volume geometrice. Stâlpii
porților, pridvorul, casa, totul are aceasta expresiune a sufle­
tului de țăran artist.
La o depărtare de 38—40 km. de Sigliet suntem în Culiea.
Numele satului este străvecliiu și după cercetările făcute este
cel mai vechiu sat românesc în Maramureș. Cronica lui Miron
Cost in amintește de Cuhea din Maramureș ca fostul loc de re-
ședință a lui Dragoș, fiul lui Bogdan. In diplomele maramure­
șene la 1359 Cuhea este „posesiune principală“ adică moșie.
După cele relatate de Tit Bud și după mărturisirile diplome­
lor publicate de d-1 loan Milialy, numele ar veni delà ungu­
rescul Konyha ceeace nu pare probabil fiindcă și acest nume
nu este de origină maghiară, ci germană, Küche, de unde Cuhea.
Țăranii îi zic Cuhe sau Cuhne; tradiția spune că aici au
fost grajdurile lui Dragoș Vodă și probabil și gospodăria Voe-
vodului. Unde azi este biserica ortodoxă se crede că au fost
clădirile voevodale și săpături făcute în acel loc ar confirma
cele păstrate prin tradiție. Tot în apropiere s’ar fi găsit o pot­
coavă de aur cu insigne domnești, iar isvoarele sărate din apro­
piere sunt puse în legătură cu reședința de vară a domnito­
rului. Cuhea a fost stăpânirea lui Juga Vodă, fratele lui Bog­
dan, iar mai târziu a ajuns în mâna lui Bale și Drag. In 1373
Cuhea se amintește drept moșia lui Sas Vodă.
Abia în ultimii ani s’a încheiat un proces care a durat de­
cenii și procesul a statorit că drepturile asupra unor posesiuni
revin Cubei fiind cel mai vechiu sat de pe Iza. Ba istoricii cred
că pe aici au venit Ungurii și că ducele Almoș ar fi fost ucis
chiar în Cuhea. In Cuhea a fost și mănăstire domnească, dar
uu mai este nici o urmă, existența ei se deduce diu ruinele des-
gropate de un pulhoi de apă din 1898.
Tătarii în prăpădul pe care l-au făcut în 1717 au ars și bi­
serica veche din Cuhea; iar cea de azi a fost ridicată abia la
un an după distrugerea celeilalte.
Intre dealuri, biserica veche în mijlocul satului în zi de
Duminică te invită la o slujbă dumnezeiască. Biserica azi este
unită, după majoritatea sătenilor și este ridicată în 1718. Ou
cei 200 de ani împliniți este într’o stare bună șl, cu grijă, o
mai duce încă 2—300 ani. In Maramureș sunt biserici de lemn
din veacul al XV-lea (Apșa, Ieud), cari și azi înfruntă veacu­
rile cu o mândrie și trăinicie legată de sufletul acestui țăran
care le-a ridicat din și cu sudoarea feții lui. Biserica pentru
țăran este o sfințenie reală, în biserică el este în loc sfânt, nu
numai sfințit și orice atitudine puțin evlavioasă îl jignește.
Până acum 6 ani1) nu era ridicată clopotnița, clopotele erau
în turn. După ce Nemții în timpul războiului le-au luat clo­
potul cel frumos, după războiu când au făcut reparațiile ne­

’) Biserica a fost văzută în 11 Ian. 1931.

cesare, au acoperit-o din nou, clopotele le-au coborît ca să
nu slăbească biserica, oamenii au avut intuiția trăiniciei și au
înțeles că oscilațiile ritmice ale turnului provocate de tragerea
clopotelor, încetul eu încetul slăbesc încheieturile și dau loc
mai ușor umezelii să pătrundă în lemn. Oamenii sunt bucuroși
de această schimbare, fiindcă n’ar vrea nici de cum ca bise­
rica lor să rămână vre-o dată fără turn.
Biserica (fig. 2) nu arată prea mare, este ceva mai înaltă

Fig. 2. Cuhea: Biserica de lemn (1718).

decât mai lungă. Este sveltă și cu mult mai elegantă decât

celelalte biserici din Ardeal, prin faptul că proporțiile sunt
cu mult mai bine nimerite, acoperișul este înalt și bine pro­
filat prin variațiile de înălțime la absidă și pronaos. Acope­
rișul de jos se acomodează foarte bine celui de sus, înclinarea
nu este așa de mare și are o streașină cu mult mai largă. Se
acomodează și poligonului absidei prin muchii ușor frânte.
 208

Este toată din lemn de brad, din bârne mari, late de 60—70
cm., lungi de 6—8 m. Grosimea este de 20—25 cm. Bradul, spun
oamenii, trăiește foarte mult dacă este bine scutit și ei așa
explică necesitatea și rostul acoperișului al doilea. Șindrila
este dublă, foarte deasă și cioplită cu mult gust.
O altă noutate sunt ferestrele. Mici, foarte^ mici, cu arcuri
în partea deasupra, ori în semicerc cele delà etaj. Sunt multe
și deoparte și de alta. Așa de bine sunt așezate că dau o lu­
mină suficientă, liniștitoare.
Cimitirul satului este în jurul bisericii și este destul de
mare. Dinspre șosea este împrejmuit cu zid de piatră. In cimi­
tir sunt și câțiva pomi puși la căpătâiul marților să fie po­
mană și celor ce vor mânca din ei.
Biserica îți dă impresia unei mândrii conștiente. Stilul are.
ceva maiestos de ridicare a sufletului spre înălțimi. Stilul bi­
zantin invită pe om să se coboare în interiorul sufletului său.
Stilul gotic adaptat și trecut prin prisma sufletului creștin
românesc are pe lângă maiestatea liniei, arta lucrului cu lem­
nul, dând multă asemănare zidului de piatră, prin colțurile, în­
cheieturile, variația de tonalitate a culorii iar variațiile țesă­
turii lemnului, dau un mozaic fin, transparent. Redă cunoștința
meșterului care stăpânește materialul.
Inscripțiile originale exterioare nu se mai păstrează, sunt
spălate. Deasupra ușii de intrare — din spre apus — a fost o
inscripție scrisă, nu gravată. Scrisoarea s’a șters și cu greu
se mai poate descifra anul 1718.
Și prin tradiție se știe că este din 1718 și probabil că in­
scripția va fi fost transcrisă și se va păstra undeva. Preotul
local Vasile Dunca nu o cunoaște. Pe peretele de zid mai e o
cruce din 1811 pusă în amintirea unui ctitor răposat.
Dinspre nord a fost o bârnă lungă de lemn de stejar din
care sunt cioplite și tălpile sub care este un zid de piatră,
pentru pomenile cari se făceau, dar fiind atacată de ploi nu
mai servește la scopul pe care l-a avut.
Jur împrejur un brâu împletit la o înălțime de 2,20 m.
înconjoară biserica cu o împletitură simplă dar corect și fru­
mos executată din bârna de brad. Bârnele sunt așa de bine
potrivite încât nici nu se observă cât sunt de late, ceeace este
foarte important nepermițând curenților de aer să pătrundă
printre ele și să le strice. Din această pricină pictura bisericii
este foarte bine păstrată mai ales pe pereții laterali, nu ca în
 209 —

alte locuri, unde printre bârne a rămas o ușoară crepătură care

a stricat și pânza și pictura.
Ușa de intrare (fig. 3) încă este cioplită, în partea dea­
supra în formă de acoladă. Are! un chenar, eu împletitura mai
mare. Ușa are înălțimea de 1,80 m., peretele bisericii până sub
primul acoperiș 3 m., deasupra acoperișului puțin mai înăuntru

Fig. 3. Cuhea : Ușa de intrare.

2 m„ coperișul 5 m., la turn clopotnița de 5 ni., iar turnul —

coiful — de 8—9 m., așa că înălțimea totală este de aproape
24—25 m. Lungimea totală a bisericii de 17—18 m.
Tipul bisericii este cel longitudinal (fig. 4). Absida altaru­
lui este poligonală, are 5 fețe exterioare, dintre cari cele sime­
trice sunt egale. Una din fețe este perpendiculară pe axa bise­
ricii. Atât naosul cât și pronaosul sunt dreptunghiulare, pri­
mul de 8 m. lungime și 6 m. lărgime, al doilea 4—4,50 m. lun-
14
210

C uhea : P lanul B isericii.

 — 211

gime și tot 6 m. lărgime. Ferestre sunt multe. In altar 3,

una în axa bisericii și două spre nord și sud. Naosul are 2
serii, de câte 3 ferestre mici pe fiecare parte, iar pronaosul câte
una fată. în fată. Ferestrele de jos sunt ceva mai mari, cele de
sus mai mici. Cele de jos sunt de 30X40 cm., iar cele de sus
20X30 cm. dacă nu și mai mici. La cele de jos partea supe­
rioară are un ornament de semicerc pe mijloc, la cele de sus
semicercul are drept diametru lățimea ferestrei. Geamurile
sunt prinse în cadre, cari deasemenea dau un aspect decorativ.
Interesant e, că motivul decorativ care este la ferestre se gă­
sește la toate ușile altarului, la despărțiturile pereților de sus,
ceeace dovedește că meșterul a urmărit o armonie și o con­
secvență.
Vom căuta să cunoaștem și interiorul care are o altă ca­
racteristică față de celelalte biserici din Ardeal, anume este
mai spațios, pictura mai multă, scene variate de dimensiuni
mai mari și aer mult. Din punct de vedere arhitectonic mai
este un element nou: bolta nu se razimă pe pereții laterali, ci
pe un zid care intră cu 60 cm. și din acesta se ridică bolta fie
în altar fie în naos, dând impresia unui etaj și parcă ar fi
în legătură cu sistemul de acoperiș de afară, cu toate că în
realitate nu este, fiindcă ferestrele sunt între cele două acope-
rișe, iar în interior, aceste sunt pe boltă. Această cunună dă
impresia unei grinzi mari, late de 70 cm. și groasă de 20—30
cm. Bolta nu este cilindrică, ci parabolică, și e construită foarte
inteligent, folosind spațiul dat de forma înaltă și îngustă a
acoperișului.
Altarul spațios, larg de 5 m. și lung de 4,50 m., este poli­
gonal. Deasupra pereților este și aici aceeaș cunună care se
razimă pe ei și intră cu 60—70 cm., formând un brâu frumos
jur împrejur la o înălțime de 2,50 m. Bolta încă este poligo­
nală, din două șiruri de poligoane^ dintre cari cel de jos, cu
fețe dreptunghiulare, iar cele de sus în patrulatere sferice, iar
în spre tâmplă o porțiune cilindrică în mijloc eu Maica Dom­
nului având în poală pe Isus. Tabloul nu este zugrăvit direct
pe lemn, ci pe o pânză care se desprinde.
Altarul este mai afumat și cred că din prevedere au zu­
grăvit partea superioară numai eu stele și numai partea infe­
rioară a bolții a fost zugrăvită eu tablouri de dimensiuni mai
mari.
Alături de pictura care împodobește admirabil pereții la-
14*
 — 212

terali și o parte a boltii, altarul mai are podoabe neprețuite:

covoarele, scoarțele, cari fie că sunt așternute pe jos, fie că îm­
bracă prestolul, proscomidierul sau o ladă eu vestminte, cu un
cuvânt ori unde ar fi, sunt o podoabă din belșug cu lucrări de
mână cu motive speciale potrivite pentru biserică. Gustul ță­
ranilor este și aici ceva care este specific maramureșan. Culo­
rile sunt vii, verde, roș, violet, alb și roz, fără însă să fie prea
strigătoare, ci cât se poate de plăcute. Totul întregește admi­
rabil decorul pictural al pereților și este o armonie în decor și
în culoare. Motivele decorative sunt florale cu vita și trandafi­
rul, dar mai ales vita care fuge ca un brâu pe cununa boltii
servind drept chenar atât pentru boltă cât și pentru tablou­
rile singuratice. Decorul este zugrăvit de acelaș maestru care
a pictat și biserica în întregime. Pictura are un ton, un carac­
ter și expresiune unitară, acolo unde este vorbă de interpre­
tare. Deosebire face numai peretele de vest din pronaos, din
spre dreapta, unde sunt muncile iadului, care pare a fi zugră­
vit de o altă mână. Inscripțiile peste tot sunt cu litere mari
foarte citețe, frumos scrise, în slavonește. Numai la muncile
iadului sunt inscripții românești, scrise și aceste cu litere ci-
rilice, în caractere mai puțin îngrijite.
Această biserică merită să fie studiată cât mai temeinic
și fotografiată în întregime, mai ales că rar se mai găsește o
altă biserică de 200 ani care să aibă pictura atât de clară, linii
trase cu finețe și cu multă ușurință și cu atât de puțină stân­
găcie. Pictura este de nuanță bizantină dar trecută prin școala
Renașterii. Figurile sunt plastice, peisagiu! are fond construc­
tiv, spațiul nu este neglijat, diferențele de planuri în multe lo­
curi se pot distinge.
In altar este centrul preocupărilor preotului și el trebue
să conțină cea mai mare podoabă. Pereții de jur împrejur sunt
zugrăviți cu scene din Biblie sau sfinți. Pe peretele de nord­
est este proscomidierul, iar spre sud-est diaconicul. Presto­
lul are în față o icoană mare de carton în stil apusean și un
chivot mic, totul acoperit cu lucru de mână cu motive florale.
Intre elementele decorative este și insigna ordinului iezuit,
care este pusă mai mult pentru o accentuare a catolicismului
apusean. Pardoseala este din lespezi de piatră patrate puse în
diagonală, din piatră tare, probabil din granit.
Pietiura murală este făcută pe lemn preparat cu var, care
s’a disolvat în locurile unde a pătruns umezeala. Pe peretele
 — 213

de nord din spre tâmplă este scena Samariteanului milostiv

(fig. 5), tăiată de terestră, alături la stânga proscomidierului
este Isus înfățișat cu Vifa care dă strugurii și vinul, sângele
lui, spre mântuirea neamului creștinesc.
Inscripția este citeață și e scrisă pe un fond negru cu li­
tere albe, formând un chenar potrivit.
In continuare, în dosul proscomidierului — un dulap spe­
cial — cu măestrie sunt zugrăviți Sf. Atanasie și Chirii, apoi

Fig. 5. Cuhea : Pictură din altar.

pe latura din axa bisericii, cu fereastra în mijloc Bunavestire.

Mai departe se arată Cum sângele curge din coasta lui Isus
în Paharul mântuirii. Urmează dulapul cu hainele, peretele cu
fereastra, pe care se continuă seria de ierarhi, în număr de 5,
între cari se disting autorii liturgici: Sf. loan Gură de Aur,
Grigore Bogoslov și Vasile cel Mare, zugrăviți în cadre potri­
vite având deasupra colonete cu arcuri, în parte asemănătoare
celor delà uși și ferestre. Figurile au aproape mărimea natu­
rală sau dau această impresie. Deasupra peretelui mai din
afară se razimă, intrând în alt perete, imitație de zid, cununa
zugrăvită pe fața de jos eu figuri florale variate și motive
geometrice, iar pe fața verticală motivul cu vița de vie, mo-
 214

tiv care servește drept cadru pe întreaga suprafață a bisericii,

cu mici variatiuni de dimensiuni, după cum cere locul. In
partea de jos, pe o lățime de 80 cm., este o draperie, imitație de
covor, din dungi verticale late de 10 cm. în culorile verde, roș,
gălbiu și violet. Imitația este foarte reușită, întregind admi­
rabil ansamblul. Motivul acesta înconjoară jur împrejur toată
biserica. Se distinge bine pe una din fotografiile luate din
pronaos, (fig. 11).

Fig, 6. Cuhea : Pictură din altar.

Partea laterală, porțiunile cilindrice și sferoidale ale bolții

sunt zugrăvite cu scene mai mari. Pe partea cilindrică spre
nord sunt Ev. Mateiu și Marcu, apoi Sf. Ioan la isvor (fig. 6),
Predica lui loan, Tăierea lui loan, apoi pe suprafața cilin­
drică spre sud Evanghelista Sf. Luca și loan.
întreagă această friză este încadrată în partea de sus și
de jos cu motivul cunoscut, al frunzei de viță cu struguri.
Două ferestre mici de formă diferită de a celor de jos dau
o lumină mistică interiorului.
Dintre inscripții, cele de pe fotografiile din fig. 5 și fig. 6
se pot ceti, iar cea care urmează ar fi: S. ioan(ă) proveada
grișetvie, după care urmează Tavie usecnoienie.
Pe partea dinspre altar a tâmplei, în partea deasupra este
 — 215 —

Adorarea Măriei, sub acest tablou este o bandă cu viță, iar sub
aceasta o imitație de covor românesc asemănător celui de pe
pereții laterali.
Este de notat că zugrăvirea bisericii este făcută după un
plan bine calculat și totul pare măsurat, nimic nu e la întâm­
plare. Este o consecvență în așezare, în executare și o unitate
impresionantă pe care nu o prea întâlnim la alte biserici din
alte regiuni ardelenești.
Vom analiza puțin pictura din altar fie pentru noutatea
ei, fie pentru elementele comune și altor biserici.
Caracterul picturii nu este pur bizantin și are o nuanță
apuseană. Spațiul în tablou nu este prea neglijat, perspectiva
este aplicată, dacă nu riguros, totuși mulțumitor, elementele
de peisaj urmăresc realismul, iar figurile au expresiune dina­
mică, de mișcare, nu de nemișcare.
Este o influență rusească (ruteană) și se vede întemeiată
credința că ai' fi zugrăvită de vre-un pictor rutean, fără să fie
vre-o urmă sigură despre aceasta. Interesant este tabloul Sf.
Ioan la isvor (fig. 6). Apa țâșnește delà rădăcina unui copac
și se varsă din abundență într’un vas pe care Sf. loan îl ține
în mâna stângă, în mâna dreaptă având crucea.
îmbrăcămintea nu este din piele de cămliă, ci o haină
prinsă la umeri. Arborii sunt din țările de sud, nici la un caz
nu vedem pe cei din Maramureș; prin ei se caută a fixa locul
unde s’ar găsi Sf. loan. Probabil, că reprezintă o pustietate,
șes și dealuri fără apă, pe care Sf. Ioan o primește prin mi­
nune. Păcat că tabloul este stricat de umezeală, culoarea a su­
ferit și cu ea și unele amănunte de desen.
In tabloul următor care ar reprezenta Predica lui Ioan, Ioan
este îmbrăcat într’o tunică lungă încinsă cu brâu, în mâna
stângă cu o cruce de care atârnă o panglică pe care nu se obser­
vă nici un fel de inscripție. Ascultătorii au interesante cos­
tume, cari par a fi boerești, cu pălărie (modelul lui Calvin) cu
cușmă, mantale cu blănuri bogate, cari nu mai au nici o legă­
tură cu timpul sau împrejurările scenei zugrăvite.
Dintre tablourile de pe pereții laterali stăruim asupra celui
fotografiat cu scopul de a putea contribui la unele lămuriri
(fig. 5).
Scena reprezintă pe Isus eu crucea, sprijinită de mâna
stângă, din coastă a crescut vița de vie, bogată în struguri, tre­
când peste un braț al crucii și coborîndu-se în jos. Hristos eu
 — 216 -

amândouă mâinile stoarce dintr’un strugure mustul într’un po­

tir. Hristos stă pe o bancă — dacă nu chiar pe piatră de mor­
mânt — acoperită în partea unde este potirul — vădind sfin­
țenia actului, a vasului și a locului. In fund se vede o aripă
dintr’o clădire — fortăreață, care se continuă și în tabloul
următor.
Examinând acest tablou, observăm un desen foarte fin,
o execuție bună cu calități artistice superioare, nelipsind nici
nuanța realistă nici expresiunea.
Scena aceasta am mai găsit-o și în alte biserici și pentru
o mai bună comparație să cercetăm și pe cea din biserica veche
ortodoxă din Gâlgău, județul Someș, (pag. 190, fig. 3) care este
din anul 1795 deci nu contimporane. Evident, subiectul este a-
celaș; deosebiri însă extrem de mari în execuție, în stilizare Și
reprezentare. La Gâlgău este și o naivitate alături de unele
stângăcii în proporții și spațiu. La Cuhea este spațiu, fond, a-
colo numai o figură. Aici vita, strugurii redate plastic, acolo
mai greoi și necorect, frunzele nu sunt ale vitei precum nici
florile. Notă comună mai este felul de încadrare printr’o bandă
simplă și prin inscripție. Legătura comună va fi nu prin meșter
ceeace nici nu se poate gândi, ci isvorul comun, fie cartfe, vre-o
erminie, fie prin cercetarea bisericii și luarea schitelor. Ultima
presupunere nu pare probabilă nefiind alte scene la fel, decât
doar bolta naosului care în felul cum este zugrăvită încă dă o
notă comună. Atât la Cuhea, cât și la Gâlgău pe boltă sunt
scene de dimensiuni foarte mari, nu serii de tablouri ca și în
alte locuri.
In scena Samariteanului milostiv alături de pădure, în
fund avem și hanul unde a fost dus cel căzut între tâlhari. Sa­
mariteanul are o tunică largă, asemănătoare cămășii româ­
nești, un brâu lat, șerpar și o cușmă. înfățișarea, tipul, aduce
cu a evreului. La cel bolnav, reprezentat în desen fin, de linii,
unghiuri, încrucișarea picioarelor aduce foarte mult cu aceleași
elemente ale lui Isus din alte tablouri, ceeace e natural, lucrate
fiind de aceeași mână.
Partea dinspre altar a iconostasului, mai ales spațiul dintre
uși este zugrăvit în spre sud cu Sf. Vasile cel Mare, iar în spre
nord cu Sf. Laurențiu.
Iconostasul (fig. 7). Fată de iconostasele din alte biserici
din Ardeal, cel delà Cuhea este cu totul deosebit, atât ca lucru
cât și ca efect. Este zugrăvit peste tot și dacă din fotografii
 — 217 —

se vede că colonetele și felul de a se urca al șirului de ta­

blouri dau impresia unei ieșiri din planul iconostasului, acea­
sta se atribue desenului și structurii arhitecturale foarte reu­
șite. Colonetele și cadrele ies foarte puțin din planul tâmplei,
efectul perspectivic dă impresia adâncimii, întrucât spațiul
dintre colonete în porțiunile în cari urcă este mai mic decât
între cele cari sunt paralele cu planul vertical. Imitația acea-

Fig. 7. Cuhea : Iconostasul.

sta de interior cu balcon este ceva apusean, cadrează cu ico­

nostasul luxos și bogat în părți sculptate și reliefate, dar nu
cadrează cu restul bisericii care este mai sobru și mai grav.
Iconostasul cu acest aranjament nu dă impresia unei biserici
românești de rit oriental.
Se știe că pe timpul când s’a zidit biserica, comunele acestea
au fost sub jurisdicția episcopului rutean din Muneaciu, justi­
ficând atât limba, slavă cât și tendințele apusene acolo unde se
puteau aplica. Motivele decorative sunt rusești, felul cum sunt
cioplite arcurile ușilor, cari sunt suprafețe conice evazațe în
spre naos, elementele decorative sculpturale, fie forma, fie
 — 218

elementele florale ori pur decorative ale cadrelor, ale reliefă­

rilor atât la uși cât și deasupra ușilor, icoanelor și la cadrele
superioare ale apostolilor, aproape toate sunt motive baroce
(fig. 8).
Icoanele de pe iconostas nu sunt în stilul picturii bisericii,
ci au o execuție mai îngrijită, fondul auriu, coloratura în mai
negru, persoanele cu o înfățișare mai apuseană decât mai orien­
tală, tehnica rusească, execuția fină, fără reliefuri ușoare, ne-

Fig. 8. Cuhea: Ușile împărătești (detaliu).

tedă, totul măsurat și proporționat. Ar da impresia că un alt

artist pictor a lucrat iconostasul și un altul restul bisericii,
întrucât Isus Hristos nu are exact aceeași înfățișare în pictu­
rile de pe boltă și pe icoana de pe iconostas.
Icoanele principale, necesare cultului pe iconostas sunt ur­
mătoarele: din spre nord, Sf. Dimitrie și Bunavestire, între uși
Maica Domnului apoi Isus Hristos, iar la dreapta Sf. Nicolae
și Sf. mucenic Georgie. Toate icoanele au aceeași dimensiune
și aceeași execuție. Data nu este scrisă nicăeri.
Ușile împărătești (fig. 8) sunt frumos sculptate, având
pe fiecare aripă câte 3 medalioane mici eu un diametru de 15
cm. în cari pe partea deasupra este Bunavestire (Maica Dlui
 — 219

pe aripa stângă, îngerul pe aripa dreaptă) și cei 4 Evanghe-

liști. Spațiul dintre uși și dedesuptul icoanelor este decorat eu
rineeau-uri și flori. înaintea icoanelor Maicii Dlui și Isuisi Hristos
este câte o măsuță cu câte un sfeșnic. Pe măsuța dinaintea
Maicii Dlui este un sfeșnic cu 3 brațe, 2 laterale îndoite, cel
din mijloc drept, care este purtat de crâsnic când preotul iese

Fig- 9. Cuhea : Iconostasul (detaliu).

cu Evanghelia sau, cu Sf. daruri. Brațele sunt din lumânări de

său împodobite cu flori roșii și verzi. Măsuțele sunt îmbrăcate
cu frumoase scoarțe maramureșene. Un covor frumos mai este
și înaintea ușilor împărătești, apoi pe măsuța dinaintea unui
sfeșnic din partea stângă și pe strana dreaptă (fig. 9).
In mijloc deasupra ușilor împărătești în spațiul încadrat
de balcon este năframa cu chipul Dlui Isus Hristos (fig. 7)
ținută de 2 îngeri.
 - 220 —

După rânduiala bisericii aici ar fi Cina cea de taină, care

încă este pusă, dar în șirul celor 12 iconițe laterale încadrate
în partea inferioară a balconului, la mijloc. Iconițele sunt
mici abia 30X30 cm., cele cari urcă sunt rombice, iar Cina pu­
țin mai mare.
Deasupra fiecărei iconițe este câte un apostol, în mijloc
fiind Isus Hristos.
Mai urmează un șir de medalioane, câte 3 de fiecare parte,
în cari sunt proroci pe cari nu i-am putut distinge. Restul ico­
nostasului are lateral îngeri, iar în mijloc Răstignirea având
deoparte pe Fecioara Maria, de cealaltă parte pe Ap. loan.
După cum se vede iconostasul corespunde cerințelor litur­
gice în ce privește numărul icoanelor și aranjarea lor. Arhitec­
tonica iconostasului nu este după prescripțiile liturgicei orien­
tale.
Alături de aceste icoane și tablouri mai este un element
nou după modelul bisericilor vechi românești, nu din Ardeal, ei
mai mult din Bucovina și Moldova. Pereții laterali ai ușilor
încă sunt zugrăviți precum și ușile. Pe ușa dinspre nord este
Arhanghelul Mihail, pe cea dinspre Sud Arhiereul Melchisedec.
Execuția are caracter bizantin. Pe pereții uștiorilor, sfinți în­
geri cu cădelnița în mână, iar în partea deasupra Serafimi și
Heruvimi.
Naosul în lungime de 8 m. și 6 m. lărgime, are bolta din
2 părți. Partea superioară, parabolică, corespunde acoperișului
extern superior, pereții laterali ai bolții cu 3 ferestre mici
încă au o curbură dar nu prea pronunțată, numai în partea
deasupra. întreagă bolta se ridică de pe cunună, care este cu
60—70 m. mai înăuntru, iar de aci în jos sunt pereții laterali
ai naosului fiecare cu câte 3 ferestre mici.
Vom căuta să cunoaștem tablourile de pe pereții naosului,
tablouri mai mari așezate în serie cari reprezintă mai mult scene
din Testamentul Vechiu și unele și din istoria bisericii creștine.
Astfel pe peretele de miazănoapte venind dinspre altar sunt:
Sf. Constantin și Elena, Lupta lui Ilie cu Nestor, Sf. Dimitrîe,
Sf. Avesie (?), Sf. Mardi (?), Sf. Eugenie, Sf. Eustratie, apoi
Sf. Proroc Zaharia și îngerul care-i vestește nașterea lui loan.
Pe peretele sudic, tot din spre altar: Avram si cei 3 îngeri,
Jertfa lui Avram, Isac și lacob, Melchisedec, Natan și David,
Isus (?) cu cineva și Vameșul si Fariseul.
Pe peretele de vest în naos (din spre nord): loachim și
 — 221 —

Ana, Sf. Eustafie (?), deasupra ușii Arhanghelul Gavrîl, apoi

doi proroci și Sf. Procopie la care pictura este mai stricată.
Deasupra acestui șir de tablouri se ridică bolta care are 2
registre. Pe registrul inferior pe fiecare parte sunt 2 serii de
tablouri, câte 4 încadrate într’un chenar cu vită sau alte mo­
tive din frunze și flori. Pe peretele de nord din spre altar în șirul
al doilea de .jos sunt următoarele: Răstignirea, Loan înaintea

Fig. 10. Cuhea : Pictură din naos.

Archiereilor, Sărutarea lui Iuda, Ostașii prind pe Isus, iar în

șirul prim, tot din spre altar: Ridicarea crucii, învierea, înain­
tea lui Pilaf, Luarea de pe cruce. Pe peretele sudic, în șirul de
jos venind din spre altar vedem pe Isus între ostași, Acuzarea
lui Isus, înaintea Archiereilor (fig. 10), Isus înaintea lui Pilot
și Isus este bătut; în șirul al doilea, tot din spre altar Veronica
șterge fața lui Isus, Pilat își spală mâinile, Isus înaintea Ar­
chiereilor, Sfatul lui Iuda cu Jidovii, și Isus este încununat cu
spini.
Pe partea superioară a bolții deoparte și de alta
sunt câte 2 tablouri de dimensiuni mari, compoziții, cari ocupă
 - 222 -

porțiunea propriu zis parabolică. In mijloc sunt îngeri, iar în

cadre mari cu aceleași motive, pe partea de nord, dinspre al­
tar sunt: Cain și Avei și Uciderea lui Ștefan, iar pe partea
sudică în aceeași ordine: Izgonirea din Raiu și Adam și Eva.
Interesant că în mijloc mi se pare că n’ar fi medalioanele obiș­
nuite cu persoanele Sf. Treime.
Corul este relativ sus și cred c’am scăpat din vedere unele
tablouri de pe pereții laterali, despre ce mă voiu convinge la
o nouă cercetare a acestei biserici frumoase și interesante.
Pe peretele de vest deasupra corului, care a fost pus ulte­
rior, este Sf. Treime în dimensiuni mari, deoparte și de alta
cu sfinți și sfinte, alături Joachim din spre sud și Ana spre
nord. Mai jos din spre sud este învierea lui Lazăr, în mijloc,
foarte frumos, Cina cea de taină, iar spre nord Spălarea picioa­
relor. In șirul de mai jos, tot în cor, zugrăveala nu se mai cu­
noaște, este ștearsă, sgâriată, în mijloc într’un oval pare să fie
învierea. Greutatea identificărei se datorește fără îndoială și
necunoașterii limbii precum și faptului că nici oamenii nu cu­
nosc nici o parte din scenele zugrăvite și nici limba. Identifi­
carea s’a făcut mai mult după structura și aranjamentul com­
poziției, după datele date de Biblie și după reprezentarea ti­
pică, tradițională.
Pictura din naos are aceste caracteristice: claritate, minu­
țiozitate, preciziune, linii fine și proporții mai mult decât co­
recte în tablourile miei și o mai mare libertate de mișcare și
de execuție în scenele mari de pe boltă. Culoarea joacă un rol
foarte important peste tot.
In tablourile mari, culorile vii, roz, roșu, gălbui și verdele
deschis domină, culorile nuanțate, armonioase, cam aceleași și în
cele mici. Zugravul se acomodează admirabil spațiului pe care-1
are la dispoziție, așează persoanele ca să iasă în evidentă acțiu­
nea principală. Simetrie este unde se cere, libertatea compo­
ziției este nota fundamentală, alături de intimitate, claritate
și sinceritate. Cu toate că nu se cunoaște slova, din cercetarea
atentă a fiecărei scene înțelegi despre ce ar putea fi vorba.
Fiecare scenă este îngrijit tratată, nu lipsește fondul care în
cele mai multe cazuri este monumental, cetate, castel, balcoane,
galerii, iar pardoseala mozaic din patrate fine desenate în 2
culori, ori numai în linii. îmbrăcămintea deasemenea nu este
nesocotită ci acomodată personagiilor și consecventă. Isus este
acelaș peste tot. Luxul în îmbrăcăminte îl scoate în evidentă
 - 223

la arhierei, la Pilât și la alți bogați din sinedriu. Este mare

asemănare în felul de a se exprima, cu frescele exterioare delà
Voroneț fără ca să fie o imitație în tehnică sau interpretare,
decât mai mult în aranjare și claritate.
Costumele în parte sunt ale epocei, în special chipiile, că­
ciulile și coifurile.
Pentru a putea intra în detalii ar fi bine să se ia cât mai
multe vederi, întreagă biserica oferind un studiu foarte intere­
sant atât din punct de vedere artistic cât și ermineutic.
In naos mai este și un frumos scaun arhieresc, cioplit cu
încrestături și sculpturi frumoase, iar în mijlocul bisericii un
policandru mare din lemn cu porumbei pe singuraticele brațe.
In fața iconostasului atârnă o cruce mare împodobită cu
un ștergar frumos și curat.
Tot în naos, în dreptul strănii drepte este o icoană care
reprezintă pe Szaplonczay (Săpânțan) un nobil din Cuhea
cart ar fi contribuit la zidirea bisericii. Textul este latinesc.
In altar mai este un triptic cu pomelnic scris în românește,
mi se pare că ar fi de prin 1743.
Dacă naosul este interesant și bogat, pronaosul par’eă ar
vrea să-l întreacă. In spațiu mic, multe, foarte multe tablouri
așezate cu gust și dintre cele mai bine păstrate.
Fumul n’a atacat pictura, lumina de afară și căldura au
ținut aerul din pronaos mai curat și mai vioi. Ou toate că re­
lativ spațiul este mic, întreagă suprafața pronaosului este
acoperită cu tablouri lucrate cu îngrijire și armonie. Tavanul
este plan, servind de bază și pentru turn. Scări cari să ducă
în pod nu sunt de când clopotele au fost mutate în clopotniță.
Impresie foarte plăcută face peretele despărțitor prin fe­
lul cum sunt tăiate cele 3 ferestre (fără geamuri) deoparte
și de alta, pentruca și femeile să poată urmări slujba. Tăierea
s’a făcut în arcuri evazate spre naos asemenea celor delà fe­
restre și delà ușile altarului. Interesantă este și ușa din mijloc.
Stâlpii sunt decorativi, partea superioară în combinații de
arcuri. Are și ușă mobilă care și ea este zugrăvită, în față —
spre femei — cu un înger, iar în dos eu Samson. Pentru ce va
fi Samson aici, nu știu. Ar fi o întregire a seriei de pe pere­
tele de vest din naos unde mai sunt proroci din Testamentul
vechiu. De altminteri ușa nu se ține închisă și este lucrată
simplu.
Pictura de pe acest perete în cea mai mare parte este aco­
 224 —

perită cu icoane de carton și ștergare frumoase. Se recunosc

și următoarele tablouri: Sfta Veronica cu năframa, sub cele
3 ferestre Cei trei tineri în cuptorul cel de foc, de cealaltă
parte a ușii spre dreapta încă două tablouri simetrice cu su­
biecte tot din Testamentul Veclhiu. Deasupra este aeelaș mo­
tiv decorativ, iar în partea de sus cei 12 apostoli, 6 și 6, în
mijloc Sfta Treime. Dedesupt este aceeaș imitație de covor pe
care o vedem și pe fotografiile luate de pe peretele de nord.
Tavanul este zugrăvit eu femei sfinte și în spațiul liber

Fig. 11. Cuhea : Pictură din pronaos..

cu stele pe fond alb. Sunt trei grinzi dintre cari cea din mijloc
este sculptată.
Pe tavan mal este David și Absolom (Avesalom), apoi Da­
vid ucide pe Goliat; O sfântă muceniță bate cu ciocanul un
cuiu în urechea diavolului. Probabil e Sfta Mucenică Ma­
rina. Suferința și durerea este destul de suficient exprimată.
Mai este încă și Iosif și Egipteanca, apoi Iudita și Olofern.
Execuția picturii pe tavan, dat fiind locul și greutatea, nu este
la fel eu restul, nici vopselile nu sunt așa de fine, iar culorile
mai vii și mai monotone, fără nuanțe.
Pe peretele de nord, în colț spre peretele despărțitor un
tablou în dimensiuni relativ mari, curat, ne invită la adorare:
Înălțarea Sf. Fecioare Maria (fig. 11). In fotografie tabloul se
vede destul de clar. In colturile de sus este Hristos și Sft. Apos­
tol loan, iar în colțurile de jos deoparte Archierei, iar de cea­
laltă, călugări și sfinți. Sf. Fecioară, plutește pe un nor ușor
ținând pe brațe giulgiul cel sfânt. Concepția nu este pur bi­
zantină, aranjamentul grupurilor însă este în acest stil, câteva
persoane din față dau indicație de grupul întreg, arcliierei sau

Fig. 12. Cuhea: Pictură din pronaos.

călugări, delà cei din spate se vede numai partea superioară

a camilafcei călugărești sau a mitrei episcopale.
Alături în două serii sunt Fecioarele cele înțelepte — sus
— și cele nebune, jos. Fecioarele înțelepte au între ele pe Isus
și sunt în nori, iar cele nebune plâng și-și văd osânda.
Deasupra peretelui este cununa care înconjoară întreagă
biserica — acoperind pereții — zugrăvită cu motivul de­
corativ, vița. Pe partea dedesubt este Prorocul Isaia care ves­
tește Nașterea lui Isus, iar mai jos ca un panou sunt două
scene: Craii delà Răsărit și Păstorii aud glasul îngerilor.
Pe peretele sudic nu sunt tablouri mari, ci în registrul de
 — 226 —

jos, 4 tablouri mai mici cari reprezintă: Ușile încuiate. Vinde­

carea orbului, Isus și Samarieanca, și încă ceva care nu se
cunoaște. Deasupra motivului cu vița de vie, sunt alte 4 scene:
Nașterea lui Isus, Fuga în Egipt, Ilie hrănit de cei 4 corbi și
Tobie (?) (fig. 12).
Peretele de vest este rezervat vieții viitoare, respectiv per­
spectivei acestei vieți (fig. 13). Deasupra ușii de intrare este
Pantocratorul, Hristos stăpânitorul între cei drepți și aleși. In

Fig. 13. Cuhea : Pictură din pronaos. Muncile iadului.

față, Judecata din urmă, Cetele sfinților și a drepților în

dreapta lui Isus, iar în stânga a celor păcătoși. Hristos cu
sfinții sunt în cer, Maica Dlui este în față, cere ușurarea pe­
depselor. Subt nori este îngerul Dlui care alungă în muncile
iadului pe cei păcătoși. Păcătoșii — condamnați la munci —
sunt desbrăcați, în diferite atitudini, munciți în focul Gheenei
de diavoli. Sunt aici: notarii, judecătorii, morarii, cârciumarii,
desfrânații, femeile sterpe, femeile divorțate, fiecare în toată
goliciunea trupului lor. într’un nor este Scaraoțchi cu doi dia­
voli alături, care dă porunca. Ce este mai interesant e faptul,
că inscripțiile aici nu mai sunt slavonești, ci românești. Litera
nu este frumoasă, stilizată, după cum nici desenul nu este prea
îngrijit.
Pe ușă Moartea pe un cal, cu coasa pe umărul stâng,
în dreapta cu un băt și cu o suliță. Este spre spaima credin­
cioșilor. Când ușa este deschisă nu se vede, când însă este în­
chisă, întunereeul este atât de mistic în aceasta societate de
suflete osândite.
In continuare pe stânga ușii încă sunt munci, dar nu se
mai distinge aproape nimic, peretele fiind și stricat și acope­
rit de prapori.
Cu cele de mai sus am ajuns să cunoaștem dintr’o ochire
ceva din aceasta modestă dar frumoasă biserică.
Biserica are și numeroase cărți vechi dintre cari mențio­
năm următoarele:
Mineiul mare delà Blaj de pe la 1780.
Apostol de prin 1710—20, nu are prima pagină. Pe prima
pagină de text, la apostolul Paștilor este reprezentată învierea,
executată frumos.
Octoich delà Râmnic, 1742.
Ciasloov, 1802.
Catavasier mic, 1762.
Penticostariu, 1768, delà Blaj.
Triodul delà Blaj, 1771.
Octoich din 1746.
Ciaslov delà Blaj, din 1766.
Păcat că inscripția deasupra ușii nu se poate recunoaște,
fiindcă poate ni s’ar da date asupra maeștrilor zugravi și sculp­
tori, cari nici la un caz n’au fost de mâna a doua.
Deasupra ușii, în pronaos, sub medalionul cu Hristos este
Crucea, cu doi sfinți deoparte și de alta, între ei o tablă cu
inscripție. Bănuesc însă că este text biblie și nu text lămu­
ritor despre originea și ctitorii bisericii.
Biserica din Cuhea alături de celelalte din acest timp,
riaicată din cenușa bisericii vechi arsă de Turci în războaiele
delà 1717, este un popas și mijloc de întărire pentru vitalitatea
și mândria acestui colț de țară.
 Biserica de lemn din Căpâlnea (jud. Someș)
La câțiva km. (18) de Dej lângă apa Someșului, comuna
Căpâlnea în 31 August 1930 era în plină sărbătoare. Se sfințea
biserica cea nouă, ridicată cu multă jertfa și trudă de credin­
cioșii uniți ai comunei. Biserica cea nouă este adusă în mijlocul

Fig. 1. Căpâlnea : Biserica veche (1781).

satului, pe un loc mai înalt de unde poate fi văzută din de­

părtări mai mari. Este zidită în stilul apusean cu motive ba­
roce, cu grija Episcopiei gr. cat. din Cluj—Gherla. Este mare,
încăpătoare, proportion ată. Interiorul este și el zugrăvit dar
nu cu tablouri, singur iconostasul este zugrăvit în uleiu de
 — 229 —

un zugrav despre care se credea că știe ceva, în realitate însă

s’a lucrat în condiții artistice complect nemulțumitoare. Aici
ar veni datoria aut. bisericești ca să controleze felul picturii,
care nu se poate face pe 1—2 ani, ci pe zeci și poate stițe de
ani. Pictura iconostasului n’are nici o calitate apreciabilă.
Oamenii spun că e făcută cum e prețul: foarte ieftin. Natural
în fața acestui argument economic, arta n’are ce să mai zică.
In biserica nouă sunt aduse icoanele vechi, cărțile, sfeș­
nicele. Ele ridică valoarea bisericei.
Biserica veche din deal (fig. 1) abia se zărește — fondul,
dealul din spate — fiind și el întunecat. înainte cu mulți ani
a fost adusă dintr’un deal ceva mai departe de sat și ei cred
că pe acest loc ar fi cam de 120—125 ani. Ba unii spun, că în
vremuri și mai vechi a fost în vale, de aici a fost mutată la
Podereie, iar acum este aici în sat după a doua strămutare.
Poziția actuală este foarte potrivită și este după obiceiul ro­
mânesc ca biserica să fie pe un loc mai ridicat.
Pe o bârnă din dreapta ușii de intrare este o in­
scripție săpată, care însă nu se mai poate descifra complect,
fiindcă cineva a rupt așchii tocmai din această bârnă, chiar
înainte de a fi duse icoanele și praporii din ea. A socotit fără
valoare lemnul stricat de ploi mai ales că de acum înainte au
biserică nouă, frumoasă, albă. Din ceeace a mai rămas din
inscripție se pot întregi literele așa ca să dea cuvintele în
șirul al doilea: în anii Hs, 1781 (scris astfel: 1000, 80, 700, 1?).
întreagă inscripția (fig. 2) ar fi:

< no e a f I i\i
îah nț
Fig. 2. Căpâlnea : Inscripția de pe bârna bisericii.

Biserica este stricată rău de vreme și este neobișnuit de

neagră, ce se datorește acoperișului ei care are panta destul
de dreaptă, streașină încă este prea mică.
Crucile lipsesc atât cea de pe turn cât și cea deasupra al­
tarului. Vorbește de bătrânețe din toate punctele de vedere
atât ca plan, cât și construcție arhitectonică exterioară și in­
terioară. In inscripția reprodusă s’ar putea ceti și anul 1581
în loc de psi să fie fi, ceeace n'ar fi imposibil, credința fiind
că după biserica — mănăstirea din, Vlad, a lui Ștefan cel
Mare ■— aceasta ar fi cea mai veche. Se poate că bârna de
stejar să fi rezistat vremurilor și să păstreze data care astfel
este controversată. Culoarea arsă a lemnului ar fi în favorul
vecliimei sale din sec. XVI.
Biserica este din lemn de stejar, din bârne.groase, cele

Fig. 3. Căpâlnea : Ușa de intrare.

de talpă mai tari și mai lungi. Fundamentul din piatră și in­

teresant, că pe o piatră am observat cioplit, s;țpat, un semn,
în formă de cruce. Biserica este mică abia dacă are 12—13 m.
lungime, 4 m, lărgime și 12—13 m. înălțime totală, raportul
între înălțime și lungime fiind 1 sau un număr aproape de 1-
Clopotnița bisericii este după tipul ardelean, sub acoperi­
șul turnului este o galerie fără arcade. Turnul propriu este
poligonal — cred că octogonal — iar baza un patrat.
Intrarea este dinspre sud (fig. 3), ușa frumos cioplită cu
 231

numeroase împletituri și rozele cari sunt bine păstrate. In

fotografie se vede și bârna stricată (semnul cu steluță) pe
care mai este restul de inscripție. Interesant e, că partea supe­
rioară a chenarului ușii nu este dintr’o bucată, probabil că pe

bârna aceea a fost scris anul, sau altă scrisoare și a lost în­
locuită cu alta. Cioplitura ușii este bine executată, oamenii
o prețuiesc și acum, fiindcă azi nu se mai fac flori și crestă­
turi de acestea.
Planul bisericii este de tip longitudinal (fig. 4). Altarul
 — 232 -

mic, poligonal, cu 5 laturi, aproape egale, două de câte 2 m.,

celelalte de câte 1,20—1,50 m„ cu două ferestre mici drept­
unghiulare una în axa bisericii, cealaltă pe partea sudică.
Naosul are câte o singură fereastră, mai mare în dreptul
strănilor. Este în lungime de 5 m. și lărgime de 4 m.,
mic și întunecos. Pronaosul încă este poligonal, tot cinci fețe
neegale dintre cari cele paralele de câte 2 m., celelalte 3 de
câte 1,50 m., cu ceva mai mari decât la altar. Tipul acesta
al pronaosului este rar în Ardeal și aparține veacului
XVII—XVIII, așa că această biserică este anteroiară anului
1781, și cred că este din veacul al XVII dacă nu și mai veche.
Altarul nu are acoperiș separat ceeace îi dă un caracter de­
osebit și ceva stângăcie în variația formelor exterioare. In
schimb biserica are un aspect foarte frumos prin aripile delà
altar și delà tinda femeilor. Cornișele cari sunt în prelungirea
bârnelor, sunt frumos încrestate, într’adevăr dau impresia ari­
pilor și oamenii așa le și zic (fig. 5). La încheieturi bârnele
sunt netezite, cu grijă, cornișele ies aproape cu 80 cm. dar în­
clinat, așa că streașină este numai de 50—60 cm., ceeace este
prea puțin pentru o biserică de lemn. Aici se vede ingeniozi­
tatea celor din Maramureș cari au făcut încă un acoperiș —
etaj, mai jos, larg ea să scutească pereții de ploi.
Azi biserica este părăsită, ba unii au și dus câte ceva ce
a mai rămas. Apa pătrunde peste tot, acoperișul fiind foarte
slab, șindrila arsă de soare, măcinată de ploi, numai poate
scuti.
Biserica este zugrăvită peste tot. Când s’a zugrăvit nu
se știe. Cred că în veacul al XVIII, felul picturii nu ne duce
mai înainte. Caracterul picturii este apusean și este a unui
meșter zugrav. Păcat că se recunoaște foarte puțin, corul pus
ulterior acopere o mare parte, mai mult de o treime din naos,
iar în altar nu se mai distinge aproape nimic. In naos se mai
distinge ici colo foarte slab, la femei s’a păstrat ce s’a mai
păstrat.
Elementul decorativ este simplu, motive florale ori imi­
tație de dantelă și de tăieturi. Tablourile singuratice sunt
despărțite orizontal de bande decorative, vertical de o bandă
într’o singură culoare, fără motive.
Să facem o descriere mai amănunțită a distribuției tablou­
rilor încât am putut recunoaște în timpul puțin pe care l-am
avut la dispoziție.
 233

Altarul mic, abia cuprinde prestolul, rămânând ceva loc și

pentru preot ca să-l poată înconjura. Pe boltă nu se mai cu­
noaște nimic, pe pereții laterali au fost zugrăviți arhierei și
probabil ierarhi. Pictura e făcută pe lemn, numai între bârne
este o bandă de pânză.
Iconostasul are numai două uși. In altar pe tâmplă este

Fig. 5. Căpâlnea : Aripile delà pronaos și ușa de intrare.

Botezul Dlui și alte scene cari nu se mai disting. Din spre

naos, pe iconostas au fost obișnuitele icoane, dintre cari au
rămas 2 icoane pe sticlă dintre cari una este cu Isus Hristos.
Este prinsă bine, nu se poate lua și este spartă (fig. 6).
Icoana este interesantă fiind de o execuție mulțumitoare, un
desen mai sigur. Scrisoarea de pe filele evangheliei este de
caracter vechiu, iar într’o margine se disting și cifrele anu­
lui. Voind a descifra anul, vedem că lipsește cifra sutelor,
fiindcă litera tau este un semn care se pune deasupra nume­
 — 234 -

relor fără să aibă o semnificație dvidentă. Prima cifră este

1000, ultima 4. Cifra sutelor lipsește, t nu poate să fie nici
la un caz cifra sutelor (300). Cifra zecilor este ori 7 ori un
zeta, așa că ar fi 1?74 și se prea poate ca să fie 1874, ori chiar
1774, fiindcă pe o alta icoană tot așa de mare 60X75 cm. la
Apabida, deasupra cifrei sutelor (800) este acelaș tau. Ținând

Fig. 6. Căpâlnea : Icoană pe sticlă.

seamă că de Căpâlnea nu este departe Nicula și cum în ju­

mătatea a doua a secolului XVIII la Nicula se zugrăveau
icoane multe, această icoană este din acest timp. Omiterea
cifrei, înlocuirea celor cirilice cu arabe este un obiceiu foarte
frecvent la icoanele pe sticlă, așa că nu ne surprinde această
negligență. Biserica din Căpâlnea are încă numeroase icoane
pe sticlă dar mai mici.
Să revenim la iconostas. Pe partea superioară este Hristos
cu apoostolii, iar pe porțiunea deasupra nu se mai distinge
clar ce ar fi.
Pereții laterali ai naosului sunt zugrăviți cu proroci, sfinți,
mucenici, iar bolta cu scene din viața lui Isus, mai ales Pa­
timile.
Pe peretele sudic se disting câteva tablouri: imediat lângă

Fig. 7. Căpâlnea: Pictură de pe bolta naosului.

altar este Prorecul David cu harfa în mână, apoi Fuga in

Egipt, Prorovul Daniil și alții a căror inscripție nu se di­
stinge. Atât pe cor cât și pe tavan la femei sunt motive de­
corative florale și frunze, un fel de rinceau-uri, bine executate.
Bolta la mijloc are 3 medalioane mari cu cele 3 persoane
ale Sf. Treimi. Ultimul și jumătate din al doilea cad deasupra
corului. Pe boltă sunt de fiecare parte două serii de tablouri,
câte 4 în fiecare serie. Dintre acestea pe partea de nord din
spre altar și alături de medalioane sunt: înălțarea Dlui și în­
vierea, celelalte nu se văd fiind acoperite de cor; mai jos tot
 236

din spre, altar, Isus ridică crucea și Răstignirea Dlui. De par­

tea de sud tot în aceeași ordine este Bunavestire, întâmpina­
rea Domnului, iar pe partea de jos a boltii, Cina cea de taină
și Isus în grădina Getsimani (fig. 7).
La proroci este câte un verset din cărțile respective, iar la
celelalte tablouri inscripția dă lămuririle necesare.

Fig. 8 Căpâ'nea : Pictura din pronaos.

Cu greu am luat o fotografie de pe bolta naosului: Isus în

grădina Getsimani. Din ce se mai poate distinge vedem că
avem o compoziție interesantă și bine studiată. Peisagiul nu
este banal, arborii nu sunt numai indicați, ci plasați, perspec­
tiva încă nu lipsește, proporțiile sunt corecte, iar ce este mai
important interpretarea este relativ superioară. Atitudinea
meditativă a lui Isus este o dovadă că zugravul nostim este
mai destoinic, execuția, desenul sunt mai mult decât mulțumi­
toare și dacă s’ar putea curăti cred că ar fi de un efect deo­
 — 237

sebit. Că este studiu și seriozitate în această pictură se vede

și din banda decorativă. Chenarul de desupt care se vede, este
lucrat cu o mare precizie și gingășie. Pictorul nu se ferește de
amănunte dacă terna compoziției le cere.
In naos mai este un policandru de lemn cu câte un po­
rumbel la capătul brațelor. Execuția este a unui țăran pri-

Fig. 9. Căpâlnea : Pictura din pronaos. Femei mironosițe.

ceput și este un obiect prețios pentru un muzeu de artă biseri­

cească.
Peretele despărțitor la femei a fost întreg. In afară de ușa
mică, cu partea superioară ovală, mai sunt ferestre, respective
tăieturi mici de 1,30 pe 0,30 m. cu grilaj.
Pronaosul, tinda femeilor, încă este zugrăvită jur împre­
jur eu femei mironosițe și într’un colț Sf. Gheorghe. Tavanul
scund, plan, este zugrăvit cu flori.
Be aici încă am luat două fotografii. Una cu Sf. Gheorghe
 — 238 -

(fig. 8), care se crede că este Hramul bisericii. Este așezat în-
tr’un colț, la dreapta ușii de intrare. Acum e în negru, mai
mult schițat decât zugrăvit. Din ce se recunoaște vedem că
factura desenului este bună, zugravul a știut să utilizeze cu
folos spațiul, mișcările sunt mai sigure.
Pe laturile poligonului sunt femei mucenițe și mironosițe
dintre cari se recunoaște mulțumitor Sf. M. Magdalena (fig. 9).
Scrisoarea fiind aceeași, potirul din mâna sfintei având aceeași
bază cu a îngerului din tabloul de pe boltă, evident este făcut
de aceeaș persoană. îmbrăcămintea nu are un caracter arhaic,
dar nici contimporan. Draperiile încă redau o mișcare și o
libertate, gestul, atitudinea nu sunt prea rigide. Vasul cu mir
este contimporan. Caracterul picturei din pronaos este acelaș
cu al picturii din naos.
Observăm că în partea superioară a tablourilor cu femeile
mironosițe, este o draperie cu ciucuri și câte un stâlp decora­
tiv între tablouri. Cum acest element este și decorativ și fru­
mos și cum întreaga pictură a fost frumos executată putem
crede ce impresie și mai ales ce efect religios, meditativ va fi
a avut asupra credincioșilor în raport cu valoarea extrem de
redusă și efectul picturii din biserica cea nouă.
In biserică mai este și o icoană a sfântului Arh. Mihail
datată din 1790, celelalte icoane și cărțile dintre cari unele
sunt mai vechi și din sec. XVIII sunt în biserica cea nouă.
Astfel cum se prezintă această biserică ar merita o supra­
viețuire. Oamenii ar dori s’o păstreze și ar merita studiată
mai cu de-amănuntul, descrierea aceasta sumară servind nu­
mai de a atrage atenția asupra acestei biserici de lemn atât
de modestă și mult grăitoare.
 Biserica de lemn din Cornești
La 7 km. de Cetatea de Baltă pe Târnava Mică este comu­
na Cornești1), cu halta Cornești-Ardeal, o comună fruntașă, or­
donată și cu buni gospodari români și unguri. Oomuna are
4 biserici dintre cari 2 sunt unite, 1 ortodoxă și 1 reformată.
Bisericile vechi românești sunt la o margine de sat pe un
deal una lângă alta. Biserica veche unită, mai aproape de
drumul mare, iar delà ea la 100—150 m., puțin mai la deal este
cea ortodoxă. Biserica de lemn cea veche unită, azi aproape
distrusă, dispare, cea ortodoxă după renovarea de prin 1854
este bine îngrijită și poate încă să dăinuiască cât de mult.
Biserica veche de lemn este părăsită, fiindcă la străduința
părintelui Platon Nicolae s’a ridicat o frumoasă biserică în
centrul comunei (fig. 1).
Biserica veche de lemn din deal* 2), din mijlocul cimitirului
și acela vechiu, face parte din grupul bisericilor cu ambiții
artistice dar modeste în înfățișare (fig. 2). Clopotnița nu este
atașată de corpul bisericii, ci este la câțiva metri în partea
din spre nord, făcând o excepție față de bisericile din Ar­
deal unde clopotnița este și turnul bisericii. Astfel această bi­
serică nu apare într’un stil pronunțat — gotic cum sunt cele
mai multe biserici de lemn — ci este zidită după modelul ca­
selor obișnuite. Ce i-a îndemnat pe oameni să o facă așa?
Poate s’au gândit la viața bisericii care ar fi mai bine asi­
gurată fără turn și cu clopotnița separată ori nu vor fi având
meșteri, ceeace nu este probabil, mai ales că bisericile din
jur toate sunt cu turnul ceva mai înalt și ascuțit. Cred că mo­
tivul pentru care n’au ridicat turn va fi fost de ordin estetic,
pictorul având planurile lui cari nu se potrivesc cu arhitecto­
nica turnului.

Fost Șomfalău.
2) A fost văzută în 19 Oct. 1930.
 — 240 —

Biserica este de tip longitudinal (fig. 3), absida circulară

nu poligonală. Suprafața interioară însă a altarului nu este
perfect curbă pentru că nu permite lemnul, ci prin încheieturi
numeroase este adusă la o suprafață aproape curbă. Biserica
este din lemn de brad, tencuită pe din afară numai la altar,
încolo lemnul era așa cum a fost cioplit. Bârnele nu se potri-

Fig. 1. Cornești : Biserica nouă gr. cat.

vesc. prea bine mai ales din spre sud unde căldura soarelui
a produs varietăți mai mari de temperatură asupra lemnului.
Biserica delà o distanță mai mare nu se observă dintre
pomi, doar crucea de pe acoperiș ne aduce aminte că aici
ar fi casa Domnului. Nimic deosebit nu atrage atenția, prid-
vorașul pitoresc, clopotnița la o parte modestă, între pomi,
încă nu ne atrage privirile. Se crede că puținii credincioși nu
și-au putut permite, ori poate nu li s’a permis, să-și ridice
un loc de închinare care să se ridice peste celelalte case și
să se impună prin o clădire deosebită. Interesant e, că nici
 — 241

biserica ortodoxă nu are turn, iar clopotnița și aici este

aproape de aceeași construcție cu a celei unite. Se crede că
biserica ortodoxă ar fi mai veche, ceeace este probabil având
obiecte, icoane, cărți mai vechi. Date precise nu sunt. Anul
1854 despre care se știe, este mai mult anul unei restaurări
decât al unei edificări. Chestiunea aceasta se va lămuri când
se vor cerceta datele referitor și la această biserică.
Biserica noastră de lemn este ridicată în anul 1839 după

Fig. 2. Cernești : Biserica veche de lemn.

inscripția care este gravată pe grinda pridvorului (fig. 4) care

începe delà o margine și ține până la cealaltă.
Inscripția transcrisă ar fi așa: Majter Kis P. Kis Istvan
es Pavaji Vajna Ianos an 1839 erectum hoc templum sub Eppo
Ioane Lemeny parocho et archidiacono Nemes Gregorio. Dede­
subt: Muntyan Prekup Fökuratosagaba\. Pe colț: RK? jataja
Tsrygis janstrsan.
Din inscripție reese că este ridicată in 1839 sub episcopul
Ioan Lemeny, paroh fiind Grigore Nemeș cu rangul de arhi-
diacon, adică protopop. Celelalte numiri, vor fi ale măeștrilor
cari vor fi lucrat la biserică. Primcuratorul Precup Muntean,
16
 — 242

se vede că este un ctitor, el fiind și casierul comitetului pa­

rohial deci și cel care aduce ciel mai mare sacrificiu bănesc
dintre credincioși. Din restul inscripției n’am putut scoate
 — 243

înțelesul, probabil să lie litere din numele altor muncitori sau

chiar donatori cari încă au ținut să li se graveze numele pe
o grindă din colt.
Cercetând structura pridvorului s’ar putea admite să fie
ulterior bisericii, întrucât grinzile cari se văd nu sunt în
continuare din biserică și sunt din stejar, așa că anul 1839
ar fi un an al restaurării când s’a și zugrăvit biserica în în­
tregime. Contra argument ar fi doar materialul din care este

Fig. 4. Cornești : Pridvorul bisericii cu inscripția.

făcută biserica, lemnul de brad nu este atât de rezistent când,

nu este scutit în deajuns. Admițând anul 1839 drept anul
edificării, biserica nu aparține bisericilor veclii decât doar
prin tipul ei, abia peste 7 ani ar împlini un veac, ceeace nu
este prea mult. Un argument pentru restaurare în anul 1839
ar fi și faptul că icoanele de pe iconostas sunt cu mult mai
vechi, una este din 1787, alta chiar și mai veche. Cărțile încă
sunt anterioare anului 1800. Evanghelia este din 1723.
Este o chestiune care rămâne neclarificată, până ce se va
da de urme precise prin arhivele delà Blaj sau ale județului
Târnava-Mică.
Dureros este că azi această biserică este aproape corn­
ier
 — 244 —

plect distrusă. Acoperișul este în o stare așa de slabă că nu

oferă nici adăpost, ba lipsește o bună parte din el așa că nu
servește de scut pentru nimic. Bolta fiind deasemenea des­
făcută mai ales în partea femeilor, se vede cerul liber și e
păcat de această distrugere așa de timpuriu a acestui monu­
ment cu un interior atât de frumos. Scândurile din boltă
deasupra pronaosului și câteva din partea de nord din bolta
naosului sunt utilizate pentru strănile din biserica cea nouă,,
așa că intrând în biserică ești într’o ruină care-ti face im­
presia și a unei brutalități. Dușumeaua încă este ridicată,,
geamurile delà ferestre deja erau duse, resturile de scânduri
arătau urme de profanare a celor cari vreau să nu mai dea
nici cel mai mic respect locului unde s’au închinat moșii și
părinții lor. Pictura bisericii s’a păstrat atât de clară cum în
puține locuri am văzut, liniile, figurile, compozițiile sunt
distincte și ce e mai mult, neafumate. Păstrarea lor în acea­
stă stare se atribue felului cu totului deosebit în care este
construită bolta, eare este una singură din altar până la fe­
mei1), pereții despărțitori neajungând până la boltă nici cel
delà femei nici iconostasul, ceeace a permis ca fumul din
altar și din naos să se strecoare mai ușor afară și să se îm­
prăștie într’un spațiu mai mare, nu numai în altar sau în alt
despărțământ al naosului.
Dimensiunile bisericii nu sunt prea modeste. Lungimea
totală are aproape 16 m. dintre cari 3 m. va face lungimea, res­
pective raza cercului absidei; 6,00 m. a naosului, 4 m. a pro­
naosului și 1,60—2 m. a pridvorului. Lărgimea peste tot 6 m..
Bolta are un diametru de 3 m. și o lungime de 12—13 m.
dând un aspect monumental, toată fiind acoperită cu tablouri
încadrate în chenare cu motive florale sau geometrice. în­
treaga biserică este luminată de două ferestre nu prea mari
de 60X 70 cm., altarul deasemenea tot prin alte 2 ferestre
destul de mărișoare, una în partea sudică, cealaltă în axa bi­
sericii. Bolta nu este un semicerc perfect, mai mult o mantie
cilindrică eliptică, nu circulară, având axa mare de 6 m., iar
jumătatea axei mici de 2 m. înălțimea pereților este de 2 m.
delà fundament, care este afundat în pământ.
Pereții laterali jur împrejur sunt decorați cu motive va-

’) In jud. Mureș la Tg.-Mureș (biserica ortodoxă) și Erneiul Mare

(biseri.'a unită) bolta este una pentru naos și pronaos.
 — 245 —

riate, flori stilizate, construite în figuri geometrice mai mult

romb în exagon. In navă jur împrejur sunt strane simple de
brad și acestea într’o stare destul de slabă.
Pentru o cunoaștere mai bună a picturii acestei biserici
vom descrie eeeace s’a putut vedea din ceeace a rămas încă.
Altarul, în spre est în formă de cilindru, este zugrăvit
peste tot. La 80 cm. delà padiment este un brâu cu motivele
caracteristice acestei biserici, motive pe cari le găsim pe ico­
nostas, în chenare și ori unde se cere ceva ornament. Deasu­
pra acestui brâu sunt zugrăviți Sfinții Părinți, Ierarhi și au­
torii liturgici. Aceștia din urmă se cunosc mai greu, umezeala
i-a stricat. Bolta este parte cilindrică, parte porțiuni de sferă
(fig. 5). Deasupra ferestrelor peste tot sunt îngeri cu aripile
desfăcute cam în felul cum se vede și pe fig. 8. Intre sfinți
aproape 20 la număr, se poate descifra inscripția aflând că
sunt: Sf. Leon, Meletie, Gliment (sic!), Ciril, Atanasie, Grigo-
rie, Vasilie, Petru, Isus Hristos, Sf. loan Gură de Aur.
In colț deasupra mesei proscomidierului este o inscripție
cam deteriorată și înnegrită de fum din care am putut des­
cifra următoarele:
Anul.... Această, biserică ....
subt Ficoratoria lui Muntean Precup Titoria lui Damian
loan Miron Onu .... ? Dragomir Roman
Popovici Cosma, Ciargedi Ion și Cocoș Nicolae
zugrăvit Profirie și Leon delà Feisa.
Cu toate că anul este șters se poate spune cu siguranță
că este acelaș an 1839 care este gravat pe grinda delà foișor
biserica ridicându-se și zugrăvindu-se sub acelaș primeurator
Muntean Precup. Scrisoarea de aici este a uniui român delà
Feisa, iar cea de pe grindă a unuia care nu aparținea credin­
cioșilor bisericii la care au lucrat.
După informațiile părintelui paroh, comuna Feisa a dat nu­
meroși zugravi și se cunosc biserici1) și icoane zugrăvite de
oameni de aici și nu fără valoare artistică. O dovadă este bi­
serica din Cornești, care are tablouri de o valoare artistica
reală, față de altele mai neglijate, executate probabil de aju­
toarele și ucenicii maestrului.

:>) Biserica de lemn din Cheța pe Mureș (jud. Turda) este zugră­
vită la 1769 de Popa Nicolae delà Feisa.
 — 246

Bolta altarului este foarte împodobită. Iu dosul iconosta­

sului este un brâu-friză, format din tablouri cu sfinți ea: IVi-
chita, lacob, Serapion, Casian și alții, retsitul împărțit în bande
neegale ca dimensiuni și anume: la bază un șir de 24 sfinți,
deasupra lor 6 tablouri cu următoarele subiecte: delà vest pe

Fig. 5. Cornești : Pictură din altar. Maica Domnului.

partea sudică Oștile îngerești (9 îngeri), apoi altă ceată de 7

îngeri, Maica Dini tronând între 2 îngeri (fig. 5), Hristos tro­
nând, o ceată de 8 îngeri și uftima ceată de 7 îngeri. Aceste
tablouri sunt între nervurile bolții. Deasupra lor este o altă
serie de 20 sfinți și sfinte, iar în mijloc deasupra prestolului
Sft. Treime într’un cadru, imitație de împletitură, pompos și
variat.
Din cercetarea picturii murale din altar, făcută direct pe
scândură ele brad, se vede că compoziția centrală este lucrată
de maeștri, iar figurile decorative de altă mână nu atât de
dibace. Figurile decorative sunt foarte uniforme și monotone
nu numai în expresiune, atitudine, ci și în îmbrăcăminte. Pic­
torul n’a căutat expresivitate, ci efect. Culoarea roz-palid do­
mină, galbenul slab și albastrul sunt culorile fundamentale.
Proporțiile sunt corecte, împărțirile în sectoare, patrate, iașii,
deasemenea bine executate.
In altar tabloul central este Sft. Treime unde persoanele
sunt studiate expresiv, liniile foarte fine și elegante, nuanțele
de culori deasemenea gingașe așa că acest tablou este o lucrare
caracteristică a zugravilor delà Feisa, reprezentând arta și
știința lor.
Păcat că printre scânduri se vede cerul așa că ochiul nu
poate să observe liniștit, mai ales că sunt elemente decora­
tive foarte fine și discrete cari dau un aspect al norului, res­
pective al cerului. Pânza de legătură dintre scânduri este că­
zută, în locul ei au rămas fășii negre supărătoare.
Dacă Sft. Treime este de o executare relativă de preț, nu
tot așa restul picturii din fâșiile înconjurătoare sau din tablou­
rile dintre nervuri. In fig. 5 avem pe Maica Dlui pe un tron eu
Isus în brațe având de două părți câte un înger. Elementul
decorativ nu lipsește, lipsește însă pulsul, viața și mai ales
graiul mistici al persoanei. Expresiunea este prea banală și
prea stereotipă și se aseamănă la înfățișare cu celelalte por­
trete de pe bolta altarului, respective a bisericii.
Pe peretele vestic din altar este preotul Zaharia tatăl Sft.
loan Botezătorul cu cădelnița în mână. Este mai mult schițat
decât zugrăvit. Ierarhii au o coroană, acelaș model pentru
toți, sfinții aureola obișnuită dar mai spălăcită, nu din aur
strălucitor cum s’ar cere. Sfinții nu au senine simbolice, ci
cei mai mulți o cruce în mână sau o lance după cum e na­
tura lor, sfânt părinte, sau mucenic.
O reprezentare mai mulțumitoare au Sffii Apostoli de pe
iconostas (fig. 6). Iconostasul nu are înălțimea obișnuită, ci
este mai scund ca să permită ochiului să urmărească și sce­
nele de pe bolta altarului. Pe iconostas! în afară de apostoli și
Isus Pantocratorul, mai sunt două iconițe cu Maica Dlui spre
sud și Sf. Ioan spre nord. In mijloc va fi fost Răstignirea,
azi nu mai este. Apostolii isunt reprezentați fiecare într’un
cadru cu colonete cari vin de sus până pe la jumătatea figurii.
 248 —

Dă impresia unei mărimi naturale cu toate că au abia 80—90

cm. Colonetele sunt identice la Apostoli cât și la Isus. Partea
superioară a tâmplei are trei colțuri retezate pe cari sunt zu­
grăvite 6 coline identice, cu aceiași pomi, respective tulpine
de flori. Pe colțurile laterale sunt iconițele amintite.
Din acest sobor de apostoli, evanghelista au o carte în
mână, Apostolul Petru are cheile raiului, ceilalți sunt fie mai
tineri fără barbă și mustăți, fie cu barbă. Pentru ca să se

Fig. 6. Cornești : Tâmpla bisericii.

vază până unde merge uniformitatea amintesc numai că îm­

brăcămintea (tunica) tuturor apostolilor delà brâu în jos are
exact aceleași falduri (draperii), aceeași poziție a mâinilor,
aceeași atitudine, singur culoarea variază, care este mult mai
vie decât spălăcită.
Isus Hristos îmbrăcat în haine de arhiereu șezând pe un
tron de lemn cu picioare sculptate, este în o atitudine mai
legeră, fața veselă, zâmbitoare, binecuvântând cu amândouă
mânile. Privirea cuprinzătoare atrage atenția, comunicativi­
tatea expresiei impune un respect și o dragoste, nu o severi­
tate bizantină.
Este interesant că dintre apostoli lipsesc doi cari sunt în-
 — 249 —

locuiți cu evangheliștii Luca și Marcu, cu toate că ei n’au

făcut parte din cei 12. Dintre cei zugrăviți se pot distinge ur­
mătorii apostoli și evangheliști venind din spre nord spre sud:
ev. Matei, apostolul Tonta, apostolul Simon, apostolul Matei,
evanghelistul loan, apostolul Petru, Isus Hristos, apostolul
Pavel, ev. Marcu, apostolul lacob, ev. Luca și încă doi al
căror nume nu se poate distinge clar. Șirul de apostoli este
încadrat în partea de jos cu o bandă formată din frunze în
culori diferite.
Intre ușile împărătești au fost icoanele tipicale, Hristos
și Maica Dlui, locul lor este alb, iar porțiunea liberă este zu­
grăvită cu motive florale și geometrice, patrate pe diagonale,
în interiorul lor un alt pătrat. Acest motiv este foarte sim­
patizat de pictor fiindcă îl pune unde are ceva loc liber. Con­
strucțiile sunt mai libere decât s’ar cuveni, arcurile și liniile
nu sunt sigure. Lucrarea unui începător.
Icoanele se păstrează în biserica cea nouă și regret foarte
mult că fotografia lor s’a distrus. Cu un alt prilej le vioiu
face cunoscut în amănunțime, cu atât mai vârtos că sunt din
anul 1787, ba una care este a hramului, Sf.Voevozi, este și mai
veche și în stil mai aproape de cel bizantin.
Delà distanță motivele de pe iconostas dau impresia unei
scoarțe, o urmă a obiceiului vechiu de a împodobi mai ales
iconostasul cu scoarțe lucrate cu finețe și gust de femei evla­
vioase.
De altcum toată biserica este bogată în decor (fig. 8).
Totul urmărește efectul variat al culorilor, motivele cari se
repețesc liniștesc ochiul, seria de figuri de pe boltă încă are
un scop pur decorativ și nici de cum instructiv. Toată bise­
rica este îmbrăcată în podoabă și acesta este farmecul ei și
valoarea artistică pe care o poate avea. Gustul este cel popu­
lar dar nu banal, ci ales, zugravii, oameni fără știință de
carte au fost cu gust și mai ales cu simțul armoniei.
De altcum jurul acesta cultivă frumosul în port, graiu și
podoabă și nu se putea ca biserica să nu fie în gustul și sim­
țul credincioșilor. Interesant este la această biserică contrastul
ce există între interior —și exterior. Exteriorul banal, interio­
rul viu, vesel, și foarte plăcut. Așa a fost Românul întotdea­
una. Casa modestă, curată ca această casă a Dlui, să fie o co­
moară și o podoabă. Oamenii regretă foarte mult biserica
cea veche fiindcă a fost foarte aproape de sufletul lor. Cea
 — 250 —

nouă cu toate că e ridicată prin jertfa și truda lor nu-i mul­

țumește așa de mult ea cea veche. Și este de înțeles. Cea nouă
e zid, cea veche este viață și culoare; impresia aceasta ți-o
dă bolta delà prima vedere. Bolta cilindrică lungă aproape de
13 m. încărcată cu tablouri, figuri și modele decorative într’a-
devăr este un splendid covor.
Patru medalioane mari în diametru de 1—1,50 m. în axa

Fig- 7- Cornești: Pictură de pe bolta naosului.

Maica Domnului.

principală dau o înfățișare de măreție și de înălțime. Execuția

acestora este mai bună, nu mai este a unui începător, ci a
unui măestru. In fiecare medalion este câte o persicană a Sft.
Treimi, Tatăl, Fiul și S/t. Duh, iar deasupra pronaosului
Maica Dlui (fig. 7). Ce caracterizează aceste medalioane este
prea multă simetrie în mișcări, îmbrăcăminte și elemente de­
corative. In jurul lor în colțuri sunt îngeri cu aripile des­
făcute.
Culoarea este vie, fondul deschis, cadrul mai închis, man­
tia galbenă, albastră și roșie. Dacă ceva este frumos pe acea­
stă boltă, apoi aceste medalioane dau nota generală și atmo­
sfera religioasă a acestei biserici.
 întreagă bolta de o parte și alta a medalioanelor are 2
zone, dintre cari cea imediată vecină este o friză decorativă
formată din sfinți și sfinte câte 12—13 de fiecare parte (fig. 8).
Fiecare persoană este despărțită de aceeași colonetă ca
la apostoli, deasupra având o bandă lată cu imitație de tăie­
tură în scândură și o floricică mică între dinți. Deasupra este
cerul înstelat și capete de îngeri cu aripile desfăcute. Cadrul
medalioanelor ar fi solzi de pește, iar a frizei imitația de în-

Fig. 8. Cornești : Pictură de pe bolta naosului.

crestătură’). Banda de jos a frizei este acelaș model din altar

și de pe iconostas, compoziții de arcuri de cerc pe laturea
pătratului.
Referitor la sfinții zugrăviți în această friză se observă
aceeași monotonie mai ales în înfățișare. Fiecare are o cruce
pe care o ține cu amândouă mâinile, crucea având două brațe
transversale și exact de acelaș model. îmbrăcămintea înciă
este aproape aceeași, variază în culoare și în încheietură. Fie­
care are o tunică și o togă model antic, gulerul împodobit eu

!) Motivul decorativ deasupra șirului cu sfinți este frecvent (Ier-

nut, Cheța, Tg.-Mureș).
 - 252 —

motive geometrice, marginile brodate, brâul simplu. Toți sunt

fără mustăți, cu aceeași privire și desenați cu aceeași linie.
Sub această friză sunt tablourile reprezentând diferite
scene ale Sft. Patimi. Păcat că scândurile nu sunt lăsate, ca
să se poată vedea o scenă întreagă, dar și din ce a rămas se
poate constata aceeași manieră de a trata subiectele.
Tablourile sunt despărțite prin două motive: unul de stâlp
împodobit cu flori cari urcă și redate eu un efect de relief
sculptural, al doilea motiv este motiv țomânesc geometric
foarte asemănător cu cel delà biserica din Brâglez (motivul
în spic).
Scenele cari se mai recunosc sunt următoarele: pe partea
de nord din spre altar, învierea, Punerea în mormânt, Isus
duce crucea, Isus este încununat cu spini; iar pe cealaltă
parte: tot din spre altar, Cina cea de taină, Isus în grădina
Getsimani, Vinderea lui Isus, Sărutarea lui Iuda și încă una
care nu se mai distinge.
Tablourile s’au continuat dar lipsește partea de boltă și
cu siguranță va fi fost Răstignirea, înaintea lui Pilât, etc.
Sub aceste tablouri este o altă friză de sfinți despărțită
prin o altă bandă decorativă. Pe pereții laterali sunt circa
24 de sfinți pe fiecare parte. Interesant că delà mulți sfinți
lipsește inscripția lămuritoare, dovadă că nu s’a dat o impor­
tanță deosebită persoanei ca o ființă reprezentativă, ci mai
mult ca unei ființe spirituale anonime, dar curate.
Compozițiile de pe .boltă sunt mai îngrijit executate dar
nu așa de clar și bine cum sunt medalioanele. Lipsește miș­
carea și mai ales lipsește tipul. Stilul este cel popular dar nu
cel primitiv, ci un stil mai studiat, tipic de altcum picturii
bisericilor de lemn mai sărace, cari nu și-au putut permite să
aducă meșteri zugravi renumiți, ci s’au mulțumit cu cei pe
cari i-au cunoscut după icoanele pe cari le-au lucrat și pe
cari le-au socotit frumoase. Dovadă că zugravul nu este măe-
stru, este și tehnica picturii sale pe scândură, care nu este
dintre cele mai norocoase fiindcă ușor se desprinde și crapă.
Umezeala a dizolvat vopseala, iar mucegaiul a avut putința
de a trăi și spori. Este neobișnuit ca după aproape 100 ani
o pictură să se distrugă așa cum s’a distrus aceasta, când
avem biserici unde pictura are o vechime de 2—400 ani.
Bolta deasupra pronaosului este complect distrusă, pre­
cum și peretele despărțitor dintre naos și pronaos. A mai
rămas grinda transversală uștiorii (stâlpii) și câteva scânduri.
Grinda superioară este zugrăvită peste tot cu sfinte femei mu­
cenice și sfinți mucenici ca: Victor, Cosma, Mina, Damian,
Vichentie, Chir, Kirion, loan, Sf. Marama a Veronicii, Pante-
limon, Ermolae, Mochie și alții.

Fig. 9. Cornești: Ușile împărătești.

Afirmative pe peretele de vest din naos au fost scene din

Test. Vechiu, iar la femei Mironosițele și alte mucenițe.
Stâlpii cari susțin grinda delà pronaos sunt ciopliți fru­
mos având sculptată partea delà jumătate în sus cu motive de
frânghie răsucită în jurul stâlpului. Se aseamănă cu cei delà
pridvor, aceia însă sunt netezi, aceștia sculptați.
Pentru o ilustrare a valorii picturii acestei biserici am
lăsat să vedem un specimen caracteristic din o fotografie care
 - 254 —

redă mai clar desenul și tonalitatea. Este ușa împărătească

care are pe aripi înfățișată Buna vestire (fig. 9). Compoziția
are o rigiditate bizantină, fondul un palat cu două, etaje,
pentru ilustrarea locului unde se petrece, probabil loc închis,
Fecioara Maria înîtr’o atitudine de umilință și supunere cu
mâinile în spre rugăciune: Arhanghelul Gavril un oștean cu
un gest de salut și cu o privire vagă într’o poziție nepotrivită
Bunei vestiri, comunică vestea de sus. Partea de jos a ușilor
este împodobită cu flori fără ca să aibă nici o legătură cu
restul compoziției. Și acest mic amănunt este o dovadă de
gustul artistic al zugravului. Persoanele sunt luate din vre-o
carte bisericească, florile le-a adus de acasă. Coloritul roșcat
este plăcut, fondul are un efect decorativ atrăgător așa că
ușile reprezintă o gingășie și o întregire a ansamblului sce­
nelor de pe boltă și altar1).
Drept eomplectare a cunoașterii acestui plăcut interior să
revenim la icoanele cari au fost în biserica veche. Acum sunt
în biserica cea nouă. Icoane vechi sunt 4 dintre cari cum am
mai amintit numai una este datată. Este icoana cu Isus Hri­
stos care a fost pe iconostas. In colțul cărții deschise este și
anul 1787. Icoana nu este în stilul bi/sericii, ci este mai pla­
stică și mai bine executată ea expresie și tehnică. Mai sunt
două icoane cu sffii Voevozi dintre cari una este în stil bi-
bantin nu prea decadent, cealaltă lasă de dorit. Icoana cu Sf.
Nicolae pare cea mai veche și este în gustul timpului său.
N’am găsit urme de zugravii icoanelor, se poate spune
însă fără îndoială că toate sunt din veacul al XVIII-lea. Lip­
sește icoana Maicii Domnului care, este perechea icoanei Dom­
nului Hristos. Icoana cu Arhanghelul Mihail de o execuție
mai slabă a fost la femei. Tot acolo au fost și icoane pe sticlă.
In biserica nouă sunt duse și sfeșnicile cari au fost, dec-
semenea și crucile de mână, pentru tetrapod și cele delà fe­
mei, toate în stil oriental, zugrăvite, fără nici o însemnare.
Se mai păstrează și cărțile vechi, dintre cele mai însem­
nate ar fi următoarele:
1. Cazania, lipsește foaia cu titlul și anul; pe pagina 61
este o însemnare unde este scris și anul 1798.
’) In darea de seamă asupra biserici din Iernut (1735) văzută ulterior
celei din Cornești, se va vedea că biserica din Cornești a fost făcută după
cea delà Iernut imitând motivele, distribuția tablourilor si în parte si
coloritul.
 255 —

2. Trïodul delà 1771 delà Blaj.

3. Apostolul delà 1776, Blaj.
4. Evanghelia delà 1723, București.
5. Strajnicul delà 1773, tot delà Blaj.
6. Catavasier delà 1824.
7. Molitvelnic, tipărit de Antim Ivireanul, n’are prima pa­
gina, caracterul tiparului insă este asemănător cu al altor cărți
ale lui Antim.

In imediata vecinătate la 5—6 m. este clopotnița (fig- 2)

înaltă de vre-o 6 m., acoperișul obișnuit cu baza patrată. Clo­
potul nu se știe de când e, azi pus în turnul bise- icii celei noui.
Biserica cea nouă (fig. 1) este în stilul obișnuit al bise­
ricilor de zid din Ardeal cu turnul baroc în formă de ceapă.
O ideie norocoasă a avut cine a lăsat să dea un aspect deco­
rativ exteriorului prin imitația de ocnițe oarbe sub streașină
turnului și sub brâul delà primul etaj. Trebuia însă să fie
făcute mai reliefate fiindcă prin umbra lor dau efectul deco­
rativ dorit. Un lucru deasemenea bun și practic e că turnul
clopotniței nu se ridică din corpul bisericii ci este atașat, par­
te) ul lui servind ca un mic pridvor.
Din cele expuse rezultă că biserica a fost un loc de în­
chinare după gustul poporului, și din ceeeace a rămas se vede
că gustul este distins neavând nimic banal. Zugravii Porfirie
și Leon delà Feisa au avut simț, pricepere, gust, dar n’au
avut încă suficientă știință tehnică și știință teologică. De
aici vine lipsa aprofunziunii și a misticei în interpretarea per­
soanelor și tablourilor zugrăvite.
In biserica nouă ar fi bine să se păstreze tâmpla în între­
gime, porțiunea din boltă cu medalioane, stâlpii cu grinda delà
femei și vre-o pânză de prapori din cele cari au rămas.
întrucât această biserică a fost foarte rău stricată, înce­
pute fiind lucrările ce dărâmare, ar fi bine ca să nu se ceară
cercetarea bisericilor prea târziu ci măcar cu un an înainte
pentru că la o eventualitate că biserica este vrednică de a fi
între monumentele istorice să nu fie distrusă înainte de vre­
me și în așa fel, că s’ar face imposibilă oiice restaurare, cum
este și în cazul de față.
 Biserica de lemn din Iernut (Târnava-Mică)
Pe malul stâng' al Mureșului, în Iernut, la 1 km. departe
de calea ferată, nu de mult s’a rdicat o biserică românească.
Este primul monument de acest fel în aceste părți unde popu­
lația românească este împestrițată și cu alte neamuri. In co­
mună sunt fermele moșiilor rom. catolice, iar credincioșii din
Iernut în alte vremuri nu puteau nici visa ca să intre în sat cu
biserica lor, ci au fost siliți să se închine în mica, slaba și sără­
căcioasa biserică din marginea satului. La 10 ani după unirea
cea mare au ajuns la realizarea gândurilor. Cu multă trudă,
cheltuială și dragoste a celor ce sunt chemați la păstorirea su­
fletelor, de un an încoace credincioșii uniți se pot închina în
o biserică românească și ca înfățișare (fig. 1) și ca suflet. Bi­
serica cea nouă, mare, impozantă, e construită în parte în stilul
bizantin, cu motive românești și alături de ele și cu câteva
streine. Lipsește elementul decorativ extern și armonia în an­
samblu, dând impresia că n’ar fi zidit-o tui arhitect român, cii
unul care nu are în drag motivele românești. Culoarea albă
peste tot este jenantă, monotonia nu este în arta românească.
Sunt nădejdi că zugrăvirea acestei biserici se va face astfel,
ca să întregească armonia, iar pictura să fie bisericească nu
profană, făcută de un maestru atât în artă cât și știință bi­
sericească. Această biserică cu intenții atât de frumoase nu
poate să cadă jertfă indiferentei sau negustoriei. Trebue să
fie un monument de artă.
Fată de această biserică nouă, pompoasă, ridicată în loc
potrivit în centrul comunei, să privim și să ne oprim puțin
la cea veche (fig. 2). Mare contrast; cu toate acestea, această
umilă bisericuță are preț, care pentru Românii din aceste
părți nu se poate nesocoti. Azi poate că nu mai există, dar
ceeace s’a lăsat să se păstreze credem că poate să ne dea in­
dicații de o frumoasă pagină a istoriei de artă bisericească
din Ardeal.
Biserica de lemn din Iernut clădită înainte cu 200 de ani,
 257 —

erà în Martie 1931 aproape în ruină. Neîngrijită, în mijlocul

cimitirului vecliiu și el în părăsire, acoperită cu pânză și șin­
drilă, iar în interior aproape devastată. Cred că se putea da
o mai mare cinste acestui locaș sfânt nu numai sfințit, să fie
cruțat până când îi va veni soarta să fie dat altei destinații.
Interesant, că informațiile primite erau de natură a scădea

Fig. 1. Iernut : Biserica nouă gr. cat,

importanța acestei biserici și nu era socotită vrednică de trai,

din motive financiare. Ce ar putea fi altceva această modestă
bisericuță decât o biserică veche ca multe altele, cu ceva pic­
tură slabă și la ce ar mai fi să mai trăiască. Când a fost vă­
zută1) era cu dușumeaua ridicată, pentru ca din scânduri să
se facă ceva gard la casa parohială, bârnele, grinzile rupte și
aruncate, ușile împărătești svârlite încoace și încolo, icoane
sparte și distruse, sfeșnicele în aceeași soartă, în locul presto-
lului, morman de cununi, cu un cuvânt necuviință care tre-i)

i) 8/III 1931.
17
 258 -

buia să se evite. Se vede că un proces vechiu acum se răs-

bună. Umilința socială și politică a vremurilor trecute a fost
răsbunată de iernuteni. Nimic să nu mai rămână din ceeace
a fost de mult, semne de sclăvie și de umilire.
Biserica de lemn aparține tipului bisericilor vechi din
sec. XVII și XVIII.
Turnul mic1), fără gust, acoperișul larg, înalt, cu pante re-

Fig. 2. Iernut : Biserica veche (1735).

pezi și cu un pridvor, mai corect cu un coridor pitoresc. In

acest târnaț cum zic localnicii, este o bancă mare din lemn de
brad, cioplită dintr’un lemn gros cu un diametru de 70—80 cim.
Piciorul băncii este cioplit din lemnul însuși.
Planul fundamental (fig. 3) este dreptunghiular, cu absida
poligonală. Dimensiunile sunt destul de mici. Lărgimea inte­
rioară de 6 m. la naos și pronaos și de 5 m. la altar, iar lun­
gimea de 3 m. la pronaos, 6,50—7 m. la naos și de 3 m, la
altar. Bolta absidei este parte semicilindrică cu segmente de
sferă, a naosului semicilindrică, pronaosul are tavanul plan.
Pridvorul lung de 9 m. și lat de 1,80 are 8 stâlpi cari

x) Turnul mic, scund este tipic la bisericile de lemn de pe Mure­

șul superior.
 259 —

se îmbin în arcuri frânte. Ușa bisericii este din ispre Sud, cio­
plită simplu cu un cadru dreptunghiular. Ferestrele, tăiate
mai târziu, sunt relativ mari și numeroase. La altar 2, la naos

4, la pronaos una, pe peretele de Vest. Dimensiunile lor sunt

de 50X70 cm., partea superioară în arc cu 01 curbură mică.
Acoperișul este larg, cornișele nu au ceva deosebit, decât
17*
 — 260 —

la absidă încheieturile se prelungesc în aripi. Streașină de

80—90 cm. e foarte practică ținând iseamă că pereții sunt din
bârne de brad, ridicați pe o talpă de stejar cu fundament de
piatră și cărămidă. Acoperișul se acomodează poligonului, dar
la absidă nu are 5 fețe, ci numai 3 mari, deasupra feței încli­
nate iese, servind ca loc de scutire pentru cei ce stau pe afară.
Peretele despărțitor dintre naos și pronaos este simplu,
partea de jos cu scânduri, iar partea de sus liberă fără arcade
și fără stâlpi.
Absida are 5 fețe neegale. Cele din spre Niord și Sud de
câte 2 m. lungime, cele înclinate de câte 1,50 m., cea perpendi­
culară pe axa bisericii tot de 1,50 m.
In altar prestolul a fost pe un picior de piatră pe care nu
este nici o inscripție. Pereții laterali sunt zugrăviți peste tot,
bolta deasemenea. Alături de ierarhi mai sunt sfinți și dia­
coni. Se recunosc cu greu, pictura făcută pe lemnul preparat
cu var este stricată de umezeală.
Pe peretele de Nord, în dreptul Proscomidierului, este Isus
Hristos subt un fel de baldachin, apoi Sf. loan Gură de Aur,
Vasile cel Mare (?), un sfânt, care a tăiat de fereasțlră (dovadă
că mai înainte ferestrele au fost cu mult mai mici), apoi un
alt sfânt, Grigore Teologul, un sfânt, Sf. Vasile, fereastra, Sf.
Atanasie, Spiridon și arhidiaconul Stefan (fig. 4).
Toți sfinții sunt zugrăviți aproape în mărime naturală
și la 70 cm. delà padiment. Sunt despărțîți cu o imitație de
stâlpi strunguiți, fără arcade între ei.
Bolta are o porțiune cilindrică pe o lungime de 2 m. restul
pe fețele corespunzătoare, 3 porțiuni de sferă, două treiun-
ghiulare, cea din mijloc patru-unghiulară.
Pe primul registru, la baza bolții, sunt zugrăviți prorocii
Testamentului Vechiu. Spre Nord ar fi David și Moise și încă
unul '(probabil Samoil), spre Sud Proorocii Aron, Solomon și
Daniil. Deasemenea pe 2 rânduri, în patru despărțituri, în fie­
care câte 5 îngeri cu potir în mâini. La fel și de cealaltă parte.
In mijloc, încadrată într’un chenar românesc geometric, frec­
vent în bisericile noastre, este Sf. Treime.
Porțiunile sferice triunghiulare au feist zugrăvite cu în­
geri dintre cari numai unul abia se mai recunoaște, Jn mijloc,
iar în axa bisericii este Maica Dlui cu Isus în poale.
Tâmpla din spre altar încă este zugrăvită și probabil că
 — 261 —

este reprezentat Raiul, întrucât se disting copaci și 7 șiruri de

dealuri.
Iconostasul are 3 uși cari nu sunt suficient de largi. Cele
laterale sunt de abia 50 cm. și înalte de 1,80 cm. Ușile împă­
rătești largi de 70 cm. cu 2 aripi din lemn sculptat și cu mici
medalioane zugrăvite.

Fig. 4. Iernut : Pictură din altar.

In partea superioară a tâmplei, în mijloc, este o cruce

mare cu Răstignirea, având deoparte și de alta iconițe miei
cu Sf. Maria și Apostolul loan. La dreapta și la stânga sunt
apostolii, formând o friză, nefiind despărțiți prin nimic (fig.
5). Sunt zugrăviți eu îngrijire și în mărime redusă. In re­
gistrul superior sunt zugrăviți în medalioane proorocii.
Intre medalioane sunt desenate stele și capete de îngeri.
 — 262

Pe iconostas pictura este cam ștearsă, mai veche și de altă

factură.
Pe grindă (fig. 5) deasupra ușilor este inscripția lămuri­
toare care ne dă date destul de interesante. E scrisă cu litere
cirilice și ceeace s’a putut distinge se transcrie astfel:

+ Să (se) știe când s’au zugrăvit acest fruntariu.

In zilele Pop Vasile și a Pop ? rbi muteanu. In ani
delà Hs 1735 -|- Pop(al) Ionașcu Zugravul ot Făgăraș.

Fig. g. Iernut : Iconostasul.

In altar pe partea de Nord în colt mai este o inscripție

din care am putut transcrie următoarele:

Această sfântă biserică

o au făcut Lazăr
Eva Stoica Ana Aldea
So(fieT) Dragomir și
....... sfântul Oltariu......... Ignat și..........
1763 de Georgie Zugravu și Onuț anul 1763.

Pe ușa împărătească, pe aripa eu Maica Dlui, pe lemnul

 — 263 —

delà mijloc este scris: Nistor Zugravu ot Rășinari 1730 Mțsa

Martie 19, iar mai jos: Pomeniți Hon Grecu.
Inscripțiile reproduse ne lămuresc asupra datei când s’a
zugrăvit această biserică.
Din o cercetare mai amănunțită a facturii picturii din
altar, din naos și de pe tâmplă vom vedea că fiecare pictor își
poate avea partea sa.
Execuția iconostasului este superioară, mai ales a aposto­
lilor și a unora dintre prooroci. Lipsesc sărbătorile, spațiul fiind
prea mie, lipsește deasemenea Isus Hristos, în locu-i fiind pusă
Crucea cu Răstignirea. Locul dintre uși a fost lăsat alb pen­
tru icoanele împărătești cari sunt delà 1740, deci cu 10 ani
în urma zugrăvirii bisericii. Vor fi fost alte icoane și mai
vechi, probabil să fie unele dintre acelea cari mai sunt în bi­
serică ori prin podul bisericii celei mari. Dintre icoane unele
sunt de altă factură mai „ardelenească“ până când cele delà
1740 sunt mai răsăritene, după cum vom vedea când le vom
cerceta.
Locurile libere dintre uși și icoane, deasupra și dedesupt
pe iconostas, au fost zugrăvite eu modele decorative româ­
nești, geometrice, frumoase și cu gust.
In fața icoanelor s’au mai păstrat felinare din sârmă tare
unele încovoiate în formă de melc, altele și mai simplu. Au
fost fixate în peretele iconostasului.
Bolta naosului deasemenea este zugrăvită peste tot. Bolta
fiind relativ mică are puține tablouri reprezentând scene din
viața lui Isus Hristos. Cele cari sunt — 6 la număr — sunt
de dimensiuni relativ mari și destul de clare, ou toate că
umezeala le-a stricat foarte mult. In axa bisercii sunt 5 me­
dalioane, fiecare cu un diametru de 1 m. având de amândouă
părțile între două bande decorative o serie de 12 sfinți mu­
cenici și mucenițe fiecare având în mână crucea dublă, tăiată
pieziș. La toți este aproape acelaș desen, variind culoarea.
Sfinții sunt încadrați în cadre în partea superioară circulare,
despărțite prin colonete vopsite în imitație de strung. Deasu­
pra capitelurilor, între arcade, siunt frumoase motive decora­
tive cu elemenete de cercuri și combinații de arcuri de cere
și imitație de frunze.
Tablourile singuratice sunt despărțite numai printr’o ban­
dă închisă.
 — 264 -

Medalioanele (fig. 6) reprezintă pe: Tatăl, Fiul, Sf. Duh,

apoi pe Maica Dlui și Arhanghelul Mihail, care este și pa­
tronul bisericii. In cele mai multe biserici sunt numai 3 ori 4
medalioane. Aici sunt 5. Cadrul medalionului este în auriu,
cu desene, motive frumoase, de împletitură și solzi de pește
ori chiar de șarpe.
Tablourile mari de pe boltă din spre Nord și din spre ico-

Fig. 6. Iernut : Pictură de pe bolta naosului.

nostas sunt următoarele: Sf. Ev. Matei, învierea, Isus duce

Crucea, Isus înaintea arhiereilor și Ev. Marcu. Pe partea de
Sud tot din spre iconostas: Sf. Ev. Ioan, Cina cea de taină
și Sf. ev. Luca. Dedesubt este o imitație de țesătură în dungi
piezișe, în culorile roșu, galben și cenușiu.
Pereții laterali sunt zugrăviți cu sfinți de obște dintre cari
unii se mai disting. Ferestrele fiind tăiate mai târziu, sunt
tăiati câțiva sfinți, fără ca să se urmărească și un aspect oare­
care. Pe peretele de Nord din spre iconostas se disting urmă-
 265 —

toni sfinți: Trifan, Eustație, Agapie, Tepis, (?), (fereastra), Ca-

listrat, Grigore, Chiprian, Dimitrie, iar pe peretele sudic în
aceeași ordine, George, Nestor, (?), (fereastra), Platon, (?), Kir,
Pantelimon (?), Ermolae (?) și Vasile.
Toți sfinții au acelaș desen, aceeaș atitudine, numai cu­
loarea îmbrăcămintei este variată. îmbrăcămintea este cea
tipică, o mantie care se încheie la piept, o tunică cu broderie
la gât, încinsă cu un brâu în general de aceeaș culoare cu
tunica și diferită de a mantiei. Persoanele sunt fără barbă,
fără mustăti, tineri, cu crucea veche în mâna stângă.
Peretele de Vest reprezintă o compoziție foarte interesantă
și de valoare picturală; dacă nu în ansamblu, în desenul și co­
loratura unor persoane se vădesc calități remarcabile.
Păcat că fotografia n’a putut fi pusă la punct din pricină
că funinginea din biserică s’a depus pe un strat gros nepu-
tându-se distinge cu deplină claritate întreaga scenă.
întreg peretele este împărțit în 3 părți: dintre care în
mijloc e Răstignirea într’un cadru frumos, deasupra având o
grindă cioplită în împletitură simplă, pe laturi un chenar cu
motive decorative geometrice (în spic) foarte frecvente în bi­
sericile din Ardeal, iar în partea de jos un alt motiv în col­
țuri. Partea interesantă a tabloului este plasarea și reprezen­
tarea.
Sunt 2 planuri. In planul din față soldații împart hai­
nele lui Isus prin tragere la sorti, iar în al doilea plan este
Răstignirea, Efectul perspectivic de fapt n’ar da aceste 2
planuri de distanță. Cercetând însă mai de-aproape vedem că
soldații și cele 3 cruci sunt în acelaș plan, iar în al doilea
plan ar fi soldații de lângă cruci cu sulițele și femeile din
dreapta tabloului.
Crucile sunt ridicate fiecare pe câte un deal, cei doi sol­
dați cari sunt la împărțirea hainei, în proporții reduse, sunt
pe dealurile pe cari sunt crucile celor doi tâlhari, iar cămașa
e pe cel din mijloc. Notez că în colțuri, jos, mai sunt încă două
dealuri. Celelalte persoane din tablou sunt mai mici și par
a fi mai departe, deși trebue să fie și ele în acelaș plan.
Compoziția este și îndrăsneață și naivă. Are elementele
de mișcare și de atitudine cari denotă un talent, insuficiențele
tehnice însă nu dau posibilitate de exprimare mulțumitoare
a simțului și intuiției.
Atitudinile persoanelor crucificate sunt foarte expresive,
 266 -

suferința, sbuciumul este arătat prin contractarea picioarelor

și poziția capului, iar mișcarea celorlalte personagii dă viață
întregului ansamblu. Evident, proporțiile sunt greșite dacă
le-am pune în acelaș plan — eum sunt desenate — dacă însă
le despărțim atunci recunoaștem o oarecare armonie în an­
samblu exceptând soldații din față unde naivitatea este bătă­
toare la ochi. Zugravii noștrii, Grigorie și Onuț, probabil și ei
delà Rășinari, sunt zugravi de talent dar nu cu delsitulă sigu­
ranță în structură. Executarea singuraticelor persoane nu lasă
de dorit, desenul fiind binișor, mișcările prea îndrăsnețe.
La dreapta — spre Sud — este reprezentată scena Când
au dus pe Hristos la Caiafa, iar spre stânga scena Când au
dus pe Isus la Pilat, astfel acest perete, care în alte părți
are scene cu subiecte din Testamentul Vechiu, aici din pricină
că biserica este mică, pe peretele de Vest s’aui pus ultimele
momente din viața lui Isus. In Maramureș, acest tablou, care
este cel mai impresionant dintre toate, este în partea supe­
rioară a iconostasului.
Interesant este că și în aceste tablouri laterale mai mici
sunt câteva coline cu cei trei brazi la fel ca în tabloul din
mijloc. Brazii sunt în față și n’au o poziție sigură verticală,
probabil ca să arate efectul înclinației dealului, — cu toate că
bradul nu ține seamă de poziția dealului, el crește vertical nu
perpendicular. Execuția este în genul tabloului de mijloc,
Caiafa este îmbrăcat în haine preoțești eu coiful jidovesc pe
cap, iar Hristos mai mic, într’o atitudine de mișcare și par’că
de întrebare. Alte persoane nu sunt. In partea, de jos a ta­
bloului, între două coline, este o persoană în dimensiuni mici,
dar la fel de înaltă cu dealurile; pare a fi un apostol eu
aureolă în jurul capului. Drept fond este palatul arhiereului.
Atât desenul cât și coloratura simt îngrijite și armonice. Stilul
este o luptă în a căuta felul de a se exprima. Atitudinea și
mișcarea sunt bizantine; execuția, draperiile, expresiunea sunt
în stilul epocei care este departe de cel bizantin. Școala însă
își are originea prin mănăstirile oltenești unde pictura este
într’un stil mai curat.
Tablourile sunt despărțite cu o bandă formată din motive
geometrice, colțuri suprapuse în diferite culori1). Motivele sunt

!) In Maramureș acestui motiv i se zice „spic“.

 — 267

foarte familiare în bisericile acestui timp și .se văd și azi

în țesăturile, respective între motivele covoarelor de lână. De­
desupt este un alt motiv, în romburi formate din linii frânte,
paralele. E un motiv românsc plăcut și utilizat. Porțiunea dea­
supra este încadrată de o grindă a bolții care este cioplită cu
îngrijire în formă simplă (împletitură în două).
La femei — pronaosul — pictura este mai stricată de ume­
zeală, dar este mai puțin afumată. Tinda femeilor fiind prea
mică, personagiii© sunt mai puține. Peretele despărțitor are
câte o fereastră, respective tăietură mai mare de 2,50—0,90 m.
simplă fără nici un ornament. Pe ușa din mijloc sunt două
rosete săpate în lemn, iar pe perete jur împrejur în partea de
jos este o imitație de draperii simplă, cu falduri. Și aici în
uștiorii ușii este câte un sfeșnic făcut din sârmă cum sunt la
altar, înaintea iconostasului. Tavanul este plan, deasupra fiind
turnul, și este zugrăvit în culori, simplu, cu benzi drepte și
cu modele în zig-zag.
Deasupra ușii pe fondul alb sunt îngeri. Pe peretele de
Sud isunt zugrăvite sfintele: Sofia, Pelagia, Ecaterina; după
ușă, pe acelaș perete, balaurul din iad cu muncile iadului; pe
peretele de Vest sunt sfintele: Eufrosina, Eudochia, Marina,
Varvara, Iulița, Melania, dincolo de fereastră (pusă ulterior)
Eufrosina, Ecaterina, Ana, apoi mironosițele Sosana, Maria,
Magdalena, Maria, Iona (Ioana?); pe cel de Nord sunt Salomia,
o sfântă cu Maica Dlui, apoi Groapa lui Isus (fig. 7).
După ce am făcut o ochire asupra interiorului atât de viu
și plăcut al acestei biserici, care azi nu mai există — să re­
venim la unele tablouri din altar, naos și pronaos pentru o
analiză și mai ales pentru unele concluziuni.
Ca structură deosebită am analizat în parte tablourile de
pe peretele de Vest. Fiind necesară și o complectare se va face
examinarea și a altor scene dintre cele mai interesante.
Faptul că din inscripții ni s’au dat date asupra mai multor
zugravi suntem puși în fața unor probleme de identificare. Bi­
serica aceasta cu toată probabilitatea este zugrăvită de 3 zu­
gravi: iconostasul mai stilizat și mai cu înțeles este zugrăvit
de Pop(a) Ionașcu din Făgăraș la 1735, altarul și naosul de câte
unul dintre cei doi zugravi George și Onuț, nefiind o unitate
deplină în executare și tehnică ca să fie atribuite unei singure
persoane.
 — 2G8 —

Pictura din altar este mai îngrijită, mai stilizată și are ex-
presiune studiată, desen mai fin la unele persoane, după însem­
nătatea lor. In registrul de jos sunt arhiereii, sfinții părinți și
diaconii, primii mucenici. Ei sunt stâlpii bisericii. Costumul este
cel arhieresc sau diaconesc cu motive bizantine fără draperii și
fără să redea și efect anatomic cum este în pictura veche bizan­
tină. Atitudinea este puțin variată, caracterul variază în în­
fățișarea fetei și mai puțin a privirii și a gesturilor. Prorocii

Fig. 7. Igrnut: Pictură din pronaos.

au aeeeaș atitudine, îmbrăcămintea diferă puțin, toti sunt în­

cinși cu un brâu, cu o mantie fără mâneci încheiată la piept
sau aruncată pe umere, tunica redând aproape exagerat forma
mijlocului sau a pieptului. Păcat că pictura din altar este prea
stricată și nu se poate face o analiză și a culoarei, a variației
dintre culorile fundamentale de roșu, verde și gălbui. Prorocii
tin în mână câte un sul, arhiereii toiagul, diaconul Ștefan că­
delnița, iar pe cap unii au coroane prorocii, scufie monahi­
cească arhiereii, ori sunt cu capul descoperit.
Față de felul și caracterul picturii din altar, iconostasul
i*edă mai multă vioiciune, artă, mai multă știintă și pricepere.
 — 269

Nu este o artă superioară, dar nici nu are caracterul primiti­

vității. Spațiul mic nu a permis zugravului Pop(a) Ionașcu
să facă compoziții în legătură cu reprezentarea sărbătorilor bi­
sericești sau a lui Hristos Arhiereul. Va mai fi lucrat iooane
sau altceva la biserică, nu se știe. Urme și amănunte nu sunt
la biserică.
Ușile împărătești, zugrăvite de Nistor zugravu din Răși­
nari, la 1730, sunt de o calitate superioară. Este reprezentată
Buna Vestire, pe o aripă Maica Dlui, pe cealaltă Arhanghelul.
Va mai fi zugrăvit acest Nistor și icoane pentru biserică, dar
nu se știe. Fapt este, că Românii din Iernut au avut legături
cu zugravii din Țara Bâreei și Țara Oltului, cari sunt socotiți
drept maeștri. Ce este mai de preț în biserică — tâmpla ■— a
fost dată în lucrarea maeștrilor mai iscusiți.
Dar nici pictura din naos și pronaos nu este fără valoare
și fără calități. Este interesant că cercetând 4 biserici din îm­
prejurimi, la toate am găsit o notă comună: tendința de a
căuta și reda efectul decorativ mai mult decât cel mistic sau
instructiv.
La Iernut, naosul este foarte decorativ. Cele cinci meda­
lioane de pe boltă, friza de sfinți mucenici, de o parte și de
alta a medalioanelor, bandele decorative cu motive fie geo­
metrice, fie florale, totul dă impresia unei călduri și a unei
atmosfere liniștitoare și recreatoare. Puțină școală pentru cre­
dincioși — dar mai multă dispoziție pentru frumos și contem­
plare. Uniformitatea și monotonia sfinților atât pe boltă cât
și pe pereții laterali nu obosesc nici mintea, nici ochiul, iar cele
câteva scene din viața lui Isus sunt mijloace de reflexiune și
de întărire a convingerii și atitudinii religioase.
Cei 4 evangheliști din cele 4 colțuri ale bolții sunt foarte
asemănători. Variația o dă fondul care este o draperie, un
baldachin sau vre-o cetate, după cum s’ar potrivi și cu evan­
ghelistul. Fiecare stă la o masă poligonală mare, în mână cu
un condei, în față un potir și călimară, la Sf. loan și foar­
feci, iar la un altul suluri de hârtie. Costumul este aproape
acelaș. La Sf. loan partea de jos și în colț deasupra și lateral
sunt zugrăviți arbori pe coline și alte plantații, poate ca să
redea insula Patmos, până când la Ev. Mateiu (fig. 8) fondul
este o cetate, în mijloc cui un turn, cu ferestre multe, arcuite,
dând impresia miai mult1 a unui templu decât a unei cetăți.
 — 270 —

Desenul este mulțumitor, efectul pertspectivic nu este neglijat,

totul este decorativ și armonic.
Cina cea de taină este în stilul vechiu. Apostolii în
jurul unei mese rotunde, — ori poate mai corect un cerc
tăiat în fată, — pentru a arăta draperia cuverturii mesei, cu
o margine frumos brodată și cu piciorul strunguit. Isus este
la mijloc în fruntea mesei, Apostolici loan se apleacă puțin
spre Isus, ceilalți au atitudini diferite; draperiile hainelor lor
încă sunt diferite, toți au mantale, unii le au încheiate la piept,
alții numai pe câte un umăr. Cei doi apostoli din față, tineri
și frumoși la chip, sunt tratați mai îngrijit, cu expresiune mai
sinceră, cu gesturi cari lămuresc creștinul asupra momen­
tului când Isus pare că bineeuvintează. Apostolii nu sunt prea
îngrijați, dar o nedumerire se trădează.
Masa este încărcată cu tacâmuri, cuțite, furculițe cu 2
cornuri, apoi morcovi, ceva fructe și păhărele. Paharul din
față, mai mare, împodobit, în stilul veacului XVIII — care ar
trebui să fie înaintea lui Isus — este pus prea în față, drept
un simbol, ceeace se arată și prin gestul apostolului. Dintr’o
cupă un apostol din apropierea lui Isus, cu mâna dreaptă, în
proporție prea lungă, scoate ceva. Este Iuda. In față mai este
un vas de sticlă, astupat, probabil cu vin.
Draperia mesei este aceeași care este și pe pereții bise­
ricii. Banca din jurul mesei încă este cioplită și cu gust lu­
crată. Fondul desenat prin dungi verticale în diferite culori
dă la prima vedere, impresia unui peisagiu și numai privit
mai atent se constată că nu avem peisaj, ci numai un fond
decorativ care se mai găsește și în altă parte a bisericii, ca
un chenar în partea de jos a bolții, dar aici bandele egale în
lățime și lungime nu sunt verticale, ci înclinate spre stânga,
dând imitația unui covor.
Interesant este, că în Cina cea de taină în multe locuri
— la bisericile din Ardeal —- compoziția are aceleași motive:
forma circulară a mesei, perspectiva redată, cât știa s’o redea,
proporțiile în parte păstrate, dar ceeace este bizar sunt obiec­
tele de pe masă: tacâmurile și mai ales felul mâncărilor.
In alte locuri, Sf. loan este culcat pe pieptul lui Isus, luda
este în față. Aici cel din urmă este aproape lângă Isus. Ar fi
interesant de aflat de unde s’a luat acest fel de Cină, cu zar­
 — 271

zavaturile1) și tacâmurile de acest fel. Este aproape sigur că

a fost în circulație o erminie, fiindcă din memorie cu greu
se pot reproduce aceleași elemenete și motive. La fel este Cina
la biserica din Brâglez (Sălaj), Aștileul mare (Cluj), Apahida
(Cluj), Luna de sus (Cluj) și în cele mai multe biserici.
Scenele cari reprezintă Patimile Domnului încă nu sunt
lipsite de interes. Zugravul nostru nu s’a ferit de lucru și de
interpretare. In Prinderea lui Isus (fig. 8) compoziția este

Fig. 8. Iernut : Pictură din naos.

bogată. Deoparte, la stânga, soldați, în urma lui Iuda, de cea­

laltă parte apostoli, între cari Petru tine cu mâna mânerul
săbiei. Soldiatii sunt îmbrăcat! într’o mantă prinsă la piept,
peste o tunică albă, cu motive simple pe partea de jos, cu brâu
și în atitudini de mișcare, gata la porunca lui Iuda. Iuda este
înfățișat ca un om fără trăsături inteligente, uscat, cu barbă
întunecată, întrebător, cu mâna dreaptă ținând pe Isus de bra­
țul stâng. Față de atitudinea aspră, obraznică a lui Iuda, Isus

2) La bisericile clin Bulgaria încă sunt zarzavaturi pe masă (Gra­

bar).
are o atitudine blândă, întrebătoare și par’că se miră de ce
atâta gălăgie și ceremonie pentru un lucru atât de simplu.
Apostolii — toti stau și asistă, se văd abia cei 3 din fată, delà
ceilalți se văd numai aureolele. Efectul perspectivie este bine
redat, proporțiile sunt cu mult mai bine păstrate decât în
scena precedentă. Costumele, draperiile aceleași, varietățile de
culoare^ deafiemenea. Fondul acelaș, pe care-1 avem la Cina cea
de taină. Este de observat că draperiile îmbrăcămintei se po­
trivesc formelor anatomice ale corpului. Desenului picioarelor
nu i se dă nici o importantă, poziția lor este stereotipă, par’că
plutescs nu au o poziție sigură. Este ceva din nota picturii bi­
zantine care exprimă mișcarea, dar nu în natură; natura ser­
vește drept decor, nu suport.
Bolta răspunde admirabil scopului zugravilor: decor și ar­
monie; efect plăciut asupra ochiului. Cele cinci medalioane din
axa boltii cari dau un aspect de adâncime bisericii, în colo­
ratură galben închis, roșu și alte culori închise, pe fond des­
chis, dau un joc admirabil de motive. Stelele răsfirate printre
medalioane imitând cerul, ne predispun la o admirare a celor
zugrăvite cari privesc spre noi din înălțimea ceriurilor. In
alte biserici sunt numai 3 medalioane, cele 3 persoane ale
Sfintei Treimi. Aici mai este Maica Dlui și Arhanghelul Mi­
hail alături de Sf. Treime. Maica Dlui este patroana femeilor,
iar Arhanghelul Mihail al bisericii.
In fotografie este reprodus medalionul cu Maica Dlui (fig.
6). Desenul, tehnica și expresiunea este aceea,și cu a apostolilor
dip Cina cea de taină, Maica Dlui în atitudine de preamărire,
cu gesturi mari, laterale, nu privește spre ceriuri, ci în spre
dreapta către credincioși, cu dragoste și bunăvoință. Nu este
mama îndurerată, ci cea ocrotitoare. Haina care acopere în­
treg corpul și capul este încheiată la piept cu ol pafta cu pietre,
sub ea o cămașă, 1a, guler cu motive brodate, încinsă lai mij­
loc eu brâu, imitație de frânghie, cu mânecile largi; nu este
maica bizantină, ci o Fecioară cu nuanțe apusene.
Celelalte persoane din restul medalioanelor au o tratare
la fel. Ceeace este interesant e, că tocmai medalionul cu Maicța
Dlui ne dă posibilitatea de a stabili o legătură între zugravii
bisericilor din aceste părți.
înainte de a cerceta biserica din Iernut, am văzut-o pe
 — 273 —

cea delà Cornești1) de pe Târnava-Mică, zugrăvită de zugravii

delà Feisa în 1839, iar când am intrat în această biserică am
avut impresia eă întru într’o biserică pe care am mai văzut-o
altă dată. Intr’adevăr, făcând comparație între cele două Ma­
done de pe bolta bisericii din Iernut (fig. 6) și cea din Cor­
ii ești, constatăm o mare asemănare între ele încât ne vine a
crede că avem înaintea noastră opera unuia și aceluiaș mae­
stru. Analizând însă pictura din altar, sfinții din registrul de
mijloc (fig. 4), cu alta delà Cornești din naos, precum și mo­
tivul decorativ de pe boltă, stelele și motivele în stele cu 4
colțuri putem afirma că dacă nu avem opera aceluiaș zugrav,
avem de a face cu o directivă. Ținând seamă și de împre­
jurarea că delà Iernut la Cornești sunt doar 30—40 km., se
poate presupune că zugravii delà Feisa s’au servit de biserica
din Iernut drept model la zugrăvirea bisericii din Cornești.
Cei 100 de ani între cele două picturi se pot explica prin cu­
rentul pornit în Ardeal de a se zugrăvi bisericile, iar școala
a fost în nordul Ardealului cu isvoare din Țara Oltului, care
are tradiție și modele localizate pe Mureș și Târnave* 2).
Am mai văzut biserica din Lunca (lângă Reghin) care
deaisemenea dă impresia notei generale delà Iernut, dar tre­
cută prin personalitatea lui Toader Zugravul care la 1745 zu­
grăvește biserica din Reghin, iar în 1783 pe cea din Lunca.
Cercetarea bisericilor de lemn de pe Mureș și Târnave
poate aduce multă lumină în aflarea școalei la care vedem că
lucrează la 1735 zugravi de pe Olt, iar la 1830 deja s’au for­
mat zugravi localnici, ea cei delà Feisa.
Deosebirea între Maica Dlui delà Iernut și cea delà Cor­
nești este, că cea din Iernut are mai multă intimitate și ele­
ganță, pe când la cea din Cornești grija cea mia,re este haina
cu o draperie complicată și prea simetrică și o mai neglijată
expresiune a feții. Evident, pictura delà, Iernut este superioară
din multe puncte de vedere celei din Cornești, Mai multă pri­
cepere, finețe, gingășie și mai puțin contrast în culoare. La
Cornești, contrastul este mai pronunțat. Cadrul nu este acelaș,
dar acelaș motiv se găsește lai un alt medalion; la fel sunt și

O 19/X, 1930.
2) Biserica de lemn din Chețani (pe Mureș), jud. Turda, este zu­
grăvită de Popa Nicolae din Feisa la 1769.
18
 — 274 —

motivele cari încadrează întreg spațiul medalioanelor, de o

parte și de alta. îngerii pe cari îi vedem la Oornești îi vedem
și la Ieirnut fie deasupra, ferestrelor, fie pe friza de sfinți de
pe boltă.
Deosebirea este în ce privește compoziția scenelor Patimi­
lor și ale colonetelor, cari la Iernut sunt mai simple, la Cer­
nești mai bogate și mai reliefate. Dovadă că celor delà Cor-
nești le-a plăcut biserica din Iernut și cei din Feisa au fost
îndrumați să reproducă motivele și stilul delà Iernut.
După aceste observații continuăm cu analiza și a celor zu­
grăvite în pronaos. Partea care reprezintă subiecte religioase,
femei sfinte-, muoenițe și mironosițe, în structura ei este iden­
tică celei din naos: mironosițele (fig. 7) cu vasul cu mir aco­
perit cu o învelitoare asemănătoare învelitoarei care se folo­
sește în biserica apuseană pentru acoperirea potirului cu sf.
cuminecătură. Draperia învelitoarei este asemănătoare dra­
periei de pe pereți.
Ceva deosebit este locul special rezervat moralei. Simțul
cinstei a impus zugravului nostru ca Muncile Iadului (fig. 9)
să fie puse într’un loc ascuns, ca să nu fie spre delectarea
ochiului, ci spre înfricoșarea inimii. Ca și în toate locurile,
muncile sunt ilustrate prin femei goale, bărbații la fel, fie­
care cu semnul păcatului; morarul cu piatra de moară, câr-
eiumarul cu sticla, toți fiind spre bucuria, mulțumirea cetei
diavolești care știe să execute toate chinurile.
La Iernut puținul loc din dosul ușii n’a permis să se zu­
grăvească pedepse mai variate de aile păcătoșilor, ci numai
pe cele mai mari. Gura iadului aici este închipuită prin
gura unui balaur cu solzii de șarpe, capul uriaș mai mult al
unui delfin, ochiul și nările mari, dinții înfricoșați, gura larg
deschisă, capul disproporționat de mare față de restul corpu­
lui care este mic. Interesant că coada se termină într’o săgeată
corect desenată. Drăcușorii negri duc sufletele la chinuri. Ve­
dem: Crâșmărița) în mâini cu sticla cu beutnra diavolului
care va fi arsă în focul cel veșnic; la fel vor fi chinuite fe­
meile care nu face prunci, apoi Curva; nu sunt cruțați nici
primarii satelor, juzii cei nedrepți cari sunt băgați într’o oală
cu olei fierbinte, iar diavolii se îngrijesc ca focul să nu slă-
biască.
Muncile iadului putând fi redate mai liber, nu așa legate
 — 275 —

de un tipie, este o lucrare mai de a doua mână fată de restul

bisericii.
Nu este lucrare îngrijită, desenul este în linii groase, cu­
lorile fără variație de tonalitate, contrastul lăsat în voia lui
pentru a produce groaza în privitor. Partea aceasta este și
o notă mai personală de iscusință a zugravului, altcum nudul

Fig. 9. Iernut: Pictură din pronaos.

rar este reprezentat, doar aici se pot arăta mai bine cunoștin­
țele anatomice, cari în general sunt foarte reduse. Este o lu­
crare de artă mai apropiată de concepția poporului și câte
odată și mai sinceră. Muncile iadului ne pot oferi posibilitatea
de a cunoaște știința și arta zugravului, servind de mijloc de
expresiune și originalitate în exprimare.
Când lucrează doi zugravi la o biserică, cred că cel mai
slab este încredințat cu Muncile, alături de partea decorativă
18*
 — 276 —

șl tablourile mai ușoare, compozițiiile și ce e mai greu rămâ­

nând în grija maestrului. Și probabil că maestrul aproape în
toate cazurile va fi având ajutoare, ceeace se vede și din felul
inscripțiilor cari nu au aceeași literă peste tot.
Reproducem și o parte din Muncile cari sunt la biserica
veche (1722) din Dragomirești (Maramureș) (fig. 10). Ime­
diat se vede iscusința și priceperea în desen, în reprezen­
tare; în mișcare nu este timiditatea omului care nu poate să

Fig. 10. Dragomirești-Maramureș : Pictură din pronaos.

lucreze fără model luat de undeva. La Dragomirești, ca și în

alte biserici din Maramureș, Muncile iadului ocupă un loc im­
portant și un spațiu mare în pronaos. Mentalitatea este
aproape aceeași peste tot: în Maramureș, Sălaj, Târnava, Mu­
reș, cum și la Hunedoara, (Gurasada), Sinaia (în pridvor),
la Costești (Dâmbovița), ori la mănăstirile din Bucovina și
Moldova. Varietatea depinde de zugrav și de popor. Și azi cre­
dincioșii știu să tălmăcească fiecare scenă zugrăvită, cu co­
mentarii interesante.
Biserica de lemn din Iernut a mai avut și icoane de preț
atât din punct de vedere artistic cât și istoric. Icoanele au
fost duse în podul bisericii celei noui, frumusețea decorativă
 277

din biserica oea nouă n’ar cadra cu icoanele bătrâne și înegrite

de vremuri, cu toate că acestea doar mai țin legătura între
locașul modest care s’a distrus și între cel nou, pompos, care
s’a ridicat. Respectul față de credința din bătrâni cere ca și
aceste icoane să fie adunate și delà particulari și să fie puse
la locul cuvenit în biserica cea nouă.
Am fotografiat numai 3 icoane dintre cele 6 icoane pe
cari le aTe biserica. Dintre acestea cele mai vechi care au

Fig- H- Iernut : Icoane vechi.

fost icoane împărătești (Isus Hristos, Maica Dlui, Sf. Nicolae

și Arhanghelul Gavril) sunt de o factură aleasă, altele cu
Sf. Nicolae și Maica Dlui sunt mai puțin reușite și în alt stil.
Șters praful, pe -piciorul tronului arhieresc la icoana impă-
rătească cu Maica Dlui, pe 2 porțiuni dreptunghiulare, înca­
drate, se mai pcate descifra inscripția: Să se știe că aceste 4
icoane le-au (?) (pe celalalt picior) făcut Iacov și cu David
zugravul, iar pe icoana cu Sf. Nicolae (fig. 11) este și anul 1710,
iar pe cea cu Hristos (fig. 11): Iacov Zugravul. Pe celelalte
două, nu din această serie, nu este nici o inscripție; sunt ulte­
rioare și după gustul veacului XIX. întâmplarea a făcut să
 — 278 —

dau de aceste 4 icoane, fiindcă în biserică nu erau. Interesân-

du-mă dacă au fost icoane ori nu, am aflat că au fost, dar s’au
împrăștiat, unele la particulari ea să nu fie distruse, altele
așezate în podul bisericii celei noui.
Biserica din Iernut este opera multor zugravi ceeace reese
din inscripții și lucrările cari ni s’au păstrat. Punând alături
pe toți cari au dat din știința lor pentru frumusețarea bise­
ricii îi vedem pe: Nistor zugravul ot Rășinari, la 1730, lucrând
la ușile împărătești, pe Pop Ionașcu (ori Pop și Ionașcu) din
Făgăraș, la 1735, zugrăvind iconostasul, pe lacov și David cu
icoanele împărătești, la 1740 și la 1762 pe zugravii Gheorghe
și Onuț cari zugrăvesc biserica întreagă.
Zugravii noștri sunt cunoseuți în iconografia românească.
Toți sunt fie de pe la Făgăraș, fie din altă parte a Ardealului.
Judecând după stilul icoanelor împărătești, acest David se
prea poate că este identic cu pictorul care a zugrăvit biserica
din Sebiș (Bihor)1) la 1750 și biserica din Rieni la 1754 tot din
Bihor, originar din Țara Românească. Buclele părului Sf. Ni­
colae seamănă foarte mult cu ale sfinților delà Hurez și dacă
David nu este între zugravii mănăstirii, se prea poate să fie
unul din ucenicii lor. Bazați pe cele cuprinse în studiul icono­
grafic al dlui Ștefan Meteș* 2) putem scoate și unele concluzii
referitor la zugravii noștri.
Pop Ionașcu a zugrăvit și biserica din Avrig pe la 1762,
iar la Iernut a lucrat la 1735. Nistor delà Iernut nu este ace­
laș care a lucrat în Feleac și Copăceni, acesta fiind delà Ră­
șinari. Cel delà Feleac lucrează pe la 1760, iar aici pe la 1730.
Ar fi interesant de știut de unde este, fiindcă lucrul lui este
de seamă. Gheorghe zugravul încă este din părțile Făgăra­
șului, despre acesta se mai știe că a zugrăvit mănăstirea Re-
meți la 1741 și cea din Sâmbăta la 1766, iar la Iernut în 1767.
Cât privește pe Onuț, acesta poate să fie și din părțile locului
și se prea poate să fie dintre aceia cari să fi contribuit la o
directivă și o îndrumare a picturii, ca prin ucenicii lui să se
ajungă la școala de zugravi delà Feisa.
Zugravul lacov, care a lucrat eu David, poate că este în-

!) C. Petran, Bisericile de lemn din Bihor.

2) Zugravii bis. românești din Țara Românească și Ardeal. (Anua­
rul Com. Mon. 1st. p. Ardeal, 1929).
 — 279 —

su și Popa Iacov, zugravul din Rășinari, care a lucrat și prin

jurul Ooziei.
Legătura între bisericile de pe Mureș și Olt este evidentă.
Isvorul și leagănul artei bisericești ardelenești este pe Olt și
pe la Rășinari, de unde a venit și s’a împământenit în aceste
părți de pe câmpia Mureșului.
Biserica are și câteva cărți vechi, puține din veacul al
XVIII-lea, cele mai multe din al XlX-lea. In afară de un
Penticostariu, tipărit în Tara românească, celelalte cărți sunt
delà Blaj.
Cărțile vechi sunt înlocuite cu altele noui tipărite tot la
Blaj. Cele vechi cari se mai păstrează sunt următoarele:
1. Octoih, Blaj, 1792.
2. Strașnic, Blaj, tipărit în sec. XVIII.
3. Minologion, Blaj, 1781.
4. Triodul, Blaj, 1813.
5. Evanghelia, Blaj, 1817.
6. Penticostariul (Vâlcea?).
7. Apostolul, Blaj, 1814.
8. Liturghier, Blaj, 1807.
Cărțile nedatate n’au avut prima pagină, dar sunt cunos­
cute, fiind mai în fiecare biserică unită, mai ales în cele delà
1780 încoace.
încheind această încercare de a prezenta biserica de lemn
din Iernut este nimerit să se facă și unele concluzii:
1. Biserica din Iernut nu merită soarta pe care i-au croit-o
conducătorii.
2. Merită să supraviețuiască cel puțin iconostasul, cele 4
icoane și bolta, mai ales porțiunea cu medalioanele cu o serie
de sfinți.
3. Bisericile noui să fie mai bine controlate în ce privește
aplicarea unui stil și să se caute armonia și proporțiile ineren­
te arhitecturii stilului respectiv.
 Biserica de lemn din Apahida
Retrasă între arbori, înconjurată de un zid vechiu, neagră
de vreme, bisericuța ortodoxă de lemn din Apaihida stă mo­
destă la o parte de drumul mare fără să atragă atenția cu
nimic. Tumul înalt gotic, negru, abia se vede dintre arbori.
Zidul care o înconjoară este gros, din piatră de talie și de
râu cu tencuială solidă. Oamenii spun că ar fi foarte vechiu.
Biserica actuală, este din 1806, deci abia de 123 ani1). înainte
vreme a fost pe acest loc altă biserică, aceasta ar fi numai o
renovare a celei vechi, ceeace nu pare probabil fiindcă anul
1806 îl avem în două locuri: pe piciorul de piatră al prestolului
și pe chenarul ușii delà intrare. A fost zugrăvită în 1808, așa
că renovarea de care vorbesc oamenii va fi mai recentă, mult
după 1808 ceeace se poate deduce din felul cum este scurtat
iconostasul, tăindu-se zugrăveala și o parte din inscripția din
altar.
In curtea bisericii sunt câteva morminte ale preoților și ale
cititorilor, cimitirul actual fiind în altă parte. Azi biserica
este în stare mulțumitoare, acoperișul bun, pereții deasemenea
(fig, 1). Au fost stricați pereții delà altar din pricina umezelii
care a pătruns prin acoperișul slab. Este din lemn de brad,
din bârne groase orizontale, talpa din stejar, iar fundamen­
tul din piatră și cărămidă.
Clopotnița este deasupra pronaosului și este cu cerdac
simplu. înălțimea până la acoperișul de sus este de 5 m., iar
de aici încă 8 m. așa că înălțimea totală a bisericii ar fi de
15 m. cam cât este și lungimea. Turnul este poligonal, baza
pătrată, iar coiful piramidă octogonală.
In fața bisericii este scara care duce în pod de unde se
trag clopotele. Toaca de fier este pe partea de sud. In față
mai este și o piatră mare sferică cu o față netedă care va fi

!) Văzută în 1929.
 — 281

servit drept masă pentru pomenile care se slujiau în fata bi­

sericii.
Biserica are o singură ușă de intrare (iig. 2) din spre
apus. Ușa este dreptunghiulară, vopsită; pe ușitiori se află gra­
vat anul cu litere cirilice, deoparte 1800, de ceealaltă parte 6,
flori cu ramuri și frunze, iar la baza uștiorului câte o rozetă.
Planul bisericii este de tip longitudinal dreptunghiular,

Fig. 1. Apahida : Biserica ortodoxă de lemn (1806).

altarul poligonal (fig. 3) cu 4 laturi neegale având o muche

în axa bisericii.
Biserica a fost destul de încăpătoare pentru vremea sa.
Azi este prea mică, oamenii vreau să caute mijloacele să clă­
dească o nouă biserică. Biserica este întunecoasă cu toate că are
2 ferestre destul de mari atât spre Nord cât și spre Sud, dar
zidul și pomii dimprejur cu umbra lor opresci pătrunderea lu­
minii în interior. Interiorul pare întunecat și de fumul mult
care s’a depus pe pereți în așa măsură, că aproape nu se mai
disting figurile din scenele zugrăvite. A fost spălat pentru
 282 —

încercare iconostasul, dar numai primul strat de funin­

gine. Spălarea a făcut-o cu deosebită grijă dr-a Maria Con-
stantinescu învățătoare misionară delà Vălenii de Munte și
a adus o înviorare și o bucurie între credincioși cari se simt
mulțumiți cu biserica lor, fiind mai „vederoasă“ și mai fru­
moasă. Spălarea n’a fost continuată fiindcă s’a încercat la fe-

Fig. 2. Biserica de lemn din Apahida : Intrarea.

mei într’un colt (fig. 6) unde s’a observat că vopseaua fiind de

apă, se disolvă. Astfel că problema spălării picturilor vechi este
o problemă extrem de gingașă și numai în anumite cazuri și
împrejurări s’ar putea face când ne-am asigura că nu se atinge
pictura, iar murdăria să se ia astfel, ca să nu se murdărească
peretele și să nu-i dea o nouă nuanță care n’ar corespunde
adevărului.
Actualele ferestre au fost tăiate și mărite înainte cu
aproape 50 de ani când și ușile altarului au foist mărite și tăiate
 — 283 —

așa aim sunt azi. In biserică sunt sfeșnice și icoane vechi pe

cari le vom cunoaște mai jos.
După aceste considerații generale să trecem la amănun-
 — 284: —

tele pe cari ni le oferă altarul, naosul, pronaosul, icoanele și

cărțile vechi ale acestei biserici.
Altarul poligonal este zugrăvit peste tot. Pe pereții late­
rali au fost zugrăviți sfinții ierarhi autorii sf. liturghii. Bolta
este cilindrică pe o porțiune cam de 2 m., restul din 2 triun­
ghiuri sferice. In mijloc, în două medalioane, este Dzeu Tatăl
închipuit printr’un singur ochiu înseris într’un triunghiu în­
conjurat de raze și Isus Hristos în celălalt medalion. In cele
patru colturi ale dreptunghiului din axa boltii sunt cei patru
evangheliști deasemenea în medalioane ovale. Tot în jurul me-
dalioanelor centrale sunt zugrăviți serafimii.
Lateral, pe partea de Nord, este scena învierii lui Lazăr,
care este luată după o gravură din Triodul tipărit la Bucu­
rești, 1726. Reproduce cu mare fidelitate scena, dându-i doar
coloratura pe care o crede potrivită. Această identificare este
un element prețios pentru iconografia bisericilor noastre dove­
dind legătura ce este cu iconografia Țărilor Românești ea inspi­
ratoare pentru bisericile din Ardeal. Cercetând și confruntând
și alte scene mai ales cu cele cari sunt în Cazania lui Varlaam
și alte cărți rituale cu gravuri numeroase, poate că s’ar da de
urma și a unei erminii ardelene. Zugifavui nostru, Pop Ion din
Unguraș, cred că este preot, fiindcă este stăpân pe interpreta­
rea biblică a scenelor. A găsit frumoasă aceasta scenă, a luat-o
și cred c’a mai luat și altele de prin cărți. Regret că nu am
la dispoziție cărțile, fiindcă ar fi foarte utilă această confrun­
tare.
Tot pe acest perete este și Intrarea în Ierusalim, iar pe
partea sudică Bunavestire și o scenă care nu se poate distinge
clar ce e: Intrarea în biserică ori Logodirea Măriei. Cred
că prima este mai probabilă, a doua nefiind prea frecventă
în bisericile noastre. In cele două sectoare, alături de Schim­
barea la față, este Adormirea Maicii Dlui.
Se vede că dintre cele 6 scene zugrăvite, 3 sunt închinate
lui Isus Hristos, celelalte trei Fecioarei Maria.
Referitor la factura acestei picturi și la valoarea artistică
a ei se vor face considerații după ce vom cunoaște repartizarea
scenelor în întreaga biserică, eu atât mai vârtos că aproape
întreaga biserică este opera zugravului Pop Ion din Unguraș.
In altar, pe catapeteasmă, sunt zugrăvite alte trei tablouri:
Nașterea Precestii, Tăierea împrejur și întâmpinarea Dlui,
iar deasupra, în segmentul de cerc, o scenă cu peisaj fără să se
 — 285

poată recunoaște ceva. Probabil va fi Izgonirea din Raiu, scenă

pe care am găsit-o și în alte biserici.
Pe tâmplă, în altar, atât pe partea de Nord cât și pe par­
tea de Sud, sunt inscripțiile lămuritoare, atât ce privește data
zidirii, cât și a zugrăvirii. Scrisoarea este tăiată de înciheie-
tura boltii cu iconostasul, dovadă că oarecând a fost mai mare
atât iconostasul cât și bolta. La renovarea de acum 50 ani, s’au
pus grinzi mari și o grindă de aceasta acopere scrisoarea.
Grinda este și ea spoită în culoare cenușie ca să-i dea vechi­
me. Scrisoarea cu toate că este de aceeaș mână nu este destul
de citeafă în amândouă locurile. Caracterul literelor este ace­
laș mai ales litera t, ș, r și u autorul fiind însuși zugravul
Pop Ion din Unguraș.
Pe partea sudică cu greutate se poate descifra următoarea
inscripție cu litere cirilice care transcrisă cu litere latine ar
fi astfel:1)
....... guraș: lin.........
....... u ajutat și dum ...
....... ui la această s...
....... e că de încât, s’au dat
....... de împreună cu alți
....... meștera Bisere(cii) Ghiran Ion
........d .na diș 1806
....... Grei Stefan au ...
....... de florinți
....... la s. Biserici.
Din aceste inscripții rezultă că biserica din Apahida s’a
ridicat de către credincioși ajutați de un altul mai cu dare
de mână și poate și cu ajutorul vre-unui Ștefan care a dat
câțiva florinți și prin meșterul din Nadiș, Ghiran Ion, în 1806.
Nadișul este tot în județul Cluj și nu prea departe de Cluj.
Astfel este o concordanță deplină între anul gravat pe uștiorii
de intrare și anul din această inscripție.
Lămuriri ce privește pictura ne dă inscripția de pe partea
nordică care spre regret sufere de aceeași lacună, ultimile li­
tere din fiecare șir sunt tăiate de grinda care susține bolta.
Inscripția aceasta cu litere cirilice se recunoaște mai greu,*VIII,

!) Inscripția a apărut și în revista Legea Românească, Cluj, anul

VIII, Nr. 8, în cadrul unui articol.
 — 286 -

fiind acoperită cm un strat mai gros de fum fiind tocmai dea­

supra locului unde stă deobicei cădelnița. Transcrisă ar fi
astfel:
îngerilor Mihail
și Gavril s’au numit hramul
ca să-l păzească totdeauna
și s’au zidit de isnoavă ...
cheltuiala și strădania Bunii...
și pravoslavnici dintr’acest
sat apahida. In zilele prea
înălțatului și pururea pomenitului
împărat Franțiscus al 2 lea
Supt pravoslavnica. Arhipăstorire
neunită de lege grecească
Și ci. protopop Ilie Fuliovit
și ci. preot Popa Lazăr paroh
și fiind corator Oprea Lup
Cosma Lup, roucaș Mitru, Bojan
Gliga Toma Pașc Nicolae Pașc Vasilie
Bojan Urs 1808
și s’au zugrăvit prin mine umilitul
Ioan Pop din
Unguraș.

Oamenii tin minte că au auzit de acest Popa Lazăr (Lazăr

Popovici), precum și de acești coratori (ctitori); trăesc și azi
unii descendenți ai lor. Sunt și alte documente cari s’au pă­
strat referitor la acest preot, care se vede că a fost om cu tra­
gere de inimă către biserica sa. In ce privește zugravul din
Unguraș este foarte probabil că este preot din acest ținut. Un-
gurașul pe vremuri a fost și sediu protopopesc și este o co­
mună mai fruntașă între Hida și Zălău. Ar fi interesant de
cercetat dacă acest zugrav a mai lucrat și în alte părți, mai
ales că nu este dintre cei fără pricepere și fără simț1).
Autorii liturgici zugrăviți pe pereții din altar încă aduc
foarte mult cu unii de prin liturghierele mai vechi, iar carac­
terul scrisorii este cel arhaic. Inscripțiile sunt tot cele bătrâne,
netraduse în limba română, cum este Sf. Ioan Zlatoust cu toate

A zugrăvit și biserica unită din Luna de jos, lângă Bonțida,

în 1809—1810.
 - 287

că pe la anul 1808 era în circulație numirea de Sf. loan Gură

de Aur.
In altar se mai pot distinge inscripțiile sfinților: Sf. Gri-
gore Bogoslov (Teologul), Sf. Nicolae, Sf. Atanasie, Sf. Chirii,
Sf. Silivestru și alții a căror inscripție nu se poate descifra.
Naosul este un dreptunghiu, lung de 6,50—7,00 m. și lat de
5 m. Are două ferește în dreptul strănilor, cu dimensiunile
de 40X60 cm., tăiate în vremea când s’a făcut ultima renovare,
pe la anul 1876, și alte două ferestre mari apnoiape de peretele
de Vest. Este zugrăvit peste tot și din belșug cu figuri decora­
tive și scene biblice. Bolta este mare, are un diametru de 2,5
m., aproape cilindrică.
Biserica este împodobită nu numai prin faptul că este
zugrăvită peste tot, ci mai are și numeroase icoane unele
vechi, altele mai moderne, tot pictvră în uleiu, dar cari nu mai
sunt în stilul bisericii.
Tâmpla în mare parte este acoperită eu icoane de ace­
stea pe cari credincioșii le cred mai de preț decât pe cele­
lalte. Cum s’a amintit mai sus, tâmpla a fost curățită de stratul
de fum în condiții mai mult decât mulțumitoare așa că se pot
distinge destul de bine persoanele zugrăvite. In șirul dintâi
sunt Apostolii, la mijloc în dimensiuni destul de mari Isus pe
tron, binecuvântând cu mâna dreaptă, iar în stânga ține evan­
ghelia deschisă pe filele căreia probabil sunt scrise versetele
delà Matei, cap. XXV. Isus este îmbrăcat în ornamente bogate
arhierești cu mitra (coroana) tipică, hainele având marginea
bogat brodată cu aur. Expresiunea este mai mult aspră decât
blândă. Ochii pătrunzători, barba ascuțită și rară, mustățile
mici, aduce cu tipul oriental. Apostolii nu se văd, fiind aco-
periți de icoane. Deasupra este o bandă albă pe care sunt scrise
numele apostolilor. Ușile împărătești sunt zugrăvite cu Buna­
vestire și Evangheliști.
Deasupra acestui șir este un al doilea mai îngust pe care
sunt zugrăviți în medalioane cercuale șapte prooroci. Pă­
cat că nu se pot identifica, fiindcă ar fi interesant de știut
cari sunt. In mijloc cred că este iarăși Isus care binecuvân­
tează cu amândouă mâinile, fără însă să iasă în evidență nici
prin mărime, nici prin altceva în afară de gesturi, față de ce­
lelalte persoane. Prorocii au sulul de hârtie caracteristic lor.
Intre medalioane sunt zugrăvite colonete cu ramuri de flori
și frunze, iar între apostoli colonete mai simple.
 — 288 —

In porțiunea superioară ar fi Răstignirea în cadrul unui

peisaj cu arbori, case, temple și persoane în diferite atitudini.
Când se va da prilejul, va fi bine să ise examineze aceste ta­
blouri cari ne ar aduce o contribuție de seamă la iconografia
bisericilor noastre delà începutul sec. XIX.
Intre ușile laterale și împărătești sunt icoanele obișnuite.
Ușile au fost mai joase, tăiate tot în 1876. Locurile libere sunt
zugrăvite cu flori și alte motive, unele geometrice. Interesant,
că tâmpla cuprinde mai multe subiecte dint e cele prescrise
de liturgică, față de alte biserici unde în afară de apostoli mai
este doar Răstignirea. De aici lipsesc numai sărbătorile impă-
rătești și prorocii în numărul lor de 12 și 4 așa cum este pre­
scris. Zugravul — preot — a ținut seamă de aceste cerințe pe
cât i-a permis locul și priceperea.
Bolta este foarte bogată în scene de ansamblu, de compo­
ziție, având 24 tablouri relativ destul de mari, alături de cele
4 medalioane din axa biserc'i. Intre seriile de tablouri este o
bandă decorativă florală, un fel de rinceau trecut prin prisma
barocului. Relieful lor este foiarte pronunțat, coloratura nu
prea vie așa că are un efect plăcut. Scenele pe cari le-am re­
cunoscut ar fi următoarele: în mijloc, din spre altar, în me­
dalioane mari cu un diametru de 1,50 m. sunt Sf. Treime,
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt în chip de porumb, apoi Maica
Domnului. O' friză de o- parte și de alta, formată din me­
dalioane mici dă un cadru frumos; aici sunt zugrăviți sfinți
și prooroci, așa că ceeace ar lipsi de pe iconostas se află
aici. Scenele zugrăvite sunt aproape toate cu subiecte din Pa­
timile Domnului. Pe partea nordică delà altar, alături de pro­
roci sunt: Luarea de pe Cruce, Punerea în mormânt, Învierea,
Toma pune degetul în coasta lui Isus, Mironosițele muieri vin
la mormânt, învierea fiului văduvei din Nain, iar în partea
de jos, tot din spre altar: Cina cea de taină (fig. 5), Spăla­
rea picioarelor. In grădina Gefsimcni. Prinderea lui Isus, Să­
rutarea lui Iuda, și Isus înaintea Arhiereilor. Spre Nord, ală­
turi de proroci și dinspre altar sunt scenele următoare: Bo­
tezul Domnului, Nașterea Domnului, Pogorîrea Duhului Sfânt,
Intrarea în biserică, Vindecarea orbului și Isus și Samari-
neanca. Mai jos, tot din spre altar: Baterea cuielor, Isus e le­
gat, Simion Chirineul ajută lui Isus, Isus duce Crucea, Hs.
înaintea lui Pilat și Isus este încununat cu spini.
Din felul de aranjare a subiectelor se vede că nu se ur­
 — 289 —

mărește un fir cronologic. Doar pe partea deasupra pereților

sunt scene cari țin seamă de ordinea întâmplărilor. Delà altar,
începând cu Cina cea de taină se continuă cronologic, trecând
pe partea sudică tot pe partea de jos până la Răstignire care
este lângă altar. Sunt două tablouri cu acelaș subiect: Înain­
tea arhiereilor dintre cari unul probabil că va fi înaintea lui
Pilat. Pe partea deasupra sunt și două din minunile lui Isus,
apoi Isus și Samarineanca și celelelate sărbători mari la cari
deasemenea nu se tine seamă de ordinea cronologică a întâm­
plărilor din viata lui Isus,
Pe pereții laterali, jur împrejur, sunt zugrăviți sfinți de ob­
ște mai ales ostași, cu lancea într’o mână, cu crucea sau cu un
baston de căpitan de oști în cealaltă. Pe peretele din spre apus
ar fi Iona și chitul, dar nu se distinge clar, întreg peretele
fiind stricat de praporii cari se razimă de el. Deasupra des­
părțiturilor sunt zugrăviți pești fără altă semnificație (?) de­
cât decorativă.
Pronaosul, tinda femeilor nu are boltă, ei tavan plan, vop­
sit în negru. Pe pereți jur împrejur sunt sfinte femei, mucenițe
și mironosițe. Peretele despărțitor alături de ușa obișnuită
de 1,70X0,70 m., mai are trei deschizături de câte 60X75 cm.,
despărțite printr’un stâlp cu baza profilată, iar tăietura în arc
do cerc. Pe acest perete nu sunt figuri, ci ceva imitație de
marmoră care pare să fie făcută mai târziu. Delà ușa din mij­
loc spre Nord este Sf. Constantin și Elena, Cele 5 fecioare ne­
bune, pe peretele de Vest Patru femei înțelepte și un sfânt
bătrân. Pe peretele despărțitor jos este Fuga în Egipt, apoi
Sf. Dimitrie, alți sfinți, sfintele: Magdalena, Solomea, în colț
Maria sora lui Lazăr, Marta, Maria și altele la cari nu se
poate descifra inscripția fiind foarte ștearsă.
Fată de naos, pronaosul este cu mult inferior în executare,
făcând impresia că nu acelaș zugrav a pictat și sfintele mu-
cenite și femeile. De altcum la analiza picturii vom stărui
asupra valorii artistice a tuturor elementelor pe cari le avem
la îndemână.
In biserică mai sunt câteva icoane de lemn, unele foarte
vechi, stricate, altele pe sticlă și în fine mai sunt și icoane
de carton. înaintea iconostasului sunt sfeșnice vechi strun-
guite, unul cu împletitură colorată, altele fixate de iconostas,
model vechiu. Dintre cele trei icoane pe sticlă, una mare cu
sf. Nicolae este datată cu anul 1865, alta, cu Maica Dlui, cu
19
 — 290 —

anul 1815, cu cifre cirilice, având deasupra lui omega (800) un

„tau.“ care nu ar însemna că este vorba de an. Mai este încă
o icoană cu Arhanghelul Mihail.
Biserica are câteva cruci bizantine zugrăvite, una cu data
de 1873.
Icoanele de lemn sunt) cele mai de seamă, mai ales că una din­
tre cele 2 mari, cu desăvârșire stricate, care servesc drept mese la
femei, ar avea anul 1716 (1761?) ceeace ne-ar duce la începutul
veacului al XVIII-lea și ținând seamă de dimensiunile și de
chenarul împletit ar putea servi la stabilirea originii lor. Pe
una este o inscripție care nu se poate transcrie lipsind multe li­
tere sau părți de litere. Totuși se pot ceti următoarele cuvinte
scrise pe margini jur împrejur: Au dat Pașca Erimie, Jurca
Costau (?) Rațiu, Tivăran (?) George, iar sus anul 1716 (1761?).
Reprezintă pe Maica Dlui cu Isus în brate și a fost o pictură
bună în stil aproape de cel bizantin.
Celelalte icoane de lemn tot mari, pentru iconostas, cu Sf.
Nicolae1) și cu Sf. Arhanghel Mihail sunt lucrate frumos, se
disting mulțumitor, lucrate de aceeaș persoană, cu bogate mo­
tive decorative bizantine. Păcat că nu sunt datate fiindcă nu
sunt făcute de zugravul bisericii, ci vor fi mai vechi. Desenul
este sigur, bogat, expresia este studiată și nu este nimic banal.
La femei mai sunt două icoane în stil bizantin care repre­
zintă înălțarea lui Isus și Pogorîrea Duhului Sfânt (fig. 4).
Icoanele sunt stricate, ceeace 'a rămas încă are un colorit ar­
monic; mișcările, draperiile, expresia, atitudinea, concepția
sunt de nuanță bizantină. N’are nici o inscripție în afară de
nume și subiect, dar fiind foarte asemănătoare cu cele mari,
vor fi făcute tot prin 1716 de acelaș zugrav necunoscut.
Mai este o icoană pe iconostas cu Isus Hristos, care este
lucrată de altă mână, cu motive florale bogate și coloratura
clară. Nu este în stil bizantin, ci se apropie de el. Așa că
aici icoane de lemn avem delà 3 zugravi, dintre cari unul este
un artist în înțelesul real al cuvântului.
Strana încă ne oferă lucruri de preț. Numeroase cărți vechi
cu diferite însemnări ne dau material istoric mai ales pentru
cunoașterea celor cari și-au dat silința pentru ridicarea și îm­
podobirea acestei biserici. Biserica are următoarele cărți vechi:i)

i) Pe această icoană este următoarea inscripție: Această icoană

s'au făcut de satu Apahida.
 — 291

Cazania din 1778, București.

Penticostariul, 7251 (1743), București.
Kiriakodromionul, 1855, Sibiu.
Triodionul, 7277 (1769), București.
Triodul mic, 7234 (1726), București sub Mitropolitul Daniil.

Fig. 4. Biserica din Apahida: Icoană veche.

Octoih, bogat (?) a lui Antim Ivireanul, cu 25 rânduri, for­

mat mijlociu, litere mai mici.
Minelul, 1781, Blaj.
Pe unele din aceste cărți sunt însemnări; astfel: In Mino-
logion (Minei) pe o filă, cu litere cirile este următoarea în­
semnare:
Insămnaria oamenilor cari au....... pentru legatul Mi­
nerului.
Preotul Vasilie parohia) Locului........ 7 (?) zloți
 — 292 —

Ilie Cosma învățător (husoși) ? argint

Vasilie Maxim diac satului 2 zloți argint
Stefan Cosma corator 2 husoși
Simian Rațiu 30 de creițari (?)
Nicolae Rațiu 30 de creițari
Intru numele dlui l-am legat spre lauda sfintei Bise­
rici la cei ce vor putea sluji, iară cei ce l-au legat
spre ertarea păcatelor.
In Evanghelie, pe o foaie volantă se mai află o însemnare
scrisă cu litere latine dar cu ortografia cirilică, care transcrisă
ar fi astfel:
La anu 1808 februarie 2 zile am însemnat cu o
scrisoare pentru al meu fiu Vasilie ca să știe de va
trei în lume la ce vreme s’au nescut și care au stă­
pânit vremile marele imperat Francisca aii 2 ea fiind
Gubernator Banfi Györgyii și (?) praeot Botezătoriu
au fost Ilie Foljovit protopop Clușului și am scris ieu
al lui dultse perinte popa Lazar Popovits paroh în
Apahida en tratsasta vreme.
Această însemnare confirmă datele pe cari ni le dă in­
scripția din altar, întregind cu acea că ni se spune cine a fost
guvernatorul Ardealului și protopopul Clujului.
In cimitir sunt câteva morminte între cari unul cu cruce
de piatră din 1813, inscripția cu litere cirilice săpate în piatră
eu adâncitură clară.
Sub streașină sunt cornișele obișnuite, prelungirea grin­
zilor. Sub fiecare grindă este un fel de stâlp ușor cioplit cu
îndoitură în partea de jos care dă un aspect decorativ bise­
ricii. Aceste cornișe nu sunt și sub streașină altarului.
Biserica este spoită și cu var, grinzile de brad la înche­
ieturi sunt prinse și cu o fășie de pânză probabil să oprească
curenții de aer. Biserica are un clopot care după spusa oame­
nilor ar fi de vre-o 50 ani de pe timpul când s’a făcut unirea,
în comună. L-a cumpărat un credincios. Celelalte clopote au
fost duse de Nemți în timpul răsboiului.
După ce cunoaștem biserica în ansamblul ei să revenim
la interior cu atât mai vârtos că avem toate datele necesare,,
atât ce privește zidirea cât și zugrăvirea.
Arhitectura are un element nou: Altarul poligonal ciu
 — 293 —

muche în axa bisericii. Pe lângă aceasta, altarul are trei fe­

restre ceeace deasemenea este neobișnuit, ținând seamă de
dimensiunile relativ mici ale bisericii. Ferestrele originar au
fost mai mici dar tot trei și tot în aceleași locuri.
Bolta altarului este foarte stricată de umezeală, ceeace
se atribue și formei de încheietură a acoperișului altarului cu
a naosului, destul de stângaci făcută. In altar sunt zugrăvite
scene numeroase dinte cari se mai disting cele de pe tâmplă și
depe porțiunea cilindrică atât cât s’a păstrat după ce ume­
zeala a spălat, a decolorat și a deformat figurile.
Din cercetarea picturilor din altar și din naos reese că
zugravul nostru preot cunoscător al Evangheliei, a stăpânit
penelul, desenul este destul de sigur, culoarea încă, inter­
pretarea bisericească mulțumitoare, execuția și tehnica însă
nu întrunesc toate condițiile. Zugravul nostru nu este un
artist inspirat și viguros, ci este un modest interpret al sf.
Scripturi. Deasupra fiecărei scene scrie câte un citat din Tes­
tamentul Nou, indicându-se precis locul citatului respectiv.
Interpretarea este în sensul acestui citat. In scena Isus legat
dus înaintea lui Pilot, Pilot își spală mâinile în fata acestui
nevinovat, Isus Hristos are în jurul capului o aureolă din raze
disparate, o înfățișare blândă și resemnată; din tablou lipsesc
însă arhiereii și cărturarii jidovilor. Pilat este de tip semitic,
îmbrăcat în haină pompoasă cu blană în jurul gâtului. Sol-
datii au măciucă românească, suliti, coifuri ciudate, tunică
romană scurtă, iar în picioare un fel de pantofi ușori. Carac­
terul tuturor persoanelor este aproape același: fata lungă­
reață, nasul puțin îndoit în sus, barba încă aproape aceeași.
Fondul este fie un interior, fie ziduri, clădiri ori draperii.
Culoarea principală este roșu mai închis, galbenul palid, îm­
brăcămintea în verde mai ales la câte o jiletcă, coifurile în
mare parte sunt roșii. In scena Prinderea lui Isus se vede un
tip de bătrân care nici de cum nu este «semit ci român. Sol-
datii din acest tablou au îmbrăcămintea ciudată, cu jiletca
verde, pantaloni scurti, cu căciule (chipii), care sunt de felul
celor din tabloul următor: Sărutarea lui Iuda.
Stângaci este tabloul care reprezintă Cina cea de taină
(fig. 5). Intr’un spațiu mic, în jurul mesei, stau numai câțiva
apostoli între cari probabil e și Iuda care are o poziție impo­
sibilă din felul cum își întoarce capul. Pe masă sunt pâinile,
paharul, tacâmuri, furculițe și linguri, iar jos în fața mesei
 — 294

un vas antic în ea' e va fi fost vinul. Masa este îmbrăcată

cu o față mare eu broderie frumoasă și par’că și ceva dantelă.
Fondul este un palat, acelaș peste tot — în spatele lui Isus o
draperie, iar mai departe inscripția. Pe pieptul lui Isus stă
culcat sf. Ion, apostolul cel iubit. Dintre ceilalți apostoli unii
sunt bătrâni, iar apostolul Petru (?) este un bătrân impu­
nător. Toți sunt într’o atitudine de rugăciune cu mâinile în­
crucișate pe piept, numai cei din față din colțuri stau nedu-

Fig. 5. Biserica din Apahida: Pictură de pe bolta naosului.

meriți la auzul celor spuse de Isus — că unul dintre voi mă

va vinde.
In scena de alături, în Spălarea picioarelor, Isus esite ace­
laș, apostolii nu tocmai. Și aici sunt grupați într’un spațiu
mic, fondul fiind tot un palat.
Zugravul nostru în desen într’o măsură mai mică ține
seamă și de legile perspectivei, în general însă se orientează
după pictura bizantină, după erminiile pe cari le va fi avut.
Execuția nu este bizantină, este a artei populare biseri­
cești specific ardelenești care se va fi închegat în jurul mănăs­
 — 295 —

tirilor ardelene. Mișcarea nu o neglijează, nu se ferește de

greutăți și în parte le și rezolvă.
0 figuiră dintr’un tablou ne duce la o presupunere: costu­
mele soldaților și a persoanelor le va fi luat fie după gravu­
rile timpului fie chiar după natură, după uniforma militară a
timpurilor. In Isus este încununat cu spini este un soldat care
îngenunchiază, având în mână un instrument cu care isă pună

Fig. 6. Biserica din Apahida : Pictură din pronaos.

cununa de spini pe capul lui Isus. Soldatul are pălărie napo­

leoniană și se vede că la 1808 deja această pălărie va fi pă­
truns și prin Ardeal poate delà soldații din regimentele de
graniță delà Năsăud.
Dacă pictura de pe boltă, de pe pereții laterali din naos,
din altar este mulțumitoare, nu tot așa este cea din pronaos,
care nici la un caz nu e făcută de Pop Ion din Unguraș ci
fie de un ajutor al lui, ori de un alt angajat al parohiei.
Femeile mironosițe din fig. 6, au cu totul altă înfățișare,
o altă factură, mai primitivă, îmbrăcămintea în alt gen, mai
multă nesiguranță și stângăcie în executare. Fotografia luată
 — 296 —

ne-o demonstrează în deajuns. Femeile simt zugrăvite (Solo-

mea, Maria) cu crucea tipică în mână, cu îmbrăcămintea bo­
gată, multă, și eu variație în culori.
Astfel această biserică din apropierea Clujului, așa înegrită
cum e, poate să ne servească de un îndemn pentru cunoașterea
mentalității pictorilor din acest jur și ne oferă în acelaș timp
modestia și sărăcia Românilor de pe aceste meleaguri, unde
într’o biserică mică, au introdus bogăția și podoaba, ornamen­
tele florale bogate, cari ca un brâu despart șirurile de tablouri
dând efectul de vioiciune în biserică și ne duc în vremile când
isvoarele pentru înfrumusețarea sfintelor locașuri le-au cău­
tat în hrisoave și cărți de prin bisericile din vechea Tara Româ­
nească. Bisericuța din Apahida ne invită s’o cinstim nu pen­
tru bătrânețile ei, ci pentru sinceritatea și căldura cu care
ne primește și ne îndeamnă la o atitudine de demnitate și res­
pect în fata Dumnezeirii și în fata muncii făcute cu dragoste
și desinteres.
 Biserica de lemn din Colțirea (jud. Satu-Mare)

Pe linia îngustă de cale ferată între Satu-Mare și Șom-

cuta-Mare, aproape unde se întretaie cu linia normală Baia-
Mare—‘Cluj, este o comună mică, cu bisericuță de lemn, soco­
tită în acele părți cea mai veche. Satul este curat românesc
de religie unită. N’au preot în sat, parohia este administrată
de părintele Gratian Paul din Bozintea-Mică.
De vre-o 20 de ani încoace s’a pornit un curent prin re­
giunea Baia-Mare și Satul-Mare de a ridica clădiri mai mari
din piatră (cărămidă) în locul bisericilor de lemn, cari au fost
numeroase pe aceste ape. Au mai rămas biserici de lemn în
jurul Șomcutei și pe Someș între Jibou și Dej. Bisericile noui,
cele dinainte de războiu, în înfățișare exterioară n’au nici un
element românesc; cele după războiu parcă se întrec de a nu
căuta motivele românești în arhitectura lor. Puține sunt excep­
țiile, între cari ar vrea să fie și biserica nouă din Hideaga,
comună învecinată cu Colțirea.
Biserica de lemn din Colțirea este zidită în 1809, cu toate
că prin alte părți (Baia-Mare) se vorbește că ar fi de pe tim­
pul Turcilor. Temeiu pentru vechimea ei de mai multe sute
de ani, nu este; tipul arhitectonic al bisericii fiind cel cores­
punzător începutului sec. XIX, iar pictura este ceva mai
târzie.
Stilul bisericii (fig. 1) se deosebește de al celor din aceste
părți. Planul este cel dreptunghiular (fig'. 2), cu absida altaru­
lui poligonală. Se deosebește de celelalte prin pridvorul deschis
și1 mai ales prin forma turnului; coiful este în formă de ceapă
din baroc, nu este înalt, gotic ca la celelalte.
Azi biserica este în bună stare, datorită atât îngrijirii cât
și încheieturilor cari sunt solide.
Are un aspect pitoresc mai ales pridvorul (fig. 3), care este
cioplit cu gust, stâlpii sunt decorativi. O altă inovație este și
pictura exterioară care este păstrată la intrare, deoparte și
 — 298 —

de alta a ușii. Pridvorașul este deschis la capătul sudic., în

partea nordică este scara la pod, de unde se trag clopotele. In
ultima vreme s’a ridicat o clopotniță aparte, în care vor fi
puse clopotele din turn. Clopotnița este ridicată într’un colț
al cimitirului — cel vechiu — pentru a cruța biserica de miș­
cările și legănăturile provocate de clopote. Măsura aceasta
este bună și ar fi bine dacă s’ar aplica peste tot.

Fig.J. Biserica de lemn din Colțirea (Satu-Mare).

Poarta de intrare la biserică încă este acoperită și are

stâlpi ciopliți. Dă impresia că ar fi mai veche decât însăși
biserica.
Frumos este și cerdacul turnului, stâlpii ciopliți cu gust,
legați cu arcuri, armonic sculptați, formând un frumos cadru
decorativ. Tăietura scândurilor clopotniței vechi este o fru­
moasă dantelă bine păstrată și în armonie par’că și cu unele
motive decorative din interiorul bisericii. La baza turnului,
 — 299 —

din spre Vest, un turn mic, conic, pe jumătate eșind în afară,

întregește pitorescul bisericii, iar cioplitura șindrilei dă un
joc de lumină plăcut și liniștitor.

Biserica a fost zugrăvită și pe din afară, nu peste tot, ci,

în afară de pridvor, și pe peretele de miazăzi, dar nu se mai
cunoaște nimic, decât urma tencuielii. Streașină bisericii nu
 — 300

este prea largă, umezeala a atacat pereții și așa s’a spălat pio
tura care a fost făcută direct pe lemn. Legăturile grinzilor,
a bârnelor sunt foarte bune. Bârnele de stejar sunt mari și
bine păstrate. Cornișele sunt simple, nu sunt decorative, ari­
pioarele la altar lipsesc. Se vede că meșterul s’a mulțumit ca
fata să fie frumoasă, restul îl va fi împodobit zugrăveala.
Cele câteva morminte din cimitir dau aspectul arhaic, și

Fig. 3. Colțirea : Pridvorul bisericii.

dau spațiu locului îngust din jurul bisericii. Azi biserica este
prea ghemuită între casele și curțile vecinilor.
Fundamentul de piatră, puțin deasupra pământului, tine
biserica care are temelia de lemn dintr’o singură bârnă de
stejar lată de 60 cm. și lungă cât este biserica până la altar.
Pe pereții laterali unde este încheietura peretelui pronaosului,
pe din afară, este o bârnă verticală care tine să întărească
peretele ca un contrafort, iar în spre mijlocul bisericii, în pe­
retele naosului mai este încă una de legătură. Bârnele late­
rale, late, nu sunt la fel de lungi cum este talpa bisericii, ci
sunt mai scurte. Oamenii vreau să întemeieze vechimea lœ
gendară a bisericii pe faptul că stejari atât de groși nu mai
 — 301 —

sunt în părțile acelea și nici nu știu de unde i-ar fi adus ca

să se taie din ei bârne atât de groase și atât de lungi. Cum
însă țesătura lemnului nu este mâncată de vremuri, culoarea
încă este a lemnului nears, puțin ruginită, viata lui cores­
punde datelor pe cari le găsim în inscriptiunile păstrate în
biserică.
Dimensiunile bisericii sunt destul de modeste. Altarul mai
mic, cu 5 fețe neegale, cele paralele de câte 1,20 m., cele în­
clinate de 2,20 m., ia,r cea frontală de 2,50 m. Altarul are o
lărgime de 4 m., este luminat de 3 ferestre, cele laterale drept­
unghiulare cu chenar în colțuri, formate din mici semicercuri,
iar cea din axa bisericii de formă circulară, cu un diametru
de 0,50 m. Ferestrele laterale sunt mai mari 0,40—0,60 m. și
sunt puse ulterior, înainte cu 50 ani când se vor fi făcut re-
parațiunile cerute de vreme.
Naosul este ceva mai larg, de 5 m. și lung de 6 m., iar
pronaosul are aceeaș lărgime și 3 m. în lungime. Ușa de intrare
este din spre apus prin pridvorașul de 1 m. lărgime. Stâlpii
ușii atât la tindă cât și la pridvor sunt din lemn tare și mai
groși decât căpriorii pridvorului. Acoperișul peste tot este din
șindrilă dublă, acoperișul naosului este mai înalt, 5 m.,
iar al altarului mai jos de 3—3,50 m. Biserica toată are înăl­
țimea de 14—16 m., așa că înălțimea este cu ceva mai mare
decât lungimea, raportul lor fiind mai mare decât 1.
Ferestrele delà naos sunt la fel cu cele delà altar. Când
au fost tăiate s’a tăiat și o parte din zugrăveala de pe pereți»
fără să țină seamă de loc, de aspect sau de altceva.
Crucile sunt variate. Cea de pe turn și de pe altar (locul
corespunzător iconostasului), este din fier și cu 3 brațe para­
lele, cea de pe coiful mic, din spre Vest, este simplă. In fața
bisericii este ridicată o rugă (troiță), cu crucifixul confecțio­
nat din tablă de tinichea.
Față de alte biserici, biserica de lemn din Colțirea, se deo­
sebește nu numai din punct de vedere arhitectonic, de bise­
ricile din aceste părți, ci și din punct de vedere iconografic.
Atât stilul picturii, cât și al motivelor decorative este deose­
bit și neobișnuit în aceste părți. La fel și icoanele cari mai
sunt. Vom căuta să cunoaștem și interiorul acestei biserici,
zugrăvit de zugravul Opriș loan, recunoscut și aflat în bise­
rici din alte părți, în Colțirea nefiind însemnare despre autorul
picturii bisericii și iconostasului.
 302 -

Altarul. Este zugrăvit peste tot. Se cunoaște destul de bine

cu atât mai vârtos că linia este mai reliefată, culorile dau un
contrast. Pe pereții laterali sunt Marii ierarhi și autorii litur­
gici alături de episcopii și pontificii romani. Pe peretele de
miazănoapte, la stânga proscoinidierului, un preot prezintă po­
tirul, ca o invitare către cel care se pregătește pentru sf,
jertfă să se gândească la misterul sf. cuminecături. La dreapta
proscomidierului sunt sfinții Atanasie și Chirii, Sf. Vasile cel
Mare, Grigorie Teologul, iar dincolo de fereastra circu­
lară, pe peretele frontal, este Sf. loan Gură de Aur. Subt fe­
reastră un sfânt, Ivanov, stând culcat, vrea să reprezinte ceva
simbol pe care localnicii nu-1 cunosc. Este totuși o indicație
că biserica a avut legături cu rutenii sau polonii ceeace se
confirmă și din factura unor icoane. In continuare, pe partea
sudică, «unt sfinții: Nicolae, Leon Papa delà Roma, Ipolit papa
delà Borna, Laurenție, iar dincolo de fereastră Sf. Sofronie.
Pe tâmplă, în altar sunt: Melchisedec, iar între uși Aron și
diaconul Stefan. Dincolo de ușa de miazănoapte nu este zu­
grăvit nimic, fiind locul rezervat pentru cădelniță.
Bolta este pe o porțiune îngustă semicilindrică, restul din
porțiuni sferice, triunghiuri și patrulatere, corespunzătoare
fetelor înclinate și celei frontale. Porțiunea cilindrică pe o
lățime de 1,20 m. are 3 tablouri. In mijloc este Maica Dlui,
în spre Nord este Jertfa lui Avram, iar spre Sud Jertfa Za-
hariei (fig. 4).
Porțiunea sferică cuprinde cele 9 cete îngerești în mijloc
având pe Isus Hristos. Cetele sunt indicate printr’un număr
de ordine și nu cu numele, ceeace arată că zugravul nostru
nu este prea stăpân pe cunoștințele liturgice. In primul triun­
ghiul spre 'N., sunt îngerii cu 6 aripi, cari poartă numirea de
Heruvimi, și ceata a 7-a a îngerilor. Pe porțiunea din mijloc,
deasupra, sunt două cete, ceata Serafimilor cu ochi mulți, deo­
parte și de altă a lui Hristos, iar pe pairtea de jos sunt cetele:
ceata a 6-a, ceata îngerilor, și ceata a 4-a. Pe celalalt triunghiu
simetric sunt: Toate puterile, ceata a doua și a treia.
Pictura de pe boltă se cunoaște mai cu greu fiind afumată
și stricată. Pe partea de sus a tâmplei este Moise cu tablele
legii în fata rugului de foc, iar pe intradosul ușilor împără­
tești sunt sfinții Partenie și Eustație.
Stăruind puțin asupra picturii idin altar, vom cunoaște că,
pe lângă caracterul didactic, mai are și pe cel decorativ. Bolta
 — 303 -

are o semnificație deosebită. Deasupra prestolului este Maica

Dlui, de fiecare parte simbolurile jertfei din Testamentul ve­
chia a primului patriarh, temelia preoției Testamentului ve­
chia și a ultimului preot, a lui Zaharia.
Restul boltii reprezintă lumea cerească, care este a înge­
rilor, Heruvimilor, Serafimilor, Stăpâniilor, Puterilor, Arhan-

Fig. 4, Colțirea : Pictură din altar.

ghelilor, începătorilor, Domniilor și a Scaunelor, a tuturor

spiritelor curate cari toate sunt în jurul lui Hristos, Cuvântul
și Mielul pentru a-i aduce laudă și a-1 sluji.
Este de remarcat că întreaga boltă se reazimă pe o cunună,
lată de 40 cm. și groasă de vre-o 20 cm. împodobită cu
motive simple. Se remarcă un chenar despărțitor foarte fru­
mos (cf. fig. 7), format din flori, frunze și împletituri, mo­
tivele în diferite culori din cari nu lipsește roșul, galbenul
și verdele. Acest brâu înconjoară întreaga biserică, atât în in­
terior cât și pe din afară. Se mai cunoaște sub streașină prid-
 — 304 —

vonilui; este dar pe peretele de Vest, deasupra ușii de intrare,

tot din afară și foarte bine păstrat la baza boltii bisericii.
In ce privește felul de reprezentare și interpretare, nu se
poate spune că zugravul nostru loan Opriș lucrează într’un
stil pronunțat. Nici nu cred că a avut intenția, cu atât mai
puțin putința. Cadrele mari din flori cum ar fi floarea de
frăgută și din frunze extrem de stilizate, încovoieturile, în­
doiturile, simetria, forma cadrului, parcă de oglindă, sunt mo­
tive cu nuanțe baroce, până când desenul, expresiunea, miș­
carea, îndemânarea, efectul perspectivic nu pot să se apropie
de acest stil, ci este o încercare de a zugrăvi așa, ca să placă
ochiului. Iar ochiului îi place, mai ales poporului îi convine
orice inovație care nu cere din partea lui multă înțelegere. Re­
ducerea elementelor figurale încă este un indiciu de slabele
cunoștințe liturgice și tehnice ale zugravului nostru.
Zugravul nostru a lucrat în 1810 la Budești, în Maramu­
reș, unde a zugrăvit biserica din Josani. Aici este zugrăvit nu­
mai altarul, și am reprodus chiar scena pe care o avem și la
Colțirea: Jertfa lui Zaharia (fig. 5). Fotografia delà Budești
este mai slabă, curbura fiind foarte mare, claritatea este pusă
pe partea superioară, totuși se pot vedea motivele asemănă­
toare. Aici se vede mai bine intenția barocului, în imitația
stâlpului și a clădirii, ceeace n’a făcut la Colțirea, iar ce pri­
vește desenul, este aproape acelaș cu mici deosebiri pe cari
zugravul a voit să le facă pentru ca să nu dea impresia unei
copii sau a unei reproduceri.
Examinând tabloul delà Colțirea, constatăm și alte lucruri.
Draperia care întregește fondul este destul de bine redată, nu
tot așa mozaicul pardoselii. Zaharia este surprins de glasul
care se aude, el se oprește brusc, mâna este în mișcare cu
cădelnița, privirea este vagă, dar cu vădită atenție, pare a
grăi ceva, iar cu mâna stângă face un gest de întrebare. în­
gerul pare ca o viziune, îmbrăcat în raze, într’o atitudine
de agrăire, cu gesturi deosebite pentru fiecare mână. Până
când gestul dreptei vrea să-l liniștească, mâna stângă ridicată
spre cer, vrea să spună că este solie de sus. Haina nu este în
mișcare deși s’ar cere, picioarele sunt strânse laolaltă și parcă
micșorate, aripile mici și nu prea bogate în pene. Este de ob­
servat stângăcia desenului mânii stângi, care are o întorsă­
tură greoaie. Fată de unele insuficiente, se poate observa că
proporțiile sunt păstrate, distanta este redată, iar expresiunea
 — 305 —

feții atât la Zaharia cât și la Arhanghel este suficient stu­

diată și nu este lipsită de viață și expresiune. Altarul de jertfă
din mijloc aici este cilindric, la Budești este prismatic, iar
vasul e o jumătate de isferă pe picior reliefat.
In altar a fost și un potir de lemn care a fost dus și la
Cluj, iar acum se zice că ar fi la Satu-Mare. Biserica are și

Fig. 5. Budești (Maramureș) : Pictură din altar.

vestminte și odoare vechi, între cari niște mânecări din stofă

cu cusături nu prea cu gust.
Iconostasul. Dacă biserica întreagă reprezintă ceva parti­
cularitate în aranjarea tablourilor, iconostasul este după pre­
scripțiile liturgice. Pe partea de jos nu este zugrăvit nimic,
ci sunt cele 4 icoane obișnuite dintre cari una este pe sticlă, care
reprezintă: Învierea, celelalte sunt: Hristos și Maica Dlui, iar
la hram Sf. Arhanghel Mihai. Ușile sunt potrivit de largi și
iO
 — 306 —

înalte, partea superioară în arc ușor. Aripile ușilor împără­

tești sunt sculptate, în medalioane miei sunt Bunavestire și
c-ei 4 evangheliști.
Deasupra ușilor împărătești, dealungul tâmplei, pe o lă­
țime de 10—12 cm., este inscripția care transcrisă ar fi ur­
mătoarea:
Această sântă biserică s’au făcut în anul 1809 și
s’au zugrăvit în anul 1843. Supt stăpânirea loan Le-
meni Episcopul Făgărașului. In zilele împăratului Fer­
dinand. Paroh al Colțirii loan Roman. Tot pe această
grindă este în crestat: In anul 1809 s’au făcut biserica.
Astfel că datele sunt precise dar nu complecte neștiind
nici de meșterul lemnar, nici de maestrul zugrav. Cum am
amintit, de meșterul zugrav ne dă indicație inscripția delà
Budești care fixează data zugrăvirii altarului acelei biserici în
1812.
Inscripția delà Budești este următoarea:

Acest altar cu icoana laolaltă, pă prestol au plătit

Drăguș Matei (fig. 9) și cu soața sa Maria, și au fiul
său Stefan, să le fie pomană lor în veci amin. Anii delà
1812 ('?). Au lucrat Opriș Ianoș pictor. (I. Bârlea: In­
scripții maramureșene).

Partea superioară a iconostasului este împărțită în trei

registre. In registrul de jos sunt sărbătorile împărătești, des­
părțite prin cadre mici; în registrul de mijloc sunt Apostolii
cu Cina cea de taină; în mijloc, sus, sunt Prorocii cui Hristos,
iar sub arcul bolții este Răstignirea. Execuția iconostasului
este mai îngrijită și dă impresia că nu ar fi zugrăvit de acelaș
zugrav. Este mai afumat, având în față lumânări mai multe,
iar eadrele mici reduce mult spațiul și nu dă posibilitate de
mai multă lucrare, cu toate că aici ar fi prilejul, având a exe­
cuta compoziții cu persoane mai multe în spațiu mic. De alt­
cum, pe iconostas sunt icoane de carton, ștergare ori cununi și
puțin șe poate vedea.
Naosul este pe deplin în genul altarului, dar mai puțin în­
grijit și mai puțin îndemânatic. Este zugrăvit peste tot, atât
bolta cât și pereții laterali. Pe peretele de miazănoapte venind
din spre altar se recunosc: Sf. Nisfor (apoi fereastra), Punerea
în mormânt. Luarea de pe Cruce, Isus duce Crucea, Isus este
 — 307 —

bătut, Isus este încununat cu spini (tabloul este tăiat de fe­

reastră) și Isus dus înaintea lui Pilaf, Pe peretele de miazăzi,
tot din spre altar, sunt scenele: Spălarea picioarelor, In gră­
dina Getsimani, Prinderea lui Isus, un tablou care nu se cu­
noaște (fiind tăiat de fereastră), apoi Isus înaintea arhiereului
Caiafa.
Pe peretele de apuis, în naos, deasupra ușii, este Adam și
Eva în Baiu. Bolta naosului se razimă pe cununa care vine din

Fig. 6. Colțirea: Pictură de pe bolta naosului.

altar1); bolta este semicilindrică cu un diametru de 2 m. Are

în cele patru colturi de jos pe cei i evangheliști, dintre cari
Sf. Ioanes și Marcus spre tâmplă, iar către apus Lucas (fig. 6)
și Matheus. Intre evangheliști, pe peretele de sud, este Sf.
Proroc Ilie, iar pe cel de nord este Visul lui lacob. Tablourile
de pe boltă sunt de dimensiuni mari și ocupă întreaga boltă;
la mijloc nu sunt medalioanele obișnuite în alte biserici cu cele
3 persoane ale Sf. Treimi, așa că ai impresia unui spațiu mare
și se simte nevoia de a-ți opri ochii asupra unor ființe divine.

t) Motiv arhitectonic al bisericilor din Maramureș.

20
 — 308 —

Din cele descrise vedem că în naos, bolta și peretele de

Vesit reprezintă subiecte din Testamentul vechiu. Inscripțiile
de evangheliști sunt latinești ceeace ne face să bănuim că zu­
gravul nostru ar avea o educație și ceva școală în spiritul
niziuințelor bisericești ale timpului, când începea curentul de
latinizare a ritualului, respectiv a textelor rituale.
Pictura de pe boltă este consecventă în felul cum zugravul
nostru, știe să tălmăcească și să arate. Sf. Evangheliști sunt
încadrați în cadre mari asemănătoare celor din altar dar mai
cu gust și mai proporționat plasate. Fată de reprezentarea
clasică a evangheliștilor cu fonduri de stânci și în atitudini
de inspirație, aici evangheliștii sunt lipsiți de expresivitate,
este monotonie, stângăcie în desen, greșelile perspectivei sunt
mai pronunțate.
Ev. Luca stă pe o bancă ce nu pare a fi de lemn, ci din
piele ori stofă, cu mâna stângă pe piept, iar cu mâna dreaptă
în sus, cu pana de gâscă între degete, vrea să arate o atitu­
dine de rugăciune și de umilință, nu de apostol și evanghelist.
Pe masa acoperită cu o cuvertură albă, are cartea deschisă
pe care este scrisoare multă. Alături are și călimara. Vițelul,
simbolul evanghelistului este în colțul de dreapta. îmbrăcă­
mintea este tipică, dintr’o tunică încinsă pe la mijloc și o
mantie îmbrăcată. Draperiile sunt destul de bine redate, fără
însă să urmărească acomodarea lor la forma anatomică a
corpului. La mâna dreaptă observăm aceeași stângăcie.
In fotografia luată se vede și o parte din tabloul: Visul
lui Iacob. Iacob stă culcat, întins paralel cui tabloul, cu capul
pe bolovan având în dosul lui o colină. Nu pare că doarme,
ochii fiind bine deschiși. Dincolo de colină se ridică scara cu
mai mulți fuștei. Doi îngeri dintre cari unul, cel mai deasupra,
este în nori, urcă scara de care se sprijinesc numai cu mâi­
nile. Al ți îngeri vin tot pe norii cerului pentru a se urca și
coborî din ceriu, până când în colturi, îngeri cu trompete
cliiamă cetele cerești la această procesiune. Iacob vede viziu­
nea și se simte mirarea care-1 cuprinde văzând cetele îngerești.
îmbrăcămintea îngerilor este o imitație a îmbrăcămintei
preoților apuseni, cu stiharul scurt, până la genunchi, cu o
frumoasă bordură dantelată. Concepția tabloului nu este naivă,
ci în spiritul timpului. Scara are o construcție eu efect de
perspectivă, ușor curbată și mai îngustă în partea superioară.
Norii și peste tot viata din tablou arată o mișcare și oarecare
 — 309 —

vioiciune. Lipsește fondul decorativ care în alte locuri este cu

stele. Aici cerul servește de fond. Inscripțiile sunt lămuritoare
și clare, destul de citete.
Pereții laterali nu sunt acoperiti peste tot decât numai re­
gistrul superior; sub cunună sunt scenele cari reprezintă Pa-
Umile Domnului, a căror structură este identică cu a tablou­
rilor reproduse. Din lipsă de timp suficient nu s’au făcut mai

Fig. 7. Colțirea : Pictură din naos.

multe fotografii, unele dintre cele reproduse fiind suficient de

caracteristice.
Pe peretele de vest este Raiul (fig. 7), cu un singur pom,
al Binelui și al Răului, pus în față, iar în norii cerului Dzeu
Tatăl cu mâinile desfăcute, mustrând pe Adam și Eva, pentru
că au dat ascultare diavolului. Raiul nu este o câmpie plană,
ci o regiune cu coline acoperite cu iarbă și în fund cu ceva
arbori. Pomul este încărcat cu fructe, — mere. Eva primește
din gura șarpelui mărul, iar Adam întinde mâna să ia mere.
La stânga, Adam este culcat pe spate îni vârful unui deal,
alături stă Eva. Se reprezintă Crearea Evei din coasta lui
Adam. Acest fel de reprezentare l-am găsit și în Maramureș.
 310 —

Analizând structura, zugravul nostru își arată slabele pu­

teri în meseria lui. Pe lângă greșelile mari anatomice, mai
este și atitudinea de nestabilitate a persoanelor. De aici se
vede că îi este mai ușor să zugrăvească perisoane costumate
decât nuduri, fiindcă acolo are libertate mai mare și control
mai puțin, pe când la nud lucrurile nu merg pe întâmplare, ci
pe știintă. Nu este nici primitiv tabloul fiindcă are un aspect
și efect acceptabil, iar pentru popor mai expresiv; intuiția este
conformă gradului de înțelegere și de cultură.
Zugravul nostru dă dovadă de o pricepere mai remarca­
bilă în portretul preotului Drăguș Matei din biserica din Bu-
dești (fig. 9), portret care are calități ce nu se pot nesocoti.
Se prea poate că zugravul Opriș să nu fi fost zugrav de bi­
serici, ci pictor lumesc care s’a angajat la pictura bisericilor
fără să i se ceară știintă mai multă, teologică ori profesională,
cu atât mai vârtos iconografică. Cam la fel se întâmplă și
azi la angajarea persoanelor încredințate cui pictura bisericilor
românești.
Pronaosul — tinda — este despărțită de un perete în care
ulterior s’au tăiat două deschizături de fiecare parte a ușii.
Ușa are partea superioară în arc de cerc și este mai largă
(1 m.) ca de obiceiu. Tavanul este plan, deasupra fiind clo­
potnița.
Pronaosul încă este zugrăvit peste tot. Pe peretele de
nord sunt Cele 10 fecioare, la margine fiind Isus, Mirele, după
cum arată și inscripția: Iată Mirele vine. Pe peretele de miază­
noapte sunt Cele 5 fecioare înțelepte eu candela (în formă de
cădelniță) în mână, iar pe peretele de apus sunt Cele 5 fecioare
nebune (fig. 8), eu candelele goale. Pe dosul ușii este Simion
Stâlpnicul în haine călugărești. Mai departe, dincolo de ușă, în
colț, este Moartea, apoi sfintele: Magdalena, Iona (Ioana) (fe­
reastra a tăiat o parte din pictură), Maria sora lui Lazăr,
Marta, Susana, Maria lui Cleopa, Varvara, Ecaterina, Andilina
și Teodora.
Tavanul încă este zugrăvit cu îngeri, în mijloc cu Maica
Dlui, frumos executată în cadrul tipic acestei biserici; che­
narele decorative au alte motive, deasupra din flori de crin,
iar jos o frumoasă imitație de dantelă.
întreg ansamblul este foarte vioiu și destul de bine pă­
strat. Femeile sfinte formează o friză armonică, având între
 311 —

ele un decar de flori de crin. Fecioarele nebune sunt cu părul

despletit ce este o mare batjocură pentru femei; cele înțelepte
mai ordonate și mai aproape de Isus. Costumele par a fi con­
timporane.
Sf. Simion Stâlpnicul nu face impresia că ar fi pe un
stâlp, ci în interiorul unei clădiri oarecare. El este zugrăvit
foarte adese ori în tinda femeilor, ca pildă de statornicia cre-
dinții.
Interesant că Muncile Iadului lipsesc, iar în lccnl lor au

fost zugrăvite femei mironosițe și mucenițe. Explicarea este

aceea, că aceste scene nu sunt privite cu plăcere de credincioși,
cu atât mai vârtos de femei. Zugravul nostru cu ceva cultură
latinească nu va fi stăruit să se introducă și aceste scene,
cele mai multe rușinoase, poate și pentru că nu avea îndemâ­
nare suficientă în executare.
In biserică sunt și icoane vechi, mai vechi decât actuala
biserică. Dintre icoanele cari se mai găsesc reproduc două
cari reprezintă pe Matca Dlui (fig. 10). Dintre aceste două cea
 — 312

mai veche este cea fără coroană care este și perechea icoanei au
Isus Hristos, datată cu anul 1763.
Aceste două sunt în stil oriental, pe fond autriu, execuție
mulțumitoare care pare că aduce cu icoanele Maicii Dlui din
bisericile vechi din Moldova și Bucovina. Cealaltă icoană, îm-

Fig. 9. Budești (Maramureș) : Portretul preotului Draguș Matei,

lucrat de Opriș loan la 1813.

podobită, execuție mulțumitoare, dar în istil apusean, va fi

lucrată de vre-uin rutean, față de prima care are o nuanță ru­
sească ori polonă.
In acelaș gen mai e și o icoană cu Arhanghelul Mihail,
hramul bisericii.
Pridvorul mai păstrează ceva din zugrăveala veche și se
mai recunosc 3 sfinți, dintre cari Sf. Gheorghe are și inserip-
 — 313 -

ție. Pe ușă este un sfânt, deoparte și de alta, un isfânt ostaș. Pe

ușă ar trebui să fie hramul bisericii, alături de alți sfinți pro­
tectori ca Gheorghe și Dimitrie ori Sf. Nicolae. Pictura este
stricată, numai bustul se mai cunoaște, destul de slab.
Biserica are numeroase cărți rituale dintre care cele mai
vechi sunt următoarele:

Octoih, Blaj, 1770.

Apostol, Blaj, 1812.
Penticostarion, Sibiu, 1805.

Fig. 10. Colțirea : Icoane vechi

Molitvelnic, Sibiu, 1849.

Antologion, București, 1777.
Strajnic de pe la 1720.
Evanghelia, Blaj, 1765.
Liturghier, Blaj, 1817.

Faptul că sunt icoane și cărți delà 1760 încoace, ba și

înainte de acest an (1720) ne face să credem că biserică a fost
în Colțirea și înaintea acesteia, ceeace ar confirma și tradiția
de 400 ani a bisericii din Colțirea.
Din cercetarea sumară a acestei biserici se poate stabili
o oarecare legătură între ea și cele din Gâlgău (ortodoxă) de
pe la 1781 și din Sucfcșfi-Maramureș (unită) delà 1812 în ce
privește pictura. Se constată o influentă pronunțat slavă din
Nord și eu tendințe apusene.
însemnările din cărți și arhiva care ar mai fi, ar putea
contribui mult la cunoașterea acestui loc de închinare, care
încă tine să mărturisească de vremurile pe cari le-a trăit și
pe cari avem datoria să le cunoaștem și să le prețuim. La
noi sufletul țăranului nu se poate despărți de biserica lui. El
își cinstește biserica și ar cere ca și cărturarii să facă la fel.
 Notiță numismatică.
Un tezaur de monete romane a fost găsit, în vara anului
1932, în județul Târnava-mică, lângă comuna Bord.
Țăranii loan Poțpa și Simion Vodă arând la câmp, au scos
cu fierul plugului cioburile unui ulcior și cu ele o sumedenie
de monete de argint, la suprafața pământului. Adunând mo-
netele, au făcut cunoscut acest lucru autorităților locale. Dl
prefect al județului, Dr. Cornel Ordace, a luat măsuri, ca mo-
netele aflate să fie predate prefecturii, care le-a transpus mu­
zeului de arheologie de pe lângă liceul de băeți din Blaj.
Astfel au ajuns la adăpost sigur 182 monete, rămânând vre-o
zece bucăți la un potentat din Bord, care s’a socotit îndreptățit
să ia această dijmă, spre paguba științei1).
Tezaurul a fost studiat de mine, ajutat de custodele mu­
zeului Prof. Dr. Coriolan Suciu și de Prof. Al. Lupeanu, di­
rectorul liceului de fete din Blaj, în luna Septemvrie al aee-
luiaș an.
Am constatat că manetele sunt denari consulari, lipsind
orice monetă imperială. Emisiunea cea mai nouă este repre­
zentată printr’o monetă a lui Iulius Caesar. Manetele sunt
foarte bine păstrate în marea lor majoritate și reprezintă o
admirabilă serie a unui mare număr de familii republicane:
Aburia, Aelia, Appuleia, Aquillia, Calpurnia, Claudia, Crepu-
sia, Fannia, Licinia, Mamilia, Papia, Plaetoria, Plautia, Pro-
cilia, Rubria, Rutilia, Satureia, Servilia, Thoria, Tituria, Vi-
bia, Volteia, etc. etc.
Din dubletele mai numeroase am primit și eu câteva în
schimb și le păstrez în colecțiunea mea.
Ce privește valoarea documentară istorică a tezaurului
aflat la Bord, ași putea face următoarele observații: Aceste

!) Ulterior, Prefectura județului a mai transpus Comisiunii noa­

stre un număr de 8 (opt) monete care se află acum în colecția nu­
mismatică a Institutului de Studii Clasice al Universității din Cluj.
(C. D.).
 —• 316

monete au fost ascunse in pământ desigur înainte de anul 44,

anul morții lui Caesar, deodată eu celelalte tezaure de denari
republicani, descoperite în Transilvania: la Cerbel în Hune­
doara, Reghinul-Săsesc, Șăușa, Mădăraș, Mărtinuș, Sighișoara,
Saeș, Boiu-mare, Mediaș, Frâua, Igliișul-nou, Cetea, Ungureni,
Gușterița, Răhău, Slimnie, Apoldul de sus, Someșul cald, Ma-
roda lângă Arad, Potoe și Jidovin în Caraș, Remetea în Timiș-
Torontal și Sântandrei1).
Această îngropare a tezaurelor de bani a fost desigur în
legătură eu pregătirea unui războiu împotriva Dacilor din
partea lui Caesar, când numeroșii comercianți romani au fost
siliți să părăsească în cea mai mare grabă Dacia, îngropân-
du-și banii, în nădejdea regăsirii lor, când urmau să se îna­
poieze cu armatele romane biruitoare.
Și această comoară s’a găsit în raza celei mai intense acti­
vități comerciale italice din Dacia preromană, în tinutul Târ-
navelor, aproape de Mureș, ceeace confirmă din nou teoria lui
V. Pârvan relativ la penetrația lentă comercială romană, îna­
inte de cucerirea Daciei, din spre SV și V, pe valea Mureșului.
Socotesc că este interesant de remarcat faptul, că din acest
tezaur lipsesc monetele delà Apollonia și Dyrrhachium (din
Albania), atât de răspândite în Dacia de pe timpul când ne­
gustorii veneau prin Macedonia sau Dalmația. Comoara acea­
sta a aparținut unui negustor neaoș-italic, venit eu banii buni
și atât de pretuiti ai Romei bătrâne.
Un studiu mai aprofundat și mai competent al acestui
tezaur, făcut din punct de vedere numismatic, ar putea servi
poate și cu alte infq tuni prețioase relativ la trecutul pre-
roman al Daciei
Prof. Al. Borza, Cluj,

ésumé.
On a trouvé un trésor de monnaies romaines d’argent (de­
niers) de l’époque républicaine, sur le territoire de Bord (dis­
trict Tâmava-mică). La plus récente pièce date du temps de
Jules César. Les monnaies se trouvent aujourd’hui au Musée
Archéologique du Lycée dé Blaj (182 pièces) et dans la collee-
tion numismatique de l’institut d’études classiques de l’Univer­
sité de Cluj (8 pièces).

!) Vezi amănuntele în V. Pârvan, Getica, p. 610 și urm.