Inspector Școlar General,

prof. Mitrea Steluța -Iuliana

Inspector Școlar pentru Educație permanentă,

pentru activități extrașcolare,
prof. Dinu Gica

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU”MIHAI EMINESCU”

ediţia a XII-a, 15 ianuarie 2021

REGULAMENT DE PARTICIPARE:

A.TEMATICA
A.1. Concursul se adresează elevilor din clasele a IX-a – a XII-a
A.2.Concursul va cuprinde două secțiuni:

I. creație literară : poezie, proză

II. eseu cu tema: Interferențe eminesciene în literatura română și în literatura

universală / Eminescu – între mitizare şi denigrare, având ca repere unul
dintre următoarele citate:

a. ”Ironizat de unii, compromis de alții, mitul eminescian e autentic și rezilient. E, aș spune,

rezultatul unei combinații între excepționalitatea poetică, un destin tragic simbolic, un
complex colectiv de vinovăție al contemporanilor și o imagine compensatorie pentru
complexul „nenorocului istoric” autohton. Un fel de victimă sacrificială care, eșuând în
istorie, își ia revanșa dincolo de moarte, într-un plan cosmic, metafizic. Ca blazon național,
Eminescu a legitimat la nivel de excelență tradiția cultă a literaturii române deschizând-o către
modernitatea cea mai matură a limbajului poetic și filosofic (traducerea din Critica rațiunii
pure a lui Kant e o probă majoră). Și asta, deși era un conservator și, uneori, un reacționar
nostalgic după Evul Mediu al voievozilor și pârcălabilor. La urma urmei, ce gânditori
reacționari importanți am avut înainte de el? Doar tombatere sărace cu duhul. (…) Evident,
multe din ideile politice și economice eminesciene nu mai pot fi susținute azi, nu erau nici pe
vremea lui, dar onestitatea atitudinilor și idealismul lor dezinteresat nu pot fi negate”(Paul

Cernat, în interviul realizat de Florian Saiu, 168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu Ce
mai înseamnă astăzi mitul unui poet național?, https://evz.ro/168-de-ani-nasterea-mihai-
eminescu.html/2, 2018)

b. ”Cineva care n-a scris niciodată poezie ar putea avea dificultăți în imaginarea a ce
înseamnă, de fapt, o operă poetică. Imaginea comună a scriitorului așa cum apare în
biografiile romanțate, în filme sau chiar în enciclopedii este aproape întotdeauna de o falsitate
frapantă. Acolo scriitorii par să aibă undeva în ei, de la-nceput, întreaga lor operă, deja
încheiată, din care extrag, din când în când, în admirația tuturor celorlalte personaje, câte un
poem, perfect de la-nceput, cum ai scoate, perlă cu perlă, un colier dintr-o cutie cu bijuterii.
Toți ceilalți sunt preocupați exclusiv de ei și de soarta lor, ca și când ar fi știut de pe-atunci cu
ce titani au de-a face. În realitate, artiștii au fost de obicei ființe retrase și care n-au stârnit
interes public – cât de periferici sunt „marii clasici“ în faimosul tablou al Junimii! –, iar
scrisul lor, atât de crud pe atunci, n-a devenit decât mult mai târziu al lor. Au trebuit să treacă
treizeci de ani de la moartea sa pentru ca Eminescu să devină cu adevărat Eminescu. Imaginea
operei unui artist este la rândul ei cel puțin greșită în imaginația omului comun. Ea nu este,
cum crede el, un cumul de obiecte (poeme, romane, simfonii, picturi), ci un proces, o bâjbâire
în toate direcțiile, o pâslă aleatorie de reminiscențe, teme și subiecte, dar mai ales de
fragmente încâlcite unele-n altele, o hartă cerebrală a celui care scrie, și care evoluează în
timp atât de mult, încât uneori tânărul artist e mai deosebit de el însuși la maturitate decât doi
artiști diferiți între ei. Operele întregi, finisate, sunt zonele iluminate ale acestui proces de
căutare totală – mistică, științifică, filozofică, poetică, erotică, bahică și de toate celelalte
feluri imaginabile –, căutare fără să știi ce cauți, dar cu sentimentul copleșitor, câteodată, că în
sfârșit ai găsit. Nu există niciun vers pe care să-l fi știut înainte de a-l fi scris, deși, într-un fel
încriptat și obscur, el înmugurise de mult în tine. Textele concrete, frumos aranjate în paginile
cărților, sunt doar semnele de suprafață ale acestor procese fragmentare și contradictorii care
alcătuiesc viața poeziei, așa cum din miceliul subteran cresc cupolele exterioare încărcate de
spori. Ele păstrează cu toatele însă, oricât de risipite în cioburi ar fi, amprenta inconfundabilă
a mitului personal care le subîntinde și le dă unitatea.” (Mircea Cărtărescu, Atelierul de
tâmplărie, Editura Humanitas, 2020)

c. ”Poezia romantică păstrează în manifestarea ei o componentă clasică, criteriul poeticului

rămânând neschimbat, în ciuda exploziei de sensibilitate pe care o aduce noul curent şi a
expansiunii unui psihism care lipsise înaintașilor. De altfel, convenţia clasicistă reprezintă la
marii romantici (la Hugo, la Byron) dovada prestigiului de care continuă a se bucura în ochii
lor criteriul tradiţional al poeziei. Se poate face o legătură de conţinut între unele poezii
aparţinând poetului Mihai Eminescu şi Arta poetică a lui Horaţiu, chintesenţă a clasicismului
latin (sunt recunoscute principiile sale estetice, în continuarea tradiţiei realiste aristotelice, mai
ales prin Epistola către Pisoni).
Quintus Horatius Flaccus abordează probleme generale privitoare la fondul şi la forma
creaţiei literare, subliniind necesitatea respectării unor principii fundamentale, care dau
valoare operei de artă, şi anume: claritatea, simplitatea, unitatea dintre fond şi formă,
originalitatea, concizia, armonia, creativitatea la nivel de lexic, potrivit conţinutului. Astăzi,
este cunoscut pentru noi toţi, poezia nu mai răspunde acestor canoane, însă chiar Eminescu
este adeptul multora dintre principiile enunţate.[…] Condiţia artei este pentru Eminescu aceea
a căutării adevărului sau, în termeni comuni, a sincerităţii: Unde vei găsi cuvântul / Ce
exprimă adevărul?. De fapt, adevărul este, pentru Eminescu, mai mult căutare veşnică, şi mai
puţin farmec al certitudinii. O afirmă deschis şi aforistic în Scrisoarea V: A visa că adevărul
sau alt lucru de prisos / E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, / Este piedica eternă
ce-o punem la adevăr.
Acestă concepţie ne determină să credem că poetul nostru exalta arta antică
grecolatină şi orice clasicism în genere. Nimic nu este întâmplător în opera sa. De altfel, îl
invocă pe poetul venusian chiar şi în poezia cu tematica geniului: S-ar pricepe pe el însuşi
acel demon... S-ar renaşte / Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaşte; / Descifrând a
sale patimi şi amoru-i cu nesaţiu, / El ar frânge-n vers adonic limba lui ca şi Horaţiu; / Ar
atrage-n visu-i mândru a izvoarelor murmuri, / Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a
pururi, / Şi-n acel moment de taină, când s-ar crede că-i ferice, / Poate-ar învia cu ochiu-i
ochiul lumii cei antice. (Scrisoarea V)[…] Impresionantă este şi asemănarea de concepţie
privitoare la preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior şi a armoniei. La Horaţiu, în
Sermones: E o măsură în toate: tu, drumul drept îl ţine / Şi nu călca hotarul pus între rău şi
bine, iar la Eminescu, în Glossă: Tu aşază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu
zgomote deşarte / Vreme trece, vreme vine. (…) Tu în colţ petreci în tine / Şi-nţelegi din a lor
artă / Ce e rău şi ce e bine.
 Forma riguroasă sau formula metrică severă nu este un element de
tehnică ,,exterioară” şi nici nu convenţionalizează viziunea, ci este una dintre modalităţile
luptei poeziei cu limbajul, din a căror armonizare se naşte discursul poetic. Aşadar, toate
aceste corelaţii (şi altele care pot fi discutate, spre exemplu, motive precum fugit tempus,
vanitas vanitatum sau fortuna labilis) pun în evidenţă faptul că poetul a fost călăuzit spre
pragul nostru dintâi, cel al latinei, a fost călăuzit de propria-i dorinţă de cunoaştere.” (Beşca
Petria Elena, premiul I -secțiunea eseu- Concursul Național de Creație Literară/Eseu ”Mihai
Eminescu„ ediția a XI-a, 2020 )

d. ”Cred că o privire atentă asupra acestor circumstanțe particulare este necesară tocmai
pentru a înțelege mai bine greutatea mizei patriotice atribuite scrierilor sale de către
posteritate (de la discursul exegetic la cel politic sau encomiastic-ocazional, gama de texte și
atitudini comentatoare este foarte variată). Referirile la patrie în opera lui Eminescu au fost
incluse de către comentatori în ”narațiunea (noastră) majoră”, cu drept de cetate mai accentuat
decât al scrierilor istoriografice, de pildă. Cât de mult din construcția acestei teme
patriotice/identitare/reificante înțelege să țină cont efectiv de viziunea poetică a lui Eminescu,
și cât reprezintă o extrapolare a unei ideologii străine operei sale? Un răspuns la această
întrebare oferă argumente pentru a reflecta asupra unui raport delicat în sine, în procesul
lecturii critice: între poziția de forță a comentatorului și poziția in se a operei literare, devenită
suport al unei construcții ideologic orientate a cărei autoritate nu îi aparține și ale cărei sensuri
nu le (mai poate) negocia. În asemenea situații, cititorul nu doar că citește ceea ce a fost
învățat dinainte să citească, ci pur și simplu citește numai ce vrea el să citească, ceea ce știa
dinainte, ceea ce îi întărește convingerile sale esențiale. Desigur, asemenea lecturi alternante
sunt departe de a împlini ceea ce ele însele clamează, cel mai adesea: respectarea, glorificarea
și redescoperirea ”adevărului operei eminesciene”.” (Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui
meu, Editura Art, 2012)

A.3.Participanții pot trimite, la alegere,

pentru secțiunea I. creație literară:
- poezie (7-10 texte)
- proză (maximum 3 texte)
pentru secțiunea II. eseu- ( un eseu de minimum 2 pagini)
A.4.Participanții au posibilitatea de a intra în concurs cu unul sau cu toate tipurile de
creații indicate.
A.5.La secțiunea I. creație literară tematica nu este impusă de către organizatori.

B.CERINȚE PRIVIND REDACTAREA ȘI EXPEDIEREA:

B.1.Textele vor fi trimise doar prin poșta electronică pe adresa:
concurseminescucnmv@yahoo.ro
B.2.Textele vor fi redactate în Times New Roman, 12, la 1 rând, cu diacritice. Titlul va
fi scris centrat și vor fi trecute în colțul din dreapta sus datele participantului: numele
și prenumele, clasa, școala de proveniență, precum și secțiunea la care solicită
înscrierea.
B.3.Fiecare participant va atașa lucrărilor trimise și un formular de înscriere anexat
prezentului regulament.
B.4.Fișa de înscriere și lucrările vor fi organizate într-un singur folder denumit astfel:
numele și prenumele participantului, clasa, județul.
B.5. Un profesor poate coordona lucrările a maximum 5 elevi/ secțiune.
B.6. Pot participa și elevi din alte țări.
C. ETAPELE DESFĂȘURĂRII CONCURSULUI:
1 septembrie 2020 -20 decembrie 2020- Lansarea proiectului-concurs și diseminarea
informațiilor la nivel național
20 decembrie 2020-12 ianuarie 2021(inclusiv) – Înscrierea și primirea lucrărilor
13 ianuarie 2021-14 ianuarie 2021- Jurizarea lucrărilor
14 ianuarie 2021- Publicarea rezultatelor pe site-ul Colegiului Național ”Mihai
Viteazul„ Slobozia http://cnmvslobozia.ro/
15 ianuarie 2021 – Festivitatea de premiere cuprinsă în cadrul manifestărilor dedicate
Zilei Culturii Naționale desfășurate la Biblioteca Județeană ”Ștefan Bănulescu”
Ialomița/ online pe pagina de facebook a Bibliotecii Județene ”Ștefan Bănulescu”
Ialomița
D. JURIZAREA ȘI PREMIEREA:
D.1.Juriul concursului (format din profesorii organizatori) va acorda premii pentru
toate secțiunile concursului (premiul I, II, III, mențiuni, premii speciale)
D.2.CRITERII DE JURIZARE:
Valenţele stilistice ale textului, aprecierea unor elemente de creativitate (figuri de stil,
imagini artistice, procedee retorice etc.);
Autenticitatea şi originalitatea creaţiei, gradul de complexitate artistică;
Particularităţi de ordin compoziţional şi de tehnică a creaţiei;
Referințe livrești, culturale;
Acuratețea științifică;
Impactul mesajului transmis, valoarea instructiv-educativă a acestuia;
Respectarea tehnicilor curente de tehnoredactare;
Respectarea normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie în vigoare.

D.3.Anunțarea rezultatelor se va face pe site-ul Colegiului Național ”Mihai

Viteazul„ Slobozia http://cnmvslobozia.ro/ în data de 14 ianuarie 2021
D.4.Lucrări premiate în cadrul celor două secțiuni și articole despre Concursul
Național de Creație Literară/Eseu ”Mihai Eminescu„ vor fi publicate în revista
Colegiului Național ”Mihai Viteazul” Slobozia Animus și în revista de cultură Helis
D.5. Se vor acorda și diplome de participare în format electronic.
E. OBSERVAȚII FINALE:
E.1. Nu se percepe taxă de participare la niciuna dintre secțiunile concursului
E.2. Data limită de trimitere a lucrărilor este 12 ianuarie 2021(inclusiv)
E.3.Diplomele vor fi expediate prin poștă, în termen de 60 de zile de la desfășurarea
evenimentului
E.4.Organizatorii nu-şi asumă răspunderea pentru conținutul lucrărilor, întreaga
responsabilitate revenind autorilor.
E.5.Nu se admit contestaţii.
E.6. Nerespectarea prevederilor prezentului regulament și înscrierea unui text ce nu
aparține participantului (sau care conține părți copiate) vor duce la eliminarea din
concurs.
E.7.Coordonatorul proiectului: prof. Stan Loredana, e-mail:
loredanaalinastan@yahoo.com
ORGANIZATORI: prof. STAN LOREDANA
prof. ROMAN ALINA
prof. TENDER CRISTINA

Director al Colegiului Național ”Mihai Viteazul” Slobozia,

prof. BUZU VITALIE
 CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU”MIHAI EMINESCU”
ediţia a XII-a, 15 ianuarie 2021

FIŞĂ DE PARTICIPARE

SECȚIUNEA LA CARE SE SOLICITĂ ÎNSCRIEREA:

TITLURILE CREAȚIILOR LITERARE/ESEURILOR:

DATE ALE PARTICIPANTULUI:

NUMELE ȘI PRENUMELE
CLASA
ADRESA
EMAIL:

DATE DESPRE INSTITUȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

DENUMIREA INSTITUȚIEI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
ADRESA INSTITUȚIEI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT/(adresa unde se vor
expedia diplomele)
CODUL POȘTAL
NUMELE ȘI PRENUMELE
PROFESORULUI COORDONATOR
ADRESA ELECTRONICĂ și
TELEFONUL PROFESORULUI
COORDONATOR