Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE

LADY MACHBET
vs
KATERINA LVOVNA

Student:
Evtei Taisia

București
2015
CUPRINS

I. Introducere……………………………………………………..3
II. 1.Prezentarea operelor…………………………………………4
2.Condiţia iniţială a personajului………………………………4
3.Motivul săvârşirii crimei……....……………………………..5
4.Consecinţele crimei…………………………………………..6
5.Relaţiile cu celelalte personaje……………………………….7
III. Concluzii……………………………………………………....10
III. Bibliografie…………………………………………………….11

2
INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune să analizeze tipul femeii puternice, caracterizată printr-o
tenacitate ieşită din comun şi care nu se opreşte din nimic atunci când urmăreşte un ţel. Un
astfel de tip feminin întâlnim la personajele create de William Shakespeare şi Nikolai Leskov
în operele lor Machbet, respectiv Lady Machbet din Siberia.
Comparând cele două personaje, se urmăreşte scoaterea în evidenţă atât a asemănărilor,
cât şi a diferenţelor dintre concepţiile celor doi scriitori la adresa acestui tip de personaj.
Astfel, lucrarea va fi structurată pe diverse criterii de comparaţie, precum condiţia iniţială a
personajului, percepţia asupra lumii exterioare, motivul săvârşirii crimei şi felul în care acest
lucru afectează ulterior comportamentul personajului, dar şi relaţiile cu celelalte personaje,.

3
I. Prezentarea operelor

Apărută în 1606, Machbet este o tragedie scrisă de William Shakespeare şi îl are în


centru pe Machbet, general în armata regelui Scoţiei. Sursa epică a tragediei o constituie
Cronicile lui Raphael Holinshed (Chronichles of England, Scotland and Ireland), mai exact
partea referitoare la Scoţia, dar personajele lui Shakespeare diferă, astfel că Machbet devine
un tiran, iar Lady Machbet, deşi odioasă, nu este egoistă.
Scrierea lui Leskov a apărut aproape trei secole mai târziu, în anul 1865, în revista
literară Epoca a lui Dostoievski. Printre temele romanului se numără rolul femeii în societatea
europeană din secolul al XIX-lea, adulterul, viaţa din provincie, ceea ce a dus la comparaţii
între romanul lui Leskov şi Madame Bovary a lui Flaubert, dar şi crima înfăptuită de o femeie,
fapt ce a dat numele operei datorită asemănării cu tragedia shakespeariană.

II. Condiţia iniţială a personajului

Începutul tragediei lui Shakespeare ne-o prezintă pe Lady Machbet ca soţia iubitoare a
generalului, care îl aşteaptă acasă după o bătălie istovitoare. Îl felicită pentru victorie şi
obţinerea titlului de Nobil de Cawdor, însă vestea că acesta ar putea deveni însăşi regele
Scoţiei o îndeamnă la uneltirea planului ce avea ca scop uciderea lui Duncan.
,,Să ne-ngrijim acum de cel ce vineri
Şi las’ pe mine-isprava acestei nopţi.”1

În ceea ce o priveşte pe Katerina Lvovna, Leskov o înfăţişează ca pe o tânără de


douăzeci şi patru de ani, ,,nu prea frumoasă […], nu prea înaltă, foarte zveltă însă, cu nişte
umeri rotunzi şi cu sâni vârtoşi, cu un năsuc drept şi subţire şi cu o frunte mare, albă, […]

1
Shakespeare. Opere complete, vol. 7; Machbet, trad. de Ion Vinea, Bucureşti, Ed. Univers, 1998, pag. 267.
4
ochi negri, plini de viaţă şi un păr bogat, negru corb.”2 Era căsătorită cu Zinovi Borisâci
Izmailov, dar nu din dragoste ori simpatie, ci ,,doar aşa, pentru că Izmailov o peţise, iar ea,
ca fata săracă, n-avea cum să aleagă dintre peţitori.”3 . Aparent, acest personaj se vrea a fi
doar o ilustrare generală a dramei femeilor din acea vreme, majoritatea măritate convenabil cu
bărbaţi mai în vârsta, condamnate unui trai anost, lipsit de plăcerile vieţii. Deprinsă cu
libertatea şi cu un trai simplu, ea îşi petrece timpul plimbându-se şi dormind, iar plictisul nu
i-l bagă nimeni în seamă. Katerina se bucură de un trai lipsit de griji, îndestulat, peste care
domneşte însă plictiseala, „acea plictiseală a caselor negustoreşti, care îl face pe om, zice-se,
să nu-i pară rău nici când se spanzură”4, sau, aparent, când comite o crimă. De aceea,
întâlnirea cu Serghei şi comportamentul acestuia faţă de ea aduc o schimbare majoră în viaţa
ei.

III.Motivul săvârşirii crimei

Femeie ambiţioasă şi cu o dorinţă puternică de a se numi regină, idee care persistă în


gândurile ei ca un ecou, Lady Machbet începe de îndată să pună la cale planul de a-l omorî pe
rege. Un alt motiv îl constituie ura ei faţă de Duncan pentru executarea primului ei soţ, fapt ce
nu este menţionat în operă, însă apare în Cronici. Pentru a-şi duce planul la bun sfârşit,
aceasta invocă puterile întunericului. Astfel, crima este văzută ca o încercare de a dizloca
timpul, de a goni viitorul în prezent, prin distrugerea prezentului întruchipat de Duncan.
Celelalte crime (Banquo, familia lui Macduff) sunt doar încercări paranoice ale celor doi de
a-şi menţine poziţia.

Lady Machbet pare invincibilă, inumană, dar în acelaşi timp hotărâtă, inflexibilă. Ea pare
să nu aibă ,,nici urmă de milă pentru rege; nici o conştiinţă a trădării şi a josniciei omorului;
nici un simţ al valorii vieţilor nenorociţilor oameni asupra cărora va fi aruncată vina; nici o
strângere de inimă la condamnarea şi ura lumii.”5

2
Nikolai Leskov, Lady Machbet din Siberia. Povestiri, Bucureşti, Ed. Univers, 1971, pag. 53.
3
Idem.
4
Ibidem, pag. 54.
5
A.C. Bradley, Shakespearean Tragedy, Londra, Ed. Macmillan, 1904, pp. 294-298.
5
În timp ce motivul crimei la Shakespeare este puterea, la Leskov apare o Lady Machbet
îndrăgostită până peste cap şi capabilă de orice pentru a-şi proteja iubirea. Astfel, la Katerina
instinctul de criminal nu apare de la început, ci odată cu instinctul sexual.

Este clar faptul că la Lady Machbet vorbim de premeditare încă din momentul în care îi
mărturiseşte soţului planul său, inclusiv aruncarea vinei pe cei doi străjeri:

,,Eu i-ameţesc cei doi străjeri ai săi […]


Iar când în somn porcesc ei zac beţi morţi, […]
Ce oare nu putem a pune-n seamă
Acestor doi bureţi, paznicii săi,
Şi vina marii noastre fărdelegi
S-o poarte ei?”6

Pe de altă parte, la Katerina vorbim de crime impulsive, instinctuale, nepremeditate, fapt


demonstrat de scena omorârii lui Zinovi Borisâci care apare pe neaşteptate acasă, în timp ce
Serghei şi Katerina se aflau în pat. Atitudinea ei în ceea ce priveşte crima este una anormală:
pentru ea crima reprezintă ceva firesc, iar mustrările de conştiinţă şi remuşcările par să o
ocolească.

IV. Consecinţele crimei

Încă de la comiterea primei crime, Machbet este consumat de vină, iar după omorârea lui
Banquo acesta este stăpânit de paranoia şi îşi imaginează fantoma acestuia. Lady Machbet îşi
pierde minţile după ce îşi vede mâinile însângerate în mod constant şi se sinucide,
nemaiputând suporta mustrarile de conştiinţă ce se manifestau sub forma unor vedenii. Ea
devine somnambulă şi nu mai realizează diferenţa dintre realitate şi vis, scufundându-se într-o
oboseală sufletească redată de inconştient în lupta cu conştientul.

6
Shakespeare, op. cit., pag. 271.
6
Leskov se foloseste, de asemenea, de elemente ale fantasticului pentru a arăta urmările
pe care le are crima asupra psihicului Katerinei. Astfel, visul devine o cale de comunicare
între conştient şi inconştient. În primul vis, Katerinei îi apare motanul, pe care ea îl confundă
cu Serghei, iar în al doilea, motanul are capul socrului pe care ea l-a ucis. Astfel, el apare ca
un paradox între dragoste şi crimă, însă faptul acesta nu îi conferă Katerinei nici o remuşcare,
ci mai degrabă o spaimă instinctuală. Conform credinţei populare, motanul, în simbolistica
viselor, prevesteşte un oaspete de la drum lung, sau, şi mai potrivit circumstanţei, adulter.
Leskov se foloseşte de aceste informaţii pentru a o încadra pe Katerina în tipologia femeii de
rând din Rusia secolului XIX. Totodată, apariţia motanului cu chipul lui Boris Timofeici în cel
de-al doilea vis al Katerinei joacă rolul conştiinţei ei raţionale, încercând să răzbească printre
pornirile ei instinctuale de a-şi înlătura aşa-zişii „adversari’ cu orice preţ. Katerina rămâne
însă dominată de instinctul criminal până la final, când se aruncă în mare cu Sonetka într-un
gest disperat de a-şi proteja iubirea, dar şi de a căuta răzbunare pentru trădarea pricinuită de
Serghei.

V. Relaţiile cu celelalte personaje

Lady Machbet şi soţul ei sunt amândoi stăpâniţi de patima ambiţiei, semeţi, mândri,
poruncitori, născuţi să conducă, fără dragoste de ţară sau interes pentru fericirea altuia. În
scena 5 a primului act, însăşi Lady Machbet este cea care îi dă lecţii de disimulare soţului său,
arătând dârzenia cu care îşi urmărea ea scopul:
,,Când vrei să-nşeli o lume, fii ca lumea,
Cu bun venit pe buze şi-n priviri
Să fii ca floarea fără de prihană,
Dar fii şi-aspida cuibărită-ntr-însa.”7
[…]
,,Si fruntea sus!
Că-i primejdios s-arăţi pe gânduri dus.”8

7
Idem, pag. 267.
8
Ibidem, pag. 267.
7
Aceste cuvinte erau menite să-l încurajeze pe Machbet care era reţinut în privinţa crimei
din două motive: îi era supus regelui şi era şi înrudit cu acesta. Însă Ladz Machbet găseşte
cuvintele potrivite pentru a-l readuce pe drumul dorit:
,,Te temi să fii în faptă şi-n virtute
Acelaşi ca-n dorinţă?
Ţinut între aş vrea şi nu-ndrăznesc?”9

Aşa cum afirmă A.W. Verity, ,,şi din punct de vedere intelectual îi este superioară lui
Machbet […]. Cu câtă îndemânare înfruntă ezitarea lui Machbet de a merge mai departe cu
crima şi cum îi atacă punctele slabe; cât de repede sesizează - prea târziu – efectul omorului
asupra lui Machbet, ce resurse şi câtă voiciune a spiritului manifestă ea în scena banchetului,
unde încearcă mai întâi o metodă, apoi alta, apoi încă una pentru a-i restabili echilibrul
mintal…”10
Aflată într-o stare de excitabilitate anormală care lipseşte la Machbet, ea arată şi urme de
slăbiciune feminină şi simţire omenească ce vor explica prăbuşirea ei de mai târziu. Voinţa ei
urmărea să înfrângă rezistenţa lui Machbet, dar şi o oarecare rezistenţă proprie.
,,Eu însumi îl ucideam
De n-ar fi semănat în somn cu tata.”11
Cu toate acestea, cei doi se sprijină, se iubesc, suferă împreună. Ar putea fi descrişi prin
sintagma égoïsme à deux, deoarece nu au ambiţii separate. Deşi, cu timpul, se separă
întrucâtva, cei doi nu se incriminează şi nu se înstrăinează.

Pe de altă parte, relaţia Katerinei cu Serghei este una tumultoasă. Interesul lui Serghei
pentru avere este evident încă de la început, însă Katerina îşi trăieşte povestea de dragoste şi
este prea ocupată să îşi apere iubirea de ameninţările exterioare pentru a observa acest detaliu.
Ea simte însă distanţa dintre ei în momentul în care sunt descoperiţi şi Serghei recunoaşte

9
Ibidem,pag. 270.
10
A.W.Veritz, îngrijitoare a ediţiei Cambridge a piesei, în Introducere, Cambridge University Press, 1901; 1934,
pag. 31.
11
Ibidem, pag. 274.
8
toate crimele, învinuind-o pe Katerina. Deşi fără valori morale, asemenea Katerinei, Serghei
este stăpânit de o spaimă imensă, ceea ce ei îi lipseşte.
Relaţia celor doi are ca rod un copil pe care însă Katerina îl părăseşte fără nici o mustrare
de conştiinţă. Deşi speră la o împăcare cu Serghei pe drumul spre Siberia, cruzimea cu care
acesta o tratează o determină să recurgă la o ultimă crimă. În final, ea singură demonstrează că
nu poate rămâne o victimă, luând o hotarâre supremă cu privire la viaţa şi statutul său,
alegând să îşi facă dreptate prin suicid şi totodată prin uciderea Sonetkăi.
Subestimată de toţi, chiar şi de Serghei, Katerina Lvovna şi-a demonstrat calitatea de
femeie plină de resurse şi iniţiativă, însă lipsa de orizonturi şi poziţia precară a femeii în
societatea secolului XIX au fost elemente decisive în prăbuşirea ei. Tipologia duală a acestui
personaj rămâne deci la judecata cititorului, care ar putea desigur, să o considere victimă sau
criminală, cautându-i acuzaţii sau justificări, în contextul unei povestiri care ilustrează de fapt
cum iubirea de orice natură se poate transforma în ură, schimbând radical chiar şi cel mai
inofensiv caracter în cel mai înspăimântător criminal.

9
CONCLUZII

Lady Machbet şi Katerina Lvovna sunt două personaje unite prin dorinţa puternică de a-
şi depăşi condiţia şi abilitatea de a-şi îndeplini această dorinţă, dar şi prin sfârşitul tragic adus
de lipsa de valori morale, etice şi imposibilitatea de a judeca înafara propriului interes. Deşi
amândouă sunt caracterizate prin lipsa instinctului matern, atât una, cât şi cealaltă au dat
dovadă de sentimente de iubire. Machbet şi Lady Machbet din Siberia rămân astfel drept
mărturii ale istoriilor unor femei luptătoare, dârze şi pline de resurse.

10
BIBLIOGRAFIE

1. A.C. Bradley, Shakespearean Tragedy, Londra, Ed. Macmillan, 1904, pp. 294-298.
2. A.W.Veritz, îngrijitoare a ediţiei Cambridge a piesei, în Introducere, Cambridge
University Press, 1901; 1934, pag. 31.
3. Nikolai Leskov, Lady Machbet din Siberia. Povestiri, Bucureşti, Ed. Univers, 1971,
pag. 53.
4. Shakespeare. Opere complete, vol. 7; Machbet, trad. de Ion Vinea, Bucureşti, Ed.
Univers, 1998, pag. 267.

11