despărţirea

poezie
într-o dimineaţă i-am spus tatălui meu
tată eu plec în lume să-mi caut norocul
te rog să nu te împotriveşti
nu fiule ştiam că va veni vremea aceasta
l-am imbrăţişat şi în clipa aceea
am vazut pentru prima oară
ca îl intrecusem la statură
doar palmele lui le simţeam pe spate
mari cât depărtarea care avea să mă înghită
mama a rămas la fereastră să plângă
şi cum stătea asa cu surioara mea în braţe
îmi pârea ca semăna cu Maica Domnului
dintr-o icoana veche
am stat o clipă în loc şi m-am minunat
apoi casa se depărta tot mai mult devenea tot mai mică
şi tata rezemat de stâlpii porţii
părea un sfânt în vremea martiriului
numai eu urcam senin dealul
gândindu-mă la o iubire
unică
mistuitoare