Scriitor contemporan, poet, prozator si eseist, Horia Arama a debutat cu versuri

pentru copii, dar s-a remarcat ulerior ca autor de literatura stiintifico-

fantastica.

“Planeta celor doi sori” a aparut in almanahul “Anticipatie” in anul

1986. Ea este o opera epica, deoarece autorul transmite cititorului in mod
indirect, cu ajutorul personajelor, sentimente, idei, imagini.

Planeta celor doi sori este Ahra, o planeta imaginara, situata “la marginea unui
capat de galaxie”. Naratorul se identifica cu personajul principal, care este un
explorator solitar, ce a venit pe Ahra si merge sa constate verificarea navei sale.
Acesta se autodescrie in felul urmator: “Sunt singuratic atat prin formatie si
gusturi, cat si prin obisnuinta ca orice ratacitor.” Fiind un pamantean, el
inregistreaza cu emotie tot ceea ce se petrece in jurul sau, implicandu-se afectiv
si simtind la sfarsit nostalgia despartirii (“Am simtit atunci dulcea durere a
nostalgiei dupa viata lor imposibila, incomoda, fara sens, dar si fara pereche.”)
El este caracterizat in mod indirect de catre Riluri, care spune ca este “un
ratacitor perpetuu, izolat, serios si putin suficient, un bezmetic in cautare de
fantome”.

In drumul lui admira cerul, soarele, arhitectura orasului si totul i se pare

deosebit pentru ca tot ceea ce vede, ii transmite pace, liniste, caldura, armonie.
La intoarcerea de pe dana intalneste o fata pe care o va numi Riluri, nume ce
sugereaza armonia unui tril. In personajul secundar, singura prezenta feminina din
text, naratorul descopera doua fiinte total diferite fizic si moral, in functie de
ipostaze. In timpul zilei, Riluri este o persoana obisnuita delicata, blanda si
care inspira armonie ca o lebada roscata cu gatul lung si subtire. Pe timpul noptii
ea se schimba radical, devenind haotica, vulgara si salbatica, iar portretul sau
fizic se schimba de asemenea devenind “un strigoi tanar si in putere”, “cu par
salbatic si ochi rai”, aceasta dovedindu-ne ca starea sufleteasca se afla in
concordanta cu infatisarea fetei.

Cu aceasta tanara petrece o zi de neuitat pe bulevarde, in parcuri si la un

spectacol interesant, intr-o atmosfera romantica si plina de intimitate. Dupa o zi
atat de plina se intoarce la hotel, unde incearca sa adoarma. Desi patul sau era
atat de neconfortabil, atipeste, dar dupa scurt timp se trezeste intr-un vacarm de
nedescris si intr-un joc strident de lumini.

Iesind pe strada constata ca ahrienii erau total schimbati, nemaiavand

comportmentul din timpul zilei (“nimeni nu se grabea, nici o fata nu era ursuza,
nimeni nu ti se baga in suflet; nici o expresie crispata, nici aspru, orgolios in
privirile ahrienilor, sau extravagant in vestimentatia lor, facuta sa nu violenteze
privirea si sa se incadreze in decor”). Ca ii descriere antitetica apare
comportamentul si vestimentatia oamenilor de pe Ahra in timpul noptii: ”drogati,
miscari bruste, nehotarate ii faceau sa se ciocneasca haotic, la fiecare pas
izbucneau altercatii, violente verbale impuscate strident fiind nu o data urmate de
veritabile incaierari”. Prin imbracamintea lor, ahrienii l-au socat pe explorator,
fiind mai mult dezbracati decat imbracati, cu haine in culori fosforescente si cu
tatuaje. La fel se poarta si Riluri, pe care aproape nu o mai recunoaste.

Uimit de ceea ce a vazut se intoarce la hotel. Adoarme, uitand de faptul ca

salteaua ii era tare ca piatra. Dimineata afla ca timpul are o alta dimensiune si o
alta durata, de la receptionerul ahrian, care este un personaj secundar, cu o
importanta majora, deoarece ii face cunoscute terestrului “misterele Ahrei”.

Exploratorul pamantean ajunge la concluzia ca ahrienii si planeta lor sunt

guvernati de doi sori, care ii influenteaza atat pozitiv, cat si negativ.

“Planeta celor doi sori” apartine literaturii SF, deoarece spatiul si timpul sunt
ireale, locurile si intamplarile sunt imaginare, actiunea se petrece intr-un viitor
imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, intamplarile se apropie de cele
specifice basmului.

Desi intamplarile sunt relatate intr-o ordine logica, pe masura ce evenimentele au

avut loc, textul nu are toate momentele subiectului, deoarece lipsesc desfasurarea
actiunii si punctul culminant. Locul si timpul sunt clar delimitate, spatiul este
imaginar: planeta Ahra, iar timpul stiintifico-fantastic este unul al viitorului,
fata de care prezentul trait de noi este deja antichitate.

Modul de expunere predominant in text este naratiunea, relatarea facandu-se la

persoana I, pentru ca naratorul este si personaj principal. Evenimentele sunt
prezentete din perspectiva unui pamantean. Totusi naratiunea in acest text epic se
impleteste cu descrierea antitetica si dialogul prezent doar in mica masura.

Lumea acestei povestiri fascineaza prin ineditul ei. Se creaza o lume impresionanta
prin postura unora dintre personaje: explorator, locuitori ai altei planete.

Prin aceste argumente am demonstrat ca “Planeta celor doi sori” de Horia Arama
apartine literaturii stiintifico-fantastice, cat si genului epic