|1

Lena Chilari

o cană de noviciok la bătrâneţe

2|

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

www.edituratracusarte.ro
Editura Tracus Arte
Bucureşti, Bulevardul Gloriei nr. 32, sector 1
© 2020 Tracus Arte

Volum câştigător al premiului „Regele Dimineţii”,

în cadrul concursului de debut în poezie
ALEXANDRU MUŞINA / 2020.
 |3

Lena Chilari

o cană de noviciok
la bătrâneţe

Bucureşti, 2020
 |4

Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul

Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de
Litere din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox şi pe
platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”,
„Noise Poetry”.
 |5

Tatălui meu, Pavel, mamei mele, Lyudmila,

şi băiatului datorită cărui
am început să scriu. Numele lui este Ion.
|6
 |7

– Хороши ваши стихи, скажите сами?

– Чудовищны! — вдруг смело и откровенно
произнес Иван.
– Не пишите больше! — попросил пришедший
умоляюще.

(un mic fragment despre poezie din dialogul dintre

Ivan şi Maestru în ospiciu. Maestrul şi Margareta,
M. Bulgakov)
8|
 |9

astăzi am aflat că manuscrisul meu de poeme

va fi publicat
însă mai mizerabilă de atât nu voi mai fi niciodată
plânsă&singură&neputincioasă
cum nu fac niciun ban pe scris
şi nu aduc onoare familiei prin măritiş
am 25 de ani şi încă locuiesc cu ai mei
fiindcă nu am adunat destul cât să mă pot muta singură
nu am făcut diferenţă pe lumea asta
şi plâng şi râd de parcă e ultima dată
l-am sunat pe băiatul pe care l-am iubit şi m-a respins
să îi mulţumesc că m-a făcut să scriu
cu un semestru în urmă
m-am blestemat că am scris despre sine
şi nu mai mult despre
violenţă&homosexualitate&corupţie&societatea bolnavă
din care provin

am primit trei trandafiri de la un băiat

pe care nu îl cunosc
şi am plâns la iconiţă că nu m-am sinucis nici azi
10 |

l-am sărutat pe tatăl meu care m-a crescut

şi am ascultat oftatul mamei mele pentru care sunt
o dezamăgire

am ambiţie&energie&hărnicie&iubire&grijă
ofer ceea ce îmi lipseşte şi nu mă pot opri din scris
sau din plâns
astăzi am aflat că penibilul meu manuscris de poeme
va fi publicat
într-un email ce mi-a greşit numele de familie
şi pentru care nu contez în niciun fel
bună ziua mai multă lume în care nu voi fi înţeleasă
bună ziua mai multă lume pentru care tot rămân
un absolut nimeni
bună ziua pentru cei care o să mă considere
isterică&sinucigaşă&nedemnă de litere
în loc să ajung o voce sau o râvnită schimbare
sau măcar o fiică demnă de mândrie
 | 11

îmi aştern pieptul la vedere ca să fiu mângâiată

iar Helena dă cu zarul peste mine
eu nu uit cine sunt de unde vin & unde mă duc
– bătrânele pe care le observi nu sunt decât nişte fiice
pe care le poţi otrăvi imediat
12 |

alfabet

nu am fost atentă
când au schimbat cheia
de la uşă
părinţii mei îşi varsă
veninul pe tărâmuri străine
iar eu fac litere şi nici măcar
nu reuşesc să bat la ele
a absenţa mamei
b bani
c chilari
d de ce dracu sunt aici
e elena după bunica
f fratele meu
g grigore
h hrană
i „ia la dânsa, intelijenta”
î împrumut
j jale jenă
k 600 de km distanţă
 | 13

l ludmila e
m mama mea
n numele neamului
o oricum sunt o dezamăgire
p pentru ea
q
r
s
t tata te iubesc
numai până aici am putut ajunge
pentru voi
14 |

Poem ∞

mică
m-am născut strangulată de ombilicul matern
în jurul gâtului
mare
m-am sufocat de propria carne a degetelor
ascuţite
mică
am cerut iubire de la mama
iar ea mi-a întors spatele şi-am plâns
mare
am crezut mult timp că asta e
definiţia iubirii şi-am eşuat
mică
am văzut cum pământul se cutremură
sub râsul tatei
mare
înţeleg că tata nu poate fi altceva decât
miezul pământului
mică
 | 15

am vrut să fiu slabă şi să am părul lung

când o să fiu
Mare
am ajuns într-atât de frumoasă la suflet
că se revarsă peste părul veşnic tăiat şi nici
măcar nu mai contează cum arăt
poezia mea nu e cuvânt frumos şi rimă
poezia mea e trăire apoi durere
apoi cerneală apoi tastatură
apoi agonie apoi plăcere
şi în sfârşit vindecare
stigmatul iubirilor debile
îl port în crăpăturile tălpilor
în timp ce-mi îndrept spatele
şi-mi ridic capul la soare
mică sau mare
lenuţa sau elena
cinci sau douăşcinci
chilàri sau chìlari —
un spate întors nu mă defineşte
iar pământul se crapă sub tălpile
mele sfinţite cu bătături
nu există pe lumea asta om mai fericit ca mine
16 |

bunica mea e dumnezeul meu

părul argintiu în ochii mei
măreaţă-n viaţă, unghii uscate
saliva curgându-i
de pe buzele vineţii
am şters-o
căţeaua Caştanca îmi muşcă degetele
vreau să-i ating burta sfărâmată
îşi apară puii
lămâiţa de pe tortul de nuci
are firul tău pierdut

două duc
clătite la şcoală
iar copiii râd
e trupul bunicii mele
mâncaţi din el
pentru mântuire
inspiraţi iubire şi credinţă vă place să credeţi?
 | 17

bunica mea credea în cel de sus

precum eu credeam în femeia
cu părul dulce cărunt
aşezat în basma
palmele mele lipite-n mir
îţi port chipul şi gustul de nuci
dacă mănânci prea multe
iese pe buric lichidul amniotic
al viitoarei mele fetiţe
Eugenia
cu fire argintii
în palmele lipite-n miere
mântuieşte viaţa mea spurcată
în numele bunicii mele
deja moarte
18 |

la graniţă la unguri
m-o chemat din autocar
paşaportul meu e bulgar
fata de acolo nu seamănă cu
mine
citeam eliade istoria religiilor
asta nu eşti tu
toată lumea se uită ciudat la mine
ba da sunt eu!
de ce vorbeşti româneşte
mama e bulgăroaică
din sudul moldovei
am puţine chestii de
la ea
a plecat când aveam 7
ani
nu ne înţelegem aproape ne
urâm
suntem indiferente
dar uite am paşaportul ăsta
 | 19

european
erai mai grasă
îmi zice vameşul
şi râd pentru că în astfel de
momente râzi
nu-i trimiţi pe toţi la dracu
din cauza problemelor tale
identitare
cu mămica
20 |

sunt patetică
valurile şi căile respiratorii
acel ecou de „vino-ncoace”
vaginul sărat murdar
al celei ce sunt
părul tău e un paradis
ce-mi strangulează gâtul
te scuip
şi mă arunc peste tine
mi-ai putea sublima durerea
cutiei toracice
totul e în capul meu băiatule
şi nici măcar nu e problema ta
sunt asfixiată de o idee care
(nu) eşti tu
-
sunt renăscută
îmi acutizezi toate simţurile
iar gâtul tău blajin sfânt pronunţat
îmi creşte pofta de sânge
 | 21

noi doi ştim că sunt

un nimeni
eroina umanioarelor jertfa
miturilor putrede
– ai o relaţie abuzivă cu tine
îmi spui şi te stingi încet
iar eu privesc spre acea fereastră pătrată
în care îţi pot ţine părul cu mâinile
îţi pot săruta rănită pleoapele
mă-ntrebi ce femeie sunt eu
un haos într-o eprubetă
oh băiatul (meu) frumos
pot verbaliza doar un „ştiu”
într-un râgâit de bere ieftină amară
când nici măcar nu ştiu
drugaia altă Marla de ce te-am întâlnit acum
şi de ce eşti doar o eroare
în matricea mea
22 |

e de-ajuns să privesc spre tine

şi să ştiu că te-am iubit tot restul vieţii
când eram mică m-am dus la mama
după iubire aşa cum mă duceam
la dumnezeu după iertare
m-am pus în genunchi şi printre lacrimi
am privit spre ea culcată, dezgustată
iar ea, măreaţă fiinţă, mi-a întors spatele
o ţin minte mâncând bomboane cu jind
la sobă, cu ochii goi precum mâinile mele
ştiu c-o să mă iubeşti şi o să vii într-o zi
la casa mea, iar eu o să te trag de obraji
şi-o să-ţi dau zâmbind părul lung la o parte
o văd pe mama ta în tine şi-l văd pe tatăl meu
în mine
te văd alergând desculţ în zăpadă
iar tu mă vezi spunând poezii pe scăunelul bunicii
suntem atât de frumoşi nişte copii de aur
reci şi plăpânzi isterici şi înfometaţi
îl vezi în ochii mei pe tata împletindu-mi
 | 23

stângaci cosiţa ruşinoasă despletită şi luată

în bătaie de joc fiindcă e făcută de
mână de bărbat nu de o mamă
iar eu te văd plângând amarnic
îmbrăcat la costum trimis după tatăl tău
la vecină de mama ta alcoolică să-l aduci acasă
suntem rodul dinţilor noştri de lapte
şi a 8, 9 luni de gestaţie umană
suntem aduşi pe lume din egoism
amestecat cu pasiune – cine suntem cu adevărat
atunci
când ne privim unul pe altul întruna
numai noi doi ştim
24 |

incantaţie

aveţi nevoie de dex

ca să mă înţelegeţi
aveţi nevoie de mine ca
să vă sug veninul
încă nu am intimitate
cu poezia mea
încă nu am intimitate
cu cine spune Socrate
că vreau să par
ştiu sigur că nu sunt mama mea
nu sunt fiul ei
nu sunt fostul iubit sau iubita lui
nu sunt lăcătuşul inimii mele
sau toate colegele mele de cameră
vipera îşi varsă veninul încet
într-o muşcătură rapidă
timpul nu lecuieşte nimic
 | 25

această încăpere plină

de cărţi prăfuite şi mere răscoapte
e temniţa mea
deschide o carte să mă înţelegi
o Anne Sexton o Angela Marinescu
o bunică-dumnezeu sau o copilă străină
deschide intestinul gros
şi aşază o băsmăluţă
ca tăciunele peste
nu uita să respiri sacadat
pentru că sufocarea este inevitabilă
nu uita să-ţi lăcuieşti pantofii maro
ca să nu-ţi pută picioarele
de atâta alergat de sine
spre alţii | spre familia |
ce-ţi dă un nume te ţine ocupată
căci femeia din mine trebuie
să fie ocupată şi undeva
asta e salvarea ei
a Soniei, a Unchiului Vanea, a doicii
ştia Cehov că Republica Moldova
e o sorginte de oameni
de dureri şi neajunsuri mascate
în culoarea jinului de casă?
26 |

ştia tata că fata lui

mănâncă până la vârsta asta
cu coatele pe masă
cu licăriri arogante
de pretenţii false?
ştia Isus ce mântuieşte
când fusese răstignit pe cruce
alături de ceilalţi Isuşi?
toată lumea ştie tot
şi nimeni nu ştie nimic
nici măcar eu
nici măcar eu
 | 27

foamea mea are gust de acid gastric

ce îmi terorizează gâtul şi vârful limbii.
foamea mea are gust de ciocolate bucuria
găsite la iuliana pe raft.
foamea mea nu e indulgentă cu banii
pe care nu îi am şi nu îi pot face.
ţi-am dat cana mea favorită din
muzeul meu favorit pentru că
te muţi în chirie
ţi-am dat mâncare, un hanorac pătat
şi ciorapi amuzanţi.
tu mi-ai dat pizza şi cercei de 15 lei
iar prietenele mele au râs copios pe seama lor
şi a iubirii mele obsesive pentru tine.
foamea mea are gust de acid gastric
într-un cămin uitat şi gol unde
mi-ai spus că dacă apare cineva
să nu mă gândesc la tine
şi a apărut, iar eu mă gândesc la tine
mai mult decât oricând.
28 |

foamea mea mă duce la seara de ieri

când ai observat că nu sunt în apele
mele purtând ciorapii de la mine cu squidward
şi colţul fermecător din anomalia ta dentară
ca pe un trofeu de bronz, ai tinder
şi te muţi în chirie
florin râde că nu e ca şi cum nu ne
mai putem vedea în campus fiindcă
putem continua să nu ne mai vedem în cluj
iar eu plâng şi maria plânge cu mine.
nu ştiu de ce vii să mă îmbrăţişezi pe
mine prima când aş vrea să fiu ultima
privilegiată, vrei probabil să scapi mai
repede şi nici măcar nu-ţi văd faţa în întuneric.
eşti o umbră umblătoare cu codiţa prinsă
te muţi în chirie
din globii oculari în creierul meu fără să plăteşti.
nu ştiu de ce te mai muţi dacă
tot stai în chirie în capul meu ca un blestem
al tinereţii mele, mă-ntorc unde o umbră
îmi spune – mulţumesc pentru cană
iar eu la elocvenţa mea lăudată de
atâta timp nu pot scoate o singură
vocală.
 | 29

sechelele ne definesc fiinţa

dannei

într-un corp încurajat

de infantă
îmi scuip plămânii şi îmi tai ombilicul
din jurul gâtului.
răstălmăcesc noapte de noapte
înfruntări şi încăierări de tauri cu ochi roşii
unde foştii sunt îngropaţi şi scuipaţi
cu flegmă şi ţărână.

poziţia fetusului
mă privează
de umanitate şi-mi oferă candoare

sunt liberă şi mă iert

pentru o mamă ce devorează
bomboane dintr-o pungă transparentă
şi trebuie tratată ca atare.
30 |

sunt liberă şi mă iert

pentru braţul gras al mamei care mi-a acoperit faţa
m-a strâns de craniu
şi care trebuie tratat ca atare.

veniţi să mă vedeţi cum trăiesc întru voi

şi prin voi şi iertat să-mi fie că am mers
înainte fără să mă uit în urmă
nici măcar
o ultimă dată.
 | 31

wong kar-wai îmi spune

că iubirea trebuie şoptită
în scorbura unui copac şi apoi
astupată cu pământ uscat
ce-ar fi dacă ţi-aş şopti iubirea
în gaura urechii stângi
şi aş astupa-o cu vârful
limbii mele româno-ruseşti
houellebecq spune că ura
trebuie zdrobită în ţeasta
unui motan în timp ce
te masturbezi frenetic
ce-ar fi dacă aş zdrobi ura
în greutatea corpului meu
ce aleargă în parcul central
în timpul orgasmului urechilor
de la muzica aleasă din căşti
unchiul meu îmi spune că nu sunt
capabilă de nimic şi ar trebui să
mă mărit ca să nu simt că
32 |

trăiesc degeaba ca femelă

ce-ar fi să mă uit la tata în schimb
cel care mănâncă pofticios carne
cel care înghite bere cu lămâie
cel care plânge la filmul
cu jackie chan ce-şi pierde fiica
şi râde la tâmpeniile pe care
le spun despre băieţi
şi aş trăi terific penibil peiorativ
şi degeaba ca femeie
 | 33

nu înţeleg oamenii care dorm prea mult.

eu mă trezesc şi trebuie să vă aştept pe voi
să vă rupeţi din vise.
nu pot să mă mişc, nu pot să mănânc.
sunt amorţită, îmi chiorăie maţele.
vreau să încep ziua şi să nu mai zac.
să mă prefac că dorm şi eu.
mă chinuie gândurile unde un tată internat
la spital cu depresie, un geam în care vreau
să sar fiindcă un băiat nu mă iubeşte precum
îl iubesc, o mamă ce te loveşte apoi plânge
şi te loveşte din nou. căderi cumplite
ale mamei din cadă, ale nepoatei de pe pat,
dinţişorul sfărâmat al lui pavel, lacrimile din
gingiile lui mici cad în râul îngheţat al minţii mele.
treziţi-vă, nemernicilor, şi nu mă lăsaţi să mă
uit cum dormiţi fără grijă.
nu mă lăsaţi cu mine, plâng că mă urăsc.
scriu ca să nu mor, alerg ca să nu mă îngraş.
vă culeg visele de pe gene, smulg una câte
34 |

una de pe obrajii trandafirii, verific plapuma

şi pun pana la nas. vremurile au ajuns
de somnambulism acut, consumerism glovo,
viitor incert adus la pachet, sărăcie, defrişări,
guvern corupt, ţară a nimănui, climate change,
poluare intensă, foamete şi violenţă.
până vă treziţi, lumea se sfârşeşte de viruşi mutanţi,
până vă treziţi, adorm şi eu într-un somn letargic
chinuit de căderi şi goliciune.
până mă trezesc, voi adormiţi din nou
sau poate nici nu v-aţi trezit vreodată pe bune.
 | 35

tatăl meu şi-a dorit o minge

dar nu a cerut-o niciodată de la
părinţii săi
eu mi-am dorit jucării şi cărţi
iar tatăl meu mi le-a oferit
împiedicându-se
pavel poartă promisiunea iubirii
ca pe o medalie de pe front
are lacrimi sfinte pe obrazul tăiat
şi pe unghia mare de la piciorul
pe care i-a căzut bolovanul
lui sisif
tatăl meu e un bărbat
renăscut în scoica cernoziomului
fermentat în fruntea şi în coapsa
comunismului
tatăl meu nu credea în dumnezeu
până nu i-a bătut în uşă şi
nu l-a sărutat pe obrazul cusut
dar nici atunci el nu a cerut
36 |

o minge pentru sine

ci doar binecuvântare
pentru copiii săi
 | 37

ziua în care am plâns împreună cu tata

a fost ziua în care am aflat că am depresie subclinică
nu dorm nu citesc & nu las pe nimeni să mă iubească
nu răspund la întrebări & nu mă gândesc niciodată
să scriu prima
ziua în care tata a bătut cu pumnii în pereţi
a fost, de fapt, noapte
vântul mi-a tăiat acoperit ţipetele
iar sângele a ţâşnit din palmele tatălui meu
aşa că nu mi-am luat geaca sau prudenţa peste mine
ziua în care tata mi-a vorbit că
– este un nimeni UN MONSTRU un salvator
de viol străin
& că şi-a ars fericirea atunci când fiind la viena
mi-a cumpărat prima mea păpuşă –
m-a tămăduit cu perplexitate
pe tata pot doar să-l iubesc
pe când el nu a fost iubit de părinţii săi
pe tata pot doar să-l ridic în slăvi
pe când i-a fost furată întâietatea
38 |

de un alcoolic impostor ce se vrea creştin înrăit

de mama mă-sii
pe tata pot doar să-l plâng
atunci când îşi zdrobeşte demnitatea
de pereţii metroului vienez
pe tata pot să-l văd un copil de 56 de ani
ghemuit în poziţia embrionului
cu 14 insulină şi în chiloţi negri rupţi
uitându-se în gol & fiind fericit
că tatăl său beat & dur
i-a permis să caute în buzunar şi să păstreze
o întreagă rublă
doar pentru sine.
 | 39

nimicitor a trecut această

perioadă amarnică dar azi
îmi scot moliile din păr
ţin o plancă dreaptă
mănânc un iaurt de zmeură
şi mă gândesc la satul
de unde provin
la anxietatea părinţilor mei
care s-au mutat din el
la fratele meu medic
care lucrează şofer
la nepoata mea
retardată
azi mă spăl pe faţă
şi mă dau cu parfum
în speranţa că lumea
devine mai bună cu
cei ca mine şi neamul meu
40 |

mamei mele loveless

mamele supreme îşi dau

sângele lupilor
mamele sterpe îşi scuipă
ovulele pe gură
mamele sufocante taie
aerul odraslelor
mamele loveless plâng
pentru că nu au fost iubite
de mama lor
 | 41

adu-ţi aminte de plânsul tău

la cioburile farfuriei stricate
„doamne, copchiii iştia”
„şi, tata?”
într-o ţară de unde
te-ai născut fiu
de preşedinte de colhoz
ai ajuns să cureţi
fecalele charlottelor
pentru bănuţii
pe care îi numărăm
împreună
„vreu sî aveţi o viaţă
mai bună dicât mini”
şi ai strâns
fiecare euro de pe jos
în buzunar
eşti fost doctor
şi ei aruncă pietre în tine
într-o limbă împietrită
42 |

datoria mea de fiică

e să te scot
din acest chin
şi să-ţi aduc o cană
cu apă şi prăjituri moi
fără pietre
cum îţi place
la bătrâneţe
până atunci
„poftim, tata, hârtia”
 | 43

ce m-au învăţat la litere

este să vorbesc frumos
şi convingător despre
un ambalaj de la mega
image pe care nu-l plătesc

elocvenţa este cheia

spre succesul futil
în direcţia nepotrivită
o astfel de perioadă
în care a sucit lumea
de cap şi unde încet
m-am pierdut pe sine
a fost doar după aceea
monstruoasă despărţire
de mama şi bunica
apoi de acel băiat
care mi-a zdrobit inima
şi a sfârşit cu holurile
facultăţii şi feţele senine
ale dascălilor preaiubiţi
44 |

şiroiul de lacrimi aşteaptă

să se prelingă peste porii fierbinţi
ambii ştim că acest castel ţine captivă
inima mea
săraca
nu ştie să smulgă acel colţ al tău
şi să-l arunce leilor la devorat
oftăm ambii pe piese diferite care
nu vor fi ascultate niciodată
concomitent
suntem pierduţi/
pierdută
şi răniţi/
rănită
îţi jur că am încercat să şoptesc
dar toate poveştile de dragoste
ireale nu sunt despre cei care strigă
în gura mare sau măcar despre cei reali
 | 45

ai vreodată impresia că trăieşti

într-o lume falsă?

dacă aş fi băiat aş vrea să iubesc un băiat

atingerile lui ar fi mici exerciţii de concentrare
/unde se află suspinul tău tandru?/
aş săruta fiecare înjurătură şi aş netezi fiecare
palmă a tatălui tău dezamăgit
ţi-aş spune:
iartă-mă că suntem nişte proşti
că nu înţelegem iubirea
iartă-mă că plăteşti pentru că ne temem de dracu’
şi de necunoscut în faţa unor amanţi de acelaşi sex
băieţii agresaţi de oameni
se transformă în martiri desfiguraţi.
spune-mi:
ai vreodată impresia că trăieşti într-o lume crudă?
hai să ne sufocăm sărutându-ne
până când societatea nu ne va
omorî
în numele durerii, amar.
46 |

comentariile pasiv-agresive sunt cele ce ne definesc

relaţia. mă detest că nu am destulă bunătate atunci
când calc peste cochiliile melcilor tăi.
ar trebui să le devorezi şi să le freci
mucozitatea cu soluţie de curăţat traume.
iubirea mea, oare trebuie să taci din gură
atunci când o fetiţă de 16 ani din Israel
este violată la un hotel de
treizeci de bărbaţi?
„să nu te bagi în politică fiindcă te închide”
„vrei să-l mântui de zile pe tat-tu?”
aş vrea să nu pot asta dar nu mă numesc diabet.
durerea mea din piept e de inimă rea.
ştiu că mă compari şi ştiu că vii peste
patul meu atunci când dorm ca să mă
scuipi cu flegmă.
fiecare duce o cocoaşă şi un viol în spate.
fiecare vede sângele de la uşa vecină
şi trece pe lângă –
manipulăm ca să obţinem ce vrem
apoi nu mai ştim dacă am vrut cu adevărat acel
 | 47

lucru
mă bat peste piept ca să înăbuş durerea
şi plâng pentru că acum fetiţa nu are decât să moară
her mother’s nickname for her was “useless”.
48 |

florile pe care le purtai

şi trilurile păsărilor îţi
conturau talia subţire
cu cele trei sarcini
un băiat un avort o spirală şi o fetiţă
El te-a privit
ţi-a spus în rusă
все равно будешь моей
oricum vei fi a mea
parcă e o replică
din moscova nu crede în lacrimi
florile ţi-au crescut
în pântec şi le-ai purtat
fertilă cu faţa netedă
băiatul ţi-a murdărit cearşafurile
fetiţa ţi-a proslăvit ură
avortonului îi aprinzi o lumânare
la mănăstirea conştiinţei
iubirea ta îşi are cele mai necunoscute căi posibile
 | 49

pieta

copilul zglobiu pe care-l ţin în braţe

e fiul meu nenăscut
îl hrănesc cu spini moi din iubirea
maternă moştenită
şi mă rog la zei să nu-l nenorocesc
arunc peste el apa
sfântă a lacrimilor amare a tuturor
sfinţilor vii şi-i doresc
viaţă continuă unde tălpile să-i calce
pământul şi după
treizeci şi trei de ani împliniţi
50 |

fratele meu mi-a fost călău

în copilărie şi adolescenţă
m-a sugrumat cu umilinţe
şi colţii stricaţi ca un goliath
făceam flotări cu pumnii goi
pe asfalt ca să-l impresionez
astăzi fiul lui îmi aduce pietre
iar eu îl învăţ cum să doboare
uriaşi cu pumnii goi chiar dacă
aceştia poartă masca tatălui său
 | 51

îmi sugi sânul, ahile,

iar la colţul zâmbetului tău curge venin
statuia femeii, râde ghida
este a unei prostituate
– fiecare femeie liberă şi frumoasă este prostituată –
adâncul pare transparent cu tine
spargi limite, iubitule,
iar sărutarea ta usturătoare îmi lasă nisip între dinţi
tinereţea nu te face să te otrăveşti
mă mulgi, iar eu mă umflu ca o vacă gestantă
nu ştiu ce tot încerci să storci din mine:
iubire pasiune senzualitate nebunie
eşti naiv şi crezi în viitor
crezi că o să mă întorc mâine la tine
crezi că tatăl tău o să te placă şi culmea:
că n-o să fii ca el
– suntem noi dar suntem şi ai noştri, cred cu tărie –
ochii micuţei helena cuprinde violenţa din Belarus
are un an şi strânge conuri cu aviditate
le bagă în pantalonii maronii ai lui tat-su precum
grenadele în pantalonii civililor beloruşi
52 |

tu intri în mine, ahile, precum bastoanele

amonilor intră în fundurile civililor beloruşi
lukaşenko are mustaţa de lapte puturos
iar ceauşescu pare să reînvie din mocirla cu viermi
– iubitule, ştiu că la nevoie ai putea face lucruri
amorale –
ţi s-a zis că în zona pieptului e o inimă în formă
de cur aplecat
în mine e o coastă absentă ruginie falică
te uiţi la mine dar privirea mea e un abis
ce nu te mai priveşte înapoi
intră în mine, iubitule, dar nu mă face să uit
ce se întâmplă în lume
– or nu ne-am născut în ţările potrivite
ca să ne iubim cu adevărat
 | 53

crăpând oglinda cu pumnul am observat

cum în ochii mei se cuibăreşte micuţa helena
cea cu ochii aurii în care o văd pe
mama la fereastra din bucătărie cu paharul
de cafea băut
„viaţa îi tare frumoasă, mamă” spune omul bun
nu mama helenei
îl văd pe goliathul meu mai cretin decât
poate suporta pământul şi arunc cu sucul în el
mă văd pe mine alungată de acasă noaptea
în rochia verde de satin
cu inima ruptă şi putredă unde mi-am
dorit să-mi scot ochii din craniu şi să-mi
tai urechile din carne ca să nu văd sau aud
că nu sunt vrută sau iubită sau binevenită
— oedipă postmodernă the pale wo man
cu găuri în palme ce nu pot plânge
deconectează-te • lena • sari • îmbracă pachetul de
plastic • înghite sticla sau pastila • gâtuie-te
la naiba cu tine — trăieşte dar nu deveni ca ei
you’re supposed to use writing as a medium to
54 |

confront reality • black lives matter • all lives matter

but does my own life matter?
asta e întrebarea, helena, în asta tu trăieşti până
nu vei decide să-ţi scoţi ochii aurii din craniu
puţin câte puţin
 | 55

îmi frig buzele cu cafea şi mă culc pe burtă

ca să privesc ochii micuţei helena
unde mă văd pe mine. are doi ani şi vrea
clătită fără zahăr fiindcă zahărul e interzis
se moare de la el cum se moare în «жыве́
Белару́сь!»
mă uit la ea şi îmi dau seama că n-o să fie
bătută cu cureaua sau abuzată verbal
şi lăsată fără mâncare drept pedeapsă
precum e maşa din rusia sau aliona din pepeni
n-o să fie vânată şi împuşcată în codrii moldovei
învinuită că nu purta ce trebuie sau că a ridicat
coada
violată şi amăgită de toate bunurile
n-o să fie răpită precum kolesnikova
în plină stradă de pro-clovnişti mustăcioşi
sau otrăvită precum navalny de pro-putinieni
copiii inocenţi ce ies din imbecili ignoranţi ajung
în depresie
şi se sinucid
iar în loc să vorbim despre alegerea personală
56 |

a fiecăruia despre fericire sănătate mintală

singurătate sau despre partenerii potriviţi nouă
ne întrebăm când ne mărităm şi când
turnăm plozi „că e timpul să-i ai pe ai tăi”
să-ţi aducă o cană de noviciok la bătrâneţe
să nu îndrăzneşti să nu te chinui şi să mori rapid
înghit în sec şi o prind de mânuţă pe helena
nu e copilul meu şi nici nu va fi curând
– vărs cafeaua pe gât
– muşc clătita cu extra-ciocolată
mai multă decât a putut bea navalny noviciok
din ceaiul lui la tomsk
şi mă mântuiesc lent de toate zilele rămase
într-o lume într-atât de minunată şi de fertilă
ca a noastră
 | 57

unghia roasă arată caraghios

mâncarea este pregătită
iar coşul stors
de puroi
sunt invizibilă
o femeie de serviciu
sclava patriarhatului hidos
– am avortat un bastard care nu este al meu
iar scrisul nici măcar nu este pentru mine
un deliciu
58 |

prietena mea îmi spune

work for your dream
în momentele în care
vreau să mă sufoc
cu propriul aer
dar cum pot să fac asta
când se întâmplă monstruozităţi
precum asasinarea lui
george floyd
i can’t breathe
they’re going to kill me
o iubesc pe prietena mea
deşi susţine că feminismul
nu îşi mai are locul
când în lume se mai cos
vaginele fetiţelor care se mărită
odată cu păpuşile lor
iar violenţa domestică
de unde vin eu e sinonim
cu căsătorie
oare şi noi ne rugăm
 | 59

să fim iertaţi pentru că

doamne nu mai ştim
ce dracu facem?
60 |

sunt o femelă-cuc
kukushka ar cânta ţoi
deschid gura galbenă
şi înghit viermii-iubiţi
fără să rumeg
căci nu am intestine
ci doar o cale anală
pe unde ies rămăşiţe
de săruturi şi de pene
e greu să scrii un poem
şi să nu te gândeşti
instant la dragoste
sau la mama
 | 61

ieri a fost lansarea navei spaţiale

NASA în cosmos. ce mici şi
(ne)semnificativi suntem de
putem construi aşa jucării mari
doar ca să ne mai asigurăm
încă o dată cât de singuri
suntem pe această planetă
62 |

mamă e traumatizată de foame şi sărăcie

şi nu a vrut niciodată
să trec prin ce-a trecut ea
însă ca să nu trec prin asta
nu mi-a vorbit deschis niciodată
despre sine şi trecut
m-a traumatizat cu violenţă
şi instabilitate emoţională
iar eu
din copila
încălţată în pantofiori albi cu panglică
cu pălărie roşie dantelată
şi burta plină de dulciuri şi apă minerală
m-am transformat într-un adult care plânge
dimineaţa.
 | 63

iubito, eşti o stafi –

dă –
te-aş mânca toată
dar dumnezeul tău nu permite
iubirile de acelaşi gen
e păcat că trebuie
exorcizată
lovită
scuipată
răstignită
cu o coroană de spini
şi atunci ce folos mai ai din mine dacă-s
putredă
64 |

un gaz portocaliu l-a otrăvit pe tatăl meu în armată

s-a apropiat hipnotizat de ceaţa din pădure
şi şi-a tuşit plămânii
nu îi era bine
polkovnik-ul i-a ordonat să-şi mănânce limba
să se retragă şi să nu sufle o vorbă despre
una dintre bazele secrete de rachete
a uniunii sovietice
iar peste 35 de ani
să le coasă gura şi urmaşilor săi
când poligonul de pe peninsula kamceatka
va otrăvi cu heptyl pământul a infinita oară
– culoarea favorită a fiicei sale este portocaliul
intens
amestecat cu negru sovietic
de cernobîl
 | 65

ca să urci în grădina edenului trebuie să fii singură

sunt oameni şi bestii care se vor uita la tine
şopârle şi şerpi la picioarele tale goale
sunt flori cărări un soare dogoritor
care te îndeamnă să te aşezi pe băncuţele din stânci
dar fii atentă! aceste cărări nu duc nicăieri
lăcăţele mâzgâlite cu iniţiale
două trei patru nume şi niciunul singur
uită-te dar nu te opri să vrei şi tu ||
dacă te stabileşti nu mai poţi urca
nu mai poţi şti şi-o să mori de curiozitate
pe drum sunt oameni cu două feţe şi limbi tăiate
toţi au aceeaşi culoare a pielii
albă–galbenă–roşie–neagră
sunt cupluri ce se iubesc
şi oameni care se mângâie singuri pe ei
în timp ce citesc
să nu te opreşti lena să nu te opreşti
să urci şi să gâfâi şi să arzi pielea spatelui
nu te teme să vorbeşti să întrebi să răspunzi
dar nu te opri ||
66 |

nu te teme să te uiţi la oameni în ochi

şi să le zâmbeşti sincer
dar nu te opri ||
aleargă în ploaie şi vânt aleargă
Grădini miraculoase Flori nemaivăzute
Turnuri îndesate Suflete pierdute
toate astea ţi-e dat să le vezi
să le atingi să miroşi dar nu muşca
...
aleile cutreieră în lung şi lat
uimeşte-te şi caută să vezi uşa sacră
îngrădit/ă stă arhitectul cu chip de femeie şi bărbat
fler de copil/ă într-o lumină caldă
dar lena nu uita de tata care te aşteaptă jos
fugi după el fugi
grăbită nici nu mai observa cum calci pe-o coadă
ce te muşcă
du-te-n mă-ta n-are timp de tine
uşa se închide fără zgomot
nu te opri la privirile bărbaţilor
şi a femeilor frumoase nu te opri la tunuri
şi la îmbrăţişări la colţuri
tata tata tata să-l aduci pe tata cu tine
nu întoarce capul niciodată înapoi
 | 67

vei împietri ||
dar în locul scărilor
cazi în prăpastie şi nici măcar nu ţipi
şi nici nu te mai temi
burta mare a tatei pe care n-o puteai cuprinde
cu mânuţele tale din copilărie
ţi-a ţinut pernă de aterizare
săracul tata
aproape i-ai făcut o gaură în burtă
– tata te doare?
îl durea mai tare dacă nu mai veneai înapoi
râde el plângând
68 |

nu-mi place aluatul fără umplutură

rod brânza de vacă
precum rodeam spatele mamei de murdărie
un spate neted şi mare
un spate care ar omorî o orătanie
dacă ar cădea peste Ea
nu-mi place aluatul fără umplutură
nu îmi place muşcatul buzelor
deşi mi le muşc
nu îmi place rosul unghiilor
deşi mi le rod
nu-mi place să am slăbiciuni faţă de tine
deşi am
nu-mi place să mi se şoptească în ureche
că nu sunt ruptă din soare
deşi nu sunt
afecţiunea este o haimana care nu mă lasă
să-mi văd liniştită de drum
 | 69

am să mă ridic din acest pat

şi o să-mi onorez ţara
purtând roşu lacrimă
galben inimă
albastru călcâi
codru de zimbru
sunt bulgară de sud
moldoveancă din nord
româncă în talpă
rusoaică la creştet
câtă murdărie mai
trebuie să roadem
ca să fim mândri
de acea bucată
ruptă de strugure
pe care nu am călcat
de atâţia ani de zile
nici eu şi nici familia mea?
70 |

mi-am dat seama că m-am îndrăgostit la cinema victoria

răsuna le lac şi plângeam
cum matthias îl săruta pe maxime xavier dolan
ştiam că sentimentele mele nu trebuiesc nimănui –
ai venit să ne uităm împreună la mommy cu tania
plânsă te-am îmbrăţişat – hai lasă
te-am ţinut în braţe iar apoi m-ai ţinut tu
când m-a apucat o altă isterie de plâns
– poate eu o să fiu iubita ta ţi-am zâmbit
iar tu ai întors capul impresionat
ştiam amândoi că n-o să fiu
c-o să ne mai sărutăm o ultimă dată
ştiam că fiecare mesaj te îndepărtează
ştiam c-o să ajung să-ţi spun în pandemie
după cămin că te iubesc şi
– tocmai mi-am dat seama că nu mai are rost
să scriu vreodată poeme despre tine
 | 71

ieri a ars Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”

din Chişinău
a ars arhiva societăţii culturale
din Republica Moldova odată cu ea

când eram mică ne-am uitat cu tata

la nunta din malinovka pe casetă
în care a dansat ansamblul „Joc”
şi acum ţin minte melodiile şi mişcările
dionisiace de care sunt fascinată şi azi
sau cum Nicolae Botgros cu Lăutarii
au cântat cu Zdob şi Zdub
cuculeţul din clejani

ţara unde tata m-a adus pe lume se duce încet de

râpă
iar infrastructura inimii mele se dărâmă
cu fiecare anexă fără recuperare
am o ţeastă ieşită din partea stângă a pieptului
şi tot bat în ea să pulseze sub ritmul jocului
copilăresc
72 |

până n-a murit

definitiv din 1991 încoace
 | 73

poem uitat din iarna când eram îndrăgostită

pentru buzele mele crăpate crispate

a trebuit să vii să mi le eviţi
să mă strângi şi să te prefaci
că mă iubeşti
„vino-ncoace” îmi spui atât de
dulce ai un corp atât de însetat
şi atât de uşor de iubit
îţi spun pe nerăsuflate
te miros şi eşti viu
iar părul tău des şi lung
miroase a ambrozie
mă-ntrebi dacă e prea devreme
să-mi pui mâna pe sân
iar eu tac apoi râd
(fii ţărmul meu învolburat)
fii sărutul şi sufletul şi corpul
ce îmi alungă agonia
iar în timp ce gândesc toate
astea mi se crapă o buză
74 |

şi începe să picure sânge

pe care numai eu îl văd
nu mai ştiu cum să mă bag
în trupul tău firav şi christic
iar mâna ta puternică mă
trage spre tine şi ochii tăi
verzui-albaştri se-nchid
cât se deschide uşa de
la cămin unde iuliana ne
salută iar eu murmur un speriat
„sărut” şi roşesc
ca să nu strig răspicat în gura mare
ce-mi doresc de fapt
de la tine
 | 75

fatmir e frumos şi tânăr

are 20 de ani şi toată
viaţa-nainte
el locuieşte într-o insulă
turistică
unde nemţii vin să se-ndoape cu prăjituri glazurate
fatmir vine la masa
noastră
şi-ndrăzneşte să se
uite-n ochii mei şi
să-mi spună că-s frumoasă
noi moldovenii îi citim numele
şi-l credem caraghios
dar harnic
/adă fatmir rosé
/adă fatmir şi nişte bere
fatmir mă observă cum
îmi şterg colţurile gurii
mă caută şi-mi cere numărul de telefon
iar eu i-l ofer
76 |

ştiu că e tânăr şi că e frumos

şi mă bucur ca o fată mare de 25 de ani ce sunt
fatmir lucrează cu 3 € pe oră
şi visează să plece
într-o ţară
ce plăteşte mai mult
pentru hărnicie
fatmir se uită la mine cu speranţă
vrea să-l salvez
crede că dacă sunt îmbrăcată în alb şi am ochii
senini
atunci sunt
înstărită
fatmir nu ştie că insula lui
e răschită şi dospită de praf&gunoi&case părăsite
ca moldova mea
fatmir nu ştie că tocmai am fost înjosită de un poet
moldovean şi cel mai rău este că
mi-a plăcut
că doar suntem învăţate să orgasmăm la
înjosiri&umilinţe&bătăi&sute de flori a doua zi
– ce drăguţă eşti când eşti vânătă şi plânsă
fatmir se poartă aşa
de frumos
 | 77

sperând să-i dau

un sărut
şi să-l las să probeze pantofiorul european
neştiind
de opinca destrămată şi de talpa bătătorită
a strămoşilor mei
pe care o port sub ghetele verzi vans la reducere
fatmir mă sărută şi mă lasă să uit toate supărările
acul de albină-mamă goliathă
de la călcâiul lui ahile
nici nu mă mai mănâncă
nici nu mă mai ustură
fatmir se uită atât de pur la mine
iar în ochii lui pot citi ecourile tari
de nemţi îndopaţi şi de moldoveni impostori
/adă lena rosé
/adă lenuţa şi nişte bere şi maturizează-te naibii
odată
78 |
 | 79

Sumar

[astăzi am aflat că manuscrisul meu de poeme] ........... 9

[îmi aştern pieptul la vedere ca să fiu mângâiată] ...... 11
alfabet ..................................................................... 12
Poem ∞ ................................................................... 14
[bunica mea e dumnezeul meu] .................................. 16
[la graniţă la unguri] .................................................... 18
[sunt patetică] .............................................................. 20
[e de-ajuns să privesc spre tine] .................................. 22
incantaţie ................................................................ 24
[foamea mea are gust de acid gastric] ........................ 27
sechelele ne definesc fiinţa ..................................... 29
[wong kar-wai îmi spune] ........................................... 31
[nu înţeleg oamenii care dorm prea mult]. ................. 33
[tatăl meu şi-a dorit o minge] ...................................... 35
[ziua în care am plâns împreună cu tata] .................... 37
80 |

[nimicitor a trecut această] .......................................... 39

mamei mele loveless .............................................. 40
[adu-ţi aminte de plânsul tău] ..................................... 41
[ce m-au învăţat la litere] ............................................ 43
[şiroiul de lacrimi aşteaptă] ......................................... 44
ai vreodată impresia că trăieşti într-o lume falsă? .. 45
[comentariile pasiv-agresive sunt cele ce ne
definesc] ...................................................................... 46
[florile pe care le purtai].............................................. 48
pieta ........................................................................ 49
[fratele meu mi-a fost călău] ....................................... 50
[îmi sugi sânul, ahile] .................................................. 51
[crăpând oglinda cu pumnul am observat] ................. 53
[îmi frig buzele cu cafea şi mă culc pe burtă] ............ 55
[unghia roasă arată caraghios] .................................... 57
[prietena mea îmi spune]............................................. 58
[sunt o femelă-cuc]...................................................... 60
[ieri a fost lansarea navei spaţiale] .............................. 61
[mamă e traumatizată de foame şi sărăcie] ................ 62
[iubito, eşti o stafi]....................................................... 63
 | 81

[un gaz portocaliu l-a otrăvit pe tatăl meu

în armată]..................................................................... 64
[ca să urci în grădina edenului
trebuie să fii singură]................................................... 65
[nu-mi place aluatul fără umplutură] .......................... 68
[am să mă ridic din acest pat] ..................................... 69
[mi-am dat seama că m-am îndrăgostit
la cinema victoria] ....................................................... 70
[ieri a ars Filarmonica Naţională
„Serghei Lunchevici”] ................................................ 71
poem uitat din iarna când eram îndrăgostită .......... 73
[fatmir e frumos şi tânăr] ............................................ 75
82 |

Redactor: Teodor DUNĂ

Tehnoredactor: Luminiţa LOGIN
Macheta şi ilustraţia copertei: Tania Maria MUŞINA
Bun de tipar: noiembrie 2020. Apărut: 2020
Editura Tracus Arte, Bulevardul Gloriei nr. 32, sector 1, Bucureşti.
E-mail: office@edituratracusarte.ro, vanzari@edituratracusarte.ro
Tel/fax: 021.223.41.11.
Contravaloarea timbrului literar se depune în contul
Uniunii Scriitorilor din România