Sunteți pe pagina 1din 6

Sandu Niculina Diana

Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

Black. Blanc, Beur- religie sau ideologie socială

Prezenta lucrare reprezintă o încercare de a sintetiza evoluţia unui context socio-cultural


apărut în Franţa, începând cu secolul al XX-lea. Acest context marcat de un complex mozaic de
idei a dus la înfiinţarea unei noi credinţe, chiar a unei religii, am putea spune, datorită numărului
mare de adepţi aderenţi într-un termen scurt. Vom analiza factorii contextuali, căile de propagare
(infrastructura), conţinutul, finalitatea şi evoluţia până astăzi a acestei noi religii.
Mi-am ales această temă din dorinţa de a cunoaşte mai mult societatea contemporană,
frământările ei, tendinţele, acest subiect menţionat mai sus poate reprezenta (în mod omotetic) o
formulă de înţelegere a societăţii franceze şi, împlicit, a societăţii care ne înconjoară. Pentru
acest studiu bibliografia studiată va fi formată din studii tematice apărute online dar şi tipărit,
bibliografie pe care o vom menţiona la finalul studiului. Menţionez faptul că astăzi există o
paletă largă de note de referinţă, datotită impactului mare avut în societatea franceză această
nouă religie, adresată în special celor tineri. De asemenea, înţelegând mecanismele acestei religii
şi a impactului acesteia vom reliefa şi câteva aspecte ale societăţii franceze din secolul al XXI-
lea, accentul căzând pe evoluţia ideilor, a mentelităţilor în acest interval de timp.
*

Denumirea aleasă reprezintă sloganul pentru organizația care apără discriminarea rasială
în Franța și pleacă de la deviza patriotică de recuperare a Frontului Național Francez. Gruparea
oficială numită „Black. Blanc, Beur” a apărut în anul 1998, când s-a constituit o echipă de fotbal
alcătuită din francezi de origine africană și din populație de origine bură1. Burii sunt un popor
din Africa rezultat în urma colonizării teritoriilor respective de către francezi, olandezi și englezi,
iar cei care vorbesc perfect limba engleză și sunt de culoare albă sunt considerați de restul
populației buri. Însă, în acest context, termenul beur îi definește pe cei care au naționalitate
franceză, rezultați din imigranți2, practic, ei sunt fiii persoanelor de origine arabă din Africa de
Nord care au migrat în Franța.

1
Tony Mitchell, Global Noise, Wesleyan University Press, Middletown, Connecticut, 2001, p. 144
2
Tony Mitchell, Op.cit. p.. xiv
1
Sandu Niculina Diana
Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

Activitatea lor a început destul de dur prin a-și impune propria muzică în discoteci. După
alegerea ca președinte al Franței a lui Francois Miterand, a venit și liberalizarea radioului care i-a
ajutat să se manifeste cu mai mare ușurință3.
Deschiderea evenimentului a fost închinată lui Andre Prevos, cel mai bun cunoscător al
literaturii și muzicii franco-americare. Un moment extrem de nefast pentru această organizație a
fost moareta prematură a artistului, care locuia în apropierea celor două turnuri gemene care au
fost bombardate pe 11 septembrie 2002 4 . Din fericire au rămas foarte multe eseuri și critici
asupra muzicii hip-hop din Franța aparținând lui Andre Prevos. El este cel care a dat startul
scrierilor despre istoria hip-hop-ului francez. Franța este cea de-a doua cea mai mare piață hip-
hop din lume și cea de-a cincea piață mondială de muzică, cu 7% din vânzările muzicale din
lume, dar cu o cantitate neobișnuit de mare de produs local, piața muzicală franceză a scăzut de
la 48% la 44% în 1998. Rapp-ul francofon a primit un impuls la începutul secolului al XXI-lea
printr-o decizie a Ministerului Francez al Culturii, care a insistat că posturile de radio în limbă
franceză reprezintă un minim de 40% din muzic în timpul transmisiunii în direct5. Temele din
acest tip de hip-hop includ opoziția față de ordinea socială, umorul și puntele, precum și
identitatea etnică și culturală. În timp ce hip-hop-ul francez timpuriu a fost văzut ca imitând hip-
hop-ul american în termeni de atracție estetică, mai târziu rapperii francezi și-au adăugat
propriile identități culturale și etnice. Odată cu apariția faraonismului cu aluzii către vechii
faraoni egipteni, îi vedem încercând să negocieze și să creeze un spațiu pentru ei înșiși într-o
scenă socială plină de discriminare și de ideologii rasiste. Hip-hop-ul francez poate fi definit de
două categorii majore sau subgenuri și anume hip-hopul din nord, centrat în principal în orașele
mari precum Paris și suburbiile sale și hip-hop-ul din sud care se concentrează în jurul orașelor
precum Marsilia. Diferitele climate sociale din regiuni fac ca cele două subgrupe să fie distincte
unul de celălalt. Versurile din sud au tendința de a fi mai conștiente din punct de vedere social,
conținutul concentrându-se în principal pe lupta împotriva discriminării, în timp ce cei din sud
sunt mult mai reci în manifestare. În nord, totuși, conținutul tinde să fie mai simplu, iar

3
Alain-Philippe Durand, ed, Black, Blanc, Bleur. Rap Music and Hip-HopCulture in the Francophone Wolrd, The
Scarecrow Press, Oxford, 2005 .p.1
4
Idem, p. 5
5
Tony Mitchell, Op. cit., pp. 12-13
2
Sandu Niculina Diana
Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

subiectele vorbesc în mod tipic despre comerțul cu droguri, războaiele bandelor, viața ghetoului
și ciocnirile cu poliția6.
Specificul lor este muzica hip-hop franceză adaptată după metodele de exprimare a celor
care aveau statut de sclavi. În 1975-76 rap-ul s-a împărțit în două curente care se concentrau pe
două aspecte sociale diferite.Pe de o parte era o sursă de distracție atât pentru dansatoricât și
pentru amatorii de versuri amuzante,pe de altă parte rapp-ul devenea un mod de exprimare în
masă datorită sensului careîncepea să patrundăîn textele lor șiau început să caute instrumente tot
mai complexe.
Această grupare este și o alternativă la muzica punk din Marea Britanie a anilor 1970.
Muzica și cultura hip-hop din Franța a devenit rapid un fenomen cultural care a atras atenția
media iar de curând a pătruns și în mediul academic; tot mai multe persoane din mediul
academic scriu despre acest fenomen printre care și Anne-Marie Green, Manuel Boucher, Alin
Milon. Cultura hip-hop a convins multe societăți franceze și francofone să abordeze un model
interdisciplinar de studiu. Muzica hip-hop este un gen evoluat din muzica pop.
Biblia lor este reprezentată de filmul „La haine” (Filmul urmărește trei tineri și timpul
petrecut în ghetoul suburban francez, pe o perioadă de douăzeci și patru de ore. Vinz, un evreu,
Saïd, un arab și Hubert, un boxer negru, au crescut în aceste suburbii franceze, unde diversitatea
rasială era foarte bine conturată, iar forțele de polițieerau rasiste și opresive).
Al doilea element caracteristic al acesti grupări este cunoașterea și propovăduirea ideilor
și sentimentelor pe care le exprimă cântărețul de culoareClaude M'BaraliMC Solaar (născut în
Dakar, Senegal, se mută în Franța cu părinții săi la vârsta de 6 ani. Numele de scenă –MC Solaar
–a fost inventat de el însuși în timpul adolescenței prin graffiti. Lansarea în muzică a avut
success deoarece primul său single intitulat „Bouge de la” vorbea despre ieșirea din sclavie și a
fost foarte apreciat în lumea muzicală 7 ). Acest fapt se datorează cu deosebire multiplelor
evenimente care au marcat viața populației de culoare din teritoriile aflate sub dominație
franceză sau britanică. Viața lor a fost o adevărată traumă care i-a determinat să-ți facă vocile
auzite, iar cel mai bine se putea face acest lucru prin muzică. După ce au fost eliberați de sub

6
Idem, pp.22-25

3
Sandu Niculina Diana
Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

regimul sclavagist, au retrăit acele moment prin intermediul versurilor din muzică, creând astfel,
o memorie colectivă8.
Prin intermediul muzicii hip-hop din Franța, memoria muncii sclavilor, a mediului de
viață brutal, al violenței la care erau supuși definesc într-un mod metaforic caracteristicile de
bază ale acestora. Se realizează o integritate etnică între francezi și populația de culoare din
Franța.
Cel mai cunoscut scriitor francez despre hip-hop-ul francez, Andre Prevos, amintit mai
sus, afirmă despre muzica faraonică a celor mai cunoscuți rapperi francezi IAM (Omul Imperial
Asiatic) că eseistul Jean-Marie Jacono găsește în muzica acestor rapperi calități muzicale și
literare prin care aceștia atrag în detaliu contururile identității muzicale din Marsilia
concentrându-se pe trei grupuri care arată prin diversitatea lor etnică bogăția identității
Marsiliei 9 .De asemenea, cinamtograful a primit rolul de a distribui traumele imigranților din
Africa de Nord prin pelicule comerciale sau non-comerciale, care prezentau etnicitatea și
autenticitatea populației numită de către francezi beur. În aceste condiții, în jurul anilor 1990 a
apărut în Franța un nou fenomen, mai exact în cinematograful francez, sub numele de cinema
beur. Aceștia s-au autointitulat „a doua generație”. Această grupă sau grupare numită „ a doua
generație” este alcătuită din copiii imigranților și sunt născuți în Franța, drept pentru care sunt
îndreptățiți să primiească naționalitate franceză și din acest motiv se numesc „A doua
generație”10. Pe lângă cinema s-au mai deschis și alte instituții precum teatru sau radio. Cele mai
multe piese atât din teatru cât și muzicale reproduc scene reale din viața populației negre din
Africa care a venit în contact cu populația franceză prin intermediul războiului. Atât în cinema
cât și în teatru sau radio, se subliniază foarte bine rolul femeii de culoare în suburbiile franceze
tocmai pentru a determina populația franceză să le integreze în societate cu drepturi egale și de a
fi scoase din rangul de inferioritate pe care acestea îl primesc în momentul imigrării. La această
realizare a contribuit enorm de mult organizarea și formarea grupării „Black, Blanc, Beur”, care
susțin și promovează eagalitatea rasială și contribuie la afirmarea identității naționale.

8
, Alain-Philippe Durand ed., Op. cit., p.7
9
Tony Mitchell, Op.cit., p. 146
10
Carrie Tarr, Reframing Difference: Beur and Banlieue Filmmaking in France, Manchester University Press, 2012,
p. 27
4
Sandu Niculina Diana
Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

Mass-media este cea care le-a permis acestor personaje să se afirme și să devină publici
atât în Franța cât și în afara granițelor ei. Dacă populația numită beur se axa pe promovarea
etnică și cultură pe toate palierele societății, organizația „Black, Blanc, Beur” susține drepturile
și libertățile doar prin muzică.De asemenea, un alt scriitor pe nume Adam Krim, consideră acest
stil muzical un teritoriu geografic colonial și urban11. Observăm în această afirmație că cei care
formează grupul Blck, Blanc, Beur sunt considerați speciali,un grup omogen alcătuit din trăsături
cețin de comportamentul răzvrătit din colonii și dorința de eliberare, de dreptate de egalitate, dar
sunt caracterizați și de eleganța specifică unui om care locuiește în oraș.
Cultura hip-hop nu se bazează, pesincretism, prăbușire și conflic din punct de vedere
muzical, cultural, etnic, socialși politic, ci fac comuniunea un scop social bine contestat, mai
degrabă decât o regulădată și înnăscută a oricărei națiuni hip-hop.
Muzica grupului Black, Blanc, Bleur conține multe referințe cu tematică social-culturală,
despre viață și realitățile acesteia de zi cu zi. De-a lungul timpului au apărut tot felul de reclame
care să ateste egalitatea dintre cele două populații.
Așadar, a juca fotbal nu înseamnă doar a alerga după o minge, înseamnă fraternitate,
colegialitate, muncă în echipă și egalitate rasială și culturală. De observat că această organizație a
luat naștere mai mult din cauza faptului că echipele de fotbal din Franța aveau în compoziție
foarte mulți jucători de culoare de origine arabă din Africa de Nord și din colonii. Deși a fost o
acțiune voită, a avut la bază și aspectul enunțat anterior. Ceea ce este de admirat este faptul că au
reușit în cele din urmă să-și atingă țelul, și anume, obținerea integrității naționale ale persoanelor
de culoare și egalitatea indiferent de culoarea pielii.

11
Carrie Tarr, Op. cit., p. 147
5
Sandu Niculina Diana
Istoria Ideilor, a Mentalităților și a Culturii de Masă

Bibliografie

Bibliografie de specialitate

1. DURAND, Alain-Philippe ed, Black, Blanc, Bleur. Rap Music and Hip-
HopCulturein the Francophone Wolrd, The Scarecrow Press, Oxford, 2005
2. MITCHELL,Tony,Global Noise Wesleyan University Press, Middletown,
Connecticut 2001
3. TARR, Carrie,Reframing Difference: Beur and Banlieue Filmmaking in France,
Manchester University Press

S-ar putea să vă placă și