BIBLIA

FIDELA

traducere literală nouă

completată, revizuită şi actualizată

Cluj-Napoca
2009
 FIDELA

Biblia în limba română

Copyright © 2009 Brian Nibbe
Str. Nirajului, Nr. 6
Cluj-Napoca 400599 România

2
 CUPRINS
Vechiul Testament
Geneza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Eclesiastul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 394
Exodul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Cântarea Cântărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
Leviticul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Isaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 401
Numeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Ieremia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
Deuteronom . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 Plângerile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 468
Iosua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Ezechiel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 471
Judecători . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Daniel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 503
Rut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Osea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 512
1 Samuel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 Ioel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 517
2 Samuel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 Amos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 519
1 Imparati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212 Obadia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 522
2 Imparati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233 Iona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 523
1 Cronici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252 Mica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 524
2 Cronici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271 Naum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 527
Ezra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293 Habacuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 529
Neemia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299 Țefania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 530
Estera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309 Hagai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 532
Iov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314 Zaharia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533
Psalmii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332 Maleahi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 539
Proverbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 378

Noul Testament

Matei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 543 1 Timotei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 672

Marcu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 563 2 Timotei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 675
Luca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 576 Titus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 677
Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 599 Filimon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 679
Faptele Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 614 Evrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 679
Romani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 635 Iacov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 686
1 Corinteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 640 1 Petru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 689
2 Corinteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 653 2 Petru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 691
Galateni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 659 1 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 692
Efeseni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 662 2 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 694
Filipeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 665 3 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 694
Coloseni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 663 Iuda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 696
1 Tesaloniceni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 665 Revelaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 697
2 Tesaloniceni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 671
3
Dragă cititorule,
Ţii în mână rezultatul a peste 8 ani de muncă, constând
în zeci de mii de ore de studiu individual, traduceri,
revizuiri, însoţite de agonie şi mulţumire. Noi credem
că ţi-am înmânat în modul cel mai curat cu putinţă
Cuvântul păstrat al lui Dumnezeu. Fii binecuvântat în
studierea adâncilor bogăţii ale Domnului Isus Cristos.
Una dintre cele mai vechi traduceri ale Bibliei
existente în limba română este Traducerea Română
Ortodoxă din 1688. Este foarte dificil de înţeles expri-
marea ei, fiind scrisă în ceea ce acum numim un stil
românesc arhaic, totuşi conţinutul este înregistrat cu
acurateţe. În anii care au urmat, diferite religii şi-au
tradus propriul text şi versiuni ale Scripturii, precum
Biblia Catolică de la Blaj, scrisă în 1795, apoi o altă tra-
ducere de la Iaşi 1874, făcută sub blazonul Societăţii
Biblice pentru Anglia şi întreaga lume. La începutul
anilor ‘20 Dumitru Cornilescu a tradus o Biblie ridi-
cată la rangul “bibliei pe înţelesul tuturor”. A fost un
maestru al limbii române contemporane acelei perioa-
de şi literar a pus în mâna poporului o capodoperă cu-
noscută după numele său “Traducerea Cornilescu”. A
ajuns să fie folosită la scară largă şi a fost acceptată de
bisericile baptiste şi penticostale deopotrivă reprezen-
tând standardul lor până azi.
Între bisericile din lumea de astăzi se face mul-
tă discuţie pe seama unui text care să conţină Toate
Cuvintele lui Dumnezeu și unde este acesta de găsit.
De fapt această discuţie divide pe mulţi chiar dintre cei
care cad de acord asupra crezurilor de bază cum ar fi:
credinţa, salvarea, Dumnezeu, Isus Cristos şi Duhul
Sfânt. Ţelul nostru a fost unul foarte simplu, am dorit
să punem din nou, în circulaţie, o Biblie care să conţină
fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. De-a lungul ultimilor
80 de ani, bibliile scoase în circulaţie în România au
fost traduceri după textul numit de cunoscători Textul
Critic. Crezul nostru este că Biblia sau Cuvintele lui
Dumnezeu nu au fost păstrate în Textul Critic, ci mai
degrabă în manuscrisul Textul Masoretic, şi în Textus
Receptus, şi orice traducere demnă de crezare, trebuie
să-şi găsească sursa în acestea. Traducerea Cornilescu
cu toată valoarea literară recunoscută, din nefericire,
în cea mai mare parte este o traducere a Textului Critic.
În anul 2001 Dumnezeu a început să pună împreuna o
echipă de creştini cu aceeaşi credinţă şi astfel proiectul
Fidela a luat fiinţă.
Am dorit să producem o traducere nouă care să
aibă ca origine grecescul Textus Receptus pentru Noul
Testament şi astfel am început să experimentăm dife-
rite metode care să aibă ca rezultat lucrarea scontată.
Din anul 2001 până în anul 2005 am lucrat la Noul
Testament şi Cartea Proverbe, tipărind prima ediţie.
După cunoştinţele noastre a fost singura traducere,
chiar dacă foarte puţin răspândită, având ca origi-
ne, strict textul grecesc, Textus Receptus. În anii care
au urmat, în paralel cu două revizuiri lingvistice, am
continuat să adăugăm cărţi ale Vechiului Testament, şi
în final am terminat lucrarea, întreaga Scriptură, în 19
Aprilie 2009.
Noul Testament este cu totul o nouă traducere în
timp ce Vechiul Testament în mare parte este o compi-
laţie şi revizuire a mai multor traduceri diferite. Ne-am
bazat mult pe traducerea de la Iaşi din 1874 şi pe un text
de mai târziu, din 1931, o traducere ulterioară primeia,
făcută de Dumitru Cornilescu, în încheierea Vechiului
Testament.
Cea mai bună traducere în circulaţie astăzi este,
după opinia noastră, versiunea în limba engleză, King
James din 1769. Am folosit această traducere ca bază
pentru verificarea acurateţii traducerii noastre. Cu toa-
te că nu am tradus după acest text, ne-am asigurat de
concordanţa celor două traduceri. În această privinţă
nu avem de ce să ne scuzăm. Ţelul nostru este o acura-
teţe completă, iar VKJ este de o deosebită importanţă
în înţelegerea textelor ebraice şi greceşti.
Câteva lucruri trebuie menţionate despre această
traducere. Înainte de toate noi credem în echivalen-
ţa formală. Acesta este crezul după care cuvintele lui
Dumnezeu sunt literale şi trebuie traduse literal. Am
încercat să ocolim practica echivalenţei dinamice, care
este de prea multe ori, ceea ce traducătorul doreşte să
spună. Pentru că această traducere este una literală, vei
observa unele exprimări sau fraze mai neobişnuite. Un
lucru trebuie păstrat in minte si anume , Cuvintele lui
Dumnezeu nu pot fi eliminate sau adăugate doar pen-
tru a le face mai uşor de înţeles. Se pare că majoritatea
oamenilor îşi doresc o Biblie “uşor de citit” în timp ce
mai puţini îşi doresc una care să conţină “fiecare cu-
vânt” al lui Dumnezeu.
Au fost cazuri când am combinat mai multe cuvin-
te din greacă într-un singur cuvânt în româneşte. Sau
poate a fost necesar să explicăm un cuvânt grecesc prin
mai multe cuvinte în româneşte. Nu am adăugat sau
scos din text, făcând aceasta, ci doar am tradus diferen-
ţele dintre gramaticile greacă/ebraică şi cea româneas-
că. Un exemplu în care am folosit mai multe cuvinte
în româneşte pentru unul singur în greacă îl constituie
traducerea cuvântului grecesc dikaioo. Înţelesul teolo-
gic al acestui cuvânt este a fi declarat drept, astfel că am
folosit două cuvinte pentru traducerea unuia singur .
Punctuaţia a fost un alt domeniu uşor adaptat la for-
ma Bibliei. Fiecare verset începe cu majusculă, chiar
dacă se continuă propoziţia din versetul anterior. Nu
sunt ghilimele în text dar dialogul este marcat clar prin
majusculă precedată de două puncte, aceasta semnali-
zând cititorului începerea dialogului.
Numele au fost preluate din celelalte traduceri ro-
mâneşti, cu câteva excepţii, cel puţin una este mai
semnificativă.
Am schimbat numele a două cărţi din Noul Testament.
Una este Titus, pentru a urma reproducerea fidelă a nume-
lui din limba greacă; cealaltă este cartea Revelaţia. Toate ce-
lelalte traduceri în româneşte ale Scripturii traduc ultima
carte cu numele de “Apocalipsa”. Nu am putut folosi
cuvântul „Apocalipsa,” având în vedere sensul şi direc-
ţia limbii moderne pe care o imprimă noul Dicţionar
Explicativ al limbii, care afirmă sensul de alegorie al
cuvântului. Cuvântul grecesc din text, Apocalipsa în-
seamnă revelare, revelaţie, iar cartea începe în acelaşi
fel, Revelaţia lui Isus Cristos. Astfel am pus cărţii nume-
le: Revelaţia. Un alt nume care a suferit schimbări faţă
de celelalte traduceri româneşti este Ioan Botezătorul
care a devenit Ioan Baptist. Toate traducerile notabi-
le observă şi păstrează conotaţia de titlu a numelui lui
Ioan şi nu de descriere sau explicare inteligibilă în lim-
ba traducerii a ceea ce el făcea, faptul că boteza. Faptul
că titlul lui se confundă cu numele unei confesiuni reli-
gioase nu justifică schimbarea unui cuvânt scriptural.
De asemenea vrem să scoatem în evidenţă practica
multor traduceri de a începe pronumele divine cu ma-
jusculă. În general nu ne opunem acestei practici. În
fapt, în prima ediţie a traducerii am folosit majuscule
pentru ceea ce noi am considerat a fi pronume divine,
până când am început să observăm că deseori acest lu-
cru era o alegere editorială. Nu toate situaţiile sunt lip-
site de echivoc. Nu am dorit să avem în text amprente
editoriale şi nici să conducem cititorul la a trage con-
cluzii posibil incorecte. Astfel, nu am folosit majuscule
5
pentru pronumele divine cu excepţia câtorva în Vechiul
Testament. Lăsăm alegerea și interpretarea la îndemâ-
na ta, călăuzit fiind de Duhul Sfânt. Nu lipsa de respect
intră aici în discuţie ci onestitatea faţă de text şi cititor,
neîncercând să impunem înţelegerea noastră asupra
textului.
Acest text se poate tipării după dorinţa inimii. Se
poate vinde sau răspândi gratuit, este alegerea oricui
doreşte să facă aceasta. Dar nu se poate schimba textul
prin scoatere sau adăugare de cuvinte din el, nici prin
schimbarea numelui. Deţinem dreptul de traducere
asupra lui doar pentru protejarea tuturor celor care do-
resc folosirea lui în forma actuală. Se poate cita, copia,
folosi după buna voie. Nu trebuie cerută permisiunea
noastră pentru acest lucru. Dar cerem să fie folosită ti-
tulatura FIDELA, în toate situaţiile in care identificarea
ei se cere. Aceasta este de asemenea o practică atribuită
fiecărei traduceri cu sau fără drept de autor. Numele
acestei traduceri este FIDELA, pentru faptul că am do-
rit să dăm o traducere curată a cuvintelor păstrate şi
inspirate ale lui Dumnezeu.
Fie ca folosirea acestei Biblii să îți dea sănătate spi-
rituală şi creştere în har, şi numele Domnului să fie
înălţat peste cel al păgânilor. Binecuvântat fie numele
Domnului!
Echipa de traducere ©FIDELA
Cluj-Napoca, România
2009
 VECHIUL
TESTAMENT

FIDELA
 … Geneza …
Capitolul 1
L a început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.
2 Şi pământul era fără formă şi gol şi întuneric era peste
suprafaţa adâncului. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste
suprafaţa apelor.
3 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină.
4 Şi Dumnezeu a văzut lumina, că era bună; şi Dumnezeu a
despărţit lumina de întuneric.
5 Şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul l-a numit
noapte. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua întâi.
6 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Să fie o întindere în mijlocul apelor
şi aceasta să despartă apele de ape.
7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi a despărţit apele care
erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra în-
tinderii şi aşa a fost.
8 Şi Dumnezeu a numit întinderea ceruri. Şi a fost o seară şi
o dimineaţă: ziua a doua.
9 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Apele de sub ceruri să se adune la
un loc şi să se arate uscatul. Şi aşa a fost.
10 Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, şi adunarea apelor
a numit-o Mări; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era
bun.
11 Şi Dumnezeu a spus: Să dea pământul iarbă, verdeaţa care
aduce sămânţă şi pomi roditori care aduc rod după felul lor,
a căror sămânţă este în ei, pe pământ. Şi aşa a fost.
12 Şi pământul a dat iarbă şi verdeaţă care aduce sămânţă
după felul ei şi pomi care aduc rod, a căror sămânţă era în
ei, după felul lor; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era
bun.
13 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a treia.
14 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Să fie luminători în întinderea ce-
rurilor pentru a despărţi ziua de noapte; şi ei să fie pentru
semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi ani;
15 Şi ei să fie ca luminători în întinderea cerurilor pentru a
da lumină peste pământ. Şi aşa a fost.
16 Şi Dumnezeu a făcut doi luminători mari: luminătorul
mai mare pentru a stăpâni ziua şi luminătorul mai mic pen-
tru a stăpâni noaptea; el a făcut de asemenea stelele.
17 Şi Dumnezeu i-a pus în întinderea cerurilor pentru a da
lumină peste pământ,
18 Şi pentru a stăpâni peste zi şi peste noapte şi să despartă
lumina de întuneric; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta
era bun.
19 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a patra.
20 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Apele să dea abundent fiinţa miş-
cătoare care are viaţă şi păsări să zboare deasupra pământu-
lui pe faţa întinderii cerurilor.
21 Şi Dumnezeu a creat balene mari şi fiecare vieţuitoare
care se mişcă, pe care apele le-au dat abundent, după felul
lor, şi fiecare pasăre înaripată, după felul ei; şi Dumnezeu a
văzut că lucrul acesta era bun.
22 Şi Dumnezeu le-a binecuvântat, spunând: Fiţi roditori şi
înmulţiţi-vă şi umpleţi apele în mări, şi pasărea să se înmul-
ţească pe pământ.
23 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a cincea.
24 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Să dea pământul fiinţa vie după
felul ei, vite şi târâtoare şi fiare ale pământului, după felul
lor. Şi aşa a fost.
25 Şi Dumnezeu a făcut fiara pământului, după felul ei, şi
9
vite, după felul lor, şi fiecare târâtoare pe pământ, după felul
ei; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
26 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul nostru,
după asemănarea noastră; şi ei să domnească peste peştii
mării şi peste păsările cerului şi peste vite şi peste tot pă-
mântul şi peste fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ.
27 Astfel Dumnezeu a creat om după propriul său chip, după
chipul lui Dumnezeu l-a creat, parte bărbătească şi parte fe-
meiască i-a creat.
28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a spus:
Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l
şi domniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste
fiecare vieţuitoare ce se mişcă pe pământ.
29 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Iată, v-am dat fiecare verdeaţă care
aduce sămânţă, care este peste faţa întregului pământ, şi fi-
ecare pom, în care este rodul unui pom care aduce sămânţă,
aceasta vă va fi pentru mâncare.
30 Şi fiecărei fiare a pământului şi fiecărei păsări a cerului
şi fiecărei târâtoare pe pământ, în care este viaţă, le-am dat
fiecare plantă verde pentru mâncare; şi aşa a fost.
31 ¶ Şi Dumnezeu a văzut fiecare lucru pe care l-a făcut şi,
iată, totul era foarte bun. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua
a şasea.
Capitolul 2
A stfel au fost terminate cerurile şi pământul şi toată
oştirea lor.
2 Şi în ziua a şaptea Dumnezeu şi-a terminat lucrarea pe care
o făcuse; şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui
pe care o făcuse.
3 Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o,
pentru că în aceasta s-a odihnit de toată lucrarea sa, pe care
Dumnezeu a creat-o şi a făcut-o.
4 ¶ Acestea sunt generaţiile cerurilor şi ale pământului când
au fost create, în ziua în care DOMNUL Dumnezeu a făcut
pământul şi cerurile,
5 Şi fiecare verdeaţă a câmpului înainte ca aceasta să fi fost în
pământ şi fiecare verdeaţă a câmpului înainte de a fi încolţit;
pentru că DOMNUL Dumnezeu nu făcuse să plouă peste pă-
mânt şi nu era om să are pământul.
6 Ci un abur se ridica din pământ şi uda toată suprafaţa
pământului.
7 Şi DOMNUL Dumnezeu l-a format pe om din ţărâna pă-
mântului şi i-a suflat în nări suflarea vieţii şi omul a devenit
un suflet viu.
8 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină înspre est, în
Eden, şi acolo a pus pe omul pe care l-a format.
9 Şi din pământ DOMNUL Dumnezeu a făcut să încolţească
fiecare pom care este plăcut la vedere şi bun pentru mâncare
şi pomul vieţii, de asemenea, în mijlocul grădinii şi pomul
cunoaşterii binelui şi răului.
10 Şi un râu ieşea din Eden ca să ude grădina; şi de acolo se
împărţea şi se făcea patru capete.
11 Numele întâiului este Pison: acesta este cel ce înconjoară
întreaga ţară Havila, unde este aur.
12 Şi aurul acelei ţări este bun: acolo este bedelium şi piatra
de onix.
13 Şi numele celui de al doilea râu este Ghihon: acesta este cel
ce înconjoară întreaga ţară a Etiopiei.
 Geneza 4
14 Şi numele celui de al treilea râu este Hidechel: acesta
este cel ce merge spre estul Asiriei. Şi al patrulea râu este
Eufratul.
15 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în gră-
dina Edenului, să o lucreze şi să o păzească.
16 Şi DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând:
Din orice pom din grădină poţi mânca în voie,
17 Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci,
căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.
18 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să
fie singur; îi voi face un ajutor potrivit lui.
19 Şi din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară
a câmpului şi fiecare pasăre a cerului şi le-a adus la Adam să
vadă cum le va numi; şi oricum a numit Adam fiecare fiinţa
vie, acela a fost numele ei.
20 Şi Adam a dat nume tuturor vitelor şi tuturor păsărilor
cerului şi fiecărei fiare a câmpului, dar pentru Adam nu s-a
găsit un ajutor potrivit pentru el.
21 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc
peste Adam; şi Adam a dormit; şi a luat una din coastele lui
şi a închis carnea la loc;
22 Şi din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la
om, a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Şi Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele şi
carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost
luată din bărbat.
24 De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se
va lipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne.
25 Şi ei erau amândoi goi, omul şi soţia sa, şi nu se ruşinau.
Capitolul 3
A cum şarpele era mai subtil decât orice fiară a câmpului
pe care DOMNUL Dumnezeu a făcut-o. Şi a spus femeii:
Oare a spus Dumnezeu: Să nu mâncaţi din fiecare pom al
grădinii?
2 Şi femeia a spus şarpelui: Putem să mâncăm din rodul po-
milor grădinii,
3 Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii,
Dumnezeu a spus: Nu mâncaţi din el, nici nu îl atingeţi, ca
nu cumva să muriţi.
4 Şi şarpele a spus femeii: Nu veţi muri nicidecum;
5 Fiindcă Dumnezeu ştie că în ziua în care voi mâncaţi din
acesta, atunci ochii voştri vor fi deschişi şi veţi fi ca dumne-
zei, cunoscând binele şi răul.
6 ¶ Şi când femeia a văzut că pomul era bun pentru mâncare
şi că era plăcut ochilor şi un pom de dorit să facă pe cineva
înţelept, ea a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat de aseme-
nea soţului ei care era cu ea şi a mâncat şi el.
7 Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au ştiut că erau goi; şi
au cusut frunze de smochin laolaltă şi şi-au făcut şorţuri.
8 Şi au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în gră-
dină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de la
faţa DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii.
9 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a spus:
Unde eşti?
10 Iar el a spus: Am auzit vocea ta în grădină şi m-am temut,
pentru că eram gol; şi m-am ascuns.
11 ¶ Iar el a spus: Cine ţi-a spus că erai gol? Ai mâncat din
pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?
12 Şi omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine,
ea mi-a dat din pom şi eu am mâncat.
13 Şi DOMNUL Dumnezeu a spus femeii: Ce este aceasta
10
ce ai făcut? Şi femeia a spus: Şarpele m-a amăgit şi eu am
mâncat.
14 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a spus şarpelui: Pentru că ai
făcut aceasta, eşti blestemat mai mult decât toate vitele şi mai
mult decât fiecare fiară a câmpului; pe pântecele tău vei mer-
ge şi ţărână vei mânca toate zilele vieţii tale.
15 Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între să-
mânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va răni capul, iar tu îi vei răni
călcâiul.
16 ¶ Femeii i-a spus: Mult îţi voi înmulţi durerile naşterii şi
sarcina ta, cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta va fi spre soţul
tău şi el va stăpâni peste tine.
17 ¶ Şi lui Adam i-a spus: Pentru că ai dat ascultare vocii
soţiei tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit,
zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este pământul din
cauza ta; în durere vei mânca din el toate zilele vieţii tale;
18 Spini şi de asemenea mărăcini îţi va aduce şi vei mânca
verdeaţa câmpului;
19 În sudoarea feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoar-
ce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci ţărână eşti şi
în ţărână te vei întoarce.
20 ¶ Şi Adam i-a dat soţiei sale numele Eva, pentru că ea a
fost mama tuturor celor vii.
21 ¶ Lui Adam şi soţiei lui, de asemenea, DOMNUL
Dumnezeu le-a făcut haine de piei şi i-a îmbrăcat.
22 ¶ Şi DOMNUL Dumnezeu a spus: Iată, omul a devenit ca
unul dintre noi, să cunoască binele şi răul; şi acum, ca nu
cumva să îşi întindă mâna şi să ia de asemenea din pomul
vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna;
23 De aceea DOMNUL Dumnezeu l-a trimis din grădina
Edenului, ca să are pământul din care fusese luat.
24 Astfel l-a alungat afară pe om şi a aşezat la est de grădina
Edenului Heruvimi şi o sabie arzând care se întorcea în fie-
care parte, pentru a păzi calea pomului vieţii.
Capitolul 4
Ş i Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia lui, şi ea a rămas însăr-
cinată şi a născut pe Cain şi a spus: Am primit un bărbat
de la DOMNUL .
2 Şi ea a mai născut pe fratele lui, Abel. Şi Abel era păzitor de
oi, dar Cain era lucrător al pământului.
3 ¶ Şi s-a întâmplat că, după un timp, Cain a adus un dar
DOMNULUI, din rodul pământului.
4 Şi Abel, de asemenea, a adus din întâii născuţi ai turmei
sale şi din grăsimea lor. Şi DOMNUL s-a uitat cu plăcere la
Abel şi la darul său.
5 Dar la Cain şi la darul său nu s-a uitat cu plăcere. Şi Cain
s-a înfuriat tare şi i s-a posomorât faţa.
6 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Cain: De ce eşti furios? Şi de ce
ţi s-a posomorât faţa?
7 Dacă faci bine, nu vei fi acceptat? Iar dacă nu faci bine, pă-
catul pândeşte la uşă. Şi dorinţa lui se ţine de tine, dar tu să
stăpâneşti peste el.
8 ¶ Iar Cain a vorbit cu Abel, fratele său, şi s-a întâmplat,
când erau ei în câmp, că s-a ridicat Cain împotriva lui Abel,
fratele său, şi l-a ucis.
9 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Cain: Unde este Abel, fratele tău?
Iar el a spus: Nu ştiu; sunt eu păzitorul fratelui meu?
10 Iar el a spus: Ce ai făcut? Vocea sângelui fratelui tău strigă
din pământ către mine.
11 Şi acum eşti blestemat de pe pământul care şi-a deschis
gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
 Geneza 6
12 Când lucrezi pământul, acesta nu îţi va mai da de aici îna-
inte puterea lui; un fugar şi un rătăcitor vei fi pe pământ.
13 ¶ Şi Cain a spus DOMNULUI: Pedeapsa mea este mai mare
decât o pot purta.
14 Iată, tu m-ai alungat astăzi de pe faţa pământului şi de la
faţa ta voi fi ascuns şi voi fi un fugar şi un rătăcitor pe pă-
mânt şi se va întâmpla că oricine mă găseşte mă va ucide.
15 Şi DOMNUL i-a spus: De aceea, oricine ucide pe Cain, va
fi pedepsit de şapte ori. Şi DOMNUL a pus un semn pe Cain,
ca nu cumva cineva, găsindu-l, să îl ucidă.
16 ¶ Şi Cain a ieşit din faţa DOMNULUI şi a locuit în ţara
Nod, la est de Eden.
17 Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa şi ea a rămas însărcinată
şi a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a pus numele cetăţii
după numele fiului său, Enoh.
18 Şi lui Enoh i s-a născut Irad; şi Irad a născut pe Mehuiael;
şi Mehuiael a născut pe Metuşael; şi Metuşael a născut pe
Lameh.
19 ¶ Şi Lameh şi-a luat două soţii: numele uneia era Ada şi
numele celeilalte, Ţila.
20 Şi Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în
corturi şi au vite.
21 Şi numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl celor ce mâ-
nuiesc harpa şi instrumentul de suflat.
22 Şi Ţila, de asemenea, a născut pe Tubal-Cain, instructor
al fiecărui meşteşugar în aramă şi fier; şi sora lui Tubal-Cain
a fost Naama.  ani;
23 ¶ Şi Lameh a spus soţiilor lui, Ada şi Ţila: Auziţi vocea
mea, voi soţiile lui Lameh, daţi ascultare la vorbirea mea:
pentru că am ucis un om pentru rănirea mea şi un tânăr
pentru vânătaia mea.
24 Dacă va fi răzbunat Cain de şapte ori, cu adevărat, Lameh
de şaptezeci şi şapte de ori.
25 ¶ Şi Adam a cunoscut-o din nou pe soţia lui şi ea a născut
un fiu şi i-a pus numele Set: Pentru că Dumnezeu, a spus
ea, mi-a rânduit o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a
ucis Cain.
26 Şi lui Set, de asemenea, i s-a născut un fiu şi i-a pus nu-
mele Enos: atunci au început oamenii să cheme numele
DOMNULUI.
Capitolul 5
A ceasta este cartea generaţiilor lui Adam. În ziua
în care Dumnezeu a creat om, după asemănarea lui
Dumnezeu l-a făcut.
2 Parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat şi i-a binecu-
vântat şi le-a pus numele lor, Adam, în ziua în care au fost
creaţi.
3 ¶ Şi Adam a trăit o sută treizeci de ani şi a născut un fiu
în propria lui asemănare, după chipul lui, şi i-a pus numele
Set;
4 Şi zilele lui Adam, după ce a născut pe Set, au fost de opt
sute de ani; şi a născut fii şi fiice;
5 Şi toate zilele pe care Adam le-a trăit au fost nouă sute trei-
zeci de ani; şi a murit.
6 ¶ Şi Set a trăit o sută cinci ani şi a născut pe Enos;
7 Şi Set a trăit, după ce a născut pe Enos, opt sute şapte ani;
şi a născut fii şi fiice;
8 Şi toate zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; şi
a murit.
9 ¶ Şi Enos a trăit nouăzeci de ani şi a născut pe Cainan;
10 Şi Enos a trăit, după ce a născut pe Cainan, opt sute
11
cincisprezece ani; şi a născut fii şi fiice;
11 Şi toate zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; şi a
murit.
12 ¶ Şi Cainan a trăit şaptezeci de ani şi a născut pe
Mahalaleel;
13 Şi Cainan a trăit, după ce a născut pe Mahalaleel, opt sute
patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice;
14 Şi toate zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; şi a
murit.
15 ¶ Şi Mahalaleel a trăit şaizeci şi cinci de ani şi a născut
pe Iared;
16 Şi Mahalaleel a trăit, după ce a născut pe Iared, opt sute
treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice;
17 Şi toate zilele lui Mahalaleel au fost opt sute nouăzeci şi
cinci de ani; şi a murit.
18 ¶ Şi Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi a născut pe
Enoh;
19 Şi Iared a trăit după ce a născut pe Enoh, opt sute de ani;
şi a născut fii şi fiice;
20 Şi toate zilele lui Iared au fost nouă sute şaizeci şi doi de
ani; şi a murit.
21 ¶ Şi Enoh a trăit şaizeci şi cinci de ani şi a născut pe
Metusala;
22 Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu, după ce a născut pe
Metusala trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice;
23 Şi toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de
24 Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu: şi nu a mai fost, pentru
că Dumnezeu l-a luat.
25 ¶ Şi Metusala a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi a năs-
cut pe Lameh;
26 Şi Metusala a trăit, după ce a născut pe Lameh, şapte sute
optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice;
27 Şi toate zilele lui Metusala au fost nouă sute şaizeci şi nouă
de ani; şi a murit.
28 ¶ Şi Lameh a trăit o sută optzeci şi doi de ani şi a născut
un fiu;
29 Şi i-a pus numele Noe, spunând: Acesta ne va mângâia
pentru lucrarea noastră şi osteneala mâinilor noastre, din
cauza pământului pe care Dumnezeu l-a blestemat.
30 Şi Lameh a trăit, după ce a născut pe Noe, cinci sute no-
uăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice;
31 Şi toate zilele lui Lameh au fost şapte sute şaptezeci şi şap-
te de ani; şi a murit.
32 Şi Noe a fost în vârstă de cinci sute de ani; şi Noe a născut
pe Sem, Ham şi Iafet.
Capitolul 6
Ş i s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulţi
pe faţa pământului şi li s-au născut fiice,
2 Că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau
frumoase şi şi-au luat soţii din toate pe care le-au ales.
3 ¶ Şi DOMNUL a spus: Duhul meu nu se va lupta întotdeau-
na cu omul, căci el este de asemenea şi carne; totuşi zilele lui
vor fi o sută douăzeci de ani.
4 ¶ Erau uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după
aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor
şi ele le-au născut copii, aceştia au devenit oameni puternici,
care au fost în vechime oameni de renume.
5 Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare pe
pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era
numai facere de rău continuă.
 Geneza 8
6 ¶ Şi aceasta l-a făcut pe DOMNUL să se pocăiască pentru că
a făcut pe om pe pământ şi l-a mâhnit în inima lui.
7 Şi DOMNUL a spus: Voi nimici de pe faţa pământului pe
omul pe care l-am creat, deopotrivă om şi animal şi târâtoa-
rea şi păsările cerului, fiindcă aceasta mă face să mă pocăiesc
că i-am făcut.
8 ¶ Dar Noe a găsit har în ochii DOMNULUI.
9 Acestea sunt generaţiile lui Noe: Noe a fost un bărbat
drept şi desăvârşit în generaţiile lui şi Noe a umblat cu
Dumnezeu.
10 Şi Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11 Şi pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi pămân-
tul era umplut cu violenţă.
12 Şi Dumnezeu a privit peste pământ şi, iată, acesta era co-
rupt, pentru că toată făptura şi-a corupt calea pe pământ.
13 Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârşitul a toată făptura a
ajuns înaintea mea, fiindcă pământul este umplut cu violen-
ţă prin ei; şi, iată, îi voi nimici împreună cu pământul.
14 ¶ Fă-ţi o arcă din lemn de gofer, camere să faci în arcă şi să
o smoleşti pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală.
15 Şi acesta este modelul după care să o faci: Lungimea arcei
să fie de trei sute de coţi, lăţimea acesteia cincizeci de coţi şi
înălţimea acesteia treizeci de coţi.
16 Să faci arcei o fereastră, deasupra, să o termini la un cot de
la acoperiş, şi uşa arcei să o aşezi în latura arcei; să faci arca
cu trei nivele: jos, al doilea şi al treilea.
17 Şi iată, eu, chiar eu, voi aduce un potop de ape peste pă-
mânt, pentru a nimici toată făptura de sub cer, în care este
suflarea vieţii şi fiecare lucru care este pe pământ va muri.
18 Dar cu tine îmi voi întemeia legământul meu; şi să intri în
arcă, tu şi fiii tăi şi soţia ta şi soţiile fiilor tăi cu tine.
19 Şi din fiecare vieţuitoare a toată făptura, două din fiecare
soi, să aduci în arcă, pentru a le ţine în viaţă cu tine; să fie
parte bărbătească şi parte femeiască.
20 Din păsări, după felul lor, şi din vite, după felul lor, şi din
fiecare târâtoare a pământului, după felul ei, două din fiecare
soi vor veni la tine, pentru a le ţine în viaţă.
21 Şi ia la tine din toată mâncarea care se mănâncă şi strân-
ge-o la tine şi va fi mâncare pentru tine şi pentru ele.
22 Astfel a făcut Noe, conform cu tot ceea ce Dumnezeu i-a
poruncit, astfel a făcut el.
Capitolul 7
Ş i DOMNUL i-a spus lui Noe: Intră tu şi toată casa ta în
arcă, fiindcă te-am văzut drept înaintea mea în această
generaţie.
2 Din fiecare fiară curată să iei la tine câte şapte perechi,
partea bărbătească şi partea sa femeiască, şi din fiarele care
nu sunt curate, câte două, partea bărbătească şi partea sa
femeiască.
3 Din păsările cerului de asemenea câte şapte perechi, par-
tea bărbătească şi partea femeiască, pentru a ţine sămânţă în
viaţă peste faţa întregului pământ.
4 Căci încă şapte zile şi voi face să plouă peste pământ pa-
truzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi orice lucru viu pe care
l-am făcut, îl voi distruge de pe faţa pământului.
5 ¶ Şi Noe a făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a
poruncit.
6 Şi Noe era în vârstă de şase sute de ani când potopul apelor
era peste pământ.
7 ¶ Şi Noe a intrat şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el
în arcă, din cauza apelor potopului.
12
8 Din fiare curate şi din fiare care nu sunt curate şi din păsări
şi din fiecare lucru care se târăşte pe pământ,
9 Au intrat două câte două la Noe în arcă, partea bărbătească
şi partea femeiască, aşa cum Dumnezeu a poruncit lui Noe.
10 Şi s-a întâmplat, după şapte zile, că apele potopului au
venit peste pământ.
11 ¶ În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în a
şaptesprezecea zi a lunii, în acea zi au fost toate fântânile
marelui adânc despicate şi ferestrele cerului s-au deschis.
12 Şi ploaia a fost peste pământ patruzeci de zile şi patruzeci
de nopţi.
13 În chiar aceeaşi zi a intrat Noe şi Sem şi Ham şi Iafet, fiii
lui Noe şi soţia lui Noe şi cele trei soţii ale fiilor săi cu ei în
arcă;
14 Ei şi fiecare fiară după felul ei şi toate vitele după felul lor
şi fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ după felul ei şi fie-
care pasăre după felul ei, fiecare păsărică din fiecare specie.
15 Şi au intrat la Noe în arcă două câte două din toată făptu-
ra în care este suflarea vieţii.
16 Şi cele ce au intrat, au intrat partea bărbătească şi partea
femeiască din toată făptura, aşa cum Dumnezeu i-a porun-
cit lui; şi DOMNUL l-a închis înăuntru.
17 ¶ Şi potopul a fost patruzeci de zile peste pământ şi apele
au crescut şi au purtat sus arca şi aceasta a fost înălţată dea-
supra pământului.
18 Şi apele se înălţau şi s-au înmulţit foarte mult asupra pă-
mântului şi arca mergea pe faţa apelor.
19 Şi apele s-au înălţat peste măsură asupra pământului şi toţi
munţii înalţi, care erau sub întregul cer, au fost acoperiţi.
20 Apele s-au înălţat cu cincisprezece coţi deasupra lor şi
munţii au fost acoperiţi.
21 ¶ Şi toată făptura care mişca pe pământ a murit, deopo-
trivă pasăre şi vită şi fiară şi fiecare târâtoare care se târăşte
pe pământ şi fiecare om;
22 Toate în a căror nări era suflarea vieţii, toate câte erau pe
uscat, au murit.
23 Şi orice lucru viu care a fost pe faţa pământului a fost ni-
micit, deopotrivă om şi vită şi târâtoarele şi pasărea cerului;
şi acestea au fost nimicite de pe pământ; şi numai Noe a ră-
mas în viaţă şi cei ce erau cu el în arcă.
24 Şi apele s-au înălţat asupra pământului o sută cincizeci
de zile.
Ş
Capitolul 8
i Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de fiecare vieţui-
toare şi de toate vitele care erau cu el în arcă; şi Dumnezeu
a făcut să treacă un vânt peste pământ şi apele s-au retras;
2 De asemenea fântânile adâncului şi ferestrele cerului au
fost închise şi ploaia din cer a fost oprită;
3 Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au
sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat.
4 ¶ Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a
lunii, pe munţii Ararat.
5 Şi apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a
zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
6 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce s-au sfârşit patruzeci de zile, că
Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,
7 Şi a trimis înainte un corb, care a ieşit şi a mers încolo şi
încoace, până când au secat apele de pe pământ.
8 De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă
apele s-au retras de pe faţa pământului;
9 Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului
 Geneza 10
său şi s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe faţa în-
tregului pământ; atunci a întins mâna şi l-a luat şi l-a dus la
el în arcă.
10 Şi a mai stat alte şapte zile şi din nou a trimis porumbelul
afară din arcă;
11 Şi porumbelul a venit la el seara şi, iată, în ciocul lui era
o frunză de măslin proaspăt ruptă, aşa că Noe a cunoscut că
apele s-au retras de pe pământ.
12 Şi a mai stat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu
s-a mai întors la el.
13 ¶ Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima lună,
în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ri-
dicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era
uscată.
14 Şi în a doua lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămân-
tul a fost uscat.
15 ¶ Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:
16 Ieşi din arcă, tu şi soţia ta şi fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu
tine.
17 Scoate împreună cu tine fiecare vieţuitoare care este cu
tine, a toată făptura, deopotrivă pasăre şi vită şi fiecare tâ-
râtoare care se târăşte pe pământ, ca acestea să nască abun-
dent pe pământ şi să fie roditoare şi să se înmulţească pe
pământ.
18 Şi Noe a ieşit şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el;
19 Fiecare fiară, fiecare târâtoare şi fiecare pasăre şi orice se
târăşte pe pământ, după felurile lor, au ieşit afară din arcă.
20 ¶ Şi Noe a zidit un altar DOMNULUI şi a luat din fiecare
fiară curată şi din fiecare pasăre curată şi a adus ofrande arse
pe altar.
21 Şi DOMNUL a mirosit o aromă dulce şi DOMNUL a spus
în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreo-
dată din cauza omului, pentru că imaginaţia inimii omului
este facere de rău din tinereţea lui, nici nu voi mai lovi din
nou vreodată fiecare vieţuitoare, aşa cum am făcut.
22 Cât timp pământul rămâne, semănatul şi seceratul şi frig
şi arşiţă şi vară şi iarnă şi zi şi noapte nu vor înceta.
Capitolul 9
Ş i Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui şi le-a
spus: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.
2 Şi teama de voi şi groaza de voi va fi peste fiecare fiară a pă-
mântului şi peste fiecare pasăre a cerului, peste tot ce mişcă
pe pământ şi peste toţi peştii mării; în mâna voastră sunt ele
predate.
3 Tot ce mişcă şi trăieşte va fi mâncare pentru voi; precum
planta verde, v-am dat toate lucrurile.
4 Dar carnea cu viaţa din ea, ceea ce este sângele din ea, să
nu mâncaţi.
5 Şi cu adevărat sângele vostru, al vieţilor voastre, îl voi cere,
din mâna fiecărei fiare îl voi cere şi din mâna omului, din
mâna fiecărui frate al omului voi cere viaţa omului.
6 Oricine varsă sângele omului, prin om sângele lui să fie văr-
sat: pentru că după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe om.
7 Şi voi fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, naşteţi abundent pe pă-
mânt şi înmulţiţi-vă pe acesta.
8 ¶ Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe şi fiilor lui cu el,
spunând:
9 Şi eu, iată, întemeiez legământul meu cu voi şi cu sămânţa
voastră după voi;
10 Şi cu fiecare creatură vie care este cu voi, dintre pă-
sări, dintre vite şi dintre fiecare fiară a pământului cu voi,
13
de la tot ceea ce iese afară din arcă, până la fiecare fiară a
pământului.
11 Şi voi întemeia legământul meu cu voi şi nici nu va mai
fi toată făptura stârpită vreodată prin apele unui potop, nici
nu va mai fi vreodată un potop să distrugă pământul.
12 ¶ Şi Dumnezeu a spus: Acesta este semnul legământului
pe care îl fac între mine şi voi şi fiecare creatură vie care este
cu voi, pentru generaţii pentru totdeauna:
13 Eu aşez curcubeul meu în nor şi acesta va fi ca semn al
unui legământ între mine şi pământ.
14 Şi se va întâmpla, când aduc un nor peste pământ, că se va
vedea curcubeul în nor:
15 Şi îmi voi aduce aminte de legământul meu, care este între
mine şi voi şi fiecare creatură vie a toată făptura; şi apele nu
vor mai deveni un potop ca să nimicească toată făptura.
16 Şi curcubeul va fi în nor şi îl voi privi, ca să îmi amintesc
de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi fiecare creatură
vie, a toată făptura, care este pe pământ.
17 Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Acesta este semnul legă-
mântului, pe care l-am întemeiat între mine şi toată făptura
care este pe pământ.
18 ¶ Şi fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost Sem şi Ham
şi Iafet; şi Ham este tatăl lui Canaan.
19 Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din ei a fost acoperit
întregul pământ.
20 Şi Noe a început a fi agricultor şi a sădit o vie;
21 Şi a băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a dezgolit înăuntrul
cortului său.
22 Şi Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi
a spus celor doi fraţi ai săi de afară.
23 Şi Sem şi Iafet au luat o haină şi au pus-o peste amândoi
umerii lor şi au mers cu spatele şi au acoperit goliciunea ta-
tălui lor şi feţele lor erau întoarse şi nu au văzut goliciunea
tatălui lor.
24 Şi Noe s-a trezit din beţia vinului său şi a cunoscut ceea ce
fiul său mai tânăr i-a făcut.
25 Şi a spus: Blestemat fie Canaan, un servitor al servitorilor
va fi el fraţilor săi.
26 Şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Sem;
şi Canaan va fi servitorul lui.
27 Dumnezeu va lărgi pe Iafet şi va locui în corturile lui Sem
şi Canaan va fi servitorul lui.
28 ¶ Şi Noe a trăit după potop trei sute cincizeci de ani.
29 Şi toate zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani;
şi a murit.
Capitolul 10
A cum acestea sunt generaţiile fiilor lui Noe: Sem, Ham
şi Iafet; şi li s-au născut fii după potop.
2 Fiii lui Iafet: Gomer şi Magog şi Madai şi Iavan şi Tubal şi
Meşec şi Tiras.
3 Şi fiii lui Gomer: Aşchenaz şi Rifat şi Togarma.
4 Şi fiii lui Iavan: Elişa şi Tarsis, Chitim şi Dodanim.
5 Prin aceştia au fost împărţite insulele neamurilor în pă-
mânturile lor, fiecare după limba lui, după familiile lor, în
naţiunile lor.
6 ¶ Şi fiii lui Ham: Cuş şi Miţraim şi Put şi Canaan.
7 Şi fiii lui Cuş: Seba şi Havila şi Sabta şi Raema şi Sabteca; şi
fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
8 Şi Cuş a născut pe Nimrod, el a început să fie unul puternic
pe pământ.
9 El era un vânător puternic înaintea DOMNULUI, de
 Geneza 12
aceea s-a spus: Precum Nimrod, puternicul vânător înaintea
DOMNULUI.
10 Şi începutul împărăţiei sale a fost Babel şi Erec şi Acad şi
Calne, în ţara Şinar.
11 Din acea ţară a ieşit Aşur şi a zidit Ninive şi cetatea
Rehobot şi Calah,
12 Şi Resen, între Ninive şi Calah; aceasta este o mare
cetate.
13 Şi Miţraim a născut pe ludimi şi pe anamimi şi pe leha-
bimi şi pe naftuhimi,
14 Şi pe patrusimi şi pe casluhimi, (din care au venit filisteni)
şi pe caftorimi.
15 ¶ Şi Canaan a născut pe Sidon, întâiul său născut, şi pe
Het,
16 Şi pe iebusiţi şi pe amoriţi şi pe ghirgasiţi,
17 Şi pe hiviţi şi pe archiţi şi pe siniţi,
18 Şi pe arvadiţi şi pe ţemariţi şi pe hamatiţi şi după aceea
familiile canaaniţilor au fost împrăştiate peste tot.
19 Şi graniţa canaaniţilor era de la Sidon, precum vii la
Gherar, spre Gaza, cum mergi spre Sodoma şi Gomora şi
Adma şi Zeboim, până la Leşa.
20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile
lor, în ţările lor şi în naţiunile lor.
21 ¶ Lui Sem, de asemenea, tatăl tuturor copiilor lui Eber,
fratele lui Iafet, care este mai vârstnic, şi lui i s-au născut
copii.
22 Copiii lui Sem: Elam şi Aşur şi Arpacşad şi Lud şi Aram.
23 Şi copiii lui Aram: Uţ şi Hul şi Gheter şi Maş.
24 Şi Arpacşad a născut pe Şelah şi Şelah a născut pe Eber.
25 Şi lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia a fost Peleg,
pentru că în zilele lui a fost pământul împărţit, şi numele
fratelui său a fost Ioctan.
26 Şi Ioctan a născut pe Almodad şi pe Şelef şi pe Haţarmavet
şi pe Ierah,
27 Şi pe Hadoram şi pe Uzal şi pe Dicla,
28 Şi pe Obal şi pe Abimael şi pe Şeba,
29 Şi pe Ofir şi pe Havila şi pe Iobab, toţi aceştia au fost fiii
lui Ioctan.
30 Şi locuinţa lor era de la Meşa, aşa cum mergi spre Sefar,
un munte spre est.
31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile
lor, în ţările lor, după naţiunile lor.
32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după generaţiile lor;
în naţiunile lor şi prin aceştia au fost naţiunile împărţite pe
pământ după potop.
Capitolul 11
Ş i întreg pământul era cu o singură limbă şi cu o singură
vorbire.
2 Şi s-a întâmplat, cum au călătorit de la est, că au găsit o
câmpie în ţara Şinar şi au locuit acolo.
3 Şi au spus unul altuia: Haidem să facem cărămizi şi să le
ardem bine. Şi au avut cărămidă ca piatră şi smoală au avut
ca mortar.
4 Şi au spus: Haidem să ne zidim o cetate şi un turn, al că-
rui vârf să ajungă până la cer; şi să ne facem un nume, ca
nu cumva să fim împrăştiaţi pretutindeni pe faţa întregului
pământ.
5 Şi DOMNUL a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care
copiii oamenilor le-au zidit.
6 Şi DOMNUL a spus: Iată, poporul este unul şi ei toţi au o
singură limbă şi au început să facă aceasta, şi acum nimic nu
14
îi va opri din ceea ce au de gând să facă.
7 Haidem să coborâm, şi acolo să le încurcăm limba, ca ei să
nu mai înţeleagă vorbirea unuia către celălalt.
8 Astfel DOMNUL i-a împrăştiat pretutindeni de acolo, peste
faţa întregului pământ; şi au încetat a zidi cetatea.
9 De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo DOMNUL
a încurcat limba întregului pământ; şi de acolo DOMNUL i-a
împrăştiat peste faţa întregului pământ.
10 ¶ Acestea sunt generaţiile lui Sem: Sem era în vârstă de o
sută de ani şi a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop;
11 Şi Sem a trăit, după ce a născut pe Arpacşad, cinci sute de
ani; şi a născut fii şi fiice.
12 Şi Arpacşad a trăit treizeci şi cinci de ani şi a născut pe
Şelah;
13 Şi Arpacşad a trăit, după ce a născut pe Şelah, patru sute
trei ani; şi a născut fii şi fiice.
14 Şi Şelah a trăit treizeci de ani şi a născut pe Eber;
15 Şi Şelah a trăit, după ce a născut pe Eber, patru sute trei
ani; şi a născut fii şi fiice.
16 Şi Eber a trăit treizeci şi patru de ani şi a născut pe Peleg;
17 Şi Eber a trăit, după ce a născut pe Peleg, patru sute trei-
zeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
18 Şi Peleg a trăit treizeci de ani şi a născut pe Reu;
19 Şi Peleg a trăit, după ce a născut pe Reu, două sute şi nouă
ani; şi a născut fii şi fiice.
20 Şi Reu a trăit treizeci şi doi de ani şi a născut pe Serug;
21 Şi Reu a trăit, după ce a născut pe Serug, două sute şapte
ani; şi a născut fii şi fiice.
22 Şi Serug a trăit treizeci de ani şi a născut pe Nahor;
23 Şi Serug a trăit, după ce a născut pe Nahor; două sute de
ani şi a născut fii şi fiice.
24 Şi Nahor a trăit douăzeci şi nouă de ani şi a născut pe
Terah;
25 Şi Nahor a trăit, după ce a născut pe Terah, o sută nouă-
sprezece ani; şi a născut fii şi fiice.
26 Şi Terah a trăit şaptezeci de ani şi a născut pe Avram,
Nahor şi Haran.
27 ¶ Şi acestea sunt generaţiile lui Terah: Terah a născut pe
Avram, pe Nahor, şi pe Haran şi Haran a născut pe Lot.
28 Şi Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara naş-
terii sale, în Urul caldeilor.
29 Şi Avram şi Nahor şi-au luat soţii: numele soţiei lui Avram
era Sarai şi numele soţiei lui Nahor, Milca, fiica lui Haran,
tatăl Milcăi şi tatăl Iscăi.
30 Dar Sarai era stearpă, ea nu avea copil.
31 Şi Terah a luat pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran,
fiul fiului său, şi pe Sarai, nora lui, soţia fiului său, Avram,
şi a ieşit împreună cu ei din Urul Caldeilor, ca să meargă în
ţara lui Canaan; şi au venit la Haran şi au locuit acolo.
32 Şi zilele lui Terah au fost două sute cinci ani; şi Terah a
murit în Haran.
Capitolul 12
Ş i DOMNUL îi spusese lui Avram: Ieşi din ţara ta şi din
rudenia ta şi din casa tatălui tău, spre o ţară pe care ţi-o
voi arăta;
2 Şi voi face din tine o mare naţiune şi te voi binecuvânta şi
voi face numele tău mare şi vei fi o binecuvântare;
3 Şi voi binecuvânta pe cel ce te binecuvântează şi voi bleste-
ma pe cel ce te blestemă şi în tine toate familiile pământului
vor fi binecuvântate.
4 ¶ Astfel Avram a ieşit, aşa cum DOMNUL i-a spus, şi Lot a
 Geneza 14
mers cu el; şi Avram era în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani
când a plecat din Haran.
5 Şi Avram a luat pe Sarai, soţia lui, şi pe Lot, fiul fratelui, său
şi toată averea pe care au adunat-o şi sufletele pe care le-au
obţinut în Haran şi au ieşit să meargă în ţara lui Canaan şi
au venit în ţara lui Canaan.
6 ¶ Şi Avram a trecut prin ţară până la locul din Sihem, la
stejarul lui More. Şi canaanitul era atunci în ţară.
7 Şi DOMNUL i s-a arătat lui Avram şi a spus: Seminţei tale
voi da această ţară; şi acolo a zidit un altar DOMNULUI, care
i s-a arătat.
8 Şi el s-a mutat de acolo la un munte, la est de Betel, şi şi-a
întins cortul, având Betel la vest şi Hai la est; şi acolo a zidit
un altar DOMNULUI şi a chemat numele DOMNULUI.
9 Şi Avram a călătorit, mergând tot spre sud.
10 ¶ Şi a fost o foamete în ţară şi Avram a coborât în Egipt să
locuiască temporar acolo, pentru că foametea era apăsătoare
în ţară.
11 Şi s-a întâmplat, când s-a apropiat să intre în Egipt, că el
i-a spus Sarei, soţia lui: Acum iată, ştiu că eşti o femeie fru-
moasă la vedere,
12 De aceea se va întâmpla, când egiptenii te vor vedea, că
vor spune: Aceasta este soţia lui; şi mă vor ucide, dar pe tine
te vor păstra în viaţă.
13 Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să îmi fie bine din cauza
ta şi sufletul meu să trăiască din cauza ta.
14 ¶ Şi s-a întâmplat, pe când Avram a ajuns în Egipt, că
egiptenii au văzut femeia că era foarte frumoasă.
15 Prinţii lui Faraon de asemenea au văzut-o şi au lăudat-o
înaintea lui Faraon; şi femeia a fost luată în casa lui Faraon.
16 Şi l-a tratat bine pe Avram din cauza ei şi avea oi şi boi şi
catâri şi servitori şi servitoare şi măgăriţe şi cămile.
17 Şi DOMNUL a lovit cu plăgi pe Faraon şi casa lui, cu plăgi
mari din cauza lui Sarai, soţia lui Avram.
18 Şi Faraon a chemat pe Avram şi a spus: Ce este aceasta ce
mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că era soţia ta?
19 De ce ai spus: Ea este sora mea; astfel că aproape am luat-o
de soţie? De aceea acum, iat-o pe soţia ta, ia-o şi pleacă.
20 Şi Faraon a poruncit oamenilor săi referitor la el şi l-au
trimis de la ei, pe el şi pe soţia lui şi tot ce avea.
Capitolul 13
Ş i Avram a urcat din Egipt, el şi soţia lui şi tot ce avea, şi
Lot împreună cu el, în sudul Canaanului.
2 Şi Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.
3 Şi a mers în călătoriile lui din sud chiar până la Betel, până
la locul unde fusese cortul său la început, între Betel şi Hai;
4 Până la locul altarului, pe care l-a făcut acolo la început; şi
acolo Avram a chemat numele DOMNULUI.
5 ¶ Şi de asemenea Lot, care a mers cu Avram, avea turme şi
cirezi şi corturi.
6 Şi ţara nu era în stare să îi ţină ca să poată locui împreu-
nă, pentru că averea lor era mare, astfel că nu puteau locui
împreună.
7 Şi a fost o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzito-
rii vitelor lui Lot; şi canaanitul şi perizitul locuiau pe atunci
în ţară.
8 Şi Avram i-a spus lui Lot: Să nu fie ceartă, te rog, între
mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, pentru că
suntem fraţi.
9 Nu este întreaga ţară înaintea ta? Desparte-te, te rog, de
mine; dacă o vei lua la stânga, atunci eu voi merge la dreapta,
15
sau dacă mergi la dreapta, atunci eu voi merge la stânga.
10 ¶ Şi Lot şi-a ridicat ochii şi a privit toată câmpia Iordanului,
că aceasta era bine udată peste tot, înainte ca DOMNUL să fi dis-
trus Sodoma şi Gomora, era ca grădina DOMNULUI, asemenea
ţării Egiptului, cum vii la Ţoar.
11 Atunci Lot a ales pentru el toată câmpia Iordanului; şi Lot
a călătorit spre est; şi ei s-au despărţit unul de celălalt.
12 Avram a locuit în ţara lui Canaan şi Lot a locuit în cetăţile
din câmpie şi a întins cortul său spre Sodoma.
13 Dar oamenii din Sodoma erau peste măsură de stricaţi şi
păcătoşi înaintea DOMNULUI.
14 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Avram, după ce s-a despărţit Lot
de el: Ridică-ţi acum ochii şi priveşte din locul în care eşti spre
nord şi spre sud şi spre est şi spre vest,
15 Pentru că tot pământul pe care îl vezi, ţie ţi-l voi da şi se-
minţei tale pentru totdeauna.
16 Şi voi face sămânţa ta ca ţărâna pământului, astfel încât,
dacă un om poate număra ţărâna pământului, atunci va fi şi
sămânţa ta numărată.
17 Ridică-te, umblă prin ţară în lungimea acesteia şi în lăţi-
mea ei, pentru că ţie ţi-o voi da.
18 Atunci Avram şi-a mutat cortul şi a venit şi a locuit în
câmpia lui Mamre, care este în Hebron; şi a zidit acolo un
altar DOMNULUI.
Capitolul 14
Ş i s-a întâmplat în zilele lui Amrafel, împărat al Şinarului,
Arioc, împărat al Elasarului, Chedorlaomer, împărat al
Elamului şi Tidal, împărat al naţiunilor,
2 Că aceştia au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, şi
cu Birşa, împăratul Gomorei, Şinab, împărat al Admei, şi
Şemeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul din Bela,
care este Ţoar.
3 Toţi aceştia s-au adunat în valea Sidim, care este marea
sărată.
4 Doisprezece ani au servit lui Chedorlaomer, şi în al trei-
sprezecelea an s-au răzvrătit.
5 Şi în al patrusprezecelea an a venit Chedorlaomer şi împă-
raţii care erau cu el şi au lovit pe refaimi în Aşterot Carnaim,
şi pe zuzimi în Ham, şi pe emimi în Şave Chiriataim,
6 Şi pe horiţi în muntele lor Seir, spre Elparan, care este lângă
pustie.
7 Şi ei s-au întors şi au venit la Enmişpat, care este Cades, şi
au lovit toată ţara amaleciţilor şi de asemenea pe amoriţi,
care locuiesc în Haţeţon-tamar.
8 Şi au ieşit împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei şi îm-
păratul Admei şi împăratul Ţeboimului şi împăratul din Bela
(care este Ţoar) şi au intrat în luptă cu ei în valea Sidim;
9 Cu Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi cu Tidal împă-
ratul naţiunilor, şi Amrafel, împăratul Şinarului, şi Arioc,
împăratul Elasarului; patru împăraţi cu cinci.
10 Şi valea Sidim era plină cu gropi de smoală; şi împăraţii
Sodomei şi Gomorei au fugit şi au căzut acolo; şi cei ce au
rămas au fugit la munte.
11 Şi au luat toate bunurile Sodomei şi Gomorei şi toate me-
rindele lor şi au plecat.
12 Şi au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în
Sodoma, şi bunurile lui şi au plecat.
13 ¶ Şi a venit unul care scăpase şi a spus lui Avram, evreul,
căci locuia în câmpia lui Mamre amoritul, fratele lui Eşcol şi
fratele lui Aner; şi aceştia erau aliaţi cu Avram.
14 Şi când a auzit Avram că fratele său a fost luat captiv, a
 Geneza 16
înarmat pe servitorii lui instruiţi, născuţi în casa lui, trei sute
şi optsprezece, şi i-a urmărit până la Dan.
15 Şi s-a împărţit împotriva lor, el şi servitorii lui, noaptea,
şi i-a lovit şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga
Damascului.
16 Şi a adus înapoi toate bunurile şi de asemenea a adus îna-
poi pe fratele său, Lot, şi bunurile lui şi pe femei de asemenea
şi pe oameni.
17 ¶ Şi împăratul Sodomei a ieşit să îl întâmpine după în-
toarcerea lui de la măcelul lui Chedorlaomer şi a împăraţilor
care erau cu el, la valea Şave, care este valea împăratului.
18 Şi Melchisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin;
şi el era preotul Dumnezeului cel preaînalt.
19 Şi l-a binecuvântat şi a spus: Binecuvântat fie Avram de
Dumnezeul cel preaînalt, stăpânul cerului şi al pământului;
20 Şi binecuvântat fie Dumnezeul cel preaînalt care a dat
pe duşmanii tăi în mâna ta. Şi Avram i-a dat zeciuieli din
toate.
21 ¶ Şi împăratul Sodomei i-a spus lui Avram: Dă-mi oame-
nii şi ia bunurile pentru tine.
22 Şi Avram a spus împăratului Sodomei: Mi-am înălţat
mâna spre DOMNUL , Dumnezeul cel preaînalt, stăpânul ce-
rului şi pământului,
23 Că nu voi lua de la o aţă chiar până la o curea de sandală
şi că nu voi lua nimic din ceea ce este al tău, ca nu cumva să
spui: Eu l-am făcut pe Avram bogat;
24 În afară de ceea ce tinerii au mâncat şi partea oamenilor
care au fost cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre, lasă-i să îşi ia
partea lor.
Capitolul 15
D upă aceste lucruri, cuvântul DOMNULUI a venit la
Avram într-o viziune, spunând: Nu te teme Avrame, eu
sunt scutul tău şi răsplata ta peste măsură de mare.
2 Şi Avram a spus: Doamne DUMNEZEULE , ce îmi vei da,
văzând că mă duc fără copii, iar administratorul casei mele
este acest Eliezer din Damasc?
3 Şi Avram a spus: Iată, nu mi-ai dat nici o sămânţă şi, iată,
unul născut în casa mea este moştenitorul meu.
4 Şi, iată, cuvântul DOMNULUI a venit la el, spunând: Nu
acesta va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din propriile
tale adâncuri va fi moştenitorul tău.
5 Şi l-a dus afară şi a spus: Priveşte acum spre cer şi numără
stelele, dacă eşti în stare să le numeri; şi i-a spus: Astfel va fi
sămânţa ta.
6 Iar el a crezut în DOMNUL , iar DOMNUL i-a socotit aceasta
pentru dreptate.
7 Şi i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a
caldeilor, ca să îţi dau această ţară să o moşteneşti.
8 Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE , din ce voi şti că o
voi moşteni?
9 Iar el i-a spus: Ia-mi o viţea de trei ani şi o capră de trei ani
şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un porumbel tânăr.
10 Şi a luat la el toate acestea şi le-a despicat în două şi a
aşezat fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a
despicat.
11 Şi când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram
le-a alungat.
12 ¶ Şi când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste
Avram şi, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste
el.
13 Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că
16
sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu este a lor şi vor
servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani;
14 Şi de asemenea pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi
judeca; şi după aceea vor ieşi din ea cu mare avuţie.
15 Iar tu vei merge la taţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o
bătrâneţe frumoasă.
16 Dar în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că
nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.
17 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce soarele a apus şi era întuneric,
că iată un cuptor fumegând şi o lampă arzând au trecut prin-
tre acele bucăţi.
18 În aceeaşi zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram,
spunând: Seminţei tale i-am dat această ţară, de la râul
Egiptului până la marele râu, râul Eufrat:
19 Cheniţii şi cheniziţii şi cadmoniţii,
20 Şi hitiţii şi periziţii şi refaimii,
21 Şi amoriţii şi canaaniţii şi ghirgaşiţii şi iebusiţii.
Capitolul 16
A cum Sarai, soţia lui Avram, nu îi năştea copii; şi ea
avea o roabă, o egipteancă, al cărei nume era Hagar.
2 Şi Sarai i-a spus lui Avram: Iată, acum, DOMNUL m-a oprit
de la a naşte; te rog, intră la servitoarea mea, poate că voi
obţine copii prin ea. Şi Avram a dat ascultare la vocea lui
Sarai.
3 Şi Sarai, soţia lui Avram, a luat pe Hagar, servitoarea
ei, egipteanca, după ce Avram a locuit zece ani în ţara lui
Canaan, şi a dat-o soţului ei, Avram, să fie soţia lui.
4 ¶ Şi a intrat la Hagar şi ea a rămas însărcinată; şi când a
văzut că a rămas însărcinată, stăpâna ei a fost dispreţuită în
ochii ei.
5 Şi Sarai i-a spus lui Avram: Răul făcut mie fie asupra ta; eu
am dat pe servitoarea mea la sânul tău, şi când a văzut ea că a
rămas însărcinată, am fost dispreţuită în ochii ei; DOMNUL
să judece între mine şi tine.
6 Dar Avram i-a spus lui Sarai: Iată, servitoarea ta este în
mâna ta, fă-i cum îţi place. Şi când Sarai s-a purtat aspru cu
ea, ea a fugit de la faţa ei.
7 ¶ Şi îngerul DOMNULUI a găsit-o lângă o fântână de apă în
pustie, lângă fântâna pe calea spre Şur.
8 Şi a spus: Hagar, servitoarea lui Sarai, de unde vii? Şi unde
mergi? Iar ea a spus: Fug de la faţa stăpânei mele Sarai.
9 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Întoarce-te la stăpâna ta şi
supune-te sub mâinile ei.
10 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Voi înmulţi sămânţa ta
peste măsură, încât nu va putea fi numărată din cauza mul-
ţimii ei.
11 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Iată, eşti însărcinată şi
vei naşte un fiu şi îi vei pune numele lui Ismael, pentru că
DOMNUL a auzit necazul tău.
12 Şi el va fi un om sălbatic, mâna lui va fi împotriva fiecă-
rui om şi mâna fiecărui om împotriva lui şi va locui în faţa
tuturor fraţilor săi.
13 Şi ea a chemat numele DOMNULUI care i-a vorbit: Tu,
Dumnezeu, mă vezi; pentru că ea a spus: Nu am privit de
asemenea aici spatele celui care mă vede?
14 De aceea fântâna a fost numită Beerlahairoi; iată, este în-
tre Cades şi Bered.
15 ¶ Şi Hagar a născut lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului
său, pe care Hagar l-a născut, numele Ismael.
16 Şi Avram era în vârstă de optzeci şi şase de ani când Hagar
a născut pe Ismael lui Avram.
 Geneza 18
Capitolul 17
Ş i când Avram era în vârstă de nouăzeci şi nouă de
ani, DOMNUL s-a arătat lui Avram şi i-a spus: Eu sunt
Dumnezeul cel Atotputernic, umblă înaintea mea şi fii
desăvârşit.
2 Şi voi face legământul meu între mine şi tine şi te voi în-
mulţi peste măsură.
3 Şi Avram a căzut cu faţa sa la pământ şi Dumnezeu a vorbit
cu el, spunând:
4 Cât despre mine, iată, legământul meu este cu tine şi tu vei
fi tată al multor naţiuni.
5 Şi nu va mai fi chemat numele tău Avram, ci numele tău va
fi Avraam, pentru că te-am făcut tată al multor naţiuni.
6 Şi te voi face peste măsură de roditor şi voi face naţiuni din
tine şi împăraţi vor ieşi din tine.
7 Şi voi întemeia legământul meu între mine şi tine şi să-
mânţa ta după tine în generaţiile lor, ca legământ fără de
sfârşit, pentru a-ţi fi Dumnezeu şi seminţei tale după tine.
8 Şi îţi voi da ţie şi seminţei tale după tine ţara în care eşti
străin, toată ţara lui Canaan, ca stăpânire fără de sfârşit; şi
voi fi Dumnezeul lor.
9 ¶ Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Tu, aşadar, vei ţine le-
gământul meu, tu şi sămânţa ta după tine, în generaţiile lor.
10 Acesta este legământul meu, pe care voi îl veţi ţine, între
mine şi tine şi sămânţa ta după tine: Fiecare copil de parte
bărbătească dintre voi va fi circumcis.
11 Şi veţi circumcide pielea prepuţului vostru şi aceasta va fi
un semn al legământului dintre mine şi voi.
12 Şi cel ce este în vârstă de opt zile va fi circumcis între voi,
fiecare copil de parte bărbătească în generaţiile voastre, cel
născut în casă, sau cumpărat cu bani de la vreun străin, care
nu este din sămânţa ta.
13 Cel născut în casa ta şi cel cumpărat cu banii tăi trebuie
să fie circumcis, şi legământul meu va fi în carnea voastră ca
legământ fără de sfârşit.
14 Şi copilul de parte bărbătească necircumcis, a cărui piele a
prepuţului său nu este circumcisă, acel suflet va fi stârpit din
poporul său; el a rupt legământul meu.
15 ¶ Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Cât despre Sarai, so-
ţia ta, nu vei mai chema numele ei Sarai, ci Sara va fi numele
ei.
16 Şi o voi binecuvânta şi de asemenea îţi voi da un fiu din ea;
da, o voi binecuvânta şi ea va fi o mamă de naţiuni, împăraţi
de popoare vor ieşi din ea.
17 Atunci Avraam a căzut cu faţa sa la pământ şi a râs şi a
spus în inima lui: Îi va fi născut un copil celui ce este în vârstă
de o sută de ani? Şi va naşte Sara, care are nouăzeci de ani?
18 Şi Avraam i-a spus lui Dumnezeu: O, de ar putea trăi
Ismael înaintea ta!
19 Şi Dumnezeu a spus: Sara, soţia ta, într-adevăr, îţi va naş-
te un fiu şi îi vei pune numele Isaac; şi voi întemeia legămân-
tul meu cu el, ca legământ fără de sfârşit, şi cu sămânţa lui
după el.
20 Şi cât despre Ismael, te-am auzit: Iată, l-am binecuvântat
şi îl voi face roditor şi îl voi înmulţi peste măsură, doispreze-
ce prinţi va naşte şi îl voi face o mare naţiune.
21 Dar legământul meu îl voi întemeia cu Isaac, pe care Sara
ţi-l va naşte la timpul cuvenit, în anul viitor.
22 Şi a terminat de vorbit cu el, iar Dumnezeu s-a înălţat de
la Avraam.
23 ¶ Şi Avraam a luat pe Ismael, fiul său, şi pe toţi cei născuţi
în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu banii lui, fiecare parte
17
bărbătească între oamenii casei lui Avraam, şi a circumcis
pielea prepuţului lor în chiar aceeaşi zi, aşa cum Dumnezeu
îi spusese.
24 Şi Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a
fost circumcis în pielea prepuţului său.
25 Şi Ismael, fiul său, avea treisprezece ani când a fost cir-
cumcis în pielea prepuţului său.
26 În chiar aceeaşi zi a fost Avraam circumcis şi Ismael, fiul
său.
27 Şi toţi oamenii din casa lui, născuţi în casă şi cumpăraţi
cu bani de la străin, au fost circumcişi împreună cu el.
Capitolul 18
Ş i DOMNUL i s-a arătat în câmpiile lui Mamre şi Avraam
şedea în uşa cortului, în arşiţa zilei.
2 Şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în
picioare lângă el; şi când i-a văzut, a alergat de la uşa cortului
să îi întâmpine şi s-a aplecat la pământ,
3 Şi a spus: Domnul meu, dacă am găsit acum favoare înain-
tea ochilor tăi, te rog, nu trece de la servitorul tău;
4 Lăsaţi să se aducă puţină apă, vă rog, şi spălaţi-vă picioare-
le şi odihniţi-vă sub pom;
5 Şi voi aduce o bucată de pâine şi mângâiaţi-vă inimile;
după aceea veţi trece mai departe, fiindcă de aceea aţi venit
voi la servitorul vostru. Iar ei au spus: Aşa să faci, precum
ai spus.
6 Şi Avraam s-a grăbit în cort la Sara şi a spus: Pregăteşte
repede trei măsuri din floarea făinii, frământ-o şi fă turte
pe vatră.
7 Şi Avraam a alergat la cireadă şi a adus un viţel fraged şi bun
şi l-a dat unui tânăr, iar acesta s-a grăbit să îl pregătească.
8 Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care l-a pregătit şi l-a pus în-
aintea lor şi a stat în picioare lângă ei sub pom şi au mâncat.
9 ¶ Iar ei i-au spus: Unde este Sara, soţia ta? Iar el a spus:
Iată, în cort.
10 Iar el a spus: Eu cu adevărat mă voi întoarce la tine, con-
form timpului vieţii; şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu. Şi
Sara a auzit aceasta în uşa cortului, care era în spatele lui.
11 Acum Avraam şi Sara erau bătrâni şi mult înaintaţi în vâr-
stă şi a încetat a mai fi cu Sara, conform rânduielii femeilor.
12 De aceea Sara a râs în ea însăşi, spunând: După ce am
îmbătrânit să mai am desfătare, domnul meu fiind şi el
bătrân?
13 Şi DOMNUL i-a spus lui Avraam: Pentru ce a râs Sara,
spunând: Cu adevărat să nasc eu, care sunt bătrână?
14 Este vreun lucru prea greu pentru DOMNUL? La timpul
rânduit mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi
Sara va avea un fiu.
15 Atunci Sara a negat, spunând: Nu am râs: pentru că îi era
teamă. Dar el a spus: Ba da, ai râs.
16 ¶ Şi oamenii s-au ridicat de acolo şi au privit spre Sodoma:
Şi Avraam a mers cu ei să îi conducă pe cale.
17 Şi DOMNUL a spus: Voi ascunde eu de Avraam ceea ce
fac,
18 Văzând că Avraam cu adevărat va deveni o naţiune mare
şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvân-
tate în el?
19 Pentru că îl cunosc că va porunci copiilor săi şi casei lui
după el şi ei vor ţine calea DOMNULUI, pentru a face drep-
tate şi judecată, ca DOMNUL să aducă peste Avraam ceea ce
a vorbit despre el.
20 Şi DOMNUL a spus: Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei
 Geneza 19
este mare şi pentru că păcatul lor este foarte apăsător,
21 Voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în întregime
conform cu strigătul ei, ce a venit până la mine; şi dacă nu,
voi şti.
22 Şi bărbaţii şi-au întors feţele de acolo şi au mers spre
Sodoma, dar Avraam mai stătea încă în picioare înaintea
DOMNULUI.
23 ¶ Şi Avraam s-a apropiat şi a spus: Vei nimici de asemenea
pe cel drept cu cel stricat?
24 De ar fi cumva cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii: vei
nimici de asemenea şi nu vei cruţa locul pentru cei cinzeci
de drepţi care sunt în el?
25 Departe de tine fie să faci astfel, să ucizi pe cel drept cu
cel stricat şi cel drept să fie ca cel stricat, departe de tine fie
aceasta. Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26 Iar DOMNUL a spus: Dacă găsesc în Sodoma cincizeci
de drepţi înăuntrul cetăţii, atunci voi cruţa tot acel loc din
cauza lor.
27 Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată acum, cutez să vorbesc
Domnului, eu, care sunt doar ţărână şi cenuşă;
28 De ar lipsi cumva cinci din cei cincizeci de drepţi: vei
distruge toată cetatea pentru lipsa a cinci? Iar el a spus: Dacă
găsesc acolo patruzeci şi cinci, nu o voi distruge.
29 Şi i-a vorbit din nou şi a spus: De ar fi cumva patruzeci
găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta din cauza celor
patruzeci.
30 Iar el i-a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi vorbi: De ar fi
cumva treizeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta,
dacă găsesc treizeci acolo.
31 Iar el a spus: Iată acum, eu cutez să vorbesc Domnului:
De ar fi cumva douăzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu o voi
distruge din cauza a douăzeci.
32 Iar el a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi mai vorbi doar
de această dată: De ar fi cumva doar zece găsiţi acolo. Iar el a
spus: Nu o voi distruge din cauza a zece.
33 Şi DOMNUL a plecat imediat ce a încetat să vorbească cu
Avraam şi Avraam s-a întors la locul său.
Capitolul 19
Ş i pe seară, doi îngeri au venit la Sodoma; şi Lot şedea în
poarta Sodomei; şi Lot, văzându-i, s-a ridicat să îi întâm-
pine şi s-a aplecat cu faţa sa la pământ;
2 Şi a spus: Iată acum, domnii mei, abateţi-vă, vă rog, în casa
servitorului vostru şi rămâneţi toată noaptea şi spălaţi-vă pi-
cioarele şi vă veţi trezi devreme să mergeţi pe căile voastre.
Iar ei au spus: Nu, ci vom sta în stradă toată noaptea.
3 Dar el a insistat pe lângă ei foarte mult şi s-au abătut la el
şi au intrat în casa lui şi a făcut pentru ei un ospăţ şi a copt
azimă şi au mâncat.
4 ¶ Dar înainte să se culce, bărbaţii cetăţii, bărbaţii din
Sodoma, au înconjurat casa, deopotrivă bătrâni şi tineri, tot
poporul din fiecare parte a cetăţii;
5 Şi au chemat pe Lot şi i-au spus: Unde sunt bărbaţii care
au venit la tine în această noapte? Scoate-i afară la noi să îi
cunoaştem.
6 Şi Lot a ieşit la uşă la ei şi a închis uşa după el.
7 Şi a spus: Vă rog, fraţilor, nu faceţi o astfel de stricăciune.
8 Iată, acum, am două fete care nu au cunoscut bărbat; lă-
saţi-mă, vă rog, să le scot la voi şi faceţi-le precum este bine
în ochii voştri, numai acestor bărbaţi nu le faceţi nimic, căci
pentru aceasta au venit sub umbra acoperişului meu.
9 Dar ei au spus: Dă-te înapoi. Şi au spus din nou: Acesta a
18
venit să locuiască temporar şi voieşte să fie judecător, acum
ne vom purta mai rău cu tine decât cu ei. Şi împingeau cu
putere asupra bărbatului, adică Lot, şi s-au apropiat să spar-
gă uşa.
10 Dar bărbaţii şi-au întins mâna şi l-au tras pe Lot în casă
la ei şi au închis uşa.
11 Şi au lovit pe bărbaţii care erau la uşa casei cu orbire, de-
opotrivă pe mici şi mari, astfel că se osteneau să găsească
uşa.
12 ¶ Şi bărbaţii i-au spus lui Lot: Mai ai pe cineva aici? Ginere
şi fiii tăi şi fiicele tale şi pe oricine ai în cetate, scoate-i din
acest loc,
13 Pentru că vom distruge acest loc, deoarece strigătul lor
a crescut mult înaintea feţei DOMNULUI şi DOMNUL ne-a
trimis să îl distrugem.
14 Şi Lot a ieşit şi a vorbit ginerilor săi, care erau căsătoriţi
cu fiicele lui, şi a spus: Ridicaţi-vă, ieşiţi din acest loc, pentru
că DOMNUL va distruge această cetate. Dar el părea înaintea
ginerilor săi ca unul care batjocorea.
15 ¶ Şi când s-a făcut dimineaţa, atunci îngerii au grăbit pe
Lot, spunând: Ridică-te, ia pe soţia ta şi cele două fiice ale
tale, care sunt aici, ca să nu fii mistuit în nelegiuirea cetăţii.
16 Şi în timp ce el întârzia, bărbaţii au apucat mâna lui şi
mâna soţiei lui şi mâna celor două fiice ale lui, DOMNUL fi-
ind milostiv cu el, şi l-au scos şi l-au aşezat în afara cetăţii.
17 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce i-au scos afară, că a spus:
Scapă-ţi viaţa; nu privi înapoia ta, nici nu sta în câmpie
deschisă, scapă la munte ca nu cumva să fii mistuit.
18 Şi Lot le-a spus: Nu! Te rog, Domnul meu;
19 Iată, acum, servitorul tău a găsit har înaintea ochilor tăi
şi ai preamărit mila ta, pe care mi-ai arătat-o salvându-mi
viaţa; şi nu pot să scap la munte, ca nu cumva ceva rău să mă
prindă şi să mor;
20 Iată, acum, această cetate este aproape, să scap la ea şi
aceasta este una mică: Te rog, lasă-mă să scap într-acolo, (nu
este aceasta una mică?) şi sufletul meu va trăi.
21 Iar el i-a spus: Vezi, te-am acceptat şi în acest lucru, că nu
voi prăbuşi această cetate, pentru care ai vorbit.
22 Grăbeşte-te, scapă într-acolo, pentru că nu pot face nimic
până ce vei fi ajuns acolo. De aceea s-a pus numele cetăţii,
Ţoar.
23 ¶ Soarele se ridica deasupra pământului când Lot a intrat
în Ţoar.
24 Atunci DOMNUL a plouat peste Sodoma şi peste Gomora
pucioasă şi foc de la DOMNUL din cer;
25 Şi a prăbuşit acele cetăţi şi toată câmpia şi pe toţi locuito-
rii cetăţilor şi ceea ce creştea pe pământ.
26 ¶ Dar soţia lui a privit înapoi din spatele lui şi a devenit
un stâlp de sare.
27 ¶ Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a mers spre
locul unde a stat în picioare înaintea DOMNULUI;
28 Şi a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câm-
piei; şi a privit şi, iată, fumul ţinutului se ridica precum fu-
mul unui cuptor.
29 ¶ Şi s-a întâmplat, când Dumnezeu a distrus cetăţile câm-
piei, că Dumnezeu şi-a amintit de Avraam şi a trimis pe Lot
afară din mijlocul prăbuşirii, când el a răsturnat cetăţile în
care Lot a locuit.
30 ¶ Şi Lot s-a urcat din Ţoar şi a locuit în munte şi cele două
fiice ale lui cu el, pentru că s-a temut să locuiască în Ţoar şi a
locuit într-o peşteră, el şi cele două fiice ale lui.
31 Şi cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Tatăl nostru
 Geneza 21
este bătrân şi nu este un bărbat pe pământ să intre la noi,
după obiceiul întregului pământul;
32 Vino, să facem pe tatăl nostru să bea vin şi ne vom culca
cu el, ca să păstrăm o sămânţă a tatălui nostru.
33 Şi ele au făcut pe tatăl lor să bea vin în acea noapte şi cea
întâi născută a intrat şi s-a culcat cu tatăl ei; şi el nu şi-a dat
seama când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat.
34 Şi s-a întâmplat a doua zi, că cea întâi născută i-a spus
celei mai tinere: Iată, m-am culcat noaptea trecută cu tatăl
meu; hai să îl facem să bea vin şi în această noapte şi intră şi
culcă-te cu el, ca să păstrăm o sămânţă a tatălui nostru.
35 Şi ele au făcut pe tatăl lor să bea vin şi în acea noapte; şi
cea tânără s-a ridicat şi s-a culcat cu el; şi el nu şi-a dat seama
când ea s-a culcat, nici când s-a ridicat.
36 Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin
tatăl lor.
37 Şi cea întâi născută a născut un fiu şi i-a pus numele Moab;
el este tatăl moabiţilor până în această zi.
38 Şi cea mai tânără de asemenea a născut un fiu şi i-a pus
numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui Ammon până în
această zi.
Capitolul 20
Ş i Avraam a călătorit de acolo spre ţinutul de sud şi s-a
aşezat între Cades şi Şur şi a locuit temporar în Gherar.
2 Şi Avraam a spus despre Sara, soţia lui: Ea este sora mea; şi
Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara.
3 ¶ Dar Dumnezeu a venit la Abimelec într-un vis, noaptea,
şi i-a spus: Iată, eşti un om mort, din cauza femeii pe care ai
luat-o; pentru că ea este soţia unui bărbat.
4 Dar Abimelec nu se apropiase de ea şi a spus: Doamne, vei
ucide de asemenea o naţiune dreaptă?
5 Nu mi-a spus el: Ea este sora mea? Şi ea, chiar ea însăşi a
spus: El este fratele meu; în integritatea inimii mele şi în ne-
vinovăţia mâinilor mele am făcut aceasta.
6 Şi Dumnezeu i-a spus într-un vis: Da, ştiu că ai făcut aceas-
ta în integritatea inimii tale; pentru că de asemenea te-am
oprit de la păcătuire împotriva mea; de aceea nu te-am lăsat
să o atingi.
7 De aceea acum dă înapoi bărbatului pe soţia lui; căci este
profet şi se va ruga pentru tine şi vei trăi; dar dacă nu o dai
înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi toţi ai tăi.
8 ¶ Astfel Abimelec s-a sculat devreme dimineaţa şi a che-
mat pe toţi servitorii săi şi a spus toate aceste lucruri în ure-
chile lor şi oamenii s-au temut foarte tare.
9 Apoi Abimelec l-a chemat pe Avraam şi i-a spus: Ce ne-ai
făcut? Şi cu ce am păcătuit împotriva ta, că ai adus asupra
mea şi a împărăţiei mele un mare păcat? Tu mi-ai făcut lu-
cruri care nu ar fi trebuit făcute.
10 Şi Abimelec i-a spus lui Avraam: Ce ai văzut, de ai făcut
acest lucru?
11 Şi Avraam a spus: Pentru că am gândit: Cu adevărat tea-
ma de Dumnezeu nu este în acest loc; şi mă vor ucide din
cauza soţiei mele.
12 Şi totuşi într-adevăr ea este sora mea; ea este fiica tatălui
meu, dar nu este fiica mamei mele; şi ea a devenit soţia mea.
13 Şi s-a întâmplat, pe când Dumnezeu m-a făcut să rătăcesc
din casa tatălui meu, că i-am spus: Aceasta să fie bunăvoinţa
ta pe care să mi-o arăţi; în fiecare loc unde vom ajunge, spu-
ne despre mine: El este fratele meu.
14 ¶ Şi Abimelec a luat oi şi boi şi servitori şi servitoare şi i-a
dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi pe Sara, soţia sa.
19
15 Şi Abimelec a spus: Iată, ţara mea este înaintea ta, locu-
ieşte unde îţi place.
16 Şi Sarei i-a spus: Iată, am dat fratelui tău o mie de arginţi;
iată, el îţi este o acoperitoare a ochilor, pentru toţi cei ce sunt
cu tine şi cu toţi ceilalţi; astfel a fost ea mustrată.
17 Astfel Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a
vindecat pe Abimelec şi pe soţia lui şi pe servitoarele lui; şi
ele au născut copii.
18 Pentru că DOMNUL a închis de tot toate pântecele femei-
lor din casa lui Abimelec, din cauza Sarei, soţia lui Avraam.
Capitolul 21
Ş i DOMNUL a cercetat-o pe Sara aşa cum a spus; şi
DOMNUL a făcut Sarei aşa cum el a vorbit.
2 Căci Sara a rămas însărcinată şi a născut un fiu lui Avraam
la bătrâneţile lui, la timpul cuvenit despre care Dumnezeu
îi vorbise.
3 Şi Avraam i-a pus fiului său, care i-a fost născut, pe care
Sara i l-a născut, numele Isaac.
4 Şi Avraam a circumcis pe fiul său Isaac când pruncul avea
opt zile, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit.
5 Şi Avraam era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut
fiul său Isaac.
6 Şi Sara a spus: Dumnezeu m-a făcut să râd, aşa că toţi cei
ce vor auzi vor râde împreună cu mine.
7 Şi ea a spus: Cine ar fi spus lui Avraam, că Sara ar alăpta
copii? Pentru că i-am născut un fiu la bătrâneţile sale.
8 Şi copilul a crescut şi a fost înţărcat şi Avraam a făcut un
mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat.
9 ¶ Şi Sara a văzut pe fiul lui Hagar, egipteanca, pe care
aceasta îl născuse lui Avraam, batjocorind.
10 De aceea i-a spus lui Avraam: Alungă pe această roabă şi
pe fiul ei, pentru că fiul acestei roabe nu va fi moştenitor îm-
preună cu fiul meu, cu Isaac.
11 Şi lucrul a fost foarte dureros înaintea ochilor lui Avraam,
din cauza fiului său.
12 Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Să nu fie acest lucru
dureros înaintea ochilor tăi din cauza băiatului şi din cauza
roabei tale; în tot ce Sara ţi-a spus, dă ascultare vocii ei, pen-
tru că în Isaac se va chema sămânţa ta.
13 Şi de asemenea din fiul roabei voi face o naţiune, pentru
că el este sămânţa ta.
14 ¶ Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a luat pâine
şi un burduf de apă şi l-a dat lui Hagar, punându-l pe umă-
rul ei şi copilul şi a trimis-o şi ea a plecat şi a rătăcit în pustia
Beer-Şeba.
15 Şi apa s-a terminat din burduf şi ea a lepădat copilul sub
unul dintre tufişuri.
16 Şi a mers şi s-a aşezat jos înaintea lui la depărtare de el,
cam cât ar trage un arcaş, pentru că spunea: Să nu văd moar-
tea copilului. Şi s-a aşezat înaintea lui şi şi-a înălţat vocea şi
a plâns.
17 Şi Dumnezeu a auzit vocea băiatului; şi îngerul lui
Dumnezeu a chemat pe Hagar din cer şi i-a spus: Ce îţi este,
Hagar? Nu te teme; pentru că Dumnezeu a auzit vocea băia-
tului acolo unde este el.
18 Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l în mână; pentru că îl voi
face o mare naţiune.
19 Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut o fântână de
apă; şi s-a dus şi a umplut burduful cu apă şi a dat băiatului
să bea.
20 Şi Dumnezeu a fost cu băiatul; şi a crescut şi a locuit în
 Geneza 23
pustie şi a devenit arcaş.
21 Şi a locuit în pustia Paran şi mama lui i-a luat o soţie din
ţara Egiptului.
22 ¶ Şi s-a întâmplat în acel timp, că Abimelec şi Picol, căpe-
tenia oştirii sale, i-au vorbit lui Avraam, spunând: Dumnezeu
este cu tine în tot ceea ce faci;
23 De aceea acum jură-mi aici pe Dumnezeu că nu vei trata
cu falsitate cu mine, nici cu fiul meu, nici cu fiul fiului meu,
ci conform bunătăţii pe care ţi-am făcut-o, îmi vei face şi tu
mie şi ţării în care ai locuit temporar.
24 Şi Avraam a spus: Jur.
25 Şi Avraam a mustrat pe Abimelec din cauza unei fântâni
de apă, pe care servitorii lui Abimelec au luat-o cu violenţă.
26 Şi Abimelec a spus: Nu am ştiut cine a făcut acest lucru,
nici tu nu mi-ai spus, nici nu am auzit de aceasta, decât
astăzi.
27 Şi Avraam a luat oi şi boi şi le-a dat lui Abimelec; şi amân-
doi au făcut un legământ.
28 Şi Avraam a pus şapte mieluşele din turmă la o parte.
29 Şi Abimelec i-a spus lui Avraam: Ce înseamnă aceste şap-
te mieluşele pe care le-ai pus la o parte?
30 Iar el a spus: Aceste şapte mieluşele le vei lua din mâna
mea, ca ele să fie o mărturie pentru mine, că am săpat aceas-
tă fântână.
31 Pentru aceasta el a numit acel loc Beer-Şeba, pentru că
acolo au jurat amândoi.
32 Astfel au făcut un legământ la Beer-Şeba, apoi Abimelec
s-a ridicat şi Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara
filistenilor.
33 ¶ Şi Avraam a sădit un crâng în Beer-Şeba şi a chemat
acolo numele DOMNULUI, Dumnezeul cel veşnic.
34 Şi Avraam a locuit temporar în ţara filistenilor multe
zile.
Capitolul 22
Ş
mă.
i s-a întâmplat după aceste lucruri, că Dumnezeu l-a în-
cercat pe Avraam şi i-a spus: Avraam; iar el a spus: Iată-
2 Iar el a spus: Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac,
pe care îl iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria; şi adu-l acolo ca o
ofrandă arsă pe unul din munţii pe care ţi-l voi spune.
3 ¶ Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a înşeuat mă-
garul său şi a luat doi dintre tinerii săi cu el şi pe Isaac, fiul
Ş i Sara era în vârstă de o sută douăzeci şi şapte de ani,
său, şi a despicat lemnele pentru ofranda arsă şi s-a ridicat şi
a mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese.
4 Apoi în a treia zi Avraam şi-a ridicat ochii şi a văzut locul
de departe.
5 Şi Avraam a spus tinerilor săi: Staţi aici cu măgarul; şi eu
şi băiatul vom merge acolo şi ne vom închina şi ne vom în-
toarce la voi.
6 Şi Avraam a luat lemnele ofrandei arse şi l-a pus pe Isaac,
fiul său; şi a luat focul în mâna sa şi un cuţit; şi au mers
amândoi împreună.
7 Şi Isaac i-a vorbit tatălui său, Avraam, şi a zis: Tată; iar el
a spus: Iată-mă, fiul meu. Iar el a spus: Iată focul şi lemnele,
dar unde este mielul pentru ofranda arsă?
8 Şi Avraam a spus: Fiul meu, Dumnezeu însuşi va îngri-
ji de mielul pentru ofranda arsă; astfel au mers amândoi
împreună.
9 Şi au ajuns la locul despre care Dumnezeu îi spusese; şi
Avraam a zidit un altar acolo şi a pus lemnele în ordine şi a
legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe altar deasupra lemnelor.
20
10 Şi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul să înjunghie
pe fiul său.
11 ¶ Şi îngerul DOMNULUI a strigat către el din cer şi a spus:
Avraame, Avraame; iar el a spus: Iată-mă.
12 Şi a spus: Nu pune mâna pe băiat, nici nu îi face nimic,
pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, văzând că nu
ai cruţat pe fiul tău, singurul tău fiu, pentru mine.
13 Şi Avraam şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată în spatele
lui un berbec prins cu coarnele într-un desiş; şi Avraam a
mers şi a luat berbecul şi l-a adus ca o ofrandă arsă în locul
fiului său.
14 Şi Avraam a pus numele acelui loc, Iehova-Iire, aşa cum
este spus până în ziua de azi: În muntele DOMNULUI îngri-
jirea se va vedea.
15 ¶ Şi îngerul DOMNULUI a strigat din cer către Avraam a
doua oară,
16 Şi a spus: Pe mine însumi am jurat, spune DOMNUL , pen-
tru că ai făcut acest lucru şi nu ai cruţat pe fiul tău, singurul
tău fiu;
17 De aceea binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind
voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi ca nisipul de pe
ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni poarta duşmanilor
săi.
18 Şi în sămânţa ta toate naţiunile pământului vor fi binecu-
vântate; pentru că ai ascultat de vocea mea.
19 Aşa că Avraam s-a întors la tinerii săi şi s-au sculat şi
au mers împreună la Beer-Şeba; şi Avraam a locuit la Beer-
Şeba.
20 ¶ Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui
Avraam, zicând: Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău,
Nahor;
21 Uţ, primul său născut, şi Buz, fratele său, şi Chemuel, tatăl
lui Aram,
22 Şi Chesed şi Hazo şi Pildaş şi Iidlaf şi Betuel.
23 Şi Betuel a născut pe Rebeca; pe aceştia opt Milca i-a năs-
cut lui Nahor, fratele lui Avraam.
24 Şi concubina sa, al cărei nume era Reuma, a născut de
asemenea pe Tebah şi pe Gaham şi pe Tahaş şi pe Maaca.
Capitolul 23
aceştia au fost anii vieţii lui Sara.
2 Şi Sara a murit în Chiriatarba, adică Hebron, în ţara lui
Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi să o plângă.
3 ¶ Şi Avraam a stat în picioare înaintea moartei sale şi a vor-
bit fiilor lui Het, spunând:
4 Eu sunt străin şi locuitor temporar cu voi, daţi-mi în stăpâ-
nire un loc de îngropare între voi, ca să înmormântez moar-
ta mea dinaintea feţei mele.
5 Şi copiii lui Het au răspuns lui Avraam, spunându-i:
6 Ascultă-ne, domnul meu: tu eşti un prinţ puternic printre
noi; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre mormintele
noastre; nici unul din noi nu va opri de la tine mormântul
său, să îţi îngropi moarta.
7 Şi Avraam s-a ridicat şi s-a aplecat până la pământ înaintea
poporului ţării, înaintea copiilor lui Het.
8 Şi a vorbit îndeaproape cu ei, spunând: Dacă aceasta este
dorinţa voastră, să înmormântez moarta mea dinaintea feţei
mele, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui
Ţohar,
9 Ca să îmi dea peştera din Macpela, pe care o are, care este la
capătul câmpului său; pentru atâţia bani cât merită aceasta,
 Geneza 24
să mi-o dea în stăpânire ca loc de îngropare printre voi.
10 Şi Efron locuia printre copiii lui Het; şi Efron hititul a răs-
puns lui Avraam în auzul copiilor lui Het, al tuturor celor ce
intrau la poarta cetăţii sale, spunând:
11 Nu, domnul meu, ascultă-mă, câmpul ţi-l dau şi peştera
care este în el, pe aceasta ţi-o dau; înaintea ochilor fiilor po-
porului meu ţi-o dau, îngroapă-ţi moarta.
12 Şi Avraam s-a aplecat până la pământ înaintea poporului
ţării.
13 Şi i-a vorbit lui Efron în auzul poporului ţării, spunând:
Dar dacă mi-l vei da, te rog ascultă-mă, îţi voi da bani pentru
câmp; ia-i de la mine şi îmi voi înmormânta moarta acolo.
14 Şi Efron a răspuns lui Avraam, spunându-i:
15 Domnul meu, dă-mi ascultare, pământul merită patru
sute de şekeli de argint; ce este aceasta între mine şi tine?
Îngroapă-ţi aşadar moarta.
16 ¶ Şi Avraam a dat ascultare lui Efron; şi Avraam i-a cântă-
rit lui Efron argintul, pe care l-a spus în auzul fiilor lui Het,
patru sute de şekeli de argint, în moneda comerciantului.
17 Şi câmpul lui Efron, care era în Macpela, care era în faţă
cu Mamre, câmpul şi peştera care era în el şi toţi copacii care
erau în câmp, care erau pe toate marginile de jur împrejur,
au fost întemeiate,
18 Lui Avraam ca stăpânire înaintea ochilor copiilor lui Het,
înaintea tuturor celor ce intrau pe poarta cetăţii sale.
19 Şi după aceasta, Avraam a îngropat pe Sara, soţia lui, în
peştera din câmpia din Macpela, în faţă cu Mamre, acesta
este Hebron, în ţara lui Canaan.
20 Şi câmpul şi peştera care este în el, au fost întemeiate lui
Avraam ca stăpânire a unui loc de îngropare, de fiii lui Het.
Capitolul 24
Ş i Avraam era bătrân şi mult înaintat în vârstă şi DOMNUL
a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile.
2 Şi Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale,
care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ţi, te rog, mâna
sub coapsa mea,
3 Şi te voi face să juri pe DOMNUL , Dumnezeul cerului şi
Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soţie din-
tre fiicele canaaniţilor, printre care locuiesc eu;
4 Ci te vei duce în ţara mea şi la rudele mele şi vei lua o soţie
fiului meu, Isaac.
5 Şi servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă ur-
meze în această ţară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în
ţara de unde ai venit?
6 Şi Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi
acolo.
7 DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa ta-
tălui meu şi din ţara rudelor mele şi care mi-a vorbit şi care
mi-a jurat, spunând: Seminţei tale voi da această ţară; el va
trimite pe îngerul său înaintea ta şi vei lua de acolo o soţie
fiului meu.
8 Şi dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat
de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi
acolo.
9 Şi servitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpâ-
nul său, şi i-a jurat referitor la acel lucru.
10 ¶ Şi servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpâ-
nului său şi a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său
erau în mâna sa; şi el s-a ridicat şi a mers în Mesopotamia,
în cetatea lui Nahor.
11 Şi a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetăţii,
21
lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când
femeile ies să scoată apă.
12 Şi a spus: DOAMNE , Dumnezeul stăpânului meu Avraam,
te rog, dă-mi reuşită în această zi şi arată bunătate stăpânu-
lui meu, Avraam.
13 Iată, stau aici lângă fântâna de apă; şi fiicele bărbaţilor
cetăţii ies să scoată apă,
14 Şi să se întâmple că fata căreia îi voi spune: Pleacă-ţi ulcio-
rul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea şi voi da şi cămi-
lelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru
servitorul tău Isaac; şi din aceasta voi cunoaşte că ai arătat
bunătate stăpânului meu.
15 Şi s-a întâmplat, înainte de a termina el de vorbit, că, iată,
Rebeca, cea născută lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor,
fratele lui Avraam, a ieşit cu ulciorul pe umărul ei.
16 Şi fata era foarte plăcută la vedere, o fecioară, şi nici un
bărbat nu o cunoscuse; şi ea a coborât la fântână şi şi-a um-
plut ulciorul şi a urcat.
17 Şi servitorul a alergat să o întâlnească şi a spus: Lasă-mă,
te rog, să beau puţină apă din ulciorul tău.
18 Iar ea a spus: Bea, domnul meu; şi ea s-a grăbit şi şi-a lăsat
jos ulciorul peste mâna ei şi i-a dat să bea.
19 Şi după ce a terminat să îi dea de băut, a spus: Voi scoate
apă şi pentru cămilele tale, până o să termine de băut. 
20 Şi s-a grăbit şi şi-a golit ulciorul în adăpătoare şi a alergat
din nou la fântână să scoată apă şi a scos pentru toate cămi-
lele lui.
21 Şi bărbatul, mirându-se de ea, tăcea, voind să cunoască
dacă DOMNUL făcuse călătoria lui prosperă sau nu.
22 Şi s-a întâmplat, pe când cămilele terminaseră de băut,
că bărbatul a luat un cercel de aur de o jumătate de şekel în
greutate şi două brăţări pentru mâinile ei, în greutate de zece
şekeli de aur;
23 Şi a spus: A cui fiică eşti tu? Spune-mi, te rog, este loc în
casa tatălui tău pentru noi să găzduim?
24 Iar ea i-a spus: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care
ea l-a născut lui Nahor.
25 Şi i-a mai spus: Avem deopotrivă paie şi nutreţ îndeajuns
şi loc să găzduiţi.
26 Şi bărbatul şi-a plecat capul şi s-a închinat DOMNULUI.
27 Şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL , Dumnezeul stăpâ-
nului meu Avraam, care nu a lăsat pe stăpânul meu lipsit de
mila sa şi de adevărul său; eu, fiind pe cale, DOMNUL m-a
condus la casa fraţilor stăpânului meu.
28 Şi fata a alergat şi a spus aceste lucruri tuturor celor din
casa mamei ei.
29 ¶ Şi Rebeca avea un frate şi numele lui era Laban; şi Laban
a alergat afară la bărbat, la fântână.
30 Şi s-a întâmplat, când a văzut cercelul şi brăţările pe mâi-
nile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa,
spunând: Astfel mi-a vorbit acel bărbat; că el a venit la acel
bărbat; şi, iată, el stătea în picioare lângă cămile, la fântână.
31 Şi a spus: Intră, tu, binecuvântatul DOMNULUI; pentru ce
stai afară? Căci am pregătit casa şi loc pentru cămile.
32 Şi bărbatul a intrat în casă şi a deşeuat cămilele sale şi a
dat paie şi nutreţ pentru cămile şi a luat apă să îşi spele pi-
cioarele şi picioarele bărbaţilor care erau cu el.
33 Şi s-a pus mâncare înaintea lui ca să mănânce; dar a spus:
Nu voi mânca, până ce nu voi fi spus misiunea mea. Iar
Laban a spus: Vorbeşte.
34 Iar el a spus: Eu sunt servitorul lui Avraam.
35 Şi DOMNUL a binecuvântat pe stăpânul meu foarte mult;
 Geneza 25
şi a devenit mare şi i-a dat turme şi cirezi şi argint şi aur şi
servitori şi servitoare şi cămile şi măgari.
36 Şi Sara, soţia stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului
meu când era bătrână; şi el i-a dat tot ce avea.
37 Şi stăpânul meu m-a făcut să jur, spunând: Nu lua fiului
meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locu-
iesc eu;
38 Ci te vei duce la casa tatălui meu şi la rudele mele şi vei lua
fiului meu o soţie.
39 Şi am spus stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va
urma.
40 Iar el mi-a spus: DOMNUL , înaintea căruia umblu, va tri-
mite îngerul său cu tine şi va face să prospere calea ta; şi vei
lua pentru fiul meu o soţie dintre rudele mele şi din casa
tatălui meu;
41 Atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, când
ajungi la rudele mele; şi dacă ei nu îţi vor da, vei fi eliberat de
jurământul meu.
42 Şi am venit în această zi la fântână şi am spus: DOAMNE ,
Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă voieşti acum să
prospere calea mea pe care merg,
43 Iată, stau lângă fântâna de apă; şi se va întâmpla, că atunci
când fecioara iese afară să scoată apă şi îi spun: Dă-mi, te
rog, puţină apă din ulciorul tău să beau;
44 Iar ea îmi spune: Bea, deopotrivă tu şi voi scoate şi pentru
cămilele tale că aceasta să fie femeia pe care DOMNUL a rân-
duit-o pentru fiul stăpânului meu.
45 Şi înainte să termin de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a
ieşit afară cu ulciorul ei pe umăr; şi a coborât la fântână şi a
Ş i Avraam şi-a mai luat o soţie şi numele ei era Chetura.
scos apă, iar eu i-am spus: Lasă-mă să beau, te rog.
46 Iar ea s-a grăbit şi şi-a coborât ulciorul de pe umăr şi a
spus: Bea şi voi da şi cămilelor tale să bea. Aşadar am băut şi
a dat şi cămilelor să bea.
47 Şi am întrebat-o şi am spus: A cui fiică eşti tu? Şi ea a spus:
Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut; şi
i-am pus cercelul în nas şi brăţări pe mâinile ei.
48 Şi am plecat capul meu şi m-am închinat DOMNULUI şi
am binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul stăpânului meu
Avraam, care m-a condus pe calea dreaptă, să iau pe fiica
fratelui stăpânului meu pentru fiul său.
49 Şi acum dacă voiţi să vă purtaţi cu bunătate şi adevăr cu
stăpânul meu, spuneţi-mi; şi dacă nu, spuneţi-mi; ca să mă
întorc la dreapta sau la stânga.
50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: Acest lucru
iese de la DOMNUL , nu îţi putem vorbi rău sau bine.
51 Iată, Rebeca este în faţa ta, ia-o şi mergi şi ea să fie soţia
fiului stăpânului tău, aşa cum DOMNUL a vorbit.
52 Şi s-a întâmplat că, pe când servitorul lui Avraam a au-
zit cuvintele lor, s-a închinat DOMNULUI, prosternându-se
la pământ.
53 Şi servitorul a adus bijuterii de argint şi bijuterii de aur şi
haine şi le-a dat Rebecăi; el a dat lucruri preţioase de aseme-
nea fratelui ei şi mamei ei.
54 ¶ Şi au mâncat şi au băut, el şi bărbaţii care erau cu el şi
au rămas toată noaptea; şi s-au sculat dimineaţa şi a spus:
Trimite-mă la stăpânul meu.
55 Şi fratele ei şi mama ei au spus: Lasă fata să rămână cu noi
câteva zile, cel puţin zece; după aceea ea va merge.
56 Şi le-a spus: Nu mă împiedicaţi, văzând că DOMNUL a
făcut să prospere calea mea; trimiteţi-mă ca să merg la stă-
pânul meu.
57 Iar ei au spus: Vom chema fata şi vom afla din gura ei.
22
58 Şi au chemat pe Rebeca şi i-au spus: Voieşti să mergi cu
acest bărbat? Şi ea a spus: Voi merge.
59 Şi au trimis pe Rebeca, sora lor, şi pe dădaca ei şi pe servi-
torul lui Avraam şi pe bărbaţii lui.
60 Şi au binecuvântat-o pe Rebeca şi i-au spus: Tu eşti sora
noastră, fii mama a mii de milioane şi sămânţa ta să stăpâ-
nească poarta celor care îi urăsc.
61 Şi Rebeca s-a ridicat şi tinerele ei şi au călărit pe cămile şi
au urmat pe bărbat; şi servitorul a luat-o pe Rebeca şi a mers
pe calea lui.
62 ¶ Şi Isaac a venit de pe calea de la fântâna Lahairoi; pen-
tru că locuia în sudul ţinutului.
63 Şi Isaac a ieşit să mediteze în câmp, pe înserat; şi şi-a ridi-
cat ochii şi a privit şi, iată, cămilele veneau.
64 Şi Rebeca şi-a ridicat ochii şi când a văzut pe Isaac a sărit
jos de pe cămilă.
65 Pentru că ea spusese servitorului: Ce bărbat este acesta
care umblă în câmp să ne întâmpine? Şi servitorul a spus:
Este stăpânul meu; de aceea ea a luat un văl şi s-a acoperit.
66 Şi servitorul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le
făcuse.
67 Şi Isaac a adus-o în cortul mamei sale, Sara, şi a luat-o
pe Rebeca şi ea a devenit soţia lui; şi a iubit-o şi Isaac a fost
mângâiat după moartea mamei sale.
Capitolul 25
2 Şi ea i-a născut pe Zimran şi pe Iocşan şi pe Medan şi pe
Madian şi pe Işbac şi pe Şuah.
3 Şi Iocşan a născut pe Şeba şi pe Dedan. Şi fiii lui Dedan au
fost: Aşurim şi Letuşim şi Leumim.
4 Şi fiii lui Madian: Efa şi Efer şi Hanoc şi Abida şi Eldaa.
Toţi aceştia au fost copiii Cheturei.
5 Şi Avraam a dat tot lui Isaac ce a avut.
6 Dar fiilor concubinelor, pe care Avraam le-a avut în timp
ce încă trăia, Avraam le-a dat daruri şi i-a trimis departe de
Isaac, fiul său, spre est, în ţinutul din est.
7 Şi acestea sunt zilele anilor vieţii lui Avraam pe care le-a
trăit, o sută şaptezeci şi cinci de ani.
8 Atunci Avraam şi-a dat duhul şi a murit la o bătrâneţe fru-
moasă, un om bătrân şi plin de ani; şi a fost adunat la popo-
rul său.
9 Şi fiii săi, Isaac şi Işmael, l-au îngropat în peştera Macpela,
în câmpul lui Efron, fiul lui Ţohar hititul, care este în faţă cu
Mamre;
10 Câmpul pe care Avraam l-a cumpărat de la fiii lui Het:
acolo a fost Avraam îngropat şi Sara, soţia lui.
11 ¶ Şi s-a întâmplat, după moartea lui Avraam, că Dumnezeu
a binecuvântat pe fiul său, Isaac; şi Isaac a locuit lângă fân-
tâna Lahairoi.
12 Acum acestea sunt generaţiile lui Işmael, fiul lui Avraam,
pe care Hagar egipteanca, roaba lui Sara, l-a născut lui
Avraam;
13 Şi acestea sunt numele fiilor lui Işmael, după numele
lor, conform cu generaţiile lor: întâiul născut al lui Işmael,
Nebaiot, şi Chedar şi Adbeel şi Mibsam,
14 Şi Mişma şi Duma şi Masa,
15 Hadar şi Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma;
16 Aceştia sunt fiii lui Işmael şi acestea sunt numele lor, după
satele lor şi după cetăţuile lor; doisprezece prinţi conform cu
naţiunile lor.
17 Şi aceştia sunt anii vieţii lui Işmael, o sută treizeci şi şapte
 Geneza 26
de ani; şi el şi-a dat duhul şi a murit; şi a fost luat la poporul
său.
18 Şi au locuit de la Havila până la Şur, care este în faţă cu
Egiptul, cum mergi spre Asiria; şi a murit înaintea feţei tu-
turor fraţilor săi.
19 ¶ Şi acestea sunt generaţiile lui Isaac, fiul lui Avraam:
Avraam a născut pe Isaac;
20 Şi Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat pe
Rebeca de soţie, fiica lui Betuel sirianul din Padanaram, sora
lui Laban sirianul.
21 Şi Isaac l-a implorat pe DOMNUL pentru soţia lui, pentru
că era stearpă; şi DOMNUL s-a lăsat implorat de el şi Rebeca,
soţia lui, a rămas însărcinată.
22 Şi copiii se luptau înăuntrul ei; şi ea a spus: Dacă este aşa,
de ce sunt eu astfel? Şi ea s-a dus să întrebe pe DOMNUL .
23 Şi DOMNUL i-a spus: Două naţiuni sunt în pântecele tău
şi două feluri de popoare se vor separa din adâncurile tale;
şi un popor va fi mai tare decât celălalt popor; şi cel mai în
vârstă va servi pe cel mai tânăr.
24 Şi când i s-au împlinit zilele să nască, iată, erau gemeni
în pântecele ei.
25 Şi primul a ieşit roşu, peste tot ca un veşmânt păros; şi
i-au pus numele, Esau.
26 Şi după aceea a ieşit fratele său şi mâna lui ţinea călcâiul
lui Esau; şi i-au pus numele Iacob; şi Isaac era în vârstă de
şaizeci de ani când ea i-a născut.
27 Şi băieţii au crescut şi Esau era un vânător iscusit, un băr-
bat al câmpului; iar Iacob era un bărbat blând, locuind în
corturi.
28 Şi Isaac iubea pe Esau, deoarece mânca din vânatul lui;
dar Rebeca iubea pe Iacob.
29 ¶ Şi Iacob a fiert o tocană şi Esau a venit de la câmp şi era
leşinat;
30 Şi Esau a spus lui Iacob: Hrăneşte-mă, te rog, cu tocana
aceea roşie; căci sunt leşinat; de aceea i-a pus numele Edom.
31 Şi Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi
născut.
32 Şi Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte şi la ce îmi foloseşte
acest drept de întâi născut?
33 Şi Iacob a spus: Jură-mi astăzi; şi el i-a jurat şi i-a vândut
dreptul său de întâi născut lui Iacob.
34 Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi tocană de linte; şi a
mâncat şi a băut şi s-a ridicat şi a plecat; astfel Esau a dispre-
ţuit dreptul său de întâi născut.
Capitolul 26
Ş i a fost o foamete în ţară, în afară de prima foamete care
a fost în zilele lui Avraam. Şi Isaac a mers la Abimelec,
împăratul filistenilor, la Gherar.
2 Şi DOMNUL i s-a arătat şi a spus: Nu coborî în Egipt; locu-
ieşte în ţara despre care îţi voi spune;
3 Locuieşte temporar în această ţară şi voi fi cu tine şi te voi
binecuvânta; pentru că ţie şi seminţei tale, voi da toate aceste
ţări şi voi împlini jurământul pe care l-am jurat lui Avraam,
tatăl tău.
4 Şi voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi voi da se-
minţei tale toate aceste ţări; şi în sămânţa ta toate naţiunile
pământului vor fi binecuvântate.
5 Pentru că Avraam a ascultat de vocea mea şi a păzit însăr-
cinările mele, poruncile mele, statutele mele şi legile mele.
6 ¶ Şi Isaac a locuit în Gherar;
7 Şi oamenii locului l-au întrebat despre soţia lui; iar el a
23
spus: Ea este sora mea; căci se temea să spună: Este soţia mea;
ca nu cumva, spunea el, oamenii locului să mă ucidă pentru
Rebeca; pentru că ea era plăcută la vedere.
8 Şi s-a întâmplat, în timp ce el era acolo de mult timp, că
Abimelec, împăratul filistenilor, a privit afară pe fereastră şi
a văzut şi, iată, Isaac se juca cu Rebeca, soţia sa.
9 Şi Abimelec a chemat pe Isaac şi a spus: Iată, cu adevărat ea
este soţia ta; şi cum de ai spus: Ea este sora mea? Şi Isaac i-a
spus: Pentru că mi-am zis: Nu cumva să mor din cauza ei.
10 Şi Abimelec a spus: Ce este aceasta ce ne-ai făcut? Unul din-
tre oameni ar fi putut cu uşurinţă să se culce cu soţia ta şi ai fi
adus vinovăţie asupra noastră.
11 Şi Abimelec a poruncit întregului popor, spunând: Cel ce
se atinge de acest bărbat sau de soţia lui cu adevărat va fi dat
la moarte.
12 ¶ Apoi Isaac a semănat în acel ţinut şi a primit în acelaşi
an însutit şi DOMNUL l-a binecuvântat.
13 Şi acest bărbat a ajuns mare şi a mers înainte şi a crescut
până ce a devenit foarte mare.
14 Fiindcă avea în posesiune turme şi în posesiune cirezi şi
servitori în număr mare şi filistenii îl invidiau.
15 Şi toate fântânile pe care servitorii tatălui său le-au săpat
în zilele lui Avraam, tatăl său, filistenii le-au astupat şi le-au
umplut cu pământ.
16 Şi Abimelec i-a spus lui Isaac: Pleacă de la noi; pentru că
eşti mult mai puternic decât noi.
17 Şi Isaac a plecat de acolo şi a ridicat cortul său în valea
Gherar şi a locuit acolo.
18 Şi Isaac a săpat din nou fântânile de apă, pe care ei le săpa-
seră în zilele lui Avraam, tatăl său; pentru că filistenii le as-
tupaseră după moartea lui Avraam; şi le-a pus numele după
numele pe care tatăl său le-a pus.
19 Şi servitorii lui Isaac au săpat în vale şi au găsit acolo o
fântână de apă ţâşnitoare.
20 Şi păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac,
spunând: Apa este a noastră; şi a pus fântânii numele Esec;
pentru că s-au certat cu el.
21 Şi au săpat o altă fântână şi s-au certat şi pentru aceasta şi
a pus acesteia numele Sitna.
22 Şi s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână; şi pentru
aceea nu s-au certat şi acesteia i-a pus numele Rehobot; şi a
spus: Căci de acum DOMNUL a făcut loc pentru noi şi vom
fi roditori în ţară.
23 Şi a urcat de acolo la Beer-Şeba.
24 Şi DOMNUL i s-a arătat în aceeaşi noapte şi a spus: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, nu te teme, pentru că
eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi sămânţa
ta din cauza servitorului meu, Avraam.
25 Şi a zidit un altar acolo şi a chemat numele DOMNULUI şi
a ridicat cortul său acolo; şi acolo servitorii lui Isaac au săpat
o fântână.
26 ¶ Atunci Abimelec a mers la el, din Gherar, şi Ahuzat,
unul din prietenii săi, şi Picol, căpetenia armatei sale.
27 Şi Isaac le-a spus: Pentru ce aţi venit la mine, văzând că
mă urâţi şi m-aţi trimis de la voi?
28 Iar ei au spus: Noi am văzut cu adevărat că DOMNUL a
fost cu tine; şi noi ne-am spus: Să fie acum un jurământ între
noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine;
29 Că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-
am atins de tine şi precum noi nu ţi-am făcut nimic decât
bine şi te-am trimis în pace, tu eşti acum binecuvântatul
DOMNULUI.
 Geneza 27
30 Iar el le-a făcut un ospăţ şi au mâncat şi au băut.
31 Şi s-au sculat devreme dimineaţa şi au jurat unul altuia; şi
Isaac i-a trimis şi au plecat de la el în pace.
32 Şi s-a întâmplat, în aceeaşi zi, că servitorii lui Isaac au
venit şi i-au povestit referitor la fântâna pe care o săpaseră şi
i-au spus: Am găsit apă.
33 Şi pe aceasta a numit-o Şeba, de aceea numele cetăţii este
Beer-Şeba până în ziua de astăzi.
34 ¶ Şi Esau era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de
soţie pe Iudit, fiica lui Beeri hititul, şi pe Basmat, fiica lui
Elon hititul,
35 Care au fost o mâhnire în duh pentru Isaac şi pentru
Rebeca.
Capitolul 27
Ş i s-a întâmplat, pe când Isaac era bătrân şi ochii săi erau
atât de slabi încât nu mai putea să vadă, că a chemat pe
Esau, fiul său cel mai în vârstă, şi i-a spus: Fiul meu; iar el i-a
spus: Iată-mă.
2 Şi a spus: Iată acum, sunt bătrân, nu ştiu ziua morţii mele;
3 De aceea acum, ia, te rog, armele tale, tolba ta şi arcul tău
şi du-te afară în câmp şi ia-mi ceva vânat;
4 Şi fă-mi mâncare gustoasă, aşa cum îmi place, şi adu-o la
mine ca să mănânc; ca sufletul meu să te binecuvânteze îna-
inte să mor.
5 Şi Rebeca a auzit când Isaac a vorbit lui Esau, fiul său. Şi
Esau a mers la câmp să vâneze vânat şi să îl aducă.
6 ¶ Şi Rebeca i-a vorbit lui Iacob, fiul ei, spunând: Iată, am
auzit pe tatăl tău vorbindu-i lui Esau, fratele tău, spunând:
7 Adu-mi vânat şi fă-mi mâncare gustoasă ca să mănânc şi să
te binecuvântez înaintea DOMNULUI înaintea morţii mele.
8 Acum, aşadar, fiul meu, ascultă de vocea mea, conform cu
ceea ce îţi poruncesc.
9 Du-te acum la turmă şi ia şi adu-mi de acolo doi iezi buni
de la capre; şi îi voi face mâncare gustoasă pentru tatăl tău,
aşa cum îi place;
10 Şi o vei duce la tatăl tău, ca să mănânce şi să te binecuvân-
teze înaintea morţii sale.
11 Şi Iacob a spus Rebecăi, mama lui: Iată, Esau fratele meu
este un bărbat păros, iar eu sunt un bărbat alunecos;
12 Tatăl meu poate mă va pipăi şi am să îi par ca un înşelător;
şi voi aduce un blestem asupra mea şi nu o binecuvântare.
13 Şi mama lui i-a spus: Asupra mea fie blestemul, fiul meu;
ascultă doar de vocea mea şi du-te, adu-mi iezii.
14 Şi s-a dus şi i-a luat şi i-a adus la mama lui; şi mama lui a
făcut mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său.
15 Şi Rebeca a luat haine bune care erau cu ea în casă, de la
fiul ei mai în vârstă, Esau, şi le-a pus peste Iacob, fiul ei mai
tânăr;
16 Şi ea a pus pieile iezilor de capre peste mâinile lui şi peste
partea alunecoasă a gâtului său;
17 Şi a dat mâncarea gustoasă şi pâinea, pe care le-a pregătit,
în mâna fiului ei, Iacob.
18 ¶ Şi el a venit la tatăl său şi a spus: Tată; iar el a spus: Iată-
mă, cine eşti tu, fiul meu?
19 Şi Iacob i-a spus tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul tău
născut; am făcut după cum m-ai rugat; ridică-te, te rog,
şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă
binecuvânteze.
20 Şi Isaac a spus fiului său: Cum se face că ai găsit vânat
aşa repede, fiul meu? Iar el a spus: Pentru că DOMNUL
Dumnezeul tău l-a adus la mine.
24
21 Şi Isaac i-a spus lui Iacob: Vino aproape, te rog, să te pipăi,
fiul meu, dacă eşti sau nu adevăratul meu fiu Esau.
22 Şi Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său; iar el l-a pipăit şi
a spus: Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile
lui Esau.
23 Şi nu l-a recunoscut, din cauză că mâinile lui erau păroa-
se, ca mâinile fratelui său Esau, aşa că l-a binecuvântat.
24 Şi a spus: Eşti tu adevăratul meu fiu Esau? Iar el a spus:
Eu sunt.
25 Iar el a spus: Adu-o aproape de mine şi voi mânca din
vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Şi a
adus-o aproape de el şi a mâncat; şi i-a adus vin şi a băut.
26 Şi tatăl său Isaac i-a spus: Vino aproape acum şi sărută-
mă, fiul meu.
27 Şi a venit aproape şi l-a sărutat; şi a mirosit mirosul ha-
inelor lui şi l-a binecuvântat şi a spus: Vezi, mirosul fiu-
lui meu este ca mirosul unui câmp pe care DOMNUL l-a
binecuvântat;
28 De aceea Dumnezeu să îţi dea din roua cerului şi din gră-
simea pământului şi abundenţă de grâne şi vin;
29 Să te servească poporul şi naţiuni să ţi se prosterneze, fii
domn peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să ţi se prosterneze;
blestemat fie cel ce te blestemă şi binecuvântat fie cel ce te
binecuvântează.
30 ¶ Şi s-a întâmplat, îndată ce Isaac a terminat de binecu-
vântat pe Iacob şi Iacob tocmai ce ieşise dinaintea lui Isaac,
tatăl său, că Esau, fratele său, a venit de la vânătoarea sa.
31 Şi el de asemenea a făcut mâncare gustoasă şi a adus-
o tatălui său şi a spus tatălui său: Să se ridice tatăl meu şi
să mănânce din vânatul fiului său, ca sufletul tău să mă
binecuvânteze.
32 Şi Isaac tatăl său i-a spus: Cine eşti tu? Iar el a spus: Eu
sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau.
33 Şi Isaac s-a cutremurat peste măsură de mult şi a spus:
Cine? Unde este cel ce a luat vânat şi l-a adus la mine şi am
mâncat din tot înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Da
şi va fi binecuvântat.
34 Şi când Esau a auzit cuvintele tatălui său, a strigat cu
un strigăt mare şi grozav de amar şi a spus tatălui său:
Binecuvântează-mă şi pe mine tată.
35 Iar el a spus: Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat
binecuvântarea.
36 Iar el a spus: Nu pe drept este numit el Iacob? Pentru că
m-a înlocuit în aceste două dăţi, a luat dreptul meu de întâi
născut; şi, iată, a luat şi binecuvântarea mea. Şi a spus: Nu ai
păstrat o binecuvântare pentru mine?
37 Şi Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: Iată, l-am făcut dom-
nul tău şi pe toţi fraţii lui i-am dat ca servitori; şi cu grâne şi
vin l-am susţinut şi ce să îţi fac acum, fiul meu?
38 Şi Esau a spus tatălui său: Ai doar o singură binecuvân-
tare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine tată. Şi Esau şi-a
înălţat vocea şi a plâns.
39 Şi Isaac, tatăl lui, a răspuns şi i-a zis: Iată, locuinţa ta va fi
grăsimea pământului şi din roua cerului de sus.
40 Şi prin sabia ta vei trăi şi vei servi fratelui tău; şi se va în-
tâmpla când vei avea dominaţia, că vei desface jugul lui de
pe gâtul tău.
41 ¶ Şi Esau a urât pe Iacob din cauza binecuvântării cu care
tatăl său l-a binecuvântat; şi Esau a spus în inima sa: Zilele
de jelire pentru tatăl meu sunt aproape; atunci voi ucide pe
fratele meu Iacob.
42 Şi aceste cuvinte ale lui Esau, fiul ei mai în vârstă, au fost
 Geneza 29
spuse Rebecăi; şi ea a trimis şi a chemat pe Iacob, fiul ei mai
tânăr, şi i-a spus: Iată, fratele tău, Esau, se mângâie referitor
la tine, hotărât să te ucidă.
43 De aceea acum, fiul meu, ascultă de vocea mea; şi ridică-
te, fugi la Laban, fratele meu, la Haran.
44 Şi rămâi cu el câteva zile, până ce furia fratelui tău se
întoarce;
45 Până ce mânia fratelui tău se întoarce de la tine şi uită ce
i-ai făcut; atunci voi trimite şi te voi aduce de acolo; şi de ce
să fiu lipsită de voi doi într-o singură zi?
46 Şi Rebeca i-a spus lui Isaac: M-am săturat de viaţa mea
din cauza fiicelor lui Het; dacă Iacob ia o soţie dintre fiice-
le lui Het, ca acestea dintre fiicele ţării, la ce bun îmi va fi
viaţa?
Capitolul 28
Ş i Isaac a chemat pe Iacob şi l-a binecuvântat şi i-a porun-
cit şi i-a spus: Nu lua o soţie dintre fiicele lui Canaan.
2 Ridică-te, mergi la Padanaram, la casa lui Betuel, tatăl ma-
mei tale, şi ia-ţi o soţie de acolo, dintre fiicele lui Laban, fra-
tele mamei tale.
3 Şi Dumnezeul Atotputernic să te binecuvânteze şi să te facă
roditor şi să te înmulţească să fii o mulţime de popoare;
4 Şi să îţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei
tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care eşti străin, pe care
Dumnezeu a dat-o lui Avraam.
5 Şi Isaac l-a trimis pe Iacob; iar el s-a dus la Padanaram,
la Laban, fiul lui Betuel sirianul, fratele Rebecăi, mama lui
Iacob şi Esau.
6 ¶ Când Esau a văzut că Isaac a binecuvântat pe Iacob şi
l-a trimis la Padanaram să îşi ia o soţie de acolo şi, binecu-
vântându-l, i-a dat poruncă, spunând: Nu lua o soţie dintre
fiicele lui Canaan;
7 Şi că Iacob a ascultat de tatăl său şi mama sa şi a mers la
Padanaram;
8 Şi Esau, văzând că fiicele lui Canaan nu îi plăceau lui Isaac,
tatăl său,
9 Esau a mers la Işmael şi a luat pe lângă soţiile pe care le
avea pe Mahalat, fiica lui Işmael, fiul lui Avraam, sora lui
Nebaiot, să fie soţia sa.
10 ¶ Şi Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran.
11 Şi s-a aşezat într-un anumit loc şi a rămas acolo toată
noaptea, deoarece soarele apusese; şi a luat dintre pietrele
din acel loc şi le-a pus drept perne ale sale şi s-a culcat în
locul acela să doarmă.
12 Şi a visat şi, iată, o scară pusă pe pământ şi vârful ei ajun-
gea la cer şi, iată îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând
pe ea.
13 Şi, iată, DOMNUL a stat în picioare deasupra acesteia şi a
spus: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi
Dumnezeul lui Isaac; pământul pe care eşti culcat, ţie ţi-l voi
da şi seminţei tale;
14 Şi sămânţa ta va fi ca ţărâna pământului şi te vei răs-
pândi departe spre vest şi spre est şi spre nord şi spre sud şi
în tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile
pământului.
15 Şi, iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi în toate locurile în
care mergi şi te voi aduce înapoi în această ţară; fiindcă nu
te voi părăsi, până ce nu voi fi făcut lucrul despre care ţi-am
vorbit.
16 ¶ Şi Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: Cu adevărat
DOMNUL este în acest loc, iar eu nu am ştiut.
25
17 Şi s-a temut şi a spus: Cât de înspăimântător este acest loc!
Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu şi aceasta
este poarta cerului.
18 Şi Iacob s-a ridicat devreme dimineaţa şi a luat piatra pe
care o pusese drept perne ale sale şi a pus-o ca stâlp şi a tur-
nat untdelemn pe vârful acesteia.
19 Şi a pus acelui loc numele Betel, dar numele acelei cetăţi
era Luz mai înainte.
20 Şi Iacob a jurat un jurământ, spunând: Dacă Dumnezeu
va fi cu mine şi mă va ţine pe această cale pe care merg şi îmi
va da pâine să mănânc şi haine să îmbrac,
21 Aşa ca eu să mă întorc înapoi la casa tatălui meu în pace,
atunci DOMNUL va fi Dumnezeul meu;
22 Şi această piatră, pe care am pus-o ca stâlp, va fi casa
lui Dumnezeu; şi din tot ce îmi vei da, îţi voi da negreşit
zeciuială.
Capitolul 29
A poi Iacob a mers în călătoria sa şi a mers în ţara popo-
rului din est.
2 Şi a privit şi, iată, o fântână în câmp şi, iată, acolo erau trei
turme de oi culcate lângă ea; căci din acea fântână adăpau
turmele; şi o piatră mare era peste gura fântânii.
3 Şi acolo erau toate turmele adunate şi au rostogolit piatra
de la gura fântânii şi au adăpat oile şi au pus piatra din nou
peste gura fântânii la locul ei.
4 Şi Iacob le-a spus: Fraţii mei, de unde sunteţi voi? Iar ei au
spus: Noi suntem din Haran.
5 Iar ei le-a spus: Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? Iar ei
au spus: Îl cunoaştem.
6 Iar el le-a spus: Este el bine? Iar ei au spus: Este bine şi, iată,
Rahela, fiica lui, vine cu oile.
7 Iar el a spus: Iată, ziua este încă mare, nici nu este timpul ca
vitele să fie adunate; adăpaţi oile şi mergeţi şi le paşteţi.
8 Iar ei au spus: Nu putem, până când toate turmele sunt
adunate şi când ei rostogolesc piatra de la gura fântânii,
atunci adăpăm oile.
9 ¶ Şi în timp ce el încă vorbea cu ei, Rahela a venit cu oile
tatălui ei, pentru că ea le păzea.
10 Şi s-a întâmplat, când Iacob a văzut-o pe Rahela, fiica lui
Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei
sale, că Iacob s-a apropiat şi a rostogolit piatra de la gura fân-
tânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Şi Iacob a sărutat pe Rahela şi el şi-a ridicat vocea şi a
plâns.
12 Şi Iacob a povestit Rahelei că el era fratele tatălui ei şi că el
era fiul Rebecăi; şi ea a alergat şi a povestit tatălui ei.
13 Şi s-a întâmplat, când Laban a auzit veştile despre Iacob,
fiul surorii lui, că el a alergat să îl întâlnească şi l-a îmbrăţişat
şi l-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Şi el a povestit lui Laban
toate aceste lucruri.
14 Şi Laban i-a spus: Tu eşti cu adevărat osul meu şi carnea
mea. Şi a rămas cu el o lună de zile.
15 ¶ Şi Laban i-a spus lui Iacob: Pentru că tu eşti fratele meu
ar trebui de aceea să îmi serveşti pentru nimic? Spune-mi,
ce va fi plata ta.
16 Şi Laban avea două fiice; numele celei mai în vârstă era
Lea şi numele celei mai tinere era Rahela.
17 Lea era slabă de ochi; dar Rahela era frumoasă la statură
şi plăcută la vedere.
18 Şi Iacob a iubit-o pe Rahela; şi a spus: Te voi servi şapte ani
pentru Rahela, fiica ta mai tânără.
 Geneza 30
19 Şi Laban a spus: Este mai bine să ţi-o dau ţie decât să o dau
altui bărbat; rămâi la mine.
20 Şi Iacob a servit şapte ani pentru Rahela; şi aceştia i-au
părut doar câteva zile, din cauza dragostei pe care o avea
pentru ea.
21 Şi Iacob i-a spus lui Laban: Dă-mi soţia mea, pentru că
zilele mi s-au împlinit, ca să intru la ea.
22 Şi Laban a strâns împreună toţi bărbaţii locului şi a făcut
un ospăţ.
23 Şi s-a întâmplat, în timpul serii, că el a luat pe Lea fiica sa,
şi i-a adus-o; iar el a intrat la ea.
24 Şi Laban a dat fiicei sale, Lea, pe Zilpa, roaba lui, ca
servitoare.
25 Şi s-a întâmplat, că dimineaţa, iată, era Lea; şi i-a spus lui
Laban: Ce este aceasta ce mi-ai făcut? Nu ţi-am servit pentru
Rahela? Şi de ce m-ai înşelat?
26 Şi Laban a spus: Nu trebuie să fie făcut astfel în ţara noas-
tră, a da pe cea mai tânără înaintea celei întâi născute.
27 Împlineşte săptămâna ei şi ţi-o vom da şi pe aceasta pen-
tru serviciul pe care mi-l vei face încă alţi şapte ani.
28 Şi Iacob a făcut astfel şi a împlinit săptămâna ei; iar el i-a
dat şi pe Rahela, fiica sa, de soţie.
29 Şi Laban a dat Rahelei, fiica sa, pe Bilha, roaba lui, să fie
roaba ei.
30 Iar el a intrat şi la Rahela şi a iubit pe Rahela şi mai mult
decât pe Lea şi i-a servit încă alţi şapte ani.
31 ¶ Şi când DOMNUL a văzut că Lea era urâtă de el, a des-
chis pântecele ei; dar Rahela era stearpă.
32 Şi Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi i-a pus nu-
mele Ruben, căci ea a spus: Cu adevărat DOMNUL a privit la
necazul meu; de aceea acum soţul meu mă va iubi.
33 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a spus:
Pentru că DOMNUL a auzit că eu eram urâtă de soţul meu,
mi-a dat de aceea şi acest fiu; şi i-a pus numele Simeon.
34 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a spus:
Acum, de această dată, soţul meu va fi lipit de mine, pentru
că i-am născut lui trei fii; de aceea numele lui a fost chemat
Levi.
35 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu; şi a spus:
Acum voi lăuda pe DOMNUL; de aceea i-a pus numele Iuda;
şi a încetat să nască.
Capitolul 30
Ş i când Rahela a văzut că ea nu îi naşte lui Iacob copii,
Rahela a invidiat pe sora ei; şi i-a spus lui Iacob: Dă-mi
copii sau altfel mor.
2 Şi mânia lui Iacob s-a aprins împotriva Rahelei şi a spus:
Sunt eu în locul lui Dumnezeu care a oprit de la tine rodul
pântecelui?
3 Iar ea a spus: Iată pe servitoarea mea, Bilha, intră la ea; şi
va naşte pe genunchii mei, ca eu de asemenea să am copii
prin ea.
4 Şi i-a dat-o pe Bilha, roaba ei, de soţie; şi Iacob a intrat la
ea.
5 Şi Bilha a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacob un fiu.
6 Şi Rahela a spus: Dumnezeu m-a judecat şi a auzit de ase-
menea vocea mea şi mi-a dat un fiu; de aceea i-a pus numele
Dan.
7 Şi Bilha, servitoarea Rahelei, a rămas însărcinată din nou
şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu.
26
8 Şi Rahela a spus: Cu mari lupte am luptat cu sora mea şi am
învins; şi i-a pus numele Neftali.
9 Când Lea a văzut că ea a încetat să nască, a luat pe Zilpa,
servitoarea ei, şi i-a dat-o lui Iacob de soţie.
10 Şi Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu.
11 Şi Lea a spus: O trupă înarmată vine; şi i-a pus numele
Gad.
12 Şi Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un al doilea
fiu.
13 Şi Lea a spus: Fericită sunt, căci fiicele mă vor numi bine-
cuvântată; şi i-a pus numele Aşer.
14 ¶ Şi Ruben a mers în zilele secerişului grâului şi a găsit
mandragore în câmp şi le-a adus la mama lui, Lea. Atunci
Rahela i-a spus Leei: Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului
tău.
15 Iar Lea i-a spus: Este puţin lucru că ai luat pe soţul meu?
Şi voieşti să iei şi mandragorele fiului meu? Şi Rahela a spus:
De aceea el să se culce cu tine la noapte pentru mandragorele
fiului tău.
16 Şi Iacob a venit de la câmp pe înserat şi Lea a ieşit să îl în-
tâlnească şi a spus: Trebuie să intri la mine; căci cu adevărat
te-am angajat cu mandragorele fiului meu. Şi el s-a culcat cu
ea în acea noapte.
17 Şi Dumnezeu a dat ascultare Leei şi ea a rămas însărcina-
tă şi i-a născut lui Iacob al cincilea fiu.
18 Şi Lea a spus: Dumnezeu mi-a dat plata mea, pentru că
am dat pe servitoarea mea soţului meu; şi i-a pus numele
Isahar.
19 Şi Lea a rămas însărcinată din nou şi i-a născut lui Iacob
al şaselea fiu.
20 Şi Lea a spus: Dumnezeu m-a înzestrat cu o zestre bună;
acum soţul meu va locui cu mine, deoarece i-am născut şase
fii; şi i-a pus numele Zabulon.
21 Şi mai apoi ea a născut o fiică şi i-a pus numele Dina.
22 Şi Dumnezeu şi-a amintit de Rahela şi Dumnezeu i-a dat
ascultare şi i-a deschis pântecele.
23 Şi ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a spus:
Dumnezeu mi-a luat ocara;
24 Şi i-a pus numele Iosif şi a spus: DOMNUL îmi va adăuga
un alt fiu.
25 ¶ Şi s-a întâmplat, când Rahela a născut pe Iosif, că Iacob
i-a spus lui Laban: Trimite-mă, ca să merg la locul meu şi în
ţara mea.
26 Dă-mi soţiile mele şi copiii mei, pentru care ţi-am servit
şi lasă-mă să plec, pentru că ştii serviciul meu pe care ţi l-am
făcut.
27 Şi Laban i-a spus: Te rog, dacă am găsit favoare în ochii
tăi, rămâi, căci am învăţat prin experienţă că DOMNUL m-a
binecuvântat din cauza ta.
28 Iar el a spus: Rânduieşte-mi plăţile tale şi ţi le voi da.
29 Iar el i-a spus: Ştii cum ţi-am servit şi că turma ta era cu
mine.
30 Căci era puţin ce ai avut înainte ca eu să vin şi acum a
sporit într-o mulţime; şi DOMNUL te-a binecuvântat de la
venirea mea şi acum când voi îngriji şi de casa mea?
31 Iar el a spus: Ce să îţi dau? Şi Iacob a spus: Nu îmi da ni-
mic, dacă vei face acest lucru pentru mine, voi paşte şi voi
ţine din nou turma ta;
32 Voi trece prin toată turma ta astăzi, mutând de acolo toate
cele pestriţe şi pătate şi toate cele cenuşii dintre oi şi pe cele
pestriţe şi pătate dintre capre şi din aceasta va fi plata mea.
33 Aşa va răspunde dreptatea mea pentru mine în timpul ce
 Geneza 31
vine, când vine timpul pentru plata mea înaintea feţei tale;
fiecare vită care nu este pestriţă sau pătată dintre capre şi ce-
nuşie dintre oi, aceea va fi socotită de mine ca furată.
34 Şi Laban a spus: Iată, aş voi să fie conform cuvântului
tău.
35 Şi a scos în acea zi ţapii care erau vărgaţi şi pătaţi şi toate
caprele care erau pestriţe şi pătate şi pe fiecare ce avea ceva
alb pe ea şi tot ce era cenuşiu între oi şi le-a dat în mâna fi-
ilor săi.
36 Şi a pus trei zile de călătorie între el şi Iacob; şi Iacob a
păscut restul turmelor lui Laban.
37 ¶ Şi Iacob a luat toiege verzi de plop şi de alun şi de castan
dulce; şi a descojit dungi albe pe ele şi a făcut să apară albul
care era în toiege.
38 Şi a pus toiegele pe care le descojise înaintea turmelor în
jgheaburi, în adăpătoarele cu apă, când turmele veneau să
bea, ca ele, când veneau să bea, să zămislească.
39 Şi turmele zămisleau înaintea toiegelor şi năşteau miei
vărgaţi, pestriţi şi pătaţi.
40 Şi Iacob a separat mieii şi întorcea feţele turmelor spre
cele vărgate şi toate cele cenuşii în turma lui Laban; şi a pus
propriile sale turme deoparte şi nu le-a pus cu turmele lui
Laban.
41 Şi s-a întâmplat, de câte ori oile mai puternice zămisleau,
că Iacob aşeza toiegele înaintea ochilor oilor în jgheaburile
de apă, ca ele să zămislească printre toiege.
42 Dar când oile erau slabe, nu le punea înăuntru, aşa că
cele mai slabe erau ale lui Laban şi cele mai puternice ale lui
Iacob.
43 Şi acest bărbat a sporit peste măsură şi avea multe oi şi
servitoare şi servitori şi cămile şi măgari.
Capitolul 31
Ş i a auzit cuvintele fiilor lui Laban, spunând: Iacob a luat
tot ce era al tatălui nostru; şi din ceea ce era al tatălui nos-
tru el a dobândit toată această glorie.
2 Şi Iacob a privit înfăţişarea lui Laban şi, iată, aceasta nu
mai era faţă de el ca înainte.
3 Şi DOMNUL i-a spus lui Iacob: Întoarce-te în ţara taţilor tăi
şi la rudele tale; şi eu voi fi cu tine.
4 Şi Iacob a trimis şi a chemat pe Rahela şi Lea la câmp, la
turma sa,
5 Şi le-a spus: Văd înfăţişarea tatălui vostru, că aceasta nu
mai este faţă de mine ca înainte; dar Dumnezeul taţilor mei
a fost cu mine.
6 Şi voi ştiţi că eu, cu toată puterea mea, am servit pe tatăl
vostru.
7 Şi tatăl vostru m-a înşelat şi a schimbat plăţile mele de zece
ori; dar Dumnezeu nu i-a permis să mă vatăme.
8 Dacă el a spus astfel: Cele pestriţe vor fi plăţile tale; atunci
toate vitele au născut pestriţe; şi dacă el a spus astfel: Cele
vărgate vor fi plata ta; atunci toate vitele au născut vărgate.
9 Astfel Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru şi mi le-a dat
mie.
10 Şi s-a întâmplat în acel timp, când vitele zămisleau, că mi-
am ridicat ochii şi am văzut într-un vis şi, iată, berbecii care
săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi.
11 Şi îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit într-un vis, spunând:
Iacob; iar eu am spus: Iată-mă.
12 Şi a spus: Ridică-ţi acum ochii şi vezi, toţi berbecii care
sar pe vite sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, pentru că am văzut
tot ceea ce Laban îţi face.
27
13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns stâlpul şi unde
mi-ai jurat un jurământ; acum ridică-te, ieşi din această ţară
şi întoarce-te în ţara rudelor tale.
14 Şi Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: Este totuşi vreo par-
te sau moştenire pentru noi în casa tatălui nostru?
15 Nu suntem socotite de el ca străine? Căci ne-a vândut şi
ne-a mâncat în întregime şi banii.
16 Pentru că toată bogăţia pe care Dumnezeu a luat-o de la
tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri, acum aşadar,
fă orice ţi-a spus Dumnezeu.
17 ¶ Atunci Iacob s-a ridicat şi a aşezat pe fiii săi şi pe soţiile
sale pe cămile;
18 Şi a dus toate vitele sale şi toate bunurile sale pe care le
dobândise, vitele agoniselii sale, pe care le dobândise în
Padanaram, pentru a merge la Isaac, tatăl său, în ţara lui
Canaan.
19 Şi Laban s-a dus să-şi tundă oile şi Rahela furase idolii
care erau ai tatălui ei.
20 Şi Iacob s-a furişat pe neştiute de la Laban sirianul, în
aceea că nu i-a spus că a fugit.
21 Aşa că a fugit cu tot ce a avut; şi s-a ridicat şi a trecut din-
colo de râu şi el şi-a îndreptat faţa spre muntele Galaad.
22 Şi în a treia zi i s-a spus lui Laban că Iacob fugise.
23 Şi a luat pe fraţii săi cu el şi l-a urmărit şapte zile de călă-
torie; şi l-au ajuns în muntele Galaad.
24 Şi Dumnezeu a venit la Laban sirianul într-un vis, noap-
tea, şi i-a spus: Ia seamă să nu vorbeşti lui Iacob nici bine
nici rău.
25 ¶ Atunci Laban a ajuns pe Iacob. Şi Iacob şi-a ridicat cor-
tul în munte şi Laban, cu fraţii săi, şi l-au ridicat în muntele
Galaad.
26 Şi Laban i-a spus lui Iacob: Ce ai făcut, că te-ai furişat pe
neştiute faţă de mine şi ai dus pe fiicele mele ca pe captivi
luaţi cu sabia?
27 Pentru ce ai fugit în secret şi te-ai furişat de la mine; şi
nu mi-ai spus, ca să te fi trimis cu bucurie şi cu cântece, cu
tamburină şi cu harpă?
28 Şi nu m-ai lăsat să sărut pe fiii mei şi pe fiicele mele? Acum
ai lucrat prosteşte făcând astfel.
29 Este în puterea mâinii mele să îţi fac rău, dar Dumnezeul
tatălui tău mi-a vorbit azi-noapte, spunând: Ia seamă să nu
vorbeşti lui Iacob nici bine nici rău.
30 Şi acum, deşi ai dori să fii plecat, pentru că tânjeşti aprins
după casa tatălui tău, totuşi pentru ce ai furat dumnezeii
mei?
31 Şi Iacob a răspuns şi a spus lui Laban: Pentru că m-am
temut, căci spuneam: S-ar putea să iei cu forţa pe fiicele tale
de la mine.
32 La oricine găseşti dumnezeii tăi, nu îl lăsa să trăiască, în-
aintea fraţilor noştri să recunoşti ce este al tău la mine şi ia
aceasta la tine. Pentru că Iacob nu ştia că Rahela i-a furat.
33 Şi Laban a intrat în cortul lui Iacob şi în cortul Leei şi în
corturile celor două servitoare, dar nu i-a găsit. Atunci a ieşit
din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei.
34 Acum Rahela luase idolii şi îi pusese în şeaua cămilei
şi stătea peste ei. Şi Laban a căutat în tot cortul, dar nu i-a
găsit.
35 Şi ea a spus tatălui ei: Să nu fie cu supărare domnului meu
că nu pot să mă ridic înaintea ta; căci rânduiala femeilor este
asupra mea. Iar el a căutat, dar nu a găsit idolii.
36 ¶ Şi Iacob s-a înfuriat şi s-a certat cu Laban; şi Iacob a
răspuns şi i-a zis lui Laban: Care îmi este fărădelegea? Care
 Geneza 32
îmi este păcatul, că aşa aprins m-ai urmărit?
37 Cu toate că ai căutat în toate lucrurile mele, ce ai găsit din
toate lucrurile casei tale? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi
a fraţilor tăi, ca ei să judece între noi doi.
38 Aceşti douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale şi caprele
tale nu au lepădat puii lor şi berbecii turmei tale nu i-am
mâncat.
39 Ce a fost sfâşiat de fiare nu am adus la tine; eu port pier-
derea aceea; din mâna mea ai cerut-o, fie că a fost furată ziua
sau furată noaptea.
40 Astfel am fost; în timpul zilei seceta mă mistuia şi bruma
în timpul nopţii; şi somnul mi s-a depărtat de la ochii mei.
41 Astfel am fost eu douăzeci de ani în casa ta; ţi-am servit
patrusprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani
pentru vitele tale; şi ai schimbat plăţile mele de zece ori.
42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi
teamă lui Isaac, nu ar fi fost cu mine, cu adevărat m-ai fi
trimis acum gol. Dumnezeu a văzut necazul meu şi munca
mâinilor mele şi te-a mustrat aseară.
43 ¶ Şi Laban a răspuns şi i-a zis lui Iacob: Aceste fiice sunt
fiicele mele şi aceşti copii sunt copiii mei şi aceste vite sunt vi-
tele mele şi tot ceea ce vezi este al meu şi ce pot face în această
zi acestor fiice ale mele, sau copiilor lor pe care i-au născut?
44 De aceea vino acum, să facem un legământ, eu şi tu; şi să
fie acesta pentru o mărturie între mine şi tine.
45 Şi Iacob a luat o piatră şi a aşezat-o drept stâlp.
46 Şi Iacob le-a spus fraţilor săi: Adunaţi pietre; şi au luat
pietre şi au făcut o movilă şi au mâncat acolo pe movilă.
47 Şi Laban a numit-o Iegarsahaduta, dar Iacob a numit-o
Galed.
48 Şi Laban a spus: Această movilă este o mărturie între
mine şi tine în această zi. De aceea a fost pus numele aces-
teia, Galed;
49 Şi Miţpa, căci el a spus: DOMNUL să vegheze între mine şi
tine, în timp ce suntem absenţi unul faţă de celalalt.
50 Dacă vei vătăma pe fiicele mele, sau dacă vei lua alte so-
ţii pe lângă fiicele mele, nici un bărbat nu este cu noi; vezi,
Dumnezeu este martor între mine şi tine.
51 Şi Laban i-a spus lui Iacob: Iată, această movilă şi, iată,
acest stâlp, pe care l-am aruncat între mine şi tine;
52 Această movilă fie mărturie şi acest stâlp fie mărturie, că
nu voi trece peste această movilă la tine şi că nu vei trece
peste această movilă şi peste acest stâlp la mine, pentru a
face rău.
53 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor,
Dumnezeul Tatălui lor, să judece între noi. Şi Iacob a jurat
pe teamă tatălui său Isaac.
54 Atunci Iacob a oferit sacrificii pe munte şi a chemat pe
fraţii săi să mănânce pâine şi au mâncat pâine şi au rămas
toată noaptea pe munte.
55 Şi devreme dimineaţa Laban s-a ridicat şi a sărutat pe fiii
săi şi pe fiicele sale şi i-a binecuvântat; şi Laban a plecat şi s-a
întors la locul său.
Capitolul 32
Ş i Iacob a plecat pe calea sa şi l-au întâlnit îngerii lui
Dumnezeu.
2 Şi când Iacob i-a văzut, a spus: Aceasta este oştirea lui
Dumnezeu; şi a pus numele acelui loc, Mahanaim.
3 ¶ Şi Iacob a trimis mesageri înaintea lui la Esau, fratele său,
până în ţara lui Seir, ţinutul lui Edom.
4 Şi le-a poruncit, spunând: Astfel să vorbiţi domnului meu
28
Esau: Servitorul tău, Iacob, spune astfel: Eu am locuit tem-
porar cu Laban şi am rămas acolo până acum;
5 Şi am boi şi măgari, turme şi servitori şi servitoare; şi am
trimis pentru a spune domnului meu, ca să găsesc har îna-
intea ochilor tăi.
6 Şi mesagerii s-au întors la Iacob, spunând: Am mers la fra-
tele tău, Esau; şi de asemenea el vine să te întâlnească şi pa-
tru sute de bărbaţi cu el.
7 Atunci Iacob a fost grozav de înspăimântat şi tulburat şi a
împărţit oamenii care erau cu el şi turmele şi cirezile şi că-
milele, în două cete;
8 Şi a spus: Dacă Esau vine la una din cete şi o loveşte, atunci
cealaltă ceată care rămâne va scăpa.
9 ¶ Şi Iacob a spus: Dumnezeul tatălui meu Avraam şi
Dumnezeul tatălui meu Isaac, DOMNUL care mi-a spus:
Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi mă voi purta bine
cu tine;
10 Eu nu sunt demn nici de cea mai mică din toate îndu-
rările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat servitorului tău;
căci cu toiagul meu am trecut acest Iordan; şi acum eu am
devenit două cete.
11 Scapă-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui
Esau, pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă
lovească pe mine şi pe mamă cu copiii.
12 Şi ai spus: Cu adevărat îţi voi face bine şi voi face sămânţa
ta precum nisipul mării, care nu poate fi numărat din cauza
mulţimii lui.
13 ¶ Şi a rămas acolo în acea noapte; şi a luat din ceea ce îi
cădea la mână un dar pentru fratele său, Esau;
14 Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi
douăzeci de berbeci,
15 Treizeci de cămile de lapte cu mânjii lor, patruzeci de vi-
ţele şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
16 Şi le-a dat în mâna servitorilor săi, fiecare turmă în parte;
şi a spus servitorilor săi: Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o dis-
tanţă între turmă şi turmă.
17 Şi a poruncit celui din frunte, spunând: Când Esau, frate-
le meu, te întâlneşte şi te întreabă, spunând: A cui eşti tu? Şi
încotro mergi? Şi ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?
18 Atunci spune: Acestea sunt ale servitorului tău Iacob;
acesta este un dar trimis domnului meu, Esau; şi, iată, el de
asemenea este în spatele nostru.
19 Şi aşa a poruncit celui de al doilea şi celui de al treilea şi
tuturor celor ce urmau turmelor, spunând: În acest fel vor-
biţi-i lui Esau, când îl găsiţi.
20 Şi spuneţi mai departe: Iată, servitorul tău, Iacob, este în
spatele nostru. Căci a spus: Îl voi linişti cu darul care merge
înaintea mea şi după aceea îi voi vedea faţa; poate că îl va
accepta de la mine.
21 Astfel darul a mers, trecând înaintea lui; şi el însuşi a ră-
mas în acea noapte cu ceata.
22 Şi s-a ridicat în acea noapte şi a luat pe cele două soţii ale
lui şi pe cele două servitoare ale lui şi pe cei unsprezece fii ai
săi şi a trecut peste vadul pârâului Iaboc.
23 Şi i-a luat şi i-a trimis peste pârâu şi a trimis dincolo tot
ce avea.
24 ¶ Şi Iacob a fost lăsat singur; şi acolo s-a luptat un bărbat
cu el până la răsăritul zilei.
25 Iar când a văzut că nu îl învinge, a atins adâncitura coapsei
lui; şi adâncitura coapsei lui Iacob a fost scrântită din încheie-
tură, pe când se lupta cu el.
26 Şi a spus: Lasă-mă să plec, pentru că ziua răsare. Iar el a
 Geneza 34
spus: Nu te voi lăsa să pleci, decât dacă mă binecuvântezi.
27 Iar el i-a spus: Care este numele tău? Şi a spus: Iacob.
28 Iar el a spus: Numele tău nu va mai fi chemat Iacob, ci
Israel: căci ca un prinţ ai putere cu Dumnezeu şi cu oamenii
şi ai învins.
29 Şi Iacob l-a întrebat şi a spus: Spune-mi, te rog, numele
tău. Iar el a spus: Pentru ce este aceasta că tu cercetezi după
numele meu? Şi l-a binecuvântat acolo.
30 Şi Iacob a chemat numele locului, Peniel, pentru că: Am
văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi viaţa mea este păstrată.
31 Şi în timp ce trecea de Peniel, soarele a răsărit peste Iacob,
iar el şchiopăta din coapsa lui.
32 De aceea copiii lui Israel nu mănâncă din tendonul care
Ş i Dina, fiica Leei, pe care i-a născut-o lui Iacob, a ieşit să
s-a scurtat, care este peste adâncitura coapsei, până în aceas-
tă zi, pentru că el a atins adâncitura coapsei lui Iacob în ten-
donul care s-a scurtat.
Capitolul 33
Ş i Iacob şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, Esau venea şi cu
el veneau patru sute de bărbaţi. Şi a împărţit copiii Leei şi
Rahelei şi celor două roabe.
2 Şi a pus roabele şi copiii lor în frunte şi pe Lea şi copiii ei
după şi pe Rahela şi Iosif ultimii.
3 Şi a trecut înaintea lor şi s-a aplecat până la pământ de şap-
te ori, până când a ajuns aproape de fratele său.
4 Şi Esau a alergat să îl întâlnească şi l-a îmbrăţişat şi a căzut
la gâtul lui şi l-a sărutat şi au plâns.
5 ¶ Şi el şi-a ridicat ochii şi a văzut femeile şi copiii şi a spus:
Cine sunt aceştia împreună cu tine? Iar el a spus: Copiii pe
care Dumnezeu i-a dat cu har servitorului tău.
6 Atunci roabele s-au apropiat, ele şi copiii lor, şi s-au
prosternat;
7 Şi Lea de asemenea cu copiii ei s-a apropiat şi s-au pros-
ternat; şi după aceea s-a apropiat Iosif şi Rahela şi s-au
prosternat.
8 Iar el a spus: Ce doreşti să spui tu cu toată această mulţime
pe care am întâlnit-o? Iar el a spus: Acestea sunt pentru a
găsi har înaintea ochilor domnului meu.
9 Şi Esau a spus: Eu am destul, fratele meu; ţine ceea ce ai
pentru tine.
10 Şi Iacob a spus: Nu, te rog, dacă am găsit acum har îna-
intea ochilor tăi, atunci primeşte darul meu din mâna mea,
căci de aceea am văzut faţa ta, ca şi cum aş fi văzut faţa lui
Dumnezeu şi ai fost mulţumit de mine.
11 Ia, te rog, binecuvântarea mea care îţi este adusă; pentru
că Dumnezeu m-a tratat cu har şi pentru că am destul. Şi l-a
constrâns, iar el l-a luat.
12 Şi a spus: Să continuăm călătoria noastră şi să mergem; şi
voi merge înaintea ta.
13 Iar el i-a spus: Domnul meu ştie că pruncii sunt fragezi şi
turmele şi cirezile cu pui sunt cu mine; şi dacă oamenii le vor
forţa să meargă repede, toată turma va muri într-o zi.
14 Domnul meu să treacă, te rog, înaintea servitorului său şi
voi conduce cu blândeţe, aşa cum vitele care merg înaintea
mea şi copiii sunt în stare să îndure, până ce ajung la domnul
meu în Seir.
15 Şi Esau a spus: Să las acum cu tine pe unii dintre oamenii
care sunt cu mine. Iar el a spus: Ce nevoie este de aceasta?
Lasă-mă să găsesc har înaintea ochilor domnului meu.
16 ¶ Astfel Esau s-a întors în acea zi pe calea sa în Seir.
17 Şi Iacob a călătorit până la Sucot şi şi-a zidit o casă şi a
făcut colibe pentru vitele sale, de aceea numele locului este
29
chemat Sucot.
18 Şi Iacob a venit la Salem, o cetate din Sihem, care este în
ţara lui Canaan, când a venit de la Padanaram; şi a întins
cortul său în faţa cetăţii.
19 Şi a cumpărat o parcelă dintr-un câmp, unde şi-a întins
cortul, la îndemâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, pen-
tru o sută de monede.
20 Şi a înălţat acolo un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel.
Capitolul 34
vadă fiicele ţării.
2 Şi când Sihem, fiul lui Hamor, hivitul, prinţ al ţinutului, a
văzut-o, a luat-o şi s-a culcat cu ea şi a pângărit-o.
3 Şi sufletul lui s-a lipit de Dina, fiica lui Iacob, şi a iubit fata
şi a vorbit frumos fetei.
4 Şi Sihem i-a vorbit tatălui său, Hamor, spunând: Ia-mi
această fată de soţie.
5 Şi Iacob a auzit că el a pângărit pe Dina, fiica sa; acum
fiii lui erau cu vitele lui în câmp; şi Iacob a tăcut până ce au
venit.
6 ¶ Şi Hamor, tatăl lui Sihem, a ieşit la Iacob să vorbească
îndeaproape cu el.
7 Şi fiii lui Iacob au venit din câmp după ce au auzit aceasta
şi bărbaţii erau îndureraţi şi erau foarte furioşi, deoarece el
lucrase prosteşte în Israel, culcându-se cu fiica lui Iacob, lu-
cru care nu ar fi trebuit făcut.
8 Şi Hamor a vorbit îndeaproape cu ei, spunând: Sufletul fi-
ului meu Sihem tânjeşte după fiica voastră. Vă rog daţi-o lui
de soţie.
9 Şi încuscriţi-vă cu noi şi daţi-ne fiicele voastre şi luaţi pe
fiicele noastre pentru voi.
10 Şi veţi locui cu noi şi ţara va fi înaintea voastră; locuiţi şi
faceţi comerţ în ea şi dobândiţi-vă stăpâniri în ea.
11 Şi Sihem a spus tatălui ei şi fraţilor ei: Să găsesc har în
ochii voştri şi ce îmi veţi spune vă voi da.
12 Cereţi de la mine zestre mare şi dar şi voi da conform cu
ceea ce îmi veţi spune, dar daţi-mi fata de soţie.
13 Şi fiii lui Iacob au răspuns lui Sihem şi Hamor, tatăl lui,
în mod înşelător şi au spus, deoarece el o pângărise pe Dina
sora lor,
14 Şi le-au spus: Nu putem face acest lucru, să dăm pe sora
noastră unui necircumcis; căci aceasta ar fi ocară pentru
noi;
15 Dar în aceasta vă vom da acordul: dacă voi veţi fi pre-
cum suntem noi, ca fiecare parte bărbătească dintre voi să
fie circumcis;
16 Atunci vi le vom da pe fiicele noastre şi le vom lua pe fii-
cele voastre pentru noi şi vom locui cu voi şi vom deveni un
singur popor.
17 Dar dacă nu ne veţi da ascultare, pentru a fi circumcişi,
atunci o vom lua pe fiica noastră şi vom pleca.
18 ¶ Şi cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui
Hamor. 
19 Şi tânărul nu a întârziat să facă aceasta, deoarece a avut
desfătare în fiica lui Iacob şi el era mai onorabil decât toată
casa tatălui său.
20 Şi Hamor şi Sihem, fiul lui, au venit la poarta cetăţii lor şi
au vorbit îndeaproape cu oamenii cetăţii lor, spunând:
21 Aceşti oameni sunt paşnici cu noi; de aceea lăsaţi-i să lo-
cuiască în ţară şi să facă comerţ în ea; pentru că ţara, iată,
este destul de mare şi pentru ei; să luăm pe fiicele lor de soţii
 Geneza 36
pentru noi şi să le dăm pe fiicele noastre.
22 Doar prin aceasta ne vor da acordul bărbaţii pentru a locui
cu noi, pentru a fi un singur popor, dacă fiecare parte bărbă-
tească între noi ar fi circumcisă, precum sunt ei circumcişi.
23 Nu vor fi turmele lor şi averea lor şi fiecare vită a lor, ale
noastre? Doar să le dăm acordul şi vor locui cu noi.
24 Şi lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui, au dat ascultare toţi cei
care ieşeau pe poarta cetăţii sale; şi fiecare parte bărbătească
a fost circumcisă, toţi cei care au ieşit pe poarta cetăţii sale.
25 ¶ Şi s-a întâmplat în a treia zi, când erau în dureri, că doi
dintre fiii lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fie-
care bărbat sabia şi au venit peste cetate în mod cutezător şi
au ucis toată partea bărbătească.
26 Şi au ucis pe Hamor şi pe Sihem, fiul lui, cu tăişul sabiei şi
au luat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit.
27 Fiii lui Iacob au venit peste cei ucişi şi au prădat cetatea,
din cauză că au pângărit pe sora lor.
28 Ei le-au luat oile şi boii lor şi măgarii lor şi ceea ce era în
cetate şi ceea ce era în câmp.
29 Şi toată averea lor şi pe toţi micuţii lor şi pe soţiile lor i-au
luat captivi şi au prădat de asemenea tot ce era în casă.
30 Şi Iacob le-a spus lui Simeon şi lui Levi: Voi m-aţi tulburat
să mă faceţi să put printre locuitorii ţării, printre canaaniţi şi
periziţi; şi eu, fiind mic la număr, se vor aduna împreună îm-
potriva mea şi mă vor ucide; şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.
31 Iar ei au spus: Trebuia să se poarte el cu sora noastră
precum cu o curvă?
Capitolul 35
Ş i Dumnezeu i-a spus lui Iacob: Ridică-te, urcă la Betel şi
locuieşte acolo şi fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ţi
s-a arătat când fugeai din faţa lui Esau, fratele tău.
2 Atunci Iacob a spus casei lui şi tuturor celor care erau cu
el: Puneţi deoparte dumnezeii străini care sunt printre voi şi
curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele;
3 Şi să ne ridicăm şi să urcăm la Betel; şi voi face acolo un al-
tar lui Dumnezeu, care mi-a răspuns în ziua necazului meu
şi a fost cu mine în calea pe care am mers.
4 Şi i-au dat lui Iacob toţi dumnezeii străini care erau în
mâna lor şi toţi cerceii care erau în urechile lor; şi Iacob le-a
ascuns sub stejarul care era lângă Sihem.
5 Şi au călătorit şi teroarea lui Dumnezeu era asupra cetăţilor
care erau împrejurul lor şi nu i-au urmărit pe fiii lui Iacob.
6 ¶ Astfel Iacob a venit la Luz, adică Betel, care este în ţara lui
Canaan, el şi toţi oamenii care erau cu el.
7 Şi a zidit acolo un altar şi a pus numele acelui loc El-betel,
deoarece acolo Dumnezeu i s-a arătat când fugea din faţa
fratelui său.
8 Dar Debora, dădaca Rebecăi, a murit şi a fost îngropată la
poalele Betelului, sub un stejar; şi acestuia i s-a pus numele
Alon-Bacut.
9 Şi Dumnezeu i s-a arătat lui Iacob din nou, când a ieşit din
Padanaram, şi l-a binecuvântat.
10 Şi Dumnezeu i-a spus: Numele tău este Iacob, numele tău
nu va mai fi chemat Iacob, ci Israel va fi numele tău; şi i-a pus
numele Israel.
11 Şi Dumnezeu i-a spus: Eu sunt Dumnezeul cel
Atotputernic, fii roditor şi înmulţeşte-te; o naţiune şi o mul-
ţime de naţiuni vor fi din tine şi împăraţi vor ieşi din coap-
sele tale;
12 Şi pământul pe care l-am dat lui Avraam şi Isaac, ţie ţi-l
voi da şi seminţei tale după tine îi voi da pământul.
30
13 Şi Dumnezeu s-a înălţat de la el în locul în care a vorbit
cu el.
14 Şi Iacob a pus un stâlp în locul în care a vorbit cu el, un
stâlp de piatră, şi a turnat un dar de băutură pe acesta şi a
turnat untdelemn pe acesta.
15 Şi Iacob a pus numele locului unde Dumnezeu a vorbit
cu el, Betel.
16 ¶ Şi au plecat de la Betel; şi mai era doar puţin drum până
să ajungă la Efrata; şi Rahela a intrat în durerile naşterii şi
avea travaliu greu.
17 Şi s-a întâmplat, când era în travaliu greu, că moaşa i-a
spus: Nu te teme; vei avea şi acest fiu.
18 Şi s-a întâmplat, pe când sufletul ei se îndepărta, (pentru
că a murit) că i-a pus numele Benoni; dar tatăl lui i-a pus
numele, Beniamin.
19 Şi Rahela a murit şi a fost îngropată pe calea spre Efrata,
adică Betleem.
20 Şi Iacob a aşezat un stâlp peste mormântul ei, care este
stâlpul mormântului Rahelei până în această zi.
21 ¶ Şi Israel a plecat şi şi-a întins cortul dincolo de turnul
din Edar.
22 Şi s-a întâmplat, pe când Israel locuia în acea ţară, că
Ruben a mers şi s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său; şi
Israel a auzit aceasta. Acum fiii lui Iacob erau doisprezece;
23 Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacob şi Simeon şi
Levi şi Iuda şi Isahar şi Zabulon;
24 Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin;
25 Şi fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali;
26 Şi fiii Zilpei, roaba Leei: Gad şi Aşer; aceştia sunt fiii lui
Iacob, care i s-au născut în Padanaram.
27 Şi Iacob a venit la Isaac, tatăl său, la Mamre, în ceta-
tea Arba, adică Hebron, unde Avraam şi Isaac au locuit
temporar.
28 Şi zilele lui Isaac erau o sută optzeci de ani.
29 Şi Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adunat la poporul
său, fiind bătrân şi plin de zile; şi fiii săi, Esau şi Iacob, l-au
îngropat.
Capitolul 36
A cum acestea sunt generaţiile lui Esau, care este Edom.
2 Esau şi-a luat soţiile lui dintre fiicele lui Canaan: Ada,
fiica lui Elon hititul, şi Oholibama, fiica Anei, fiica lui Ţibeon
hivitul.
3 Şi Basmat, fiica lui Işmael, sora lui Nebaiot.
4 Şi Ada i-a născut lui Esau pe Elifaz; şi Basmat a născut pe
Reuel;
5 Şi Oholibama a născut pe Ieuş şi Iaalam şi Core; aceştia
sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara lui Canaan.
6 ¶ Şi Esau şi-a luat soţiile şi fiii lui şi fiicele lui şi toate per-
soanele din casa lui şi vitele lui şi toate animalele lui şi toată
averea lui pe care a dobândit-o în ţara lui Canaan; şi a plecat
într-un alt ţinut din faţa fratelui său, Iacob.
7 Fiindcă bogăţiile lor erau prea mari ca ei să poată locui îm-
preună; şi ţara în care ei erau străini nu putea să îi ţină din
cauza vitelor lor.
8 Astfel a locuit Esau în muntele Seir; Esau este Edom.
9 ¶ Şi acestea sunt generaţiile lui Esau, tatăl Edomiţilor, în
muntele Seir,
10 Şi acestea sunt numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, so-
ţia lui Esau; Reuel, fiul lui Basmat, soţia lui Esau.
11 Şi fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo şi Gatam şi
Chenaz.
 Geneza 37
12 Şi Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau; şi i-a năs-
cut lui Elifaz pe Amalec; aceştia au fost fiii Adei, soţia lui
Esau.
13 Şi aceştia sunt fiii lui Reuel: Nahat şi Zerah, Şama şi Miza;
aceştia au fost fiii lui Basmat, soţia lui Esau.
14 Şi aceştia au fost fiii Oholibamei, fiica Anei, fiica lui
Ţibeon, soţia lui Esau; şi i-a născut lui Esau, pe Ieuş şi Iaalam
şi Core.
15 Aceştia au fost conducătorii fiilor lui Esau: fiii lui Elifaz,
întâiul născut fiu al lui Esau, conducătorul Teman, conducă-
torul Omar, conducătorul Ţefo, conducătorul Chenaz,
16 Conducătorul Core, conducătorul Gatam şi conducătorul
Amalec; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Elifaz în
ţara lui Edom; aceştia au fost fiii Adei.
17 Şi aceştia sunt fiii lui Reuel, fiul lui Esau; conducătorul
Nahat, conducătorul Zerah, conducătorul Şama, conducăto-
rul Miza; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Reuel în
ţara lui Edom; aceştia sunt fiii lui Basmat, soţia lui Esau.
18 Şi aceştia sunt fiii Oholibamei, soţia lui Esau, conducă-
torul Ieuş, conducătorul Iaalam, conducătorul Core; aceştia
au fost conducătorii care au ieşit din Oholibama, fiica Anei,
soţia lui Esau.
19 Aceştia sunt fiii lui Esau, care este Edom, şi aceştia sunt
conducătorii lor.
20 ¶ Aceştia sunt fiii lui Seir horitul, care au locuit ţara:
Lotan şi Şobal şi Ţibeon şi Ana,
21 Şi Dişon şi Eţer şi Dişan; aceştia sunt conducătorii horiţi-
lor, copiii lui Seir în ţara lui Edom.
22 Şi copiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam; şi sora lui Lotan
a fost Timna.
23 Şi copiii lui Şobal au fost aceştia: Alvan şi Manahat şi
Ebal, Şefo şi Onam.
24 Şi aceştia sunt copiii lui Ţibeon: deopotrivă Aia şi Ana;
acesta a fost acel Ana care a găsit catârii în pustie, pe când
hrănea măgarii lui Ţibeon, tatăl său.
25 Şi copiii lui Ana au fost aceştia: Dişon şi Oholibama, fiica
Anei.
26 Şi aceştia sunt copiii lui Dişon: Hemdan şi Eşban şi Itran
şi Cheran.
27 Copiii lui Eţer sunt aceştia: Bilhan şi Zaavan şi Acan.
28 Copiii lui Dişan sunt aceştia: Uz şi Aran.
29 Aceştia sunt conducătorii care au ieşit din horiţi: condu-
cătorul Lotan, conducătorul Şobal, conducătorul Ţibeon,
conducătorul Ana,
30 Conducătorul Dişon, conducătorul Eţer, conducătorul
Dişan; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Hori, prin-
tre conducătorii lor în ţara lui Seir.
31 ¶ Şi aceştia sunt împăraţii care au domnit în ţara lui Edom,
înainte să domnească vreun împărat peste copiii lui Israel.
32 Şi Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom; şi numele cetăţii
lui a fost Dinhaba.
33 Şi Bela a murit; şi Iobab, fiul lui Zerah al lui Boţra, a dom-
nit în locul lui.
34 Şi Iobab a murit; şi Huşam, din ţara lui Temani, a domnit
în locul lui.
35 Şi Huşam a murit; şi Hadad, fiul lui Bedad, care a lovit pe
Madian în câmpul lui Moab, a domnit în locul lui; şi numele
cetăţii lui a fost Avit.
36 Şi Hadad a murit; şi Samla, din Masreca, a domnit în lo-
cul lui.
37 Şi Samla a murit; şi Saul, din Rehobot, de lângă râu, a
domnit în locul lui.
31
38 Şi Saul a murit; şi Baal-Hanan, fiul lui Ahbor, a domnit
în locul lui.
39 Şi Baal-Hanan, fiul lui Ahbor, a murit; şi Hadar a domnit
în locul lui şi numele cetăţii lui a fost Pau; şi numele soţiei lui
a fost Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab.
40 Şi acestea sunt numele conducătorilor care au ieşit din
Esau, conform cu familiile lor, după locurile lor, pe numele
lor: conducătorul Timna, conducătorul Alva, conducătorul
Iete,
41 Conducătorul Oholibama, conducătorul Ela, conducăto-
rul Pinon,
42 Conducătorul Chenaz, conducătorul Teman, conducăto-
rul Mibţar,
43 Conducătorul Magdiel, conducătorul Iram; aceştia sunt
conducătorii lui Edom, conform cu locuinţele lor în ţara stă-
pânirii lor; el este Esau, tatăl edomiţilor.
Capitolul 37
Ş i Iacob a locuit în ţara în care tatăl său a fost străin, în
ţara lui Canaan.
2 Acestea sunt generaţiile lui Iacob. Iosif, fiind în vârstă de
şaptesprezece ani, păştea turma cu fraţii săi; şi băiatul era
cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său; şi Iosif a adus
tatălui său vorbirea lor rea.
3 Acum Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi copiii
lui, deoarece el era fiul bătrâneţii sale; şi i-a făcut o haină
pestriţă.
4 Şi când fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult de-
cât pe toţi fraţii săi, l-au urât şi nu puteau să îi vorbească
paşnic.
5 ¶ Şi Iosif a visat un vis şi l-a spus fraţilor săi şi ei l-au urât
încă şi mai mult.
6 Şi le-a spus: Ascultaţi, vă rog, acest vis pe care l-am visat:
7 Şi, iată, noi legam snopi în câmp şi, iată, snopul meu s-a ri-
dicat şi a stat chiar drept în picioare; şi, iată, snopii voştri au
stat de jur împrejur şi se prosternau snopului meu.
8 Şi fraţii lui i-au spus: Vei domni într-adevăr peste noi? Sau
vei avea într-adevăr dominaţie peste noi? Şi l-au urât încă şi
mai mult pentru visele lui şi pentru cuvintele lui.
9 Şi a visat încă un vis şi l-a spus fraţilor săi şi a zis: Iată, am
visat încă un vis; şi, iată, soarele şi luna şi unsprezece stele
mi s-au prosternat.
10 Şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat
şi i-a zis: Ce este acest vis pe care l-ai visat? Vom veni eu şi
mama ta şi fraţii tăi, într-adevăr, să ne prosternăm ţie până
la pământ?
11 Şi fraţii lui l-au invidiat, dar tatăl său a dat atenţie acestei
spuse.
12 ¶ Şi fraţii lui au mers să pască turma tatălui lor în Sihem.
13 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu pasc fraţii tăi turma în
Sihem? Vino şi te voi trimite la ei. Iar el i-a spus: Iată-mă.
14 Iar el i-a spus: Du-te, te rog, să vezi dacă este bine cu fraţii
tăi şi bine cu turmele; şi adu-mi cuvânt înapoi. Astfel l-a tri-
mis din valea Hebronului şi a venit la Sihem.
15 Şi un anumit bărbat l-a găsit şi, iată, el rătăcea în câmp; şi
bărbatul l-a întrebat, spunând: Ce cauţi?
16 Iar el a spus: Caut pe fraţii mei; spune-mi te rog, unde îşi
pasc ei turmele.
17 Şi bărbatul a spus: Au plecat deja de aici; fiindcă i-am au-
zit spunând: Să mergem la Dotan. Şi Iosif a mers după fraţii
săi şi i-a găsit la Dotan.
18 Şi când l-au văzut de departe, chiar înainte ca el să se
 Geneza 38
apropie de ei, au uneltit împotriva lui să îl ucidă.
19 Şi au spus unul altuia: Iată, vine acest visător.
20 Şi acum, aşadar, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm în
vreo groapă şi vom spune: Ceva fiară rea l-a devorat; şi vom
vedea ce vor deveni visele lui.
21 Şi Ruben a auzit aceasta şi l-a scăpat din mâinile lor; şi a
spus: Să nu îl ucidem.
22 Şi Ruben le-a spus: Nu vărsaţi sânge, ci aruncaţi-l în
această groapă care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el; ca
să îl scape din mâinile lor, să îl predea tatălui său din nou.
23 ¶ Şi s-a întâmplat, când Iosif a ajuns la fraţii săi, că l-au
dezbrăcat pe Iosif de haina lui, haina pestriţă care era pe el;
24 Şi l-au luat şi l-au aruncat într-o groapă; şi groapa era
goală, nu era apă în ea.
25 Şi au şezut să mănânce pâine şi şi-au ridicat ochii şi au
privit şi, iată, o ceată de işmaeliţi a venit din Galaad cu că-
milele lor, purtând mirodenii şi balsam şi smirnă, mergând
să le coboare în Egipt.
26 Şi Iuda a spus fraţilor săi: Ce folos este dacă ucidem pe
fratele nostru şi ascundem sângele lui?
27 Veniţi şi să îl vindem işmaeliţilor şi să nu lăsăm mâna
noastră să fie asupra lui; pentru că el este fratele nostru şi
carnea noastră. Şi fraţii lui au fost mulţumiţi.
28 Atunci au trecut pe acolo negustori madianiţi; şi au tras
şi au ridicat sus pe Iosif afară din groapă şi au vândut pe Iosif
işmaeliţilor pentru douăzeci de piese de argint; iar ei au dus
pe Iosif în Egipt.
29 Şi Ruben s-a întors la groapă; şi, iată, Iosif nu era în groa-
pă; şi el şi-a rupt hainele.
30 Şi s-a întors la fraţii săi şi a spus: Copilul nu mai este; iar
eu, încotro voi merge?
31 ¶ Şi au luat haina lui Iosif şi au înjunghiat un ied dintre
capre şi au înmuiat haina în sânge;
32 Şi au trimis haina pestriţă şi au adus-o la tatăl lor; şi au
spus: Noi am găsit aceasta, cercetează acum dacă este haina
fiului tău sau nu.
33 Şi a cercetat-o şi a spus: Aceasta este haina fiului meu; o
fiară rea l-a devorat; Iosif este fără îndoială rupt în bucăţi.
34 Şi Iacob şi-a rupt hainele şi a pus pânză de sac peste coap-
sele lui şi a jelit pentru fiul său multe zile.
35 Şi toţi fiii lui şi toate fiicele lui s-au ridicat să îl mângâie;
dar el a refuzat să fie mângâiat; şi a spus: Jelind voi coborî în
mormânt la fiul meu. Astfel a plâns tatăl său pentru el.
36 ¶ Şi madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un ofiţer al
lui Faraon şi căpetenia gărzii.
Capitolul 38
Ş i s-a întâmplat în acel timp, că Iuda a coborât de la fraţii
săi şi s-a abătut pe la un anumit adulamit, al cărui nume
era Hira.
2 Şi Iuda a văzut acolo o fiică a unui anumit canaanit, al că-
rui nume era Şua; şi a luat-o şi a intrat la ea.
3 Şi ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi el i-a pus
numele Er.
4 Şi ea a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu; şi ea i-a
pus numele Onan.
5 Şi ea a rămas însărcinată încă odată şi a născut un fiu; şi i-a
pus numele Şela; şi el era la Chezib când ea l-a născut.
6 Şi Iuda a luat o soţie pentru Er, întâiul lui născut, al cărei
nume era Tamar.
7 Şi Er, întâiul născut al lui Iuda, era stricat înaintea ochilor
Domnului; şi Domnul l-a ucis.
32
8 Şi Iuda i-a spus lui Onan: Intră la soţia fratelui tău şi căsă-
toreşte-te cu ea şi ridică sămânţă fratelui tău.
9 Şi Onan a ştiut că sămânţa nu va fi a lui; şi s-a întâmplat,
când intra la soţia fratelui său, că vărsa sămânţa pe pământ
ca nu cumva să dea sămânţă fratelui său.
10 Şi lucrul pe care l-a făcut nu a plăcut Domnului. De aceea
l-a ucis şi pe el.
11 Atunci Iuda a spus lui Tamar, nora lui: Rămâi văduvă la
casa tatălui tău, până Şela, fiul meu, va creşte; fiindcă zicea:
Nu cumva să moară şi el ca fraţii săi. Şi Tamar a mers şi a
locuit în casa tatălui ei.
12 ¶ Şi după un timp, fiica lui Şua, soţia lui Iuda a murit; şi
Iuda a fost mângâiat şi a urcat la Timnat la tunzătorii lui de
oi, el, şi prietenul său, Hira adulamitul.
13 Şi i s-a spus lui Tamar, zicând: Iată, socrul tău urcă la
Timnat să îşi tundă oile.
14 Şi ea şi-a dat jos hainele de văduvă de pe ea şi s-a acoperit
cu un văl şi s-a înfăşurat şi a stat jos într-un loc deschis, care
este pe lângă calea spre Timnat; pentru că ea a văzut că Şela
crescuse iar ea nu i-a fost dată de soţie.
15 Când Iuda a văzut-o, a crezut că ea era o curvă, pentru că
îşi acoperise faţa.
16 Şi el s-a abătut la ea de pe cale şi a spus: Lasă-mă, te rog, să
intru la tine; (pentru că nu a ştiut că ea era nora lui.) Iar ea a
spus: Ce îmi vei da, ca să intri la mine?
17 Iar el a spus: Îţi voi trimite un ied din turmă. Iar ea a spus:
Îmi vei da o garanţie, până îl trimiţi?
18 Iar el a spus: Ce garanţie să îţi dau? Iar ea a spus: Sigiliul
tău şi brăţările tale şi toiagul tău din mâna ta. Şi el i le-a dat
şi a intrat la ea şi ea a rămas însărcinată de la el.
19 Şi ea s-a ridicat şi a plecat şi a pus deoparte vălul de pe ea
şi a îmbrăcat hainele văduviei ei.
20 Şi Iuda a trimis iedul prin mâna prietenului său, adula-
mitul, ca să primească garanţia lui din mâna femeii; dar nu
a găsit-o.
21 Atunci el a întrebat bărbaţii acelui loc, spunând: Unde
este curva, care era la vedere pe marginea drumului? Iar ei
au spus: Nu a fost nici o curvă în acest loc.
22 Şi el s-a întors la Iuda şi a spus: Nu o pot găsi; şi de ase-
menea oamenii locului au spus că nu era nici o curvă în acel
loc.
23 Şi Iuda a spus: Să le ţină, ca nu cumva să fim ruşinaţi; iată,
eu am trimis acest ied şi nu ai găsit-o.
24 ¶ Şi s-a întâmplat cam după trei luni, că i s-a spus lui Iuda,
zicând: Tamar, nora ta, a făcut pe curva; şi de asemenea, iată,
ea este însărcinată prin curvie. Şi Iuda a spus: Aduceţi-o aici
şi să fie arsă.
25 Când ea a fost adusă, ea a trimis la socrul ei, spunând:
Prin bărbatul, ale căruia sunt acestea, sunt însărcinată; şi a
spus: Cercetează, te rog, ale cui sunt acestea: sigiliul şi bră-
ţările şi toiagul.
26 Şi Iuda le-a recunoscut şi a spus: Ea a fost mai dreaptă
decât mine; deoarece nu i l-am dat pe Şela, fiul meu. Şi el nu
a mai cunoscut-o vreodată.
27 Şi s-a întâmplat în timpul travaliului ei, că, iată, gemeni
erau în pântecele ei.
28 Şi s-a întâmplat, când era în travaliu, că unul şi-a scos
mâna; şi moaşa a luat şi i-a legat de mâna o aţă stacojie, spu-
nând: Acesta a ieşit afară primul.
29 Şi s-a întâmplat, în timp ce şi-a tras înapoi mâna, că, iată,
fratele lui a ieşit afară; şi ea a spus: Cum ai ieşit afară? Această
spărtură să fie asupra ta; de aceea i-au pus numele Pereţ.
 Geneza 40
30 Şi după aceasta a ieşit afară fratele lui, care avea aţa staco-
jie la mâna lui; şi i-au pus numele Zerah.
Capitolul 39
Ş i Iosif a fost coborât în Egipt; şi Potifar, un ofiţer al lui
Faraon, căpetenia gărzii, un egiptean, l-a cumpărat din
mâinile işmaeliţilor, care îl coborâseră acolo.
2 Şi DOMNUL era cu Iosif şi el era un bărbat prosper; şi era
în casa stăpânului său, egipteanul.
3 Şi stăpânul său a văzut că DOMNUL era cu el şi că DOMNUL
făcea să prospere în mâna lui tot ceea ce făcea.
4 Şi Iosif a găsit har înaintea ochilor lui şi l-a servit; iar el
l-a făcut supraveghetor peste casa lui şi tot ce avea a pus în
mâna lui.
5 Şi s-a întâmplat, din momentul în care l-a făcut suprave-
ghetor în casa lui şi peste tot ce avea, că DOMNUL a binecu-
vântat casa egipteanului din cauza lui Iosif; şi binecuvânta-
rea DOMNULUI era peste tot ce avea în casă şi în câmp.
6 Şi a lăsat tot ce avea în mâna lui Iosif; şi nu ştia ce avea, în
afară de pâinea pe care o mânca. Iar Iosif era frumos la sta-
tură şi plăcut la vedere.
7 Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri că soţia stăpânului său
şi-a aruncat ochii pe Iosif; şi ea a spus: Culcă-te cu mine.
8 Dar el a refuzat şi a spus soţiei stăpânului său: Iată, pe stă-
pânul meu nu îl interesează ce este cu mine în casă şi a încre-
dinţat în mâna mea tot ce are;
9 Nu este nimeni mai mare în această casă decât mine; nici
nu mi-a oprit nimic decât pe tine, deoarece tu eşti soţia lui;
cum atunci să pot eu face această mare răutate şi să păcătu-
iesc împotriva lui Dumnezeu?
10 Şi s-a întâmplat, cum vorbea cu Iosif zi de zi, că el nu i-a
dat ascultare să se culce lângă ea, sau să fie cu ea.
11 Şi s-a întâmplat, cam în acest timp, că Iosif a intrat în
casă să îşi facă lucrul; şi nici unul dintre bărbaţii casei nu era
acolo în casă.
12 Iar ea l-a prins de haină, spunând: Culcă-te cu mine; iar el
şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit şi a ieşit afară.
13 Şi s-a întâmplat, când a văzut ea că el şi-a lăsat haina în
mâna ei şi a fugit afară,
14 Că a chemat bărbaţii din casa ei şi le-a vorbit, spunând:
Vedeţi, el a adus un evreu la noi ca să ne batjocorească; el a
intrat la mine să se culce cu mine şi eu am strigat cu voce
tare.
15 Şi s-a întâmplat, când el a auzit că am ridicat vocea şi am
strigat, că şi-a lăsat haina cu mine şi a fugit şi a ieşit afară.
16 Şi a aşezat haina lui lângă ea, până când domnul lui a ve-
nit acasă.
17 Şi a vorbit cu el conform acestor cuvinte, spunând:
Servitorul evreu, pe care l-ai adus la noi, a intrat la mine să
mă batjocorească.
18 Şi s-a întâmplat, pe când mi-am ridicat vocea şi am stri-
gat, că şi-a lăsat haina cu mine şi a fugit afară.
19 Şi s-a întâmplat, când stăpânul lui a auzit cuvintele soţiei
sale, pe care ea i le-a vorbit, spunând: Astfel mi-a făcut ser-
vitorul tău; că furia lui s-a aprins.
20 Şi stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a pus în închisoare, un loc
unde prizonierii împăratului erau legaţi; iar el era acolo în
închisoare.
21 Dar DOMNUL era cu Iosif şi i-a arătat milă şi i-a dat fa-
voare înaintea ochilor administratorului închisorii.
22 Şi administratorul închisorii a încredinţat în mâna lui
Iosif pe toţi prizonierii care erau în închisoare; şi el făcea tot
33
ceea ce ei făceau acolo.
23 Administratorul închisorii nu se uita la nimic din ce era
sub mâna lui; pentru că DOMNUL era cu el şi ceea ce el făcea,
DOMNUL făcea să prospere.
Capitolul 40
Ş i s-a întâmplat după aceste lucruri, că paharnicul împă-
ratului Egiptului şi brutarul său au ofensat pe domnul
lor, împăratul Egiptului.
2 Şi Faraon s-a înfuriat împotriva a doi dintre ofiţerii săi,
împotriva mai marelui paharnicilor şi împotriva mai mare-
lui brutarilor.
3 Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, în închisoare,
în locul unde Iosif era legat.
4 Şi căpetenia gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei şi el i-a servit;
şi au rămas un timp sub pază.
5 ¶ Şi au visat câte un vis amândoi, fiecare visul lui într-o
noapte, fiecare conform interpretării visului său, pahar-
nicul şi brutarul împăratului Egiptului, care erau legaţi în
închisoare.
6 Şi Iosif a intrat la ei dimineaţa şi i-a privit şi, iată, ei erau
trişti.
7 Şi a întrebat pe ofiţerii lui Faraon care erau cu el sub paza
casei domnului său, spunând: Pentru ce arătaţi aşa întristaţi
astăzi?
8 Iar ei i-au spus: Noi am visat un vis şi nu este un interpret
al acestuia. Şi Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu aparţin in-
terpretările? Spuneţi-mi visele, vă rog.
9 Şi mai marele paharnicilor a povestit visul său lui Iosif şi
i-a spus: În visul meu, iată, o viţă era înaintea mea;
10 Şi în viţă erau trei ramuri şi era ca şi cum aceasta înmugu-
rea şi florile ei creşteau repede; şi ciorchinii acesteia au adus
repede struguri copţi;
11 Şi paharul lui Faraon era în mâna mea; şi am luat strugu-
rii şi i-am stors în paharul lui Faraon şi am dat paharul în
mâna lui Faraon.
12 Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei
ramuri sunt trei zile,
13 Totuşi până în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va
restaura la locul tău; şi vei da paharul lui Faraon în mâna sa,
după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui.
14 Dar gândeşte-te la mine când îţi va fi bine şi arată-mi bu-
nătate, te rog, şi dă de ştire despre mine la Faraon şi scoate-
mă afară din această casă;
15 Căci într-adevăr am fost furat în ascuns din ţara evreilor;
şi nici aici nu am făcut nimic ca ei să mă pună în groapă.
16 Când mai marele brutarilor a văzut că interpretarea era
bună, i-a spus lui Iosif: Eu de asemenea am fost în visul meu
şi, iată, aveam trei coşuri albe pe capul meu;
17 Şi în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte
pentru Faraon; şi păsările le mâncau din coşul de pe capul
meu.
18 Şi Iosif a răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui:
Cele trei coşuri sunt trei zile;
19 Totuşi până în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la
tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca păsările car-
nea de pe tine.
20 ¶ Şi s-a întâmplat, în a treia zi, care era ziua de naştere a
lui Faraon, că el a făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi: şi
a înălţat capul mai marelui paharnicilor şi al mai marelui
brutarilor între servitorii săi.
21 Şi a restaurat pe mai marele paharnicilor în conducerea
 Geneza 41
paharnicilor din nou; şi paharnicul a dat paharul în mâna
lui Faraon;
22 Dar l-a atârnat pe mai marele brutarilor, aşa cum le in-
terpretase Iosif.
23 Totuşi mai marele paharnicilor nu şi-a adus aminte de
Iosif, ci l-a uitat.
Capitolul 41
Ş i s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a
visat: şi, iată, el stătea în picioare lângă râu.
2 Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci frumoase la vedere şi
grase; şi ele păşteau într-o pajişte.
3 Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la
vedere şi slabe; şi au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.
4 Şi vacile urâte la vedere şi slabe au devorat vacile frumoase
la vedere şi grase. Aşa că Faraon s-a trezit.
5 Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de
grâu s-au ridicat pe un pai, grase şi bune.
6 Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au ră-
sărit după ele.
7 Şi cele şapte spice subţiri au devorat cele şapte spice grase şi
pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, a fost un vis.
8 Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul său era tulburat; şi a
trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţe-
lepţii acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era nici
unul care să le poată interpreta lui Faraon.
9 ¶ Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spu-
nând: Îmi amintesc greşelile mele în această zi;
10 Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus sub pază în
casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor.
11 Şi noi am visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat,
fiecare conform interpretării visului său.
12 Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpete-
niei gărzii; şi noi i-am povestit şi el ne-a interpretat visele;
fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.
13 Şi s-a întâmplat, că aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe
mine el m-a restaurat în serviciul meu şi pe el l-a atârnat.
14 Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au adus
repede din groapă; şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele
şi a intrat la Faraon.
15 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu este nici
unul care să îl poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se des-
pre tine, că poţi înţelege un vis pentru a-l interpreta.
16 Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în
mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.
17 ¶ Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în
picioare pe malul râului;
18 Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci grase şi frumoase la
vedere; şi ele păşteau într-o pajişte;
19 Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele, jigărite şi foarte
urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată în
toată ţara Egiptului;
20 Şi vacile slabe şi urâte la vedere au devorat primele şapte
vaci grase;
21 Şi după ce le-au devorat, nu se putea cunoaşte că ele le-au
mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la
început. Aşa că m-am trezit.
22 Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe
un pai, pline şi bune;
23 Şi, iată, şapte spice, uscate, subţiri şi prăjite de vântul de
est, au răsărit după ele;
24 Şi spicele subţiri au devorat cele şapte spice bune; şi eu
34
am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost nici unul să îmi
poată explica aceasta.
25 Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul sin-
gur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.
26 Cele şapte vaci bune sunt şapte ani; şi cele şapte spice
bune sunt şapte ani; visul este unul singur.
27 Şi cele şapte vaci slabe şi urâte la vedere care au urcat după
ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice goale prăjite de vântul de
est vor fi şapte ani de foamete.
28 Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce
Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon.
29 Iată, vin şapte ani de mare abundenţă prin toată ţara
Egiptului;
30 Şi se vor ridica după ei şapte ani de foamete; şi toată abun-
denţa va fi uitată în ţara Egiptului; şi foametea va mistui
ţara;
31 Şi abundenţa nu va fi cunoscută în ţară din cauza acelei
foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare.
32 Şi de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori;
aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu şi
Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.
33 ¶ Acum de aceea Faraon să caute un bărbat prudent şi
înţelept şi să îl pună peste ţara Egiptului.
34 Să facă Faraon aceasta şi să rânduiască supraveghetori
peste ţară şi să ia a cincea parte din ţara Egiptului în cei şap-
te ani de abundenţă.
35 Şi ei să adune toată hrana a acelor ani buni ce vin şi să
depoziteze grâne sub mâna lui Faraon şi să ţină ei hrana în
cetăţi.
36 Şi acea hrană va fi ca rezervă ţării pentru cei şapte ani de
foamete, care va fi în ţara Egiptului; ca ţara să nu piară prin
foamete.
37 Şi lucrul a fost bun în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor
servitorilor săi.
38 Şi Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un ast-
fel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui
Dumnezeu?
39 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ţi-a arătat
toată aceasta, nu există nici unul aşa de prudent şi înţelept
precum eşti tu;
40 Tu vei fi peste casa mea şi conform cuvântului tău va fi
guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare
ca tine.
41 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată
ţara Egiptului.
42 Şi Faraon şi-a scos inelul de pe mâna sa şi l-a pus pe mâna
lui Iosif şi l-a înveşmântat în veştminte de in subţire şi a pus
un lanţ de aur în jurul gâtului său.
43 Şi l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; şi
strigau înaintea lui: Aplecaţi genunchiul! Şi l-a făcut condu-
cător peste toată ţara Egiptului.
44 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon şi fără tine
nici un om nu îşi va ridica mâna sau piciorul în toată ţara
Egiptului.
45 Şi Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah; şi i-a dat
de soţie pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Şi Iosif a
ieşit prin toată ţara Egiptului.
46 ¶ Şi Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în
picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Şi Iosif a
ieşit dinaintea lui Faraon şi a mers prin toată ţara Egiptului.
47 Şi în cei şapte ani abundenţi pământul a adus cu mâini
pline.
 Geneza 42
48 Şi el a adunat toată hrana celor şapte ani, care era în ţara
Egiptului, şi a depozitat hrana în cetăţi; hrana din câmp, care
era în jurul fiecărei cetăţi, a depozitat-o în aceeaşi cetate.
49 Şi Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până
ce s-a oprit din numărat; pentru că erau fără număr.
50 Şi lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei,
doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a năs-
cut lui.
51 Şi Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că
Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea şi
toată casa tatălui meu.
52 Şi numele celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim:
Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în ţara neca-
zului meu.
53 Şi cei şapte ani ai abundenţei, care au fost în ţara Egiptului,
s-au terminat.
54 Şi cei şapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu
ceea ce Iosif spusese; şi sărăcia era în toate ţările; dar în toată
ţara Egiptului era pâine.
55 Şi când toată ţara Egiptului a fost înfometată, poporul a
strigat la Faraon pentru pâine; şi Faraon a spus tuturor egip-
tenilor: Mergeţi la Iosif; ce vă spune el, faceţi.
56 Şi foametea era peste toată faţa pământului. Şi Iosif a des-
chis toate depozitele şi a vândut egiptenilor; şi foametea se
înăsprea în ţara Egiptului.
57 Şi toate ţările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra
grâne, pentru că foametea era aşa de aspră în toate ţările.
Capitolul 42
Ş i când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus
fiilor săi: De ce vă uitaţi unul la altul?
2 Şi a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâţi
acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo; ca să trăim şi să nu
murim.
3 Şi cei zece fraţi ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra
grâne în Egipt.
4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu
fraţii săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple vreo
nenorocire.
5 Şi fiii lui Israel au venit să cumpere grâne printre aceia ce
veneau, pentru că era foamete în ţara lui Canaan.
6 Şi Iosif era guvernatorul peste ţară şi el era cel ce vindea la
toţi oamenii din ţară; şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au pros-
ternat înaintea lui cu feţele lor la pământ.
7 ¶ Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar s-a pre-
făcut străin faţă de ei şi le-a vorbit aspru; şi le-a spus: De
unde veniţi voi? Iar ei au spus: Din ţara lui Canaan, pentru a
cumpăra mâncare.
8 Şi Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au
recunoscut.
9 Şi Iosif şi-a amintit visele pe care le-a visat despre ei şi le-a
spus: Voi sunteţi spioni; pentru a vedea goliciunea ţării aţi
venit voi.
10 Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cum-
păra hrană au venit servitorii tăi.
11 Noi suntem toţi fii ai unui singur bărbat; noi suntem băr-
baţi drepţi, servitorii tăi nu sunt spioni.
12 Şi el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea ţării aţi
venit voi.
13 Iar ei au spus: Servitorii tăi sunt doisprezece fraţi, fii ai
unui singur bărbat în ţara lui Canaan; şi, iată, cel mai tânăr
este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu este.
35
14 Şi Iosif le-a spus: Aceasta este ceea ce vă spuneam, zicând,
voi sunteţi spioni;
15 Prin aceasta veţi fi dovediţi: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi
pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine
aici.
16 Trimiteţi pe unul dintre voi şi el să aducă pe fratele vos-
tru şi voi veţi fi ţinuţi în închisoare, ca ale voastre cuvinte
să fie dovedite dacă este adevăr în voi, sau altfel pe viaţa lui
Faraon, cu adevărat voi sunteţi spioni.
17 Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.
18 Şi Iosif le-a spus în a treia zi: Faceţi aceasta şi trăiţi; fiindcă
eu mă tem de Dumnezeu;
19 Dacă voi sunteţi drepţi, lăsaţi pe unul din fraţii voştri să
fie legat în casa închisorii voastre; mergeţi, căraţi grâne pen-
tru foametea caselor voastre;
20 Dar aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel
cuvintele voastre vor fi verificate şi nu veţi muri. Şi au făcut
astfel.
21 ¶ Iar ei au spus unul altuia: Noi suntem într-adevăr vi-
novaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut
chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să îl
ascultăm; pentru aceasta a venit acest necaz peste noi.
22 Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând:
Nu păcătuiţi împotriva copilului; dar aţi refuzat să ascultaţi?
Şi acum, iată, şi sângele lui ne este cerut.
23 Şi nu au ştiut că Iosif îi înţelegea; pentru că le vorbea prin-
tr-un traducător.
24 Şi s-a întors cu spatele la ei şi a plâns; şi s-a întors la ei din
nou şi a vorbit cu ei şi a luat pe Simeon de la ei şi l-a legat
înaintea ochilor lor.
25 Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne şi să
pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui şi să le dea pro-
vizii pentru drum: şi astfel le-a făcut.
26 Şi au încărcat grâne pe măgarii lor şi au plecat de acolo.
27 Şi pe când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea mă-
garului său nutreţ la han, a văzut banii săi; pentru că, iată,
aceştia erau la gura sacului său.
28 Şi a spus fraţilor săi: Banii mei îmi sunt înapoiaţi; şi, iată,
sunt chiar în sacul meu; şi i-a lăsat inima şi s-au înspăimân-
tat şi şi-au spus unul altuia: Ce este aceasta ce Dumnezeu
ne-a făcut?
29 ¶ Şi au venit la Iacob, tatăl lor, până în ţara lui Canaan şi
i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:
30 Bărbatul, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a
luat de spioni ai ţării.
31 Şi noi i-am spus: Noi suntem drepţi, nu suntem spioni,
32 Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu
este şi cel mai tânăr este în această zi cu tatăl nostru în ţara
lui Canaan.
33 Şi bărbatul, domnul ţării, ne-a spus: Prin aceasta voi şti
că voi sunteţi drepţi: lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri aici
cu mine şi luaţi hrana pentru foametea caselor voastre şi
plecaţi,
34 Şi aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci
voi şti că voi nu sunteţi spioni, ci sunteţi cinstiţi; astfel vă voi
elibera pe fratele vostru, iar voi veţi face comerţ în ţară.
35 Şi s-a întâmplat, pe când îşi goleau sacii că, iată, legătura
de bani a fiecărui bărbat era în sacul lui; şi când ei şi tatăl lor
au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântaţi.
36 Şi Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-aţi văduvit de copii;
Iosif nu este şi Simeon nu este şi voi veţi duce departe pe
Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.
 Geneza 44
37 Şi Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi
fii ai mei dacă nu îl aduc înapoi la tine; predă-l în mâna mea
şi îl voi aduce din nou la tine.
38 Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi; pentru că fra-
tele lui este mort şi a rămas singur; dacă i se întâmplă neno-
rocire pe calea pe care mergeţi, atunci veţi coborî perii mei
cărunţi cu întristare în mormânt.
Capitolul 43
Ş i foametea era aspră în ţară.
2 Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat grânele
pe care le-au adus din Egipt, că tatăl lor le-a spus: Mergeţi
din nou, cumpăraţi-ne puţină hrană.
3 Şi Iuda i-a vorbit, spunând: Bărbatul ne-a avertizat hotărât,
spunând: Nu îmi veţi vedea faţa decât dacă fratele vostru va
fi cu voi.
4 Dacă voieşti să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom cobo-
rî şi vom cumpăra pentru tine hrană;
5 Dar dacă nu voieşti să îl trimiţi, nu vom coborî; pentru că
acel bărbat ne-a spus: Nu veţi vedea faţa mea, decât dacă fra-
tele vostru va fi cu voi.
6 Şi Israel a spus: Pentru ce aţi lucrat aşa de rău cu mine, în-
cât să spuneţi acelui bărbat că mai aveţi un frate?
7 Iar ei au spus: Acel bărbat ne-a întrebat cu de-amânuntul
despre starea noastră şi despre rudenia noastră, spunând:
Este tatăl vostru încă în viaţă? Mai aveţi vreun alt frate? Şi
noi i-am spus conform cu tonul acestor cuvinte, puteam noi
să ştim cu adevărat că el va spune: Coborâţi pe fratele vostru
aici?
8 Şi Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: Trimite băiatul cu mine
şi ne vom ridica şi vom merge; ca să trăim şi să nu murim
deopotrivă noi şi tu şi micuţii noştri.
9 Eu voi fi garanţie pentru el; din mâna mea îl vei cere; dacă
nu ţi-l aduc şi nu îl pun înaintea ta, atunci să suport eu vina
pentru totdeauna;
10 Căci dacă nu am fi întârziat, cu adevărat acum am fi în-
torşi şi de această a doua oară.
11 ¶ Şi tatăl lor, Israel, le-a spus: Dacă aşa trebuie să fie acum,
faceţi aceasta; luaţi din cele mai bune roade din ţară în vase-
le voastre şi duceţi-i înapoi un dar acelui bărbat, puţin bal-
sam şi puţină miere, mirodenii şi smirnă, nuci şi migdale;
12 Şi luaţi dublul banilor în mâna voastră; şi banii care au
fost aduşi înapoi la gura sacilor voştri, duceţi-i înapoi în
mâna voastră; poate aceasta a fost o neatenţie.
13 Luaţi de asemenea pe fratele vostru şi ridicaţi-vă, mergeţi
din nou la acel bărbat;
14 Şi Dumnezeu cel Atotputernic să vă dea milă înaintea
acelui bărbat, ca el să trimită pe celălalt frate al vostru şi
pe Beniamin. Dacă este să fiu văduvit de copiii mei, eu sunt
văduvit.
15 ¶ Şi bărbaţii au luat acel dar şi au luat dublul banilor în
mâna lor şi pe Beniamin; şi s-au ridicat şi au coborât în Egipt
Ş i a poruncit administratorului casei sale, spunând: Umple
şi au stat înaintea lui Iosif.
16 Şi când Iosif a văzut pe Beniamin cu ei, a spus adminis-
tratorului casei sale: Adu aceşti bărbaţi în casă şi înjunghie
animale şi pregăteşte; pentru că aceşti bărbaţi vor mânca cu
mine la amiază.
17 Şi bărbatul a făcut cum Iosif a cerut; şi bărbatul a adus
bărbaţii în casa lui Iosif.
18 Şi bărbaţii s-au temut, deoarece au fost aduşi în casa lui
Iosif; şi au spus: Din cauza banilor care au fost întorşi înapoi
în sacii noştri de prima dată suntem aduşi înăuntru; ca el să
36
caute motiv împotriva noastră şi să cadă asupra noastră şi să
ne ia ca robi şi măgarii noştri.
19 Şi s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au
vorbit cu el la uşa casei,
20 Şi au spus: Vai, domnule, noi, într-adevăr, am coborât de
prima dată pentru a cumpăra hrană.
21 Şi s-a întâmplat când am venit la han, că am deschis sacii
noştri şi, iată, banii fiecărui bărbat erau la gura sacului său,
banii noştri în greutate deplină; şi noi am adus aceşti bani
înapoi în mâna noastră.
22 Şi alţi bani am adus aici în mâna noastră pentru a cum-
păra hrană; nu putem spune cine a pus banii noştri în sacii
noştri.
23 Iar el a spus: Pace vouă, nu vă temeţi; Dumnezeul vostru
şi Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoară în sacii voştri;
eu am avut banii voştri. Şi l-a adus pe Simeon la ei.
24 Şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif şi le-a dat apă şi
ei şi-au spălat picioarele; iar el a dat măgarilor lor nutreţ.
25 Şi au pregătit darul înainte să vină Iosif la amiază, pentru
că au auzit că vor mânca pâine acolo.
26 ¶ Şi după ce Iosif a venit acasă, i-au adus darul, care era în
mâna lor, în casă şi i s-au prosternat până la pământ.
27 Iar el i-a întrebat despre bunăstarea lor şi a spus: Este
bine tatăl vostru, bătrânul despre care voi aţi vorbit? Mai
trăieşte?
28 Iar ei au răspuns: Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos,
încă trăieşte. Şi ei şi-au aplecat capetele şi s-au prosternat.
29 Iar el şi-a ridicat ochii şi a văzut pe fratele său Beniamin,
fiul mamei sale, şi a spus: Este acesta fratele vostru mai tânăr,
despre care mi-aţi vorbit? Şi a spus: Dumnezeu să fie cu har
către tine, fiul meu.
30 Şi Iosif s-a grăbit; pentru că adâncurile lui fremătau pen-
tru fratele său; şi a căutat un loc unde să plângă; şi a intrat în
camera sa şi a plâns acolo.
31 Şi el şi-a spălat faţa şi a ieşit şi s-a stăpânit şi a spus: Puneţi
pâine.
32 Şi au pus pentru el deoparte şi pentru ei deoparte şi pen-
tru egiptenii care mâncau cu el deoparte; pentru că egiptenii
nu pot mânca pâine cu evreii; pentru că aceasta este o urâ-
ciune pentru egipteni.
33 Şi au şezut înaintea lui, întâiul născut conform cu dreptul
său de întâi născut şi cel mai tânăr conform tinereţii sale; şi
bărbaţii se minunau unul către altul.
34 Şi a luat şi le-a trimis daruri de mâncare din cele dinaintea
lui; iar darul de mâncare al lui Beniamin era de cinci ori mai
mult decât al oricăruia dintre ei. Şi au băut şi s-au bucurat
împreună cu el.
Capitolul 44
sacii bărbaţilor cu hrană, atât cât pot căra; şi pune banii
fiecărui bărbat la gura sacului său.
2 Şi pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului ce-
lui mai tânăr şi banii lui pentru grâne. Iar el a făcut conform
cuvântului pe care Iosif l-a spus.
3 Imediat ce s-a luminat de dimineaţă, bărbaţii au fost tri-
mişi, ei şi măgarii lor.
4 Şi după ce au ieşit din cetate şi nu erau încă departe, Iosif
a spus administratorului său: Ridică-te, urmăreşte bărbaţii
aceia; şi după ce îi ajungi, spune-le: Pentru ce aţi răsplătit rău
pentru bine?
5 Nu este acesta, paharul din care domnul meu bea, şi prin
 Geneza 45
care într-adevăr el ghiceşte? Aţi făcut rău făcând astfel.
6 Şi i-a ajuns şi le-a vorbit aceste cuvinte.
7 Iar ei i-au spus: Pentru ce spune domnul meu aceste cuvin-
te? Departe de servitorii tăi să facă conform acestui lucru.
8 Iată, banii pe care noi i-am găsit la gura sacilor noştri, i-am
adus din nou la tine din ţara lui Canaan; cum atunci am fura
noi argint sau aur din casa domnului tău?
9 La oricare din servitorii tăi ar fi găsită, deopotrivă el să
moară, iar noi de asemenea vom fi robii domnului meu.
10 Iar el a spus: Acum de asemenea aceasta să fie conform
cuvintelor voastre, cel cu care paharul este găsit va fi robul
meu, iar voi veţi fi fără vină.
11 Atunci ei repede au luat jos fiecare bărbat sacul său la pă-
mânt şi fiecare bărbat şi-a deschis sacul.
12 Şi a căutat începând de la cel mai în vârstă şi a terminat la
cel mai tânăr, şi paharul s-a găsit în sacul lui Beniamin.
13 Atunci ei şi-au rupt hainele şi fiecare bărbat şi-a încărcat
măgarul şi s-au întors în cetate.
14 Şi Iuda şi fraţii săi au venit la casa lui Iosif, căci el era încă
acolo; şi au căzut înaintea lui la pământ.
15 Şi Iosif le-a spus: Ce faptă este aceasta pe care aţi făcut-o?
Sau nu ştiţi că un astfel de om ca mine poate cu adevărat
ghici?
16 Şi Iuda a spus: Ce să spunem domnului meu? Ce să vor-
bim? Sau cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit
nelegiuirea servitorilor tăi; iată, noi suntem servitorii dom-
nului meu, deopotrivă noi şi de asemenea cel cu care paharul
a fost găsit.
17 Iar el a spus: Departe de mine să fac aceasta; ci bărbatul în
a cărui mână a fost găsit paharul, acela va fi servitorul meu;
şi cât despre voi, urcaţi-vă în pace la tatăl vostru.
18 ¶ Atunci Iuda s-a apropiat de el şi a spus: Vai domnul
meu, lasă pe servitorul tău, te rog, să vorbească un cuvânt în
urechile domnului meu şi nu lăsa mânia ta să se aprindă îm-
potriva servitorului tău, căci tu eşti întocmai ca Faraon.
19 Domnul meu a întrebat pe servitorii săi, spunând: Aveţi
voi un tată, sau un frate?
20 Şi noi am spus domnului meu: Avem un tată, un om
bătrân, şi un copil al bătrâneţii lui, unul mic; şi fratele lui
este mort şi numai el a rămas de la mama sa; şi tatăl său îl
iubeşte.
21 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Aduceţi-l jos la mine, ca să
îmi pun ochii mei peste el.
22 Şi noi am spus domnului meu: Tânărul nu poate părăsi
pe tatăl său, căci dacă el va părăsi pe tatăl său, tatăl său va
muri.
23 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai
tânăr nu coboară cu voi, nu îmi veţi mai vedea faţa.
24 Şi s-a întâmplat când noi am urcat la servitorul tău, tatăl
meu, că i-am spus cuvintele domnului meu.
25 Şi tatăl nostru a spus: Mergeţi din nou şi cumpăraţi-ne
puţină hrană.
26 Iar noi am spus: Nu putem coborî decât dacă fratele nos-
tru cel mai tânăr este cu noi, atunci vom coborî; căci nu pu-
tem vedea faţa bărbatului, decât dacă fratele nostru cel mai
tânăr este cu noi.
27 Şi servitorul tău, tatăl meu, ne-a spus: Ştiţi că soţia mea
mi-a născut doi fii;
28 Şi unul a plecat de la mine şi am spus: Cu adevărat este
sfâşiat în bucăţi; şi nu l-am văzut de atunci.
29 Şi dacă îl luaţi şi pe acesta de la mine şi nenorocire i se
întâmplă, veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în
37
mormânt.
30 Acum de aceea când eu ajung la servitorul tău, tatăl meu,
şi tânărul nu este cu noi, văzând că viaţa lui este legată de
viaţa tânărului,
31 Se va întâmpla, când el vede că tânărul nu este cu noi, că
va muri; şi servitorii tăi vor coborî perii cărunţi ai servitoru-
lui tău, tatăl nostru, cu întristare în mormânt.
32 Căci servitorul tău a devenit garanţie pentru tânăr pentru
tatăl meu, spunând: Dacă nu îl aduc la tine, atunci voi supor-
ta vina faţă de tatăl meu pentru totdeauna.
33 Acum de aceea, te rog, lasă pe servitorul tău să rămână în
locul tânărului ca rob domnului meu; şi lasă tânărul să urce
cu fraţii săi.
34 Căci cum voi urca la tatăl meu şi băiatul să nu fie cu mine?
Ca nu cumva să văd răul ce va veni peste tatăl meu!
Capitolul 45
A tunci Iosif nu s-a putut stăpâni înaintea tuturor celor
ce stăteau lângă el şi a strigat: Scoateţi afară pe fiecare
bărbat de la mine. Şi nu a stat nici un bărbat cu el în timp ce
Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2 Şi a plâns, ridicând vocea; şi egiptenii şi casa lui Faraon au
auzit.
3 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Eu sunt Iosif, mai trăieşte tatăl
meu? Şi fraţii lui nu au putut să îi răspundă pentru că au fost
tulburaţi de prezenţa lui.
4 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine, vă rog. Şi
s-au apropiat. Iar el a spus: Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe
care l-aţi vândut în Egipt.
5 Acum pentru aceasta nu fiţi îndureraţi, nici mânioşi pe voi
înşivă, că m-aţi vândut aici; căci Dumnezeu m-a trimis îna-
intea voastră pentru a păstra viaţa.
6 Pentru că în aceşti doi ani a fost foametea în ţară; şi mai
sunt cinci ani, în care nu va fi nici arat nici secerat.
7 Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păs-
tra o posteritate pe pământ şi pentru a vă salva vieţile prin-
tr-o mare eliberare.
8 Aşa că acum nu voi sunteţi cei ce m-aţi trimis aici, ci
Dumnezeu; şi m-a făcut un tată lui Faraon şi domn a toată
casa lui şi un stăpân peste toată ţara Egiptului.
9 Grăbiţi-vă şi urcaţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Astfel spune
fiul tău, Iosif: Dumnezeu m-a făcut domn a tot Egiptul; co-
boară la mine, nu întârzia;
10 Şi vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi aproape de mine, tu
şi copiii tăi şi copiii copiilor tăi şi turmele tale şi cirezile tale
şi tot ce ai;
11 Şi acolo te voi hrăni; pentru că sunt încă cinci ani de
foamete; ca nu cumva tu şi casa ta şi tot ce ai, să ajungă la
sărăcie.
12 Şi, iată, ochii voştri şi ochii lui Beniamin, fratele meu, văd
că aceasta este gura mea care vă vorbeşte.
13 Şi să spuneţi tatălui meu despre toată gloria mea în Egipt
şi despre tot ce aţi văzut; şi grăbiţi-vă şi coborâţi pe tatăl meu
aici.
14 Şi a căzut pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi
Beniamin a plâns pe gâtul său.
15 Mai mult, a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupra lor;
şi după aceea fraţii săi au vorbit cu el.
16 ¶ Şi vestea despre aceasta a fost auzită în casa lui Faraon,
spunând: Fraţii lui Iosif au venit; şi aceasta a bucurat mult pe
Faraon şi pe servitorii săi.
17 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Spune fraţilor tăi: Aceasta să
 Geneza 47
faceţi voi: încărcaţi-vă vitele şi mergeţi, duceţi-vă în ţara lui
Canaan;
18 Şi luaţi pe tatăl vostru şi casele voastre şi veniţi la mine;
şi vă voi da bunătatea ţării Egiptului şi veţi mânca grăsimea
ţării.
19 Acum ţie îţi este poruncit, aceasta să faceţi: luaţi care din
ţara Egiptului pentru micuţii voştri şi pentru soţiile voastre
şi aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20 De asemenea nu luaţi aminte la lucrurile voastre; căci bu-
nătatea a toată ţara Egiptului este a voastră.
21 Şi copiii lui Israel au făcut astfel; şi Iosif le-a dat care, con-
form poruncii lui Faraon, şi le-a dat provizii pentru drum.
22 Tuturor el le-a dat, fiecărui bărbat, schimburi de haine;
dar lui Beniamin i-a dat trei sute de piese de argint şi cinci
schimburi de haine.
23 Şi tatălui său i-a trimis în felul acesta: zece măgari încăr-
caţi cu lucrurile bune ale Egiptului şi zece măgăriţe încărcate
cu grâne şi pâine şi mâncare pentru tatăl său pentru drum.
24 Aşa că el a trimis pe fraţii săi, iar ei au plecat; şi le-a spus:
Vedeţi să nu vă certaţi pe drum.
25 ¶ Şi au urcat din Egipt şi au venit în ţara lui Canaan la
Iacob, tatăl lor,
26 Şi i-au istorisit, spunând: Iosif este încă în viaţă şi este
guvernator peste toată ţara Egiptului. Şi inima lui Iacob s-a
oprit, pentru că nu i-a crezut.
27 Iar ei i-au spus toate cuvintele lui Iosif, pe care le spusese
către ei; şi când a văzut carele pe care Iosif le-a trimis să îl
ducă, duhul lui Iacob, tatăl lor, a reînviat;
28 Şi Israel a spus: Este de ajuns; Iosif, fiul meu, este încă în
viaţă; voi merge şi îl voi vedea înainte să mor.
Capitolul 46
Ş i Israel a plecat în călătoria sa cu tot ce avea şi a venit
la Beer-Şeba şi a oferit sacrificii Dumnezeului tatălui său
Isaac.
2 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Israel în viziunile nopţii şi a
spus: Iacob, Iacob. Iar el a spus: Iată-mă.
3 Şi a spus: Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu
te teme să cobori în Egipt, fiindcă acolo voi face din tine o
mare naţiune;
4 Voi coborî cu tine în Egipt; şi de asemenea cu adevărat te
voi urca înapoi, şi Iosif îşi va pune mâna peste ochii tăi.
5 ¶ Şi Iacob s-a ridicat din Beer-Şeba; şi fiii lui Israel l-au dus
pe Iacob, tatăl lor, şi pe micuţii lor şi pe soţiile lor în carele
pe care Faraon le-a trimis să îl ducă.
6 Şi au luat vitele lor şi bunurile lor, pe care le dobândiseră în
ţara lui Canaan, şi au venit în Egipt, deopotrivă Iacob şi toată
sămânţa lui cu el;
7 Fiii săi şi fiii fiilor săi cu el, fiicele sale şi fiicele fiilor săi şi
toată sămânţa sa el a adus-o cu el în Egipt.
8 Şi acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în
Egipt, Iacob şi fiii săi: Ruben, întâiul născut al lui Iacob.
9 Şi fiii lui Ruben: Hanoc şi Falu şi Heţron şi Carmi.
10 Şi fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin şi Ohad şi Iachin şi
Ţohar şi Şaul, fiul unei femei canaanite.
11 Şi fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.
12 Şi fiii lui Iuda: Er şi Onan şi Şela şi Pereţ şi Zerah; dar Er
şi Onan au murit în ţara lui Canaan. Şi fiii lui Pereţ au fost:
Heţron şi Hamul.
13 Şi fiii lui Isahar: Tola şi Pua şi Iov şi Şimron.
14 Şi fiii lui Zabulon: Sered şi Elon şi Iahleel.
15 Aceştia sunt fiii Leei, cu fiica sa Dina, pe care ea i-a născut
38
lui Iacob în Padanaram; toate sufletele fiilor săi şi a fiicelor
sale au fost treizeci şi trei.
16 Şi fiii lui Gad: Ţifion şi Hagi, Şuni şi Eţbon, Eri şi Arodi
şi Areli.
17 Şi fiii lui Aşer: Imna şi Işva şi Işvi şi Beria şi Serah, sora
lor; şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
18 Aceştia sunt fiii Zilpei, pe care Laban a dat-o Leei, fiica sa,
şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacob, şaisprezece suflete.
19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Beniamin.
20 Şi lui Iosif în ţara Egiptului i s-au născut Manase şi
Efraim, pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a
născut lui.
21 Şi fiii lui Beniamin au fost Bela şi Becher şi Aşbel, Ghera şi
Naaman, Ehi şi Roş, Mupim şi Hupim şi Ard.
22 Aceştia sunt fiii Rahelei, care au fost născuţi lui Iacob;
toate sufletele au fost patrusprezece.
23 Şi fiii lui Dan: Huşim.
24 Şi fiii lui Neftali: Iahzeel şi Guni şi Ieţer şi Şilem.
25 Aceştia sunt fiii Bilhei, pe care Laban a dat-o Rahelei, fiica
sa, şi ea i-a născut pe aceştia lui Iacob; toate sufletele au fost
şapte.
26 Toate sufletele care au venit cu Iacob în Egipt, care au ieşit
din coapsele lui, pe lângă soţiile fiilor lui Iacob, toate suflete-
le au fost şaizeci şi şase.
27 Şi fiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, au fost două su-
flete; toate sufletele din casa lui Iacob, care au venit în Egipt,
au fost şaptezeci.
28 ¶ Şi a trimis pe Iuda înaintea lui la Iosif, să îndrepte faţa
sa spre Gosen; şi au venit în ţinutul Gosen.
29 Şi Iosif şi-a pregătit carul şi s-a urcat să întâmpine pe
Israel, tatăl său, la Gosen; şi i s-a înfăţişat; şi a căzut pe gâtul
lui şi a plâns pe gâtul lui mult timp.
30 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Acum pot muri pentru că am
văzut faţa ta şi încă trăieşti.
31 Şi Iosif a spus fraţilor săi şi casei tatălui său: Voi urca şi îl
voi anunţa pe Faraon şi îi voi spune: Fraţii mei şi casa tatălui
meu, care au fost în ţara lui Canaan, au venit la mine;
32 Şi bărbaţii sunt păstori, pentru că meseria lor era să pască
vitele; şi au adus turmele lor şi cirezile lor şi tot ceea ce au.
33 Şi se va întâmpla, când Faraon vă va chema şi va spune:
Care este ocupaţia voastră?
34 Că voi veţi spune: Meseria servitorilor tăi a fost la vite
din tinereţea noastră chiar până acum, deopotrivă noi şi ta-
ţii noştri; ca să locuiţi în ţinutul Gosen; căci fiecare păstor
este o urâciune înaintea Egiptenilor.
Capitolul 47
A tunci Iosif a venit şi i-a povestit lui Faraon şi a spus:
Tatăl meu şi fraţii mei şi turmele lor şi cirezile lor şi tot
ce au ei, au ieşit din ţara lui Canaan; şi, iată, ei sunt în ţinutul
Gosen.
2 Şi a luat pe câţiva dintre fraţii săi, cinci bărbaţi, şi i-a pre-
zentat înaintea lui Faraon.
3 Şi Faraon a spus fraţilor lui: Care este ocupaţia voastră? Iar
ei i-au spus lui Faraon: Servitorii tăi sunt păstori, deopotrivă
noi şi taţii noştri.
4 Ei i-au mai spus lui Faraon: Noi am venit pentru a locui
temporar în ţară; fiindcă servitorii tăi nu au păşune pentru
turmele lor; pentru că foametea este aspră în ţara lui Canaan;
acum de aceea, te rugăm, lasă pe servitorii tăi să locuiască în
ţinutul Gosen.
5 Şi Faraon i-a vorbit lui Iosif, spunând: Tatăl tău şi fraţii tăi
 Geneza 48
au venit la tine;
6 Ţara Egiptului este înaintea ta; în cea mai bună parte a ţă-
rii aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi să locuiască; în ţinutul
Gosen să locuiască; şi dacă tu cunoşti pe unii bărbaţi capa-
bili printre ei, atunci pune-i conducători peste vitele mele.
7 Şi Iosif a adus pe Iacob, tatăl său, şi l-a pus înaintea lui
Faraon; şi Iacob a binecuvântat pe Faraon.
8 Şi Faraon i-a spus lui Iacob: Câte sunt zilele anilor vieţii
tale?
9 Şi Iacob i-a spus lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele
sunt o sută treizeci de ani; puţine şi rele au fost zilele anilor
vieţii mele şi nu au ajuns la zilele anilor vieţii taţilor mei în
zilele călătoriei lor.
10 Şi Iacob a binecuvântat pe Faraon şi a ieşit dinaintea lui
Faraon.
11 Şi Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o
stăpânire în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în
ţinutul Ramses, aşa cum Faraon poruncise.
12 Şi Iosif a hrănit pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa ta-
tălui său, cu pâine, conform cu familiile lor.
13 ¶ Şi nu era pâine în toată ţara; pentru că foametea era
foarte aspră, aşa că toată ţara Egiptului şi toată ţara lui
Canaan leşina din cauza foametei.
14 Şi Iosif a adunat toţi banii care s-au găsit în ţara Egiptului
şi în ţara lui Canaan, pentru grânele pe care le-au cumpărat;
şi Iosif a adus banii în casa lui Faraon.
15 Şi când s-au terminat banii din ţara Egiptului şi din ţara
Ş i s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif:
lui Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au spus: Dă-
ne pâine, de ce să murim în faţa ta? Pentru că banii s-au
terminat.
16 Şi Iosif a spus: Daţi vitele voastre; şi vă voi da pentru vitele
voastre, dacă banii s-au terminat.
17 Şi au adus vitele lor la Iosif; şi Iosif le-a dat pâine în schimb
pentru cai şi pentru turme şi pentru vitele cirezilor şi pentru
măgari; şi i-a hrănit pe ei cu pâine pentru toate vitele lor în
acel an.
18 Când acel an s-a terminat, ei au venit la el în al doilea an
şi i-au spus: Noi nu vom ascunde aceasta faţă de domnul
nostru, cum că banii noştri s-au terminat; domnul nostru
are de asemenea cirezile noastre de vite; nu este nimic rămas
înaintea domnului nostru decât trupurile noastre şi pămân-
turile noastre;
19 Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi, deopotrivă noi şi
ţara noastră? Cumpără-ne pe noi şi pământul nostru pentru
pâine şi noi şi pământul nostru vom fi servitori lui Faraon;
şi dă-ne sămânţă, ca noi să trăim şi să nu murim, ca ţara să
nu fie pustiită.
20 Şi Iosif a cumpărat toată ţara Egiptului pentru Faraon; fi-
indcă egiptenii au vândut, fiecare bărbat câmpul său, pentru
că îi cuprinsese foametea; aşa că ţara a devenit a lui Faraon.
21 Şi cât despre popor, i-a mutat în cetăţi de la un capăt al
graniţelor Egiptului chiar până la celălalt capăt al lui.
22 Numai pământul preoţilor nu l-a cumpărat; fiindcă preo-
ţii aveau o porţie atribuită lor de Faraon şi mâncau porţia lor
pe care Faraon le-a dat-o; din această cauză nu şi-au vândut
pământurile.
23 Atunci Iosif a spus poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi
pe voi şi pământul vostru pentru Faraon; iată, aici este să-
mânţă pentru voi şi veţi semăna pământul.
24 Şi se va întâmpla la timpul roadelor, că voi veţi da a cincea
parte lui Faraon şi patru părţi vor fi ale voastre, pentru să-
mânţă câmpului şi pentru mâncarea voastră şi pentru cei ai
39
caselor voastre şi pentru mâncare pentru micuţii voştri.
25 Iar ei au spus: Tu ai salvat vieţile noastre; să găsim har în-
aintea ochilor domnului meu şi vom fi servitorii lui Faraon.
26 Şi Iosif a făcut aceasta o lege peste ţara Egiptului până în
această zi, că Faraon va avea a cincea parte; cu excepţia nu-
mai a pământului preoţilor, care nu a devenit al lui Faraon.
27 ¶ Şi Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen;
şi aveau stăpâniri acolo şi au crescut şi s-au înmulţit peste
măsură.
28 Şi Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani, aşa că
toate zilele vieţii lui Iacob au fost o sută patruzeci şi şapte
de ani.
29 Şi s-au apropiat zilele lui Israel ca să moară; şi a chemat pe
fiul său, Iosif, şi i-a spus: Dacă eu acum am găsit har înaintea
ochilor tăi, pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea şi poartă-te
cu bunăvoinţă şi credincioşie faţă de mine; nu mă îngropa,
te rog, în Egipt,
30 Ci mă voi culca cu taţii mei şi tu mă vei duce din Egipt
şi mă vei îngropa în locul lor de îngropare. Iar el a spus: Voi
face precum ai spus.
31 Iar el a spus: Jură-mi. Şi el i-a jurat. Şi Israel s-a aplecat pe
capul patului.
Capitolul 48
Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai
săi, Manase şi Efraim.
2 Şi i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la
tine; şi Israel s-a întărit şi a şezut pe pat.
3 Şi Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi
s-a arătat la Luz, în ţara lui Canaan, şi m-a binecuvântat.
4 Şi mi-a spus: Iată, te voi face roditor şi te voi înmulţi şi voi
face din tine o mulţime de popoare; şi voi da această ţară
seminţei tale după tine ca stăpânire veşnică.
5 Şi acum cei doi fii ai tăi, Efraim şi Manase, care ţi s-au năs-
cut în ţara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai
mei; ca Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.
6 Şi urmaşii tăi, pe care îi naşti după ei, vor fi ai tăi şi vor fi
chemaţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.
7 Şi cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a
murit lângă mine în ţara lui Canaan, pe cale, pe când nu era
decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; şi eu am
îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem.
8 ¶ Şi Israel a privit pe fiii lui Iosif şi a spus: Cine sunt
aceştia?
9 Şi Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu
mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog şi îi
voi binecuvânta.
10 Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, aşa că
nu putea vedea. Şi i-a adus aproape de el; şi i-a sărutat şi i-a
îmbrăţişat.
11 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd faţa ta;
şi, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânţa ta.
12 Şi Iosif i-a scos dintre genunchii săi şi s-a prosternat el
însuşi cu faţa lui la pământ.
13 Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă,
spre mâna stângă a lui Israel, şi pe Manase în mâna sa stân-
gă, spre mâna dreaptă a lui Israel, şi i-a apropiat de el.
14 Şi Israel a întins mâna sa dreaptă şi a pus-o pe capul lui
Efraim, care era mai tânăr, şi mâna sa stângă peste capul
lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă
Manase era întâiul născut.
 Geneza 50
15 Şi a binecuvântat pe Iosif şi a spus: Dumnezeu, înaintea
căruia taţii mei, Avraam şi Isaac, au umblat, Dumnezeul
care m-a hrănit cât a fost viaţa mea de lungă până în această
zi,
16 Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvân-
teze băieţii; şi numele meu să fie chemat peste ei şi numele
taţilor mei, Avraam şi Isaac; şi ei să devină o mulţime în mij-
locul pământului.
17 Şi când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă
peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; şi a apucat
mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul
lui Manase.
18 Şi Iosif a spus tatălui său: Nu aşa tată, fiindcă acesta este
întâiul născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.
19 Dar tatăl său a refuzat şi a spus: Ştiu aceasta fiul meu, o
ştiu, el de asemenea va deveni un popor şi el de asemenea va
fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare
decât el şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni.
20 Şi i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va bi-
necuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim
şi ca pe Manase; şi a aşezat pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va
fi cu tine şi te va aduce din nou în ţara taţilor tăi.
22 Mai mult, ţi-am dat o porţie mai mult decât fraţilor tăi,
pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea şi cu
arcul meu.
Capitolul 49
Ş i Iacob a chemat pe fiii săi şi a spus: Adunaţi-vă împreu-
nă, ca să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele din urmă.
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, voi copii ai lui Iacob; şi daţi ascul-
tare lui Israel, tatăl vostru.
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut, tăria mea şi începutul
puterii mele, măreţia demnităţii şi măreţia puterii:
4 Instabil ca apa, tu nu vei avea întâietatea; pentru că te-ai
urcat în patul tatălui tău; atunci l-ai pângărit; el s-a urcat în
culcuşul meu.
5 ¶ Simeon şi Levi sunt fraţi; instrumente ale cruzimii sunt
în locuinţele lor.
6 Sufletul meu, nu intra la sfatul lor; onoarea mea, nu te uni
cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis un bărbat şi
în propria lor voie au surpat un zid.
7 Blestemată fie mânia lor, pentru că a fost feroce, şi furia
lor, pentru că a fost crudă. Eu îi voi împărţi în Iacob şi îi voi
împrăştia în Israel.
8 ¶ Iuda, tu eşti cel pe care fraţii tăi îl vor lăuda; mâna ta va
fi în gâtul duşmanilor tăi; copiii tatălui tău se vor prosterna
înaintea ta.
9 Iuda este un pui de leu, de la pradă, fiul meu, te-ai ridicat;
el s-a aplecat, el s-a culcat ca un leu şi ca un leu bătrân; cine
îl va scula?
10 Sceptrul nu se va depărta de la Iuda, nici legiuitor din-
tre picioarele lui, până ce Şilo vine; şi la el va fi adunarea
Ş i Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a
poporului.
11 Legând măgăruşul său la viţă şi mânzul măgăriţei la viţa
nobilă; el şi-a spălat hainele în vin şi veştmintele sale în sân-
gele strugurilor.
12 Ochii lui vor fi roşii de vin şi dinţii lui albi de lapte.
13 ¶ Zabulon va locui la limanul mării; şi el va fi liman coră-
biilor; şi graniţa lui va fi până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic, culcându-se jos între două
sarcini;
40
15 Şi a văzut că odihna era bună şi ţara că era plăcută; şi şi-a
aplecat umărul să poarte povara şi a devenit servitor care dă
tribut.
16 Dan va judeca poporul său, ca unul dintre triburile lui
Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe cale, o viperă pe cărare, care străpun-
ge călcâiele calului, astfel că al său călăreţ va cădea pe spate.
18 Eu am aşteptat salvarea ta, DOAMNE .
19 Pe Gad, o trupă înarmată îl va învinge; dar el va învinge
până la urmă.
20 De la Aşer pâinea îi va fi grasă şi va da delicatese
împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică dezlegată; el dă cuvinte bune.
22 ¶ Iosif este o ramură roditoare, o ramură roditoare lângă
o fântână; a cărui mlădiţe se întind peste zid;
23 Arcaşii l-au mâhnit amarnic şi au tras spre el şi l-au urât;
24 Dar arcul său a rămas tare şi braţele mâinilor lui s-au în-
tărit prin mâinile puternicului Dumnezeu al lui Iacob; (de
acolo este păstorul, piatra lui Israel):
25 Chiar prin Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta; şi prin
Atotputernicul, care te va binecuvânta cu binecuvântări ale
cerului de sus, binecuvântări ale adâncului care se întinde
jos, binecuvântări ale sânilor şi ale pântecelui;
26 Binecuvântările tatălui tău au întrecut binecuvântările
strămoşilor mei până la cea mai îndepărtată margine a dea-
lurilor veşnice; ele vor fi pe capul lui Iosif şi pe coroana de pe
capul lui, el care a fost separat de fraţii săi.
27 Beniamin va sfâşia ca un lup; dimineaţa el va devora pra-
da şi noaptea va împărţi prada.
28 ¶ Toţi aceştia sunt cele douăsprezece triburi ale lui Israel;
şi aceasta este ceea ce tatăl lor le-a spus şi i-a binecuvân-
tat; pe fiecare bărbat conform cu binecuvântarea lui i-a
binecuvântat.
29 Şi le-a poruncit şi le-a spus: Eu sunt gata a fi adunat la po-
porul meu; îngropaţi-mă cu taţii mei în peştera care este în
câmpul lui Efron hititul,
30 În peştera care este în câmpul din Macpela, care este în
faţă cu Mamre, în ţara lui Canaan, pe care Avraam a cum-
părat-o împreună cu câmpul lui Efron hititul ca stăpânire a
unui loc de îngropare.
31 Acolo au înmormântat pe Avraam şi pe Sara, soţia lui;
acolo au îngropat pe Isaac şi Rebeca, soţia lui; şi acolo am
îngropat-o eu pe Lea.
32 Cumpărarea câmpului şi a peşterii care este în el a fost de
la copiii lui Het.
33 Şi după ce Iacob a terminat de poruncit fiilor săi, el şi-a
strâns picioarele în pat şi şi-a dat duhul şi a fost adunat la
poporul lui.
Capitolul 50
sărutat.
2 Şi Iosif a poruncit servitorilor săi medici să îmbălsămeze
pe tatăl său; şi medicii l-au îmbălsămat pe Israel.
3 Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el; căci aşa sunt
împlinite zilele celor ce sunt îmbălsămaţi; şi egiptenii au jelit
pentru el şaptezeci de zile.
4 Şi când zilele jelirii lui au trecut, Iosif a vorbit casei lui
Faraon, spunând: Dacă acum eu am găsit har în ochii voştri,
vorbiţi, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând:
5 Tatăl meu m-a făcut să jur, spunând: Iată, eu mor; în
mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în ţara lui
 Geneza 50
Canaan, acolo să mă îngropi. De aceea acum, lasă-mă să urc,
te rog şi să îngrop pe tatăl meu şi voi veni înapoi.
6 Şi Faraon a spus: Urcă-te şi îngroapă pe tatăl tău, aşa cum
te-a făcut să juri.
7 ¶ Şi Iosif a urcat să îngroape pe tatăl său; şi cu el au urcat
toţi servitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţă-
rii Egiptului,
8 Şi toată casa lui Iosif şi fraţii săi şi casa tatălui său; doar
micuţii lor şi turmele lor şi cirezile lor, le-au lăsat în ţinutul
Gosen.
9 Şi au urcat împreună cu el deopotrivă care şi călăreţi; şi
aceasta a fost o mare oştire.
10 Şi au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan; şi
acolo au jelit cu o foarte mare şi aprinsă plângere; şi a făcut o
jelire pentru tatăl său şapte zile.
11 Şi când locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut jelirea din
aria lui Atad, au spus: Aceasta este o jelire apăsătoare pentru
egipteni; pentru aceasta numele ei a fost pus Abelmiţraim,
care este dincolo de Iordan.
12 Şi fiii lui i-au făcut aşa cum le-a poruncit;
13 Căci fiii lui l-au purtat în ţara lui Canaan şi l-au îngropat
în peştera din câmpul din Macpela, pe care Avraam a cum-
părat-o de la Efron hititul, împreună cu câmpul, care este în
faţă cu Mamre, ca stăpânire a locului de îngropare.
14 Şi Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt,
el şi fraţii săi şi toţi cei care au urcat cu el ca să îngroape pe
tatăl său.
15 ¶ Şi după ce fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort,
au spus: Iosif poate ne va urî şi cu adevărat va cere înapoi de
41
la noi tot răul pe care i l-am făcut.
16 Şi au trimis un mesager la Iosif, spunând: Tatăl tău a po-
runcit înainte ca el să moară, spunând:
17 Aşa să îi spuneţi lui Iosif: Iartă, te rog, acum, fărădelegea
fraţilor tăi şi păcatul lor; căci ei ţi-au făcut rău; şi acum, iar-
tă, te rugăm, fărădelegea servitorilor Dumnezeului tatălui
tău. Şi Iosif a plâns când i-au vorbit.
18 Şi fraţii lui de asemenea au mers şi au căzut jos înaintea
feţei sale şi au spus: Iată, noi suntem servitorii tăi.
19 Şi Iosif le-a spus: Nu vă temeţi, sunt eu în locul lui
Dumnezeu?
20 Cât despre voi, aţi gândit facere de rău împotriva mea; dar
Dumnezeu a plănuit-o pentru bine, ca să facă să se întâmple,
aşa cum este în această zi, pentru a salva mult popor viu.
21 De aceea acum, nu vă temeţi; vă voi hrăni pe voi şi pe mi-
cuţii voştri. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit binevoitor.
22 ¶ Şi Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi Iosif a
trăit o sută zece ani.
23 Şi Iosif a văzut copiii lui Efraim din a treia generaţie; de
asemenea copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost crescuţi
pe genunchii lui Iosif.
24 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Eu mor; şi Dumnezeu cu ade-
vărat vă va cerceta şi vă va scoate din această ţară, în ţara pe
care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob.
25 Şi Iosif a pus pe copiii lui Israel să îi jure, spunând:
Dumnezeu vă va cerceta negreşit şi veţi ridica oasele mele
de aici.
26 Şi Iosif a murit, fiind în vârstă de o sută zece ani; şi l-au
îmbălsămat; şi a fost pus într-un sicriu în Egipt.
 … Exodul …
Capitolul 1
Ş i acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în
Egipt; fiecare bărbat şi casa lui au venit cu Iacob.
2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,
3 Isahar, Zabulon şi Beniamin,
4 Dan şi Neftali, Gad şi Aşer.
5 Şi toate sufletele care au ieşit din coapsele lui Iacob au fost
şaptezeci de suflete; căci Iosif era deja în Egipt.
6 Şi Iosif a murit şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.
7 Şi copiii lui Israel au fost roditori şi au născut abundent şi
s-au înmulţit şi au devenit peste măsură de tari; şi ţara s-a
umplut cu ei.
8 ¶ Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cu-
noscut pe Iosif.
9 Şi a spus poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este
mai numeros şi mai puternic decât noi;
10 Veniţi să ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se în-
mulţească şi să fie că, atunci când s-ar întâmpla vreun răz-
boi, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva
noastră şi astfel să iasă din ţară.
11 De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu
poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii:
Pitom şi Raamses.
12 Dar cu cât mai mult îi chinuiau, cu atât mai mult se în-
mulţeau şi creşteau. Şi s-au mâhnit din cauza copiilor lui
Israel.
13 Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să
îi servească;
14 Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mor-
tar şi în cărămizi şi în tot felul de munci în câmp; toată mun-
ca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.
15 ¶ Şi împăratul Egiptului a vorbit moaşelor evreilor, dintre
care numele uneia era Şifra şi numele celeilalte era Pua;
16 Şi a spus: Când faceţi serviciul de moaşă femeilor evreice
şi le vedeţi pe scaunele de naştere, dacă este un fiu, să îl uci-
deţi; dar dacă este o fiică, să trăiască.
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au făcut cum
le-a cerut împăratul Egiptului, ci au lăsat băieţii în viaţă.
18 Şi împăratul Egiptului a chemat moaşele şi le-a spus: De
ce aţi făcut acest lucru şi aţi lăsat băieţii în viaţă?
19 Şi moaşele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice
nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase şi
năşteau înainte de a veni moaşele la ele.
20 De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moaşele; şi popo-
rul s-a înmulţit şi a devenit foarte tare.
21 Şi s-a întâmplat, din cauză că moaşele s-au temut de
Dumnezeu, că el le-a făcut case.
22 Şi Faraon a poruncit la tot poporul său, spunând: Fiecare
fiu care se naşte să îl aruncaţi în râu, dar pe fiecare fiică să o
lăsaţi în viaţă.
Capitolul 2
Ş i a mers un bărbat din casa lui Levi şi a luat de soţie o fiică
a lui Levi.
2 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi când ea
l-a văzut că era frumos, l-a ascuns trei luni.
3 Şi când nu l-a mai putut ascunde, a luat pentru el o arcă din
papură şi a uns-o cu bitumen şi cu smoală şi a pus copilul în
ea; şi a pus arca în trestiile pe malul râului.
42
4 Şi sora lui a stat departe, pentru a vedea ce i se va face.
5 ¶ Şi fiica lui Faraon a coborât să se spele la râu; şi servitoa-
rele ei umblau pe malul râului; şi când a văzut arca printre
trestii şi-a trimis servitoarea să o aducă.
6 Şi când a deschis-o, a văzut copilul; şi, iată, pruncul plân-
gea. Iar ea a avut milă de el şi a spus: Acesta este unul dintre
copiii evreilor.
7 Atunci sora lui a spus fiicei Faraonului: Să merg şi să chem
o doică dintre femeile evreice, ca să alăpteze copilul pentru
tine?
8 Şi fiica lui Faraon i-a spus: Du-te. Şi fata a mers şi a chemat
pe mama copilului.
9 Şi fiica lui Faraon i-a spus: Ia acest copil şi alăptează-l pen-
tru mine şi îţi voi da plăţile tale. Şi femeia a luat copilul şi l-a
alăptat.
10 Şi copilul a crescut şi ea l-a adus la fiica lui Faraon şi el a
devenit fiul ei. Iar ea i-a pus numele Moise; şi a spus: Pentru
că l-am scos din apă.
11 ¶ Şi s-a întâmplat, în acele zile, când Moise era mare, că a
ieşit la fraţii săi şi a privit la poverile lor; şi a văzut un egip-
tean lovind un evreu, pe unul dintre fraţii săi.
12 Şi s-a uitat încoace şi încolo şi când a văzut că nu era nici
un bărbat, a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13 Şi când a ieşit a doua zi, iată, doi bărbaţi dintre evrei se
luptau între ei; şi a spus celui ce a greşit: Pentru ce loveşti pe
aproapele tău?
14 Iar el a spus: Cine te-a făcut prinţ şi judecător peste noi?
Te gândeşti să mă ucizi aşa cum ai ucis pe egiptean? Şi Moise
s-a temut şi a spus: Cu adevărat acest lucru este cunoscut.
15 Şi când Faraon a auzit acest lucru, a căutat să-l ucidă pe
Moise. Dar Moise a fugit din faţa lui Faraon şi a locuit în ţara
lui Madian; şi a şezut jos lângă o fântână.
16 ¶ Şi preotul din Madian avea şapte fiice; şi ele au venit
şi au scos apă şi au umplut adăpătoarele ca să adape turma
tatălui lor.
17 Şi păstorii au venit şi le-au alungat; dar Moise s-a ridicat
şi le-a ajutat şi le-a adăpat turma.
18 Şi când ele au venit la Reuel, tatăl lor, el a spus: Cum de aţi
venit aşa devreme astăzi?
19 Iar ele au spus: Un egiptean ne-a scăpat din mâna păs-
torilor şi de asemenea a scos apă îndeajuns pentru noi şi a
adăpat turma.
20 Iar el a spus fiicelor sale: Şi el, unde este? De ce aţi lăsat
acolo pe bărbatul acela? Chemaţi-l, ca să mănânce pâine.
21 Şi Moise s-a mulţumit să locuiască la omul acela; iar el i-a
dat lui Moise pe Sefora, fiica sa.
22 Şi ea i-a născut un fiu, iar el i-a pus numele Gherşom, pen-
tru că a spus: Sunt străin într-o ţară străină.
23 ¶ Şi s-a întâmplat, în decursul timpului, că împăratul
Egiptului a murit; şi copiii lui Israel oftau din cauza robiei şi
au strigat şi strigătul lor a urcat sus la Dumnezeu din cauza
robiei.
24 Şi Dumnezeu a auzit geamătul lor şi Dumnezeu şi-a adus
aminte de legământul său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob.
25 Şi Dumnezeu a privit peste copiii lui Israel şi Dumnezeu
a luat cunoştinţă de starea lor.
 Exodul 4
Capitolul 3
Ş i Moise a păzit turma lui Ietro, socrul său, preotul din
Madian; şi a condus turma spre partea din spate a deşer-
tului şi a venit la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
2 Şi îngerul DOMNULUI i s-a arătat într-o flacără de foc ie-
şind din mijlocul unui rug; şi el a privit şi, iată, rugul ardea
cu foc şi rugul nu se mistuia.
3 Şi Moise a spus: Acum mă voi abate ca să văd această pri-
velişte măreaţă, pentru ce rugul nu se arde.
4 Şi când DOMNUL a văzut că s-a abătut pentru a vedea,
Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a spus: Moise,
Moise. Iar el a spus: Iată-mă.
5 Iar el a spus: Nu te apropia aici; scoate-ţi sandalele din pi-
cioarele tale, pentru că locul pe care tu stai în picioare este
pământ sfânt.
6 Mai mult, el a spus: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău,
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul
lui Iacob. Şi Moise şi-a ascuns faţa, pentru că s-a temut să se
uite la Dumnezeu.
7 ¶ Şi DOMNUL a spus: Cu adevărat am văzut necazul po-
porului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor din
cauza asupritorilor; căci ştiu întristările lor;
8 Şi am coborât să îi eliberez din mâna egiptenilor şi să îi
scot din acea ţară într-o ţară bună şi largă, într-o ţară în care
curge lapte şi miere; la locul canaaniţilor şi al hitiţilor şi al
amoriţilor şi al periziţilor şi al hiviţilor şi al iebusiţilor.
9 Şi acum, iată, strigătul copiilor lui Israel a ajuns la mine;
şi eu de asemenea am văzut oprimarea cu care egiptenii îi
oprimă.
10 Şi acum vino şi te voi trimite la Faraon, ca să scoţi afară
din Egipt pe poporul meu, copiii lui Israel.
11 ¶ Şi Moise i-a spus lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca să
merg la Faraon şi ca să aduc pe copiii lui Israel afară din
Egipt.
12 Iar el a spus: Cu adevărat voi fi cu tine; şi acesta îţi va fi un
semn, că te-am trimis: După ce vei fi adus poporul afară din
Egipt, veţi servi lui Dumnezeu pe acest munte.
13 Şi Moise i-a spus lui Dumnezeu: Iată, când voi merge la
copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul taţilor voştri m-a
trimis la voi; şi îmi vor spune: Care este numele lui? Ce le
voi spune?
14 Şi Dumnezeu i-a spus lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT.
Şi a spus: Astfel să spui copiilor lui Israel: EU SUNT m-a tri-
mis la voi.
15 Şi Dumnezeu i-a mai spus lui Moise: Astfel să spui copiilor
lui Israel: DOMNUL Dumnezeul taţilor voştri, Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob,
m-a trimis la voi; acesta este numele meu pentru totdeauna
şi aceasta este amintirea mea pentru toate generaţiile.
16 ¶ Du-te şi adună bătrânii lui Israel şi spune-le: DOMNUL
Dumnezeul taţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui
Isaac şi al lui Iacob, mi s-a arătat, spunând: Eu v-am cercetat
cu adevărat şi am văzut ce vi se face în Egipt.
17 Şi am spus: Vă voi scoate din necazul Egiptului la ţara ca-
naaniţilor şi a hitiţilor şi a amoriţilor şi a periziţilor şi a hivi-
ţilor şi a iebusiţilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere.
18 Şi vor da ascultare vocii tale; şi mergi, tu şi bătrânii lui
Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: DOMNUL
Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; şi acum lasă-ne să
mergem, te implorăm, într-o călătorie de trei zile în pustie,
ca să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeului nostru.
19 Şi sunt sigur că împăratul Egiptului nu vă va lăsa să
43
mergeţi, nu, nici chiar cu mână tare.
20 Şi îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate mi-
nunile mele pe care le voi face în mijlocul acestuia; şi după
aceea vă va lăsa să mergeţi.
21 Şi voi da acestui popor favoare înaintea ochilor egipteni-
lor; şi se va întâmpla, când plecaţi, că nu veţi pleca cu mâinile
goale,
22 Ci fiecare femeie va împrumuta de la vecina ei şi de la
cea care locuieşte temporar în casa ei, bijuterii de argint şi
bijuterii de aur şi haine; şi voi le veţi pune pe fiii voştri şi pe
fiicele voastre; şi veţi prăda pe egipteni.
Capitolul 4
Ş i Moise a răspuns şi a zis: Dar, iată, ei nu mă vor cre-
de, nici nu vor da ascultare vocii mele; căci vor spune:
DOMNUL nu ţi s-a arătat.
2 Şi DOMNUL i-a spus: Ce este acesta în mâna ta? Iar el a
spus: Un toiag.
3 Iar el a spus: Aruncă-l la pământ. Şi el l-a aruncat la pă-
mânt şi acesta a devenit un şarpe; şi Moise a fugit dinaintea
acestuia.
4 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna şi ia-l de
coadă. Iar el şi-a întins mâna şi l-a prins, iar acesta a devenit
toiag în mâna sa;
5 Ca ei să creadă că DOMNUL Dumnezeul taţilor lor,
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul
lui Iacob, ţi s-a arătat.
6 Şi DOMNUL i-a spus în continuare: Pune-ţi acum mâna
în sân. Iar el şi-a pus mâna în sân; şi când şi-a scos-o, iată,
mâna lui era leproasă ca zăpada.
7 Iar el a spus: Pune-ţi din nou mâna în sân. Şi el din nou şi-a
pus mâna în sân; şi a scos-o afară din sân şi, iată, aceasta s-a
refăcut din nou ca cealaltă carne a sa.
8 Şi se va întâmpla, dacă ei nu te vor crede, nici nu vor da
ascultare vocii primului semn, că vor crede vocea următo-
rului semn.
9 Şi se va întâmpla, dacă ei nu vor crede nici aceste două
semne, nici nu vor da ascultare vocii tale, că vei lua din apa
râului şi o vei turna peste uscat; şi apa pe care tu o iei din râu
va deveni sânge pe uscat.
10 ¶ Şi Moise i-a spus DOMNULUI: Domnul meu, eu nu sunt
elocvent, nici mai înainte nu am fost, nici de când i-ai vorbit
servitorului tău, ci eu sunt greu la vorbă şi încet la limbă.
11 Şi DOMNUL i-a spus: Cine a făcut gura omului? Sau cine
face pe cel mut, sau pe cel surd, sau pe cel văzător, sau pe cel
orb? Oare nu eu, DOMNUL?
12 Şi acum mergi şi voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să
spui.
13 Iar el a spus: DOMNUL meu, trimite mesajul te rog, prin
mâna aceluia pe care îl vei trimite.
14 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Moise şi a
spus: Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el poate vorbi
bine. Şi de asemenea, iată, vine să te întâlnească; şi când te va
vedea, se va bucura în inima sa.
15 Şi îi vei vorbi şi vei pune cuvinte în gura lui; şi voi fi cu
gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce veţi face.
16 Şi el va fi purtătorul tău de cuvânt către popor; şi el va fi, el
îţi va fi în loc de gură şi tu îi vei fi în loc de Dumnezeu.
17 Şi ia în mâna ta acest toiag, cu care vei face semne.
18 ¶ Şi Moise a mers şi s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a
spus: Te rog, lasă-mă să merg şi să mă întorc la fraţii mei care
sunt în Egipt şi să văd dacă ei sunt încă în viaţă. Şi Ietro i-a
 Exodul 6
spus lui Moise: Du-te în pace.
19 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise în Madian: Du-te, întoar-
ce-te în Egipt, pentru că toţi bărbaţii care ţi-au căutat viaţa
sunt morţi.
20 Şi Moise a luat pe soţia sa şi fiii săi şi i-a aşezat pe mă-
gar şi s-a întors în ţara Egiptului; şi Moise a luat toiagul lui
Dumnezeu în mâna sa.
21 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Când mergi să te întorci
în Egipt, vezi ca tu să faci înaintea lui Faraon toate acele mi-
nuni pe care le-am pus în mâna ta; dar voi împietri inima
lui, ca el să nu lase poporul să plece.
22 Şi îi vei spune lui Faraon: Astfel spune DOMNUL: Israel
este fiul meu, întâiul meu născut;
23 Şi îţi spun: Lasă pe fiul meu să plece să îmi servească; şi
dacă refuzi să îl laşi să plece, iată, voi ucide pe fiul tău, pe
întâiul tău născut.
24 ¶ Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit
şi a căutat să îl ucidă.
25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul
fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi a spus: Cu adevărat
tu îmi eşti un soţ sângeros.
26 Aşa că el l-a lăsat să meargă, atunci ea a spus: Un soţ sân-
geros eşti, din cauza circumciziei.
27 Şi DOMNUL i-a spus lui Aaron: Du-te în pustie să în-
tâlneşti pe Moise. Şi a mers şi l-a întâlnit în muntele lui
Dumnezeu şi l-a sărutat.
28 Şi Moise i-a povestit lui Aaron toate cuvintele DOMNULUI,
cel care l-a trimis, şi toate semnele pe care el i le-a poruncit.
29 Şi Moise şi Aaron au mers şi au adunat pe toţi bătrânii
copiilor lui Israel;
30 Şi Aaron a spus toate cuvintele pe care Domnul le-a spus
lui Moise şi a făcut semnele înaintea ochilor poporului.
31 Şi poporul a crezut; şi când au auzit că DOMNUL a cer-
cetat pe copiii lui Israel şi că el a privit la necazul lor, atunci
şi-au aplecat capetele şi s-au închinat.
Capitolul 5
Ş i după aceea Moise şi Aaron au intrat şi au spus lui Faraon:
Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Lasă popo-
rul meu să plece, ca să îmi ţină o sărbătoare în pustie.
2 Şi Faraon a spus: Cine este DOMNUL , ca să ascult de vocea
lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL ,
nici nu voi lăsa pe Israel să plece.
3 ¶ Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi;
lasă-ne să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în
deşert şi să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca
nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie.
4 Şi împăratul Egiptului le-a spus: Moise şi Aaron, de ce elibe-
raţi poporul de la muncile lui? Mergeţi la poverile voastre.
5 Şi Faraon a spus: Iată, poporul ţării, acum ei sunt mulţi şi
îi faceţi să se odihnească de poverile lor.
6 Şi Faraon a poruncit în aceeaşi zi asupritorilor poporului şi
ofiţerilor lor, spunând:
7 Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca
până acum, să meargă ei să îşi adune paie.
8 Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să
le impuneţi; nu scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de
aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm
Dumnezeului nostru.
9 Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în
ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.
10 ¶ Şi asupritorii poporului au ieşit şi ofiţerii lor şi au
44
vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi
da paie.
11 Mergeţi, procuraţi-vă paie de unde le puteţi găsi; totuşi
nimic din munca voastră nu va fi micşorat.
12 Aşa că poporul a fost împrăştiat prin toată ţara Egiptului
să adune mirişte în loc de paie.
13 Şi asupritorii îi grăbeau, spunând: Împliniţi muncile
voastre, sarcinile voastre zilnice, ca şi când erau paie.
14 Şi ofiţerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului
i-au pus peste ei, au fost bătuţi şi întrebaţi: Pentru ce nu aţi
împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă
ieri şi azi, ca până acum?
15 ¶ Atunci ofiţerii copiilor lui Israel au venit şi au strigat la
Faraon, spunând: Pentru ce te porţi astfel cu servitorii tăi?
16 Nu este dat nici un pai servitorilor tăi şi ne spun: Faceţi
cărămizi! Şi, iată, servitorii tăi sunt bătuţi; dar vina este în
propriul tău popor.
17 Dar el a spus: Voi sunteţi leneşi, sunteţi leneşi; de aceea
spuneţi: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm DOMNULUI.
18 Duceţi-vă acum şi lucraţi; căci nu vi se va da nici un pai,
totuşi veţi da acelaşi număr de cărămizi.
19 Şi ofiţerii copiilor lui Israel au văzut că erau într-o situa-
ţie rea, după ce s-a spus: Nu veţi micşora nimic din sarcina
voastră zilnică de cărămizi.
20 Şi l-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau în pi-
cioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,
21 Şi le-au spus: DOMNUL să privească spre voi şi să judece;
fiindcă aţi făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui
Faraon şi în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna
lor pentru a ne ucide.
22 Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Doamne, pen-
tru ce ai făcut atât rău acestui popor? De ce oare tu m-ai
trimis?
23 Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău,
el a făcut rău acestui popor; şi nu ai eliberat nicidecum pe
poporul tău.
A
Capitolul 6
tunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Acum vei vedea
ce îi voi face lui Faraon: căci cu o mână puternică îi va
lăsa să plece şi cu o mână puternică îi va alunga afară din
ţara lui.
2 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi i-a spus: Eu sunt
DOMNUL;
3 Şi m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, prin nu-
mele de Dumnezeu Atotputernic, dar prin numele meu
IEHOVA nu le-am fost cunoscut.
4 Şi de asemenea am întemeiat legământul meu cu ei, pen-
tru a le da ţara lui Canaan, ţara călătoriei lor, în care au fost
străini.
5 Şi de asemenea am auzit geamătul copiilor lui Israel, pe
care egiptenii îi ţin în robie; şi mi-am adus aminte legămân-
tul meu.
6 De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt DOMNUL şi
vă voi scoate de sub poverile egiptenilor şi vă voi scăpa din
sclavia lor şi vă voi răscumpăra cu braţ întins şi cu mari
judecăţi,
7 Şi vă voi lua la mine ca popor şi vă voi fi Dumnezeu; şi veţi
cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care vă
scoate de sub poverile egiptenilor.
8 Şi vă voi duce în ţara pe care am jurat să o dau lui Avraam,
lui Isaac şi lui Iacob; şi v-o voi da ca moştenire: Eu sunt
 Exodul 7
DOMNUL .
9 Şi Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar ei nu au dat
ascultare lui Moise din cauza chinului duhului şi din cauza
robiei crude.
10 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
11 Intră, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, ca el să
lase pe copiii lui Israel să plece din ţara sa.
12 Şi Moise a vorbit înaintea DOMNULUI, spunând: Iată,
copiii lui Israel nu mi-au dat ascultare; cum mă va asculta
Faraon pe mine, care sunt al buzelor necircumcise?
13 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat o
poruncă pentru copiii lui Israel şi pentru Faraon, împăratul
Egiptului, pentru a duce pe copiii lui Israel afară din ţara
Egiptului.
14 ¶ Aceştia sunt capii caselor taţilor lor: Fiii lui Ruben, întâ-
iul născut al lui Israel: Hanoc şi Palu Heţron şi Carmi; aces-
tea sunt familiile lui Ruben.
15 Şi fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin şi Ohad şi Iachin şi
Ţohar şi Şaul, fiul unei femei canaanite; acestea sunt fami-
liile lui Simeon.
16 Şi acestea sunt numele fiilor lui Levi, conform cu genera-
ţiile lor: Gherşon şi Chehat şi Merari; şi anii vieţii lui Levi au
fost o sută treizeci şi şapte de ani.
17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimi, conform cu familiile lor.
18 Şi fiii lui Chehat: Amram şi Iţehar şi Hebron şi Uziel; şi
anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.
19 Şi fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; acestea sunt familiile lui
Levi conform cu generaţiile lor.
20 Şi Amram a luat la el pe Iochebed, sora tatălui său, de
soţie; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise; şi anii vieţii lui
Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
21 Şi fiii lui Iţehar: Core şi Nefeg şi Zicri.
22 Şi fiii lui Uziel: Mişael şi Eliţafan şi Zitri.
23 Şi Aaron a luat la el pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora
lui Naşon, de soţie; şi ea i-a născut pe Nadab şi pe Abihu pe
Eleazar şi pe Itamar.
24 Şi fiii lui Core: Asir şi Elcana şi Abiasaf; acestea sunt fa-
miliile coreiţilor.
25 Şi Eleazar, fiul lui Aaron, a luat la el pe una din fiicele lui
Putiel de soţie; şi ea i-a născut pe Fineas; aceştia sunt capii
taţilor leviţilor conform cu familiile lor.
26 Aceştia sunt acel Aaron şi acel Moise, cărora DOMNUL
le-a spus: Scoateţi pe copiii lui Israel din ţara Egiptului, con-
form cu oştirile lor.
27 Aceştia sunt cei care au vorbit lui Faraon, împăratul
Egiptului, să scoată pe copiii lui Israel din Egipt; aceştia sunt
acel Moise şi acel Aaron.
28 Şi s-a întâmplat, în ziua când DOMNUL i-a vorbit lui
Moise în ţara Egiptului,
29 Că DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Eu sunt
DOMNUL; spune-i lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ceea
ce îţi spun.
30 Şi Moise a spus înaintea DOMNULUI: Iată, eu sunt al bu-
zelor necircumcise şi cum îmi va da ascultare Faraon?
Capitolul 7
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise: Vezi, te-am făcut un dum-
nezeu pentru Faraon; şi Aaron, fratele tău, va fi profetul
tău.
2 Vei vorbi tot ceea ce îţi poruncesc; şi Aaron, fratele tău, îi
va vorbi lui Faraon, ca el să trimită afară pe copiii lui Israel
din ţara lui.
45
3 Şi voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele mele
şi minunile mele în ţara Egiptului.
4 Dar Faraon nu va da ascultare, ca să pun mâna mea asupra
Egiptului şi să scot oştirile mele şi poporul meu, copiii lui
Israel, afară din ţara Egiptului prin mari judecăţi.
5 Şi egiptenii vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când întind
mâna mea asupra Egiptului şi aduc afară copiii lui Israel de
printre ei.
6 Şi Moise şi Aaron au făcut precum le-a poruncit DOMNUL ,
astfel au făcut.
7 Şi Moise era în vârstă de optzeci de ani şi Aaron în vârstă
de optzeci şi trei de ani când i-au vorbit lui Faraon.
8 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
9 Când Faraon vă va vorbi, spunând: Arătaţi un miracol
pentru voi, atunci să îi spui lui Aaron: Ia-ţi toiagul şi arun-
că-l înaintea lui Faraon şi acesta va deveni un şarpe.
10 Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi au făcut astfel
precum DOMNUL poruncise; şi Aaron şi-a aruncat jos toia-
gul înaintea lui Faraon şi înaintea servitorilor săi şi acesta a
devenit un şarpe.
11 Atunci Faraon de asemenea a chemat înţelepţii şi vrăji-
torii; acum magicienii Egiptului, ei de asemenea au făcut în
acelaşi fel cu farmecele lor.
12 Căci fiecare şi-a aruncat jos toiagul şi acestea au devenit
şerpi; dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13 Şi el a împietrit inima lui Faraon, astfel că el nu le-a dat
ascultare; precum DOMNUL spusese.
14 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Inima lui Faraon este
împietrită, el refuză să lase poporul să plece.
15 Du-te la Faraon mâine dimineaţă; iată, el iese la apă; şi vei
sta în picioare la malul râului, întâmpinându-l; şi ia în mâna
ta toiagul care a fost prefăcut în şarpe.
16 Şi spune-i: DOMNUL Dumnezeul evreilor m-a trimis la
tine, zicând: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească
în pustie; şi, iată, până acum ai refuzat să asculţi.
17 Astfel vorbeşte DOMNUL: În aceasta vei cunoaşte că eu
sunt DOMNUL: iată, voi lovi cu toiagul care este în mâna
mea apele care sunt în râu şi ele vor fi prefăcute în sânge.
18 Şi peştii care sunt în râu vor muri şi râul se va împuţi; şi
egiptenii se vor dezgusta să bea apa din râu.
19 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Spune lui Aaron: Ia-ţi to-
iagul şi întinde-ţi mâna asupra apelor Egiptului, asupra pâ-
raielor lor, asupra râurilor lor şi asupra iazurilor lor şi asupra
tuturor bălţilor lor de apă, ca ele să devină sânge; şi ca să fie
sânge prin toată ţara Egiptului, deopotrivă în vase de lemn
şi în vase de piatră.
20 Şi Moise şi Aaron au făcut astfel, precum DOMNUL le-a
poruncit; şi el a ridicat toiagul şi a lovit apele care erau în
râu, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor servito-
rilor săi; şi toate apele care erau în râu au fost prefăcute în
sânge.
21 Şi peştii care erau în râu au murit; şi râul s-a împuţit şi
egiptenii nu au putut bea din apa din râu; şi a fost sânge prin
toată ţara Egiptului.
22 Şi magicienii Egiptului au făcut în acelaşi fel cu farmecele
lor; şi inima lui Faraon a fost împietrită, nici nu le-a dat el
ascultare; precum DOMNUL spusese.
23 Şi Faraon s-a întors şi a mers în casa lui, dar nici la aceasta
nu şi-a pus inima.
24 Şi toţi egiptenii au săpat de jur împrejurul râului pentru
apă ca să bea, pentru că nu puteau bea din apa din râu.
25 Şi s-au împlinit şapte zile, după ce DOMNUL lovise râul.
 Exodul 9
Capitolul 8
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Du-te la Faraon şi spune-i:
Astfel vorbeşte DOMNUL: Lasă poporul meu să plece, ca
să îmi servească.
2 Şi dacă tu refuzi să îi laşi să plece, iată, voi lovi tot cuprinsul
tău cu broaşte;
3 Şi râul va aduce broaşte din abundenţă, care vor urca şi vor
veni în casa ta şi în camera ta de dormit şi pe patul tău şi în
casa servitorilor tăi şi pe poporul tău şi în cuptoarele tale şi
în coveţile tale.
4 Şi broaştele vor urca deopotrivă pe tine şi pe poporul tău şi
pe toţi servitorii tăi.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Spune-i lui Aaron:
Întinde-ţi mâna cu toiagul tău asupra pâraielor, asupra râ-
urilor şi asupra iazurilor şi fă să urce broaşte asupra ţării
Egiptului.
6 Şi Aaron şi-a întins mâna asupra apelor Egiptului; şi broaş-
tele au urcat şi au acoperit ţara Egiptului.
7 Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor şi au
adus broaşte asupra ţării Egiptului.
8 Atunci Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus:
Rugaţi pe DOMNUL ca el să depărteze broaştele de la mine şi
de la poporul meu; şi voi lăsa poporul să plece, ca să sacrifice
DOMNULUI.
9 Iar Moise i-a spus lui Faraon: Făleşte-te înaintea mea!
Când să mă rog pentru tine şi pentru servitorii tăi şi pentru
poporul tău, să distrugă broaştele de la tine şi casele tale, ca
ele să rămână numai în râu?
10 Iar el a spus: Mâine. Iar el a spus: Fie aceasta conform
cuvântului tău, ca tu să cunoşti că nu este nimeni asemenea
DOMNULUI Dumnezeul nostru.
11 Şi broaştele se vor depărta de la tine şi de la casele tale şi
de la servitorii tăi şi de la poporul tău; ele vor rămâne numai
în râu.
12 Şi Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon; şi Moise a strigat
către DOMNUL din cauza broaştelor pe care le adusese îm-
potriva lui Faraon.
13 Şi DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; şi au
murit broaştele din case, din sate şi din câmpuri.
14 Şi ei le-au adunat în grămezi: şi ţara s-a împuţit.
15 Dar când Faraon a văzut că a avut un răgaz şi-a împietrit
inima şi nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese.
16 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune-i lui Aaron:
Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca aceasta să
devină păduchi prin toată ţara Egiptului.
17 Şi au făcut astfel. Şi Aaron şi-a întins mâna cu toiagul său
şi a lovit ţărâna pământului şi aceasta a devenit păduchi pe
om şi pe vită; toată ţărâna ţării a devenit păduchi prin toată
ţara Egiptului.
18 Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor ca să
aducă păduchi, dar nu au putut, aşa că au fost păduchi pe
om şi pe vită.
19 Atunci magicienii i-au spus lui Faraon: Acesta este dege-
tul lui Dumnezeu; şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu le-a
dat ascultare; precum DOMNUL spusese.
20 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme di-
mineaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon; iată, el iese la
apă; şi spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL: Lasă poporul meu
să plece, ca să îmi servească.
21 Altfel, dacă tu nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, voi
trimite roiuri de muşte pe tine şi pe servitorii tăi şi pe popo-
rul tău şi în casele tale, şi casele egiptenilor vor fi pline de
46
roiuri de muşte şi de asemenea pământul pe care ei sunt.
22 Şi voi separa în acea zi ţinutul Gosen, în care poporul meu
locuieşte, astfel că nu vor fi roiuri de muşte acolo; pentru ca
să cunoşti că eu sunt DOMNUL în mijlocul pământului.
23 Şi voi face o deosebire între poporul meu şi poporul tău:
mâine va fi acest semn.
24 Şi DOMNUL a făcut astfel; şi a venit un apăsător roi de
muşte în casa lui Faraon şi în casele servitorilor săi şi în toa-
tă ţara Egiptului: ţara a fost stricată din cauza roiului de
muşte.
25 Şi Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus: Mergeţi,
sacrificaţi Dumnezeului vostru în ţară.
26 Şi Moise a spus: Nu se cuvine să facem astfel; căci urâciu-
nea egiptenilor vom sacrifica DOMNULUI, Dumnezeul nos-
tru; iată, vom sacrifica urâciunea egiptenilor înaintea ochi-
lor lor şi nu vor arunca cu pietre în noi?
27 Vom merge trei zile de călătorie în pustie şi vom sacrifica
DOMNULUI Dumnezeul nostru, aşa cum el ne-a poruncit.
28 Şi Faraon a spus: Vă voi lăsa să plecaţi, ca să sacrificaţi
DOMNULUI Dumnezeul vostru, în pustie; numai să nu mer-
geţi foarte departe. Rugaţi-vă pentru mine.
29 Şi Moise a spus: Iată, eu ies de la tine şi voi ruga pe
DOMNUL ca roiurile de muşte să se depărteze de la Faraon,
de la servitorii săi şi de la poporul său, mâine; dar Faraon
să nu se mai poarte înşelător, nelăsând poporul să plece să
sacrifice DOMNULUI.
30 Şi Moise a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe DOMNUL .
31 Şi DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; şi el a
îndepărtat roiurile de muşte de la Faraon, de la servitorii săi
şi de la poporul lui; nu a rămas nici una.
32 Şi Faraon şi-a împietrit inima şi de această dată şi a refu-
zat să lase poporul să plece.
Capitolul 9
A tunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon şi
spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor:
Lasă poporul meu să plece ca să îmi servească.
2 Căci dacă refuzi să îi laşi să plece şi îi vei ţine pe loc,
3 Iată, mâna DOMNULUI este asupra vitelor tale din câmp,
asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra bo-
ilor şi asupra oilor tale: va fi o ciumă foarte apăsătoare.
4 Şi DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele
Egiptului, şi nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui
Israel.
5 Şi DOMNUL a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine
DOMNUL va face acest lucru în ţară.
6 Şi DOMNUL a făcut acel lucru a doua zi şi toate vitele
Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a mu-
rit nici una.
7 Şi Faraon a trimis şi, iată, nu a murit nici una dintre vitele
israeliţilor. Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat po-
porul să plece.
8 ¶ Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Luaţi-vă
mâinile pline cu cenuşă din cuptor şi Moise să o arunce spre
cer înaintea ochilor lui Faraon.
9 Şi va deveni ţărână în toată ţara Egiptului şi va fi ulcer,
răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită, prin toată ţara
Egiptului.
10 Şi au luat cenuşă din cuptor şi au stat în picioare înain-
tea lui Faraon; şi Moise a aruncat cenuşa în sus spre cer; şi
aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om
şi pe vită.
 Exodul 10
11 Şi magicienii nu au putut sta în picioare înaintea lui Moise
din cauza ulcerelor, pentru că ulcerul era peste magicieni şi
peste toţi egiptenii.
12 Şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon şi nu le-a dat
ascultare; precum DOMNUL spusese lui Moise.
13 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimi-
neaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon şi spune-i: Astfel
vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu
să plece, ca să îmi servească.
14 Căci de această dată voi trimite toate plăgile mele asu-
pra inimii tale şi asupra servitorilor tăi şi asupra poporu-
lui tău, ca să cunoşti că nu este nimeni asemenea mie pe tot
pământul.
15 Căci acum îmi voi întinde mâna, ca să te lovesc pe tine şi
poporul tău cu ciumă; şi vei fi stârpit de pe pământ.
16 Şi tocmai pentru aceasta te-am ridicat, ca să îmi arăt în
tine puterea, şi ca numele meu să fie făcut cunoscut peste tot
pământul.
17 Te mai înalţi tu însuţi împotriva poporului meu, ca să
refuzi să îi laşi să plece?
18 Iată, mâine, pe timpul acesta, voi face să plouă o grindină
foarte apăsătoare, aşa cum nu a fost în Egipt de la întemeie-
rea lui chiar până acum.
19 De aceea trimite acum şi adună vitele tale şi tot ceea ce ai
în câmp; căci fiecare om şi animal care va fi găsit în câmp şi
nu va fi adus acasă, grindina va cădea peste ei şi vor muri.
20 Cel ce s-a temut de cuvântul DOMNULUI printre servi-
torii lui Faraon a pus pe servitorii săi şi vitele sale să fugă
în case;
21 Şi cel ce nu a luat în considerare cuvântul DOMNULUI a
lăsat pe servitorii săi şi vitele sale în câmp.
22 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna spre
cer, ca să fie grindină în toată ţara Egiptului, peste om şi
peste animal şi peste fiecare iarbă din câmp, prin toată ţara
Egiptului.
23 Şi Moise şi-a întins toiagul spre cer şi DOMNUL a trimis
tunet şi grindină şi focul a alergat de-a lungul pământului; şi
DOMNUL a plouat grindină peste ţara Egiptului.
24 Astfel a fost grindină şi foc amestecat cu grindină, foarte
apăsătoare, cum nu a mai fost asemenea în toată ţara Egiptului
de când a devenit o naţiune.
25 Şi grindina a lovit în toată ţara Egiptului tot ce era în
câmp, deopotrivă om şi animal; şi grindina a lovit fiecare
iarbă din câmp şi a frânt fiecare copac din câmp.
26 Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, nu a
fost grindină.
27 Şi Faraon a trimis şi a chemat pe Moise şi Aaron şi le-a spus:
Eu am păcătuit de această dată; DOMNUL este drept şi eu şi po-
porul meu suntem stricaţi.
28 Rugaţi pe DOMNUL (pentru că este destul) ca să nu mai
fie tunete puternice şi grindină; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu
veţi mai sta.
29 Şi Moise i-a spus: Imediat ce voi fi ieşit din cetate, îmi voi
întinde mâinile spre DOMNUL; şi tunetul va înceta, nici nu va
mai fi grindină; ca să ştii că pământul este al DOMNULUI.
30 Dar cât despre tine şi servitorii tăi, ştiu că nu vă veţi teme
de DOMNUL Dumnezeu.
31 Şi inul şi orzul au fost lovite, pentru că orzul era în spic şi
inul era înflorit.
32 Dar grâul şi secara nu au fost lovite, fiindcă nu erau
coapte.
33 Şi Moise a ieşit din cetate de la Faraon şi şi-a întins mâinile
47
spre DOMNUL; şi tunetele şi grindina au încetat şi ploaia nu
a mai fost turnată pe pământ.
34 Şi când Faraon a văzut că ploaia şi grindina şi tunetele
au încetat, a păcătuit şi mai mult şi şi-a împietrit inima, el şi
servitorii săi.
35 Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat pe copiii lui
Israel să plece; precum DOMNUL vorbise prin Moise.
Capitolul 10
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon, pentru că
i-am împietrit inima şi inima servitorilor săi, ca să pot
arăta aceste semne ale mele înaintea lui;
2 Şi ca să spui în urechile fiului tău şi a fiului fiului tău, ce lu-
cruri am lucrat în Egipt şi semnele mele pe care le-am făcut
printre ei, ca ei să ştie că eu sunt DOMNUL .
3 Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au spus: Astfel
vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor: Până când vei re-
fuza să te umileşti înaintea mea? Lasă poporul meu să plece,
ca să îmi servească.
4 Altfel, dacă refuzi să laşi poporul meu să plece, iată, mâine
voi aduce lăcustele în cuprinsul tău;
5 Şi ele vor acoperi faţa pământului, ca nimeni să nu poată
vedea pământul; şi ele vor mânca rămăşiţa a ceea ce a scăpat,
care ţi-a rămas de la grindină, şi vor mânca fiecare copac
care creşte pentru tine din câmp;
6 Şi ele vor umple casele tale şi casele tuturor servitorilor tăi
şi casele tuturor egiptenilor, ceea ce nici taţii tăi, nici taţii ta-
ţilor tăi nu au văzut, din ziua de când au fost pe pământ până
în această zi. Şi s-a întors şi a ieşit de la Faraon. 
7 Şi servitorii lui Faraon i-au spus: Până când acest om va
fi o cursă pentru noi? Lasă bărbaţii să plece, ca să serveas-
că pe DOMNUL Dumnezeul lor; încă nu ştii că Egiptul este
distrus?
8 Şi Moise şi Aaron au fost aduşi din nou la Faraon; iar el le-a
spus: Mergeţi, serviţi DOMNULUI Dumnezeul vostru; dar
cine sunt cei ce vor merge?
9 Şi Moise a spus: Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii
noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, cu turmele noastre
şi cu cirezile noastre vom merge, pentru că trebuie să ţinem
o sărbătoare DOMNULUI.
10 Iar el le-a spus: DOMNUL să fie astfel cu voi, precum o să
vă las să plecaţi şi micuţii voştri; vedeţi că răul este înaintea
voastră.
11 Nu aşa: duceţi-vă acum, cei ce sunteţi bărbaţi, şi serviţi
DOMNULUI; căci aceasta aţi dorit. Şi au fost alungaţi din
prezenţa lui Faraon.
12 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna peste
ţara Egiptului pentru lăcuste, pentru ca ele să urce peste ţara
Egiptului şi să mănânce fiecare iarbă a pământului, tot ce
grindina a lăsat.
13 Şi Moise şi-a întins toiagul asupra ţării Egiptului şi
DOMNUL a adus un vânt de est peste ţară toată ziua aceea şi
toată noaptea; şi când a fost dimineaţă, vântul de est a adus
lăcustele.
14 Şi lăcustele au urcat peste toată ţara Egiptului şi s-au aşe-
zat foarte apăsătoare în tot cuprinsul Egiptului; înaintea
lor nu au fost astfel de lăcuste ca ele, nici după ele nu vor fi
asemenea.
15 Căci ele au acoperit faţa întregului pământ, aşa că ţara s-a
întunecat; şi au mâncat fiecare iarbă a pământului şi tot ro-
dul pomilor pe care grindina i-a lăsat; şi nu a rămas nici un
lucru verde în copaci, sau în ierburile câmpului, prin toată
 Exodul 12
ţara Egiptului.
16 Atunci Faraon a trimis după Moise şi Aaron în grabă şi
a spus: Eu am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul
vostru şi împotriva voastră.
17 De aceea acum iartă, te rog, păcatul meu numai de aceas-
tă dată şi rugaţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru să îndepăr-
teze de la mine numai această moarte.
18 Şi a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe DOMNUL .
19 Şi DOMNUL a întors un vânt foarte puternic din vest, care
a îndepărtat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; nu a
rămas nici o lăcustă în tot cuprinsul Egiptului.
20 Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, aşa că a refu-
zat să lase copiii lui Israel să plece.
21 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer,
ca să fie întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric care să
Ş i DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron în ţara
poată fi pipăit.
22 Şi Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric gros
în toată ţara Egiptului trei zile.
23 Nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-a ridicat vreunul
din locul lui pentru trei zile; dar toţi copiii lui Israel au avut
lumină în locuinţele lor.
24 Şi Faraon a chemat pe Moise şi a spus: Mergeţi, serviţi
DOMNULUI; numai turmele voastre şi cirezile voastre să ră-
mână aici; micuţii voştri să meargă de asemenea cu voi.
25 Şi Moise a spus: Tu trebuie să ne dai de asemenea sacrifi-
cii şi ofrande arse, ca să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul
nostru.
26 Vitele noastre de asemenea vor merge cu noi, nici o copită
nu va rămâne, pentru că dintre ele trebuie să luăm pentru a
servi DOMNULUI Dumnezeul nostru; şi nu ştim cu ce tre-
buie să servim pe DOMNUL , până ce nu mergem acolo.
27 Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, iar el a refu-
zat să îi lase să plece.
28 Şi Faraon i-a spus: Du-te de la mine, ia seama la tine în-
suţi; să nu mai vezi faţa mea, pentru că în ziua când vei vedea
faţa mea vei muri.
29 Iar Moise a spus: Tu ai vorbit bine, nu voi mai vedea faţa
ta.
Capitolul 11
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise: Totuşi voi aduce încă o
plagă peste Faraon şi peste Egipt; după aceea vă va lăsa să
plecaţi de aici; când vă va lăsa să plecaţi, cu adevărat vă va
arunca afară de aici de tot.
2 Vorbeşte acum în urechile poporului şi fiecare bărbat să
împrumute de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei,
bijuterii de argint şi bijuterii de aur.
3 Şi DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egip-
tenilor. Mai mult, bărbatul Moise a fost foarte mare în ţara
Egiptului, înaintea ochilor servitorilor lui Faraon şi înaintea
ochilor poporului.
4 ¶ Şi Moise a spus: Astfel vorbeşte DOMNUL: Spre miezul
nopţii voi ieşi în mijlocul Egiptului.
5 Şi toţi întâii născuţi în ţara Egiptului vor muri, de la întâ-
iul născut al lui Faraon care şade pe tronul lui, chiar până la
întâiul născut al servitoarei care este în spatele morii; şi toţi
întâii născuţi ai animalelor.
6 Şi va fi un mare strigăt prin toată ţara Egiptului, aşa cum
nu a fost nici unul asemenea lui, nici nu va mai fi unul ase-
menea lui.
7 Dar împotriva vreunuia dintre copiii lui Israel nici un câine
nu îşi va mişca limba, împotriva omului sau animalului, ca
48
să ştiţi că DOMNUL face deosebire între egipteni şi Israel.
8 Şi toţi aceşti servitori ai tăi vor coborî la mine şi mi se vor
prosterna, spunând: Ieşi afară şi tot poporul care te urmea-
ză, şi după aceasta voi ieşi. Şi el a ieşit de la Faraon într-o
mare mânie.
9 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Faraon nu vă va da asculta-
re, ca minunile mele să fie înmulţite în ţara Egiptului.
10 Şi Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea
lui Faraon; şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, ca el să
refuze să lase copiii lui Israel să plece din ţara sa.
Capitolul 12
Egiptului, spunând:
2 Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; aceasta va
fi prima lună a anului pentru voi.
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, spunând: În ziua a ze-
cea a acestei luni îşi vor lua un miel, fiecare bărbat, conform
cu casa taţilor lor, un miel pentru o casă;
4 Şi dacă este casa prea mică pentru acest miel, să îl ia şi
vecinul său de lângă casa lui conform cu numărul suflete-
lor; fiecare conform cu mâncarea lui să vă faceţi socoteala
pentru miel.
5 Mielul vostru să fie fără cusur, o parte bărbătească de un
an; să îl luaţi dintre oi sau dintre capre;
6 Şi să îl păstraţi până în a paisprezecea zi a lunii acesteia; şi
întreagă mulţimea adunării lui Israel să îl înjunghie seara.
7 Şi să ia din acest sânge şi să lovească sângele pe cei doi uşori
şi pe pragul de sus al uşii caselor, în care îl vor mânca.
8 Şi să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc şi azime;
şi cu ierburi amare să îl mănânce.
9 Nu îl mâncaţi crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc;
capul lui cu picioarele lui şi cu măruntaiele lui.
10 Şi să nu lăsaţi nimic să rămână din el până dimineaţa; şi
ceea ce rămâne din el până dimineaţa să îl ardeţi cu foc.
11 Şi astfel să îl mâncaţi; cu coapsele voastre încinse, san-
dalele voastre în picioarele voastre şi toiagul vostru în
mâna voastră; şi să îl mâncaţi în grabă; acesta este paştele
DOMNULUI.
12 Pentru că voi trece prin ţara Egiptului în această noapte
şi voi lovi pe tot întâiul născut în ţara Egiptului, deopotrivă
om şi animal; şi împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului
voi face judecată: Eu sunt DOMNUL .
13 Şi sângele vă va fi semn pe casele unde voi sunteţi; şi
când eu văd sângele, voi trece peste voi; şi când lovesc ţara
Egiptului, plaga nu va fi peste voi, ca să vă nimicească.
14 Şi această zi să vă fie pentru amintire; şi să o ţineţi ca săr-
bătoare DOMNULUI prin toate generaţiile voastre; să o ţineţi
ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna.
15 Şapte zile să mâncaţi azime; chiar din prima zi să scoateţi
dospeala afară din casele voastre, pentru că oricine mănân-
că pâine dospită din prima zi până în a şaptea zi, acel suflet
va fi stârpit din Israel.
16 Şi în prima zi să fie o adunare solemnă sfântă şi în a şap-
tea zi să fie adunare solemnă sfântă pentru voi; nici un fel de
lucrare să nu fie făcută în ele, în afară de ceea ce fiecare om
trebuie să mănânce, numai aceasta să fie făcută de voi.
17 Şi să ţineţi sărbătoarea azimelor; căci în chiar această zi
eu am scos oştirile voastre din ţara Egiptului; de aceea să ţi-
neţi această zi în generaţiile voastre printr-o rânduială pen-
tru totdeauna.
18 În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, seara, să
 Exodul 13
mâncaţi azime, până în a douăzeci şi una zi a lunii, seara.
19 Şapte zile să nu se găsească dospeală în casele voastre,
pentru că oricine mănâncă ceea ce este dospit, chiar acel su-
flet va fi stârpit din adunarea lui Israel, fie el dintre străini,
fie născut în ţară.
20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să
mâncaţi azime.
21 ¶ Atunci Moise a trimis după toţi bătrânii lui Israel şi le-a
spus: Alegeţi şi luaţi-vă un miel conform familiilor voastre şi
înjunghiaţi paştele.
22 Şi să luaţi un mănunchi de isop şi înmuiaţi-l în sângele
care este în strachină şi loviţi pragul de sus şi cei doi uşori cu
sângele care este în strachină; şi nici unul din voi să nu iasă
la intrarea casei sale până dimineaţa.
23 Pentru că DOMNUL va trece să lovească egiptenii; şi când
vede sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori, DOMNUL
va trece peste uşă şi nu va permite nimicitorului să intre în
casele voastre să lovească.
24 Şi să ţineţi acest lucru ca rânduială pentru tine şi pentru
fiii tăi pentru totdeauna.
25 Şi se va întâmpla, când veţi fi venit în ţara pe care
DOMNUL v-o va da, conform cu ce a promis, că veţi ţine
acest serviciu.
26 Şi se va întâmpla, când fiii voştri vă vor spune: Ce este
acest serviciu pentru voi?
27 Că voi veţi spune: Acesta este sacrificiul paştelui
DOMNULUI, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în
Egipt, când a lovit egiptenii şi a eliberat casele noastre. Şi
poporul a plecat capul şi s-a închinat.
28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum DOMNUL
poruncise lui Moise şi Aaron, astfel au făcut ei.
29 ¶ Şi s-a întâmplat, că la miezul nopţii, DOMNUL a lovit
tot întâiul născut în ţara Egiptului, de la întâiul născut al
Faraonului, care şedea pe tronul lui, până la întâiul născut
al celui captiv care era în închisoare, şi tot întâiul născut al
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
vitelor.
30 Şi Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi servitorii săi şi toţi
egiptenii; şi a fost un mare strigăt în Egipt, pentru că nu a
fost casă unde să nu fie un mort.
31 Şi el a trimis după Moise şi Aaron noaptea şi a spus:
Ridicaţi-vă şi ieşiţi din poporul meu, deopotrivă voi şi copiii
lui Israel; şi mergeţi, serviţi pe DOMNUL , aşa cum aţi spus.
32 De asemenea luaţi turmele voastre şi cirezile voastre, aşa
cum aţi spus; şi plecaţi; şi de asemenea binecuvântaţi-mă.
33 Şi egiptenii erau stăruitori asupra poporului, ca să îi tri-
mită afară din ţară în grabă; căci spuneau: Noi toţi vom
muri.
34 Şi oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să fie dos-
pit, coveţile lor fiind legate în hainele lor pe umerii lor.
35 Şi copiii lui Israel au făcut conform cuvântului lui Moise;
şi au luat de la egipteni bijuterii de argint şi bijuterii de aur
şi haine;
36 Şi DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor
egiptenilor, aşa că le-au împrumutat astfel de lucruri precum
au cerut. Şi au prădat pe egipteni.
37 ¶ Şi copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Sucot, în
jur de şase sute de mii, pe jos, care erau bărbaţi, în afară de
copii.
38 Şi o mulţime amestecată s-a urcat de asemenea împreună
cu ei; şi turme şi cirezi, chiar foarte multe vite.
39 Şi au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din
Egipt, căci acesta nu era dospit, pentru că au fost aruncaţi
49
afară din Egipt şi nu puteau întârzia, nici nu şi-au pregătit
merinde.
40 Şi locuirea temporară a copiilor lui Israel, care au locuit în
Egipt, a fost de patru sute şi treizeci de ani.
41 Şi s-a întâmplat la sfârşitul celor patru sute treizeci de ani,
în chiar aceeaşi zi s-a întâmplat, că toate oştirile DOMNULUI
au ieşit din ţara Egiptului.
42 Aceasta este o noapte de ţinut pentru DOMNUL pentru
scoaterea lor din ţara Egiptului; aceasta este acea noapte a
DOMNULUI pentru a fi ţinută de toţi copiii lui Israel în ge-
neraţiile lor.
43 ¶ Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Aceasta
este rânduiala paştelui: Nici un străin nu va mânca din ea;
44 Dar servitorul fiecăruia care este cumpărat cu bani, după
ce l-ai circumcis, atunci va mânca din ea.
45 Un străin şi un servitor angajat nu vor mânca din ea.
46 Într-o singură casă va fi ea mâncată; să nu aduci nimic din
acea carne afară din casă; nici să nu îi zdrobiţi vreun os.
47 Toată adunarea lui Israel să o ţină.
48 Şi când un străin va locui temporar cu tine şi vei ţine
paştele DOMNULUI, toţi cei ai lui de parte bărbătească să fie
circumcişi şi apoi lasă-l să se apropie şi să o ţină; şi va fi ca
unul ce este născut în ţară: pentru că nici unul necircumcis
nu va mânca din ea.
49 O singură lege va fi pentru cel născut în ţară şi pentru
străinul ce locuieşte temporar printre voi.
50 Astfel au făcut toţi copiii lui Israel; precum DOMNUL po-
runcise lui Moise şi Aaron, aşa au făcut.
51 Şi s-a întâmplat, în chiar aceeaşi zi, că DOMNUL a scos pe
copiii lui Israel din ţara Egiptului conform armatelor lor.
Capitolul 13
2 Sfinţiţi-mi pe fiecare întâi născut, orice deschide pânte-
cele printre copiii lui Israel, deopotrivă al omului şi al vitei:
acesta este al meu.
3 Şi Moise a spus poporului: Amintiţi-vă această zi, în care
aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, pentru că prin tăria mâi-
nii DOMNUL v-a scos din acest loc: nu se va mânca pâine
dospită.
4 Astăzi aţi ieşit în luna Abib.
5 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor şi
a hitiţilor şi a amoriţilor şi a hiviţilor şi a iebusiţilor, pe care
el a jurat taţilor tăi să ţi-o dea, o ţară în care curge lapte şi
miere, că în această lună vei ţine acest serviciu.
6 Şapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbă-
toare pentru DOMNUL .
7 Azime să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine
dospită la tine, nici nu va fi văzută dospeală cu tine în toate
hotarele tale.
8 Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se face din
cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară
din Egipt.
9 Şi aceasta să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire
între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie în gura ta, căci cu
mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.
10 De aceea ţine această rânduială la timpul ei din an în an.
11 ¶ Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor,
precum a jurat taţilor tăi şi ţi-o va da,
12 Că vei pune deoparte pentru DOMNUL tot ceea ce deschi-
de pântecele şi fiecare întâi născut care vine de la un animal
pe care îl ai; cei de parte bărbătească vor fi ai DOMNULUI.
 Exodul 14
13 Şi fiecare întâi născut al unui măgar să îl răscumperi cu un
miel; şi dacă refuzi să îl răscumperi, atunci să îi rupi gâtul; şi
tot întâiul născut al omului între copiii tăi să îl răscumperi.
14 Şi va fi, când fiul tău te va întreba în timpul care vine,
spunând: Ce este aceasta? Că îi vei zice: Prin puterea mâinii
DOMNUL ne-a scos din Egipt, din casa robiei:
15 Şi s-a întâmplat, când Faraon se încăpăţâna să ne lase să
plecăm, că DOMNUL a ucis pe fiecare întâi născut în ţara
Egiptului, deopotrivă întâiul născut al omului şi întâiul năs-
cut al animalului; de aceea eu sacrific DOMNULUI tot ceea
ce deschide pântecele, fiind de parte bărbătească; dar tot în-
tâiul născut al copiilor mei îl răscumpăr.
16 Şi va fi ca semn pe mâna ta şi ca fruntarii între ochii tăi;
căci prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt.
17 ¶ Şi s-a întâmplat, când Faraon a lăsat poporul să plece,
că Dumnezeu nu i-a condus pe calea ţării filistenilor, deşi
aceea era aproape; fiindcă Dumnezeu a spus: Nu cumva să
se întâmple ca poporul să se pocăiască văzând război şi să se
întoarcă în Egipt;
18 Ci Dumnezeu a condus poporul pe calea pustiei Mării
Roşii; şi copiii lui Israel au urcat înarmaţi din Egipt.
19 Şi Moise a luat oasele lui Iosif cu el, pentru că acesta luase
jurământ copiilor lui Israel, spunând: Dumnezeu cu adevă-
rat vă va cerceta; şi veţi urca cu voi oasele mele de aici.
20 Şi au început călătoria lor de la Sucot şi au aşezat tabără în
Etam, în marginea pustiei.
21 Şi DOMNUL a mers înaintea lor ziua într-un stâlp de nor,
pentru a le conduce calea; şi noaptea într-un stâlp de foc,
pentru a le dea lumină; pentru a merge zi şi noapte;
22 El nu a depărtat stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc
noaptea, dinaintea poporului.
Capitolul 14
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, să se întoarcă şi să îşi aşeze
tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, înainte
de Baal-Ţefon; înaintea acestuia vă veţi aşeza tabăra, lângă
mare.
3 Pentru că Faraon va spune despre copiii lui Israel: Ei s-au
încurcat în ţară, pustia i-a cuprins.
4 Şi voi împietri inima lui Faraon, astfel că îi va urmări; şi voi
fi onorat prin Faraon şi prin toată oştirea lui; ca Egiptenii să
ştie că eu sunt DOMNUL . Şi au făcut aşa.
5 Şi i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; şi
inima lui Faraon şi a servitorilor săi s-a întors împotriva po-
porului şi au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să
plece de la servirea noastră.
6 Şi el şi-a pregătit carul şi a luat poporul său cu el;
7 Şi a luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului şi
căpetenii peste fiecare din ele.
8 Şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul
Egiptului, şi a urmărit pe copiii lui Israel; şi copiii lui Israel
au ieşit cu mână înaltă.
9 Dar Egiptenii i-au urmărit, toţi caii şi carele lui Faraon şi
călăreţii lui şi oştirea lui şi i-a ajuns, aşezând tabăra lângă
mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Ţefon.
10 ¶ Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ri-
dicat ochii şi, iată, egiptenii mărşăluiau după ei; şi au fost
grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către
DOMNUL .
11 Şi i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în
Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai
50
purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?
12 Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus în Egipt, zi-
când: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar
fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în
pustie.
13 Şi Moise a spus poporului: Nu vă temeţi, staţi liniştiţi şi
veţi vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta as-
tăzi; căci egiptenii pe care i-aţi văzut astăzi, nu îi veţi mai
vedea niciodată, pentru totdeauna.
14 DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.
15 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către
mine? Vorbeşte copiilor lui Israel să meargă înainte;
16 Dar ridică-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste mare şi des-
pică-o; şi copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul
mării.
17 Şi eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor şi îi vor ur-
mări; şi îmi voi aduce onoare prin Faraon şi prin toată oşti-
rea sa, prin carele sale şi prin călăreţii săi.
18 Şi egiptenii vor şti că eu sunt DOMNUL , când mi-am adus
onoare prin Faraon, prin carele sale şi prin călăreţii săi.
19 Şi îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui
Israel, s-a mutat şi s-a dus în spatele lor; şi stâlpul de nor s-a
mutat de dinaintea feţei lor şi a stat în spatele lor;
20 Şi a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel; şi a
fost un nor şi întuneric pentru ei, dar dădea lumină noap-
tea pentru aceştia; aşa că nu s-au apropiat unii de alţii toată
noaptea.
21 ¶ Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi DOMNUL a fă-
cut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din
est toată noaptea aceea şi a făcut marea pământ uscat şi apele
au fost despicate.
22 Şi copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ
uscat; şi apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor şi pe par-
tea stângă a lor.
23 Şi egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei în mijlocul
mării, toţi caii lui Faraon, carele sale şi călăreţii săi.
24 Şi s-a întâmplat, că în garda dimineţii, DOMNUL a privit
spre oştirea egiptenilor prin stâlpul de foc şi de nor şi a tul-
burat oştirea egiptenilor.
25 Şi a scos roţile de la carele lor, ca ei să le conducă cu gre-
utate; aşa că egiptenii au spus: Să fugim de la faţa lui Israel,
pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor.
26 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna peste
mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor
şi peste călăreţii lor.
27 Şi Moise şi-a întins mâna peste mare şi marea s-a întors
la puterea ei când a apărut dimineaţa; şi egiptenii au fugit
de dinaintea acesteia; şi DOMNUL a răsturnat pe egipteni în
mijlocul mării.
28 Şi apele s-au întors şi au acoperit carele şi călăreţii, chiar
toată oştirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a
rămas nici măcar unul dintre ei.
29 Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlo-
cul mării; şi apele le erau un zid de partea lor dreaptă şi de
partea lor stângă.
30 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egip-
tenilor; şi Israel a văzut egiptenii morţi pe ţărmul mării.
31 Şi Israel a văzut acea măreaţă lucrare pe care DOMNUL a
făcut-o asupra egiptenilor; şi poporul s-a temut de DOMNUL
şi l-a crezut pe DOMNUL şi pe servitorul său Moise.
 Exodul 16
Capitolul 15
A tunci Moise şi copiii lui Israel au cântat aceas-
tă cântare DOMNULUI şi au spus, zicând: Voi cânta
DOMNULUI, pentru că a triumfat glorios; calul şi călăreţul
lui i-a aruncat în mare.
2 DOMNUL este puterea şi cântarea mea şi el a devenit salva-
rea mea; el este Dumnezeul meu şi îi voi pregăti o locuinţă;
Dumnezeul tatălui meu şi îl voi înălţa.
3 DOMNUL este un bărbat de război; DOMNUL este numele
său.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a aruncat în mare; aleşii
lui căpetenii de asemenea sunt înecaţi în Marea Roşie.
5 Adâncurile i-au acoperit; s-au scufundat în adâncuri ca o
piatră.
6 Dreapta ta, DOAMNE , a devenit glorioasă în putere; dreap-
ta ta, DOAMNE , a zdrobit în bucăţi duşmanul.
7 Şi în măreţia maiestăţii tale ai răsturnat pe cei ce s-au ri-
dicat împotriva ta; ai trimis înainte furia ta, care i-a mistuit
ca pe mirişte.
8 Şi cu pufnirea suflării nărilor tale apele s-au adunat, poto-
purile au stat drept ca o movilă şi adâncurile s-au închegat
în inima mării.
9 Duşmanul a spus: Voi urmări, voi prinde, voi împărţi pra-
da; îmi voi sătura pofta cu ei; îmi voi trage sabia, mâna mea
îi va nimici.
10 Tu ai suflat cu vântul tău, marea i-a acoperit; s-au scufun-
dat ca plumb în apele puternice.
11 Cine este asemenea ţie, DOAMNE , printre dumnezei?
Cine este asemenea ţie, glorios în sfinţenie, înspăimântător
în laude, făcând minuni?
12 Tu ai întins mâna ta dreaptă, pământul i-a înghiţit.
13 În mila ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; i-ai
condus în puterea ta la sfânta ta locuinţă.
14 Poporul va auzi şi se va înspăimânta; întristare va cuprin-
de pe locuitorii Palestinei.
15 Atunci conducătorii Edomului vor fi uimiţi; bărbaţii tari
ai Moabului, tremurând îi vor prinde; toţi locuitorii din
Canaan se vor topi.
16 Spaimă şi groază va cădea asupra lor; prin măreţia bra-
ţului tău vor fi muţi ca o piatră, până când trece poporul
tău, DOAMNE , până când trece poporul, pe care tu l-ai
cumpărat.
17 Tu îi vei aduce înăuntru şi îi vei sădi în muntele moşte-
nirii tale, în locul, DOAMNE , pe care l-ai făcut pentru tine
pentru a locui în el, în Sanctuar, DOAMNE , pe care mâinile
tale l-au întemeiat.
18 DOMNUL va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
19 Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui
în mare şi DOMNUL a adus înapoi apele mării peste ei; dar
copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.
20 Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină
în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi
cu dansuri.
21 Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi DOMNULUI, pentru că el
a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
22 ¶ Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit
în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.
23 Şi când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din
Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.
24 Şi poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom
bea?
25 Şi el a strigat către DOMNUL; şi DOMNUL i-a arătat un
51
pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci;
acolo le-a făcut un statut şi o rânduială şi acolo i-a încercat,
26 Şi a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenţia la vocea
DOMNULUI Dumnezeul tău şi vei face ceea ce este drept în-
aintea ochilor lui şi vei deschide urechea la poruncile lui şi
vei ţine toate statutele lui, nu voi pune peste tine nici una din
aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt
DOMNUL care te vindecă.
27 Şi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de
apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă
ape.
Capitolul 16
Ş i au pornit de la Elim şi toată adunarea copiilor lui Israel
a ajuns în pustia lui Sin, care este între Elim şi Sinai, în a
cincisprezecea zi a celei de a doua luni după ieşirea lor din
ţara Egiptului.
2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui
Moise şi Aaron în pustie;
3 Şi copiii lui Israel le-au spus: Mai bine am fi murit prin
mâna DOMNULUI în ţara Egiptului, când stăteam lângă oa-
lele cu carne şi când mâncam pâine pe săturate, pentru că
ne-aţi scos în această pustie să ucideţi această toată aduna-
rea cu foamete.
4 Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, voi face să plouă
pâine din cer pentru voi; şi poporul va ieşi şi va aduna o anu-
mită cantitate în fiecare zi, ca să îi încerc, dacă vor umbla în
legea mea, sau nu.
5 Şi se va întâmpla, că în a şasea zi vor pregăti ceea ce aduc
înăuntru; şi aceasta va fi de două ori mai mult decât adună
zilnic.
6 Şi Moise şi Aaron le-au spus tuturor copiilor lui Israel: Seara,
veţi cunoaşte că DOMNUL v-a scos din ţara Egiptului;
7 Şi dimineaţa, veţi vedea gloria DOMNULUI; pentru aceea
că el aude cârtirile voastre împotriva DOMNULUI; şi ce sun-
tem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?
8 Şi Moise a spus: Când DOMNUL va da carne să mâncaţi
seara şi dimineaţa pâine pe săturate, va fi semn că DOMNUL
aude cârtirile voastre pe care le cârtiţi împotriva lui; şi ce
suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci
împotriva DOMNULUI.
9 Şi Moise i-a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copii-
lor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea DOMNULUI; fiindcă el a
auzit cârtirile voastre.
10 Şi s-a întâmplat, pe când Aaron vorbea întregii adunări
a copiilor lui Israel, că au privit spre pustie şi, iată, gloria
DOMNULUI a apărut în nor.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
12 Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbeşte-le, zicând:
Veţi mânca seara carne şi dimineaţa veţi fi săturaţi cu pâine;
şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
13 ¶ Şi s-a întâmplat, că seara prepeliţele au venit şi au aco-
perit tabăra; şi dimineaţa roua era întinsă de jur împrejurul
oştirii.
14 Şi după ce roua care era întinsă s-a ridicat, iată, pe faţa
pustiei era ceva mărunt rotund, mic, precum bruma pe
pământ.
15 Şi când copiii lui Israel au văzut-o, au spus unul altu-
ia: Aceasta este mană, pentru că nu ştiau ce era. Şi Moise
le-a spus: Aceasta este pâinea pe care DOMNUL v-a dat-o să
mâncaţi.
16 Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit: Adunaţi
 Exodul 18
din ea, fiecare conform cu mâncarea lui, un omer pentru fi-
ecare om, conform cu numărul persoanelor voastre; luaţi fi-
ecare pentru cei care sunt în corturile lui.
17 Şi copiii lui Israel au făcut aşa şi au adunat, unii mai mult,
unii mai puţin.
18 Şi când au măsurat-o cu un omer, cel ce adunase mult nu
avea nimic peste şi cel ce a adunat puţin nu avea lipsă; au
adunat fiecare conform cu mâncarea lui.
19 Şi Moise a spus: Să nu lase nimeni din aceasta până
dimineaţa.
20 Totuşi nu au dat ascultare lui Moise; ci unii dintre ei au
lăsat din aceasta până dimineaţa şi a făcut viermi şi s-a îm-
puţit; şi Moise s-a înfuriat pe ei.
21 Şi au adunat-o în fiecare dimineaţă, fiecare conform cu
mâncarea lui; şi când soarele se înfierbânta, atunci se topea.
22 ¶ Şi s-a întâmplat, că în a şasea zi au adunat de două ori
mai multă pâine, doi omeri pentru un om; şi toţi conducăto-
rii adunării au venit şi i-au spus lui Moise.
23 Iar el le-a spus: Aceasta este ceea ce DOMNUL a spus:
Mâine este odihna sfântului sabat către DOMNUL; coaceţi
ceea ce aveţi să coaceţi astăzi şi fierbeţi ce aveţi să fierbeţi; şi
ce rămâne peste, puneţi deoparte pentru voi ca să se păstreze
până dimineaţa.
24 Şi au pus-o deoparte până dimineaţa, precum Moise a po-
runcit; şi nu s-a împuţit, nici nu a fost vreun vierme în ea.
25 Şi Moise a spus: Mâncaţi-o astăzi; căci astăzi este un sabat
către DOMNUL; astăzi nu o veţi găsi în câmp.
26 Şase zile o veţi aduna; dar în ziua a şaptea, care este saba-
tul, nu va fi nimic în ea.
27 Şi s-a întâmplat, că au ieşit unii dintre oameni în ziua a
şaptea să adune şi nu au găsit nimic.
28 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când veţi refuza să
ţineţi poruncile mele şi legile mele.
29 Vedeţi, pentru că DOMNUL v-a dat sabatul, de aceea vă
dă în ziua a şasea pâinea pentru două zile; staţi fiecare om la
locul lui, să nu iasă nimeni din locul lui în ziua a şaptea.
30 Aşa că poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31 Şi casa lui Israel a pus numele acesteia, Mana; şi era ase-
mănătoare seminţei de coriandru, albă; şi gustul era asemă-
nător turtei făcute cu miere.
32 ¶ Şi Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl
porunceşte: Umpleţi un omer cu aceasta pentru a fi păstrată
C ând Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a au-
pentru generaţiile voastre; ca ei să vadă pâinea cu care v-am
hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.
33 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ia un vas şi pune un omer
plin cu mană în el şi aşează-l înaintea DOMNULUI, pentru a
fi păstrat pentru generaţiile voastre.
34 Aşa cum DOMNUL a poruncit lui Moise, aşa Aaron l-a
aşezat înaintea Mărturiei, pentru a fi păstrat.
35 Şi copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, până
ce au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană, până ce au
ajuns la graniţele ţării lui Canaan.
36 Şi un omer este a zecea parte dintr-o efă.
Capitolul 17
Ş i toată adunarea copiilor lui Israel a călătorit de la
pustia lui Sin, după călătoriile lor, conform poruncii
DOMNULUI, şi au aşezat tabăra în Refidim; şi nu a fost apă
pentru popor să bea.
2 De aceea poporul s-a certat cu Moise şi a spus: Dă-ne apă
să bem. Şi Moise le-a zis: De ce vă certaţi cu mine? Pentru ce
îl ispitiţi pe DOMNUL?
52
3 Şi poporul era însetat de apă acolo; şi poporul a cârtit îm-
potriva lui Moise şi a spus: Pentru ce ne-ai scos afară din
Egipt, ca să ne ucizi pe noi şi copiii noştri şi vitele noastre,
prin sete?
4 Şi Moise a strigat către DOMNUL , spunând: Ce să fac aces-
tui popor? Ei sunt aproape gata să mă ucidă cu pietre.
5 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te înaintea poporului şi
ia cu tine dintre bătrânii lui Israel; şi toiagul tău, cu care ai
lovit râul, ia-l în mâna ta şi du-te.
6 Iată, voi sta înaintea ta acolo, pe stânca din Horeb; şi vei
lovi stânca şi din ea va ieşi apă, ca poporul să bea. Şi Moise a
făcut aşa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel.
7 Şi el a pus numele acelui loc, Masa şi Meriba, din cauza cer-
ţii copiilor lui Israel şi din cauză că au ispitit pe DOMNUL ,
spunând: Este DOMNUL printre noi, sau nu?
8 ¶ Atunci Amalec a venit şi a luptat cu Israel în Refidim.
9 Şi Moise i-a spus lui Iosua: Alege bărbaţi pentru noi şi ieşi,
luptă cu Amalec; mâine voi sta în vârful dealului cu toiagul
lui Dumnezeu în mâna mea.
10 Aşa că Iosua a făcut precum Moise i-a spus şi a luptat cu
Amalec; şi Moise, Aaron şi Hur s-au urcat până în vârful
dealului.
11 Şi s-a întâmplat, când Moise îşi ridica mâna, că Israel era
mai tare; şi când el îşi lăsa jos mâna, Amalec era mai tare.
12 Dar mâinile lui Moise erau grele; şi au luat o piatră şi au
pus-o sub el, iar el a şezut pe ea; şi Aaron şi Hur i-au ţinut
ridicate mâinile, unul pe o parte şi celălalt pe cealaltă parte;
şi mâinile lui au fost neclintite până la apusul soarelui.
13 Şi Iosua l-a învins pe Amalec şi poporul lui cu tăişul
săbiei.
14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scrie aceasta ca amintire
într-o carte şi repetă în urechile lui Iosua, pentru că voi şter-
ge cu desăvârşire amintirea lui Amalec de sub ceruri.
15 Şi Moise a zidit un altar şi i-a pus numele acestuia Iehova-
Nisi;
16 Şi a spus: Pentru că DOMNUL a jurat că DOMNUL va avea
război cu Amalec din generaţie în generaţie.
Capitolul 18
zit despre tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Moise
şi pentru Israel, poporul său, şi că DOMNUL a scos pe Israel
din Egipt,
2 Atunci Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, soţia lui
Moise, după ce el a trimis-o înapoi,
3 Şi pe cei doi fii ai ei, dintre care numele unuia era Gherşom,
pentru că a spus el: Am fost străin într-o ţară străină;
4 Şi numele celuilalt era Eliezer, pentru că Dumnezeul tată-
lui meu, a spus el, a fost ajutorul meu şi m-a eliberat de sabia
Faraonului.
5 Şi Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii lui şi cu soţia lui
la Moise în pustie, unde îşi aşezase tabăra la muntele lui
Dumnezeu;
6 Şi i-a spus lui Moise: Eu, Ietro, socrul tău, am venit la tine
şi soţia ta şi cei doi fii ai ei cu ea.
7 ¶ Şi Moise a ieşit să întâlnească pe socrul său şi s-a pros-
ternat şi l-a sărutat; şi s-au întrebat unul pe celălalt despre
bunăstarea lor; şi au intrat în cort.
8 Şi Moise a istorisit socrului său tot ceea ce DOMNUL a fă-
cut lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel şi toată dure-
rea care a venit peste ei pe cale şi cum DOMNUL i-a eliberat.
9 Şi Ietro s-a bucurat pentru toată bunătatea pe care
 Exodul 19
DOMNUL o făcuse lui Israel, pe care el l-a eliberat din mâna
egiptenilor.
10 Şi Ietro a spus: Binecuvântat fie DOMNUL , care te-a eli-
berat din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, care a
eliberat poporul de sub mâna egiptenilor.
11 Acum ştiu că DOMNUL este mai mare decât toţi dumne-
zeii, pentru că în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, el a
fost deasupra lor.
12 Şi Ietro, socrul lui Moise, a luat o ofrandă arsă şi sacri-
ficii pentru Dumnezeu, şi Aaron a venit şi toţi bătrânii lui
Israel, pentru a mânca pâine cu socrul lui Moise înaintea lui
Dumnezeu.
13 ¶ Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Moise s-a aşezat să judece
poporul; şi poporul a stat în picioare lângă Moise de dimi-
neaţa până seara.
14 Şi când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el poporului,
a spus: Ce este acest lucru pe care tu îl faci poporului? De ce
şezi tu singur şi tot poporul stă în picioare lângă tine de di-
mineaţa până seara?
15 Şi Moise i-a spus socrului său: Deoarece oamenii vin la
mine să întrebe pe Dumnezeu;
16 Când au ceva de judecat, ei vin la mine; şi judec între unul
şi celălalt şi le fac cunoscute statutele lui Dumnezeu şi legile
lui.
17 Şi socrul lui Moise i-a spus: Lucrul pe care îl faci nu este
bun.
18 Cu adevărat te vei epuiza, deopotrivă tu şi acest popor
care este cu tine, pentru că acest lucru este prea greu pentru
tine; nu eşti în stare să îl împlineşti singur.
19 Dă ascultare acum vocii mele, îţi voi da sfat şi Dumnezeu
va fi cu tine: Fii pentru popor înaintea lui Dumnezeu, ca să
aduci cauzele lor lui Dumnezeu;
20 Şi învaţă-i rânduieli şi legi şi arăta-le calea în care trebuie
să umble şi lucrarea pe care trebuie să o facă.
21 Mai mult, caută din tot poporul bărbaţi capabili, care se
tem de Dumnezeu, bărbaţi ai adevărului, urând lăcomia; şi
pune-i peste ei, pentru a fi conducători a mii şi conducători a
sute, conducători a cincizeci şi conducători a zeci;
22 Şi ei să judece poporul în tot timpul; şi să fie, că fiecare
lucru mare îl vor aduce la tine, dar fiecare lucru mic îl vor
judeca ei; aşa va fi mai uşor pentru tine şi vor purta povara
împreună cu tine.
23 Dacă vei face acest lucru şi Dumnezeu îţi porunceşte ast-
fel, atunci vei fi în stare să înduri şi tot acest popor va merge
de asemenea la locul lui în pace.
24 Atunci Moise a dat ascultare vocii socrului său şi a făcut
tot ce a spus el.
25 Şi Moise a ales bărbaţi capabili din tot Israelul şi i-a făcut
căpetenii peste popor, conducători a mii, conducători a sute,
conducători a cincizeci şi conducători a zeci.
26 Şi au judecat poporul în tot timpul, lucrurile grele le adu-
ceau la Moise, dar fiecare lucru mic îl judecau ei înşişi.
27 Şi Moise a lăsat pe socrul său să plece; şi el a plecat pe ca-
lea lui în ţara sa.
Capitolul 19
Î n a treia lună a ieşirii copiilor lui Israel din ţara Egiptului,
în aceeaşi zi au ajuns în pustia Sinai.
2 Şi au plecat din Refidim şi au ajuns la deşertul Sinai şi au
aşezat tabăra în pustie; şi acolo Israel aşezat tabăra înaintea
muntelui.
3 Şi Moise a urcat la Dumnezeu şi DOMNUL l-a chemat de
53
pe munte, spunând: Vorbeşte astfel casei lui Iacob şi spune
copiilor lui Israel:
4 Aţi văzut ce am făcut egiptenilor şi cum v-am purtat pe
aripi de acvilă şi v-am adus la mine.
5 Şi acum, dacă veţi asculta într-adevăr de vocea mea şi veţi
ţine legământul meu, atunci voi îmi veţi fi un tezaur special,
peste toate popoarele, pentru că tot pământul este al meu.
6 Şi îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfân-
tă. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui
Israel.
7 Şi Moise a venit şi a trimis după bătrânii poporului şi a pus
înaintea feţelor lor toate aceste cuvinte pe care DOMNUL i
le-a poruncit.
8 Şi tot poporul a răspuns împreună şi a spus: Vom face tot
ceea ce a spus DOMNUL . Şi Moise a dus înapoi cuvintele po-
porului la DOMNUL .
9 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, vin la tine într-un
nor gros, ca poporul să audă când vorbesc cu tine şi să te
creadă pentru totdeauna. Şi Moise a spus DOMNULUI cu-
vintele poporului.
10 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor şi sfinţeş-
te-i astăzi şi mâine şi să îşi spele hainele,
11 Şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi
DOMNUL va coborî înaintea ochilor întregului poporul pe
muntele Sinai.
12 Şi pune îngrădiri poporului de jur împrejur, spunând:
Luaţi seama la voi înşivă, să nu urcaţi pe acest munte, sau să
atingeţi marginile acestuia, oricine atinge muntele va fi cu
adevărat dat la moarte;
13 Nici o mână să nu îl atingă, căci va fi cu adevărat ucis cu
pietre, sau străpuns; fie vită, fie om, nu va trăi; când trâmbiţa
va suna lung, să se urce până la munte.
14 Şi Moise a coborât de pe munte la popor şi a sfinţit popo-
rul; iar ei şi-au spălat hainele.
15 Şi a spus poporului: Fiţi pregătiţi pentru a treia zi, nu vă
apropiaţi de soţiile voastre.
16 ¶ Şi s-a întâmplat, în a treia zi, dimineaţa, că au fost tu-
nete şi fulgere şi un nor gros pe munte şi sunetul trâmbiţei
foarte tare, aşa că tot poporul care era în tabără a tremurat.
17 Şi Moise a scos poporul din tabără pentru a se întâlni cu
Dumnezeu; şi au stat în picioare la poalele muntelui.
18 Şi muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că
DOMNUL a coborât pe el în foc; şi fumul lui se ridica ase-
menea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura
grozav.
19 Şi când sunetul trâmbiţei a sunat lung şi a crescut tot mai
tare şi mai tare, Moise a vorbit şi Dumnezeu i-a răspuns
printr-o voce.
20 Şi DOMNUL a coborât pe muntele Sinai, pe vârful munte-
lui; şi DOMNUL l-a chemat pe Moise sus pe vârful muntelui;
şi Moise a urcat.
21 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Coboară, porunceşte po-
porului, ca nu cumva să răzbată la DOMNUL pentru a-l privi
lung şi mulţi dintre ei să piară.
22 Şi preoţii de asemenea, care se apropie de DOMNUL , să
se sfinţească, pentru ca nu cumva DOMNUL să izbucnească
asupra lor.
23 Şi Moise i-a spus DOMNULUI: Poporul nu poate urca la
muntele Sinai, pentru că ne-ai poruncit, spunând: Pune în-
grădiri împrejurul muntelui şi sfinţeşte-l.
24 Şi DOMNUL i-a spus: Du-te, coboară-te şi vei urca, tu
şi Aaron cu tine; dar nu lăsa preoţii şi poporul să răzbată
 Exodul 21
pentru a urca la DOMNUL , ca nu cumva el să izbucnească
asupra lor.
25 Aşa că Moise a coborât la popor şi le-a vorbit.
Ş
Capitolul 20
i Dumnezeu a vorbit toate aceste cuvinte, spunând:
2 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos din
Ş i acestea sunt judecăţile pe care le vei pune înaintea lor.
ţara Egiptului, afară din casa robiei.
3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.
4 Să nu îţi faci nici un chip cioplit, sau vreo asemănare a ori-
cărui lucru care este în cer deasupra, sau care este în pământ
dedesubt, sau care este în apa de sub pământ;
5 Să nu te prosterni lor, nici să nu le serveşti, fiindcă eu,
DOMNUL Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, pedep-
sind nelegiuirea taţilor peste copii până la a treia şi a patra
generaţie a celor ce mă urăsc;
6 Şi arătând milă la mii dintre cei ce mă iubesc şi ţin porun-
cile mele.
7 Să nu iei numele DOMNULUI Dumnezeul tău în deşert,
fiindcă DOMNUL nu îl va ţine nevinovat pe cel ce ia numele
lui în deşert.
8 Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca să o sfinţeşti.
9 Lucrează şase zile şi fă toată munca ta,
10 Dar a şaptea zi este sabatul DOMNULUI Dumnezeul tău:
în ea să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica
ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici vita ta, nici
străinul tău care este înăuntrul porţilor tale;
11 Căci în şase zile DOMNUL a făcut cerul şi pământul, marea
şi tot ce este în ele şi s-a odihnit în a şaptea zi, pentru aceasta
DOMNUL a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o.
12 ¶ Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, ca zilele tale să fie
lungi în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
13 Să nu ucizi.
14 Să nu comiţi adulter.
15 Să nu furi.
16 Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău.
17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti soţia
aproapelui tău, nici servitorul lui, nici servitoarea lui, nici
boul lui, nici măgarul lui, nici orice lucru care este al aproa-
pelui tău.
18 ¶ Şi tot poporul a văzut tunetele şi fulgerele şi sunetul
trâmbiţei şi muntele fumegând; şi când poporul a văzut
acestea, s-au îndepărtat şi au stat departe.
19 Şi i-au spus lui Moise: Vorbeşte tu cu noi şi vom ascul-
ta, dar să nu vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să
murim.
20 Şi Moise a spus poporului: Nu vă temeţi, pentru că
Dumnezeu a venit pentru a vă încerca şi ca temerea lui să fie
înaintea feţelor voastre, ca să nu păcătuiţi.
21 Şi poporul a stat departe, iar Moise s-a apropiat de întu-
nericul gros unde era Dumnezeu.
22 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui
Israel: Aţi văzut că am vorbit cu voi din cer.
23 Nu faceţi dumnezei de argint alături de mine, nici să nu
vă faceţi dumnezei de aur.
24 Fă-mi un altar de pământ şi sacrifică pe acesta ofrandele
tale arse şi ofrandele tale de pace, oile tale şi boii tăi; în toa-
te locurile unde voi pune amintirea numele meu voi veni la
tine şi te voi binecuvânta.
25 Şi dacă îmi vei face un altar de piatră, să nu îl zideşti din
piatră cioplită; căci dacă ridici unealta ta asupra acesteia, l-ai
profanat.
54
26 Nici nu urca pe trepte la altarul meu, ca să nu fie descope-
rită goliciunea ta pe acesta.
Capitolul 21
2 Dacă tu cumperi un servitor evreu, el va servi şase ani,
şi în anul al şaptelea va ieşi liber pe gratis.
3 Dacă a intrat singur, va ieşi singur; dacă a fost căsătorit,
atunci soţia lui va ieşi cu el.
4 Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice,
soţia şi copiii ei vor fi ai stăpânului ei, iar el va ieşi singur.
5 Şi dacă servitorul va spune pe faţă: Iubesc pe stăpânul meu,
pe soţia mea şi pe copiii mei; nu voi ieşi liber;
6 Atunci stăpânul lui îl va duce la judecători; de asemenea îl
va duce la uşă sau la uşorul uşii; şi stăpânul lui să îi găurească
urechea cu o sulă; şi îi va servi pentru totdeauna.
7 Şi dacă un bărbat îşi vinde fiica să fie servitoare, ea nu va
ieşi aşa cum ies servitorii.
8 Dacă ea nu place stăpânului ei, care a logodit-o cu el, atunci
el o va lăsa să fie răscumpărată; dar nu va avea nici o putere
să o vândă unei naţiuni străine, fiindcă s-a purtat înşelător
cu ea.
9 Iar dacă el a logodit-o cu fiul său, el se va purta cu ea după
obiceiul fiicelor.
10 Iar dacă îi ia o altă soţie, mâncarea ei, haina ei şi dreptul
ei de soţie, el nu le va micşora.
11 Şi dacă nu îi face acestea trei, atunci ea va ieşi liberă, fără
bani.
12 ¶ Cel ce loveşte un om şi acesta moare, să fie cu siguranţă
dat la moarte.
13 Şi dacă un bărbat nu stă la pândă, ci Dumnezeu îl dă pe
acela în mâna lui, atunci îţi voi rândui un loc în care el să
fugă.
14 Dar dacă un om vine cu intenţie asupra aproapelui său ca
să îl ucidă cu vicleşug, ia-l de la altarul meu, ca el să moară.
15 Şi cel ce loveşte pe tatăl său, sau pe mama sa, să fie cu si-
guranţă dat la moarte.
16 Şi cel ce fură un om şi îl vinde, sau dacă va fi găsit în mâna
lui, să fie cu siguranţă dat la moarte.
17 Şi cel ce blestemă pe tatăl său, sau pe mama sa, să fie cu
siguranţă dat la moarte.
18 Şi dacă oamenii se ceartă şi unul loveşte pe altul cu o pia-
tră, sau cu pumnul şi el nu moare, dar cade la pat,
19 Dacă el se ridică din nou şi umblă pe afară sprijinit în
toiagul său, atunci cel ce l-a lovit va fi achitat; numai că el
va plăti pentru timpul lui pierdut şi îi va face să fie complet
vindecat.
20 Şi dacă un bărbat loveşte pe servitorul său, sau pe servi-
toarea sa, cu un toiag şi acesta moare sub mâna lui, să fie cu
siguranţă pedepsit.
21 Cu toate acestea, dacă el continuă să trăiască o zi sau
două, să nu fie pedepsit, pentru că el este banul lui.
22 ¶ Dacă oamenii se ceartă şi rănesc o femeie însărcinată,
aşa încât rodul ei iese din ea şi totuşi nu urmează vătăma-
re, el să fie pedepsit cu siguranţă, conform cu ceea ce so-
ţul femeii va aşeza peste el; şi va plăti aşa cum judecătorii
hotărăsc.
23 Şi dacă urmează vreo vătămare, atunci vei da viaţă pentru
viaţă,
24 Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână,
picior pentru picior,
25 Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru
 Exodul 23
vânătaie.
26 Şi dacă un om loveşte ochiul servitorului său, sau ochiul
servitoarei sale, aşa că acesta piere, îl va lăsa să plece liber
pentru ochiul lui.
27 Şi dacă îi zboară dintele servitorului său, sau dintele ser-
vitoarei sale, îl va lăsa să plece liber pentru dintele său.
28 Dacă un bou împunge un bărbat sau o femeie, aşa că ei
mor, atunci boul să fie cu siguranţă ucis cu pietre iar carnea
sa să nu fie mâncată; dar proprietarul boului să fie achitat.
29 Dar dacă boul era cunoscut mai demult că împunge cu
coarnele lui şi i-a fost făcut cunoscut proprietarului, iar
acesta nu l-a ţinut înăuntru şi boul a ucis un bărbat sau o
femeie, boul să fie ucis cu pietre şi proprietarul lui de aseme-
nea să fie dat la moarte.
30 Şi dacă i se va impune o sumă de bani, atunci el va da pen-
tru răscumpărarea vieţii sale orice îi este impus.
31 Fie că boul a împuns un fiu, sau a împuns o fiică, îi va fi
făcut conform cu această judecată.
32 Dacă boul va împinge un servitor sau o servitoare, propri-
etarul va da stăpânului lor treizeci de şekeli de argint şi boul
să fie ucis cu pietre.
33 Şi dacă un om va deschide o groapă, sau dacă un om va
săpa o groapă şi nu o acoperă şi un bou sau un măgar cade
în ea,
34 Proprietarul gropii îl va plăti şi va da bani proprietarului
acelora; şi vita moartă va fi a lui.
35 Şi dacă boul unui bărbat vatămă boul altuia, aşa că moare,
atunci vor vinde boul viu şi vor împărţi banii de la el; şi boul
mort de asemenea ei îl vor împărţi.
36 Şi dacă este cunoscut că acel bou obişnuia să împingă mai
demult iar proprietarul lui nu l-a ţinut înăuntru, el cu sigu-
ranţă va plăti bou pentru bou; şi boul mort va fi al lui.
Capitolul 22
D acă un bărbat va fura un bou, sau o oaie şi îl va ucide,
sau îl va vinde; va restitui cinci boi pentru un bou şi
patru oi pentru o oaie.
2 Dacă un hoţ este găsit spărgând şi este lovit aşa că el moare,
să nu se verse sânge pentru el.
3 Dacă soarele a răsărit deja peste el, să se verse sânge pentru
el, pentru că el ar fi trebuit să facă restituire deplină; dacă nu
are nimic, să fie vândut pentru furtul lui.
4 Dacă furtul se găseşte încă viu în mâna lui, fie că este bou,
sau măgar, sau oaie, să dea înapoi dublu.
5 Dacă un bărbat va face ca un câmp sau o vie să fie păscută
şi va pune în ea animalul lui şi îl va paşte în câmpul altui om,
să facă restituire din cei mai bun în propriul său câmp şi din
cei mai bun din propria sa vie.
6 Dacă izbucneşte foc şi cuprinde spinii, aşa încât clăi de
grâne, sau grânele în picioare, sau câmpul ar fi mistuite cu
foc, cel ce a aprins focul cu siguranţă să facă restituire.
7 ¶ Dacă un om va da vecinului său bani sau lucruri să le ţină
şi ele sunt furate din casa bărbatului, dacă hoţul este găsit,
să plătească dublu.
S ă nu ridici vorbire falsă; nu da mâna ta cu cel stricat pen-
8 Dacă hoţul nu este găsit, atunci stăpânul casei să fie adus
la judecători, pentru a se vedea dacă nu a pus mâna sa pe bu-
nurile vecinului său.
9 Pentru că orice fel de fărădelege, fie ea pentru bou, pen-
tru măgar, pentru oaie, pentru haină, sau pentru orice lucru
pierdut, pe care altul afirmă că este al său, cauza ambelor
părţi va fi adusă înaintea judecătorilor; şi pe cine vor con-
damna judecătorii, el să plătească dublu vecinului său.
55
10 Dacă un bărbat dă vecinului său un măgar, sau un bou,
sau o oaie, sau orice alt animal pentru a-l ţine, şi acesta moa-
re, sau este vătămat, sau dus, fără ca cineva să vadă,
11 Atunci un jurământ al DOMNULUI să fie între cei doi, că
nu a pus mâna sa pe bunurile vecinului său; iar proprietarul
acestuia să accepte şi el să nu plătească.
12 Şi dacă este furat de la el, să facă restituire proprietarului
acestuia.
13 Dacă este sfâşiat în bucăţi, atunci să îl aducă pentru măr-
turie şi el să nu plătească ceea ce a fost sfâşiat.
14 Şi dacă un bărbat împrumută ceva de la vecinul lui şi acel
ceva este vătămat, sau moare, proprietarul acestuia nefiind
cu el, cu siguranţă să plătească.
15 Dar dacă proprietarul acestuia este cu el, el să nu plă-
tească; dacă este un lucru angajat, acesta a venit pentru plata
lui.
16 ¶ Şi dacă un bărbat amăgeşte o fecioară care nu este logo-
dită şi se culcă cu ea, cu siguranţă el să o înzestreze pentru
a fi soţia lui.
17 Dacă tatăl ei refuză absolut să i-o dea, el să plătească bani
corespunzător zestrei fecioarelor.
18 Să nu laşi o vrăjitoare să trăiască.
19 Oricine se culcă cu un animal să fie cu siguranţă dat la
moarte.
20 Cel ce sacrifică oricărui alt dumnezeu, decât numai
DOMNULUI, să fie nimicit complet.
21 Nu trata rău pe străin, nici nu îl oprima, pentru că şi voi
aţi fost străini în ţara Egiptului.
22 Să nu chinuiţi vreo văduvă sau vreun copil fără tată.
23 Dacă îi chinuiţi în orice fel şi strigă cumva către mine, eu,
cu adevărat voi auzi strigătul lor;
24 Şi furia mea se va încinge şi vă voi ucide cu sabia; şi soţiile
voastre vor fi văduve şi copiii voştri vor fi fără tată.
25 ¶ Dacă împrumuţi bani oricărui sărac de lângă tine, din
poporul meu, să nu fii pentru el ca un cămătar, nici nu pune
peste el camătă.
26 Dacă iei cumva haina vecinului tău pentru garanţie, re-
turnează-i-o înainte de apusul soarelui,
27 Pentru că doar aceasta îi este acoperitoare, îi este haină
pentru pielea lui: în ce va dormi el? Şi se va întâmpla când
strigă către mine, că îl voi auzi, pentru că eu sunt cu har.
28 Să nu ocăreşti dumnezeii, nici să nu blestemi pe conducă-
torul poporului tău.
29 Nu întârzia să oferi din primele tale roade culese şi din
musturile tale, întâiul născut dintre fiii tăi dă-mi-l mie.
30 Tot aşa să faci cu boii tăi şi cu oile tale: şapte zile să fie cu
mama lui; în ziua a opta dă-mi-l mie.
31 Şi fiţi oameni sfinţi pentru mine; nu mâncaţi vreo carne
sfâşiată de fiare în câmp; aruncaţi-o la câini.
Capitolul 23
tru a fi martor nedrept.
2 Să nu urmezi o mulţime pentru a face rău; nici nu vorbi în-
tr-o cauză abătându-te după mulţi pentru a abate judecata,
3 Nici nu favoriza un om sărac în cauza lui.
4 Dacă întâlneşti boul duşmanului tău sau măgarul lui rătă-
cind, adu-l negreşit înapoi la el.
5 Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte zăcând sub sarcina lui
şi te-ai abţine să îl ajuţi, ajută negreşit împreună cu el.
6 Să nu strâmbi judecata săracului tău în cauza lui.
7 Ţine-te departe de orice lucru fals; şi pe cel nevinovat şi pe
 Exodul 25
cel drept nu îl ucide, pentru că nu voi declara drept pe cel
stricat.
8 Şi nu lua nici o mită, pentru că mita orbeşte pe cel înţelept
şi perverteşte cuvintele celui drept.
9 De asemenea să nu oprimi pe străin, căci voi ştiţi inima
unui străin, întrucât şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
10 ¶ Şi şase ani să îţi semeni pământul şi să îi aduni roadele;
11 Dar al şaptelea an lasă-l să se odihnească şi să stea nelu-
crat; ca săracii poporului tău să mănânce; şi ce lasă ei, ani-
malele câmpului să mănânce. În acelaşi fel să faci cu via ta şi
cu livada ta de măslini. 
12 Fă lucrarea ta şase zile şi în a şaptea zi odihneşte-te, ca
boul tău şi măgarul tău să se poată odihni, şi fiul roabei tale
Ş i i-a spus lui Moise: Urcă la DOMNUL , tu şi Aaron, Nadab
şi străinul să fie învioraţi.
13 Şi în toate lucrurile pe care vi le-am spus fiţi prudenţi; şi
nu faceţi cunoscute numele altor dumnezei, nici să nu fie
auzite acestea din gura voastră.
14 De trei ori pe an ţine-mi o sărbătoare.
15 Ţine sărbătoarea azimelor (să mănânci azimă şapte zile,
aşa cum ţi-am poruncit, în timpul rânduit al lunii Abib; căci
în această lună ai ieşit din Egipt; şi nimeni să nu se arate în-
aintea mea cu mâna goală);
16 Şi sărbătoarea secerişului, primele roade ale ostenelilor
tale, pe care le-ai semănat în câmp; şi sărbătoarea culesului,
care este la sfârşitul anului, după ce ai adunat ostenelile tale
din câmp.
17 De trei ori pe an toţi cei de parte bărbătească să se prezin-
te înaintea Domnului DUMNEZEU.
18 Să nu oferi sângele sacrificiului meu cu pâine dospită; nici
grăsimea sacrificiului meu să nu rămână până dimineaţa.
19 Primul dintre primele roade ale pământului tău, să-l
aduci în casa DOMNULUI Dumnezeul tău. Să nu fierbi un
ied în laptele mamei lui.
20 ¶ Iată, trimit un Înger înaintea ta, pentru a te ţine pe cale
şi pentru a te aduce în locul pe care l-am pregătit.
21 Ia seama la el şi ascultă de vocea lui; nu îl provoca, fiind-
că el nu va ierta fărădelegile voastre, pentru că numele meu
este în el.
22 Dar dacă într-adevăr vei asculta de vocea lui şi vei face tot
ceea ce eu voi spune, atunci voi fi duşman duşmanilor tăi şi
potrivnic potrivnicilor tăi.
23 Pentru că Îngerul meu va merge înaintea ta şi te va duce
în ţara amoriţilor şi hitiţilor şi periziţilor şi canaaniţilor, hi-
viţilor şi iebusiţilor, şi îi voi stârpi.
24 Să nu te prosterni înaintea dumnezeilor lor, nici să nu le
serveşti, nici să nu faci conform lucrării lor, ci răstoarnă-i
complet şi sparge imaginile lor în întregime.
25 Şi veţi servi DOMNULUI Dumnezeul vostru şi el va bine-
cuvânta pâinea ta şi apa ta; şi voi înlătura boala din mijlocul
tău.
26 Nimic nu îşi va lepăda pruncii, nici nu vor fi sterpe în ţara
ta; numărul zilelor tale îl voi împlini.
27 Voi trimite frica mea înaintea ta şi voi nimici toate po-
poarele la care vei ajunge şi voi face pe toţi duşmanii tăi să
îşi întoarcă spatele spre tine.
28 Şi voi trimite viespi înaintea ta, care vor alunga pe hivit,
pe canaanit şi pe hitit, de dinaintea ta.
29 Nu îi voi alunga de dinaintea ta într-un an, ca nu cumva
ţara să devină pustie şi fiarele câmpului să se înmulţească
împotriva ta.
30 Puţin câte puţin îi voi alunga de dinaintea ta, până când
te vei fi înmulţit şi vei moşteni pământul.
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
56
31 Şi voi aşeza graniţele tale de la Marea Roşie până la ma-
rea filistenilor şi de la deşert până la râu, căci voi preda pe
locuitorii acelui pământ în mâna voastră, ca să îi alungi de
dinaintea ta.
32 Nu fă legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.
33 Nu vor locui în ţara ta, ca nu cumva să te facă să păcă-
tuieşti împotriva mea; căci dacă serveşti dumnezeii lor, cu
adevărat aceasta va fi o cursă pentru tine.
Capitolul 24
şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel; şi închi-
naţi-vă de departe.
2 Şi Moise singur să se apropie de DOMNUL; dar ei să nu se
apropie; nici poporul să nu se urce cu el.
3 Şi Moise a venit şi a spus poporului toate cuvinte-
le DOMNULUI şi toate judecăţile; şi tot poporul a răspuns
cu o singură voce şi a zis: Vom face toate cuvintele pe care
DOMNUL le-a spus.
4 Şi Moise a scris toate cuvintele DOMNULUI şi s-a sculat de-
vreme dimineaţa şi a zidit un altar sub deal, şi douăsprezece
stâlpi, conform celor douăsprezece triburi ale lui Israel.
5 Şi el a trimis bărbaţi tineri dintre copiii lui Israel, care au
oferit ofrande arse şi au sacrificat DOMNULUI ofrande de
pace cu boi.
6 Şi Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase; şi ju-
mătate din sânge l-a stropit pe altar.
7 Şi a luat cartea legământului şi a citit în auzul poporului,
iar ei au spus: Vom face tot ceea ce DOMNUL a spus şi vom
asculta de el.
8 Şi Moise a luat sângele şi l-a stropit peste popor şi a spus:
Iată sângele legământului, pe care DOMNUL l-a făcut cu voi,
referitor la aceste cuvinte.
9 ¶ Atunci Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci din-
tre bătrânii lui Israel au urcat,
10 Şi au văzut pe Dumnezeul lui Israel; şi era sub picioarele
lui ca o lucrare pavată din safir, precum este trupul cerului
în claritatea sa.
11 Şi peste nobilii copiilor lui Israel el nu şi-a pus mâna; ei de
asemenea au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut.
12 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Urcă la mine, pe munte,
şi fii acolo şi îţi voi da table de piatră şi o lege şi porunci pe
care le-am scris; ca să îi înveţi.
13 Şi Moise s-a ridicat şi servitorul său Iosua; şi Moise a urcat
pe muntele lui Dumnezeu.
14 Şi a spus bătrânilor: Rămâneţi aici pentru noi, până ce ne
întoarcem la voi; şi, iată, Aaron şi Hur sunt cu voi; dacă vre-
un bărbat va avea anumite chestiuni de făcut, să vină la ei.
15 Şi Moise a urcat pe munte şi un nor a acoperit muntele.
16 Şi gloria DOMNULUI a locuit peste muntele Sinai şi norul
l-a acoperit şase zile; şi în a şaptea zi, el l-a chemat pe Moise
din mijlocul norului.
17 Şi vederea gloriei DOMNULUI era ca un foc mistuitor pe
vârful muntelui înaintea ochilor copiilor lui Israel.
18 Şi Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a urcat pe mun-
te; şi Moise a fost pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi.
Capitolul 25
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, ca să îmi aducă un dar: de
la fiecare bărbat care îl dă cu voia inimii sale, să luaţi darul
 Exodul 26
pentru mine.
3 Şi acesta este darul pe care să îl luaţi de la ei: aur şi argint
şi aramă,
4 Şi material albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire şi
păr de capre,
5 Şi piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de bursuci şi lemn
de salcâm,
6 Untdelemn pentru lumină, mirodenii pentru untdelemnul
pentru ungere şi pentru tămâie dulce.
7 Pietre de onix şi pietre pentru a fi aşezate în efod şi în
pieptar.
8 Şi ei să îmi facă un sanctuar, ca să locuiesc printre ei.
9 Conform cu tot ceea ce îţi arăt, după modelul tabernaco-
lului şi după modelul tuturor uneltelor din el, chiar aşa să îl
faceţi.
10 ¶ Şi ei să facă un chivot din lemn de salcâm; doi coţi şi ju-
mătate să fie lungimea lui şi un cot şi jumătate să fie lărgimea
lui şi un cot şi jumătate înălţimea lui.
11 Şi plachează-l cu aur pur; pe dinăuntru şi pe dinafară să-l
plachezi şi fă peste el o coroană de aur de jur împrejurul lui.
12 Şi toarnă patru inele de aur pentru el şi pune-le în cele
patru colţuri ale lui; şi două inele vor fi într-una din părţile
lui şi două inele vor fi în cealaltă parte a lui.
13 Şi fă drugi din lemn de salcâm şi plachează-i cu aur.
14 Şi pune drugii în inele pe părţile laterale ale chivotului, ca
să fie purtat cu ei chivotul.
15 Drugii vor fi în inelele chivotului; ei nu vor fi scoşi din
el.
16 Şi pune în chivot mărturia pe care eu ţi-o voi da.
17 Şi să faci un şezământ al milei din aur pur; doi coţi şi ju-
mătate să fie lungimea lui şi un cot şi jumătate lărgimea lui.
18 Şi să faci doi heruvimi din aur; fă-i din lucrare bătută, la
cele două capete ale şezământului milei.
19 Şi să faci un heruvim la un capăt şi alt heruvim la celălalt
capăt; chiar la capetele şezământului milei să faceţi heruvi-
mii pe cele două capete ale lui.
20 Şi heruvimii să îşi întindă aripile deasupra, acoperind şe-
zământul milei cu aripile lor şi feţele lor să privească una la
cealaltă; spre şezământul milei să fie îndreptate feţele lor.
21 Şi să pui şezământul milei deasupra, peste chivot; şi în
chivot să pui mărturia pe care eu ţi-o voi da.
22 Şi acolo mă voi întâlni cu tine şi voi vorbi cu tine de dea-
supra şezământului milei, dintre cei doi heruvimi care sunt
peste chivotul mărturiei, despre toate lucrurile pe care ţi le
voi da în poruncă pentru copiii lui Israel.
23 ¶ Fă de asemenea o masă din lemn de salcâm; doi coţi să
fie lungimea ei şi un cot să fie lăţimea ei şi un cot şi jumătate
înălţimea ei.
24 Şi să o plachezi cu aur pur şi să faci o coroană de aur de
jur împrejurul ei.
25 Şi să faci acesteia o margine de o palmă de jur împrejur şi
să faci o coroană de aur marginii acesteia jur împrejurul ei.
26 Şi să faci pentru ea patru inele de aur şi pune inelele în
cele patru colţuri care sunt la cele patru picioare ale ei.
27 Inelele să fie puse lângă marginea ei, ca locuri pentru dru-
gii care poartă masa.
28 Şi să faci drugii din lemn de salcâm şi să îi plachezi cu aur,
ca masa să fie purtată cu ei.
29 Şi să faci vasele acesteia şi lingurile ei şi boluri ei şi capa-
cele ei cu care să le acopere; fă-le din aur pur.
30 Şi pune pe masă pâinile punerii înainte, pentru a fi înain-
tea mea întotdeauna.
57
31 ¶ Şi fă un sfeşnic din aur pur; din lucrare bătută să fie fă-
cut sfeşnicul; stâlpul lui şi braţele lui, bolurile lui, butonii lui
şi florile lui, să fie din aceeaşi lucrare bătută.
32 Şi şase braţe vor ieşi din laturile acestuia; trei braţe ale
sfeşnicului dintr-o parte a lui şi trei braţe ale sfeşnicului din
cealaltă parte;
33 Trei boluri făcute asemenea migdalelor, cu un nod şi o
floare pe un braţ; şi trei boluri făcute asemenea migdalelor
pe celălalt braţ, cu un nod şi o floare; astfel să fie făcute pe
cele şase braţe care ies din sfeşnic.
34 Şi pe sfeşnic să fie patru boluri făcute asemenea migdale-
lor, cu nodurile lor şi florile lor.
35 Şi să fie un nod sub două braţe ale acestuia şi un nod sub
două braţe ale acestuia şi un nod sub două braţe ale acestuia,
conform celor şase braţe care ies din sfeşnic.
36 Nodurile lor şi braţele lor să fie din el; toate acestea să fie
o singură lucrare bătută din aur pur.
37 Şi să faci cele şapte lămpi ale lui; şi să aprindă lămpile lui,
ca ele să lumineze înaintea lui.
38 Şi mucările lui şi cenuşarele lui să fie din aur pur.
39 Dintr-un talant de aur pur să îl facă, cu toate aceste vase.
40 Şi vezi să le faci după modelul lor, care ţi-a fost arătat pe
munte.
Capitolul 26
M ai mult, să faci tabernacolul cu zece covoare din in
subţire răsucit şi albastru şi purpuriu şi stacojiu: să le
faci cu heruvimi de lucrătură iscusită.
2 Lungimea primului covor să fie de douăzeci şi opt de coţi
şi lăţimea unui covor de patru coţi; şi fiecare dintre covoare
să fie de o singură măsură.
3 Cele cinci covoare să fie prinse unul cu altul; şi celelalte
cinci covoare să fie prinse unul cu altul.
4 Şi să faci cheutori din albastru pe marginea primului covor,
pe marginea îmbinării cu celălalt; şi să faci la fel de la margi-
nea din capăt a unui alt covor, în îmbinarea cu următorul.
5 Cincizeci de cheutori să faci în primul covor şi cincizeci de
cheutori să faci în marginea covorului următor cu care este
în îmbinare, astfel încât cheutorile să se ţină una de alta.
6 Şi să faci cincizeci de copci de aur şi să prinzi covoarele îm-
preună cu copcile: şi să fie un singur tabernacol.
7 ¶ Şi să faci covoare din păr de capre ca să fie un acoperă-
mânt peste tabernacol: să faci unsprezece covoare.
8 Lungimea primului covor să fie de treizeci de coţi şi lăţi-
mea primului covor să fie de patru coţi: şi cele unsprezece
covoare să fie toate de o singură măsură.
9 Şi să prinzi între ele cinci covoare; şi şase covoare între ele şi
îndoaie al şaselea covor pe partea dinainte a tabernacolului.
10 Şi să faci cincizeci de cheutori pe marginea primului covor
care este cel mai îndepărtat în îmbinare şi cincizeci de cheu-
tori pe marginea covorului care se îmbină cu următorul.
11 Şi să faci cincizeci de copci de aramă şi pune copcile în
cheutori şi prinde cortul împreună, ca să fie unul.
12 Şi rămăşiţa care rămâne din covoarele cortului, jumăta-
tea de covor care rămâne, să atârne peste partea din spate a
tabernacolului.
13 Şi un cot pe o parte şi un cot pe partea cealaltă pe lungi-
mea covoarelor cortului, să atârne peste părţile laterale ale
tabernacolului, de o parte şi de cealaltă, ca să îl acopere.
14 Şi să faci un acoperământ pentru tabernacol din piei de
berbec vopsite roşu şi un acoperământ deasupra lui din piei
de bursuc.
 Exodul 28
15 ¶ Şi să faci scânduri pentru tabernacol din lemn de sal-
câm puse în picioare.
16 Zece coţi să fie lungimea unei scânduri şi un cot şi jumă-
tate să fie lăţimea unei scânduri.
17 Două cepuri să fie într-o scândură, aşezate în ordi-
ne unul în dreptul altuia: astfel să faci la toate scândurile
tabernacolului.
18 Şi să faci scândurile tabernacolului: douăzeci de scânduri
pe partea de sud, spre sud.  5 Şi să-l pui sub marginea de sus a altarului pe de dedesubt,
19 Şi fă patruzeci de socluri de argint sub cele douăzeci de
scânduri; două socluri sub o singură scândură pentru cele
două mânere ale ei şi două socluri sub o altă scândură pen-
tru cele două mânere ale ei.
20 Şi pentru partea următoare a tabernacolului, pe partea de
nord, să fie douăzeci de scânduri;
21 Şi cele patruzeci de socluri ale lor de argint: două socluri
sub o singură scândură şi două socluri sub o altă scândură.
22 Şi pentru părţile de vest ale tabernacolului să faci şase
scânduri.
23 Şi să faci două scânduri pentru colţurile tabernacolului
pe cele două părţi.
24 Şi să fie prinse împreună dedesubt şi ele să fie prinse îm-
preună deasupra capătului acestuia într-un singur inel: ast-
fel să fie pentru ambele; ele să fie pentru cele două colţuri.
25 Şi să fie opt scânduri şi soclurile lor de argint, şaisprezece
socluri: două socluri sub o singură scândură şi două socluri
sub o altă scândură.
26 Şi să faci drugi de lemn de salcâm; cinci pentru scândurile
dintr-o parte a tabernacolului,
27 Şi cinci drugi pentru scândurile celeilalte părţi a taberna-
colului şi cinci drugi pentru scândurile părţii tabernacolu-
lui, pentru cele două părţi dinspre vest.
28 Şi drugul din mijloc în mijlocul scândurilor va ajunge de
la un capăt la celălalt.
29 Şi să plachezi scândurile cu aur şi să faci inelele lor de aur
pentru locurile pentru drugi; şi să plachezi drugii cu aur.
30 Şi să ridici tabernacolul conform modelului său care ţi-a
fost arătat pe munte.
31 ¶ Şi să faci o perdea din albastru şi purpuriu şi stacojiu
şi in subţire răsucit de lucrătură iscusită, cu heruvimi să fie
aceasta făcută.
32 Şi să o atârni pe patru coloane de lemn de salcâm placate
cu aur; cârligele lor să fie din aur, pe patru socluri de argint.
33 Şi să atârni perdeaua sub copci, ca să aduci acolo înăun-
trul perdelei chivotul mărturiei; şi perdeaua vă va separa lo-
cul sfânt de cel preasfânt.
34 Şi să pui şezământul milei peste chivotul mărturiei în lo-
cul preasfânt.
35 Şi să aşezi masa în afara perdelei şi sfeşnicul în faţa mesei
pe partea tabernacolului care este spre sud; şi să pui masa pe
partea de nord.
36 Şi să faci o perdea pentru uşa cortului, albastră şi purpurie
şi stacojie şi din in subţire răsucit, lucrată cu broderie.
37 Şi să faci pentru perdea cinci stâlpi de lemn de salcâm şi să
îi plachezi cu aur şi cârligele lor să fie de aur; şi să torni cinci
socluri de aramă pentru ei.
Capitolul 27
Ş i să faci un altar din lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi
lat de cinci coţi; altarul să fie pătrat, şi înălţimea lui să fie
de trei coţi.
2 Şi să faci coarnele acestuia pe cele patru colţuri ale lui:
58
coarnele lui să fie din aceeaşi bucată; şi să-l plachezi cu
aramă.
3 Şi să îi faci căldările ca să îi scoată cenuşa şi lopeţile lui şi
oalele lui şi cârligele lui pentru carne şi tigăile lui: să îi faci
toate vasele de aramă.
4 Şi să îi faci acestuia un grătar de aramă în formă de reţea;
şi pe reţeaua lui fă-i patru inele de aramă în cele patru col-
ţuri ale lui.
ca grătarul să fie chiar la mijlocul altarului.
6 Şi să faci drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm şi să
îi plachezi cu aramă.
7 Şi drugii să fie puşi în inele şi drugii să fie pe cele două
părţi ale altarului, pentru a-l purta.
8 Fă-l din scânduri, gol pe dinăuntru; aşa cum ţi-a fost arătat
pe munte, aşa să îl facă.
9 ¶ Şi să faci curtea tabernacolului: pentru partea de sud spre
sud, vor fi perdele pentru curte de in subţire răsucit cu lungi-
me de o sută de coţi pentru o parte;
10 Şi cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cele douăzeci de socluri
ale lor să fie din aramă; cârligele stâlpilor şi vergelele lor să
fie de argint.
11 Şi la fel de-a lungul părţii de nord să fie perdele cu lun-
gime de o sută de coţi şi cei douăzeci de stâlpi ale acesteia şi
cele douăzeci de socluri ale lor, de aramă; cârligele stâlpilor
şi vergelele lor de argint.
12 Şi pentru lăţimea curţii pe partea de vest să fie perdele de
cincizeci de coţi, zece stâlpi ai lor şi zece socluri ale lor.
13 Şi lăţimea curţii pe partea de est să fie de cincizeci de
coţi.
14 Perdelele de pe una din părţile porţii să fie de cincispreze-
ce coţi, trei stâlpi ai lor şi trei socluri ale lor.
15 Şi pe cealaltă parte să fie perdele de cincisprezece coţi, trei
stâlpi ai lor şi trei socluri ale lor.
16 Şi pentru poarta curţii să fie o perdea de douăzeci de coţi,
din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit, lucrat
cu broderie; şi stâlpii lor să fie patru şi soclurile lor, patru.
17 Toţi stâlpii de jur împrejurul curţii să fie înfăşuraţi cu ar-
gint; cârligele lor să fie de argint şi soclurile lor de aramă.
18 Lungimea curţii să fie de o sută de coţi şi lăţimea de cinci-
zeci peste tot şi înălţimea de cinci coţi, de in subţire răsucit
şi soclurile lor de aramă.
19 Toate vasele tabernacolului în tot serviciul lui şi toţi ţăru-
şii acestuia şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.
20 ¶ Şi porunceşte copiilor lui Israel să îţi aducă untdelemn
pur de măsline bătut, pentru lumină, pentru a face ca lampa
să ardă continuu.
21 În tabernacolul întâlnirii în afara perdelei, care este îna-
intea mărturiei, Aaron şi fiii lui vor rândui aceasta de seara
până dimineaţa înaintea DOMNULUI; acesta să fie un statut
pentru totdeauna, pentru toate generaţiile lor, pentru copiii
lui Israel.
Capitolul 28
Ş i ia la tine pe Aaron, fratele tău, şi fiii lui cu el, dintre
copiii lui Israel, ca el să îmi servească în serviciul preo-
ţesc, chiar Aaron, Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar, fiii lui
Aaron.
2 Şi fă veşminte sfinte pentru Aaron, fratele tău, pentru glo-
rie şi pentru frumuseţe. 
3 Şi vorbeşte tuturor celor ce sunt înţelepţi în inimă, pe care
i-am umplut cu duhul înţelepciunii, ca ei să facă veşminte lui
 Exodul 29
Aaron pentru a-l consacra, ca el să îmi servească în serviciul
preoţesc.
4 Şi acestea sunt veşmintele pe care le vor face: un pieptar şi
un efod şi o robă şi o tunică brodată, o mitră şi un brâu; şi
vor face veşminte sfinte pentru Aaron, fratele tău, şi fiii lui,
ca el să îmi servească în serviciul preoţesc.
5 Şi ei să ia aur şi albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in
subţire.
6 ¶ Şi să facă efodul de aur, de albastru şi de purpuriu, de sta-
cojiu şi de in subţire răsucit, o lucrătură iscusită.
7 Acesta va avea cele două umerarii ale lui împreunate la cele
două margini ale lui; şi astfel să fie legat.
8 Şi brâul efodului făcut cu iscusinţă, care este peste el, să fie
din aceeaşi bucată, conform lucrării acestuia chiar de aur, de
albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit.
9 Şi să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele co-
piilor lui Israel:
10 Şase din numele lor pe o piatră şi celelalte şase nume ră-
mase pe cealaltă piatră, conform naşterii lor.
11 Cu lucrarea unui gravor în piatră, asemenea gravurilor
unui sigiliu să gravezi cele două pietre cu numele copiilor lui
Israel: să le faci montate în broșe de aur.
12 Şi să pui cele două pietre pe umerii efodului ca pietre ale
amintirii copiilor lui Israel; şi Aaron să poarte numele lor
înaintea DOMNULUI pe cele două umerare ale sale drept
amintire.
13 Şi să faci broşe de aur;
14 Şi două lanţuri de aur pur la capete; fă-le din lucrătură
împletită şi strânge lanţurile împletite, în broşe.
15 ¶ Şi să faci pieptarul judecăţii cu lucrătură iscusită; fă-l
asemenea lucrării efodului; de aur, de albastru, de purpuriu
şi de stacojiu şi de in subţire răsucit, aşa să îl faci.
16 Pătrat să fie, fiind dublu; o palmă să fie lungimea lui şi o
palmă să fie lăţimea lui.
17 Şi aşează în el monturi ale pietrelor, patru rânduri de pie-
tre: primul rând să fie un sardiu, un topaz şi rubinul, acesta
să fie primul rând.
18 Şi al doilea rând să fie un smarald, un safir şi un
diamant.
19 Şi al treilea rând un hiacint, o agată şi un ametist.
20 Şi al patrulea rând un beril şi un onix şi un jasp; ele vor fi
montate în broşe de aur în monturile lor.
21 Şi pietrele vor fi cu numele copiilor lui Israel, douăspreze-
ce, conform cu numele lor, asemenea gravurilor unui sigiliu;
fiecare cu numele lui să fie ele, conform celor douăsprezece
triburi.
22 Şi să faci pe pieptar lanţuri la capete, din lucrătură împle-
tită de aur pur.
23 Şi să faci pe pieptar două inele de aur şi să pui cele două
inele pe cele două colţuri ale pieptarului.
24 Şi să pui cele două lanţuri răsucite de aur în cele două
inele care sunt la colţurile pieptarului.
25 Şi celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite
prinde-le în cele două broşe şi prinde-le în cele două umera-
rii ale efodului în faţa acestuia.
26 Şi să faci două inele de aur şi să le pui pe cele două colţuri
ale pieptarului la marginea lui, care este în partea efodului
de dinăuntru.
27 Şi să faci alte două inele de aur şi să le pui pe cele două
părţi laterale ale efodului pe de dedesubt, spre partea ante-
rioară a lui, lângă cealaltă îmbinare a lui, deasupra brâului
făcut cu iscusinţă al efodului.
59
28 Şi să lege pieptarul prin inelele lui la inelele efodului cu
un şnur din albastru, ca acesta să fie deasupra brâului făcut
cu iscusinţă al efodului şi ca pieptarul să nu fie dezlegat de
efod.
29 Şi Aaron va purta numele copiilor lui Israel în pieptarul
judecăţii peste inima sa, când intră în locul sfânt, ca o amin-
tire continuă înaintea DOMNULUI.
30 Şi să pui în pieptarul judecăţii Urimul şi Tumimul; şi ele să
fie peste inima lui Aaron, când el intră înaintea DOMNULUI;
şi Aaron să poarte judecata copiilor lui Israel peste inima lui
continuu înaintea DOMNULUI.
31 ¶ Şi să faci roba efodului toată din albastru.
32 Şi să fie o gaură în vârful acesteia, în mijlocul ei: să aibă
o margine din lucrătură împletită de jur împrejurul găurii,
precum gaura unei tunici de zale, ca să nu se sfâşie.
33 Şi să faci pe tiv, rodii de albastru şi de purpuriu şi de sta-
cojiu, de jur împrejurul tivului ei; şi clopoţei de aur între ele
de jur împrejur:
34 Un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie,
pe tivul robei de jur împrejur.
35 Şi să fie peste Aaron pentru a servi; şi sunetul lui să fie
auzit când el intră în locul sfânt înaintea DOMNULUI şi când
iese afară, ca să nu moară.
36 Şi să faci o placă de aur pur şi să gravezi pe ea, asemenea
gravurilor unui sigiliu: SFINŢENIE DOMNULUI.
37 Şi să-l pui pe un şnur albastru, ca să fie peste mitră; aceas-
ta să fie peste partea anterioară a mitrei.
38 Şi aceasta să fie pe fruntea lui Aaron, ca Aaron să poarte
nelegiuirea lucrurilor sfinte, pe care copiii lui Israel le vor
sfinţi în toate darurile lor sfinte; şi aceasta să fie continuu pe
fruntea lui, ca ei să fie primiţi înaintea DOMNULUI.
39 Şi să brodezi tunica de in subţire şi să faci mitra de in sub-
ţire şi să faci brâul din lucrătură brodată.
40 ¶ Şi pentru fiii lui Aaron să faci tunici şi să faci pentru
ei brâie şi bonete să faci pentru ei, pentru glorie şi pentru
frumuseţe.
41 Şi pune-le pe Aaron, fratele tău, şi fiii săi împreună cu el;
şi unge-i şi consacră-i şi sfinţeşte-i, ca ei să îmi servească în
serviciul preoţesc.
42 Şi să le faci pantaloni de in să le acopere goliciunea; de la
şale, coapsele, până la genunchi să ajungă aceştia;
43 Şi ei vor fi pe Aaron şi pe fiii lui, în timp ce vor veni la
tabernacolul întâlnirii, sau în timp ce se vor apropia de altar
pentru a servi în locul sfânt; ca ei să nu poarte nelegiuire şi
să moară: acesta să fie un statut pentru totdeauna, lui şi se-
minţei lui după el.
Capitolul 29
Ş i acesta este lucrul pe care să îl faci pentru a-i sfinţi, ca să
îmi servească în serviciul preoţesc: Ia un taur tânăr şi doi
berbeci fără cusur,
2 Şi azimă şi turte nedospite frământate cu untdelemn şi li-
pii nedospite unse cu untdelemn; să le faci din floarea făinii
de grâu.
3 Şi să le pui într-un singur coş şi să le aduci în coş, cu taurul
şi cei doi berbeci.
4 Şi să îi aduci pe Aaron şi fiii lui la uşa tabernacolului întâl-
nirii şi să îi speli cu apă.
5 Şi să iei veşmintele şi să pui tunica peste Aaron şi roba
efodului şi efodul şi pieptarul şi încinge-l cu brâul făcut cu
iscusinţă, al efodului;
6 Şi pune mitra pe capul lui şi pune sfânta coroană peste
 Exodul 30
mitră.
7 Ia apoi untdelemnul pentru ungere şi toarnă-l pe capul lui
şi unge-l.
8 Şi apropie-i pe fiii lui şi pune tunici peste ei.
9 Şi încinge-i cu brâie, pe Aaron şi fiii săi, şi pune-le bonete;
şi serviciul preoţesc va fi al lor ca un statut continuu; şi astfel
consacră pe Aaron şi pe fiii săi.
10 Şi fă să fie adus un taur înaintea tabernacolului întâlnirii:
şi Aaron şi fiii săi să-şi pună mâinile pe capul taurului.
11 Şi să înjunghii taurul înaintea DOMNULUI, lângă uşa ta-
bernacolului întâlnirii.
12 Şi să iei din sângele taurului şi să-l pui pe coarnele al-
tarului cu degetul tău şi să torni tot sângele lângă piciorul
altarului.
13 Şi să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi lobul
de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei şi să le
arzi pe altar.
14 Dar carnea taurului şi pielea lui şi balega lui, arde-le cu
foc în afara taberei: aceasta este o ofrandă pentru păcat.
15 Să iei de asemenea un berbec: şi Aaron şi fiii săi îşi vor
pune mâinile pe capul berbecului.
16 Şi să înjunghii berbecul şi să iei sângele lui şi să-l stropeşti
de jur împrejur pe altar.
17 Şi să tai berbecul în bucăţi şi să speli măruntaiele lui şi
picioarele lui şi să le pui la bucăţile lui şi la capul lui.
18 Şi să arzi întregul berbec pe altar: aceasta este o ofrandă
arsă DOMNULUI; aceasta este o aromă dulce, o ofrandă fă-
cută prin foc DOMNULUI.
19 Şi să iei celălalt berbec: şi Aaron şi fiii săi să îşi pună mâi-
nile pe capul berbecului.
20 Apoi înjunghie berbecul şi ia din sângele lui şi pune-l pe
vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe vârful urechii drepte a
fiilor săi şi pe degetul mare a mâinii lor drepte şi pe degetul
mare al piciorului lor drept şi stropeşte sângele pe altar de
jur împrejur.
21 Şi să iei din sângele care este pe altar şi din untdelemnul
pentru ungere şi să-l stropeşti peste Aaron şi peste veşmin-
tele lui şi peste fiii săi şi peste veşmintele fiilor săi cu el; şi el
să fie sfinţit şi veşmintele sale şi fiii săi şi veşmintele fiilor săi
cu el.
22 De asemenea să iei de la berbec grăsimea şi dosul şi gră-
simea care acoperă măruntaiele şi lobul de pe ficat şi cei doi
rinichi şi grăsimea care este pe ei şi spata dreaptă, pentru că
acesta este un berbec al consacrării,
23 Şi o pâine întreagă şi o turtă de pâine uleiată şi o lipie din
coşul azimelor care este înaintea DOMNULUI;
24 Şi să le pui toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor
săi; şi să le legeni ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.
25 Şi să primeşti din mâinile lor şi să le arzi pe altar ca ofran-
dă arsă, pentru o aromă dulce înaintea DOMNULUI: aceasta
este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.
26 Şi să iei pieptul berbecului consacrării lui Aaron şi să-l
legeni ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI: şi va fi par-
Ş i fă un altar ca să arzi tămâie pe el: să-l faci din lemn de
tea ta.
27 Şi să sfinţeşti pieptul ofrandei legănate şi spata ofrandei
ridicate a berbecului consacrării, care este legănată şi care
este ridicată, a aceleia care este pentru Aaron şi a aceleia care
este pentru fiii săi;
28 Şi aceasta va fi a lui Aaron şi a fiilor săi printr-un sta-
tut etern de la copiii lui Israel, pentru că aceasta este ofran-
dă ridicată; şi va fi ofrandă ridicată de la copiii lui Israel a
sacrificiului ofrandelor lor de pace şi ofranda lor ridicată
60
DOMNULUI.
29 Şi sfintele veşminte ale lui Aaron vor fi ale fiilor săi după el,
pentru a fi unşi în ele şi pentru a fi consacraţi în ele.
30 Şi fiul care va fi preot în locul lui le va îmbrăca şapte zile,
când va veni la tabernacolul întâlnirii pentru a servi în locul
sfânt.
31 Şi să iei berbecul consacrării şi să fierbi carnea lui în locul
sfânt.
32 Şi vor mânca, Aaron şi fiii săi, carnea berbecului şi pâinea
care este în coş, lângă uşa tabernacolului întâlnirii.
33 Şi vor mânca acele lucruri cu care a fost făcută ispăşirea,
pentru a-i consacra şi pentru a-i sfinţi; dar un străin nu va
mânca din ele, pentru că ele sunt sfinte.
34 Şi dacă ceva din carnea consacrărilor, sau din pâine, ră-
mâne până dimineaţa, atunci să arzi rămăşiţa cu foc: aceasta
nu să fie mâncată, pentru că este sfântă. 
35 Şi să faci astfel lui Aaron şi fiilor săi, conform cu toate pe
care ţi le-am poruncit: consacră-i şapte zile.
36 Şi să oferi în fiecare zi un taur ca ofrandă pentru păcat
pentru ispăşire; şi să cureţi altarul, după ce ai făcut o ispăşire
pentru acesta şi unge-l pentru a-l sfinţi.
37 Şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti;
şi acesta va fi un altar preasfânt: orice atinge altarul va fi
sfânt.
38 ¶ Şi aceasta este ce vei oferi pe altar: doi miei de un an, zi
de zi, continuu.
39 Primul miel să-l oferi dimineaţa; şi celălalt miel să-l oferi
seara;
40 Şi cu primul miel, o zecime dintr-o măsură de făină ames-
tecată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn bătut; şi a
patra parte dintr-un hin de vin ca un dar de băutură.
41 Şi celălalt miel să-l aduci seara şi să faci cu acesta con-
form darului de mâncare de dimineaţă şi conform darului
de băutură al lui, pentru aromă dulce, ofrandă făcută prin
foc DOMNULUI.
42 Aceasta să fie ofrandă arsă continuu prin toate gene-
raţiile voastre, la uşa tabernacolului întâlnirii, înaintea
DOMNULUI, unde te voi întâlni, ca să îţi vorbesc.
43 Şi acolo voi întâlni copiii lui Israel şi tabernacolul va fi
sfinţit prin gloria mea.
44 Şi voi sfinţi tabernacolul întâlnirii şi altarul; voi sfinţi de
asemenea şi pe Aaron şi pe fiii săi, să îmi servească în servi-
ciul preoţesc.
45 Şi voi locui printre copiii lui Israel şi voi fi Dumnezeul
lor.
46 Şi vor şti că eu sunt DOMNUL Dumnezeul lor, care i-a
scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc printre ei: Eu sunt
DOMNUL Dumnezeul lor. 
Capitolul 30
salcâm.
2 Un cot să fie lungimea lui şi un cot lăţimea lui; să fie pătrat;
şi doi coţi înălţimea lui; coarnele lui să fie la fel;
3 Şi să-l plachezi cu aur pur, partea de sus a acestuia şi părţile
lui de jur împrejur şi coarnele lui; şi să îi faci o coroană de
aur de jur împrejur.
4 Şi să îi faci două inele de aur sub coroana acestuia, la cele
două colţuri ale lui, fă-le pe cele două părţi ale lui; şi ele vor
fi locuri pentru drugi, pentru a-l purta cu totul.
5 Şi fă drugii din lemn de salcâm şi plachează-i cu aur.
6 Şi să-l pui înaintea perdelei care este lângă chivotul
 Exodul 31
mărturiei, înaintea şezământului milei care este deasupra
mărturiei, unde mă voi întâlni cu tine.
7 Şi Aaron să ardă tămâie dulce pe el în fiecare dimineaţă;
când pregăteşte lămpile, va arde tămâie pe el.
8 Şi când Aaron va aprinde lămpile seara, să ardă tămâie pe
el, o tămâie continuă înaintea DOMNULUI prin generaţiile
voastre.
9 Nu aduceţi tămâie străină pe el, nici sacrificiu ars, nici dar
de mâncare; nici nu turnaţi dar de băutură pe el.
10 Şi Aaron să facă o ispăşire pe coarnele lui o dată într-un
an, cu sângele ofrandei pentru păcate, a ispăşirilor; o dată pe
an să facă ispăşire pe el prin generaţiile voastre: este prea-
sfânt DOMNULUI.
11 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 Când faci numărătoarea copiilor lui Israel după numărul
lor, atunci fiecare om să dea pentru sufletul lui o răscumpă-
rare DOMNULUI, când îi numeri; ca să nu fie nici o plagă
printre ei, când îi numeri.
13 Aceasta să dea, fiecare om care trece între cei ce sunt nu-
măraţi, o jumătate de şekel conform şekelului sanctuarului
(un şekel este douăzeci de gerai) o jumătate de şekel va fi
ofrandă DOMNULUI.
14 Fiecare om, care trece între cei ce sunt număraţi, de la vâr-
sta de douăzeci de ani în sus, să dea ofrandă DOMNULUI.
15 Cel bogat să nu dea mai mult şi cel sărac să nu va dea
mai puţin decât o jumătate de şekel, când ei vor da ofrandă
DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru sufletele voastre.
16 Şi să iei banii de ispăşire, ai copiilor lui Israel, şi să îi rân-
duieşti pentru serviciul tabernacolului întâlnirii, ca aceştia
să fie o amintire copiilor lui Israel înaintea DOMNULUI,
pentru a face ispăşire pentru sufletele voastre.
17 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
18 De asemenea fă un lighean de aramă şi piciorul lui de ase-
menea de aramă, pentru a spăla: şi pune-l între tabernacolul
întâlnirii şi altar şi pune apă în el.
19 Pentru ca acolo Aaron şi fiii lui să îşi spele mâinile şi pi-
cioarele lor.
20 Când vor intra în tabernacolul întâlnirii, să se spele cu
apă, ca să nu moară; sau când se apropie de altar pentru a
servi şi a arde ofrandă făcută prin foc DOMNULUI;
21 Astfel să îşi mâinile şi picioarele lor, ca să nu moară; şi
le va fi un statut pentru totdeauna, lui şi seminţei lui prin
generaţiile lor.
22 ¶ Mai mult, DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
23 Ia-ţi de asemenea dintre cele mai alese mirodenii, smir-
nă pură, cinci sute de şekeli, şi scorţişoară dulce, jumătate,
chiar două sute cincizeci de şekeli, şi trestie dulce, două sute
şi cincizeci de şekeli,
24 Şi casia, cinci sute de şekeli, conform şekelului sanctuaru-
lui şi untdelemn de măsline, un hin;
25 Şi fă-l un untdelemn al sfintei ungeri, un unguent ames-
tecat conform artei parfumierilor: acesta va fi un untdelemn
sfânt al ungerii.
26 Şi unge tabernacolul întâlnirii cu el şi chivotul
mărturiei,
27 Şi masa şi toate vasele ei şi sfeşnicul şi vasele lui şi altarul
tămâiei,
28 Şi altarul ofrandei arse cu toate vasele lui şi ligheanul şi
piciorul lui.
29 Şi sfinţeşte-le, ca ele să fie preasfinte: orice le atinge va fi
sfânt.
30 Şi unge pe Aaron şi pe fiii săi şi consacră-i, ca ei să îmi
61
servească în serviciul preoţesc.
31 Şi vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Acesta îmi va fi un
untdelemn al sfintei ungeri prin generaţiile voastre.
32 Pe carnea omului să nu fie turnat, nici să nu faceţi un al-
tul asemenea lui, după compoziţia lui: acesta este sfânt şi vă
va fi sfânt.
33 Oricine prepară vreunul asemenea lui, sau oricine pune
din el peste un străin, să fie stârpit din poporul său.
34 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia-ţi mirodenii dulci, stac-
te şi onicha şi galbanum; aceste mirodenii dulci cu tămâie
pură: din fiecare să fie aceeaşi cantitate;
35 Şi fă-le un parfum, un unguent conform artei parfumie-
rilor, sărat, pur şi sfânt;
36 Şi pisează o parte din el foarte mărunt şi pune din aces-
ta înaintea mărturiei în tabernacolul întâlnirii, unde mă voi
întâlni cu tine: îţi va fi preasfânt.
37 Şi cât despre parfumul pe care îl vei face, nu vă faceţi
din acesta conform compoziţiei lui: el îţi va fi sfânt pentru
DOMNUL .
38 Oricine va face unul asemenea aceluia, să miroase la fel,
să fie stârpit din poporul său.
Capitolul 31
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vezi, am chemat pe nume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul
lui Hur, din tribul lui Iuda;
3 Şi l-am umplut cu duhul lui Dumnezeu, în înţelepciune şi
în înţelegere şi în cunoaştere şi în tot felul de meşteşuguri,
4 Pentru a concepe lucruri iscusite, pentru a lucra în aur şi
în argint şi în aramă,
5 Şi în tăierea pietrelor, pentru a fi montate şi în sculptarea
lemnului, pentru a lucra în tot felul de meşteşuguri.
6 Şi eu, iată, eu l-am dat împreună cu el pe Aholiab, fiul lui
Ahisama, din tribul lui Dan; şi în inimile tuturor celor ce
sunt înţelepţi în inimă am pus înţelepciune, ca ei să poată
face tot ce ţi-am poruncit;
7 Tabernacolul întâlnirii şi chivotul mărturiei şi şezământul
milei care este pe ea şi tot mobilierul tabernacolului,
8 Şi masa şi vasele ei şi sfeşnicul pur cu toate vasele lui şi al-
tarul tămâiei,
9 Şi altarul ofrandei arse cu toate vasele lui şi ligheanul şi
piciorul lui,
10 Şi hainele serviciului şi veşmintele sfinte pentru preo-
tul Aaron şi veşmintele fiilor săi, pentru a servi în serviciul
preoţesc,
11 Şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia dulce pentru lo-
cul sfânt: să facă conform cu tot ceea ce ţi-am poruncit.
12 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
13 Vorbeşte de asemenea copiilor lui Israel, spunând:
Negreșit să ţineţi sabatele mele, căci acesta este un semn în-
tre mine şi voi prin generaţiile voastre; ca să ştiţi că eu sunt
DOMNUL care vă sfinţeşte.
14 Ţineţi sabatul, căci el vă este sfânt; oricine îl spurcă să fie
negreşit dat la moarte, pentru că oricine face vreo lucrare în
el, acel suflet să fie stârpit din poporul său.
15 Şase zile să se facă muncă; dar în a şaptea este sabatul
odihnei, sfânt pentru DOMNUL; oricine face vreo muncă în
ziua de sabat, negreşit să fie dat la moarte.
16 De aceea copiii lui Israel să ţină sabatul, ca să ţină sabatul
prin generaţiile lor, ca legământ continuu.
17 Acesta este un semn între mine şi copiii lui Israel pentru
totdeauna, pentru că în şase zile DOMNUL a făcut cerul şi
 Exodul 33
pământul şi în a şaptea zi s-a odihnit şi a fost înviorat.
18 Şi i-a dat lui Moise, când el a sfârşit de vorbit cu el pe
muntele Sinai, două table ale mărturiei, table de piatră, scri-
se cu degetul lui Dumnezeu.
Capitolul 32
Ş i când poporul a văzut că Moise întârzia să coboare de pe
munte, oamenii s-au strâns la Aaron şi i-au spus: Ridică-
te, fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci, cât
despre acest Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului,
nu ştim ce i s-a întâmplat.
2 Şi Aaron le-a spus: Desfaceţi cerceii de aur, care sunt în
urechile soţiilor voastre ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre,
şi aduceţi-i la mine.
3 Şi tot poporul a desfăcut cerceii de aur care erau în urechi-
le lor şi i-au adus la Aaron.
4 Iar el i-a primit din mâna lor; şi după ce le-a făcut un viţel
turnat, i-a dat formă cu o daltă şi au spus: Israele, aceştia
sunt dumnezeii tăi, care te-au scos din ţara Egiptului.
5 Şi când Aaron l-a văzut, a construit un altar înaintea lui; şi
Aaron a făcut o proclamaţie şi a spus: Mâine este o sărbătoa-
re pentru DOMNUL .
6 Şi s-au sculat devreme a doua zi şi au oferit ofrande arse şi
au adus ofrande de pace; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi
să bea şi s-a ridicat să joace.
7 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te, coboară-te, căci po-
porul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-au corupt;
8 S-au abătut repede de pe calea pe care le-am poruncit-o; ei
şi-au făcut un viţel turnat şi i s-au închinat şi i-au sacrificat
şi au spus: Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos
din ţara Egiptului.
9 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Am văzut acest popor şi,
iată, acesta este un popor îndărătnic;
10 De aceea, acum lasă-mă, ca furia mea să se încingă împo-
triva lor şi să îi mistui; şi voi face din tine o naţiune mare.
11 Şi Moise a implorat pe DOMNUL Dumnezeul său şi a
spus: DOAMNE , de ce se încinge furia ta împotriva poporu-
lui tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi
cu o mână tare?
12 Pentru ce să vorbească egiptenii şi să spună: Pentru ne-
norocire i-a scos afară, ca să îi ucidă în munţi şi să îi mistuie
de pe faţa pământului? Întoarce-te de la furia ta încinsă şi
pocăieşte-te de acest rău împotriva poporului tău.
13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, servitorii
tăi, cărora le-ai jurat prin tine însuţi şi le-ai spus: Voi înmul-
ţi sămânţa ca stelele cerului şi toată această ţară despre care
am vorbit o voi da seminţei voastre şi o vor moşteni pentru
totdeauna.
14 Şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă
poporului său.
15 ¶ Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte şi cele două
table ale mărturiei erau în mâna sa: tablele erau scrise pe
amândouă părţile; pe o parte şi pe cealaltă parte erau ele
scrise.
16 Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul
lui Dumnezeu, gravat pe table.
17 Şi când a auzit Iosua zgomotul poporului pe când strigau,
i-a spus lui Moise: Este zgomot de război în tabără.
18 Dar el a spus: Nu este vocea celor ce strigă din cauza vic-
toriei, nici nu este vocea celor ce strigă din cauză că sunt în-
vinşi, ci aud zgomotul celor ce cântă.
19 Şi s-a întâmplat, imediat ce s-a apropiat el de tabără, că
62
a văzut viţelul şi dansul; şi mânia lui Moise s-a încins şi a
aruncat tablele din mâinile sale şi le-a spart sub munte.
20 Şi a luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc şi l-a mă-
cinat până la pulbere şi a împrăştiat pulberea pe apă şi a făcut
pe copiii lui Israel să bea din ea.
21 ¶ Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ce ţi-a făcut poporul acesta,
încât ai adus un aşa mare păcat peste ei?
22 Şi Aaron a spus: Să nu se încingă mânia domnului meu;
cunoşti poporul, că ei sunt puşi pe ticăloşie.
23 Fiindcă mi-au spus: Fă-ne dumnezei, care să meargă îna-
intea noastră, căci cât despre acest Moise, bărbatul care ne-a
scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.
24 Iar eu le-am spus: Oricine are ceva aur, să îl desfacă. Aşa că
mi l-au dat; atunci l-am aruncat în foc şi a ieşit acest viţel.
25 Şi după ce Moise a văzut că oamenii erau goi (pentru că
Aaron i-a făcut goi spre ruşinea lor printre duşmanii lor),
26 Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus:
Cine este de partea DOMNULUI? Acela să vină la mine. Şi
toţi fiii lui Levi s-au adunat la el. 
27 Iar el le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeu al lui
Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi să intre şi
să iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să
ucidă pe fratele său şi fiecare bărbat pe însoţitorul său şi fie-
care bărbat pe vecinul său.
28 Şi copiii lui Levi au făcut conform cuvântului lui Moise: şi
au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.
29 Pentru că Moise a spus: Astăzi, consacraţi-vă pe voi înşivă
DOMNULUI, fiecare bărbat peste fiul său şi peste fratele său,
ca astăzi să dăruiască vouă o binecuvântare.
30 ¶ Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Moise a spus poporului:
Aţi păcătuit un mare păcat; şi acum voi urca la DOMNUL;
poate voi face ispăşire pentru păcatul vostru.
31 Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Oh, acest popor
a păcătuit un mare păcat şi şi-au făcut dumnezei de aur.
32 Totuşi acum dacă voieşti, iartă păcatul lor; şi dacă nu,
şterge-mă, te rog eu, din cartea ta pe care ai scris-o.
33 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Oricine a păcătuit împo-
triva mea, pe el îl voi şterge din cartea mea.
34 De aceea acum du-te, condu poporul la locul despre care
ţi-am vorbit: iată, Îngerul meu va merge înaintea ta; totuşi în
ziua cercetării, voi pedepsi păcatul lor peste ei.
35 Şi DOMNUL a lovit poporul cu plăgi, pentru că au făcut
viţelul pe care Aaron l-a făcut.
Capitolul 33
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise: Pleacă şi urcă de aici, tu
şi poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului, la ţara pe
care am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, spunând:
Seminţei tale o voi da,
2 (Şi voi trimite un înger înaintea ta; şi voi alunga pe canaa-
nit, pe amorit, pe hitit şi pe perizit, pe hivit şi pe iebusit):
3 La o ţară în care curge lapte şi miere, căci nu mă voi urca
în mijlocul tău, pentru că tu eşti un popor îndărătnic, ca nu
cumva eu să te mistui pe cale.
4 Şi după ce poporul a auzit aceste veşti rele, au jelit; şi ni-
meni nu a pus pe el ornamentele sale.
5 Pentru că DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune copiilor lui
Israel: Voi sunteţi un popor îndărătnic: dintr-odată mă voi
urca în mijlocul tău şi te voi mistui; de aceea acum scoate
ornamentele tale de pe tine, ca să ştiu ce să îţi fac.
6 Şi copiii lui Israel şi-au scos ornamentele lor la muntele
Horeb.
 Exodul 34
7 ¶ Şi Moise a luat tabernacolul şi l-a ridicat în afara taberei,
departe de tabără şi l-a chemat Tabernacolul întâlnirii. Şi s-a
întâmplat că oricine căuta pe DOMNUL ieşea afară la taber-
nacolul întâlnirii, care era în afara taberei.
8 Şi s-a întâmplat, după ce Moise a ieşit afară la tabernacol,
că tot poporul s-a sculat şi fiecare bărbat a stat în picioare la
uşa cortului său şi s-au uitat după Moise, până ce a intrat în
tabernacol.
9 Şi s-a întâmplat că, pe când Moise a intrat în tabernacol,
coloana de nor a coborât şi a stat la uşa tabernacolului şi
DOMNUL a vorbit cu Moise.
10 Şi tot poporul a văzut coloana de nor stând la uşa taber-
nacolului; şi tot poporul s-a ridicat şi s-a închinat, fiecare
bărbat în uşa cortului său.
11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise faţă în faţă, aşa cum un
bărbat vorbeşte prietenului său. Şi el s-a întors din nou în ta-
bără; dar servitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu s-a
depărtat de tabernacol.
12 ¶ Şi Moise a spus DOMNULUI: Vezi, îmi spui: Adu acest
popor; şi nu mă laşi să ştiu pe cine vei trimite cu mine. Totuşi
ai spus: Te cunosc pe nume şi de asemenea ai găsit har îna-
intea ochilor mei.
13 Şi acum, te rog, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi,
arată-mi acum calea ta, ca să te cunosc, ca să găsesc har în-
aintea ochilor tăi; şi ai în vedere că această naţiune este po-
porul tău.
14 Şi a spus: Prezenţa mea va merge cu tine şi îţi voi da
odihnă.
15 Iar el i-a spus: Dacă prezenţa ta nu merge cu mine, nu ne
urca de aici.
16 Căci în ce va fi cunoscut aici că eu şi poporul tău am găsit
har înaintea ochilor tăi? Nu este în aceea că mergi cu noi?
Astfel vom fi separaţi, eu şi poporul tău, dintre toate popoa-
rele care sunt pe faţa pământului.
17 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Voi face şi lucrul acesta pe
care l-ai vorbit, pentru că ai găsit har înaintea ochilor mei şi
te cunosc pe nume.
18 Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria ta.
19 Iar el a spus: Voi face ca toată bunătatea mea să treacă pe
dinaintea ta şi voi proclama numele DOMNULUI înaintea ta;
şi voi fi cu har către cine voi fi cu har şi voi arăta milă cui voi
arăta milă.
20 Şi a mai spus: Nu poţi vedea faţa mea, căci nici un om nu
mă va vedea şi după aceea să trăiască.
21 Şi DOMNUL a spus: Iată, este un loc lângă mine şi stai în
picioare pe stâncă;
22 Şi se va întâmpla, în timp ce gloria mea trece pe lângă
tine, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii şi te voi acoperi
cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine;
23 Şi îmi voi retrage mâna şi vei vedea părţile mele din spate,
dar faţa mea nu se va vedea.
Capitolul 34
Ş i DOMNUL i-a spus lui Moise: Taie-ţi două table de piatră
asemenea primelor şi voi scrie pe aceste table cuvintele
care au fost pe primele table, pe care le-ai spart.
2 Şi fii gata mâine dimineaţă şi urcă-te dimineaţă pe muntele
Sinai şi prezintă-te acolo mie pe vârful muntelui.
3 Şi nici un bărbat să nu urce cu tine, să nu fie văzut nici un
bărbat pe tot muntele; să nu pască nici turmele nici cirezile
înaintea acelui munte.
4 Iar el a tăiat două table de piatră asemenea primelor; şi
63
Moise s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a urcat pe muntele
Sinai, aşa cum DOMNUL îi poruncise şi a luat în mâna sa
cele două table din piatră.
5 ¶ Şi DOMNUL a coborât în nor şi a stat cu el acolo şi a pro-
clamat numele DOMNULUI.
6 Şi DOMNUL a trecut pe dinaintea lui şi a proclamat:
DOMNUL , DOMNUL Dumnezeu, milostiv şi cu har, înde-
lung răbdător şi abundent în bunătate şi adevăr,
7 Păstrând milă pentru mii, iertând nelegiuire şi fărădelege
şi păcat şi în nici un fel nu va cruţa pe vinovat; pedepsind
nelegiuirea taţilor peste copii şi peste copiii copiilor, până la
a treia şi a patra generaţie.
8 Şi Moise s-a grăbit şi şi-a plecat capul spre pământ şi s-a
închinat.
9 Şi a spus: Dacă acum am găsit har înaintea ochilor tăi,
Doamne, lasă te rog, ca Domnul meu, să meargă printre noi,
pentru că acesta este un popor îndărătnic; şi iartă nelegiui-
rea noastră şi păcatul nostru şi ia-ne ca moştenirea ta.
10 ¶ Iar el a spus: Iată, fac un legământ: înaintea întregului
tău popor voi face minuni, aşa cum nu s-au mai făcut pe tot
pământul, nici în vreo naţiune; şi tot poporul printre care
tu te afli vor vedea lucrarea DOMNULUI; căci este un lucru
înfricoşător pe care îl voi face cu tine.
11 Ţine ceea ce îţi poruncesc în această zi; iată, alung dina-
intea ta pe amorit şi pe canaanit şi pe hitit şi pe perizit şi pe
hivit şi pe iebusit.
12 Ia seama la tine însuţi, ca nu cumva să faci legământ cu
locuitorii ţării în care mergi, ca nu cumva să fie o cursă în
mijlocul tău;
13 Ci să distrugeţi altarele lor, să spargeţi idolii lor şi să le
tăiaţi dumbrăvile,
14 Pentru că nu te vei închina nici unui alt dumnezeu, pen-
tru că DOMNUL , a cărui nume este Gelos, este un Dumnezeu
gelos;
15 Nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării şi ei să cur-
vească după dumnezeii lor şi să aducă sacrificiu dumnezeilor
lor şi vreunul să te cheme şi să mănânci din sacrificiul lui;
16 Şi să iei dintre fiicele lor pentru fiii tăi şi fiicele lor să cur-
vească după dumnezeii lor şi să facă pe fiii tăi să curvească
după dumnezeii lor.
17 Să nu îţi faci dumnezei turnaţi.
18 ¶ Ţine sărbătoarea azimelor. Mănâncă şapte zile azimă
cum ţi-am poruncit, în timpul lunii Abib, pentru că în luna
Abib ai ieşit din Egipt.
19 Tot ce deschide pântecele este al meu; şi fiecare întâi năs-
cut între vitele tale, fie bou sau oaie.
20 Dar să răscumperi pe întâiul născut al măgăriţei cu un
miel; şi dacă nu îl răscumperi, atunci să îi frângi gâtul. Să
răscumperi pe tot întâiul născut dintre fiii tăi. Şi nici unul să
nu se arate înaintea mea cu mâna goală.
21 Să lucrezi şase zile, dar să te odihneşti în a şaptea zi; să te
odihneşti în timpul aratului şi al secerişului.
22 Şi să ţii sărbătoarea săptămânilor, ale primelor roade ale
secerişului grâului şi sărbătoarea recoltei la sfârşitul anului.
23 De trei ori într-un an toţi copiii tăi de parte bărbătească
să se arate înaintea Domnului DUMNEZEU, Dumnezeul lui
Israel.
24 Pentru că voi arunca afară naţiunile dinaintea ta şi voi
lărgi hotarele tale; nici un om nu va dori ţara ta, când te vei
urca să te arăţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău, de trei
ori într-un an.
25 Să nu oferi sângele sacrificiului meu cu dospeală; nici să
 Exodul 36
nu fie lăsat sacrificiul sărbătorii paştelui până dimineaţa.
26 Să aduci primul dintre primele roade ale pământului tău
la casa DOMNULUI Dumnezeul tău. Să nu fierbi un ied în
laptele mamei sale.
27 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scrie-ţi aceste cuvinte;
căci după tonul acestor cuvinte am făcut un legământ cu
tine şi cu Israel.
28 ¶ Iar el a fost acolo cu DOMNUL patruzeci de zile şi patru-
zeci de nopţi; nici nu a mâncat pâine, nici nu a băut apă. Şi el
a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.
29 Şi s-a întâmplat, când a coborât Moise de pe Muntele
Sinai, şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise
când a coborât de pe munte, că Moise nu ştia că pielea feţei
sale strălucea cât timp a vorbit cu el.
30 Şi când Aaron şi toţi copiii lui Israel au văzut pe Moise,
iată, pielea feţei sale strălucea; şi s-au temut să se apropie de
el.
31 Şi Moise i-a chemat; şi Aaron şi toţi conducătorii adunării
s-au întors la el; şi Moise a vorbit cu ei.
32 Şi după aceea toţi copiii lui Israel s-au apropiat, şi le-a dat
în poruncă tot ceea ce DOMNUL vorbise cu el în muntele
Sinai.
33 Şi când Moise a încetat să vorbească cu ei şi-a pus un văl
pe faţă.
34 Dar când Moise a intrat înaintea DOMNULUI ca să vor-
bească cu el, el a scos vălul, până când a ieşit. Şi a ieşit şi le-a
spus copiilor lui Israel ceea ce i-a fost poruncit.
35 Şi copiii lui Israel au văzut faţa lui Moise, că pielea feţei lui
Moise strălucea; şi Moise a pus vălul peste faţa sa din nou,
până când a intrat să vorbească cu el.
Capitolul 35
Ş i Moise a adunat toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a
spus: Acestea sunt cuvintele pe care DOMNUL le-a po-
runcit, să le faceţi.
2 Şase zile se va face lucrarea, dar ziua a şaptea vă va fi o zi
sfântă, un sabat de odihnă DOMNULUI: oricine va face vreo
lucrare în ea va fi dat la moarte.
3 Să nu aprindeţi foc în locuinţele voastre în ziua de sabat.
4 Şi Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel,
spunând: Acesta este lucrul pe care Domnul l-a poruncit,
spunând:
5 Luaţi dintre voi ofrandă DOMNULUI; oricine are inimă
voitoare să aducă o ofrandă DOMNULUI: aur şi argint şi
aramă,
6 Şi albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire şi păr de
capre,
7 Şi piei de berbeci vopsite roşu şi piei de bursuc şi lemn de
salcâm,
8 Şi untdelemn pentru lampă şi mirodenii pentru untdelem-
nul pentru ungere şi pentru tămâia dulce,
9 Şi pietre de onix şi pietre să fie montate pentru efod şi pen-
tru pieptar.
10 Şi fiecare om înţelept în inimă dintre voi să vină şi să facă
tot ceea ce DOMNUL a poruncit:
11 Tabernacolul, cortul lui şi acoperământul lui, copcile lui
şi scândurile lui, drugii lui, coloanele lui şi soclurile lui,
12 Chivotul şi drugii lui, cu şezământul milei şi perdeaua
acoperământului,
13 Masa şi drugii ei şi toate vasele ei şi pâinile punerii
înainte,
14 Sfeşnicul de asemenea pentru lumină şi vasele lui şi
64
lămpile lui, cu untdelemnul pentru lumină.
15 Şi altarul tămâiei şi drugii lui şi untdelemnul pentru un-
gere şi tămâia dulce şi perdeaua pentru uşă la intrarea în
tabernacol,
16 Altarul ofrandei arse, cu grătarul de aramă, drugii lui şi
toate vasele lui, ligheanul şi piciorul lui,
17 Perdelele curţii, stâlpii ei şi soclurile lor şi perdeaua pen-
tru uşa curţii,
18 Ţăruşii tabernacolului şi ţăruşii curţii şi frânghiile lor,
19 Hainele serviciului, pentru a face serviciul în locul sfânt,
veşmintele sfinte pentru Aaron, preotul, şi veşmintele fiilor
săi, pentru a servi în serviciul de preot.
20 ¶ Şi toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din prezenţa
lui Moise.
21 Şi a venit fiecare om a cărui inimă l-a stârnit şi fiecare om
al cărui duh l-a făcut voitor şi au adus ofranda DOMNULUI
pentru lucrarea tabernacolului întâlnirii şi pentru tot servi-
ciul lui şi pentru veşmintele sfinte.
22 Şi au venit, deopotrivă bărbaţi şi femei, atâţia câţi au fost
cu inimă voitoare, şi au adus brăţări şi cercei şi inele şi table,
toate bijuterii din aur; şi fiecare om care a oferit, a oferit o
ofrandă de aur DOMNULUI.
23 Şi toţi la care s-a găsit albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in
subţire şi păr de capre şi piei roşii de berbeci şi piei de bur-
suci, le-au adus.
24 Şi fiecare om care a oferit o ofrandă din argint şi aramă
a adus ofranda DOMNULUI; şi toţi la care s-a găsit lemn de
salcâm pentru orice lucrare a serviciului, l-au adus.
25 Şi toate femeile care au fost înţelepte în inimă au tors cu
mâinile lor şi au adus ceea ce au tors, deopotrivă din albastru
şi din purpuriu şi din stacojiu şi din in subţire.
26 Şi toate femeile ale căror inimi le-au stârnit la înţelepciu-
ne au tors păr de capre.
27 Şi conducătorii au adus pietre de onix şi pietre să fie mon-
tate pentru efod şi pentru pieptar;
28 Şi mirodenii şi untdelemn pentru lumină şi pentru unt-
delemnul pentru ungere şi pentru tămâia dulce.
29 Copiii lui Israel au adus din bunăvoinţă o ofrandă
DOMNULUI, fiecare bărbat şi femeie, a cărui inimă i-a fă-
cut voitori să aducă pentru toate felurile de lucrări, pe care
DOMNUL le poruncise a fi făcute prin mâna lui Moise.
30 ¶ Şi Moise le-a spus copiilor lui Israel: Vedeţi, DOMNUL
a chemat pe nume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din
tribul lui Iuda;
31 Şi l-a umplut cu duhul lui Dumnezeu în înţelepciune, în
înţelegere şi în cunoaştere şi în tot felul de meşteşuguri;
32 Şi pentru a concepe lucruri iscusite, pentru a lucra în aur
şi în argint şi în aramă,
33 Şi în tăierea pietrelor, pentru a fi montate şi în sculptarea
lemnului, pentru a face orice fel de lucrare iscusită.
34 Şi lui şi lui Aholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan,
le-a pus în inimă să îi înveţe pe alţii.
35 I-a umplut cu înţelepciune a inimii, pentru a lucra tot fe-
lul de lucrări, ale gravorului şi ale meşteşugarului iscusit şi
ale lucrătorului în broderie, în albastru şi în purpuriu, în
stacojiu şi în in subţire şi ale ţesătorului, chiar al celor ce fac
orice fel de lucrare şi al celor ce concep o lucrare iscusită.
Capitolul 36
A tunci Beţaleel şi Aholiab şi fiecare bărbat înţelept în
inimă, în care DOMNUL a pus înţelepciune şi înţelege-
re ca să cunoască cum să lucreze orice fel de lucrare pentru
 Exodul 37
serviciul sanctuarului, au lucrat conform cu tot ceea ce
DOMNUL poruncise.
2 Şi Moise a chemat pe Beţaleel şi pe Aholiab şi pe fiecare
bărbat înţelept în inimă, în a cărui inimă DOMNUL pusese
înţelepciune, pe fiecare a cărui inimă îl stârnise să vină la
lucrare, ca să o facă;
3 Şi au primit de la Moise toată ofranda, pe care copiii lui
Israel au adus-o pentru lucrarea serviciului sanctuarului,
pentru a-l face în întregime. Şi încă îi mai aduceau ofrande
de bunăvoie în fiecare dimineaţă.
4 Şi toţi bărbaţii înţelepţi, care lucrau toată lucrarea sanc-
tuarului, au venit fiecare bărbat de la lucrarea lui pe care o
făceau;
5 Şi i-au vorbit lui Moise, spunând: Poporul aduce mult
mai mult decât este nevoie pentru serviciul lucrării, pe care
DOMNUL a poruncit a o face.
6 Şi Moise a dat poruncă şi au făcut ca aceasta să fie procla-
mată prin toată tabăra, spunând: Nici bărbat, nici femeie să
nu mai facă nici o lucrare pentru ofrandă pentru sanctuar.
Astfel poporul a fost oprit să aducă.
7 Căci materialul lor era suficient pentru toată lucrarea, să o
facă şi chiar prea mult.
8 ¶ Şi fiecare om înţelept în inimă printre cei ce lucrau lucra-
rea tabernacolului a făcut zece covoare din in subţire răsucit
şi albastru şi purpuriu şi stacojiu cu heruvimi, într-o lucrare
iscusită i-a făcut.
9 Lungimea unui covor era douăzeci şi opt de coţi şi lăţi-
mea unui covor patru coţi; covoarele erau toate de aceeaşi
măsură.
10 Şi el a prins cele cinci covoare, unul de celălalt; şi celelalte
cinci covoare le-a prins unul de celălalt.
11 Şi a făcut cheutori albastre la marginea unui covor, pe
marginea împreunării; şi tot aşa a făcut pe marginea din ca-
păt a celuilalt covor, în îmbinarea a doua.
12 Cincizeci de cheutori a făcut pe un covor şi cincizeci de
cheutori a făcut pe marginea covorului care era în îmbinarea
a două: cheutorile au ţinut un covor de celălalt.
13 Şi a făcut cincizeci de copci din aur şi a prins covoare-
le unul de celălalt cu copcile; astfel a devenit un singur
tabernacol.
14 ¶ Şi a făcut covoare din păr de capre pentru acoperiş dea-
supra tabernacolului; a făcut unsprezece covoare.
15 Lungimea unui covor era de treizeci de coţi şi patru coţi
Ş i Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm; doi coţi şi
era lăţimea unui covor; cele unsprezece covoare erau de o
singură mărime.
16 Şi a îmbinat cinci covoare între ele şi şase covoare între
ele.
17 Şi a făcut cincizeci de cheutori pe marginea din capăt
a covorului în îmbinare şi cincizeci de cheutori a făcut pe
marginea covorului care se îmbină cu al doilea.
18 Şi a făcut cincizeci de copci din aramă pentru a îmbina
acoperişul împreună, ca să fie unul singur.
19 Şi pentru acoperiş, a făcut un acoperământ din piei de
berbeci vopsite roşu şi un acoperământ din piei de bursuci
deasupra.
20 Şi a făcut, pentru tabernacol, scânduri din lemn de sal-
câm, stând în picioare.
21 Lungimea unei scânduri era de zece coţi şi lăţimea unei
scânduri de un cot şi jumătate.
22 O scândură avea două cepuri, la distanţă egală unul de ce-
lălalt; astfel a făcut pentru toate scândurile tabernacolului.
23 Şi a făcut scânduri pentru tabernacol: douăzeci de
65
scânduri pe partea de sud, spre sud;
24 Şi patruzeci de socluri de argint a făcut sub cele douăzeci
de scânduri: două socluri sub o scândură pentru cele două
cepuri ale ei şi două socluri sub altă scândură pentru cele
două cepuri ale ei.
25 Şi pentru cealaltă parte a tabernacolului, care este spre
colţul de nord, a făcut douăzeci de scânduri,
26 Şi cele patruzeci de socluri ale lor din argint: două socluri
sub o scândură şi două socluri sub altă scândură.
27 Şi pentru părţile tabernacolului care sunt spre vest a fă-
cut şase scânduri.
28 Şi două scânduri a făcut pentru colţurile tabernacolului
pe cele două părţi.
29 Şi au fost îmbinate între ele, dedesubt, şi au fost îmbinate
împreună la capul acesteia, într-un singur inel; astfel a făcut
celor două scânduri în ambele colţuri.
30 Şi au fost opt scânduri; şi soclurile lor au fost şaisprezece
socluri de argint, sub fiecare scândură, două socluri.
31 Şi a făcut drugi de lemn de salcâm, cinci pentru scându-
rile uneia din părţile tabernacolului.
32 Şi cinci drugi pentru scândurile celeilalte părţi a taberna-
colului şi cinci drugi pentru scândurile tabernacolului pen-
tru părţile spre vest.
33 Şi a făcut drugul din mijloc să treacă prin scânduri de la
un capăt la celălalt.
34 Şi a placat scândurile cu aur şi le-a făcut inelele din aur
pentru a fi locuri pentru drugi şi a placat drugii cu aur.
35 ¶ Şi a făcut o perdea albastră şi purpurie şi stacojie şi in
subţire răsucit; cu heruvimi a făcut-o într-o lucrare iscusită.
36 Şi i-a făcut patru piloni din lemn de salcâm şi i-a placat
cu aur; cârligele lor erau din aur; şi a turnat pentru ei patru
socluri din argint.
37 Şi a făcut pentru uşa tabernacolului o perdea albastră
şi purpurie şi stacojie şi din in subţire răsucit, din lucrare
brodată,
38 Şi cei cinci stâlpi ale acestuia cu cârligele lor; şi a placat
capitelurile lor şi vergelele lor cu aur; dar cele cinci socluri
ale lor erau de aramă.
Capitolul 37
jumătate era lungimea lui şi un cot şi jumătate lăţimea lui
şi un cot şi jumătate înălţimea lui;
2 Şi l-a placat cu aur pur pe dinăuntru şi pe dinafară şi i-a
făcut o coroană de aur de jur împrejur. 
3 Şi i-a turnat patru inele de aur, cele patru colţuri ale lui:
două inele pe una din părţile lui şi două inele pe cealaltă
parte a lui.
4 Şi a făcut drugi din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur.
5 Şi el a pus drugii în inele pe părţile laterale ale chivotului,
ca să poarte chivotul.
6 Şi a făcut acoperământul milei din aur pur; doi coţi şi ju-
mătate era lungimea lui şi un cot şi jumătate lăţimea lui.
7 Şi a făcut doi heruvimi din aur, i-a făcut din aur bătut din-
tr-o singură bucată, la cele două capete ale şezământului
milei.
8 Un heruvim la un capăt de o parte şi un alt heruvim la un
capăt pe partea cealaltă; ieşind din şezământului milei a fă-
cut heruvimii pe cele două capete ale lui.
9 Şi heruvimii îşi întindeau aripile lor în sus şi acopereau cu
aripile lor şezământul milei, cu feţele lor privind unul la al-
tul; chiar spre şezământul milei erau feţele heruvimilor.
 Exodul 38
10 ¶ Şi a făcut masa din lemn de salcâm; doi coţi era lungi-
mea ei şi un cot lăţimea ei şi un cot şi jumătate înălţimea ei;
11 Şi a placat-o cu aur pur şi i-a făcut de jur împrejur o co-
roană de aur.
12 De asemenea i-a făcut o margine cât un lat de palmă de
jur împrejur; şi a făcut o coroană de aur pentru marginea ei
de jur împrejur.
13 Şi a turnat pentru ea patru inele de aur şi a pus inelele în
cele patru colţuri care erau la cele patru picioare ale ei.
14 Inelele erau în faţa marginii în locurile pentru drugii pen-
tru a purta masa.
15 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur,
pentru a purta masa.
16 Şi a făcut vasele care erau pe masă, farfuriile ei şi lingu-
rile ei şi bolurile ei şi capacele ei cu care să le acopere, din
aur pur.
17 Şi a făcut sfeşnicul din aur pur; a făcut sfeşnicul dintr-o
lucrare din aur bătut; stâlpul lui şi braţul lui, bolurile lui, no-
durile lui şi florile lui erau din aceeaşi lucrare bătută.
18 Şi şase braţe ieşeau din laturile lui: trei braţe ale sfeşnicu-
lui dintr-o parte a lui şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă
parte a lui;
19 Trei cupe făcute asemenea migdalelor pe un braţ, un nod
şi o floare; şi trei boluri făcute asemenea migdalelor pe alt
braţ, un nod şi o floare; astfel să fie făcute pe cele şase braţe
ieşind din sfeşnic.
20 Şi pe sfeşnic erau patru boluri făcute ca migdale, nodurile
lui şi florile lui;
21 Şi un nod sub două braţe ale lui şi un nod sub două braţe
ale lui şi un nod sub două braţe ale lui, conform celor şase
braţe ieşind din acesta.
22 Nodurile lor şi braţele lor erau la fel; toate acestea erau o
singură lucrare bătută din aur pur.
23 Şi a făcut cele şapte lămpi ale lui şi mucările lui şi cenuşa-
rele lui, din aur pur.
24 Dintr-un talant de aur pur l-a făcut cu toate vasele lui.
25 Şi a făcut altarul pentru tămâie din lemn de salcâm; lun-
gimea lui era un cot şi lăţimea lui un cot; era pătrat; şi doi
coţi era înălţimea lui; coarnele lui erau din aceeaşi bucată.
26 Şi l-a placat cu aur pur, deopotrivă vârful lui şi laturile lui
de jur împrejur şi coarnele lui; de asemenea i-a făcut o co-
roană din aur de jur împrejur.
27 Şi a făcut două inele din aur pentru acesta sub coroana
lui, lângă cele două colţuri ale lui, pe cele două părţi ale lui,
să fie locuri pentru drugi pentru a-l purta cu totul.
28 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur.
29 Şi a făcut untdelemnul sfânt pentru ungere şi tămâia pură
din mirodenii dulci, conform artei parfumierilor.
Capitolul 38
Ş i el a făcut altarul ofrandei arse din lemn de salcâm: cinci
coţi era lungimea lui şi cinci coţi lăţimea lui; era pătrat; şi
trei coţi înălţimea lui.
2 Şi a făcut coarnele lui pe cele patru colţuri ale acestuia;
coarnele lui erau din aceeaşi bucată şi l-a placat cu aramă.  după şekelul sanctuarului, pentru fiecare bărbat care a mers
3 Şi a făcut toate vasele altarului, căldările şi lopeţile şi
oalele şi cârligele pentru carne şi tăvile pentru cărbuni,
toate vasele lui le-a făcut din aramă.  27 Şi din cei o sută de talanţi de argint au fost turnate soclu-
4 Şi a făcut pentru altar un grătar din aramă în formă de reţea
sub marginea de sus a lui în jos, până la mijlocul acestuia.  sută de talanţi, un talant pentru un soclu.
5 Şi a turnat patru inele pentru cele patru capete ale grătaru-
lui din aramă, ca să fie locuri pentru drugi.
66
6 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu
aramă.
7 Şi a pus drugii în inele pe laturile altarului, pentru a-l pur-
ta cu totul; a făcut altarul gol pe dinăuntru cu scânduri.
8 Şi a făcut ligheanul din aramă şi piciorul lui din aramă,
din oglinzile femeilor care se adunau la uşa tabernacolului
întâlnirii.
9 ¶ Şi a făcut curtea: pe partea de sud spre sud, perdelele cur-
ţii erau din in subţire răsucit, de o sută de coţi;
10 Stâlpii lor erau douăzeci şi soclurile lor de aramă, două-
zeci; cârligele stâlpilor şi vergelele lor erau din argint.
11 Şi pentru partea de nord perdelele erau de o sută de coţi,
stâlpii lor erau douăzeci şi soclurile lor din aramă, douăzeci;
cârligele stâlpilor şi vergelele lor din argint.
12 Şi pentru partea de vest erau perdele de cincizeci de coţi,
stâlpii lor zece şi soclurile lor zece; cârligele stâlpilor şi ver-
gelele lor din argint.
13 Şi pentru partea de est spre est, cincizeci de coţi.
14 Perdelele uneia din părţile porţii erau de cincisprezece
coţi; stâlpii lor, trei, şi soclurile lor, trei.
15 Şi pentru cealaltă parte a porţii curţii, de o parte şi de alta,
erau perdele de cincisprezece coţi; stâlpii lor, trei şi soclurile
lor, trei.
16 Toate perdelele curţii de jur împrejur erau din in subţire
răsucit.
17 Şi soclurile pentru stâlpi erau din aramă; cârligele stâlpi-
lor şi vergelele lor din argint; şi placarea capitelurilor lor era
din argint; şi toţi stâlpii curţii erau înfăşuraţi cu argint. 
18 Şi perdeaua pentru poarta curţii era lucrare brodată, din
albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit; şi două-
zeci de coţi era lungimea şi înălţimea ca şi lăţimea era de
cinci coţi, corespunzând perdelelor curţii.
19 Şi stâlpii lor erau patru şi soclurile lor din aramă, patru;
cârligele lor din argint şi placarea capitelurilor lor şi vergelele
lor, din argint.
20 Şi ţăruşii tabernacolului şi ai curţii de jur împrejur erau
din aramă.
21 ¶ Aceasta este socoteala tabernacolului, al tabernacolu-
lui mărturiei, aşa cum a fost socotită, conform poruncii lui
Moise, pentru serviciul leviţilor, prin mâna lui Itamar, fiul
lui Aaron preotul.
22 Şi Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda,
a făcut tot ceea ce DOMNUL a poruncit lui Moise.
23 Şi cu el a fost Aholiab, fiul lui Ahisama, din tribul lui Dan,
un gravor, un meşteşugar iscusit şi un lucrător cu broderie în
albastru şi în purpuriu şi în stacojiu şi in subţire.
24 Tot aurul care a fost folosit pentru lucrare în toată lucra-
rea locului sfânt, chiar aurul ofrandei, a fost de douăzeci şi
nouă de talanţi şi şapte sute şi treizeci de şekeli, după şekelul
sanctuarului.
25 Şi argintul de la cei ce au fost număraţi din adunare a fost
de o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de
şekeli, după şekelul sanctuarului;
26 O beka pentru fiecare bărbat, adică o jumătate de şekel,
să fie numărat, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pentru
şase sute trei mii cinci sute cincizeci de bărbaţi.
rile sanctuarului şi soclurile perdelei; o sută de socluri din o
28 Şi din o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de şekeli el a
făcut cârlige pentru stâlpi şi a placat capitelurile lor şi le-a
 Exodul 40
înfăşurat.
29 Şi arama ofrandei era de şaptezeci de talanţi şi două mii
patru sute de şekeli.
30 Şi cu aceasta a făcut soclurile uşii tabernacolului întâlni-
rii şi altarul de aramă şi grătarul de aramă pentru acesta şi
toate vasele altarului,
31 Şi soclurile curţii de jur împrejur şi soclurile porţii cur-
ţii şi toţi ţăruşii tabernacolului şi toţi ţăruşii curţii de jur
împrejur.
Capitolul 39
Ş i din albastru şi purpuriu şi stacojiu, au făcut haine pen-
tru serviciu, pentru a face serviciul în locul sfânt şi au
făcut sfintele veşminte pentru Aaron, precum DOMNUL i-a
poruncit lui Moise.
2 Iar el a făcut efodul din aur, din albastru şi purpuriu şi sta-
cojiu şi in subţire răsucit.
3 Şi au bătut aurul în plăci subţiri şi l-au tăiat în sârme sub-
ţiri, pentru a-l lucra în albastru şi în purpuriu şi în stacojiu şi
în in subţire răsucit, cu lucrare iscusită.
4 Ei au făcut umerarii pentru acesta, ca să îl îmbine; prin cele
două margini a fost acesta îmbinat.
5 Şi brâul făcut cu iscusinţă al efodului său, care era peste
acesta, era din aceeaşi bucată, conform lucrării acestuia, din
aur, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit;
aşa cum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
6 Şi au lucrat pietre de onix montate în broşe din aur, gravate
precum sigiliile sunt gravate, cu numele copiilor lui Israel.
7 Şi le-a pus pe umerii efodului, ca să fie pietre pentru amin-
tire copiilor lui Israel, precum DOMNUL i-a poruncit lui
Moise.
8 Şi a făcut pieptarul din lucrare iscusită, asemenea lucrării
efodului, din aur, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in
subţire răsucit.
9 Era pătrat; au făcut pieptarul dublu: o palmă era lungimea
lui şi o palmă lăţimea lui, dublu.
10 Şi au montat în acesta patru rânduri de pietre; primul
rând a fost un sardiu, un topaz şi un rubin, acesta a fost pri-
mul rând.
11 Şi al doilea rând, un smarald, un safir şi un diamant.
12 Şi al treilea rând, un hiacint, o agată şi un ametist.
13 Şi al patrulea rând, un beril, un onix şi un jasp, ele au fost
montate în broşe de aur în monturile lor.
14 Şi pietrele erau conform cu numele copiilor lui Israel, do-
uăsprezece, conform cu numele lor, asemenea gravurii unui
sigiliu, fiecare cu numele lui, conform celor douăsprezece
triburi.
15 Şi au făcut peste pieptar lanţuri la margini, din lucrare
împletită din aur pur.
16 Şi au făcut două broşe din aur şi două inele din aur; şi au
pus cele două inele în cele două capete ale pieptarului.
17 Şi au pus cele două lanţuri împletite din aur în cele două
inele la capetele pieptarului.
18 Şi cele două capete ale celor două lanţuri împletite ei le-
au fixat în cele două broşe şi le-au pus pe umerarii efodului,
înaintea acestuia.
19 Şi au făcut două inele din aur şi le-au pus la cele două ca-
pete ale pieptarului, pe marginea acestuia, care era pe partea
efodului înăuntru.
20 Şi au făcut alte două inele din aur şi le-au pus în cele două
părţi ale efodului pe dedesubt, spre partea anterioară a aces-
tuia, înaintea celeilalte îmbinări a lui, deasupra brâului făcut
67
cu iscusinţă al efodului.
21 Şi au legat pieptarul prin inelele sale la inelele efodului cu
un şnur albastru, ca să fie deasupra brâului făcut cu iscusinţă
al efodului şi ca pieptarul să nu fie desprins de efod, precum
DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
22 Şi el a făcut roba efodului din lucrare ţesută, toată
albastră.
23 Şi avea o gaură în mijlocul robei, ca gaura unei tunici
de zale, cu o bordură de jur împrejurul găurii, ca să nu se
sfâşie.
24 Şi au făcut pe marginile robei rodii albastre şi din purpu-
riu şi stacojiu şi in răsucit.
25 Şi au făcut clopoţei din aur pur şi au pus clopoţeii între
rodii pe marginea robei, de jur împrejur între rodii;
26 Un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie, de jur îm-
prejurul tivului robei pentru a servi, precum DOMNUL i-a
poruncit lui Moise.
27 Şi au făcut tunici din in subţire din lucrare ţesută pentru
Aaron şi pentru fiii lui,
28 Şi o mitră din in subţire şi bonete frumoase din in subţire
şi pantaloni din in din in subţire răsucit,
29 Şi un brâu din in subţire răsucit şi albastru şi purpuriu şi
stacojiu, din lucrare brodată, precum DOMNUL i-a poruncit
lui Moise.
30 Şi au făcut placa sfintei coroane din aur pur şi au scris pe
ea o inscripţie, asemenea gravurilor unui sigiliu: SFINŢENIE
DOMNULUI.
31 Şi au prins de aceasta un şnur albastru, ca să o prindă
strâns sus peste mitră, precum DOMNUL i-a poruncit lui
Moise.
32 ¶ Astfel a fost terminată toată lucrarea tabernacolului
cortului întâlnirii; şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot
ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut ei.
33 Şi au adus tabernacolul la Moise, cortul şi toată mobila
lui, copcile lui, scândurile lui, drugii lui şi stâlpii lui şi so-
clurile lui,
34 Şi acoperământul din piei roşii de berbeci şi acoperămân-
tul din piei de bursuci şi perdeaua acoperământului,
35 Chivotul mărturiei şi drugii lui şi şezământul milei,
36 Masa şi toate vasele ei şi pâinile punerii înainte,
37 Sfeşnicul pur, cu lămpile lui, cu lămpile pentru a fi puse în
ordine şi toate vasele lui şi untdelemnul pentru lumină,
38 Şi altarul din aur şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia
dulce şi perdeaua pentru uşa tabernacolului,
39 Şi altarul din aramă şi grătarul lui din aramă şi drugii lui
şi toate vasele lui, ligheanul şi piciorul lui,
40 Perdelele curţii, stâlpii ei şi soclurile ei şi perdeaua pentru
poarta curţii, frânghiile ei şi ţăruşii ei şi toate vasele servi-
ciului tabernacolului, pentru cortul întâlnirii,
41 Hainele serviciului pentru a face serviciu în locul sfânt şi
sfintele veşminte pentru Aaron preotul şi veşmintele fiilor
săi, pentru a servi în serviciul preoţesc.
42 Conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise,
aşa au făcut copiii lui Israel toată lucrarea.
43 Şi Moise a privit la toată lucrarea şi, iată, ei au făcut-o
precum DOMNUL a poruncit, chiar aşa au făcut-o; şi Moise
i-a binecuvântat.
Capitolul 40
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 În prima zi a primei luni ridică tabernacolul cortului
întâlnirii.
 Exodul 40
3 Şi pune înăuntru chivotul mărturiei şi acoperă chivotul cu
perdeaua.
4 Şi adu înăuntru masa şi aşează în ordine lucrurile care tre-
buie să fie aşezate în ordine pe ea; şi adu înăuntru sfeşnicul
şi aprinde-i lămpile.
5 Şi aşează altarul din aur pentru tămâie înaintea chivotului
mărturiei şi pune perdeaua uşii tabernacolului.
6 Şi aşează altarul ofrandei arse înaintea uşii tabernacolului
cortului întâlnirii.
7 Şi aşează ligheanul între cortul întâlnirii şi altar şi pune
apă în el.
8 Şi pune curtea de jur împrejur şi atârnă perdeaua la poarta
curţii.
9 Şi ia untdelemnul pentru ungere şi unge tabernacolul şi tot
ce este în el şi sfinţeşte-l şi toate vasele lui; şi va fi sfânt.
10 Şi unge altarul ofrandei arse şi toate vasele lui şi sfinţeşte
altarul; şi va fi un altar preasfânt.
11 Şi unge ligheanul şi piciorul său şi sfinţeşte-l.
12 Şi adu pe Aaron şi pe fiii săi la uşa tabernacolului întâlni-
rii şi spală-i cu apă.
13 Şi pune sfintele veşminte peste Aaron şi unge-l şi sfinţeş-
te-l, ca el să îmi servească în serviciul preoţesc.
14 Şi adu pe fiii săi şi îmbracă-i cu haine;
15 Şi unge-i, precum ai uns pe tatăl lor, ca ei să îmi servească
în serviciul preoţesc, pentru că ungerea lor va fi cu adevărat
o preoţie veşnică prin toate generaţiile.
16 ¶ Astfel a făcut Moise, conform cu tot ceea ce DOMNUL
i-a poruncit, aşa a făcut el.
17 Şi s-a întâmplat, în prima lună, în al doilea an, în prima zi
a lunii, că tabernacolul a fost înălţat.
18 Şi Moise a ridicat tabernacolul şi a fixat soclurile aces-
tuia şi a aşezat scândurile lui şi i-a pus drugii şi i-a înălţat
stâlpii.
19 Şi a întins cortul peste tabernacol şi a pus acoperământul
cortului deasupra, peste el, precum DOMNUL i-a poruncit
lui Moise.
20 Şi a luat şi a pus mărturia în chivot şi a pus drugii la chi-
vot şi a pus şezământul milei deasupra, peste chivot.
21 Şi a adus chivotul în tabernacol şi a pus perdeaua
68
acoperământului şi a acoperit chivotul mărturiei, precum
DOMNUL a poruncit lui Moise.
22 Şi a pus masa în cortul întâlnirii, pe partea tabernacolului
spre nord, dincoace de perdea.
23 Şi a pus pâinea prezentării în ordine pe aceasta înaintea
DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
24 Şi a pus sfeşnicul în cortul întâlnirii, lângă masă, pe par-
tea tabernacolului spre sud.
25 Şi a aprins lămpile înaintea DOMNULUI, precum
DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
26 Şi a pus altarul din aur în cortul întâlnirii înaintea
perdelei;
27 Şi a ars tămâie dulce pe acesta, precum DOMNUL i-a po-
runcit lui Moise.
28 Şi a pus perdeaua la uşa tabernacolului. 
29 Şi a pus altarul ofrandei arse la uşa tabernacolului cor-
tului întâlnirii şi a oferit pe acesta ofranda arsă şi darul de
mâncare, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
30 Şi a aşezat ligheanul între cortul întâlnirii şi altar şi a pus
apă acolo pentru spălare.
31 Şi Moise şi Aaron şi fiii săi şi-au spălat mâinile şi picioa-
rele acolo;
32 Când au intrat în cortul întâlnirii şi când s-au apropiat de
altar, s-au spălat, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
33 Şi a înălţat curtea de jur împrejurul tabernacolului şi al-
tarului şi a atârnat perdeaua porţii curţii. Astfel Moise a ter-
minat lucrarea.
34 ¶ Atunci un nor a acoperit cortul întâlnirii şi gloria
DOMNULUI a umplut tabernacolul.
35 Şi Moise nu a fost în stare să intre în cortul întâlnirii, de-
oarece norul a rămas peste el şi gloria DOMNULUI a umplut
tabernacolul.
36 Şi după ce norul s-a ridicat de pe tabernacol, copiii lui
Israel au mers înainte în toate călătoriile lor;
37 Dar dacă norul nu s-a ridicat, nu au călătorit până în ziua
în care acesta s-a ridicat.
38 Căci norul DOMNULUI era peste tabernacol în timpul zi-
lei şi foc era peste el în timpul nopţii, înaintea ochilor între-
gii case lui Israel, prin toate călătoriile lor.
 … Leviticul …
Capitolul 1
Ş i DOMNUL l-a chemat pe Moise şi i-a vorbit din taberna-
colul întâlnirii, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre
voi aduce un dar DOMNULUI, să aduceţi darul vostru dintre
vite, din cireadă şi din turmă.
3 ¶ Dacă darul lui este un sacrificiu ars din cireadă, să aducă
o parte bărbătească, fără cusur; să îl aducă după buna sa voie
la uşa tabernacolului întâlnirii înaintea DOMNULUI.
4 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei arse; şi îi va fi accep-
tată să facă ispăşire pentru el.
5 Şi să înjunghie taurul înaintea DOMNULUI; şi preoţii, fiii
lui Aaron, să aducă sângele şi să stropească sângele lui de
jur împrejur pe altarul care este lângă uşa tabernacolului
întâlnirii.
6 Şi să jupoaie ofranda arsă şi să o taie în bucăţile ei.
7 Şi fiii preotului Aaron să pună foc peste altar şi să pună
lemnele în ordine pe foc;
8 Şi preoţii, fiii lui Aaron, să pună bucăţile, capul şi grăsimea
în ordine peste lemnele din focul de pe altar;
9 Dar măruntaiele lui şi picioarele lui să le spele în apă; şi
preotul să ardă totul pe altar, pentru a fi un sacrificiu ars,
ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
10 ¶ Şi dacă darul lui este din turme, adică dintre oi, sau
dintre capre, pentru un sacrificiu ars, să aducă o parte băr-
bătească, fără cusur.
11 Şi să îl înjunghie pe partea altarului dinspre nord înaintea
DOMNULUI; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele
lui pe altar de jur împrejur.
12 Şi să îl taie în bucăţile lui cu capul lui şi grăsimea lui; şi
preotul să le pună în ordine pe lemne, în focul de pe altar;
13 Dar să spele măruntaiele şi picioarele cu apă şi preotul să
le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; este un sacrificiu ars,
ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
14 Şi dacă sacrificiul ars pentru darul său DOMNULUI este
dintre păsări, atunci să aducă darul său dintre turturele, sau
dintre pui de porumbei.
15 Şi preotul să îl aducă la altar şi să îi smulgă capul şi să îl
ardă pe altar; şi sângele lui să fie stors la marginea altarului;
16 Şi să îi smulgă guşa cu penele ei şi să o arunce lângă altar
în partea de est, lângă locul cenuşii;
Ş i dacă darul său este un sacrificiu al ofrandelei de pace,
17 Şi să despice pasărea cu aripile ei, dar să nu o împartă în
două; şi preotul să o ardă pe altar, peste lemnele care sunt în
foc; este un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă
dulce DOMNULUI.
Capitolul 2
Ş i când va aduce cineva un dar de mâncare DOMNULUI,
darul lui să fie din floarea făinii; şi să toarne untdelemn
pe el şi să pună tămâie pe el;
2 Şi să îl aducă fiilor lui Aaron, preoţii, şi să ia din el, din făi-
nă, o mână a sa plină şi din untdelemnul lui, cu toată tămâia
lui; şi preotul să ardă amintirea lui pe altar, să fie ofrandă
făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI;
3 Şi rămăşiţa din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a
fiilor săi; este un lucru preasfânt al darurilor DOMNULUI,
făcute prin foc.
4 Şi dacă aduci ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor,
să fie din turte nedospite din floarea făinii amestecată cu
69
untdelemn, sau biscuiţi nedospiţi unşi cu untdelemn.
5 Şi dacă darul tău este un dar de mâncare copt într-o tavă, să
fie din floarea făinii nedospită, amestecată cu untdelemn.
6 Să îl împarţi în bucăţi şi să torni untdelemn peste el, este
un dar de mâncare.
7 Şi dacă darul tău este un dar de mâncare copt în tigaie, să
fie făcut din floarea făinii amestecată cu untdelemn.
8 Şi să aduci DOMNULUI darul de mâncare ce este făcut din
aceste lucruri; şi când acesta este prezentat preotului, el să îl
aducă la altar.
9 Şi preotul să ia din darul de mâncare o amintire din acesta
şi să îl ardă pe altar, este ofrandă făcută prin foc, de o aromă
dulce DOMNULUI.
10 Şi ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a
fiilor săi; este un lucru preasfânt al ofrandelor DOMNULUI
făcute prin foc.
11 ¶ Nici un dar de mâncare, pe care îl aduceţi DOMNULUI,
să nu fie făcut cu dospeală, pentru aceasta să nu ardeţi ni-
mic dospit, nici ceva cu miere, în nici una din ofrandele
DOMNULUI făcute prin foc.
12 Cât despre ofranda primelor roade, să le aduceţi
DOMNULUI, dar să nu fie arse pe altar pentru o aromă
dulce.
13 Şi fiecare dar al darului tău de mâncare să îl sărezi cu
sare; şi să nu permiţi sării legământului Dumnezeului tău
să lipsească din darul tău de mâncare; cu toate darurile tale
să oferi sare.
14 Şi dacă aduci DOMNULUI un dar de mâncare din primele
tale roade, să oferi spice verzi de grâne uscate în foc pentru
darul de mâncare din primele roade, sau grăunţe din spice
coapte şi pisate.
15 Şi să pui untdelemn pe el şi să pui tămâie pe el, este un
dar de mâncare.
16 Şi preotul să ardă partea luată ca amintire din acesta, din
grăunţele pisate ale acestuia, din untdelemnul acestuia, cu
toată tămâia lui; este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.
Capitolul 3
dacă îl aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte
femeiască, să îl aducă, fără cusur, înaintea DOMNULUI.
2 Şi să îşi pună mâna sa pe capul darului său şi să îl înjunghie
la uşa tabernacolului întâlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron să
stropească sângele pe altar de jur împrejur.
3 Şi să aducă din sacrificiul ofrandei de pace, ofrandă făcută
prin foc DOMNULUI; grăsimea care acoperă măruntaiele şi
toată grăsimea care este pe măruntaie,
4 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe
coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.
5 Şi fiii lui Aaron să le ardă pe altar pe sacrificiul ars, pe lem-
nele de pe foc; este ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce
DOMNULUI.
6 ¶ Şi dacă darul lui, ca un sacrificiu al ofrandei de pace pen-
tru DOMNUL , este din turmă, parte bărbătească sau parte
femeiască, să îl aducă, fără cusur.
7 Dacă aduce un miel, ca ofranda sa, atunci să îl aducă îna-
intea DOMNULUI.
8 Şi să îşi pună mâna pe capul darului său şi să îl înjun-
ghie înaintea tabernacolului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să
 Leviticul 4
stropească sângele lui pe altar, de jur împrejur.
9 Şi să aducă din sacrificiul ofrandei de pace, ofrandă făcu-
tă prin foc pentru DOMNUL; grăsimea acestuia şi întreaga
noadă, să o scoată de pe osul spinării; şi grăsimea care aco-
peră măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,
10 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe
coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.
11 Şi preotul să le ardă pe altar, aceasta este mâncarea din
ofranda făcută prin foc DOMNULUI.
12 Şi dacă darul său este o capră, atunci să o aducă înaintea
DOMNULUI.
13 Şi să îşi pună mâna pe capul ei şi să o înjunghie înaintea
tabernacolului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să stropească sân-
gele ei pe altar, de jur împrejur.
14 Şi să aducă darul său din aceasta, ofrandă făcută prin foc
DOMNULUI; grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată
grăsimea care este pe măruntaie,
15 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe
coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.
16 Şi preotul să le ardă pe altar; aceasta este mâncarea din
ofranda făcută prin foc, de o aromă dulce, toată grăsimea
este a DOMNULUI.
17 Acesta să fie un statut continuu pentru generaţiile voas-
tre, prin toate locuinţele voastre: Să nu mâncaţi nici grăsime
nici sânge.
Capitolul 4
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Dacă un suflet va
păcătui din ignoranţă împotriva oricăreia dintre poruncile
DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi
va lucra împotriva oricăreia dintre ele;
3 Dacă preotul, care este uns păcătuieşte conform cu pă-
catul poporului, atunci el să aducă DOMNULUI pentru
păcatul său, pe care l-a păcătuit, un taur tânăr, fără cusur,
DOMNULUI, ca ofrandă pentru păcat.
4 Şi să aducă taurul la uşa tabernacolului întâlnirii înaintea
DOMNULUI; şi să îşi pună mâna pe capul taurului şi să în-
junghie taurul înaintea DOMNULUI.
5 Şi preotul, care este uns, să ia din sângele taurului şi să îl
aducă la tabernacolul întâlnirii;
6 Şi preotul să îşi înmoaie degetul în sânge şi să stropească
din sângele taurului de şapte ori înaintea DOMNULUI, îna-
intea perdelei sanctuarului.
7 Şi preotul să pună din sânge, înaintea DOMNULUI, pe
coarnele altarului de tămâie dulce, care este în tabernacolul
întâlnirii; şi să toarne tot sângele taurului al ofrandei arse la
baza altarului, care este la uşa tabernacolului întâlnirii.
8 Şi să scoată din el toată grăsimea taurului pentru ofran-
da pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată
grăsimea care este pe măruntaie.
9 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe
coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată,
10 Precum a fost scoasă din taurul sacrificiului ofrandei de
pace; şi preotul să le ardă pe altarul ofrandei arse.
11 Şi pielea taurului şi toată carnea lui, cu capul lui şi cu pi-
cioarele lui şi măruntaiele lui şi balega lui,
12 Chiar întregul taur să-l ducă în afara taberei la un loc cu-
rat, unde este turnată cenuşa, şi să îl ardă cu foc, pe lemne;
să fie ars acolo unde este turnată cenuşa.
13 ¶ Şi dacă întreaga adunare a lui Israel păcătuieşte din
ignoranţă şi lucrul este ascuns de ochii adunării şi ei au făcut
70
ceva împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI, refe-
ritor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi sunt vinovaţi,
14 Când păcatul, pe care l-au păcătuit este cunoscut, aduna-
rea să aducă un taur tânăr pentru păcat şi să îl aducă înaintea
tabernacolului întâlnirii.
15 Şi bătrânii adunării să îşi pună mâinile pe capul tauru-
lui înaintea DOMNULUI şi taurul să fie înjunghiat înaintea
DOMNULUI.
16 Şi preotul, care este uns, să aducă din sângele taurului la
tabernacolul întâlnirii;
17 Şi preotul să îşi înmoaie degetul în sânge şi să îl stropeas-
că de şapte ori înaintea DOMNULUI, înaintea perdelei.
18 Şi să pună câtva din sânge pe coarnele altarului, care este
înaintea DOMNULUI, care este în tabernacolul întâlnirii, şi
să toarne tot sângele la baza altarului pentru ofrandele arse,
care este la uşa tabernacolului întâlnirii.
19 Şi să îi scoată toată grăsimea şi să o ardă pe altar.
20 Şi să facă cu taurul precum a făcut cu taurul pentru ofran-
dă pentru păcat, astfel să facă el cu acesta şi preotul să facă
ispăşire pentru ei, şi acesta să le fie iertat.
21 Şi el să care taurul în afara taberei şi să îl ardă precum l-a
ars pe primul taur, aceasta este ofrandă pentru păcat, pentru
adunare.
22 ¶ Când un conducător a păcătuit şi a făcut ceva din igno-
ranţă împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI
Dumnezeul său, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute,
şi este vinovat,
23 Sau dacă păcatul său, în care a păcătuit, ajunge la cunoaş-
terea sa, el să-şi aducă darul, un ied dintre capre, o parte
bărbătească, fără cusur;
24 Şi să îşi pună mâna pe capul ţapului şi să îl înjunghie în
locul unde ei înjunghie ofranda arsă, înaintea DOMNULUI,
aceasta este ofrandă pentru păcat.
25 Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat, cu de-
getul său, şi să îl pună pe coarnele altarului ofrandei arse şi
să toarne sângele lui la baza altarului pentru ofranda arsă.
26 Şi să îi ardă toată grăsimea pe altar, precum grăsimea sa-
crificiului ofrandelor de pace; şi preotul să facă ispăşire pen-
tru el, referitor la păcatul lui, şi acesta îi va fi iertat.
27 ¶ Şi dacă oricine dintre oamenii de rând păcătuieşte din
ignoranţă, făcând ceva împotriva oricăreia dintre poruncile
DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi
este vinovat,
28 Sau dacă păcatul său, pe care l-a păcătuit ajunge la cu-
noaşterea sa, atunci să îşi aducă darul: un ied dintre capre,
parte femeiască fără cusur, pentru păcatul său pe care l-a
păcătuit.
29 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei pentru păcat şi să
înjunghie ofranda pentru păcat în locul unde se face ofranda
arsă.
30 Şi preotul să ia din sângele ei cu degetul său şi să îl pună
pe coarnele altarului al ofrandei arse şi să toarne tot sângele
ei la baza altarului.
31 Şi să scoată toată grăsimea acesteia, precum este scoasă
grăsimea de la sacrificiul ofrandelor de pace; şi preotul să o
ardă pe altar pentru o aromă dulce DOMNULUI; şi preotul să
facă ispăşire pentru el şi acesta să îi fie iertat.
32 Şi dacă el aduce un miel ca ofrandă pentru păcat, el să
aducă o parte femeiască fără cusur.
33 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei pentru păcat şi să o
înjunghie ca ofrandă pentru păcat în locul unde ei înjunghie
ofranda arsă.
 Leviticul 6
34 Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat cu dege-
tul său şi să îl pună pe coarnele altarului pentru ofranda arsă
şi să toarne tot sângele ei la baza altarului;
35 Şi să scoată toată grăsimea ei, precum este scoasă gră-
simea mielului de la sacrificiul ofrandelor de pace; şi pre-
otul să le ardă pe altar, conform ofrandelor făcute prin foc
DOMNULUI; şi preotul să facă ispăşire pentru păcatul lui pe
care l-a făcut şi acesta îi va fi iertat.
Capitolul 5
Ş i dacă un suflet păcătuieşte şi aude vocea jurământului şi
este martor, fie că a văzut, fie că a cunoscut aceasta, dacă
el nu rosteşte aceasta, atunci el să poarte nelegiuirea sa.
2 Sau dacă un suflet atinge vreun lucru necurat, fie trupul
mort al unei fiare necurate, fie trupul mort al unei vite ne-
curate, fie trupul mort al vreunei târâtoare necurate şi dacă
aceasta este ascunsă de el, el de asemenea să fie necurat şi
vinovat.
3 Sau dacă atinge necurăţia unui om, oricare ar fi această
necurăţie prin care este pângărit şi aceasta este ascunsă de
el; când el va şti, să fie vinovat.
4 Sau dacă un suflet jură, rostind cu buzele să facă rău, sau
să facă bine, orice rosteşte un om, cu jurământ şi aceasta
este ascunsă de el; când va şti, să fie vinovat într-una din
acestea.
5 Şi aşa să fie, când va fi vinovat într-unul din aceste lucruri,
el să mărturisească în ce a păcătuit;
6 Şi să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, pen-
tru păcatul său pe care l-a păcătuit, o parte femeiască din
turmă, un miel sau un ied dintre capre, ca ofrandă pentru
păcat; şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la păcatul
lui.
7 ¶ Şi dacă nu este în stare să aducă un miel, atunci să aducă
DOMNULUI pentru păcatul său ce l-a făcut, două turturele
sau doi porumbei tineri; unul ca ofrandă pentru păcat şi ce-
lălalt ca ofrandă arsă.
8 Şi să le aducă preotului, care să aducă ceea ce este ca ofran-
dă pentru păcat mai întâi şi să îi smulgă capul de pe gâtul ei,
dar să nu o rupă în două bucăţi;
9 Şi să stropească din sângele ofrandei pentru păcat pe latu-
ra altarului; şi restul sângelui să îl stoarcă la baza altarului,
aceasta este ofrandă pentru păcat.
10 Şi să îl aducă pe al doilea ca ofrandă arsă, conform obice-
iului; şi preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul lui
pe care l-a păcătuit, şi îi va fi iertat.
11 Dar dacă el nu este în stare să aducă două turturele, sau
doi pui de porumbei, atunci cel ce a păcătuit să aducă pentru
darul său, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca ofran-
dă pentru păcat; să nu pună untdelemn peste ele, nici să nu
pună tămâie în ea, pentru că este ofrandă pentru păcat.
12 Apoi să o aducă la preot şi preotul să ia o mână plină din
ea, o amintire a ei şi o să ardă pe altar, conform ofrande-
lor făcute prin foc DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru
păcat.
13 Şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la păcatul lui
pe care l-a păcătuit într-una din acestea şi îi va fi iertat; şi ce
rămâne să fie a preotului, ca dar de mâncare.
14 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
15 Dacă un suflet face un păcat şi păcătuieşte din igno-
ranţă, în lucrurile sfinte ale DOMNULUI, atunci el să adu-
că DOMNULUI pentru păcatul său, un berbec fără cusur
din turme, cu preţuirea ta în şekeli de argint, după şekelul
71
sanctuarului, ca ofrandă pentru fărădelege;
16 Şi în ce a păcătuit împotriva lucrului sfânt, să plătească
înapoi şi să adauge a cincea parte la ea şi să o dea preotului;
şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul ofrandei pen-
tru fărădelege şi păcatul îi va fi iertat.
17 Şi dacă un suflet păcătuieşte şi face oricare din aceste lu-
cruri care sunt interzise, prin poruncile DOMNULUI, a fi
făcute; chiar dacă nu a ştiut, totuşi este vinovat şi va purta
nelegiuirea sa.
18 Şi să aducă preotului un berbec, fără cusur, din turmă cu
preţuirea ta, ca ofrandă pentru fărădelege; şi preotul să facă
ispăşire pentru el referitor la ignoranţa lui, în care a greşit şi
despre care nu a ştiut şi păcatul îi va fi iertat.
19 Aceasta este ofrandă pentru fărădelege, a păcătuit negre-
şit împotriva DOMNULUI.
Capitolul 6
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Dacă un suflet păcătuieşte şi face un păcat împotriva
DOMNULUI şi minte pe aproapele său în ceea ce i-a fost pre-
dat să păstreze, sau în părtăşie, sau într-un lucru luat prin
violenţă, sau şi-a înşelat aproapele;
3 Sau a găsit ceea ce era pierdut şi minte referitor la aceasta şi
jură în mod fals, în oricare din toate acestea, pe care omul le
face, păcătuind în acestea,
4 Atunci astfel să fie, deoarece a păcătuit şi este vinovat, să
restaureze ceea ce a luat în mod violent, sau lucrul pe care
l-a dobândit în mod înşelător, sau ceea ce i-a fost predat să
păstreze, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5 Sau tot despre ceea ce a jurat în mod fals, să restaureze întru
totul şi să adauge a cincea parte în plus la acesta, şi să îl dea
celui ce îi aparţine în ziua ofrandei sale pentru fărădelege.
6 Şi să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, un
berbec fără cusur din turmă, cu preţuirea ta, ca ofrandă
pentru fărădelege, adusă preotului;
7 Şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI
şi să fie iertat pentru orice lucru, tot ceea ce el a făcut în căl-
carea legii.
8 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
9 Porunceşte lui Aaron şi fiilor săi, zicând: Aceasta este legea
ofrandei arse: Este ofranda arsă, din cauza arderii ei pe al-
tar toată noaptea, până dimineaţa, şi focul altarului să ardă
continuu pe el.
10 Şi preotul să se îmbrace cu hainele sale de in şi izmenele
sale de in să le pună peste carnea sa, şi să ridice cenuşa pe
care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, şi să o pună
lângă altar.
11 Şi să îşi scoată hainele şi să se îmbrace cu alte haine, şi să
care cenuşa în afara taberei la un loc curat.
12 Şi focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; şi preotul
să ardă lemne pe el în fiecare dimineaţă şi să pună în ordine,
peste acestea, ofranda arsă; şi să ardă pe el grăsimea ofran-
delor de pace.
13 Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă
niciodată.
14 ¶ Şi aceasta este legea ofrandei de mâncare: fiii lui Aaron
să o aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului.
15 Şi să îşi ia din ea o mână plină de făină, din darul de mân-
care şi din untdelemnul ei, şi toată tămâia care este deasu-
pra ofrandei de mâncare şi să ardă pe altar, ca aromă dulce,
amintirea sa, adusă DOMNULUI.
16 Şi rămăşiţa ei, Aaron şi fiii săi să o mănânce, cu azime să
 Leviticul 7
fie aceasta mâncată în locul sfânt; în curtea tabernacolului
întâlnirii să o mănânce.
17 Să nu fie coaptă cu dospeală. Eu le-am dat-o ca parte a lor
din ofrandele mele făcute prin foc; este preasfântă, precum
este ofranda pentru păcat şi ofranda pentru fărădelege.
18 Toţi cei de parte bărbătească, dintre copiii lui Aaron, să
mănânce din aceasta. Este un statut pentru totdeauna în ge-
neraţiile voastre, referitor la ofrandele DOMNULUI făcute
prin foc; fiecare bărbat ce le atinge să fie sfânt.
19 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
20 Aceasta este darul lui Aaron şi al fiilor săi, pe care să îl
aducă DOMNULUI în ziua în care este uns; a zecea parte din-
tr-o efă de floarea făinii ca un continuu dar de mâncare, ju-
mătate din ea dimineaţa şi jumătate din ea, noaptea.
21 Într-o tavă să fie făcută cu untdelemn, şi când este coaptă
să o aduci înăuntru, şi bucăţile coapte din darul de mâncare
să le oferi ca aromă dulce DOMNULUI.
22 Şi preotul, dintre fiii lui, care, este uns în locul lui, să o adu-
că, acesta este un statut pentru totdeauna adus DOMNULUI,
să fie arsă în întregime.
23 Pentru ca fiecare dar de mâncare, pentru preot, să fie ars
în întregime, acesta să nu fie mâncat.
24 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
25 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi, spunând: Aceasta este le-
gea ofrandei pentru păcat: În locul unde ofranda arsă este
înjunghiată să fie şi ofranda pentru păcat înjunghiată înain-
tea DOMNULUI, ea este preasfântă.
26 Preotul, care o aduce pentru păcat să o mănânce, în locul
sfânt să fie mâncată, în curtea tabernacolului întâlnirii.
27 Orice va atinge carnea acesteia să fie sfânt; şi când este
stropit din sângele ei peste orice haină, tu să speli ce a fost
stropit în locul sfânt.
28 Dar vasul de lut în care aceasta este fiartă să fie spart; şi
dacă este fiartă într-o oală de aramă, aceasta să fie deopotri-
vă frecată şi clătită în apă.
29 Toţi cei de parte bărbătească dintre preoţi să o mănânce,
aceasta este preasfântă.
30 Şi nici o ofrandă pentru păcat, din care este adus sânge
în tabernacolul întâlnirii pentru a face ispăşire cu el în locul
sfânt, să nu fie mâncată, să fie arsă în foc.
Capitolul 7
Î n acelaşi fel aceasta este legea ofrandei pentru fărădelege,
este preasfântă.
2 În locul unde ei înjunghie ofranda arsă, acolo să înjunghie
ofranda pentru fărădelege, şi sângele ei să îl stropească peste
altar de jur împrejur.
3 Şi să aducă din aceasta toată grăsimea ei; noada şi grăsimea
care acoperă măruntaiele,
4 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe
coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată;
5 Şi preotul să ardă acestea pe altar ca ofrandă făcută prin
foc DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru fărădelege.
6 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din aceasta; ea să
fie mâncată în locul sfânt, este preasfântă.
7 Precum este ofranda pentru păcat, astfel este ofranda pen-
tru fărădelege, este o singură lege pentru ele, preotul, care
face ispăşire cu ea, o va avea.
8 Şi preotul care aduce ofranda arsă a oricărui bărbat, preo-
tul să ia pentru el pielea ofrandei arse, pe care el a adus-o.
9 Şi darul de mâncare, copt în cuptor, şi tot ce este gătit în
tigaie şi în tavă, să fie a preotului care o aduce.
72
10 Şi fiecare dar de mâncare, amestecat cu untdelemn şi us-
cat, îl vor avea toţi fiii lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
11 ¶ Şi aceasta este legea sacrificiului ofrandelor de pace, pe
care să îl aducă DOMNULUI.
12 Dacă aduce ca mulţumire, să aducă cu sacrificiul de mul-
ţumire, turte nedospite, amestecate cu untdelemn, şi biscuiţi
nedospiţi, unşi cu untdelemn, şi turte amestecate cu untde-
lemn, din floarea făinii, prăjite.
13 Pe lângă turte, să ofere ca daruri ale sale, pâine dospită cu
sacrificiul de mulţumire al ofrandelor sale de pace.
14 Şi din acestea să aducă unul din darul întreg ca dar ridicat
pentru DOMNUL , şi să fie a preotului care stropeşte sângele
ofrandelor de pace.
15 Şi carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace pentru mul-
ţumiri să fie mâncată în aceeaşi zi în care este adusă; să nu
lase nimic din ea până dimineaţa.
16 Dar dacă sacrificiul ofrandei sale este un lucru jurat, sau
ofrandă de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în aceeaşi zi în
care este adus sacrificiul lui; şi a doua zi, de asemenea să fie
mâncată rămăşiţa acesteia;
17 Dar rămăşiţa din carnea sacrificiului care rămâne în a
treia zi să fie arsă cu foc.
18 Şi dacă ceva din carnea sacrificiului ofrandelor sale de
pace este mâncată în a treia zi, aceasta să nu fie acceptată,
nici imputată celui ce a adus-o, să fie o urâciune şi sufletul ce
o mănâncă va purta nelegiuirea sa.
19 Şi carnea ce atinge orice lucru necurat să nu fie mâncată,
să fie arsă cu foc; şi cât despre carne, tot cel ce este curat să
mănânce din ea.
20 Dar sufletul care mănâncă din carnea sacrificiului ofran-
delor de pace, care aparţine DOMNULUI, având necurăţia
lui asupra lui, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.
21 Mai mult, sufletul ce va atinge orice lucru necurat, ca ne-
curăţia unui om sau orice vită necurată sau orice lucru urâ-
cios şi necurat, şi va mânca din carnea sacrificiului ofrande-
lor de pace, care aparţine DOMNULUI, chiar acel suflet să fie
stârpit din poporul său.
22 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
23 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Să nu mâncaţi nici un
fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de capră.
24 Şi grăsimea vitei care moare de la sine şi grăsimea celei
care este sfâşiată de fiare, poate fi folosită în orice altă lucra-
re, dar voi în nici un caz să nu mâncaţi din ea.
25 Pentru că oricine mănâncă grăsimea vitei, din care oa-
menii aduc ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, chiar acel
suflet care o mănâncă să fie stârpit din poporul său.
26 Mai mult, să nu mâncaţi nici un fel de sânge, fie de pasăre
fie de vită, în nici una din locuinţele voastre.
27 Oricare ar fi sufletul care mănâncă orice fel de sânge,
chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.
28 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
29 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Cel ce aduce
DOMNULUI sacrificiul ofrandelor sale de pace, să aducă da-
rul său DOMNULUI din sacrificiul ofrandelor sale de pace.
30 Propriile sale mâini să aducă acele ofrande ale DOMNULUI,
făcute prin foc, să aducă grăsimea cu pieptul; pieptul să fie
legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.
31 Şi preotul să ardă grăsimea pe altar, dar pieptul să fie al lui
Aaron şi al fiilor săi.
32 Şi spata dreaptă să o daţi preotului ca ofrandă ridicată din
sacrificiile ofrandelor voastre de pace.
33 Acela dintre fiii lui Aaron, care aduce sângele ofrandelor
 Leviticul 9
de pace şi grăsimea, să ia spata dreaptă ca partea sa.
34 Pentru că pieptul legănat şi spata săltată eu am luat-o de
la copiii lui Israel de la sacrificiile ofrandelor de pace şi le-am
dat lui Aaron preotul şi fiilor săi, printr-un statut continuu
între copiii lui Israel.
35 ¶ Aceasta este porţia din ungerea lui Aaron şi din ungerea
fiilor săi, din acele ofrande ale DOMNULUI, făcute prin foc,
în ziua în care el i-a prezentat pentru a servi DOMNULUI, în
serviciul preoţesc;
36 Pe care DOMNUL a poruncit să le fie date de copiii lui
Israel, în ziua în care i-a uns, printr-un statut veşnic, prin
toate generaţiile lor.
37 Aceasta este legea ofrandei arse, a darului de mâncare şi
a ofrandei pentru păcat şi a ofrandei pentru fărădelege şi a
consacrărilor şi a sacrificiului ofrandelor de pace;
38 Pe care DOMNUL a poruncit-o lui Moise în muntele Sinai,
în ziua în care el a poruncit copiilor lui Israel să aducă daru-
rile lor DOMNULUI, în pustiul Sinai.
Capitolul 8
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Ia pe Aaron şi pe fiii săi cu el şi veşmintele şi untde-
lemnul ungerii şi un taur pentru ofranda pentru păcat şi doi
berbeci şi un coş cu azime;
3 Şi adună toată adunarea la uşa tabernacolului întâlnirii.
4 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit; şi aduna-
rea s-a strâns la uşa tabernacolului întâlnirii.
5 Şi Moise a spus adunării: Acesta este lucrul pe care
DOMNUL l-a poruncit să fie făcut.
6 Şi Moise a adus pe Aaron şi pe fiii săi şi i-a spălat cu apă.
7 Şi a pus tunica pe el şi l-a încins cu brâul şi l-a îmbrăcat
cu mantia şi a pus efodul pe el şi la încins cu brâul efodului,
lucrat iscusit, şi l-a strâns cu acesta.
8 Şi a pus pieptarul pe el, de asemenea a pus în pieptar pe
Urim şi Tumim.
9 Şi a pus mitra pe capul lui; de asemenea peste mitră, chiar
peste partea ei anterioară, a pus placa din aur, sfânta coroa-
nă; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
10 Şi Moise a luat untdelemnul ungerii şi a uns tabernacolul
şi tot ce era în el şi le-a sfinţit.
11 Şi a stropit cu acesta de şapte ori peste altar şi a uns alta-
rul şi toate vasele lui, deopotrivă ligheanul şi piedestalul lui,
pentru a le sfinţi.
12 Şi a turnat pe capul lui Aaron din untdelemnul ungerii şi
l-a uns, pentru a-l sfinţi.
13 Şi Moise a adus pe fiii lui Aaron şi a pus tunici pe ei şi i-a
încins cu brâie şi a pus bonete pe ei, precum DOMNUL a po-
runcit lui Moise.
14 ¶ Şi a adus taurul pentru ofranda pentru păcat; şi Aaron
şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul taurului pentru ofranda
pentru păcat.
15 Şi l-a înjunghiat; şi Moise a luat sângele şi l-a pus pe coar-
nele altarului, de jur împrejur, cu degetul său, şi a purificat
altarul şi a turnat sângele la baza altarului şi l-a sfinţit, pen-
tru a face împăcare pe el.
16 Şi a luat toată grăsimea care era pe măruntaie şi lobul de
pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea lor şi Moise le-a ars pe
altar.
17 Dar taurul şi pielea lui, carnea lui şi balega lui, le-a ars cu
Ş i s-a întâmplat în a opta zi, că Moise a chemat pe Aaron şi
foc în afara taberei; precum DOMNUL a poruncit lui Moise.
18 Şi a adus berbecul pentru ofranda arsă, şi Aaron şi fiii săi,
şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
73
19 Iar el l-a înjunghiat; şi Moise a stropit sângele peste altar,
de jur împrejur.
20 Şi a tăiat berbecul în bucăţi; şi Moise a ars capul şi bucă-
ţile şi grăsimea.
21 Şi a spălat măruntaiele şi picioarele în apă; şi Moise a ars
întregul berbec pe altar, acesta a fost un sacrificiu ars ca aro-
mă dulce şi ofrandă făcută prin foc DOMNULUI; precum
DOMNUL a poruncit lui Moise.
22 Şi a adus celălalt berbec, berbecul consacrării, şi Aaron şi
fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
23 Iar el l-a înjunghiat; şi Moise a luat din sângele acestuia şi
a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe degetul mare
de la mâna lui dreaptă şi pe degetul mare de la piciorul lui
drept.
24 Şi a adus pe fiii lui Aaron şi Moise a pus din sânge pe vâr-
ful urechii lor drepte şi pe degetul mare al mâinii lor drepte
şi pe degetul mare al piciorului lor drept; şi Moise a stropit
sângele peste altar, de jur împrejur.
25 Şi a luat grăsimea şi noada şi toată grăsimea care era pe
măruntaie şi lobul de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea lor
şi spata dreaptă;
26 Şi din coşul cu azime, care era înaintea DOMNULUI, a
luat o turtă nedospită şi o turtă unsă cu untdelemn şi un bis-
cuit, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă;
27 Şi el a pus toate pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile fiilor
săi şi le-a legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.
28 Şi Moise le-a luat de pe mâinile lor şi le-a ars pe altar peste
ofranda arsă, ele au fost consacrări ca aromă dulce, aceasta
este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.
29 Şi Moise a luat pieptul şi l-a legănat ca ofrandă legăna-
tă înaintea DOMNULUI, căci din berbecul consacrării piep-
tul era partea lui Moise, precum DOMNUL a poruncit lui
Moise.
30 Şi Moise a luat din untdelemnul ungerii şi din sângele
care era pe altar, şi l-a stropit pe Aaron şi pe veşmintele lui
şi pe fiii săi şi pe veşmintele fiilor săi, împreună cu el; şi a
sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui, şi pe fiii săi şi veşmintele
lor, împreună cu el.
31 ¶ Şi Moise le-a spus lui Aaron şi fiilor săi: Fierbeţi carnea
la uşa tabernacolului întâlnirii; şi acolo mâncaţi-o cu pâinea
ce este în coşul consacrării, precum am poruncit eu, spu-
nând: Aaron şi fiii săi o să mănânce.
32 Şi ceea ce rămâne din carne şi din pâine să o ardeţi cu
foc.
33 Şi să nu ieşiţi pe uşa tabernacolului întâlnirii în cele şapte
zile, până ce zilele consacrării voastre ajung la sfârşit, pentru
că în şapte zile el vă va consacra.
34 Precum a făcut el astăzi, astfel a poruncit DOMNUL să
facem, pentru a face ispăşire pentru voi.
35 De aceea să locuiţi la uşa tabernacolului întâlnirii zi şi
noapte, şapte zile, şi să păziţi însărcinarea DOMNULUI, ca să
nu muriţi, pentru că astfel am poruncit eu.
36 Astfel Aaron şi fiii săi au împlinit toate lucrurile pe care
DOMNUL le-a poruncit prin mâna lui Moise.
Capitolul 9
pe fiii săi şi pe bătrânii Israelului;
2 Şi i-a spus lui Aaron: Ia-ţi un viţel tânăr ca ofrandă pentru
păcat şi un berbec pentru ofrandă arsă, fără cusur şi adu-i
înaintea DOMNULUI.
3 Şi copiilor lui Israel să le vorbeşti, spunând: Luaţi un ied
 Leviticul 10
dintre capre ca ofrandă pentru păcat; şi un viţel şi un miel,
amândoi de un an, fără cusur, pentru ofrandă arsă;
4 De asemenea un taur şi un berbec pentru ofrande de pace
pentru a sacrifica înaintea DOMNULUI; şi un dar de mânca-
re amestecat cu untdelemn, pentru că astăzi DOMNUL vi se
va arăta.
5 Şi ei au adus ceea ce Moise a poruncit, înaintea taberna-
colului întâlnirii; şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat în
picioare înaintea DOMNULUI.
6 Şi Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a po-
runcit ca voi să îl faceţi; şi gloria DOMNULUI vi se va arăta.
7 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Du-te la altar şi adu ofranda
ta pentru păcat şi ofranda ta arsă, şi fă ispăşire pentru tine
însuţi şi pentru popor, şi adu ofranda poporului şi fă ispăşire
pentru ei, precum DOMNUL a poruncit.
8 ¶ De aceea Aaron a mers la altar şi a înjunghiat viţelul
ofrandei pentru păcat, care era pentru el.
9 Şi fiii lui Aaron au adus sângele la el, iar el a înmuiat de-
getul său în sânge şi l-a pus pe coarnele altarului şi a turnat
sângele la baza altarului;
10 Dar grăsimea şi rinichii şi lobul de pe ficatul ofrandei
pentru păcat, le-a ars pe altar; precum DOMNUL a poruncit
lui Moise.
11 Şi carnea şi pielea le-a ars cu foc în afara taberei.
12 Şi a înjunghiat ofranda arsă, şi fiii lui Aaron i-au prezen-
tat sângele, pe care el l-a stropit de jur împrejur peste altar.
13 Şi i-au prezentat ofranda arsă, cu bucăţile ei şi capul; şi
le-a ars pe altar.
14 Şi a spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars peste ofran-
da arsă pe altar.
15 Şi a adus darul poporului şi a luat ţapul, care era ofranda
pentru păcat pentru popor şi l-a înjunghiat şi l-a oferit pen-
tru păcat, precum pe cel dintâi.
16 Şi a adus ofranda arsă şi a oferit-o conform rânduielii.
17 Şi a adus darul de mâncare şi a luat o mână plină din el şi
l-a ars pe altar, lângă sacrificiul ars de dimineaţă.
18 A înjunghiat de asemenea taurul şi berbecul ca sacrificiu
al ofrandelor de pace, care era pentru popor; şi fiii lui Aaron
i-au prezentat sângele, pe care el l-a stropit peste altar de jur
împrejur,
19 Şi grăsimea taurului şi a berbecului, noada şi ce acoperă
măruntaiele şi rinichii şi lobul de pe ficat;
20 Şi ei au pus grăsimea peste piepturile sacrificiului, iar el a
ars grăsimea pe altar.
21 Şi piepturile şi spata dreaptă Aaron le-a legănat ca ofrandă
legănată înaintea DOMNULUI; precum a poruncit Moise.
22 Şi Aaron şi-a ridicat mâna spre popor şi l-a binecuvân-
tat şi a coborât de la aducerea ofrandei pentru păcat şi de la
ofranda arsă şi de la ofrandele de pace.
23 ¶ Şi Moise şi Aaron au intrat în tabernacolul întâlnirii, şi
au ieşit şi au binecuvântat poporul; şi gloria DOMNULUI s-a
arătat întregului popor.
24 Şi a ieşit un foc de dinaintea DOMNULUI şi a mistuit de
pe altar, ofranda arsă şi grăsimea, tot poporul când a văzut
aceasta au strigat şi au căzut cu feţele la pământ.
Capitolul 10
Ş i Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, au luat fiecare tămâie-
toarea lui şi au pus foc în ele şi au pus tămâie deasupra
şi au oferit foc străin înaintea DOMNULUI, ceea ce el nu le
poruncise.
2 Şi a ieşit foc de la DOMNUL şi i-a mistuit, iar ei au murit
74
înaintea DOMNULUI.
3 ¶ Atunci Moise i-a spus lui Aaron: Aceasta este ceea ce
DOMNUL a vorbit, spunând: Eu voi fi sfinţit în cei ce se apro-
pie de mine şi înaintea întregului popor eu voi fi glorificat.
Şi Aaron a tăcut.
4 Şi Moise a chemat pe Mişael şi Eliţafan, fiii lui Uziel, un-
chiul lui Aaron, şi le-a spus: Apropiaţi-vă, duceţi pe fraţii
voştri de dinaintea sanctuarului, afară din tabără.
5 Astfel s-au apropiat şi i-au dus în tunicile lor, afară din ta-
bără; precum spusese Moise.
6 Şi Moise i-a zis lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, fiii
săi: Nu vă descoperiţi capetele, nici nu vă sfâşiaţi hainele,
ca nu cumva să muriţi şi ca nu cumva să vină furie peste tot
poporul; ci lăsaţi pe fraţii voştri, întreaga casă a lui Israel, să
plângă arderea pe care DOMNUL a aprins-o.
7 Şi să nu ieşiţi de la uşa tabernacolului întâlnirii ca nu cum-
va să muriţi, pentru că untdelemnul ungerii DOMNULUI
este peste voi. Şi ei au făcut conform cuvântului lui Moise.
8 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron, zicând:
9 Să nu bei nici vin nici băutură tare, nici tu, nici fiii tăi cu
tine, când intraţi în tabernacolul întâlnirii, ca să nu muriţi,
acesta să fie un statut pentru totdeauna, prin toate generaţi-
ile voastre;
10 Şi ca să puteţi deosebi între ce este sfânt şi ce nu este sfânt
şi între ce este curat şi ce nu este curat.
11 Şi să îi învăţaţi pe copiii lui Israel toate statutele pe care
DOMNUL le-a spus prin mâna lui Moise.
12 ¶ Şi Moise i-a vorbit lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar,
fiii săi care rămăseseră: Luaţi darul de mâncare care rămâne
din ofrandele DOMNULUI făcute prin foc şi mâncaţi-l fără
dospeală lângă altar, pentru că acesta este preasfânt.
13 Şi să mâncaţi-l în locul sfânt, deoarece este dreptul tău şi
dreptul fiilor tăi, din sacrificiile făcute prin foc DOMNULUI,
pentru că eu am poruncit astfel.
14 Şi pieptul legănat şi spata săltată să le mâncaţi într-un loc
curat; tu şi fiii tăi şi fiicele tale cu tine, pentru că acestea sunt
dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, care sunt date din sacrificiile
ofrandelor de pace ale copiilor lui Israel.
15 Spata săltată şi pieptul legănat să le aducă împreună cu
ofrandele făcute prin foc din grăsime, ca să le legene ca
ofrandă legănată înaintea DOMNULUI; şi aceasta să fie a ta şi
a fiilor tăi cu tine, printr-un statut veşnic; precum DOMNUL
a poruncit.
16 Şi Moise a căutat cu atenţie ţapul ofrandei pentru păcat şi,
iată, acesta era ars, şi s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii lui
Aaron, care rămăseseră în viaţă, spunând:
17 De ce nu aţi mâncat ofranda pentru păcat în locul sfânt,
văzând că aceasta este preasfântă şi că Dumnezeu v-a dat-o
ca să purtaţi nelegiuirea adunării, pentru a face ispăşire pen-
tru ei înaintea DOMNULUI?
18 Iată, sângele lui nu a fost adus înăuntrul locului sfânt; voi
într-adevăr trebuia să o fi mâncat în locul sfânt, precum am
poruncit.
19 Şi Aaron i-a vorbit lui Moise: Iată, astăzi ei şi-au oferit
ofranda pentru păcat şi ofranda lor arsă înaintea DOMNULUI;
şi astfel de lucruri mi s-au întâmplat; şi dacă aş fi mâncat
ofranda de păcat astăzi, ar fi fost acceptată aceasta înaintea
ochilor DOMNULUI?
20 Şi când Moise a auzit aceasta, a fost mulţumit.
 Leviticul 12
Capitolul 11
Ş i DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunându-
le:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Acestea sunt ani-
malele pe care să le mâncaţi dintre toate animalele de pe
pământ.
3 Orice desparte copita şi este cu copită bifurcată şi rumegă
hrana, printre animale, pe acelea să le mâncaţi.
4 Totuşi pe acestea să nu le mâncaţi dintre cele ce rumegă,
sau dintre cele cu unghie despicată; cămila, pentru că rume-
gă hrana, dar nu desparte unghia; vă este necurată.
5 Şi iepurele de stâncă, deoarece rumegă hrana, dar nu des-
parte unghia; vă este necurat.
6 Şi iepurele de câmp, pentru că el rumega hrana, dar nu
desparte unghia; vă este necurat.
7 Şi porcul, deşi are unghia despicată şi este cu copită bifur-
cată, totuşi el nu rumegă hrana; vă este necurat.
8 Din carnea lor să nu mâncaţi şi trupul lor mort lor să nu îl
atingeţi; vă sunt necurate.
9 ¶ Pe acestea să le mâncaţi din tot ce este în ape; orice are
aripioare şi solzi în ape, în mări şi în râuri, pe acelea să le
mâncaţi.
10 Şi tot ce nu are aripioare şi solzi în mări şi în râuri, din tot
ce mişcă în ape şi din orice vieţuitoare ce este în ape, acelea
să vă fie o urâciune;
11 Da, să vă fie o urâciune; să nu mâncaţi din carnea lor şi
trupurile lor moarte să vă fie o urâciune.
12 Orice nu are aripioare nici solzi în ape, să vă fie o
urâciune.
13 Şi acestea sunt cele care să vă fie o urâciune printre păsări;
să nu fie mâncate, sunt o urâciune; acvila şi vulturul bărbos
şi vulturul pescar,
14 Şi vulturul şi uliul după felul său;
15 Fiecare corb după felul său;
16 Şi bufniţa şi şoimul de noapte şi cucul şi şoimul după felul
său,
17 Și cucuveaua şi cormoranul şi bufniţa mare,
18 Şi lebăda şi pelicanul şi vulturul egiptean,
19 Şi barza, stârcul după felul său şi nagâţul şi liliacul.
20 Toate zburătoarele care se târăsc, umblând pe toate patru
picioarele, să vă fie o urâciune.
21 Totuşi pe acestea să le mâncaţi din fiecare lucru zbură-
tor care se târăşte mergând pe toate patru picioarele, care au
fluierele picioarelor deasupra labelor lor, ca să sară cu totul
de pe pământ.
22 Chiar pe acestea dintre ele să le mâncaţi: lăcusta după
felul ei şi lăcusta pleşuvă după felul ei şi scarabeul după felul
său şi cosaşul după felul său.
23 Dar orice alt lucru zburător care se târăşte, care are patru
picioare, să vă fie o urâciune.
24 Şi din cauza acestora voi veţi fi necuraţi, oricine atinge
trupul lor mort să fie necurat până seara.
25 Şi oricine trebuie să poarte orice din trupul lor mort să îşi
spele hainele şi să fie necurat până seara.
26 Trupurile moarte ale fiecărui animal care desparte un-
ghia şi nu este cu copită bifurcată, nici nu rumegă mâncarea,
vă sunt necurate, fiecare om ce le atinge să fie necurat.
27 Şi orice merge pe labele sale, printre toate felurile de vie-
ţuitoare care merg pe toate patru picioarele, acelea vă sunt
necurate, oricine atinge trupul lor mort să fie necurat până
seara.
28 Şi cel ce poartă trupul lor mort să îşi spele hainele şi să fie
75
necurat până seara, vă sunt necurate.
29 Acestea de asemenea vă vor fi necurate printre târâtoare-
le ce se târăsc pe pământ; nevăstuica şi şoarecele şi ţestoasa
după felul ei,
30 Şi dihorul şi cameleonul şi şopârla şi melcul şi cârtiţa.
31 Acestea vă sunt necurate printre toate cele ce se târăsc,
oricine le atinge, după ce vor fi murit, să fie necurat până
seara.
32 Şi orice lucru ce cade pe ele, după ce vor fi murit, să fie
necurat; fie acesta orice vas de lemn, sau haină, sau piele, sau
sac, orice vas în care se face ceva, să fie pus în apă şi să fie
necurat până seara; astfel să fie el curăţat.
33 Şi fiecare vas de pământ, în care cade ceva din ele, orice
este în ele să fie necurat; şi să îl spargeţi.
34 Din toată mâncarea care este de mâncat, peste care vine
o asemenea apă să fie necurată; şi toată băutura care este de
băut în orice astfel de vas să fie necurată.
35 Şi orice lucru peste care cade orice parte din trupul lor
mort să fie necurat; fie cuptor sau vatră pentru oale, să fie
dărâmate, pentru că sunt necurate şi să vă fie necurate.
36 Totuşi o fântână sau groapă, în care este abundenţă de apă,
să fie curată, dar ce atinge trupul lor mort să fie necurat.
37 Şi dacă ceva din trupul lor mort cade pe orice sămân-
ţă de semănat care este pentru a fi semănată, aceasta să fie
curată.
38 Dar dacă ceva apă este pusă peste sămânţă şi vreo parte
din trupul lor mort cade acolo, să vă fie necurată.
39 Şi dacă vreun animal, din care voi puteţi mânca, moare,
cel ce atinge trupul lui mort să fie necurat până seara.
40 Şi cel ce mănâncă din trupul mort al acestuia să îşi spele
hainele şi să fie necurat până seara; de asemenea cel ce cară
trupul mort al lui să-şi spele hainele şi să fie necurat până
seara.
41 Şi fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ să fie o urâciu-
ne; să nu fie mâncată.
42 Orice merge pe pântece şi orice merge pe toate patru pi-
cioarele, sau orice are mai multe picioare printre toate târâ-
toarele ce se târăsc pe pământ, pe acelea să nu le mâncaţi;
pentru că sunt urâciune.
43 ¶ Să nu vă faceţi sufletele urâcioase cu vreo târâtoare ce se
târăşte pe pământ, nici să nu vă faceţi necuraţi cu ele, ca să
nu fiţi pângăriţi prin ele.
44 Pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, de aceea
sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi; căci eu sunt sfânt, să nu vă pângăriţi
cu nici un fel de târâtoare ce se târăşte pe pământ.
45 Pentru că eu sunt DOMNUL care vă aduce din ţara
Egiptului, pentru a fi Dumnezeul vostru; de aceea fiţi sfinţi,
căci eu sunt sfânt.
46 Aceasta este legea despre animale şi despre păsări şi des-
pre fiecare vieţuitoare care mişcă în ape şi despre fiecare tâ-
râtoare care se târăşte pe pământ,
47 Pentru a face o diferenţă între necurat şi curat şi între
animalul care poate fi mâncat şi animalul care nu poate fi
mâncat.
Capitolul 12
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Dacă o femeie ră-
mâne însărcinată şi naşte un copil de parte bărbătească, să
fie necurată şapte zile; conform cu zilele separării, pentru
infirmitatea ei, să fie necurată.
3 Şi în ziua a opta prepuţul lui să fie circumcis.
 Leviticul 13
4 Şi să continue în sângele purificării ei treizeci şi trei de zile;
să nu atingă nici un lucru sfânt, nici să nu intre în sanctuar,
până când zilele purificării ei vor fi împlinite.
5 Dar dacă ea naşte un copil de parte femeiască, atunci să fie
necurată două săptămâni, ca în separarea ei, şi să continue
în sângele purificării ei şaizeci şi şase de zile.
6 ¶ Şi când zilele purificării ei sunt împlinite, pentru un fiu,
sau pentru o fiică, să aducă un miel de un an, ca ofrandă arsă
şi un porumbel tânăr sau o turturea, ca ofrandă pentru pă-
cat, la uşa tabernacolului întâlnirii, la preot;
7 Acesta să le aducă înaintea DOMNULUI şi să facă ispăşire
pentru ea; iar ea să fie curăţată de scurgerea sângerării ei.
Aceasta este legea pentru cea care a născut parte bărbătească
sau parte femeiască.
8 Şi dacă nu este în stare să aducă un miel, atunci să aducă
două turturele, sau doi porumbei tineri; unul pentru ofran-
da arsă şi celălalt ca ofrandă pentru păcat; şi preotul să facă
ispăşire pentru ea, iar ea să fie curată.
Capitolul 13
Ş i DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi Aaron, spunând:
2 Când un bărbat va avea pe pielea cărnii sale o umflătu-
ră, o crustă sau o pată albă şi aceasta este în pielea cărnii lui
asemănătoare rănii de lepră, atunci el să fie adus la preotul
Aaron, sau la unul dintre fiii săi, preoţii;
3 Şi preotul să se uite la rana din pielea cărnii; şi când părul
în rană este schimbat în alb şi rana la vedere este mai adân-
cită decât pielea cărnii lui, aceasta este o rană de lepră; şi
preotul să îl privească şi să îl declare necurat.
4 Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui şi la
vedere nu este mai adâncă decât pielea şi părul ei nu este
schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana,
şapte zile;
5 Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi, iată, dacă rana
înaintea ochilor săi este neschimbată şi rana nu se întinde pe
piele, atunci preotul să îl mai închidă şapte zile;
6 Şi preotul să se uite la el din nou în a şaptea zi; şi, iată, dacă
rana s-a întunecat puţin şi rana nu s-a întins pe piele, preotul
să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să îşi spele hainele
şi să fie curat.
7 Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost vă-
zut de preot, pentru curăţirea lui, să fie văzut de preot din
nou;
8 Şi dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele,
atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră.
9 Când rana de lepră este într-un bărbat, el să fie adus la
preot;
10 Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă umflătura este albă
în piele şi a schimbat părul în alb şi este carne proaspăt vie
în umflătură,
11 Aceasta este o lepră veche în pielea cărnii lui, şi preotul să
îl declare necurat şi să nu îl închidă, pentru că este necurat.
12 Şi dacă lepra se întinde mult pe piele şi lepra acoperă toată
pielea celui ce are rana, de la cap până în talpa piciorului său,
oriunde priveşte preotul;
13 Atunci preotul să cerceteze; şi, iată, dacă lepra i-a acoperit
toată carnea, să îl declare curat pe cel ce are rana; totul s-a
schimbat în alb, el este curat.
14 Dar când carne vie apare pe el, să fie necurat.
15 Şi preotul să se uite la carnea vie şi să îl declare a fi necu-
rat, căci carnea vie este necurată; aceasta este lepră.
16 Sau dacă se schimbă din nou carnea vie şi este schimbată
76
în alb, să vină la preot.
17 Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă rana este schimbată
în alb, atunci preotul să declare curat pe cel ce are rana, el
este curat;
18 ¶ Şi carnea, în care era o ulceraţie în pielea ei, dacă s-a
vindecat,
19 Şi dacă în locul ulceraţiei este o umflătură albă, sau o pată
strălucitoare sau albă şi cumva roşiatică, şi aceasta să fie ară-
tată preotului;
20 Şi dacă, după ce preotul o vede, iată, este la vedere mai
adâncă decât pielea, şi părul ei este schimbat în alb, atunci
preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană de lepră iz-
bucnită din ulceraţie.
21 Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu sunt peri albi în
ea şi dacă nu este mai adâncă decât pielea, dar este cumva
întunecată, atunci preotul să îl închidă şapte zile;
22 Şi dacă aceasta se întinde mult pe piele, atunci preotul să
îl declare necurat, aceasta este o rană.
23 Dar dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se
întinde, aceasta este o ulceraţie inflamată; şi preotul să îl de-
clare curat.
24 Dar dacă este vreo carne, în pielea căreia este o inflama-
ţie arzătoare şi carnea vie arzătoare are o pată strălucitoare
albă, cumva roşiatică sau albă,
25 Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă părul în pata
strălucitoare este schimbat în alb şi la vedere este mai adân-
cită decât pielea, aceasta este lepră izbucnită din inflamaţie,
pentru aceasta preotul să îl declare necurat, aceasta este rana
leprei.
26 Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu este nici un păr
alb în pata strălucitoare şi aceasta nu este mai adâncită decât
pielea din jur, dar este cumva mai întunecată, atunci preotul
să îl închidă şapte zile;
27 Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi dacă aceasta
s-a întins mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat,
aceasta este rana leprei.
28 Şi dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se în-
tinde pe piele, dar este cumva mai întunecată, aceasta este o
umflătură de inflamaţie; şi preotul să îl declare curat, pentru
că este o inflamaţie aprinsă.
29 Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau pe
barbă;
30 Atunci preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă este la vede-
re mai adâncită decât pielea şi este în ea păr galben subţire,
atunci preotul să îl declare necurat, este o eczemă, chiar le-
pră pe cap sau pe barbă.
31 Şi dacă preotul se uită la rana eczemei de la suprafaţa pie-
lii şi, iată, la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi nu este
păr negru în ea, atunci preotul să îl închidă pe cel ce are rana
eczemei la suprafaţa pielii, şapte zile;
32 Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă
eczema de la suprafaţa pielii nu se întinde şi în ea nu este păr
galben şi eczema nu este la vedere mai adâncă decât pielea;
33 El să fie ras, dar să nu radă eczema; şi preotul să îl mai
închidă, pe cel ce are eczema, şapte zile;
34 Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la eczemă; şi, iată,
dacă, eczema nu s-a întins pe piele, nici nu este la vedere mai
adâncă decât pielea, atunci preotul să îl declare curat, şi să îşi
spele hainele şi să fie curat.
35 Dar dacă eczema se întinde mult pe piele după curăţirea
sa;
36 Atunci preotul să se uite la el; şi, iată, dacă eczema s-a întins
 Leviticul 14
pe piele, preotul să nu caute păr galben; el este necurat.
37 Dar dacă eczema este înaintea ochilor săi neschimbată şi
acolo este păr negru crescut în ea, eczema este vindecată, el
este curat, şi preotul să îl declare curat.
38 ¶ Dacă de asemenea un bărbat sau o femeie au pe pielea
cărnii lor pete strălucitoare, adică pete albe strălucitoare;
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
39 Atunci preotul să se uite la ele; şi, iată, dacă petele strălu-
citoare în pielea cărnii lor sunt de un alb mai întunecat, aces-
tea sunt pete pistruiate care cresc în piele; el este curat.
40 Şi bărbatul a cărui păr a căzut de pe capul lui, este chel;
el este curat.
41 Şi bărbatul a cărui păr a căzut de pe partea capului din-
spre faţa sa, este cu frunte cheală, el este curat.
42 Şi dacă este pe capul chel, sau pe fruntea cheală, o rană
roşiatică, aceasta este o lepră ce a izbucnit pe capul lui chel,
sau pe fruntea lui cheală.
43 Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă umflătura
rănii este alb roşiatică pe capul lui chel, sau pe fruntea lui
cheală, precum lepra apare pe pielea cărnii,
44 Este un bărbat lepros, este necurat, preotul să îl declare cu
desăvârşire necurat, rana lui este pe capul lui.
45 Şi cât despre lepră, cel în care este rana ei, hainele lui să
fie rupte şi capul descoperit şi să pună un acoperământ peste
buza de sus şi să strige: Necurat, necurat.
46 În toate zilele, cât timp este rana în cel lepros, să fie pân-
gărit; el este necurat; să locuiască singur; în afara taberei să
fie locuinţa lui.
47 ¶ De asemenea haina în care se află rana leprei, fie ea ha-
ină de lână, sau haină de in,
48 Fie în urzeală sau băteală, a inului sau a lânii; fie ea în
piele sau în orice lucru făcut din piele;
49 Şi dacă rana este verzuie sau roşiatică în haină, sau în pie-
lea hainei, fie în urzeală, sau în băteală, sau în orice lucru din
piele, aceasta este o rana de lepră şi să fie arătată preotului.
50 Şi preotul să se uite la rană şi să închidă lucrul care are
rana şapte zile;
51 Şi să se uite la rană în ziua a şaptea, dacă rana s-a întins
în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în pielea hainei, sau
în orice lucru care este făcut din piele, atunci rana este lepră
care roade; acel lucru este necurat.
52 De aceea să ardă haina aceea, fie urzeală, fie băteală, în
lână sau in, sau orice lucru din piele în care este rana, pentru
că este lepră care roade; să fie ars în foc.
53 Şi dacă preotul se uită şi, iată, rana nu s-a întins în haină,
fie în urzeală, fie în băteală sau în orice lucru din piele,
54 Atunci preotul să poruncească să se spele lucrul în care
este rana şi să mai fie închis încă şapte zile;
55 Şi preotul să se uite la rană, după ce este spălată; şi, iată,
dacă rana nu şi-a schimbat culoarea şi rana nu s-a întins,
este necurată; să o arzi în foc; este roasă dinăuntru, fie pe
faţă, fie pe dos.
56 Şi dacă preotul se uită la ea şi, iată rana este cumva mai
întunecată după spălare, atunci să o rupă din haină sau din
piele sau din urzeală sau din băteală;
57 Şi dacă aceasta încă apare în haină, fie în urzeală, fie în
băteală sau în orice lucru de piele, aceasta este o rană care se
întinde, lucrul care are rana să îl arzi cu foc.
58 Şi haina, fie urzeală, fie băteală, fie orice lucru din piele,
pe care îl vei spăla, dacă rana s-a depărtat de la acele lucruri,
atunci să le speli a doua oară şi vor fi curate.
59 Aceasta este legea rănii de lepră într-o haină de lână sau
de in, fie în urzeala, fie în băteala ei, sau în orice lucru de
77
piele, pentru a-l declara curat, sau a-l declara necurat.
Capitolul 14
2 Aceasta să fie legea leprosului în ziua curăţirii lui, să fie
adus la preot;
3 Şi preotul să iasă afară din tabără; şi preotul să se uite la
rană şi, iată, dacă rana de lepră este vindecată pe lepros;
4 Atunci preotul va porunci să se ia, pentru cel pregătit pen-
tru a fi curăţit, două păsări vii şi curate şi lemn de cedru şi
stacojiu şi isop;
5 Şi preotul să poruncească să fie înjunghiată una dintre pă-
sări într-un vas de lut peste apa curgătoare;
6 Cât despre pasărea vie, să o ia împreună cu lemnul de ce-
dru şi stacojiul şi isopul şi să le înmoaie împreună cu pasărea
vie în sângele păsării ucise peste apa curgătoare;
7 Şi să stropească, pe cel ce este pregătit pentru a fi curăţit de
lepră, de şapte ori şi să îl declare curat şi să lase pasărea vie
liberă în câmp deschis.
8 Şi cel ce este pregătit pentru a fi curăţit să îşi spele hainele
şi să îşi radă tot părul şi să se spele în apă, ca să fie curat; şi
după aceea să intre în tabără şi să rămână afară din cortul
lui şapte zile.
9 Dar aşa să fie în ziua a şaptea, el să îşi radă tot părul de pe cap
şi barba şi sprâncenele, chiar tot părul să şi-l radă; şi să îşi spe-
le hainele, de asemenea să îşi spele carnea în apă şi va fi curat.
10 ¶ Şi în ziua a opta să ia doi miei fără cusur şi o mioară de
un an, fără cusur, şi trei zecimi dintr-o măsură de floarea
făinii pentru un dar de mâncare, amestecată cu untdelemn
şi un log de untdelemn.
11 Şi preotul care îl curăţă să prezinte bărbatul ce este pentru
curăţire şi acele lucruri, înaintea DOMNULUI, la uşa taber-
nacolului întâlnirii;
12 Şi preotul să ia un miel şi să îl ofere ca ofrandă pentru
fărădelege şi logul de untdelemn şi să le legene ca ofrandă
legănată înaintea DOMNULUI;
13 Şi să înjunghie mielul în locul în care va înjunghia ofran-
da pentru păcat şi ofranda arsă, în locul sfânt, căci precum
ofranda pentru păcat este a preotului, astfel este şi ofranda
pentru fărădelege, aceasta este preasfântă;
14 Şi preotul să ia câtva sânge din ofranda pentru fărădelege
şi preotul să îl pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit
pentru a fi curăţit şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă
şi pe degetul mare de la piciorul lui drept;
15 Şi preotul să ia câtva din logul de untdelemn şi să îl toarne
în palma mâinii sale stângi;
16 Şi preotul să îşi înmoaie degetul drept în untdelemnul
care este în palma mâinii stângi şi să stropească din untde-
lemn cu degetul său de şapte ori înaintea DOMNULUI;
17 Şi din restul untdelemnului care este în mâna sa, preo-
tul să pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru
a fi curăţit şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi peste
degetul mare de la piciorul lui drept, peste sângele ofrandei
pentru fărădelege;
18 Şi rămăşiţa din untdelemnul care este în mâna preotului
să o toarne pe capul celui pregătit pentru a fi curăţit, şi preo-
tul să facă ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI.
19 Şi preotul să aducă ofranda pentru păcat şi să facă ispăşi-
re pentru cel pregătit pentru a fi curăţit de necurăţenia sa; şi
după aceea să înjunghie ofranda arsă;
20 Şi preotul să aducă ofranda arsă şi darul de mâncare pe
altar, şi preotul să facă ispăşire pentru el şi el să fie curat.
 Leviticul 15
21 ¶ Iar dacă este sărac şi nu poate aduce atât de mult, atunci
să ia un miel ca ofrandă pentru fărădelege ca să fie legănată,
pentru a se face ispăşire pentru el, şi o zecime dintr-o mă-
sură de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de
mâncare, şi un log de untdelemn;
22 Şi două turturele sau doi pui de porumbei, precum este în
stare să aducă; şi una să fie ofrandă pentru păcat iar cealaltă
ofrandă arsă.
23 Şi să le aducă în ziua a opta pentru curăţirea sa, la preot, la
uşa tabernacolului întâlnirii, înaintea DOMNULUI.
24 Şi preotul să ia mielul ofrandei pentru fărădelege şi logul
de untdelemn şi preotul să le legene ca ofrandă legănată în-
aintea DOMNULUI;
25 Şi să înjunghie mielul ofrandei pentru fărădelege, şi preo-
tul să ia câtva din sângele ofrandei pentru fărădelege şi să îl
pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi cu-
răţit, şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi pe degetul
mare de la piciorul lui drept;
26 Şi preotul să toarne din untdelemn în palma mâinii sale
stângi;
27 Şi preotul să stropească cu degetul său drept câtva din
untdelemnul care este în mâna lui stângă, de şapte ori înain-
tea DOMNULUI;
28 Şi preotul să pună din untdelemnul care este în mâna sa
pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curăţit şi
pe degetul mare de la mâna sa dreaptă şi pe degetul mare
de la piciorul lui drept, peste locul sângelui ofrandei pentru
fărădelege;
29 Şi restul untdelemnului care este în mâna preotului să îl
pună peste capul celui pregătit pentru a fi curăţit, pentru a se
face ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI.
30 Şi să aducă pe una dintre turturele, sau unul dintre po-
rumbeii tineri, precum este în stare să aducă;
31 Precum este el în stare să le aducă, pe una ca ofrandă pen-
tru păcat şi pe cealaltă ca ofrandă arsă, cu darul de mâncare,
şi preotul să facă ispăşire pentru cel pregătit, pentru a fi cu-
răţit înaintea DOMNULUI.
32 Aceasta este legea celui în care este rana de lepră, a cărui
mână nu este în stare să aducă cele ţinând de curăţirea lui.
33 ¶ Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron,
spunând:
34 După ce veţi fi intrat în ţara Canaanului, pe care eu v-o
dau ca stăpânire, şi pun rana de lepră într-o casă din ţara
Ş i DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:
stăpânirii voastre;
35 Și proprietarul casei să vină şi să declare preotului, spu-
nând: Mi se pare că este ceva ca o rană în casă,
36 Atunci preotul să poruncească să fie golită casa înainte ca
preotul să meargă să se uite la rană, ca să nu se facă necurate
toate câte sunt în casă, şi după aceea preotul să intre să se
uite la casă;
37 Şi să se uite la rană şi, iată, dacă rana este în pereţii casei,
cu adâncituri mici, verzui sau roşiatice, care la vedere sunt
mai adânci decât peretele,
38 Atunci preotul să iasă din casă la uşa casei şi să închidă
casa şapte zile;
39 Şi preotul să vină din nou în ziua a şaptea şi să se uite; şi,
iată, dacă rana se întinde în pereţii casei,
40 Atunci să poruncească preotul ca ei să scoată pietrele
în care este rana şi să le arunce într-un loc necurat în afara
oraşului;
41 Şi să facă să fie răzuită casa pe dinăuntru de jur împrejur,
iar ei să toarne praful pe care l-au răzuit în afara oraşului,
78
într-un loc necurat;
42 Şi să ia alte pietre şi să le pună în locul acelor pietre; iar el
să ia alt mortar şi să tencuiască astfel casa.
43 Şi dacă rana se întoarce înapoi şi izbucneşte în casă, după
ce a scos pietrele şi după ce a răzuit casa şi după ce aceasta
este tencuită,
44 Atunci preotul să vină şi să se uite şi, iată, dacă rana
s-a întins în casă, este lepră care roade în casă, aceasta este
necurată.
45 Şi el să dărâme casa, pietrele ei şi lemnăria acesteia şi
tot mortarul casei; şi să le care afară din oraş, într-un loc
necurat.
46 Mai mult, cel ce intră în casă în timpul cât aceasta este
închisă, să fie necurat până seara.
47 Şi cel ce se culcă în casă să îşi spele hainele; şi cel ce mă-
nâncă în casă să îşi spele hainele.
48 Şi dacă preotul intră şi se uită şi, iată, rana nu s-a întins în
casă, după ce casa a fost tencuită, atunci preotul să declare
casa curată, deoarece rana este vindecată.
49 Şi să ia, pentru a curăţa casa, două păsări împreună cu
lemn de cedru şi stacojiu şi isop;
50 Şi să ucidă pe una dintre pasări într-un vas de lut peste
apa curgătoare;
51 Şi să ia lemnul de cedru şi isopul şi stacojiul şi pasărea vie
şi să le înmoaie în sângele păsării ucise şi în apa curgătoare
şi să stropească de şapte ori casa;
52 Şi casa să o cureţe cu sângele păsării şi cu apa curgătoa-
re şi cu pasărea vie şi cu lemnul de cedru şi cu isopul şi cu
stacojiul;
53 Dar să lase pasărea să plece în afara cetăţii, în câmp des-
chis şi să facă ispăşire pentru casă, şi aceasta să fie curată.
54 ¶ Aceasta este legea pentru toate felurile de rană de lepră
şi a eczemei,
55 Şi pentru lepra hainei şi a casei,
56 Şi pentru o umflătură şi pentru o crustă şi pentru o pată
strălucitoare,
57 Pentru a învăţa pe alţii când este necurat şi când este cu-
rat, aceasta este legea leprei.
Capitolul 15
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când vreun băr-
bat are o scurgere din carnea lui, din cauza scurgerii lui, este
necurat.
3 Şi aceasta să fie necurăţenia lui, în scurgerea lui, fie carnea
lui curge cu scurgerea lui, fie carnea lui este închisă de la
scurgerea lui, aceasta este necurăţia lui.
4 Fiecare pat, pe care se culcă cel ce are scurgerea, este necu-
rat, şi fiecare lucru, pe care şade el, să fie necurat.
5 Şi oricine atinge patul lui să îşi spele hainele şi să se îmbă-
ieze în apă şi să fie necurat până seara.
6 Şi cel ce şade pe orice lucru pe care a şezut cel ce are scurge-
rea să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat
până seara.
7 Şi cel ce atinge carnea celui ce are scurgerea să îşi spele hai-
nele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.
8 Şi dacă cel ce are scurgerea scuipă peste cel ce este curat,
atunci acela să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să
fie necurat până seara.
9 Şi orice şea, pe care călăreşte cel ce are scurgerea, să fie
necurată.
10 Şi oricine atinge orice lucru care a fost sub el, să fie necurat
 Leviticul 16
până seara, şi cel ce va căra oricare din acele lucruri să îşi
spele hainele şi să se îmbăieze şi să fie necurat până seara.
11 Şi pe oricine atinge cel ce are scurgerea şi nu şi-a clătit
mâinile sale în apă, să îşi spele hainele şi să se îmbăieze şi să
fie necurat până seara.
12 Şi vasele de lut, pe care le-a atins cel ce are scurgerea, să fie
sparte; şi fiecare vas de lemn să fie clătit în apă.
13 Şi când cel ce are o scurgere este curăţat de scurgerea sa,
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi
atunci el să îşi numere şapte zile pentru curăţirea sa şi să îşi
spele hainele şi să îşi îmbăieze carnea în apă curgătoare şi să
fie curat.
14 Şi în ziua a opta să ia pentru el două turturele, sau doi
porumbei tineri şi să vină înaintea DOMNULUI la uşa taber-
nacolului întâlnirii şi să le dea preotului;
15 Şi preotul să le aducă, una ca ofrandă pentru păcat şi cea-
laltă ca ofrandă arsă; şi preotul să facă ispăşire pentru el în-
aintea DOMNULUI, pentru scurgerea lui.
16 Şi dacă sămânţa de împreunare a vreunui bărbat iese din
el, atunci să îşi spele toată carnea în apă şi să fie necurat până
seara.
17 Şi fiecare haină şi fiecare piele, pe care este sămânţa de îm-
preunare, să fie spălată cu apă şi să fie necurată până seara.
18 De asemenea femeia cu care bărbatul se va culca cu să-
mânţa împreunării, amândoi să se îmbăieze în apă şi să fie
necuraţi până seara.
19 ¶ Şi dacă vreo femeie are o scurgere şi scurgerea în carnea
ei este sânge, să fie separată şapte zile, şi oricine o atinge să
fie necurat până seara.
20 Şi fiecare lucru pe care ea se culcă în separarea ei să fie
necurat; orice lucru pe care ea şade, de asemenea să fie
necurat.
21 Şi oricine îi atinge patul să îşi spele hainele şi să se îmbă-
ieze în apă şi să fie necurat până seara.
22 Şi oricine atinge orice lucru pe care ea a şezut să îşi spele
hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.
23 Şi dacă este ceva pe patul ei, sau vreun lucru pe care ea
şade, când el îl atinge, să fie necurat până seara.
24 Şi dacă un bărbat se culcă cu ea şi necurăţia ei este peste
el, să fie necurat şapte zile; şi tot patul pe care el se culcă să
fie necurat.
25 Şi dacă o femeie are o scurgere din sângele ei multe zile,
mai mult timp decât zilele separării ei; toate zilele scur-
gerii necurăţiei ei să fie la fel ca zilele separării ei, ea să fie
necurată.
26 Orice pat pe care se culcă în toate zilele scurgerii ei, să îi
fie ca patul zilelor separării ei, şi pe orice lucru se aşează să
fie necurat, ca necurăţia separării ei.
27 Şi oricine atinge acele lucruri să fie necurat şi să îşi spele
hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.
28 Dar dacă ea este curăţată de scurgerea ei, atunci să îşi nu-
mere şapte zile şi după aceea să fie curată.
29 Şi în ziua a opta să ia pentru ea două turturele, sau doi
porumbei tineri şi să îi aducă la preot, la uşa tabernacolului
întâlnirii.
30 Şi preotul să o aducă pe una ca ofrandă pentru păcat şi pe
cealaltă ca ofrandă arsă; şi preotul să facă ispăşire pentru ea
înaintea DOMNULUI, pentru scurgerea necurăţiei ei.
31 Astfel să separaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor; ca
să nu moară în necurăţiile lor, când ei spurcă tabernacolul
meu care este între ei.
32 Aceasta este legea celui ce are o scurgere şi a aceluia căru-
ia îi iese sămânţa din el şi este întinat de acestea;
79
33 Şi a celei bolnave cu necurăţia ei şi a celui ce are o scurge-
re, a bărbatului sau a femeii şi a celui ce se culcă cu cea care
este necurată.
Capitolul 16
fii ai lui Aaron, când au oferit înaintea DOMNULUI şi au
murit.
2 Şi DOMNUL i-a zis lui Moise: Spune-i lui Aaron, fratele
tău, să nu vină tot timpul în locul sfânt dinăuntrul perdelei,
care este înaintea şezământului milei de deasupra chivotu-
lui, ca să nu moară, pentru că eu voi apărea în norul de peste
şezământul milei.
3 Astfel să vină Aaron în locul sfânt, cu un taur tânăr ca
ofrandă pentru păcat, şi cu un berbec ca ofrandă arsă.
4 Să îmbrace tunica sfântă de in şi să aibă izmenele de in pes-
te carnea sa şi să fie încins cu un brâu de in şi cu mitra de in
să fie împodobit, acestea sunt sfintele veştminte; de aceea să
îşi spele carnea în apă şi astfel să le îmbrace.
5 ¶ Şi să ia din adunarea copiilor lui Israel doi ţapi tineri din-
tre capre, ca ofrandă pentru păcat, şi un berbec ca ofrandă
arsă.
6 Şi Aaron să aducă taurul său al ofrandei pentru păcat, care
este pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui.
7 Şi să ia cei doi ţapi şi să îi prezinte înaintea DOMNULUI la
uşa tabernacolului întâlnirii.
8 Şi Aaron să arunce sorţii peste cei doi ţapi, un sorţ pentru
DOMNUL şi celălalt sorţ pentru ţapul ispăşitor.
9 Şi Aaron să aducă ţapul peste care a căzut sorţul DOMNULUI
şi să îl ofere ca ofrandă pentru păcat.
10 Dar ţapul peste care a căzut sorţul să fie ţap ispăşitor, să
fie prezentat viu înaintea DOMNULUI, să facă ispăşire cu el
şi pentru a-l lăsa să plece în pustie, ca ţap ispăşitor.
11 Şi Aaron să aducă taurul ofrandei pentru păcat, care este
pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi să
înjunghie taurul ofrandei pentru păcat, care este pentru el;
12 Şi să ia o tămâietoare plină cu cărbuni, arzând din fo-
cul de la altarul dinaintea DOMNULUI, şi mâinile sale pline
de tămâie dulce, zdrobită mărunt, şi să le aducă înăuntrul
perdelei;
13 Şi să pună tămâia peste focul, dinaintea DOMNULUI, ca
norul tămâiei să acopere şezământul milei, care este deasu-
pra mărturiei, ca el să nu moară;
14 Şi să ia din sângele taurului şi să îl stropească cu dege-
tul său peste şezământul milei înspre est; şi să stropească cu
degetul său de şapte ori, din sânge, înaintea şezământului
milei.
15 ¶ Apoi să înjunghie ţapul ofrandei pentru păcat, care este
pentru popor, şi să aducă sângele lui înăuntrul perdelei şi să
facă cu acel sânge la fel cum a făcut cu sângele taurului, şi să
îl stropească peste şezământul milei şi înaintea şezământu-
lui milei;
16 Şi să facă ispăşire pentru locul sfânt, din cauza necurăţi-
ilor copiilor lui Israel şi din cauza fărădelegilor lor în toate
păcatele lor, şi astfel să facă pentru tabernacolul întâlnirii,
care rămâne printre ei în mijlocul necurăţiilor lor.
17 Şi să nu fie nici un om în tabernacolul întâlnirii când in-
tră el, pentru a face ispăşire în locul sfânt, până când iese şi
până când nu a făcut ispăşire pentru el şi pentru casa sa şi
pentru toată adunarea lui Israel.
18 Şi să iasă la altarul, care este înaintea DOMNULUI, şi să
facă ispăşire pentru el; şi să ia din sângele taurului şi din
 Leviticul 18
sângele ţapului şi să îl pună pe coarnele altarului de jur
împrejur.
19 Şi să stropească din sânge peste acesta cu degetul său, de
şapte ori, şi să îl cureţe şi să îl sfinţească de necurăţiile copi-
ilor lui Israel.
20 ¶ Şi după ce a terminat cu ispăşirea pentru locul sfânt şi
pentru tabernacolul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul
viu;
21 Şi Aaron să îşi pună amândouă mâinile pe capul ţapului
viu şi să mărturisească peste el toate nelegiuirile copiilor lui
Israel, şi toate fărădelegile lor în toate păcatele lor, punându-
le pe capul ţapului şi să îl trimită să plece departe în pustie,
prin mâna unui bărbat pregătit;
22 Şi ţapul să poarte pe el toate nelegiuirile lor într-un pă-
mânt nelocuit, şi să lase ţapul să plece în pustie.
23 Şi Aaron să intre în tabernacolul întâlnirii şi să dezbrace
veşmintele de in, pe care le-a îmbrăcat, când a intrat în locul
sfânt, şi să le lase acolo;
24 Şi să îşi spele carnea cu apă în locul sfânt şi să îşi îmbra-
ce veşmintele şi să iasă înainte şi să aducă ofranda sa arsă
şi ofranda arsă a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi
pentru popor.
25 Şi grăsimea ofrandei pentru păcat o să ardă pe altar.
26 Şi cel ce lasă ţapul să plece, ţapul ispăşitor, să îşi spele ha-
inele şi să îşi îmbăieze carnea în apă, şi după aceea să intre
în tabără.
27 Şi taurul ca ofrandă pentru păcat şi ţapul ca ofrandă pen-
tru păcat, al căror sânge a fost adus înăuntru pentru a se face
ispăşire în locul sfânt, să fie duşi afară din tabără, iar ei să
ardă în foc pielea lor şi carnea lor şi balega lor.
28 Şi cel ce le arde să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze carnea
în apă, şi după aceea să intre în tabără.
29 ¶ Şi acesta să vă fie un statut pentru totdeauna, în luna a
şaptea, în ziua a zecea a lunii, să vă umiliţi sufletele şi să nu
faceţi deloc nici o lucrare, nici cel din ţara voastră, nici stră-
inul care locuieşte temporar printre voi;
30 Pentru că în ziua aceea preotul va face ispăşire pentru voi,
pentru a vă curăţa ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre
înaintea DOMNULUI.
31 Aceasta să vă fie un sabat al odihnei şi să vă umiliţi sufle-
tele, printr-un statut pentru totdeauna.
32 Şi preotul, pe care el îl va unge şi pe care îl va consacra
pentru a servi în serviciul preoţesc în locul tatălui său, să
facă ispăşirea şi să îmbrace veşmintele de in, veştmintele
sfinte;
33 Şi să facă ispăşire pentru sanctuarul sfânt şi să facă ispă-
şire pentru tabernacolul întâlnirii şi pentru altar, şi să facă
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
34 Şi acesta să vă fie un statut veşnic, pentru a face ispăşire
pentru copiii lui Israel pentru toate păcatele lor, o singură
dată pe an. Iar el a făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui
Moise.
Capitolul 17
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui
Israel şi spune-le: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a
poruncit spunând:
3 Orice bărbat din casa lui Israel, care înjunghie un bou sau
miel sau capră, în tabără, sau îl înjunghie în afara taberei,
4 Şi nu îl aduce la uşa tabernacolului întâlnirii, pentru a adu-
ce un dar DOMNULUI înaintea tabernacolului DOMNULUI,
80
sânge să i se impute acelui bărbat; el a vărsat sânge; şi acel
bărbat să fie stârpit din mijlocul poporului său;
5 Pentru ca aceşti copii ai lui Israel să îşi aducă sacrificii-
le, pe care le aduce în câmp deschis, da, ca ei să le aducă
DOMNULUI, la uşa tabernacolului întâlnirii, la preot şi să le
ofere ca ofrande de pace DOMNULUI.
6 Şi preotul să stropească sângele peste altarul DOMNULUI
la uşa tabernacolului întâlnirii şi să ardă grăsimea pentru o
aromă dulce DOMNULUI.
7 Iar ei să nu mai aducă sacrificiile lor dracilor, după care au
curvit. Acesta să le fie un statut pentru totdeauna prin toate
generaţiile lor.
8 Şi să le spui: Orice bărbat din casa lui Israel, sau dintre
străinii care locuiesc temporar printre voi, care aducă ofran-
dă arsă sau un sacrificiu,
9 Şi nu îl aduce la uşa tabernacolului întâlnirii, pentru a-l
oferi DOMNULUI, chiar acel bărbat să fie stârpit din mijlocul
poporului său.
10 ¶ Şi orice bărbat din casa lui Israel, sau dintre străinii care
locuiesc temporar printre voi, care mănâncă orice fel de sân-
ge; chiar eu îmi voi întoarce faţa împotriva acelui suflet care
mănâncă sânge şi îl voi stârpi din mijlocul poporului său.
11 Pentru că viaţa cărnii este în sânge; şi vi l-am dat pe altar
pentru a se face ispăşire pentru sufletele voastre; pentru că
sângele este cel ce face ispăşire pentru suflet.
12 De aceea am spus copiilor lui Israel: Nici un suflet dintre
voi să nu mănânce sânge, nici vreun străin care locuieşte
temporar printre voi să nu mănânce sânge.
13 Şi orice bărbat dintre copiii lui Israel, sau dintre străi-
nii care locuiesc temporar printre voi, care vânează şi prin-
de orice fiară sau pasăre care poate fi mâncată, chiar el să îi
scurgă sângele şi să îl acopere cu ţărână.
14 Pentru că el este viaţa întregii cărni; sângele acesteia este
pentru viaţa ei; de aceea am spus copiilor lui Israel: Să nu
mâncaţi sânge de la nici un fel de carne, pentru că viaţa în-
tregii cărni este sângele ei, oricine îl mănâncă să fie stârpit!
15 Şi fiecare suflet care mănâncă ceea ce a murit de la sine,
sau care a fost sfâşiat de fiare, fie unul din ţara voastră, sau
un străin, deopotrivă să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în
apă şi să fie necurat până seara, apoi să fie curat.
16 Dar dacă nu le spală, nici nu îşi îmbăiază carnea, atunci să
îşi poarte propria nelegiuire.
Capitolul 18
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
3 Să nu faceţi după lucrările din ţara Egiptului, în care aţi
locuit; şi după lucrările din ţara Canaanului, în care eu v-am
adus, să nu faceţi, nici să nu umblaţi în rânduielile lor.
4 Să împliniţi judecăţile mele şi să ţineţi rânduielile mele, ca
să umblaţi în ele: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
5 De aceea să ţineţi statutele mele şi judecăţile mele, pe care
un om, dacă le împlineşte, va trăi în ele: Eu sunt DOMNUL .
6 ¶ Nici unul dintre voi să nu vă apropiaţi de nici una din-
tre rudele sale, ca să le descoperiţi goliciunea: Eu sunt
DOMNUL .
7 Goliciunea tatălui tău sau goliciunea mamei tale, să nu o
descoperi, ea este mama ta; să nu îi descoperi goliciunea.
8 Goliciunea soţiei tatălui tău să nu o descoperi, este goliciu-
nea tatălui tău.
9 Goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău, sau fiica mamei
 Leviticul 19
tale, fie născută acasă, sau născută departe, goliciunea lor să
nu o descoperi.
10 Goliciunea fiicei fiului tău, sau a fiicei fiicei tale, goliciu-
nea lor să nu o descoperi, căci goliciunea lor este propria ta
goliciune.
11 Goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută din tatăl tău, ea
este sora ta, să nu îi descoperi goliciunea.
12 Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău, ea este ruda
apropiată a tatălui tău.
13 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, căci ea este
ruda apropiată a mamei tale.
14 Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, să nu te
apropii de soţia lui, ea este mătuşa ta.
15 Să nu descoperi goliciunea nurorii tale, ea este soţia fiului
tău; să nu descoperi goliciunea ei.
16 Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău, este goliciu-
nea fratelui tău.
17 Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei ei; nici să
nu iei pe fiica fiului ei, sau pe fiica fiicei ei, ca să îi descoperi
goliciunea; pentru că ele sunt rudele ei apropiate, aceasta este
stricăciune.
18 Nici să nu iei de soţie o soră a ei, ca să o chinuieşti, pen-
tru a-i descoperi goliciunea, pe lângă a celeilalte, în timpul
vieţii ei.
19 ¶ De asemenea să nu te apropii de o femeie să îi descoperi
goliciunea, cât timp ea este pusă deoparte pentru necurăţia
ei.
20 Mai mult să nu te culci carnal cu soţia aproapelui tău, ca
să te pângăreşti cu ea.
21 Şi, să nu laşi pe nici unul din sămânţa ta să treacă prin foc,
pentru Moloh, nici să nu pângăreşti numele Dumnezeului
Tău: Eu sunt DOMNUL .
22 Să nu te culci cu un bărbat, precum te culci cu o femeie,
este urâciune.
23 Nici să nu te culci carnal cu vreun animal ca să te pângă-
reşti cu el, nici vreo femeie să nu stea înaintea unui animal
ca să se culce cu el, este încurcătură.
24 Să nu vă pângăriţi în vreunul dintre aceste lucruri, pentru
că în toate acestea sunt pângărite naţiunile, pe care le arunc
din faţa voastră.
25 Şi ţara este pângărită, de aceea pedepsesc nelegiuirea ei
peste ea şi ţara însăşi vomită pe locuitorii ei.
26 De aceea să ţineţi statutele mele şi judecăţile mele şi să
nu faceţi nici una dintre aceste urâciuni, nimeni din naţiu-
nea voastră, nici unul dintre străinii care locuiesc temporar
printre voi;
27 (Pentru că toate aceste urâciuni le-au făcut oamenii din
ţară, care au fost înaintea voastră şi ţara este pângărită;)
28 Ca ţara să nu vă vomite şi pe voi afară, când o pângă-
riţi, precum a vomitat afară naţiunile care au fost înaintea
voastră.
29 Pentru că oricine va face oricare dintre aceste urâciuni,
chiar sufletele care le fac vor fi stârpite din mijlocul popo-
rului lor.
30 De aceea să ţineţi rânduielile, ca să nu faceţi nici unul
dintre aceste obiceiuri scârboase, care au fost făcute înain-
te de voi şi ca să nu vă pângăriţi voi înşivă în ele: Eu sunt
DOMNUL Dumnezeul vostru.
Capitolul 19
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-
81
le: Să fiţi sfinţi, pentru că eu DOMNUL Dumnezeul vostru
sunt sfânt.
3 Fiecare om să se teamă de mama sa şi de tatăl său şi să ţi-
neţi sabatele mele: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
4 Nu vă întoarceţi la idoli, nici să nu vă faceţi dumnezei tur-
naţi: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
5 Şi dacă aduceţi un sacrificiu al ofrandelor de pace
DOMNULUI, să îl aduceţi din propria voastră voie bună.
6 Să fie mâncat în aceeaşi zi în care îl aduceţi şi a doua zi; şi
dacă ar rămâne până în a treia zi, să fie ars în foc.
7 Şi dacă este mâncat complet în a treia zi, este urâciune; să
nu fie acceptat.
8 De aceea oricine care îl mănâncă va purta nelegiuirea sa,
deoarece a spurcat lucrul sfinţit al DOMNULUI; şi acel suflet
să fie stârpit din mijlocul poporului său.
9 Şi când seceraţi secerişul pământului vostru, să nu seceri
în întregime colţurile câmpului tău, nici să nu aduni spicele
căzute după secerişul tău.
10 Şi să nu îţi cureţi via de boabele căzute, nici să nu strângi
fiecare ciorchine din via ta; să le laşi pentru cel sărac şi pen-
tru cel străin: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
11 ¶ Să nu furaţi, nici să nu vă purtaţi cu falsitate, nici să nu
vă minţiţi unul pe celălalt.
12 Şi să nu juraţi fals pe numele meu; nici să nu pângăreşti
numele Dumnezeului tău: Eu sunt DOMNUL .
13 Să nu escrochezi pe aproapele tău, nici să nu îl jefuieşti;
plăţile celui angajat cu ziua să nu rămână la tine toată noap-
tea până dimineaţa.
14 Să nu blestemi pe cel surd, nici să nu pui o piatră de po-
ticnire înaintea celui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău: Eu
sunt DOMNUL .
15 Să nu faceţi nedreptate în judecată; să nu părtineşti pe să-
rac, nici să nu onorezi persoana celui puternic, ci în dreptate
să judeci pe aproapele tău.
16 Să nu mergi încolo şi încoace ca un bârfitor în mijlocul
poporului tău, nici să nu stai împotriva sângelui aproapelui
tău: Eu sunt DOMNUL .
17 Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri în vreun
fel pe aproapele tău şi să nu permiţi păcat asupra lui.
18 Să nu te răzbuni, nici să nu porţi vreo pică împotriva co-
piilor din poporul tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi: Eu sunt DOMNUL .
19 ¶ Să ţineţi statutele mele. Să nu laşi vitele tale să se îm-
perecheze cu un soi amestecat; să nu semeni câmpul tău cu
sămânţă amestecată; nici să nu îmbraci vreodată o haină
amestecată făcută din fire de in şi lână.
20 Şi oricine se culcă în mod carnal cu o femeie, ce este roa-
bă, legată prin logodnă unui soţ şi nu este complet răscum-
părată, nici având libertatea dată, ea să fie biciuită, ei să nu
fie daţi morţii, deoarece nu era liberă.
21 Iar el să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege,
la uşa tabernacolului întâlnirii, un berbec ca ofrandă pentru
fărădelege.
22 Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul ofrandei
pentru fărădelege înaintea DOMNULUI, pentru păcatul lui
pe care l-a făcut; şi păcatul făcut să îi fie iertat.
23 Şi când veţi intra în ţară şi veţi fi sădit tot felul de pomi
pentru hrană, să socotiţi rodul lor ca necircumcis; trei ani să
vă fie ca necircumcis, din acesta să nu se mănânce.
24 Dar în al patrulea an tot, rodul lor să fie sfânt pentru a
lăuda pe DOMNUL cu el.
25 Şi în al cincilea an să mâncaţi din rodul lor, ca să vi se
 Leviticul 21
adauge venitul lor: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
26 Să nu mâncaţi nimic cu sânge; nici să nu folosiţi descân-
tarea, nici să nu preziceţi timpurile.
27 Să nu vă rotunjiţi colţurile capetelor, nici să nu distrugi
colţurile bărbii tale.
28 Să nu faceţi nici un fel de tăieturi în carnea voastră pen-
tru morţi, nici nu întipăriţi nici un fel de semne pe voi: Eu
sunt DOMNUL .
29 Nu prostitua pe fiica ta, să o faci să fie o curvă; ca nu
cumva ţara să cadă în curvie şi pământul să devină plin de
stricăciune.
30 ¶ Să ţineţi sabatele mele şi să respectaţi sanctuarul meu:
Eu sunt DOMNUL .
31 Să nu mergeţi la cei ce au demoni, nici la cei ce caută
după vrăjitori, ca să vă pângăriţi cu ei: Eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
32 Să te ridici în picioare în faţa capului cărunt şi să onorezi
faţa omului bătrân şi să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt
DOMNUL .
33 Şi dacă un străin locuieşte temporar cu tine în ţara voas-
tră, să nu îl chinuiţi.
34 Ci străinul care locuieşte cu voi să vă fie ca unul născut
printre voi şi să îl iubeşti ca pe tine însuţi; pentru că şi voi aţi
fost străini în ţara Egiptului: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul
vostru.
35 Să nu faceţi nici o nedreptate în judecată, în linia de mă-
sură, în măsurarea greutăţii, sau în măsurarea lichidelor.
36 Să aveţi balanţe drepte, greutăţi drepte, o efă dreaptă şi
un hin drept: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care
v-am scos din ţara Egiptului.
37 De aceea să ţineţi toate statutele mele şi toate judecăţile
mele şi să le împliniţi: Eu sunt DOMNUL .
Capitolul 20
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Mai spune o dată copiilor lui Israel: Oricine dintre co-
piii lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar în
Israel, dă pe cineva din sămânţa sa lui Moloh, acela negreşit
să fie dat morţii, poporul să îl ucidă cu pietre.
3 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi îl voi stârpi
din mijlocul poporului său; pentru că el a dat din sămânţa
sa lui Moloh, ca să spurce sanctuarul meu şi să pângărească
numele meu sfânt.
4 Şi dacă oamenii pământului fac cumva şi îşi ascund ochii
de la acel om, când el dă din sămânţa sa lui Moloh şi nu îl
ucid;
5 Atunci îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi împo-
triva familiei sale şi îl voi stârpi din mijlocul poporului lor,
pe el şi pe toţi cei ce merg curvind după el, ca să comită cur-
vie cu Moloh.
6 Şi sufletul care se întoarce după cei ce au demoni şi după
vrăjitori, ca să curvească după ei, eu îmi voi întoarce faţa
împotriva acelui suflet şi îl voi stârpi din mijlocul poporului
său.
7 Sfinţiţi-vă de aceea şi fiţi sfinţi, pentru că eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
8 Şi să ţineţi statutele mele şi să le împliniţi: Eu sunt DOMNUL
care vă sfinţeşte.
9 Pentru că fiecare om ce blestemă pe tatăl său sau pe mama
sa, negreşit să fie dat morţii; cel ce a blestemat pe tatăl său
sau pe mama sa, sângele său să fie asupra sa.
10 ¶ Şi bărbatul care comite adulter cu soţia unui alt bărbat,
82
chiar cel ce comite adulter cu soţia aproapelui său, bărbatul
şi femeia adulteră să fie negreşit ucişi.
11 Şi bărbatul care se culcă cu soţia tatălui său, a descoperit
goliciunea tatălui său, amândoi negreşit să fie ucişi; sângele
lor să fie asupra lor.
12 Şi dacă un bărbat se culcă cu nora sa, amândoi să fie ucişi
negreşit, au lucrat încurcătură; sângele lor să fie asupra lor.
13 De asemenea dacă un bărbat se culcă cu un bărbat, pre-
cum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut o urâciune, ne-
greşit să fie ucişi; sângele lor să fie asupra lor.
14 Şi dacă un bărbat ia o soţie şi pe mama ei, aceasta este
stricăciune, să fie arşi cu foc, deopotrivă el şi ele; ca să nu fie
stricăciune între voi.
15 Şi dacă un bărbat se culcă cu o fiară, negreşit să fie ucis;
şi să ucideţi fiara.
16 Şi dacă o femeie se apropie de vreo fiară şi se culcă cu ea,
să ucizi şi femeia şi fiara, negreşit să fie ucise; sângele lor să
fie asupra lor.
17 Şi dacă un bărbat ia pe sora sa, pe fiica tatălui său, sau pe
fiica mamei sale şi vede goliciunea ei şi ea vede goliciunea lui,
acesta este un lucru stricat; şi să fie stârpiţi înaintea ochilor
poporului lor; cel ce a descoperit goliciunea surorii sale va
purta propria nelegiuire.
18 Şi dacă un bărbat se culcă cu o femeie, având necurăţia
ei, şi va descoperi goliciunea ei, el i-a dezgolit fântâna; iar ea
şi-a descoperit fântâna sângerării; şi amândoi să fie stârpiţi
din mijlocul poporului lor.
19 Şi să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, sau a su-
rorii tatălui tău, pentru că el dezgoleşte pe ruda sa apropiată,
ei să poarte nelegiuirea lor.
20 Şi dacă un bărbat se va culca cu soţia unchiului său, el a
descoperit goliciunea unchiului său, să poarte păcatul lor, să
moară fără copii.
21 Şi dacă un bărbat ia pe soţia fratelui său, acesta este un
lucru necurat, cel ce a descoperit goliciunea fratelui său, să
fie fără copii.
22 ¶ De aceea să ţineţi toate statutele mele şi toate judecăţile
mele şi să le împliniţi, ca ţara, în care eu vă aduc să locuiţi în
ea, să nu vă vomite afară.
23 Şi să nu umblaţi în obiceiurile naţiunii, pe care o arunc
afară dinaintea voastră, pentru că ei au făcut toate aceste lu-
cruri şi de aceea sunt dezgustat de ei.
24 Dar eu v-am spus: Veţi moşteni ţara lor şi am să v-o dau
vouă ca să o stăpâniţi, o ţară care curge cu lapte şi miere: Eu
sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am separat de alte
popoare.
25 De aceea să deosebiţi între vitele curate şi necurate şi între
păsări necurate şi curate; şi să nu vă faceţi sufletele scârboase
prin vite, sau pasări, sau orice fel de târâtoare care se târăşte
pe pământ, pe care le-am separat de voi, ca fiind necurate.
26 Şi să îmi fiţi sfinţi, pentru că eu DOMNUL sunt sfânt şi
v-am separat de alte popoare, ca să fiţi ai mei.
27 De asemenea un bărbat sau o femeie care are demon, sau
care este vrăjitor, negreşit să fie dat morţii, să îi ucidă cu pie-
tre, sângele lor să fie asupra lor.
Capitolul 21
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Vorbeşte preoţilor, fiii lui
Aaron şi spune-le: Nimeni să nu se pângărească pentru
un mort, în poporul său,
2 Dar pentru ruda sa, apropiată, adică pentru mama sa şi
pentru tatăl său şi pentru fiul său şi pentru fiica sa şi pentru
 Leviticul 22
fratele său,
3 Şi pentru sora sa fecioară, care îi este apropiată, care nu a
avut bărbat, pentru ea poate să se pângărească.
4 Dar un conducător în poporul său, un om de seama, să nu
se pângărească, să nu se pângărească pe el însuşi.
5 Ei să nu îşi radă o porţiune pe cap, nici să nu îşi radă colţu-
rile bărbilor, nici să nu îşi facă tăieturi în carnea lor.
6 Să fie sfinţi Dumnezeului lor şi să nu pângărească numele
Dumnezeului lor, pentru că ei aduc ofrandele DOMNULUI
făcute prin foc, pâinea Dumnezeului lor, de aceea să fie
sfinţi.
7 Să nu îşi ia o curvă, sau profană, ca soţie; nici să nu îşi
ia o femeie divorţată de soţul ei, pentru că el este sfânt
Dumnezeului său.
8 De aceea să îl sfinţeşti; căci el aduce pâinea Dumnezeului
tău; el să îţi fie sfânt, pentru că eu, DOMNUL , care vă sfin-
ţeşte, sunt sfânt.
9 Şi fiica oricărui preot, dacă se va pângări, curvind, pângă-
reşte pe tatăl ei, să fie arsă cu foc.
10 ¶ Şi înaltul preot printre fraţii săi, peste al cărui cap a
fost turnat untdelemnul ungerii şi care este consacrat să se
îmbrace cu veşmintele, să nu îşi descopere capul, nici să nu
îşi sfâşie hainele;
11 Nici să nu intre la trupul vreunui mort, nici să nu se pân-
gărească pentru tatăl său, sau pentru mama sa.
12 Nici nu să iasă din sanctuar, nici să nu spurce sanctuarul
Dumnezeului său; căci coroana ungerii untdelemnului lui
Dumnezeu este asupra lui: Eu sunt DOMNUL .
13 Şi el să îşi ia o soţie în fecioria ei.
14 O văduvă, sau o femeie divorţată sau profană sau o curvă,
pe acestea să nu le ia, ci să ia de soţie o fecioară din poporul
său.
15 Nici să nu îşi pângărească sămânţa în poporul său, pentru
că eu DOMNUL îl sfinţesc.
16 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi i-a spus:
17 Spune-i lui Aaron, zicând: Orice bărbat din sămânţa ta,
în generaţiile lor, având vreun cusur, să nu se apropie să adu-
că pâinea Dumnezeului său.
18 Căci nici un bărbat în care este vreun cusur să nu se apro-
pie, un bărbat orb sau un şchiop sau cel cu un nas turtit sau
având orice lucru în plus;
19 Sau un bărbat cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă,
20 Sau cocoşat sau pitic sau cel ce are cusur la ochi sau are
cruste scărpinate sau râios, sau are testiculele sale frânte;
21 Din sămânţa preotului Aaron, nici un bărbat care are un
cusur, să nu se apropie să aducă ofrandele DOMNULUI făcu-
te prin foc, el are un cusur; să nu se apropie să aducă pâinea
Dumnezeului său.
22 Să mănânce pâinea Dumnezeului său, deopotrivă din cea
preasfântă şi din cea sfântă.
23 Doar să nu intre la perdea, nici să nu se apropie de altar,
din cauză că are un cusur; ca să nu spurce sanctuarele mele,
pentru că eu DOMNUL îi sfinţesc.
24 Şi Moise i-a spus lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor
lui Israel.
Capitolul 22
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Spune-i lui Aaron şi fiilor săi, să se separe de lucru-
rile sfinte ale copiilor lui Israel, să nu pângărească numele
meu sfânt în acele lucruri pe care ei mi le sfinţesc: Eu sunt
DOMNUL .
83
3 Să le spui: Oricine din toată sămânţa voastră printre ge-
neraţiile voastre, merge la lucrurile sfinte, pe care copiii
lui Israel le sfinţesc DOMNULUI, avându-și necurăţia asu-
pra sa, acel suflet să fie stârpit din prezenţa mea: Eu sunt
DOMNUL .
4 Din sămânţa lui Aaron, orice bărbat care este lepros, sau
are o scurgere, acela să nu mănânce din lucrurile sfinte, până
este curat. Şi oricine atinge orice lucru necurat prin moarte,
sau pe un bărbat căruia îi iese sămânţa de împreunare;
5 Sau oricine atinge orice târâtoare, prin care el este făcut
necurat, sau un om de la care poate lua necurăţie, orice fel de
necurăţie ar avea;
6 Sufletul care a atins aşa ceva să fie necurat până seara şi să
nu mănânce din lucrurile sfinte, decât dacă îşi spală carnea
cu apă.
7 Şi când soarele a apus, să fie curat şi după aceea să mănânce
din lucrurile sfinte; deoarece aceasta este mâncarea sa.
8 Ceea ce moare de la sine, sau este sfâşiat de fiare, să nu mă-
nânce pentru a nu se pângări în aceasta: Eu sunt DOMNUL .
9 De aceea ei să ţină rânduiala mea, ca nu cumva să poarte
păcat pentru aceasta şi de aceea să moară, dacă o pângăreşte:
Eu DOMNUL îi sfinţesc.
10 ¶ Nici un străin să nu mănânce din lucrul sfânt, un călă-
tor oaspete al preotului, sau un servitor angajat, să nu mă-
nânce lucrul sfânt.
11 Dar dacă preotul cumpără vreun suflet cu banii săi, el să
mănânce din aceasta şi cel ce este născut în casa lui, să mă-
nânce din mâncarea lui.
12 De asemenea dacă fiica preotului este măritată după
un străin, ea nu poate mânca dintr-o ofrandă a lucrurilor
sfinte.
13 Dar dacă fiica preotului este văduvă sau divorţată şi nu
are copil şi este întoarsă la casa tatălui ei, ca în tinereţea ei,
să mănânce din mâncarea tatălui ei, dar nici un străin să nu
mănânce din ea.
14 Şi dacă un bărbat mănâncă din lucrul sfânt în neştiinţă,
atunci, el să adauge la acesta a cincea parte din el şi să îl dea
preotului cu lucrul sfânt.
15 Iar ei să nu spurce lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, pe
care le aduc DOMNULUI;
16 Sau să le permită să poarte nelegiuirea încălcării, mân-
când lucrurile lor sfinte, pentru că eu DOMNUL îi sfinţesc.
17 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
18 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel
şi spune-le: Oricine din casa lui Israel sau dintre străinii din
Israel, doreşte să îşi aducă darul pentru toate jurămintele
sale şi toate ofrandele sale de bunăvoie, pe care să le aducă
DOMNULUI ca ofrandă arsă;
19 Să aduceţi de bunăvoie o parte bărbătească, fără cusur,
dintre boi, dintre oi sau dintre capre.
20 Dar orice are cusur, să nu îl aduceţi, pentru că nu vă va fi
bine primit.
21 Şi oricine aduce un sacrificiu al ofrandelor de pace
DOMNULUI, ca să îşi împlinească jurământul, sau ofrandă
de bunăvoie dintre boi sau oi, aceasta să fie fără cusur pentru
a fi bine primită, nici un cusur să nu fie în el.
22 Să nu aduceţi DOMNULUI nimic dintre acestea: orb sau
zdrobit sau ciung sau având o rană care curge sau cruste
scărpinate sau râios, nici să nu faceţi, din ele pe altar, ofran-
dă prin foc pentru DOMNUL.
23 Fie un taur sau un miel care are ceva în plus sau o lipsă în
părţile lui, să îl aduci ca ofrandă de bunăvoie; dar pentru un
 Leviticul 23
jurământ, nu va fi bine primit.
24 Să nu aduceţi DOMNULUI ceea ce este lovit sau zdrobit
sau frânt sau tăiat; nici să nu faceţi din ele ofrandă în ţara
voastră.
25 Nici să nu aduceţi pâinea Dumnezeului vostru în nici una
din acestea din mâna unui străin; deoarece în ele este putre-
ziciunea lor şi cusururi sunt în ele, nu vă vor fi bine primite.
26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
27 Când un taur sau o oaie sau o capră se nasc, să fie şapte
zile sub mamă; şi din ziua a opta şi de aici încolo va fi bine
primit ca ofrandă făcută DOMNULUI prin foc.
28 Şi dacă este vacă sau oaie, să nu o înjunghiaţi pe ea şi pu-
iul ei în aceeaşi zi.
29 Şi când doriţi să aduceţi un sacrificiu de mulţumire
DOMNULUI, să îl aduceţi de bunăvoie.
30 În aceeaşi zi să fie mâncat; să nu lăsaţi nimic din el până
dimineaţa: Eu sunt DOMNUL .
31 De aceea să ţineţi poruncile mele şi să le împliniţi: Eu sunt
DOMNUL .
32 Să nu pângăriţi numele meu sfânt, ci eu să fiu sfinţit prin-
tre copiii lui Israel: Eu sunt DOMNUL care vă sfinţeşte,
33 Cel care v-a scos afară din ţara Egiptului, pentru a fi
Dumnezeul vostru: Eu sunt DOMNUL .
Capitolul 23
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Referitor la săr-
bătorile DOMNULUI, pe care le veţi proclama adunări sfinte,
acestea sunt sărbătorile mele.
3 În şase zile să se facă lucrare, dar ziua a şaptea este sabatul
odihnei, o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nici o lucra-
re în ea, acesta este sabatul DOMNULUI în toate locuinţele
voastre.
4 ¶ Acestea sunt sărbătorile DOMNULUI, adunări sfinte, pe
care să le proclamaţi la timpurile lor.
5 În ziua a paisprezecea, din luna întâi pe înserat, sunt paş-
tele DOMNULUI.
6 Şi în ziua a cincisprezecea a aceleaşi luni este sărbătoarea
azimelor DOMNULUI, şapte zile trebuie să mâncaţi azime.
7 În ziua întâi să aveţi o adunare solemnă, sfântă: Să nu fa-
ceţi nici o lucrare de servire în ea.
8 Dar să aduceţi DOMNULUI ofrandă făcută prin foc, şapte
zile; în ziua a şaptea este o adunare solemnă, sfântă: Să nu
faceţi nici o lucrare de servire în ea.
9 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în
ţara pe care v-o dau şi veţi secera secerişul ei, să aduceţi la
preot un snop din primele roade ale secerişului vostru;
11 Şi el va legăna snopul înaintea DOMNULUI ca să vă fie
bine primit; preotul îl va legăna a doua zi după sabat.
12 Şi să aduceţi, în ziua când veţi legăna acest snop, un miel
fără cusur de un an ca ofrandă arsă DOMNULUI.
13 Şi ofranda ei de mâncare să fie două zecimi dintr-o măsu-
ră de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ofrandă făcută
DOMNULUI prin foc, pentru o aromă dulce; şi darul lor de
băutură să fie din vin, a patra parte dintr-un hin.
14 Şi să nu mâncaţi nici pâine nici grâne prăjite nici spice
verzi, până în aceeaşi zi în care aţi adus un dar Dumnezeului
vostru, acesta să fie un statut veşnic prin toate generaţiile
voastre în toate locuinţele voastre.
15 ¶ Şi să vă număraţi din ziua următoare sabatului, din ziua
în care aţi adus mănunchiul ofrandei legănate; şapte sabate
84
întregi;
16 Chiar până în ziua următoare celui de al şaptelea sabat să
număraţi cincizeci de zile; şi să aduceţi un nou dar de mân-
care DOMNULUI.
17 Să scoateţi din locuinţele voastre două pâini legănate, fă-
cute din două zecimi dintr-o măsură de floarea făinii; să fie
coapte cu dospeală; acestea sunt primele roade consacrate
DOMNULUI.
18 Şi să aduceţi împreună cu pâinile, şapte miei fără cusur,
de un an, şi un taur tânăr şi doi berbeci, ei sunt ofrandă arsă
DOMNULUI, împreună cu darul lor de mâncare şi cu darul
lor de băutură, o ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce
DOMNULUI.
19 Atunci să sacrificaţi un ied dintre capre ca ofrandă pen-
tru păcat şi doi miei de un an ca un sacrificiu al ofrandelor
de pace.
20 Şi preotul să îi legene împreună cu pâinea primelor roade
ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI, cu cei doi miei, să
fie sfinţi DOMNULUI, pentru preot.
21 Şi să proclamaţi în aceeaşi zi, să vă fie o adunare solemnă,
sfântă: Să nu faceţi nici o lucrare de servire în ea, acesta să
vă fie un statut veşnic în toate locuinţele voastre prin toate
generaţiile voastre.
22 Şi când culegeţi secerişul pământului vostru, să nu se-
ceri în întregime colţurile câmpului tău când seceri, nici să
nu aduni spicele căzute după secerişul tău, să le laşi pentru
cel sărac şi pentru cel străin: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul
vostru.
23 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
24 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: În luna a şaptea, în
ziua întâi a lunii, să aveţi un sabat, o amintire cu sunet de
trâmbiţă, o adunare solemnă, sfântă.
25 Să nu faceţi nici o lucrare de servire în ea, ci să aduceţi
DOMNULUI ofrandă făcută prin foc.
26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
27 De asemenea în ziua a zecea a acestei a şaptea luni să fie o
zi a ispăşirii, aceasta să fie o adunare solemnă, sfântă pentru
voi; şi să vă umiliţi sufletele şi să aduceţi ofrandă făcută prin
foc DOMNULUI.
28 Şi să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, pentru că este
o zi a ispăşirii, pentru a se face ispăşire pentru voi înaintea
DOMNULUI Dumnezeului vostru.
29 Pentru că orice suflet nu se va umili în ziua aceea, să fie
stârpit din mijlocul poporului său.
30 Şi orice suflet care face vreo lucrare în aceea zi, pe acel
suflet eu îl voi nimici din mijlocul poporului său.
31 Să nu faceţi nici un fel de lucrare; un statut veşnic să fie
prin toate generaţiile voastre în toate locuinţele voastre.
32 Acesta să fie pentru voi un sabat al odihnei şi să vă umiliţi
sufletele, în ziua a noua a lunii, la apus, de la apus la apus, să
vă sărbătoriţi sabatul.
33 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
34 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Ziua a cincispreze-
cea a acestei a şaptea luni, să fie sărbătoarea corturilor con-
sacrată DOMNULUI, timp de şapte zile.
35 În prima zi să fie o adunare solemnă sfântă: Să nu faceţi
nici o lucrare de servire în ea.
36 Şapte zile să aduceţi ofrandă făcută prin foc, DOMNULUI,
în ziua a opta să fie o adunare solemnă, sfântă pentru voi; şi
să aduceţi ofrandă făcută prin foc, DOMNULUI, aceasta este
o adunare solemnă: Să nu faceţi nici o lucrare de servire în
ea.
 Leviticul 25
37 Acestea sunt sărbătorile DOMNULUI, pe care să le procla-
maţi pentru a fi adunări sfinte, ca să aduceţi ofrandă făcută
prin foc DOMNULUI, ofrandă arsă şi un dar de mâncare, un
sacrificiu şi daruri de băutură, fiecare lucru în ziua lui,
38 Pe lângă sabatele DOMNULUI şi pe lângă darurile voastre
şi pe lângă toate jurămintele voastre şi pe lângă toate daruri-
le voastre de bunăvoie, pe care le aduceţi DOMNULUI.
39 De asemenea tot în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea,
după ce aţi adunat rodul pământului, să ţineţi o sărbătoare
consacrată DOMNULUI, şapte zile, în prima zi să fie un sabat
şi în ziua a opta să fie un sabat.
40 Şi să luaţi în prima zi din crengile pomilor buni, ramuri
de palmier şi din crengile copacilor groşi şi sălcii de la izvor;
şi să vă bucuraţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul vostru,
şapte zile.
41 Şi să ţineţi o sărbătoare pentru DOMNUL , şapte zile pe
an. Acesta să fie un statut veşnic în generaţiile voastre, să o
sărbătoriţi în luna a şaptea.
42 Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi cei ce sunt născuţi is-
raeliţi, să locuiască în corturi;
43 Ca generaţiile voastre să ştie că eu am făcut pe copiii lui
Israel să locuiască în corturi, când i-am scos afară din ţara
Egiptului: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
44 Şi Moise a spus copiilor lui Israel sărbătorile
DOMNULUI.
Capitolul 24
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel, ca ei să îţi aducă untde-
lemn pur de măsline bătute, pentru lumină, pentru a face ca
lămpile să ardă continuu.
3 În afara perdelei mărturiei, în tabernacolul întâlnirii,
Aaron să le pună în ordine de seara până dimineaţa înaintea
DOMNULUI, continuu; acesta să fie un statut veşnic în toate
generaţiile voastre.
4 Să pună în ordine lămpile pe sfeşnicul cel pur, continuu
înaintea DOMNULUI.
5 Şi să iei floarea făinii şi să coci douăsprezece turte din ea,
două zecimi să fie într-o turtă.
6 Şi să le pui pe două rânduri, şase pe un rând, pe masa pură
înaintea DOMNULUI.
7 Şi să pui tămâie pură pe fiecare rând, ca aceasta să fie pe
pâine ca o amintire, o ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.
8 În fiecare sabat să o pună în ordine înaintea DOMNULUI,
continuu, fiind luată de la copiii lui Israel printr-un legă-
mânt veşnic.
9 Şi aceasta să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; şi ei să o mănân-
ce în locul sfânt, pentru că aceasta este preasfântă pentru el
dintre ofrandele făcute prin foc DOMNULUI, printr-un sta-
tut veşnic.
10 ¶ Şi fiul unei femei israelite, al cărui tată era egiptean, a
ieşit dintre copiii lui Israel; şi acest fiu al femeii israelite şi un
bărbat al lui Israel s-au luptat în tabără;
11 Şi fiul femeii israelite a blasfemiat numele DOMNULUI şi a
blestemat. Iar ei l-au adus la Moise (şi numele mamei sale era
Şelomit, fiica lui Dibri, din tribul lui Dan);
12 Şi l-au pus sub pază, ca mintea DOMNULUI să le fie
arătată.
13 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
14 Scoate pe cel ce a blestemat în afara taberei; şi toţi cei ce
l-au auzit să îşi pună mâinile pe capul lui şi toată adunarea
să îl ucidă cu pietre.
85
15 Şi să vorbeşti copiilor lui Israel, spunând: Oricine bleste-
mă pe Dumnezeul său să îşi poarte păcatul.
16 Şi cel ce a blasfemiat numele DOMNULUI, acela cu sigu-
ranţă să fie dat morţii şi toată adunarea să îl ucidă negreşit
cu pietre; cel străin în acelaşi fel ca cel născut în ţară, când el
blasfemiază numele DOMNULUI, să fie dat morţii.
17 Şi cel ce ucide vreun om să fie cu siguranţă dat morţii.
18 Şi cel ce ucide un animal va plăti; animal pentru animal.
19 Şi dacă un bărbat provoacă o vătămare aproapelui său;
precum a făcut, astfel să îi fie făcut;
20 Spărtură pentru spărtură, ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte, precum a provocat o vătămare într-un om, astfel să îi
fie făcut.
21 Şi cel ce ucide o vită, va plăti vita; şi cel ce ucide un om,
să fie dat morţii.
22 Să aveţi un singur fel de lege, pentru străin în acelaşi fel
ca pentru unul din ţara voastră, pentru că eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
23 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel, ca ei să scoată pe cel ce
a blestemat în afara taberei şi să îl ucidă cu pietre. Şi copiii lui
Israel au făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
Capitolul 25
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise în muntele Sinai, zicând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi ajunge
în ţara pe care v-o dau, ţara să ţină un sabat DOMNULUI.
3 Şase ani să semeni câmpul tău şi şase ani să tai via ta şi să
aduni rodul lor;
4 Dar în al şaptelea an să fie un sabat al odihnei pământului,
un sabat pentru DOMNUL , să nu semeni câmpul tău, nici să
nu tai via ta.
5 Ceea ce creşte de la sine din secerişul tău să nu seceri, nici
să nu strângi ciorchinii din via ta netăiată, pentru că este un
an al odihnei pământului.
6 Şi sabatul pământului să fie mâncare pentru voi; pentru
tine şi pentru servitorii tăi şi pentru servitoarele tale şi pen-
tru angajaţii tăi şi pentru străinul tău care locuieşte tempo-
rar cu tine,
7 Şi pentru vitele tale şi pentru animalele tale care sunt pe
pământul tău, tot rodul lui să fie mâncare.
8 ¶ Şi să îţi numeri şapte sabate ale anilor, de şapte ori şapte
ani; şi durata celor şapte sabate ale anilor să îţi fie ţie de pa-
truzeci şi nouă de ani.
9 Atunci să faci să sune tare trâmbiţa jubileului în ziua a
zecea a lunii a şaptea, în ziua ispăşirii să faceţi să sune, trâm-
biţa prin toată ţara voastră.
10 Şi să sfinţiți fiecare al cincizecilea an şi să proclamaţi li-
bertate prin toată ţara tuturor locuitorilor ei, acesta să vă fie
un jubileu; şi să întoarceţi înapoi, pe fiecare om, la moşteni-
rea lui şi să întoarceţi înapoi pe fiecare om la familia lui.
11 Un jubileu să vă fie al cincizecilea an, nici să nu semănaţi,
nici să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine, nici să nu strângi
ciorchinii viei tale netăiate.
12 Pentru că este jubileul; acesta să fie sfânt pentru voi, să
mâncaţi rodul lui care iese din câmp.
13 În anul acestui jubileu să întoarceţi înapoi, pe fiecare băr-
bat, la posesiunea lui.
14 Şi dacă vinzi orice aproapelui tău, sau cumperi ceva din
mâna aproapelui tău, să nu vă oprimaţi unul pe altul,
15 Conform cu numărul anilor de după jubileu să cumperi
de la aproapele tău şi conform cu numărul anilor roadelor,
el să îţi vândă ţie;
 Leviticul 26
16 Conform cu numărul anilor să creşti preţul lor şi con-
form împuţinării anilor să micşorezi preţul lor, căci conform
cu numărul anilor roadelor, el o să îţi vândă.
17 De aceea să nu vă oprimaţi unul pe altul; ci să te temi
de Dumnezeul tău, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul
vostru.
18 Pentru aceea să împliniţi statutele mele şi să ţineţi judecă-
ţile mele şi să le împliniţi; şi să locuiţi în ţară în siguranţă.
19 Şi ţara să aducă rodul ei şi să mâncaţi spre săturarea voas-
tră şi să locuiţi în siguranţă în ea.
20 Şi dacă veţi spune: Ce vom mânca în al şaptelea an? Iată,
nu vom semăna, nici nu vom aduna în rodul nostru;
21 Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în al
şaselea an, iar el va face rod pentru trei ani.
22 Şi veţi semăna în al optulea an şi veţi mânca tot din rodul
vechi până în al noulea an; până ce roadele lui vor intra la voi
veţi mânca din cele vechi.
23 ¶ Pământul să nu fie vândut pentru totdeauna, căci pă-
mântul este al meu; pentru că voi sunteţi străini şi locuitori
temporari cu mine.
24 Şi în toată ţara stăpânirii voastre să daţi o răscumpărare
pentru pământ.
25 Dacă fratele tău sărăceşte şi a vândut ceva din moştenirile
sale şi dacă vine cineva dintre rudele sale să o răscumpere,
atunci să răscumpere ceea ce fratele lui a vândut.
26 Şi dacă bărbatul nu are pe nimeni ca să răscumpere şi el
însuşi este în stare să o răscumpere;
27 Atunci să socotească anii de la vânzarea ei şi să plătească
înapoi ce este în plus bărbatului căruia i-a vândut-o; ca să se
întoarcă înapoi la stăpânirea sa.
28 Dar dacă nu este în stare să îi plătească înapoi, atunci
ceea ce este vândut să rămână în mâna celui ce a cumpărat,
până în anul jubileului; şi la jubileu să iasă şi să se întoarcă
în stăpânirea sa.
29 Şi dacă un bărbat vinde o casă de locuit într-o cetate în-
conjurată cu ziduri, atunci el poate să o răscumpere în de-
cursul unui an întreg după ce aceasta este vândută; în decur-
sul unui an întreg poate să o răscumpere.
30 Şi dacă nu o răscumpără pe durata unui an întreg, atunci
casa care este în cetatea înconjurată cu ziduri să fie întemeia-
tă pentru totdeauna celui ce a cumpărat-o prin toate genera-
ţiile sale, aceasta să nu iasă la jubileu.
31 Dar casele din satele care nu au ziduri, de jur împrejur, să
fie socotite precum câmpurile ţinutului, ele pot fi răscumpă-
rate şi vor ieşi la jubileu.
32 Totuşi cetăţile leviţilor şi casele din cetăţile stăpânirilor
lor, leviţii le pot răscumpăra oricând.
33 Şi dacă un bărbat cumpără de la un levit, atunci casa care
a fost vândută şi cetatea stăpânirii sale, să iasă la jubileu, căci
casele din cetăţile leviţilor sunt stăpânirea lor printre copiii
lui Israel.
34 Dar câmpul de la împrejurimile cetăţilor lor să nu fie vân-
dut; pentru că este stăpânirea lor veşnică.
35 Şi dacă fratele tău sărăceşte şi decade lângă tine; atunci să
îl ajuţi, da, chiar dacă este un străin, sau un locuitor tempo-
S ă nu vă faceţi nici idoli nici chip cioplit, nici să nu ridicaţi
rar; ca el să trăiască cu tine.
36 Nu lua camătă de la el, sau dobândă, ci să te temi de
Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăiască cu tine.
37 Să nu îi dai banii cu camătă, nici să nu îi împrumuţi me-
rinde cu dobândă.
38 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos
afară din ţara Egiptului, pentru a vă da ţara Canaanului şi
86
pentru a fi Dumnezeul vostru.
39 ¶ Şi dacă fratele tău care locuieşte lângă tine sărăceşte şi ţi
s-a vândut, să nu îl obligi să îţi facă muncă de rob;
40 Ci ca un angajat şi ca un locuitor temporar, să fie cu tine
şi să îţi servească până în anul jubileului.
41 Şi să plece de la tine, deopotrivă el şi copiii lui cu el şi să
se întoarcă la propria familie şi la stăpânirile taţilor săi să se
întoarcă.
42 Pentru că ei sunt servitorii mei, pe care i-am scos afară
din ţara Egiptului, nu vor fi vânduţi ca robi.
43 Să nu domneşti peste el cu asprime; ci să te temi de
Dumnezeul tău.
44 Deopotrivă robii tăi şi roabele tale, pe care le vei avea, să
fie dintre păgânii care sunt în jurul tău; dintre ei să îţi cum-
peri robi şi roabe.
45 Mai mult dintre copiii străinilor care locuiesc temporar
printre voi, dintre ei să cumpăraţi şi dintre familiile lor care
sunt cu voi, pe care ei i-au născut în ţara voastră, şi ei să fie
stăpânirea voastră.
46 Şi să îi luaţi ca moştenire pentru copiii voştri, ca să îi moş-
tenească drept stăpânire; să fie robii voştri pentru totdeauna;
dar peste fraţii voştri, copiii lui Israel, să nu domniţi unul
peste altul cu asprime.
47 Şi dacă un locuitor temporar sau un străin se îmbogăţeşte
lângă tine şi dacă fratele tău care locuieşte lângă el sărăceşte
şi se vinde străinului sau celui ce locuieşte temporar lângă
tine, sau la urmaşii familiei străinului,
48 După ce este vândut el poate fi răscumpărat din nou; unul
dintre fraţi poate să îl răscumpere;
49 Fie unchiul său, fie fiul unchiului său, poate să îl răscum-
pere, sau oricine îi este rudă apropiată din familie poate să
îl răscumpere; sau dacă este în stare, se poate răscumpăra el
însuşi.
50 Şi să socotească cu cel ce l-a cumpărat, din anul în care
acela i-a fost vândut până în anul jubileului; şi preţul vânză-
rii sale să fie conform cu numărul anilor, să îi fie conform cu
zilele unui servitor angajat.
51 Dacă sunt încă mulţi ani rămaşi, conform cu aceia, să dea
înapoi preţul răscumpărării sale din banii pentru care a fost
cumpărat.
52 Şi dacă rămân doar câţiva ani până la anul jubileului,
atunci să socotească împreună cu el şi conform cu anii săi să
îi dea înapoi preţul răscumpărării sale.
53 Şi să fie cu el precum cu un servitor angajat anual; şi celă-
lalt să nu domnească peste el cu asprime, în faţa ta.
54 Şi dacă nu este răscumpărat în aceşti ani, atunci să iasă în
anul jubileului, deopotrivă el şi copiii lui cu el.
55 Pentru că mie îmi sunt servitori copiii lui Israel; ei sunt
servitorii mei pe care i-am scos din ţara Egiptului: Eu sunt
DOMNUL Dumnezeul vostru.
Capitolul 26
un chip stând în picioare, nici să nu ridicaţi vreun chip de
piatră în pământul vostru, ca să va prosternaţi lui, pentru că
eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
2 Să ţineţi sabatele mele şi să respectaţi sanctuarul meu: Eu
sunt DOMNUL .
3 Dacă umblaţi în statutele mele şi ţineţi poruncile mele şi
le împliniţi,
4 Atunci vă voi da ploaie la timpul cuvenit şi pământul îşi va
aduce venitul lui şi pomii câmpului îşi vor aduce rodul lor.
 Leviticul 27
5 Şi treieratul vostru se va întinde până la culesul viilor şi
culesul viilor se va întinde până la timpul semănatului; şi vă
veţi mânca pâinea pe săturate şi veţi locui în ţara voastră în
siguranţă.
6 Şi vă voi da pace în ţară şi vă veţi culca şi nimeni nu vă va
înfrica; şi voi scoate fiarele rele afară din ţară şi sabia nu va
trece prin ţara voastră.
7 Şi veţi alunga pe duşmanii voştri, iar ei vor cădea în faţa
voastră prin sabie.
8 Şi cinci dintre voi vor alunga o sută şi o sută dintre voi vor
pune pe fugă o mie; şi duşmanii voştri vor cădea înaintea
voastră prin sabie.
9 Pentru că voi lua cunoştinţă de voi şi vă voi face roditori şi
vă voi înmulţi şi voi întemeia legământul meu cu voi.
10 Şi veţi mânca din cele vechi şi veţi scoate pe cele vechi din
cauza celor noi.
11 Şi voi aşeza tabernacolul meu printre voi; şi sufletul meu
nu se va dezgusta de voi.
12 Şi voi umbla în mijlocul vostru şi voi fi Dumnezeul vostru
şi voi veţi fi poporul meu.
13 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos afa-
ră din ţara Egiptului, ca să nu fiţi robii lor; şi am frânt legătu-
rile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi drept.
14 ¶ Dar dacă nu îmi veţi da ascultare şi nu veţi împlini toate
aceste porunci;
15 Şi dacă veţi dispreţui statutele mele, sau dacă sufletul vos-
tru va detesta judecăţile mele, astfel încât nu veţi împlini
toate poruncile mele, ci veţi rupe legământul meu,
16 Eu de asemenea vă voi face aceasta, voi rândui peste voi
teroare, tuberculoză şi febra arzătoare, care va mistui ochii
şi va cauza întristare inimii, iar voi veţi semăna sămânţa
voastră în zadar, pentru că duşmanii voştri o vor mânca.
17 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi ucişi
înaintea duşmanilor voştri, cei ce vă urăsc vor domni peste
voi; şi veţi fugi când nimeni nu vă urmăreşte.
18 Şi dacă totuşi din cauza tuturor acestor lucruri nu îmi veţi
da ascultare, atunci vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele
voastre.
19 Şi voi frânge mândria puterii voastre; şi voi face, ca fierul,
cerul vostru; şi ca arama, pământul vostru;
20 Şi tăria voastră va fi cheltuită în zadar, pentru că pămân-
tul vostru nu îşi va aduce venitul, nici pomii pământului nu
îşi vor aduce roadele.
21 Şi dacă umblaţi împotriva mea şi nu îmi veţi da ascul-
tare; voi aduce înşeptit plăgi peste voi, conform păcatelor
voastre.
22 De asemenea voi trimite fiare sălbatice printre voi, care
vă vor jefui de copiii voştri şi vor distruge vitele voastre şi vă
vor împuţina la număr; şi căile vieţii voastre vor fi pustiite.
23 Şi dacă nu vă veţi lăsa corectați de mine prin acestea, ci
veţi umbla împotriva mea,
24 Atunci eu de asemenea voi umbla împotriva voastră şi vă
voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.
25 Şi voi aduce sabie peste voi, care va pedepsi cearta voastră
cu legământul meu; şi când vă veţi aduna înăuntrul cetăţilor
voastre, voi trimite ciuma printre voi; şi veţi fi daţi în mâna
duşmanului.
26 Şi după ce voi fi frânt toiagul pâinii voastre, zece femei
vor coace pâinea voastră într-un singur cuptor şi vă vor da
pâinea voastră înapoi cu măsură; şi veţi mânca dar nu vă
veţi sătura.
27 Şi dacă din cauza a toată aceasta nu îmi veţi da ascultare,
87
ci veţi umbla împotriva mea,
28 Atunci şi eu voi umbla împotriva voastră în furie; şi eu,
chiar eu, vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.
29 Şi carnea fiilor voştri o veţi mânca şi carnea fiicelor voas-
tre o veţi mânca.
30 Şi voi distruge înălţimile voastre şi voi stârpi idolii voştri
şi voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moar-
te ale idolilor voştri şi sufletul meu vă va detesta.
31 Şi voi risipi cetăţile voastre şi voi aduce sanctuarele voas-
tre la pustiire şi nu voi mirosi aroma parfumurilor voastre
dulci.
32 Şi voi aduce ţara la pustiire; şi duşmanii voştri, care locu-
iesc în ea, vor fi înmărmuriţi la aceasta.
33 Şi vă voi împrăştia printre păgâni şi voi scoate sabie după
voi; şi ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre risipite.
34 Atunci ţara se va bucura de sabatele ei, atâta timp cât va
zăcea pustiită şi voi veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci
ţara se va odihni şi se va bucura de sabatele ei.
35 Atâta timp cât zace pustiită ea se va odihni; deoarece nu
s-a odihnit în sabatele voastre, când aţi locuit în ea.
36 Şi peste cei ce au rămas în viaţă voi trimite o slăbiciune în
inimile lor în ţările duşmanilor voştri; şi sunetul unei frun-
ze scuturate îi va urmări; şi vor fugi precum fuga de sabie; şi
vor cădea când nimeni nu îi urmăreşte.
37 Şi vor cădea unul peste altul, de parcă ar fi înaintea unei
săbii, când nimeni nu îi urmăreşte; şi nu veţi avea putere să
staţi în picioare înaintea duşmanilor voştri.
38 Şi veţi pieri printre păgâni şi ţara duşmanilor voştri vă
va mânca.
39 Şi cei rămaşi dintre voi vor lâncezi în nelegiuirea lor în ţă-
rile duşmanilor voştri; şi de asemenea în nelegiuirile taţilor
lor vor lâncezi împreună cu ei.
40 ¶ Dacă îşi vor mărturisi nelegiuirea lor şi nelegiuirea taţi-
lor lor, cu păcatul lor pe care l-au păcătuit împotriva mea şi
de asemenea că au umblat împotriva mea;
41 Şi că eu de asemenea am umblat împotriva lor şi i-am adus
în ţara duşmanilor lor; dacă atunci inimile lor necircumcise
se vor umili şi vor accepta atunci pedeapsa nelegiuirii lor,
42 Atunci îmi voi aminti legământul meu cu Iacob şi de ase-
menea legământul meu cu Isaac şi de asemenea legământul
meu cu Avraam mi-l voi aminti; şi îmi voi aminti de ţară.
43 De asemenea ţara va fi părăsită de ei şi se va bucura de
sabatele ei, atâta timp cât va zăcea pustiită fără ei; şi vor ac-
cepta pedeapsa nelegiuirii lor; pentru că, da, pentru că au
dispreţuit judecăţile mele şi pentru că sufletul lor a detestat
statutele mele.
44 Şi totuşi pentru toate acestea, când vor fi în ţara duşmani-
lor lor, nu îi voi lepăda, nici nu îi voi detesta, ca să îi nimicesc
în întregime şi să rup legământul meu cu ei, pentru că eu
sunt DOMNUL Dumnezeul lor.
45 Dar de dragul lor îmi voi aminti legământul strămoşilor
lor, pe care i-am scos din ţara Egiptului înaintea ochilor pă-
gânilor, ca să fiu Dumnezeul lor: Eu sunt DOMNUL .
46 Acestea sunt statutele şi judecăţile şi legile, pe care
DOMNUL le-a făcut între el şi copiii lui Israel pe muntele
Sinai prin mâna lui Moise.
Capitolul 27
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când un om va
face un jurământ de bunăvoie, sufletele acelea să fie pentru
DOMNUL , după preţuirea ta.
 Leviticul 27
3 Şi preţuirea ta să fie pentru partea bărbătească de la vâr-
sta de douăzeci de ani până la vârsta de şaizeci de ani, după
şekelul sanctuarului preţuirea ta să fie de cincizeci de şekeli
de argint.
4 Şi dacă este parte femeiască, atunci preţuirea ta să fie de
treizeci de şekeli.
5 Şi dacă este în vârstă de cinci ani până la vârsta de douăzeci
de ani, atunci preţuirea ta pentru partea bărbătească să fie
douăzeci de şekeli şi pentru partea femeiască, zece şekeli.
6 Şi dacă este de la vârsta de o lună până la vârsta de cinci
ani, atunci preţuirea ta pentru partea bărbătească să fie de
cinci şekeli de argint şi pentru partea femeiască preţuirea ta
să fie de trei şekeli de argint.
7 Şi dacă este de la vârsta de şaizeci de ani şi peste, dacă este
parte bărbătească, atunci preţuirea ta să fie de cincisprezece
şekeli şi pentru partea femeiască, zece şekeli.
8 Dar dacă este mai sărac decât preţuirea ta, atunci să se pre-
zinte el însuşi înaintea preotului şi preotul să îl preţuiască;
preotul să îl preţuiască conform cu mijloacele celui ce jură.
9 Şi dacă este un animal, din care oamenii aduc un dar
DOMNULUI, tot ce omul dă DOMNULUI din acest dar să fie
sfânt.
10 Să nu îl schimbe, nici să nu îl înlocuiască, unul bun pen-
tru unul rău, sau unul rău pentru unul bun; şi dacă totuşi el
schimbă animal pentru animal, atunci acesta şi cel înlocuit
să fie sfinţi.
11 Şi dacă este un animal necurat, din care ei nu aduc sa-
crificiu DOMNULUI, atunci să prezinte animalul înaintea
preotului;
12 Şi preotul să îl preţuiască, dacă este bun sau rău, conform
cu preţuirea preotului, aşa va fi.
13 Iar dacă el doreşte să îl răscumpere, atunci să adauge a
cincea partea din el la preţuirea ta.
14 ¶ Şi când un bărbat îşi va sfinţi casa pentru a fi sfântă
DOMNULUI, atunci preotul să o preţuiască, dacă este bună
sau rea; precum preotul o va preţui, aşa să fie.
15 Şi dacă cel ce a sfinţit-o doreşte să îşi răscumpere casa,
atunci să adauge la ea a cincea parte din banii preţuirii tale
şi să fie a lui.
16 Şi dacă un bărbat va sfinţi DOMNULUI o parte din câm-
pul stăpânirii sale, atunci preţuirea ta să fie conform cu să-
mânţa câmpului, un omer de sămânţă de orz să fie preţuit la
cincizeci de şekeli de argint.
17 Dacă el sfinţeşte câmpul său din anul jubileului, să fie
conform preţuirii tale.
18 Dar dacă îţi sfinţeşte câmpul după jubileu, atunci preotul
88
să îi socotească banii conform cu anii care rămân, până la
anul jubileului şi să fie scăzut din preţuirea ta.
19 Şi dacă cel ce sfinţeşte câmpul doreşte, în vreun fel, să îl
răscumpere, atunci să îi adauge a cincea parte din banii pre-
ţuirii tale şi să îi rămână lui.
20 Şi dacă nu doreşte să răscumpere câmpul, sau dacă a vân-
dut câmpul unui alt om, să nu mai fie răscumpărat.
21 Dar câmpul, când iese la jubileu, să fie sfânt DOMNULUI,
ca un câmp dedicat; stăpânirea acestuia să fie a preotului.
22 Şi dacă un om sfinţeşte DOMNULUI un câmp pe care l-a
cumpărat, care nu este dintre câmpurile stăpânirii sale,
23 Atunci preotul să îi socotească valoarea preţuirii tale,
până la anul jubileului, iar el să dea preţuirea ta în acea zi ca
lucru sfânt DOMNULUI.
24 În anul jubileului câmpul se va întoarce la cel de la
care a fost cumpărat, la cel căruia i-a aparţinut stăpânirea
pământului.
25 Şi toate preţuirile tale să fie conforme cu şekelul sanctua-
rului, douăzeci de ghere să fie şekelul.
26 ¶ Doar pe întâiul născut al animalelor, care să fie întâiul
născut al DOMNULUI, nici un om să nu îl sfinţească; dacă
este bou, sau oaie, este al DOMNULUI.
27 Şi dacă este dintr-un animal necurat, atunci să îl răscum-
pere conform cu preţuirea ta şi să îi adauge a cincea parte
din ea; şi dacă nu este răscumpărată, atunci să se vândă con-
form cu preţuirea ta.
28 Cu toate acestea nici un lucru dedicat, pe care un om
îl va dedica DOMNULUI din tot ce are, fie dintre oameni,
fie dintre animale, fie din câmpul stăpânirii sale, să nu fie
vândut sau răscumpărat, fiecare lucru dedicat este preasfânt
DOMNULUI.
29 Nimic dedicat, care va fi dedicat dintre oameni, să nu fie
răscumpărat; ci negreşit să fie dat morţii.
30 Şi toată zeciuiala pământului, fie din sămânţa pământu-
lui, fie din rodul pomilor, este a DOMNULUI, ea este sfântă
DOMNULUI.
31 Şi dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuielile
sale, să adauge la ele a cincea parte din ele.
32 Şi referitor la zeciuiala din cireadă, sau din turmă, din tot
ce trece pe sub toiag, a zecea parte să fie sfântă DOMNULUI.
33 Să nu se uite dacă este bună sau rea, nici să nu o schim-
be una cu alta; şi dacă o va schimba ceva, atunci deopo-
trivă aceasta şi cea pentru schimb să fie sfântă; să nu se
răscumpere.
34 Acestea sunt poruncile, pe care DOMNUL le-a poruncit
lui Moise pentru copiii lui Israel pe muntele Sinai.
 … Numeri …
Capitolul 1
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în taber-
nacolul întâlnirii, în prima zi a lunii a doua, în al doilea
an după ce au ieşit din ţara Egiptului, spunând:
2 Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel,
după familiile lor, după casa taţilor lor, după numărul nu-
melor lor, fiecare parte bărbătească după capetele lor;
3 De la douăzeci de ani în sus, toţi cei care sunt în stare să
iasă la război în Israel; tu şi Aaron să îi numeri după oştirile
lor.
4 Şi cu tine să fie un bărbat din fiecare trib; fiecare cap al
casei taţilor lui.
5 Şi acestea sunt numele bărbaţilor care vor sta în picioare cu
tine, din tribul lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur.
6 Din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
7 Din Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab.
8 Din Isahar: Nataneel, fiul lui Ţuar.
9 Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon.
10 Din copiii lui Iosif, din Efraim: Elişama, fiul lui Amihud;
din Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
11 Din Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni.
12 Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai.
13 Din Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran.
14 Din Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel.
15 Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16 Aceştia erau cei renumiţi ai adunării, prinţi ai triburilor
taţilor lor, capi ai miilor în Israel.
17 ¶ Şi Moise şi Aaron au luat pe aceşti bărbaţi numiţi după
numele lor;
18 Şi au adunat toată adunarea în prima zi a lunii a doua şi
au declarat naşterile lor după familiile lor, după casa taţilor
lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de
ani în sus, după capetele lor.
19 Precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel i-a numă-
rat în pustiul Sinai.
20 Şi copiii lui Ruben, fiul cel mai mare al lui Israel, după ge-
neraţiile lor, după familiile lor, după casa taţilor lor, conform
numărului numelor, după capetele lor, fiecare parte bărbă-
tească de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în
stare să iasă la război;
21 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Ruben, au fost patru-
zeci şi şase de mii cinci sute.
22 Dintre copiii lui Simeon, după generaţiile lor, după fa-
miliile lor, după casa taţilor lor, conform numărului nume-
lor, după capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la
război;
23 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Simeon, au fost
cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24 Dintre copiii lui Gad, după generaţiile lor, după familiile
lor, după casa taţilor lor, conform numărului numelor, după
capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de două-
zeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
25 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Gad, au fost patru-
zeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26 Dintre copiii lui Iuda, după generaţiile lor, după familiile
lor, după casa taţilor lor, conform numărului numelor, după
capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de două-
zeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
89
27 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Iuda, au fost şapte-
zeci şi patru de mii şase sute.
28 Dintre copiii lui Isahar, după generaţiile lor, după familiile
lor, după casa taţilor lor, conform numărului numelor, după
capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de două-
zeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
29 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Isahar, au fost cinci-
zeci şi patru de mii patru sute.
30 Dintre copiii lui Zabulon, după generaţiile lor, după fa-
miliile lor, după casa taţilor lor, conform numărului nume-
lor, după capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la
război;
31 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Zabulon, au fost
cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32 Dintre copiii lui Iosif, adică, din copiii lui Efraim, după
generaţiile lor, după familiile lor, după casa taţilor lor, con-
form numărului numelor, după capetele lor, fiecare parte
bărbătească de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care
erau în stare să iasă la război;
33 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Efraim, au fost pa-
truzeci de mii cinci sute.
34 Dintre copiii lui Manase, după generaţiile lor, după fa-
miliile lor, după casa taţilor lor, conform numărului nume-
lor, după capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la
război;
35 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Manase, au fost trei-
zeci şi două de mii două sute.
36 Dintre copiii lui Beniamin, după generaţiile lor, după fa-
miliile lor, după casa taţilor lor, conform numărului nume-
lor, după capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la
război;
37 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Beniamin, au fost
treizeci şi cinci de mii patru sute.
38 Dintre copiii lui Dan, după generaţiile lor, după familiile
lor, după casa taţilor lor, conform numărului numelor, după
capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de două-
zeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
39 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Dan, au fost şaizeci
şi două de mii şapte sute.
40 Dintre copiii lui Aşer, după generaţiile lor, după familiile
lor, după casa taţilor lor, conform numărului numelor, după
capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de două-
zeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
41 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Aşer, au fost patru-
zeci şi una de mii cinci sute.
42 Dintre copiii lui Neftali, după generaţiile lor, după fa-
miliile lor, după casa taţilor lor, conform numărului nume-
lor, după capetele lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la
război;
43 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Neftali, au fost cinci-
zeci şi trei de mii patru sute.
44 ¶ Aceştia sunt cei număraţi, pe care Moise şi Aaron i-au
numărat şi prinţii lui Israel, fiind doisprezece bărbaţi; fiecare
era pentru casa taţilor lui.
45 Astfel au fost toţi cei număraţi dintre copiii lui Israel,
 Numeri 3
după casa taţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus,
toţi cei care erau în stare să iasă la război în Israel;
46 Da, toţi cei număraţi au fost şase sute trei mii cinci sute
cincizeci.
47 ¶ Dar leviţii după tribul taţilor lor nu au fost număraţi
printre ei.
48 Fiindcă DOMNUL vorbise lui Moise, spunând:
49 Numai tribul lui Levi să nu îl numeri, nici să nu faci nu-
mărătoarea lor printre copiii lui Israel,
50 Ci să numeşti pe leviţi peste tabernacolul mărturiei şi
peste toate vasele lui şi peste toate lucrurile care aparţin de
el; ei vor purta tabernacolul şi toate vasele lui; şi vor servi în
el şi îşi vor aşeza tabăra de jur împrejurul tabernacolului.
51 Şi când tabernacolul pleacă, leviţii să îl desfacă; şi când
tabernacolul trebuie aşezat, leviţii să îl aşeze; şi străinul care
se apropie să fie dat morţii.
52 Şi copiii lui Israel să îşi aşeze corturile, fiecare om după
tabăra lui şi fiecare om după steagul lui, prin toate oştirile
lor.
53 Dar leviţii să îşi aşeze corturile de jur împrejurul taber-
nacolului mărturiei, ca să nu fie furie peste adunarea copii-
lor lui Israel; şi leviţii vor păstra însărcinarea tabernacolului
mărturiei.
54 Şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL
i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut ei.
Capitolul 2
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Fiecare bărbat dintre copiii lui Israel să îşi aşeze cortul
lângă propriul steag cu însemnul casei taţilor lor, departe, în
jurul tabernacolului întâlnirii să îşi aşeze corturile.
3 ¶ Şi pe partea de est spre răsăritul soarelui să îşi aşeze cor-
turile cei ai steagului taberei lui Iuda după toate oştirile lor
şi Nahşon, fiul lui Aminadab, să fie căpetenia copiilor lui
Iuda.
4 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost şaptezeci şi
patru de mii şase sute.
5 Şi cei care îşi aşează corturile lângă el să fie tribul lui Isahar
şi Nataniel, fiul lui Ţuar, să fie căpetenia copiilor lui Isahar.
6 Şi oştirea lui şi cei care au fost număraţi dintre ei, au fost
cincizeci şi patru de mii patru sute.
7 Apoi tribul lui Zabulon şi Eliab, fiul lui Helon, să fie căpe-
tenia copiilor lui Zabulon.
8 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi
şapte de mii patru sute.
9 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor în tabăra lui Iuda au
fost o sută optzeci şi şase de mii patru sute. Aceştia să plece
întâi.
10 Pe partea de sud să fie steagul taberei lui Ruben conform
cu oştirile lor şi căpetenia copiilor lui Ruben să fie Eliţur, fiul
lui Şedeur.
11 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci şi
şase de mii cinci sute.
12 Şi cei ce îşi aşează corturile lângă el să fie tribul lui
Simeon şi căpetenia copiilor lui Simeon să fie Şelumiel, fiul
lui Ţurişadai.
13 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi
nouă de mii trei sute.
14 Apoi tribul lui Gad şi căpetenia fiilor lui Gad să fie Eliasaf,
fiul lui Reuel.
15 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci şi
cinci de mii şase sute cincizeci.
90
16 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor, în tabăra lui Ruben,
au fost o sută cincizeci şi una de mii patru sute cincizeci. Şi
ei să plece în rândul doi.
17 Apoi tabernacolul întâlnirii să plece cu tabăra leviţilor în
mijlocul taberei, după cum ei îşi aşează tabăra, astfel să ple-
ce, fiecare bărbat la locul lui după steagurile lor.
18 Pe partea de vest să fie steagul taberei lui Efraim conform
cu oştirile lor şi căpetenia fiilor lui Efraim să fie Elişama, fiul
lui Amihud.
19 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci de
mii cinci sute.
20 Şi lângă el să fie tribul lui Manase şi căpetenia copiilor lui
Manase să fie Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
21 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost treizeci şi
două de mii două sute.
22 Apoi tribul lui Beniamin şi căpetenia fiilor lui Beniamin
să fie Abidan, fiul lui Ghideoni.
23 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost treizeci şi
cinci de mii patru sute.
24 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor din tabăra lui Efraim
au fost o sută opt mii o sută. Şi ei să plece în rândul trei.
25 Steagul taberei lui Dan să fie pe partea de nord după oş-
tirile lor şi căpetenia copiilor lui Dan să fie Ahiezer, fiul lui
Amişadai.
26 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost şaizeci şi
două de mii şapte sute.
27 Şi cei care îşi aşează tabăra lângă el să fie tribul lui Aşer şi
căpetenia copiilor lui Aşer să fie Paghiel, fiul lui Ocran.
28 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, să fie patruzeci şi
una de mii cinci sute.
29 Apoi tribul lui Neftali şi căpetenia copiilor lui Neftali să
fie Ahira, fiul lui Enan.
30 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi
trei de mii patru sute.
31 Toţi cei număraţi în tabăra lui Dan au fost o sută cincizeci
şi şapte de mii şase sute. Ei să plece în partea din spate cu
steagurile lor.
32 Aceştia sunt cei număraţi dintre copiii lui Israel după casa
taţilor lor, toţi cei care au fost număraţi din tabere cu toate
oştirile lor au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33 Dar leviţii nu au fost număraţi printre copiii lui Israel;
precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
34 Şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL
i-a poruncit lui Moise, astfel şi-au aşezat corturile lângă stea-
gurile lor şi astfel au plecat înainte, fiecare după familiile lor,
conform cu casa taţilor lor.
Capitolul 3
A cestea sunt de asemenea generaţiile lui Aaron şi
Moise în ziua în care DOMNUL a vorbit cu Moise pe
muntele Sinai.
2 Şi acestea sunt numele fiilor lui Aaron, Nadab întâiul năs-
cut şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii care au
fost unşi, pe care el i-a consacrat să servească în serviciul
preoţesc.
4 Şi Nadab şi Abihu au murit înaintea DOMNULUI, când au
oferit foc străin înaintea DOMNULUI, în pustiul Sinai şi nu
au avut copii şi Eleazar şi Itamar au servit în serviciul preo-
ţesc înaintea ochilor tatălui lor Aaron.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Apropie tribul lui Levi şi prezintă-i înaintea lui Aaron
 Numeri 4
preotul, ca ei să îi servească.
7 Şi ei să păzească însărcinarea lui şi însărcinarea întregii
adunări înaintea tabernacolului întâlnirii, pentru a face ser-
viciul tabernacolului.
8 Şi ei să păzească toate uneltele tabernacolului întâlni-
rii şi însărcinarea copiilor lui Israel, pentru a face serviciul
tabernacolului.
9 Şi să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, ei îi sunt daţi în în-
tregime dintre copiii lui Israel.
10 Şi să rânduieşti pe Aaron şi pe fiii săi, iar ei să servească
în serviciul lor preoţesc şi străinul care se apropie să fie dat
morţii.
11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 Şi eu, iată, am luat pe leviţi dintre copiii lui Israel în locul
tuturor întâilor născuţi care deschid pântecele printre copiii
lui Israel; de aceea leviţii să fie ai mei;
13 Deoarece toţi întâii născuţi sunt ai mei; pentru că în ziua
în care am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului mi-am
sfinţit pe toţi întâii născuţi în Israel, deopotrivă om şi ani-
mal; ai mei vor fi: Eu sunt DOMNUL .
14 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai,
spunând:
15 Numără copiii lui Levi după casa taţilor lor, după famili-
ile lor, să îi numeri fiecare parte bărbătească de la vârsta de
o lună în sus.
16 Şi Moise i-a numărat conform cu cuvântul DOMNULUI,
precum i s-a poruncit.
17 Şi aceştia au fost fiii lui Levi după numele lor, Gherşon şi
Chehat şi Merari.
18 Şi acestea sunt numele fiilor lui Gherşon după familiile
lor, Libni şi Şimei.
19 Şi fiii lui Chehat după familiile lor: Amram şi Iţehar,
Hebron şi Uziel.
20 Şi fiii lui Merari după familiile lor, Mahli şi Muşi. Acestea
sunt familiile leviţilor conform cu casa taţilor lor.
21 Din Gherşon a fost familia libniţilor şi familia şimiţilor,
acestea sunt familiile gherşoniţilor.
22 Cei număraţi dintre ei, conform cu numărul tuturor ce-
lor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, cei
număraţi dintre ei au fost şapte mii cinci sute.
23 Familiile gherşoniţilor să îşi aşeze corturile în spatele ta-
bernacolului spre vest.
24 Şi mai marele casei tatălui gherşoniţilor să fie Eliasaf, fiul
lui Lael.
25 Şi însărcinarea fiilor lui Gherşon în tabernacolul întâlni-
rii să fie tabernacolul şi cortul, acoperământul lui şi perdea-
ua pentru uşa tabernacolului întâlnirii,
26 Şi perdelele curţii şi covorul pentru uşa curţii, care este
lângă tabernacol şi lângă altar de jur împrejur şi frânghiile
acestuia pentru tot serviciul lui.
27 Şi din Chehat a fost familia amramiţilor şi familia iţehari-
ţilor şi familia hebroniţilor şi familia uzieliţilor, acestea sunt
familiile chehatiţilor.
28 În numărul tuturor celor de parte bărbătească de la vârsta
de o lună în sus, au fost opt mii şase sute, având însărcinarea
sanctuarului.
29 Familiile fiilor lui Chehat să îşi aşeze corturile în partea
de sud a tabernacolului.
30 Şi mai marele casei tatălui familiilor chehatiţilor să fie
Eliţafan, fiul lui Uziel.
31 Şi însărcinarea lor să fie chivotul şi masa şi sfeşnicul şi
altarele şi vasele sanctuarului cu care ei servesc şi perdeaua
91
şi tot serviciul lor.
32 Şi Eleazar, fiul lui Aaron, preotul, să fie mai marele peste
mai marele leviţilor şi să aibă supravegherea celor ce au în-
sărcinarea sanctuarului.
33 Din Merari a fost familia mahliţilor şi familia muşiţilor,
acestea sunt familiile lui Merari. 
34 Şi cei număraţi dintre ei, conform cu numărul tuturor
celor de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus, au
fost şase mii două sute.
35 Şi mai marele casei tatălui familiilor lui Merari a fost
Ţuriel, fiul lui Abihail, aceştia să îşi aşeze corturile în partea
de nord a tabernacolului.
36 Şi sub custodia şi însărcinarea fiilor lui Merari să fie scân-
durile tabernacolului şi drugii lui şi stâlpii lui şi soclurile lor
şi toate vasele lui şi tot ce serveşte acolo,
37 Şi stâlpii curţii de jur împrejur şi soclurile lor şi ţăruşii lor
şi frânghiile lor.
38 Dar cei ce îşi aşează tabăra înaintea tabernacolului spre
est, înaintea tabernacolului întâlnirii spre est, să fie Moise
şi Aaron şi fiii săi, având însărcinarea sanctuarului ca sar-
cină a copiilor lui Israel; şi străinul care se apropie să fie dat
morţii.
39 Toţi cei număraţi dintre leviţi, pe care Moise şi Aaron
i-au numărat la porunca DOMNULUI, prin toate familiile
lor, toţi cei de parte bărbătească în vârstă de la o lună în sus,
au fost douăzeci şi două de mii.
40 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Numără pe toţi întâii
născuţi din cei de parte bărbătească dintre copiii lui Israel de
la vârsta de o lună în sus şi ia numărul numelor lor.
41 Şi să iei pe leviţi pentru mine (eu sunt DOMNUL) în locul
tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel; şi vitele leviţilor
în locul întâilor pui născuţi ai vitelor copiilor lui Israel.
42 Şi Moise a numărat precum DOMNUL i-a poruncit, pe
toţi întâii născuţi dintre copiii lui Israel.
43 Şi toţi întâii născuţi de parte bărbătească după numărul
numelor, de la vârsta de o lună în sus, dintre cei care au fost
număraţi dintre ei, erau douăzeci şi două de mii două sute
şaptezeci şi trei.
44 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
45 Ia pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui
Israel şi vitele leviţilor în locul vitelor acelora; şi leviţii să fie
ai mei: Eu sunt DOMNUL .
46 Şi pentru cei care trebuie răscumpăraţi, cei două sute şap-
tezeci şi trei dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel, care
sunt mai mulţi decât leviţii,
47 Să iei cinci şekeli de fiecare cap; după şekelul sanctuarului
să îi iei (şekelul are douăzeci de ghere),
48 Şi să dai banii, cu care trebuie răscumpărat numărul ce-
lor în plus, lui Aaron şi fiilor săi.
49 Şi Moise a luat banii de răscumpărare de la cei care depă-
şeau numărul celor răscumpăraţi de leviţi,
50 De la întâii născuţi ai copiilor lui Israel a luat banii; o mie
trei sute şaizeci şi cinci de şekeli, după şekelul sanctuarului.
51 Şi Moise a dat banii de la cei ce fuseseră răscumpăraţi, lui
Aaron şi fiilor săi, conform cuvântului DOMNULUI, precum
DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
Capitolul 4
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Fă numărătoarea fiilor lui Chehat dintre fiii lui Levi,
după familiile lor, după casa taţilor lor,
3 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
 Numeri 4
cincizeci de ani, toţi cei ce intră în oştire, să facă lucrarea în
tabernacolului întâlnirii.
4 Acesta să fie serviciul fiilor lui Chehat în tabernacolul în-
tâlnirii, referitor la lucrurile preasfinte,
5 Şi când tabăra pleacă, Aaron şi fiii săi să vină şi să ia jos
perdeaua acoperământului şi să acopere chivotul mărturiei
cu ea;
6 Şi să pună acolo acoperământul din piei de bursuci şi să
întindă deasupra lui o pânză în întregime de albastru şi să
îi pună drugii.
7 Şi peste masa pâinii punerii înainte să întindă o pânză din
albastru şi să pună pe ea farfuriile şi lingurile şi bolurile şi
capacele ei cu care să le acopere şi pâinea cea neîncetată să
fie pe ea;
8 Şi să întindă peste ele o pânză de stacojiu şi să o acopere cu
un acoperământ din piei de bursuci şi să îi pună drugii.
9 Şi să ia o pânză de albastru şi să acopere sfeşnicul luminii
şi lămpile lui şi mucările lui şi cenuşarele lui şi untdelemnul
vaselor lui, cu care ei servesc acestuia;
10 Şi să îl pună pe acesta şi toate vasele lui într-un acoperă-
mânt din piei de bursuci şi să îl pună pe un drug.
11 Şi peste altarul de aur să întindă o pânză de albastru şi
să o acopere cu un acoperământ din piei de bursuci şi să îi
pună drugii;
12 Şi să ia toate uneltele serviciului, cu care ei servesc în
sanctuar şi să le pună într-o pânză de albastru şi să le aco-
pere cu un acoperământ din piei de bursuci şi să le pună pe
un drug;
13 Şi să ia cenuşa de pe altar şi să întindă o pânză purpurie
peste el;
14 Şi să pună pe el toate vasele lui, cu care ei servesc în jurul
lui, cenuşarele, cârligele de carne, lopeţile şi oalele, toate va-
sele altarului; şi să întindă peste acestea un acoperământ din
piei de bursuci şi să îi pună drugii.
15 Şi după ce Aaron şi fiii săi vor fi terminat cu acoperămân-
tul sanctuarului şi a tuturor vaselor sanctuarului, pe când
tabăra este gata să plece înainte; după aceea, fiii lui Chehat
să vină să care acestea, dar ei să nu atingă nici un lucru sfânt,
ca nu cumva să moară. Aceste lucruri sunt sarcina fiilor lui
Chehat în tabernacolul întâlnirii.
16 Şi serviciului lui Eleaza, fiul lui Aaron, îi aparţine untde-
lemnul pentru lumină şi tămâia dulce şi ofranda de mânca-
re zilnică şi untdelemnul ungerii şi supravegherea întregului
tabernacol şi a tot ce este în el, în sanctuar şi în vasele lui.
17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
18 Nu stârpiţi tribul familiilor chehatiţilor dintre leviţi;
19 Ci astfel să le faceţi, ca ei să trăiască şi să nu moară, când
se apropie de lucrurile preasfinte, Aaron şi fiii săi să intre şi
să rânduiască pe fiecare în serviciul lui şi la sarcina lui.
20 Dar ei să nu intre să se uite când lucrurile preasfinte sunt
acoperite, ca nu cumva să moară.
21 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
22 Fă de asemenea numărătoarea fiilor lui Gherşon, prin
toate casele taţilor lor, după familiile lor;
23 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cinci-
zeci de ani să îi numeri; pe toţi cei ce intră ca să împlinească
serviciul, ca să facă lucrarea în tabernacolul întâlnirii.
24 Acesta este serviciul familiilor gherşoniţilor, pentru a ser-
vi şi pentru sarcini,
25 Şi ei să care covoarele tabernacolului şi tabernacolul în-
tâlnirii, acoperământul său şi acoperământul pieilor de
bursuci care este deasupra acestuia şi perdeaua pentru uşa
92
tabernacolului întâlnirii,
26 Şi perdelele curţii şi perdeaua pentru uşa porţii curţii,
care este lângă tabernacol şi lângă altar de jur împrejur şi
frânghiile lor şi toate uneltele serviciului lor şi tot ce este fă-
cut pentru ei, astfel să servească ei.
27 La numirea lui Aaron şi a fiilor săi să fie tot serviciul fiilor
gherşoniţilor, în toate sarcinile lor şi în tot serviciul lor şi să
numiţi în grija lor toate însărcinările lor.
28 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Gherşon în ta-
bernacolul întâlnirii şi însărcinarea lor să fie sub mâna lui
Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
29 Cât despre fiii lui Merari, să îi numeri după familiile lor,
după casa taţilor lor.
30 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
cincizeci de ani să îi numeri, pe fiecare bărbat care intră în
serviciu, ca să facă lucrarea tabernacolului întâlnirii.
31 Şi aceasta este însărcinarea pentru sarcina lor, conform cu
tot serviciul lor în tabernacolul întâlnirii, scândurile taber-
nacolului şi drugii lor şi stâlpii lor şi soclurile lor.
32 Şi stâlpii curţii de jur împrejur şi soclurile lor şi ţăruşii lor
şi frânghiile lor, cu toate uneltele lor şi cu tot serviciul lor şi
după nume să număraţi uneltele însărcinării sarcinii lor.
33 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Merari, conform
cu tot serviciul lor, în tabernacolul întâlnirii, sub mâna lui
Itamar, fiul lui Aaron, preotul. 
34 ¶ Şi Moise şi Aaron şi mai marele adunării au numărat pe
fiii chehatiţilor după familiile lor şi după casa taţilor lor,
35 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru
lucrarea în tabernacolul întâlnirii;
36 Şi cei număraţi dintre ei după familiile lor erau două mii
şapte sute cincizeci.
37 Aceştia au fost cei număraţi din familiile chehatiţilor, toţi
cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlnirii, pe care
Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii DOMNULUI
prin mâna lui Moise.
38 Şi toţi cei număraţi dintre fiii lui Gherşon, după toate fa-
miliile lor şi după casa taţilor lor,
39 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru
lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
40 Cei număraţi dintre ei, după toate familiile lor, după casa
taţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41 Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Gherşon,
dintre toţi cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlni-
rii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii
DOMNULUI.
42 Şi cei număraţi din familiile fiilor lui Merari, după toate
familiile lor, după casa taţilor lor,
43 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de
cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru
lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
44 Cei număraţi dintre ei după familiile lor, erau trei mii
două sute.
45 Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Merari,
pe care Moise şi Aaron i-au numărat conform cuvântului
DOMNULUI prin mâna lui Moise. 
46 Toţi cei număraţi dintre leviţi, pe care Moise şi Aaron şi
mai marele lui Israel i-au numărat, după familiile lor şi după
casa taţilor lor,
47 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vâr-
sta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care a venit să facă
 Numeri 6
lucrarea serviciului şi serviciul sarcinii sale în tabernacolul
întâlnirii,
48 Şi cei număraţi dintre ei, au fost opt mii cinci sute
optzeci.
49 Conform cu porunca DOMNULUI au fost număraţi prin
mâna lui Moise, fiecare om conform serviciului său şi con-
form sarcinii sale; astfel au fost număraţi de el, precum
DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
Capitolul 5
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel, să scoată din tabără pe
fiecare lepros şi pe fiecare om care are o scurgere şi pe oricine
este pângărit cu mort,
3 Deopotrivă parte bărbătească şi parte femeiască să îi scoa-
teţi afară, în afara taberei să îi scoateţi pe aceştia; ca să nu
pângărească taberele lor, în mijlocul cărora locuiesc eu.
4 Şi copiii lui Israel au făcut astfel şi i-au scos afară, în afara
taberei, precum DOMNUL i-a vorbit lui Moise, astfel au făcut
copiii lui Israel.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Vorbeşte copiilor lui Israel: Când un bărbat sau o femeie
va face orice păcat pe care oamenii îl fac, lucrând o încălcare
împotriva DOMNULUI şi acea persoană este vinovată,
7 Atunci să îşi mărturisească păcatul pe care l-a făcut şi să
plătească pentru încălcarea sa cu suma întreagă a acesteia
şi să adauge a cincea parte din ea şi să o dea celui împotriva
căruia a încălcat.
8 Dar dacă bărbatul nu are nici o rudă căruia să îi plătească,
să fie plătită DOMNULUI încălcarea, adică preotului; pe lân-
gă berbecul ispăşirii, prin care se va face ispăşire pentru el.
9 Şi fiecare ofrandă din toate lucrurile sfinte ale copiilor lui
Israel, pe care ei le aduc preotului, să fie ale lui.
10 Şi toate lucrurile sfinţite ale fiecărui om să fie ale lui, orice
dă vreun bărbat preotului să fie al lui.
11 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă soţia unui
bărbat se abate şi face încălcare împotriva lui,
13 Şi dacă un bărbat se culcă cu ea carnal şi acest lucru este
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
ascuns de ochii soţului ei şi este ţinut ascuns şi ea este pân-
gărită şi nu sunt martori împotriva ei, nici nu a fost prinsă;
14 Şi duhul geloziei vine asupra lui şi este gelos pe soţia sa şi
ea este pângărită; sau dacă duhul geloziei vine asupra lui şi el
este gelos pe soţia sa iar ea nu este pângărită,
15 Atunci bărbatul să aducă pe soţia sa la preot şi să aducă
darul ei pentru ea, a zecea parte dintr-o efă de făină de orz;
să nu pună untdelemn peste el, nici tămâie să nu pună peste
el; pentru că este o ofrandă de gelozie, o ofrandă de amintire,
aducând nelegiuirea în amintire.
16 Şi preotul să o apropie şi să o pună înaintea DOMNULUI;
17 Şi preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; şi din
pulberea care este pe podeaua tabernacolului preotul să ia şi
să o pună în apă;
18 Şi preotul să pună femeia înaintea DOMNULUI şi să des-
copere capul femeii şi să pună ofranda de amintire pe palme-
le ei, care este ofranda de gelozie şi preotul să aibă în mâna sa
apa amară care provoacă blestemul,
19 Şi preotul să îi poruncească printr-un jurământ şi să spu-
nă femeii: Dacă nici un bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă
nu te-ai abătut spre necurăţie cu un altul în locul soţului tău,
să fii liberă de această apă amară care provoacă blestemul;
20 Dar dacă te-ai abătut la un altul în locul soţului tău şi
93
dacă te-ai pângărit şi vreun bărbat s-a culcat cu tine în afară
de soţul tău;
21 Atunci preotul să poruncească femeii cu un jurământ
de blestem şi preotul să spună femeii: DOMNUL să te facă
un blestem şi un jurământ în mijlocul poporului tău, când
DOMNUL va face coapsa ta să cadă şi pântecele tău să se
umfle.
22 Şi această apă care provoacă blestemul să intre în mărun-
taiele tale, ca să umfle pântecele tău şi coapsa ta să cadă şi
femeia să spună: Amin, Amin.
23 Şi preotul să scrie aceste blesteme într-o carte şi să le
şteargă cu apa amară.
24 Şi să facă pe femeie să bea apa amară care provoacă bleste-
mul şi apa care provoacă blestemul să intre în ea şi va deveni
amară.
25 Apoi preotul să ia ofranda de gelozie din mâna femeii şi
să legene ofranda înaintea DOMNULUI şi să o ofere pe altar;
26 Şi preotul să ia o mână plină din ofrandă, din amintirea
acesteia şi să o ardă pe altar şi după aceea să facă pe femeie
să bea apa.
27 Şi după ce a făcut-o să bea apa, atunci se va întâmpla că,
dacă s-a pângărit şi a făcut încălcare împotriva soţului ei,
apa care provoacă blestemul să intre în ea şi va deveni amară
şi pântecele ei se va umfla şi coapsa ei va cădea şi femeia va fi
un blestem în mijlocul poporului ei.
28 Dar dacă femeia nu s-a pângărit, ci este curată, atunci ea
să fie liberă şi să conceapă sămânţă.
29 Aceasta este legea geloziei, când o soţie se abate la altul în
locul soţului ei şi se pângăreşte;
30 Sau când duhul de gelozie vine asupra lui şi este gelos pe
nevasta sa şi o pune să stea înaintea DOMNULUI şi preotul
să îi facă după toată această lege.
31 Atunci bărbatul să fie nevinovat de nelegiuire şi această
femeie să poarte nelegiuirea ei.
Capitolul 6
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când, fie un băr-
bat, fie o femeie, se vor separa ca să facă o promisiune de
nazireu, să se separe DOMNULUI,
3 El să se separe de la vin şi băuturi tari şi să nu bea deloc
oţet din vin, sau oţet din băuturi tari, nici să nu bea vreo
băutură din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeţi
sau uscaţi.
4 În toate zilele separării sale să nu mănânce nimic din ceea
ce este făcut din viţa de vie, de la sâmburi până la pieliţă.
5 În toate zilele separării sale brici să nu treacă peste capul
lui, până ce se vor împlini zilele, în care el s-a separat pentru
DOMNUL , va fi sfânt şi să lase şuviţele părului capului său
să crească.
6 În toate zilele cât este el separat pentru DOMNUL , să nu
vină la nici un trup mort.
7 El să nu se facă necurat nici pentru tatăl său, nici pentru
mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când
ei mor, deoarece consacrarea Dumnezeului său este asupra
capului său.
8 În toate zilele separării sale el este sfânt pentru DOMNUL .
9 Şi dacă vreun om moare dintr-odată lângă el, iar el şi-a
pângărit capul consacrării sale, atunci să îşi radă capul în
ziua curăţirii sale; în ziua a şaptea să şi-l radă.
10 Şi în ziua a opta să aducă două turturele, sau doi porum-
bei tineri, la preot, la uşa tabernacolului întâlnirii;
 Numeri 7
11 Şi preotul să ofere pe una ca ofrandă pentru păcat şi pe
cealaltă ca ofrandă arsă şi să facă ispăşire pentru el, pentru
că a păcătuit prin acea moarte şi capul să şi-l sfinţească în
aceeaşi zi.
12 Şi să consacre DOMNULUI zilele separării sale şi să aducă
un miel de un an ca ofrandă pentru fărădelege, dar zilele
care au fost mai înainte vor fi pierdute, deoarece separarea
lui a fost pângărită.
13 Şi aceasta este legea nazireului, când zilele separării sale
vor fi împlinite, să fie adus la uşa tabernacolului întâlnirii,
14 Şi să aducă darul său DOMNULUI, un miel de un an, fără
cusur, ca ofrandă arsă şi o mieluşea de un an, fără cusur, ca
ofrandă pentru păcat, şi un berbec, fără cusur, ca ofrande
de pace.
15 Şi un coş de azime, turte din floarea făinii, amestecate cu
untdelemn, şi lipii din azime, unse cu untdelemn, şi darul
lor de mâncare şi darurile lor de băutură.
16 Şi preotul să le aducă înaintea DOMNULUI şi să aducă
ofranda lui pentru păcat şi ofranda lui arsă.
17 Şi să aducă DOMNULUI berbecul ca sacrificiu al ofrande-
lor de pace, cu coşul de azime; preotul să aducă de asemenea
şi darul lui de mâncare şi darul lui de băutură.
18 Şi nazireul să îşi radă capul separării sale la uşa taberna-
colului întâlnirii şi să ia părul de pe capul separării sale şi să
îl pună în focul care este sub animalul ofrandelor de pace.
19 Şi preotul să ia spata fiartă a berbecului şi o turtă nedos-
pită din coş şi o lipie nedospită şi să le pună pe palmele nazi-
reului, după ce părul separării sale a fost ras.
20 Şi preotul să le legene ca ofrandă legănată înaintea
DOMNULUI, acesta este sfânt pentru preot, cu pieptul legă-
nat şi cu spata săltată şi după aceea nazireul poate bea vin.
21 Aceasta este legea nazireului, care a jurat, şi a darului său
către DOMNUL , pentru separarea sa, în afară de ceea ce îi
va da mâna, conform cu jurământul, pe care l-a jurat, astfel
trebuie să facă după legea separării sale.
22 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
23 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi, spunând: Astfel să binecu-
vântaţi pe copiii lui Israel, spunându-le:
24 DOMNUL să te binecuvânteze şi să te ţină;
25 Să facă DOMNUL să strălucească faţa sa peste tine şi să fie
cu har spre tine;
26 Să înalţe DOMNUL înfăţişarea sa peste tine şi să îţi dea
pacea.
27 Şi ei să pună numele meu peste copiii lui Israel, iar eu îi
voi binecuvânta.
Capitolul 7
Ş i s-a întâmplat în ziua în care Moise a ridicat în întregime
tabernacolul şi l-a uns şi l-a sfinţit pe el şi toate uneltele
lui, deopotrivă altarul şi toate vasele acestuia şi le-a uns şi
le-a sfinţit;
2 Că prinţii lui Israel, capii fiecărei case a taţilor lor, care erau
prinţii triburilor şi erau peste cei care au fost număraţi, au
oferit,
3 Şi au adus darul lor înaintea DOMNULUI, şase care acoperi-
te şi doisprezece boi; un car pentru doi dintre prinţi şi pentru
fiecare dintre ei un bou şi i-au adus înaintea tabernacolului.
4 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
5 Ia-le de la ei, ca să poată fi făcut serviciul tabernacolului
întâlnirii; şi să le dai leviţilor, fiecărui bărbat conform ser-
viciului său.
6 Şi Moise a luat carele şi boii şi le-a dat leviţilor.
94
7 Două care şi patru boi le-a dat fiilor lui Gherşon, conform
serviciului lor;
8 Şi patru care şi opt boi le-a dat fiilor lui Merari, conform
serviciului lor, sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
9 Dar fiilor lui Chehat nu le-a dat nimic, deoarece serviciul
sanctuarului ce le aparţinea era ca ei să care pe umerii lor.
10 ¶ Şi prinţii au adus ofrande pentru dedicarea altarului
în ziua în care a fost uns, prinţii au adus darul lor înaintea
altarului.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Să aducă darul lor, fiecare
prinţ în ziua lui, pentru dedicarea altarului.
12 Şi cel ce a adus darul său în prima zi a fost Nahşon, fiul lui
Aminadab, din tribul lui Iuda,
13 Şi darul său a fost un platou de argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă erau pline de
floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
14 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
15 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an, ca ofrandă
arsă;
16 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
17 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Nahşon, fiul lui Aminadab.
18 În a doua zi a oferit Nataneel, fiul lui Ţuar, prinţul lui
Isahar,
19 A adus ca dar al său, un platou din argint, greutatea lui
era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şapte-
zeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu
floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
20 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
21 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
22 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
23 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Nataneel, fiul lui Ţuar.
24 În ziua a treia a oferit Eliab, fiul lui Helon, prinţul copiilor
lui Zabulon,
25 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
26 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
27 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an, ca ofrandă
arsă;
28 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
29 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbe-
ci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Eliab,
fiul lui Helon.
30 În ziua a patra a oferit Eliţur, fiul lui Şedeur, prinţul co-
piilor lui Ruben,
31 Darul său a fost un platou din argint în greutatea de o
sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli,
după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii
amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
32 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
33 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
34 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
35 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
 Numeri 7
Eliţur, fiul lui Şedeur.
36 În ziua a cincea a oferit Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, prin-
ţul copiilor lui Simeon,
37 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
38 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
39 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
40 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
41 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42 În ziua a şasea a oferit Eliasaf, fiul lui Deuel, prinţul co-
piilor lui Gad,
43 Darul său a fost un platou din argint în greutatea de o
sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli,
după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii
amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
44 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
45 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
46 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
47 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Eliasaf, fiul lui Deuel.
48 În ziua a şaptea a oferit Elişama, fiul lui Amihud, prinţul
copiilor lui Efraim,
49 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
50 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
51 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
52 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
53 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Elişama, fiul lui Amihud.
54 În ziua a opta a oferit Gamaliel, fiul lui Pedahţur, prinţul
copiilor lui Manase,
55 Darul său a fost un platou din argint, în greutatea de o
sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli,
după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii
amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
56 O lingură din aur de zece şekeli, plină de tămâie;
57 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
58 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
59 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
60 În ziua a noua a oferit Abidan, fiul lui Ghideoni, prinţul
copiilor lui Beniamin,
61 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
62 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
63 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
95
64 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
65 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Abidan, fiul lui Ghideoni.
66 În ziua a zecea a oferit Ahiezer, fiul lui Amişadai, prinţul
copiilor lui Dan,
67 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
68 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
69 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
70 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
71 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72 În ziua a unsprezecea a oferit Paghiel, fiul lui Ocran, prin-
ţul copiilor lui Aşer,
73 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
74 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
75 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
76 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
77 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Paghiel, fiul lui Ocran.
78 În ziua a douăsprezecea a oferit Ahira, fiul lui Enan, prin-
ţul copiilor lui Neftali,
79 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era
de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de
şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea
făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
80 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
81 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă
arsă;
82 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
83 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci ber-
beci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui
Ahira, fiul lui Enan.
84 Aceasta a fost dedicarea altarului, în ziua când a fost uns,
de prinţii lui Israel, douăsprezece platouri de argint, două-
sprezece boluri de argint, douăsprezece linguri de aur;
85 Fiecare platou din argint cântărind o sută treizeci de
şekeli, fiecare bol şaptezeci, toate vasele din argint cântăreau
două mii patru sute de şekeli, după şekelul sanctuarului;
86 Lingurile din aur erau douăsprezece, pline cu tămâie,
cântărind zece şekeli o bucată, după şekelul sanctuarului, tot
aurul lingurilor era o sută douăzeci de şekeli.
87 Toate vitele pentru ofranda arsă erau, doisprezece tauri,
doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, împreună cu
darul lor de mâncare; şi doisprezece iezii dintre capre pentru
ofranda pentru păcat.
88 Şi toate vitele pentru sacrificiul ofrandelor de pace erau,
douăzeci şi patru de tauri, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi,
şaizeci de miei de un an. Aceasta a fost dedicarea altarului,
după ce a fost uns.
89 Şi când a intrat Moise în tabernacolul întâlnirii, ca să îi
vorbească, a auzit vocea unuia vorbind de pe şezământul
 Numeri 9
milei care era pe chivotul mărturiei dintre cei doi heruvimi
şi el i-a vorbit.
Capitolul 8
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: Când aprinzi lămpile,
cele şapte lămpi să dea lumină în faţa sfeşnicului.
3 Şi Aaron a făcut astfel; a aprins lămpile în faţa sfeşnicului,
precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
4 Şi această lucrare a sfeşnicului era din aur bătut, până la
stâlpul lui, până la florile lui, era lucrare bătută, conform
modelului pe care DOMNUL îl arătase lui Moise, astfel a fă-
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în pri-
cut el sfeşnicul.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Ia pe leviţi dintre copiii lui Israel şi curăţă-i.
7 Şi astfel să le faci: Stropeşte apa purificării peste ei, iar ei să
îşi bărbierească toată carnea lor şi să îşi spele hainele şi astfel
să se cureţe.
8 Apoi să ia un taur tânăr cu darul lui de mâncare, floarea
făinii amestecată cu untdelemn şi un alt taur tânăr să îl iei tu
ca ofrandă pentru păcat.
9 Şi să aduci pe leviţi înaintea tabernacolului întâlnirii şi să
aduni întreaga adunare a copiilor lui Israel la un loc;
10 Şi să aduci pe leviţi înaintea DOMNULUI şi copiii lui Israel
să îşi pună mâinile peste leviţi;
11 Şi Aaron să ofere pe leviţi înaintea DOMNULUI ca o ofran-
dă a copiilor lui Israel, ca ei să facă serviciul DOMNULUI.
12 Şi leviţii să îşi pună mâinile pe capetele taurilor şi tu să
aduci pe unul ca ofrandă pentru păcat şi pe altul ca ofrandă
arsă, DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru leviţi.
13 Şi să îi pui să stea pe leviţi înaintea lui Aaron şi înaintea
fiilor săi şi să îi aduci ca o ofrandă DOMNULUI.
14 Astfel să îi separi pe leviţi dintre copiii lui Israel şi leviţii
vor fi ai mei.
15 Şi după aceea leviţii să intre să facă serviciul tabernacolu-
lui întâlnirii şi tu să îi cureţi şi să îi aduci ca ofrandă.
16 Pentru că ei sunt în întregime daţi mie dintre copiii lui
Israel; în locul celor ce deschid fiecare pântece, a întâilor
născuţi ai tuturor copiilor lui Israel, i-am luat la mine.
17 Pentru că toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel sunt ai
mei, deopotrivă om şi animal, din ziua în care am lovit pe
fiecare întâi născut în ţara Egiptului, i-am sfinţit pentru
mine.
18 Şi am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai co-
piilor lui Israel.
19 Şi din mijlocul copiilor lui Israel am dat pe leviţi în dar lui
Aaron şi fiilor săi, pentru a face serviciul copiilor lui Israel
în tabernacolul întâlnirii şi pentru a face ispăşire pentru co-
piii lui Israel, ca să nu fie nici o plagă printre copiii lui Israel,
când copiii lui Israel se apropie de sanctuar.
20 Şi Moise şi Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, a
făcut leviţilor conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit
lui Moise referitor la leviţi, astfel le-au făcut copiii lui Israel.
21 Şi leviţii s-au purificat şi şi-au spălat hainele; şi Aaron i-a
adus ca ofrandă înaintea DOMNULUI; şi Aaron a făcut ispă-
şire pentru ei ca să îi cureţe.
22 Şi după aceea leviţii au intrat să facă serviciul în taberna-
colul întâlnirii înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor săi, pre-
cum DOMNUL îi poruncise lui Moise referitor la leviţi, astfel
le-au făcut.
23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
24 Aceasta este ceea ce aparţine leviţilor, de la vârsta de
96
douăzeci şi cinci de ani în sus, ei să intre pentru a servi în
serviciul tabernacolului întâlnirii,
25 Şi de la vârsta de cincizeci de ani să înceteze să servească
în serviciul acesta şi să nu mai servească;
26 Ci să servească cu fraţii lor în tabernacolul întâlnirii, pen-
tru a păzi însărcinarea şi să nu facă nici un serviciu. Astfel să
le faci leviţilor referitor la porunca lor.
Capitolul 9
ma lună a celui de al doilea an, după ce au ieşit din ţara
Egiptului, spunând:
2 Copiii lui Israel să ţină de asemenea paştele la timpul rân-
duit lui.
3 În ziua a paisprezecea a acestei luni, pe înserat, să îl ţineţi
la timpul rânduit lui, conform cu toate riturile acestuia şi
conform cu toate ceremoniile lui, să îl ţineţi.
4 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel să ţină paştele.
5 Şi au ţinut paştele în ziua a paisprezecea a primei luni, pe
înserat, în pustiul Sinai, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a
poruncit lui Moise, astfel au făcut copiii lui Israel.
6 Şi au fost anumiţi bărbaţi, care erau pângăriţi din cauza
trupului mort al unui om, astfel că nu au putut ţine paşte-
le în ziua aceea şi au venit înaintea lui Moise şi înaintea lui
Aaron în acea zi;
7 Şi acei oameni i-au spus: Noi suntem pângăriţi din cauza
trupului mort al unui om; pentru aceasta suntem ţinuţi să
nu aducem un dar DOMNULUI la timpul rânduit lui printre
copiii lui Israel?
8 Şi Moise le-a spus: Staţi liniştiţi iar eu o să ascult ce va po-
runci Domnul referitor la voi.
9 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi a zis:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Dacă vreun bărbat
dintre voi sau din posteritatea voastră va fi necurat deoarece
a atins un trup mort, sau este în călătorie departe, totuşi el
să ţină paştele DOMNULUI.
11 În ziua a paisprezecea a celei de a doua luni pe înserat ei să
îl ţină şi să îl mănânce cu azime şi ierburi amare.
12 Şi să nu lase nimic din el până dimineaţa, nici să nu îi
frângă vreun os, să îl ţină conform cu toate rânduielile
paştelui.
13 Dar omul care este curat şi nu este într-o călătorie şi se fe-
reşte să ţină paştele, acel suflet să fie stârpit din mijlocul po-
porului său, pentru că nu a adus darul DOMNULUI la timpul
rânduit lui, acel om să poarte păcatul său.
14 Şi dacă un străin va locui temporar printre voi şi voieşte
să ţină paştele DOMNULUI; conform rânduielii paştelui şi
conform obiceiului acestuia, astfel să facă, să aveţi o singură
rânduială, deopotrivă pentru străin şi pentru cel născut în
ţară.
15 ¶ Şi în ziua în care tabernacolul a fost ridicat, norul a
acoperit tabernacolul, adică, cortul mărturiei, şi pe înse-
rat era peste tabernacol ceva ca înfăţişarea unui foc, până
dimineaţa.
16 Astfel a fost întotdeauna, norul îl acoperea ziua şi înfăţi-
şarea de foc pe timpul nopţii.
17 Şi când norul era ridicat de pe tabernacol, abia apoi copiii
lui Israel călătoreau; şi în locul unde norul se aşeza, acolo
copiii lui Israel îşi aşezau corturile lor.
18 La porunca DOMNULUI copiii lui Israel călătoreau şi la
porunca lui Dumnezeu aşezau corturile, atâta timp cât no-
rul se aşeza peste tabernacol, ei se odihneau în corturile lor.
 Numeri 11
19 Şi când norul întârzia peste tabernacol multe zile, atunci
copiii lui Israel păzeau însărcinarea DOMNULUI şi nu
călătoreau.
20 Şi astfel a fost când norul era puţine zile peste taberna-
col; conform poruncii DOMNULUI locuiau în corturile lor şi
conform poruncii DOMNULUI călătoreau.
21 Şi astfel a fost când norul se aşeza de seara până dimi-
neaţa şi când norul era ridicat dimineaţa, atunci călătoreau,
fie că era pe ziuă, fie pe noapte, când norul era ridicat, ei
călătoreau.
22 Sau fie că erau două zile sau o lună sau un an, când norul
întârzia peste tabernacol, rămânând acolo, copiii lui Israel
locuiau în corturile lor şi nu călătoreau, dar când acesta era
ridicat, călătoreau.
23 La porunca DOMNULUI se odihneau în corturile lor şi
la porunca DOMNULUI călătoreau, păzeau însărcinarea
DOMNULUI, la porunca DOMNULUI prin mâna lui Moise.
Capitolul 10
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Fă-ţi două trâmbiţe din argint; dintr-o singură bucată
să le faci, ca să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pen-
tru călătoria taberelor.
3 Şi când vor trâmbiţa cu ele, toată adunarea să se adune la
tine la uşa tabernacolului întâlnirii.
4 Şi dacă vor trâmbiţa doar cu una, atunci prinţii, capii mii-
lor lui Israel, să se adune la tine.
5 Când trâmbiţaţi o alarmă, atunci taberele care se află pe
partea de est să meargă înainte.
6 Când trâmbiţaţi o alarmă a doua oară, atunci taberele care
se află pe partea de sud să pornească, ei să sune o alarmă
pentru călătoriile lor.
7 Dar când adunarea trebuie adunată, să trâmbiţaţi, dar să
nu sunaţi o alarmă.
8 Şi fiii lui Aaron, preoţii, să trâmbiţeze cu trâmbiţele; şi ei
să vă fie o rânduială pentru totdeauna prin toate generaţiile
voastre.
9 Şi dacă mergeţi la război în ţara voastră împotriva duş-
manului care vă oprimă, atunci să sunaţi o alarmă cu trâm-
biţele; şi veţi fi amintiţi înaintea DOMNULUI Dumnezeului
vostru şi veţi fi salvaţi din mâna duşmanilor voştri.
10 De asemenea în ziua veseliei voastre şi în zilele voastre
solemne şi la începuturile lunilor voastre, să trâmbiţaţi cu
trâmbiţele peste ofrandele voastre arse şi peste sacrificiile
ofrandelor voastre de pace; ca să vă fie ca o amintire îna-
intea Dumnezeului vostru: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul
vostru.
11 ¶ Şi s-a întâmplat în a douăzecea zi a celei de a doua luni,
în al doilea an, că norul a fost ridicat de pe tabernacolul
mărturiei.
12 Şi copiii lui Israel au pornit în călătoriile lor ieşind din
Ş i când poporul s-a plâns, aceasta nu a plăcut DOMNULUI,
pustiul Sinai; şi norul a rămas în pustiul Paran.
13 Şi primii au pornit conform poruncii DOMNULUI dată
prin mâna lui Moise.
14 În primul rând a plecat steagul taberei copiilor lui Iuda,
conform oştirilor lor, şi peste oştirea lui era Nahşon, fiul lui
Aminadab.
15 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Isahar era Nataneel,
fiul lui Ţuar.
16 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Zabulon era Eliab, fiul
lui Helon.
17 Şi tabernacolul a fost desfăcut; şi fiii lui Gherşon şi fiii lui
97
Merari au pornit, purtând tabernacolul.
18 Şi steagul taberei lui Ruben a pornit conform oştirilor lor
şi peste oştirea lui era Eliţur, fiul lui Şedeur.
19 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Simeon era Şelumiel,
fiul lui Ţurişadai.
20 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Gad era Eliasaf, fiul
lui Deuel.
21 Şi chehatiţii au pornit purtând sanctuarul, şi au aşezat
tabernacolul înainte ca ceilalţi să ajungă.
22 Şi steagul taberei copiilor lui Efraim a pornit conform oş-
tirilor lor; şi peste oştirea lui era Elişama, fiul lui Amihud.
23 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Manase era Gamaliel,
fiul lui Pedahţur.
24 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Beniamin era Abidan,
fiul lui Ghideoni.
25 Şi steagul taberei copiilor lui Dan a pornit în ariergarda
tuturor taberelor prin toate oştirile lor; şi peste oştirea lui era
Ahiezer, fiul lui Amişadai.
26 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Aşer era Paghiel, fiul
lui Ocran.
27 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Neftali era Ahira, fiul
lui Enan.
28 Astfel au fost călătoriile copiilor lui Israel conform cu oş-
tirile lor, când porneau.
29 ¶ Şi Moise i-a spus lui Hobab, fiul lui Raguel madiani-
tul, socrul lui Moise: Noi călătorim la locul despre care
DOMNUL a spus: Vi-l voi da; vino cu noi şi îţi vom face bine,
pentru că DOMNUL a vorbit bine referitor la Israel.
30 Iar el i-a spus: Nu voi merge; ci voi pleca spre ţara mea şi
la rudele mele.
31 Dar el a spus: Nu ne părăsi, te rog; căci tu cunoşti cum
trebuie să ne aşezăm tabăra în pustiu şi tu vei fi ochi pentru
noi.
32 Şi va fi, dacă mergi cu noi, da, va fi, că orice bunătate ne va
face DOMNUL , la fel îţi vom face şi ţie.
33 Şi au pornit de la muntele DOMNULUI, o călătorie de trei
zile, şi chivotul legământului DOMNULUI a mers înaintea
lor în călătoria de trei zile, pentru a căuta un loc de odihnă
pentru ei.
34 Şi norul DOMNULUI a fost peste ei ziua, când au plecat
din tabără.
35 Şi se întâmpla, când chivotul pornea, că Moise spunea:
Ridică-te, DOAMNE , şi să fie duşmanii tăi împrăştiaţi; şi cei
ce te urăsc să fugă dinaintea ta.
36 Şi când chivotul se oprea, spunea: Întoarce-te, DOAMNE ,
la mulţimea miilor lui Israel.
Capitolul 11
şi DOMNUL a auzit şi mânia lui s-a aprins; şi focul
DOMNULUI a ars printre ei şi a mistuit pe cei din cele mai
îndepărtate părţi ale taberei.
2 Şi poporul a strigat spre Moise, şi când Moise s-a rugat
DOMNULUI, focul a fost stins.
3 Şi a pus locului aceluia numele Tabeera, deoarece focul
DOMNULUI a ars printre ei.
4 ¶ Şi mulţimea amestecată, ce era printre ei, a căzut în lă-
comie; şi copiii lui Israel de asemenea au plâns din nou şi au
spus: Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne amintim de peştii, pe care i-am mâncam în Egipt pe
gratis; de castraveţi şi de pepeni şi de praji şi de ceapă şi de
usturoi,
 Numeri 12
6 Dar acum sufletul nostru este uscat, nu este nimic înaintea
ochilor noştri, în afară de această mană.
7 Şi mana era asemenea seminţei de coriandru şi culoarea ei
asemenea culorii de bdelium.
8 Şi poporul a mers încoace şi încolo şi au strâns-o şi au mă-
cinat-o în mori, sau au bătut-o într-o piuă şi au copt-o în tăvi
şi au făcut turte din ea şi gustul ei era ca gustul untdelem-
nului proaspăt.
9 Şi când roua a căzut peste tabără în timpul nopţii, mana a
căzut peste ea.
10 Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate fa-
miliile lor, fiecare bărbat în uşa cortului său, şi mânia
DOMNULUI s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost
nemulţumit.
11 Şi Moise a spus DOMNULUI: Pentru ce ai chinuit pe ser-
vitorul tău? Şi pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor
tăi, de aşezi povara acestui întreg popor asupra mea?
12 Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu,
ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu
poartă sugarul, până la ţara pe care ai jurat-o taţilor lor?
13 De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei
mi se plâng, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.
14 Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este
prea greu pentru mine.
15 Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, dacă am
găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd neno-
rocirea mea.
16 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de
bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt
bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul
întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.
17 Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din
Ş i Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cau-
duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor pur-
ta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul
singur.
18 Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi
mânca, pentru că aţi plâns în urechile DOMNULUI, spunând:
Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în
Egipt, de aceea DOMNUL vă va da carne şi o veţi mânca.
19 Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece
zile, nici douăzeci de zile;
20 Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă
va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe DOMNUL care
este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit
afară din Egipt?
21 Şi Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt şase
sute de mii de pedeştri; şi tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei
să mănânce o lună întreagă.
22 Să fie turmele şi cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestu-
leze? Sau vor fi toţi peştii mării adunaţi pentru ei, pentru a-i
îndestula?
23 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna
DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ţi se va întâmpla sau nu
cuvântul meu.
24 ¶ Şi Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele DOMNULUI
şi a adunat pe cei şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii popo-
rului şi i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului.
25 Şi DOMNUL a coborât într-un nor şi i-a vorbit şi a luat din
duhul care era peste el şi l-a dat celor şaptezeci de bătrâni şi
s-a întâmplat, când duhul s-a aşezat peste ei, că au profeţit
şi nu au încetat.
26 Dar acolo au rămas doi dintre bărbaţi în tabără, numele
98
unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşe-
zat peste ei; şi ei au fost dintre cei ce erau scrişi, dar nu au
ieşit la tabernacol şi au profeţit în tabără.
27 Şi a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise zicând: Eldad şi
Medad profeţesc în tabără.
28 Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, unul dintre ti-
nerii săi, a răspuns şi a zis: Moise, domnul meu, opreşte-i.
29 Şi el i-a spus: Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca
tot poporul DOMNULUI să fie profeţi şi ca DOMNUL să pună
duhul său peste ei!
30 Şi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31 ¶ Şi a ieşit un vânt de la DOMNUL şi a adus prepeliţe de la
mare şi le-a lăsat să cadă lângă tabără, cât ar fi o zi de călă-
torie pe partea aceasta şi cât ar fi o zi de călătorie pe partea
cealaltă, de jur împrejurul taberei, şi cât ar fi doi coţi în înăl-
ţime peste faţa pământului.
32 Şi poporul a stat în picioare toată ziua aceea şi toată noap-
tea şi toată ziua următoare şi au adunat prepeliţele, cel ce a
adunat mai puţin a adunat zece omeri; şi le-au întins de jur
împrejurul taberei.
33 Şi pe când carnea era încă între dinţii lor, înainte să fie
mestecată, mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva poporu-
lui şi DOMNUL a lovit poporul cu o plagă foarte mare.
34 Şi el a chemat numele acelui loc Chibrot-Hataava, deoare-
ce acolo au îngropat poporul care a lăcomit.
35 Şi poporul a călătorit de la Chibrot-Hataava la Haţerot; şi
au rămas la Haţerot.
Capitolul 12
za femeii etiopiene cu care el se căsătorise, pentru că el se
căsătorise cu o femeie etiopiană.
2 Şi au spus: A vorbit DOMNUL numai prin Moise? Nu a vor-
bit el şi prin noi? Şi DOMNUL a auzit aceasta.
3 (Acum bărbatul Moise era foarte blând, mai mult decât
toţi oamenii care erau pe faţa pământului.)
4 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit pe neaşteptate lui Moise şi lui
Aaron şi lui Miriam: Ieşiţi voi trei la tabernacolul întâlnirii.
Şi cei trei au ieşit.
5 Şi DOMNUL a coborât într-un stâlp de nor şi a stat în uşa
tabernacolului şi a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi amân-
doi au ieşit înainte.
6 Şi a spus: Ascultaţi acum cuvintele mele: Dacă este un pro-
fet între voi, eu DOMNUL mă voi face cunoscut lui intr-o
viziune şi îi voi vorbi într-un vis.
7 Servitorul meu Moise nu este astfel, el fiind credincios în
toată casa mea.
8 Cu el voi vorbi gură către gură, chiar pe faţă şi nu în vor-
be adânci; şi asemănarea DOMNULUI o va privi, pentru ce
atunci nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva servitorului meu
Moise?
9 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lor; şi s-a
plecat.
10 ¶ Şi norul s-a depărtat de pe tabernacol; şi, iată, Miriam
era leproasă, albă ca zăpada; şi Aaron a privit la Miriam şi,
iată, era leproasă.
11 Şi Aaron i-a spus lui Moise: Vai, domnul meu, te implor,
nu aşeza peste noi acest păcat în care am lucrat prosteşte şi
în care am păcătuit.
12 Să nu fie ea ca un mort, din care carnea este pe jumătate
mistuită când iese din pântecele mamei ei.
13 Şi Moise a strigat către DOMNUL , spunând: Vindec-o
 Numeri 14
acum, Dumnezeule, te implor.
14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Dacă tatăl ei doar ar fi
scuipat-o în faţă, nu ar fi fost ea ruşinată şapte zile? să fie
închisă în afara taberei şapte zile şi după aceea să fie primită
din nou.
15 Şi Miriam a fost închisă în afara taberei şapte zile şi popo-
rul nu a călătorit până ce Miriam nu a fost adusă din nou.
16 Şi după aceea poporul a plecat din Haţerot şi a aşezat cor-
turile în pustiul Paran.
Capitolul 13
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Trimite bărbaţi, ca ei să cerceteze ţara lui Canaan, pe
care o dau copiilor lui Israel; din fiecare trib al taţilor lor să
trimiteţi un bărbat, fiecare să fie un conducător printre ei.
3 Şi Moise prin porunca DOMNULUI i-a trimis din pustiul
Paran; toţi acei bărbaţi erau capi ai copiilor lui Israel.
4 Şi acestea erau numele lor, din tribul lui Ruben: Şamua,
fiul lui Zacur.
5 Din tribul lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori.
6 Din tribul lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune.
7 Din tribul lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif.
8 Din tribul lui Efraim: Oşea, fiul lui Nun.
9 Din tribul lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu.
10 Din tribul lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi.
Ş i toată adunarea şi-a înălţat vocea şi a strigat; şi poporul a
11 Din tribul lui Iosif, adică, din tribul lui Manase: Gadi,
fiul lui Susi.
12 Din tribul lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali.
13 Din tribul lui Aşer: Setur, fiul lui Mihail.
14 Din tribul lui Neftali: Nabi, fiul lui Vofsi.
15 Din tribul lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe care Moise i-a trimis să
cerceteze ţara. Şi Moise a pus numele lui Oşea, fiul lui Nun,
Iosua.
17 Şi Moise i-a trimis să cerceteze ţara lui Canaan şi le-a spus:
Ridicaţi-vă pe această cale spre sud şi urcaţi-vă la munte;
18 Şi vedeţi ţara, cum este; şi poporul care locuieşte în ea,
dacă sunt puternici sau slabi, puţini sau mulţi;
19 Şi cum este ţara în care locuiesc, dacă este bună sau rea; şi
ce fel de cetăţi sunt cele în care locuiesc, sau locuiesc în cor-
turi, sau în fortificaţii.
20 Şi cum este ţara, dacă este grasă sau uscată, dacă este lemn
în ea, sau nu. Şi încurajaţi-vă şi aduceţi din rodul ţării. Acum
timpul era timpul primului rod al strugurilor.
21 ¶ Astfel că s-au urcat şi au cercetat ţara de la pustiul Ţin
până la Rehob, cum vin oamenii la Hamat.
22 Şi au urcat pe la sud şi au venit la Hebron; unde erau
Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. (Acum Hebronul a
fost zidit cu şapte ani înaintea Ţoanului în Egipt.)
23 Şi au venit la pârâul lui Eşcol şi au retezat de acolo o crean-
gă cu un singur ciorchine de struguri şi l-au purtat între doi
pe un toiag; şi au adus din rodii şi din smochine.
24 Locul a fost numit pârâul Eşcol, din cauza ciorchinelui de
struguri pe care copiii lui Israel l-au retezat de acolo.
25 Şi s-au întors de la cercetarea ţării după patruzeci de zile.
26 ¶ Şi au mers şi au venit la Moise şi la Aaron şi la toată adu-
narea copiilor lui Israel, în pustiul Paran, la Cades; şi le-au
adus înapoi răspuns, lor şi la toată adunarea, şi le-au arătat
rodul ţării.
27 Şi i-au povestit şi au spus: Am intrat în ţara unde ne-ai
trimis şi cu adevărat în aceasta curge lapte şi miere; şi acesta
este rodul ei.
99
28 Totuşi poporul care locuieşte în ţară este puternic şi foar-
te mare şi cetăţile sunt înconjurate cu ziduri; şi mai mult, am
văzut pe copiii lui Anac acolo.
29 Amaleciţii locuiesc în ţara de sud şi hitiţii şi iebusiţii şi
amoriţii locuiesc în munţi; şi canaaniţii locuiesc lângă mare
şi pe lângă Iordan.
30 Şi Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a spus: Să
ne ridicăm deodată şi să o stăpânim; pentru că suntem în
stare să o învingem.
31 Dar bărbaţii care au urcat cu el au spus: Noi nu suntem
în stare să ne ridicăm împotriva acestui popor; pentru că ei
sunt mai tari ca noi.
32 Şi au adus un raport rău copiilor lui Israel despre ţara
pe care o cercetaseră, spunând: Ţara prin care am trecut să
o cercetăm, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; şi tot
poporul pe care l-am văzut în ea sunt oameni de o statură
mare.
33 Şi acolo am văzut pe uriaşi, fiii lui Anac, care se trag din
uriaşi; şi eram în ochii noştri asemenea lăcustelor şi astfel
eram şi înaintea ochilor lor.
Capitolul 14
plâns în noaptea aceea.
2 Şi toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi îm-
potriva lui Aaron şi întreaga adunare le-a spus: Să fi dat
Dumnezeu să fi murit în ţara Egiptului! sau, mai bine să fi
murit în pustiu!
3 Şi pentru ce ne-a adus DOMNUL la această ţară? să cădem
prin sabie, ca soţiile noastre şi copiii noştri să fie o pradă? Nu
ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie şi să ne în-
toarcem în Egipt.
5 ¶ Atunci Moise şi Aaron şi au căzut cu feţele la pământ
înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.
6 Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau din-
tre cei ce au cercetat ţara şi-au rupt hainele,
7 Şi au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând:
Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte
bună.
8 Dacă DOMNUL va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în
această ţară şi ne-o va da; o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI, nici să
nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi,
apărarea lor s-a depărtat de la ei şi DOMNUL este cu noi; să
nu vă temeţi de ei.
10 Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Şi gloria
DOMNULUI a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tu-
turor copiilor lui Israel.
11 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest
popor să mă provoace? Şi cât timp va trece până când vor
crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre
ei?
12 Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi dezmoşteni şi voi face din tine
o naţiune mai mare şi mai tare decât ei.
13 Şi Moise a spus DOMNULUI: Atunci egiptenii vor auzi
aceasta, (pentru că dintre ei tu ai scos pe acest popor în tăria
ta;)
14 Şi o vor spune locuitorilor acestei ţări, pentru că ei au
auzit că tu, DOMNUL , eşti în mijlocul acestui popor, că tu
DOMNUL eşti văzut faţă în faţă şi că norul tău stă deasu-
pra lor şi că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi
 Numeri 15
noaptea într-un stâlp de foc.
15 Acum dacă o să ucizi tot poporul acesta ca pe un sin-
gur om, atunci naţiunile care au auzit de faima ta vor vorbi,
spunând:
16 Pentru că DOMNUL nu a fost în stare să ducă acest popor
în ţara pe care le-a jurat-o, de aceea i-a ucis în pustiu.
17 Şi acum, te implor, să fie puterea Domnului meu mare,
conform cu ceea ce ai vorbit, spunând:
18 DOMNUL este îndelung răbdător şi bogat în milă, iertând
nelegiuirea şi fărădelegea şi în nici un fel dezvinovăţind pe
vinovat, cercetând nelegiuirea taţilor peste copii până la a
treia şi a patra generaţie.
19 Iartă, te implor, nelegiuirea acestui popor conform măre-
ţiei milei tale şi precum ai iertat acest popor, din Egipt până
acum.
20 ¶ Şi DOMNUL a spus: Am iertat conform cuvântului tău;
21 Dar pe cât este de adevărat că eu trăiesc, tot pământul va
fi umplut cu gloria DOMNULUI.
22 Pentru că toţi acei bărbaţi care au văzut gloria mea şi mi-
racolele mele, pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au
ispitit de zeci de ori şi nu au dat ascultare vocii mele;
23 Cu siguranţă nu vor vedea ţara pe care am jurat-o taţilor
lor, nici unul dintre cei ce m-au provocat nu o va vedea,
24 Ci servitorul meu Caleb, deoarece a avut un alt duh cu
el şi m-a urmat pe deplin, pe el îl voi duce în ţara în care a
mers; şi sămânţa lui o va stăpâni.
25 (Acum amaleciţii şi canaaniţii locuiau în vale.) Mâine în-
toarceţi-vă şi plecaţi în pustiu pe calea Mării Roşii.
26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
27 Cât să mai suport această adunare rea, care cârteşte îm-
potriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, pe care le
cârtesc împotriva mea.
28 Să le spui: Pe cât este de adevărat că eu trăiesc, spune
DOMNUL , precum aţi vorbit în urechile mele, astfel vă voi
face;
29 Trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu; şi toţi
cei număraţi dintre voi, conform numărului vostru în între-
gime, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit
împotriva mea,
30 Fără îndoială, voi nu veţi intra în ţara despre care am jurat
că vă voi face să locuiţi în ea, cu excepţia lui Caleb, fiul lui
Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31 Dar micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o pradă,
pe ei îi voi duce înăuntru şi vor cunoaşte ţara pe care aţi
dispreţuit-o.
32 Dar cât despre trupurile voastre moarte, ele vor cădea în
acest pustiu.
33 Şi copiii voştri vor rătăci în pustiu patruzeci de ani şi vor
purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte vor
fi risipite în pustiu.
34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică pa-
truzeci de zile, fiecare zi pentru un an, veţi purta nelegiuirile
voastre, adică patruzeci de ani şi veţi cunoaşte înstrăinarea
mea de voi.
35 Eu DOMNUL am spus: Cu siguranţă astfel voi face la toată
această adunare rea, care s-a adunat împotriva mea; în acest
pustiu vor fi mistuiţi şi acolo vor muri.
36 ¶ Şi bărbaţii, pe care Moise i-a trimis să cerceteze ţara,
care s-au întors şi au făcut întreaga adunare să cârtească îm-
potriva lui, aducând defăimare asupra ţării,
37 Chiar acei bărbaţi care au adus raportul rău despre ţară,
au murit printr-o plagă înaintea DOMNULUI.
100
38 Dar Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, dintre oa-
menii care au mers să cerceteze ţara, au trăit.
39 Şi Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel; şi
tot poporul a jelit mult.
40 Şi s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au urcat în vâr-
ful muntelui, spunând: Iată-ne şi vom urca la locul pe care
DOMNUL l-a promis, căci am păcătuit.
41 Şi Moise a spus: Pentru ce încălcaţi acum porunca
DOMNULUI? Aceasta nu va prospera.
42 Nu vă urcaţi, pentru că DOMNUL nu este printre voi; ca să
nu fiţi bătuţi înaintea duşmanilor voştri.
43 Fiindcă amaleciţii şi canaaniţii sunt acolo înaintea voastră
şi veţi cădea prin sabie, deoarece v-aţi întors de la DOMNUL ,
de aceea DOMNUL nu va fi cu voi.
44 Dar ei au îndrăznit să urce pe vârful dealului, totuşi chi-
votul legământului DOMNULUI şi Moise, nu s-au depărtat
de tabără.
45 Atunci amaleciţii au coborât şi canaaniţii care au locuit
pe acel deal şi i-au bătut şi i-au învins, până la Horma.
Capitolul 15
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi
ajuns în ţara locuinţelor voastre, pe care v-o dau,
3 Şi veţi face o ofrandă prin foc DOMNULUI, o ofrandă arsă,
sau un sacrificiu în împlinirea unui jurământ, sau într-o
ofrandă de bunăvoinţă, sau în sărbătorile voastre solemne,
ca să faceţi o aromă dulce DOMNULUI, din cireadă, sau din
turmă,
4 Atunci cel ce aduce darul său DOMNULUI, să aducă dar de
mâncare, a zecea parte dintr-o măsură de făină amestecată
cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn.
5 Şi a patra parte dintr-un hin de vin ca un dar de băutură să
îl pregăteşti cu ofranda arsă sau sacrificiul, pentru un singur
miel.
6 Sau pentru un berbec, să îl pregăteşti ca dar de mâncare cu
două zecimi dintr-o măsură de făină amestecată cu a treia
parte dintr-un hin de untdelemn.
7 Şi ca dar de băutură să aduci a treia parte dintr-un hin de
vin, de o aromă dulce DOMNULUI.
8 Şi când pregăteşti un taur, ca ofrandă arsă, sau ca sacri-
ficiu în împlinirea unui jurământ, sau ca ofrande de pace
DOMNULUI,
9 Să se aducă, cu un taur, un dar de mâncare din trei zecimi
dintr-o măsură de făină amestecată cu o jumătate de hin de
untdelemn.
10 Şi să aduci ca dar de băutură o jumătate de hin de vin, ca
ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
11 Astfel să se facă pentru un singur taur sau pentru un sin-
gur berbec sau pentru un miel sau un ied.
12 Conform cu numărul celor pe care le veţi pregăti, astfel să
faceţi fiecăreia dintre ele, după numărul lor.
13 Toţi cei născuţi în ţară să facă aceste lucruri după acest
obicei, în aducerea unei ofrande făcută prin foc, de o aromă
dulce DOMNULUI.
14 Şi dacă un străin locuieşte temporar cu voi sau oricine
este printre voi, în generaţiile voastre, şi aduce ofrandă fă-
cută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI, precum faceţi
voi, să facă şi el.
15 O singură rânduială să fie deopotrivă pentru voi, cei din
adunare, şi la fel pentru străinul ce locuieşte temporar cu
voi, o rânduială pentru totdeauna în generaţiile voastre; cum
 Numeri 16
sunteţi voi, astfel să fie şi străinul înaintea DOMNULUI.
16 O singură lege şi un singur obicei să fie pentru voi şi pen-
tru străinul care locuieşte temporar cu voi.
17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
18 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi ajunge
în ţara în care vă duc,
19 Atunci să fie astfel: când mâncaţi din pâinea ţării, să adu-
ceţi ofrandă ridicată pentru DOMNUL .
20 Să aduceţi o turtă din primul vostru aluat ca ofrandă ri-
dicată, precum faceţi ofranda ridicată din aria de vânturat,
astfel să o săltaţi.
21 Din primul vostru aluat să daţi DOMNULUI o ofrandă
ridicată în generaţiile voastre.
22 ¶ Şi dacă aţi greşit şi nu aţi împlinit toate aceste porunci,
pe care DOMNUL le-a vorbit lui Moise,
23 Tot ce DOMNUL v-a poruncit prin mâna lui Moise, din
ziua când DOMNUL i-a poruncit lui Moise şi de atunci îna-
inte prin toate generaţiile voastre,
24 Atunci să fie: dacă este făcut prin ignoranţă fără cunoaş-
terea adunării, toată adunarea să aducă un taur tânăr ca
ofrandă arsă, de o aromă dulce DOMNULUI, împreună cu
darul lui de mâncare şi darul lui de băutură, conform obice-
iului, şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat.
25 Şi preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea co-
piilor lui Israel şi acesta le va fi iertat, fiindcă aceasta este
ignoranţă; iar ei să aducă darul lor, un sacrificiu făcut
prin foc DOMNULUI, şi ofranda lor pentru păcat înaintea
DOMNULUI, pentru ignoranţa lor;
26 Şi va fi iertat întregii adunări a copiilor lui Israel şi străi-
nului ce locuieşte temporar printre ei; văzând că tot poporul
era în ignoranţă.
27 Şi dacă vreun suflet păcătuieşte prin ignoranţă, atunci să
aducă o capră de un an ca ofrandă pentru păcat.
28 Şi preotul să facă ispăşire pentru sufletul care păcătuieş-
te prin ignoranţă, când păcătuieşte prin ignoranţă înain-
tea DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru el, şi îi va fi
iertat.
29 Să aveţi o singură lege pentru cel ce păcătuieşte prin igno-
ranţă, deopotrivă pentru cel născut printre copiii lui Israel şi
pentru străinul ce locuieşte temporar printre ei.
30 ¶ Dar sufletul care o face îngâmfat, fie născut în ţară, fie
străin, acela îl ocărăşte pe DOMNUL; şi sufletul acela să fie
stârpit din mijlocul poporului său.
31 Deoarece a dispreţuit cuvântul DOMNULUI şi a încălcat
porunca lui, acel suflet să fie stârpit cu desăvârşire; nelegiui-
rea sa să fie asupra sa.
32 Şi în timp ce copiii lui Israel erau în pustiu, au găsit un
bărbat ce aduna lemne în ziua de sabat.
33 Şi cei ce l-au găsit adunând lemne l-au adus la Moise şi
Aaron şi la toată adunarea.
34 Şi l-au pus sub pază, deoarece nu a fost declarat ce îi va
fi făcut.
35 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Acel bărbat negreşit să
fie dat morţii, toată adunarea să îl ucidă cu pietre, în afara
taberei.
36 Şi toată adunarea l-a scos în afara taberei şi l-au ucis cu
pietre şi a murit; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
37 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
38 Vorbeşte copiilor lui Israel şi porunceşte-le să îşi facă ciu-
curi pe marginile hainelor lor, prin toate generaţiile lor, şi să
pună peste ciucurii marginilor o panglică de albastru.
39 Şi aceasta să vă fie drept bordură, ca să o priviţi şi să vă
101
aduceţi aminte toate poruncile DOMNULUI şi să le împliniţi;
şi să nu căutaţi după inima voastră şi după ochii voştri, după
care obişnuiaţi să mergeţi curvind.
40 Ca să vă amintiţi şi să împliniţi toate poruncile mele şi să
fiţi sfinţi Dumnezeului vostru.
41 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos din
ţara Egiptului, să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
Capitolul 16
Ş i Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi şi Datan
şi Abiram, fiii lui Eliab şi On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben,
au luat câţiva bărbaţi,
2 Şi s-au ridicat înaintea lui Moise, cu unii dintre copiii lui
Israel, două sute cincizeci de prinţi ai adunării, faimoşi în
adunare, bărbaţi de renume;
3 Şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron
şi le-au spus: Luaţi prea mult asupra voastră, văzând că
toată adunarea este sfântă, fiecare om, şi DOMNUL este în
mijlocul lor, pentru ce atunci vă înălţaţi deasupra adunării
DOMNULUI?
4 Şi când Moise a auzit aceasta, a căzut cu faţa sa la pământ,
5 Şi i-a vorbit lui Core şi întregii lui cete, spunând: Chiar
mâine DOMNUL va arăta cine sunt ai lui şi cine este sfânt; şi
îl va face să se apropie de el, chiar pe cel pe care l-a ales îl va
face să se apropie de el.
6 Să faceţi aceasta: luaţi cenuşare, Core şi toată ceata lui;
7 Şi puneţi foc în ele şi puneţi tămâie în ele înaintea
DOMNULUI mâine şi va fi, că bărbatul pe care DOMNUL îl
alege, acela va fi sfânt, luaţi prea mult asupra voastră, voi fii
ai lui Levi.
8 Şi Moise i-a spus lui Core: Ascultaţi, vă rog, fii ai lui Levi,
9 Vi se pare doar un lucru mic, că Dumnezeul lui Israel v-a
separat din adunarea lui Israel, ca să vă apropie de el pentru
a face serviciul tabernacolului DOMNULUI şi să staţi în pi-
cioare înaintea adunării ca să îi serviţi?
10 Şi te-a apropiat pe tine de el şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi,
cu tine şi căutaţi şi preoţia?
11 De ce tu şi toată ceata ta sunteţi împotriva DOMNULUI; şi
ce este Aaron ca să cârtiţi împotriva lui?
12 ¶ Şi Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii
lui Eliab, care au spus: Nu vom urca;
13 Este un lucru mic că tu ne-ai scos dintr-o ţară în care
curge lapte şi miere, să ne ucizi în pustiu, doar ca să te faci
prinţ peste noi?
14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi
miere, nici nu ne-ai dat moştenire câmpuri şi vii, voieşti să
scoţi ochii acestor oameni? Refuzăm să urcăm.
15 Şi Moise s-a înfuriat tare si a spus DOMNULUI: Nu lua
cunoştinţă de ofranda lor, nu am luat nici un singur măgar
de la ei, nici nu am vătămat pe nimeni dintre ei.
16 Şi Moise i-a spus lui Core: Tu şi toată ceata ta să fiţi înain-
tea DOMNULUI, tu şi ei şi Aaron, mâine;
17 Şi să ia fiecare cenuşarul său şi să pună tămâie în ele şi
aduceţi-le înaintea DOMNULUI, fiecare cenuşarul lui, două
sute cincizeci de cenuşare; şi tu şi Aaron, fiecare cu cenuşa-
rul lui.
18 Şi ei au luat fiecare cenuşarul său şi au pus foc în ele şi au
pus tămâie peste ele şi au stat în picioare în uşa tabernacolu-
lui întâlnirii, cu Moise şi Aaron.
19 Şi Core a adunat toată adunarea împotriva lor la uşa ta-
bernacolului întâlnirii şi gloria DOMNULUI a apărut întregii
 Numeri 18
adunări.
20 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
21 Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui
într-o clipită.
22 Şi ei au căzut cu feţele lor la pământ şi au spus: Dumnezeule,
Dumnezeul duhurilor a toată făptura, va păcătui un singur
om şi te vei înfuria pe toată adunarea?
23 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
24 Vorbeşte adunării, zicând: Ridicaţi-vă din jurul cortului
lui Core, Datan şi Abiram.
25 Şi Moise s-a ridicat şi a mers la Datan şi Abiram; şi bătrâ-
nii lui Israel l-au urmat.
26 Şi a vorbit adunării, spunând: Plecaţi, vă rog, de lângă
corturile acestor bărbaţi stricaţi şi nu atingeţi nimic din ale
lor, ca nu cumva să fiţi mistuiţi în toate păcatele lor.
27 Astfel că ei s-au ridicat de lângă cortul lui Core, Datan şi
Abiram, de fiecare parte; şi Datan şi Abiram au ieşit şi au stat
în uşa corturilor lor şi soţiile lor şi fiii lor şi copilaşii lor.
28 Şi Moise a spus: Prin aceasta veţi cunoaşte că DOMNUL
m-a trimis să fac toate aceste lucrări, pentru că nu le-am fă-
cut din mintea mea.
29 Dacă aceşti oameni mor de moartea obişnuită a tuturor
oamenilor, sau dacă vor fi cercetaţi după cercetarea tuturor
oamenilor, atunci nu DOMNUL m-a trimis.
30 Dar dacă DOMNUL face un lucru nou şi pământul îşi des-
chide gura şi îi înghite, cu tot ceea ce le aparţine şi coboară
de vii în groapă, atunci veţi înţelege că aceşti bărbaţi au pro-
vocat pe DOMNUL .
31 Şi s-a întâmplat, pe când a terminat de vorbit toate aceste
cuvinte, că pământul care era sub ei s-a despicat în două,
32 Şi pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit şi casele lor şi
pe toţi oamenii care au aparţinut de Core şi toate bunurile
lor.
33 Ei şi tot ce le-a aparţinut, au coborât de vii în groapă
şi pământul s-a închis peste ei; şi ei au pierit din mijlocul
adunării.
34 Şi tot Israelul care a fost de jur împrejurul lor a fugit la
ţipătul lor, căci au spus: Nu cumva pământul să ne înghită
şi pe noi.
35 ¶ Şi a ieşit un foc de la DOMNUL şi a mistuit pe cei două
sute cincizeci de bărbaţi care au oferit tămâie.
36 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
37 Vorbeşte-i preotului Eleazar, fiul lui Aaron, să ridice ce-
nuşarele din foc şi împrăştie tu focul din ele, pentru că ele
sunt sfinţite.
38 Cenuşarele acestor păcătoşi păcătuind împotriva propri-
ilor suflete, să le facă tăvi late ca acoperământ al altarului,
fiindcă le-au oferit înaintea DOMNULUI, de aceea sunt sfin-
ţite; şi ele vor fi un semn tuturor copiilor lui Israel.
39 Şi preotul Eleazar, a luat cenuşarele de aramă, cu care au
oferit cei ce au fost arşi; şi au fost făcute tăvi late ca acoperă-
mânt al altarului;
40 Pentru a fi o amintire copiilor lui Israel, ca nici un stră-
in, care nu este din sămânţa lui Aaron, să nu se apropie să
ofere tămâie înaintea DOMNULUI; ca să nu fie asemenea lui
Core şi cetei sale, precum DOMNUL i-a spus prin mâna lui
Moise.
41 ¶ Dar a doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a câr-
tit împotriva lui Moise şi Aaron, spunând: Aţi ucis poporul
DOMNULUI.
42 Şi s-a întâmplat, când adunarea s-a strâns împotriva lui
Moise şi împotriva lui Aaron, că au privit la tabernacolul
102
întâlnirii; şi, iată, norul l-a acoperit şi gloria DOMNULUI a
apărut.
43 Şi Moise şi Aaron au venit înaintea tabernacolului
întâlnirii.
44 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
45 Ridicaţi-vă din mijlocul adunării, ca să îi mistui într-o
clipită. Iar ei au căzut cu feţele lor la pământ.
46 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ia un cenuşar şi pune foc din
altar în el şi pune tămâie deasupra şi mergi repede la aduna-
re şi fă ispăşire pentru ei, fiindcă a ieşit furie de la DOMNUL;
a început plaga.
47 Şi Aaron a luat precum Moise i-a poruncit şi a alergat în
mijlocul adunării; şi, iată, plaga începuse prin popor; şi el a
pus tămâie şi a făcut ispăşire pentru popor.
48 Şi a stat între cei morţi şi cei vii; şi plaga a fost oprită.
49 Acum cei ce au murit prin plagă au fost patrusprezece mii
şapte sute, pe lângă cei ce au murit din cauza lucrului făcut
de Core.
50 Şi Aaron s-a întors la Moise la uşa tabernacolului întâlni-
rii şi plaga s-a oprit.
Capitolul 17
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la fiecare dintre ei un
toiag conform casei taţilor lor, dintre toţi prinţii lor conform
casei taţilor lor douăsprezece toiege; scrie numele fiecărui
bărbat pe toiagul său.
3 Şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, pentru ca
un singur toiag să fie pentru capul casei taţilor lor.
4 Şi să le pui în tabernacolul întâlnirii înaintea mărturiei,
unde mă voi întâlni cu voi.
5 Şi se va întâmpla, că toiagul bărbatului, pe care îl voi alege,
va înflori; şi voi face să înceteze dinaintea mea cârtirile copi-
ilor lui Israel, prin care ei cârtesc împotriva voastră.
6 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel şi fiecare dintre prinţii
lor i-a dat un toiag, pentru fiecare prinţ un singur toiag, con-
form cu casele taţilor lor, douăsprezece toiege şi toiagul lui
Aaron era printre toiegele lor.
7 Şi Moise a pus toiegele înaintea DOMNULUI în tabernaco-
lul mărturiei.
8 ¶ Şi s-a întâmplat, că a doua zi Moise a intrat în tabernaco-
lul mărturiei; şi, iată, toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi
a fost înmugurit şi a scos muguri şi a înflorit flori şi a dat
migdale.
9 Şi Moise a scos afară, dinaintea DOMNULUI, toate toie-
gele, la toţi copiii lui Israel, iar ei au privit şi şi-a luat fiecare
toiagul său.
10 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Adu toiagul lui Aaron din
nou înaintea mărturiei, să fie ţinut ca dovadă împotriva răz-
vrătiţilor; şi să pui capăt cârtirilor lor faţă de mine, ca să nu
moară.
11 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit, astfel a
făcut.
12 Şi copiii lui Israel i-au spus lui Moise, zicând: Iată, murim,
pierim, pierim cu toţii.
13 Oricine se apropie de tabernacolul DOMNULUI va muri;
vom muri cu toţii?
Capitolul 18
Ş i DOMNUL i-a spus lui Aaron: Tu şi fiii tăi şi casa tatălui
tău cu tine veţi purta nelegiuirea sanctuarului; şi tu şi fiii
tăi cu tine veţi purta nelegiuirea preoţiei voastre.
 Numeri 19
2 Şi pe fraţii tăi de asemenea din tribul lui Levi, tribul tatălui
tău, să îi aduci cu tine, ca să se alăture ţie şi să îţi serveas-
că, dar tu şi fiii tăi cu tine să serviţi înaintea tabernacolului
mărturiei.
3 Iar ei să păzească însărcinarea ta şi însărcinarea întregului
tabernacol, numai să nu se apropie de vasele sanctuarului şi
de altar, ca nici ei şi nici voi de asemenea, să nu muriţi.
4 Şi să se alăture ţie şi să păzească însărcinarea tabernaco-
lului întâlnirii, pentru tot serviciul tabernacolului, dar un
străin să nu se apropie de voi.
5 Şi să păziţi însărcinarea sanctuarului şi însărcinarea alta-
rului, ca să nu mai fie furie vreodată peste copiii lui Israel.
6 Şi eu, iată, am luat pe fraţii voştri leviţi din mijlocul co-
piilor lui Israel, ţie îţi sunt daţi ca un dar pentru DOMNUL ,
pentru a face serviciul tabernacolului întâlnirii.
7 De aceea tu şi fiii tăi cu tine să ţineţi serviciul vostru preo-
ţesc pentru fiecare lucru al altarului şi înăuntrul perdelei; şi
să serviţi, v-am dat serviciul vostru preoţesc ca un serviciu al
darului; şi străinul care se apropie să fie dat morţii.
8 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron: Iată, eu de asemenea ţi-
am dat însărcinarea ofrandelor mele săltate a tuturor lucru-
rilor sfinţite ale copiilor lui Israel; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi
din cauza ungerii, printr-o rânduială pentru totdeauna.
9 Aceasta să fie a ta din lucrurile preasfinte, puse deoparte de
la foc, fiecare dar al lor, fiecare dar de mâncare al lor şi fieca-
re ofrandă a lor pentru păcat şi fiecare ofrandă a lor pentru
fărădelege, pe care să mi le aducă din nou, să fie preasfântă
pentru tine şi pentru fiii tăi.
10 În locul preasfânt să o mănânci; fiecare parte bărbătească
să o mănânce, aceasta să îţi fie sfânt.
11 Şi aceasta este a ta, ofranda ridicată din darul lor, cu toate
ofrandele legănate ale copiilor lui Israel, ţi le-am dat ţie şi fi-
ilor şi fiicelor tale cu tine, printr-un statut pentru totdeauna,
oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.
12 Toată grăsimea untdelemnului şi toată grăsimea vinu-
lui şi a grâului, primele roade ale lor pe care le vor oferi
DOMNULUI, pe ele ţi le-am dat.
13 Şi cele dintâi roade coapte în ţară, pe care ei le vor aduce
DOMNULUI, să fie ale tale; oricine este curat în casa ta să
mănânce din ele.
14 Orice lucru dedicat în Israel să fie al tău.
15 Orice deschide pântecele a toată făptura, pe care ei îl aduc
DOMNULUI, fie el de la oameni sau vite, să fie al tău, cu toate
acestea întâiul născut al omului să îl răscumperi negreşit şi
întâiul născut al vitelor necurate să îl răscumperi.
16 Şi cei ce trebuie răscumpăraţi de la vârsta de o lună să îi
răscumperi conform estimării tale, cu banii a cinci şekeli,
după şekelul sanctuarului, care este de douăzeci de ghere.
17 Dar întâiul născut al unei vaci, sau întâiul născut al unei
oi, sau întâiul născut al unei capre, să nu îl răscumperi; ei sunt
sfinţi, să stropeşti sângele lor pe altar şi să arzi grăsimea lor
ca o ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
18 Şi carnea lor să fie a ta, precum sunt ale tale pieptul legă-
nat şi spata dreaptă.
19 Toate ofrandele săltate din lucrurile sfinte, pe care co-
piii lui Israel le oferă DOMNULUI, ţi le-am dat ţie şi fiilor
tăi şi fiicelor tale cu tine, printr-un statut pentru totdeauna,
acesta este, pentru totdeauna, un legământ al sării înaintea
DOMNULUI, ţie şi seminţei tale cu tine.
20 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron: Să nu ai nici o moş-
tenire în ţara lor, nici să nu ai vreo parte în mijlocul lor, eu
sunt partea ta şi moştenirea ta printre copiii lui Israel.
103
21 Şi, iată, am dat copiilor lui Levi toate zeciuielile ca o moş-
tenire, pentru serviciul lor pe care îl servesc, serviciul taber-
nacolului întâlnirii.
22 Nici nu trebuie de aici înainte să se apropie copiii lui Israel
de tabernacolul întâlnirii, ca nu cumva să poarte vreun păcat
şi să moară.
23 Ci leviţii să facă serviciul tabernacolului întâlnirii şi să
poarte nelegiuirea lor, acesta să fie un statut pentru totdeau-
na prin generaţiile voastre, ca în mijlocul copiilor lui Israel
ei să nu aibă nici o moştenire.
24 Dar zeciuielile copiilor lui Israel, pe care ei le aduc ca
ofrandă ridicată pentru DOMNUL , le-am dat leviţilor ca
moştenire, de aceea le-am spus: Printre copiii lui Israel ei să
nu aibă nici o moştenire.
25 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
26 Astfel vorbeşte leviţilor şi spune-le: Când luaţi de la co-
piii lui Israel zeciuielile pe care vi le-am dat ca moştenire a
voastră, atunci să oferiţi DOMNULUI o ofrandă ridicată din
acestea, adică a zecea parte din zeciuială.
27 Şi această ofrandă ridicată a voastră vă va fi socotită, ca
grânele din aria de vânturat şi ca plinătatea teascului de
vin.
28 Astfel să aduceţi de asemenea o ofrandă ridicată pentru
DOMNUL din toate zeciuielile voastre, pe care le primiţi de
la copiii lui Israel; şi să daţi preotului Aaron din ofranda ri-
dicată pentru DOMNUL .
29 Din toate darurile voastre să oferiţi fiecare ofrandă ridi-
cată pentru DOMNUL , din tot ce este mai bun al acestora,
adică din partea lor sfinţită.
30 De aceea să le spui: Când aţi săltat ce este mai bun din
ele, atunci aceasta va fi socotită leviţilor ca venit al ariei de
vânturat şi ca venit al teascului de vin.
31 Şi să o mâncaţi în fiecare loc, voi şi cei ai caselor voastre,
pentru că aceasta este răsplata voastră pentru serviciul vos-
tru în tabernacolul întâlnirii.
32 Şi nu veţi purta nici un păcat din cauza aceasta, când aţi
ridicat din acestea ce este mai bun, nici nu veţi pângări lu-
crurile sfinte ale copiilor lui Israel, ca nu cumva să muriţi.
Capitolul 19
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Aceasta este rânduiala legii pe care DOMNUL a porun-
cit-o, spunând: Vorbeşte copiilor lui Israel, ca ei să îţi aducă
o viţea roşie fără pată, în care nu este cusur şi peste care nu
s-a pus niciodată jug;
3 Şi să o daţi preotului Eleazar, ca să o scoată în afara taberei
şi cineva să o înjunghie înaintea feţei sale,
4 Şi preotul Eleazar să ia din sângele ei cu degetul său şi să
stropească din sângele ei drept înaintea tabernacolului întâl-
nirii de şapte ori;
5 Şi cineva să ardă viţeaua înaintea ochilor săi; şi pielea ei şi
carnea ei şi sângele ei, cu balega ei, să le ardă;
6 Şi preotul să ia lemn de cedru şi isop şi stacojiu şi le arunce
în mijlocul arderii viţelei.
7 Apoi preotul să îşi spele hainele şi el să îşi îmbăieze carnea
în apă şi după aceea să intre în tabără şi preotul va fi necurat
până seara.
8 Şi cel ce o arde să îşi spele hainele în apă şi să îşi îmbăieze
carnea în apă şi va fi necurat până seara.
9 Şi un bărbat care este curat să adune cenuşa viţelei şi să o
pună în afara taberei într-un loc curat şi să fie ţinută pentru
adunarea copiilor lui Israel ca apă de separare, aceasta este o
 Numeri 20
purificare pentru păcat.
10 Şi cel ce adună cenuşa viţelei să îşi spele hainele şi să fie
necurat până seara şi aceasta să fie copiilor lui Israel şi stră-
inului care locuieşte temporar printre ei, un statut pentru
totdeauna.
11 ¶ Cel ce atinge trupul mort al vreunui om, să fie necurat
şapte zile.
12 Să se purifice cu această apă în ziua a treia şi în ziua a şap-
tea va fi curat, dar dacă nu se purifică în ziua a treia, atunci
în ziua a şaptea nu va fi curat.
13 Oricine atinge trupul mort al vreunui om mort şi nu se
purifică, spurcă tabernacolul DOMNULUI; şi acel suflet să fie
stârpit din Israel, deoarece apa separării nu a fost stropită
peste el, el va fi necurat; necurăţia lui este de acum peste el.
14 Aceasta este legea: când un om moare într-un cort, tot ce
intră în cort şi tot ce este în cort va fi necurat şapte zile.
15 Şi orice vas deschis, care nu are acoperământ legat peste
el, este necurat.
16 Şi oricine atinge pe cineva ucis cu o sabie în câmpurile
deschise sau un trup mort sau un os al unui om sau un mor-
mânt, va fi necurat şapte zile.
17 Şi pentru o persoană necurată, ei să ia din cenuşa viţelei
arse a purificării pentru păcat, şi să se adauge apă curgătoare
la aceasta într-un vas.
18 Şi o persoană curată să ia isop şi să îl înmoaie în apă şi să o
stropească peste cort şi peste toate vasele şi peste persoanele,
care erau acolo, şi peste cel ce atinge un os sau pe cineva ucis
sau pe cineva mort sau un mormânt.
19 Şi persoana curată să stropească peste cel necurat în ziua
a treia şi în ziua a şaptea; şi în ziua a şaptea să se purifice şi să
îşi spele hainele şi să se îmbăieze şi seara va fi curat.
20 Dar bărbatul care va fi necurat şi nu se va purifica, acel
suflet să fie stârpit din mijlocul adunării, deoarece a spurcat
sanctuarul DOMNULUI, apa separării nu a fost stropită pes-
te el, el este necurat.
21 Şi acesta să le fie un statut pentru totdeauna, cel ce stro-
peşte apa separării să îşi spele hainele; şi cel ce atinge apa
separării să fie necurat până seara.
22 Şi orice atinge persoana necurată va fi necurat; şi sufletul
care atinge acel lucru să fie necurat până seara.
Capitolul 20
A tunci au ajuns copiii lui Israel, adică întreaga aduna-
re, în deşertul Ţin, în prima lună, şi poporul a locuit în
Cades; şi acolo a murit Miriam şi acolo a fost îngropată.
2 Şi acolo nu era apă pentru adunare şi s-au adunat împotri-
va lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Şi poporul s-a certat cu Moise şi a vorbit, spunând: De am
fi murit când fraţii noştri au murit înaintea DOMNULUI!
4 Şi de ce aţi adus adunarea DOMNULUI în acest pustiu, ca
noi şi vitele noastre să murim aici?
5 Şi de ce ne-aţi scos din Egipt pentru a ne aduce în acest loc
rău? Nu este loc pentru sămânţă sau pentru smochine sau
pentru viţă sau pentru rodii; nici nu este deloc apă pentru
băut.
6 Şi Moise şi Aaron au plecat din prezenţa adunării la uşa
tabernacolului întâlnirii şi au căzut cu feţele lor la pământ;
şi gloria DOMNULUI li s-a arătat.
7 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
8 Ia toiagul şi strânge adunarea la un loc, tu şi Aaron fratele
tău şi vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor; şi ea va da apa ei, iar
tu să le aduci apă din stâncă, astfel să dai adunării şi vitelor
104
lor să bea.
9 Şi Moise a luat toiagul de dinaintea DOMNULUI, precum
i-a poruncit.
10 Şi Moise şi Aaron au strâns adunarea la un loc înaintea
stâncii şi el le-a spus: Ascultaţi acum, răzvrătiţilor; trebuie
să vă aducem apă din această stâncă?
11 Şi Moise şi-a ridicat mâna şi cu toiagul său a lovit stânca
de două ori şi apa a ieşit afară din abundenţă, şi adunarea a
băut şi vitele lor la fel.
12 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: Deoarece nu
m-aţi crezut, pentru a mă sfinţi în ochii copiilor lui Israel,
de aceea nu veţi duce această adunare în ţara pe care le-am
dat-o.
13 Aceasta este apa din Meriba; pentru că copiii lui Israel
s-au certat cu DOMNUL şi el a fost sfinţit în ei. 
14 ¶ Şi Moise a trimis mesageri de la Cades la împăratul din
Edom: Astfel spune fratele tău Israel: Tu cunoşti toată dure-
rea căzută peste noi;
15 Cum taţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit în Egipt
o lungă perioadă de timp; şi egiptenii ne-au chinuit pe noi şi
pe taţii noştri;
16 Şi când am strigat către DOMNUL , el a ascultat vocea
noastră şi a trimis un înger şi ne-a scos afară din Egipt; şi,
iată, noi suntem în Cades, o cetate la marginea graniţei tale;
17 Lasă-ne să trecem, te rog, prin ţara ta, nu vom trece nici
prin câmpuri, nici prin vii, nici nu vom bea din apa fântâni-
lor, vom merge pe drumul mare al împăratului, nu ne vom
abate nici la dreapta nici la stânga, până ce vom fi trecut de
graniţele tale.
18 Şi Edom i-a spus: Să nu treci pe la mine ca să nu ies împo-
triva ta cu sabia.
19 Şi copiii lui Israel i-au spus: Vom merge pe drumul mare
şi dacă eu şi vitele mele beau din apa ta, atunci voi plăti pen-
tru ea; voi trece doar prin ţară, cu piciorul, fără să fac nici
un alt lucru.
20 Şi el a spus: Să nu treci. Şi Edom a ieşit împotriva lui cu
mult popor şi cu mână tare.
21 Astfel Edom a refuzat să lase pe Israel să treacă prin gra-
niţa sa, pentru aceasta Israel s-a abătut de la el.
22 ¶ Şi copiii lui Israel şi întreaga adunare, au călătorit de la
Cades şi au ajuns la muntele Hor.
23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi Aaron, în muntele Hor,
la graniţa ţării lui Edom, spunând:
24 Aaron va fi adunat la poporul său, pentru că nu va intra
în ţara pe care eu am dat-o copiilor lui Israel, pentru că v-aţi
răzvrătiţi împotriva cuvântului meu la apa de la Meriba.
25 Ia pe Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi urcă-i la muntele
Hor;
26 Şi dezbracă pe Aaron de veştmintele sale şi îmbracă-l cu
ele pe Eleazar fiul său; şi Aaron va fi adunat la poporul său şi
va muri acolo.
27 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit, şi ei au
urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii adunări.
28 Şi Moise a dezbrăcat pe Aaron de veştmintele sale şi l-a
îmbrăcat pe Eleazar, fiul său, cu ele; şi Aaron a murit aco-
lo în vârful muntelui, iar Moise şi Eleazar au coborât de pe
munte.
29 Şi când toată adunarea a văzut că Aaron a murit, toată
casa lui Israel a jelit pentru Aaron, treizeci de zile.
 Numeri 22
Capitolul 21
Ş i când împăratul Arad canaanitul, care locuia în sud,
a auzit spunându-se că Israel vine pe calea spionilor,
atunci a luptat împotriva lui Israel şi a luat pe unii din ei
prizonieri.
2 Şi Israel a făcut un jurământ DOMNULUI şi a spus: Dacă
vei da negreşit pe acest popor în mâna mea, atunci voi dis-
truge cu totul cetăţile lor.
3 Şi DOMNUL a dat ascultare vocii lui Israel şi i-a dat pe ca-
naaniţi în mâna lor; şi i-au distrus cu totul pe ei şi cetăţile
lor; şi au pus numele acelui loc, Horma.
4 ¶ Şi au călătorit de la muntele Hor pe calea Mării Roşii,
să ocolească ţara lui Edom, şi sufletul poporului a fost mult
descurajat din cauza drumului.
5 Şi poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva
lui Moise, spunând: Pentru aceasta ne-aţi făcut să ne urcăm
din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici
urmă de apă; şi sufletul nostru detestă această pâine uşoară.
6 Şi DOMNUL a trimis şerpi înfocaţi în mijlocul poporului şi
au muşcat poporul şi mult popor din Israel a murit.
7 De aceea poporul a venit la Moise şi a spus: Am păcătu-
it, fiindcă am vorbit împotriva DOMNULUI şi împotriva ta;
roagă-te DOMNULUI, ca să îndepărteze şerpii de la noi. Şi
Moise s-a rugat pentru popor.
8 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Fă-ţi un şarpe înfocat şi
pune-l pe o prăjină şi se va întâmpla, că fiecare om muşcat,
când îl priveşte, va trăi.
9 Şi Moise a făcut un şarpe din aramă şi l-a pus pe o prăjină
şi s-a întâmplat, că dacă un şarpe a muşcat pe cineva, când
acesta a privit şarpele de aramă, a trăit.
10 ¶ Şi copiii lui Israel au mers înainte şi au aşezat corturile
în Obot.
11 Şi au călătorit de la Obot şi au aşezat corturile la Iie-
Abarim, în pustiul care este înaintea lui Moab, spre răsăritul
soarelui.
12 De acolo s-au mutat şi au aşezat corturile în valea Zered.
13 De acolo s-au mutat şi au aşezat corturile de partea cea-
laltă a Arnonului, care este în pustiul care iese din ţinuturi-
le amoriţilor; pentru că Arnon este graniţa lui Moab, între
Moab şi amoriţi.
14 Pentru aceasta s-a spus în cartea războaielor DOMNULUI:
Ce a făcut în Marea Roşie şi în pâraiele Arnonului,
15 Şi la scurgerile pâraielor care coboară în jos la locuinţa lui
Ar şi se întinde peste graniţa lui Moab.
16 Şi de acolo au mers la Beer, care este fântâna despre care
DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Adună poporul la un loc şi le
voi da apă.
17 Atunci Israel a cântat această cântare: Înalţă-te fântână;
cântaţi-i voi,
18 Prinţii au săpat fântâna, nobilii poporului au săpat-o, sub
conducerea legiuitorului, cu toiegele lor;
19 Şi de la Matana la Nahaliel; şi de la Nahaliel la Bamot.
20 Şi de la Bamot în valea care este în ţinutul lui Moab, la
vârful Pisga, care priveşte spre Ieşimon.
21 ¶ Şi Israel a trimis mesageri la Sihon împăratul amoriţi-
lor, spunând:
22 Lasă-mă să trec prin ţara ta, nu ne vom abate în câmpuri
sau în vii; nu vom bea din apele vreunei fântâni, ci vom mer-
ge înainte pe drumul mare al împăratului, până ce vom fi
trecut de graniţele tale.
23 Şi Sihon nu a permis lui Israel să treacă peste graniţa sa, ci
Sihon a adunat tot poporul său şi a ieşit împotriva lui Israel
105
în pustiu şi a venit la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
24 Şi Israel l-a lovit cu tăişul săbiei şi a stăpânit ţara lui de la
Arnon până la Iaboc, chiar până la copiii lui Amon, fiindcă
graniţa copiilor lui Amon era puternică.
25 Şi Israel a luat toate aceste cetăţi şi Israel a locuit în toate
cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele lor.
26 Fiindcă Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amori-
ţilor, care luptase împotriva împăratului de dinainte al lui
Moab, şi îi luase toată ţara din mână, până la Arnon.
27 Pentru aceasta cei ce vorbesc în proverbe spun: Veniţi la
Hesbon, să se zidească şi să se pregătească cetatea lui Sihon;
28 Fiindcă un foc a ieşit din Hesbon, o flacără din cetatea
lui Sihon, aceasta a mistuit Arul Moabului şi pe căpeteniile
înălţimilor din Arnon.
29 Vai ţie, Moab, eşti ruinat, popor al lui Chemoş! El a dat pe
fiii săi şi pe fiicele sale, care au scăpat, în captivitate la Sihon,
împăratul amoriţilor.
30 Am tras asupra lor; Hesbon a pierit chiar până la Dibon
şi i-am pustiit chiar până la Nofah, care ajunge până la
Mediba.
31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.
32 Şi Moise a trimis să spioneze Iaezerul şi ei au luat satele
lor şi au alungat pe amoriţii care erau acolo.
33 Şi s-au întors şi au urcat pe calea din Basan; şi Og, împă-
ratul Basanului, a ieşit împotriva lor, el şi tot poporul său, la
bătălia de la Edrei.
34 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Nu te teme de el, căci l-am
dat în mâna ta, pe el şi pe tot poporul lui şi ţara lui; şi să îi faci
cum i-ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care a locuit
la Hesbon.
35 Astfel că l-au lovit pe el şi pe fiii săi şi pe tot poporul său,
până ce nu a mai fost lăsat nici unul în viaţă şi ei i-au stăpâ-
nit ţara.
Capitolul 22
Ş i copiii lui Israel au plecat şi au aşezat corturile în câmpii-
le lui Moab de partea aceasta a Iordanului lângă Ierihon.
2 Şi Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ceea ce Israel făcuse
amoriţilor.
3 Şi Moab a fost foarte înfricoşat de popor, pentru că erau
mulţi, şi Moab s-a tulburat din cauza copiilor lui Israel.
4 Şi Moab le-a spus bătrânilor lui Madian: Acum, această
mulţime va linge pe toţi cei ce sunt de jur împrejurul nostru,
precum boul linge iarba câmpului. Şi Balac, fiul lui Ţipor,
era împăratul moabiţilor în acel timp.
5 De aceea a trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor,
care este lângă râul din ţara copiilor poporului său, pentru
a-l chema, spunând: Iată, a ieşit un popor din Egipt; iată, ei
acoperă faţa pământului şi s-au aşezat înaintea mea;
6 Şi acum vino, te rog, blestemă-mi acest popor, pentru că ei
sunt prea puternici pentru mine, s-ar putea să înving; ca să
îi batem şi să îi alungăm din ţară; căci ştiu că pe cine bine-
cuvântezi tu, este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu, este
blestemat.
7 Şi bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat cu
răsplăţile pentru ghicire în mâna lor; şi au venit la Balaam şi
i-au spus cuvintele lui Balac.
8 Şi el le-a spus: Găzduiţi aici în această noapte şi vă voi adu-
ce vorbă din nou, precum DOMNUL îmi va vorbi şi prinţii
lui Moab au rămas cu Balaam.
9 Şi Dumnezeu a venit la Balaam şi a spus: Cine sunt aceşti
bărbaţi găzduiţi la tine?
 Numeri 23
10 Şi Balaam i-a spus lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Ţipor,
împăratul lui Moab, a trimis la mine, spunând:
11 Iată, a ieşit din Egipt un popor care acoperă faţa pămân-
tului, vino acum, blestemă-i pentru mine; poate că voi fi în
stare să îi înving şi să îi alung.
12 Şi Dumnezeu i-a spus lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu
blestemi poporul, pentru că ei sunt binecuvântaţi.
13 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi a spus prinţilor lui Balac:
Întoarceţi-vă în ţara voastră, pentru că DOMNUL refuză să
mă lase să merg cu voi.
14 Şi prinţii lui Moab s-au ridicat şi au mers la Balac şi au
spus: Balaam refuză să vină cu noi.
15 ¶ Şi Balac a trimis din nou prinţi, mai mulţi şi mai ono-
rabili decât ceilalţi.
16 Şi ei au venit la Balaam şi i-au spus: Astfel spune Balac,
fiul lui Ţipor: Te rog, nu lăsa nimic să te împiedice de a veni
la mine;
17 Pentru că foarte mult te voi onora şi voi face orice îmi
spui, vino de aceea, te rog, blestemă-mi acest popor.
18 Şi Balaam a răspuns şi a spus servitorilor lui Balac: Dacă
Balac mi-ar da casa lui plină de argint şi aur, eu nu pot trece
peste cuvântul DOMNULUI Dumnezeul meu, pentru a face
mai puţin sau mai mult.
19 De aceea acum, vă rog, rămâneţi şi voi aici în această
noapte, ca să ştiu ce îmi va spune mai mult DOMNUL .
20 Şi Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a
spus: Dacă bărbaţii vin să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei;
dar totuşi cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să îl faci.
21 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi şi-a înşeuat măgăriţa şi
a mers cu prinţii lui Moab.
22 ¶ Şi mânia lui Dumnezeu s-a aprins pentru că el s-a dus
şi îngerul DOMNULUI a stat în picioare pe cale ca potrivnic
împotriva lui. Acum el călărea pe măgăriţa sa şi cei doi ser-
vitori ai lui erau cu el.
23 Şi măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI stând în picioare
pe cal şi sabia lui trasă în mâna sa şi măgăriţa s-a abătut afa-
ră de pe cale şi a intrat în câmp; şi Balaam a lovit măgăriţa
să o întoarcă pe cale.
24 Dar îngerul DOMNULUI a stat pe o cărare a viilor, un zid
fiind de această parte şi un zid de cealaltă parte.
25 Şi când măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI, s-a trântit
de zid şi a turtit piciorul lui Balaam de zid şi el a lovit-o din
nou.
26 Şi îngerul DOMNULUI a mers mai departe şi a stat în pi-
cioare într-un loc strâmt, unde nu era drum să întorci nici la
dreapta nici la stânga.
27 Şi când măgăriţa a văzut pe îngerul DOMNULUI, a căzut
sub Balaam şi mânia lui Balaam s-a aprins şi el a lovit măgă-
riţa cu un toiag.
28 Şi DOMNUL a deschis gura măgăriţei şi ea a spus lui
Balaam: Ce ţi-am făcut, că m-ai lovit de aceste trei ori?
29 Şi Balaam a spus măgăriţei: Pentru că m-ai batjocorit, de
ar fi fost o sabie în mâna mea te-aş fi ucis chiar acum.
30 Iar măgăriţa i-a spus lui Balaam: Nu sunt eu măgăriţa
ta, pe care ai călărit de când am fost a ta până în această zi?
Obişnuiam vreodată să îţi fac astfel? Iar el a spus: Nu.
31 Atunci DOMNUL a deschis ochii lui Balaam şi el a văzut
pe îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale şi sabia lui
trasă în mâna lui şi şi-a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa sa
la pământ.
32 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Pentru ce ţi-ai lovit mă-
găriţa de aceste trei ori? Iată, am ieşit să stau împotriva ta,
106
deoarece calea ta este sucită înaintea mea,
33 Şi măgăriţa m-a văzut şi s-a abătut de la mine de aceste
trei ori, dacă nu s-ar fi abătut de la mine, cu siguranţă te-aş
fi ucis şi pe ea aş fi lăsat-o vie.
34 Şi Balaam a spus îngerului DOMNULUI: Am păcătuit,
pentru că nu am ştiut că stai în cale împotriva mea; acum de
aceea, te rog, dacă aceasta te nemulţumeşte, mă voi întoarce
înapoi.
35 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Balaam: Du-te cu aceş-
ti bărbaţi, dar numai cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să
îl vorbeşti. Astfel Balaam a mers cu prinţii lui Balac.
36 ¶ Şi când Balac a auzit că a venit Balaam, a ieşit să îl întâl-
nească la o cetate a lui Moab, care este pe graniţa Arnonului,
care este în ţinutul cel mai îndepărtat.
37 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Nu am trimis la tine cu stă-
ruinţă ca să te cheme? Pentru ce nu ai venit la mine? Nu sunt
eu în stare să te onorez?
38 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Iată, am venit la tine, am
eu vreo putere în vreun fel să spun ceva? cuvântul pe care
Dumnezeu îl pune în gura mea, aceea voi vorbi.
39 Şi Balaam a mers cu Balac şi au venit la Chiriat-Huţot.
40 Şi Balac a oferit boi şi oi şi a trimis la Balaam şi la prinţii
care erau cu el.
41 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Balac a luat pe Balaam şi l-a
urcat la înălţimile lui Baal, ca de acolo să vadă până şi cea
mai îndepărtată margine a poporului.
Capitolul 23
Ş i Balaam i-a spus lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi
pregăteşte-mi aici şapte boi şi şapte berbeci.
2 Şi Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au
oferit pe fiecare altar un taur şi un berbec.
3 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Stai în picioare lângă ofranda
ta arsă şi eu voi merge, poate cumva DOMNUL va veni să mă
întâlnească şi orice îmi va arăta îţi voi spune. Şi el a mers la
un loc înalt.
4 Şi Dumnezeu a întâlnit pe Balaam, iar el i-a spus: Am pre-
gătit şapte altare şi am oferit pe fiecare altar un taur şi un
berbec.
5 Şi DOMNUL a pus cuvânt în gura lui Balaam şi a spus:
Întoarce-te la Balac şi astfel să vorbeşti.
6 Şi s-a întors la el şi, iată, el stătea în picioare lângă ofranda
lui arsă, el şi toţi prinţii lui Moab.
7 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balac împăratul lui Moab
m-a adus din Aram, din munţii din est, spunând: Vino, bles-
temă-mi pe Iacob şi vino, sfidează pe Israel.
8 Cum să blestem, pe cel pe care Dumnezeu nu l-a blestemat?
Sau cum să sfidez, pe cel pe care DOMNUL nu l-a sfidat?
9 Pentru că din vârful stâncilor îl văd şi de pe dealuri îl pri-
vesc, iată, poporul va locui singur şi nu va fi socotit printre
naţiuni.
10 Cine poate număra pulberea lui Iacob şi numărul celei de
a patra părţi a lui Israel? lasă-mă să mor moartea celor drepţi
şi sfârşitul meu să fie ca al lui!
11 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Te-am luat
ca să blestemi pe duşmanii mei şi, iată, tu i-ai binecuvântat
cu totul.
12 Şi el a răspuns şi a zis: Nu trebuie să iau seama să vorbesc
ceea ce DOMNUL a pus în gura mea?
13 ¶ Şi Balac i-a spus: Vino cu mine, te rog, la un alt loc, de
unde să îi vezi, vei vedea până la cea mai îndepărtată margi-
ne a lor, dar nu îi vei vedea pe toţi; şi blestemă-i pentru mine
 Numeri 25
de acolo.
14 Şi l-a dus în câmpul lui Ţofim, pe vârful Pisga; şi a zidit
şapte altare şi a oferit un taur şi un berbec pe fiecare altar.
15 Şi i-a spus lui Balac: Stai aici în picioare lângă ofranda ta
arsă, în timp ce eu mă voi întâlni cu DOMNUL mai încolo.
16 Şi DOMNUL a întâlnit pe Balaam şi a pus un cuvânt în
gura lui şi a spus: Du-te din nou la Balac şi spune astfel.
17 Şi când a venit la el, iată, el stătea lângă ofranda sa arsă şi
prinţii lui Moab stăteau cu el. Şi Balac i-a spus: Ce a vorbit
DOMNUL?
18 Iar el şi-a rostit parabola şi a spus: Ridică-te Balac şi ascul-
tă; dă-mi ascultare, tu, fiul lui Ţipor,
19 Dumnezeu nu este om ca să mintă; nici fiu al omului ca
să se pocăiască; a spus el şi nu va face, sau a vorbit şi nu va
împlini?
20 Iată, eu am primit poruncă să binecuvântez şi el a binecu-
vântat; iar eu nu pot întoarce aceasta.
21 El nu a zărit nelegiuirea în Iacob, nici nu a văzut stricăciu-
ne în Israel; DOMNUL Dumnezeul său este cu el şi strigătul
unui împărat este printre ei.
22 Dumnezeu i-a scos din Egipt; el are putere precum un
unicorn.
23 Cu adevărat nu este nici un farmec împotriva lui Iacob,
nici nu este nici o ghicire împotriva lui Israel; referitor la
acest timp se va spune despre Iacob şi despre Israel: Ce a
lucrat Dumnezeu!
24 Iată, poporul se va ridica asemenea unui leu mare şi se va
înălţa ca un leu tânăr; nu se va întinde până nu va mânca din
pradă şi nu va bea sângele celor ucişi.
25 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Nici îi blestema dar nici nu
îi binecuvânta.  18 Şi Edom va fi o stăpânire, Seir de asemenea va fi o stăpâni-
26 Dar Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: Nu ţi-am vor-
bit, spunând: Tot ceea ce DOMNUL vorbeşte, aceea trebuie
să fac?
27 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce în-
tr-un alt loc; poate cumva îi va plăcea lui Dumnezeu să mi-i
blestemi de acolo.
28 Şi Balac a adus pe Balaam pe vârful Peor, care priveşte
spre Ieşimon.
29 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi
pregăteşte-mi aici şapte tauri şi şapte berbeci.
30 Şi Balac a făcut cum spusese Balaam şi a oferit un taur şi
un berbec pe fiecare altar.
Capitolul 24
Ş i când Balaam a văzut că îi era plăcut DOMNULUI a bine-
cuvânta pe Israel, nu a mai ieşit, ca în alte dăţi, ca să caute
farmece, ci şi-a îndreptat faţa spre pustiu.
2 Şi Balaam şi-a înălţat ochii şi a văzut pe Israel locuind în
corturile lor după seminţiile lor; şi duhul lui Dumnezeu a
venit peste el.
3 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis;
şi bărbatul a cărui ochi sunt deschişi a spus:
4 El a zis: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu, care a vă-
zut viziunea celui Atotputernic, în timp ce cădea în transă,
dar având ochii deschişi;
5 Ce frumoase sunt corturile tale, Iacobe şi locaşurile tale,
Israele!
6 Ca văile se întind, ca grădini la malul râului, ca pomii răşi-
noşi de aloe pe care DOMNUL i-a sădit şi ca cedri lângă ape.
7 El va turna apa din găleţile sale şi sămânţa sa va fi în multe
ape şi împăratul său se va înălţa mai sus ca Agag şi împărăţia
107
lui va fi înălţată.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt; el are putere precum a unui
unicorn; va înfuleca naţiunile, ai săi duşmani, şi le va frânge
oasele şi îi va străpunge cu săgeţile lui.
9 Se ghemuieşte, se culcă asemenea unui leu şi asemenea
unei leoaice mari, cine îl va stârni? Binecuvântat este cel ce
te binecuvântează şi blestemat este cel ce te blestemă.
10 ¶ Şi mânia lui Balac s-a aprins împotriva lui Balaam şi şi-a
lovit palmele; şi Balac i-a spus lui Balaam: Te-am chemat să
blestemi pe duşmanii mei şi, iată, i-ai binecuvântat cu totul
de aceste trei dăţi.
11 De aceea fugi la locul tău, m-am gândit să te onorez foarte
mult; dar, iată, DOMNUL te-a oprit de la onoare.
12 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Nu am vorbit eu mesagerilor
tăi pe care i-ai trimis, zicând:
13 Şi dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint şi aur, nu pot
trece peste porunca DOMNULUI să fac din propria mea min-
te, fie bine fie rău; să nu vorbesc ceea ce spune DOMNUL?
14 Şi acum, iată, merg la poporul meu, vino şi te voi anun-
ţa ce are să facă acest popor poporului tău în zilele de pe
urmă.
15 ¶ Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a
zis şi bărbatul ai cărui ochi sunt deschişi a zis:
16 El a spus: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu şi a şti-
ut cunoaşterea celui Preaînalt, care a văzut viziunea celui
Atotputernic, în timp ce cădea în transă, dar având ochii săi
deschişi;
17 Îl voi vedea, dar nu acum; îl voi privi, dar nu de aproape; o
Stea va ieşi din Iacob şi un Sceptru se va ridica din Israel şi va
lovi colţurile lui Moab şi va nimici pe toţi copiii lui Set.
re pentru duşmanii săi; şi Israel va lucra vitejeşte.
19 Din Iacob va veni cel ce va avea dominaţie şi va nimici pe
cel ce rămâne în cetate.
20 Şi când a privit la Amalec şi-a rostit parabola şi a spus:
Amalec a fost ce dintâi între naţiuni; dar sfârşitul său de pe
urmă va fi pieirea veşnică.
21 Şi a privit la cheniţi şi şi-a rostit parabola şi a spus: Tare
este locuinţa ta şi cuibul tău îl pui într-o stâncă.
22 Totuşi cheniţii vor fi pustiiţi, până ce Aşur te va duce
captiv.
23 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Vai, cine va trăi când
Dumnezeu face aceasta!
24 Şi corăbii vor veni de pe ţărmul Chitimului şi vor chinui pe
Aşur şi vor chinui pe Eber şi va pieri şi el pentru totdeauna.
25 Şi Balaam s-a ridicat şi a plecat şi s-a întors la locul său; şi
Balac de asemenea a plecat pe drumul său.
Capitolul 25
Ş i Israel a locuit în Sitim şi poporul a început să curvească
cu fiicele lui Moab.
2 Şi ei au chemat poporul la sacrificiile dumnezeilor lor; şi
poporul a mâncat şi s-a prosternat dumnezeilor lor.
3 Şi Israel s-a alipit de Baal-Peor şi mânia DOMNULUI s-a
aprins împotriva lui Israel.
4 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia pe toţi capii poporului
şi spânzură-i înaintea DOMNULUI în faţa soarelui, ca mânia
încinsă a DOMNULUI să se abată de la Israel.
5 Şi Moise a spus judecătorilor lui Israel: Fiecare să ucidă pe
oamenii săi care s-au alipit de Baal-Peor.
6 ¶ Şi, iată, unul dintre copiii lui Israel a venit şi a adus, la
fraţii săi, o femeie madianită, înaintea ochilor lui Moise şi
 Numeri 26
înaintea ochilor întregii adunări a copiilor lui Israel, care
plângeau înaintea uşii tabernacolului întâlnirii.
7 Şi când Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a vă-
zut, s-a ridicat din mijlocul adunării şi a luat o lance în mâna
sa;
8 Şi a mers după bărbatul lui Israel în cort şi i-a străpuns pe
amândoi, pe bărbatul din Israel şi pe femeie prin pântecele
ei. Astfel plaga a fost oprită de la copiii lui Israel.
9 Şi cei ce au murit în plagă au fost douăzeci şi patru de mii.
10 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
11 Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut furia
mea de la copiii lui Israel, în timp ce era zelos pentru mine,
printre ei, astfel că nu am mistuit pe copiii lui Israel în ge-
lozia mea.
12 Pentru aceasta spune: Iată, îi dau legământul meu de
pace,
13 Şi să îl aibă el şi sămânţa lui după el, chiar legământul unei
preoţii veşnice; pentru că a fost zelos pentru Dumnezeul său
şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.
14 Acum numele israelitului care a fost ucis, adică cel ucis
împreună cu femeia madianită, era Zimri, fiul lui Salu, un
prinţ al unei case părinteşti printre simeoniţi.
15 Şi numele femeii madianite care a fost ucisă era Cozbi,
fiica lui Ţur; el era cap peste o comunitate şi a unei case pă-
rinteşti în Madian.
16 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
17 Vatămă-i pe madianiţi şi loveşte-i;
18 Pentru că ei te-au vătămat cu uneltirile lor, cu care te-au
ademenit în lucrarea lui Peor şi în lucrarea lui Cozbi, fiica
unui prinţ din Madian, sora lor, care a fost ucisă în ziua plă-
gii, venite din cauza lui Peor.
Capitolul 26
Ş i s-a întâmplat după plagă, că DOMNUL i-a vorbit lui
Moise şi lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul, spunând:
2 Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel,
de la vârsta de douăzeci de ani în sus, prin toată casa taţilor
lor, toţi cei ce sunt în stare să meargă la război în Israel.
3 Şi Moise şi preotul Eleazar au vorbit cu ei în câmpiile lui
Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon, spunând:
4 Faceţi numărătoarea poporului, de la vârsta de douăzeci de
ani în sus; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise şi copii-
lor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului.
5 ¶ Ruben, fiul cel mai în vârstă al lui Israel: copiii lui Ruben;
Hanoc, din care iese familia hanochiţilor; din Palu, familia
paluiţilor;
6 Din Heţron, familia heţroniţilor; din Carmi, familia
carmiţilor.
7 Acestea sunt familiile rubeniţilor şi cei număraţi dintre ei
erau patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.
8 Şi fiii lui Palu: Eliab.
9 Şi fiii lui Eliab: Nemuel şi Datan şi Abiram. Acesta este acel
Datan şi Abiram, faimoşi în adunare, care au luptat împotri-
va lui Moise şi împotriva lui Aaron în ceata lui Core, când
s-au luptat împotriva DOMNULUI;
10 Şi pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu
Core, când acea ceată a murit, în timp ce focul mistuia două
sute cincizeci de bărbaţi; şi ei au devenit un semn.
11 Cu toate acestea copiii lui Core nu au murit.
12 Fiii lui Simeon după familiile lor: din Nemuel, familia
nemueliţilor; din Iamin, familia iaminiţilor; din Iachin, fa-
milia iachiniţilor;
108
13 Din Zerah, familia zerahiţilor; din Saul, familia
sauliţilor.
14 Acestea sunt familiile simeoniţilor, douăzeci şi două de
mii două sute.
15 Fiii lui Gad după familiile lor: din Ţefon, familia ţefo-
niţilor; din Haghi, familia haghiţilor; din Şuni, familia
şuniţilor;
16 Din Ozni, familia ozniţilor; din Eri, familia eriţilor;
17 Din Arod, familia arodiţilor; din Areli, familia areliţilor.
18 Acestea sunt familiile copiilor lui Gad conform cu cei nu-
măraţi dintre ei, patruzeci de mii cinci sute.
19 Fiii lui Iuda: Er şi Onan; şi Er şi Onan au murit în ţara lui
Canaan.
20 Şi fiii lui Iuda după familiile lor au fost: din Şelah, familia
şelaniţilor; din Pereţ, familia perţiţilor; din Zerah, familia
zerahiţilor.
21 Şi fiii lui Pereţ au fost: din Heţron, familia heţroniţilor;
din Hamul, familia hamuliţilor.
22 Acestea sunt familiile lui Iuda conform cu cei număraţi
dintre ei, şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23 Din fiii lui Isahar după familiile lor: din Tola, familia to-
laiţilor; din Pua, familia puniţilor;
24 Din Iaşub, familia iaşubiţilor; din Şimron, familia
şimroniţilor.
25 Acestea sunt familiile lui Isahar conform cu cei număraţi
dintre ei, şaizeci şi patru de mii trei sute.
26 Din fiii lui Zabulon după familiile lor: din Sered, familia
serediţilor; din Elon, familia eloniţilor; din Iahleel, familia
iahleeliţilor.
27 Acestea sunt familiile Zabuloniţilor conform cu cei nu-
măraţi dintre ei, şaizeci de mii cinci sute.
28 Fiii lui Iosif după familiile lor: Manase şi Efraim.
29 Din fiii lui Manase: din Machir, familia machiriţilor;
şi Machir a născut pe Galaad; din Galaad a ieşit familia
galaadiţilor.
30 Aceştia sunt fiii lui Galaad: din Iezer, familia iezeriţilor;
din Helec, familia heleciţilor;
31 Şi din Asriel, familia asrieliţilor; şi din Sihem, familia
sihemiţilor;
32 Şi din Şemida, familia şemidaiţilor; şi din Hefer, familia
heferiţilor.
33 Şi Ţelofhad, fiul lui Hefer, nu a avut fii, ci fiice şi numele
fiicelor lui Ţelofhad erau Mala şi Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
34 Acestea sunt familiile lui Manase şi cei număraţi dintre
ei, cincizeci şi două de mii şapte sute.
35 Aceştia sunt fiii lui Efraim după familiile lor: din Şutelah,
familia şutalhiţilor; din Becher, familia becehriţilor; din
Tahan, familia tahaniţilor.
36 Şi aceştia sunt fiii lui Şutelah: din Eran, familia
eraniţilor.
37 Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim conform cu cei nu-
măraţi dintre ei, treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia
sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.
38 Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela, familia be-
laiţilor; din Aşbel, familia aşbeliţilor; din Ahiram, familia
ahiramiţilor;
39 Din Şufam, familia şufamiţilor; din Hufam, familia
hufamiţilor.
40 Şi fiii lui Bela au fost Ard şi Naaman, din Ard, familia ar-
diţilor; şi din Naaman, familia naamaniţilor.
41 Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor, şi cei nu-
măraţi dintre ei erau patruzeci şi cinci de mii şase sute.
 Numeri 28
42 Aceştia sunt fiii lui Dan după familiile lor: din Şuham,
familia şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după fa-
miliile lor.
43 Toate familiile şuhamiţilor, conform cu cei număraţi din-
tre ei, erau şaizeci şi patru de mii patru sute.
44 Din copiii lui Aşer după familiile lor: din Imna, fami-
lia imnaiţilor; din Iesui, familia iesuiţilor; din Beria, familia
beriiţilor.
45 Din fiii lui Beria: din Heber, familia heberiţilor; din
Malchiel, familia malchieliţilor.
46 Şi numele fiicei lui Aşer era Serah.
47 Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer conform cu cei nu-
măraţi dintre ei; care erau cincizeci şi trei de mii patru sute.
48 Din fiii lui Neftali după familiile lor: din Iahţeel, familia
iahţeeliţilor; din Guni, familia guniţilor;
49 Din Ieţer, familia ieţeriţilor; din Şilem, familia
şilemiţilor.
50 Acestea sunt familiile din Neftali, după familiile lor, şi cei
număraţi dintre ei erau patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51 Aceştia au fost cei număraţi dintre copiii lui Israel, şase
sute una mii şapte sute treizeci.
52 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
53 Acestora le va fi împărţită ţara drept moştenire, conform
numărului numelor.
54 Celor mai mulţi să le dai mai multă moştenire şi celor mai
puţini să le dai mai puţină moştenire; fiecăruia să îi fie dată
moştenirea sa conform cu cei număraţi din el.
55 Cu toate acestea ţara să fie împărţită prin sorţi, conform
numelor triburilor taţilor lor să moştenească.
56 Conform sorţului să fie împărţită stăpânirea lor între
mulţi şi puţini.
57 ¶ Şi aceştia sunt cei număraţi dintre leviţi după familiile
lor: din Gherşon, familia gherşoniţilor; din Chehat, familia
chehatiţilor; din Merari, familia merariţilor.
58 Acestea sunt familiile leviţilor: familia libniţilor, fami-
lia hebroniţilor, familia mahliţilor, familia muşiţilor, familia
coreiţilor. Şi Chehat a născut pe Amram.
59 Şi numele soţiei lui Amram a fost Iochebed, fiica lui Levi,
pe care mama ei i-a născut-o lui Levi în Egipt; şi i-a născut
lui Amram pe Aaron şi Moise şi pe Miriam sora lor.  DOMNULUI să nu fie ca nişte oi fără păstor.
60 Şi lui Aaron i-a fost născut Nadab şi Abihu, Eleazar şi
Itamar.
61 Şi Nadab şi Abihu au murit, când au oferit foc străin îna-
intea DOMNULUI.
62 Şi cei număraţi dintre ei erau douăzeci şi trei de mii, toţi
de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus, şi nu au
fost număraţi printre copiii lui Israel, pentru că lor nu le-a
fost dată nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
63 ¶ Aceştia sunt cei număraţi de Moise şi preotul Eleazar,
care au numărat pe copiii lui Israel în câmpiile lui Moab lân-
gă Iordan, aproape de Ierihon.
64 Dar printre aceştia nu a fost nici un bărbat dintre cei pe
care Moise şi preotul Aaron i-au numărat, când au numărat
copiii lui Israel în pustiul Sinai.
65 Pentru că DOMNUL spusese despre ei: Negreşit vor muri
în pustiu. Şi nu a rămas nici unul dintre ei, în afară de Caleb,
fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
A
Capitolul 27
tunci au venit fiicele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul
lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile
lui Manase, fiul lui Iosif; şi acestea sunt numele fiicelor sale,
109
Mala, Noa, Hogla şi Milca şi Tirţa.
2 Şi ele au stat în picioare înaintea lui Moise şi înaintea pre-
otului Eleazar şi înaintea prinţilor şi a toată adunarea, la uşa
tabernacolului întâlnirii, spunând:
3 Tatăl nostru a murit în pustiu şi el nu a fost în ceata celor
ce s-au adunat împotriva DOMNULUI în ceata lui Core; ci a
murit în propriul său păcat şi nu a avut fii.
4 De ce să fie scos numele tatălui nostru din mijlocul familiei
lui, doar fiindcă nu a avut vreun fiu? Dă-ne nouă dar o stăpâ-
nire între fraţii tatălui nostru.
5 Şi Moise a adus cauza lor înaintea DOMNULUI.
6 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
7 Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept, cu adevărat să le dai o
stăpânire a moştenirii în mijlocul fraţilor tatălui lor; şi să
faci ca moştenirea tatălui lor să treacă asupra lor.
8 Şi să vorbeşti copiilor lui Israel, spunând: Dacă un bărbat
moare şi nu are fiu, atunci să faceţi ca moştenirea lui să trea-
că la fiica sa.
9 Şi dacă nu are fiică, atunci să daţi moştenirea lui fraţilor
săi.
10 Şi dacă nu are fraţi, atunci să daţi moştenirea lui fraţilor
tatălui său.
11 Şi dacă tatăl său nu are fraţi, atunci să daţi moştenirea lui
rudei sale cea mai apropiată din familia sa şi el să o stăpâ-
nească; şi acesta va fi un statut al judecăţii pentru copiii lui
Israel, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
12 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Urcă-te pe acest munte,
Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
13 Şi după ce o vei privi, vei fi adunat şi tu la poporul tău,
precum Aaron fratele tău a fost adunat.
14 Pentru că v-aţi răzvrătit împotriva poruncii mele în pus-
tiul Ţin, în cearta adunării, în loc să mă sfinţiţi la apa dina-
intea ochilor lor, aceea era apa de la Meriba, în Cades, în
pustiul Ţin.
15 ¶ Şi Moise a vorbit DOMNULUI, spunând:
16 Să pună DOMNUL , Dumnezeul duhurilor a toată făptura,
un bărbat peste adunare,
17 Bărbat care să iasă înaintea lor şi care să intre înaintea lor
şi care să îi conducă şi care să îi ducă în ţară; ca adunarea
18 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun,
un bărbat în care este duhul şi aşează-ţi mâna peste el;
19 Şi să îl pui înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii
adunări; şi să îi dai poruncă înaintea ochilor lor.
20 Şi să pui din onoarea ta peste el, ca toată adunarea copii-
lor lui Israel să dea ascultare.
21 Şi el să stea în picioare înaintea preotului Eleazar, care
va cere sfat pentru el după judecata lui Urim înaintea
DOMNULUI; la cuvântul său ei vor ieşi şi la cuvântul său ei
vor intra, el şi toţi copiii lui Israel împreună cu el, chiar toată
adunarea.
22 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit şi a luat
pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea în-
tregii adunări.
23 Şi şi-a aşezat mâinile peste el şi i-a dat poruncă, precum a
poruncit DOMNUL prin mâna lui Moise.
Capitolul 28
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Darul meu şi
pâinea mea pentru sacrificiile mele făcute prin foc, ca aromă
dulce pentru mine, să luaţi aminte la ele ca să mi le aduceţi
 Numeri 29
la timpul cuvenit.
3 Şi să le spui: Aceasta este ofranda făcută prin foc pe care să
o aduceţi DOMNULUI; doi miei de un an, fără pată, zi de zi,
ca ofrandă arsă neîncetată.
4 Un miel să îl aduci dimineaţa şi pe celălalt să îl aduci
seara;
5 Şi o zecime dintr-o efă de făină ca dar de mâncare, ameste-
cată cu o pătrime dintr-un hin de untdelemn bătut.
6 Aceasta este ofrandă arsă, neîncetată, care a fost rânduită
în muntele Sinai, de o aromă dulce, un sacrificiu făcut prin
foc DOMNULUI.
7 Şi darul lor de băutură să fie o pătrime dintr-un hin pentru
un miel, în locul sfânt să faci să fie turnat DOMNULUI vinul
tare, ca dar de băutură.
8 Şi celălalt miel să îl aduci pe înserat, la fel ca darul de mân-
care de dimineaţă şi ca un dar de băutură al lui, să îl aduci,
un sacrificiu făcut prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
9 ¶ Şi în ziua de sabat, doi miei de un an, fără pată, şi două
zecimi dintr-o măsură de făină ca dar de mâncare, ameste-
cată cu untdelemn, şi darul lor de băutură;
10 Aceasta este ofranda arsă a fiecărui sabat, pe lângă ofran-
da arsă, neîncetată, şi darul ei de băutură.
11 Şi la începuturile lunilor voastre să aduceţi ofrandă arsă
DOMNULUI; doi tauri tineri şi un berbec, şapte miei de un
an, fără pată.
12 Şi trei zecimi dintr-o măsură de făină ca dar de mânca-
re, amestecată cu untdelemn, pentru un taur; şi două zecimi
dintr-o măsură de făină, ca dar de mâncare, amestecată cu
untdelemn, pentru un berbec;
13 Şi câte o zecime dintr-o măsură de făină amestecată cu
untdelemn ca dar de mâncare pentru un miel; ca ofrandă arsă
de o aromă dulce, un sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI.
14 Şi darurile lor de băutură să fie o jumătate de hin de vin la
un taur şi o treime dintr-un hin pentru un berbec şi o pătri-
me dintr-un hin pentru un miel, aceasta este ofranda arsă a
fiecărei luni prin toate lunile anului.
15 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat adus
DOMNULUI să fie oferit pe lângă ofranda arsă, neîncetată,
şi darul ei de băutură.
16 ¶ Şi paştele DOMNULUI este în ziua a paisprezecea a lunii
întâi.
17 Şi în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea,
şapte zile să se mănânce azimă.
18 În ziua întâi să fie o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi
nici o lucrare de servire în ea.
19 Ci să aduceţi ofrandă făcută prin foc ca ofrandă arsă
DOMNULUI; doi tauri tineri şi un berbec şi şapte miei de un
an, să vă fie fără cusur;
20 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu
untdelemn; trei zecimi dintr-o măsură să aduceţi pentru un
taur şi două zecimi dintr-o măsură pentru un berbec;
21 Câte o zecime dintr-o măsură pentru fiecare miel, din cei
şapte miei;
22 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat, ca să se facă ispăşire
pentru voi.
23 Să aduceţi acestea pe lângă ofranda arsă de dimineaţă,
care este drept ofrandă arsă, neîncetată.
24 Astfel să oferiţi zilnic, în toate cele şapte zile, hrana sa-
crificiului făcut prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI, să
fie oferită pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul său de
băutură.
25 Şi în ziua a şaptea să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să
110
nu faceţi vreo lucrare de servire în ea.
26 De asemenea în ziua primelor roade, când aduceţi un dar
nou de mâncare DOMNULUI, după ce se încheie săptămânile
voastre, să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nici
o lucrare de servire în ea.
27 Ci să aduceţi ofranda arsă de o aromă dulce DOMNULUI:
doi tauri tineri, un berbec, şapte miei de un an;
28 Şi darul lor de mâncare din făină amestecată cu untde-
lemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur, două ze-
cimi dintr-o măsură pentru un berbec,
29 Câte o zecime dintr-o măsură pentru un miel, din cei şap-
te miei;
30 Şi un ied dintre capre, pentru a face ispăşire pentru voi.
31 Să îi aduceţi pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul lui
de mâncare, (să vă fie fără cusur) şi darurile lor de băutură.
Capitolul 29
Ş i în luna a şaptea, în ziua întâi a lunii, să aveţi o adunare
solemnă, sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de servire în
ea, aceasta vă este ziua sunării trâmbiţelor.
2 Şi să aduceţi ofrandă arsă de o aromă dulce DOMNULUI:
un taur tânăr, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur.
3 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu unt-
delemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur şi două
zecimi dintr-o măsură pentru un berbec,
4 Şi o zecime dintr-o măsură pentru un miel, pentru fiecare
dintre cei şapte miei;
5 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat, pentru a se
face ispăşire pentru voi;
6 Pe lângă ofranda arsă a lunii şi darul ei de mâncare; şi
ofranda zilnică arsă şi darul ei de mâncare şi darurile lor
de băutură, conform cu rânduiala lor, de o aromă dulce, un
sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI.
7 Şi în ziua a zecea a lunii a şaptea să aveţi o adunare solem-
nă, sfântă; şi să vă umiliţi sufletele; să nu faceţi nici o lucrare
în ea,
8 Ci să aduceţi ofrandă arsă DOMNULUI de o aromă dulce:
un taur tânăr, un berbec şi şapte miei de un an; să vă fie fără
cusur.
9 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu unt-
delemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur şi două
zecimi dintr-o măsură pentru un berbec,
10 Şi câte o zecime dintr-o măsură pentru un miel, pentru
fiecare dintre cei şapte miei;
11 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda pentru păcat a ispăşirii şi ofranda arsă, neîncetată,
şi darul ei de mâncare şi darurile lor de băutură.
12 ¶ Şi în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o
adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de servire
şi să ţineţi o sărbătoare DOMNULUI, timp de şapte zile;
13 Şi să aduceţi ofrandă arsă, o ofrandă făcută prin foc, de o
aromă dulce DOMNULUI; treisprezece tauri tineri, doi ber-
beci şi paisprezece miei de un an; să vă fie fără cusur;
14 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu unt-
delemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru fiecare taur din-
tre cei treisprezece tauri, două zecimi dintr-o măsură pentru
fiecare berbec dintre cei doi berbeci,
15 Şi câte o zecime dintr-o măsură pentru fiecare miel din
cei paisprezece miei;
16 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, darul ei de mâncare şi darul ei de
băutură.
 Numeri 31
17 Şi în ziua a doua să aduceţi doisprezece tauri tineri, doi
berbeci, paisprezece miei de un an, fără cusur;
18 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
19 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul lor de mâncare şi darurile
lor de băutură.
20 Şi în ziua a treia: unsprezece tauri, doi berbeci, paispreze-
ce miei de un an, fără cusur;
21 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
22 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei
de băutură.
23 Şi în a patra zi zece tauri, doi berbeci şi paisprezece miei
de un an, fără cusur;
24 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
25 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei
de băutură.
26 Şi în ziua a cincea: nouă tauri, doi berbeci şi paisprezece
miei de un an, fără cusur;
27 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
28 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei
de băutură.
29 Şi în ziua a şasea: opt tauri, doi berbeci şi paisprezece miei
de un an, fără cusur;
30 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
31 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul lui de mâncare şi darul lui
de băutură.
32 Şi în ziua a şaptea: şapte tauri, doi berbeci şi paisprezece
miei de un an, fără cusur;
33 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
34 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă
ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei
de băutură.
35 În ziua a opta să aveţi o adunare, solemnă, să nu faceţi nici
o lucrare de servire în ea;
36 Ci să aduceţi ofrandă arsă, ofrandă făcută prin foc, de o
aromă dulce DOMNULUI: un taur, un berbec, şapte miei de
un an, fără cusur;
37 Darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru
tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numă-
rul lor, conform rânduielii;
38 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă,
neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
39 Aceste lucruri să le faceţi DOMNULUI în sărbătorile voas-
tre rânduite, pe lângă promisiunile voastre şi ofrandele de
bună voie, pentru ofrandele voastre arse şi pentru darurile
voastre de mâncare şi pentru darurile voastre de băutură şi
111
pentru ofrandele voastre de pace.
40 Şi Moise a spus copiilor lui Israel conform cu tot ceea ce
DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
Capitolul 30
Ş i Moise a vorbit căpeteniilor triburilor referitor la copiii
lui Israel, spunând: Acesta este lucrul pe care DOMNUL
l-a poruncit.
2 Dacă un bărbat face o promisiune DOMNULUI, sau face un
jurământ ca să îşi lege sufletul cu o legătură; să nu rupă cu-
vântul său, să facă conform cu tot ceea ce iese din gura lui.
3 ¶ Dacă de asemenea o femeie face o promisiune DOMNULUI
şi se leagă cu o legătură, fiind în casa tatălui ei, în tinereţea
ei,
4 Şi tatăl ei aude promisiunea ei şi legătura ei cu care şi-a le-
gat sufletul şi dacă tatăl ei păstrează tăcerea faţă de ea, atunci
toate promisiunile ei vor sta în picioare şi fiecare legătură cu
care şi-a legat sufletul va sta în picioare.
5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua în care aude, nici una
din promisiunile ei, sau din legăturile cu care şi-a legat su-
fletul, nu va sta în picioare; şi DOMNUL o va ierta, căci tatăl
ei i-a interzis.
6 Şi dacă ea are soţ, când a promis, sau a rostit în grabă de pe
buzele ei, rostirea cu care şi-a legat sufletul;
7 Şi soţul ei a auzit aceasta şi a păstrat tăcerea faţă de ea în
ziua când a auzit, atunci promisiunile ei vor sta în picioare şi
legăturile ei, cu care şi-a legat sufletul, vor sta în picioare.
8 Dar dacă soţul ei i-a interzis în ziua în care a auzit, atunci
el să facă fără nici un efect promisiunea ei pe care ea a ju-
rat-o şi ceea ce a rostit ea în grabă cu buzele ei, şi DOMNUL
o va ierta.
9 Dar fiecare promisiune a unei văduve şi a celei ce este di-
vorţată, cu care ele şi-au legat sufletele, va sta în picioare îm-
potriva ei.
10 Şi dacă ea a promis în casa soţului ei, sau şi-a legat sufletul
cu un legământ,
11 Şi soţul l-a auzit şi păstrează tăcerea faţă de ea şi nu i-a
interzis, atunci toate promisiunile ei vor sta în picioare şi fie-
care legătură cu care şi-a legat sufletul va sta în picioare.
12 Dar dacă soţul ei le-a desfiinţat complet în ziua în care
le-a auzit, atunci orice iese de pe buzele ei referitor la promi-
siunile ei, sau referitor la legătura sufletului ei, nu va sta în
picioare, soţul ei le-a făcut fără efect; şi DOMNUL o va ierta.
13 Fiecare promisiune şi fiecare legătură prin legământ pen-
tru a chinui sufletul, soţul ei le poate întemeia, sau soţul ei
le poate desfiinţa.
14 Dar dacă soţul ei deja a păstrat tăcerea faţă de ea, de la o
zi la alta, atunci el întemeiază toate promisiunile ei, sau toate
legăturile ei, care sunt asupra ei; el le confirmă, deoarece a
păstrat tăcerea faţă de ea în ziua în care le-a auzit.
15 Dar dacă el, în orice fel, le desfiinţează după ce le-a auzit,
atunci el să poarte nelegiuirea ei.
16 Acestea sunt statutele pe care DOMNUL le-a poruncit lui
Moise, între un bărbat şi soţia sa, între tată şi fiica sa, fiind în
tinereţea ei în casa tatălui ei.
Capitolul 31
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Răzbună pe copiii lui Israel asupra madianiţilor; şi după
aceasta vei fi adunat la poporul tău.
3 Şi Moise a vorbit poporului, spunând: Înarmaţi-vă câţi-
va dintre voi pentru război şi ei să meargă împotriva
 Numeri 31
madianiţilor şi să răzbune pe DOMNUL asupra lui Madian.
4 Din fiecare trib, prin toate seminţiile lui Israel, să trimiteţi
o mie la război.
5 Astfel au fost aleşi dintre miile lui Israel, o mie din fiecare
trib, douăsprezece mii înarmaţi pentru război.
6 Şi Moise i-a trimis la război, o mie dintre fiecare trib, pe
ei şi pe Fineas, fiul preotului Eleazar, la război, cu uneltele
sfinte şi trâmbiţele de sunat în mâna sa.
7 ¶ Şi s-au războit împotriva madianiţilor, precum DOMNUL
i-a poruncit lui Moise; şi au ucis toată partea bărbătească.
8 Şi au ucis pe împăraţii lui Madian, pe lângă restul celor
ucişi, adică pe Evi şi pe Rechem şi pe Ţur şi pe Hur şi pe
Reba, cinci împăraţi ai lui Madian, de asemenea l-au ucis cu
sabia pe Balaam, fiul lui Beor.
9 Şi copiii lui Israel au luat captive pe toate femeile lui Madian
şi pe micuţii lor; şi au luat ca jaf toate vitele lor şi toate tur-
mele lor şi toate bunurile lor.
10 Şi au ars cu foc toate cetăţile lor în care ei au locuit şi toate
cetăţuile lor frumoase.
11 Şi au luat tot jaful şi toată prada, deopotrivă din oameni
şi din animale.
12 Şi au adus captivii şi prada şi jaful la Moise şi la preotul
Eleazar şi la adunarea copiilor lui Israel, la tabăra din câmpi-
ile lui Moab, care sunt lângă Iordan aproape de Ierihon.
13 ¶ Şi Moise şi preotul Eleazar şi toţi prinţii adunării, au
ieşit să îi întâmpine în afara taberei.
14 Şi Moise s-a înfuriat pe ofiţerii oştirii, pe căpeteniile mii-
lor şi pe căpeteniile sutelor, care au venit de la bătălie.
15 Şi Moise le-a spus: Aţi lăsat toate femeile în viaţă?
16 Iată, acestea au făcut pe copiii lui Israel, prin sfatul lui
Balaam, să facă nelegiuire împotriva DOMNULUI în lucrarea
lui Peor, şi a fost o plagă în mijlocul adunării DOMNULUI.
17 De aceea, ucide acum pe fiecare dintre micuţii lor de par-
te bărbătească şi ucide fiecare femeie care a cunoscut bărbat,
culcându-se cu el.
18 Dar toţi copiii de parte femeiască, ce nu au cunoscut băr-
bat, culcându-se cu el, lăsaţi-i în viaţă pentru voi.
19 Şi oricine a ucis vreo persoană şi oricine a atins pe cineva
ucis să locuiască şapte zile în afara taberei; purificaţi-vă deo-
potrivă voi şi captivii voştri în ziua a treia şi în ziua a şaptea.
20 Şi purificaţi toate hainele voastre şi tot ce este făcut din
piei şi tot lucrul din păr de capre şi toate lucrurile făcute din
lemn.
21 Şi preotul Eleazar le-a spus bărbaţilor de război care au
mers la bătălie: Aceasta este rânduiala legii pe care DOMNUL
i-a poruncit-o lui Moise;
22 Doar aurul şi argintul, arama, fierul, cositorul şi
plumbul,
23 Fiecare lucru care suportă focul, să îl treceţi prin foc şi va
fi curat, cu toate acestea va fi purificat cu apa separării; şi tot
ce nu suportă focul să îl treceţi prin apă.
24 Şi să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi şi
după aceea să intraţi în tabără.
25 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
26 Fă numărătoarea prăzii care a fost luată, deopotrivă din-
tre oameni şi dintre animale, tu şi preotul Eleazar, împreună
cu mai marii taţi ai adunării,
27 Şi împarte prada în două părţi: între cei ce au dus războ-
iul, care au ieşit la bătălie şi între toată adunarea;
28 Şi ridică un tribut DOMNULUI de la oamenii de război
care au ieşit la luptă, un suflet din cinci sute, deopotrivă din-
tre oameni şi dintre boi şi dintre măgari şi dintre oi;
112
29 Ia acesta din jumătatea lor şi să îl dai preotului Eleazar, ca
ofrandă ridicată pentru DOMNUL .
30 Şi din jumătatea care este a copiilor lui Israel, să iei o por-
ţie de cincizeci, dintre oameni, dintre boi, dintre măgari şi
din turme, din toate felurile de vite şi să le dai leviţilor, care
au însărcinarea tabernacolului DOMNULUI.
31 Şi Moise şi preotul Eleazar au făcut precum DOMNUL i-a
poruncit lui Moise.
32 Şi jaful, adică restul prăzii pe care oamenii de război o
apucaseră, era şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33 Şi şaptezeci şi două de mii de boi,
34 Şi şaizeci şi unu de mii de măgari,
35 Şi treizeci şi două de mii de persoane cu totul, femei care
nu cunoscuseră bărbat, culcându-se cu el.
36 Şi jumătatea, care era porţia celor ce au ieşit să se războ-
iască, era în număr de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci
sute de oi;
37 Şi tributul DOMNULUI din oi a fost şase sute şaptezeci şi
cinci;
38 Şi boii au fost treizeci şi şase de mii; din care tributul
DOMNULUI a fost şaptezeci şi doi;
39 Şi măgarii au fost treizeci de mii cinci sute; din care tribu-
tul DOMNULUI a fost şaizeci şi unu.
40 Şi numărul persoanelor a fost şaisprezece mii; din care
tributul DOMNULUI a fost treizeci şi două de persoane.
41 Şi Moise a dat tributul DOMNULUI, care era ofranda ridi-
cată pentru DOMNUL , preotului Eleazar, precum DOMNUL
i-a poruncit lui Moise.
42 Şi din jumătatea care era a copiilor lui Israel, pe care
Moise a despărţit-o de la bărbaţii care s-au războit,
43 (Acum jumătatea ce aparţinea adunării era de trei sute
treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44 Şi treizeci şi şase de mii de boi,
45 Şi treizeci de mii cinci sute de măgari,
46 Şi şaisprezece mii de persoane;)
47 Chiar din jumătatea care era a copiilor lui Israel, Moise a
luat o porţie de cincizeci, deopotrivă dintre oameni şi dintre
animale şi le-a dat leviţilor, care au păzit însărcinarea taber-
nacolului DOMNULUI; precum DOMNUL i-a poruncit lui
Moise.
48 ¶ Şi ofiţerii care erau peste miile oştirii, căpeteniile miilor
şi căpeteniile sutelor, s-au apropiat de Moise,
49 Şi i-au spus lui Moise: Servitorii tăi au făcut numărătoa-
rea bărbaţilor de război care sunt sub porunca noastră şi nu
lipseşte nici un bărbat dintre noi.
50 De aceea am adus un dar pentru DOMNUL , din ce a do-
bândit fiecare bărbat, din bijuterii de aur, lanţuri, brăţări,
inele, cercei şi tăbliţe, pentru a face ispăşire pentru sufletele
noastre înaintea DOMNULUI.
51 Şi Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la ei, toate bi-
juteriile lucrate.
52 Şi tot aurul ofrandei pe care l-au oferit DOMNULUI, de
la căpeteniile miilor şi de la căpeteniile sutelor, a fost de şai-
sprezece mii şapte sute cincizeci de şekeli.
53 (Pentru că bărbaţii de război prădaseră, fiecare bărbat
pentru el însuşi.)
54 Şi Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpetenii-
le miilor şi ai sutelor şi l-au adus în tabernacolul întâlnirii,
drept amintire pentru copiii lui Israel înaintea DOMNULUI.
 Numeri 33
Capitolul 32
A cum, copiii lui Ruben şi copiii lui Gad aveau o foar-
te mare mulţime de vite; şi au văzut ţara Iaezer şi ţara
Galaad şi, iată, locul era un loc pentru vite,
2 Copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au venit şi i-au spus lui
Moise şi preotului Eleazar şi prinţilor adunării, spunând:
3 Atarot şi Dibon şi Iaezer şi Nimra şi Hesbon şi Eleale şi
Sebam şi Nebo şi Beon,
4 Ţara pe care DOMNUL a lovit-o înaintea adunării, este un
pământ pentru vite şi servitorii tăi au vite,
5 Pentru aceasta, au spus ei, dacă am găsit har înaintea ochi-
lor tăi, fie ca această ţară să se dea servitorilor tăi în stăpâni-
re, nu ne trece peste Iordan.
6 Şi Moise a spus copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben: Vor
merge fraţii voştri să se războiască, iar voi veţi şedea aici?
7 Şi pentru ce descurajaţi inima copiilor lui Israel de la a in-
tra în ţara pe care DOMNUL le-a dat-o?
8 Astfel au făcut taţii voştri, când i-am trimis de la Cades-
Barnea să vadă ţara.
9 Căci, când s-au urcat la valea Eşcol şi au văzut ţara, au des-
curajat inima copiilor lui Israel, cum că nu ar trebui să intre
în ţara pe care DOMNUL le-a dat-o.
10 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins în acel timp şi el a jurat,
spunând:
11 Negreşit nici unul dintre oamenii care s-au urcat din
Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu va vedea ţara
pe care eu am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; deoa-
rece nu m-au urmat pe deplin,
12 În afară Caleb, fiul lui Iefune chenizitul, şi Iosua, fiul lui
Nun; pentru că ei au urmat pe deplin pe DOMNUL .
13 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a
făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până ce toată
generaţia care făcuse rău înaintea ochilor DOMNULUI a fost
mistuită.
14 Şi, iată, voi v-aţi ridicat în locul taţilor voştri, urmaşi în-
mulţiţi ai oamenilor păcătoşi, ca să sporiţi acum mânia în-
cinsă a DOMNULUI spre Israel.
15 Căci dacă vă abateţi de la a-l urma pe el, el îi va lăsa din
nou în pustiu; şi veţi nimici tot acest popor.
16 ¶ Şi ei s-au apropiat de el şi au spus: Vom zidi staule pentru
oi aici pentru vitele noastre şi cetăţi pentru micuţii noştri,
17 Dar noi înşine vom merge gata înarmaţi înaintea copiilor
lui Israel, până îi vom fi dus la locul lor; şi micuţii noştri vor
locui în cetăţile fortificate din cauza locuitorilor ţării.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui
Israel nu vor fi moştenit fiecare bărbat moştenirea lui.
19 Pentru că nu vom moşteni împreună cu ei dincolo de
Iordan, sau mai departe; deoarece moştenirea noastră ne-a
căzut de această parte a Iordanului spre est.
20 Şi Moise le-a spus: Dacă veţi face acest lucru, dacă veţi
merge înarmaţi înaintea DOMNULUI la război,
21 Şi veţi trece toţi înarmaţi peste Iordan înaintea
DOMNULUI, până ce el va fi scos afară pe duşmanii săi de
dinaintea lui,
22 Şi ţara va fi supusă înaintea DOMNULUI; şi după aceea
vă veţi întoarce şi veţi fi fără vină înaintea DOMNULUI; şi
această ţară va fi stăpânirea voastră înaintea DOMNULUI.
23 Dar dacă nu veţi face astfel, iată, aţi păcătuit împotriva
DOMNULUI şi fiţi siguri că păcatul vostru vă va găsi.
24 Zidiţi-vă cetăţi pentru micuţii voştri şi staule pentru oile
voastre şi faceţi ceea ce a ieşit din gura voastră.
25 Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben i-au spus lui Moise:
113
Servitorii tăi vor face precum domnul meu porunceşte.
26 Micuţii noştri, soţiile noastre, turmele noastre şi toate vi-
tele noastre vor fi acolo în cetăţile lui Galaad;
27 Dar servitorii tăi vor trece, fiecare bărbat înarmat de răz-
boi, înaintea DOMNULUI la bătălie, precum domnul meu
spune.
28 ¶ Astfel, referitor la ei, Moise i-a poruncit preotului
Eleazar şi lui Iosua, fiul lui Nun, şi mai marii taţi ai triburi-
lor copiilor lui Israel,
29 Şi Moise le-a spus: Dacă copiii lui Gad şi copiii lui Ruben
vor trece împreună cu voi peste Iordan, fiecare bărbat înar-
mat de bătălie, înaintea DOMNULUI, şi ţara va fi supusă îna-
intea voastră, atunci să le daţi ţara lui Galaad în stăpânire.
30 Dar dacă nu vor trece cu voi înarmaţi, atunci să aibă stă-
pâniri printre voi în ţara lui Canaan.
31 Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au răspuns, zicând:
Precum DOMNUL a vorbit servitorilor tăi, astfel vom face.
32 Vom trece înarmaţi înaintea DOMNULUI în ţara lui
Canaan, pentru ca stăpânirea moştenirii noastre de această
parte a Iordanului să fie a noastră.
33 Şi Moise le-a dat lor, adică copiilor lui Gad şi copiilor lui
Ruben şi la jumătate din tribul lui Manase, fiul lui Iosif, îm-
părăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, şi împărăţia lui Og,
împăratul Basanului, ţara, cu cetăţile ei în ţinuturile ei, ce-
tăţile ţării de jur împrejur.
34 Şi copiii lui Gad au zidit Dibonul şi Atarotul şi Aroerul,
35 Şi Atrotul, Şofanul şi Iaezerul şi Iogbeha,
36 Şi Betnimra şi Betharanul, cetăţi fortificate; şi staule pen-
tru oi.
37 Şi copiii lui Ruben au zidit Hesbonul şi Eleale şi Chiriat-
Haimul,
38 Şi Nebo şi Baal-Meonul, (numele lor fiind schimbate) şi
Şibma; şi au dat alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39 Şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, a mers la Galaad şi
l-au luat şi au alungat pe amoriţii care erau în el.
40 Şi Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; şi el
a locuit în el.
41 Şi Iair, fiul lui Manase, a ieşit şi a luat oraşele mici de acolo
şi le-a numit Havot-Iair.
42 Şi Nobah a mers şi a luat Chenatul şi satele lui şi l-a numit
Nobah, după numele său.
Capitolul 33
A
Aaron.
cestea sunt călătoriile copiilor lui Israel, care au ieşit
din ţara Egiptului cu oştirile lor sub mâna lui Moise şi
2 Şi Moise a scris plecările lor conform cu călătoriile lor prin
porunca DOMNULUI, şi acestea sunt călătoriile lor conform
cu plecările lor.
3 Şi ei au plecat de la Ramses în luna întâi, în ziua a cincispre-
zecea a lunii întâi; a doua zi după paşte, copiii lui Israel au
ieşit cu o mână înaltă înaintea ochilor tuturor egiptenilor.
4 Pentru că egiptenii au înmormântat pe întâii lor născuţi,
pe care DOMNUL i-a lovit între ei; DOMNUL a făcut de ase-
menea judecăţi asupra dumnezeilor lor.
5 Şi copiii lui Israel au plecat de la Ramses şi au aşezat cor-
turile în Sucot.
6 Şi au plecat de la Sucot şi au aşezat corturile în Etam, care
este la marginea pustiului.
7 Şi au plecat de la Etam şi s-au întors la Piha-Hirot, care
este înainte de Baal-Ţefon; şi au aşezat corturile înainte de
Migdol.
 Numeri 34
8 Şi au plecat dinaintea Piha-Hirotului şi au trecut prin mij-
locul mării în pustiu şi au mers o călătorie de trei zile în pus-
tiul Etam şi au aşezat corturile în Mara.
9 Şi au plecat de la Mara şi au venit la Elim; şi în Elim erau
douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi acolo
au aşezat corturile.
10 Şi au plecat de la Elim şi au aşezat corturile lângă Marea
Roşie.
11 Şi au plecat de la Marea Roşie şi au aşezat corturile în
pustiul Sin.
12 Şi au plecat în călătoria lor, ieşind din pustiul Sin, şi au
aşezat corturile în Dofca.
13 Şi au plecat de la Dofca şi au aşezat corturile în Aluş.
14 Şi au plecat de la Aluş şi au aşezat corturile la Refidim,
unde nu era apă ca popor ca să bea.
15 Şi au plecat de la Refidim şi au aşezat corturile în pustiul
Sinai.
16 Şi au plecat din pustiul Sinai şi au aşezat corturile la
Chibrot-Hataava.
17 Şi au plecat de la Chibrot-Hataava şi au aşezat corturile
la Haţerot.
18 Şi au plecat de la Haţerot şi au aşezat corturile în Ritma.
19 Şi au plecat de la Ritma şi au aşezat corturile la Rimon-
Pereţ.
20 Şi au plecat de la Rimon-Pereţ şi au aşezat corturile în
Libna.
21 Şi au plecat de la Libna şi au aşezat corturile la Risa.
22 Şi au plecat de la Risa şi au aşezat corturile la Chehelata.
23 Şi au plecat de la Chehelata şi au aşezat corturile în mun-
tele Şafer.
24 Şi au plecat de la muntele Şafer şi au aşezat corturile în
Harada.
25 Şi au plecat de la Harada şi au aşezat corturile în
Machelot.
26 Şi au plecat de la Machelot şi au aşezat corturile la Tahat.
27 Şi au plecat de la Tahat şi au aşezat corturile la Tarah.
28 Şi au plecat de la Tarah şi au aşezat corturile în Mitca.
29 Şi au plecat de la Mitca şi au aşezat corturile în
Haşmona.
30 Şi au plecat de la Haşmona şi au aşezat corturile la
Moserot.
31 Şi au plecat de la Moserot şi au aşezat corturile în Bene-
Iaacan.
32 Şi au plecat de la Bene-Iaacan şi au aşezat corturile la Hor-
Hag-Hidgad.
33 Şi au mers de la Hor-Hag-Hidgad şi au aşezat corturile
în Iotbata.
34 Şi au plecat de la Iotbata şi au aşezat corturile la Abrona.
35 Şi au plecat de la Abrona şi au aşezat corturile la Eţion-
Geber.
36 Şi au plecat de la Eţion-Geber şi au aşezat corturile în
pustiul Ţin, care este Cades.
37 Şi au plecat de la Cades şi au aşezat corturile în muntele
Hor, la marginea ţării lui Edom.
38 Şi preotul Aaron a urcat în muntele Hor la porunca
DOMNULUI şi a murit acolo, în anul patruzeci, după ce co-
piii lui Israel ieşiseră din ţara Egiptului, în ziua întâi a lunii
a cincea.
39 Şi Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani
când a murit în muntele Hor.
40 Şi împăratul Arad canaanitul, care a locuit în sudul ţării
lui Canaan, a auzit de venirea copiilor lui Israel.
114
41 Şi ei au plecat de la muntele Hor şi au aşezat corturile în
Ţalmona.
42 Şi au plecat de la Ţalmona şi au aşezat corturile în
Punon.
43 Şi au plecat de la Punon şi au aşezat corturile în Obot.
44 Şi au plecat de la Obot şi au aşezat corturile în Iieabarim,
la graniţa lui Moab.
45 Şi au plecat de la Iim şi au aşezat corturile în Dibon-
Gad.
46 Şi au plecat de la Dibon-Gad şi au aşezat corturile în
Almon-Diblataim.
47 Şi au plecat de la Almon-Diblataim şi au aşezat corturile
în munţii Abarim, în faţa lui Nebo.
48 Şi au plecat de la munţii Abarim şi au aşezat corturile în
câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon.
49 Şi au aşezat corturile lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până
la Abel-Sitim în câmpiile lui Moab.
50 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab,
lângă Iordan, aproape de Ierihon, zicând:
51 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi trecut
peste Iordan în ţara lui Canaan,
52 Să alungaţi pe toţi locuitorii ţării de dinaintea voastră şi
să distrugeţi toate picturile lor şi să distrugeţi toate chipurile
lor turnate şi îndată dărâmaţi toate înălţimile lor;
53 Şi să alungaţi pe locuitorii ţării şi să locuiţi în ea, pentru
că v-am dat ţara pentru a o stăpâni.
54 Şi să împărţiţi ţara prin sorţi ca o moştenire între fami-
liile voastre; şi celor mai mulţi să daţi mai multă moştenire
şi celor mai puţini să daţi mai puţină moştenire; moştenirea
fiecărui bărbat să fie în locul unde cade sorţul lui; să moşte-
niţi conform cu triburile taţilor voştri.
55 Dar dacă nu veţi alunga pe locuitorii ţării de dinaintea
voastră, atunci se va întâmpla că cei lăsaţi de voi să rămână,
vor fi ţepuşe în ochii voştri şi ghimpi în coastele voastre şi vă
vor oprima în ţara în care veţi locui.
56 Mai mult, se va întâmpla, că vă voi face precum m-am
gândit să le fac lor.
Capitolul 34
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când intraţi
în ţara lui Canaan; (aceasta este ţara care vă va cădea drept
moştenire, ţara lui Canaan cu graniţele ei;)
3 Atunci ţinutul vostru de sud va fi de la pustiul Ţin de-a
lungul ţinutului lui Edom şi graniţa de sud va fi marginea
cea mai depărtată a Mării Sărate spre est;
4 Şi graniţa voastră se va întoarce de la sud la înălţimea
Acrabim şi va trece la Ţin; şi ieşirea lui va fi de la sud la
Cades-Barnea şi va merge la Haţar-Adar şi va trece până la
Aţmon;
5 Şi graniţa să facă o rotire de la Aţmon până la râul Egiptului
şi ieşirile ei vor fi la mare.
6 Iar cât despre graniţa de vest, veţi avea marea cea mare
drept graniţă; aceasta va fi graniţa voastră de vest.
7 Şi aceasta va fi graniţa voastră de nord: de la marea cea
mare vă veţi însemna muntele Hor;
8 De la muntele Hor veţi însemna graniţa voastră până la
intrarea la Hamat; şi ieşirile graniţei vor fi la Ţedad;
9 Şi graniţa va merge la Zifron şi ieşirile ei vor fi la Haţar-
Enan, aceasta va fi graniţa voastră de nord.
10 Şi veţi însemna graniţa voastră de est de la Haţar-Enan
până la Şefam;
 Numeri 35
11 Şi ţinutul va merge în jos de la Şefam la Ribla, pe partea de
est a Ainului; şi graniţa va coborî şi va ajunge până la ţărmul
mării Chineret spre est;
12 Şi graniţa va coborî la Iordan şi ieşirile ei vor fi la Marea
Sărată, aceasta va fi ţara voastră cu graniţele ei de jur împre-
jurul ei.
13 Şi Moise le-a poruncit copiilor lui Israel, spunând:
Aceasta este ţara pe care o veţi moşteni prin sorţ, despre care
DOMNUL a poruncit să fie dată celor nouă seminţii şi la o
jumătate de trib;
14 Pentru că tribul copiilor lui Ruben conform cu casa taţi-
lor lor şi tribul copiilor lui Gad conform cu casa taţilor lor,
au primit moştenirea lor; şi jumătate din tribul lui Manase
au primit moştenirea lor;
15 Cele două triburi şi jumătatea de trib au primit moşteni-
rea lor de această parte a Iordanului, lângă Ierihon spre est,
spre răsăritul soarelui.
16 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
17 Acestea sunt numele bărbaţilor care vă vor împărţi ţara:
preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun.
18 Şi să luaţi câte un prinţ din fiecare trib, să împartă ţara
prin moştenire.
19 Şi numele bărbaţilor sunt acestea: din tribul lui Iuda:
Caleb, fiul lui Iefune.
20 Şi din tribul copiilor lui Simeon: Şemuel, fiul lui
Amihud.
21 Din tribul lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon.
22 Şi prinţul tribului copiilor lui Dan: Buchi, fiul lui Iogli.
23 Prinţul copiilor lui Iosif, pentru tribul copiilor lui Manase:
Haniel, fiul lui Efod.
24 Şi prinţul tribului copiilor lui Efraim: Chemuel, fiul lui
Şiftan.
25 Şi prinţul tribului copiilor lui Zabulon: Eliţafan, fiul lui
Parnac.
26 Şi prinţul tribului copiilor lui Isahar: Paltiel, fiul lui
Azan.
27 Şi prinţul tribului copiilor lui Aşer: Ahihud, fiul lui
Şelomi.
28 Şi prinţul tribului copiilor lui Neftali: Pedahel, fiul lui
Amihud.
29 Aceştia sunt cei cărora DOMNUL le-a poruncit să împartă
moştenirea copiilor lui Israel în ţara lui Canaan.
Capitolul 35
Ş i DOMNUL i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab, lân-
gă Iordan, aproape de Ierihon, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel, ca ei să dea leviţilor din moş-
tenirea stăpânirii lor, cetăţi pentru a locui în ele; şi să daţi de
asemenea leviţilor împrejurimile cetăţilor lor, de jur împre-
jurul lor.
3 Şi vor avea cetăţile pentru a locui în ele; şi împrejurimile
vor fi pentru vitele lor şi pentru bunurile lor şi pentru toate
animalele lor.
4 Şi împrejurimile cetăţilor, pe care să le daţi leviţilor, se
vor întinde de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur
împrejur.
5 Şi să măsuraţi din afara cetăţii pe latura de est, două mii de
coţi, şi pe latura de sud, două mii de coţi, şi pe latura de vest,
două mii de coţi, şi pe latura de nord, două mii de coţi; şi ce-
tatea să fie în mijloc; acestea să le fie împrejurimile cetăţilor.
6 Şi printre cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie şase cetăţi
de scăpare, pe care să le rânduiţi pentru ucigaşul de oameni,
115
ca să poată fugi acolo; şi lor să le adăugaţi patruzeci şi două
de cetăţi.
7 Astfel, toate cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie patru-
zeci şi opt de cetăţi; pe ele să le daţi împreună cu împreju-
rimile lor.
8 Şi cetăţile pe care să le daţi să fie din stăpânirea copiilor
lui Israel; de la cei ce au multe să daţi multe; dar de la cei ce
au puţine să daţi puţine; fiecare să dea din cetăţile sale, con-
form moştenirii sale pe care o moşteneşte.
9 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi trecut
peste Iordan în ţara lui Canaan;
11 Atunci să vă rânduiţi cetăţi care să fie cetăţi de scăpare
pentru voi; ca ucigaşul să poată fugi acolo, cel ce ucide vreo
persoană, fără intenţie.
12 Şi acestea să vă fie cetăţi pentru scăpare din faţa răzbu-
nătorului; ca ucigaşul să nu moară, până ce nu stă înaintea
adunării, în judecată.
13 Şi din aceste cetăţi, pe care le veţi da, să fie şase cetăţi de
scăpare.
14 Să daţi trei cetăţi de această parte a Iordanului şi trei ce-
tăţi să daţi în ţara lui Canaan, care să fie cetăţi de scăpare.
15 Aceste şase cetăţi să fie de scăpare, deopotrivă pentru co-
piii lui Israel şi pentru străinul şi pentru cel ce locuieşte tem-
porar printre voi; ca fiecare om, care ucide fără intenţie vreo
persoană, să poată fugi acolo.
16 Şi dacă el îl loveşte cu o unealtă de fier, încât acela moare,
el este un ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
17 Şi dacă îl loveşte aruncând o piatră, de care poate muri şi
moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
18 Sau dacă îl loveşte cu o armă de mână din lemn, de care
poate muri şi moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie
dat morţii.
19 Însuşi răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş; când îl
întâlneşte, să îl ucidă.
20 Iar dacă din ură îl împinge, sau aruncă ceva în el, stând la
pândă, ca el să moară;
21 Sau în duşmănie îl loveşte cu mâna sa, încât acela moa-
re; cel ce l-a lovit să fie negreşit dat morţii; pentru că este
un ucigaş; răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş, când îl
întâlneşte.
22 Dar dacă îl împinge pe neaşteptate fără duşmănie, sau a
aruncat ceva lucru asupra lui, fără a sta la pândă,
23 Sau cu vreo piatră de care un om poate muri, dar nevă-
zându-l şi aruncând-o asupra lui, încât acela moare şi nu era
duşmanul lui, nici nu a căutat vătămarea lui,
24 Atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul
sângelui conform acestor judecăţi;
25 Şi adunarea să elibereze pe ucigaş din mâna răzbunăto-
rului sângelui şi adunarea să îl întoarcă la cetatea lui de scă-
pare, unde fugise; şi el să locuiască în ea până la moartea
marelui preot, care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26 Dar dacă ucigaşul va ieşi vreodată în afara graniţelor ce-
tăţii sale de scăpare, unde fugise;
27 Şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara graniţelor ce-
tăţii sale de scăpare şi răzbunătorul sângelui ucide pe ucigaş,
el nu va fi vinovat de sânge;
28 Deoarece ar fi trebuit să rămână în cetatea lui de scăpare
până la moartea marelui preot; dar după moartea marelui
preot, ucigaşul se va întoarce în pământul stăpânirii sale.
29 Astfel aceste lucruri vă vor fi drept statut de judecată prin
toate generaţiile voastre, în toate locuinţele voastre.
 Numeri 36
30 Oricine ucide vreo persoană, ucigaşul să fie dat morţii
prin gura martorilor; dar un singur martor nu poate face
dovada împotriva vreunei persoane pentru a face ca acela
să moară.  taţilor noştri.
31 Mai mult, să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru via-
ţa ucigaşului, cel vinovat de moarte; ci el negreşit să fie dat
morţii.
32 Şi să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru cel fugit la ce-
tatea lui de scăpare, ca el să poată veni din nou să locuiască
în ţară, până la moartea preotului.
33 Astfel să nu murdăriţi ţara în care sunteţi; pentru că sân-
gele pângăreşte ţara; şi ţara nu poate fi curăţată de sângele
care este vărsat în ea, decât prin sângele celui ce l-a vărsat.
34 Nu pângăriţi de aceea ţara pe care o veţi locui, în care eu
locuiesc; pentru că eu DOMNUL locuiesc în mijlocul copiilor
lui Israel.
Capitolul 36
Ş i capii caselor taţilor familiilor copiilor lui Galaad, fiul lui
Machir, fiul lui Manase, din familiile fiilor lui Iosif, s-au
apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea prinţilor,
mai marii taţi ai copiilor lui Israel;
2 Şi ei au spus: DOMNUL i-a poruncit domnului meu să dea
ţara ca moştenire prin sorţ copiilor lui Israel; şi domnului
meu i-a fost poruncit prin DOMNUL să dea moştenirea lui
Ţelofhad, fratele nostru, fiicelor sale.
3 Şi dacă ele se vor mărita cu oricare dintre fiii altor triburi
ale copiilor lui Israel, atunci moştenirea lor va fi luată din
moştenirea taţilor noştri şi va fi adăugată la moştenirea tri-
bului în care ele sunt primite; astfel că va fi luată din sorţul
moştenirii noastre.
116
4 Şi când va fi jubileul copiilor lui Israel, atunci moştenirea
lor va fi adăugată la moştenirea tribului în care sunt ele pri-
mite; astfel moştenirea lor va fi luată din moştenirea tribului
5 ¶ Şi Moise le-a poruncit copiilor lui Israel conform cuvân-
tului DOMNULUI, spunând: Tribul fiilor lui Iosif a vorbit
bine.
6 Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl porunceşte referitor
la fiicele lui Ţelofhad, spunând: Să se căsătorească cu cine
gândesc că este cel mai bine; doar că se vor căsători numai
în familiile tribului taţilor lor.
7 Astfel moştenirea copiilor lui Israel nu se va muta de la un
trib la alt trib; căci fiecare dintre copiii lui Israel să va ţine
lipit de moştenirea tribului taţilor săi.
8 Şi fiecare fată, care are moştenire în oricare trib al copii-
lor lui Israel, să fie soţie unuia din familia tribului tatălui ei,
astfel încât copiii lui Israel să se bucure fiecare de moştenirea
taţilor săi.
9 Nici să nu se mute moştenirea de la un trib la alt trib; ci fie-
care din triburile copiilor lui Israel să se ţină lipit de propria
lui moştenire.
10 Chiar precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au
făcut fiicele lui Ţelofhad;
11 Căci Mahla, Tirţa şi Hogla şi Milca şi Noa, fiicele lui
Ţelofhad, s-au măritat cu fiii fraţilor taţilor lor;
12 Şi au fost măritate în familiile fiilor lui Manase, fiul lui
Iosif; şi moştenirea lor a rămas în tribul familiei taţilor lor.
13 Acestea sunt poruncile şi judecăţile, pe care DOMNUL
le-a poruncit prin mâna lui Moise, copiilor lui Israel în câm-
piile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon.
 … Deuteronom …
Capitolul 1
A cestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise, între-
gului Israel, de partea aceasta a Iordanului în pustiu, în
câmpia din dreptul Mării Roşii, între Paran şi Tofel şi Laban
şi Haţerot şi Di-Zahab.
2 (Sunt unsprezece zile de călătorie de la Horeb pe calea
Muntelui Seir până la Cades-Barnea).
3 Şi s-a întâmplat în al patruzecilea an, în a unsprezecea
lună, în prima zi a lunii, că Moise a vorbit copiilor lui Israel,
conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a dat ca poruncă pentru
ei;
4 După ce ucisese pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locu-
ia în Hesbon; şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la
Aştarot, în Edrei,
5 De partea aceasta a Iordanului, în ţara Moabului, Moise a
început să lămurească această lege, spunând:
6 DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, spu-
nând: Aţi locuit destul de mult pe muntele acesta;
7 Întoarceţi-vă şi călătoriţi şi mergeţi la muntele amoriţilor
şi la toate locurile apropiate de el, în câmpie, la dealuri şi la
vale şi în sud şi pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi la
Liban până la râul cel mare, râul Eufrat.
8 Iată, v-am pus ţara înainte, intraţi şi stăpâniţi ţara pe care
DOMNUL a jurat-o taţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacob, că
le-o va da lor şi seminţei lor, după ei.
9 ¶ Şi v-am vorbit în timpul acela, spunând: Nu vă pot purta
singur,
10 DOMNUL Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi, iată, astăzi
sunteţi o mulţime ca stelele cerului.
11 (DOMNUL Dumnezeul taţilor voştri să vă facă de o mie
de ori mai mulţi decât sunteţi şi să vă binecuvânteze, precum
v-a promis!)
12 Cum să pot purta eu singur necazul vostru şi povara
voastră şi cearta voastră?
13 Luaţi-vă bărbaţi înţelepţi şi înţelegători şi cunoscuţi prin-
tre triburile voastre şi îi voi face conducători peste voi.
14 Şi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Lucrul pe care l-ai spus să
îl facem este bun.
15 Astfel că am luat pe mai marii triburilor voastre, bărbaţi
înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am făcut capi peste voi, căpete-
nii peste mii şi căpetenii peste sute şi căpetenii peste cinci-
zeci şi căpetenii peste zeci şi administratori printre triburile
voastre,
16 Şi am poruncit judecătorilor voştri în timpul acela, spu-
nând: Ascultaţi cauzele dintre fraţii voştri şi judecaţi cu
dreptate între fiecare om şi fratele său şi străinul care este
cu el.
17 Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să ascultaţi atât pe cel
mic cât şi pe cel mare; să nu vă temeţi de faţa omului, pentru
că judecata este a lui Dumnezeu şi cauza care este prea grea
pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta.
18 Şi v-am poruncit în timpul acela toate lucrurile pe care
trebuie să le împliniţi.
19 ¶ Şi când am plecat de la Horeb, am mers prin tot pus-
tiul acela mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut pe calea
spre muntele amoriţilor, precum ne-a poruncit DOMNUL
Dumnezeul nostru; şi am venit la Cades-Barnea.
117
20 Şi v-am spus: Aţi ajuns la muntele amoriţilor, pe care ni-l
dă DOMNUL Dumnezeul nostru.
21 Iată, DOMNUL Dumnezeul tău a pus ţara înaintea ta, ur-
că-te şi stăpâneşte-o, precum ţi-a spus DOMNUL Dumnezeul
taţilor tăi; nu te teme nici nu te descuraja.
22 Şi v-aţi apropiat toţi de mine şi aţi spus: Să trimitem oa-
meni înaintea noastră, să cerceteze ţara pentru noi şi să ne
aducă ştire despre calea pe care să ne urcăm şi despre cetăţile
la care vom ajunge.
23 Şi spusa aceasta mi-a plăcut; şi am luat doisprezece băr-
baţi dintre voi, un bărbat din fiecare trib,
24 Şi s-au întors şi s-au urcat la munte şi au venit până la
Valea Eşcol şi au cercetat-o.
25 Şi au luat în mâinile lor din rodul ţării şi ni l-au adus jos;
şi ne-au adus ştire din nou şi au spus: Este o ţară bună pe care
ne-a dat-o DOMNUL Dumnezeul nostru.
26 Totuşi nu aţi voit să vă urcaţi, ci v-aţi răzvrătit împotriva
poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.
27 Şi aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: Pentru că
DOMNUL ne urăşte, ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne
dea în mâna amoriţilor, să ne nimicească.
28 Unde să ne urcăm? Fraţii noştri ne-au descurajat inima,
spunând: Poporul este mai mare şi mai înalt decât noi; cetă-
ţile sunt mari şi cu ziduri până la cer; şi mai mult, am văzut
acolo pe copiii anachimilor.
29 Atunci v-am spus: Nu vă îngroziţi, nici nu vă temeţi de
ei.
30 DOMNUL Dumnezeul vostru care merge înaintea voas-
tră, el se va lupta pentru voi, conform cu tot ce a făcut pentru
voi în Egipt, înaintea ochilor voştri;
31 Şi în pustiu, unde ai văzut cum DOMNUL Dumnezeul tău
te-a purtat, precum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul
pe care aţi umblat, până aţi ajuns în acest loc.
32 Totuşi în acest lucru nu aţi crezut pe DOMNUL Dumnezeul
vostru,
33 Care a mers pe drum înaintea voastră, să cerceteze pentru
voi un loc unde să vă înălţaţi corturile, noaptea în foc, să vă
arate calea pe care să mergeţi şi ziua într-un nor.
34 Şi DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre şi s-a înfuri-
at şi a jurat, spunând:
35 Negreşit nici unul dintre aceşti oameni din această gene-
raţie rea nu va vedea ţara aceea bună, pe care am jurat să o
dau taţilor voştri,
36 În afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea; şi îi voi da
pământul pe care a călcat, lui şi fiilor lui, deoarece a urmat
pe deplin pe DOMNUL .
37 Şi DOMNUL s-a mâniat şi pe mine, din cauza voastră,
spunând: De asemenea nici tu nu vei intra acolo.
38 Ci Iosua, fiul lui Nun, care stă în picioare înaintea ta, el
va intra acolo; încurajează-l, pentru că el va face pe Israel să
o moştenească.
39 Mai mult, micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o
pradă şi copiii voştri, care în acea zi nu au cunoscut între bine
şi rău, ei vor intra acolo şi lor le-o voi da şi o vor stăpâni.
40 Dar cât despre voi, întoarceţi-vă şi călătoriţi în pustiu pe
calea Mării Roşii.
41 Şi aţi răspuns şi mi-aţi zis: Am păcătuit împotriva
 Deuteronom 2
DOMNULUI; ne vom urca şi vom lupta, conform cu tot ceea
ce ne-a poruncit DOMNUL Dumnezeul nostru. Şi când v-aţi
încins fiecare cu armele sale de război, aţi fost gata să vă ur-
caţi pe deal.
42 Şi DOMNUL mi-a zis: Spune-le: Să nu vă urcaţi nici să nu
luptaţi, ca să nu fiţi loviţi înaintea duşmanilor voştri, fiindcă
eu nu sunt printre voi.
43 Astfel v-am vorbit, dar aţi refuzat să ascultaţi şi v-aţi răz-
vrătit împotriva poruncii DOMNULUI şi v-aţi urcat îngâm-
faţi pe deal.
44 Şi amoriţii, care au locuit pe acel munte, au ieşit împotri-
va voastră şi v-au urmărit, precum fac albinele, şi v-au nimi-
cit în Seir, până la Horma.
45 Şi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea DOMNULUI, dar
DOMNUL nu a dat ascultare vocii voastre, nici nu şi-a plecat
urechea spre voi.
46 Astfel că aţi locuit în Cades multe zile, conform cu zilele
cât aţi stat acolo.
Capitolul 2
A poi ne-am întors şi am călătorit în pustiu, pe calea
Mării Roşii, precum mi-a vorbit DOMNUL şi am încon-
jurat muntele Seir multe zile.
2 Şi DOMNUL mi-a vorbit, spunând:
3 Destul aţi înconjurat acest munte; întoarceţi-vă spre nord.
4 Şi porunceşte poporului, spunând: Să treceţi prin ţinutul
fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir; şi ei se
vor teme de voi, de aceea aveţi grijă de voi;
5 Nu vă luptaţi cu ei; deoarece nu vă voi da din ţara lor, nu,
nici cât lăţimea piciorului, deoarece muntele Seir l-am dat în
stăpânire lui Esau.
6 Să cumpăraţi de la ei hrană cu bani, ca să mâncaţi; şi de
asemenea să cumpăraţi de la ei apă cu bani, ca să beţi.
7 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău te-a binecuvântat în
toate lucrările mâinii tale, el cunoaşte mersul tău prin acest
mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani DOMNUL Dumnezeul
tău a fost cu tine, nu ţi-a lipsit nimic.
8 ¶ Şi când am trecut pe alături de fraţii noştri, copiii lui
Esau, care locuiau în Seir, prin calea câmpiei, de la Elat şi de
la Eţion-Gheber, ne-am întors şi am trecut pe calea pustiului
Moabului.
9 Şi DOMNUL mi-a spus: Nu chinuiţi pe moabiţi; nici nu vă
luptaţi cu ei în bătălie, pentru că nu îţi voi da din ţara lor ca
stăpânire, căci am dat Arul copiilor lui Lot ca stăpânire.
10 Emimii locuiau acolo în trecut, un popor mare şi nume-
ros şi înalt, ca anachimii;
11 Care au fost socotiţi şi ei uriaşi, ca anachimii, dar moabi-
ţii îi numesc emimi.
12 Horiţii de asemenea locuiau înainte în Seir; dar copiii lui
Esau i-au alungat, când i-au nimicit dinaintea lor şi au locuit
în locul lor, precum a făcut Israel în ţara stăpânirii lui, pe
care DOMNUL le-a dat-o.
13 Acum ridicaţi-vă şi treceţi pârâul Zered. Şi am trecut pâ-
râul Zered.
14 Şi timpul în care am venit de la Cades-Barnea până am
trecut pârâul Zered, a fost de treizeci şi opt de ani, până a
pierit toată generaţia bărbaţilor de război din mijlocul oşti-
rii, precum DOMNUL le jurase.
15 Fiindcă într-adevăr mâna DOMNULUI a fost împotriva
lor, ca să îi nimicească din mijlocul oştirii, până când au fost
mistuiţi.
16 Astfel s-a întâmplat, când toţi bărbaţii de război au fost
118
mistuiţi şi au murit din popor,
17 Că DOMNUL mi-a vorbit, spunând:
18 Să treci astăzi prin Ar, ţinutul Moabului,
19 Şi când te apropii de copiii lui Amon, să nu îi chinui nici
să nu îi stârneşti, pentru că nu îţi voi da din ţara copiilor lui
Amon în stăpânire; deoarece am dat-o copiilor lui Lot ca
stăpânire.
20 (Aceasta de asemenea era socotită o ţară de uriaşi;
uriaşii locuiau în ea în vechime; şi amoniţii îi numesc
zamzumimi;
21 Un popor mare şi numeros şi înalt, ca anachimii; dar
DOMNUL i-a nimicit dinaintea lor şi ei i-au alungat şi au lo-
cuit în locul lor,
22 Precum a făcut copiilor lui Esau, care locuiau în Seir,
când i-a nimicit pe horiţi dinaintea lor; şi i-au alungat şi au
locuit în locul lor până în ziua aceasta;
23 Şi pe aviţii care locuiau în Haţerim, până la Gaza, i-au
nimicit caftoriţii, care au ieşit din Caftor, şi au locuit în locul
lor.)
24 ¶ Ridicaţi-vă, călătoriţi şi treceţi râul Arnon, iată, am dat
în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului şi ţara
lui; începe să o iei în stăpânire şi ceartă-te cu el în luptă.
25 Astăzi voi începe să pun groaza de tine şi teama
de tine peste toate naţiunile de sub tot cerul, care
vor auzi mărturie despre tine şi se vor cutremura şi
se vor chinui din cauza ta.
26 Şi am trimis mesageri din pustiul Chedemot la Sihon, îm-
păratul Hesbonului, cu cuvinte de pace, spunând:
27 Lasă-mă să trec prin ţara ta, voi merge numai pe drumul
mare; nu mă voi abate nici la dreapta nici la stânga.
28 Să îmi vinzi hrană pe bani, ca să mănânc; şi să îmi dai apă
pe bani, ca să beau; numai voi trece cu picioarele mele;
29 (Precum mi-au făcut copiii lui Esau care locuiesc în Seir
şi moabiţii care locuiesc în Ar), până voi trece Iordanul în
ţara pe care ne-o dă DOMNUL Dumnezeul nostru.
30 Dar Sihon, împăratul Hesbonului, nu a voit să ne lase să
trecem pe la el; fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău i-a împie-
trit duhul şi i-a înăsprit inima, ca să îl dea în mâna ta, ca în
ziua aceasta.
31 Şi DOMNUL mi-a spus: Iată, am început să dau pe Sihon
şi ţara lui înaintea ta; începe să iei în stăpânire, ca să moşte-
neşti ţara lui.
32 Atunci Sihon a ieşit împotriva noastră, el şi tot poporul
său, să lupte la Iahaţ.
33 Şi DOMNUL Dumnezeul nostru l-a predat înaintea noas-
tră; şi l-am lovit, pe el şi pe copiii săi şi pe tot poporul său.
34 Şi în timpul acela am luat toate cetăţile lui, am nimicit în
întregime pe bărbaţi şi pe femei şi pe micuţi, din fiecare ce-
tate; nu am lăsat pe nimeni să rămână;
35 Numai animalele le-am luat ca pradă pentru noi şi prada
cetăţilor pe care le-am cucerit.
36 De la Aroer, care este pe malul râului Arnon, şi de la ceta-
tea care este lângă râu, până la Galaad, nu a fost nici o cetate
prea tare pentru noi; DOMNUL Dumnezeul nostru ni le-a
dat pe toate.
37 Numai de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, nici de
vreun loc al râului Iaboc, nici de cetăţile din munţi, nici de
tot ce ne-a spus DOMNUL Dumnezeul nostru.
 Deuteronom 4
Capitolul 3
A tunci ne-am întors şi ne-am urcat pe calea spre Basan;
şi Og, împăratul Basanului, a ieşit împotriva noastră, el
şi tot poporul său, la bătălie la Edrei.
2 Şi DOMNUL mi-a spus: Nu te teme de el, pentru că îl voi
da în mâna ta, pe el şi pe tot poporul lui şi ţara lui; şi să îi
faci precum i-ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care
locuia la Hesbon.
3 Astfel că DOMNUL Dumnezeul nostru a dat în mâinile
noastre şi pe Og, împăratul Basanului, şi pe tot poporul lui,
şi l-am lovit, până nu i-a rămas nici unul.
4 Şi în acel timp i-am luat toate cetăţile, nu a fost cetate pe
care nu am luat-o de la ei, şaizeci de cetăţi, toată regiunea
Argobului, împărăţia lui Og, în Basan.
5 Toate aceste cetăţi erau întărite cu ziduri înalte, porţi şi ză-
voare, în afară de cetăţile fără ziduri, foarte multe.
6 Şi le-am nimicit în întregime, precum am făcut lui Sihon,
împăratul Hesbonului, nimicind în întregime pe bărbaţi, pe
femei şi pe copiii, din fiecare cetate.
7 Dar toate animalele şi prada cetăţilor, le-am luat ca pradă
pentru noi.
8 Şi în acel timp am luat ţara, care era dincoace de Iordan,
din mâna celor doi împăraţi ai amoriţilor, de la râul Arnon
până la muntele Hermon;
9 (Hermonul, Sidonienii îl numesc Sirion, iar amoriţii îl nu-
mesc Senir);
10 Toate cetăţile din câmpie şi tot Galaadul şi tot Basanul,
până la Salca şi Edrei, cetăţi ale împărăţiei lui Og în Basan.
11 Fiindcă numai Og, împăratul Basanului, a rămas din ră-
măşiţa uriaşilor; iată, patul său era un pat de fier; nu este el în
Raba copiilor lui Amon? Nouă coţi era lungimea lui şi patru
coţi lăţimea lui, după cotul unui om.
12 ¶ Şi această ţară, pe care am stăpânit-o în acel timp, de
la Aroer, care este lângă râul Arnon, şi jumătatea muntelui
Galaad şi cetăţile lui, le-am dat rubeniţilor şi gadiţilor.
13 Şi restul Galaadului şi tot Basanul, fiind împărăţia lui
Og, le-am dat jumătăţii tribului lui Manase; toată regiunea
Argobului, cu tot Basanul, care era numită ţara uriaşilor.
14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argobului până la
graniţele lui Gheşuri şi lui Maacati; şi i-a numit după numele
său: Basan Havot-Iair, până în ziua aceasta.
15 Şi am dat Galaadul lui Machir.
16 Şi rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat de la Galaad până la
râul Arnon, jumătatea văii şi graniţa până la râul Iaboc, care
este graniţa copiilor lui Amon;
17 Câmpia de asemenea şi Iordanul şi ţinutul lui, de la
Chineret până la marea câmpiei, adică marea sărată, sub
Asdot-Pisga spre est.
18 Şi v-am poruncit în timpul acela, spunând: DOMNUL
Dumnezeul vostru v-a dat ţara aceasta ca să o stăpâniţi; să
treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, copiii lui Israel, toţi
care sunt potriviţi pentru război.
19 Dar soţiile voastre şi micuţii voştri şi vitele voastre, (fi-
indcă ştiu că aveţi multe vite), să rămână în cetăţile voastre
pe care vi le-am dat;
20 Până când DOMNUL va fi dat odihnă fraţilor voştri, ca
şi vouă, şi până când vor stăpâni şi ei ţara pe care le-a dat-o
DOMNUL Dumnezeul vostru dincolo de Iordan; şi apoi să vă
întoarceţi fiecare la stăpânirea lui pe care v-am dat-o.
21 ¶ Şi am poruncit lui Iosua în timpul acela, spunând: Ochii
tăi au văzut tot ce DOMNUL Dumnezeul vostru a făcut aces-
tor doi împăraţi, astfel va face DOMNUL tuturor împărăţiilor
119
prin care treci.
22 Să nu vă temeţi de ei; pentru că DOMNUL Dumnezeul
vostru va lupta pentru voi.
23 Şi am implorat pe DOMNUL în acel timp, spunând:
24 Doamne Dumnezeule, tu ai început să arăţi servitorului
tău măreţia ta şi mâna ta cea tare, pentru că ce Dumnezeu
este în cer sau pe pământ care să poată face conform cu lu-
crările tale şi conform puterii tale?
25 Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara cea bună care este
dincolo de Iordan, acel munte frumos şi Libanul.
26 Dar DOMNUL era furios pe mine din cauza voastră şi nu
m-a ascultat; şi DOMNUL mi-a spus: Îţi ajunge atât; nu mai
vorbi cu mine despre acest lucru.
27 Urcă-te pe vârful Pisga şi ridică-ţi ochii spre vest şi spre
nord şi spre sud şi spre est şi priveşte-o cu ochii tăi, fiindcă
nu vei trece acest Iordan.
28 Ci porunceşte lui Iosua şi încurajează-l şi întăreşte-l; fi-
indcă el va trece înaintea acestui popor şi îi va face să moşte-
nească ţara pe care o vei vedea.
29 Astfel noi am locuit în valea din dreptul Bet-Peorului.
Capitolul 4
Ş iAcum dă ascultare, Israele, la statutele şi la judecăţile
care vă învăţ, ca să le faceţi, ca să trăiţi şi să intraţi şi să
stăpâniţi ţara pe care v-o dă DOMNUL Dumnezeul taţilor
voştri.
2 Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu, nici
să nu scădeţi din el, ca să păziţi poruncile DOMNULUI
Dumnezeul vostru pe care vi le poruncesc.
3 Ochii voştri au văzut ce a făcut DOMNUL din cauza lui
Baal-Peor; DOMNUL Dumnezeul tău a nimicit dintre voi pe
toţi bărbaţii care l-au urmat pe Baal-Peor.
4 Dar voi, care v-aţi lipit de DOMNUL Dumnezeul vostru,
sunteţi astăzi fiecare în viaţă.
5 Iată, v-am învăţat statute şi judecăţi, precum mi-a poruncit
DOMNUL Dumnezeul meu, ca astfel să faceţi în ţara în care
intraţi să o stăpâniţi.
6 Ţineţi-le de aceea şi faceţi-le, pentru că aceasta este înţelep-
ciunea voastră şi înţelegerea voastră înaintea ochilor naţiu-
nilor care vor auzi toate aceste statute şi vor spune: Cu adevă-
rat această naţiune mare este un popor înţelept şi priceput.
7 Fiindcă ce naţiune este atât de mare şi să aibă pe Dumnezeu
atât de aproape de ei, precum este DOMNUL Dumnezeul
nostru în orice îl chemăm?
8 Şi ce naţiune este atât de mare, încât să aibă statute şi ju-
decăţi atât de drepte ca toată legea aceasta, pe care o pun în
această zi înaintea voastră?
9 Numai ia seama la tine însuţi şi păzeşte-ţi sufletul cu aten-
ţie, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ochii tăi le-au văzut,
şi să se depărteze de inima în toate zilele vieţii tale, ci fă-le
cunoscute fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi;
10 Mai ales în ziua când ai stat în picioare înaintea
DOMNULUI Dumnezeul tău în Horeb, când DOMNUL mi-a
spus: Adună-mi poporul şi îi voi face să audă cuvintele mele,
ca să înveţe să se teamă de mine în toate zilele cât vor trăi pe
pământ şi să îi înveţe pe copiii lor.
11 Şi v-aţi apropiat şi aţi stat în picioare la poalele muntelui;
şi muntele ardea cu foc până în inima cerului, cu întuneric,
nori şi întuneric adânc.
12 Şi DOMNUL v-a vorbit din mijlocul focului; aţi auzit vo-
cea cuvintelor, dar nu aţi văzut nici o înfăţişare, aţi auzit
numai o voce.
 Deuteronom 5
13 Şi el v-a spus legământul său, pe care v-a poruncit să îl
împliniţi, adică cele zece porunci; şi le-a scris pe două table
de piatră.
14 Şi DOMNUL mi-a poruncit în acel timp să vă învăţ sta-
tute şi judecăţi, să le împliniţi în ţara în care treceţi să o
stăpâniţi.
15 De aceea luaţi bine seama la voi; pentru că nu aţi văzut
nici un fel de înfăţişare în ziua în care v-a vorbit DOMNUL
în Horeb, din mijlocul focului,
16 Ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi chip cioplit, în-
făţişarea vreunui chip, asemănarea unei părţi bărbăteşti sau
femeieşti,
17 Asemănare a oricărui animal de pe pământ, asemănare a
oricărei păsări înaripate care zboară în cer,
18 Asemănare a oricărei târâtoare care se târăşte pe pă-
mânt, asemănare a oricărui peşte care este în apele de sub
pământ,
19 Şi ca nu cumva să îţi ridici ochii la cer şi când vezi soare-
le şi luna şi stelele, adică toată oştirea cerului, să fii împins
să te închini la ele şi să le serveşti, celor pe care DOMNUL
Dumnezeul tău le-a împărţit tuturor naţiunilor de sub tot
cerul.
20 Dar DOMNUL v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier,
din Egipt, să îi fiţi un popor al moştenirii, precum sunteţi
în această zi.
21 Mai mult, DOMNUL s-a mâniat pe mine din cauza voas-
tră şi a jurat că eu nu voi trece Iordanul şi nu voi intra în
acea ţară bună, pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o dă ca
moştenire,
22 Ci eu trebuie să mor în ţara aceasta, nu trebuie să trec
peste Iordan, dar voi să treceţi dincolo şi să stăpâniţi această
ţară bună.
23 Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să uitaţi legămân-
tul DOMNULUI Dumnezeul vostru, pe care l-a făcut cu voi,
şi să vă faceţi un chip cioplit, sau asemănarea vreunui lucru,
ceea ce DOMNUL Dumnezeul tău ţi-a interzis.
24 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău este un foc mistuitor,
un Dumnezeu gelos.
25 După ce vei naşte copii şi copii ai copiilor şi după ce veţi
fi rămas mult în ţară şi vă veţi strica şi vă veţi face un chip
cioplit, sau o asemănare a ceva, şi veţi face rău înaintea
DOMNULUI Dumnezeul tău, pentru a-l provoca la mânie;
26 Iau astăzi cerul şi pământul ca martori împotriva voas-
tră, că veţi pieri curând în întregime din ţara în care treceţi
Iordanul, ca să o stăpâniţi; nu vă veţi lungi zilele în ea, ci veţi
fi nimiciţi în întregime.
27 Şi DOMNUL vă va împrăştia printre naţiuni şi veţi rămâ-
ne puţini la număr printre păgânii, la care DOMNUL vă va
conduce.
28 Şi acolo veţi servi unor dumnezei, lucrarea mâinilor oa-
menilor, lemn şi piatră, care nici nu văd, nici nu aud, nici nu
mănâncă, nici nu miros.
29 Dar dacă de acolo vei căuta pe DOMNUL Dumnezeul tău,
îl vei găsi, dacă îl vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul
tău.
30 Când vei fi în necaz şi toate aceste lucruri vor fi venit
asupra ta, la sfârşitul zilelor, dacă te întorci la DOMNUL
Dumnezeul tău şi vei face ce porunceşte vocea lui;
31 (Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău este un Dumnezeu
milostiv), el nu te va părăsi, nici nu te va nimici, nici nu va
uita legământul taţilor tăi pe care li l-a jurat.
32 Pentru că, întreabă acum despre zilele care au trecut, care
120
au fost înainte de tine, din ziua în care l-a creat Dumnezeu
pe om pe pământ şi întreabă de la o margine a cerului până
la cealaltă, dacă a mai fost ceva ca acest lucru mare, sau dacă
s-a mai auzit altceva asemenea lui?
33 A mai auzit vreun popor vocea lui Dumnezeu vorbind din
mijlocul focului, precum ai auzit tu, şi să trăiască?
34 Sau a încercat Dumnezeu să meargă şi să îşi ia o naţi-
une din mijlocul altei naţiuni, prin ispitiri, prin semne şi
prin minuni şi prin război şi printr-o mână tare şi printr-un
braţ întins şi prin mari înfricoşări, conform cu tot ce a făcut
DOMNUL Dumnezeul vostru pentru voi în Egipt înaintea
ochilor tăi?
35 Ţie ţi s-a arătat, ca să cunoşti că DOMNUL , el este
Dumnezeu, nu este altul în afară de el.
36 Din cer te-a făcut să auzi vocea lui, ca să te instruiască şi
pe pământ ţi-a arătat focul său cel mare; şi ai auzit cuvintele
lui din mijlocul focului.
37 Şi pentru că a iubit pe taţii tăi, de aceea a ales sămânţa lor
după ei şi te-a scos din Egipt înaintea ochilor lui cu puterea
lui cea mare;
38 Ca să alunge dinaintea ta naţiuni mai mari şi mai puter-
nice decât tine, ca să te aducă înăuntru, să îţi dea ţara lor ca
moştenire, precum este în ziua aceasta.
39 Să ştii dar astăzi şi pune la inima ta, că DOMNUL , el este
Dumnezeu în cer deasupra şi peste pământul de jos, nu este
altul.
40 Să ţii de aceea statutele lui şi poruncile lui, pe care ţi le
poruncesc astăzi, ca să îţi fie bine, ţie şi copiilor tăi după tine,
şi să îţi lungeşti zilele tale pe pământul, pe care DOMNUL
Dumnezeul tău ţi-l dă ţie pentru totdeauna.
41 ¶ Atunci Moise a despărţit trei cetăţi de partea aceasta a
Iordanului, spre răsăritul soarelui,
42 Ca ucigaşul, care l-a ucis fără intenţie pe aproapele său şi
nu l-a urât mai înainte, să fugă acolo; şi fugind într-una din
aceste cetăţi, să trăiască,
43 Adică, Beţer în pustiu, în ţinutul podişului, pentru rube-
niţi; şi Ramotul în Galaad, pentru gadiţi; şi Golan în Basan,
pentru manasiţi.
44 Şi aceasta este legea pe care a pus-o Moise înaintea copi-
ilor lui Israel,
45 Acestea sunt mărturiile şi statutele şi judecăţile, pe care
Moise le-a vorbit copiilor lui Israel, după ce au ieşit din
Egipt,
46 De această parte a Iordanului, în valea din dreptul Bet-
Peorului, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia
la Hesbon, pe care Moise şi copiii lui Israel l-au bătut, după
ce au ieşit din Egipt,
47 Şi au stăpânit ţara lui şi ţara lui Og, împăratul Basanului,
doi împăraţi ai amoriţilor, care erau dincoace de Iordan,
spre răsăritul soarelui;
48 De la Aroer, care este pe malul râului Arnon, până la
Muntele Sion, care este Hermon,
49 Şi toată câmpia de dincoace de Iordan spre est, chiar până
la marea câmpiei, sub izvoarele lui Pisga.
Capitolul 5
Ş i Moise a chemat tot Israelul şi le-a spus: Ascultă, Israele,
statutele şi judecăţile pe care le vorbesc astăzi în urechile
voastre, ca să le învăţaţi şi să le ţineţi şi să le împliniţi.
2 DOMNUL Dumnezeul nostru a făcut cu noi un legământ
în Horeb.
3 Nu cu taţii noştri a făcut DOMNUL acest legământ, ci cu
 Deuteronom 6
noi, adică cu noi, toţi aceştia care suntem în viaţă astăzi.
4 DOMNUL a vorbit cu voi faţă în faţă pe munte, din mijlocul
focului,
5 (Eu stăteam în timpul acela între DOMNUL şi voi, ca să vă
arăt cuvântul DOMNULUI, pentru că vă temeaţi din cauza
focului şi nu v-aţi urcat pe munte), spunând:
6 ¶ Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău care te-am scos din
ţara Egiptului, din casa robiei.
7 Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.
8 Să nu îţi faci chip cioplit sau vreo asemănare a ceea ce este
sus în cer, sau a ceea ce este jos pe pământ sau a ceea ce este
în apele de sub pământ,
9 Să nu te prosterni înaintea lor, nici să nu le serveşti, pentru
că eu, DOMNUL Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos,
cercetând nelegiuirea taţilor peste copii până la a treia şi a
patra generaţie a celor care mă urăsc,
10 Şi arătând milă la mii dintre cei care mă iubesc şi păzesc
poruncile mele.
11 Să nu iei în deşert numele DOMNULUI Dumnezeul tău,
pentru că DOMNUL nu îl va considera nevinovat pe cel care
ia în deşert numele lui.
12 Ţine ziua sabatului ca să o sfinţeşti, precum ţi-a poruncit
DOMNUL Dumnezeul tău.
13 Lucrează şase zile şi fă toată munca ta;
14 Dar ziua a şaptea este sabatul pentru DOMNUL Dumnezeul
tău; să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta,
nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici boul tău, nici mă-
garul tău, nici vreuna dintre vitele tale, nici străinul tău care
este înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească şi servitorul
tău şi servitoarea ta, la fel ca tine.
15 Şi aminteşte-ţi că ai fost servitor în ţara Egiptului şi că
DOMNUL Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi
cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul
tău să ţii ziua sabatului.
16 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, precum ţi-a poruncit
DOMNUL Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi ca să
îţi meargă bine, în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul
tău.
17 Să nu ucizi.
18 Nici să nu comiţi adulter.
19 Nici să nu furi.
20 Nici să nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui
tău.
21 Nici să nu doreşti soţia aproapelui tău, nici să nu pofteşti
casa aproapelui tău, câmpul său, sau servitorul lui sau ser-
vitoarea lui, boul lui sau măgarul lui, sau ceva din ce este al
aproapelui tău.
22 Aceste cuvinte le-a vorbit DOMNUL către toată adunarea
voastră, pe munte, din mijlocul focului, din nor şi din întu-
neric gros, cu voce tare, şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a
scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.
23 ¶ Şi s-a întâmplat, când aţi auzit vocea din mijlocul întu-
nericului, (fiindcă muntele ardea cu foc), că v-aţi apropiat de
mine, adică toţi capii triburilor voastre şi bătrânii voştri;
24 Şi aţi spus: Iată, DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a arătat
gloria sa şi măreţia sa şi i-am auzit vocea din mijlocul focu-
lui; am văzut astăzi că Dumnezeu vorbeşte cu omul şi omul
trăieşte.
25 Şi acum pentru ce să murim? Pentru că acest foc mare ne
va mistui, dacă vom mai auzi vocea DOMNULUI Dumnezeul
nostru vom muri.
26 Fiindcă cine este acela, ca noi, din toată făptura, care a
121
auzit vocea Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focu-
lui, şi a trăit?
27 Apropie-te tu şi auzi tot ce va spune DOMNUL Dumnezeul
nostru şi vorbeşte-ne tu, tot ce îţi va vorbi DOMNUL
Dumnezeul nostru; şi vom auzi şi vom face.
28 Şi DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre, când mi-
aţi vorbit, şi DOMNUL mi-a spus: Am auzit vocea cuvintelor
acestui popor, pe care le-a spus către tine, bine au spus tot
ce au spus.
29 O de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de mine
şi să păzească întotdeauna toate poruncile mele, ca să le fie
bine, lor şi copiilor lor, pentru totdeauna!
30 Du-te, spune-le: Întoarceţi-vă la corturile voastre.
31 Dar cât despre tine, stai aici lângă mine şi îţi voi spune
toate poruncile şi statutele şi judecăţile care să îi înveţi să le
împlinească în ţara pe care le-o dau să o stăpânească.
32 Să luaţi seama să faceţi de aceea precum v-a poruncit
DOMNUL Dumnezeul vostru, să nu vă abateţi la dreapta sau
la stânga.
33 Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit DOMNUL
Dumnezeul vostru, ca să trăiţi şi să vă fie bine şi să vă lungiţi
zilele în ţara pe care o veţi stăpâni.
Capitolul 6
A cum acestea sunt poruncile, statutele şi judecăţile, pe
care a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru să vă în-
văţ să le împliniţi în ţara în care mergeţi să o stăpâniţi;
2 Ca să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să ţii toate sta-
tutele lui şi poruncile lui, pe care ţi le poruncesc, tu şi fiul
tău şi fiul fiului tău, în toate zilele vieţii tale; şi ca să ţi se
lungească zilele.
3 Ascultă de aceea, Israele, şi ia seama să le împlineşti; ca
să îţi fie bine şi ca să creşteţi foarte mult, precum ţi-a spus
DOMNUL Dumnezeul taţilor tăi, în ţara în care curge lapte
şi miere.
4 Ascultă Israele, DOMNUL Dumnezeul nostru este un sin-
gur DOMN;
5 Şi să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău cu toată inima ta
şi cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
6 Şi aceste cuvinte, pe care ţi le poruncesc astăzi, să fie în
inima ta;
7 Şi să le întipăreşti în copiii tăi şi să vorbeşti despre ele când
şezi în casa ta şi când mergi pe cale şi când te culci şi când
te scoli.
8 Şi să le legi ca semn pe mâna ta şi să îţi fie ca fruntarii între
ochii tăi.
9 Şi să le scrii pe uşorii casei tale şi la porţile tale.
10 Şi se va întâmpla, când DOMNUL Dumnezeul tău te va fi
adus în ţara pe care a jurat-o taţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac
şi lui Iacob, că îţi va da cetăţi mari şi frumoase, pe care nu
tu le-ai zidit,
11 Şi case pline de toate bunătăţile, pe care nu tu le-ai um-
plut, şi fântâni săpate, pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini,
pe care nu tu i-ai sădit; după ce vei mânca şi te vei sătura,
12 Ia seama ca nu cumva să uiţi pe DOMNUL , care te-a scos
din ţara Egiptului, din casa robiei.
13 Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău şi să îi serveşti şi
să juri pe numele lui.
14 Să nu umblaţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii po-
poarelor care sunt împrejurul vostru;
15 (Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău este un Dumnezeu
gelos printre voi) ca nu cumva să se aprindă mânia
 Deuteronom 8
DOMNULUI Dumnezeul tău împotriva ta şi să te nimicească
de pe faţa pământului.
16 Să nu ispitiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru, precum
l-aţi ispitit la Masa.
17 ¶ Să păziţi cu atenţie poruncile DOMNULUI Dumnezeul
vostru şi mărturiile lui şi statutele lui, pe care ţi le-a
poruncit.
18 Şi să faci ce este drept şi bine înaintea ochilor DOMNULUI,
ca să îţi fie bine şi să intri şi să stăpâneşti ţara cea bună, pe
care DOMNUL a jurat-o taţilor tăi,
19 Alungând pe toţi duşmanii tăi dinaintea ta, precum a
vorbit DOMNUL .
20 Şi când te va întreba fiul tău în viitor, spunând: Ce în-
seamnă mărturiile şi statutele şi judecăţile pe care vi le-a po-
runcit DOMNUL Dumnezeul nostru?
21 Atunci să spui fiului tău: Eram robi ai lui Faraon în Egipt;
şi DOMNUL ne-a scos din Egipt cu mână puternică,
22 Şi înaintea ochilor noştri DOMNUL a arătat semne şi mi-
nuni mari şi grozave asupra Egiptului, asupra lui Faraon şi
asupra întregii lui case,
23 Şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă aici, să ne dea ţara pe
care a jurat-o taţilor noştri.
24 Şi DOMNUL ne-a poruncit să împlinim toate aceste sta-
tute, să ne temem de DOMNUL Dumnezeul nostru, spre bi-
nele nostru totdeauna, ca să ne păstreze în viaţă, ca în ziua
aceasta.
25 Şi aceasta va fi dreptatea noastră, dacă vom lua seama
să împlinim toate aceste porunci înaintea DOMNULUI
Dumnezeul nostru, precum ne-a poruncit.
Capitolul 7
C ând te va aduce DOMNUL Dumnezeul tău în ţara în
care intri să o stăpâneşti şi va fi dat afară dinaintea ta
multe naţiuni: pe hetiţi şi pe ghirgasiţi şi pe amoriţi şi pe
canaaniţi şi pe fereziţi şi pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte naţiuni
mai mari şi mai tari decât tine;
2 Şi când le va preda DOMNUL Dumnezeul tău înaintea ta,
să le loveşti şi să le nimiceşti în întregime; să nu faci legă-
mânt cu ele, nici să nu ai milă de ele,
3 Nici să nu te încuscreşti cu ele; să nu dai pe fiica ta fiului
său, nici să nu iei pe fiica lui pentru fiul tău.
4 Pentru că ele ar întoarce pe fiul tău de la a mă urma, ca
să servească altor dumnezei, astfel mânia DOMNULUI se va
aprinde împotriva voastră şi te-ar nimici deodată.
5 Ci astfel să vă purtaţi cu ei: să le distrugeţi altarele şi să le
sfărâmaţi chipurile şi să le tăiaţi dumbrăvile şi să le ardeţi cu
foc chipurile cioplite.
6 Pentru că tu eşti un popor sfânt pentru DOMNUL
Dumnezeul tău; DOMNUL Dumnezeul tău te-a ales să îi
fii un popor special, peste toate popoarele care sunt pe faţa
pământului.
7 DOMNUL nu şi-a pus dragostea peste voi, nici nu v-a ales,
pentru că eraţi mai mulţi la număr decât orice alt popor;
pentru că voi aţi fost cel mai mic dintre toate popoarele,
8 Ci pentru că DOMNUL v-a iubit şi pentru că el voieşte să
ţină jurământul pe care l-a jurat taţilor voştri, de aceea v-a
scos DOMNUL cu mână tare şi v-a răscumpărat din casa ro-
bilor, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.
9 Să ştii de aceea că DOMNUL Dumnezeul tău, el este
Dumnezeu, Dumnezeul cel credincios, care ţine legământul
şi mila până la o mie de generaţii faţă de cei care îl iubesc şi
păzesc poruncile lui;
122
10 Şi răsplăteşte în faţă celor care îl urăsc, spre a-i nimici; el
nu dă nici o amânare celui care îl urăşte, el îi va răsplăti în
faţă.
11 Să ţii de aceea poruncile şi statutele şi judecăţile, pe care ţi
le poruncesc astăzi, pentru a le împlini.
12 ¶ De aceea se va întâmpla, dacă daţi ascultare acestor ju-
decăţi şi le ţineţi şi le împliniţi, că DOMNUL Dumnezeul tău
va ţine faţă de tine legământul şi mila pe care le-a jurat ta-
ţilor tăi,
13 Şi te va iubi şi te va binecuvânta şi te va înmulţi; de ase-
menea va binecuvânta rodul pântecelui tău şi rodul ţării tale,
grânele tale şi vinul tău şi untdelemnul tău, fătul vacii tale
şi turmele oilor tale, în ţara pe care a jurat taţilor tăi că ţi-o
va da.
14 Vei fi binecuvântat mult peste toate popoarele, nu va fi
printre voi parte bărbătească şi parte femeiască stearpă, nici
printre vitele tale.
15 Şi DOMNUL va îndepărta de la tine orice boală şi nu va
pune peste tine nici una dintre bolile rele ale Egiptului, pe
care le cunoşti, ci le va pune peste toţi cei care te urăsc.
16 Şi să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da DOMNUL
Dumnezeul tău; ochiul tău să nu aibă milă de ele, nici să nu
serveşti dumnezeilor lor; pentru că aceasta va fi o cursă pen-
tru tine.
17 Dacă vei spune în inima ta: Aceste naţiuni sunt mai mari
decât mine, cum să le alung?
18 Să nu te temi de ele, ci să îţi aduci bine aminte ce a făcut
DOMNUL Dumnezeul tău lui Faraon şi întregului Egipt;
19 De ispitirile cele mari pe care ochii tăi le-au văzut şi de
miracolele şi minunile şi mâna cea tare şi braţul cel întins,
cu care te-a scos DOMNUL Dumnezeul tău; astfel va face
DOMNUL Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te
temi.
20 Mai mult, DOMNUL Dumnezeul tău va trimite şi viespea
împotriva lor, până vor pieri cei care au rămas şi cei care se
ascund dinaintea ta vor fi nimiciţi.
21 Nu te înspăimânta de ei; pentru că DOMNUL Dumnezeul
tău este printre voi un Dumnezeu mare şi înfricoşător.
22 Şi DOMNUL Dumnezeul tău va înlătura aceste naţiuni
dinaintea ta, încetul cu încetul; nu vei putea să le nimiceşti
deodată, ca nu cumva să se înmulţească fiarele câmpului
peste tine.
23 Dar DOMNUL Dumnezeul tău le va da înaintea ta şi le va
nimici cu nimicire mare până vor fi nimicite.
24 Şi va da pe împăraţii lor în mâna ta şi tu să nimiceşti nu-
mele lor de sub cer, nimeni nu va putea sta înaintea ta până
îi vei fi nimicit.
25 Să ardeţi în foc chipurile cioplite ale dumnezeilor lor; să
nu doreşti aurul şi argintul care este pe ele, nici să nu îl iei
la tine, ca nu cumva să fii prins în cursă prin ele, pentru că
aceasta este o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul
tău.
26 Nici să nu aduci o urâciune în casa ta, ca nu cumva să fii
şi tu blestemat ca ea, ci să o urăşti cu totul şi să o deteşti cu
totul; pentru că este un lucru blestemat.
Capitolul 8
L uaţi seama să împliniţi toate poruncile pe care ţi le po-
runcesc astăzi, ca să trăiţi şi să vă înmulţiţi şi să intraţi şi
să stăpâniţi ţara pe care a jurat-o DOMNUL taţilor voştri.
2 Şi să îţi aminteşti de tot drumul pe care te-a condus
DOMNUL Dumnezeul tău în aceşti patruzeci de ani în
 Deuteronom 9
pustiu, ca să te umilească şi să te încerce, ca să cunoască ce
este în inima ta, dacă vei păzi poruncile lui sau nu.
3 Şi te-a umilit şi a suferit să flămânzeşti, şi te-a hrănit cu
mana pe care nu ai cunoscut-o şi nici taţii tăi nu au cunos-
cut-o, ca să te facă să cunoşti că omul nu trăieşte numai cu
pâine, ci omul trăieşte cu fiecare cuvânt care iese din gura
DOMNULUI.
4 Îmbrăcămintea nu s-a învechit pe tine, nici piciorul tău nu
s-a umflat, în aceşti patruzeci de ani.
5 Să iei aminte de asemenea în inima ta, că, precum un om
disciplinează pe fiul său, astfel DOMNUL Dumnezeul tău te
disciplinează pe tine.
6 De aceea să păzeşti poruncile DOMNULUI Dumnezeul
tău, ca să umbli în căile lui şi să te temi de el.
7 Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău te duce într-o ţară
bună, o ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci
care ţâşnesc din văi şi dealuri;
8 O ţară cu grâu şi orz şi vii şi smochini şi rodii; o ţară cu
măslini şi miere;
9 O ţară în care vei mânca pâine fără sărăcie, nu îţi va lipsi
nimic în ea; o ţară ale cărei pietre sunt fier şi din ale cărei
dealuri vei săpa aramă.
10 ¶ După ce vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi
pe DOMNUL Dumnezeul tău pentru ţara bună pe care ţi-a
dat-o.
11 Ia seama să nu uiţi pe DOMNUL Dumnezeul tău, nepă-
zind poruncile lui şi judecăţile lui şi statutele lui, pe care ţi le
poruncesc astăzi,
12 Ca nu cumva după ce vei mânca şi te vei sătura şi ţi-ai
construit case frumoase şi locuieşti în ele,
13 Şi după ce ţi se vor înmulţi cirezile şi turmele şi argintul
tău şi aurul tău vor fi înmulţite şi tot ce ai va fi înmulţit,
14 Atunci să ţi se înalţe inima şi să uiţi pe DOMNUL Dumnezeul
tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei,
15 Care te-a condus prin pustiul cel mare şi înfricoşător, în
care erau şerpi înfocaţi şi scorpioni şi secetă, unde nu era
apă; care ţi-a scos apă din stânca de cremene;
16 Care te-a hrănit în pustiu cu mana, pe care nu au cunos-
cut-o taţii tăi, ca să te umilească şi să te încerce, ca să îţi facă
bine la sfârşitul tău;
17 Şi să spui în inima ta: Puterea mea şi tăria mâinii mele mi-
au dobândit această bogăţie,
18 Ci să îţi aminteşti de DOMNUL Dumnezeul tău, pentru
că el este acela care îţi dă putere să dobândeşti bogăţie, ca să
întemeieze legământul său, pe care l-a jurat taţilor tăi, ca în
ziua aceasta.
19 Şi se va întâmpla, dacă îl uiţi numai puţin pe DOMNUL
Dumnezeul tău şi umbli după alţi dumnezei şi le serveşti şi
te închini lor, mărturisesc astăzi împotriva voastră, că ne-
greşit veţi pieri.
20 Precum naţiunile pe care le-a nimicit DOMNUL dinain-
tea voastră, astfel veţi pieri şi voi, deoarece aţi refuzat să as-
cultaţi de vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru.
Capitolul 9
A scultă, Israele: Astăzi treci Iordanul, ca să intri să
stăpâneşti naţiuni mai mari şi mai tari decât tine, cetăţi
mari şi întărite până la cer,
2 Un popor mare şi înalt, copiii anachimilor, pe care îi cu-
noşti şi despre care ai auzit spunându-se: Cine poate sta îna-
intea fiilor lui Anac?
3 Înţelege de aceea astăzi, că DOMNUL Dumnezeul tău este
123
cel care trece înaintea ta; ca un foc mistuitor îi va nimici el
şi îi va supune înaintea ta; astfel îi vei alunga şi îi vei nimici
repede, precum ţi-a spus DOMNUL .
4 Să nu vorbeşti în inima ta, după ce DOMNUL Dumnezeul
tău îi va fi alungat dinaintea ta, spunând: Pentru dreptatea
mea m-a adus DOMNUL să stăpânesc această ţară, căci pen-
tru stricăciunea acestor naţiuni le alungă DOMNUL dinain-
tea ta.
5 Nu pentru dreptatea ta sau pentru integritatea inimii tale
intri tu să stăpâneşti ţara lor, ci pentru stricăciunea acestor
naţiuni le alungă DOMNUL Dumnezeul tău dinaintea ta şi
pentru a împlini cuvântul, pe care l-a jurat DOMNUL către
taţii tăi: Avraam, Isaac şi Iacob.
6 Să înţelegi de aceea, că nu pentru dreptatea ta îţi dă
DOMNUL Dumnezeul tău această ţară bună ca să o stăpâ-
neşti, pentru că tu eşti un popor îndărătnic.
7 ¶ Aminteşte-ţi şi nu uita cum l-ai provocat la furie pe
DOMNUL Dumnezeul tău în pustiu, din ziua în care ai ieşit
din ţara Egiptului, până aţi venit la locul acesta, aţi fost răz-
vrătiţi împotriva DOMNULUI.
8 De asemenea la Horeb aţi provocat la furie pe DOMNUL ,
astfel încât DOMNUL s-a mâniat pe voi ca să vă nimicească.
9 Când m-am urcat pe munte să primesc tablele de piatră, ta-
blele legământului pe care l-a făcut DOMNUL cu voi, atunci
am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
nu am mâncat pâine nici nu am băut apă;
10 Şi DOMNUL mi-a dat două table de piatră, scrise cu dege-
tul lui Dumnezeu; şi pe ele era scris conform cu toate cuvin-
tele, pe care vi le-a vorbit DOMNUL pe munte, din mijlocul
focului, în ziua adunării.
11 Şi s-a întâmplat la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patru-
zeci de nopţi, că DOMNUL mi-a dat cele două table de piatră,
adică tablele legământului.
12 Şi DOMNUL mi-a spus: Ridică-te, coboară-te repede de
aici; pentru că poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a
stricat; repede s-au abătut de la calea, pe care le-am porun-
cit-o, şi-au făcut un chip turnat.
13 Mai mult, DOMNUL mi-a vorbit, spunând: Am văzut po-
porul acesta şi, iată, este un popor îndărătnic,
14 Lasă-mă să îi nimicesc şi să le şterg numele de sub cer şi
voi face din tine o naţiune mai puternică şi mai mare decât
ei.
15 Astfel m-am întors şi am coborât de pe munte şi munte-
le ardea cu foc; şi cele două table ale legământului erau în
amândouă mâinile mele.
16 Şi am privit şi, iată, aţi păcătuit împotriva DOMNULUI
Dumnezeul vostru, v-aţi făcut un viţel turnat; repede v-aţi
abătut de la calea pe care v-a poruncit-o DOMNUL .
17 Şi am luat cele două table şi le-am aruncat din amândouă
mâinile mele şi le-am spart înaintea ochilor voştri.
18 Şi m-am prosternat înaintea DOMNULUI, ca întâia dată,
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, nici nu am mâncat
pâine, nici nu am băut apă, din cauza tuturor păcatelor
voastre pe care le-aţi păcătuit, făcând ce este stricat înaintea
ochilor DOMNULUI, ca să îl provocaţi la mânie.
19 Pentru că m-am temut de mânia şi de furia aprinsă cu
care s-a înfuriat DOMNUL împotriva voastră să vă nimi-
cească. Dar DOMNUL mi-a dat ascultare şi în timpul acela.
20 Şi DOMNUL s-a mâniat pe Aaron, ca să îl nimicească, dar
m-am rugat şi pentru Aaron în acelaşi timp.
21 Şi am luat păcatul vostru, viţelul pe care l-aţi făcut, şi l-am
ars în foc şi l-am zdrobit foarte mărunt, până a fost mărunt
 Deuteronom 11
ca praful; şi i-am aruncat praful în pârâul care cobora din
munte.
22 Şi la Tabera şi la Masa şi la Chibrot-Hataava, aţi provocat
la furie pe DOMNUL .
23 De asemenea când v-a trimis DOMNUL de la Cades-
Barnea, spunând: Urcaţi-vă şi stăpâniţi ţara pe care v-am
dat-o, atunci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI
Dumnezeul vostru şi nu l-aţi crezut şi nu aţi dat ascultare
vocii lui.
24 Aţi fost răzvrătiţi împotriva DOMNULUI din ziua în care
v-am cunoscut.
25 Astfel m-am prosternat înaintea DOMNULUI patruzeci de
zile şi patruzeci de nopţi, cum m-am prosternat prima dată,
pentru că DOMNUL a spus că voieşte să vă nimicească.
26 M-am rugat de aceea DOMNULUI şi am spus: Doamne
Dumnezeule, nu nimici poporul tău şi moştenirea ta, pe
care ai răscumpărat-o prin măreţia ta, pe care l-ai scos din
Egipt cu mână tare.
27 Aminteşte-ţi de servitorii tăi, Avraam, Isaac şi Iacob; nu
privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la stricăciunea lui,
nici la păcatul lui;
28 Ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să spună: Pentru că
DOMNUL nu a fost în stare să îi ducă în ţara pe care le-a pro-
mis-o şi pentru că i-a urât, i-a scos ca să îi ucidă în pustiu.
29 Totuşi ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai
scos-o prin puterea ta cea mare şi prin braţul tău cel întins.
Capitolul 10
Î n timpul acela DOMNUL mi-a spus: Ciopleşte-ţi două ta-
ble de piatră ca cele dintâi şi urcă-te la mine pe munte şi
fă-ţi un chivot de lemn.
2 Şi eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe primele table
pe care le-ai spart, iar tu să le pui în chivot.
3 Şi am făcut un chivot din lemn de salcâm şi am cioplit două
table de piatră ca cele dintâi şi am urcat pe munte, având cele
două table în mâna mea.
4 Şi a scris pe table, conform cu prima scriere, cele zece po-
runci, pe care le-a vorbit DOMNUL către voi pe munte, din
mijlocul focului, în ziua adunării, şi DOMNUL mi le-a dat.
5 Şi m-am întors şi am coborât de pe munte şi am pus tablele
în chivotul pe care l-am făcut; şi ele sunt acolo, precum mi-a
poruncit DOMNUL .
6 Şi copiii lui Israel au început călătoria de la Beerotul copi-
ilor lui Iaacan la Mosera; acolo a murit Aaron şi acolo a fost
îngropat; şi Eleazar, fiul său, a servit în locul său în serviciul
preotului.
7 De aici au început călătoria la Gudgoda; şi de la Gudgoda
la Iotbat, o ţară cu râuri de apă.
8 În timpul acela DOMNUL a separat tribul lui Levi, să
poarte chivotul legământului DOMNULUI, să stea înaintea
DOMNULUI ca să îi servească şi să binecuvânteze în numele
lui, până în această zi.
9 De aceea Levi nu are nici parte nici moştenire cu fraţii
săi; DOMNUL este moştenirea lui, conform cu ce i-a promis
DOMNUL Dumnezeul tău.
10 Şi am stat pe munte, ca şi prima dată, patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi; şi DOMNUL mi-a dat ascultare şi atunci,
şi DOMNUL nu a voit să te nimicească.
11 Şi DOMNUL mi-a spus: Ridică-te, începe-ţi călătoria îna-
intea poporului, ca să intre şi să stăpânească ţara, pe care am
jurat-o taţilor lor că le-o voi da.
12 ¶ Şi acum, Israele, ce cere DOMNUL Dumnezeul tău de la
124
tine, decât să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli
în toate căile lui şi să îl iubeşti şi să serveşti DOMNULUI
Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău,
13 Să păzeşti poruncile DOMNULUI şi statutele lui, pe care ţi
le poruncesc astăzi, pentru binele tău?
14 Iată, cerul şi cerul cerurilor sunt ale DOMNULUI
Dumnezeul tău, pământul de asemenea, cu tot ce este pe el!
15 Totuşi DOMNUL a avut desfătare în taţii tăi ca să îi iu-
bească şi a ales sămânţa lor după ei, adică pe voi, mai mult
decât toate popoarele, ca în această zi.
16 Circumcideţi de aceea prepuţul inimii voastre şi nu mai
fiţi îndărătnici.
17 Pentru că DOMNUL Dumnezeul vostru este Dumnezeul
dumnezeilor şi DOMNUL domnilor, un Dumnezeu mare,
puternic şi înfricoşător, care nu părtineşte după înfăţişare,
nici nu ia mită,
18 El face judecată celui fără tată şi văduvei şi iubeşte pe stră-
in, dându-i hrană şi îmbrăcăminte.
19 Iubiţi de aceea pe străin, pentru că aţi fost străini în ţara
Egiptului.
20 Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, lui să îi serveşti
şi de el să te alipeşti şi să juri pe numele lui.
21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău, care a făcut pen-
tru tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care ţi le-au
văzut ochii.
22 Taţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de persoane; şi
acum DOMNUL Dumnezeul tău te-a făcut o mulţime ca ste-
lele cerului.
Capitolul 11
D e aceea să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău şi să pă-
zeşti întotdeauna însărcinarea lui şi statutele lui şi jude-
căţile lui şi poruncile lui.
2 Şi să cunoaşteţi astăzi, pentru că nu vorbesc cu copiii voştri
care nu au cunoscut şi care nu au văzut pedeapsa DOMNULUI
Dumnezeul vostru, măreţia sa, mâna sa cea tare şi braţul său
cel întins,
3 Şi miracolele sale şi faptele sale, pe care le-a făcut în mij-
locul Egiptului lui Faraon, împăratul Egiptului, şi întregii
lui ţări;
4 Şi ce a făcut el armatei Egiptului, cailor lor şi carelor lor;
cum a făcut ca apa Mării Roşii să îi potopească, pe când vă
urmăreau, şi cum DOMNUL i-a nimicit până în această zi;
5 Şi ce v-a făcut în pustiu, până când aţi ajuns în locul
acesta;
6 Şi ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, copiii lui Eliab, fiul
lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit cu
familiile lor şi cu corturile lor şi cu tot ce aveau, în mijlocul
întregului Israel,
7 Dar ochii voştri au văzut toate faptele cele mari ale
DOMNULUI, pe care el le-a făcut.
8 ¶ De aceea să păziţi toate poruncile pe care vi le poruncesc
astăzi, ca să fiţi tari şi să intraţi şi să stăpâniţi ţara în care
mergeţi să o stăpâniţi;
9 Şi ca să vă lungiţi zilele în ţara, pe care DOMNUL a jurat
taţilor voştri să o dea, lor şi seminţei lor, ţară în care curge
lapte şi miere.
10 Pentru că ţara în care intri să o stăpâneşti, nu este ca ţara
Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi semănai sămânţa şi o
udai cu piciorul tău, ca pe o grădină de zarzavaturi,
11 Ci ţara în care mergeţi să o stăpâniţi, este o ţară cu dealuri
şi văi şi care bea apă din ploaia cerului,
 Deuteronom 12
12 O ţară de care îngrijeşte DOMNUL Dumnezeul tău, ochii
DOMNULUI Dumnezeul tău sunt întotdeauna asupra ei, de
la începutul anului până la sfârşitul anului.
13 Şi se va întâmpla, dacă veţi da ascultare cu atenţie la po-
runcile mele, pe care vi le poruncesc astăzi, să îl iubiţi pe
DOMNUL Dumnezeul vostru şi să îi serviţi cu toată inima
voastră şi cu tot sufletul vostru,
14 Că eu voi da ţării voastre ploaie la timpul ei, ploaia tim-
purie şi ploaia târzie; ca să îţi strângi grânele tale şi vinul tău
şi untdelemnul tău.
15 Şi voi trimite iarbă pe câmpul tău pentru vitele tale şi vei
mânca şi te vei sătura.
16 Luaţi seama ca inima voastră să nu se înşele şi să vă aba-
teţi şi să serviţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor;
17 Şi atunci să se aprindă furia DOMNULUI împotriva voas-
tră şi să închidă cerul, ca să nu fie ploaie şi ca pământul să
nu îşi dea rodul lui şi să pieriţi repede din ţara cea bună pe
care v-o dă DOMNUL .
18 ¶ De aceea să puneţi aceste cuvinte ale mele în inima
voastră şi în sufletul vostru şi să le legaţi ca semn pe mâna
voastră şi să vă fie ca fruntarii între ochi.
19 Şi să le daţi copiilor voştri, vorbind despre ele când şezi
în casa ta şi când mergi pe drum şi când te culci şi când te
scoli.
20 Şi să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale,
21 Ca zilele voastre şi zilele copiilor voştri să fie înmulţite cât
zilele cerului deasupra pământului în ţara, pe care a jurat-o
DOMNUL către taţii voştri, că le-o va da.
22 Pentru că, dacă veţi păzi cu atenţie toate aceste porunci
pe care vi le poruncesc, să le împliniţi, să iubiţi pe DOMNUL
Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile lui şi să vă ali-
piţi de el,
23 Atunci DOMNUL va alunga toate aceste naţiuni dinain-
tea voastră şi veţi stăpâni naţiuni mai mari şi mai puternice
decât voi.
24 Fiecare loc unde va călca talpa piciorului vostru va fi al
vostru, ţinutul vostru va fi de la pustiu şi Liban, de la râu,
râul Eufrat, până la marea cea mai îndepărtată.
25 Nimeni nu va fi în stare să stea înaintea voastră, DOMNUL
Dumnezeul vostru va pune teama de voi şi groaza de voi
peste toată ţara pe care o veţi călca, precum v-a spus el.
26 ¶ Iată, vă pun înainte astăzi şi binecuvântare şi blestem;
27 Binecuvântare, dacă veţi asculta de poruncile DOMNULUI
Dumnezeul vostru, pe care vi le poruncesc astăzi;
28 Şi blestem, dacă nu veţi asculta de poruncile DOMNULUI
Dumnezeul vostru, ci vă veţi abate de la calea pe care v-o po-
runcesc astăzi, pentru a merge după alţi dumnezei, pe care
nu i-aţi cunoscut.
29 Şi se va întâmpla, când DOMNUL Dumnezeul tău te va
fi dus în ţara în care intri ca să o stăpâneşti, că vei pune bi-
necuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele
Ebal.
30 Nu sunt ei dincolo de Iordan, lângă calea unde soarele
apune, în ţara canaaniţilor, care locuiesc în câmpie în drep-
tul Ghilgalului, lângă câmpiile lui More?
31 Pentru că veţi trece Iordanul ca să intraţi şi să stăpâniţi
ţara pe care v-o dă DOMNUL Dumnezeul vostru; şi o veţi
stăpâni şi veţi locui în ea.
32 Şi să luaţi seama să împliniţi toate statutele şi judecăţile pe
care vi le pun astăzi înainte.
125
Capitolul 12
A cestea sunt statutele şi judecăţile de care să luaţi
seama să le împliniţi în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL
Dumnezeul taţilor tăi, ca să o stăpâneşti, în toate zilele cât
veţi trăi pe pământ.
2 Să nimiciţi cu desăvârşire toate locurile unde naţiunile pe
care le veţi stăpâni au servit dumnezeilor lor, pe munţii cei
înalţi şi pe dealuri şi sub orice pom verde,
3 Şi să le dărâmaţi altarele şi să le sfărâmaţi stâlpii şi să le
ardeţi cu foc dumbrăvile şi să retezaţi chipurile cioplite ale
dumnezeilor lor şi să le nimiciţi numele din acel loc.
4 Voi să nu faceţi astfel DOMNULUI Dumnezeul vostru!
5 ¶ Ci la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul vos-
tru dintre toate triburile voastre, ca să îşi pună numele acolo,
adică la locuinţa lui, să căutaţi; şi acolo să veniţi,
6 Şi acolo să aduceţi ofrandele voastre arse şi sacrificiile voas-
tre şi zeciuielile voastre şi ofrandele legănate ale mâinii voas-
tre şi promisiunile voastre şi ofrandele voastre de bunăvoie
şi întâii născuţi din cirezile voastre şi din turmele voastre.
7 Şi acolo să mâncaţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul vos-
tru şi să vă bucuraţi de tot ce vă atinge mâna, voi şi case-
le voastre, în care te-a binecuvântat DOMNUL Dumnezeul
tău.
8 Să nu faceţi precum facem noi aici, astăzi, fiecare tot ce este
drept înaintea ochilor săi.
9 Pentru că nu aţi ajuns încă la odihna şi la moştenirea pe
care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
10 Dar după ce veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care
DOMNUL Dumnezeul vostru v-o dă să o moşteniţi şi după
ce vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri de
jur-împrejur, astfel încât să locuiţi în linişte,
11 Atunci va fi un loc pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul
vostru, ca să facă să locuiască numele său acolo; acolo să
aduceţi tot ce vă poruncesc; ofrandele voastre arse şi sacrifi-
ciile voastre, zeciuielile voastre şi ofranda ridicată a mâinii
voastre şi toate promisiunile voastre alese pe care le promi-
teţi DOMNULUI,
12 Şi să vă bucuraţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul vos-
tru, voi şi fiii voştri şi fiicele voastre şi robii voştri şi roabele
voastre şi levitul care este înăuntrul porţilor voastre, pentru
că el nu are nici parte nici moştenire cu voi.
13 Ia seama la tine însuţi să nu aduci ofrandele tale arse în
orice loc pe care îl vezi,
14 Ci în locul pe care îl va alege DOMNUL într-unul din tri-
burile tale, acolo să aduci ofrandele tale arse şi acolo să faci
tot ce îţi poruncesc eu.
15 Totuşi, poţi să înjunghii şi să mănânci carne în toate por-
ţile tale, după tot ce pofteşte sufletul tău, conform cu binecu-
vântarea DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ţi-a dat-o, cel
necurat şi cel curat pot să mănânce din ea, ca din căprioară
şi din cerb.
16 Numai să nu mâncaţi sângele; să îl vărsaţi pe pământ ca
apa.
17 Nu poţi să mănânci înăuntrul porţilor tale zeciuiala grâu-
lui tău, sau a vinului tău, sau a untdelemnului tău, sau întâii
născuţi din cirezile tale sau din turma ta, nici vreuna din
promisiunile pe care le promiţi, nici ofrandele tale de bună-
voie, nici ofranda ridicată a mâinii tale,
18 Ci trebuie să le mănânci înaintea DOMNULUI Dumnezeul
tău în locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău, tu
şi fiul tău şi fiica ta şi servitorul tău şi servitoarea ta şi levi-
tul care este înăuntrul porţilor tale; şi să te bucuri înaintea
 Deuteronom 14
DOMNULUI Dumnezeul tău de toate lucrurile pe care îţi vei
fi pus mâinile.
19 Ia seama la tine însuţi să nu îl părăseşti pe levit cât timp
trăieşti pe pământ.
20 Când DOMNUL Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarul, pre-
cum ţi-a promis, şi vei spune: Carne doresc să mănânc, fi-
indcă sufletul tău tânjeşte să mănânce carne, poţi să mă-
nânci carne, după tot ce pofteşte sufletul tău.
21 Dacă locul pe care l-a ales DOMNUL Dumnezeul tău ca
să îşi pună numele acolo, este prea departe de tine, atunci să
înjunghii din cireada ta şi din turma ta, pe care ţi le-a dat
DOMNUL , precum ţi-am poruncit, şi să mănânci în porţile
tale după tot ce pofteşte sufletul tău.
22 Precum se mănâncă şi căprioara şi cerbul, astfel să mă-
nânci din ele, cel necurat şi cel curat să mănânce deopotrivă
din ele.
23 Numai asigură-te că nu mănânci sângele; pentru că sân-
gele este viaţa; şi să nu mănânci viaţa cu carnea.
24 Să nu îl mănânci; să îl verşi pe pământ ca apa.
25 Să nu îl mănânci, ca să îţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine,
când vei face ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI.
26 Ci să iei cele sfinte ale tale pe care le ai şi promisiunile tale
şi să mergi la locul pe care îl va alege DOMNUL ,
27 Şi să oferi ofrandele tale arse, carnea şi sângele, pe altarul
DOMNULUI Dumnezeul tău; şi sângele sacrificiilor tale să
fie vărsat pe altarul DOMNULUI Dumnezeul tău, iar carnea
să o mănânci.
28 Ia aminte şi ascultă toate aceste cuvinte pe care ţi le po-
runcesc, ca să îţi fie bine, ţie şi copiilor tăi după tine pentru
totdeauna, când vei face ce este bine şi drept înaintea ochilor
DOMNULUI Dumnezeul tău.
29 Când DOMNUL Dumnezeul tău va stârpi dinaintea ta
naţiunile la care mergi să le stăpâneşti şi să le alungi şi să
locuieşti în ţara lor,
30 Ia seama la tine însuţi să nu fii prins în cursă urmându-
le lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta; şi să nu întrebi
de dumnezeii lor, spunând: Cum au servit naţiunile acestea
dumnezeilor lor? Tot astfel voi face şi eu.
31 Tu să nu faci astfel DOMNULUI Dumnezeul tău, pentru
că tot ce este urâciune înaintea DOMNULUI, ce urăşte el, ei
au făcut dumnezeilor lor; căci chiar pe fiii lor şi pe fiicele lor
i-au ars în foc pentru dumnezeii lor.
32 Luaţi seama să faceţi orice lucru vă poruncesc, să nu adă-
ugaţi la el, nici să nu scădeţi din el.
D
Capitolul 13
acă se ridică printre voi un profet sau un visător de
vise şi îţi dă un semn sau o minune,
2 Şi se întâmplă semnul sau minunea despre care ţi-a vorbit,
spunând: Să mergem după alţi dumnezei, pe care nu i-ai cu-
noscut şi să le servim,
3 Să nu dai ascultare la cuvintele acelui profet sau acelui vi-
sător de vise, pentru că DOMNUL Dumnezeul vostru vă în-
cearcă, pentru a şti dacă îl iubiţi pe DOMNUL Dumnezeul
vostru cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru.
4 Voi să umblaţi după DOMNUL Dumnezeul vostru şi să vă
temeţi de el şi să păziţi poruncile lui şi să ascultaţi de vocea
lui şi să îi serviţi şi să vă alipiţi de el.
5 Şi acel profet, sau acel visător de vise să fie ucis, deoarece a
vorbit ca să vă întoarcă de la DOMNUL Dumnezeul vostru,
care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa
robiei, ca să te depărteze de pe calea pe care ţi-a poruncit
126
DOMNUL Dumnezeul tău să umbli pe ea. Astfel să îndepăr-
tezi răul din mijlocul tău.
6 ¶ Dacă fratele tău, fiul mamei tale sau fiul tău sau fiica ta
sau soţia sânului tău sau prietenul tău, care îţi este ca sufle-
tul tău, te ademeneşte în secret, spunând: Să mergem şi să
servim altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici
taţii tăi;
7 Adică, dintre dumnezeii poporului care este împrejurul
vostru, aproape de tine sau departe de tine, de la o margine a
pământului chiar până la cealaltă margine a pământului;
8 Să nu te învoieşti cu el şi să nu îi dai ascultare; nici ochiul
tău să nu îl compătimească, nici să nu îl cruţi, nici să nu îl
ascunzi,
9 Ci să îl ucizi; mâna ta să fie cea dintâi asupra lui ca să îl
ucizi şi pe urmă mâna întregului popor.
10 Şi să îl ucizi cu pietre, ca să moară; pentru că a căutat să
te îndepărteze de la DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos
din ţara Egiptului, din casa robiei.
11 Şi tot Israelul să audă şi să se teamă şi să nu mai facă astfel
de stricăciune, ca aceasta, printre voi.
12 ¶ Dacă într-una din cetăţile tale, pe care ţi le dă DOMNUL
Dumnezeul tău, ca să locuieşti acolo, vei auzi spunându-se:
13 Anumiţi oameni, copiii lui Belial, au ieşit din mijlocul
vostru şi au atras pe locuitorii cetăţii lor, spunând: Să mer-
gem şi să servim altor dumnezei, pe care nu i-aţi cunoscut;
14 Atunci să întrebi şi să faci cercetare şi să întrebi cu dea-
mănuntul; şi, iată, dacă este adevărat şi lucrul este sigur, că
această urâciune s-a făcut printre voi,
15 Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, dis-
trugând-o în întregime şi tot ce este în ea şi vitele ei, cu as-
cuţişul săbiei.
16 Şi să aduni toată prada ei în mijlocul străzii ei şi să arzi cu
foc cetatea şi toată prada ei în întregime, pentru DOMNUL
Dumnezeul tău şi ea să fie o movilă pentru totdeauna; să nu
se mai clădească din nou.
17 Şi nimic din lucrul blestemat să nu se lipească de mâna ta,
ca DOMNUL să se întoarcă din încrâncenarea furiei sale şi să
îţi arate milă şi să aibă compasiune de tine şi să te înmulţeas-
că, precum a jurat taţilor tăi;
18 Când vei da ascultare la vocea DOMNULUI Dumnezeul
tău, ca să păzeşti toate poruncile lui pe care ţi le porun-
cesc astăzi, ca să faci ce este drept în ochii DOMNULUI
Dumnezeul tău.
Capitolul 14
V oi sunteţi copiii DOMNULUI Dumnezeul vostru, să nu
vă faceţi tăieturi, nici să nu faceţi chelie între ochi pen-
tru un mort.
2 Pentru că tu eşti un popor sfânt pentru DOMNUL
Dumnezeul tău şi pe tine te-a ales să îi fii un popor special,
mai mult decât toate naţiunile care sunt pe faţa pământului.
3 Să nu mănânci nici un lucru urâcios.
4 Acestea sunt animalele pe care să le mănânci: boul, oaia
şi capra,
5 Cerbul şi căprioara şi antilopa şi capra sălbatică şi capra de
munte şi boul sălbatic şi gazela.
6 Şi fiecare animal care are copita despicată şi piciorul com-
plet despărţit în două copite şi care rumegă, pe acestea să le
mâncaţi.
7 Totuşi pe acestea să nu le mâncaţi din cele care rumegă şi
din cele care au copita despicată: cămila şi iepurele de câmp
şi iepurele de stâncă, pentru că rumegă, dar nu au copita
 Deuteronom 15
despicată, ele vă sunt necurate.
8 Şi porcul vă este necurat, pentru că are copita despicată,
dar nu rumegă; să nu mâncaţi din carnea lor, nici să nu vă
atingeţi de trupul lor mort.
9 Pe acestea să le mâncaţi dintre toate câte sunt în ape: să
mâncaţi tot ce are aripioare şi solzi,
10 Şi orice nu are aripioare şi solzi să nu mâncaţi; vă sunt
necurate.
11 Din toate păsările curate să mâncaţi.
12 Dar acestea sunt cele din care să nu mâncaţi: acvila şi vul-
turul bărbos şi vulturul pescar;
13 Şi şoimul şi uliul şi vulturul după felul său;
14 Şi orice corb după felul său;
15 Şi bufniţa şi şoimul de noapte şi cucul şi şoimul după felul
său;
16 Şi cucuveaua şi bufniţa mare şi lebăda;
17 Şi pelicanul şi vulturul egiptean şi cormoranul;
18 Şi barza şi stârcul după felul său şi nagâţul şi liliacul.
19 Şi orice târâtoare care zboară vă este necurată; să nu se
mănânce.
20 Dar din toate păsările curate puteţi să mâncaţi.
21 Să nu mâncaţi din nimic ce moare de la sine; să îl dai stră-
inului care este înăuntrul porţilor tale, ca să îl mănânce sau
să îl vinzi unui străin; pentru că tu eşti un popor sfânt pen-
tru DOMNUL Dumnezeul tău. Să nu fierbi un ied în laptele
mamei sale.
22 ¶ Să dai cu adevărat zeciuială din tot venitul seminţei
tale, pe care câmpul tău îl dă an de an.
23 Şi să mănânci înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău, în
locul pe care îl va alege el să îşi pună numele acolo, zeciuiala
din grânele tale, din vinul tău şi din untdelemnul tău şi întâ-
ii născuţi din cirezile tale şi din turmele tale; ca să înveţi să te
temi de DOMNUL Dumnezeul tău în toate zilele.
24 Şi dacă este prea lung drumul pentru tine, astfel încât
nu le poţi duce, sau dacă locul pe care îl va alege DOMNUL
Dumnezeul tău, să îşi pună numele acolo, va fi prea departe
de tine, când te va binecuvânta DOMNUL Dumnezeul tău,
25 Atunci să le schimbi în bani şi banii să îi legi în mâna ta
şi să mergi la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul
tău.
26 Şi să dai acei bani pentru tot ce îţi pofteşte sufletul, pentru
boi, sau pentru oi, pentru vin sau pentru băutură tare sau
pentru orice îţi doreşte sufletul; şi să mănânci acolo înaintea
DOMNULUI Dumnezeul tău şi să te bucuri, tu şi casa ta,
27 Şi să nu îl părăseşti pe levitul care este înăuntrul porţilor
tale, pentru că el nu are nici parte nici moştenire cu tine.
28 La sfârşitul a trei ani să scoţi toată zeciuiala venitului tău
din anul acela şi să o pui înăuntrul porţilor tale.
29 Şi să vină levitul, (pentru că el nu are nici parte nici
moştenire cu tine) şi străinul şi cel fără tată şi văduva, care
sunt înăuntrul porţilor tale, şi să mănânce şi să se sature; ca
DOMNUL Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toată lu-
crarea mâinii tale pe care o faci.
Capitolul 15
L a sfârşitul fiecăror şapte ani să faci o scutire.
2 Şi astfel să fie scutirea: Fiecare creditor, care împru-
mută ceva aproapelui său, să îl scutească; să nu îl revendice
de la aproapele lui sau de la fratele lui, pentru că aceasta este
numită scutirea DOMNULUI.
3 De la străin poţi să revendici, dar mâna ta să scutească ceea
ce este al tău la fratele tău;
127
4 Numai când nu va fi la tine nici un sărac, pentru că
DOMNUL te va binecuvânta mult în ţara, pe care ţi-o dă
DOMNUL Dumnezeul tău ca moştenire, ca să o stăpâneşti,
5 Numai dacă vei da ascultare cu atenţie la vocea DOMNULUI
Dumnezeul tău, ca să iei seama să împlineşti toate aceste po-
runci pe care ţi le poruncesc astăzi.
6 Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău te va binecuvânta,
precum ţi-a promis şi vei da cu împrumut multor naţiuni,
dar tu nu vei lua cu împrumut; şi tu vei stăpâni peste multe
naţiuni, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7 Dacă este printre voi un sărac, unul dintre fraţii tăi înăun-
trul oricăreia dintre porţile tale din ţara ta, pe care ţi-o dă
DOMNUL Dumnezeul tău, să nu îţi împietreşti inima nici să
nu îţi închizi mâna spre fratele tău sărac,
8 Ci să îţi deschizi larg mâna spre el şi să îl împrumuţi, într-
adevăr, suficient pentru nevoia lui, în care duce lipsă.
9 Ia seama să nu fie un gând în inima ta stricată, spunând:
Se apropie anul al şaptelea, anul scutirii; şi ochiul tău să fie
rău împotriva fratelui tău sărac şi să nu îi dai nimic, iar el să
strige împotriva ta către DOMNUL şi să îţi fie păcat.
10 Să îi dai, într-adevăr, şi inima ta să nu fie mâhnită când
îi dai, căci pentru lucrul acesta te va binecuvânta DOMNUL
Dumnezeul tău în toate lucrările tale şi peste tot ce îţi vei
pune mâna.
11 Pentru că săracii nu vor lipsi niciodată din ţara ta, de ace-
ea îţi poruncesc, spunând: Să îţi deschizi mâna larg faţă de
fratele tău, faţă de săracul tău şi faţă de nevoiaşul tău din
ţara ta.
12 ¶ Şi dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, ţi se vinde ţie
şi îţi serveşte şase ani, atunci în anul al şaptelea să îl laşi să
plece liber de la tine.
13 Şi, când îl laşi să plece liber de la tine, să nu îl laşi să plece
cu mâna goală,
14 Să îl aprovizionezi cu dărnicie din turma ta şi din aria
ta şi din teascul tău, din tot ce te-a binecuvântat DOMNUL
Dumnezeul tău, să îi dai.
15 Şi să îţi aduci aminte că ai fost rob în ţara Egiptului şi că
DOMNUL Dumnezeul tău te-a răscumpărat; de aceea îţi po-
runcesc acest lucru astăzi.
16 Şi să fie astfel, dacă el îţi spune: Nu voi ieşi de la tine, fi-
indcă te iubeşte pe tine şi casa ta, pentru că îi este bine cu
tine;
17 Atunci să iei o sulă şi să o împungi prin urechea lui la uşă
şi să îţi fie servitor pentru totdeauna. Şi la fel să faci şi servi-
toarei tale.
18 Să nu îţi pară greu, când îl laşi să plece liber de la tine;
pentru că, servindu-ţi şase ani, ţi-a fost dublul muncii unui
servitor plătit; şi DOMNUL Dumnezeul tău te va binecuvân-
ta în tot ce faci.
19 ¶ Să sfinţeşti pentru DOMNUL Dumnezeul tău pe toţi în-
tâii-născuţi de parte bărbătească din cireada ta şi din turma
ta, să nu faci nici o lucrare cu întâiul-născut al taurului tău,
nici să nu tunzi pe întâiul-născut al oii tale.
20 Să îl mănânci înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău an
după an, tu şi casa ta, în locul pe care îl va alege DOMNUL .
21 Iar dacă este vreun cusur în el, dacă este şchiop sau
orb sau are orice cusur rău, să nu îl sacrifici DOMNULUI
Dumnezeul tău.
22 Să îl mănânci înăuntrul porţilor tale, cel necurat şi cel
curat deopotrivă, ca şi din căprioară şi din cerb.
23 Numai să nu mănânci sângele lui; să îl verşi pe pământ,
ca apa.
 Deuteronom 17
Capitolul 16
Ţ ine luna Abib şi ţine paştele DOMNULUI Dumnezeul
tău, pentru că în luna Abib te-a scos DOMNUL
Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.
2 Să sacrifici de aceea paştele DOMNULUI Dumnezeul tău,
din cireadă şi din turmă, în locul pe care îl va alege DOMNUL
Dumnezeul tău, ca să îşi pună numele său acolo.
3 Să nu mănânci pâine dospită cu acesta; şapte zile să îl mă-
nânci cu azime, pâinea chinuirii; pentru că ai ieşit în grabă
din ţara Egiptului, ca să îţi aminteşti de ziua când ai ieşit din
ţara Egiptului în toate zilele vieţii tale.
4 Şi şapte zile să nu se vadă pâine dospită la tine, în toate
hotarele tale; nici din carnea pe care o sacrifici seara, în cea
dintâi zi, să nu îţi rămână toată noaptea până dimineaţa.
5 Nu poţi sacrifica paştele în oricare din porţile tale, pe care
ţi le dă DOMNUL Dumnezeul tău,
6 Ci la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău să
îşi pună numele său în el, acolo să sacrifici paştele, seara, la
apusul soarelui, pe timpul când ai ieşit din Egipt.
7 Şi să frigi şi să mănânci în locul pe care îl va alege DOMNUL
Dumnezeul tău şi dimineaţa să te întorci şi să te duci la cor-
turile tale.
8 Şase zile să mănânci azime, iar în ziua a şaptea să fie o adu-
nare solemnă pentru DOMNUL Dumnezeul tău; să nu faci
nici o lucrare în ea.
9 Să îţi numeri şapte săptămâni; să începi să numeri cele şap-
te săptămâni de când începi să pui secera în grâne.
10 Şi să ţii sărbătoarea săptămânilor pentru DOMNUL
Dumnezeul tău, cu un tribut al unei ofrande de bunăvoie
din mâna ta, pe care să îl dai DOMNULUI precum te va fi bi-
necuvântat DOMNUL Dumnezeul tău.
11 Şi să te bucuri înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău, tu
şi fiul tău şi fiica ta şi servitorul tău şi servitoarea ta, şi le-
vitul care este înăuntrul porţilor tale şi străinul şi cel fără
tată şi văduva, care sunt printre voi; în locul pe care l-a ales
DOMNUL Dumnezeul tău să îşi pună numele său acolo.
12 Şi să îţi aminteşti că ai fost rob în Egipt şi să ţii şi să îm-
plineşti aceste statute.
13 Să ţii sărbătoarea corturilor şapte zile, după ce vei fi adu-
nat grânele tale şi vinul tău,
14 Şi să te bucuri la sărbătoarea ta, tu şi fiul tău şi fiica ta şi
servitorul tău şi servitoarea ta şi levitul şi străinul şi cel fără
tată şi văduva, care sunt înăuntrul porţilor tale.
15 Şapte zile să ţii o sărbătoare solemnă pentru DOMNUL
Dumnezeul tău în locul pe care îl va alege DOMNUL , pentru
că DOMNUL Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot venitul
tău şi în toate lucrările mâinilor tale, ca să te bucuri într-
adevăr.
16 De trei ori pe an, toată partea ta bărbătească să se înfăţişe-
ze înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău în locul pe care îl va
alege; la sărbătoarea azimelor şi la sărbătoarea săptămâni-
lor şi la sărbătoarea corturilor şi să nu se înfăţişeze înaintea
DOMNULUI cu mâna goală;
17 Fiecare om să dea precum este în stare, conform binecu-
vântării pe care ţi-a dat-o DOMNUL Dumnezeul tău.
18 ¶ Să îţi pui judecători şi administratori în toate porţile
tale, pe care ţi le dă DOMNUL Dumnezeul tău în triburile
tale, şi ei să judece poporul cu judecată dreaptă.
19 Să nu strâmbi judecata; să nu părtineşti după înfăţişare,
nici să nu iei mită; pentru că mita orbeşte ochii înţelepţilor
şi perverteşte cuvintele celor drepţi.
20 Să urmăreşti ceea ce este în întregime drept, ca să trăieşti
128
şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul
tău.
21 Să nu îţi sădeşti vreun crâng de pomi lângă altarul
DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ţi-l vei face.
22 Nici să nu îţi ridici vreun idol, pe care îl urăşte DOMNUL
Dumnezeul tău.
Capitolul 17
S ă nu sacrifici DOMNULUI Dumnezeul tău vreun taur sau
vreo oaie, în care să fie vreun cusur, sau vreun lucru rău;
pentru că este o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul
tău.
2 Dacă se găseşte printre voi, în vreuna din porţile tale, pe
care DOMNUL Dumnezeul tău ţi le dă, un bărbat sau o fe-
meie care a lucrat stricăciuni înaintea ochilor DOMNULUI
Dumnezeul tău, încălcând legământul lui,
3 Şi care a mers şi a servit altor dumnezei şi li s-a închinat,
fie soarelui sau lunii sau vreunuia din oştirea cerului, ceea ce
nu am poruncit;
4 Şi ţi se va spune şi vei fi auzit, să cercetezi cu atenţie; şi,
iată, dacă este adevărat şi dacă lucrul este sigur, că s-a făcut
această urâciune în Israel,
5 Atunci să scoţi afară la porţile tale pe acel bărbat sau pe
acea femeie care a făcut acest lucru stricat, adică pe acel
bărbat sau pe acea femeie, şi să îi ucizi cu pietre până când
mor.
6 Din gura a doi martori, sau a trei martori, să fie ucis cel
care va fi demn de moarte; dar să nu fie ucis din gura unui
singur martor.
7 Mâinile martorilor să fie primele asupra lui ca să îl ucidă
şi după aceea mâinile întregului popor. Astfel să îndepărtezi
răul din mijlocul vostru.
8 ¶ Şi dacă se va ridica un lucru prea greu de judecat pentru
tine, între sânge şi sânge, între ceartă şi ceartă şi între lovitu-
ră şi lovitură, fiind cazuri de neînţelegere înăuntrul porţilor
tale, atunci să te ridici şi să te urci la locul pe care îl va alege
DOMNUL Dumnezeul tău.
9 Şi să vii la preoţi, la leviţi şi la judecătorul care va fi în acele
zile şi să întrebi; şi ei îţi vor arăta hotărârea de judecată,
10 Şi să faci conform hotărârii, pe care ţi-o vor arăta cei din
locul pe care îl va alege DOMNUL; şi să iei seama să faci toate
cele ce te vor instrui ei,
11 Să faci conform hotărârii legii care te vor învăţa ei şi con-
form judecăţii pe care ţi-o vor spune ei; să nu te abaţi nici la
dreapta, nici la stânga de la hotărârea pe care ţi-o vor spune
ei.
12 Şi bărbatul care se va purta cu îngâmfare şi nu va da
ascultare preotului care stă să servească acolo înaintea
DOMNULUI Dumnezeul tău, sau judecătorului, chiar băr-
batul acela să moară; şi să îndepărtezi răul din Israel.
13 Şi tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai poarte
cu mândrie.
14 ¶ După ce vei fi intrat în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL
Dumnezeul tău şi o vei stăpâni şi vei locui în ea şi vei spune:
Voi pune un împărat peste mine, asemenea tuturor naţiuni-
lor care sunt împrejurul meu;
15 Să pui împărat peste tine pe acela pe care îl va alege
DOMNUL Dumnezeul tău, să pui împărat peste tine pe unul
dintre fraţii tăi; nu poţi să pui peste tine pe un străin, care
nu este fratele tău.
16 Numai să nu aibă mulţi cai; şi să nu facă pe popor să se în-
toarcă în Egipt, pentru a-şi înmulţi caii, văzând că DOMNUL
 Deuteronom 19
v-a spus: Să nu vă mai întoarceţi pe acea cale.
17 Nici să nu aibă multe soţii, ca să nu i se abată inima; nici
să nu îşi înmulţească mult argint şi aur.
18 Şi va fi astfel: când şade pe tronul împărăţiei sale, să îşi
scrie o copie a acestei legi într-o carte, după cea care este în-
aintea preoţilor, a leviţilor.
19 Şi ea să fie cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii
sale, ca să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul său,
ca să păzească toate cuvintele legii acesteia şi statutele aces-
tea, ca să le facă,
20 Ca să nu i se înalţe inima deasupra fraţilor săi şi să nu se
abată de la poruncă nici la dreapta, nici la stânga, pentru ca
să îşi prelungească zilele în împărăţia sa, el şi copiii lui, în
mijlocul lui Israel.
Capitolul 18
P reoţii, leviţii şi tot tribul lui Levi nu vor avea nici par-
te, nici moştenire în Israel, ei să mănânce ofrandele prin
foc ale DOMNULUI care sunt şi moştenirea lui.
2 De aceea nu vor avea moştenire între fraţii lor, DOMNUL
este moştenirea lor, precum le-a spus.
3 Şi acesta să fie dreptul preoţilor de la popor, de la cei care
oferă un sacrificiu, fie bou fie oaie; să dea preotului spata şi
amândouă fălcile şi pântecele.
4 Primele roade de asemenea din grânele tale, din vinul tău
şi din untdelemnul tău şi primele din tunsul oilor tale, să le
dai lui.
5 Pentru că pe el l-a ales DOMNUL Dumnezeul tău dintre
toate triburile tale să stea în picioare să servească în numele
DOMNULUI, el şi fiii săi pentru totdeauna.
6 Şi dacă vine un levit din oricare din porţile tale din tot
Israelul, unde a locuit temporar şi vine cu toată dorinţa min-
ţii lui în locul pe care îl va alege DOMNUL ,
7 Atunci să servească în numele DOMNULUI Dumnezeul
său, precum fac toţi fraţii săi leviţi, care stau în picioare aco-
lo înaintea DOMNULUI.
8 Ei să aibă porţii de mâncat deopotrivă, pe lângă ceea ce
vine din vânzarea averii sale părinteşti.
9 ¶ După ce vei fi intrat în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL
Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile acelor
naţiuni.
10 Să nu se găsească printre voi cineva care să facă pe fiul său
sau pe fiica sa, să treacă prin foc, sau care foloseşte ghicire,
sau prezicător al viitorului sau fermecător sau vrăjitoare,
11 Sau descântător, sau unul care consultă demonii, sau vră-
jitor, sau unul care cheamă morţii.
12 Pentru că toţi cei care fac aceste lucruri sunt o urâciu-
ne înaintea DOMNULUI şi pentru aceste urâciuni îi alungă
DOMNUL Dumnezeul tău dinaintea ta.
13 Tu să fii desăvârşit cu DOMNUL Dumnezeul tău.
14 Pentru că aceste naţiuni, pe care le vei stăpâni, au dat as-
cultare la prezicători ai viitorului şi la ghicitori, dar cât des-
pre tine, DOMNUL Dumnezeul tău nu ţi-a permis să faci
astfel.
15 ¶ DOMNUL Dumnezeul tău îţi va ridica un Profet din
mijlocul tău, dintre fraţii tăi, asemenea mie, lui să îi daţi
ascultare;
16 Conform cu tot ce ai dorit de la DOMNUL Dumnezeul
tău în Horeb, în ziua adunării, spunând: Să nu mai aud vo-
cea DOMNULUI Dumnezeul meu, nici să nu mai văd focul
acesta mare, ca să nu mor.
17 Şi DOMNUL mi-a spus: Bine au vorbit ce au vorbit.
129
18 Le voi ridica un Profet dintre fraţii lor, asemenea ţie şi voi
pune cuvintele mele în gura lui; şi el le va vorbi tot ce îi voi
porunci.
19 Şi se va întâmpla, că oricui nu va da ascultare cuvinte-
lor mele, pe care le va spune el în numele meu, îi voi cere
socoteală.
20 Dar profetul care s-ar îngâmfa să vorbească în numele
meu un cuvânt, pe care nu l-am poruncit să îl vorbească
sau care va vorbi în numele altor dumnezei, acel profet să
moară.
21 Şi dacă spui în inima ta: Cum vom cunoaşte cuvântul pe
care nu l-a spus DOMNUL?
22 Când un profet vorbeşte în numele DOMNULUI şi lucrul
nu se împlineşte, nici nu se întâmplă, acela este cuvântul pe
care nu l-a vorbit DOMNUL; ci profetul l-a vorbit cu îngâm-
fare, să nu te temi de el.
Capitolul 19
D upă ce DOMNUL Dumnezeul tău va stârpi naţiunile,
a căror ţară ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, şi le vei
alunga şi vei locui în cetăţile lor şi în casele lor,
2 Să îţi separi trei cetăţi în mijlocul ţării tale, pe care ţi-o dă
DOMNUL Dumnezeul tău, ca să o stăpâneşti.
3 Să îţi pregăteşti o cale şi să împarţi în trei părţi hotarele
ţării tale, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău ca să o
moşteneşti, ca orice ucigaş să fugă acolo.
4 Şi acesta este cazul ucigaşului, care va fugi acolo, ca să tră-
iască. Cine ucide fără intenţie pe aproapele său, pe care nu
l-a urât în trecut;
5 Ca atunci când un om merge cu vecinul său în pădure să
taie lemne şi mâna sa dă o lovitură cu securea să taie lemnul
şi fierul iese din coadă şi cade pe vecinul său încât el moare;
el să fugă într-una din acele cetăţi şi să trăiască;
6 Ca nu cumva răzbunătorul sângelui să urmărească pe uci-
gaş, pe când inima lui este aprinsă şi să îl ajungă, deoarece
calea este lungă şi să îl ucidă; deşi nu era demn de moarte,
pentru că nu l-a urât în trecut.
7 De aceea îţi poruncesc, spunând: Să îţi separi trei cetăţi.
8 Şi dacă DOMNUL Dumnezeul tău îţi lărgeşte hotarul, pre-
cum a jurat taţilor tăi şi îţi dă toată ţara, pe care a promis că
o va da taţilor tăi,
9 Dacă vei păzi ca să faci toate aceste porunci, pe care ţi le
poruncesc astăzi, să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău şi
să umbli pe căile lui în toate zilele, atunci să îţi mai adaugi
încă trei cetăţi, pe lângă acestea trei,
10 Ca să nu fie vărsat sânge nevinovat în ţara ta, pe care ţi-o
dă DOMNUL Dumnezeul tău de moştenire, şi astfel sânge să
fie peste tine.
11 Dar dacă vreun om urăşte pe aproapele său şi îl pândeşte
şi se ridică împotriva lui şi îl loveşte de moarte încât el moa-
re, şi fuge într-una din aceste cetăţi,
12 Atunci bătrânii cetăţii sale să trimită şi să îl aducă de
acolo şi să îl predea în mâna răzbunătorului sângelui, ca să
moară.
13 Ochiul tău să nu aibă milă de el, iar tu să îndepărtezi sân-
gele nevinovat din Israel, ca să îţi fie bine.
14 ¶ Să nu muţi pietrele de hotar ale aproapelui tău, pe care
le-au pus cei din vechime în moştenirea ta, pe care o vei
moşteni în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău,
ca să o stăpâneşti.
15 Un singur martor să nu se ridice împotriva unui om pen-
tru vreo nelegiuire, sau pentru vreun păcat, în orice păcat
 Deuteronom 21
prin care păcătuieşte; prin gura a doi martori sau prin gura
a trei martori, să fie întemeiat un lucru.
16 Dacă se ridică un martor fals împotriva cuiva să mărturi-
sească împotriva lui vreo nelegiuire,
17 Atunci cei doi bărbaţi, între care este controversa, să stea
în picioare înaintea DOMNULUI, înaintea preoţilor şi a jude-
cătorilor care vor fi în acele zile.
18 Şi judecătorii să cerceteze cu de-amănuntul; şi, iată, dacă
martorul este martor fals şi a mărturisit fals împotriva fra-
telui său,
19 Atunci să îi faceţi precum s-a gândit el să facă fratelui său,
astfel să îndepărtezi răul din mijlocul tău.
20 Şi cei care rămân, să audă şi să se teamă şi să nu mai facă
un asemenea rău printre voi.
21 Şi ochiul tău să nu aibă milă, ci viaţă pentru viaţă, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior
pentru picior.
Capitolul 20
C ând ieşi la bătălie împotriva duşmanilor tăi şi vezi cai
şi care şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu
te temi de ei, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a
scos din ţara Egiptului, este cu tine.
2 Şi va fi astfel, când vă veţi fi apropiat de bătălie, preotul să
se apropie şi să vorbească poporului.
3 Şi să le spună: Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiaţi de bătă-
lia împotriva duşmanilor voştri, să nu vă slăbească inimile;
nu vă temeţi şi nu tremuraţi, nici nu vă înspăimântaţi din
cauza lor.
4 Pentru că DOMNUL Dumnezeul vostru este cel care merge
cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri să
vă salveze.
5 Şi administratorii să vorbească poporului, spunând: Cine
este bărbatul care şi-a zidit o casă nouă şi nu a dedicat-o? Să
plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în bătălie
şi să o dedice altul.
6 Şi cine este bărbatul care a sădit o vie şi nu a mâncat din
ea? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în
bătălie şi să mănânce altul din ea.
7 Şi cine este bărbatul care s-a logodit cu o femeie şi nu a lu-
at-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară
în bătălie şi să o ia altul.
8 Şi administratorii să mai vorbească poporului şi să spună:
Cine este bărbatul care este fricos şi are inima slabă? Să ple-
ce şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească şi inima
fraţilor săi, ca inima lui.
9 Şi va fi astfel, după ce administratorii vor termina de vor-
bit poporului, că vor pune căpetenii ai armatelor să conducă
poporul.
10 ¶ Când te apropii de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să
îi oferi pace.
11 Şi va fi astfel, dacă îţi va da răspuns de pace şi îţi va des-
chide, atunci să fie astfel, tot poporul care se află în ea să îţi
fie tributar şi să îţi servească.
12 Şi dacă nu va face pace cu tine, ci se va război împotriva
ta, atunci să o asediezi.
13 Şi după ce DOMNUL Dumnezeul tău o va fi dat în mâinile
tale, să loveşti fiecare parte bărbătească din ea prin ascuţişul
sabiei,
14 Dar pe femei şi pe micuţi şi pe vite şi tot ce este în cetate,
toată prada ei, să le iei pentru tine; şi să mănânci prada duş-
manilor tăi, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
130
15 Astfel să faci tuturor cetăţilor, care sunt foarte departe de
tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor naţiuni.
16 Dar din cetăţile acestor popoare, pe care ţi le dă DOMNUL
Dumnezeul tău ca moştenire, să nu laşi viu nimic ce
respiră,
17 Ci să îi nimiceşti în întregime; pe hitiţi şi pe amoriţi şi pe
canaaniţi şi pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi; precum ţi-a
poruncit DOMNUL Dumnezeul tău,
18 Ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe
care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva
DOMNULUI Dumnezeul vostru.
19 Când vei asedia o cetate mult timp, făcând război împo-
triva ei ca să o iei, să nu îi distrugi pomii dând cu securea în
ei, pentru că poţi să mănânci din ei şi să nu îi retezi (pentru
că pomul câmpului este viaţa omului) pentru a-i folosi în
asediu,
20 Numai pomii, pe care îi cunoşti că nu sunt pomi pen-
tru hrană, să îi distrugi şi să îi retezi; şi să ridici întărituri
împotriva cetăţii care face război cu tine, până când este
cucerită.
Capitolul 21
D acă în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău
să o stăpâneşti, se va găsi un om ucis, zăcând în câmp,
şi nu se ştie cine l-a ucis,
2 Atunci bătrânii tăi şi judecătorii tăi să iasă şi să măsoare
până la cetăţile care sunt împrejurul celui ucis,
3 Şi va fi astfel, din cetatea care este lângă cel ucis, bătrânii
cetăţii aceleia să ia o viţea, cu care nu s-a lucrat şi care nu a
tras la jug;
4 Şi bătrânii cetăţii aceleia să coboare viţeaua într-o vale ne-
lucrată, în care nici nu s-a recoltat nici nu s-a semănat, şi să
frângă gâtul viţelei acolo în vale,
5 Şi preoţii, fiii lui Levi, să se apropie; pentru că pe ei i-a ales
DOMNUL Dumnezeul tău să îi servească şi să binecuvânteze
în numele DOMNULUI; şi prin cuvântul lor să fie încercată
orice controversă şi orice lovitură,
6 Şi toţi bătrânii cetăţii aceleia, care este lângă cel ucis, să îşi
spele mâinile deasupra viţelei decapitate în vale,
7 Şi să răspundă şi să zică: Mâinile noastre nu au vărsat acest
sânge, nici ochii noştri nu au văzut.
8 Fii milostiv, Doamne, faţă de poporul tău Israel, pe care
l-ai răscumpărat, şi nu pune sânge nevinovat în contul po-
porului tău Israel. Şi sângele li se va ierta.
9 Astfel să îndepărtezi sângele nevinovat din mijlocul tău,
când vei face ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI.
10 Când vei ieşi la război împotriva duşmanilor tăi şi
DOMNUL Dumnezeul tău îi va da în mâinile tale şi îi vei
lua captivi,
11 Şi între cei captivi vei vedea o femeie frumoasă şi vei avea
dorinţă spre ea şi vei voi să ţi-o iei de soţie,
12 Atunci să o aduci la tine în casa ta şi să îşi radă capul şi să
îşi taie unghiile;
13 Şi să îşi lepede hainele captivităţii ei de pe ea şi să rămână
în casa ta şi să plângă pe tatăl ei şi pe mama ei o lună întrea-
gă, şi după aceea să intri la ea şi să fii soţul ei şi ea să fie soţia
ta.
14 Şi va fi astfel, dacă nu găseşti plăcere în ea, să îi dai dru-
mul să meargă încotro voieşte; dar să nu o vinzi deloc pe
bani; să nu faci o marfă din ea, pentru că ai înjosit-o.
15 ¶ Dacă un bărbat are două soţii, una iubită şi alta neiubi-
tă, şi i-au născut copii, atât cea iubită cât şi cea neiubită, şi
 Deuteronom 23
dacă fiul întâi-născut este al celei ce nu era iubită,
16 Atunci va fi astfel: în ziua când va da moştenire fiilor săi
ceea ce are, nu va putea face întâi-născut pe fiul celei iubi-
te înaintea fiului celei ce nu era iubită, care este cel întâi-
născut;
17 Ci să recunoască de întâi-născut pe fiul celei ce nu era
iubită, dându-i o parte dublă din tot ce are; pentru că el este
începutul puterii sale; dreptul de întâi-născut este al lui.
18 ¶ Dacă un om are un fiu îndărătnic şi răzvrătit, care nu va
asculta de vocea tatălui său, sau vocea mamei sale, şi când ei
îl ceartă, nu le dă ascultare,
19 Atunci tatăl său şi mama sa să îl apuce şi să îl scoată la
bătrânii cetăţii sale şi la poarta locului său.
20 Şi să spună bătrânilor cetăţii sale: Acest fiu al nostru este
îndărătnic şi răzvrătit, nu ascultă de vocea noastră; este un
lacom şi un beţiv.
21 Şi toţi oamenii cetăţii sale să îl ucidă cu pietre, ca să
moară, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru; şi tot
Israelul să audă şi să se teamă.
22 Şi dacă un om a făcut un păcat demn de moarte, şi este
ucis, şi îl spânzuri de lemn,
23 Trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să îl în-
mormântezi chiar în acea zi; (pentru că cel atârnat este bles-
temat de Dumnezeu;) ca să nu fie pângărită ţara ta, pe care
ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău ca moştenire.
Capitolul 22
S ă nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind şi să te
ascunzi de ele, să le întorci negreşit la fratele tău.
2 Şi dacă fratele tău nu este aproape de tine, sau dacă nu îl
cunoşti, atunci să le aduci la casa ta şi să fie la tine până le
caută fratele tău şi să i le înapoiezi.
3 Astfel să faci şi cu măgarul său; şi la fel să faci şi cu haina sa;
şi la fel să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care l-a
pierdut el şi tu l-ai găsit; nu poţi să te ascunzi.
4 Să nu vezi măgarul fratelui tău sau boul lui, căzuţi pe cale,
şi să te ascunzi de ei, să îl ajuţi negreşit să îi ridice.
5 ¶ Femeia să nu se îmbrace cu ce aparţine unui bărbat, nici
bărbatul să nu se îmbrace cu haină femeiască; pentru că
toţi cei care fac astfel sunt o urâciune înaintea DOMNULUI
Dumnezeul tău.
6 Dacă se întâmplă să fie înaintea ta pe drum, în vreun pom
sau pe pământ, un cuib de pasăre cu pui sau cu ouă şi mama
şade peste pui sau peste ouă, să nu iei mama cu puii,
7 Să dai drumul mamei şi să îţi iei puii, ca să îţi fie bine şi să
îţi prelungeşti zilele.
8 Când zideşti o casă nouă, să faci un parapet pentru acope-
rişul tău, ca să nu aduci sânge peste casa ta, dacă vreun om
cade de pe ea.
9 Să nu îţi semeni via cu seminţe diferite, ca nu cumva rodul
seminţei tale, pe care ai semănat-o, şi rodul viei tale să fie
pângărit.
10 Să nu ari cu un bou şi cu un măgar împreună.
11 Să nu porţi o haină din materiale diferite, precum din lână
şi in împreună.
12 Să îţi faci ciucuri la cele patru colţuri ale îmbrăcămintei
tale, cu care te acoperi.
13 ¶ Dacă un om îşi ia o soţie şi intră la ea şi o urăşte,
14 Şi dă ocazii să se vorbească împotriva ei şi îi scoate un
nume rău şi spune: Am luat pe femeia aceasta şi când am
intrat la ea, nu am găsit-o fecioară,
15 Atunci tatăl fetei şi mama ei, să ia semnele fecioriei fetei şi
131
să le aducă la bătrânii cetăţii la poartă,
16 Şi tatăl fetei să spună bătrânilor: Am dat pe fiica mea de
soţie acestui bărbat şi el o urăşte;
17 Şi, iată, el dă ocazii de vorbire împotriva ei, spunând: Nu
am găsit pe fiica ta fecioară; şi totuşi acestea sunt semnele
fecioriei fiicei mele. Şi ei să întindă pânza înaintea bătrânilor
cetăţii.
18 Şi bătrânii cetăţii aceleia să ia pe bărbatul acela şi să îl
certe;
19 Şi să îl amendeze cu o sută de şekeli de argint şi să îi dea
tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare din
Israel şi ea să îi fie soţie; nu o va putea lăsa în toate zilele lui.
20 Dar dacă acest lucru este adevărat şi semnele de feciorie
nu se găsesc pentru tânăra femeie,
21 Atunci să scoată pe tânăra femeie la uşa casei tatălui ei şi
bărbaţii cetăţii ei să o ucidă cu pietre, ca să moară, pentru
că a lucrat prosteşte în Israel, să curvească în casa tatălui ei;
astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru.
22 Dacă este găsit un bărbat culcându-se cu o femeie mări-
tată cu un soţ, atunci ei să moară amândoi, deopotrivă băr-
batul care s-a culcat cu femeia şi femeia; astfel să îndepărtezi
răul din Israel.
23 Dacă o fată fecioară este logodită cu un bărbat şi un băr-
bat o găseşte în cetate şi se culcă cu ea;
24 Atunci să îi scoateţi pe amândoi afară la poarta cetăţii
aceleia şi să îi ucideţi cu pietre, ca să moară, pe fată, pentru
că nu a strigat, fiind în cetate, şi pe bărbat, pentru că a înjosit
pe soţia aproapelui său, astfel să îndepărtezi răul din mijlo-
cul vostru.
25 Dar dacă un bărbat găseşte în câmp pe o fată logodită şi
bărbatul o forţează şi se culcă cu ea, atunci numai bărbatul
acela care s-a culcat cu ea să moară,
26 Dar fetei să nu îi faci nimic, asupra fetei nu este păcat
demn de moarte, căci este precum se ridică un om împotriva
aproapelui său şi îl ucide, astfel este acest lucru,
27 Pentru că a găsit-o în câmp şi fata logodită a strigat şi nu
a fost nimeni să o salveze.
28 Dacă un bărbat găseşte o fată fecioară, care nu este logo-
dită, şi o apucă şi se culcă cu ea şi sunt găsiţi,
29 Atunci bărbatul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei
cincizeci de şekeli de argint şi ea să îi fie soţie; pentru că a
înjosit-o, nu o poate lăsa în toate zilele sale.
30 Un bărbat să nu ia pe soţia tatălui său, nici să nu ridice
învelitoarea patului tatălui său.
Capitolul 23
C el care este rănit la testicule, sau îşi are mădularul rete-
zat, să nu intre în adunarea DOMNULUI.
2 Un bastard să nu intre în adunarea DOMNULUI, chiar
până la a zecea generaţie a lui să nu intre în adunarea
DOMNULUI.
3 Un amonit sau moabit să nu intre în adunarea DOMNULUI,
chiar până la a zecea generaţie a lor să nu intre în adunarea
DOMNULUI, pentru totdeauna;
4 Deoarece nu v-au întâmpinat cu pâine şi cu apă pe drum,
când aţi ieşit din Egipt; şi pentru că au angajat împotriva ta
pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor, din Mesopotamia, ca să
te blesteme.
5 Totuşi DOMNUL Dumnezeul tău a refuzat să dea ascultare
lui Balaam, şi DOMNUL Dumnezeul tău a schimbat bleste-
mul în binecuvântare, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău
te-a iubit.
 Deuteronom 25
6 Să nu cauţi pacea lor nici binele lor în toate zilele tale, pen-
tru totdeauna.
7 Să nu deteşti pe edomit, pentru că el este fratele tău; să nu
deteşti pe egiptean, pentru că ai fost străin în ţara lui.
8 Copiii care le vor fi născuţi în a treia generaţie să intre în
adunarea DOMNULUI.
9 ¶ Când oastea iese împotriva duşmanilor tăi, atunci să te
păzeşti de orice lucru stricat.
10 Dacă este printre voi vreun om, necurat din ceva ce i se
întâmplă noaptea, atunci să iasă din tabără, să nu intre în
tabără,
11 Şi va fi astfel, când vine seara, să se spele cu apă şi la apu-
sul soarelui să intre în tabără.
12 Să ai de asemenea un loc afară din tabără, unde să ieşi
afară,
13 Şi să ai o lopată între armele tale; şi se va întâmpla astfel,
când te vei uşura afară, să sapi cu ea şi să te întorci şi să aco-
peri ce a ieşit din tine,
14 Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău umblă în mijlocul
taberei tale, ca să te elibereze şi să îi dea pe duşmanii tăi în-
aintea ta; de aceea tabăra ta să fie sfântă, ca el să nu vadă la
tine vreun lucru necurat şi să se întoarcă de la tine.
15 ¶ Să nu dai înapoi stăpânului său pe servitorul care a scă-
pat la tine de la stăpânul său;
16 Să locuiască cu tine, printre voi, în locul pe care îl va alege
într-una din porţile tale, unde îi va plăcea cel mai mult, să
nu îl oprimi.
17 Să nu fie nici o curvă dintre fiicele lui Israel, nici vreun
sodomit dintre fiii lui Israel.
18 Să nu aduci plata curvei, sau preţul unui câine, în casa
DOMNULUI Dumnezeul tău pentru vreo promisiune, pentru
că amândouă acestea sunt o urâciune înaintea DOMNULUI
Dumnezeul tău.
19 Să nu împrumuţi cu camătă pe fratele tău; camătă pen-
tru bani, camătă pentru alimente, camătă pentru orice lucru
care se împrumută cu camătă.
20 Pe un străin poţi să îl împrumuţi cu camătă; dar pe fra-
tele tău să nu îl împrumuţi cu camătă, pentru ca DOMNUL
Dumnezeul tău să te binecuvânteze în orice îţi vei pune
mâna în ţara în care intri, să o stăpâneşti.
21 Când vei face o promisiune DOMNULUI Dumnezeul
tău, să nu întârzii să o împlineşti, pentru că DOMNUL
Dumnezeul tău îţi va cere socoteală; şi va fi păcat în tine.
22 Dar dacă te vei feri să promiţi, nu va fi păcat în tine.
23 Ceea ce a ieşit de pe buzele tale să ţii şi să împlineşti, adi-
că o ofrandă de bunăvoie, precum ai promis DOMNULUI
Dumnezeul tău, pe care ai promis-o cu gura ta.
24 Când intri în via aproapelui tău poţi să mănânci struguri
să te saturi după plăcerea ta; dar să nu pui în vasul tău.
25 Când intri în holda aproapelui tău poţi să smulgi spicele
cu mâna ta; dar să nu pui secera în holda aproapelui tău.
Capitolul 24
C ând un bărbat şi-a luat o soţie şi s-a căsătorit cu ea şi
se întâmplă că ea nu găseşte favoare înaintea ochilor lui,
pentru că el a găsit în ea ceva necurăţie, să îi scrie o carte de
divorţ şi să i-o dea în mână şi să o trimită afară din casa lui.
2 Şi după ce ea a plecat din casa lui, poate să se ducă şi să fie
soţia altui bărbat.
3 Şi dacă soţul de pe urmă o urăşte şi îi scrie o carte de di-
vorţ şi i-o dă în mână şi o trimite afară din casa lui, sau dacă
moare soţul de pe urmă, care şi-a luat-o de soţie,
132
4 Soţul ei cel dintâi, care a trimis-o, nu va mai putea să o ia
ca să îi fie din nou soţie, după ce ea s-a pângărit; pentru că
aceasta este o urâciune înaintea DOMNULUI; şi să nu faci să
păcătuiască ţara, pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o dă
ca moştenire.
5 ¶ Când un bărbat a luat de curând o soţie, să nu meargă la
război, nici să nu i se poruncească vreo sarcină, ci să fie liber
acasă un an şi să îşi înveselească soţia pe care şi-a luat-o.
6 Nici un om să nu ia garanţie piatra de moară inferioară sau
superioară, pentru că el ar lua garanţie viaţa.
7 Dacă un om este găsit furând pe vreunul dintre fraţii săi
dintre copiii lui Israel şi face marfă din el, sau îl vinde, atunci
hoţul acela să moară; şi să îndepărtezi răul din mijlocul tău.
8 Ia aminte la rana leprei, să iei seama şi să faci tot ce te în-
vaţă preoţii, leviţii, precum le-am poruncit, astfel să ţineţi
şi să faceţi.
9 Aminteşte-ţi ce a făcut DOMNUL Dumnezeul tău lui
Miriam pe cale, după ce aţi ieşit din Egipt.
10 Când împrumuţi ceva fratelui tău, să nu intri în casa lui
să îi iei garanţia.
11 Să stai afară şi omul căruia i-ai împrumutat să îţi aducă
garanţia afară.
12 Şi dacă omul este sărac, să nu te culci cu garanţia lui.
13 În orice caz să îi înapoiezi garanţia la apusul soarelui, ca
să doarmă în haina lui şi să te binecuvânteze şi aceasta îţi va
fi dreptate înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
14 ¶ Să nu oprimi un servitor angajat, sărac şi nevoiaş, dintre
fraţii tăi sau dintre străinii tăi, care sunt în ţara ta, înăuntrul
porţilor tale.
15 La ziua lui să îi dai plata şi să nu apună soarele peste ea,
pentru că este sărac şi îşi pune inima lui în aceasta; ca nu
cumva să strige împotriva ta către DOMNUL şi să îţi fie
păcat.
16 Taţii să nu fie ucişi pentru copii, nici copiii să nu fie ucişi
pentru taţi, fiecare om să fie dat morţii pentru propriul său
păcat.
17 Să nu suceşti judecata străinului, nici a celui fără tată; nici
să nu iei o haină a văduvei ca garanţie,
18 Ci să îţi aminteşti că ai fost rob în Egipt şi DOMNUL
Dumnezeul tău te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi po-
runcesc să faci acest lucru.
19 Când îţi seceri recolta în câmpul tău şi vei fi uitat un
snop în câmp, să nu te întorci să îl iei, să fie pentru străin,
pentru cel fără tată şi pentru văduvă, pentru ca DOMNUL
Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toată lucrarea mâi-
nilor tale.
20 Când îţi baţi măslinul, să nu treci peste ramuri din nou,
să fie pentru străin, pentru cel fără tată şi pentru văduvă.
21 Când aduni strugurii viei tale, să nu culegi ce rămâne în
urma ta, să fie pentru străin, pentru cel fără tată şi pentru
văduvă.
22 Şi să îţi aminteşti că ai fost rob în ţara Egiptului, de aceea
îţi poruncesc să faci acest lucru.
Capitolul 25
D acă este o neînţelegere între oameni şi ei vin la jude-
cată, ca judecătorii să îi judece, atunci să justifice pe cel
drept şi să condamne pe cel stricat.
2 Şi se va întâmpla, dacă omul stricat este demn să fie bătut,
judecătorul să îl facă să se întindă şi să fie bătut, în faţa lui,
cu un număr de lovituri conform greşelii lui.
3 Patruzeci de lovituri poate să îi dea şi să nu le întreacă,
 Deuteronom 27
pentru ca nu cumva, dacă le întrece şi îl bat peste acestea cu
multe lovituri, fratele tău ţi-ar părea nemernic.
4 Să nu legi gura boului când treieră.
5 ¶ Când fraţii locuiesc împreună şi unul dintre ei moare şi
nu are copil, soţia mortului să nu se căsătorească în afară, cu
un străin; fratele soţului ei să intre la ea şi să şi-o ia de soţie şi
să împlinească faţă de ea datoria de frate al soţului.
6 Şi se va întâmpla că, întâiul-născut pe care îl naşte ea să
poarte numele fratelui său mort, ca să nu i se şteargă numele
din Israel.
7 Şi dacă omului nu îi place să ia pe soţia fratelui său, atunci
soţia fratelui său să se urce la poartă, la bătrâni şi să spu-
nă: Fratele soţului meu refuză să ridice nume fratelui său în
Israel; refuză să împlinească datoria de frate al soţului meu.
8 Atunci bătrânii cetăţii sale să îl cheme şi să îi vorbească şi
dacă el stăruie şi spune: Nu îmi place să o iau,
9 Atunci soţia fratelui său să vină la el în prezenţa bătrânilor
şi să îi scoată încălţămintea din picior şi să îl scuipe în faţă şi
să răspundă şi să spună: Astfel să se facă bărbatului care nu
va înălţa casa fratelui său.
Şi numele lui să se numească în Israel: Casa celui descălţat.
11 Dacă doi bărbaţi se ceartă unul cu altul şi soţia unuia se
apropie ca să elibereze pe soţul ei din mâna celui care îl lo-
veşte şi îşi întinde mâna şi îl apucă de părţile ascunse,
12 Atunci să îi tai mâna, ochiul tău să nu o cruţe.
13 ¶ Să nu ai la tine în sacul tău greutăţi diferite, una mare
şi una mică.
14 Să nu ai în casa ta măsuri diferite, una mare şi una mică.
15 Ci să ai o greutate întreagă şi dreaptă; să ai o măsură în-
treagă şi dreaptă, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care
ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
16 Pentru că toţi cei ce fac astfel de lucruri şi toţi cei ce fac ne-
dreptate, sunt o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeul
tău.
17 Aminteşte-ţi de ce ţi-a făcut Amalec pe cale, când aţi ieşit
din Egipt;
18 Cum te-a întâmpinat pe cale şi ţi-a lovit spatele, pe toţi cei
slabi din spatele tău, când tu erai leşinat şi trudit; şi el nu s-a
temut de Dumnezeu.
19 De aceea se va întâmpla, când DOMNUL Dumnezeul tău
îţi va fi dat odihnă din partea tuturor duşmanilor tăi de jur
împrejur, în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău
ca moştenire să o stăpâneşti, că tu să ştergi amintirea lui
Amalec de sub cer, să nu uiţi.
Capitolul 26
Ş i va fi astfel, când vei intra în ţara, pe care ţi-o dă
DOMNUL Dumnezeul tău ca moştenire, şi o vei stăpâni
şi vei locui în ea,
2 Să iei din primele roade ale pământului, pe care le vei adu-
ce din ţara ta, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, şi
să le pui într-un coş şi să mergi la locul pe care îl va alege
DOMNUL Dumnezeul tău să îşi pună numele acolo.
3 Şi să mergi la preotul care va fi în zilele acelea şi să îi spui:
Mărturisesc astăzi DOMNULUI Dumnezeul tău, că am in-
trat în ţara, pe care DOMNUL a jurat taţilor noştri, că ne-o
va da.
4 Şi preotul să ia coşul din mâna ta şi să îl pună jos înaintea
altarului DOMNULUI Dumnezeul tău.
5 Şi să vorbeşti şi să spui înaintea DOMNULUI Dumnezeul
tău: Tatăl meu era un sirian gata să piară şi a coborât în
Egipt, cu puţini oameni, şi acolo a locuit temporar şi acolo a
133
devenit o naţiune mare, puternică şi numeroasă,
6 Şi egiptenii s-au purtat rău cu noi şi ne-au chinuit şi au pus
robie grea peste noi,
7 Şi când noi am strigat către DOMNUL Dumnezeul taţilor
noştri, DOMNUL a auzit vocea noastră şi a văzut chinul nos-
tru şi osteneala noastră şi oprimarea noastră,
8 Şi DOMNUL ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ
întins şi cu groază mare şi cu semne şi cu minuni,
9 Şi ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în
care curge lapte şi miere.
10 Şi acum, iată, am adus primele roade ale ţării, pe care
tu, DOAMNE , mi-ai dat-o. Şi să le pui înaintea DOMNULUI
Dumnezeul tău şi să te închini înaintea DOMNULUI
Dumnezeul tău.
11 Şi să te bucuri în fiecare lucru bun, pe care ţi l-a dat
DOMNUL Dumnezeul tău, ţie şi casei tale, tu şi levitul şi
străinul care este printre voi.
12 ¶ Când vei termina de strâns toate zeciuielile din veni-
tul tău în anul al treilea, anul zeciuielii, şi le vei da levitului,
străinului, celui fără tată şi văduvei, ca ei să mănânce înăun-
trul porţilor tale şi să fie săturaţi,
13 Atunci să spui înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău: Am
scos din casă lucrurile sfinte şi le-am dat şi levitului şi străi-
nului, celui fără tată şi văduvei, conform cu toate poruncile
tale, pe care mi le-ai poruncit; nu am încălcat nici nu am
uitat vreuna din poruncile tale.
14 Nu am mâncat din ele în jalea mea, nici nu am înde-
părtat din ele pentru vreo folosire necurată, nici nu am dat
din ele pentru morţi; ci am dat ascultare vocii DOMNULUI
Dumnezeul meu şi am făcut conform cu tot ce mi-ai
poruncit.
15 Priveşte jos din locuinţa ta cea sfântă, din cer, şi binecu-
vântează pe poporul tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o,
precum ai jurat taţilor noştri, o ţară în care curge lapte şi
miere.
16 ¶ Astăzi DOMNUL Dumnezeul tău ţi-a poruncit să îm-
plineşti aceste statute şi judecăţi; şi să le ţii de aceea şi să le
împlineşti cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.
17 Tu ai declarat astăzi pe DOMNUL ca Dumnezeu al tău, şi
că vei umbla în căile lui şi vei ţine statutele lui şi poruncile
lui şi judecăţile lui şi că vei da ascultare vocii lui,
18 Şi DOMNUL te-a declarat astăzi a fi poporul lui special,
precum ţi-a promis, şi tu să ţii toate poruncile lui;
19 Şi că te va înălţa, mai presus de toate naţiunile pe care le-a
făcut el, în laudă şi în renume şi în onoare; şi că tu vei fi un
popor sfânt DOMNULUI Dumnezeul tău, precum a vorbit
el.
Capitolul 27
Ş i Moise cu bătrânii lui Israel au poruncit poporului,
spunând: Păziţi toate poruncile pe care vi le poruncesc
astăzi.
2 Şi va fi astfel: în ziua când veţi trece peste Iordan, în ţara
pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, să îţi ridici pietre
mari şi să le văruieşti cu var,
3 Şi să scrii pe ele toate cuvintele acestei legi, după ce vei tre-
ce ca să intri în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul
tău, o ţară în care curge lapte şi miere, precum ţi-a promis
DOMNUL Dumnezeul taţilor tăi.
4 De aceea va fi astfel, după ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi
aceste pietre pe muntele Ebal, precum vă poruncesc astăzi şi
să le văruiţi cu var.
 Deuteronom 28
5 Şi să zideşti acolo un altar DOMNULUI Dumnezeul tău, un
altar din pietre, să nu ridici fier asupra lor.
6 Să zideşti altarul DOMNULUI Dumnezeul tău din pie-
tre întregi şi să aduci pe el ofrande arse pentru DOMNUL
Dumnezeul tău,
7 Şi să aduci ofrande de pace şi să mănânci acolo şi să te bu-
curi înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
8 Şi să scrii pe pietre foarte lămurit toate cuvintele legii
acesteia.
9 Şi Moise şi preoţii, leviţii, au vorbit întregului Israel, spu-
nând: Ia seama şi dă ascultare, Israele, astăzi ai devenit po-
porul DOMNULUI Dumnezeul tău.
10 De aceea să asculţi de vocea DOMNULUI Dumnezeul tău
şi să împlineşti poruncile lui şi statutele lui, pe care ţi le po-
runcesc astăzi.
11 ¶ Şi Moise a poruncit poporului în ziua aceea, spunând:
12 Aceştia să stea în picioare să binecuvânteze poporul pe
muntele Garizim, după ce veţi fi trecut Iordanul: Simeon şi
Levi şi Iuda şi Isahar şi Iosif şi Beniamin;
13 Şi aceştia să stea în picioare pe Muntele Ebal ca să bleste-
me: Ruben, Gad şi Aşer şi Zabulon, Dan şi Neftali.
14 Şi leviţii să vorbească şi să spună tuturor bărbaţilor lui
Israel cu voce tare:
15 Blestemat fie omul care îşi face orice chip cioplit sau tur-
nat, o urâciune înaintea DOMNULUI, lucrare a mâinilor
meşterului, şi îl pune într-un loc ascuns. Şi tot poporul să
răspundă şi să zică: Amin.
16 Blestemat fie cel ce dispreţuieşte pe tatăl său sau pe mama
sa. Şi tot poporul să spună: Amin.
17 Blestemat fie cel ce mută piatra de hotar a aproapelui său.
Şi tot poporul să spună: Amin.
18 Blestemat fie cel ce face pe orb să rătăcească de pe cale. Şi
tot poporul să spună: Amin.
19 Blestemat fie cel ce perverteşte judecata străinului, a celui
fără tată şi a văduvei. Şi tot poporul să spună: Amin.
20 Blestemat fie cel ce se culcă cu soţia tatălui său; pentru
că ridică învelitoarea patului tatălui său. Şi tot poporul să
spună: Amin.
21 Blestemat fie cel ce se culcă cu orice fel de animal. Şi tot
poporul să spună: Amin.
22 Blestemat fie cel ce se culcă cu sora sa, fiica tatălui său, sau
fiica mamei sale. Şi tot poporul să spună: Amin.
23 Blestemat fie cel ce se culcă cu soacra sa. Şi tot poporul să
spună: Amin.
24 Blestemat fie cel ce loveşte pe aproapele său în ascuns. Şi
tot poporul să spună: Amin.
25 Blestemat fie cel ce ia mită să ucidă o persoană nevinova-
tă. Şi tot poporul să spună: Amin.
26 Blestemat fie cel ce nu întăreşte toate cuvintele legii aces-
teia ca să le împlinească. Şi tot poporul să spună: Amin.
Capitolul 28
Ş i se va întâmpla, dacă vei da ascultare cu atenţie vo-
cii DOMNULUI Dumnezeul tău, luând seama să împli-
neşti toate poruncile lui, pe care ţi le poruncesc astăzi, că
DOMNUL Dumnezeul tău te va înălţa mai presus de toate
naţiunile pământului,
2 Şi toate aceste binecuvântări vor veni peste tine şi te vor
ajunge, dacă vei da ascultare vocii DOMNULUI Dumnezeul
tău.
Binecuvântat vei fi în cetate şi binecuvântat vei fi în câmp.
4 Binecuvântat va fi rodul trupului tău şi rodul pământului
134
tău şi rodul vitelor tale, fătul vacilor tale şi turmele oilor
tale.
5 Binecuvântat va fi coşul tău şi covata ta.
6 Binecuvântat vei fi când intri şi binecuvântat vei fi când
ieşi.
7 DOMNUL va face pe duşmanii tăi, care se ridică împotriva
ta, să fie bătuţi înaintea feţei tale; ei vor ieşi împotriva ta pe o
cale şi vor fugi dinaintea ta pe şapte căi.
8 DOMNUL va porunci binecuvântare asupra ta în depozite-
le tale şi pe tot ce îţi vei pune mâna; şi te va binecuvânta în
ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
9 DOMNUL te va întemeia ca popor sfânt pentru el, precum
ţi-a jurat, dacă vei păzi poruncile DOMNULUI Dumnezeul
tău şi vei umbla în căile lui.
10 Şi toate popoarele pământului vor vedea că eşti numit
după numele DOMNULUI; şi se vor teme de tine.
11 Şi DOMNUL te va face abundent în bunătăţi, în rodul tru-
pului tău şi în rodul vitelor tale şi în rodul pământului tău,
în ţara pe care DOMNUL a jurat taţilor tăi să ţi-o dea.
12 DOMNUL îţi va deschide tezaurul său bun, cerul să dea
ploaie ţării tale la timpul ei şi să binecuvânteze toată lucra-
rea mâinii tale, şi vei da cu împrumut multor naţiuni, dar tu
nu vei lua cu împrumut.
13 Şi DOMNUL te va face capul şi nu coada; şi vei fi numai
deasupra şi nu vei fi dedesubt; dacă dai ascultare poruncilor
DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ţi le poruncesc astăzi
să iei seama şi să le împlineşti,
14 Şi să nu te abaţi nici la dreapta nici la stânga, de la nici
unul dintre cuvintele pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să
mergi după alţi dumnezei să le serveşti.
15 ¶ Dar se va întâmpla, dacă nu vei da ascultare vocii
DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să iei seama şi să împlineşti
toate poruncile lui şi statutele lui, pe care ţi le poruncesc as-
tăzi, că toate blestemele acestea vor veni peste tine şi te vor
ajunge.
16 Blestemat vei fi în cetate şi blestemat în câmp.
17 Blestemat va fi coşul tău şi blestemată covata ta.
18 Blestemat va fi rodul trupului tău şi rodul ţării tale, fătul
vacilor tale şi turmele oilor tale.
19 Blestemat vei fi când intri şi blestemat când ieşi.
20 DOMNUL va trimite peste tine blestem, chinuire şi mus-
trare, peste orice îţi vei pune mâna să faci, până când vei fi
nimicit şi până când vei pieri repede, din cauza stricăciunii
faptelor tale, prin care m-ai părăsit.
21 DOMNUL va face ciuma să se lipească de tine, până când
te va nimici din ţara în care intri să o stăpâneşti.
22 DOMNUL te va lovi cu mistuire şi cu febră şi cu inflamare
şi cu arsură puternică şi cu sabie şi cu tăciune în grâu şi cu
mană; şi ele te vor urmări până vei pieri.
23 Şi cerul tău care este deasupra capului tău va fi aramă, şi
pământul care este sub tine, fier.
24 DOMNUL va face ploaia peste ţara ta, pulbere şi praf, ele
vor coborî din cer asupra ta, până când vei fi nimicit.
25 DOMNUL va face să fii bătut înaintea duşmanilor tăi, vei
ieşi împotriva lor pe o cale şi vei fugi dinaintea lor pe şapte
căi şi vei fi alungat în toate împărăţiile pământului.
26 Şi trupul tău mort va fi hrană pentru toate păsările ceru-
lui şi fiarele pământului şi nimeni nu le va speria.
27 DOMNUL te va lovi cu ulcerele Egiptului şi cu tumori şi
cu crustă şi cu pecingine, de care nu te poţi vindeca.
28 DOMNUL te va lovi cu nebunie şi cu orbire şi cu înmăr-
murire a inimii,
 Deuteronom 29
29 Şi vei bâjbâi în miezul zilei, precum bâjbâie orbul în întu-
neric, şi nu vei prospera în căile tale şi vei fi mereu oprimat şi
prădat în toate zilele, şi nimeni nu te va salva.
30 Te vei logodi cu o femeie şi un alt bărbat se va culca cu
ea, vei zidi o casă şi nu vei locui în ea, vei sădi o vie şi nu vei
aduna strugurii din ea.
31 Boul tău va fi înjunghiat înaintea ochilor tăi şi nu vei
mânca din el, măgarul tău va fi luat dinaintea feţei tale cu
violenţă şi nu îţi va fi înapoiat; oile tale vor fi date duşmanilor
tăi şi nu vei avea pe nimeni ca să le salveze.
32 Fiii tăi şi fiicele tale vor fi daţi altui popor şi ochii tăi vor
privi şi se vor topi de dor după ei toată ziua şi nu va fi nici o
putere în mâna ta.
33 O naţiune, pe care nu o cunoşti, va mânca rodul ţării
tale şi toate muncile tale; şi vei fi doar oprimat şi zdrobit
întotdeauna;
34 Astfel că vei înnebuni la priveliştea pe care ochii tăi o vor
vedea.
35 DOMNUL te va lovi la genunchi şi la picioare, de la talpa
piciorului tău până în creştetul capului tău, cu un ulcer rău
care nu poate fi vindecat.
36 DOMNUL te va duce pe tine şi pe împăratul tău, pe care
îl vei pune peste tine, la o naţiune pe care nu ai cunoscut-o
nici tu nici taţii tăi şi acolo vei servi altor dumnezei, lemn şi
piatră.
37 Şi vei deveni o înmărmurire, un proverb şi o zicătoare,
între toate naţiunile unde te va conduce DOMNUL .
38 Vei duce multă sămânţă la câmp şi vei strânge puţin; pen-
tru că o va mistui lăcusta.
39 Vei sădi vii şi le vei lucra, dar nu vei bea nici din vin, nici
nu vei strânge strugurii; pentru că viermii îi vor mânca.
40 Vei avea măslini în toate ţinuturile tale, dar nu te vei unge
cu untdelemn; pentru că măslinul tău îşi va lepăda rodul
său.
41 Vei naşte fii şi fiice, dar nu te vei bucura de ei; pentru că
vor merge în captivitate.
42 Lăcusta va mistui toţi copacii tăi şi rodul ţării tale.
43 Străinul care este la tine se va înălţa peste tine foarte sus;
şi tu vei coborî foarte jos.
44 El îţi va împrumuta şi tu nu îi vei împrumuta, el va fi ca-
pul, iar tu vei fi coada.
45 ¶ Mai mult, toate aceste blesteme vor veni peste tine şi te
vor urmări şi te vor ajunge, până vei fi nimicit; pentru că nu
ai dat ascultare vocii DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să pă-
zeşti poruncile lui şi statutele lui, pe care ţi le-a poruncit.
46 Şi ele vor fi peste tine şi peste sămânţa ta pentru totdeau-
na, ca un semn şi ca o minune.
47 Pentru că nu ai servit DOMNULUI Dumnezeul tău cu bu-
curie şi cu veselie a inimii, pentru abundenţa în toate;
48 De aceea vei servi pe duşmanii tăi, pe care îi va trimite
DOMNUL împotriva ta, în foame şi în sete şi în goliciune şi
în lipsă de toate, şi el va pune un jug de fier pe grumazul tău,
până te va nimici.
49 DOMNUL va aduce împotriva ta o naţiune de departe, de
la marginea pământului, precum zboară acvila; o naţiune a
cărei limbă nu o vei înţelege;
50 O naţiune feroce la înfăţişare, care nu priveşte la bătrân,
nici nu arată favoare tânărului,
51 Şi va mânca rodul vitelor tale şi rodul ţării tale, până vei
fi nimicit, care nu îţi va lăsa nici grâu, nici vin, nici untde-
lemn, nici fătul vacilor tale, nici turmele oilor tale, până te
va nimici.
135
52 Şi te va asedia în toate porţile tale în toată ţara ta, până se
vor prăbuşi zidurile tale înalte şi întărite, în care te-ai încre-
zut; şi te va asedia în toate porţile tale în toată ţara ta, pe care
ţi-a dat-o DOMNUL Dumnezeul tău.
53 Şi, în asediul şi în strâmtorarea cu care te vor chinui duş-
manii tăi, vei mânca rodul propriului tău trup, carnea fiilor
tăi şi a fiicelor tale pe care ţi-i va da DOMNUL Dumnezeul
tău,
54 Astfel încât ochiul bărbatului sensibil şi foarte delicat
printre voi, va fi rău faţă de fratele său şi faţă de soţia sânului
său şi faţă de rămăşiţa copiilor săi, pe care îi va lăsa,
55 Astfel încât nu va da nici unuia dintre ei din carnea copi-
ilor săi, pe care o va mânca el, pentru că nu i-a rămas nimic
în asediul şi în strâmtorarea cu care te vor chinui duşmanii
tăi, în toate porţile tale.
56 Femeia sensibilă şi delicată dintre voi, care nu ar fi cutezat
să pună talpa piciorului ei pe pământ, din delicateţe şi sen-
sibilitate, ochiul ei va fi rău faţă de soţul sânului ei şi faţă de
fiul ei şi faţă de fiica ei,
57 Şi faţă de fătul ei, care iese dintre picioarele ei, şi faţă de
copiii ei, pe care îi va naşte, pentru că în lipsă de toate îi va
mânca în ascuns, în asediul şi în strâmtorarea cu care te va
chinui vrăjmaşul tău în porţile tale.
58 Dacă nu vei lua seama să împlineşti toate cuvintele acestei
legi, care sunt scrise în această carte, ca să te temi de numele
acesta glorios şi înfricoşător, DOMNUL DUMNEZEUL TĂU,
59 Atunci DOMNUL va face îngrozitoare plăgile tale şi plă-
gile seminţei tale, plăgi mari şi îndelungate, cu boli rele şi
îndelungate.
60 Mai mult, el va aduce asupra ta toate bolile Egiptului, de
care te-ai temut; şi ele se vor lipi de tine.
61 De asemenea, fiecare boală şi fiecare plagă, care nu este
scrisă în cartea acestei legi, pe ele DOMNUL le va aduce asu-
pra ta, până vei fi nimicit.
62 Şi veţi fi lăsaţi puţini la număr, deşi eraţi mulţi ca stelele
cerului; pentru că ai refuzat să asculţi de vocea DOMNULUI
Dumnezeul tău.
63 Şi se va întâmpla, precum DOMNUL s-a bucurat de voi să
vă facă bine şi să vă înmulţească, tot astfel DOMNUL se va
bucura de voi să vă nimicească şi să vă facă de nimic; şi veţi
fi smulşi din ţara în care intri ca să o stăpâneşti.
64 Şi DOMNUL te va împrăştia printre toate popoarele, de
la o margine a pământului până la cealaltă; şi acolo vei servi
altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut, nici tu, nici taţii
tăi, lemn şi piatră.
65 Şi printre aceste naţiuni nu vei avea linişte, nici talpa pi-
ciorului tău nu va avea odihnă, ci DOMNUL îţi va da acolo o
inimă cutremurată şi ochi care se topesc şi tristeţe a minţii,
66 Şi viaţa ta va atârna în îndoială înaintea ta; şi te vei teme
noaptea şi ziua şi nu vei avea siguranţă pentru viaţa ta,
67 Dimineaţa vei spune: De ar fi seară! Şi seara vei spune:
De ar voi Dumnezeu să fie dimineaţă! De teama inimii tale,
de care te vei teme, şi de priveliştea, pe care ochii tăi o vor
vedea.
68 Şi DOMNUL te va întoarce în Egipt cu corăbii, pe calea
despre care ţi-am vorbit: Să nu o mai vezi; şi acolo veţi fi
vânduţi duşmanilor voştri ca robi şi roabe şi nimeni nu vă
va cumpăra.
Capitolul 29
A cestea sunt cuvintele legământului, pe care DOMNUL
a poruncit lui Moise, ca să îl facă cu copiii lui Israel în
 Deuteronom 30
ţara Moabului, în afară de legământul pe care l-a făcut cu ei
în Horeb.
2 Şi Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a spus: Aţi văzut tot
ce a făcut DOMNUL înaintea ochilor voştri în ţara Egiptului,
lui Faraon şi tuturor servitorilor lui şi întregii lui ţări;
3 Marile ispite pe care ochii tăi le-au văzut, semnele şi acele
mari miracole,
4 Totuşi DOMNUL nu v-a dat o inimă să pătrundeţi şi ochi să
vedeţi şi urechi să auziţi, până în această zi.
5 Şi v-am condus patruzeci de ani prin pustiu, hainele voas-
tre nu s-au învechit pe voi şi sandaua ta nu s-a învechit pe
piciorul tău.
6 Nu aţi mâncat pâine, nici nu aţi băut vin sau băutură tare,
ca să cunoaşteţi că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
7 Şi când aţi ajuns la acest loc, Sihon, împăratul Hesbonului,
şi Og, împăratul Basanului, au ieşit împotriva noastră la bă-
tălie şi noi i-am lovit,
8 Şi le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire rubeniţilor şi
gadiţilor şi la jumătate din tribul lui Manase.
9 Păziţi de aceea cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le,
ca să prosperaţi în tot ce faceţi.
10 ¶ Voi staţi în picioare astăzi cu toţii înaintea DOMNULUI
Dumnezeul vostru; căpeteniile triburilor voastre, bătrânii
voştri şi administratorii voştri, toţi bărbaţii lui Israel,
11 Micuţii voştri, soţiile voastre şi străinul tău care este în
mijlocul taberei tale, de la tăietorul lemnului tău până la
aducătorul apei tale,
12 Ca să intri în legământ cu DOMNUL Dumnezeul tău şi în
jurământul său, pe care DOMNUL Dumnezeul tău îl face cu
tine astăzi,
13 Ca să te întemeieze astăzi ca popor al său şi să îţi fie
Dumnezeu, precum ţi-a spus şi precum a jurat taţilor tăi, lui
Avraam, lui Isaac şi lui Iacob.
14 Şi nu numai cu voi fac acest legământ şi acest jurământ;
15 Ci cu acela care stă în picioare aici astăzi cu noi înaintea
DOMNULUI Dumnezeul nostru şi de asemenea cu cel care
nu este astăzi aici, cu noi,
16 (Pentru că ştiţi cum am locuit noi în ţara Egiptului; şi cum
am trecut prin mijlocul naţiunilor printre care aţi trecut;
17 Şi aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor, lemn şi piatră, ar-
gint şi aur, care erau printre ei),
18 Ca nu cumva să fie între voi vreun bărbat, sau femeie
sau familie sau trib, a cărui inimă să se întoarcă astăzi de la
DOMNUL Dumnezeul nostru, ca să meargă şi să servească
dumnezeilor acestor naţiuni; ca nu cumva să fie între voi o
rădăcină care aduce fiere şi pelin;
19 Şi să se întâmple, când aude cuvintele acestui blestem, să
se binecuvânteze singur în inima sa, spunând: Voi avea pace,
deşi umblu în imaginaţia inimii mele, ca să adaug beţia la
sete;
20 DOMNUL nu îl va scuti, ci furia DOMNULUI şi gelozia lui
vor fumega împotriva acelui bărbat şi vor veni peste el toate
blestemele care sunt scrise în cartea aceasta şi DOMNUL îi va
şterge numele de sub cer.
21 Şi DOMNUL îl va separa ca rău dintre toate triburile lui
Israel, conform cu toate blestemele legământului care sunt
scrise în cartea aceasta a legii,
22 Astfel încât generaţia care va veni din copiii voştri, care
se va ridica după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară în-
depărtată, vor spune când vor vedea plăgile ţării acesteia şi
bolile pe care DOMNUL le-a pus pe ea;
23 Şi că toată ţara ei este pucioasă şi sare, arzând, că nu este
136
semănată, nici nu rodeşte, nici nu creşte vreo iarbă în ea, ca
surparea Sodomei şi Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care
le-a nimicit DOMNUL în furia sa şi în mânia sa,
24 Chiar toate naţiunile vor spune: Pentru ce a făcut astfel
DOMNUL acestei ţări? Ce înseamnă dogoarea acestei mari
furii?
25 Atunci ei vor spune: Pentru că au părăsit legământul
DOMNULUI Dumnezeul taţilor lor, pe care l-a făcut cu ei
când i-a scos din ţara Egiptului,
26 Fiindcă au mers şi au servit altor dumnezei şi li s-au în-
chinat, dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut şi el nu li i-a
dat,
27 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva acestei ţări, ca
să aducă asupra ei toate blestemele care sunt scrise în această
carte,
28 Şi DOMNUL i-a dezrădăcinat din ţara lor în furie şi în
mânie şi cu mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, ca
în ziua aceasta.
29 Cele ascunse aparţin DOMNULUI Dumnezeul nostru,
dar cele revelate ne aparţin nouă şi copiilor noştri pentru
totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei legi.
Capitolul 30
Ş i se va întâmpla, după ce vor veni peste tine toate lucruri-
le acestea, binecuvântarea şi blestemul, pe care le-am pus
înaintea ta şi ţi le vei aminti printre toate naţiunile la care te
va împrăştia DOMNUL Dumnezeul tău,
2 Şi te vei întoarce la DOMNUL Dumnezeul tău şi vei asculta
de vocea lui conform cu tot ce îţi poruncesc eu astăzi, cu toa-
tă inima ta şi cu tot sufletul tău, tu şi copiii tăi,
3 Că DOMNUL Dumnezeul tău va întoarce pe captivii tăi
şi va avea milă de tine şi te va întoarce şi te va aduna din
nou dintre toate naţiunile, printre care te va fi împrăştiat
DOMNUL Dumnezeul tău.
4 Dacă vreunul din ai tăi este împrăştiat până la cele mai în-
depărtate margini ale cerului, DOMNUL Dumnezeul tău te
va aduna de acolo şi te va lua de acolo,
5 Şi DOMNUL Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care au
stăpânit-o taţii tăi şi tu o vei stăpâni; şi îţi va face bine şi te va
înmulţi mai mult decât pe taţii tăi.
6 Şi DOMNUL Dumnezeul tău îţi va circumcide inima şi ini-
ma seminţei tale, ca să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău
cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, ca să trăieşti.
7 Şi DOMNUL Dumnezeul tău va pune toate aceste blesteme
asupra duşmanilor tăi şi asupra celor ce te urăsc, care te-au
persecutat.
8 Şi te vei întoarce şi vei asculta de vocea DOMNULUI şi vei
împlini toate poruncile lui, pe care ţi le poruncesc astăzi.
9 Şi DOMNUL Dumnezeul tău te va face abundent în fieca-
re lucrare a mâinii tale, în rodul pântecelui tău şi în rodul
vitelor tale şi în rodul pământului tău, spre bine, pentru că
DOMNUL se va bucura din nou de tine spre bine, precum s-a
bucurat de taţii tăi,
10 Dacă vei da ascultare la vocea DOMNULUI Dumnezeul
tău, ca să păzeşti poruncile lui şi statutele lui, care sunt scri-
se în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la DOMNUL
Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.
11 ¶ Pentru că această poruncă pe care ţi-o poruncesc astăzi,
nu este nici ascunsă nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca să spui: Cine se va urca pentru noi în cer
şi să ne-o aducă, pentru ca să o auzim şi să o împlinim?
13 Nici nu este dincolo de mare, ca să spui: Cine va trece
 Deuteronom 31
pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca să o
auzim şi să o împlinim?
14 Ci cuvântul este foarte aproape de tine, în gura ta şi în
inima ta, ca să îl împlineşti.
15 ¶ Vezi, am pus astăzi înaintea ta viaţa şi binele şi moartea
şi răul;
16 În aceea că îţi poruncesc astăzi să îl iubeşti pe DOMNUL
Dumnezeul tău, să umbli în căile lui şi să păzeşti poruncile
lui şi statutele lui şi judecăţile lui, ca să trăieşti şi să te înmul-
ţeşti, şi ca DOMNUL Dumnezeul tău să te binecuvânteze în
ţara în care mergi să o stăpâneşti.
17 Dar dacă ţi se abate inima şi nu vei asculta, ci vei fi atras
şi te vei închina altor dumnezei şi le vei servi,
18 Vă mărturisesc astăzi, că veţi pieri negreşit şi nu vă veţi
lungi zilele pe pământul pentru care treci Iordanul, ca să in-
tri să îl stăpâneşti.
19 Chem cerul şi pământul să mărturisească astăzi împotriva
voastră, v-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi
blestemul; alege dar viaţa, ca să trăiţi deopotrivă tu şi sămânţa
ta,
20 Ca să poţi iubi pe DOMNUL Dumnezeul tău şi să asculţi
de vocea lui şi să te poţi alipi de el, pentru că el este viaţa ta şi
lungimea zilelor tale, ca să locuieşti în ţara pe care DOMNUL
a jurat-o taţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, că le-o
dă.
Capitolul 31
Ş i Moise a mers şi a vorbit aceste cuvinte către tot
Israelul.
2 Şi le-a spus: Eu astăzi sunt în vârstă de o sută douăzeci
de ani; nu mai pot ieşi şi intra, de asemenea DOMNUL mi-a
spus: Tu nu vei trece Iordanul acesta.
3 DOMNUL Dumnezeul tău, el va trece înaintea ta şi va ni-
mici naţiunile acestea dinaintea ta şi le vei stăpâni, şi Iosua,
el va trece înaintea ta, precum a spus DOMNUL .
4 Şi DOMNUL le va face precum a făcut lui Sihon şi lui Og,
împăraţii amoriţilor şi ţării lor, pe care i-a nimicit.
5 Şi DOMNUL îi va da înaintea voastră, să le faceţi conform
cu toate poruncile pe care vi le-am poruncit.
6 Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nici nu vă îngroziţi înain-
tea lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău, el este cel care
merge cu tine; el nu te va lăsa, nici nu te va părăsi.
7 Şi Moise l-a chemat pe Iosua şi i-a spus înaintea ochilor în-
tregului Israel: Fii tare şi curajos, pentru că tu trebuie să intri
cu poporul acesta în ţara pe care DOMNUL a jurat-o taţilor
lor că le-o dă; şi tu îi vei face să o moştenească.
8 Şi DOMNUL , el este cel care merge înaintea ta; el va fi cu
tine, el nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, nu te teme, nici nu
te descuraja.
9 ¶ Şi Moise a scris legea aceasta şi a dat-o preoţilor, fiii lui
Levi, care purtau chivotul legământului DOMNULUI, şi tu-
turor bătrânilor lui Israel.
10 Şi Moise le-a poruncit, spunând: La sfârşitul fiecăror
şapte ani, în solemnitatea anului iertării, la sărbătoarea
corturilor,
11 Când va veni tot Israelul să se arate înaintea DOMNULUI
Dumnezeul tău în locul pe care îl va alege, să citeşti legea
aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
12 Adună poporul împreună, pe bărbaţi şi pe femei şi pe co-
pii şi pe străinul tău care este înăuntrul porţilor tale, ca să
audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vos-
tru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele acestei legi,
137
13 Şi copiii lor, care nu au cunoscut nimic, să audă şi să înve-
ţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru, în toate zilele
cât trăiţi în ţara în care treceţi Iordanul, ca să o stăpâniţi.
14 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, ţi se apropie zilele
ca să mori; cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă, ca să îi dau po-
runcă. Şi Moise şi Iosua au mers şi s-au înfăţişat la taberna-
colul întâlnirii.
15 Şi DOMNUL s-a arătat în tabernacol, într-un stâlp de nor,
şi stâlpul de nor stătea deasupra intrării tabernacolului.
16 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, tu vei adormi cu taţii
tăi; şi poporul acesta se va ridica şi va curvi cu dumnezeii
străinilor ţării în care intră să fie cu ei şi mă va părăsi şi va
călca legământul meu pe care l-am făcut cu ei.
17 Atunci furia mea se va aprinde împotriva lor în ziua aceea
şi îi voi părăsi şi îmi voi ascunde faţa de ei şi ei vor fi devoraţi
şi li se vor întâmpla multe rele şi tulburări, astfel încât vor
spune în ziua aceea: Nu au venit aceste rele peste noi pentru
că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?
18 Şi îmi voi ascunde într-adevăr faţa în ziua aceea, pentru
toate relele pe care le-au lucrat, pentru că s-au întors spre alţi
dumnezei.
19 Şi acum scrieţi această cântare pentru voi, învaţă-i pe
copiii lui Israel să o cânte, pune-o în gurile lor, ca această
cântare să îmi servească de mărturie împotriva copiilor lui
Israel.
20 Pentru că îi voi duce în ţara pe care am jurat-o taţilor lor,
în care curge lapte şi miere; şi vor mânca şi se vor sătura şi
se vor îngrăşa; atunci se vor întoarce spre alţi dumnezei şi le
vor servi şi mă vor provoca şi vor rupe legământul meu.
21 Şi va fi, când li se vor întâmpla multe rele şi tulburări,
că această cântare va mărturisi împotriva lor ca o mărturie;
pentru că nu va fi uitată din gura seminţei lor, pentru că eu
cunosc imaginaţia după care merg, chiar acum, înainte să îi
fi adus în ţara pe care eu le-am jurat-o.
22 ¶ Şi Moise a scris această cântare în aceeaşi zi şi a învăţat
pe copiii lui Israel să o cânte.
23 Şi i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, spunând: Fii tare şi
curajos, pentru că tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe
care le-am jurat-o, iar eu voi fi cu tine.
24 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat Moise de scris cuvin-
tele legii acesteia într-o carte, până la sfârşitul lor,
25 Că Moise a poruncit leviţilor care purtau chivotul legă-
mântului DOMNULUI, spunând:
26 Luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o alături de chivotul
legământului DOMNULUI Dumnezeul vostru, ca să fie acolo
ca mărturie împotriva ta.
27 Pentru că eu cunosc răzvrătirea ta şi gâtul tău înţepenit,
iată, încă fiind eu viu cu voi, astăzi, v-aţi răzvrătit împotriva
DOMNULUI; şi cu cât mai mult după moartea mea?
28 Adunaţi la mine pe toţi bătrânii triburilor voastre şi pe
administratorii voştri, ca să vorbesc în urechile lor cuvintele
acestea şi să chem cerul şi pământul ca mărturie împotriva
lor.
29 Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi corupe de tot
şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o; şi vi se va
întâmpla răul în zilele de pe urmă; pentru că veţi face ce este
rău înaintea ochilor DOMNULUI, ca să îl provocaţi la furie
prin lucrarea mâinilor voastre.
30 Şi Moise a vorbit în urechile întregii adunări a lui Israel
cuvintele cântării acesteia, până la sfârşitul lor.
 Deuteronom 32
Capitolul 32
D eschideţi urechea, voi cerurilor şi voi vorbi; şi ascul-
tă pământule cuvintele gurii mele.
2 Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca
roua, ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile
peste iarbă,
3 Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, daţi măreţie
Dumnezeului nostru.
4 El este Stânca, lucrarea sa este desăvârşită, pentru că toate
căile lui sunt judecată, el este un Dumnezeu al adevărului şi
fără nelegiuire, el este just şi drept.
5 Ei s-au corupt, pata lor nu este cea a copiilor lui, sunt o ge-
neraţie perversă şi strâmbă.
6 Astfel răsplătiţi voi DOMNULUI, popor nebun şi neînţe-
lept? Nu este el Tatăl tău care te-a cumpărat? nu te-a făcut el
şi te-a întemeiat?
7 ¶ Aminteşte-ţi de zilele din vechime, ia aminte la anii mul-
tor generaţii, întreabă pe tatăl tău şi îţi va arăta; pe bătrânii
tăi şi îţi vor spune.
8 Când cel Preaînalt a împărţit naţiunilor moştenirea lor,
când a separat pe fiii lui Adam, a aşezat graniţele poporului
conform cu numărul copiilor lui Israel;
9 Pentru că partea DOMNULUI este poporul său; Iacob este
sorţul moştenirii sale.
10 El l-a găsit într-un pământ, intr-un deşert; într-o risipire,
pustiu al urletelor; l-a condus, l-a instruit, l-a păzit ca pe lu-
mina ochiului său.
11 Precum îşi scutură acvila cuibul, pluteşte peste puii săi, îşi
întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile ei tari,
12 Astfel l-a condus DOMNUL , singur, şi nu a fost nici un
dumnezeu străin cu el.
13 L-a făcut să călărească pe înălţimile pământului, ca să
mănânce rodul câmpului; şi l-a făcut să sugă miere din stân-
că şi untdelemn din stânca de cremene;
14 Unt de la vaci şi lapte de la oi, cu grăsimea mieilor şi ber-
beci de rasă din Basan şi ţapi cu grăsimea rărunchilor grâu-
lui; şi ai băut sângele pur al strugurelui.
15 ¶ Dar Ieşurun s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior, te-ai
îngrăşat, te-ai îngroşat, te-ai acoperit cu grăsime; atunci l-a
părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut şi a dispreţuit Stânca
salvării lui.
16 L-au provocat la gelozie cu dumnezei străini, l-au provo-
cat la mânie cu urâciuni.
17 Au sacrificat dracilor şi nu lui Dumnezeu; unor dumne-
zei pe care nu i-au cunoscut, unora noi, de curând veniţi, de
care taţii voştri nu s-au temut.
18 De Stânca, cea care te-a născut, tu ai uitat şi nu ţi-ai adus
aminte de Dumnezeul, care te-a format.
19 ¶ Şi când DOMNUL a văzut, i-a detestat din cauza provo-
cării fiilor săi şi a fiicelor sale.
20 Şi a spus: Îmi voi ascunde faţa de ei, voi vedea care va fi
sfârşitul lor, pentru că ei sunt o generaţie foarte perversă,
copii în care nu este credinţă.
21 M-au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
m-au provocat la mânie cu deşertăciunile lor, şi eu îi voi în-
tărâta la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi provoca
la mânie printr-o naţiune proastă.
22 Pentru că în mânia mea s-a aprins un foc şi va arde până
la cel mai adânc iad şi va mistui pământul cu venitul lui şi va
aprinde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădi ticăloşii asupra lor; îmi voi consuma să-
geţile peste ei.
138
24 Vor fi arşi cu foame şi devoraţi de arşiţă pârjolitoare şi
de distrugere amară, de asemenea voi trimite dinţii fiarelor
asupra lor, cu otrava şerpilor din ţărână.
25 Sabia în afară şi teroare înăuntru, amândouă vor nimici
pe tânăr şi pe fecioară, pe sugar şi pe omul cu perii cărunţi.
26 ¶ Am spus: Îi voi risipi în colţuri, voi face ca amintirea lor
să înceteze dintre oameni,
27 Dacă nu m-aş teme de furia duşmanului, ca nu cumva
potrivnicii lor să se comporte ciudat şi ca nu cumva să spu-
nă: Mâna noastră este înălţată şi nu DOMNUL a făcut toate
acestea.
28 Pentru că ei sunt o naţiune lipsită de sfat şi nici nu este
înţelegere în ei.
29 O de ar fi înţelepţi şi de ar înţelege aceasta şi ar lua aminte
la sfârşitul lor de pe urmă!
30 Cum ar urmări unul o mie şi doi ar pune pe fugă zece
mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi nu i-ar fi închis
DOMNUL?
31 Pentru că stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar duş-
manii noştri sunt judecători.
32 Pentru că viţa lor este din viţa Sodomei şi din câmpiile
Gomorei, strugurii lor sunt struguri de fiere, ciorchinii lor
sunt amari,
33 Vinul lor este otrava dragonilor şi veninul crud al
viperelor.
34 Nu este lucrul acesta păstrat la mine şi sigilat printre te-
zaurele mele?
35 Mie îmi aparţine răzbunarea şi recompensa; la timpul po-
trivit le va aluneca piciorul, pentru că ziua nenorocirii lor
este aproape şi lucrurile care vor veni peste ei se vor grăbi.
36 Pentru că DOMNUL va judeca pe poporul său şi se va po-
căi pentru servitorii săi, când va vedea că puterea lor s-a dus
şi nu va fi nimeni închis, sau lăsat.
37 Şi va spune: Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care s-au
încrezut,
38 Ei care au mâncat grăsimea sacrificiilor lor şi au băut vi-
nul darurilor lor de băutură? să se ridice şi să vă ajute şi să fie
protecţia voastră.
39 ¶ Vedeţi acum că eu, eu sunt el şi nu este alt dumnezeu
împreună cu mine; eu ucid şi eu dau viaţă; eu rănesc şi eu
vindec, şi nu este cineva care să vă elibereze din mâna mea.
40 Pentru că îmi ridic mâna spre cer şi spun: Eu trăiesc pen-
tru totdeauna.
41 Dacă îmi ascut sabia strălucitoare şi mâna mea apucă ju-
decata, voi întoarce răzbunare duşmanilor mei şi voi răsplăti
celor care mă urăsc.
42 Îmi voi îmbăta săgeţile cu sânge şi sabia mea va devora
carne; şi le voi îmbăta cu sângele celor ucişi şi al captivilor,
de la începutul răzbunărilor peste duşman.
43 Bucuraţi-vă naţiunilor, cu poporul său, pentru că el va
răzbuna sângele servitorilor săi şi voi întoarce răzbunare po-
trivnicilor săi şi va fi milos cu ţara sa şi cu poporul său.
44 ¶ Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării aces-
teia în auzul poporului, el şi Hoşea, fiul lui Nun.
45 Şi Moise a terminat de vorbit toate cuvintele acestea îna-
intea întregului Israel,
46 Şi le-a spus: Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care le
mărturisesc printre voi astăzi, ca să le porunciţi copiilor voş-
tri să ia seama să le împlinească, toate cuvintele acestei legi.
47 Pentru că nu este un lucru deşert pentru voi; pentru că
este viaţa voastră, şi prin acest lucru vă veţi prelungi zilele în
ţara în care treceţi Iordanul, ca să o stăpâniţi.
 Deuteronom 34
48 Şi DOMNUL a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, spunând:
49 Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo,
care este în ţara Moabului, care este în dreptul Ierihonului;
şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copi-
ilor lui Israel,
50 Şi mori pe muntele pe care te vei urca şi adună-te la popo-
rul tău; precum a murit Aaron, fratele tău, pe muntele Hor şi
a fost adunat la poporul său,
51 Pentru că aţi păcătuit împotriva mea în mijlocul copiilor
lui Israel, la apele Meriba-Cades, în pustiul Ţin; pentru că nu
m-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52 Totuşi tu vei vedea ţara înaintea ta; dar nu vei intra acolo,
în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.
Capitolul 33
Ş i aceasta este binecuvântarea, cu care a binecuvântat
Moise, omul lui Dumnezeu, pe copiii lui Israel înaintea
morţii sale.
2 Şi a spus: DOMNUL a venit din Sinai şi le-a răsărit din Seir;
el a strălucit din muntele Paran şi a venit cu zecile de mii de
sfinţi, de la dreapta lui ieşea o lege de foc pentru ei.
3 Da, el a iubit poporul; toţi sfinţii săi sunt în mâna ta, şi ei au
şezut la picioarele tale; fiecare va primi din cuvintele tale.
4 Moise ne-a poruncit o lege, moştenirea adunării lui Iacob.
5 Şi el era împărat în Ieşurun, când s-au adunat capii popo-
rului şi triburile lui Israel.
6 ¶ Trăiască Ruben şi să nu moară; şi bărbaţii săi să nu fie
puţini.
7 Şi aceasta este binecuvântarea despre Iuda şi el a spus:
Ascultă Doamne vocea lui Iuda şi adu-l la poporul său, mâi-
nile sale să îi înmulţească bunătăţile; şi să îi fii un ajutor îm-
potriva duşmanilor.
8 ¶ Şi despre Levi a spus: Tumim al tău şi Urim al tău să fie
cu cel sfânt al tău, pe care l-ai încercat la Masa, cu care te-ai
certat la apele din Meriba;
9 Care a spus tatălui său şi mamei sale: Nu l-am văzut; nici
nu a recunoscut pe fraţii săi, nici nu şi-a cunoscut proprii
copii, pentru că au păzit cuvântul tău şi au ţinut legământul
tău.
10 Ei vor învăţa pe Iacob judecăţile tale şi pe Israel legea ta,
vor pune tămâie înaintea ta şi ofrandă arsă în întregime pe
altarul tău.
11 Binecuvântează, Doamne, averea lui şi primeşte lucrarea
mâinilor lui, zdrobeşte coapsele celor care se ridică împotri-
va lui şi ale celor care îl urăsc, ca să nu se mai ridice.
12 ¶ Despre Beniamin a spus: Iubitul DOMNULUI va locui
în siguranţă lângă el; DOMNUL îl va acoperi toată ziua, iar el
va locui între umerii săi.
13 Şi despre Iosif a spus: Binecuvântată fie de DOMNUL ţara
lui, cu lucrurile preţioase ale cerului, cu rouă şi cu adâncul
care se odihneşte jos,
14 Şi cu roadele preţioase aduse de soare şi cu lucrurile pre-
ţioase date de lună,
15 Şi cu lucrurile de seama ale munţilor străvechi şi cu lu-
crurile preţioase ale dealurilor veşnice,
16 Şi cu lucrurile preţioase ale pământului şi ale plinătăţii
lui şi cu bunăvoinţa celui care locuia în rug, să vină binecu-
vântarea peste capul lui Iosif şi peste creştetul capului celui
separat de fraţii săi.
17 Gloria lui este ca întâiul născut al taurului său şi coarnele
lui sunt coarnele unicornilor, cu ele va împunge laolaltă po-
poarele până la marginile pământului, şi ei sunt zecile de mii
139
ale lui Efraim şi ei sunt miile lui Manase.
18 ¶ Şi despre Zabulon a spus: Bucură-te Zabuloane, în ieşi-
rea ta; şi tu, Isahar, în corturile tale.
19 Ei vor chema popoarele la munte; acolo vor aduce ofrande
ale dreptăţii, pentru că vor suge din abundenţa mărilor şi din
tezaurele ascunse în nisip.
20 Şi despre Gad a spus: Binecuvântat fie cel care lărgeş-
te pe Gad, el locuieşte ca un leu şi sfâşie braţul cu coroana
capului.
21 El şi-a luat cea mai bună parte, pentru că acolo, într-o
parte a legiuitorului, a fost Gad aşezat; şi a venit cu capii po-
porului, a făcut dreptatea DOMNULUI şi judecăţile lui cu
Israel.
22 ¶ Şi despre Dan a spus: Dan este un pui de leu, el va sări
din Basan.
23 Şi despre Neftali a spus: Neftali, sătul de favoare şi plin de
binecuvântarea DOMNULUI, să stăpâneşti vestul şi sudul.
24 Şi despre Aşer a spus: Binecuvântat fie Aşer cu copii;
să fie bine primit fraţilor săi şi să îşi înmoaie piciorul în
untdelemn.
25 Sandalele tale vor fi fier şi aramă, şi tăria ta ca zilele tale.
26 ¶ Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieşurun, care călăreş-
te pe cer în ajutorul tău şi în cer în măreţia sa.
27 Dumnezeul cel etern este scăparea ta şi dedesubt sunt
braţele cele veşnice, şi el va alunga pe duşman dinaintea ta;
şi va spune: Nimiceşte-i.
28 Atunci Israel va locui singur în siguranţă, fântâna lui
Iacob va fi într-o ţară de grâne şi de vin; de asemenea ceru-
rile sale vor picura rouă.
29 Fericit eşti tu, Israele, cine este ca tine, O tu popor salvat
de DOMNUL , scutul ajutorului tău şi cine este sabia măreţiei
tale! Şi duşmanii tăi vor fi găsiţi mincinoşi înaintea ta; şi vei
călca peste înălţimile lor.
Capitolul 34
Ş i Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo,
pe vârful muntelui Pisga, care este în dreptul Ierihonului.
Şi DOMNUL i-a arătat toată ţara lui Galaad până la Dan,
2 Şi tot Neftali şi ţara lui Efraim şi Manase şi toată ţara lui
Iuda, până la marea cea mai îndepărtată,
3 Şi sudul şi câmpia văii Ierihonului, cetatea palmierilor,
până la Ţoar.
4 Şi DOMNUL i-a spus: Aceasta este ţara pe care am jurat-o
lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, spunând: O voi da seminţei
tale, te-am făcut să o vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei trece în
ea.
5 ¶ Şi Moise, servitorul DOMNULUI, a murit acolo în ţara
Moabului, conform cuvântului DOMNULUI.
6 Şi el l-a înmormântat într-o vale în ţara Moabului, faţă în
faţă cu Bet-Peor şi nimeni nu ştie mormântul lui până în
ziua aceasta.
7 Şi Moise era în vârstă de o sută două zeci de ani când a
murit, ochiul său nu se întunecase, nici vigoarea lui nu îl
părăsise.
Şi copiii lui Israel l-au plâns pe Moise treizeci de zile în câm-
piile Moabului; şi zilele plânsului şi jelirii pentru Moise s-au
sfârşit.
9 ¶ Şi Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii;
pentru că Moise îşi pusese mâinile peste el, şi copiii lui Israel
i-au dat ascultare şi au făcut precum poruncise DOMNUL
lui Moise.
10 Şi nu s-a mai ridicat profet în Israel ca Moise, pe care să îl
 Deuteronom 34
fi cunoscut DOMNUL faţă către faţă, 12 Şi cu toată acea mână puternică şi în toate lucrurile mari
11 În toate semnele şi minunile pe care DOMNUL l-a trimis şi înfricoşătoare pe care Moise le-a arătat înaintea ochilor
să le facă în ţara Egiptului lui Faraon şi tuturor servitorilor întregului Israel.
lui şi întregii lui ţări,

140
 … Iosua …
Capitolul 1
Ş i s-a întâmplat, după moartea lui Moise, servitorul
DOMNULUI, că DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, fiul lui
Nun, servitorul lui Moise, spunând:
2 Moise, servitorul meu a murit; şi acum, scoală-te, treci
Iordanul acesta, tu şi tot acest popor, până în ţara pe care
le-o dau copiilor lui Israel.
3 Fiecare loc, pe care îl va călca talpa piciorului vostru, vi
l-am dat; aşa cum i-am spus lui Moise.
4 De la pustie şi Libanul acesta până la râul cel mare, râul
Eufrat, tot pământul hitiţilor şi până la marea cea mare spre
apusul soarelui, va fi ţinutul vostru.
5 Nici un om nu va fi în stare să stea în picioare înaintea ta
toate zilele vieţii tale; precum am fost cu Moise, astfel voi fi
cu tine; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
6 Fii tare şi curajos; fiindcă acestui popor tu îi vei împărţi ca
moştenire ţara, pe care am jurat-o taţilor lor că le-o voi da.
7 Dar fii tare şi foarte curajos, ca să ai grijă să faci conform
cu toată legea pe care ţi-a poruncit-o servitorul meu, Moise;
nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să pros-
peri oriunde vei merge.
8 Această carte a legii să nu se depărteze de gura ta, ci cuge-
tă asupra ei zi şi noapte, ca să ai grijă să faci conform cu tot
ce este scris în ea; fiindcă atunci vei face calea ta prosperă şi
atunci vei avea mult succes.
9 Nu ţi-am poruncit eu? Fii tare şi curajos; nu te teme, nici
nu te descuraja, fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău este cu
tine oriunde mergi.
10 ¶ Atunci Iosua le-a poruncit ofiţerilor poporului,
spunând:
11 Treceţi prin oştire şi porunciţi poporului, spunând:
Pregătiţi-vă merinde, fiindcă în trei zile veţi trece Iordanul
acesta, ca să intraţi să stăpâniţi ţara, pe care DOMNUL
Dumnezeul vostru v-o dă ca să o stăpâniţi.
12 Şi Iosua le-a vorbit rubeniţilor şi gadiţilor şi jumătăţii tri-
bului lui Manase, spunând:
13 Amintiţi-vă de cuvântul pe care vi l-a poruncit Moise,
servitorul DOMNULUI, spunând: DOMNUL Dumnezeul
vostru v-a dat odihnă şi v-a dat această ţară.
14 Soţiile voastre, micuţii voştri şi vitele voastre, să rămână
în ţara pe care v-a dat-o Moise de această parte a Iordanului;
dar voi să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, toţi bărba-
ţii puternici de valoare şi să îi ajutaţi,
15 Până când DOMNUL va da odihnă fraţilor voştri, precum
v-a dat şi vouă şi ei de asemenea vor fi luat în stăpânire ţara
pe care le-o dă DOMNUL Dumnezeul vostru; atunci vă veţi
întoarce în ţara moştenirii voastre şi vă veţi bucura de ea, de
partea aceasta a Iordanului spre răsăritul soarelui, pe care
v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI.
16 ¶ Şi i-au răspuns lui Iosua, spunând: Vom face tot ce ne
porunceşti şi vom merge oriunde ne trimiţi.
17 Precum am dat ascultare lui Moise în toate, astfel îţi vom
da ascultare ţie; numai DOMNUL Dumnezeul tău să fie cu
tine, precum a fost cu Moise.
18 Oricine se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi nu va
da ascultare cuvintelor tale în tot ce îi porunceşti, să fie dat
morţii; numai fii tare şi curajos!
Capitolul 2
Ş i Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Sitim doi bărbaţi să spi-
oneze pe ascuns, spunând: Mergeţi să vedeţi ţara, mai
ales Ierihonul. Şi au mers şi au intrat în casa unei curve,
141
numită Rahab, şi au poposit acolo.
2 Şi i s-a spus împăratului Ierihonului, zicând: Iată, nişte
bărbaţi dintre copiii lui Israel au venit aici în această noapte,
să cerceteze ţara.
3 Şi împăratul Ierihonului a trimis la Rahab, spunând:
Scoate pe bărbaţii care au venit la tine, care au intrat în casa
ta, fiindcă au venit să cerceteze toată ţara.
4 Şi femeia a luat pe cei doi bărbaţi şi i-a ascuns şi a spus
astfel: Au venit nişte bărbaţi la mine, dar nu ştiam de unde
erau.
5 Şi s-a întâmplat, pe când se închidea poarta, când era întu-
neric, că bărbaţii au ieşit; încotro au luat­-o nu ştiu. Urmăriţi-i
repede, fiindcă îi veţi ajunge.
6 Dar ea îi dusese sus pe acoperişul casei şi îi ascunsese
cu mănunchiurile de in, pe care le aşezase în rânduială pe
acoperiş.
7 Şi bărbaţii i-au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri;
şi imediat ce au ieşit urmăritorii, au închis poarta.
8 ¶ Şi, înainte ca ei să se fi culcat, ea s-a urcat la ei pe
acoperiş;
9 Şi le-a spus bărbaţilor: Ştiu că DOMNUL v-a dat ţara şi că
spaima de voi a căzut peste noi şi că toţi locuitorii ţării se
topesc din cauza voastră.
10 Căci noi am auzit cum DOMNUL a secat apa Mării Roşii
pentru voi, când aţi ieşit din Egipt şi ce aţi făcut celor doi îm-
păraţi ai amoriţilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon şi
lui Og, pe care i-aţi nimicit de tot.
11 Şi imediat ce am auzit aceste lucruri ni s-au topit inimi-
le şi nu a mai rămas curaj în vreun om, din cauza voastră;
fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu sus
în cer şi jos pe pământ.
12 De aceea acum, vă rog, juraţi-mi pe DOMNUL că, deoa-
rece am arătat bunătate faţă de voi şi voi să arătaţi bunătate
faţă de casa tatălui meu şi să îmi daţi un semn adevărat,
13 Şi că veţi lăsa vii pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fra-
ţii mei şi pe surorile mele şi tot ceea ce au şi că ne veţi salva
vieţile de la moarte.
14 Şi bărbaţii i-au răspuns: Viaţa noastră pentru a voastră,
dacă nu faceţi cunoscut acest lucru al nostru. Şi va fi astfel:
când DOMNUL ne va fi dat ţara, ne vom purta cu bunătate şi
cu adevăr faţă de tine.
15 Apoi i-a coborât cu o funie pe fereastră, deoarece casa ei
era pe zidul cetăţii şi ea locuia pe zid.
16 Şi le-a spus: Mergeţi la munte, ca nu cumva să vă în-
tâlnească urmăritorii; şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până
când urmăritorii se întorc; şi după aceea mergeţi pe drumul
vostru.
17 Şi bărbaţii i-au spus: Astfel vom fi dezlegaţi de acest jură-
mânt al tău pe care ne-ai pus să îl jurăm:
18 Iată, când intrăm în ţară, să legi frânghia aceasta de fir
stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât; şi să aduci acasă
la tine pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi şi toată casa
tatălui tău.
19 Şi va fi, că oricine va ieşi pe uşile casei tale în stradă, sân-
gele său va fi asupra capului său şi noi vom fi nevinovaţi; şi
oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului
nostru, dacă cineva pune mâna pe el.
20 Dacă faci cunoscut acest lucru al nostru, atunci vom fi
dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să îl jurăm.
21 Şi ea a spus: Să fie conform cuvintelor voastre. Şi ea
i-a trimis iar ei au plecat. Şi ea a legat frânghia stacojie la
fereastră.
 Iosua 4
22 ¶ Iar ei au mers şi au ajuns la munte şi au rămas acolo trei
zile, până când s-au întors urmăritorii; şi urmăritorii i-au
căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
23 Şi cei doi bărbaţi s-au întors şi au coborât din munte şi au
trecut şi au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au spus tot ce li
s-a întâmplat.
24 Şi i-au spus lui Iosua: Cu adevărat DOMNUL a dat în mâi-
nile noastre toată ţara, fiindcă toţi locuitorii ţării se topesc
din cauza noastră.
Capitolul 3
Ş i Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă; şi au plecat din Sitim
şi au venit la Iordan, el şi toţi copiii lui Israel şi au poposit
acolo înainte de a trece.
2 Şi s-a întâmplat, după trei zile, că ofiţerii au trecut prin
oştire,
3 Şi au poruncit poporului, spunând: Când vedeţi chivotul
legământului DOMNULUI Dumnezeul vostru şi pe preoţii
leviţi purtându-l, atunci să plecaţi din locul vostru şi să mer-
geţi după el,
4 Totuşi să fie o depărtare între voi şi el, cam de două mii de
coţi după măsură; să nu vă apropiaţi de el, ca să cunoaşteţi
calea pe care trebuie să mergeţi, pentru că nu aţi mai trecut
pe această cale până acum.
5 Şi Iosua a spus poporului: Sfinţiţi-vă, fiindcă mâine
DOMNUL va face minuni printre voi.
6 Şi Iosua le-a vorbit preoţilor, spunând: Ridicaţi chivotul
legământului şi treceţi înaintea poporului. Şi au ridicat chi-
votul legământului şi au mers înaintea poporului.
7 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Astăzi voi începe să te
înalţ în văzul întregului Israel, ca să ştie că, precum am fost
cu Moise, tot astfel voi fi cu tine.
8 Şi să porunceşti preoţilor care poartă chivotul legământu-
lui, spunând: Când veţi ajunge la marginea apei Iordanului,
să staţi nemişcaţi în Iordan.
9 ¶ Şi Iosua a spus copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă şi auziţi
cuvintele DOMNULUI Dumnezeul vostru.
10 Şi Iosua a spus: Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul
cel viu este printre voi şi că va alunga negreşit dinaintea
voastră pe canaaniţi şi pe hitiţi şi pe hiviţi şi pe fereziţi şi pe
periziţi şi pe ghirgasiţi şi pe amoriţi şi pe iebusiţi.
11 Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ
trece înaintea voastră în Iordan.
12 De aceea acum, luaţi-vă doisprezece bărbaţi din triburile
lui Israel, un bărbat din fiecare trib.
13 Şi se va întâmpla, imediat ce tălpile picioarelor preoţilor
care poartă chivotul DOMNULUI, Domnul întregului pă-
mânt, se vor odihni în apele Iordanului, că apele Iordanului
se vor despărţi de apele care coboară de sus şi vor sta
grămadă.
14 ¶ Şi s-a întâmplat, când poporul a plecat din corturile
sale, ca să treacă Iordanul şi preoţii au purtat chivotul legă-
mântului înaintea poporului;
15 Şi în timp ce aceia care au purtat chivotul au ajuns la
Iordan şi picioarele preoţilor care au purtat chivotul s-au
muiat în marginea apei (fiindcă Iordanul se revarsă peste
toate malurile sale în toate zilele recoltei),
16 Că apele care veneau de sus au stat şi s-au ridicat într-
o grămadă foarte departe de cetatea Adam, care este lângă
Ţaretan; şi cele care coborau spre marea câmpiei, chiar ma-
rea sărată, s-au oprit şi s-au despărţit; şi poporul a trecut în
dreptul Ierihonului.
142
17 Şi preoţii care au purtat chivotul legământului DOMNULUI
au stat ferm pe loc uscat în mijlocul Iordanului şi toţi israe-
liţii au trecut pe uscat, până când toţi oamenii au terminat
de trecut Iordanul.
Capitolul 4
Ş i s-a întâmplat, după ce toţi oamenii au terminat de tre-
cut Iordanul, că DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând:
2 Luaţi-vă din popor doisprezece bărbaţi, un bărbat din fi-
ecare trib,
3 Şi porunciţi-le, spunând: Să luaţi de aici, din mijlocul
Iordanului, din locul unde picioarele preoţilor au stat ne-
mişcate, douăsprezece pietre şi să le purtaţi cu voi şi să le pu-
neţi în locul de popas, unde veţi poposi în noaptea aceasta.
4 Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care îi
pregătise dintre copiii lui Israel, un bărbat din fiecare trib.
5 Şi Iosua le-a spus: Treceţi înaintea chivotului DOMNULUI
Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului, şi ridicaţi fiecare
dintre voi câte o piatră pe umăr, conform numărului tribu-
rilor copiilor lui Israel,
6 Ca aceasta să fie un semn între voi, când va veni timpul şi
copiii voştri vor întreba pe taţii lor, spunând: Ce înseamnă
aceste pietre pentru voi?
7 Atunci să le răspundeţi: Apele Iordanului au fost despăr-
ţite înaintea chivotului legământului DOMNULUI; când a
trecut peste Iordan, apele Iordanului au fost despărţite şi
pietrele acestea vor fi ca amintire copiilor lui Israel, pentru
totdeauna.
8 Şi copiii lui Israel au făcut astfel precum le-a poruncit
Iosua şi au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului,
precum i-a vorbit DOMNUL lui Iosua, conform numărului
triburilor copiilor lui Israel; şi le-au purtat cu ei la locul unde
au poposit şi le-au aşezat acolo.
9 ¶ Şi Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul
Iordanului, în locul unde stăteau picioarele preoţilor care au
purtat chivotul legământului; şi sunt acolo până în această
zi.
10 Fiindcă preoţii care au purtat chivotul au stat în mijlocul
Iordanului până s-a terminat tot ce i-a poruncit DOMNUL
lui Iosua să spună poporului, conform cu tot ce i-a poruncit
Moise lui Iosua; şi poporul s-a grăbit şi a trecut.
11 Şi s-a întâmplat că, după ce tot poporul a terminat de
trecut, chivotul DOMNULUI şi preoţii au trecut în prezenţa
poporului.
12 ¶ Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribu-
lui lui Manase au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel,
precum le-a vorbit Moise.
13 Aproape patruzeci de mii pregătiţi pentru război au tre-
cut înaintea DOMNULUI la luptă, spre câmpiile Ierihonului.
14 ¶ În ziua aceea DOMNUL a mărit pe Iosua în ochii între-
gului Israel; şi s-au temut de el, cum s-au temut de Moise în
toate zilele vieţii sale.
15 ¶ Şi DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând:
16 Porunceşte preoţilor care poartă chivotul mărturiei să
iasă afară din Iordan.
17 De aceea Iosua a poruncit preoţilor, spunând: Ieşiţi afară
din Iordan.
18 Şi s-a întâmplat, când preoţii care au purtat chivotul legă-
mântului DOMNULUI au ieşit afară din mijlocul Iordanului
şi tălpile picioarelor preoţilor au ajuns afară pe uscat, că ape-
le Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat peste
toate malurile sale, ca înainte.
 Iosua 6
19 ¶ Şi poporul a ieşit afară din Iordan în a zecea zi a lu-
nii întâi; şi au aşezat tabăra în Ghilgal, la ţinutul de est al
Ierihonului.
20 Şi acele douăsprezece pietre, pe care Iosua le-a ridicat la
Ghilgal, le-au luat din Iordan.
21 Şi le-a vorbit copiilor lui Israel, spunând: Când copiii voş-
tri vor întreba pe taţii lor în timpul care va veni, zicând: Ce
înseamnă pietrele acestea?
22 Atunci să faceţi cunoscut copiilor voştri, spunând: Israel
a trecut Iordanul acesta pe uscat.
23 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru a secat apele
Iordanului dinaintea voastră, până aţi trecut, aşa cum a fă-
cut DOMNUL Dumnezeul vostru Mării Roşii, pe care a se-
cat-o dinaintea noastră, până am trecut,
24 Pentru ca toate popoarele pământului să cunoască mâna
DOMNULUI, că este tare; ca să vă temeţi de DOMNUL
Dumnezeul vostru pentru totdeauna.
Capitolul 5
Ş i s-a întâmplat, când au auzit toţi împăraţii amoriţilor,
care erau pe partea de vest a Iordanului şi toţi împăraţii
canaaniţilor, care erau lângă mare, că DOMNUL a secat apele
Iordanului dinaintea copiilor lui Israel, până am trecut, că li
s-a topit inima şi nu mai era suflare în ei, din cauza copiilor
lui Israel.
2 ¶ În timpul acela, DOMNUL i-a spus lui Iosua: Fă-ţi cuţi-
te ascuţite şi circumcide din nou pe copiii lui Israel a doua
oară.
3 Şi Iosua şi-a făcut cuţite ascuţite şi a circumcis pe copiii lui
Israel pe dealul prepuţurilor.
4 Şi acesta este motivul pentru care Iosua i-a circumcis: Tot
poporul care a ieşit din Egipt, cei de parte bărbătească, adică
toţi bărbaţii de război, au murit în pustiu, pe drum, după ce
au ieşit din Egipt.
5 Şi tot poporul care ieşise era circumcis, însă tot poporul
care se născuse în pustiu, pe drum, pe când au ieşit din
Egipt, nu fuseseră circumcişi.
6 Deoarece copiii lui Israel au umblat patruzeci de ani prin
pustie, până au fost nimiciţi toţi oamenii care erau bărbaţi
de război ieşiţi din Egipt, pentru că nu ascultat de vocea
DOMNULUI, cărora DOMNUL le-a jurat că nu îi va lăsa să
vadă ţara pe care DOMNUL a jurat taţilor lor că ne-o va da
nouă, ţară în care curge lapte şi miere.
7 Şi copiii lor, pe care i-a ridicat în locul lor, pe aceia i-a cir-
cumcis Iosua, fiindcă erau necircumcişi, pentru că nu i-au
circumcis pe drum.
8 Şi s-a întâmplat, când au terminat de circumcis tot poporul,
că au rămas la locurile lor în tabără, până s-au vindecat.
9 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Astăzi am îndepărtat oca-
ra Egiptului de pe voi. De aceea numele locului este chemat
Ghilgal până în această zi.
10 Şi copiii lui Israel au aşezat tabăra în Ghilgal şi au ţinut
paştele în a paisprezecea zi a lunii, către seară, în câmpiile
Ierihonului.
11 Şi au mâncat din grâul vechi al ţării a doua zi după paşti,
azimă şi grâu prăjit în aceeaşi zi.
12 Şi mana a încetat a doua zi după ce au mâncat din grâul
vechi al ţării; şi copiii lui Israel nu au mai avut mană după
aceea, ci au mâncat din rodul ţării lui Canaan în acel an.
13 ¶ Şi s-a întâmplat, când Iosua era lângă Ierihon, că şi-a
ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om stătea în picioare îna-
intea lui cu sabia scoasă, în mână. Şi Iosua a mers la el şi i-a
143
spus: Eşti pentru noi sau pentru potrivnicii noştri?
14 Iar el a spus: Nu, ci am venit acum ca şi căpetenie a oştirii
DOMNULUI. Şi Iosua a căzut cu faţa la pământ şi s-a închi-
nat şi i-a spus: Ce spune domnul meu servitorului său?
15 Şi căpetenia oştirii DOMNULUI i-a spus lui Iosua: Scoate-ţi
sandaua din picior, fiindcă locul pe care stai este sfânt. Şi
Iosua a făcut astfel.
Capitolul 6
Ş i Ierihonul era cu totul închis din cauza copiilor lui Israel;
nimeni nu ieşea şi nimeni nu intra.
2 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Vezi, am dat în mâna ta
Ierihonul şi pe împăratul său şi pe cei viteji la luptă.
3 Şi să înconjuraţi cetatea, toţi bărbaţii de război, şi să mer-
geţi în jurul cetăţii o dată. Astfel să faci şase zile.
4 Şi şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe
din coarne de berbec; şi în ziua a şaptea să înconjuraţi ceta-
tea de şapte ori şi preoţii să sufle din trâmbiţe.
5 Şi se va întâmpla, când vor sufla lung cu coarnele de berbec
şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, că tot poporul va striga
cu un strigăt mare; şi zidul cetăţii se va prăbuşi pe loc şi po-
porul va urca fiecare drept înaintea lui.
6 ¶ Şi Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus:
Ridicaţi chivotul legământului şi lăsaţi şapte preoţi să poar-
te şapte trâmbiţe din coarne de berbec înaintea chivotului
DOMNULUI.
7 Şi a spus poporului: Treceţi şi înconjuraţi cetatea şi lăsaţi
pe cel înarmat să treacă înaintea chivotului DOMNULUI.
8 ¶ Şi s-a întâmplat, când Iosua a vorbit poporului, că cei
şapte preoţi, purtând cele şapte trâmbiţe din coarne de ber-
bec, au trecut înaintea DOMNULUI şi au suflat din trâmbiţe;
şi chivotul legământului DOMNULUI îi urma.
9 Şi bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care suflau
din trâmbiţe şi ariergarda oştirii venea după chivot, preoţii
mergând şi suflând din trâmbiţe.
10 Şi Iosua a poruncit poporului, spunând: Să nu strigaţi,
nici să nu vi se audă vocea şi nici un cuvânt să nu vă iasă din
gură, până în ziua în care vă voi spune să strigaţi; atunci să
strigaţi.
11 Astfel chivotul DOMNULUI a înconjurat cetatea, mer-
gând împrejurul ei o dată; şi au intrat în tabără şi s-au adă-
postit în tabără.
12 Şi Iosua s-a ridicat dis-de-dimineaţă şi preoţii au luat chi-
votul DOMNULUI.
13 Şi şapte preoţi, purtând şapte trâmbiţe din coarne de ber-
bec înaintea chivotului DOMNULUI, mergeau şi suflau din
trâmbiţe şi bărbaţii înarmaţi au mers înaintea lor; dar arier-
garda a venit după chivotul DOMNULUI, preoţii mergând şi
suflând din trâmbiţe.
14 Şi a doua zi au înconjurat cetatea o dată şi s-au întors în
tabără: astfel au făcut şase zile.
15 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că s-au ridicat devreme, în
zori de zi şi au înconjurat cetatea în acelaşi fel de şapte ori;
doar în acea zi au înconjurat cetatea de şapte ori.
16 Şi s-a întâmplat, la a şaptea oară, când preoţii au suflat
din trâmbiţe, că Iosua a spus poporului: Strigaţi; fiindcă
DOMNUL v-a dat cetatea.
17 ¶ Şi cetatea va fi blestemată de la DOMNUL , ea şi toţi câţi
sunt înăuntru; doar curva Rahab va trăi, ea şi toţi care sunt
cu ea în casă, pentru că a ascuns pe mesagerii pe care noi
i-am trimis.
18 Şi voi, în orice fel, păziţi-vă de lucrul blestemat, ca nu
 Iosua 8
cumva să vă faceţi blestemaţi, când luaţi din lucrul blestemat
şi faceţi tabăra lui Israel un blestem şi o tulburaţi.
19 Dar tot argintul şi aurul şi vasele de aramă şi fier, sunt con-
sacrate DOMNULUI; vor intra în trezoreria DOMNULUI.
20 Astfel poporul a strigat când preoţii au suflat din trâmbi-
ţe; şi s-a întâmplat, când poporul a auzit sunetul trâmbiţei şi
poporul a strigat cu un mare strigăt, că zidul s-a prăbuşit pe
loc, astfel încât poporul a intrat în cetate, fiecare om drept
înaintea lui şi au luat cetatea.
21 Şi au nimicit în întregime tot ce era în cetate, deopotrivă
bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân şi bou şi oaie şi măgar, cu
ascuţişul sabiei.
22 Dar Iosua le spusese celor doi bărbaţi care spionaseră
ţara: Intraţi în casa curvei şi scoateţi afară de acolo femeia şi
tot ce are, precum i-aţi jurat.
23 Şi tinerii care erau spioni au intrat şi au scos afară pe
Rahab şi pe tatăl ei şi pe mama ei şi pe fraţii ei şi tot ce avea; şi
au scos toate rudele ei şi i-au lăsat în afara taberei lui Israel.
24 Şi au ars cetatea cu foc şi tot ce era în ea; doar argintul,
aurul şi vasele de aramă şi de fier, le-au pus în trezoreria ca-
sei DOMNULUI.
25 Şi Iosua a lăsat în viaţă pe curva Rahab şi casa tatălui ei şi
tot ce avea; şi ea a locuit în Israel până în această zi, deoarece
a ascuns pe mesagerii pe care Iosua i-a trimis să spioneze
Ierihonul.
26 Şi Iosua le-a jurat în acel timp, spunând: Blestemat fie îna-
intea DOMNULUI, omul care se ridică şi construieşte această
cetate Ierihon; el va aşeza temelia acesteia pe întâiul lui năs-
cut şi pe cel mai tânăr fiu al său va ridica porţile ei.
27 Astfel DOMNUL a fost cu Iosua; şi faima lui s-a răspândit
în toată ţara.
Capitolul 7
Ş i copiii lui Israel au păcătuit în lucrul blestemat, căci
Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tri-
bul lui Iuda, a luat din ce era blestemat, şi mânia DOMNULUI
s-a aprins împotriva copiilor lui Israel.
2 Şi Iosua a trimis oameni din Ierihon la Ai, care este lângă
Bet-Aven, în partea de est a Betelului şi le-a vorbit, spunând:
Urcaţi-vă şi cercetaţi ţara. Şi oamenii s-au urcat şi au cercetat
cetatea Ai.
3 Şi s-au întors la Iosua şi i-au spus: Să nu se urce tot poporul;
cam două sau trei mii de oameni să se urce şi să bată cetatea
Ai; să nu faci ca tot poporul să ostenească acolo, fiindcă acei
oameni sunt puţini.
4 Şi s-au urcat din popor acolo aproape trei mii de bărbaţi,
dar au fugit dinaintea bărbaţilor din Ai,
5 Şi bărbaţii din Ai au ucis dintre ei cam treizeci şi şase de
bărbaţi; şi i-au urmărit dinaintea porţii până la Şebarim şi
i-au bătut la coborâre; de aceea inima poporului s-a topit şi
s-a făcut ca apa.
6 ¶ Şi Iosua şi-a sfâşiat hainele şi a căzut cu faţa la pământ
înaintea chivotului DOMNULUI până seara, el şi bătrânii lui
Israel şi şi-au presărat cenuşă pe capete.
7 Şi Iosua a spus: Vai, Doamne DUMNEZEULE , pentru ce,
oare, ai adus poporul acesta peste Iordan, ca să ne dai în
mâna amoriţilor, pentru a ne nimici? De ne-am fi mulţumit
şi am fi rămas dincolo de Iordan!
8 O, Doamne, ce voi spune când Israel va întoarce spatele
înaintea duşmanilor săi?
9 Deoarece canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor auzi şi ne vor
înconjura şi ne vor stârpi numele de pe pământ; şi ce vei face
144
marelui tău nume?
10 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Ridică-te! Pentru ce stai
culcat astfel pe faţa ta?
11 Israel a păcătuit; şi au încălcat de asemenea legământul
meu, pe care li-l poruncisem; şi chiar au luat din ce era bles-
temat şi au şi furat şi s-au făţărnicit şi au pus între lucrurile
lor.
12 De aceea copiii lui Israel nu au putut să stea înaintea duş-
manilor lor, ci au întors spatele înaintea duşmanilor lor, căci
copiii lui Israel au fost blestemaţi; nu voi mai fi cu voi dacă nu
veţi nimici pe cel blestemat din mijlocul vostru.
13 Ridică-te, sfinţeşte poporul şi spune: Sfinţiţi-vă pentru
mâine, fiindcă astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel:
Este un lucrul blestemat în mijlocul tău, Israele; nu vei putea
să stai înaintea duşmanilor tăi, până nu veţi scoate ce este
blestemat din mijlocul vostru.
14 De aceea să vă apropiaţi mâine dimineaţă după triburile
voastre: şi va fi aşa că tribul pe care îl va arăta DOMNUL , să
vină după familii; şi familia pe care o va arăta DOMNUL , să
vină după case; şi casa pe care o va arăta DOMNUL , să vină
bărbat cu bărbat.
15 Şi va fi că cel ce este arătat cu lucrul blestemat să fie
ars în foc, el şi tot ce are, pentru că a încălcat legământul
DOMNULUI şi pentru că a lucrat prosteşte în Israel.
16 ¶ Şi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a adus pe Israel
după triburile sale; şi a fost ales tribul lui Iuda.
17 Şi a adus familiile lui Iuda şi a ales familia zerahiţilor;
şi a adus familia zerahiţilor, bărbat cu bărbat, şi a fost ales
Zabdi.
18 Şi a adus casa lui, bărbat cu bărbat, şi a fost ales Acan, fiul
lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda.
19 Şi Iosua i-a spus lui Acan: Fiul meu, dă glorie DOMNULUI
Dumnezeul lui Israel te rog şi mărturiseşte înaintea lui şi
spune-mi acum ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.
20 Şi Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: Într-adevăr, am pă-
cătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul lui Israel şi astfel
am făcut:
21 Când am văzut în pradă o manta frumoasă de Babilon şi
două sute de şekeli de argint şi un lingou de aur, în greutate
de cincizeci de şekeli, le-am poftit şi le-am luat; şi, iată, sunt
ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este
dedesubt.
22 Şi Iosua a trimis mesageri şi ei au alergat la cort; şi, iată,
era ascunsă în cortul lui şi argintul dedesubt.
23 Şi le-au luat din mijlocul cortului şi le-au adus la Iosua şi
la toţi copiii lui Israel şi le-au pus jos, înaintea DOMNULUI.
24 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul
lui Zerah, şi argintul şi mantaua şi lingoul de aur şi pe fiii săi
şi pe fiicele sale şi boii săi şi măgarii săi şi oile sale şi cortul
său şi toate ale sale şi le-au adus în Valea Acor.
25 Şi Iosua a spus: De ce ne-ai tulburat? DOMNUL te va tul-
bura în această zi. Şi tot Israelul l-a ucis cu pietre şi i-au ars
în foc după ce i-au ucis cu pietre.
26 Şi au ridicat deasupra lui o grămadă mare de pietre, care
este până în această zi. Astfel DOMNUL s-a întors din în-
crâncenarea mâniei sale. De aceea s-a pus numele locului
aceluia Valea Acor, până în această zi.
Capitolul 8
Ş i DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme, nici nu te des-
curaja; ia cu tine tot poporul de război şi ridică-te şi ur-
că-te la Ai; vezi, am dat în mâna ta pe împăratul din Ai şi pe
 Iosua 9
poporul său şi cetatea sa şi ţara sa;
2 Şi vei face cetăţii Ai şi împăratului său aşa cum ai făcut
Ierihonului şi împăratului său; numai prada ei şi vitele ei să
le luaţi ca pradă pentru voi; pune o pândă împotriva cetăţii,
în spatele ei.
3 ¶ Atunci Iosua s-a ridicat împreună cu tot poporul de răz-
boi, ca să se urce la Ai; şi Iosua a ales treizeci de mii de băr-
baţi puternici de valoare şi i-a trimis noaptea.
4 Şi le-a poruncit, spunând: Iată, voi veţi pândi împotriva
cetăţii, în spatele cetăţii; nu vă depărtaţi prea mult de cetate
şi fiţi gata toţi.
5 Şi eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de
cetate; şi se va întâmpla, când vor ieşi împotriva noastră, ca
la început, vom fugi dinaintea lor,
6 (Fiindcă ei vor ieşi după noi) până îi vom atrage de la ceta-
te; fiindcă vor spune: Ei fug dinaintea noastră, ca la început.
De aceea vom fugi dinaintea lor.
7 Atunci vă veţi ridica de la pândă şi veţi lua cetatea, fiindcă
DOMNUL Dumnezeul vostru o va da în mâna voastră.
8 Şi va fi, după ce veţi lua cetatea, că o veţi arde cu foc; să fa-
ceţi după cuvântul DOMNULUI. Vedeţi, v-am poruncit.
9 Şi Iosua i-a trimis; şi ei s-au dus să stea la pândă şi s-au
aşezat între Betel şi Ai, la vest de Ai; dar Iosua a rămas în
noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 ¶ Şi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a numărat popo-
rul şi s-a urcat, el şi bătrânii lui Israel, înaintea poporului,
spre Ai.
11 Şi tot poporul de război care era cu el s-a urcat şi s-a apro-
piat şi au venit înaintea cetăţii şi au aşezat tabăra la nord de
Ai; şi valea era între ei şi Ai.
12 Şi a luat cam cinci mii de oameni şi i-a pus la pândă între
Betel şi Ai, în partea de vest a cetăţii.
13 Şi după ce au aşezat poporul, toată tabăra care era la nord
de cetate şi pe cei care pândeau în partea de vest a cetăţii,
Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Şi s-a întâmplat, când a văzut împăratul cetăţii Ai acest
lucru, că oamenii din Ai s-au grăbit şi s-au sculat devreme; şi
bărbaţii cetăţii au ieşit împotriva lui Israel la luptă, împăra-
tul şi tot poporul său, la un timp rânduit, înaintea câmpiei;
dar el nu ştia că erau în spatele cetăţii cei ce stăteau la pândă
împotriva lui.
15 Şi Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuţi înaintea
lor şi au fugit pe calea pustiului.
16 Şi tot poporul care era în cetate a fost chemat să îi ur-
mărească; şi au urmărit pe Iosua şi au fost atraşi departe de
cetate.
17 Şi nu a rămas nici un om în Ai sau în Betel care să nu fi
ieşit după Israel; şi au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe
Israel.
18 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Întinde suliţa care este în
mâna ta spre Ai; fiindcă o voi da în mâna ta. Şi Iosua a întins
spre cetate suliţa care era în mâna lui.
19 Şi cei care stăteau la pândă s-au ridicat repede din locul
lor şi îndată ce şi-a întins el mâna au alergat şi au intrat în
cetate şi au luat-o şi s-au grăbit şi au pus foc cetăţii.
20 Şi oamenii din Ai s-au întors şi au văzut şi, iată, fumul
cetăţii se urca până la cer, şi nu au avut putere să fugă pe o
cale sau pe alta; şi poporul care fugea spre pustiu s-a întors
asupra urmăritorilor.
21 Şi când Iosua şi tot Israelul au văzut că cei de la pândă au
luat cetatea şi că fumul cetăţii se urca, s-au întors şi au ucis
pe oamenii din Ai.
145
22 Şi ceilalţi au ieşit din cetate împotriva lor, astfel că ei erau
în mijlocul lui Israel, unii dincoace şi alţii dincolo; şi i-au bă-
tut până nu au lăsat pe nici unul să rămână sau să scape.
23 ¶ Şi au prins viu pe împăratul din Ai şi l-au adus la
Iosua.
24 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat Israel de ucis pe toţi
locuitorii din Ai, în câmp, în pustiu unde i-au urmărit şi
după ce toţi au căzut prin ascuţişul sabiei până au fost nimi-
ciţi, că toţi Israeliţi s-au întors la Ai şi l-au lovit cu ascuţişul
sabiei.
25 Şi aşa a fost, că toţi cei ce au căzut în acea zi, deopotrivă
bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii, toţi oamenii din
Ai.
26 Şi Iosua nu şi-a tras mâna pe care o întinse cu suliţa, până
când a nimicit în întregime pe toţi locuitorii din Ai.
27 Israel a luat ca pradă pentru el numai vitele şi prada ce-
tăţii, conform cuvântului DOMNULUI, pe care îl poruncise
lui Iosua.
28 Şi Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut-o pentru totdeauna un
morman, o dărâmătură până în această zi.
29 Şi a spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai, până la
apusul soarelui; şi la apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie
coborât trupul lui mort de pe lemn şi să fie aruncat la in-
trarea porţii cetăţii şi deasupra lui să fie ridicată o grămadă
mare de pietre, care este până în această zi.
30 ¶ Şi Iosua a zidit un altar DOMNULUI Dumnezeul lui
Israel pe muntele Ebal,
31 După cum poruncise Moise, servitorul DOMNULUI, co-
piilor lui Israel, aşa cum este scris în cartea legii lui Moise:
un altar de pietre întregi, asupra cărora nu fusese ridicat fie-
rul; şi au adus deasupra lui ofrande arse DOMNULUI şi au
sacrificat ofrande de pace.
32 Şi a scris acolo, pe pietre, o copie a legii lui Moise, pe care
el o scrisese înaintea copiilor lui Israel.
33 Şi tot Israelul şi bătrânii săi şi ofiţerii şi judecătorii săi,
au stat de o parte şi de alta a chivotului, înaintea preoţilor,
leviţilor, care purtau chivotul legământului DOMNULUI,
atât străinul cât şi cel care s-a născut între ei; jumătate din
ei în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul mun-
telui Ebal, aşa cum mai înainte poruncise Moise, servitorul
DOMNULUI, ca să binecuvânteze pe poporul lui Israel.
34 Şi, după aceea, a citit toate cuvintele legii, binecuvântările
şi blestemurile, conform cu toate cele scrise în cartea legii.
35 Nu a fost un cuvânt din tot ce poruncise Moise, pe care
să nu îl fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel şi a
femeilor şi a copiilor şi a străinilor care umblau în mijlocul
lor.
Capitolul 9
Ş i s-a întâmplat, când au auzit toţi împăraţii de dincoace
de Iordan, din zona dealurilor şi de la văi şi de pe toate
ţărmurile Mării celei Mari, în dreptul Libanului, că heţiţii şi
amoriţii şi canaaniţii şi fereziţii şi heviţii şi iebusiţii,
2 S-au adunat cu un gând, ca să se lupte cu Iosua şi cu
Israel.
3 Şi când locuitorii Gabaonului au auzit ce făcuse Iosua
Ierihonului şi cetăţii Ai,
4 Au lucrat cu vicleşug şi s-au dus şi s-au prefăcut ca şi când
ar fi fost mesageri şi au luat saci vechi pe măgarii lor şi bur-
dufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite,
5 Şi sandale vechi şi cârpite în picioarele lor şi haine vechi pe
ei; şi toată pâinea merindelor lor era uscată şi mucegăită.
 Iosua 10
6 Şi s-au dus la Iosua în tabără, la Ghilgal, şi i-au spus lui şi
bărbaţilor lui Israel: Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată;
de aceea acum, faceţi alianţă cu noi.
7 Şi bărbaţii lui Israel au spus heviţilor: Poate că voi locuiţi
între noi, cum să facem alianţă cu voi?
8 Iar ei i-au spus lui Iosua: Suntem servitorii tăi. Şi Iosua le-a
spus: Cine sunteţi şi de unde veniţi?
9 Iar ei i-au spus: Servitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte
îndepărtată, datorită numelui DOMNULUI Dumnezeul tău;
fiindcă am auzit despre faima lui şi despre tot ce a făcut în
Egipt,
10 Şi despre tot ce a făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor, care
erau dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi
lui Og, împăratul Basanului, care era în Aştarot.
11 De aceea bătrânii noştri şi toţi locuitorii ţării noastre ne-
au vorbit, spunând: Luaţi cu voi merinde pentru drum şi
mergeţi în întâmpinarea lor şi spuneţi-le: Suntem servitorii
voştri şi acum, faceţi alianţă cu noi.
12 Această pâine a noastră, a merindelor, am luat-o caldă
din casele noastre în ziua când am ieşit, ca să venim la voi;
dar acum, iată, este uscată şi mucegăită.
13 Şi aceste burdufuri de vin, pe care le-am umplut, au fost
noi şi, iată, s-au rupt; şi aceste haine ale noastre şi sanda-
lele noastre s-au învechit din cauza lungimii foarte mare a
drumului.
14 Şi bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi nu au că-
utat sfatul gurii DOMNULUI.
15 Şi Iosua a făcut pace cu ei şi a făcut alianţă cu ei, ca să îi
lase să trăiască; şi prinţii adunării le-au jurat.
16 Şi s-a întâmplat că, la trei zile după ce au făcut alianţă cu
ei, au auzit că ei erau vecinii lor şi că locuiau între ei.
17 Şi copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au intrat în cetăţile
lor. Şi cetăţile lor erau Gabaon şi Chefira şi Beerot şi Chiriat-
Iearim.
18 Şi copiii lui Israel nu i-au bătut, deoarece prinţii adunării
le juraseră pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel. Şi toată adu-
narea a murmurat împotriva prinţilor.
19 Şi toţi prinţii au spus către toată adunarea: Le-am jurat
pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel; de aceea acum, nu ne
putem atinge de ei.
20 Aceasta le vom face; îi vom lăsa să trăiască, pentru ca nu
cumva furie să vină asupra noastră din cauza jurământului
cu care le-am jurat.
21 Şi prinţii le-au spus: Lasă-i să trăiască; dar să fie tăietori
de lemne şi cărători de apă pentru toată adunarea, aşa cum
le promiseseră prinţii.
22 Şi Iosua i-a chemat şi le-a vorbit, spunând: Pentru ce ne-
aţi înşelat, zicând: Suntem foarte departe de voi, când de fapt
locuiţi în mijlocul nostru?
23 De aceea acum, sunteţi blestemaţi şi nu veţi înceta să
fiţi robi şi tăietori de lemne şi cărători de apă pentru casa
Dumnezeului meu.
24 Şi ei au răspuns lui Iosua şi au zis: Pentru că s-a spus ne-
greşit servitorilor tăi cum DOMNUL Dumnezeul tău a po-
runcit lui Moise, servitorul său, să vă dea toată ţara şi să ni-
micească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră; de aceea
ne-am temut foarte mult pentru vieţile noastre, din cauza
voastră, şi am făcut acest lucru.
25 Şi acum, iată, suntem în mâna ta; fă cum este bine şi drept
în ochii tăi să ne faci.
26 Şi astfel le-a făcut şi i-a eliberat din mâna copiilor lui
Israel încât nu i-au ucis.
146
27 Şi în acea zi Iosua i-a făcut tăietori de lemne şi cărători de
apă pentru adunare şi pentru altarul DOMNULUI, până în
această zi, în locul pe care l-ar alege el.
Capitolul 10
Ş i s-a întâmplat, când a auzit Adoni-Ţedec, împăratul
Ierusalimului, cum Iosua luase cetatea Ai şi o nimicise în
întregime, cum făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei, cum făcu-
se Ierihonului şi împăratului său, şi că locuitorii din Gabaon
făcuseră pace cu Israel şi au rămas între ei,
2 Că s-au temut foarte mult, pentru că Gabaon era o cetate
mare, ca una din cetăţile împărăteşti şi era mai mare decât
Ai şi toţi bărbaţii lui erau puternici.
3 De aceea Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis
la Hoham, împăratul Hebronului, şi la Piream, împăratul
Iarmutului, şi la Iafia, împăratul Lachisului, şi la Debir, îm-
păratul Eglonului, spunând:
4 Urcaţi-vă la mine şi ajutaţi-mă să batem Gabaon, fiindcă a
făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel.
5 De aceea, cei cinci împăraţi ai amoriţilor: împăratul
Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului,
împăratul Lachisului şi împăratul Eglonului s-au adunat şi
s-au urcat, ei şi toate oştirile lor şi au aşezat tabăra înaintea
Gabaonului şi au făcut război împotriva lui.
6 Şi bărbaţii din Gabaon au trimis la Iosua în tabără la
Ghilgal, spunând: Nu îţi trage mâna de la servitorii tăi; ur-
că-te repede la noi şi salvează-ne şi ajută-ne; fiindcă toţi îm-
păraţii amoriţilor care locuiesc în munţi s-au adunat împo-
triva noastră.
7 Astfel Iosua s-a urcat din Ghilgal, el şi tot poporul de răz-
boi împreună cu el şi toţi cei viteji în luptă.
8 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, fiindcă
i-am dat în mâinile tale; nici un om dintre ei nu va sta îna-
intea ta.
9 De aceea Iosua a venit dintr-o dată asupra lor şi s-a urcat
din Ghilgal toată noaptea.
10 Şi DOMNUL i-a învins înaintea copiilor lui Israel, şi Israel
i-a măcelărit cu mare măcel la Gabaon; şi i-a urmărit pe dru-
mul care urcă la Bet-Horon şi i-a bătut până la Azeca şi până
la Macheda.
11 Şi s-a întâmplat, când fugeau ei dinaintea lui Israel şi erau
la coborâşul Bet-Horonului, că DOMNUL a aruncat din ce-
ruri pietre mari asupra lor până la Azec şi au murit; mai
mulţi erau cei ce au murit de grindină decât cei pe care i-au
ucis copiii lui Israel cu sabia.
12 Şi Iosua a vorbit DOMNULUI în ziua când DOMNUL i-a
dat pe amoriţi înaintea copiilor lui Israel şi a spus în faţa
lui Israel: Opreşte-te soare asupra Gabaonului; şi tu, lună, în
Valea Aialonului!
13 Şi soarele s-a oprit şi luna a stat până ce poporul s-a răz-
bunat asupra duşmanilor săi. Nu este scris acest lucru în car-
tea lui Iaşar? Astfel soarele a stat în mijlocul cerurilor şi nu
s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.
14 Şi nu a fost zi ca aceasta nici înainte, nici după aceea, când
DOMNUL să asculte de glasul unui om, fiindcă DOMNUL
lupta pentru Israel.
15 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-au întors în tabără
la Ghilgal.
16 Şi acei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns în peşteră la
Macheda.
17 Şi i s-a spus lui Iosua, zicând: Cei cinci împăraţi au fost
găsiţi ascunşi în peşteră la Macheda.
 Iosua 11
18 Şi Iosua a spus: Rostogoliţi pietre mari la gura peşterii şi
puneţi oameni lângă ea, ca să îi păzească.
19 Şi nu vă opriţi, urmăriţi pe duşmanii voştri şi bateţi-i pe
cei mai de la urmă dintre ei; nu îi lăsaţi să intre în cetăţi-
le lor, fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru i-a dat în mâna
voastră.
20 Şi s-a întâmplat, după ce Iosua şi copiii lui Israel i-au ter-
minat de măcelărit cu foarte mare măcel, până i-au nimicit,
că cei ce au scăpat dintre ei au intrat în cetăţile întărite.
21 Şi tot poporul s-a întors în pace în tabără la Iosua, la
Macheda; nimeni nu şi-a mişcat limba împotriva vreunuia
dintre copiii lui Israel.
22 Atunci Iosua a spus: Deschideţi gura peşterii şi aduceţi la
mine pe cei cinci împăraţi din peşteră.
23 Şi au făcut aşa şi au adus la el, din peşteră, pe cei cinci îm-
păraţi: pe împăratul Ierusalimului, pe împăratul Hebronului,
pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului şi pe îm-
păratul Eglonului.
24 Şi s-a întâmplat, după ce au adus pe acei împăraţi la Iosua,
că Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi a spus căpete-
niilor bărbaţilor de război care merseseră cu el: Apropiaţi-
vă, puneţi-vă picioarele pe grumajii acestor împăraţi. Şi s-au
apropiat şi şi-au pus picioarele pe grumajii lor.
25 Şi Iosua le-a spus: Nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; fiţi
tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face DOMNUL tuturor duş-
manilor voştri împotriva cărora luptaţi.
26 Şi, după aceasta, Iosua i-a bătut şi i-a ucis şi i-a spânzurat
pe cinci lemne; şi au stat spânzuraţi pe lemne până seara.
27 Şi s-a întâmplat, la timpul apusului soarelui, că Iosua a
poruncit şi i-au coborât de pe lemne şi i-au aruncat în peşte-
ra în care se ascunseseră şi au pus pietre mari la gura peşte-
rii, care sunt până în ziua aceasta.
28 Şi în ziua aceea Iosua a luat Macheda şi a lovit-o cu ascu-
ţişul sabiei şi a nimicit în întregime pe împăratul ei şi toate
sufletele care erau în ea; nu a lăsat să rămână nici unul şi
a făcut împăratului din Macheda cum făcuse împăratului
Ierihonului.
29 Atunci Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la
Macheda la Libna şi s-au luptat împotriva Libnei.
30 Şi DOMNUL a dat-o şi pe ea şi pe împăratul ei în mâna lui
Israel; şi Israel a lovit-o cu ascuţişul sabiei pe ea şi toate sufle-
tele care erau în ea; nu a lăsat să rămână nici unul din ea şi a
făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.
31 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la Libna
la Lachis şi au aşezat tabăra împotriva lui şi s-au luptat îm-
potriva lui.
32 Şi DOMNUL a dat Lachisul în mâna lui Israel, care l-a luat
a doua zi şi l-a lovit cu ascuţişul sabiei pe el şi pe toate sufle-
tele care erau în el, conform cu toate cele ce făcuse Libnei.
33 Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s-a urcat să ajute
Lachisul. Şi Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul său, până nu
a lăsat să îi rămână nici unul.
34 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la Lachis
la Eglon; şi au aşezat tabăra împotriva lui şi s-au luptat îm-
potriva lui.
35 Şi l-au luat în acea zi şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi în
acea zi au nimicit în întregime toate sufletele care erau în el,
conform cu toate cele ce făcuseră Lachisului.
36 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a urcat de la Eglon
la Hebron şi s-au luptat împotriva lui.
37 Şi l-au luat şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi pe împăra-
tul lui şi toate cetăţile lui şi toate sufletele care erau în el;
147
nu au lăsat să rămână nici unul, după toate cele ce făcuseră
Eglonului; şi l-au nimicit în întregime, pe el şi toate sufletele
care erau în el.
38 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors la Debir şi
s-au luptat împotriva lui;
39 Şi l-a luat şi pe împăratul lui şi toate cetăţile lui; şi l-au
lovit cu ascuţişul sabiei şi au nimicit în întregime toate sufle-
tele care erau în el; nu au lăsat să rămână nici unul; aşa cum
făcuse Hebronului, tot aşa făcuse Libnei şi împăratului ei,
tocmai cum a făcut şi Debirului şi împăratului său.
40 Astfel Iosua a bătut toată ţara, ţinutul deluros şi partea de
sud şi a văii şi ţinutul izvoarelor şi pe toţi împăraţii lor; nu a
lăsat să rămână nici unul, ci a nimicit în întregime tot ce su-
fla, aşa cum poruncise DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
41 Şi Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza şi toată
ţara Gosen până la Gabaon.
42 Şi Iosua a luat dintr-o singură dată pe toţi aceşti împăraţi
şi ţara lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul lui Israel lupta
pentru Israel.
43 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors în tabără
la Ghilgal.
Capitolul 11
Ş i s-a întâmplat, când a auzit Iabin, împăratul Haţorului,
că a trimis la Ioba, împăratul Madonului, şi la împăratul
Şimronului şi la împăratul Acşafului,
2 Şi la împăraţii care erau în partea de nord a munţilor şi în
câmpiile din sudul Chineretului şi în văi şi ţinuturile lui Dor
în partea de vest,
3 La canaaniţi din est şi din vest şi la amoriţi şi la hetiţi
şi la fereziţi şi la iebusiţi în munţi şi la heviţi sub poalele
Hermonului, în ţara Miţpa.
4 Şi au ieşit, ei şi toate oştirile lor cu ei, popor mult, mulţi-
me ca nisipul care este pe ţărmul mării şi cai şi care foarte
multe.
5 Şi când toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit, au venit şi au aşe-
zat tabăra împreună lângă apele Merom, ca să se lupte împo-
triva lui Israel.
6 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, fiindcă
mâine, pe timpul acesta, îi voi da pe toţi, ucişi, înaintea lui
Israel; să tai tendoanele picioarelor cailor lor şi să arzi în foc
carele lor.
7 Astfel Iosua şi tot poporul de război împreună cu el a ve-
nit dintr-o dată asupra lor, lângă apele Merom şi au căzut
asupra lor.
8 Şi DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel care i-a bătut şi i-a
urmărit până la Sidonul cel mare şi până la Misrefot-Maim
şi până la Valea Miţpa, spre est, şi i-a bătut până nu au lăsat
să le rămână nici unul.
9 Şi Iosua le-a făcut cum i-a cerut DOMNUL; a tăiat tendoa-
nele picioarelor cailor lor şi a ars în foc carele lor.
10 Şi în timpul acela Iosua s-a întors şi a luat Haţorul şi a
lovit cu sabia pe împăratul lui, fiindcă Haţorul, mai înainte,
era capitala tuturor acestor împărăţii.
11 Şi au lovit cu ascuţişul sabiei toate sufletele care erau în el,
nimicindu-le în întregime; nu a rămas nici unul să sufle; şi a
ars cu foc Haţorul.
12 Şi toate cetăţile acestor împăraţi şi pe toţi împăraţii lor,
Iosua i-a luat şi i-a lovit cu ascuţişul sabiei, nimicindu-i în în-
tregime, aşa cum poruncise Moise, servitorul DOMNULUI.
13 Dar Israel nu a ars nici una din cetăţile care stăteau liniş-
tite în tăria lor, afară numai de Haţor, pe care Iosua l-a ars.
 Iosua 13
14 Şi copiii lui Israel au luat pentru ei toată prada acestor
cetăţi şi vitele; dar au lovit cu ascuţişul sabiei pe fiecare om,
până i-au nimicit; nu au lăsat nici unul să sufle.
15 Aşa cum poruncise DOMNUL servitorului său Moise,
tot aşa a poruncit Moise lui Iosua; şi astfel a făcut Iosua; nu
a lăsat nimic nefăcut din tot ce îi poruncise DOMNUL lui
Moise.
16 Astfel Iosua a luat toată ţara aceea, dealurile şi toată par-
tea de sud şi toată ţara Gosenului şi valea şi câmpia şi mun-
tele lui Israel şi valea lui,
17 De la muntele Halac, care se înalţă spre Seir, până la Baal-
Gad, în valea Libanului, sub poala muntelui Hermon; şi a
luat pe toţi împăraţii lor şi i-a bătut şi i-a ucis.
18 Iosua a făcut mult timp război cu toţi aceşti împăraţi.
19 Nu a fost cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, în
afară de heviţii care locuiau în Gabaon; pe toate celelalte le-
au luat prin război.
20 Fiindcă era de la DOMNUL să îşi împietrească inimile, ca
să iasă împotriva lui Israel la război, ca el să îi nimicească în
întregime şi să nu li se arate nici o îndurare, ci să îi nimiceas-
că, după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.
21 Şi în timpul acela Iosua a venit şi a stârpit pe anachimii
din ţinuturile muntoase, din Hebron, din Debir, din Anab şi
din toate ţinuturile muntoase ale lui Iuda şi din toate ţinu-
turile muntoase ale lui Israel; Iosua i-a nimicit în întregime
cu cetăţile lor.
22 Nu a rămas nici unul dintre anachimi în ţara copiilor lui
Israel; au rămas numai în Gaza, la Gat şi la Asdod.
23 Şi Iosua a luat toată ţara, conform cu toate câte-i spusese
DOMNUL lui Moise; şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel,
după împărţirile lor pe triburi. Şi ţara s-a odihnit de război.
Capitolul 12
Ş i aceştia sunt împăraţii din ţară pe care i-au bătut copiii
lui Israel şi a căror ţară au luat-o în stăpânire dincolo de
Iordan, spre răsăritul soarelui, de la râul Arnonului până la
muntele Hermon şi toată câmpia spre est:
2 Pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia în Hesbon şi
domnea de la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi de
la mijlocul râului şi peste jumătate din Galaad, până la râul
Iaboc, care este graniţa copiilor lui Amon;
3 Şi de la câmpie până la Marea Chineret, spre est şi până la
marea câmpiei, adică Marea Sărată, spre est, pe drumul spre
Bet-Ieşimot şi de la sud, sub poalele lui Asdod-Pisga;
4 Şi ţinutul lui Og, împăratul Basanului, din rămăşiţa uria-
şilor, care locuia la Aştarot şi la Edrei,
5 Şi domnea în muntele Hermon şi în Salca şi peste tot
Basanul, până la ţinutul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi
peste jumătate din Galaad, ţinutul lui Sihon, împăratul
Hesbonului.
6 Pe aceştia i-a bătut Moise, servitorul DOMNULUI şi co-
piii lui Israel; şi Moise, servitorul DOMNULUI, a dat-o în
stăpânire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din tribul lui
Manase.
7 ¶ Şi aceştia sunt împăraţii din ţară pe care i-au bătut Iosua
şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, spre vest, de la Baal-
Gad în valea Libanului până la muntele Halac, care se înal-
ţă spre Seir, pe care Iosua a dat-o în stăpânire triburilor lui
Israel, după împărţirile lor;
8 În munte şi în văi şi în câmpii şi în ţinutul izvoarelor şi în
pustiu şi la sud: pe hetiţi, pe amoriţi şi pe canaaniţi, pe fere-
ziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi:
148
9 Împăratul Ierihonului, unul; împăratul cetăţii Ai, care este
lângă Betel, unul;
10 Împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului,
unul;
11 Împăratul Iarmutului, unul; împăratul Lachisului, unul;
12 Împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;
13 Împăratul Debirului, unul; împăratul Ghederului, unul;
14 Împăratul Hormei, unul; împăratul Aradului, unul;
15 Împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;
16 Împăratul Machedei, unul; împăratul Betelului, unul;
17 Împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;
18 Împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;
19 Împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;
20 Împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului,
unul;
21 Împăratul Taanacului, unul; împăratul Meghidoului,
unul;
22 Împăratul Chedeşului, unul; împăratul Iocneamului, în
Carmel, unul;
23 Împăratul Dorului, în ţinutul lui Dor, unul; împăratul
naţiunilor din Ghilgal, unul;
24 Împăratul Tirţei, unul. Toţi împăraţii erau treizeci şi
unu.
Capitolul 13
Ş i Iosua era bătrân şi înaintat în zile şi DOMNUL i-a spus:
Tu eşti bătrân şi înaintat în zile şi mai rămâne foarte mult
pământ de luat în stăpânire.
2 Acesta este pământul care mai rămâne: toate ţinuturile fi-
listenilor şi tot ţinutul gheşuriţilor,
3 De la Şihor, care este înaintea Egiptului, până la ţinutul
Ecronului spre nord, socotit al canaaniţilor: cinci conducă-
tori ai filistenilor; gaziţii şi asdodiţii şi ascaloniţii, gatiţii şi
ecroniţii, de asemenea şi aviţii;
4 De la sud, toată ţara canaaniţilor şi Meara, care este lângă
sidonieni, până la Afec, până la ţinutul amoriţilor;
5 Şi ţara ghibliţilor şi tot Libanul, spre răsăritul soarelui, de
la Baal-Gad sub poala muntelui Hermon până la intrarea în
Hamat;
6 Toţi locuitorii ţinutului muntos de la Liban până la
Misrefot-Maim şi toţi sidonienii; pe aceştia eu îi voi alun-
ga dinaintea copiilor lui Israel; numai împarte-o israeliţilor
prin sorţ ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit.
7 De aceea acum, împarte ţara aceasta ca moştenire celor
nouă triburi şi jumătăţii tribului lui Manase.
8 Cu acesta, rubeniţii şi gadiţii şi-au luat moştenirea lor, pe
care le-a dat-o Moise, dincolo de Iordan, spre est, după cum
le-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI:
9 De la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi cetatea
care este în mijlocul râului şi toată câmpia Medeba până la
Dibon;
10 Şi toate cetăţile lui Sihon, împăratul amoriţilor, care dom-
nea în Hesbon, până la ţinutul copiilor lui Amon;
11 Şi Galaadul şi ţinutul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi tot
muntele Hermon şi tot Basanul până la Salca,
12 Toată împărăţia lui Og, în Basan, care domnea în Aştarot
şi în Edrei, care a supravieţuit din rămăşiţa uriaşilor; căci pe
aceştia Moise i-a bătut şi i-a alungat.
13 Şi copiii lui Israel nu i-au alungat pe gheşuriţi, nici pe
maacatiţi; ci gheşuriţii şi maacatiţii locuiesc în mijlocul lui
Israel până în ziua aceasta.
14 Numai tribului lui Levi nu i-a dat moştenire; sacrificiile
 Iosua 15
prin foc ale DOMNULUI Dumnezeului lui Israel, acestea
sunt moştenirea lor, după cum le spusese El.
15 Şi Moise a dat o moştenire tribului copiilor lui Ruben,
după familiile lor.
16 Şi ţinutul lor a fost de la Aroer, care este pe malul râului
Arnon şi cetatea care este în mijlocul râului şi toată câmpia
de lângă Medeba;
17 Hesbon şi toate cetăţile sale, care sunt la câmpie; Dibon şi
Bamot-Baale şi Bet-Baal-Meon,
18 Şi Iahaţ şi Chedemot şi Mefaat,
19 Şi Chiriataim şi Sibma şi Ţeret-Şaharul, în muntele văii,
20 Şi Bet-Peor şi Asdod-Pisga şi Bet-Ieşimot,
21 Şi toate cetăţile câmpiei şi toată împărăţia lui Sihon, îm-
păratul amoriţilor, care domnea la Hesbon, pe care l-a bătut
Moise, pe el şi pe prinţii Madianului; pe Evi şi pe Rechem
şi pe Ţur şi pe Hur şi pe Reba, care erau conducători ai lui
Sihon, locuitori în ţară.
22 Pe Balaam, fiul lui Beor, ghicitorul, l-au ucis copiii lui
Israel, şi el a fost printre cei ucişi cu sabia de către ei.
23 Şi graniţa copiilor lui Ruben a fost Iordanul şi malul lui.
Aceasta era moştenirea copiilor lui Ruben, după familiile
lor, cetăţile şi satele lor.
24 Şi Moise a dat o moştenire tribului lui Gad, copiilor lui
Gad, după familiile lor.
25 Şi ţinutul lor a fost Iaezer şi toate cetăţile Galaadului şi
jumătate din ţara copiilor lui Amon până la Aroer, care este
în dreptul Rabei;
26 Şi de la Hesbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la
Mahanaim până la ţinutul Debirului;
27 Şi în vale, Bet-Haram şi Bet-Nimra şi Sucot şi Ţafon, ră-
măşiţa împărăţiei lui Sihon, împăratul Hesbonului, Iordanul
şi malul lui până la capătul mării Chinereta, dincolo de
Iordan, spre est.
28 Aceasta este moştenirea copiilor lui Gad, după familiile
lor, cetăţile şi satele lor.
29 Şi Moise a dat o moştenire jumătăţii tribului lui Manase; şi
aceasta era moştenirea jumătăţii tribului copiilor lui Manase,
după familiile lor,
30 Ţinutul lor a fost de la Mahanaim, tot Basanul, toată îm-
părăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate satele lui Iair,
care sunt în Basan, şaizeci de cetăţi.
31 Şi jumătate din Galaad şi Aştarot şi Edrei, cetăţile împă-
răţiei lui Og în Basan, aparţineau copiilor lui Machir, fiul
lui Manase, ale jumătăţii copiilor lui Machir, după familiile
lor.
32 Acestea sunt cele pe care le-a împărţit Moise ca moştenire
în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan lângă Ierihon, spre
est.
33 Dar Moise nu a dat moştenire tribului lui Levi; DOMNUL
Dumnezeul lui Israel, El este moştenirea lor, aşa cum le spu-
sese El.
Capitolul 14
Ş i acestea sunt ţările pe care le-au moştenit copiii lui Israel
în ţara Canaanului, pe care le-au împărţit lor, ca moş-
tenire, preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi capii taţilor
triburilor copiilor lui Israel.
2 Moştenirea lor a fost prin sorţ, aşa cum poruncise DOMNUL
prin mâna lui Moise, la nouă triburi şi la o jumătate de trib.
3 Fiindcă Moise dăduse moştenirea celor două triburi şi ju-
mătăţii de trib dincolo de Iordan, dar leviţilor nu le dăduse
moştenire între ei.
149
4 Căci copiii lui Iosif erau două triburi: Manase şi Efraim;
de aceea nu au dat parte leviţilor în ţară, în afară de cetăţi
de locuit şi împrejurimile lor pentru turmele lor şi pentru
bunurile lor.
5 Aşa cum poruncise DOMNUL lui Moise, aşa au făcut copiii
lui Israel şi au împărţit ţara.
6 ¶ Atunci copiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; şi
Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a spus: Tu ştii lucrul pe
care l-a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, des-
pre mine şi despre tine, în Cades-Barnea.
7 Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servi-
torul DOMNULUI, din Cades-Barnea să spionez ţara; şi i-am
adus ştire aşa cum era în inima mea.
8 Totuşi, fraţii mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se
topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe
DOMNUL Dumnezeul meu.
9 Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreşit, pămân-
tul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a copii-
lor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe
DOMNUL Dumnezeul meu.
10 Şi acum, iată, DOMNUL m-a păstrat viu, aşa cum a spus,
aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus DOMNUL cu-
vântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi
acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a
trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea
acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a
intra.
12 Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit
DOMNUL în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum
anachimii erau acolo şi că cetăţile erau mari şi fortificate.
Dacă este aşa, că DOMNUL este cu mine, atunci îi voi alunga,
aşa cum a spus DOMNUL .
13 Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire
lui Caleb, fiul lui Iefune.
14 De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui
Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe
deplin pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
15 Şi numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; Arba
era un om mare printre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de
război.
Capitolul 15
A cesta a fost sorţul tribului copiilor lui Iuda după fa-
miliile lor, până la graniţa cu Edom, pustiul Ţin, spre
sud, era cel mai îndepărtat ţinut dinspre sud.
2 Şi graniţa lor dinspre sud era de la ţărmul Mării Sărate, de
la golful care se întoarce spre sud;
3 Şi ieşea dinspre sud la Maal-Acrabim şi trecea până la Ţin
şi se urca pe la sud spre Cades-Barnea şi trecea la Heţron şi
urca spre Adar şi se întorcea spre Carca.
4 Şi trecea spre Aţmon şi ieşea la râul Egiptului; şi ieşirile
acelui ţinut erau la mare. Acesta să fie ţinutul vostru spre
sud.
5 Şi marginea de est era Marea Sărată până la capătul
Iordanului. Şi marginea dinspre partea de nord era de la gol-
ful mării care este la capătul Iordanului;
6 Şi graniţa urca spre Bet-Hogla şi trecea spre nord de Bet-
Araba; şi graniţa se urca până la piatra lui Bohan, fiul lui
Ruben;
7 Şi graniţa urca spre Debir, de la valea lui Acor, şi se întorcea
spre nord spre Ghilgal, care este în dreptul urcării Adumim,
 Iosua 16
care este la sud de râu; şi graniţa trecea spre apele din En-
Şemeş şi ieşirile erau la En-Roguel;
8 Şi graniţa urca pe valea fiului lui Hinom către latura de
sud a Iebusului, care este Ierusalimul; şi graniţa se urca
până la vârful muntelui care este în faţa văii lui Hinom spre
vest, care este la capătul văii uriaşilor, spre nord.
9 Şi graniţa a fost trasă de la vârful muntelui până la fântâna
Neftoah şi ieşea spre cetăţile muntelui Efron; şi graniţa a fost
trasă prin Baala, care este Chiriat-Iearim;
10 Şi graniţa se întorcea de la Baala spre vest până la muntele
Seir şi trecea spre latura muntelui Iearim, care este Chesalon,
spre partea de nord şi cobora la Bet-Şemeş şi trecea pe la
Timna.
11 Şi graniţa ieşea la latura Ecronului spre nord; şi graniţa a
fost trasă spre Şicron şi trecea de muntele Baala şi ieşea spre
Iabneel; şi ieşirile ţinutului erau la mare.
12 Şi graniţa de vest era marea cea mare şi ţărmul ei. Acesta
este ţinutul copiilor lui Iuda, de jur-împrejur după familiile
lor.
13 Şi lui Caleb, fiul lui Iefune, i-a dat o parte între copiii lui
Iuda, conform poruncii DOMNULUI către Iosua, adică ceta-
tea lui Arba, tatăl lui Anac, care este Hebron.
14 Şi Caleb a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: pe
Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai, copiii lui Anac.
15 Şi de acolo s-a urcat la locuitorii Debirului; iar numele
Debirului mai înainte era Chiriat-Sefer.
16 Şi Caleb a spus: Celui care va bate Chiriat-Seferul şi îl va
lua îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea.
17 Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, l-a luat; iar el
i-a dat de soţie pe fiica sa, Acsa.
18 Şi s-a întâmplat, când a venit ea la el, că l-a provocat să
ceară de la tatăl ei un câmp; şi ea s-a dat jos de pe măgar; şi
Caleb i-a spus: Ce voieşti?
19 Iar ea a răspuns: Dă-mi o binecuvântare, fiindcă mi-ai
dat un pământ din sud, dă-mi şi izvoare de apă. Şi i-a dat
izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
20 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Iuda, după
familiile lor.
21 Şi cetăţile din partea cea mai depărtată a copiilor lui Iuda,
către ţinutul Edomului, dinspre sud, au fost Cabţeel şi Eder
şi Iagur,
22 Şi China şi Dimona şi Adada,
23 Şi Chedeş şi Haţor şi Itnan,
24 Şi Zif şi Telem şi Bealot,
25 Şi Haţor-Hadatad şi Cheriot-Heţron, care este Haţor,
26 Amam şi Şema şi Molada,
27 Şi Haţar-Gada şi Heşmon şi Bet-Palet,
28 Şi Haţar-Şual şi Beer-Şeba şi Biziotia,
29 Baala şi Iim şi Aţem;
30 Şi Eltolad şi Chesil şi Horma,
31 Şi Ţiclag şi Madmana şi Sansana,
32 Şi Lebaot şi Şilhim şi Ain şi Rimon; toate cetăţile sunt do-
uăzeci şi nouă, cu satele lor.
33 Şi în vale erau Eştaol şi Ţoreea şi Aşna,
34 Şi Zanoah şi En-Ganim, Tapuah şi Enam,
35 Şi Iarmut şi Adulam, Soco şi Azeca,
36 Şi Şaaraim şi Aditaim şi Ghedera şi Ghederotaim; pai-
sprezece cetăţi cu satele lor.
37 Ţenan şi Hadaşa şi Migdal-Gad,
38 Şi Dilean şi Miţpa şi Iocteel,
39 Lachis şi Boţcat şi Eglon,
40 Şi Cabon şi Lahmam şi Chitliş,
150
41 Şi Ghederot şi Bet-Dagon şi Naama şi Macheda; şaispre-
zece cetăţi cu satele lor.
42 Libna şi Eter şi Aşan,
43 Şi Iiftah şi Aşna şi Neţib,
44 Şi Cheila şi Aczib şi Mareşa; nouă cetăţi cu satele lor.
45 Ecron, oraşele sale şi satele sale.
46 De la Ecron până la mare, toate vecinătăţile Asdodului
cu satele lor;
47 Asdod, oraşele sale şi satele sale; Gaza, oraşele sale şi sate-
le sale, până la râul Egiptului şi marea cea mare şi malul ei.
48 Şi în munţi: Şamir şi Iatir şi Soco,
49 Şi Dana şi Chiriat-Sana, care este Debir,
50 Şi Anab şi Eştemo şi Anim,
51 Şi Gosen şi Holon şi Ghilo; unsprezece cetăţi cu satele
lor;
52 Arab şi Duma şi Eşean,
53 Şi Ianum şi Bet-Tapuah şi Afeca,
54 Şi Humta şi Chiriat-Arba, care este Hebron şi Ţior; nouă
cetăţi cu satele lor.
55 Maon, Carmel şi Zif şi Iuta,
56 Şi Izreel şi Iocdeam şi Zanoah,
57 Cain, Ghibea şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.
58 Halhul, Bet-Ţur şi Ghedor,
59 Şi Maarat şi Bet-Anot şi Eltecon; şase cetăţi cu satele lor;
60 Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim şi Raba; două cetăţi
cu satele lor.
61 În pustiu: Bet-Araba, Midin şi Secaca,
62 Şi Nibşan şi Ir-Hamelai şi En-Ghedi; şase cetăţi cu satele
lor.
63 În ce îi priveşte pe iebusiţi care locuiau în Ierusalim, co-
piii lui Iuda nu au putut să îi alunge; şi iebusiţii locuiesc cu
copiii lui Iuda în Ierusalim până în această zi.
Capitolul 16
Ş i sorţul copiilor lui Iosif a ieşit de la Iordanul Ierihonului
până la apele Ierihonului către est, până la pustiul care
urcă de la Ierihon spre muntele Betel;
2 Şi ieşea de la Betel spre Luz şi trecea până la graniţa archi-
ţilor spre Atarot,
3 Şi cobora spre vest până la ţinutul iafletiţilor, până la ţinu-
tul Bet-Oronului de jos şi până la Ghezer; şi ieşirile lui erau
la mare.
4 Astfel copiii lui Iosif, Manase şi Efraim, şi-au luat-o de
moştenire.
5 Şi graniţa copiilor lui Efraim, după familiile lor, era aşa:
graniţa moştenirii lor spre est era Atarot-Adar până la Bet-
Horonul de sus;
6 Şi ţinutul ieşea spre vest la Micmetat în partea de nord; şi
graniţa se întorcea înspre est până la Taanat-Şilo şi trecea
înspre est până la Ianoah.
7 Şi cobora de la Ianoah la Atarot şi la Naarata şi atingea
Ierihonul şi ieşea la Iordan.
8 De la Tapuah, graniţa mergea spre vest, până la râul Cana;
şi ieşirile lui erau la mare. Aceasta este moştenirea tribului
copiilor lui Efraim, după familiile lor,
9 Şi cetăţile care au fost puse deoparte pentru copiii lui
Efraim au fost în mijlocul moştenirii copiilor lui Manase,
toate cetăţile şi satele lor.
10 Iar ei nu i-au alungat pe canaaniţii care locuiau în Ghezer,
ci canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua
aceasta şi servesc, dând tribut.
 Iosua 18
Capitolul 17
A fost de asemenea un sorţ şi pentru tribul lui Manase,
căci el era întâiul-născut al lui Iosif; pentru Machir, în-
tâiul-născut al lui Manase, tatăl lui Galaad; pentru că el a
fost bărbat de război, de aceea a avut Galaadul şi Basanul.
2 A fost de asemenea un sorţ şi pentru ceilalţi copii ai lui
Manase, după familiile lor: pentru copiii lui Abiezer şi pentru
copiii lui Helec şi pentru copiii lui Azriel şi pentru copiii lui
Sihem şi pentru copiii lui Hefer şi pentru copiii lui Şemida;
aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui
Iosif, după familiile lor.
3 Şi Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir,
fiul lui Manase, nu avea fii, ci fiice; şi acestea sunt numele
fiicelor sale: Mahla şi Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4 Şi ele au venit aproape, în faţa preotului Eleazar, şi în faţa
lui Iosua, fiul lui Nun, şi în faţa prinţilor, spunând: DOMNUL
a poruncit lui Moise să ni se dea o moştenire între fraţii noş-
tri. De aceea, conform poruncii DOMNULUI, Eleazar le-a
dat o moştenire între fraţii tatălui lor.
5 Şi au căzut lui Manase zece părţi, în afară de ţara Galaadului
şi de Basan, care sunt dincolo de Iordan.
6 Pentru că fiicele lui Manase au avut o moştenire între copi-
ii lui; şi ceilalţi fii ai lui Manase au avut ţara Galaadului.
7 Şi ţinutul lui Manase era de la Aşer până la Micmetat, care
este înaintea Sihemului; şi graniţa mergea spre dreapta până
la locuitorii din En-Tapuah.
8 Iar Manase a avut ţara Tapuahului, iar Tapuah, pe graniţa
lui Manase, era al copiilor lui Efraim.
9 Şi ţinutul cobora până la râul Cana, spre partea de sud
a râului; aceste cetăţi erau ale lui Efraim, între cetăţile lui
Manase; de asemenea ţinutul lui Manase era spre partea de
nord a râului şi ieşirile lui erau la mare.
10 Spre sud era al lui Efraim şi spre nord, al lui Manase; şi
marea este marginea lui; şi se întâlnea la Aşer spre nord şi la
Isahar spre est.
11 Şi Manase avea în Isahar şi în Aşer, Bet-Şeanul cu satele
lui şi Ibleamul cu satele lui şi pe locuitorii din Dor cu satele
lui şi pe locuitorii din En-Dor cu satele lui şi pe locuitorii din
Taanac cu satele lui şi pe locuitorii din Meghido cu satele lui,
adică cele trei ţări.
12 Totuşi copiii lui Manase nu au putut alunga locuitorii
cetăţilor acestora; iar canaaniţii au dorit să rămână în ţara
aceea.
13 Şi s-a întâmplat, când s-au întărit copiii lui Israel, că i-au
făcut pe canaaniţi să dea tribut, dar nu i-au alungat.
14 Şi copiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, spunând: De ce mi-
ai dat ca moştenire doar un singur sorţ şi o singură parte,
văzând că eu sunt popor mare aşa cum m-a binecuvântat
DOMNUL până acum?
15 Şi Iosua le-a răspuns: Dacă eşti popor mare, urcă-te la pă-
dure şi taie-o pentru tine, acolo, în ţara fereziţilor şi a uriaşi-
lor, dacă muntele Efraim este prea strâmt pentru tine.
16 Şi copiii lui Iosif au spus: Dealul nu este de ajuns pentru
noi; şi toţi canaaniţii care locuiesc în ţara văii şi cei care sunt
în Bet-Şean şi în satele sale şi de asemenea cei care sunt în
valea Izreel au care de fier.
17 Şi Iosua a vorbit casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase,
spunând: Tu eşti popor mare şi ai putere mare; nu vei avea
doar un singur sorţ,
18 Ci muntele va fi al tău şi fiindcă este pădure, taie-o şi ieşi-
rile sale vor fi ale tale, fiindcă vei alunga pe canaaniţi, deşi au
care de fier şi deşi sunt puternici.
151
Capitolul 18
Ş i toată adunarea copiilor lui Israel s-a adunat la Şilo şi
au aşezat acolo tabernacolul întâlnirii. Şi ţara era supusă
înaintea lor.
2 Şi au rămas între copiii lui Israel şapte triburi care nu îşi
primiseră încă moştenirea.
3 Şi Iosua a spus copiilor lui Israel: Până când vă veţi lenevi să
mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o DOMNUL
Dumnezeul taţilor voştri?
4 Daţi dintre voi trei oameni de fiecare trib şi îi voi trimite
şi să se ridice şi să meargă prin ţară şi să o descrie conform
moştenirii lor şi să vină la mine.
5 Şi să o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână în ţinutul
său spre sud, iar casa lui Iosif să rămână în ţinutul său spre
nord.
6 Să faceţi aşadar o descriere a ţării în şapte părţi şi să o
aduceţi aici, la mine, ca să arunc aici sorţ pentru voi înaintea
DOMNULUI Dumnezeul nostru.
7 Dar leviţii nu au parte între voi, fiindcă preoţia DOMNULUI
este moştenirea lor. Şi Gad, Ruben şi jumătate din tribul lui
Manase şi-au primit dincolo de Iordan, la est, moştenirea pe
care le-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI.
8 Şi bărbaţii s-au ridicat şi au plecat; şi Iosua a poruncit celor
care s-au dus să descrie ţara, spunând: Mergeţi şi umblaţi
prin ţară şi faceţi o descriere a ei şi întoarceţi-vă la mine, ca
să arunc sorţ pentru voi, înaintea DOMNULUI, aici la Şilo.
9 Şi bărbaţii s-au dus şi au trecut prin ţară şi au descris-o
într-o carte, în şapte părţi, după cetăţi; şi au venit din nou la
Iosua în tabără, la Şilo.
10 Şi Iosua a aruncat sorţ pentru ei la Şilo, înaintea
DOMNULUI; şi Iosua a împărţit acolo ţara copiilor lui Israel,
conform împărţirilor lor.
11 ¶ Şi a ieşit sorţul tribului copiilor lui Beniamin, după fa-
miliile lor, şi ţinutul sorţului lor a ieşit între copiii lui Iuda
şi copiii lui Iosif.
12 Şi graniţa lor dinspre partea de nord era de la Iordan; şi
graniţa urca spre latura Ierihonului spre nord şi se urca prin
munţi spre vest; şi ieşirile lui erau la pustiul Bet-Aven.
13 Şi graniţa trecea de acolo spre Luz către latura de sud a
Luzului, care este Betel; şi graniţa cobora spre Atarot-Adar,
de lângă dealul care este în partea de sud a Bet-Horonului
de jos.
14 Şi graniţa a fost trasă de acolo şi se întorcea către colţul
mării, spre sud de la dealul care este înaintea Bet-Horonului
către sud; şi ieşirile lui erau la Chiriat-Baal, care este Chiriat-
Iearim, o cetate a copiilor lui Iuda; aceasta era partea dinspre
vest.
15 Şi partea de sud era de la capătul Chiriat-Iearimului; şi
ţinutul ieşea spre vest şi ieşea spre izvorul apelor Neftoah.
16 Şi graniţa cobora la capătul muntelui care este înaintea
văii fiului lui Hinom, care este în valea uriaşilor spre nord şi
cobora până la valea lui Hinom, în latura de sud a iebusiţilor
şi cobora la En-Roguel;
17 Şi a fost trasă de la nord şi ieşea la En-Şemeş şi ieşea spre
Ghelilot, care este în faţa urcuşului Adumim şi cobora la pia-
tra lui Bohan, fiul lui Ruben,
18 Şi trecea spre latura din dreptul Arabei spre nord şi cobo-
ra până la Araba.
19 Şi graniţa trecea spre latura Bet-Hoglei spre nord; şi ieşiri-
le ţinutului erau la golful de nord al Mării Sărate, la capătul
de sud al Iordanului; acesta era ţinutul de sud.
20 Şi Iordanul era graniţa lui în partea de est. Aceasta era
 Iosua 20
moştenirea copiilor lui Beniamin, cu ţinuturile ei de jur-îm-
prejur, după familiile lor.
21 Şi cetăţile tribului copiilor lui Beniamin, după familiile
lor, erau: Ierihon şi Bet-Hogla şi valea Cheţiţ,
22 Şi Bet-Araba şi Ţemaraim şi Betel,
23 Şi Avim şi Para şi Ofra,
24 Şi Chefar-Amonaib şi Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi
cu satele lor.
25 Gabaon şi Rama şi Beerot,
26 Şi Miţpa şi Chefira şi Moţa,
27 Şi Rechem şi Iirpeel şi Tareala,
28 Şi Ţela şi Elef şi Iebus, care este Ierusalim, Ghibeat şi
Chiriat; paisprezece cetăţi cu satele lor. Aceasta este moşte-
nirea copiilor lui Beniamin, după familiile lor.
Capitolul 19
Ş i al doilea sorţ a ieşit pentru Simeon, pentru tribul copii-
lor lui Simeon, după familiile lor. Şi moştenirea lor a fost
în mijlocul moştenirii copiilor lui Iuda.
2 Şi ei au avut în moştenirea lor: Beer-Şeba şi Şeba şi
Molada,
3 Şi Haţar-Şual şi Bala şi Aţem,
4 Şi Eltolad şi Betul şi Horma,
5 Şi Ţiclag şi Bet-Marcabot şi Haţar-Susa,
6 Şi Bet-Lebaot şi Şaruhen; treisprezece cetăţi cu satele lor;
7 Ain, Rimon şi Eter şi Aşan; patru cetăţi cu satele lor;
8 Şi toate satele care erau în jurul acestor cetăţi, până la
Baalat-Beer, care este Ramatul de sud. Aceasta este moşteni-
rea tribului copiilor lui Simeon, după familiile lor.
9 Moştenirea copiilor lui Simeon a fost luată din partea co-
piilor lui Iuda, fiindcă partea copiilor lui Iuda era prea mare
pentru ei; de aceea copiii lui Simeon au avut moştenire în
mijlocul moştenirii lor.
10 ¶ Şi al treilea sorţ a ieşit pentru copiii lui Zabulon, după
familiile lor şi ţinutul moştenirii lor a fost până la Sarid.
11 Şi graniţa lor se urca spre mare şi Mareala şi atingea
Dabeşetul şi atingea râul care este în dreptul Iocneamului.
12 Şi se întorcea de la Sarid spre est, spre răsăritul soarelui,
până la graniţa lui Chislot-Tabor şi ieşea la Dabarat şi se urca
la Iafia.
13 Şi de acolo trecea spre est la Ghita-Hefer, la Ita-Caţin şi
ieşea la Rimon la Neea.
14 Şi graniţa se întorcea spre nord la Hanaton şi ieşirile lui
sunt în valea Iiftah-Elului;
15 Şi Catat şi Nahalal şi Şimron şi Iideala şi Betleem; două-
sprezece cetăţi cu satele lor.
16 Aceasta este moştenirea copiilor lui Zabulon, după fami-
liile lor, aceste cetăţi cu satele lor.
17 ¶ Şi sorţul al patrulea a ieşit pentru Isahar, pentru copiii
lui Isahar, după familiile lor.
18 Şi graniţa lor a fost până la Izreel şi Chesulot şi Sunem,
19 Şi Hafaraim şi Şion şi Anaharat,
20 Şi Rabit şi Chişion şi Abeţ,
21 Şi Remet şi En-Ganim şi En-Hada şi Bet-Paţeţ.
22 Şi ţinutul atingea Taborul şi Şahaţima şi Bet-Şemeş; şi ie-
şirile ţinutului lor erau la Iordan; şaisprezece cetăţi cu satele
lor.
23 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Isahar, după
familiile lor, cetăţile cu satele lor.
24 ¶ Şi sorţul al cincilea a ieşit pentru tribul copiilor lui Aşer,
după familiile lor.
25 Şi ţinutul lor era Helcat şi Hali şi Beten şi Acşaf,
152
26 Şi Alamelec şi Amead şi Mişeal; şi atingea Carmelul, spre
vest şi Şihor-Libnat,
27 Şi se întorcea spre răsăritul soarelui la Bet-Dagon şi atin-
gea Zabulonul şi valea Iiftah-El spre nord de Bet-Emec şi
Neiel şi ieşea la Cabul, în stânga,
28 Şi Ebron şi Rehob şi Hamon şi Cana, până la Sidonul cel
mare;
29 Şi ţinutul se întorcea la Rama şi până la cetatea întărită
a Tirului; şi ţinutul se întorcea la Hosa şi ieşirile lui erau la
mare, de la mal până la Aczi;
30 Şi Uma şi Afec şi Rehob: douăzeci şi două de cetăţi cu
satele lor.
31 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Aşer, după
familiile lor, aceste cetăţi cu satele lor.
32 ¶ Sorţul al şaselea a ieşit pentru copiii lui Neftali, pentru
copiii lui Neftali după familiile lor.
33 Şi ţinutul lor era de la Helef, de la Alon până la Ţaananim;
şi Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum; şi ieşirile lui
erau la Iordan.
34 Şi ţinutul se întorcea de la vest la Aznot-Tabor şi de acolo
ieşea la Hucoc şi se atingea de Zabulon spre sud; şi se atin-
gea de Aşer spre vest şi de Iuda pe Iordan, spre răsăritul
soarelui.
35 Şi cetăţile fortificate sunt: Ţidim, Ţer şi Hamat, Racat şi
Chineret,
36 Şi Adama şi Rama şi Haţor,
37 Şi Chedeş şi Edrei şi En-Haţor,
38 Şi Iiereon şi Migdal-El şi Horem şi Bet-Anat şi Bet-Şemeş;
nouăsprezece cetăţi cu satele lor.
39 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Neftali, după
familiile lor, cetăţile cu satele lor.
40 ¶ Sorţul al şaptelea a ieşit pentru tribul copiilor lui Dan,
după familiile lor.
41 Şi ţinutul moştenirii lor era Ţoreea şi Eştaol şi Ir-Şemeş,
42 Şi Şaalabin şi Aialon şi Iitla,
43 Şi Elon şi Timnata şi Ecron,
44 Şi Elteche şi Ghibeton şi Baalat,
45 Şi Iehud şi Bene-Berac şi Gat-Rimon,
46 Şi Me-Iarcon şi Racon, cu ţinutul în dreptul lui Iafo.
47 Şi ţinutul copiilor lui Dan se întindea prea puţin pentru
ei; de aceea copiii lui Dan s-au urcat şi s-au luptat împotriva
Leşemului şi l-au luat şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi l-au
luat în stăpânire şi au locuit în el şi l-au numit Leşem-Dan,
după numele lui Dan, tatăl lor.
48 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Dan, după
familiile lor, aceste cetăţi cu satele lor.
49 ¶ Şi după ce au terminat de împărţit ca moştenire ţara,
după ţinuturile ei, copiii lui Israel au dat o moştenire în mij-
locul lor lui Iosua, fiul lui Nun;
50 Conform poruncii DOMNULUI i-au dat cetatea pe care a
cerut-o, Timnat-Serah, în muntele Efraim; şi el a zidit ceta-
tea şi a locuit în ea.
51 Acestea sunt moştenirile pe care preotul Eleazar şi Iosua,
fiul lui Nun, şi căpeteniile taţilor ale triburilor copiilor lui
Israel le-au împărţit prin sorţ în Şilo, înaintea DOMNULUI,
la intrarea tabernacolului întâlnirii. Şi au terminat împărţi-
rea ţării.
Capitolul 20
Ş i DOMNUL a vorbit lui Iosua, spunând:
2 Vorbeşte fiilor lui Israel, spunând: Rânduiţi-vă cetăţile
de scăpare despre care v-am vorbit prin mâna lui Moise,
 Iosua 21
3 Ca să fugă acolo ucigaşul, care a ucis fără intenţie şi fără
premeditare, pe un om; şi ele vă vor fi pentru a scăpa de răz-
bunătorul sângelui.
4 Şi când cel care fuge la una din cetăţile acestea va sta la in-
trarea porţii cetăţii şi va spune cauza lui în auzul bătrânilor
acelei cetăţi, să-l primească la ei în cetate şi să îi dea un loc ca
să locuiască între ei.
5 Şi dacă răzbunătorul sângelui îl urmăreşte, ei să nu-l dea
pe ucigaş în mâna lui, pentru că el l-a ucis pe aproapele său
fără premeditare şi nu l-a urât mai înainte.
6 Şi să locuiască în cetatea aceasta până va sta înaintea adu-
nării pentru judecată, până la moartea marelui preot care va
fi în zilele acelea; atunci ucigaşul să se întoarcă şi să vină în
cetatea sa şi în casa sa, în cetatea de unde a fugit.
7 ¶ Şi au rânduit Chedeşul, în Galileea, în muntele lui
Neftali, şi Sihemul, în muntele lui Efraim, şi Chiriat-Arba,
adică Hebronul, în muntele lui Iuda.
8 Şi dincolo de Iordan, lângă Ierihon, spre est, au rânduit
Beţerul, în pustiu, în câmpie, din tribul lui Ruben; şi Ramot,
în Galaad, din tribul lui Gad; şi Golan, în Basan, din tribul
lui Manase.
9 Acestea au fost cetăţile rânduite pentru toţi copiii lui Israel
şi pentru străinul care locuieşte temporar printre ei, ca ori-
cine ucide fără intenţie pe un om să fugă acolo şi să nu moa-
ră de mâna răzbunătorului sângelui, până va sta înaintea
adunării.
Capitolul 21
Ş i capii taţilor leviţilor s-au apropiat de preotul Eleazar, şi
de Iosua, fiul lui Nun, şi de capii taţilor seminţiilor fiilor
lui Israel.
2 Şi le-au vorbit în Şilo, în ţara Canaanului, spunând:
DOMNUL a poruncit prin mâna lui Moise să ni se dea cetăţi
de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.
3 Şi copiii lui Israel au dat leviţilor din moştenirea lor, după
porunca DOMNULUI, aceste cetăţi şi împrejurimile lor.
4 Şi sorţul a ieşit pentru familiile chehatiţilor; şi fiilor preo-
tului Aaron, dintre leviţi, le-au căzut prin sorţ treisprezece
cetăţi din tribul lui Iuda, din tribul lui Simeon şi din tribul
lui Beniamin.
5 Şi ceilalţi fii ai lui Chehat au avut prin sorţ zece cetăţi din
familiile tribului lui Efraim şi din tribul lui Dan şi din jumă-
tatea tribului lui Manase.
6 Şi copiii lui Gherşon au avut prin sorţ treisprezece cetăţi
din familiile tribului lui Isahar şi din tribul lui Aşer şi din
tribul lui Neftali şi din jumătatea tribului lui Manase, în
Basan.
7 Copiii lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece
cetăţi din tribul lui Ruben, din tribul lui Gad şi din tribul lui
Zabulon.
8 Şi copiii lui Israel au dat prin sorţ leviţilor cetăţile aces-
tea cu împrejurimile lor, aşa cum poruncise DOMNUL prin
mâna lui Moise.
9 ¶ Şi au dat din tribul fiilor lui Iuda şi din tribul fiilor lui
Simeon cetăţile acestea care au fost menţionate pe nume,
10 Şi care au fost ale fiilor lui Aaron, din familiile chehati-
ţilor, dintre copiii lui Levi (fiindcă sorţul întâi a fost pentru
ei).
11 Şi le-au dat cetatea lui Arba, tatăl lui Anac, care este
Hebron, în ţinutul muntos al lui Iuda, cu împrejurimile ei.
12 Iar câmpiile cetăţii şi satele ei le-au dat lui Caleb, fiul lui
Iefune, ca stăpânire a sa.
153
13 Şi au dat fiilor preotului Aaron cetatea de scăpare pentru
ucigaş, Hebron, cu împrejurimile sale, şi Libna cu împreju-
rimile sale,
14 Şi Iatir cu împrejurimile sale şi Eştemoa cu împrejurimile
sale,
15 Şi Holon cu împrejurimile sale şi Debir cu împrejurimile
sale,
16 Şi Ain cu împrejurimile sale şi Iuta cu împrejurimile sale
şi Bet-Şemeş cu împrejurimile sale; nouă cetăţi din aceste
două triburi.
17 Şi din tribul lui Beniamin: Gabaon cu împrejurimile sale
şi Gheba cu împrejurimile sale,
18 Şi Anatot cu împrejurimile sale şi Almon cu împrejurimi-
le sale; patru cetăţi.
19 Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preoţii, erau treisprezece
cetăţi cu împrejurimile lor.
20 Şi familiilor fiilor lui Chehat, leviţii rămaşi dintre copiii
lui Chehat, li s-au dat cetăţile din sorţul lor din tribul lui
Efraim.
21 Şi le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaş, Sihem, cu
împrejurimile sale, în muntele lui Efraim şi Ghezer cu îm-
prejurimile sale,
22 Şi Chibţaim cu împrejurimile sale şi Bet-Horon cu împre-
jurimile sale; patru cetăţi.
23 Şi din tribul lui Dan: Elteche cu împrejurimile sale şi
Ghibeton cu împrejurimile sale,
24 Şi Aialon cu împrejurimile sale şi Gat-Rimon cu împreju-
rimile sale; patru cetăţi.
25 Şi din jumătatea tribului lui Manase: Taanac cu împreju-
rimile sale şi Gat-Rimon cu împrejurimile sale; două cetăţi.
26 Toate cetăţile erau zece, cu împrejurimile lor, pentru fa-
miliile fiilor lui Chehat care au rămas.
27 Şi copiilor lui Gherşon, din familiile leviţilor; din jumă-
tatea tribului lui Manase le-au dat cetatea de scăpare pentru
ucigaş, Golan, în Basan, cu împrejurimile sale şi Beeştra cu
împrejurimile sale; două cetăţi.
28 Şi din tribul lui Isahar: Chişion cu împrejurimile sale,
Dabarat cu împrejurimile sale,
29 Iarmut cu împrejurimile sale, En-Ganim cu împrejuri-
mile sale; patru cetăţi.
30 Şi din tribul lui Aşer: Mişeal cu împrejurimile sale, Abdon
cu împrejurimile sale,
31 Helcat cu împrejurimile sale şi Rehob cu împrejurimile
sale; patru cetăţi.
32 Şi din tribul lui Neftali, cetatea de scăpare pentru ucigaş:
Chedeş, în Galileea, cu împrejurimile sale şi Hamot-Dor
cu împrejurimile sale şi Cartan cu împrejurimile sale; trei
cetăţi.
33 Toate cetăţile gherşoniţilor, după familiile lor, erau trei-
sprezece cetăţi cu împrejurimile lor.
34 Şi familiilor fiilor lui Merari, celor rămaşi dintre leviţi,
le-au dat din tribul lui Zabulon: Iocneam cu împrejurimile
sale, Carta cu împrejurimile sale,
35 Dimna cu împrejurimile sale, Nahalal cu împrejurimile
sale; patru cetăţi.
36 Şi, din tribul lui Ruben: Beţer cu împrejurimile sale şi
Iahţa cu împrejurimile sale,
37 Chedemot cu împrejurimile sale şi Mefaat cu împrejuri-
mile sale: patru cetăţi.
38 Şi din tribul lui Gad, cetatea de scăpare pentru ucigaş:
Ramot, în Galaad, cu împrejurimile sale şi Mahanaim cu
împrejurimile sale,
 Iosua 22
39 Hesbon cu împrejurimile sale şi Iaezer cu împrejurimile
sale: în total; patru cetăţi.
40 Toate cetăţile copiilor lui Merari care au rămas din fami-
liile leviţilor, după familiile lor şi sorţul lor, erau douăspre-
zece cetăţi.
41 Toate cetăţile leviţilor în mijlocul stăpânirii fiilor lui Israel
au fost patruzeci şi opt de cetăţi cu împrejurimile lor.
42 Fiecare dintre aceste cetăţi îşi avea împrejurimile ei de
jur-împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.
43 ¶ Şi DOMNUL i-a dat lui Israel toată ţara pe care jurase
s-o dea taţilor lor; şi ei au stăpânit-o şi au locuit în ea.
44 Şi DOMNUL le-a dat odihnă de jur-împrejur, potrivit cu
tot ce le jurase taţilor lor; şi, dintre toţi duşmanii lor, nu a stat
in picioare nici un om înaintea lor; DOMNUL i-a dat pe toţi
duşmanii lor în mâna lor.
45 Nu a eşuat nici un lucru din toate lucrurile bune pe care le
spusese DOMNUL , casei lui Israel; toate s-au împlinit.
Capitolul 22
A tunci Iosua a chemat pe rubeniţi şi pe gadiţi şi jumă-
tatea tribului lui Manase,
2 Şi le-a spus: Voi aţi ţinut la tot ce v-a poruncit Moise, servi-
torul DOMNULUI, şi aţi ascultat de vocea mea în tot ce v-am
poruncit.
3 Nu aţi părăsit pe fraţii voştri în aceste multe zile, până
în această zi; şi aţi ţinut sarcina poruncii DOMNULUI
Dumnezeul vostru.
4 Şi acum, DOMNUL Dumnezeul vostru a dat odihnă fra-
ţilor voştri, aşa cum le-a spus; de aceea acum, întoarceţi-vă
şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara pe care o aveţi în
stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI,
dincolo de Iordan.
5 Numai luaţi bine aminte să împliniţi porunca şi legea pe
care vi le-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, ca să iu-
biţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru şi să umblaţi în toate
căile lui şi să ţineţi poruncile lui şi să vă alipiţi de el şi să îi
serviţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru.
6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat
la corturile lor.
7 Şi jumătăţii din tribul lui Manase, Moise îi dăduse moşte-
nire în Basan; dar celeilalte jumătăţi, Iosua îi dăduse moşte-
nire între fraţii lor, dincoace de Iordan, spre vest. Şi Iosua,
când le-a dat drumul la corturile lor, i-a şi binecuvântat,
8 Şi le-a vorbit, spunând: Întoarceţi-vă la corturile voastre
cu multe avuţii şi cu turme foarte multe şi cu argint şi cu aur
şi cu aramă şi cu fier şi cu haine foarte multe; împărţiţi cu
fraţii voştri prada duşmanilor voştri.
9 Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului
lui Manase s-au întors şi au plecat de la copiii lui Israel din
Şilo, care este în ţara Canaanului, pentru a merge în ţara
Galaadului, în ţara pe care o aveau în stăpânire, pe care au
stăpânit-o după cuvântul DOMNULUI prin Moise.
10 ¶ Şi când au venit în ţinuturile Iordanului, care sunt în
ţara Canaanului, copiii lui Ruben, copiii lui Gad şi jumătatea
tribului lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un
altar mare la vedere.
11 Şi copiii lui Israel au auzit spunându-se: Iată, copiii lui
Ruben, copiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au zi-
dit un altar în faţa ţării Canaanului, în ţinuturile Iordanului,
la trecătoarea fiilor lui Israel.
12 Şi când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea copii-
lor lui Israel s-a strâns la Şilo, ca să meargă împotriva lor la
154
război.
13 Şi copiii lui Israel au trimis la copiii lui Ruben şi la copiii
lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase în ţara Galaadului
pe Fineas, fiul preotului Eleazar,
14 Şi zece prinţi împreună cu el, câte un prinţ din fiecare
casă părintească, din toate triburile lui Israel; şi fiecare din-
tre ei era cap al unei case părinteşti, între miile lui Israel.
15 Şi au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad şi la jumă-
tatea tribului lui Manase, în ţara Galaadului şi le-au vorbit,
spunând:
16 Astfel spune toată adunarea DOMNULUI: Ce păcat aţi fă-
cut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateţi astăzi
de la a-l urma pe DOMNUL , zidindu-vă un altar, ca să vă
răzvrătiţi astăzi împotriva DOMNULUI?
17 Este prea puţin pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu
suntem curăţiţi nici până în ziua aceasta, deşi a fost o plagă
în adunarea DOMNULUI,
18 Încât trebuie să vă abateţi astăzi de la a-l urma pe
DOMNUL? Şi se va întâmpla, văzând că vă răzvrătiţi astăzi
împotriva DOMNULUI, că mâine el se va înfuria pe toată
adunarea lui Israel.
19 Însă, dacă ţara care este în stăpânirea voastră este necu-
rată, treceţi în ţara care este în stăpânirea DOMNULUI, unde
locuieşte cortul DOMNULUI şi luaţi-vă pământ în stăpânire
între noi; dar nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI şi nu vă
răzvrătiţi împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de
altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru.
20 Nu a păcătuit Acan, fiul lui Zerah, în lucrul blestemat şi
furia a căzut peste toată adunarea lui Israel? Iar acel om nu a
pierit singur în nelegiuirea lui.
21 Atunci copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea
tribului lui Manase au răspuns şi au zis capilor miilor lui
Israel:
22 DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL
Dumnezeul dumnezeilor, el ştie, şi Israel însuşi să ştie; dacă
din răzvrătire sau din fărădelege faţă de DOMNUL (nu ne
salva în această zi!),
23 Ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la a-l urma pe
DOMNUL şi să aducem pe el ofrande arse şi dar de mâncare,
sau să aducem pe el ofrande de pace, însuşi DOMNUL să ne
ceară socoteală.
24 Şi dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru,
spunând: Poate va veni timpul când copiii voştri vor vor-
bi copiilor noştri, spunând: Ce aveţi voi a face cu DOMNUL
Dumnezeul lui Israel?
25 Fiindcă DOMNUL a pus Iordanul ca graniţă între noi şi
voi; voi, copii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad, nu aveţi parte în
DOMNUL . Şi astfel copiii voştri vor face pe copiii noştri să
înceteze a se teme de DOMNUL .
26 De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un
altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,
27 Ci ca mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre
după noi, ca să facem serviciul DOMNULUI înaintea lui cu
ofrandele arse ale noastre şi cu sacrificiile noastre şi cu daru-
rile noastre de pace, ca să nu spună copiii voştri copiilor noş-
tri în timpul care va veni: Voi nu aveţi parte în DOMNUL .
28 De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spu-
ne astfel către noi şi către generaţiile noastre în timpul
care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului
DOMNULUI, pe care l-au făcut taţii noştri, nu pentru ofran-
de arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi şi voi!
29 Departe de noi să ne răzvrătim împotriva DOMNULUI şi
 Iosua 24
să ne abatem astăzi de la a-l urma pe DOMNUL ca să zidim
un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare şi
pentru sacrificii, în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul
nostru, care este înaintea tabernacolului său.
30 ¶ Şi când preotul Fineas şi prinţii adunării şi capii mii-
lor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au
spus copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi copiii lui Manase,
le-a plăcut.
31 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a spus fiilor lui Ruben
şi fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: Astăzi pricepem că
DOMNUL este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi făcut
această călcare a legii împotriva DOMNULUI; acum aţi scă-
pat pe copiii lui Israel din mâna DOMNULUI.
32 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, şi prinţii s-au întors de la
copiii lui Ruben şi de la copiii lui Gad, din ţara Galaadului,
în ţara Canaan, la copiii lui Israel şi le-au adus veste.
33 Şi lucrul le-a plăcut fiilor lui Israel şi copiii lui Israel au
binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai voit să se urce la răz-
boi împotriva lor, să distrugă ţara în care locuiau copiii lui
Ruben şi copiii lui Gad.
34 Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad au numit altarul Ed, fi-
indcă el va fi martor între noi, că DOMNUL este Dumnezeu.
Capitolul 23
Ş i s-a întâmplat, la multe zile după ce DOMNUL a dat
odihnă lui Israel, din partea tuturor duşmanilor săi de
jur-împrejur, că Iosua era bătrân şi înaintat în zile.
2 Şi Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lor şi pe căpe-
teniile lor şi pe judecătorii lor şi pe ofiţerii lor şi le-a spus: Eu
am îmbătrânit şi sunt înaintat în zile.
3 Şi aţi văzut tot ce a făcut DOMNUL Dumnezeul vostru
tuturor naţiunilor acestora pentru voi, fiindcă DOMNUL
Dumnezeul vostru este cel care a luptat pentru voi.
4 Iată, v-am împărţit prin sorţ aceste naţiuni rămase, ca să
fie moştenire pentru triburile voastre, de la Iordan, împreu-
nă cu toate naţiunile pe care le-am stârpit şi până la Marea
cea Mare, spre vest.
5 Şi DOMNUL Dumnezeul vostru, el însuşi, le va lepăda di-
naintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi veţi
stăpâni ţara lor, cum v-a spus DOMNUL Dumnezeul vostru.
6 De aceea fiţi foarte curajoşi să ţineţi şi să faceţi tot ce este
scris în cartea legii lui Moise, să nu vă abateţi de la ea nici la
dreapta, nici la stânga,
7 Ca să nu intraţi printre aceste naţiuni care au rămas între
voi, nici să nu daţi de ştire despre numele dumnezeilor lor,
nici să nu juraţi pe ei, nici să nu le serviţi şi nici să nu vă ple-
caţi înaintea lor,
8 Ci să vă alipiţi de DOMNUL Dumnezeul vostru, aşa cum
aţi făcut până în această zi.
9 Fiindcă DOMNUL a alungat dinaintea voastră naţiuni mari
şi puternice; dar vouă, nimeni nu a putut să vă stea înainte,
până în această zi.
10 Unul singur dintre voi va urmări o mie, fiindcă DOMNUL
Dumnezeul vostru este cel care luptă pentru voi, aşa cum
v-a spus.
11 ¶ De aceea luaţi seama bine la sufletele voastre, ca să iubiţi
pe DOMNUL Dumnezeul vostru.
12 Altfel, dacă veţi da înapoi în vreun fel şi vă veţi alipi de
rămăşiţa acestor naţiuni, de cele care rămân printre voi, şi vă
veţi căsători cu ele şi veţi intra la ele şi ele la voi,
13 Să ştiţi fără nici o îndoială că DOMNUL Dumnezeul vos-
tru nu va mai alunga aceste naţiuni dinaintea voastră şi vă
155
vor fi laţuri şi curse şi bice în coastele voastre şi spini în ochii
voştri, până veţi pieri din această ţară bună, pe care v-a dat-o
DOMNUL Dumnezeul vostru.
14 Şi, iată, astăzi mă duc pe calea întregului pământ şi ştiţi
din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nu a eşu-
at nici un lucru din toate lucrurile bune pe care le-a spus
DOMNUL Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s-au în-
tâmplat, un singur cuvânt din ele nu a căzut.
15 De aceea se va întâmpla că, aşa cum toate lucrurile bune,
pe care vi le-a spus DOMNUL Dumnezeul vostru, au venit
peste voi, tot aşa DOMNUL va face să vină asupra voastră
toate lucrurile rele, până vă va nimici de pe acest pământ
bun, pe care vi l-a dat DOMNUL Dumnezeul vostru.
16 Când veţi încălca legământul DOMNULUI Dumnezeul
vostru, pe care vi l-a poruncit, şi veţi merge şi veţi servi
altor dumnezei şi vă veţi pleca înaintea lor, atunci mânia
DOMNULUI se va aprinde împotriva voastră şi veţi pieri re-
pede din această ţară bună, pe care v-a dat-o el.
Capitolul 24
Ş i Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Sihem şi a che-
mat pe bătrânii lui Israel şi pe căpeteniile lor şi pe jude-
cătorii lor şi pe ofiţerii lor, iar ei s-au înfăţişat înaintea lui
Dumnezeu.
2 Şi Iosua a spus întregului popor: Astfel spune DOMNUL
Dumnezeul lui Israel: Taţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam
şi tatăl lui Nahor, au locuit în vechime dincolo de râu şi au
servit altor dumnezei.
3 Şi am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de râu şi l-am
condus prin toată ţara Canaanului şi i-am înmulţit sămânţa
şi i-am dat pe Isaac.
4 Şi lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau; şi lui Esau i-am
dat muntele Seir, pentru a-l stăpâni; dar Iacov şi fiii săi au
coborât în Egipt.
5 Şi am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu
plăgile pe care le-am făcut în mijlocul lor; şi după aceea v-am
scos de acolo.
6 Şi am scos pe taţii voştri din Egipt şi aţi venit la mare; şi
egiptenii au urmărit pe taţii voştri cu care şi călăreţi, până
la Marea Roşie.
7 Şi când au strigat către DOMNUL , el a pus întuneric în-
tre voi şi egipteni şi a adus marea asupra lor şi i-a acoperit;
şi ochii voştri au văzut ce am făcut în Egipt; şi aţi locuit în
pustiu multe zile.
8 Şi v-am adus în ţara amoriţilor, care locuiesc dincolo de
Iordan, şi ei s-au luptat cu voi şi i-am dat în mâna voastră ca
să le stăpâniţi ţara şi i-am nimicit dinaintea voastră.
9 Atunci Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a ridi-
cat şi s-a luptat împotriva lui Israel şi a trimis şi a chemat pe
Balaam, fiul lui Beor, să vă blesteme.
10 Dar am refuzat să dau ascultare pe Balaam; şi, într-ade-
văr, el v-a binecuvântat; aşa v-am scăpat din mâna lui.
11 Şi aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Şi bărbaţii
Ierihonului, amoriţii şi fereziţii şi canaaniţii şi hetiţii şi ghir-
gasiţii şi heviţii şi iebusiţii au luptat împotriva voastră; şi eu
i-am dat în mâna voastră.
12 Şi am trimis viespea înaintea voastră şi i-a alungat dina-
intea voastră, chiar pe cei doi împăraţi ai amoriţilor, nu cu
sabia ta, nici cu arcul tău.
13 Şi v-am dat o ţară pentru care nu voi v-aţi ostenit şi cetăţi
pe care nu voi le-aţi zidit şi totuşi locuiţi în ele; voi mâncaţi
din vii şi din măslini, pe care nu i-aţi sădit.
 Iosua 24
14 De aceea acum, temeţi-vă de DOMNUL şi serviţi-i cu
sinceritate şi în adevăr, şi îndepărtaţi dumnezeii cărora
le-au servit taţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi serviţi
DOMNULUI.
15 ¶ Şi dacă vi se pare rău să serviţi DOMNULUI, alegeţi as-
tăzi cui voiţi să serviţi: sau dumnezeilor cărora le-au servit
taţii voştri care erau dincolo de râu, sau dumnezeilor amo-
riţilor în a căror ţară locuiţi. Dar cât despre mine, eu şi casa
mea vom servi DOMNULUI.
16 Şi poporul a răspuns, zicând: Departe de noi să părăsim
pe DOMNUL ca să servim altor dumnezei.
17 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul nostru este cel care ne-a
scos pe noi şi pe taţii noştri din ţara Egiptului, din casa robi-
ei, şi cel care a făcut acele semne mari înaintea ochilor noştri
şi ne-a păzit pe tot drumul pe care am mers şi în mijlocul
tuturor popoarelor prin care am trecut.
18 Şi DOMNUL a alungat toate popoarele dinaintea noastră,
chiar pe amoriţii care au locuit în ţară. De aceea şi noi vom
servi DOMNULUI, fiindcă el este Dumnezeul nostru.
19 Şi Iosua a spus poporului: Nu veţi putea servi DOMNULUI,
fiindcă el este un Dumnezeu sfânt; este un Dumnezeu gelos;
nu va ierta fărădelegile voastre şi păcatele voastre.
20 Dacă veţi părăsi pe DOMNUL şi veţi servi unor dumnezei
străini, atunci el se va întoarce şi vă va face rău şi vă va nimi-
ci, după ce v-a făcut bine.
21 Şi poporul i-a spus lui Iosua: Nu, ci vom servi
DOMNULUI.
22 Şi Iosua a spus poporului: Sunteţi martori împotriva
voastră înşivă că v-aţi ales pe DOMNUL ca să îi serviţi. Şi ei
au zis: Suntem martori.
23 Şi Iosua a spus: De aceea acum, îndepărtaţi dumnezeii
străini care sunt în mijlocul vostru şi plecaţi-vă inima spre
156
DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
24 Şi poporul i-a spus lui Iosua: Vom servi DOMNULUI
Dumnezeul nostru şi vom asculta de vocea sa.
25 Astfel în ziua aceea Iosua a făcut legământ cu poporul şi
i-a dat un statut şi o rânduială în Sihem.
26 Şi Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu
şi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo sub stejarul de lângă
sanctuarul DOMNULUI.
27 Şi Iosua a spus către tot poporul: Iată, această piatră ne
va fi martoră, fiindcă a auzit toate cuvintele DOMNULUI,
pe care ni le-a spus; şi ne va fi martoră, ca să nu negaţi pe
Dumnezeul vostru.
28 Şi Iosua a dat drumul poporului, fiecăruia la moştenirea
sa.
29 ¶ Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că Iosua, fiul lui
Nun, servitorul DOMNULUI, a murit, având o sută zece
ani.
30 Şi l-au înmormântat în ţinutul moştenirii sale, în Timnat-
Serah, care este în muntele lui Efraim, în partea de nord a
muntelui Gaaş.
31 Şi Israel a servit DOMNULUI în toate zilele lui Iosua şi în
toate zilele bătrânilor ale căror zile s-au lungit după Iosua
şi care cunoscuseră toate lucrările DOMNULUI, pe care le
făcuse pentru Israel.
32 Şi au înmormântat la Sihem oasele lui Iosif, pe care copiii
lui Israel le-au adus din Egipt, în partea câmpului pe care-l
cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o
sută de monede de argint, care a ajuns moştenirea copiilor
lui Iosif.
33 Şi Eleazar, fiul lui Aaron, a murit; şi l-au înmormântat pe
un deal care aparţinea lui Fineas, fiul său, care i se dăduse în
muntele lui Efraim.
 Judecători 2
… Judecători …
Capitolul 1
Ş i după moartea lui Iosua s-a întâmplat astfel, copiii lui
Israel au întrebat pe DOMNUL , spunând: Cine să se urce
întâi pentru noi împotriva canaaniţilor, ca să lupte împotri-
va lor?
2 Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce; iată, am predat ţara în
mâna lui.
3 Şi Iuda i-a spus lui Simeon, fratele său: Urcă-te cu mine în
partea care mi-a căzut la sorţ, ca să luptăm împotriva cana-
aniţilor şi voi merge şi eu cu tine în partea care ţi-a căzut la
sorţ. Astfel Simeon a mers cu el.
4 Şi Iuda s-a urcat, şi DOMNUL a dat pe canaaniţi şi pe pe-
riziţi în mâna lor; şi au ucis dintre ei în Bezec zece mii de
oameni.
5 Şi au găsit pe Adoni-Bezec în Bezec şi au luptat împotriva
lui şi au ucis pe canaaniţi şi pe periziţi.
6 Dar Adoni-Bezec a fugit, iar ei l-au urmărit şi l-au prins şi
i-au tăiat degetele cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor.
7 Şi Adoni-Bezec a spus: Şaptezeci de împăraţi, cu degete-
le cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor lor tăiate, adu-
nau de sub masa mea, cum am făcut, astfel mi-a răsplătit
Dumnezeu. Şi l-au adus la Ierusalim şi el a murit acolo.
8 Acum, copiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului şi
l-au luat; şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu
foc.
9 ¶ Şi după aceea copiii lui Iuda au coborât să lupte împotri-
va canaaniţilor, care locuiau la munte şi la sud şi în vale.
10 Şi Iuda a mers împotriva canaaniţilor, care locuiau în
Hebron, (şi numele Hebronului a fost mai înainte Chiriat-
Arba) şi i-au ucis pe Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai.
11 Şi de acolo a mers împotriva locuitorilor Debirului, şi nu-
mele Debirului a fost mai înainte Chiriat-Sefer);
12 Şi Caleb a spus: Celui care va lovi Chiriat-Seferul şi îl va
lua, îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea.
13 Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai tânăr al lui Caleb, l-a
luat; şi i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa.
14 Şi s-a întâmplat, când ea a venit la el, că l-a mişcat să ceară
un câmp de la tatăl ei; şi ea s-a dat jos de pe măgar, şi Caleb
i-a spus: Ce voieşti?
15 Iar ea i-a spus: Dă-mi o binecuvântare, pentru că mi-ai
dat un pământ din sud; dă-mi şi izvoare de apă. Şi Caleb i-a
dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
16 Şi copiii chenitului, socrul lui Moise, s-au urcat din ceta-
tea palmierilor cu copiii lui Iuda în pustiul lui Iuda, care este
la sud de Arad, şi au mers şi au locuit cu poporul.
17 Şi Iuda a mers cu fratele său, Simeon, şi au ucis pe cana-
aniţii care locuiau în Ţefat şi l-au distrus cu desăvârşire. Şi
cetăţii i-au pus numele Horma.
18 De asemenea Iuda a luat Gaza, cu ţinutul său, şi Ascalonul,
cu ţinutul său, şi Ecronul, cu ţinutul său.
19 Şi DOMNUL a fost cu Iuda; şi el a alungat pe locuitorii
muntelui, dar nu i-a putut alunga pe locuitorii văii, pentru
că aveau care de fier.
20 Şi Hebronul l-au dat lui Caleb, precum spusese Moise, iar
el i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
21 ¶ Şi copiii lui Beniamin nu i-au alungat pe iebusiţii,
care locuiau în Ierusalim, ci iebusiţii locuiesc cu copiii lui
Beniamin în Ierusalim până în ziua aceasta.
157
22 Şi casa lui Iosif şi ei s-au urcat împotriva Betelului, şi
DOMNUL a fost cu ei.
23 Şi casa lui Iosif a trimis să cerceteze Betelul. (Şi numele
cetăţii a fost mai înainte Luz).
24 Şi spionii au văzut un om ieşind din cetate şi i-au spus:
Arată-ne, te rugăm, intrarea în cetate şi îţi vom arăta milă.
25 Şi după ce le-a arătat intrarea în cetate, au lovit cetatea cu
ascuţişul sabiei; dar au lăsat pe omul acela şi toată familia
lui să plece.
26 Şi omul acela a mers în ţara hitiţilor şi a zidit o cetate şi i-a
pus numele Luz, care este numele ei până în ziua aceasta.
27 Nici Manase nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şean şi ora-
şele ei, nici din Taanac şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Dor
şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Ibleam şi oraşele ei, nici
pe locuitorii din Meghid şi oraşele ei, ci canaaniţii au voit să
locuiască în ţara aceea.
28 Şi s-a întâmplat, când Israel a fost puternic, că i-a supus
pe canaaniţi la tribut; şi nu i-a alungat în întregime.
29 Nici Efraim nu i-a alungat pe canaaniţii care locuiau în
Ghezer, ci canaaniţii au locuit printre ei în Ghezer.
30 Nici Zabulon nu a alungat pe locuitorii din Chitron, nici
pe locuitorii din Nahalol, ci canaaniţii au locuit printre ei şi
au devenit tributari.
31 Nici Aşer nu a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe lo-
cuitorii din Sidon, nici din Ahlab, nici din Aczib, nici din
Helba, nici din Afic şi nici din Rehob;
32 Iar aşeriţii au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii
ţării, pentru că nu i-au alungat.
33 Nici Neftali nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici
pe locuitorii din Bet-Anat, ci a locuit în mijlocul canaaniţi-
lor, locuitorii ţării; totuşi locuitorii Bet-Şemeşului şi ai Bet-
Anatului le-au devenit tributari.
34 Şi amoriţii au împins pe copiii lui Dan la munte, pentru
că nu le-au permis să coboare în vale;
35 Dar amoriţii au voit să locuiască pe muntele Heres în
Aialon şi în Şaalbim, totuşi mâna casei lui Iosif a învins, ast-
fel ei au devenit tributari.
36 Şi ţinutul amoriţilor a fost de la urcuşul Acrabim, de la
stâncă în sus.
Capitolul 2
Ş i un înger al DOMNULUI s-a urcat de la Ghilgal la Bochim
şi a spus: Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe
care am jurat-o taţilor voştri; şi am spus: Nu voi călca legă-
mântul meu cu voi niciodată.
2 Şi voi să nu faceţi alianţă cu locuitorii ţării acesteia, ci să le
dărâmaţi altarele; dar nu aţi ascultat de vocea mea, de ce aţi
făcut aceasta?
3 De aceea am şi spus: Nu îi voi alunga dinaintea voastră, ci
vă vor fi ca spini în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.
4 Şi s-a întâmplat, când a vorbit îngerul DOMNULUI aceste
cuvinte tuturor copiilor lui Israel, că poporul şi-a ridicat vo-
cea şi a plâns.
5 Şi au numit locul acela Bochim; şi au sacrificat acolo
DOMNULUI.
6 ¶ Şi după ce Iosua a dat drumul poporului, copiii lui Israel
au mers, fiecare la moştenirea sa, ca să stăpânească ţara.
7 Şi poporul a servit DOMNULUI în toate zilele lui Iosua şi în
 Judecători 3
toate zilele bătrânilor care au trăit mai mult decât Iosua, care
văzuseră toate lucrările mari, pe care le făcuse DOMNUL
pentru Israel.
8 Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul DOMNULUI, a murit fiind
în vârstă de o sută zece ani.
9 Şi l-au îngropat în hotarul moştenirii sale în Timnat-Heres,
în muntele lui Efraim, în partea de nord a dealului Gaaş.
10 Şi toată generaţia aceea de asemenea a fost adăugată la
taţii săi; şi s-a ridicat după ei o altă generaţie care nu cunoş-
tea pe DOMNUL , nici lucrările pe care le făcuse el pentru
Israel.
11 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI
şi au servit Baalilor;
12 Şi au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul taţilor lor, care i-a
scos din ţara Egiptului, şi au urmat alţi dumnezei, dintre
dumnezeii popoarelor care erau împrejurul lor şi s-au plecat
înaintea lor şi au provocat pe DOMNUL la mânie.
13 Şi au părăsit pe DOMNUL şi au servit lui Baal şi
Astarteei.
14 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a
dat în mâinile jefuitorilor, care i-au prădat; şi i-a vândut în
mâinile duşmanilor lor de jur împrejur, încât nu au mai pu-
tut sta înaintea duşmanilor lor.
15 Oriunde au ieşit, mâna DOMNULUI era împotriva lor,
spre rău, precum spuse-se DOMNUL şi precum le jurase
DOMNUL; şi erau foarte strâmtoraţi.
16 Totuşi DOMNUL a ridicat judecători şi ei i-au salvat din
mâna prădătorilor lor.
17 Şi totuşi au refuzat să dea ascultare judecătorilor lor, ci
au curvit după alţi dumnezei şi s-au plecat înaintea lor; s-au
abătut repede de la calea pe care umblaseră taţii lor, care au
ascultat de poruncile DOMNULUI, dar ei nu au făcut astfel.
18 Şi când le-a ridicat DOMNUL judecători, atunci DOMNUL
a fost cu judecătorul şi îi elibera din mâna duşmanilor lor în
toate zilele judecătorului; pentru că DOMNUL se pocăia la
suspinele lor, din cauza celor care îi oprimau şi îi chinuiau.
19 Şi s-a întâmplat, când murea judecătorul, că ei se întor-
ceau şi se stricau mai mult decât taţii lor, urmând alţi dum-
nezei pentru a-i servi şi pentru a se prosterna înaintea lor; nu
încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea încăpăţânată.
20 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi
el a spus: Pentru că acest popor a încălcat legământul meu,
pe care l-am poruncit taţilor lor, şi nu a dat ascultare vocii
mele;
21 De asemenea nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor
pe nici una dintre naţiunile, pe care le-a lăsat Iosua când a
murit,
22 Ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor ţine sau nu calea
DOMNULUI, ca să umble pe ea, cum au ţinut-o taţii lor.
23 De aceea DOMNUL a lăsat naţiunile acelea, fără să le
alunge în grabă, nici nu le-a dat în mâna lui Iosua.
Capitolul 3
Ş i acestea sunt naţiunile pe care le-a lăsat DOMNUL , ca să
încerce prin ele pe Israel, pe toţi cei care nu cunoscuseră
toate războaiele Canaanului;
2 Numai pentru ca generaţiile copiilor lui Israel să cunoas-
că, pentru a-i învăţa războiul, cel puţin cei care nu ştiuseră
nimic de el,
3 Adică, cei cinci domni ai filistenilor şi toţi canaaniţii şi
sidonienii şi hiviţii care au locuit pe muntele Liban, de la
muntele Baal-Hermon până la intrarea în Hamat.
158
4 Şi ele erau pentru a încerca pe Israel prin ele, ca să cunoas-
că dacă vor da ascultare poruncilor DOMNULUI, pe care el
le-a poruncit taţilor lor prin mâna lui Moise.
5 Şi copiii lui Israel au locuit printre canaaniţi, hitiţi şi amo-
riţi şi periziţi şi hiviţi şi iebusiţi:
6 Şi au luat pe fiicele lor de soţii şi au dat pe fiicele lor fiilor
lor şi au servit dumnezeilor lor.
7 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI
şi au uitat pe DOMNUL Dumnezeul lor şi au servit Baalilor
şi dumbrăvilor.
8 ¶ De aceea mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui
Israel şi i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişeataim, împăra-
tul Mesopotamiei; şi copiii lui Israel au servit lui Cuşan-
Rişeataim opt ani.
9 Şi când copiii lui Israel au strigat către DOMNUL , DOMNUL
a ridicat copiilor lui Israel un eliberator, care i-a eliberat, pe
Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10 Şi Duhul DOMNULUI a fost peste el şi el a judecat pe Israel
şi a ieşit la război; şi DOMNUL a dat în mâna lui pe Cuşan-
Rişeataim, împăratul Mesopotamiei; şi mâna lui a învins
împotriva lui Cuşan-Rişeataim.
11 Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui
Chenaz, a murit.
12 ¶ Şi copiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii
DOMNULUI; şi DOMNUL a întărit pe Eglon, împăratul
Moabului, împotriva lui Israel, pentru că ei făcuseră ce este
rău în ochii DOMNULUI.
13 Şi el a adunat la sine pe copiii lui Amon şi ai lui Amalec şi
a mers şi a lovit pe Israel şi au stăpânit cetatea palmierilor.
14 Astfel copiii lui Israel au servit lui Eglon, împăratul
Moabului, optsprezece ani.
15 Dar când copiii lui Israel au strigat către DOMNUL ,
DOMNUL le-a ridicat un eliberator, pe Ehud, fiul lui Ghera,
un beniamit, un bărbat stângaci; şi prin el, copiii lui Israel au
trimis un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
16 Dar Ehud şi-a făcut un pumnal cu două tăişuri, lung de
un cot; şi l-a încins sub haina sa la coapsa lui dreaptă.
17 Şi el a adus darul la Eglon, împăratul Moabului; şi Eglon
era un om foarte gras.
18 Şi când a terminat de oferit darul, el a dat drumul oame-
nilor care purtaseră darul.
19 Dar el singur s-a întors de la carierele care erau lângă
Ghilgal şi a spus: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate,
care a spus: Tăcere. Şi toţi care stăteau în picioare lângă el au
ieşit de la el.
20 Şi Ehud a venit la el şi el şedea într-un salon de vară, pe
care îl avea numai pentru el. Şi Ehud a spus: Am un mesaj de
la Dumnezeu pentru tine. Şi el s-a ridicat de pe scaun.
21 Şi Ehud şi-a întins mâna stângă şi a luat pumnalul de la
coapsa dreaptă şi l-a înfipt în pântecele lui;
22 Şi mânerul de asemenea a intrat după lamă; şi grăsimea
s-a închis peste lamă, astfel încât nu a putut trage pumnalul
din pântecele lui, şi mizeria a ieşit din el.
23 Atunci Ehud a ieşit prin portic şi a închis după el uşile
salonului de vară şi le-a încuiat.
24 După ce a ieşit, au venit servitorii lui; şi când au văzut că,
iată, uşile salonului de vară erau încuiate, au spus: Cu sigu-
ranţă îşi acoperă picioarele în salonul său de vară.
25 Şi au aşteptat cât timp s-au ruşinat; şi, iată, el nu deschi-
dea uşile salonului, de aceea au luat o cheie şi le-au descuiat;
şi, iată, domnul lor era căzut jos mort pe pământ.
26 Şi Ehud a scăpat pe când întârziau ei şi a trecut de cariere
 Judecători 5
şi a scăpat la Seira.
27 Şi s-a întâmplat, când a venit, că a sunat din trâmbiţă în
muntele lui Efraim şi copiii lui Israel au coborât cu el din
munte, şi el a coborât înaintea lor.
28 Şi le-a spus: Urmaţi-mă, pentru că DOMNUL a dat în
mâna voastră pe duşmanii voştri, pe moabiţi. Şi au coborât
după el şi au luat vadurile Iordanului, spre Moab, şi nu au
permis nimănui să treacă.
29 Şi în timpul acela au ucis din Moab cam zece mii de oa-
meni, toţi voinici şi toţi bărbaţi de valoare, şi nu a scăpat nici
unul.
30 Astfel, în ziua aceea, Moab a fost înfrânt sub mâna lui
Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
31 ¶ Şi după el a fost Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis, dintre
filisteni, şase sute de oameni cu o ţepuşă pentru boi, şi el de
asemenea a eliberat pe Israel.
Capitolul 4
Ş i copiii lui Israel din nou au făcut ce este rău în ochii
DOMNULUI, după ce a murit Ehud.
2 Şi DOMNUL i-a vândut în mâna lui Iabin, împăratul
Canaanului, care domnea în Haţor; căpetenia oştirii sale era
Sisera, care locuia în Haroşetul neamurilor.
3 Şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL , pentru că el
avea nouă sute de care de fier şi a oprimat tare pe copiii lui
Israel douăzeci de ani.
4 ¶ Şi Debora, o profetesă, soţia lui Lapidot, judeca pe Israel
în acel timp.
5 Şi ea locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, în
muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se urcau la ea pentru
judecată.
6 Şi ea a trimis şi a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam,
din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: Nu a poruncit DOMNUL
Dumnezeul lui Israel: Du-te şi îndreaptă-te spre muntele
Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi dintre copiii lui Neftali
şi dintre copiii lui Zabulon?
7 Şi voi atrage la tine, la râul Chişon, pe Sisera, căpetenia
armatei lui Iabin, cu carele lui şi mulţimea lui; şi îl voi da în
mâna ta.
8 Şi Barac i-a spus: Dacă vei merge cu mine, voi merge, dar
dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge.
9 Iar ea a spus: Da, voi merge cu tine, totuşi călătoria pe care
o faci nu va fi spre onoarea ta, pentru că DOMNUL va vinde
pe Sisera în mâna unei femei. Şi Debora s-a ridicat şi a mers
cu Barac la Chedeş.
10 ¶ Şi Barac a chemat pe Zabulon şi pe Neftali la Chedeş;
şi s-a urcat cu zece mii de bărbaţi la picioarele lui; şi Debora
s-a urcat cu el.
11 Şi Heber chenitul, care era dintre copiii lui Hobab, so-
crul lui Moise, se despărţise de cheniţi şi îşi înălţase cortul
în câmpia Ţaanaim, care este lângă Chedeş.
12 Şi ei i-au arătat lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a
urcat la muntele Tabor.
13 Şi Sisera şi-a adunat toate carele lui, nouă sute de care de
fier şi pe tot poporul care era cu el, de la Haroşetul neamuri-
lor până la râul Chişon.
14 Şi Debora i-a spus lui Barac: Ridică-te, pentru că aceasta
este ziua în care DOMNUL a dat pe Sisera în mâna ta; nu a
ieşit DOMNUL înaintea ta? Şi Barac a coborât de pe muntele
Tabor cu zece mii de oameni după el.
15 Şi DOMNUL l-a învins pe Sisera şi toate carele lui şi toată
oştirea lui cu ascuţişul sabiei, dinaintea lui Barac; astfel încât
159
Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos.
16 Dar Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşetul
neamurilor; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul
sabiei; şi nu a rămas nici unul.
17 ¶ Totuşi Sisera a fugit pe jos la cortul lui Iael, soţia lui
Heber chenitul, pentru că între Iabin, împăratul Haţorului,
şi casa lui Heber chenitul, era pace.
18 Şi Iael a ieşit să îl întâmpine pe Sisera şi i-a spus: Intră,
domnul meu, intră la mine; nu te teme. Şi după ce el a intrat la
ea în cort, ea l-a acoperit cu o mantie.
19 Şi el i-a spus: Dă-mi, te rog, să beau puţină apă căci sunt
însetat. Şi ea a deschis un burduf cu lapte şi i-a dat să bea şi
l-a acoperit.
20 Din nou el i-a spus: Stai în picioare la uşa cortului şi va fi
astfel: când cineva vine şi te va întreba şi va spune: Este vre-
un bărbat aici? Tu să spui: Nu.
21 Atunci Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş al cortului şi a
luat un ciocan în mână şi a venit încet la el şi i-a bătut ţăruşul
în tâmple şi l-a înţepenit în pământ, căci dormea adânc şi era
obosit. Astfel a murit.
22 Şi, iată, pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să îl
întâmpine şi i-a spus: Vino şi îţi voi arăta pe bărbatul pe care
îl cauţi. Şi când a intrat în cortul ei, iată, Sisera zăcea mort şi
ţăruşul era în tâmplele lui.
23 Astfel Dumnezeu a supus în ziua aceea pe Iabin, împăra-
tul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
24 Şi mâna copiilor lui Israel a prosperat şi a învins pe lui
Iabin, împăratul Canaanului, până când au nimicit pe Iabin,
împăratul Canaanului.
Capitolul 5
Ş i Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua ace-
ea, spunând:
2 Lăudaţi pe DOMNUL pentru răzbunarea lui Israel, când
poporul s-a oferit de bunăvoie.
3 Ascultaţi, împăraţilor! Deschideţi urechea, prinţilor!
Eu, chiar eu, voi cânta DOMNULUI; voi cânta DOMNULUI
Dumnezeul lui Israel.
4 DOAMNE , când ai ieşit tu din Seir, când ai mărşăluit din
câmpia Edomului, pământul s-a cutremurat şi cerurile au
picurat, norii de asemenea au picurat apă.
5 Munţii s-au topit dinaintea DOMNULUI, şi Sinaiul, dina-
intea DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
6 ¶ În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele lui Iael, dru-
murile mari erau neumblate şi călătorii umblau pe căi
ocolitoare.
7 Locuitorii satelor au încetat, au încetat în Israel, până m-am
ridicat eu, Debora, până m-am ridicat eu, o mamă în Israel.
8 Ei şi-au ales dumnezei noi; atunci războiul era la porţi. Era
văzut vreun scut sau vreo suliţă printre patruzeci de mii în
Israel?
9 Inima mea este spre guvernatorii lui Israel, care s-au oferit
de bunăvoie printre popor. Binecuvântaţi pe DOMNUL .
10 Vorbiţi, voi, care călăriţi pe măgari albi, care şedeţi în ju-
decată şi umblaţi pe cale.
11 Cei eliberaţi de zgomotul arcaşilor în mijlocul adăpătoa-
relor, acolo vor repeta ei faptele drepte ale DOMNULUI, fap-
tele drepte către locuitorii satelor sale în Israel, atunci popo-
rul DOMNULUI va coborî la porţi.
12 ¶ Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora, trezeşte-te, rosteşte o
cântare; ridică-te, Barac, şi du pe captivi tăi în captivitate,
tu, fiu al lui Abinoam.
 Judecători 6
13 Atunci el l-a făcut pe cel ce a rămas să domnească peste
nobilii din popor; DOMNUL m-a făcut să domnesc peste cei
puternici.
14 Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este împotriva lui
Amalec; după tine, Beniamin, între popoarele tale; din
Machir au coborât guvernatori şi din Zabulon cei care mâ-
nuiesc pana scriitorului.
15 Şi prinţii lui Isahar erau cu Debora; da, Isahar şi de ase-
menea Barac, el a fost trimis pe jos în vale. Pentru dezbină-
rile lui Ruben s-au făcut multe gânduri ale inimii.
16 De ce ai rămas între staulele de oi, ca să auzi fluierături-
le turmelor? Pentru dezbinările lui Ruben s-au făcut multe
cercetări ale inimii.
17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan; şi de ce a rămas Dan
în corăbii? Aşer a stat pe ţărmul mării şi a rămas în spărtu-
rile sale.
18 Zabulon şi Neftali au fost un popor care şi-a primejduit
viaţa până la moarte pe înălţimile câmpului.
19 Împăraţii au venit şi au luptat, atunci împăraţii Canaanului
au luptat în Taanac lângă apele din Meghido; ei nu au luat
pradă de bani.
20 Ei s-au luptat din ceruri, stelele în rândurile lor au luptat
împotriva lui Sisera.
21 Râul Chişon i-a măturat, acel râu vechi, râul Chişon. Ai
călcat puterea în picioare, suflete al meu.
22 Atunci au fost copitele cailor frânte de galopul, de galopul
puternicilor lor.
23 Blestemaţi Merozul, spune îngerul DOMNULUI, bleste-
maţi amar pe locuitorii lui, pentru că ei nu au venit în aju-
torul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor
puternici.
24 ¶ Binecuvântată să fie mai presus de femei Iael, soţia lui
Heber chenitul, binecuvântată mai presus de femeile din
cort.
25 El a cerut apă şi ea i-a dat lapte; i-a adus unt în vas
domnesc.
26 Ea şi-a pus mâna pe ţăruş şi mâna ei dreaptă pe ciocanul
lucrătorilor; şi a lovit cu ciocanul pe Sisera, i-a zdrobit capul,
când a lovit şi i-a străpuns tâmplele.
27 El s-a plecat la picioarele ei, a căzut, s-a întins jos, s-a
plecat la picioarele ei, a căzut, unde s-a plecat, acolo a căzut
mort.
28 Mama lui Sisera a privit pe fereastră şi a strigat printre ză-
brele: De ce i-a atâta timp carului său să vină? De ce întârzie
roţile carelor sale?
29 Doamnele ei înţelepte i-au răspuns, da, şi ea îşi răspunde
singură:
30 Nu se grăbesc ei? Nu au împărţit prada, fiecărui bărbat o
fată sau două fete; lui Sisera o pradă de culori diferite, o pra-
dă de broderii de multe culori, broderii de multe culori pe
ambele părţi, potrivite pentru gâtul celor ce iau pradă?
31 Astfel să piară toţi duşmanii tăi, DOAMNE , dar cei care
îl iubesc să fie ca soarele când răsare în puterea sa. Şi ţara a
avut odihnă patruzeci de ani.
Capitolul 6
Ş i copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI,
şi DOMNUL i-a dat în mâna lui Madian, şapte ani.
2 Şi mâna lui Madian a învins pe Israel; şi din cauza ma-
dianiţilor copiii lui Israel şi-au făcut vizuinile care sunt în
munţi şi peşteri şi întărituri.
3 Şi era astfel, când semăna Israel, madianiţii şi amaleciţii şi
160
copiii estului se urcau; da, ei se urcau împotriva lor;
4 Şi îşi aşezau tabăra împotriva lor şi distrugeau venitul pă-
mântului cum vii la Gaza şi nu lăsau merinde pentru Israel,
nici oaie, nici bou, nici măgar.
5 Pentru că se urcau cu vitele lor şi corturile lor şi veneau o
mulţime ca lăcustele; căci deopotrivă ei şi cămilele lor erau
fără număr şi intrau în ţară să o distrugă.
6 Şi Israel era foarte sărăcit din cauza madianiţilor; şi copiii
lui Israel au strigat către DOMNUL .
7 ¶ Şi s-a întâmplat, când copiii lui Israel au strigat către
DOMNUL din cauza madianiţilor,
8 Că DOMNUL a trimis un profet la copiii lui Israel, care le-a
spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Eu v-am
adus din Egipt şi v-am scos din casa robiei;
9 Şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor
celor ce vă oprimau şi i-am alungat dinaintea voastră şi v-am
dat ţara lor;
10 Şi v-am spus: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru; nu vă
temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi; dar
nu aţi ascultat de vocea mea.
11 ¶ Şi a venit un înger al DOMNULUI şi a şezut sub un stejar
care era în Ofra, care era al lui Ioas abiezeritul. Şi fiul său
Ghedeon bătea grâu în teasc, ca să îl ascundă de madianiţi.
12 Şi îngerul DOMNULUI i s-a arătat şi i-a spus: DOMNUL
este cu tine, războinic viteaz!
13 Şi Ghedeon i-a spus: O, Domnul meu, dacă este DOMNUL
cu noi, de ce au venit toate acestea asupra noastră? Şi unde
sunt toate miracolele sale pe care ni le-au povestit taţii noş-
tri, spunând: Nu ne-a scos DOMNUL din Egipt? Dar acum
DOMNUL ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile madianiţilor.
14 Şi DOMNUL a privit spre el şi a spus: Du-te cu această
putere a ta şi vei salva pe Israel din mâna madianiţilor; nu
te-am trimis eu?
15 Iar el i-a spus: O, Domnul meu, prin ce voi salva eu pe
Israel? Iată, familia mea este săracă în Manase şi eu sunt cel
mai mic în casa tatălui meu.
16 Şi DOMNUL i-a spus: Negreşit eu voi fi cu tine şi tu vei lovi
pe madianiţi ca pe un singur om.
17 Iar el i-a spus: Acum, dacă am găsit har în ochii tăi, atunci
arată-mi un semn că tu vorbeşti cu mine.
18 Te rog, nu te depărta de aici, până voi veni la tine şi îmi
voi aduce darul şi îl voi pune înaintea ta. Iar el a spus: Voi
rămâne până te vei întoarce.
19 Şi Ghedeon a intrat şi a pregătit un ied şi azime, dintr-o
efă de făină, carnea a pus-o într-un coş şi zeama a pus-o în-
tr-o oală şi i le-a adus afară sub stejar şi i le-a prezentat.
20 Şi îngerul lui Dumnezeu i-a spus: Ia carnea şi azimele şi
pune-le pe această stâncă şi varsă zeama. Şi el a făcut astfel.
21 Atunci îngerul DOMNULUI a întins vârful toiagului care
era în mâna lui şi a atins carnea şi azimele; şi s-a ridicat foc
din stâncă şi a mistuit carnea şi azimele. Atunci îngerul
DOMNULUI s-a depărtat dinaintea ochilor lui.
22 Şi după ce Ghedeon a văzut că a fost un înger al
DOMNULUI, Ghedeon a spus: Vai, Doamne DUMNEZEULE!
Pentru că am văzut un înger al DOMNULUI faţă în faţă.
23 Şi DOMNUL i-a spus: Pace ţie, nu te teme, nu vei muri.
24 Atunci Ghedeon a zidit acolo un altar DOMNULUI şi l-a
numit Iehova-Şalom; până în ziua aceasta el este încă în Ofra
abiezriţilor.
25 ¶ Şi s-a întâmplat, în aceeaşi noapte, că DOMNUL i-a
spus: Ia taurul tânăr al tatălui tău, al doilea taur de şapte ani
şi dărâmă altarul lui Baal, pe care îl are tatăl tău, şi retează
 Judecători 7
dumbrava care este lângă el;
26 Şi zideşte un altar DOMNULUI Dumnezeul tău pe vârful
acestei stânci, în felul rânduit şi ia al doilea taur şi oferă un
sacrificiu ars cu lemnele dumbrăvii, pe care o vei reteza.
27 Atunci Ghedeon a luat zece bărbaţi dintre servitorii săi şi
a făcut precum îi spusese DOMNUL; şi aşa a fost, fiindcă s-a
temut de casa tatălui său şi de bărbaţii cetăţii, că a făcut acest
lucru noaptea, nu ziua.
28 Şi când s-au trezit bărbaţii cetăţii dis-de-dimineaţă, iată,
altarul lui Baal era dărâmat şi dumbrava, care era lângă el,
era retezată, şi taurul al doilea era oferit pe altarul care era
zidit.
29 Şi ei au spus unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Şi
după ce au cercetat şi au întrebat, au spus: Ghedeon, fiul lui
Ioas, a făcut acest lucru.
30 Atunci bărbaţii cetăţii i-au spus lui Ioas: Scoate afară pe
fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi
pentru că a retezat dumbrava care era lângă el.
31 Şi Ioas a spus tuturor celor care stăteau împotriva lui: Veţi
pleda pentru Baal? Voiţi să îl salvaţi? Cel care va pleda pentru
el să moară până mai este dimineaţă, dacă este dumnezeu, să
pledeze pentru el însuşi, pentru că i-a dărâmat altarul.
32 De aceea l-au numit în ziua aceea Ierub-Baal, spunând: Să
pledeze Baal împotriva lui, pentru că i-a dărâmat altarul.
33 ¶ Atunci toţi madianiţii şi amaleciţii şi copiii estului
s-au adunat şi au trecut şi şi-au ridicat corturile în valea lui
Izreel.
34 Dar Duhul DOMNULUI a venit peste Ghedeon şi el a su-
nat din trâmbiţă; şi Abiezer s-a adunat după el.
35 Şi a trimis mesageri prin tot Manase, care de asemenea
au fost chemaţi după el, şi a trimis mesageri la Aşer şi la
Zabulon şi la Neftali, şi ei s-au urcat să îi întâlnească.
36 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Dacă voieşti să salvezi
pe Israel prin mâna mea, precum ai spus,
37 Iată, voi pune un val de lână în arie şi dacă va fi rouă nu-
mai pe val şi tot pământul de lângă va fi uscat, atunci voi cu-
noaşte că vei salva pe Israel prin mâna mea, precum ai spus.
38 Şi a fost astfel, că s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi a
strâns valul şi a stors roua din val, un vas plin cu apă.
39 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mâ-
nia ta împotriva mea şi voi vorbi numai de data aceasta, te
rog, să mai încerc numai de data aceasta cu valul; să fie uscat
peste val şi peste tot pământul să fie rouă.
40 Şi Dumnezeu a făcut astfel în noaptea aceea, că a fost us-
cat numai valul şi pe tot pământul a fost rouă.
Capitolul 7
A tunci Ierub-Baal, adică Ghedeon, şi tot poporul care
era cu el, s-au sculat de dimineaţă şi şi-au ridicat cortu-
rile lângă izvorul Harod, astfel încât oştirea madianiţilor era
pe partea de nord a lor, lângă dealul More, în vale.
2 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul care este cu tine
este prea mult ca să dau pe madianiţi în mâna lor, ca nu cum-
va Israel să se laude împotriva mea, spunând: Mâna mea m-a
salvat.
3 Acum de aceea du-te, strigă în urechile poporului, spu-
nând: Oricine este fricos şi înspăimântat, să se întoarcă şi să
plece de la muntele Galaad. Şi s-au întors din popor două-
zeci şi două de mii, şi au rămas zece mii.
4 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul este încă prea
mult, coboară-i la apă şi ţi-i voi încerca acolo; şi va fi ast-
fel: acela despre care îţi voi spune: Acesta să meargă cu tine,
161
acela va merge cu tine; şi despre oricine îţi voi spune: Acesta
să nu meargă cu tine, acela nu va merge.
5 Astfel el a coborât poporul la apă şi DOMNUL i-a spus lui
Ghedeon: Pe oricine va lipăi cu limba sa din apă, cum lipăie
un câine, pe acela pune-l deoparte; tot astfel pe oricine se va
pleca pe genunchi ca să bea.
6 Şi numărul celor care au lipăit, punând mâna la gura lor, a
fost trei sute de bărbaţi, dar tot restul poporului s-a plecat pe
genunchi ca să bea apă.
7 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de
oameni care au lipăit vă voi salva şi voi da pe madianiţi în
mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său.
8 Astfel poporul a luat merinde în mâna lor şi trâmbiţele lor;
şi a trimis restul Israelului, pe fiecare bărbat la cortul său, şi
a păstrat pe cei trei sute de bărbaţi; şi oştirea lui Madian era
mai jos de el, în vale.
9 ¶ Şi s-a întâmplat, în noaptea aceea, că DOMNUL i-a spus:
Ridică-te, coboară la oştire, pentru că am dat-o în mâna ta.
10 Dar dacă te temi să cobori, coboară cu Pura, servitorul
tău, la oştire;
11 Şi vei auzi ce spun ei; şi după aceea ţi se vor întări mâinile
să cobori la oştire. Atunci el a coborât cu Pura, servitorul
său, la partea de afară a oamenilor înarmaţi, care erau în
oştire.
12 Şi madianiţii şi amaleciţii şi toţi copiii estului se întin-
deau în vale, ca lăcustele de mulţi; şi cămilele lor erau fără
număr, ca nisipul de pe ţărmul mării de multe.
13 Şi când Ghedeon a venit, iată, era acolo un bărbat care
povestea un vis aproapelui său şi spunea: Iată, am visat un
vis; şi, iată, o turtă de pâine de orz se rostogolea în oştirea lui
Madian şi a venit până la un cort şi l-a lovit încât a căzut şi
l-a răsturnat, încât cortul zăcea întins.
14 Şi aproapele său a răspuns şi a zis: Aceasta nu este altceva
decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, un bărbat din Israel:
Dumnezeu a dat în mâna lui pe madianiţi şi toată oştirea.
15 Şi s-a întâmplat, când a auzit Ghedeon povestirea visului
şi interpretarea lui, că s-a închinat şi s-a întors la oştirea lui
Israel şi a spus: Ridicaţi-vă, pentru că DOMNUL a dat oştirea
lui Madian în mâna voastră.
16 ¶ Şi a împărţit pe cei trei sute de bărbaţi în trei cete şi a
pus o trâmbiţă în mâna fiecăruia şi ulcioare goale şi lămpi
înăuntrul ulcioarelor.
17 Şi le-a spus: Uitaţi-vă la mine şi faceţi la fel; şi, iată, când
voi ieşi în afara taberei, va fi astfel: precum voi face eu, astfel
să faceţi şi voi.
18 Când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei care sunt cu
mine, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţe de fiecare par-
te a întregii tabere şi să spuneţi: Sabia DOMNULUI şi a lui
Ghedeon.
19 Astfel Ghedeon şi suta de bărbaţi care erau cu el au ieşit
în afara taberei la începutul gărzii de la mijloc; şi de-abia pu-
seseră garda; şi ei au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele
care erau în mâinile lor.
20 Şi cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioa-
rele şi au ţinut lămpile în mâinile lor stângi şi trâmbiţele în
mâinile lor drepte ca să sune şi au strigat: Sabia DOMNULUI
şi a lui Ghedeon.
21 Şi au stat fiecare bărbat la locul său de jur împrejurul tabe-
rei, şi toată oştirea a alergat şi a strigat şi a fugit.
22 Şi cei trei sute au sunat din trâmbiţe; şi DOMNUL a ridi-
cat sabia fiecărui bărbat împotriva aproapelui său în toată
oştirea; şi oştirea a fugit la Bet-Şita, în Ţerera şi la hotarul lui
 Judecători 9
Abel-Mehola, la Tabat.
23 ¶ Şi bărbaţii lui Israel s-au adunat din Neftali şi din Aşer
şi din tot Manase şi au urmărit pe madianiţi.
24 Şi Ghedeon a trimis mesageri în tot muntele lui Efraim,
spunând: Coborâţi împotriva madianiţilor şi luaţi apele în-
aintea lor până la Bet-Bara şi Iordan. Atunci toţi bărbaţii
lui Efraim s-au adunat şi au luat apele până la Bet-Bara şi
Iordan.
25 Şi au prins doi prinţi ai madianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb;
şi au ucis pe Oreb pe stânca lui Oreb, şi pe Zeeb l-au ucis la
teascul lui Zeeb; şi au urmărit pe Madian şi au adus capetele
lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, dincolo de Iordan.
Capitolul 8
Ş i bărbaţii lui Efraim i-au spus: De ce ne-ai servit astfel,
încât nu ne-ai chemat, când ai mers să te lupţi cu madia-
niţii? Şi s-au certat foarte tare cu el.
2 Şi el le-a spus: Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Nu este
mai bună strângerea strugurilor rămaşi din Efraim decât
culesul viei din Abiezer?
3 Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe prinţii lui Madian,
Oreb şi Zeeb; şi ce am fost eu în stare să fac pe lângă voi?
Atunci mânia lor s-a potolit faţă de el, după ce a spus
aceasta.
4 ¶ Şi Ghedeon a venit la Iordan şi a trecut, el şi cei trei sute
de bărbaţi care erau cu el, obosiţi, totuşi urmărindu-i.
5 Şi a spus bărbaţilor din Sucot: Daţi, vă rog, pâini poporului
care mă urmează, pentru că sunt obosiţi şi eu urmăresc pe
Zebah şi pe Ţalmuna, împăraţii lui Madian.
6 Şi prinţii din Sucot au spus: Sunt acum mâinile lui Zebah
şi ale lui Ţalmuna în mâna ta, încât să dăm pâine armatei
tale?
7 Şi Ghedeon a spus: De aceea, când DOMNUL va fi dat pe
Zebah şi pe Ţalmuna în mâna mea, atunci vă voi smulge car-
nea cu spinii pustiului şi cu mărăcini.
8 Şi de acolo s-a urcat la Penuel şi le-a vorbit la fel, iar băr-
baţii din Penuel i-au răspuns cum au răspuns bărbaţii din
Sucot.
9 Şi a vorbit şi bărbaţilor din Penuel, spunând: Când voi veni
din nou în pace, voi dărâma acest turn.
10 Acum, Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor şi oştirile lor
erau cu ei, cam cincisprezece mii, toţi câţi au rămas din toate
oştirile copiilor estului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii
de oameni care scoteau sabia.
11 Şi Ghedeon s-a urcat pe calea celor care locuiau în cor-
turi, la est de Nobah şi Iogbeha, şi a lovit oştirea, pentru că
oştirea era în siguranţă.
12 Şi după ce Zebah şi Ţalmuna au fugit, el i-a urmărit şi
a prins pe cei doi împăraţi ai lui Madian, pe Zebah şi pe
Ţalmuna; şi a învins toată oştirea.
13 Şi Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la bătălie înainte ca
soarele să răsară.
14 Şi a prins pe un tânăr al bărbaţilor din Sucot şi l-a între-
bat; şi el i-a descris pe prinţii din Sucot şi pe bătrânii săi,
şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
15 Iar el a venit la bărbaţii din Sucot şi a spus: Iată pe Zebah
şi pe Ţalmuna, cu care m-aţi ocărât, zicând: Sunt acum mâi-
nile lui Zebah şi ale lui Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine
bărbaţilor tăi obosiţi?
16 Şi a luat pe bătrânii cetăţii şi spini din pustie şi mărăcini
şi cu ei i-a învăţat pe oamenii din Sucot.
17 Şi a dărâmat turnul din Penuel şi a ucis pe bărbaţii
162
cetăţii.
18 ¶ Atunci le-a spus lui Zebah şi lui Ţalmuna: Ce fel de băr-
baţi erau cei pe care i-aţi ucis la Tabor? Iar ei au răspuns: Ca
tine, astfel erau; fiecare semăna cu copiii unui împărat.
19 Şi el a spus: Ei erau fraţii mei, fiii mamei mele; precum
DOMNUL trăieşte, dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş fi ucis.
20 Şi a spus către Ieter, întâiul născut al său: Ridică-te, ucide-i.
Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că se temea, fiindcă
era încă tânăr.
21 Atunci Zebah şi Ţalmuna au spus: Ridică-te tu şi arun-
că-te asupra noastră, căci precum este bărbatul, astfel este
puterea lui. Şi Ghedeon s-a ridicat şi a ucis pe Zebah şi pe
Ţalmuna şi a luat ornamentele care erau la gâturile cămile-
lor lor.
22 ¶ Atunci bărbaţii lui Israel i-au spus lui Ghedeon:
Stăpâneşte peste noi, deopotrivă tu şi fiul tău şi fiul fiului tău
de asemenea, pentru că ne-ai eliberat din mâna lui Madian.
23 Şi Ghedeon le-a spus: Nu eu voi stăpâni peste voi, nici fiul
meu nu va stăpâni peste voi, DOMNUL va stăpâni peste voi.
24 Şi Ghedeon le-a spus: Aş dori să vă cer ceva, să îmi daţi
fiecare bărbat cerceii prăzii sale. (Pentru că aveau cercei de
aur, fiindcă erau ismaeliţi).
25 Iar ei au răspuns: Ţi-i vom da de bunăvoie. Şi au întins o
haină şi au aruncat pe ea fiecare cerceii prăzii sale.
26 Şi greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era de
o mie şapte sute de şekeli de aur, în afară de ornamentele şi
colanele şi îmbrăcămintea de purpură care erau pe împăraţii
lui Madian şi în afară de lanţurile care erau în jurul gâturilor
cămilelor lor.
27 Şi Ghedeon a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea sa,
în Ofra, şi tot Israelul a curvit după acesta acolo, lucru care a
devenit o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
28 Astfel a fost Madian supus înaintea copiilor lui Israel, în-
cât nu şi-a mai ridicat capul. Şi ţara a avut linişte patruzeci
de ani în zilele lui Ghedeon.
29 ¶ Şi Ierubaal, fiul lui Ioas, a mers şi a locuit în casa lui.
30 Şi Ghedeon a avut şaptezeci de fii născuţi din coapsele
sale, pentru că avea multe soţii.
31 Şi concubina lui care era în Sihem, ea de asemenea i-a
născut un fiu şi el i-a pus numele Abimelec.
32 Şi Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe fru-
moasă şi a fost îngropat în mormântul lui Ioas, tatăl său, în
Ofra abiezeriţilor.
33 Şi s-a întâmplat că, imediat ce a murit Ghedeon, copiii lui
Israel s-au întors din nou şi au curvit după Baali şi l-au făcut
pe Baal-Berit, dumnezeul lor.
34 Şi copiii lui Israel nu şi-au amintit de DOMNUL
Dumnezeul lor, care îi eliberase din mâinile tuturor duşma-
nilor lor, de jur împrejur,
35 Nici nu au arătat bunătate casei lui Ierubaal, adică lui
Ghedeon, conform cu toată bunătatea pe care o arătase el
lui Israel.
Capitolul 9
Ş i Abimelec, fiul lui Ierubaal, a mers la Sihem, la fraţii ma-
mei sale, şi a vorbit îndeaproape cu ei şi cu toată familia
casei tatălui mamei sale, spunând:
2 Vorbiţi, vă rog, în auzul tuturor bărbaţilor din Sihem: Ce
este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi toţi fiii lui
Ierubaal care sunt şaptezeci de persoane, sau să stăpânească
peste voi unul singur? Amintiţi-vă de asemenea că eu sunt
osul vostru şi carnea voastră.
 Judecători 9
3 Şi fraţii mamei sale au vorbit toate aceste cuvinte despre
el, în urechile tuturor bărbaţilor din Sihem; şi inima lor s-a
plecat spre a-l urma pe Abimelec, pentru că au spus: El este
fratele nostru.
4 Şi i-au dat şaptezeci de monede de argint din casa lui Baal-
Berit, cu care Abimelec a angajat persoane fără căpătâi şi
uşuratice, care l-au urmat.
5 Şi a mers la casa tatălui său, la Ofra, şi a ucis, pe o singură
piatră, pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni;
şi a rămas numai Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal,
pentru că s-a ascuns.
6 Şi toţi bărbaţii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au adunat
şi au mers şi l-au făcut împărat pe Abimelec la câmpia stâl-
pului care era în Sihem.
7 ¶ Şi când i-au spus lui Iotam, el a mers şi a stat pe vârful
muntelui Garizim şi şi-a înălţat vocea şi a strigat şi le-a spus:
Daţi-mi ascultare, voi bărbaţi din Sihem, ca şi Dumnezeu să
vă dea ascultare.
8 Copacii au mers odată să ungă un împărat peste ei; şi au
spus măslinului: Domneşte peste noi.
9 Dar măslinul le-a spus: Să îmi las eu grăsimea mea, cu care,
prin mine, ei onorează pe Dumnezeu şi pe om şi să mă duc
să fiu înălţat peste copaci?
10 Şi copacii au spus smochinului: Vino tu şi domneşte peste
noi.
11 Dar smochinul le-a spus: Să îmi las eu dulceaţa mea şi ro-
dul meu bun şi să mă duc să fiu înălţat peste copaci?
12 Atunci copacii au spus viţei: Vino tu şi domneşte peste
noi.
13 Şi viţa le-a spus: Să îmi las eu vinul meu, care înveseleş-
te pe Dumnezeu şi pe om şi să mă duc să fiu înălţată peste
copaci?
14 Atunci toţi copacii au spus tufei de spini: Vino tu şi dom-
neşte peste noi.
15 Iar tufa de spini a spus copacilor: Dacă într-adevăr mă
ungeţi împărat peste voi, veniţi, puneţi-vă încrederea în um-
bra mea, şi dacă nu, să iasă foc din tufa de spini şi să mistuie
cedrii Libanului.
16 Şi acum, dacă aţi făcut aceasta cu adevăr şi în sinceritate,
în aceea că aţi făcut împărat pe Abimelec şi dacă v-aţi purtat
bine cu Ierubaal şi cu casa lui şi i-aţi făcut conform meritului
mâinilor lui;
17 (Pentru că tatăl meu a luptat pentru voi şi şi-a primejduit
mult viaţa şi v-a eliberat din mâna lui Madian;
18 Iar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi
aţi ucis pe fiii săi, şaptezeci de oameni, pe o singură piatră,
şi aţi făcut pe Abimelec, fiul servitoarei sale, împărat peste
bărbaţii din Sihem, pentru că el este fratele vostru);
19 Dacă aşadar v-aţi purtat cu adevăr şi în sinceritate cu
Ierubaal şi cu casa lui în această zi, atunci bucuraţi-vă în
Abimelec şi să se bucure şi el în voi;
20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelec şi să mistuie pe
bărbaţii din Sihem şi casa lui Bet-Milo; şi să iasă foc din
bărbaţii din Sihem şi din casa lui Bet-Milo şi să mistuie pe
Abimelec.
21 Şi Iotam a alergat şi a fugit şi a mers la Beer şi a locuit aco-
lo de frica lui Abimelec, fratele său.
22 ¶ După ce Abimelec a domnit peste Israel trei ani,
23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi bărbaţii
din Sihem; şi bărbaţii din Sihem s-au purtat cu perfidie cu
Abimelec;
24 Pentru ca violenţa, făcută celor şaptezeci de fii ai lui
163
Ierubaal şi sângele lor, să vină asupra lui Abimelec, fratele
lor, care i-a ucis, şi asupra bărbaţilor din Sihem, care l-au
ajutat în uciderea fraţilor săi.
25 Şi bărbaţii din Sihem au pus pânditori pentru el pe vârfu-
rile munţilor şi au jefuit pe toţi cei care treceau pe acea cale
pe lângă ei; şi i s-a spus lui Abimelec.
26 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la
Sihem, şi bărbaţii din Sihem şi-au pus încrederea în el.
27 Şi au ieşit în câmpuri şi le-au cules viile şi au călcat stru-
gurii şi s-au veselit şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au
mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.
28 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a spus: Cine este Abimelec şi cine
este Sihem, ca să îi servim? Nu este el fiul lui Ierubaal? Şi
Zebul, căpetenia sa? Serviţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui
Sihem, de ce să îi servim lui?
29 De ar fi acest popor în mâna mea! Atunci aş îndepărta pe
Abimelec. Şi el i-a spus lui Abimelec: Înmulţeşte-ţi armata
şi ieşi afară.
30 Şi după ce Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele
lui Gaal, fiul lui Ebed, mânia lui s-a aprins.
31 Şi a trimis mesageri la Abimelec pe ascuns, spunând: Iată,
Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii săi au venit la Sihem; şi, iată, ei
întăresc cetatea împotriva ta.
32 Acum de aceea ridică-te noaptea, tu şi poporul care este
cu tine şi stai la pândă în câmp;
33 Şi va fi astfel: dimineaţa, imediat ce soarele a răsărit, să
te scoli devreme şi să te aşezi asupra cetăţii; şi, iată, el şi po-
porul care este cu el, vor ieşi împotriva ta, atunci le vei face
după cum va putea mâna ta.
34 Şi Abimelec s-a ridicat noaptea, el şi tot poporul care era
cu el, şi s-au aşezat la pândă împotriva Sihemului în patru
cete.
35 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii ce-
tăţii; iar Abimelec s-a ridicat, el şi poporul care era cu el, de
la pândă.
36 Şi când Gaal a văzut poporul, i-a spus lui Zebul: Iată, co-
boară oameni din vârfurile munţilor. Şi Zebul i-a spus: Tu
vezi umbra munţilor de parcă ar fi oameni.
37 Şi Gaal a vorbit din nou şi a spus: Vezi acolo, coboară oa-
meni prin mijlocul ţării şi o altă ceată vine pe la câmpia lui
Monenim.
38 Atunci Zebul i-a spus: Unde este acum gura ta, cu care
ai zis: Cine este Abimelec, de ar trebui să îi servim? Nu este
acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Ieşi acum, te rog, şi
luptă cu ei.
39 Şi Gaal a ieşit înaintea bărbaţilor din Sihem şi a luptat cu
Abimelec.
40 Şi Abimelec l-a urmărit şi el a fugit dinaintea lui şi mulţi
au căzut şi au fost răniţi, până la intrarea porţii.
41 Şi Abimelec a locuit în Aruma; şi Zebul a alungat pe Gaal
şi pe fraţii săi, ca să nu locuiască în Sihem.
42 Şi a doua zi s-a întâmplat, că poporul a ieşit la câmp; şi
i-au spus lui Abimelec.
43 Şi el a luat poporul şi i-a împărţit în trei cete şi s-a aşezat
la pândă în câmp şi s-a uitat şi, iată, poporul era ieşit din ce-
tate; şi s-a ridicat împotriva lor şi i-a lovit.
44 Şi Abimelec şi ceata care era cu el s-au năpustit înainte şi
au stat la intrarea porţii cetăţii, şi celelalte două cete au aler-
gat asupra tuturor celor care erau în câmpuri şi i-au ucis.
45 Şi Abimelec a luptat împotriva cetăţii toată ziua aceea;
şi a luat cetatea şi a ucis poporul care era în ea şi a dărâmat
cetatea şi a presărat-o cu sare.
 Judecători 11
46 Şi după ce toţi bărbaţii din turnul Sihemului au auzit, au
intrat în turnul casei dumnezeului Berit.
47 Şi i s-a spus lui Abimelec că s-au adunat toţi bărbaţii tur-
nului Sihemului.
48 Şi Abimelec s-a urcat pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul
care era cu el, şi Abimelec a luat o secure în mâna sa şi a tăiat
o ramură dintr-un copac şi a luat-o şi a pus-o pe umărul său
şi a spus poporului care era cu el: Ce m-aţi văzut că fac, gră-
biţi-vă, să faceţi ca mine.
49 Şi tot poporul la fel şi-a tăiat fiecare ramura lui şi l-au ur-
mat pe Abimelec şi le-au pus la turn şi au pus foc turnului
peste ei, astfel încât au murit de asemenea toţi oamenii tur-
nului Sihemului, cam o mie de bărbaţi şi de femei.
50 ¶ Atunci Abimelec a mers la Tebeţ şi a tăbărât împotriva
Tebeţului şi l-a luat.
51 Dar acolo era un turn tare în interiorul cetăţii şi acolo au
fugit toţi bărbaţii şi femeile şi toţi cei din cetate şi au încuiat
uşile după ei şi s-au urcat pe acoperişul turnului.
52 Şi Abimelec a venit până la turn şi a luptat împotriva lui şi
a atacat uşa turnului ca să o ardă cu foc.
53 Şi o femeie a aruncat o bucată de piatră de moară pe capul
lui Abimelec şi aproape i-a zdrobit capul.
54 Atunci el a chemat în grabă pe tânărul care era purtătorul
său de arme şi i-a spus: Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să
nu spună oamenii despre mine: O femeie l-a ucis. Şi tânărul
său l-a străpuns şi el a murit.
55 Şi când bărbaţii lui Israel au văzut că Abimelec a murit,
s-au depărtat, fiecare la locul său.
56 Astfel Dumnezeu i-a întors răutatea lui Abimelec, pe care
o făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai săi;
57 Şi toată răutatea bărbaţilor din Sihem, Dumnezeu a în-
tors-o asupra capetelor lor; şi blestemul lui Iotam, fiul lui
Ierubaal, a venit asupra lor.
Capitolul 10
Ş i după Abimelec s-a ridicat Tola, fiul lui Pua, fiul lui
Dodo, un bărbat din Isahar, să apere pe Israel; şi el locuia
în Şamir, pe muntele Efraim.
2 Şi a judecat pe Israel douăzeci şi trei de ani şi a murit şi a
fost îngropat în Şamir.
3 Şi după el s-a ridicat Iair, un galaadit, şi a judecat pe Israel
douăzeci şi doi de ani.
4 Şi el a avut treizeci de fii care călăreau pe treizeci de mân-
ji de măgăriţă, şi ei aveau treizeci de cetăţi, care se numesc
Havot-Iair, până în această zi, care sunt în ţara Galaadului.
5 Şi Iair a murit şi a fost îngropat în Camon.
6 ¶ Şi copiii lui Israel din nou au făcut ce este rău în ochii
DOMNULUI şi au servit Baalilor şi Astarteelor şi dumnezei-
lor Siriei şi dumnezeilor Sidonului şi dumnezeilor Moabului
şi dumnezeilor copiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor
şi au părăsit pe DOMNUL şi nu i-au servit lui.
7 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a
vândut în mâna filistenilor şi în mâna copiilor lui Amon.
8 Şi în acel an, ei i-au chinuit şi au oprimat pe copiii lui Israel,
optsprezece ani, pe toţi copiii lui Israel care erau dincolo de
Iordan, în ţara amoriţilor, care este în Galaad.
9 Mai mult, copiii lui Amon au trecut Iordanul să lupte şi cu
Iuda şi împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim,
astfel că Israel era foarte strâmtorat.
10 ¶ Şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL , spu-
nând: Am păcătuit împotriva ta, pentru că am părăsit pe
Dumnezeul nostru şi de asemenea am servit Baalilor.
164
11 Şi DOMNUL a spus copiilor lui Israel: Nu v-am eliberat de
egipteni şi de amoriţi şi de copiii lui Amon şi de filisteni?
12 Sidonienii de asemenea şi amaleciţii şi maoniţii v-au opri-
mat şi aţi strigat către mine iar eu v-am eliberat din mâna
lor.
13 Totuşi voi m-aţi părăsit şi aţi servit altor dumnezei, de
aceea nu vă voi mai elibera.
14 Duceţi-vă şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales, să vă
salveze ei în timpul necazului vostru.
15 Şi copiii lui Israel au spus DOMNULUI: Am păcătuit, fă-
ne cum ţi se pare bine, eliberează-ne numai în ziua aceasta,
te rugăm.
16 Şi au îndepărtat dumnezeii străini din mijlocul lor şi au
servit DOMNULUI, şi sufletul său s-a mâhnit de nefericirea
lui Israel.
17 Atunci copiii lui Amon s-au adunat şi şi-au înălţat cortu-
rile în Galaad. Şi copiii lui Israel s-au adunat şi şi-au înălţat
corturile în Miţpa.
18 Şi poporul şi prinţii Galaadului, au spus unul către al-
tul: Care bărbat este acesta care va începe să lupte împo-
triva copiilor lui Amon? El va fi capul tuturor locuitorilor
Galaadului.
Capitolul 11
Ş i Iefta galaaditul era un războinic viteaz şi era fiul unei
curve; şi Galaad născuse pe Iefta.
2 Şi soţia lui Galaad i-a născut fii; şi fiii soţiei lui au crescut
şi au aruncat afară pe Iefta şi i-au spus: Tu nu vei moşteni în
casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul unei femei străine.
3 Atunci Iefta a fugit de fraţii săi şi a locuit în ţara lui Tob; şi
acolo s-au adunat bărbaţi de nimic la Iefta şi au ieşit cu el.
4 ¶ Şi s-a întâmplat, după un timp, că de asemenea copiii lui
Amon au făcut război cu Israel.
5 Şi s-a întâmplat, când copiii lui Amon au făcut război cu
Israel, că bătrânii Galaadului au mers să îl aducă pe Iefta din
ţara lui Tob,
6 Şi i-au spus lui Iefta: Vino şi fii căpetenia noastră, ca să lup-
tăm cu copiii lui Amon.
7 Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Nu m-aţi urât şi nu
m-aţi alungat voi din casa tatălui meu, de ce aţi venit acum
la mine, când sunteţi în strâmtorare?
8 Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: De aceea ne-am
întors la tine acum, ca să mergi cu noi şi să lupţi cu copiii lui
Amon şi să fii capul nostru peste toţi locuitorii Galaadului.
9 Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceţi din
nou acasă ca să lupt cu copiii lui Amon şi DOMNUL îi va da
înaintea mea, voi fi eu capul vostru?
10 Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: DOMNUL să fie
martor între noi, dacă nu vom face conform cuvintelor tale.
11 Atunci Iefta a mers cu bătrânii Galaadului şi poporul l-a
pus cap şi căpetenie peste ei, şi Iefta şi-a rostit toate cuvintele
înaintea DOMNULUI în Miţpa.
12 ¶ Şi Iefta a trimis mesageri la împăratul fiilor lui Amon,
spunând: Ce ai a face cu mine, de ai venit împotriva mea să
lupţi în ţara mea?
13 Şi împăratul fiilor lui Amon a răspuns mesagerilor lui
Iefta: Pentru că Israel mi-a luat ţara, când a ieşit din Egipt,
de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan; acum de aceea
înapoiază acele pământuri în pace.
14 Şi Iefta a trimis din nou mesageri la împăratul fiilor lui
Amon;
15 Şi i-a spus: Astfel spune Iefta: Israel nu a luat ţara
 Judecători 13
Moabului, nici ţara copiilor lui Amon,
16 Ci când Israel a ieşit din Egipt şi a umblat prin pustie până
la Marea Roşie şi a venit la Cades,
17 Atunci Israel a trimis mesageri la împăratul Edomului,
spunând: Te rog, lasă-mă să trec prin ţara ta, dar împăratul
Edomului a refuzat să le dea ascultare. Şi la fel au trimis la
împăratul Moabului, dar a refuzat şi el; şi Israel a rămas în
Cades.
18 Atunci au umblat prin pustie şi au ocolit ţara Edomului
şi ţara Moabului şi au venit în partea dinspre est a ţării
Moabului şi au tăbărât dincolo de Arnon, dar nu au in-
trat în hotarul Moabului, pentru că Arnonul era hotarul
Moabului.
19 Şi Israel a trimis mesageri la Sihon, împăratul amoriţilor,
împăratul Hesbonului, şi Israel i-a spus: Lasă-ne, te rugăm,
să trecem prin ţara ta până la locul meu.
20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îl lase să
treacă prin ţinutul său, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a
tăbărât în Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21 Şi DOMNUL Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot
poporul lui în mâna lui Israel şi i-au bătut; şi Israel a luat în
stăpânire toată ţara amoriţilor, locuitorii acelei ţări.
22 Şi au luat în stăpânire toate ţinuturile amoriţilor, de la
Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23 Astfel că acum DOMNUL Dumnezeul lui Israel i-a alun-
gat pe amoriţi dinaintea poporului său Israel; şi să îl stăpâ-
neşti tu?
24 Nu stăpâneşti tu ce ţi-a dat în stăpânire Chemoş, dumne-
zeul tău? Astfel pe oricine DOMNUL Dumnezeul nostru îi va
alunga dinaintea noastră, pe ei îi vom stăpâni.
25 Şi acum, eşti tu cu ceva mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor,
împăratul Moabului? S-a certat el vreodată cu Israel, sau a
luptat el vreodată împotriva lor?
26 Cât timp a locuit Israel în Hesbon şi în oraşele lui, şi în
Aroer şi în oraşele lui, şi în toate cetăţile care sunt pe malu-
rile Arnonului, trei sute de ani, de ce nu le-aţi luat înapoi în
acel timp?
27 De aceea nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci
rău, războindu-te împotriva mea; DOMNUL Judecătorul să
fie judecător astăzi între copiii lui Israel şi copiii lui Amon.
28 Cu toate acestea împăratul copiilor lui Amon nu a dat
ascultare la cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.
29 ¶ Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta şi el a tre-
cut prin Galaad şi Manase şi a trecut la Miţpa din Galaad şi
de la Miţpa din Galaad a trecut la copiii lui Amon.
30 Şi Iefta a făcut o promisiune DOMNULUI şi a spus: Dacă
vei da negreşit pe copiii lui Amon în mâinile mele,
31 Atunci va fi astfel, că ce va ieşi pe uşile casei mele pentru
a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui
Amon, va fi al DOMNULUI şi îl voi oferi ca ofrandă arsă.
32 Astfel Iefta a trecut la copiii lui Amon să lupte împotriva
lor, şi DOMNUL i-a dat în mâinile lui.
33 Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi
până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii
lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34 Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa a ieşit
afară pentru a-l întâmpina cu tamburine şi cu dansuri, şi ea
era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică.
35 Şi s-a întâmplat, când a văzut-o, că şi-a sfâşiat hainele şi
a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; şi tu eşti din-
tre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către
DOMNUL şi nu mă pot întoarce.
165
36 Iar ea i-a spus: Tatăl meu, dacă ţi-ai deschis gura către
DOMNUL , fă-mi conform cu ce a ieşit din gura ta, pentru că
DOMNUL s-a răzbunat pentru tine pe duşmanii tăi, pe copiii
lui Amon.
37 Şi ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă
singură două luni, să urc şi să cobor în munţi şi să îmi plâng
fecioria, eu şi tovarăşele mele.
38 Iar el a spus: Du-te. Şi a trimis-o pentru două luni, şi ea a
mers cu însoţitoarele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a două luni, că ea s-a întors
la tatăl ei, care i-a făcut conform cu promisiunea sa pe care
o făcuse, şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a ajuns un obicei în
Israel,
40 Că, din an în an, fiicele lui Israel mergeau să plângă pe
fiica lui Iefta galaaditul, patru zile pe an.
Capitolul 12
Ş i bărbaţii lui Efraim s-au adunat şi au trecut spre nord şi
i-au spus lui Iefta: Pentru ce ai trecut să te lupţi împotriva
copiilor lui Amon şi nu ne-ai chemat să mergem cu tine? Îţi
vom arde casa, peste tine, cu foc.
2 Şi Iefta le-a spus: Eu şi poporul meu am fost în mare ceartă
cu copiii lui Amon; şi când v-am chemat, nu m-aţi eliberat
din mâinile lor.
3 Şi când am văzut că nu m-aţi eliberat, mi-am luat viaţa în
mâini şi am trecut împotriva copiilor lui Amon şi DOMNUL
i-a dat în mâna mea; şi pentru ce v-aţi urcat la mine în ziua
aceasta, ca să luptaţi cu mine?
4 Atunci Iefta a adunat pe toţi bărbaţii Galaadului şi a luptat
cu Efraim; şi bărbaţii Galaadului au lovit pe Efraim, deoare-
ce aceştia au spus: Voi galaadiţii sunteţi fugari ai lui Efraim
printre efraimiţi şi printre manasiţi.
5 Şi galaadiţii au luat efraimiţilor trecerile Iordanului; şi s-a
întâmplat, când efraimiţii care scăpaseră spuneau: Lasă-
mă să trec; că bărbaţii Galaadului îi spuneau: Eşti efraimit?
Dacă el spunea: Nu;
6 Atunci ei îi ziceau: Spune acum Şibolet, iar el zicea: Sibolet,
pentru că nu putea să pronunţe bine. Atunci îl luau şi îl în-
junghiau la trecerile Iordanului; şi au căzut atunci patruzeci
şi două de mii dintre efraimiţi.
7 Şi Iefta a judecat pe Israel şase ani. Şi Iefta galaaditul a mu-
rit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.
8 ¶ Şi după el, Ibţan din Betleem a judecat pe Israel.
9 Şi el a avut treizeci de fii şi treizeci de fiice, pe care le-a tri-
mis în afară şi a adus de afară pentru fiii săi treizeci de fiice.
Şi a judecat pe Israel şapte ani.
10 Şi Ibţan a murit şi a fost îngropat la Betleem.
11 Şi după el, Elon, un zabulonit, a judecat pe Israel, şi el a
judecat pe Israel zece ani.
12 Şi Elon zabulonitul a murit şi a fost îngropat în Aialon, în
ţara lui Zabulon.
13 Şi după el, Abdon, fiul lui Hilel, un piratonit, a judecat pe
Israel.
14 Şi a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau
pe şaptezeci de mânji de măgăriţă; şi el a judecat pe Israel
opt ani.
15 Şi Abdon, fiul lui Hilel piratonitul, a murit şi a fost îngro-
pat în Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele amaleciţilor.
Capitolul 13
Ş i copiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii
DOMNULUI; şi DOMNUL i-a dat în mâna filistenilor
 Judecători 14
patruzeci de ani.
2 Şi a fost un anumit bărbat din Ţoreea, din familia daniţi-
lor, al cărui nume era Manoah; şi soţia lui era stearpă şi nu
năştea.
3 Şi îngerul DOMNULUI s-a arătat femeii şi i-a spus: Iată,
acum, tu eşti stearpă şi nu naşti, dar vei rămâne însărcinată
şi vei naşte un fiu.
4 Şi acum ia seama, te rog, şi să nu bei vin, nici băutură tare
şi să nu mănânci vreun lucru necurat,
5 Pentru că, iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi
brici nu va trece pe capul lui, căci copilul va fi nazireu pentru
Dumnezeu din pântece; şi el va începe să elibereze pe Israel
din mâna filistenilor.
6 Atunci femeia a venit şi a spus soţului ei, zicând: Un om al
lui Dumnezeu a venit la mine şi înfăţişarea lui era ca înfăţi-
şarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare; dar
nu l-am întrebat de unde era, nici nu mi-a spus numele său;
7 Ci mi-a zis: Iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un
fiu; şi acum să nu bei vin, nici băutură tare, nici să nu mă-
nânci vreun lucru necurat, căci copilul va fi nazireu pentru
Dumnezeu din pântece, până în ziua morţii sale.
8 ¶ Atunci Manoah a implorat pe DOMNUL şi a spus: O,
DOMNUL meu, să mai vină la noi omul lui Dumnezeu, pe
care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu copilul care se
va naşte.
9 Şi Dumnezeu a dat ascultare la vocea lui Manoah; şi înge-
rul lui Dumnezeu a venit din nou la femeie pe când şedea ea
în câmp; dar Manoah, soţul ei, nu era cu ea.
10 Şi femeia s-a grăbit şi a alergat şi i-a arătat soţului ei, spu-
nându-i: Iată, mi s-a arătat omul care a venit la mine în ziua
aceea.
11 Şi Manoah s-a ridicat şi a mers după soţia sa şi a venit la
omul acela şi i-a spus: Tu eşti cel care a vorbit femeii? Iar el
a spus: Eu sunt.
12 Şi Manoah a spus: Să se împlinească acum cuvintele tale.
Cum să creştem copilul şi cum să ne purtăm cu el?
13 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Manoah: Femeii să ia
seama la tot ce i-am spus.
14 Să nu mănânce nimic din ce iese din viţă, nici să nu bea
vin sau băutură tare, nici să nu mănânce vreun lucru necu-
rat, să păzească tot ce i-am poruncit.
15 ¶ Şi Manoah a spus îngerului DOMNULUI: Te rog, lasă-
ne să te reţinem, până când îţi vom fi pregătit un ied dintre
capre.
16 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Manoah: Chiar de m-ai
reţine, nu voi mânca din pâinea ta; şi dacă vrei să aduci o
ofrandă arsă, adu-o DOMNULUI. Pentru că Manoah nu ştia
că era un înger al DOMNULUI.
17 Şi Manoah a spus îngerului DOMNULUI: Care este nume-
le tău, ca să te onorăm când se vor împlini spusele tale?
18 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: De ce întrebi de numele
meu, văzând că este secret?
19 Astfel Manoah a luat un ied împreună cu un dar de mân-
care şi le-a oferit DOMNULUI pe o stâncă; şi îngerul a făcut
ceva minunat; şi Manoah şi soţia lui se uitau.
20 Şi s-a întâmplat, pe când se înălţa flacăra de pe altar spre
cer, că îngerul DOMNULUI s-a înălţat în flacăra altaru-
lui. Şi Manoah şi soţia lui s-au uitat şi au căzut cu feţele la
pământ.
21 Dar îngerul DOMNULUI nu s-a mai arătat lui Manoah şi
soţiei sale. Atunci Manoah a cunoscut că acela era un înger
al DOMNULUI.
166
22 Şi Manoah a spus soţiei sale: Vom muri negreşit, pentru
că am văzut pe Dumnezeu.
23 Dar soţia lui i-a spus: Dacă DOMNULUI i-ar fi făcut plă-
cere să ne omoare, nu ar fi primit o ofrandă arsă şi un dar
de mâncare din mâinile noastre, nici nu ne-ar fi arătat toate
acestea, nici nu ne-ar fi spus acum lucruri ca acestea.
24 ¶ Şi femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson, şi
copilul a crescut şi DOMNUL l-a binecuvântat.
25 Şi Duhul DOMNULUI a început să îl mişte în tabăra lui
Dan, între Ţoreea şi Eştaol.
Capitolul 14
Ş i Samson a coborât la Timna şi a văzut în Timna o femeie
dintre fiicele filistenilor.
2 Şi s-a urcat şi a spus tatălui său şi mamei sale, zicând: Am
văzut în Timna o femeie dintre fiicele filistenilor; acum lu-
aţi-mi-o de soţie.
3 Atunci tatăl său şi mama sa i-au spus: Nu este între fiicele
fraţilor tăi sau în tot poporul meu nici o femeie, de mergi
să îţi iei soţie dintre filistenii cei necircumcişi? Şi Samson a
spus tatălui său: Luaţi-mi-o; pentru că ea îmi place mult.
4 Dar tatăl său şi mama sa nu ştiau că aceasta era de la
DOMNUL , pentru că el căuta o ocazie împotriva filistenilor,
fiindcă pe timpul acela filistenii stăpâneau peste Israel.
5 Atunci Samson şi tatăl său şi mama sa au coborât la Timna
şi au ajuns la viile din Timna; şi, iată, un leu tânăr răcnea
împotriva lui.
6 Şi Duhul DOMNULUI a venit cu putere peste el; şi el l-a
sfâşiat cum se sfâşie un ied, fără să aibă nimic în mâna, dar
nu a spus tatălui său sau mamei sale ce făcuse.
7 Şi a coborât şi a vorbit cu femeia; şi ea i-a plăcut mult lui
Samson.
8 Şi s-a întors după un timp să o ia, şi s-a abătut să vadă
trupul mort al leului; şi, iată, era un roi de albine şi miere în
trupul mort al leului.
9 Şi a luat din ea în mâinile sale şi a mers mâncând; şi a venit
la tatăl său şi la mama sa şi le-a dat şi ei au mâncat; dar nu
le-a spus că scosese mierea din trupul mort al leului.
10 ¶ Astfel tatăl său a coborât la femeia aceea, şi Samson a fă-
cut acolo un ospăţ, pentru că astfel obişnuiau tinerii să facă.
11 Şi s-a întâmplat, când l-au văzut, că au luat treizeci de în-
soţitori să fie cu el.
12 Şi Samson le-a spus: Acum o să vă pun înainte o ghici-
toare, dacă puteţi să mi-o explicaţi clar în cele şapte zile ale
ospăţului şi o veţi ghici, atunci vă voi da treizeci de cămăşi şi
treizeci de schimburi de haine;
13 Dar dacă nu puteţi să mi-o explicaţi, atunci să îmi daţi voi
mie treizeci de cămăşi şi treizeci de schimburi de haine. Iar
ei i-au spus: Pune-ne înainte ghicitoarea ta, ca să o auzim.
14 Şi el le-a spus: Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă şi
din cel tare a ieşit dulceaţă. Şi trei zile nu au putut să explice
ghicitoarea.
15 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că au spus soţiei lui Samson:
Ademeneşte pe soţul tău să ne explice ghicitoarea, ca să nu te
ardem cu foc, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi chemat să ne
luaţi ce avem? Nu este aşa?
16 Şi soţia lui Samson a plâns înaintea lui şi a spus: Tu mă
urăşti şi nu mă iubeşti, ai pus înainte o ghicitoare copiilor
poporului meu şi mie nu mi-ai spus-o. Şi el i-a spus: Iată, nu
am spus-o nici tatălui meu nici mamei mele şi să ţi-o spun
ţie?
17 Şi ea a plâns înaintea lui şapte zile, cât au avut ospăţul; şi
 Judecători 16
s-a întâmplat, în a şaptea zi, că el i-a spus-o, pentru că stăru-
ia mult de el; şi ea a spus ghicitoarea copiilor poporului ei.
18 Şi bărbaţii cetăţii i-au spus în ziua a şaptea, înainte de
apusul soarelui: Ce este mai dulce decât mierea? Şi ce este
mai tare decât un leu? Şi el le-a spus: Dacă nu aţi fi arat cu
viţeaua mea, nu aţi fi dezlegat ghicitoarea mea.
19 Şi Duhul DOMNULUI a venit peste el şi el a coborât la
Ascalon; şi a ucis dintre ei treizeci de bărbaţi şi a luat prada
lor şi a dat schimburile de haine celor care au explicat ghi-
citoarea. Şi mânia lui s-a aprins şi el a urcat la casa tatălui
său.
20 Iar soţia lui Samson a fost dată însoţitorului său, cu care
el se împrietenise.
Capitolul 15
D ar s-a întâmplat după un timp, în zilele secerişului
grâului, că Samson a vizitat-o pe soţia sa cu un ied şi
a spus: Voi intra la soţia mea în cameră. Dar tatăl ei nu i-a
permis să intre.
2 Şi tatăl ei a spus: Gândeam negreşit că o urăşti de tot; de
aceea am dat-o însoţitorului tău; nu este sora ei mai mică
mai frumoasă decât ea? Te rog, ia-o pe ea în locul ei.
3 Şi Samson le-a spus: Acum voi fi nevinovat faţă de filisteni,
deşi le voi face rău.
4 Şi Samson a mers şi a prins trei sute de vulpi şi a luat tă-
ciuni şi le-a legat coadă de coadă şi a pus un tăciune la mijloc
între cele două cozi.
5 Şi după ce a aprins cu foc tăciunii, le-a dat drumul în hol-
dele filistenilor şi a ars deopotrivă snopii şi de asemenea grâ-
ul care stătea în picioare, împreună cu viile şi măslinii.
6 Atunci filistenii au spus: Cine a făcut aceasta? Şi li s-a răs-
puns: Samson, ginerele timneanului, pentru că i-a luat soţia
şi a dat-o însoţitorului său. Şi filistenii s-au urcat şi au ars-o
cu foc pe ea şi pe tatăl ei.
7 Şi Samson le-a spus: Pentru că aţi făcut aceasta mă voi răz-
buna faţă de voi şi după aceea voi înceta.
8 Şi i-a lovit la şold şi la coapse cu un mare măcel; şi a coborât
şi a locuit în vârful stâncii Etam.
9 ¶ Atunci filistenii s-au urcat şi au aşezat tabăra în Iuda şi
s-au răspândit în Lehi.
10 Şi bărbaţii din Iuda au spus: Pentru ce v-aţi urcat împo-
triva noastră? Iar ei au răspuns: Ne-am urcat să îl legăm pe
Samson, să îi facem cum ne-a făcut şi el.
11 Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda au mers pe vârful
stâncii Etam şi i-au spus lui Samson: Nu ştii că filistenii sunt
stăpâni peste noi? Ce este aceasta ce ne-ai făcut? Iar el le-a
spus: Cum mi-au făcut ei mie, astfel le-am făcut şi eu lor.
12 Iar ei i-au spus: Am venit să te legăm, ca să te dăm în
mâna filistenilor. Şi Samson le-a spus: Juraţi-mi că nu veţi
cădea voi înşivă asupra mea.
13 Şi i-au vorbit, spunând: Nu, ci te vom lega strâns şi te vom
da în mâna lor; dar cu siguranţă nu te vom ucide. Şi l-au le-
gat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă.
14 Şi când a venit la Lehi, filistenii au strigat împotriva lui; şi
Duhul DOMNULUI a venit cu putere peste el şi funiile care
erau pe braţele lui au devenit ca nişte in ars cu foc, şi legătu-
rile lui s-au dezlegat de pe mâinile sale.
15 Şi el a găsit o falcă de măgar neuscată şi şi-a întins mâna
şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de bărbaţi.
16 Şi Samson a spus: Cu o falcă de măgar, grămezi peste gră-
mezi, cu o falcă de măgar am ucis o mie de bărbaţi.
17 Şi s-a întâmplat, când a terminat de vorbit, că a aruncat
167
falca din mâna lui şi a numit acel loc Ramat-Lehi.
18 ¶ Şi îi era foarte sete şi a chemat pe DOMNUL şi a spus: Tu
ai dat prin mâna servitorului tău această mare eliberare; şi
acum să mor de sete şi să cad în mâna celor necircumcişi?
19 Dar Dumnezeu a despicat o scobitură în falcă şi a ieşit
apă din ea; şi după ce a băut, duhul i-a revenit şi a trăit; de
aceea el i-a pus numele En-Hacorea, care este în Lehi până
în ziua aceasta.
20 Şi el a judecat pe Israel în zilele filistenilor, douăzeci de
ani.
Capitolul 16
A tunci Samson a mers la Gaza şi a văzut acolo o curvă
şi a intrat la ea.
2 Şi li s-a spus gaziţilor, zicând: Samson a venit aici. Şi l-au
înconjurat şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii şi au
stat liniştiţi toată noaptea, spunând: Dimineaţă, când va fi
ziuă, îl vom ucide.
3 Şi Samson a dormit până la miezul nopţii; şi la miezul nop-
ţii s-a sculat şi a luat porţile cetăţii şi cei doi stâlpi, cu tot cu
zăvor, şi a plecat cu ele şi le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe
vârful unui deal care este înaintea Hebronului.
4 ¶ Şi s-a întâmplat, după aceasta, că a iubit o femeie în Valea
Sorec al cărei nume era Dalila.
5 Şi domnii filistenilor s-au urcat la ea şi i-au spus:
Ademeneşte-l şi vezi în ce stă marea lui putere şi prin ce mij-
loace îl vom putea învinge, ca să îl legăm şi să îl chinuim; şi
îţi vom da fiecare o mie o sută de şekeli de argint.
6 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Spune-mi, te rog, în ce stă
marea ta putere şi cu ce poţi fi legat ca să fii chinuit.
7 Şi Samson i-a spus: Dacă mă leagă cu împletituri de şapte
nuiele verzi, care nu au fost niciodată uscate, atunci voi fi
slab şi voi fi ca orice alt om.
8 Atunci domnii filistenilor i-au adus împletituri de şapte
nuiele verzi, care nu fuseseră uscate, şi ea l-a legat cu ele.
9 Şi erau acolo bărbaţi pândind, şezând cu ea în cameră. Şi ea
i-a spus: Filistenii sunt asupra ta, Samson. Şi el a rupt împle-
titurile de nuiele cum se rupe o aţă de câlţi când este atinsă
de foc. Astfel puterea lui nu a fost cunoscută.
10 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Iată, m-ai batjocorit şi mi-ai
spus minciuni, acum spune-mi, te rog, cu ce poţi fi legat.
11 Şi el i-a spus: Dacă mă leagă strâns cu funii noi care nu au
fost niciodată folosite, atunci voi fi slab şi voi fi ca orice om.
12 Dalila de aceea a luat funii noi şi l-a legat cu ele şi i-a spus:
Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi erau acolo pânditori, şe-
zând în cameră. Şi el le-a rupt de pe braţele sale ca pe o aţă.
13 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Până aici m-ai batjocorit
şi mi-ai spus minciuni; spune-mi cu ce poţi fi legat. Şi el i-a
spus: Dacă împleteşti cele şapte şuviţe ale capului meu în ur-
zeala ţesăturii.
14 Şi ea le-a prins cu un ţăruş şi i-a spus: Samson, filistenii
sunt asupra ta. Şi el s-a trezit din somnul său şi a luat cu el
ţăruşul bârnei şi urzeala.
15 Şi ea i-a spus: Cum poţi să spui, te iubesc, când inima ta
nu este cu mine? În aceste trei rânduri m-ai batjocorit şi nu
mi-ai spus în ce stă marea ta putere.
16 Şi s-a întâmplat, după ce l-a supărat zilnic prin cuvintele
ei şi l-a implorat, astfel că sufletul lui a fost chinuit până la
moarte,
17 Că şi-a deschis toată inima şi i-a spus: Brici nu s-a pus pe
capul meu, pentru că sunt nazireu lui Dumnezeu din pân-
tecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea mă va
 Judecători 18
părăsi şi voi deveni slab şi voi fi ca orice alt om.
18 ¶ Şi când Dalila a văzut că îşi deschisese toată inima, a
trimis şi a chemat pe domnii filistenilor, spunând: Urcaţi-vă
de data aceasta, pentru că şi-a deschis toată inima faţă de
mine. Atunci domnii filistenilor s-au urcat la ea şi au adus
bani în mâinile lor.
19 Şi ea l-a adormit pe genunchii ei; şi a chemat un om şi l-a
pus să îi radă cele şapte şuviţe ale capului său; şi ea a început
să îl chinuie; şi puterea lui l-a părăsit.
20 Şi ea a spus: Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi el s-a tre-
zit din somnul său şi a spus: Voi ieşi ca în celelalte dăţi şi mă
voi scutura. Şi nu ştia că DOMNUL îl părăsise.
21 Dar filistenii l-au luat şi i-au scos ochii; şi l-au coborât la
Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă; şi el măcina în casa
închisorii.
22 ¶ Totuşi, părul capului său a început să crească din nou
după ce fusese ras.
23 Apoi domnii filistenilor s-au adunat ca să ofere un mare
sacrificiu lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se bucure, pentru
că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe
Samson, duşmanul nostru.
24 Şi când poporul l-a văzut, au lăudat pe dumnezeul lor,
pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noas-
tră pe duşmanul nostru şi pe nimicitorul ţării noastre, care
a ucis pe mulţi dintre noi.
25 Şi s-a întâmplat, când inimile lor erau vesele, că au spus:
Chemaţi pe Samson, ca să ne distreze. Şi au chemat pe
Samson din casa închisorii; şi el i-a distrat; şi l-au pus între
stâlpi.
26 Şi Samson a spus băiatului care îl ţinea de mână: Permite-
mi să ating stâlpii pe care stă casa, ca să mă sprijin de ei.
27 Acum, casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnii
filistenilor erau acolo; şi erau pe acoperiş cam trei mii de
bărbaţi şi de femei, care priveau în timp ce Samson îi distra.
28 Şi Samson a chemat pe DOMNUL şi a spus: O, DOAMNE
Dumnezeule, aminteşte-ţi de mine te rog şi întăreşte-mă,
doar de data aceasta, O, Dumnezeule, ca să fiu răzbunat în-
dată asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei.
29 Şi Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care stătea
casa şi de care era susţinută, pe unul cu mâna lui dreaptă şi
pe celălalt cu stânga lui.
30 Şi Samson a spus: Să mor împreună cu filistenii. Şi s-a ple-
cat cu toată puterea lui; şi casa a căzut peste domni şi peste
tot poporul care era în ea. Astfel că morţii pe care i-a ucis la
moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care îi ucisese în
viaţa sa.
31 Atunci fraţii săi şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au
luat şi l-au urcat şi l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în
locul de îngropare al lui Manoah, tatăl său. Şi el judecase pe
Israel douăzeci de ani.
Capitolul 17
Ş i era un om din muntele Efraim, al cărui nume era
Mica.
2 Şi el i-a spus mamei sale: Cei o mie o sută de şekeli care ţi
s-au luat, despre care ai blestemat şi ai vorbit în auzul meu,
iată, argintul este la mine; eu l-am luat. Şi mama sa a spus:
Binecuvântat fii de DOMNUL , fiul meu.
3 Şi după ce a înapoiat cei o mie o sută de şekeli de argint
mamei sale, mama sa a spus: Am dedicat, în întregime
DOMNULUI, argintul din mâna mea pentru fiul meu, pen-
tru a face un chip cioplit şi un chip turnat; acum de aceea ţi-l
168
voi înapoia.
4 Totuşi a înapoiat banii mamei sale; şi mama sa a luat două
sute de şekeli de argint şi i-a dat topitorului, care a făcut din
ei un chip cioplit şi un chip turnat, şi amândouă erau în casa
lui Mica.
5 Şi bărbatul Mica avea o casă de dumnezei; şi a făcut un
efod şi terafimi şi l-a consacrat pe unul dintre copiii săi, care
a devenit preotul lui.
6 În zilele acelea nu era împărat în Israel, ci fiecare făcea ce
era drept în ochii săi.
7 ¶ Şi era un tânăr din Betleemiuda, din familia lui Iuda,
care era levit şi locuia temporar acolo.
8 Şi omul a plecat din cetatea Betleemiuda, ca să locuiască
temporar unde ar putea găsi un loc, şi călătorind, a ajuns la
muntele Efraim, în casa lui Mica.
9 Şi Mica i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Sunt levit din
Betleemiuda şi merg să locuiesc temporar unde aş găsi un
loc.
10 Şi Mica i-a spus: Locuieşte cu mine şi să îmi fii părinte şi
preot şi eu îţi voi da zece şekeli de argint pe an şi un rând de
haine şi merindele tale. Astfel levitul a intrat.
11 Şi levitul a fost mulţumit să locuiască cu omul acela; şi
tânărul i-a fost ca unul dintre fiii săi.
12 Şi Mica a consacrat pe levit; iar tânărul a devenit preotul
său şi a stat în casa lui Mica.
13 Atunci Mica a spus: Acum ştiu că DOMNUL îmi va face
bine, văzând că am un levit ca preot.
Capitolul 18
Î n acele zile nu era împărat în Israel, şi în acele zile tribul
daniţilor îşi căuta o moştenire de locuit, pentru că până în
ziua aceea nu le căzuse toată moştenirea lor între triburile
lui Israel.
2 Şi copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbaţi din
ţinuturile lor, războinici viteji din Ţoreea şi din Eştaol, pen-
tru a spiona ţara şi să o cerceteze; şi le-au spus: Duceţi-vă,
cercetaţi ţara; şi când au ajuns la muntele Efraim, la casa lui
Mica, au găzduit acolo.
3 Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut vocea tânăru-
lui, levitul, şi s-au abătut pe acolo şi i-au spus: Cine te-a adus
aici? Şi ce faci tu în acest loc? Şi ce ai tu aici?
4 Şi el le-a spus: Astfel şi astfel s-a purtat Mica cu mine şi m-a
angajat şi eu sunt preotul lui.
5 Iar ei i-au spus: Cere sfat, te rugăm, de la Dumnezeu, ca să
ştim dacă va fi prosperă calea pe care mergem.
6 Şi preotul le-a spus: Duceţi-vă în pace, calea voastră, pe
care mergeţi, este înaintea DOMNULUI.
7 ¶ Atunci cei cinci bărbaţi au plecat şi au venit la Lais şi au
văzut poporul care era în ea, cum locuiau fără grijă, după
felul sidonienilor, liniştiţi şi încrezători; şi nu era vreun ma-
gistrat în ţară, care să îi dea de ruşine în orice lucru; şi erau
departe de sidonieni şi nu aveau afaceri cu vreun om.
8 Şi au venit la fraţii lor, la Ţoreea şi Eştaol, iar fraţii lor le-au
zis: Ce spuneţi voi?
9 Iar ei au zis: Ridicaţi-vă, să ne urcăm împotriva lor, pentru
că am văzut ţara şi, iată, este foarte bună, iar voi staţi liniş-
tiţi? Nu vă leneviţi a merge şi a intra să stăpâniţi ţara.
10 Când mergeţi, veţi ajunge la un popor încrezător şi la o
ţară întinsă, pentru că Dumnezeu a dat-o în mâinile voas-
tre; un loc în care nu este lipsă de nimic din ceea ce este pe
pământ.
11 Şi de acolo, din Ţoreea şi Eştaol, au plecat şase sute de
 Judecători 19
bărbaţi din familia daniţilor, încinşi cu arme de război.
12 Şi s-au urcat şi au tăbărât la Chiriat-Iearim în Iuda; de
aceea au numit acel loc Mahane-Dan, până în ziua aceasta;
iată, este în spatele Chiriat-Iearimului.
13 Şi de acolo au trecut la muntele Efraim şi au ajuns până
la casa lui Mica.
14 ¶ Atunci cei cinci bărbaţi, care se duseseră să spioneze ţara
Lais, au răspuns şi au spus fraţilor lor: Ştiţi că în aceste case se
află un efod şi terafimi şi un chip cioplit şi un chip turnat? Şi
acum, luaţi aminte la ce aveţi de făcut.
15 Şi s-au abătut pe acolo şi au venit la casa tânărului, levitul,
la casa lui Mica şi l-au salutat.
16 Şi cei şase sute de bărbaţi încinşi cu armele lor de război,
care erau dintre copiii lui Dan, au stat la intrarea porţii.
17 Şi cei cinci bărbaţi, care merseseră să spioneze ţara, s-au
urcat, au intrat acolo şi au luat chipul cioplit şi efodul şi te-
rafimii şi chipul turnat; şi preotul stătea la intrarea porţii cu
cei şase sute de bărbaţi care erau încinşi cu arme de război.
18 Şi aceştia au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit,
efodul şi terafimii şi chipul turnat. Atunci preotul le-a spus:
Ce faceţi?
19 Iar ei i-au spus: Taci, pune-ţi mâna la gură şi mergi cu noi
şi să ne fii părinte şi preot. Este mai bine pentru tine să fii
preot pentru casa unui singur om, sau să fii preot pentru un
trib şi o familie în Israel?
20 Şi inima preotului s-a bucurat şi a luat efodul şi terafimii
şi chipul cioplit şi a mers în mijlocul poporului.
21 Astfel ei s-au întors şi au plecat; şi au pus înaintea lor
pruncii şi vitele şi bagajele.
22 Şi când erau la o distanţă bună de casa lui Mica, bărbaţii
care erau în casele de lângă casa lui Mica s-au adunat şi i-au
ajuns pe copiii lui Dan.
23 Şi au strigat la copiii lui Dan. Şi ei şi-au întors feţele şi i-au
spus lui Mica: Ce îţi este, că ai venit cu o astfel de ceată?
24 Şi el a spus: Mi-aţi luat dumnezeii, pe care i-am făcut, şi
pe preot şi aţi plecat, şi ce mai am eu? Şi ce este aceasta ce îmi
spuneţi: Ce îţi este?
25 Şi copiii lui Dan i-au spus: Să nu ţi se audă vocea printre
noi, ca nu cumva nişte oameni furioşi să vină peste voi şi să
îţi pierzi viaţa, împreună cu viaţa celor din casa ta.
26 Şi copiii lui Dan au mers pe drumul lor şi când Mica a
văzut că erau prea puternici pentru el, s-a întors şi a mers
acasă.
27 ¶ Şi au luat lucrurile, pe care le făcuse Mica, şi pe preotul
care era la el, şi au venit asupra Laisului, asupra unui popor
liniştit şi încrezător; şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars
cetatea cu foc.
28 Şi nu era nici un eliberator, pentru că aceasta era departe
de Sidon şi nu aveau afaceri cu vreun om; şi era în valea care
se află lângă Bet-Rehob. Şi au zidit o cetate şi au locuit în ea.
29 Şi au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, tatăl
lor, care i se născuse lui Israel; totuşi, mai înainte numele
cetăţii era Lais.
30 Şi copiii lui Dan au înălţat chipul cioplit; şi Ionatan, fiul
lui Gherşom, fiul lui Manase, el şi fiii săi au fost preoţii tri-
bului lui Dan până în ziua captivităţii ţării.
31 Şi şi-au înălţat chipul cioplit al lui Mica, pe care îl făcuse
el, în toate zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Şilo.
Capitolul 19
Ş i s-a întâmplat, în zilele acelea când nu era împă-
rat în Israel, că era un levit, care locuia temporar
169
într-o parte a muntelui Efraim, şi el şi-a luat o concubină din
Betleemiuda.
2 Şi concubina lui a curvit împotriva lui şi a plecat de la el
la casa tatălui ei, în Betleemiuda, şi a rămas acolo patru luni
întregi.
3 Şi soţul ei s-a ridicat şi a mers după ea, să îi vorbească pri-
eteneşte şi să o aducă înapoi, având pe servitorul lui cu el şi
doi măgari; şi ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când tatăl fetei
l-a văzut, s-a bucurat să îl întâlnească.
4 Şi socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut; iar el a rămas cu el trei
zile; astfel au mâncat şi au băut şi au găzduit acolo.
5 Şi s-a întâmplat, în ziua a patra când s-au trezit dis-de-di-
mineaţă, că el s-a ridicat să plece şi tatăl fetei a spus ginerelui
său: Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi după aceea
mergeţi pe drumul vostru.
6 Şi s-au aşezat şi au mâncat şi au băut amândoi împreună,
fiindcă tatăl fetei a spus bărbatului: Fii de acord, te rog, şi
rămâi toată noaptea şi să ţi se veselească inima.
7 Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, socrul său l-a con-
strâns; de aceea el a găzduit din nou acolo.
8 Şi s-a trezit dis-de-dimineaţă în ziua a cincea ca să plece; şi
tatăl fetei a spus: Întăreşte-ţi inima, te rog. Şi au rămas până
după-amiază şi au mâncat amândoi.
9 Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, el şi concubina lui şi
servitorul său, socrul său, tatăl fetei, i-a spus: Iată, ziua se
lasă spre seară; vă rog să rămâneţi toată noaptea; iată, ziua
se apropie de sfârşit, găzduieşte aici, ca să ţi se veselească
inima; şi mâine plecaţi de dimineaţă pe calea voastră, să te
duci acasă.
10 Dar bărbatul nu a dorit să rămână acea noapte, ci s-a
ridicat şi a plecat şi a ajuns înaintea Iebusului, care este
Ierusalimul; şi cu el erau doi măgari înşeuaţi, concubina lui
de asemenea fiind cu el.
11 Şi când erau lângă Iebus, ziua trecuse de mult; şi servito-
rul a spus stăpânului său: Vino, te rog, să ne abatem în aceas-
tă cetate a iebusiţilor şi să găzduim în ea.
12 Şi stăpânul său i-a spus: Nu ne vom abate pe aici în ceta-
tea unui străin, care nu este a copiilor lui Israel; vom trece
la Ghibea.
13 Şi a spus servitorului său: Vino şi să ne apropiem de unul
din aceste locuri pentru a găzdui toată noaptea în Ghibea,
sau în Rama.
14 Şi au trecut şi au mers pe calea lor; şi soarele a apus asupra
lor pe când erau lângă Ghibea, care aparţine lui Beniamin.
15 Şi s-au abătut acolo, pentru a intra şi a găzdui în Ghibea;
şi când a intrat, s-a aşezat jos într-o stradă a cetăţii, fiindcă
nimeni nu i-a primit în casa lui, ca să găzduiască.
16 ¶ Şi, iată, un om bătrân venea de la lucrul său de la câmp,
seara, care era de asemenea din muntele Efraim, şi el locuia
temporar în Ghibea; dar oamenii locului erau beniamiţi.
17 Şi când şi-a ridicat ochii, a văzut pe bărbatul călător în
strada cetăţii; şi bătrânul a spus: Unde te duci şi de unde
vii?
18 Iar el i-a spus: Noi trecem din Betleemiuda spre latura mai
îndepărtată a muntelui Efraim; de acolo sunt eu; şi am mers
la Betleemiuda, dar acum merg la casa DOMNULUI; şi nu
este nimeni să mă primească în casă.
19 Noi avem deopotrivă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri;
şi este pâine şi vin de asemenea pentru mine şi pentru roaba
ta şi pentru tânărul care este cu servitorii tăi, nu este lipsă
de nimic.
20 Şi bătrânul a spus: Pace fie cu tine; totuşi, să fie toate
 Judecători 20
nevoile tale asupra mea; numai nu găzduiţi în stradă.
21 Astfel l-a adus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor; şi şi-au
spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.
22 ¶ Şi pe când îşi veseleau inimile, iată, bărbaţii cetăţii,
anumiţi fii ai lui Belial, au înconjurat casa şi au bătut la uşă;
şi au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară
pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaştem.
23 Şi bărbatul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a spus: Nu,
fraţii mei, nu, vă rog, nu vă purtaţi atât de stricat; văzând că
acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceţi această nebunie.
24 Iată, aici este fiica mea, o fecioară şi concubina lui; pe ele
le voi aduce acum afară, şi umiliţi-le şi faceţi cu ele ce vi
se pare bine; dar acestui bărbat nu faceţi un astfel de lucru
nemernic.
25 Dar bărbaţii nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, băr-
batul a luat pe concubina sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au
cunoscut-o şi au abuzat-o toată noaptea până dimineaţa; şi
când se ivea dimineaţa, au lăsat-o să plece.
26 Atunci femeia a venit către ziuă şi a căzut la uşa casei
omului, unde era domnul ei, până s-a luminat.
27 Şi domnul ei s-a ridicat dimineaţa şi a deschis uşile casei
şi a ieşit afară să meargă pe calea sa; şi, iată, femeia, concubi-
na sa, era căzută la uşa casei şi mâinile ei erau pe prag.
28 Şi el i-a spus: Sus şi să mergem. Dar nimeni nu a răspuns.
Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar şi bărbatul s-a ridicat
şi s-a dus spre locul său.
29 Şi când a ajuns acasă, a luat un cuţit şi a apucat pe concu-
bina sa şi a împărţit-o, după oasele ei, în douăsprezece bucăţi
şi a trimis-o în toate ţinuturile lui Israel.
30 Şi a fost astfel, că toţi cei care au văzut au spus: Nu a mai
fost o astfel de faptă şi nici nu s-a mai văzut din ziua când co-
piii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului până în ziua aceasta;
gândiţi-vă la aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi.
Capitolul 20
A tunci toţi copiii lui Israel au ieşit şi adunarea s-a
strâns ca un singur om, de la Dan până la Beer-Şeba, cu
ţara Galaadului, la DOMNUL la Miţpa.
2 Şi mai marii întregului popor, din toate triburile lui Israel,
s-au prezentat în adunarea poporului lui Dumnezeu, patru
sute de mii de oameni pedeştri care scoteau sabia.
3 (Şi copiii lui Beniamin au auzit că copiii lui Israel s-au ur-
cat la Miţpa.) Atunci copiii lui Israel au spus: Spuneţi-ne,
cum a fost această stricăciune?
4 Şi levitul, soţul femeii care fusese ucisă, a răspuns şi a zis:
Sosisem la Ghibea, care aparţine lui Beniamin, eu şi concu-
bina mea, ca să găzduiesc.
5 Şi bărbaţii din Ghibea s-au ridicat împotriva mea şi noap-
tea au înconjurat de jur împrejur casa, din cauza mea, şi s-au
gândit să mă ucidă; şi au forţat-o pe concubina mea, încât a
murit.
6 Şi am luat pe concubina mea şi am tăiat-o în bucăţi şi am
trimis-o în tot ţinutul moştenirii lui Israel; fiindcă au lucrat
o viclenie şi o nebunie în Israel.
7 Iată, voi sunteţi toţi copii ai lui Israel, daţi-vă aici părerea
şi sfatul.
8 Şi tot poporul s-a ridicat ca un singur om, spunând: Nici
unul dintre noi nu vom merge la cortul său şi nici unul dintre
noi nu se va întoarce la casa lui.
9 Ci acum, acesta va fi lucrul pe care îl vom face cu Ghibea:
ne vom urca împotriva ei prin sorţ.
10 Şi vom lua zece bărbaţi din o sută din toate triburile lui
170
Israel şi o sută din o mie şi o mie din zece mii, ca să aducă
merinde pentru popor, ca să le facă, după ce ajung în Ghibea
lui Beniamin, conform cu toată nebunia pe care au lucrat-o
în Israel.
11 Astfel, toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat împotriva cetă-
ţii, uniţi ca un singur om.
12 ¶ Şi triburile lui Israel au trimis oameni la tot tribul lui
Beniamin, spunând: Ce stricăciune este aceasta care s-a fă-
cut între voi?
13 Şi acum, daţi-ne pe bărbaţii aceia, pe copiii lui Belial, care
sunt în Ghibea, ca să îi dăm la moarte şi să îndepărtăm răul
din Israel. Dar copiii lui Beniamin au refuzat să dea asculta-
re vocii fraţilor lor, copiii lui Israel.
14 Ci copiii lui Beniamin s-au adunat din cetăţi la Ghibea, ca
să iasă la bătălie cu copiii lui Israel.
15 Şi copiii lui Beniamin din cetăţi au fost număraţi, în acel
timp, douăzeci şi şase de mii de bărbaţi care scoteau sabia,
în afară de locuitorii din Ghibea, care au fost număraţi şapte
sute de bărbaţi aleşi.
16 În tot acest popor erau şapte sute de bărbaţi aleşi, stân-
gaci, fiecare putea să tragă pietre cu praştia într-un fir de păr
şi să nu de a greş.
17 Şi bărbaţii din Israel au fost număraţi în afară de Beniamin,
patru sute de mii de bărbaţi care scoteau sabia, toţi aceştia
erau bărbaţi de război.
18 ¶ Şi copiii lui Israel s-au ridicat şi s-au urcat la casa lui
Dumnezeu şi au cerut sfat de la Dumnezeu şi au spus: Care
dintre noi să se urce cel dintâi la bătălia împotriva copiilor
lui Beniamin? Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce întâi.
19 Şi copiii lui Israel s-au sculat dimineaţa şi au aşezat tabăra
împotriva Ghibei.
20 Şi bărbaţii lui Israel au ieşit la bătălie împotriva lui
Beniamin; şi bărbaţii lui Israel s-au desfăşurat să lupte îm-
potriva lor, la Ghibea.
21 Şi copiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea şi au culcat la
pământ dintre israeliţi, în ziua aceea, douăzeci şi două de
mii de bărbaţi.
22 Şi poporul, bărbaţii lui Israel, s-au încurajat şi din nou s-au
desfăşurat în locul în care se desfăşuraseră în ziua întâi.
23 (Şi copiii lui Israel s-au urcat şi au plâns înaintea
DOMNULUI până seara; şi au cerut sfat de la DOMNUL ,
spunând: Să mă mai urc la bătălie împotriva copiilor lui
Beniamin, fratele meu? Şi DOMNUL a spus: Urcă-te împo-
triva lui.)
24 Şi copiii lui Israel s-au apropiat a doua zi împotriva copi-
ilor lui Beniamin.
25 Şi Beniamin a ieşit împotriva lor din Ghibea a doua zi şi
din nou au culcat la pământ dintre copiii lui Israel, optspre-
zece mii de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.
26 ¶ Atunci toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au urcat şi au
venit la casa lui Dumnezeu şi au plâns şi au şezut acolo îna-
intea DOMNULUI şi au postit în ziua aceea până seara şi au
oferit ofrande arse şi ofrande de pace înaintea DOMNULUI.
27 Şi copiii lui Israel au întrebat pe DOMNUL , (deoarece chi-
votul legământului lui Dumnezeu era acolo în acele zile,
28 Şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea înaintea lui
în acele zile), spunând: Să mai ies încă la bătălie împotriva
fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez? Şi DOMNUL
a spus: Urcă-te; pentru că mâine îi voi da în mâna ta.
29 Şi Israel a pus pânditori în jurul Ghibei.
30 Şi, în a treia zi, copiii lui Israel s-au urcat împotriva fiilor
lui Beniamin şi s-au desfăşurat împotriva Ghibei, ca şi în
 Judecători 21
celelalte dăţi.
31 Şi copiii lui Beniamin au ieşit împotriva poporului şi au
fost atraşi departe de cetate; şi au început să lovească în po-
por şi să ucidă, cam treizeci de bărbaţi din Israel, ca şi în ce-
lelalte dăţi, pe drumurile mari, dintre care unul duce la casa
lui Dumnezeu, iar altul la Ghibea în câmpie.
32 Şi copiii lui Beniamin au spus: Sunt doborâţi înaintea
noastră ca şi întâia dată. Dar copiii lui Israel au spus: Să fu-
gim şi să îi atragem departe de cetate, la drumurile mari.
33 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locul lor şi s-au
desfăşurat la Baal-Tamar; şi pânditorii lui Israel au ieşit din
locul lor, din pajiştile Ghibei.
34 Şi au venit împotriva Ghibei zece mii de bărbaţi aleşi din
tot Israelul şi bătălia a fost grea, dar ei nu ştiau că răul era
aproape de ei.
35 Şi DOMNUL a lovit pe Beniamin înaintea lui Israel; şi co-
piii lui Israel au culcat la pământ dintre beniamiţi în acea zi
douăzeci şi cinci de mii o sută de bărbaţi; toţi aceştia scoteau
sabia.
36 Astfel, copiii lui Beniamin au văzut că erau doborâţi; fi-
indcă bărbaţii lui Israel au făcut loc beniamiţilor, pentru că
se încredeau în pânditorii pe care îi puseseră lângă Ghibea.
37 Şi pânditorii s-au grăbit şi s-au năpustit asupra Ghibei; şi
pânditorii s-au apropiat şi au lovit toată cetatea cu ascuţişul
sabiei.
38 Acum, era un semn anumit între bărbaţii lui Israel şi pân-
ditori, ca să înalţe o mare flacără cu fum din cetate.
39 Şi după ce bărbaţii lui Israel se retrăseseră din bătălie,
Beniamin a început să lovească şi să ucidă dintre bărbaţii
lui Israel cam treizeci de persoane, pentru că au spus: Într-
adevăr sunt doborâţi dinaintea noastră, ca în prima luptă.
40 Dar când flacăra a început să se ridice din cetate ca un
stâlp de fum, beniamiţii au privit înapoia lor şi, iată, flacăra
cetăţii se înălţa la cer.
41 Şi când bărbaţii lui Israel s-au întors din nou, bărbaţii lui
Beniamin au fost uimiţi, pentru că au văzut că răul venise
peste ei.
42 De aceea şi-au întors spatele dinaintea bărbaţilor lui Israel
spre calea pustiei, dar bătălia i-a ajuns; şi pe cei care ieşeau
din cetăţi i-au culcat la pământ în mijlocul lor.
43 Astfel i-au înconjurat pe beniamiţi, de jur împrejur, şi i-au
urmărit şi i-au călcat cu uşurinţă până spre Ghibea, înspre
răsăritul soarelui.
44 Şi au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbaţi, toţi
aceştia erau războinici viteji.
45 Şi s-au întors şi au fugit spre pustie la stânca Rimon şi
israeliţii au strâns dintre ei cinci mii de bărbaţi la drumurile
mari şi i-au urmărit îndeaproape până la Ghideom şi au ucis
două mii de bărbaţi dintre ei.
46 Astfel că toţi cei care au căzut în acea zi din Beniamin au
fost douăzeci şi cinci de mii de bărbaţi care scoteau sabia;
toţi aceştia erau războinici viteji.
47 Dar şase sute de bărbaţi s-au întors şi au fugit în pustie la
stânca Rimon şi au rămas la stânca Rimon patru luni.
48 Şi bărbaţii lui Israel s-au întors din nou peste copiii lui
Beniamin şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei, precum şi pe oa-
menii din fiecare cetate şi animalele şi tot ce venea la mână;
de asemenea au dat foc tuturor cetăţilor la care au ajuns.
Capitolul 21
Ş i bărbaţii lui Israel juraseră în Miţpa, spunând: Nici unul
dintre noi nu va da pe fiica sa de soţie, lui Beniamin.
171
2 Şi poporul a venit la casa lui Dumnezeu şi a rămas acolo
până seara înaintea lui Dumnezeu; şi şi-au ridicat vocile şi
au plâns mult,
3 Şi au spus: O, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, de ce s-a
întâmplat aceasta în Israel, ca să lipsească astăzi un trib din
Israel?
4 Şi s-a întâmplat a doua zi că poporul s-a sculat devreme şi
a zidit acolo un altar şi au oferit ofrande arse şi ofrande de
pace.
5 Şi copiii lui Israel au spus: Cine dintre toate triburile lui
Israel nu s-a urcat cu adunarea înaintea DOMNULUI? Pentru
că făcuseră un mare jurământ referitor la cel care nu s-a ur-
cat la DOMNUL la Miţpa, spunând: Cu siguranţă va fi dat la
moarte.
6 Şi copiii lui Israel s-au pocăit pentru Beniamin, fratele lor,
şi au spus: Un trib este stârpit din Israel astăzi.
7 Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând
că am jurat pe DOMNUL că nu le vom da dintre fiicele noas-
tre, de soţii?
8 Şi au spus: Care dintre triburile lui Israel nu s-a urcat la
Miţpa la DOMNUL? Şi, iată, nimeni nu venise la tabără, la
adunare, din Iabes-Galaad.
9 Fiindcă poporul a fost numărat şi, iată, nu era acolo nimeni
dintre locuitorii Iabes-Galaadului.
10 Şi adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni
dintre cei mai viteji şi le-au poruncit, spunând: Duceţi-vă şi
loviţi cu ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes-Galaad îm-
preună cu femei şi copii.
11 Şi acesta este lucrul pe care să îl faceţi: Să nimiciţi cu de-
săvârşire orice parte bărbătească şi pe orice femeie care s-a
culcat cu bărbat.
12 Şi au găsit printre locuitorii din Iabes-Galaad patru sute
de fecioare tinere, care nu cunoscuseră bărbat şi care nu s-au
culcat cu parte bărbătească; şi le-au adus în tabără la Şilo,
care este în ţara Canaanului.
13 Şi întreaga adunare a trimis pe câţiva să vorbească copi-
ilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon şi să îi cheme
paşnic.
14 Şi Beniamin s-a întors în acel timp şi ei le-au dat de soţii pe
acelea pe care le-au lăsat vii dintre femeile Iabes-Galaadului;
şi totuşi nu le ajungeau.
15 Şi poporului s-a pocăit pentru Beniamin, pentru că
DOMNUL făcuse o spărtură în triburile lui Israel.
16 ¶ Atunci bătrânii adunării au spus: Cum să facem rost de
soţii pentru cei care rămân, văzând că femeile au fost nimi-
cite din Beniamin?
17 Şi au spus: Trebuie să fie o moştenire pentru cei scăpaţi
din Beniamin, să nu fie nimicit un trib din Israel.
18 Totuşi, nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci
copiii lui Israel au jurat, spunând: Blestemat fie cel care dă o
soţie lui Beniamin.
19 Atunci au spus: Iată, este o sărbătoare anuală a DOMNULUI
în Şilo, într-un loc care este spre nord de Betel, spre est de
drumul mare care urcă de la Betel la Sihem, şi spre sud de
Lebona.
20 De aceea au poruncit copiilor lui Beniamin, spunând:
Duceţi-vă şi pândiţi în vii;
21 Şi vedeţi şi, iată, dacă fetele din Şilo ies să danseze cu
dansuri, atunci ieşiţi dintre vii şi fiecare bărbat să îşi prin-
dă o soţie dintre fiicele din Şilo şi apoi duceţi-vă în ţara lui
Beniamin.
22 Şi dacă taţii lor sau fraţii lor vor veni la noi să se plângă,
 Rut 21
atunci le vom spune: Fiţi binevoitori cu ei din cauza noastră;
fiindcă în război nu i-am păstrat fiecărui bărbat soţia; pen-
tru că nu voi le-aţi dat, ca să fiţi vinovaţi.
23 Şi copiii lui Beniamin au făcut astfel şi şi-au prins soţii,
conform numărului lor, dintre cele care dansau, pe care
le-au prins; şi au mers şi s-au întors la moştenirea lor şi au
… Rut …
Capitolul 1
Ş i s-a întâmplat, în zilele când judecătorii conduceau, că era
o foamete în ţară. Şi un anumit bărbat din Betleemiuda
a mers să locuiască temporar în ţara Moabului, el şi soţia lui
şi cei doi fii ai lui.
2 Şi numele bărbatului era Elimelec şi numele soţiei lui,
Naomi, şi numele celor doi fii ai lui erau Mahlon şi Chilion,
efratiţi din Betleemiuda. Şi au venit în ţara Moabului şi au
rămas acolo.
3 Şi Elimelec, soţul lui Naomi, a murit; şi ea a fost lăsată cu
cei doi fii ai ei.
4 Şi ei şi-au luat soţii dintre femeile Moabului, numele une-
ia era Orpa şi numele celeilalte, Rut; şi au locuit acolo cam
zece ani.
5 Şi Mahlon şi Chilion au murit de asemenea amândoi; şi
femeia a fost lăsată fără cei doi fii ai ei şi fără soţul ei.
6 ¶ Atunci s-a ridicat cu nurorile ei să se întoarcă din ţara
Moabului; fiindcă auzise în ţara Moabului cum DOMNUL
cercetase pe poporul său, dându-le pâine.
7 De aceea a ieşit din locul unde era, împreună cu cele două
nurori; şi au plecat pe cale să se întoarcă în ţara lui Iuda.
8 Şi Naomi le-a spus celor două nurori ale ei: Duceţi-vă, în-
toarceţi-vă fiecare la casa mamei sale, DOMNUL să se poar-
te bine cu voi, precum şi voi v-aţi purtat cu cei morţi şi cu
mine.
9 DOMNUL să vă dea să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului
ei. Apoi le-a sărutat; iar ele şi-au ridicat vocea şi au plâns.
10 Şi i-au spus: Ne vom întoarce negreşit cu tine la poporul
tău.
11 Iar Naomi a spus: Întoarceţi-vă, fiicele mele, de ce să mer-
geţi cu mine? Mai sunt încă fii în pântecele meu ca să fie soţii
voştri?
12 Întoarceţi-vă, fiicele mele, duceţi-vă; fiindcă sunt prea bă-
trână să am soţ. Dacă aş spune: Am speranţă, dacă aş avea
un soţ chiar în această noapte şi de asemenea aş naşte fii,
13 Aţi aştepta pentru ei până când ar fi mari? Aţi sta pen-
tru ei fără a avea soţi? Nu, fiicele mele; fiindcă sunt mâhnită
mult pentru voi, pentru că mâna lui Dumnezeu a ieşit îm-
potriva mea.
14 Şi ele şi-au ridicat vocea şi au plâns din nou; şi Orpa a
172
reparat cetăţile şi au locuit în ele.
24 Şi copiii lui Israel au plecat de acolo în timpul acela, fieca-
re om la tribul său şi la familia sa, şi au ieşit de acolo fiecare
la moştenirea sa.
25 În acele zile nu era împărat în Israel; fiecare om făcea ceea
ce era drept în ochii săi.
sărutat pe soacra ei, dar Rut s-a lipit de ea.
15 Şi a spus: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la
dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.
16 Şi Rut a spus: Nu mă ruga să te părăsesc, sau să mă întorc
şi să nu te urmez, fiindcă oriunde mergi, voi merge şi eu; şi
unde găzduieşti tu, voi găzdui şi eu; poporul tău va fi popo-
rul meu, şi Dumnezeul tău, Dumnezeul meu.
17 Unde mori tu, voi muri şi eu, şi acolo voi fi îngropată;
astfel să îmi facă DOMNUL , şi de asemenea mai mult, dacă
altceva decât moartea ne-ar despărţi.
18 Când a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, atunci a
încetat să îi mai vorbească.
19 ¶ Astfel ele două au mers până au ajuns la Betleem. Şi s-a
întâmplat, când au ajuns la Betleem, că toată cetatea s-a pus
în mişcare în jurul lor; iar ei au spus: Este aceasta Naomi?
20 Şi ea le-a spus: Nu mă numiţi Naomi, numiţi-mă Mara,
fiindcă Cel Atotputernic s-a purtat foarte amar cu mine.
21 Am plecat plină, şi DOMNUL m-a adus înapoi acasă de-
şartă; de ce mă numiţi Naomi, văzând că DOMNUL a mărtu-
risit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a chinuit?
22 Astfel s-a întors Naomi, şi cu ea, Rut moabita, nora ei,
care a venit din ţara Moabului; şi au ajuns la Betleem la înce-
putul secerişului orzului.
Capitolul 2
Ş i Naomi avea o rudă a soţului ei, un bărbat puternic în
bogăţie din familia lui Elimelec, şi numele lui era Boaz.
2 Şi Rut moabita i-a spus lui Naomi: Lasă-mă acum să merg
la câmp şi să culeg spice de grâne în urma aceluia în ochii
căruia voi găsi har. Iar ea i-a spus: Du-te, fiica mea.
3 Şi a mers şi a ajuns şi a cules în câmp după secerători; şi
soarta ei a fost să ajungă la o parte a câmpului aparţinând lui
Boaz, care era dintre rudele lui Elimelec.
4 Şi, iată, Boaz a venit de la Betleem şi a spus secerători-
lor: DOMNUL fie cu voi. Iar ei i-au răspuns: DOMNUL să te
binecuvânteze.
5 Atunci Boaz a spus servitorului său, care a fost pus peste
secerători: A cui este tânăra aceasta?
6 Şi servitorul care a fost pus peste secerători a răspuns şi a
zis: Aceasta este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din
 Rut 4
ţara Moabului.
7 Şi ea a spus: Te rog, lasă-mă să culeg şi să adun printre sno-
pi în urma secerătorilor; astfel a venit şi continuă de dimi-
neaţă până acum şi a stat numai puţin în casă.
8 Atunci Boaz i-a spus lui Rut: Nu ai auzit fiica mea? Nu
merge să culegi în alt câmp, nici nu pleca de aici, ci rămâi
aici lângă servitoarele mele.
9 Ochii tăi să fie peste câmpul pe care îl seceră, şi urmea-
ză-le; nu am poruncit eu tinerilor să nu se atingă de tine?
Şi când eşti însetată du-te la vase şi bea din ceea ce au scos
tinerii.
10 Atunci ea a căzut cu faţa ei la pământ şi s-a prosternat
şi i-a spus: De ce am găsit har în ochii tăi, încât să mă iei în
considerare pe mine, o străină?
11 Şi Boaz a răspuns şi i-a zis: Mi s-a arătat pe deplin, tot ce
ai făcut pentru soacra ta de la moartea soţului tău; şi cum ai
lăsat pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara naşterii tale şi ai venit
la un popor pe care nu l-ai cunoscut până acum.
12 DOMNUL să răsplătească lucrul tău şi o răsplată deplină
să îţi fie dată de DOMNUL Dumnezeul lui Israel, sub ale că-
rui aripi ai venit să te încrezi.
13 Atunci ea a spus: Lasă-mă să găsesc favoare în ochii tăi,
domnul meu, fiindcă m-ai mângâiat şi pentru că ai vorbit
prietenos roabei tale, cu toate că nu sunt ca una dintre roa-
bele tale.
14 Şi Boaz i-a spus: La timpul mesei să vii aici şi să mănânci
din pâine şi să înmoi bucăţica ta în oţet. Şi ea a şezut lângă
secerători; şi el i-a întins grâne prăjite şi ea a mâncat şi s-a
săturat şi a plecat.
15 Şi când s-a ridicat să culeagă, Boaz a poruncit tinerilor
săi, spunând: Lăsaţi-o să culeagă chiar printre snopi şi nu o
ocărâţi!
16 Şi de asemenea lăsaţi să cadă intenţionat câteva din mă-
nunchiuri pentru ea şi lăsaţi-le ca ea să le culeagă şi nu o
mustraţi!
17 ¶ Astfel ea a cules în câmp până seara şi a bătut ce a cules;
şi a fost cam o efă de orz.
18 Şi l-a ridicat şi a mers în cetate şi soacra ei a văzut ce a cu-
les; şi a adus şi i-a dat ce a pus deoparte după ce s-a săturat.
19 Şi soacra ei i-a spus: Unde ai cules astăzi? Şi unde ai lu-
crat? Binecuvântat fie cel care te-a luat în considerare. Şi ea a
arătat soacrei sale cu cine a lucrat şi a spus: Numele omului
la care am lucrat astăzi este Boaz.
20 Şi Naomi a spus nurorii sale: Binecuvântat fie el de
DOMNUL , care nu şi-a oprit bunătatea faţă de cei vii şi faţă
de cei morţi. Şi Naomi i-a spus: Acest bărbat ne este rudă
apropiată, unul dintre cei care au dreptul răscumpărării
noastre.
21 Şi Rut moabita a spus: El de asemenea mi-a spus: Să te ţii
aproape de tinerii mei, până vor fi terminat tot secerişului
meu.
22 Şi Naomi i-a spus lui Rut, nora sa: Este bine, fiica mea,
că ieşi cu tinerele lui, ca alţii să nu te întâlnească într-un alt
câmp.
23 Astfel ea a stat aproape de tinerele lui Boaz să culeagă
până la sfârşitul secerişului orzului şi al secerişului grâului;
şi a locuit cu soacra ei.
Capitolul 3
A tunci Naomi, soacra ei, i-a spus: Fiica mea, să nu caut
odihnă pentru tine, ca să îţi fie bine?
2 Şi acum, nu este Boaz din neamul nostru, cu ale cărui
173
tinere ai fost? Iată, deseară el vântură orzul în arie.
3 De aceea spală-te şi unge-te şi pune­-ţi haina pe tine şi co-
boară-te la arie, dar nu te face cunoscută bărbatului, până va
fi terminat de mâncat şi de băut.
4 Şi aşa va fi, când se culcă, însemnează locul unde se culcă
şi intră şi dezveleşte-i picioarele şi culcă-te; iar el îţi va spune
ce să faci.
5 Iar Rut i-a spus: Voi face tot ce îmi spui.
6 ¶ Şi a coborât la arie şi a făcut conform cu tot ce i-a porun-
cit soacra ei.
7 Şi după ce Boaz a mâncat şi a băut şi inima lui era veselă,
a mers să se culce la capătul stogului de grâne; şi ea a venit
încet şi i-a dezvelit picioarele şi s-a întins.
8 Şi s-a întâmplat, la miezul nopţii, că bărbatul s-a speriat şi
s-a întors; şi, iată, o femeie întinsă la picioarele lui.
9 Şi el a spus: Cine eşti? Iar ea a răspuns: Eu sunt Rut, roaba
ta, de aceea întinde­-ţi învelitoarea peste roaba ta, pentru că
eşti răscumpărătorul meu.
10 Iar el a spus: Binecuvântată fii de DOMNUL , fiica mea, fi-
indcă ai arătat mai multă bunătate la sfârşit decât la început,
deoarece nu te-ai dus după tineri, fie săraci, fie bogaţi.
11 Şi acum, fiica mea, nu te teme, îţi voi face tot ceea ce ceri,
fiindcă toată cetatea poporului meu ştie că eşti o femeie
virtuoasă.
12 Şi acum este adevărat că eu sunt răscumpărătorul tău; to-
tuşi, este un răscumpărător mai aproape decât mine.
13 Rămâi în această noapte şi dimineaţă va fi aşa, dacă te va
răscumpăra, bine; să te răscumpere; dar dacă nu voieşte să te
răscumpere, atunci te voi răscumpăra eu, precum DOMNUL
trăieşte; întinde-te până dimineaţa.
14 ¶ Şi ea s-a întins la picioarele lui până dimineaţa; şi ea s-a
ridicat înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Iar el a
spus: Să nu se ştie că o femeie a venit în arie.
15 Şi a mai spus: Adu voalul pe care îl ai pe tine şi ţine-l. Şi
când ea l-a ţinut, el i-a măsurat şase măsuri de orz şi le-a aşe-
zat pe ea; şi ea a mers în cetate.
16 Şi când a venit la soacra ei, Naomi a spus: Cine eşti tu, fiica
mea? Iar Rut i-a spus tot ce i-a făcut acel bărbat.
17 Şi a zis: Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, fiindcă mi-a
spus: Nu merge la soacra ta cu mâna goală.
18 Atunci ea a zis: Stai liniştită, fiica mea, până ce cunoşti
cum se va termina acest lucru, fiindcă bărbatul nu se va
odihni până ce nu va fi terminat acest lucru astăzi.
Capitolul 4
A tunci Boaz a urcat la poartă şi s-a aşezat acolo; şi,
iată, răscumpărătorul, de care vorbise Boaz, a trecut pe
acolo; şi i-a spus: Tu, cutare, abate-te şi aşează-te aici. Şi s-a
abătut şi s-a aşezat.
2 Şi a luat zece bărbaţi dintre bătrânii cetăţii şi a spus:
Aşezaţi-vă aici. Şi s-au aşezat.
3 Şi i-a spus răscumpărătorului: Naomi, care a ieşit din ţara
Moabului, vinde o parcelă de pământ, care a fost a fratelui
nostru Elimelec.
4 Şi m-am gândit să te înştiinţez, spunând: Cumpăr-o înain-
tea locuitorilor de aici şi înaintea bătrânilor poporului meu.
Dacă o răscumperi, răscumpăr-o; iar dacă nu o răscumperi,
spune-mi ca să ştiu, fiindcă în afară de tine nu este altul care
să o răscumpere şi după tine sunt eu. Iar el a spus: O voi
răscumpăra.
5 Atunci Boaz a spus: În ziua în care cumperi câmpul din
mâna lui Naomi, trebuie să îl cumperi de asemenea şi de la
 Rut 1
Rut moabita, soţia mortului, pentru a ridica numele mortu-
lui peste moştenirea lui.
6 Iar răscumpărătorul a spus: Nu îl pot răscumpăra pentru
mine, ca nu cumva să stric moştenirea mea, răscumpără
dreptul meu pentru tine, fiindcă eu nu îl pot răscumpăra.
7 Acum, acesta era obiceiul în acel timp în Israel, referitor la
răscumpărare şi schimb, pentru a confirma toate lucrurile:
un bărbat îşi scotea sandala şi o dădea vecinului său şi aceas-
ta era o mărturie în Israel.
8 De aceea răscumpărătorul i-a spus lui Boaz: Cumpără-l
pentru tine. Astfel şi-a scos sandala.
9 ¶ Şi Boaz a spus bătrânilor şi întregului popor: Voi sunteţi
martori astăzi, că am cumpărat tot ce a fost a lui Elimelec
şi tot ce a fost a lui Chilion şi a lui Mahlon, din mâna lui
Naomi.
10 Mai mult, pe Rut moabita, soţia lui Mahlon, am cumpă-
rat-o să fie soţia mea, pentru a ridica numele mortului peste
moştenirea lui, pentru ca numele mortului să nu fie stârpit
dintre fraţii săi şi de la poarta locului său; voi sunteţi mar-
tori astăzi.
11 Şi toţi oamenii care au fost la poartă, şi bătrânii, au spus:
Suntem martori. DOMNUL să facă pe femeia care a intrat în
casa ta, ca pe Rahela şi ca pe Lea, care au ridicat, amândo-
uă, casa lui Israel, şi fă ce este demn în Efrata şi fii faimos în
Betleem;
… 1 Samuel …
Capitolul 1
Ş i era un anumit bărbat din Ramataim-Ţofim, din munte-
le Efraim, şi numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul
lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un efraimit;
2 Şi el avea două soţii; numele uneia era Ana şi numele celei-
lalte Penina; şi Penina avea copii, dar Ana nu avea copii.
3 Şi acest bărbat se urca în fiecare an, din cetatea sa, pen-
tru a se închina şi a sacrifica DOMNULUI oştirilor la Şilo.
Şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţii
DOMNULUI.
4 Şi când era timpul ca Elcana să aducă ofrandă, el dădea
porţii soţiei sale Penina şi la toţi fiii şi fiicele ei.
5 Dar lui Ana îi dădea o parte aleasă, pentru că o iubea pe
Ana; dar DOMNUL îi închisese pântecele.
6 Şi potrivnica ei de asemenea o provoca foarte mult, pentru
a o necăji, deoarece DOMNUL îi închisese pântecele.
7 Şi aşa făcea Elcana an de an; când se urca ea la casa
DOMNULUI, cealaltă o provoca astfel; de aceea ea plângea
şi nu mânca.
8 Atunci Elcana, soţul ei, i-a spus: Ana, de ce plângi? Şi de ce
nu mănânci? Şi de ce este inima ta mâhnită? Nu sunt eu mai
bun pentru tine decât zece fii?
9 ¶ Şi Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Şi
preotul Eli şedea pe un scaun lângă unul dintre uşorii tem-
plului DOMNULUI.
174
12 Şi să fie casa ta ca şi casa lui Farez, pe care l-a născut
Tamar lui Iuda, din sămânţa pe care DOMNUL ţi-o va da
din această tânără.
13 ¶ Astfel că Boaz a luat-o pe Rut, şi ea a fost soţia lui; şi
când a intrat la ea, DOMNUL i-a dat să rămână însărcinată
şi a născut un fiu.
14 Şi femeile i-au spus lui Naomi: Binecuvântat fie DOMNUL ,
care nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător, ca numele lui
să fie faimos în Israel.
15 Şi el îţi va fi un restaurator al vieţii tale şi un îngrijitor al
bătrâneţii tale; fiindcă nora ta, care te iubeşte, care îţi este
mai bună decât şapte fii, l-a născut.
16 Şi Naomi a luat copilul şi l-a aşezat pe sânul ei şi i-a de-
venit dădacă.
17 Şi vecinele ei, i-au dat nume, spunând: Un fiu i s-a născut
lui Naomi şi i-au pus numele Obed, el este tatăl lui Isai, tatăl
lui David.
18 Acestea sunt acum generaţiile lui Farez: Farez a născut
pe Heţron;
19 Şi Heţron a născut pe Ram; şi Ram a născut pe
Aminadab;
20 Şi Aminadab a născut pe Naşon; şi Naşon a născut pe
Salmon;
21 Şi Salmon a născut pe Boaz; şi Boaz a născut pe Obed;
22 Şi Obed a născut pe Isai; şi Isai a născut pe David.
10 Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat DOMNULUI şi a
plâns mult.
11 Şi a făcut o promisiune şi a spus: DOAMNE al oştirilor,
dacă voieşti să vezi necazul roabei tale şi să îţi aminteşti de
mine şi să nu uiţi pe roaba ta, ci voieşti să dai roabei tale un
copil de parte bărbătească, atunci îl voi da DOMNULUI în
toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.
12 Şi s-a întâmplat, pe când ea continua să se roage înaintea
DOMNULUI, că Eli a luat seama la gura ei.
13 Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar
vocea nu i se auzea; de aceea Eli gândea că era beată.
14 Şi Eli i-a spus: Până când vei fi beată? Depărtează vinul
tău de la tine.
15 Şi Ana a răspuns şi a zis: Nu, domnul meu, eu sunt o feme-
ie cu duhul întristat; nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci
mi-am turnat sufletul înaintea DOMNULUI.
16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, pentru că din
marea mea plângere şi întristare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli a răspuns şi a zis: Du-te în pace; şi Dumnezeul
lui Israel să îţi împlinească rugămintea care ai cerut-o de la
el.
18 Şi ea a spus: Să găsească roaba ta favoare în ochii tăi.
Astfel femeia a mers pe calea ei şi a mâncat şi faţa ei nu mai
era tristă.
19 ¶ Şi ei s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au închinat
 1 Samuel 2
înaintea DOMNULUI şi s-au întors şi au venit la casa lor în
Rama. Şi Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa; şi DOMNUL
şi-a amintit de ea.
20 Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul, după ce Ana
rămăsese însărcinată, că a născut un fiu şi i-a pus numele
Samuel, spunând: Pentru că l-am cerut de la DOMNUL .
21 Şi bărbatul Elcana şi toată casa lui, s-au urcat să sacri-
fice DOMNULUI sacrificiul anual şi să îşi împlinească
promisiunea.
22 Dar Ana nu s-a urcat, pentru că a spus soţului ei: Nu voi
urca până când pruncul va fi înţărcat şi atunci îl voi duce
să se înfăţişeze înaintea DOMNULUI şi să stea acolo pentru
totdeauna.
23 Şi Elcana, soţul ei, i-a spus: Fă cum ţi se pare bine; rămâi
până îl vei fi înţărcat; numai să îşi întemeieze DOMNUL cu-
vântul său. Astfel femeia a rămas şi şi-a alăptat fiul până l-a
înţărcat.
24 Şi după ce l-a înţărcat, l-a urcat cu ea, luând trei ta-
uri şi o efă de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus în casa
DOMNULUI, la Şilo; şi copilul era mic.
25 Şi au înjunghiat un taur; şi au adus pe băiat la Eli.
26 Şi ea a spus: O, domnul meu, precum sufletul tău trăieşte,
domnul meu, eu sunt femeia care a stat lângă tine aici, ru-
gându-se DOMNULUI.
27 Pentru acest copil m-am rugat; şi DOMNUL mi-a ascultat
rugămintea pe care am cerut-o de la el.
28 De aceea l-am împrumutat şi eu DOMNULUI; atât cât
va trăi, el va fi împrumutat DOMNULUI. Şi el s-a închinat
DOMNULUI acolo.
Capitolul 2
Ş i Ana s-a rugat şi a spus: Mi se bucură inima în DOMNUL ,
cornul meu este înălţat în DOMNUL; gura mea s-a lărgit
asupra duşmanilor mei; pentru că eu mă bucur în salvarea
ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca DOMNUL , pentru că nu este al-
tul în afară de tine, nici nu este vreo stâncă asemenea
Dumnezeului nostru.
3 Nu mai vorbiţi atât de trufaş; să nu iasă aroganţă din gura
voastră; pentru că DOMNUL este un Dumnezeu al cunoaş-
terii şi de el sunt cântărite faptele.
4 Arcurile războinicilor sunt sfărâmate şi cei care se potic-
neau sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui s-au închiriat pentru pâine; şi cei flă-
mânzi nu mai sunt flămânzi; astfel încât cea stearpă a născut
şapte; şi cea care are mulţi copii a slăbit.
6 DOMNUL ucide şi dă viaţă, coboară în mormânt şi ridică
de acolo.
7 DOMNUL face sărac şi bogat; el coboară şi înalţă.
8 El ridică din pulbere pe cel sărac şi înalţă din balegă pe
cerşetor, pentru a-i aşeza printre prinţi şi pentru a-i face să
moştenească tronul gloriei; pentru că stâlpii pământului
sunt ai DOMNULUI şi pe ei a aşezat el lumea.
9 El va păzi picioarele sfinţilor săi, iar cei stricaţi vor amuţi
în întuneric; căci prin putere nici un om nu va învinge.
10 Potrivnicii DOMNULUI vor fi sfărâmaţi în bucăţi; din cer
el va tuna asupra lor; DOMNUL va judeca marginile pămân-
tului şi va da putere împăratului său şi va înălţa cornul un-
sului său.
11 ¶ Şi Elcana a mers la Rama, la casa lui. Şi copilul servea
DOMNULUI înaintea preotului Eli.
12 Şi fiii lui Eli erau fii ai lui Belial; ei nu îl cunoşteau pe
175
DOMNUL .
13 Şi obiceiul preoţilor cu poporul era că, atunci când oferea
cineva un sacrificiu, venea servitorul preotului, pe când fier-
bea carnea, cu un cârlig cu trei dinţi pentru carne în mâna
lui;
14 Şi îl afunda în tigaie, sau în cazan, sau în căldare, sau în
oală; preotul lua pentru el tot ce scotea cârligul pentru carne.
Astfel făceau la Şilo tuturor israeliţilor care veneau acolo.
15 De asemenea, înainte ca ei să ardă grăsimea, servitorul
preotului venea şi spunea omului care sacrifica: Dă carne de
fript pentru preot, pentru că nu va lua de la tine carne fiartă,
ci crudă.
16 Şi dacă vreunul îi spunea: Să lase să ardă acum grăsimea
şi apoi să iei cât îţi doreşte sufletul; atunci el îi răspundea:
Nu, ci să mi-o dai acum şi dacă nu, o voi lua cu forţa.
17 De aceea păcatul tinerilor era foarte mare înain-
tea DOMNULUI, pentru că oamenii detestau ofranda
DOMNULUI.
18 Dar Samuel servea înaintea DOMNULUI, fiind copil, în-
cins cu un efod de in.
19 Mai mult, mama sa îi făcea o haină mică şi i-o aducea în
fiecare an, când se urca împreună cu soţul ei să aducă sacri-
ficiul anual.
20 Şi Eli i-a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi a spus:
DOMNUL să îţi dea sămânţă din femeia aceasta pentru îm-
prumutul care este împrumutat DOMNULUI. Şi ei au mers
la casa lor.
21 Şi DOMNUL a cercetat-o pe Ana, astfel că ea a rămas în-
sărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi copilul Samuel
creştea înaintea DOMNULUI.
22 Şi Eli era foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi faţă
de tot Israelul; şi cum se culcau cu femeile care se adunau la
uşa tabernacolului întâlnirii.
23 Şi le-a spus: De ce faceţi astfel de lucruri? Pentru că aud de
faptele voastre rele de la tot poporul acesta.
24 Nu, fiii mei, pentru că nu este o veste bună ceea ce aud; voi
faceţi pe poporul DOMNULUI să calce legea.
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altuia, judecătorul îl va
judeca; dar dacă un om păcătuieşte împotriva DOMNULUI,
cine se va ruga pentru el? Totuşi nu au dat ascultare vocii
tatălui lor, pentru că DOMNUL voia să îi ucidă.
26 Şi copilul Samuel creştea în continuare şi era plăcut deo-
potrivă DOMNULUI şi oamenilor.
27 ¶ Şi a venit un om al lui Dumnezeu la Eli şi i-a zis: Astfel
spune DOMNUL: Nu m-am arătat eu în mod clar casei tată-
lui tău, când ei erau în Egipt în casa lui Faraon?
28 Şi nu l-am ales eu dintre toate triburile lui Israel să îmi fie
preot, ca să ofere pe altarul meu, să ardă tămâie, să poarte
un efod înaintea mea? Şi nu am dat eu casei tatălui tău toate
ofrandele făcute prin foc ale copiilor lui Israel?
29 Pentru ce loviţi cu piciorul sacrificiul meu şi ofranda mea,
pe care am poruncit-o să fie în locuinţa mea; şi onorezi tu pe
fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrăşându-vă cu cele mai
alese dintre toate ofrandele lui Israel, poporul meu?
30 De aceea, DOMNUL Dumnezeul lui Israel spune: Am
spus, într-adevăr: Casa ta şi casa tatălui tău, vor umbla în-
aintea mea pentru totdeauna; dar acum DOMNUL spune:
Departe de mine, pentru că pe cei care mă onorează îi voi
onora şi cei care mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi.
31 Iată, vin zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui
tău, încât nu va fi un bătrân în casa ta.
32 Şi vei vedea un duşman în locuinţa mea, în toată bogăţia
 1 Samuel 4
pe care Dumnezeu o va da lui Israel; şi nu va fi un bătrân în
casa ta pentru totdeauna.
33 Şi pe acela dintre ai tăi, pe care nu îl voi stârpi de la altarul
meu, va fi ca să îţi mistuie ochii şi să îţi mâhnească sufletul;
şi toţi urmaşii casei tale vor muri în floarea vârstei lor.
34 Şi pentru tine acesta va fi un semn, care va veni peste cei
doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, vor muri amândoi într-o sin-
gură zi.
35 Şi îmi voi ridica un preot credincios, care va face conform
cu ceea ce este în inima mea şi în mintea mea; şi îi voi zidi
o casă sigură; şi el va umbla înaintea unsului meu pentru
totdeauna.
36 Şi se va întâmpla, că oricine va fi rămas în casa ta, va veni
şi se va ghemui înaintea lui pentru o monedă de argint şi o
bucăţică de pâine; şi va spune: Pune-mă, te rog, în vreunul
dintre serviciile preoţeşti, ca să mănânc şi eu o bucată de
pâine.
Capitolul 3
Ş i copilul Samuel servea DOMNULUI înaintea lui Eli. Şi
cuvântul DOMNULUI era preţios în acele zile; viziunea
nu era răspândită.
2 Şi s-a întâmplat în acel timp, când Eli era culcat la locul său
şi ochii săi începeau să slăbească, încât nu putea să vadă,
3 Şi înainte să se stingă candela lui Dumnezeu în templul
DOMNULUI, unde era chivotul lui Dumnezeu şi Samuel era
culcat să doarmă,
4 Că DOMNUL l-a chemat pe Samuel, iar el a răspuns: Iată-
mă.
5 Şi a alergat la Eli şi a spus: Iată-mă, căci m-ai chemat. Dar
el a spus: Nu te-am chemat, culcă-te din nou. Şi Samuel a
mers şi s-a culcat.
6 Şi DOMNUL a chemat din nou: Samuele. Şi Samuel s-a ridi-
cat şi a mers la Eli şi a spus: Iată-mă; căci m-ai chemat. Dar el
a răspuns: Nu te-am chemat, fiul meu, culcă-te din nou.
7 Şi Samuel nu îl cunoştea încă pe DOMNUL , nici cuvântul
DOMNULUI nu îi era încă revelat.
8 Şi DOMNUL l-a chemat pe Samuel din nou, a treia oară.
Şi el s-a ridicat şi s-a mers la Eli şi a spus: Iată-mă, căci m-ai
chemat. Şi Eli a priceput că DOMNUL îl chemase pe băiat.
9 De aceea Eli i-a spus lui Samuel: Du-te, culcă-te; şi aşa să
fie, dacă te cheamă, să spui: Vorbeşte, DOAMNE , pentru că
servitorul tău ascultă. Astfel Samuel a mers şi s-a culcat la
locul său.
10 Şi DOMNUL a venit şi a stat în picioare şi a chemat ca
în celelalte dăţi: Samuele, Samuele. Atunci Samuel a spus:
Vorbeşte, pentru că servitorul tău ascultă.
11 ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Iată, voi face un lu-
cru în Israel, la care vor ţiui amândouă urechile oricui îl va
auzi.
12 În acea zi voi împlini împotriva lui Eli toate lucrurile pe
care le-am spus referitor la casa lui; când voi începe, voi sfâr-
şi de asemenea.
13 Fiindcă i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui
pentru nelegiuirea pe care o ştie, deoarece fiii săi s-au făcut
nemernici şi el nu i-a oprit.
14 Şi de aceea am jurat casei lui Eli că nelegiuirea casei lui Eli
nu va fi curăţată niciodată nici cu sacrificiu nici cu ofrandă.
15 ¶ Şi Samuel a rămas culcat până dimineaţa şi a deschis
uşile casei DOMNULUI. Şi Samuel se temea să îi arate lui Eli
viziunea.
16 Atunci Eli l-a chemat pe Samuel şi i-a spus: Samuele, fiul
176
meu. Iar el a răspuns: Iată-mă.
17 Şi Eli a spus: Care este lucrul pe care DOMNUL ţi l-a spus?
Te rog să nu îl ascunzi de mine. Aşa să îţi facă Dumnezeu şi
încă mai mult, dacă ascunzi de mine ceva din toate lucrurile
pe care ţi le-a spus.
18 Şi Samuel i-a spus fiecare cuvânt şi nu a ascuns nimic de
el. Şi Eli a spus: Este DOMNUL , să facă cum i se pare bine.
19 ¶ Şi Samuel creştea şi DOMNUL era cu el şi nu a lăsat să
cadă la pământ nici unul din cuvintele sale.
20 Şi tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că
Samuel era întemeiat să fie profet al DOMNULUI.
21 Şi DOMNUL s-a arătat din nou în Şilo, pentru că DOMNUL
s-a revelat lui Samuel în Şilo, prin cuvântul DOMNULUI.
Capitolul 4
Ş i cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Şi Israel a ieşit
la bătălie împotriva filistenilor şi şi-au aşezat tabăra lân-
gă Eben-Ezer, iar filistenii au aşezat tabăra în Afec.
2 Şi filistenii s-au desfăşurat împotriva lui Israel; şi după ce
s-a întins bătălia, Israel a fost doborât înaintea filistenilor; şi
ei au ucis din armata din câmp cam patru mii de bărbaţi.
3 Şi când poporul a venit în tabără, bătrânii lui Israel au
spus: De ce ne-a lovit DOMNUL astăzi înaintea filistenilor?
Să ne luăm din Şilo chivotul legământului DOMNULUI, ca,
atunci când vine printre noi, să ne salveze din mâna duşma-
nilor noştri.
4 Astfel, poporul a trimis la Şilo ca să aducă de acolo chivo-
tul legământului DOMNULUI oştirilor care locuieşte între
heruvimi. Şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo
cu chivotul legământului lui Dumnezeu.
5 Şi când a venit chivotul legământului DOMNULUI în ta-
bără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, încât pământul a
răsunat.
6 Şi când filistenii au auzit zgomotul strigătului au spus: Ce
înseamnă zgomotul acestui strigăt mare în tabăra evreilor?
Şi au înţeles că venise chivotul DOMNULUI în tabără.
7 Şi filistenii s-au înspăimântat, pentru că ziceau: Dumnezeu
a venit în tabără. Şi au spus: Vai nouă! Pentru că nu a fost un
lucru ca acesta până acum.
8 Vai nouă! Cine ne va elibera din mâna acestor Dumnezei
puternici? Aceştia sunt Dumnezeii care au lovit pe egipteni cu
tot felul de plăgi în pustie.
9 Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă, filistenilor, ca să nu fiţi servitori
evreilor, cum v-au fost ei vouă, îmbărbătaţi-vă şi luptaţi.
10 ¶ Şi filistenii s-au luptat şi Israel a fost bătut; şi au fugit fi-
ecare om la cortul său; şi a fost un foarte mare măcel, fiindcă
au căzut din Israel treizeci de mii de pedeştri.
11 Şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat; şi cei doi fii ai lui Eli,
Hofni şi Fineas, au fost ucişi.
12 ¶ Şi un bărbat din Beniamin a alergat din armată şi a ve-
nit la Şilo în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe
capul său.
13 Şi când a venit, iată, Eli şedea pe scaunul său, veghind
înspre drum; fiindcă îi tremura inima pentru chivotul lui
Dumnezeu. Şi când omul a intrat în cetate şi a spus aceasta,
toată cetatea a strigat.
14 Şi când Eli a auzit zgomotul strigătului, a spus: Ce în-
seamnă zgomotul acestui tumult? Şi bărbatul a venit în gra-
bă şi i-a istorisit lui Eli.
15 Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani; şi ochii săi
erau slabi, încât nu putea să vadă.
16 Şi bărbatul i-a spus lui Eli: Eu sunt unul care a venit din
 1 Samuel 6
armată şi am fugit astăzi din armată. Şi Eli a spus: Ce s-a fă-
cut acolo, fiul meu?
17 Şi mesagerul a răspuns şi a zis: Israel a fugit dinaintea
filistenilor şi a fost de asemenea un mare măcel în popor şi
cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, sunt morţi, şi chivotul lui
Dumnezeu este luat.
18 Şi s-a întâmplat, când a menţionat despre chivotul lui
Dumnezeu, că Eli a căzut pe spate de pe scaunul său, lângă
poartă; şi şi-a frânt gâtul şi a murit, pentru că era om bătrân
şi greu. Şi el judecase pe Israel patruzeci de ani.
19 ¶ Şi nora lui, soţia lui Fineas, era însărcinată şi aproa-
pe să nască; şi când a auzit veştile că a fost luat chivotul lui
Dumnezeu şi că socrul ei şi soţul ei au murit, s-a încovoiat şi
a intrat în durerile naşterii, pentru că au apucat-o durerile.
20 Şi când era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au
spus: Nu te teme, pentru că ai născut un fiu. Dar ea nu a răs-
puns, nici nu a luat aminte.
21 Şi ea a numit pe copil Icabod, spunând: Gloria s-a depăr-
tat de Israel; din cauza chivotului lui Dumnezeu care a fost
luat şi din cauza socrului ei şi soţului ei.
22 Şi ea a spus: Gloria s-a depărtat de Israel, căci chivotul lui
Dumnezeu este luat.
Capitolul 5
Ş i filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au adus de
la Eben-Ezer la Asdod.
2 După ce filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, l-au adus
în casa lui Dagon şi l-au pus lângă Dagon.
3 Şi când cei din Asdod s-au sculat devreme a doua zi,
iată, Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului
DOMNULUI. Şi l-au luat pe Dagon şi l-au pus din nou la lo-
cul său.
4 Şi când s-au sculat devreme a doua zi, iată, Dagon era căzut
cu faţa la pământ înaintea chivotului DOMNULUI; şi capul
lui Dagon şi amândouă palmele mâinilor sale erau tăiate pe
prag; numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese.
5 De aceea, nici preoţii lui Dagon sau oricine intră în casa
lui Dagon, nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în
această zi.
6 ¶ Iar mâna DOMNULUI a fost grea asupra celor din Asdod
şi i-a nimicit şi i-a lovit cu tumori, Asdodul şi ţinuturile
sale.
7 Şi când oamenii din Asdod au văzut că este aşa, au spus:
Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi; pentru
că mâna sa este grea asupra noastră şi asupra dumnezeului
nostru, Dagon.
8 De aceea au trimis şi au adunat pe toţi domnii filistenilor
la ei şi au spus: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui
Israel? Iar ei au răspuns: Să fie dus chivotul Dumnezeului
lui Israel până în Gat. Şi au dus chivotul Dumnezeului lui
Israel într-acolo.
9 Şi aşa a fost, după ce l-au dus acolo, că mâna DOMNULUI
a fost împotriva cetăţii cu o foarte mare nimicire; şi a lovit
pe oamenii cetăţii, deopotrivă mici şi mari şi aveau tumori
în locurile ascunse.
10 ¶ De aceea au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Şi
s-a întâmplat, cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron,
că ecroniţii au strigat, spunând: Au adus la noi chivotul
Dumnezeului lui Israel, ca să ne ucidă pe noi şi pe poporul
nostru.
11 Astfel că au trimis şi au adunat pe toţi domnii filistenilor
şi au spus: Trimiteţi chivotul Dumnezeului lui Israel şi să
177
meargă din nou la locul său, ca să nu ne ucidă, pe noi şi pe
poporul nostru; pentru că era o nimicire de moarte în toată
cetatea; mâna lui Dumnezeu era foarte grea acolo.
12 Şi oamenii care nu mureau erau loviţi cu tumori; şi strigă-
tul cetăţii se înălţa până la cer.
Capitolul 6
Ş i chivotul DOMNULUI a fost şapte luni în ţinutul
filistenilor.
2 Şi filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, spunând:
Ce să facem cu chivotul DOMNULUI? Spuneţi-ne cu ce să îl
trimitem la locul său.
3 Şi ei au spus: Dacă trimiteţi chivotul Dumnezeului lui
Israel, să nu îl trimiteţi gol, ci întoarceţi-i neapărat o ofran-
dă pentru fărădelege; atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce
nu se depărtează mâna sa de la voi.
4 Atunci ei au spus: Care să fie ofranda pentru fărădele-
ge pe care să i-o întoarcem? Iar preoţii au răspuns: Cinci
tumori de aur şi cinci şoareci de aur, conform cu numărul
domnilor filistenilor; pentru că o singură plagă a fost pes-
te voi toţi şi peste domnii voştri.
5 De aceea să faceţi chipurile tumorilor voastre şi chipu-
rile şoarecilor voştri, care strică pământul, şi să daţi glo-
rie Dumnezeului lui Israel; poate că îşi va uşura mâna de
peste voi şi de peste dumnezeii voştri şi de peste pământul
vostru.
6 Pentru ce vă împietriţi inimile, cum şi-au împietrit egipte-
nii şi Faraon inimile lor? După ce a lucrat minunat între ei,
nu au lăsat poporul să plece? Şi ei s-au depărtat.
7 Şi de aceea, faceţi un car nou şi luaţi două vaci de lapte,
peste care nu a fost pus jug, şi înjugaţi vacile la car şi aduceţi
acasă viţeii lor de la ele;
8 Şi luaţi chivotul DOMNULUI şi puneţi-l în car; şi puneţi
bijuteriile de aur, pe care i le întoarceţi ca ofrandă pentru
fărădelege, într-o ladă, alături de acesta, şi trimiteţi-l, ca să
plece.
9 Şi vedeţi, dacă se va urca pe calea ţinutului său la Bet-
Şemeş, atunci el ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci
vom şti că aceasta, care ne-a lovit, nu este mâna lui, ci a fost
o întâmplare ceea ce ni s-a întâmplat.
10 ¶ Şi oamenii au făcut astfel; şi au luat două vaci de lapte şi
le-au înjugat la car şi au închis viţeii lor acasă.
11 Şi au pus în car chivotul DOMNULUI şi lada cu şoarecii de
aur şi chipurile tumorilor lor.
12 Şi vacile au luat calea dreaptă spre calea Bet-Şemeşului, şi
au mers de-a lungul drumului mare, mugind în mers, şi nu
s-au abătut nici la dreapta nici la stânga; şi domnii filisteni-
lor au mers după ele până la graniţa Bet-Şemeşului.
13 ¶ Şi cei din Bet-Şemeş secerau grâul lor în vale; şi şi-au
ridicat ochii şi au văzut chivotul şi s-au bucurat când l-au
văzut.
14 Şi carul a venit în câmpul lui Iosua, un bet-şemit, şi a ră-
mas acolo, unde era o piatră mare; şi au despicat lemnul ca-
rului şi au oferit vacile ca ofrandă arsă DOMNULUI.
15 Şi leviţii au coborât chivotul DOMNULUI şi lada care era
cu acesta, în care erau bijuteriile de aur, şi le-au pus pe piatra
cea mare; şi oamenii din Bet-Şemeş au oferit ofrande arse în
aceeaşi zi şi au sacrificat sacrificii DOMNULUI.
16 Şi când cei cinci domni ai filistenilor au văzut aceasta,
s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.
17 ¶ Şi acestea sunt tumorile de aur pe care le-au întors filis-
tenii DOMNULUI ca ofrandă pentru fărădelege: una pentru
 1 Samuel 8
Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru
Gat, una pentru Ecron;
18 Şi şoarecii de aur, conform cu numărul tuturor cetăţilor
filistenilor, care aparţineau celor cinci domni, deopotrivă
cetăţile întărite şi satele ţărăneşti, chiar până la piatra cea
mare a lui Abel, pe care au pus jos chivotul DOMNULUI; pia-
tră care rămâne până în această zi în câmpul lui Iosua, bet-
şemitul.
19 ¶ Şi DOMNUL a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, pentru că
se uitaseră în chivotul DOMNULUI; chiar el a lovit din po-
por cincizeci de mii şaptezeci de bărbaţi; şi poporul a plâns,
pentru că DOMNUL lovise pe mulţi din popor cu un mare
măcel.
20 Şi oamenii din Bet-Şemeş au spus: Cine este în stare să
stea înaintea acestui sfânt DOMN Dumnezeu? Şi la cine să
se urce de la noi?
21 Şi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim,
spunând: Filistenii au adus înapoi chivotul DOMNULUI; co-
borâţi şi urcaţi-l la voi.
Capitolul 7
Ş i oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au urcat chi-
votul DOMNULUI şi l-au adus în casa lui Abinadab pe
deal şi au sfinţit pe Eleazar, fiul lui, să păzească chivotul
DOMNULUI.
2 Şi s-a întâmplat, că de când chivotul a rămas în Chiriat-
Iearim, a trecut mult timp; fiindcă au fost douăzeci de ani; şi
toată casa lui Israel a plâns după DOMNUL .
3 Şi Samuel a vorbit către toată casa lui Israel, spunând: Dacă
vă întoarceţi la DOMNUL din toată inima voastră, atunci
scoateţi dumnezeii străini şi pe Astarteea din mijlocul vos-
tru şi îndreptaţi-vă inimile către DOMNUL şi serviţi-i numai
lui; şi el vă va elibera din mâna filistenilor.
4 Atunci copiii lui Israel au scos pe Baal şi pe Astarteea şi au
servit numai DOMNULUI.
5 ¶ Şi Samuel a spus: Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă
voi ruga DOMNULUI pentru voi.
6 Şi s-au adunat la Miţpa şi au scos apă şi au vărsat-o înaintea
DOMNULUI şi au postit în ziua aceea şi au spus acolo: Am
păcătuit împotriva DOMNULUI. Şi Samuel a judecat pe co-
piii lui Israel în Miţpa.
7 Şi când filistenii au auzit că s-au adunat copiii lui Israel
la Miţpa, domnii filistenilor s-au urcat împotriva lui
Israel. Şi când copiii lui Israel au auzit acesta, s-au temut
de filisteni.
8 Şi copiii lui Israel i-au spus lui Samuel: Nu înceta să strigi
pentru noi către DOMNUL Dumnezeul nostru, ca să ne sal-
veze din mâna filistenilor.
9 Şi Samuel a luat un miel de lapte şi l-a oferit ca ofrandă arsă
în întregime DOMNULUI; şi Samuel a strigat către DOMNUL
pentru Israel; şi DOMNUL l-a auzit.
10 Şi pe când Samuel aducea ofranda arsă, filistenii s-au
apropiat să lupte împotriva lui Israel. Dar DOMNUL a tunat
cu un tunet puternic în ziua aceea asupra filistenilor şi i-a
învins; şi au fost bătuţi înaintea lui Israel.
11 Şi bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa şi au urmărit pe
filisteni şi i-au lovit până au ajuns sub Bet-Cara.
12 ¶ Atunci Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi
Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer şi a spus: Până aici DOMNUL
ne-a ajutat.
13 Astfel filistenii au fost supuşi şi nu au mai venit în ţinutul
lui Israel; şi mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor în
178
toate zilele lui Samuel.
14 Şi cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel au fost re-
stituite lui Israel, de la Ecron până la Gat; şi ţinuturile aces-
tora Israel le-a eliberat din mâna filistenilor. Şi a fost pace
între Israel şi amoriţi.
15 ¶ Şi Samuel a judecat pe Israel în toate zilele vieţii sale.
16 Şi mergea în fiecare an şi făcea înconjurul între Betel şi
Ghilgal şi Miţpa şi judeca pe Israel în toate locurile acelea.
17 Şi se întorcea la Rama, pentru că acolo era casa lui; şi aco-
lo judeca pe Israel; şi a zidit acolo un altar DOMNULUI.
Capitolul 8
Ş i s-a întâmplat, când Samuel era bătrân, că a făcut pe fiii
săi judecători peste Israel.
2 Şi numele celui întâi născut al său era Ioel; şi numele celui
de-al doilea, Abiia; ei erau judecători în Beer-Şeba.
3 Şi fiii săi nu umblau în căile lui, ci se abăteau după câştig şi
luau mite şi perverteau judecata.
4 ¶ Atunci, toţi bătrânii lui Israel s-au adunat şi au venit la
Samuel, la Rama.
5 Şi i-au spus: Iată, tu eşti bătrân şi fiii tăi nu umblă în căile
tale; acum, pune peste noi un împărat ca să ne judece ca pe
toate naţiunile.
6 Dar lucrul acesta nu i-a plăcut lui Samuel, când au
spus: Dă-ne un împărat să ne judece. Şi Samuel s-a rugat
DOMNULUI.
7 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă ascultare vocii popo-
rului în tot ce îţi spun ei, pentru că nu pe tine te-au lepădat
ei, ci pe mine m-au lepădat, ca să nu domnesc peste ei.
8 Conform tuturor lucrărilor pe care le-au făcut din ziua în
care i-am scos din Egipt până în această zi, prin aceea că
m-au părăsit şi au servit altor dumnezei, astfel îţi fac şi ţie.
9 De aceea acum, dă ascultare vocii lor, dar totuşi mărturi-
seşte-le necontenit şi arată-le felul în care împăratul va dom-
ni peste ei.
10 Şi Samuel a spus toate cuvintele DOMNULUI către popo-
rul care îi cerea un împărat.
11 Şi a spus: Acesta va fi felul în care împăratul va domni
peste voi: El va lua pe fiii voştri şi îi va numi pentru el însuşi,
pentru carele sale şi să fie călăreţii săi; şi unii vor alerga îna-
intea carelor lui.
12 Şi îi va rândui căpetenii peste mii şi căpetenii peste cinci-
zeci; şi îi va pune să are câmpul lui şi să îi strângă secerişul şi
să îi facă uneltele de război şi uneltele carelor sale.
13 Şi va lua pe fiicele voastre să fie parfumiere şi bucătărese
şi brutărese.
14 Şi va lua câmpurile voastre şi viile voastre şi grădinile
voastre de măslini, pe cele mai bune, şi le va da servitorilor
săi.
15 Şi va lua zeciuială din seminţele voastre şi din viile voas-
tre şi le va da ofiţerilor săi şi servitorilor săi.
16 Şi va lua pe servitorii voştri şi pe servitoarele voastre şi pe
tinerii voştri cei mai frumoşi şi măgarii voştri şi îi va pune
la lucrul său.
17 Va lua zeciuială din oile voastre; şi veţi fi servitorii lui.
18 Şi veţi striga în acea zi din cauza împăratului vostru pe
care vi-l veţi fi ales; şi DOMNUL nu vă va asculta în acea zi.
19 Dar totuşi, poporul a refuzat să asculte de vocea lui
Samuel şi au spus: Nu; ci vom avea un împărat peste noi,
20 Ca să fim şi noi ca toate naţiunile; şi împăratul nostru
să ne judece şi să iasă înaintea noastră şi să lupte bătăliile
noastre.
 1 Samuel 10
21 Şi Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a repe-
tat în urechile DOMNULUI.
22 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă ascultare vocii lor
şi pune un împărat peste ei. Şi Samuel a spus bărbaţilor lui
Israel: Mergeţi fiecare om la cetatea lui.
Capitolul 9
Ş i era un om din Beniamin al cărui nume era Chiş, fiul
lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, un
beniamit, un bărbat puternic şi viteaz.
2 Şi el avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr ales şi
frumos; şi nu era printre copiii lui Israel o persoană mai fru-
moasă decât el; de la umerii săi în sus el era mai înalt decât
oricine din popor.
3 ¶ Şi măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, se pierduseră. Şi Chiş
i-a spus lui Saul, fiul său: Ia acum cu tine pe unul dintre ser-
vitori şi ridică-te, du-te să cauţi măgăriţele.
4 Şi el a trecut prin muntele Efraim şi a trecut prin ţara Şalişa,
dar nu le-a găsit; apoi au trecut prin ţara Şaalim şi nu erau
acolo; şi a trecut prin ţara beniamiţilor dar nu le-a găsit.
5 Şi când au ajuns în ţara Ţuf, Saul a spus servitorului său
care era cu el: Vino şi să ne întoarcem, ca nu cumva tatălui
meu să nu îi mai pese de măgăriţe şi să se gândească la noi.
6 Şi el i-a spus: Iată, acum, este în această cetate un om al lui
Dumnezeu şi el este un bărbat de vază; tot ce spune el se în-
tâmplă; acum să mergem acolo; s-ar putea să ne arate calea
pe care să mergem.
7 Atunci Saul a spus servitorului său: Dar, iată, dacă mer-
gem, ce să ducem omului acesta? Pentru că pâinea s-a termi-
nat din sacii noştri şi nu este vreun dar de adus omului lui
Dumnezeu; ce avem noi?
8 Şi servitorul a răspuns din nou lui Saul şi a zis: Iată, am aici
la îndemână a patra parte dintr-un şekel de argint; pe acesta
îl voi da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună calea.
9 (Înainte, în Israel, când un om mergea să îl întrebe pe
Dumnezeu, astfel vorbea: Veniţi şi să mergem la văzător;
pentru că cel care este acum numit Profet înainte era numit
Văzător.)
10 Atunci Saul a spus servitorului său: Bine spus; vino,
să mergem. Astfel au mers la cetatea unde era omul lui
Dumnezeu.
11 ¶ Şi cum urcau dealul cetăţii, au găsit nişte tinere servi-
toare ieşind să scoată apă şi le-au spus: Este văzătorul aici?
12 Şi ele le-au răspuns şi au zis: Este, iată, el este înaintea
voastră; grăbiţi-vă acum, pentru că a venit astăzi în cetate,
fiindcă poporul aduce un sacrificiu pe înălţime;
13 Îndată ce veţi fi intrat în cetate, îl veţi găsi imediat, înainte
să se urce pe înălţime să mănânce; pentru că poporul nu va
mânca până când nu va veni el, deoarece el binecuvântea-
ză sacrificiul; şi după aceea mănâncă cei chemaţi. De aceea
acum, urcaţi-vă, căci pe la acest timp îl veţi găsi.
14 Şi s-au urcat în cetate; şi când au intrat în cetate, iată,
Samuel ieşea spre ei, ca să se urce pe înălţime.
15 Şi DOMNUL îi spusese la ureche lui Samuel cu o zi înainte
ca Saul să vină, zicând:
16 Mâine, cam pe timpul acesta, voi trimite la tine un om
din ţara lui Beniamin şi tu să îl ungi să fie căpetenie peste
poporul meu Israel, ca să salveze pe poporul meu din mâna
filistenilor; pentru că am privit la poporul meu, deoarece
strigătul lor a ajuns până la mine.
17 Şi când Samuel l-a văzut pe Saul, DOMNUL i-a spus: Iată
pe omul despre care ţi-am vorbit! Acesta va domni peste
179
poporul meu.
18 ¶ Atunci Saul s-a apropiat de Samuel la poartă şi a zis:
Spune-mi, te rog, unde este casa văzătorului.
19 Şi Samuel i-a răspuns lui Saul şi a zis: Eu sunt văzătorul;
urcă-te înaintea mea pe înălţime, fiindcă veţi mânca astăzi
cu mine; şi mâine te voi lăsa să pleci şi îţi voi spune tot ce
este în inima ta.
20 Şi cât despre măgăriţele care s-au pierdut cu trei zile în
urmă, nu te mai gândi la ele, pentru că s-au găsit. Şi asupra
cui este toată dorinţa lui Israel? Nu este asupra ta şi asupra
întregii case a tatălui tău?
21 Şi Saul a răspuns şi a zis: Nu sunt eu un beniamit, din cel
mai mic dintre triburile lui Israel, şi familia mea este cea mai
mică dintre toate familiile tribului lui Beniamin? Pentru ce
atunci îmi vorbeşti astfel?
22 Şi Samuel l-a luat pe Saul şi pe servitorul său şi i-a dus în
cameră şi i-a pus să şadă în locul cel mai important printre
cei chemaţi, care erau cam treizeci de persoane.
23 Şi Samuel a spus bucătarului: Adu porţia pe care ţi-am
dat-o, despre care ţi-am spus: Pune-o lângă tine.
24 Şi bucătarul a ridicat spata şi ceea ce era pe ea şi a pus-o
înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: Iată ceea ce a fost păstrat!
Pune-o înaintea ta, mănâncă, pentru că a fost păstrată pen-
tru tine, pentru acest timp, de când am spus: Voi invita po-
porul. Şi Saul a mâncat cu Samuel în acea zi.
25 Şi după ce au coborât de pe înălţime în cetate, Samuel a
vorbit îndeaproape cu Saul pe acoperişul casei.
26 Şi s-au sculat devreme; şi s-a întâmplat, pe când se revăr-
sau zorile, că Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperişul ca-
sei, spunând: Sus, ca să te trimit. Şi Saul s-a sculat şi au ieşit
amândoi, el şi Samuel, afară.
27 Şi pe când coborau la marginea cetăţii, Samuel i-a spus
lui Saul: Spune servitorului să treacă înaintea noastră (şi el
a trecut) dar tu stai pe loc un timp, ca să îţi arăt cuvântul lui
Dumnezeu.
Capitolul 10
Ş i Samuel a luat un potir cu untdelemn şi l-a turnat pe
capul lui şi l-a sărutat şi i-a spus: Nu este din cauză că
DOMNUL te-a uns să fii căpetenie peste moştenirea sa?
2 Când te vei fi depărtat de la mine astăzi, vei găsi doi bărbaţi
la mormântul Rahelei, la graniţa lui Beniamin, la Ţelţah; şi ei
îţi vor spune: Măgăriţele pe care ai mers să le cauţi s-au găsit;
şi, iată, tatălui tău nu îi mai pasă de măgăriţe şi este îngrijo-
rat pentru voi, spunând: Ce să fac pentru fiul meu?
3 Atunci să mergi înainte de acolo şi să vii la câmpia Tabor şi
acolo te vor întâlni trei oameni urcându-se la Dumnezeu la
Betel, unul ducând trei iezi şi altul ducând trei pâini întregi
şi altul ducând un burduf cu vin;
4 Şi te vor saluta şi îţi vor da două pâini întregi, pe care le vei
primi din mâinile lor.
5 După aceea vei veni la dealul lui Dumnezeu, unde este gar-
nizoana filistenilor; şi se va întâmpla, când vei fi intrat acolo
în cetate, că vei întâlni o ceată de profeţi, coborând de pe
înălţime cu un psalterion şi o tamburină şi un fluier şi o har-
pă, înaintea lor, şi ei vor profeţi;
6 Şi Duhul DOMNULUI va veni peste tine şi vei profeţi cu ei
şi vei fi transformat într-un alt om.
7 Şi să fie astfel, atunci când aceste semne ţi se vor întâmpla,
fă cum ţi se arată ocazia, pentru că Dumnezeu este cu tine.
8 Şi să cobori înaintea mea la Ghilgal; şi, iată, voi cobo-
rî la tine, ca să ofer ofrande arse şi să sacrific sacrificii ale
 1 Samuel 12
ofrandelor de pace. Şapte zile să rămâi, până voi veni la tine
şi îţi voi arăta ce să faci.
9 ¶ Şi a fost astfel, că atunci când s-a întors ca să plece de la
Samuel, Dumnezeu i-a dat altă inimă; şi toate aceste semne
s-au întâmplat în acea zi.
10 Şi când au ajuns acolo la deal, iată, l-a întâlnit o ceată de
profeţi; şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el profeţea
printre ei.
11 Şi s-a întâmplat, când toţi cei care îl cunoscuseră mai îna-
inte au văzut că, iată, el profeţea printre profeţi, că oamenii
au spus unul către altul: Ce este aceasta ce s-a întâmplat cu
fiul lui Chiş? Este şi Saul printre profeţi?
12 Şi unul din acel loc a răspuns şi a zis: Dar cine este ta-
tăl lor? De aceea a devenit un proverb: Este şi Saul printre
profeţi?
13 Şi, când a terminat de profeţit, a ajuns pe înălţime.
14 Şi unchiul lui Saul i-a spus lui şi servitorului lui: Unde aţi
mers? Şi el a spus: Să căutăm măgăriţele; şi când am văzut că
nu erau nicăieri, am venit la Samuel.
15 Şi unchiul lui Saul a zis: Spune-mi, te rog, ce v-a zis
Samuel.
16 Şi Saul i-a spus unchiului său: Ne-a zis pe faţă că măgări-
ţele au fost găsite. Dar lucrul despre împărăţie, despre care
Samuel îi vorbise, nu i-a spus.
17 ¶ Şi Samuel a chemat poporul la DOMNUL , la Miţpa;
18 Şi a spus copiilor lui Israel: Astfel spune DOMNUL
Dumnezeul lui Israel: Am scos pe Israel din Egipt şi v-am
eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţi-
ilor şi de cei care vă oprimau;
19 Şi voi aţi lepădat în această zi pe Dumnezeul vostru, care
el însuşi va salvat din toate nenorocirile şi necazurile voas-
tre şi i-aţi spus: Nu, ci pune un împărat peste noi. De ace-
ea acum, prezentaţi-vă înaintea DOMNULUI după triburile
voastre şi după miile voastre.
20 Şi după ce Samuel a apropiat toate triburile lui Israel, tri-
bul lui Beniamin a fost luat.
21 După ce a apropiat tribul lui Beniamin după familiile lor,
familia lui Matri a fost luată; şi Saul, fiul lui Chiş, a fost luat,
şi după ce l-au căutat, el nu a putut fi găsit.
22 De aceea au întrebat pe DOMNUL mai departe, dacă omul
ar mai trebui să vină acolo. Şi DOMNUL a răspuns: Iată, s-a
ascuns printre lucruri.
23 Şi au alergat şi l-au luat de acolo, şi când a stat în mijlocul
poporului, era mai înalt decât oricare din popor, de la ume-
rii săi în sus.
24 Şi Samuel a spus întregului popor: Vedeţi pe cel pe care
l-a ales DOMNUL , că nu este nimeni ca el în tot poporul? Şi
tot poporul a strigat şi a spus: Trăiască împăratul.
25 Atunci Samuel a spus poporului felul împărăţiei şi l-a
scris într-o carte şi a pus-o înaintea DOMNULUI. Şi Samuel
a dat drumul întregului popor, fiecărui om la casa lui.
26 Şi Saul a mers de asemenea acasă la Ghibea; şi a mers cu el
o ceată de bărbaţi, ale căror inimi le atinsese Dumnezeu.
27 Dar copiii lui Belial au spus: Cum ne va salva acest om? Şi
l-au dispreţuit şi nu i-au adus daruri. Dar el a tăcut.
Capitolul 11
A tunci Nahaş amonitul s-a urcat şi a aşezat tabăra îm-
potriva Iabes-Galaadului; şi toţi oamenii din Iabes au
spus lui Nahaş: Fă legământ cu noi şi te vom servi.
2 Şi Nahaş amonitul le-a răspuns: Cu această condiţie voi în-
cheia un legământ cu voi, dacă vă scot tuturor ochiul drept şi
180
să îl pun ca o batjocură asupra întregului Israel.
3 Şi bătrânii Iabesului i-au spus: Dă-ne şapte zile de amâna-
re, ca să trimitem mesageri în toate ţinuturile lui Israel; şi
dacă nu este nimeni să ne salveze, vom ieşi la tine.
4 Atunci au venit mesagerii la Ghibea lui Saul şi au spus veş-
tile în urechile poporului; şi tot poporul şi-a ridicat vocea şi
a plâns.
5 ¶ Şi, iată, Saul venea în urma cirezii de la câmp; şi Saul a
spus: Ce îi este poporului de plânge? Şi i-au spus toate veştile
bărbaţilor din Iabes.
6 Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste Saul când a auzit
aceste veşti şi mânia lui s-a aprins foarte tare.
7 Şi a luat o pereche de boi şi i-a despicat în bucăţi şi le-a
trimis în toate ţinuturile lui Israel prin mâinile mesagerilor,
spunând: Oricui nu iese după Saul şi după Samuel, astfel se
va face boilor lui. Şi frica DOMNULUI a căzut asupra popo-
rului şi ei au ieşit într-un acord.
8 Şi după ce i-a numărat la Bezec, copiii lui Israel erau trei
sute de mii, iar bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
9 Şi au spus mesagerilor care veniseră: Astfel să spuneţi băr-
baţilor din Iabes-Galaad: Mâine, pe când arde soarele, veţi
avea ajutor. Şi mesagerii au venit şi au arătat aceasta bărbaţi-
lor din Iabes; şi ei s-au bucurat.
10 De aceea bărbaţii din Iabes au spus: Mâine vom ieşi la voi
şi să ne faceţi tot ce vi se pare bun.
11 Şi a fost astfel a doua zi, că Saul a pus poporul în trei cete;
şi ei au intrat în mijlocul oştirii în garda de dimineaţă şi au
ucis pe amoniţi până la arşiţa zilei; şi s-a întâmplat, că cei
care au rămas au fost împrăştiaţi, astfel încât nu au rămas
doi împreună dintre ei.
12 ¶ Şi poporul a spus lui Samuel: Cine este cel care a spus:
Să domnească Saul peste noi? Aduceţi pe oamenii aceia, ca
să îi dăm la moarte.
13 Şi Saul a spus: Nici un om nu va fi dat la moarte în această
zi, pentru că astăzi DOMNUL a lucrat salvare în Israel.
14 Atunci Samuel a spus poporului: Veniţi să mergem la
Ghilgal şi să reînnoim împărăţia acolo.
15 Şi tot poporul a mers la Ghilgal; şi acolo au făcut pe Saul
împărat înaintea DOMNULUI, în Ghilgal; şi au sacrificat aco-
lo sacrificii ale ofrandelor de pace înaintea DOMNULUI; şi
acolo Saul şi toţi bărbaţii lui Israel s-au bucurat foarte mult.
Capitolul 12
Ş i Samuel a spus întregului Israel: Iată, am dat ascultare
vocii voastre în tot ce mi-aţi spus şi am pus un împărat
peste voi.
2 Şi acum, iată, împăratul umblă înaintea voastră; şi eu sunt
bătrân şi încărunţit; şi, iată, fiii mei sunt cu voi şi eu am um-
blat înaintea voastră din copilăria mea până în această zi.
3 Iată-mă, mărturisiţi împotriva mea înaintea DOMNULUI
şi înaintea unsului său, al cui bou l-am luat? Sau al cui măgar
l-am luat? Sau pe cine am escrocat? Sau pe cine am oprimat?
Sau din mâna cui am primit vreo mită cu care să îmi orbesc
ochii? Şi vă voi da înapoi.
4 Şi ei au spus: Nu ne-ai escrocat, nici nu ne-ai oprimat, nici
nu ai luat ceva din mâna vreunui om.
5 Iar el le-a zis: DOMNUL este martor împotriva voastră şi
unsul său este martor în această zi, că nu aţi găsit ceva în
mâna mea. Şi ei au spus: El este martor.
6 ¶ Şi Samuel a spus poporului: DOMNUL este cel care a rân-
duit pe Moise şi pe Aaron şi care a scos pe taţii voştri din
ţara Egiptului.
 1 Samuel 13
7 De aceea acum, staţi să mă judec cu voi înaintea DOMNULUI
de toate faptele drepte ale DOMNULUI, pe care vi le-a făcut
el, vouă şi taţilor voştri.
8 Când Iacob a venit în Egipt şi taţii voştri au strigat către
DOMNUL , atunci DOMNUL a trimis pe Moise şi pe Aaron,
care au scos pe taţii voştri din Egipt şi i-au făcut să locuiască
în locul acesta.
9 Şi când ei au uitat pe DOMNUL Dumnezeul lor, el i-a vân-
dut în mâna lui Sisera, căpetenie a oştirii Haţorului şi în
mâna filistenilor şi în mâna împăratului Moabului şi ei au
luptat împotriva lor.
10 Şi ei au strigat către DOMNUL şi au spus: Am păcătuit,
pentru că am părăsit pe DOMNUL şi am servit Baalilor şi
Astarteelor; dar acum eliberează-ne din mâna duşmanilor
noştri şi îţi vom servi.
11 Şi DOMNUL a trimis pe Ierub-Baal şi pe Bedan şi pe Iefta
şi pe Samuel şi v-a eliberat din mâna duşmanilor voştri, de
fiecare parte, şi voi aţi locuit în siguranţă.
12 Şi când aţi văzut că Nahaş, împăratul copiilor lui Amon,
a venit împotriva voastră, mi-aţi spus: Nu; ci un împărat să
domnească peste noi; când DOMNUL Dumnezeul vostru era
împăratul vostru.
13 De aceea acum, iată pe împăratul pe care l-aţi ales şi pe
care l-aţi dorit. Şi, iată, DOMNUL a pus un împărat peste
voi.
14 Dacă vă veţi teme de DOMNUL şi îi veţi servi şi veţi as-
culta de vocea lui şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncii
DOMNULUI, atunci atât voi cât şi împăratul care domneşte
peste voi veţi continua să urmaţi pe DOMNUL Dumnezeul
vostru;
15 Dar dacă nu veţi asculta de vocea DOMNULUI, ci vă
veţi răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, atunci mâna
DOMNULUI va fi împotriva voastră, precum era împotriva
taţilor voştri.
16 ¶ De aceea acum, staţi în picioare şi vedeţi acest lucru
mare, pe care îl va face DOMNUL înaintea ochilor voştri.
17 Nu este astăzi secerişul grâului? Eu voi striga către
DOMNUL şi el va trimite tunete şi ploaie; ca să pricepeţi şi
să vedeţi că stricăciunea voastră, pe care aţi făcut-o în ochii
DOMNULUI, cerând pentru voi un împărat, este mare.
18 Astfel Samuel a strigat către DOMNUL; şi DOMNUL a tri-
mis tunete şi ploaie în acea zi; şi tot poporul s-a temut mult
de DOMNUL şi de Samuel.
19 Şi tot poporul a spus lui Samuel: Roagă-te pentru servito-
rii tăi DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să nu murim; pentru
că am adăugat la toate păcatele noastre acest rău, de a cere
pentru noi un împărat.
20 Şi Samuel a spus poporului: Nu vă temeţi; aţi făcut toată
această stricăciune; numai nu vă abateţi de la a-l urma pe
DOMNUL , ci serviţi DOMNULUI cu toată inima voastră;
21 Şi nu vă abateţi, pentru că atunci aţi merge după lucruri
deşarte, care nu folosesc, nici nu eliberează, pentru că aces-
tea sunt deşertăciune.
22 Pentru că DOMNUL nu va uita pe poporul său, pentru
numele său cel mare; deoarece i-a plăcut DOMNULUI să vă
facă poporul său.
23 Mai mult, cât despre mine, nicidecum nu voi păcătui îm-
potriva DOMNULUI, încetând să mă rog pentru voi; ci vă voi
învăţa calea cea bună şi dreaptă;
24 Numai temeţi-vă de DOMNUL şi serviţi-i în adevăr, cu
toată inima voastră; luaţi aminte ce lucruri mari a făcut cu
voi!
181
25 Dar, dacă vă veţi purta cu stricăciune, veţi fi mistuiţi, de-
opotrivă voi şi împăratul vostru.
Capitolul 13
S aul domnea de un an de zile; şi după ce a domnit doi
ani peste Israel,
2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel, din care: două
mii erau cu Saul în Micmaş şi în muntele Betel, iar o mie
erau cu Ionatan în Ghibea lui Beniamin; şi a trimis restul
poporului, pe fiecare la cortul lui.
3 Şi Ionatan a lovit garnizoana filistenilor care era în Gheba
şi filistenii au auzit despre aceasta. Şi Saul a sunat din trâm-
biţă prin toată ţara, spunând: Să audă evreii.
4 Şi tot Israelul a auzit spunându-se că Saul lovise o garni-
zoană a filistenilor şi că Israel de asemenea a devenit o urâ-
ciune filistenilor. Şi poporul a fost chemat împreună, după
Saul, la Ghilgal.
5 Şi filistenii s-au adunat să lupte cu Israel, treizeci de mii de
care şi şase mii de călăreţi şi o mulţime de popor ca nisipul
care este pe ţărmul mării; şi s-au urcat şi şi-au aşezat tabăra
la Micmaş, spre est de Bet-Aven.
6 Când bărbaţii lui Israel au văzut că erau în strâmtorare
(pentru că poporul era tulburat), atunci poporul s-a ascuns
în peşteri şi în tufişuri şi în stânci şi pe înălţimi şi în gropi.
7 Şi unii dintre evrei au trecut Iordanul în ţara lui Gad şi a lui
Galaad. Cât despre Saul, el era încă în Ghilgal şi tot poporul
îl urma tremurând.
8 ¶ Şi a rămas şapte zile, conform cu timpul pe care Samuel
îl rânduise; dar Samuel nu a venit la Ghilgal şi poporul s-a
împrăştiat de la el.
9 Şi Saul a spus: Aduceţi-mi aici o ofrandă arsă şi ofrande de
pace. Şi a oferit ofranda arsă.
10 Şi s-a întâmplat, că imediat ce a terminat de oferit ofranda
arsă, iată, Samuel a venit; şi Saul a ieşit în întâmpinare, ca să
îl salute.
11 Şi Samuel a spus: Ce ai făcut? Şi Saul a spus: Deoarece am
văzut că poporul s-a împrăştiat de la mine şi că tu nu ai venit
în ziua rânduită şi că filistenii s-au adunat la Micmaş,
12 De aceea am spus: Filistenii vor coborî acum asupra mea
la Ghilgal şi eu nu făcusem cerere către DOMNUL; m-am
forţat de aceea şi am oferit o ofrandă arsă.
13 Şi Samuel i-a spus lui Saul: Ai lucrat prosteşte; nu ai păzit
porunca DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ţi-a porun-
cit-o; pentru că DOMNUL ar fi întemeiat acum împărăţia ta
peste Israel pentru totdeauna.
14 Dar acum împărăţia ta nu va dura; DOMNUL şi-a cău-
tat un om după inima sa şi DOMNUL i-a poruncit să fie că-
petenie peste poporul său, pentru că tu nu ai păzit ceea ce
DOMNUL ţi-a poruncit.
15 ¶ Şi Samuel s-a ridicat şi s-a urcat de la Ghilgal la Ghibea
lui Beniamin. Iar Saul a numărat poporul care era prezent cu
el, cam şase sute de bărbaţi.
16 Şi Saul şi Ionatan, fiul său, şi poporul care era prezent cu
ei au locuit în Ghibea lui Beniamin; şi filistenii şi-au aşezat
tabăra în Micmaş.
17 Şi jefuitorii au ieşit din tabăra filistenilor în trei cete, o
ceată s-a întors spre calea care duce la Ofra, în ţara Şual;
18 Şi o altă ceată s-a întors pe calea către Bet-Horon; şi o
altă ceată s-a întors spre calea către graniţa care priveşte spre
Valea Ţeboim, spre pustiu.
19 Şi nu se găsea nici un fierar în toată ţara lui Israel; pentru
că filistenii spuseseră: Nu cumva evreii să îşi facă săbii sau
 1 Samuel 14
suliţe;
20 Ci toţi israeliţii coborau la filisteni pentru a-şi ascuţi fie-
care fierul plugului şi coasa şi toporul şi cazmaua.
21 Totuşi aveau o piatră pentru cazmale şi pentru coase şi
pentru furci şi pentru topoare şi pentru a ascuţi ţepuşele.
22 Astfel s-a întâmplat în ziua bătăliei, că nu se găsea nici sa-
bie nici suliţă în mâna vreunuia din poporul care era cu Saul
şi cu Ionatan; dar la Saul şi la Ionatan, fiul său, se găsea.
23 Şi garnizoana filistenilor a ieşit la trecătoarea
Micmaşului.
Capitolul 14
Ş i s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus
tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garni-
zoana filistenilor, care este de cealaltă parte. Dar nu a spus
tatălui său.
2 Şi Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub
un pom de rodii, care este în Migron; şi poporul care era cu
el era cam şase sute de bărbaţi.
3 Şi Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas,
fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Şilo, purta un efod. Şi po-
porul nu ştia că Ionatan era plecat.
4 Şi între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garni-
zoana filistenilor, era o stâncă ascuţită de o parte şi o stâncă
ascuţită de cealaltă parte; şi numele uneia era Boţeţ şi nume-
le celeilalte, Sene.
5 Vârful uneia era situat spre nord, în dreptul Micmaşului, şi
celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.
6 Şi Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino,
să trecem la garnizoana acestor necircumcişi; poate că
DOMNUL va lucra pentru noi; pentru că nu este vreo piedică
pentru DOMNUL să salveze prin mulţi sau prin puţini.
7 Şi purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce este în inima ta,
întoarce-te; iată, eu sunt cu tine conform inimii tale.
8 Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la aceşti oameni şi
ne vom arăta lor.
9 Dacă ne spun astfel: Rămâneţi până venim noi la voi; atunci
vom sta liniştiţi în locul nostru şi nu ne vom urca la ei.
10 Dar dacă ne spun astfel: Urcaţi la noi; atunci vom urca,
pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; şi aceasta va fi
un semn pentru noi.
11 Şi amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; şi filistenii
au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.
12 Şi oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan şi purtă-
torului său de arme şi au spus: Urcaţi la noi şi vă vom arăta
ceva. Şi Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după
mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.
13 Şi Ionatan s-a urcat pe mâini şi pe picioare şi purtătorul
său de arme după el; şi ei cădeau înaintea lui Ionatan şi pur-
tătorul său de arme ucidea după el.
14 Şi acest prim măcel, pe care Ionatan şi purtătorul său de
arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o în-
tindere cam de o jumătate de pogon de pământ, pe care o
pereche de boi l-ar putea ara.
15 Şi a fost un tremur în tabără, în câmp şi în tot poporul;
garnizoana şi jefuitorii, au tremurat şi ei, iar pământul s-a
cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.
16 ¶ Şi paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; şi,
iată, mulţimea se împrăştia şi se doborau unul pe altul.
17 Atunci a spus Saul poporului care era cu el: Număraţi
acum şi vedeţi cine a plecat dintre noi. Şi după ce au numă-
rat, iată, Ionatan şi purtătorul său de arme nu erau acolo.
182
18 Şi Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu.
Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui
Israel.
19 Şi s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgo-
motul care era în oştirea filistenilor continua şi creştea; şi
Saul a spus preotului: Trage-ţi mâna.
20 Şi Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au venit
la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului
său: şi era o foarte mare nimicire.
21 Mai mult, evreii care erau cu filistenii de mai înainte, care
se urcaseră cu ei în tabără din ţinutul dimprejur, chiar şi ei
s-au întors să fie cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.
22 De asemenea, toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în
muntele Efraim, când au auzit că filistenii au fugit, chiar şi ei
i-au urmărit necontenit în bătălie.
23 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; şi bătălia a
trecut înspre Bet-Aven.
24 ¶ Şi bărbaţii lui Israel erau tulburaţi în acea zi, fiindcă
Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat fie omul care
mănâncă mâncare până seara, până mă voi răzbuna de duş-
manii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.
25 Şi toţi cei ai ţării au intrat într-o pădure şi era miere pe
pământ.
26 Şi când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura;
dar nimeni nu şi-a pus mâna la gură, pentru că poporul s-a
temut de jurământ.
27 Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului
cu jurământ; de aceea şi-a întins capătul toiagului care era
în mâna sa şi l-a înmuiat într-un fagure de miere şi şi-a dus
mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
28 Atunci a răspuns unul din popor şi a zis: Tatăl tău cu
stricteţe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând:
Blestemat fie omul care mănâncă ceva mâncare astăzi. Şi po-
porul era obosit.
29 Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi,
vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat pu-
ţin din această miere.
30 Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber
din prada duşmanilor săi, pe care a găsit-o? Nu ar fi fost
acum un mai mare măcel între filisteni?
31 Şi au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaş până la
Aialon; şi poporul era foarte obosit.
32 Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi
viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu
sânge.
33 Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătu-
ieşte împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge.
Şi el a spus: Aţi încălcat porunca; rostogoliţi-mi acum o pia-
tră mare.
34 Şi Saul a spus: Răspândiţi-vă printre popor şi spuneţi-le:
Aduceţi-mi aici fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghi-
aţi-le aici şi mâncaţi; şi nu păcătuiţi împotriva DOMNULUI,
mâncând cu sânge. Şi tot poporul a adus în noaptea aceea
fiecare boul său şi i-au înjunghiat acolo.
35 Şi Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul
altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.
36 ¶ Şi Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea şi să
îi prădăm până la lumina dimineţii; şi să nu lăsăm nici un
om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ţi se pare bine. Atunci
preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Şi Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după fi-
listeni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în
 1 Samuel 15
acea zi.
38 Şi Saul a spus: Apropiaţi-vă aici, toţi mai marii poporu-
lui şi discerneţi şi vedeţi prin cine a fost făcut acest păcat
astăzi.
39 Fiindcă, precum DOMNUL , care salvează pe Israel, trăieş-
te, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu a fost
nici un om din tot poporul care să îi răspundă.
40 Atunci a spus către tot Israelul: Staţi voi de o parte şi eu
şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Şi poporul a spus lui
Saul: Fă ce ţi se pare bine.
41 De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel:
Dă un sorţ întreg. Şi Saul şi Ionatan au fost aleşi; dar poporul
a scăpat.
42 Şi Saul a spus: Aruncaţi sorţi între mine şi Ionatan, fiul
meu. Şi Ionatan a fost ales.
43 Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Şi
Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat doar puţină miere cu ca-
pătul toiagului care era în mâna mea şi, iată, voi muri.
44 Şi Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu şi încă mai
mult; fiindcă vei muri negreşit, Ionatane.
45 Şi poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat
această mare salvare în Israel? Nicidecum; precum DOMNUL
trăieşte, nici un fir de păr din capul său nu va cădea la pă-
mânt; pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel popo-
rul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.
46 Şi Saul a încetat să urmărească pe filisteni; şi filistenii au
mers la locul lor.
47 ¶ Astfel Saul a luat împărăţia peste Israel şi a luptat îm-
potriva tuturor duşmanilor săi de fiecare parte, împotri-
va Moabului şi împotriva copiilor lui Amon şi împotriva
Edomului şi împotriva împăraţilor din Ţoba şi împotriva
filistenilor; şi oriunde se întorcea, îi chinuia.
48 Şi a adunat o oştire şi a lovit pe amaleciţi şi a eliberat pe
Israel din mâinile celor care îl jefuiau.
49 Şi, fiii lui Saul au fost Ionatan: şi Işvi şi Malchişua; şi nu-
mele celor două fiice ale sale erau acestea: numele celei întâi
născute, Merab şi numele celei mai tinere, Mical;
50 Şi numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ;
şi numele căpeteniei oştirii sale era Abner, fiul lui Ner, un-
chiul lui Saul.
51 Şi Chiş era tatăl lui Saul; şi Ner, tatăl lui Abner, era fiul
lui Abiel.
52 Şi a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui
Saul; şi când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz,
îl lua la el.
Capitolul 15
S amuel de asemenea i-a spus lui Saul: DOMNUL m-a tri-
mis să te ung împărat peste poporul său, peste Israel; de
aceea acum, dă ascultare la vocea cuvintelor DOMNULUI.
2 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Mi-am amintit ceea ce
Amalec i-a făcut lui Israel, cum l-a pândit pe cale, când se
urca din Egipt.
3 Acum du-te şi loveşte pe Amalec şi nimiceşte tot ceea ce au
ei şi nu îi cruţa, ci omoară deopotrivă bărbat şi femeie, prunc
şi sugar, bou şi oaie, cămilă şi măgar.
4 Şi Saul a adunat poporul şi i-a numărat în Telaim: două
sute de mii de pedeştri şi zece mii de bărbaţi din Iuda.
5 Şi Saul a venit până la o cetate a lui Amalec şi a pus o pândă
în vale.
6 Şi Saul a spus cheniţilor: Plecaţi, depărtaţi-vă, coborâţi
din mijlocul amaleciţilor, ca nu cumva să vă nimicesc cu ei,
183
pentru că voi aţi arătat bunătate tuturor copiilor lui Israel,
când ei se urcau din Egipt. Astfel cheniţii s-au depărtat din-
tre amaleciţi.
7 Şi Saul a lovit pe amaleciţi de la Havila, cum vii la Şur, care
este în faţa Egiptului.
8 Şi a prins viu pe Agag, împăratul amaleciţilor, şi a nimicit
în întregime tot poporul cu ascuţişul sabiei.
9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi ce era mai bun
dintre oi şi dintre boi şi dobitoace îngrăşate şi miei şi tot ce
era bun şi au refuzat să le nimicească în întregime; dar orice
lucru nemernic şi slab, pe acela l-au nimicit în întregime.
10 ¶ Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Samuel,
spunând:
11 Mă pocăiesc că am pus pe Saul împărat, pentru că s-a
abătut de la a mă urma şi nu a împlinit poruncile mele. Şi
aceasta a mâhnit pe Samuel; şi el a strigat către DOMNUL
toată noaptea.
12 Şi când Samuel s-a sculat devreme ca să îl întâlnească pe
Saul dimineaţa, i s-a spus lui Samuel, zicând: Saul a venit la
Carmel şi, iată, şi-a înălţat un semn şi s-a întors şi a trecut
mai departe şi a coborât la Ghilgal.
13 Şi Samuel a venit la Saul; şi Saul i-a spus: Binecuvântat fii
de DOMNUL; am împlinit porunca DOMNULUI.
14 Şi Samuel a spus: Ce înseamnă atunci acest behăit de oi în
urechile mele şi mugetul boilor pe care îl aud?
15 Şi Saul a spus: Le-au adus de la amaleciţi, pentru că po-
porul a cruţat ce era mai bun dintre oi şi dintre boi, pentru
a sacrifica DOMNULUI Dumnezeul tău; şi pe celelalte noi le-
am nimicit în întregime.
16 Atunci Samuel i-a spus lui Saul: Stai şi îţi voi spune ce mi-a
spus DOMNUL în această noapte. Iar el i-a spus: Spune.
17 Şi Samuel a spus: Când erai mic înaintea ochilor tăi, nu
ai fost făcut tu capul triburilor lui Israel şi nu DOMNUL te-a
uns împărat peste Israel?
18 Şi DOMNUL te-a trimis într-o călătorie şi a spus: Du-te şi
nimiceşte în întregime pe păcătoşii de amaleciţi şi fă bătălie
împotriva lor, până vor fi mistuiţi.
19 Pentru ce atunci nu ai ascultat de vocea DOMNULUI, ci
te-ai năpustit asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea
ochilor DOMNULUI?
20 Şi Saul i-a spus lui Samuel: Da, am ascultat de vocea
DOMNULUI şi am mers pe calea pe care m-a trimis DOMNUL
şi am adus pe Agag, împăratul amaleciţilor, şi am nimicit în
întregime pe amaleciţi.
21 Dar poporul a luat din pradă, oi şi boi, cele mai bune din-
tre lucruri care ar fi trebuit nimicite în întregime, pentru a
sacrifica DOMNULUI Dumnezeul tău în Ghilgal.
22 Şi Samuel a spus: Îi fac DOMNULUI mai mare desfăta-
re ofrandele arse şi sacrificiile, decât ascultarea de vocea
DOMNULUI? Iată, a asculta de el este mai bine decât sacrifi-
ciul, şi a da ascultare decât grăsimea berbecilor.
23 Fiindcă răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei şi încăpă-
ţânarea este ca nelegiuirea şi idolatria. Pentru că ai lepădat
cuvântul DOMNULUI şi el te-a lepădat ca împărat.
24 ¶ Şi Saul i-a spus lui Samuel: Am păcătuit, pentru că am
călcat porunca DOMNULUI şi cuvintele tale; deoarece m-am
temut de popor şi am făcut ce a poruncit vocea lor.
25 Şi acum, te rog, iartă păcatul meu şi întoarce-te cu mine,
ca să mă închin DOMNULUI.
26 Şi Samuel i-a spus lui Saul: Nu mă voi întoarce cu tine,
pentru că ai lepădat cuvântul DOMNULUI şi DOMNUL te-a
lepădat de la a fi împărat peste Israel.
 1 Samuel 17
27 Şi pe când Samuel s-a întors să plece, Saul l-a apucat de
poala mantiei sale şi aceasta s-a rupt.
28 Şi Samuel i-a spus: DOMNUL a rupt împărăţia lui Israel
de la tine în această zi şi a dat-o aproapelui tău, care este mai
bun decât tine.
29 Şi de asemenea Tăria lui Israel nu va minţi, nici nu se va
pocăi, pentru că el nu este un om, ca să se pocăiască.
30 Atunci el a spus: Am păcătuit; totuşi onorează-mă acum,
te rog, înaintea bătrânilor poporului meu şi înaintea lui
Israel şi întoarce-te cu mine, ca să mă închin DOMNULUI
Dumnezeul tău.
31 Astfel Samuel s-a întors după Saul; şi Saul s-a închinat
DOMNULUI.
32 ¶ Atunci Samuel a spus: Aduceţi la mine pe Agag, împă-
ratul amaleciţilor. Şi Agag a venit la el vesel. Şi Agag a spus:
Într-adevăr amărăciunea morţii a trecut.
33 Iar Samuel a spus: Precum sabia ta a făcut pe femei fără
copii, tot astfel mama ta va fi fără copii printre femei. Şi
Samuel a despicat pe Agag în bucăţi înaintea DOMNULUI
la Ghilgal.
34 Apoi Samuel a mers la Rama; şi Saul s-a urcat la casa lui
în Ghibea lui Saul.
35 Şi Samuel nu a mai venit să îl vadă pe Saul până în ziua
morţii sale; totuşi Samuel l-a jelit pe Saul; şi DOMNUL s-a
pocăit că l-a făcut pe Saul împărat peste Israel.
Capitolul 16
Ş i DOMNUL i-a spus lui Samuel: Cât timp vei jeli pentru
Saul, văzând că l-am lepădat de la a domni peste Israel?
Umple-ţi cornul cu untdelemn şi mergi, te voi trimite la Isai
betleemitul; pentru că mi-am pregătit un împărat dintre fiii
săi.
2 Şi Samuel a spus: Cum să mă duc? Dacă Saul aude aceasta,
mă va ucide. Şi DOMNUL a spus: Ia o viţea cu tine şi spune:
Am venit să sacrific DOMNULUI.
3 Şi cheamă pe Isai la sacrificiu; şi eu îţi voi arăta ce să faci; şi
să îmi ungi pe acela pe care ţi-l voi numi.
4 Şi Samuel a făcut ceea ce DOMNUL a spus şi a venit la
Betleem. Şi bătrânii oraşului au tremurat la venirea lui şi au
spus: Vii cu pace?
5 Şi el a spus: Cu pace; Am venit să sacrific DOMNULUI; sfin-
ţiţi-vă şi veniţi cu mine la sacrificiu. Şi a sfinţit pe Isai şi pe
fiii săi şi i-a chemat la sacrificiu.
6 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce ei au venit, că s-a uitat la Eliab
şi a spus: Cu siguranţă unsul DOMNULUI este înaintea
DOMNULUI.
7 Dar DOMNUL i-a spus lui Samuel: Nu privi la înfăţişarea
lui, sau la înălţimea staturii lui, pentru că l-am lepădat; fi-
indcă DOMNUL nu se uită cum se uită omul; pentru că omul
se uită la înfăţişare, dar DOMNUL se uită la inimă.
8 Atunci Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut înaintea lui
Samuel. Şi el a spus: Nici pe acesta nu l-a ales DOMNUL .
9 Atunci Isai l-a trecut pe Şama. Şi el a spus: Nici pe acesta
nu l-a ales DOMNUL .
10 Din nou, Isai a i-a trecut pe şapte dintre fiii săi pe dina-
intea lui Samuel. Şi Samuel i-a spus lui Isai: DOMNUL nu i-a
ales pe aceştia.
11 Şi Samuel i-a spus lui Isai: Sunt aici toţi copiii tăi? Iar el
a spus: A mai rămas cel mai tânăr şi, iată, el păzeşte oile. Şi
Samuel i-a spus lui Isai: Trimite şi adu-l, pentru că nu vom
şedea până nu va veni el aici.
12 Şi a trimis şi a fost adus. Şi el era rumen şi cu o înfăţişare
184
în întregime minunată şi frumos la privit. Şi DOMNUL a
spus: Ridică-te, unge-l; pentru că acesta este.
13 Atunci Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în
mijlocul fraţilor săi; şi Duhul DOMNULUI a venit peste
David începând din acea zi. Astfel Samuel s-a ridicat şi a
mers la Rama.
14 ¶ Dar Duhul DOMNULUI s-a depărtat de la Saul şi un
duh rău de la DOMNUL îl tulbura.
15 Şi servitorii lui Saul i-au spus: Iată acum, un duh rău de la
Dumnezeu te tulbură.
16 Să poruncească acum domnul nostru servitorilor tăi, care
sunt înaintea ta, să caute un bărbat, care este un iscusit cân-
tăreţ la harpă; şi se va întâmpla, când duhul cel rău de la
Dumnezeu este asupra ta, că el va cânta cu mâna sa şi tu vei
fi bine.
17 Şi Saul a spus servitorilor săi: Aduceţi-mi acum un bărbat
care poate cânta bine şi aduceţi-l la mine.
18 Atunci a răspuns unul dintre servitori şi a spus: Iată, am
văzut pe un fiu al lui Isai betleemitul, care este iscusit în cân-
tare şi un bărbat puternic şi viteaz şi un bărbat de război şi
prudent în toate lucrurile şi o persoană plăcută şi DOMNUL
este cu el.
19 De aceea Saul a trimis mesageri la Isai şi a spus: Trimite-
mi pe David, fiul tău, care este cu oile.
20 Şi Isai a luat un măgar încărcat cu pâine şi un burduf cu
vin şi un ied şi le-a trimis prin David, fiul său, lui Saul.
21 Şi David a venit la Saul şi a stat în picioare înaintea lui; şi
Saul l-a iubit mult; şi el a devenit purtătorul său de arme.
22 Şi Saul a trimis la Isai, spunând: Să rămână David, te rog,
înaintea mea; pentru că a găsit favoare înaintea ochilor mei.
23 Şi s-a întâmplat, când duhul rău de la Dumnezeu era pes-
te Saul, că David lua harpa şi cânta cu mâna sa; astfel Saul
era uşurat şi era bine şi duhul rău se depărta de la el.
Capitolul 17
Ş i filistenii şi-au adunat armatele pentru bătălie şi s-au
adunat la Soco, care aparţine lui Iuda, şi şi-au înălţat cor-
turile între Soco şi Azeca, în Efes-Damim.
2 Şi Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au înălţat cor-
turile lângă valea Elah şi s-au desfăşurat pentru bătălie îm-
potriva filistenilor.
3 Şi filistenii stăteau pe un munte într-o parte şi Israel stătea
pe un munte în cealaltă parte; şi era o vale între ei.
4 Şi a ieşit un luptător din tabăra filistenilor, pe nume Goliat,
din Gat, a cărui înălţime era de şase coţi şi o palmă.
5 Şi avea un coif de aramă pe capul său şi era înarmat cu o
haină de zale; şi greutatea hainei era de cinci mii de şekeli
de aramă.
6 Şi avea gambiere de aramă peste fluierele picioarelor sale şi
un scut de aramă între umerii săi.
7 Şi mânerul suliţei sale era ca sulul unui ţesător şi capul
suliţei sale cântărea şase sute de şekeli de fier; şi purtătorul
scutului său mergea înaintea lui.
8 Şi el a stat în picioare şi a strigat către armatele lui Israel şi
le-a spus: De ce aţi ieşit să vă desfăşuraţi de bătălie? Nu sunt
eu filistean şi voi servitorii lui Saul? Alegeţi-vă un om pentru
voi şi să coboare la mine.
9 Dacă este în stare să se lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci
noi vom fi servitorii voştri; dar dacă îl înving şi îl ucid, atunci
voi să fiţi servitorii noştri şi să ne serviţi.
10 Şi filisteanul a spus: Ocărăsc armatele lui Israel în această
zi; daţi-mi un om, ca să ne luptăm.
 1 Samuel 17
11 Când Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filis-
teanului, s-au descurajat şi s-au înfricoşat foarte mult.
12 ¶ Şi David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda, al
cărui nume era Isai; şi el avea opt fii; şi bărbatul era conside-
rat printre oameni ca un bătrân în zilele lui Saul.
13 Şi cei trei fii mai mari ai lui Isai au mers şi l-au urmat
pe Saul la bătălie; şi numele celor trei fii ai săi care au mers
la bătălie erau: Eliab, întâiul născut, şi următorul după el,
Abinadab, şi al treilea, Şama.
14 Şi David era cel mai tânăr şi cei trei mai mari l-au urmat
pe Saul.
15 Dar David a mers şi s-a întors de la Saul ca să pască oile
tatălui său în Betleem.
16 Şi filisteanul se apropia dimineaţa şi seara; şi s-a înfăţişat
patruzeci de zile.
17 Şi Isai i-a spus lui David, fiul său: Ia acum pentru fraţii tăi
o efă din aceste grâne prăjite şi aceste zece pâini şi aleargă în
tabără la fraţii tăi;
18 Şi du aceste zece caşuri căpeteniei peste mie şi uită-te cum
se comportă fraţii tăi şi ia un semn de la ei.
19 Şi Saul şi ei şi toţi bărbaţii lui Israel erau în valea Elah,
luptându-se cu filistenii.
20 Şi David s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a lăsat oile cu un
păzitor şi şi-a luat sarcina şi a mers, precum Isai îi poruncise;
şi a ajuns la valul de pământ, în timp ce oştirea ieşea la bătă-
lie şi striga de bătălie.
21 Fiindcă israeliţii şi filistenii se desfăşuraseră de bătălie,
armată contra armată.
22 Şi David şi-a lăsat bagajul în mâna celui care păzea baga-
jele şi a alergat la armată şi a venit şi a salutat pe fraţii săi.
23 Şi pe când el vorbea cu ei, iată, s-a urcat din armatele fi-
listenilor luptătorul, filisteanul din Gat, pe nume Goliat, şi a
vorbit cu aceleaşi cuvinte; şi David le-a auzit.
24 Şi toţi bărbaţii lui Israel, când l-au văzut pe bărbatul ace-
la, au fugit din faţa lui şi s-au temut foarte mult.
25 Şi bărbaţii lui Israel au spus: Aţi văzut pe acest bărbat care
s-a urcat? Cu siguranţă pentru a ocărî pe Israel s-a urcat; şi
aşa va fi, că pe bărbatul care îl ucide, împăratul îl va îmbo-
găţi cu mari bogăţii; şi îi va da pe fiica sa şi va face liberă casa
tatălui său în Israel.
26 Şi David a vorbit bărbaţilor care stăteau lângă el, spunând:
Ce se va face omului care va ucide pe acest filistean şi va în-
depărta ocara de la Israel? Pentru că cine este acest filistean
necircumcis, ca să provoace armatele Dumnezeului cel viu?
27 Şi poporul i-a răspuns în acest fel, zicând: Astfel se va face
omului care îl ucide.
28 Şi Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când el a vorbit
cu bărbaţii aceia; şi mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui
David şi a spus: De ce ai coborât tu aici? Şi cu cine ai lăsat
acele puţine oi în pustie? Cunosc mândria ta şi obrăznicia
inimii tale; pentru că ai coborât să vezi bătălia.
29 Şi David a spus: Ce am făcut acum? Aceasta nu merită un
răspuns?
30 Şi s-a întors de la el către un altul şi a vorbit la fel; şi popo-
rul i-a răspuns din nou ca întâia dată.
31 ¶ Şi când cuvintele pe care le-a vorbit David au fost auzite,
ei le-au repetat înaintea lui Saul; şi el a trimis după el.
32 Şi David i-a spus lui Saul: Să nu tremure inima nimănui
din cauza lui; servitorul tău va merge şi va lupta cu acest
filistean.
33 Şi Saul i-a spus lui David: Tu nu eşti în stare să mergi îm-
potriva acestui filistean ca să lupţi cu el, căci nu eşti decât un
185
tânăr şi el un bărbat de război din tinereţea lui.
34 Şi David i-a spus lui Saul: Servitorul tău păzea oile tatălui
său şi au venit un leu şi un urs şi au luat un miel din turmă;
35 Şi am ieşit după el şi l-am lovit şi l-am eliberat din gura
lui; şi, când s-a ridicat împotriva mea, l-am apucat de falcă şi
l-am lovit şi l-am ucis.
36 Servitorul tău a ucis şi pe leu şi pe urs; şi acest filistean
necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a provocat ar-
matele Dumnezeului cel viu.
37 Şi David a mai spus: DOMNUL , care m-a eliberat din laba
leului şi din laba ursului, el mă va elibera din mâna acestui
filistean. Şi Saul i-a spus lui David: Du-te şi DOMNUL fie cu
tine.
38 Şi Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa şi i-a pus un
coif de aramă pe cap; de asemenea l-a îmbrăcat cu o haină
de zale.
39 Şi David şi-a încins sabia peste armura sa şi a încercat să
meargă, pentru că nu le încercase. Şi David i-a spus lui Saul:
Nu pot să merg cu acestea, pentru că niciodată nu le-am în-
cercat. Şi David le-a luat de pe el.
40 ¶ Şi şi-a luat toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede
din pârâu şi le-a pus în sacul de păstor pe care îl avea, în trai-
stă, şi praştia lui era în mâna lui; şi s-a apropiat de filistean.
41 Şi filisteanul a înaintat şi s-a apropiat de David; şi omul
care purta scutul mergea înaintea lui.
42 Şi când filisteanul s-a uitat şi l-a văzut pe David, l-a dis-
preţuit, pentru că era doar un tânăr şi rumen şi cu o înfăţi-
şare frumoasă.
43 Şi filisteanul i-a spus lui David: Sunt eu câine, de vii la
mine cu toiege? Şi filisteanul l-a blestemat pe David pe dum-
nezeii săi.
44 Şi filisteanul i-a spus lui David: Vino la mine şi voi da car-
nea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
45 Atunci David a spus filisteanului: Tu vii la mine cu o sa-
bie şi cu o suliţă şi cu un scut; dar eu vin la tine în numele
DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe
care l-ai ocărât.
46 În această zi DOMNUL te va da în mâna mea şi te voi lovi
şi îţi voi lua capul; şi voi da astăzi trupurile moarte ale oştirii
filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi tot pă-
mântul va cunoaşte că este un Dumnezeu în Israel.
47 Şi toată această adunare va cunoaşte că DOMNUL sal-
vează nu cu sabie, nici cu suliţă; pentru că bătălia este a
DOMNULUI şi el vă va da în mâinile noastre.
48 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce filisteanul s-a ridicat şi a îna-
intat şi s-a apropiat să îl întâlnească pe David, că David s-a
grăbit şi a alergat spre armată să îl întâlnească pe filistean.
49 Şi David şi-a pus mâna în sac şi a luat de acolo o piatră şi a
tras-o cu praştia; şi l-a lovit pe filistean în frunte, încât piatra
s-a înfipt în fruntea lui; şi el a căzut cu faţa la pământ.
50 Astfel David l-a învins pe filistean cu o praştie şi cu o pia-
tră şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis; dar nu era nici o sabie în
mâna lui David.
51 De aceea David a alergat şi a stat în picioare pe filistean şi
i-a luat sabia şi i-a scos-o din teacă şi l-a ucis şi i-a tăiat capul
cu ea. Şi când filistenii au văzut că luptătorul lor era mort,
au fugit.
52 Şi bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda s-au ridicat şi au stri-
gat şi i-au urmărit pe filisteni până în vale şi până la por-
ţile Ecronului. Şi răniţii filistenilor au căzut pe calea spre
Şaaraim, chiar până la Gat şi până la Ecron.
53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi
 1 Samuel 19
le-au prădat corturile.
54 Şi David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim;
dar armura sa a pus-o în cortul său.
55 Şi când Saul l-a văzut pe David că iese împotriva filistea-
nului, a spus lui Abner, căpetenia oştirii: Abner, al cui fiu este
tânărul acesta? Şi Abner a spus: Precum sufletul tău trăieşte,
o împărate, nu pot să spun.
56 Şi împăratul a spus: Întreabă al cui fiu este tânărul.
57 Şi pe când David se întorcea de la măcelul filisteanului,
Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul cu capul filistea-
nului în mâna lui.
58 Şi Saul i-a spus: Al cui fiu eşti tu, tinere? Şi David a răs-
puns: Eu sunt fiul servitorului tău Isai betleemitul.
Capitolul 18
Ş i s-a întâmplat, după ce a terminat el de vorbit lui Saul,
că sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David, şi
Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său.
2 Şi Saul l-a luat în acea zi şi nu l-a mai lăsat să meargă acasă
la casa tatălui său.
3 Atunci Ionatan şi David au făcut un legământ, pentru că îl
iubea ca pe sufletul său.
4 Şi Ionatan şi-a dezbrăcat roba care era pe el şi i-a dat-o lui
David, şi hainele sale, până şi sabia sa şi arcul său şi brâul
său.
5 Şi David ieşea oriunde îl trimitea Saul şi se purta cu înţe-
lepciune; şi Saul l-a pus peste bărbaţii de război şi era bine
primit înaintea ochilor întregului popor şi de asemenea îna-
intea ochilor servitorilor lui Saul.
6 ¶ Şi s-a întâmplat, pe când veneau ei, când se întorcea
David de la măcelul filisteanului, că femeile au ieşit din toate
cetăţile lui Israel cântând şi dansând, ca să îl întâlnească pe
împăratul Saul cu tamburine, cu bucurie şi cu instrumente
muzicale.
7 Şi femeile îşi răspundeau una alteia cântând şi zicând: Saul
a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.
8 Şi Saul s-a înfuriat foarte tare şi această spusă nu i-a plăcut,
şi a spus: I-au atribuit lui David zeci de mii şi mie mi-au atri-
buit numai mii; şi ce mai poate avea, decât împărăţia?
9 Şi Saul a privit cu ochi răi pe David începând din acea zi.
10 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că un duh rău de la Dumnezeu
a venit peste Saul şi el profeţea în mijlocul casei sale; şi David
cânta cu mâna sa, precum alte dăţi; şi Saul avea o suliţă în
mână.
11 Şi Saul a aruncat suliţa; pentru că a spus: Voi pironi pe
David chiar de perete. Şi David s-a ferit dinaintea lui de două
ori.
12 ¶ Şi Saul s-a temut de David, pentru că DOMNUL era cu
el şi se depărtase de Saul.
13 De aceea Saul l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut căpetenia
sa peste o mie; şi el a ieşit şi a intrat înaintea poporului.
14 Şi David s-a purtat cu înţelepciune în toate căile sale; şi
DOMNUL era cu el.
15 De aceea când Saul a văzut că se purta foarte înţelept, s-a
temut de el.
16 Dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi
intra înaintea lor.
17 Şi Saul i-a spus lui David: Iată pe Merab, fiica mea cea mai
mare; pe ea ţi-o voi da de soţie; numai fii viteaz pentru mine
şi luptă bătăliile DOMNULUI. Fiindcă Saul spunea: Să nu fie
mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.
18 Şi David i-a spus lui Saul: Cine sunt eu? Şi ce este
186
viaţa mea, sau familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginere
împăratului?
19 Dar s-a întâmplat la timpul când Merab, fiica lui Saul,
trebuia să fie dată lui David, că ea a fost dată lui Adriel din
Mehola de soţie.
20 Şi Mical, fiica lui Saul, îl iubea pe David; şi i-au spus lui
Saul şi lucrul acesta i-a plăcut.
21 Şi Saul a spus: I-o voi da, ca ea să îi fie o cursă şi ca mâna
filistenilor să fie asupra lui. De aceea Saul i-a spus lui David:
Astăzi îmi vei fi ginere prin una din cele două.
22 Şi Saul a poruncit servitorilor săi, spunând: Vorbiţi înde-
aproape cu David în secret şi spuneţi: Iată, împăratul găseşte
plăcere în tine şi toţi servitorii săi te iubesc; de aceea acum,
fii ginerele împăratului.
23 Şi servitorii lui Saul au vorbit aceste cuvinte la urechile
lui David. Şi David a spus: Vi se pare un lucru uşor să fii gi-
nerele împăratului, văzând că eu sunt un om sărac şi puţin
preţuit?
24 Şi servitorii lui Saul i-au spus, zicând: În acest fel a vorbit
David.
25 Şi Saul a spus: Astfel să îi spuneţi lui David: Împăratul
nu doreşte zestre, ci o sută de prepuţuri ale filistenilor, ca să
fie răzbunat de duşmanii împăratului. Dar Saul gândea să îl
facă pe David să cadă prin mâna filistenilor.
26 Şi după ce servitorii săi au spus lui David aceste cuvinte,
a plăcut mult lui David să fie ginerele împăratului; şi zilele
nu trecuseră.
27 De aceea David s-a ridicat şi a mers, el şi oamenii săi, şi
a ucis dintre filisteni două sute de bărbaţi; şi David a adus
prepuţurile lor şi le-a dat împăratului în număr deplin, ca
să fie ginerele împăratului. Şi Saul i-a dat pe Mical, fiica sa,
de soţie.
28 Şi Saul a văzut şi a ştiut că DOMNUL era cu David şi că
Mical, fiica lui Saul, îl iubea.
29 Şi Saul s-a temut şi mai mult de David; şi Saul a devenit
continuu duşmanul lui David.
30 Atunci prinţii filistenilor au ieşit să prade; şi s-a întâm-
plat, după ce ei au ieşit, că David se purta mai înţelept de-
cât toţi servitorii lui Saul, astfel încât numele său era foarte
preţuit.
Capitolul 19
Ş i Saul i-a vorbit lui Ionatan, fiul său, şi tuturor servitori-
lor săi, să îl ucidă pe David.
2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, a găsit multă plăcere în David; şi
Ionatan i-a spus lui David, zicând: Saul, tatăl meu, caută să
te ucidă; de aceea acum, te rog, ia seama la tine însuţi până
dimineaţa şi rămâi într-un loc secret şi ascunde-te;
3 Şi eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul unde vei
fi tu şi voi vorbi îndeaproape cu tatăl meu despre tine; şi ceea
ce voi vedea aceea îţi voi spune.
4 Şi Ionatan a vorbit bine de David lui Saul, tatăl său, şi i-a
spus: Să nu păcătuiască împăratul împotriva servitorului
său, împotriva lui David, pentru că el nu a păcătuit împo-
triva ta şi pentru că lucrările sale au fost foarte bune faţă de
tine;
5 Fiindcă şi-a pus viaţa în joc şi a ucis pe filistean şi DOMNUL
a lucrat o mare salvare pentru tot Israelul; tu ai văzut aceasta
şi te-ai bucurat; pentru ce atunci voieşti să păcătuieşti împo-
triva unui sânge nevinovat, să ucizi pe nevinovatul David?
6 Şi Saul a dat ascultare vocii lui Ionatan; şi Saul a jurat:
Precum DOMNUL trăieşte, el nu va fi ucis.
 1 Samuel 20
7 Şi Ionatan l-a chemat pe David şi Ionatan i-a arătat toate
aceste lucruri. Şi Ionatan l-a adus pe David la Saul şi el a fost
înaintea lui ca înainte.
8 ¶ Şi din nou a fost război; şi David a ieşit şi a luptat cu fi-
listenii şi i-a ucis cu un mare măcel; şi ei au fugit dinaintea
lui.
9 Şi duhul rău de la DOMNUL a fost asupra lui Saul, precum
şedea în casă cu suliţa sa în mână; şi David cânta cu mâna
lui.
10 Şi Saul a căutat să pironească pe David de perete cu suliţa;
dar el s-a ferit din faţa lui Saul şi acesta a lovit cu suliţa în
perete; şi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea.
11 ¶ Saul de asemenea a trimis mesageri la casa lui David,
să îl pândească şi să îl ucidă dimineaţa; şi Mical, soţia lui
David, i-a spus, zicând: Dacă nu îţi vei salva viaţa la noapte,
mâine vei fi ucis.
12 Astfel Mical l-a coborât pe David pe fereastră; şi el a mers
şi a fugit şi a scăpat.
13 Şi Mical a luat un chip şi l-a pus în pat şi a pus o pernă din
păr de capră la capul său şi l-a acoperit cu o pânză.
14 Şi, când a trimis Saul mesageri să îl ia pe David, ea a spus:
Este bolnav.
15 Şi Saul a trimis din nou pe mesageri să îl vadă pe David,
spunând: Aduceţi-l în pat, la mine, ca să îl ucid.
16 Şi când mesagerii au intrat, iată, în pat era un chip, cu o
pernă din păr de capră la capul lui.
17 Şi Saul i-a spus lui Mical: De ce m-ai înşelat astfel şi ai
trimis departe pe duşmanul meu, încât a scăpat? Şi Mical
i-a răspuns lui Saul: El mi-a spus: Lasă-mă să merg; De ce
să te ucid?
18 ¶ Astfel David a fugit şi a scăpat şi a venit la Samuel la
Rama şi i-a spus tot ce îi făcuse Saul. Şi el şi Samuel au mers
şi au locuit în Naiot.
19 Şi i s-a spus lui Saul, zicând: Iată, David este la Naiot în
Rama.
20 Şi Saul a trimis mesageri să îl ia pe David; şi când ei au
văzut ceata de profeţi care profeţeau şi pe Samuel stând ca
rânduit peste ei, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mesa-
gerilor lui Saul şi au profeţit şi ei.
21 Şi când i s-a spus lui Saul, el a trimis alţi mesageri şi au
profeţit la fel. Şi Saul a trimis mesageri din nou, a treia oară,
şi ei au profeţit de asemenea.
22 Atunci a mers şi el la Rama; şi a ajuns la o fântână mare
care este în Secu; şi a întrebat şi a spus: Unde sunt Samuel şi
David? Şi unul a spus: Iată, ei sunt la Naiot, în Rama.
23 Şi a mers acolo la Naiot, în Rama; şi Duhul lui Dumnezeu
a venit şi peste el şi el a mers înainte şi a profeţit, până a ajuns
la Naiot, în Rama.
24 Şi de asemenea s-a dezbrăcat de haine şi a profeţit înain-
tea lui Samuel în acelaşi fel şi s-a întins pe jos gol toată ziua
aceea si toată noaptea aceea. De aceea se spune: Este şi Saul
printre profeţi?
Capitolul 20
Ş i David a fugit din Naiot, din Rama, şi a venit şi a spus
înaintea lui Ionatan: Ce am făcut? Care este nelegiuirea
mea? Şi care este păcatul meu înaintea tatălui tău, încât el
îmi caută viaţa?
2 Şi Ionatan i-a spus: Nicidecum; nu vei muri; Iată, tatăl meu
nu va face nici un lucru mare sau mic fără să mi-l arate; şi
pentru ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine? Nu este
aşa.
187
3 Şi David a jurat din nou şi a spus: Tatăl tău ştie într-adevăr
că am găsit favoare în ochii tăi; şi spune: Să nu ştie Ionatan
aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, pre-
cum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu este
decât un pas între mine şi moarte.
4 Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice doreşte sufletul
tău, voi face pentru tine.
5 Şi David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi
nu trebuie să lipsesc de la a şedea cu împăratul la masă; dar
tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia zi
seara.
6 Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David
mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa;
pentru că acolo este un sacrificiu anual pentru toată familia.
7 Dacă el spune astfel: Este bine; servitorul tău va avea pace;
dar dacă va fi foarte furios, atunci fii sigur că răul este ho-
tărât de el.
8 De aceea să te porţi cu bunătate cu servitorul tău, pentru
că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al DOMNULUI
cu tine; totuşi, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu în-
suţi; pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9 ¶ Şi Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aş
fi ştiut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină
asupra ta, nu ţi-aş fi spus?
10 Atunci David i-a spus lui Ionatan: Cine îmi va spune? Sau
dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime?
11 Şi Ionatan i-a spus lui David: Vino şi să mergem în câmp.
Şi au ieşit amândoi în câmp.
12 Şi Ionatan i-a spus lui David: DOMNUL Dumnezeul lui
Israel, când voi încerca pe tatăl meu mâine pe timpul acesta,
sau poimâine, şi, iată, dacă este bun faţă de David şi nu voi
trimite la tine şi nu îţi voi arăta,
13 DOMNUL să facă astfel şi mult mai mult lui Ionatan; dar
dacă îi place tatălui meu să îţi facă rău, îţi voi arăta şi te voi
trimite, ca să mergi în pace; şi DOMNUL fie cu tine, cum a
fost cu tatăl meu.
14 Şi nu numai cât voi mai trăi să îmi arăţi bunătatea
DOMNULUI, ca să nu mor,
15 Ci de asemenea să nu stârpeşti niciodată bunătatea ta de
la casa mea; nu, nici după ce DOMNUL va stârpi pe fiecare
din duşmanii lui David, de pe faţa pământului.
16 Astfel Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, spu-
nând: Să ceară DOMNUL aceasta din mâna duşmanilor lui
David.
17 Şi Ionatan l-a făcut pe David să jure din nou, deoarece îl
iubea; pentru că îl iubea precum îşi iubea propriul suflet.
18 Atunci Ionatan i-a spus lui David: Mâine este lună nouă;
şi lipsa ta va fi observată, pentru că scaunul tău va fi gol.
19 Şi după ce vei sta trei zile, să cobori repede şi să vii la locul
unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări şi să rămâi lângă
piatra Ezel.
20 Şi voi trage trei săgeţi lângă aceasta, ca şi când aş trage
la ţintă.
21 Şi, iată, voi trimite un băiat, spunând: Du-te, găseşte să-
geţile. Dacă spun clar băiatului: Iată, săgeţile sunt în această
parte a ta, ia-le; atunci vino, pentru că este pace pentru tine
şi nici o vătămare, precum DOMNUL trăieşte.
22 Dar, dacă spun astfel tânărului: Iată, săgeţile sunt dincolo
de tine; mergi pe calea ta, pentru că DOMNUL te-a trimis.
23 Şi referitor la acest lucru despre care am vorbit eu şi cu tine,
iată, DOMNUL este între tine şi mine pentru totdeauna.
24 ¶ Astfel David s-a ascuns în câmp; şi luna nouă a venit,
 1 Samuel 22
iar împăratul s-a aşezat să mănânce mâncare.
25 Şi împăratul a şezut pe scaunul său, ca în alte dăţi, pe un
scaun de lângă perete; şi Ionatan s-a ridicat şi Abner a şezut
lângă Saul şi locul lui David era gol.
26 Totuşi Saul nu a vorbit nimic în acea zi, pentru că se gân-
dea: I s-a întâmplat ceva, el nu este curat; cu siguranţă nu
este curat.
27 Şi s-a întâmplat a doua zi, a doua zi a lunii, că locul lui
David era gol; şi Saul a spus fiului său, Ionatan: De ce nu a
venit fiul lui Isai să mănânce, nici ieri, nici astăzi?
28 Şi Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut insistent
să meargă la Betleem;
29 Şi a spus: Lasă-mă să merg, te rog, pentru că avem un sa-
crificiu al familiei în cetate; şi fratele meu, el mi-a poruncit
să fiu acolo; şi acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-
mă să plec, te rog, şi să văd pe fraţii mei. De aceea nu vine la
masa împăratului.
30 Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan şi
i-a spus: Tu, fiu de femeie perversă şi răzvrătită, nu ştiu eu că
ţi-ai ales pe fiul lui Isai spre ruşinea ta şi spre ruşinea goli-
ciunii mamei tale?
31 Fiindcă atât cât fiul lui Isai trăieşte pe pământ, tu nu vei fi
întemeiat, nici tu, nici împărăţia ta. De aceea acum, trimite
şi adu-l la mine, pentru că negreşit va muri.
32 Şi Ionatan i-a răspuns tatălui său Saul şi i-a zis: Pentru ce
să fie ucis? Ce a făcut?
33 Şi Saul a aruncat o suliţă spre el ca să îl lovească; prin
aceasta Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să uci-
dă pe David.
34 Astfel Ionatan s-a ridicat de la masă plin de mânie şi nu a
mâncat pâine în a doua zi a lunii, pentru că era mâhnit pen-
tru David, deoarece tatăl său îi făcuse ruşine.
35 ¶ Şi s-a întâmplat dimineaţa, că Ionatan a ieşit la câmp la
timpul rânduit cu David şi un băieţel a ieşit cu el.
36 Şi a spus băiatului său: Aleargă, găseşte acum săgeţile pe
care le trag. Şi pe când a alergat băiatul, el a tras o săgeată
dincolo de el.
37 Şi când băiatul a ajuns la locul săgeţii pe care o trăsese
Ionatan, Ionatan a strigat după băiat şi a spus: Nu este săgea-
ta dincolo de tine?
38 Şi Ionatan a strigat după băiat: Iute, grăbeşte, nu sta. Şi
băiatul lui Ionatan a adunat săgeţile şi a venit la stăpânul
său.
39 Dar băiatul nu ştia nimic; numai Ionatan şi David cunoş-
teau lucrul acesta.
40 Şi Ionatan a dat armele sale băiatului său şi i-a spus: Du-
te, du-le în cetate.
41 Şi imediat ce băiatul a plecat, David s-a ridicat dintr-un
loc dinspre sud şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat de
trei ori; şi s-au sărutat unul pe altul şi au plâns unul cu altul,
până când David l-a întrecut.
42 Şi Ionatan i-a spus lui David: Du-te în pace, pentru că am
jurat amândoi în numele DOMNULUI, spunând: DOMNUL
să fie între mine şi tine şi între sămânţa mea şi sămânţa ta
pentru totdeauna. Şi s-a ridicat şi a plecat; şi Ionatan a mers
în cetate.
Capitolul 21
A tunci David a venit la Nob, la preotul Ahimelec; şi
Ahimelec s-a îngrozit la întâlnirea cu David şi i-a spus:
De ce eşti singur şi nici un om cu tine?
2 Şi David i-a spus preotului Ahimelec: Împăratul mi-a
188
poruncit un lucru şi mi-a spus: Să nu ştie nici un om despre
lucrul pentru care te trimit şi ce ţi-am poruncit; şi am rân-
duit pe servitorii mei în cutare şi cutare loc.
3 De aceea acum, ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini în
mâna mea, sau ce se găseşte.
4 Şi preotul a răspuns lui David şi a zis: Nu am pâine obiş-
nuită la îndemână, dar este pâine sfântă, numai dacă tinerii
s-au abţinut de la femei.
5 Şi David i-a răspuns preotului şi i-a zis: Cu adevărat femei-
le au fost ţinute departe de noi în aceste trei zile, de când am
ieşit, şi vasele tinerilor sunt sfinte şi pâinea este într-un fel
obişnuită; da, chiar dacă ar fi sfinţită astăzi în vas.
6 Astfel preotul i-a dat pâinea sfinţită, pentru că nu era aco-
lo altă pâine decât pâinile punerii înainte, care au fost luate
dinaintea DOMNULUI, pentru a pune pâine fierbinte în ziua
când au fost luate.
7 Şi un anumit om dintre servitorii lui Saul era acolo în acea
zi, închis înaintea DOMNULUI; şi numele lui era Doeg, un
edomit, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 Şi David i-a spus lui Ahimelec: Şi nu ai aici la îndemână o
suliţă sau o sabie? Fiindcă nu mi-am adus nici sabia, nici ar-
mele cu mine, deoarece treaba împăratului cerea grabă.
9 Şi preotul i-a spus: Sabia lui Goliat filisteanul, pe care l-ai
ucis în valea Elah; iată, este aici, învelită într-o pânză în spa-
tele efodului, dacă doreşti să o iei, ia-o, pentru că nu este alta
aici decât aceasta. Şi David a spus: Nu este alta ca ea, dă-
mi-o.
10 ¶ Şi David s-a ridicat şi a fugit în acea zi de frica lui Saul
şi a mers la Achiş, împăratul Gatului.
11 Şi servitorii lui Achiş i-au spus: Nu este acesta David, îm-
păratul ţării? Nu au cântat una alteia despre el în dansuri,
spunând: Saul a ucis miile lui şi David zecile lui de mii?
12 Şi David a pus aceste cuvinte la inimă şi s-a temut foarte
mult de Achiş, împăratul Gatului.
13 Şi şi-a schimbat purtarea înaintea lor şi s-a prefăcut ne-
bun în mâinile lor şi zgâria uşile porţii şi lăsa să îi curgă scui-
patul pe barbă.
14 Atunci Achiş a spus servitorilor săi: Iată, vedeţi că omul
este nebun, pentru ce atunci l-aţi adus la mine?
15 Am eu nevoie de oameni nebuni, că aţi adus pe acesta
să facă pe nebunul în prezenţa mea? Să intre acesta în casa
mea?
Capitolul 22
D e aceea David a plecat de acolo şi a scăpat în peştera
Adulam; şi când fraţii săi şi toată casa tatălui său au
auzit, au coborât acolo la el.
2 Şi toţi cei strâmtoraţi şi toţi datornicii şi toţi nemulţumiţii
s-au adunat la el; şi el a devenit căpetenie peste ei; şi erau cu
el cam patru sute de bărbaţi.
3 Şi David a plecat de acolo la Miţpa, în Moab; şi a spus îm-
păratului Moabului: Lasă pe tatăl meu şi pe mama mea, te
rog, să vină şi să stea cu voi, până când voi şti ce va face
Dumnezeu pentru mine.
4 Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului; şi ei au locuit cu
el cât timp a fost David în fortăreaţă.
5 Şi profetul Gad i-a spus lui David: Nu rămâne în fortărea-
ţă; depărtează-te şi du-te în ţara lui Iuda. Atunci David s-a
depărtat şi a intrat în pădurea Heret.
6 ¶ Când Saul a auzit că David a fost descoperit, el şi oamenii
care erau cu el (acum, Saul stătea în Ghibea sub un copac în
Rama, având suliţa sa în mână şi toţi servitorii săi stăteau în
 1 Samuel 23
picioare lângă el).
7 Atunci Saul a spus servitorilor săi care stăteau în picioare
lângă el: Ascultaţi acum, voi beniamiţilor; vă va da fiul lui
Isai fiecăruia dintre voi câmpuri şi vii şi vă va face el căpete-
nii peste mii şi căpetenii peste sute,
8 Încât aţi uneltit toţi împotriva mea şi nu este nimeni care
să îmi arate că fiul meu a făcut o alianţă cu fiul lui Isai şi nu
este nimeni dintre voi căruia să îi pară rău pentru mine, sau
să îmi arate că fiul meu a stârnit pe servitorul meu împotriva
mea, ca să pândească împotriva mea, ca în această zi?
9 Atunci a răspuns Doeg edomitul, care era pus peste ser-
vitorii lui Saul şi a spus: Am văzut pe fiul lui Isai venind la
Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.
10 Şi acesta a întrebat pe DOMNUL pentru el şi i-a dat merin-
de şi i-a dat sabia lui Goliat, filisteanul.
11 Atunci împăratul a trimis să îl cheme pe preotul Ahimelec,
fiul lui Ahitub, şi pe toată casa tatălui său, pe preoţii care
erau în Nob; şi ei au venit toţi la împărat.
12 Şi Saul a spus: Ascultă acum, tu, fiu al lui Ahitub. Şi el a
răspuns: Iată-mă, domnul meu.
13 Şi Saul i-a spus: De ce aţi uneltit împotriva mea, tu şi fiul
lui Isai, în aceea că i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe
Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea, ca să
pândească împotriva mea, ca în această zi?
14 Atunci Ahimelec a răspuns împăratului şi a zis: Şi cine
este atât de credincios printre toţi servitorii tăi ca David,
care este ginerele împăratului şi merge la chemarea ta şi este
onorabil în casa ta?
15 Am început eu atunci să întreb pe Dumnezeu pentru el?
Departe de mine; să nu impute împăratul vreun lucru servi-
torului său, nici întregii case a tatălui meu, fiindcă servitorul
tău nu a ştiut nimic din toate acestea, mic sau mare.
16 Şi împăratul i-a spus: Vei muri negreşit, Ahimelec, tu şi
toată casa tatălui tău.
17 Şi împăratul a spus alergătorilor care stăteau în picioare
lângă el: Întoarceţi-vă şi ucideţi pe preoţii DOMNULUI, pen-
tru că şi mâna lor este cu David şi pentru că au ştiut când
a fugit şi nu mi-au arătat aceasta. Dar servitorii împăratu-
lui au refuzat să întindă mâna ca să cadă asupra preoţilor
DOMNULUI.
18 Şi împăratul i-a spus lui Doeg: Întoarce-te şi aruncă-te
asupra preoţilor. Şi Doeg edomitul s-a întors şi s-a aruncat
asupra preoţilor şi a ucis în acea zi optzeci şi cinci de persoa-
ne care purtau un efod de in.
19 Şi Saul a lovit Nob, cetatea preoţilor, cu ascuţişul sabiei,
deopotrivă bărbaţi şi femei, copii şi sugari şi boi şi măgari şi
oi, cu ascuţişul sabiei.
20 ¶ Şi unul dintre fiii lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, numit
Abiatar, a scăpat şi a fugit după David.
21 Şi Abiatar i-a arătat lui David că Saul a ucis pe preoţii
DOMNULUI.
22 Şi David i-a spus lui Abiatar: Am ştiut aceasta în acea
zi, când Doeg edomitul era acolo, că va spune cu siguranţă
lui Saul; eu am cauzat moartea tuturor persoanelor din casa
tatălui tău.
23 Rămâi cu mine, nu te teme; pentru că cel care caută viaţa
mea caută şi viaţa ta; dar cu mine vei fi în siguranţă.
Capitolul 23
A tunci i-au spus lui David, zicând: Iată, filistenii luptă
împotriva Cheilei şi jefuiesc ariile.
2 De aceea David a întrebat pe DOMNUL , spunând: Să merg
189
şi să lovesc pe aceşti filisteni? Şi DOMNUL i-a spus lui David:
Du-te şi loveşte pe filisteni şi salvează Cheila.
3 Şi oamenii lui David i-au spus: Iată, ne temem aici, în Iuda;
cu cât mai mult dacă mergem la Cheila împotriva armatelor
filistenilor?
4 Atunci David a întrebat pe DOMNUL din nou. Şi DOMNUL
i-a răspuns şi a zis: Ridică-te, coboară la Cheila; pentru că
voi da pe filisteni în mâna ta.
5 Astfel David şi oamenii săi au mers la Cheila şi au luptat
cu filistenii şi le-au adus vitele şi i-a lovit cu un mare măcel.
Astfel David i-a salvat pe locuitorii Cheilei.
6 Şi s-a întâmplat, când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la
David la Cheila, că a coborât cu un efod în mâna sa.
7 ¶ Şi i s-a spus lui Saul că David a venit la Cheila. Şi Saul a
spus: Dumnezeu l-a dat în mâna mea, pentru că este închis,
intrând într-un oraş care are porţi şi drugi.
8 Şi Saul a chemat tot poporul la război, să coboare la Cheila,
să asedieze pe David şi pe oamenii săi.
9 Şi David a cunoscut că Saul lucra în ascuns ticăloşie împo-
triva lui; şi a spus preotului Abiatar: Adu aici efodul.
10 Atunci David a spus: DOAMNE , Dumnezeul lui Israel,
servitorul tău a auzit că Saul caută să vină la Cheila să nimi-
cească cetatea din cauza mea.
11 Mă vor da oamenii din Cheila în mâna lui? Va coborî
Saul, precum a auzit servitorul tău? DOAMNE , Dumnezeul
lui Israel, te implor, spune servitorului tău. Şi DOMNUL a
spus: Va coborî.
12 Atunci David a spus: Mă vor preda oamenii din Cheila
pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul? Şi DOMNUL a
spus: Te vor da.
13 Atunci David şi oamenii săi, care erau cam şase sute, s-au
ridicat şi au ieşit din Cheila şi au mers unde au putut. Şi i s-a
spus lui Saul că David a scăpat din Cheila; şi el a încetat să
înainteze.
14 ¶ Şi David a locuit în pustie, în fortăreţe, şi a rămas pe
un munte în pustia Zif. Şi Saul îl căuta în fiecare zi, dar
Dumnezeu nu l-a dat în mâna lui.
15 Şi David a văzut că Saul a ieşit să îi caute viaţa; şi David
era în pustia Zif, într-o pădure.
16 Şi Ionatan, fiul lui Saul, s-a ridicat şi a mers la David în
pădure şi i-a întărit mâna în Dumnezeu.
17 Şi i-a spus: Nu te teme, pentru că mâna lui Saul, tatăl meu,
nu te va găsi; şi tu vei fi împărat peste Israel; şi eu voi fi al doi-
lea după tine; şi aceasta chiar şi Saul, tatăl meu, o ştie.
18 Şi cei doi au făcut un legământ înaintea DOMNULUI; şi
David a rămas în pădure, iar Ionatan a plecat la casa lui.
19 ¶ Atunci s-au urcat zifiţii la Saul în Ghibea, spunând: Nu
se ascunde David cu noi în fortăreţe în pădure, pe dealul
Hachila, care este la sud de Ieşimon?
20 De aceea acum, o împărate, coboară conform cu toată
dorinţa sufletului tău de a coborî şi partea noastră va fi să îl
predăm în mâna împăratului.
21 Şi Saul a spus: Binecuvântaţi fiţi voi de DOMNUL , pentru
că aveţi milă de mine.
22 Mergeţi, vă rog, mai pregătiţi-vă şi aflaţi şi vedeţi unde
este locul lui şi cine l-a văzut acolo; pentru că mi s-a spus că
se poartă foarte viclean.
23 Vedeţi de aceea şi cunoaşteţi toate locurile lui de pândă
unde se ascunde şi întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur şi eu
voi merge cu voi; şi se va întâmpla, dacă este în ţară, că îl voi
căuta prin toate miile lui Iuda.
24 Şi s-au ridicat şi au mers la Zif, înaintea lui Saul; dar
 1 Samuel 25
David şi oamenii săi erau în pustia Maon, în câmpia de la
sud de Ieşimon.
25 Şi Saul şi oamenii săi au mers să îl caute. Şi i-au spus lui
David; de aceea el a coborât de pe stâncă şi a rămas în pustia
Maon. Şi când Saul a auzit aceasta, l-a urmărit pe David în
pustia Maon.
26 Şi Saul mergea pe partea aceasta a muntelui şi David şi
oamenii săi pe cealaltă parte a muntelui şi David se grăbea
să scape, de teama lui Saul, pentru că Saul şi oamenii săi l-au
înconjurat pe David şi pe oamenii săi ca să îi prindă.
27 Dar a venit un mesager la Saul, spunând: Grăbeşte-te şi
vino, pentru că filistenii au invadat ţara.
28 De aceea Saul s-a întors de la urmărirea lui David şi a
mers împotriva filistenilor, de aceea au numit locul acela
Sela-Hamahlecota.
29 Şi David s-a urcat de acolo şi a locuit în întăriturile din
En-Ghedi.
Capitolul 24
Ş i s-a întâmplat, când s-a întors Saul de la urmărirea fi-
listenilor, că i s-a spus, zicând: Iată, David este în pustiul
En-Ghedi.
2 Atunci Saul a luat trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul
şi a mers să îl caute pe David şi pe oamenii săi pe stâncile
caprelor sălbatice.
3 Şi a venit la staulele oilor lângă drum, unde era o peşteră; şi
Saul a intrat să îşi acopere picioarele şi David şi oamenii săi
au rămas pe laturile peşterii.
4 Şi oamenii lui David i-au spus: Iată ziua despre care
DOMNUL ţi-a spus: Iată, voi da pe duşmanul tău în mâna ta,
ca să îi faci cum ţi se va părea bine. Atunci David s-a ridicat
şi a tăiat pe furiş marginea robei lui Saul.
5 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima,
deoarece tăiase marginea robei lui Saul.
6 Şi a spus oamenilor săi: Să mă ferească DOMNUL să fac
acest lucru domnului meu, unsul DOMNULUI, să îmi întind
mâna împotriva lui, văzând că este unsul DOMNULUI.
7 Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte şi
nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a
ridicat din peşteră şi a mers pe calea sa.
8 David de asemenea s-a ridicat după aceea şi a ieşit din peş-
teră şi a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate.
Şi când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu faţa la
pământ şi s-a prosternat.
9 ¶ Şi David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculţi cuvintele oa-
menilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10 Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum DOMNUL te-a
dat astăzi în mâna mea în peşteră; şi unii mi-au cerut să te
ucid; dar ochii mei te-au cruţat; şi am spus: Nu îmi voi întin-
de mâna împotriva domnului meu; pentru că el este unsul
DOMNULUI.
11 Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în
mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat marginea robei tale
şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că nu este nici rău, nici în-
călcare de lege în mâna mea şi nu am păcătuit împotriva ta;
totuşi tu îmi vânezi sufletul ca să mi-l iei.
12 DOMNUL să judece între mine şi tine şi DOMNUL să mă
răzbune faţă de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
13 Precum spune proverbul strămoşilor: Stricăciunea iese de
la cei stricaţi; dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14 După cine a ieşit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti?
Un câine mort, un păduche?
190
15 DOMNUL deci să fie judecător şi să judece între mine şi
tine şi să vadă şi să pledeze în cauza mea şi să mă elibereze
din mâna ta.
16 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aces-
te cuvinte lui Saul, că Saul a spus: Este aceasta vocea ta, fiul
meu David? Şi Saul şi-a înălţat vocea şi a plâns.
17 Şi i-a spus lui David: Tu eşti mai drept decât mine; pentru
că tu mi-ai răsplătit bine, în timp ce eu te-am răsplătit cu
rău.
18 Şi tu ai arătat astăzi că te-ai purtat bine cu mine; întrucât
atunci când DOMNUL m-a dat în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19 Căci dacă un om găseşte pe duşmanul său, îl va lăsa să
meargă cu bine? DOMNUL să îţi răsplătească cu bine pentru
ceea ce mi-ai făcut în această zi.
20 Şi acum, iată, ştiu bine că vei fi într-adevăr împărat şi că
împărăţia lui Israel va fi întemeiată în mâna ta.
21 Jură-mi de aceea acum pe DOMNUL , că nu vei stârpi să-
mânţa mea după mine şi că nu vei nimici numele meu din
casa tatălui meu.
22 Şi David i-a jurat lui Saul. Şi Saul a mers acasă; dar David
şi oamenii săi s-au urcat în fortăreaţă.
Capitolul 25
Ş i Samuel a murit; şi toţi israeliţii s-au adunat şi l-au plâns
şi l-au înmormântat în casa lui, la Rama. Şi David s-a ri-
dicat şi a coborât în pustiul Paran.
2 ¶ Şi era în Maon un bărbat, a cărui averi erau în Carmel; şi
acest bărbat era foarte bogat şi avea trei mii de oi şi o mie de
capre; şi îşi tundea oile în Carmel.
3 Şi numele bărbatului era Nabal; şi numele soţiei sale,
Abigail; şi ea era o femeie cu o bună înţelegere şi cu o înfă-
ţişare frumoasă; dar bărbatul era arogant şi rău în lucrurile
sale; şi el era din casa lui Caleb.
4 Şi David a auzit când era în pustiu că Nabal îşi tundea
oile.
5 Şi David a trimis zece tineri şi David a spus tinerilor:
Urcaţi-vă la Carmel şi mergeţi la Nabal şi salutaţi-l în nu-
mele meu;
6 Şi astfel să spuneţi celui ce trăieşte în prosperitate: Pace de-
opotrivă ţie şi pace casei tale şi pace la tot ceea ce ai.
7 Şi acum, am auzit că ai tunzători; acum, pe păstorii tăi,
care au fost cu noi, nu i-am vătămat, nici nu le-a lipsit nimic,
tot timpul cât au fost în Carmel.
8 Întreabă pe tinerii tăi şi ei îţi vor arăta. De aceea, să gă-
sească tinerii favoare în ochii tăi; pentru că venim într-o zi
bună; dă, te rog, orice îţi este la îndemână servitorilor tăi şi
fiului tău David.
9 Şi când tinerii lui David au ajuns, i-au vorbit lui Nabal con-
form cu toate aceste cuvinte în numele lui David şi apoi au
încetat.
10 Şi Nabal a răspuns servitorilor lui David şi a zis: Cine este
David? Şi cine este fiul lui Isai? Sunt mulţi servitori în aceste
zile care fug fiecare de la stăpânul său.
11 Să iau atunci eu pâinea mea şi apa mea şi carnea mea pe
care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei şi să le dau unor
oameni, pe care nu îi cunosc de unde sunt?
12 ¶ Astfel tinerii lui David s-au întors pe calea lor şi au mers
înapoi şi au venit şi i-au istorisit toate aceste spuse.
13 Şi David a spus oamenilor săi: Încingeţi-vă fiecare sabia.
Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David de asemenea şi-a încins
sabia; şi s-au urcat după David cam patru sute de bărbaţi; iar
două sute au rămas lângă lucruri.
 1 Samuel 26
14 Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal,
spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salu-
te pe stăpânul nostru; şi el i-a batjocorit.
15 Dar oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu am fost vătă-
maţi, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu
ei, când eram în câmpii;
16 Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea şi ziua, tot timpul
cât am fost cu ei păzind oile.
17 De aceea acum, să ştii şi să iei aminte la ce doreşti să faci,
pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi
împotriva întregii lui case; pentru că el este într-atât un fiu
al lui Belial, încât nimeni nu poate vorbi cu el.
18 ¶ Atunci Abigail s-a grăbit şi a luat două sute de pâini şi
două burdufuri cu vin şi cinci oi gata pregătite şi cinci mă-
suri de grâne prăjite şi o sută de ciorchini de stafide şi două
sute de turte de smochine şi le-a pus pe măgari.
19 Şi a spus servitorilor ei: Mergeţi înaintea mea; iată, eu vin
după voi. Dar nu i-a spus soţului ei, Nabal.
20 Şi a fost astfel, pe când călărea pe măgar, a coborât pe par-
tea ascunsă a dealului şi, iată, David şi oamenii săi coborau
spre ea; şi ea i-a întâlnit.
21 Şi David spusese: Într-adevăr în zadar am păzit tot ce avea
acesta în pustiu, astfel încât nimic nu s-a pierdut din tot ce îi
aparţinea; şi el mi-a răsplătit rău pentru bine.
22 Astfel şi chiar mai mult să facă Dumnezeu duşmanilor
lui David, dacă voi lăsa din tot ce îi aparţine până la lumina
dimineţii pe vreunul care se pişă la perete.
23 Şi când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit şi a sărit jos
de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi
s-a plecat până la pământ.
24 Şi a căzut la picioarele lui şi a spus: Asupra mea, domnul
meu, asupra mea să fie această nelegiuire; şi să vorbească, te
rog, roaba ta în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
25 Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui
Belial, adică la Nabal; pentru că precum îi este numele, tot
astfel este şi el; Nabal este numele lui şi prostie este în el; dar
eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care
i-ai trimis.
26 De aceea acum, domnul meu, precum DOMNUL trăieşte
şi precum sufletul tău trăieşte, văzând că DOMNUL te-a oprit
să ajungi să verşi sânge şi să te răzbuni cu propria ta mână,
acum, să fie duşmanii tăi şi cei care caută să facă rău dom-
nului meu, ca Nabal.
27 Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta
domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul
meu.
28 Te rog, iartă fărădelegea roabei tale; pentru că DOMNUL
va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece
domnul meu luptă bătăliile DOMNULUI şi rău nu s-a găsit în
tine în toate zilele tale.
29 Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufle-
tul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul
vieţii cu DOMNUL Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele
duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30 Şi se va întâmpla, când DOMNUL va fi făcut domnului
meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine
şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31 Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticni-
re a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără
motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când
DOMNUL se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi
aminteşti de roaba ta.
191
32 ¶ Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie DOMNUL
Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă
întâlneşti;
33 Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care
m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de
la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34 Căci, într-adevăr, precum DOMNUL Dumnezeul lui Israel
trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi
grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar
fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care se
pişă la perete.
35 Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a
spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii
tale şi te-am primit.
36 ¶ Şi Abigail a venit la Nabal; şi, iată, el ţinea un ospăţ în
casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era ve-
selă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic,
mic sau mare, până la lumina dimineţii.
37 Dar s-a întâmplat dimineaţa, când vinul ieşise din Nabal
şi soţia sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în
el şi el a devenit ca o piatră.
38 Şi s-a întâmplat cam după zece zile, că DOMNUL l-a lovit
pe Nabal încât el a murit.
39 Şi când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat
fie DOMNUL , care a pledat în cauza ocării mele din mâna
lui Nabal şi care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă
DOMNUL a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său.
Şi David a trimis şi a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru
a o lua de soţie.
40 Şi când servitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel,
i-au vorbit, spunând: David ne-a trimis la tine, ca să te ia de
soţie.
41 Şi ea s-a ridicat şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a spus:
Iată, lasă roaba ta să fie o servitoare pentru a spăla picioarele
servitorilor domnului meu.
42 Şi Abigail s-a grăbit şi s-a ridicat şi a călărit pe un măgar,
cu cinci fete ale ei care mergeau după ea; şi a mers după me-
sagerii lui David şi a devenit soţia lui.
43 David de asemenea a luat pe Ahinoam din Izreel; şi amân-
două au fost soţiile sale.
44 Dar Saul o dăduse pe Mical, fiica sa, soţia lui David, lui
Palti, fiul lui Laiş, care era din Galim.
Capitolul 26
Ş i zifiţii au venit la Saul, la Ghibea, spunând: Nu se ascunde
David în dealul Hachila, care este înaintea Ieşimonului?
2 Atunci Saul s-a ridicat şi a coborât la pustiul Zif, având
trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel cu el, pentru a-l căuta pe
David în pustiul Zif.
3 Şi Saul şi-a întins cortul pe dealul Hachila, care este înain-
tea Ieşimonului, lângă cale. Dar David locuia în pustiu şi a
văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4 David a trimis de aceea spioni şi a înţeles că Saul într-ade-
văr venise.
5 Şi David s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi întinse-
se cortul; şi David a privit locul unde Saul era culcat, şi pe
Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale; şi Saul era culcat
înăuntrul valului de pământ şi poporul îşi înălţase cortul în
jurul lui.
6 ¶ Atunci a răspuns David şi i-a spus lui Ahimelec hititul
şi lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, spunând: Cine va
coborî cu mine la Saul în tabără? Şi Abişai a spus: Eu voi
 1 Samuel 28
coborî cu tine.
7 Astfel David şi Abişai au venit la popor noaptea; şi, iată,
Saul stătea întins, dormind înăuntrul valului de pământ cu
suliţa sa înfiptă în pământ, la capul său; iar Abner şi poporul
erau întinşi de jur împrejurul lui.
8 Atunci Abişai i-a spus lui David: Dumnezeu a dat pe duş-
manul tău în mâna ta în această zi; de aceea acum lasă-mă, te
rog, să îl pironesc cu suliţa în pământ cu o singură lovitură,
şi nu îl voi lovi a doua oară.
9 Şi David i-a spus lui Abişai: Nu îl nimici; fiindcă cine poate
să îşi întindă mâna împotriva unsului DOMNULUI şi să fie
fără vină?
10 David a mai spus: Precum DOMNUL trăieşte, DOMNUL
să îl lovească; sau va veni ziua lui să moară; sau va coborî în
bătălie şi va pieri.
11 Să mă ferească DOMNUL să îmi întind mâna împotriva
unsului DOMNULUI; dar, te rog, ia acum suliţa care este la
capul său şi ulciorul cu apă şi să mergem.
12 Astfel David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la capul lui
Saul; şi s-au îndepărtat şi nici un om nu a văzut aceasta, nici
nu a ştiut, nici nu s-a trezit, fiindcă toţi erau adormiţi; pen-
tru că un somn adânc de la DOMNUL căzuse peste ei.
13 ¶ Atunci David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful
unui deal de departe; o mare depărtare fiind între ei.
14 Şi David a strigat către popor şi către Abner, fiul lui Ner,
spunând: Nu răspunzi, Abner? Atunci Abner a răspuns şi a
zis: Cine eşti tu, care strigi către împărat?
15 Şi David i-a spus lui Abner: Nu eşti tu un bărbat viteaz?
Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci nu ai păzit pe
domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să
îl nimicească pe împărat, pe domnul tău.
16 Acest lucru pe care l-ai făcut nu este bun. Precum DOMNUL
trăieşte, voi sunteţi demni de moarte, pentru că nu aţi păzit
pe domnul vostru, pe unsul DOMNULUI. Şi acum vezi unde
este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă care erau la capul
lui.
17 Şi Saul a cunoscut vocea lui David şi a spus: Este aceasta
vocea ta, fiul meu David? Şi David a spus: Este vocea mea,
domnul meu, o împărate.
18 Şi a spus: Pentru ce urmăreşte astfel domnul meu pe servi-
torul său? Fiindcă ce am făcut? Sau ce rău este în mâna mea?
19 Şi acum, te rog, să asculte domnul meu împăratul, cuvin-
tele servitorului său. Dacă DOMNUL te-a stârnit împotriva
mea, să accepte ofrandă; dar dacă fiii oamenilor te-au stârnit,
blestemaţi fie ei înaintea DOMNULUI, pentru că m-au alun-
gat în această zi de la a rămâne în moştenirea DOMNULUI,
spunând: Du-te, serveşte alţi dumnezei.
20 Şi acum, să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feţei
DOMNULUI; pentru că împăratul lui Israel a ieşit să caute un
păduche, ca unul care vânează o potârniche în munţi.
21 ¶ Atunci Saul a spus: Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu
David, fiindcă nu te voi mai vătăma, pentru că sufletul meu a
fost preţios în ochii tăi în această zi; iată, am lucrat prosteşte
şi am greşit peste măsură.
22 Şi David a răspuns şi a zis: Iată suliţa împăratului! Să vină
unul dintre tineri şi să o ia.
23 Atunci DOMNUL să întoarcă fiecărui om dreptatea sa şi
credincioşia sa, pentru că DOMNUL te-a dat în mâna mea
astăzi, dar am refuzat să îmi întind mâna împotriva unsului
DOMNULUI.
24 Şi, iată, precum viaţa ta a fost preţioasă astăzi în ochii
mei, tot astfel viaţa mea să fie preţioasă în ochii DOMNULUI
192
şi să mă scape din tot necazul.
25 Atunci Saul i-a spus lui David: Binecuvântat fii tu, fiul
meu David, tu vei face deopotrivă lucruri mari şi de aseme-
nea vei învinge. Astfel David a mers pe calea sa şi Saul s-a
întors la locul lui.
Capitolul 27
Ş i David a spus în inima lui: Acum voi pieri într-o zi de
mâna lui Saul. Nu este nimic mai bun pentru mine de-
cât să scap repede în ţara filistenilor; şi Saul va renunţa să
mă mai caute în vreun ţinut al lui Israel; astfel voi scăpa din
mâna lui.
2 Şi David s-a ridicat şi a trecut cu şase sute de bărbaţi care
erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
3 Şi David a rămas cu Achiş în Gat, el şi oamenii săi, fiecare
om cu familia sa, de asemenea David cu cel două soţii ale lui,
Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal.
4 Şi i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat; şi nu l-a mai
căutat.
5 Şi David i-a spus lui Achiş: Dacă am găsit har în ochii tăi,
să îmi dea ei un loc într-un oraş din ţară, ca să locuiesc aco-
lo; fiindcă de ce să locuiască servitorul tău cu tine, în cetatea
împărătească?
6 Atunci Achiş i-a dat Ţiclagul în acea zi; de aceea Ţiclagul
aparţine împăraţilor lui Iuda până în această zi.
7 Şi timpul cât David a locuit în ţinutul filistenilor a fost un
an întreg şi patru luni.
8 ¶ Şi David şi oamenii săi s-au urcat şi i-au invadat pe ghe-
şuriţi şi pe ghirziţi şi pe amaleciţi; pentru că aceste naţiuni
erau din vechime locuitori ai ţării, cum mergi la Şur, chiar
până la ţara Egiptului.
9 Şi David a lovit ţara şi nu a lăsat nici bărbat, nici femeie în
viaţă şi a luat oile şi boii şi măgarii şi cămilele şi hainele şi s-a
întors şi a venit la Achiş.
10 Şi Achiş a spus: Unde aţi mers să prădaţi astăzi? Şi David a
spus: Am mers împotriva sudului Iudeei şi împotriva sudului
ierahmeeliţilor şi împotriva sudului cheniţilor.
11 Şi David nu a lăsat în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să
aducă veşti la Gat, spunând: Nu cumva să spună de noi, zi-
când: Astfel a făcut David; şi astfel va fi obiceiul său tot tim-
pul cât va locui în ţinutul filistenilor.
12 Şi Achiş l-a crezut pe David, spunând: El a făcut pe popo-
rul său Israel să îl deteste în întregime; de aceea va fi servito-
rul meu pentru totdeauna.
Capitolul 28
Ş i s-a întâmplat, în acele zile, că filistenii şi-au adunat ar-
matele pentru război, ca să lupte cu Israel. Şi Achiş i-a
spus lui David: Să ştii bine că vei ieşi cu mine la bătălie, tu
şi oamenii tăi.
2 Şi David i-a spus lui Achiş: Vei şti într-adevăr ce poate face
servitorul tău. Şi Achiş i-a spus lui David: De aceea te voi
face păzitorul capului meu pentru totdeauna.
3 Şi Samuel era mort şi tot Israelul îl plânsese şi îl înmor-
mântaseră la Rama, în cetatea sa. Şi Saul îndepărtase din
ţară pe cei cu demoni şi pe vrăjitori.
4 Şi filistenii s-au adunat şi au venit şi şi-au întins corturile
în Sunem; şi Saul a adunat tot Israelul şi şi-au întins corturile
în Ghilboa.
5 Şi când Saul a văzut oştirea filistenilor, s-a temut şi inima
sa a tremurat foarte tare.
6 Şi când Saul a întrebat pe DOMNUL , DOMNUL nu i-a
 1 Samuel 30
răspuns, nici prin vise, nici prin Urim, nici prin profeţi.
7 ¶ Atunci Saul a spus servitorilor săi: Căutaţi-mi o femeie
care are demon, ca să merg la ea şi să o întreb. Şi servitorii săi
i-au spus: Iată, este o femeie, care are demon, în En-Dor.
8 Şi Saul s-a deghizat şi a îmbrăcat alte haine şi a mers şi doi
bărbaţi au mers cu el şi au venit la femeie noaptea; şi a spus:
Te rog, ghiceşte-mi prin demon şi adu-mi pe acela pe care
ţi-l voi numi.
9 Şi femeia i-a spus: Iată, tu ştii ce a făcut Saul, cum a stârpit
din ţară pe toţi cei cu demoni şi pe vrăjitori; pentru ce dar
întinzi o cursă pentru viaţa mea, ca să mă dai la moarte?
10 Şi Saul i-a jurat pe DOMNUL , spunând: Precum DOMNUL
trăieşte, nu ţi se va întâmpla nici o pedeapsă pentru acest
lucru.
11 Atunci femeia a spus: Pe cine să îţi aduc? Şi el a spus: Adu-
mi pe Samuel.
12 Şi când femeia l-a văzut pe Samuel, a strigat cu voce tare;
şi femeia i-a vorbit lui Saul, spunând: De ce m-ai înşelat?
Pentru că eşti Saul.
13 Şi împăratul i-a spus: Nu te teme; ce ai văzut? Şi feme-
ia i-a spus lui Saul: Am văzut dumnezei, înălţându-se din
pământ.
14 Şi el i-a spus: Ce formă are el? Şi ea a spus: Un om bătrân
se înalţă; şi este acoperit cu o mantie. Şi Saul a priceput că era
Samuel şi s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
15 ¶ Şi Samuel i-a spus lui Saul: De ce m-ai tulburat, înălţân-
du-mă? Şi Saul a răspuns: Sunt foarte strâmtorat; pentru că
filistenii fac război împotriva mea şi Dumnezeu s-a depăr-
tat de la mine şi nu îmi mai răspunde, nici prin profeţi, nici
prin vise; de aceea te-am chemat, ca să îmi faci cunoscut ce
să fac.
16 Atunci Samuel a spus: Pentru ce atunci mă întrebi pe
mine, văzând că DOMNUL s-a depărtat de la tine şi a devenit
duşmanul tău?
17 Şi DOMNUL i-a făcut, precum a vorbit prin mine; fiindcă
DOMNUL a rupt împărăţia din mâna ta şi a dat-o aproapelui
tău, lui David;
18 Pentru că nu ai ascultat de vocea DOMNULUI, nici nu ai
împlinit mânia lui aprinsă asupra lui Amalec, de aceea ţi-a
făcut DOMNUL acest lucru astăzi.
19 Mai mult, DOMNUL va da de asemenea pe Israel cu tine
în mâna filistenilor; şi mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine;
DOMNUL de asemenea va da oştirea lui Israel în mâna
filistenilor.
20 ¶ Atunci Saul a căzut îndată întins la pământ şi s-a temut
foarte tare, din cauza cuvintelor lui Samuel; şi nu era nici o
putere în el; pentru că nu mâncase pâine toată ziua şi toată
noaptea.
21 Şi femeia a venit la Saul şi a văzut că era foarte tulburat
şi i-a spus: Iată, roaba ta a ascultat de vocea ta şi mi-am pus
viaţa în joc şi am dat ascultare cuvintelor tale pe care mi le-
ai vorbit.
22 De aceea acum, te rog, dă şi tu ascultare vocii roabei tale
şi lasă-mă să pun o bucată de pâine înaintea ta; şi mănâncă,
să ai putere, când mergi pe calea ta.
23 Dar el a refuzat şi a spus: Nu voi mânca. Dar servitorii săi,
împreună cu femeia, l-au constrâns; şi el a dat ascultare vocii
lor. Astfel s-a ridicat de la pământ şi a şezut pe pat.
24 Şi femeia avea un viţel gras în casă; şi s-a grăbit şi l-a în-
junghiat; şi a luat făină şi a frământat-o şi a copt azime din
ea;
25 Şi a adus înaintea lui Saul şi înaintea servitorilor săi şi ei
193
au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat în acea noapte.
Capitolul 29
Ş i filistenii şi-au adunat toate armatele la Afec; şi israeliţii
şi-au întins corturile lângă o fântână care este în Izreel.
2 Şi domnii filistenilor au trecut înainte cu sutele şi cu miile;
dar David şi oamenii săi au trecut în ariergardă cu Achiş.
3 Atunci au spus prinţii filistenilor: Ce fac aceşti evrei aici?
Şi Achiş a spus prinţilor filistenilor: Nu este acesta David,
servitorul lui Saul, împăratul lui Israel, care a fost cu mine
aceste zile sau aceşti ani şi nu am găsit nici o vină în el de
când a sosit la mine până în această zi?
4 Şi prinţii filistenilor s-au înfuriat pe el; şi prinţii filistenilor
i-au spus: Trimite înapoi pe acest om, ca să meargă la locul
său pe care i l-ai rânduit şi să nu coboare cu noi la bătălie, ca
nu cumva în bătălie să fie potrivnicul nostru; căci cu ce ar
putea el să se împace cu domnul său? Nu cu capetele acestor
oameni?
5 Nu este acesta David, despre care ele cântau una alteia în
dansuri, spunând: Saul a ucis miile lui şi David zecile lui de
mii?
6 ¶ Atunci Achiş l-a chemat pe David şi i-a spus: Într-adevăr,
precum DOMNUL trăieşte, tu ai fost integru şi ieşirea ta şi
intrarea ta cu mine în oştire este bună înaintea ochilor mei;
pentru că nu am găsit rău în tine din ziua venirii tale la mine
până în această zi; totuşi, domnii nu te plac.
7 De aceea acum întoarce-te şi mergi în pace, ca să nu dis-
placi domnilor filistenilor.
8 Şi David i-a spus lui Achiş: Dar ce am făcut? Şi ce ai găsit
în servitorul tău cât am fost cu tine şi până în această zi,
ca să nu merg să lupt împotriva duşmanilor domnului meu,
împăratul?
9 Şi Achiş i-a răspuns şi i-a zis lui David: Ştiu că eşti bun îna-
intea ochilor mei, ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi, prin-
ţii filistenilor au spus: Să nu se urce cu noi la bătălie.
10 De aceea acum, scoală-te devreme dimineaţa cu servitorii
domnului tău care au venit cu tine; şi imediat ce vă sculaţi
dimineaţa şi aveţi lumină, plecaţi.
11 Astfel David şi oamenii săi s-au sculat devreme diminea-
ţa, pentru a se depărta şi pentru a se întoarce în ţara filiste-
nilor. Şi filistenii s-au urcat la Izreel.
Capitolul 30
Ş i s-a întâmplat, când David şi oamenii săi au venit la
Ţiclag în a treia zi, că amaleciţii invadaseră sudul şi
Ţiclagul şi loviseră Ţiclagul şi îl arseseră cu foc;
2 Şi luaseră captive pe femeile care erau în el; nu au ucis pe
nici una, fie mare sau mică, ci le-au dus şi au mers pe calea
lor.
3 Astfel David şi oamenii săi au venit în cetate şi, iată, aceas-
ta era arsă cu foc; şi soţiile lor şi fiii lor şi fiicele lor, erau luate
captive.
4 Atunci David şi poporul care era cu el şi-au înălţat vocea şi
au plâns până nu au mai avut putere să plângă.
5 Şi cele două soţii ale lui David erau luate captive: Ahinoam
izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal.
6 Şi David era foarte strâmtorat, pentru că poporul vorbea să
îl împroaşte cu pietre deoarece sufletul întregului popor era
mâhnit, fiecare om pentru fiii săi şi pentru fiicele sale; dar
David s-a încurajat în DOMNUL Dumnezeul său.
7 ¶ Şi David a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Te
rog, adu-mi aici efodul. Şi Abiatar a adus efodul acolo la
 1 Samuel 31
David.
8 Şi David a întrebat pe DOMNUL , spunând: Să urmă-
resc această ceată înarmată? Să o ajung? Şi el i-a răspuns:
Urmăreşte-i; pentru că într-adevăr îi vei ajunge şi negreşit
vei lua înapoi totul.
9 Astfel David a mers, el şi cei şase sute de oameni care erau
cu el şi au ajuns la pârâul Besor, unde cei care au rămas în
urmă s-au oprit.
10 Dar David i-a urmărit, el şi patru sute de oameni; pentru
că două sute au rămas în urmă, cei care erau atât de obosiţi
încât nu puteau să treacă pârâul Besor.
11 Şi au găsit un egiptean în câmp şi l-au adus la David şi i-au
dat pâine şi el a mâncat; şi l-au făcut să bea apă;
12 Şi i-au dat o bucată de turtă de smochine şi doi ciorchini
de stafide; şi după ce a mâncat, duhul lui i-a revenit; pentru
că nu mâncase pâine, nici nu băuse apă trei zile şi trei nopţi.
13 Şi David i-a spus: Al cui eşti? Şi de unde eşti? Şi el a spus:
Eu sunt un tânăr din Egipt, servitor al unui amalecit; şi
stăpânul meu m-a lăsat, pentru că acum trei zile am căzut
bolnav.
14 Noi am invadat în partea de sud a cheretiţilor şi în ţinutul
care aparţine de Iuda şi în partea de sud a lui Caleb; şi am
ars Ţiclagul cu foc.
15 Şi David i-a spus: Poţi să mă cobori la această ceată? Iar
el a spus: Jură-mi pe Dumnezeu că nici nu mă vei ucide nici
nu mă vei da în mâinile stăpânului meu şi te voi coborî la
această ceată.
16 Şi după ce l-a coborât, iată, ei erau împrăştiaţi pe toată
faţa pământului, mâncând şi bând şi dansând, pentru toată
prada cea mare pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din
ţara lui Iuda.
17 Şi David i-a lovit din amurg chiar până în seara zilei ur-
mătoare; şi nu a scăpat nici un om dintre ei, în afară de patru
sute de tineri, care au călărit pe cămile şi au fugit.
18 Şi David a luat înapoi tot ceea ce amaleciţii duseseră; şi
David şi-a eliberat pe cele două soţii.
19 Şi nimic nu le lipsea, fie mic sau mare, nici fii, nici fiice,
nici pradă, nici vreun lucru pe care li-l luaseră: David a re-
cuperat totul.
20 Şi David a luat toate turmele şi cirezile, pe care le-au mâ-
nat înaintea celorlalte vite şi au spus: Aceasta este prada lui
David.
21 ¶ Şi David a venit la cei două sute de bărbaţi, care erau
atât de obosiţi încât nu l-au putut urma pe David, pe care îi
făcuseră să rămână la pârâul Besor; şi ei au ieşit să îl întâm-
pine pe David şi să întâlnească poporul care era cu el; şi când
David s-a apropiat de popor, i-a salutat.
22 Atunci au răspuns toţi oamenii stricaţi şi ai lui Belial,
dintre cei care au mers cu David şi au zis: Căci ei nu au mers
cu noi, nu le vom da nimic din prada pe care am luat-o îna-
poi, ci doar fiecărui bărbat soţia sa şi copiii săi, ca să îi ducă
şi să plece.
23 Atunci David a spus: Să nu faceţi astfel, fraţii mei, cu
ceea ce ne-a dat DOMNUL , care ne-a păstrat şi a dat în mâna
194
noastră ceata care a venit împotriva noastră.
24 Fiindcă cine vă va da ascultare în acest lucru? Ci cum este
partea celui care coboară la bătălie, tot astfel să fie partea ce-
lui care rămâne lângă lucruri, vor împărţi la fel.
25 Şi a fost astfel din acea zi înainte, că el a făcut din aceasta
un statut şi o rânduială pentru Israel până astăzi.
26 Şi când David a venit la Ţiclag, a trimis din pradă bă-
trânilor lui Iuda, chiar prietenilor săi, spunând: Iată un dar
pentru voi, din prada duşmanilor DOMNULUI;
27 Celor din Betel şi celor din sudul Ramotulul şi celor din
Iatir,
28 Şi celor din Aroer şi celor din Sifmot şi din Eştemoa,
29 Şi celor din Racal şi celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi
celor din cetăţile cheniţilor,
30 Şi celor din Horma şi celor din Cor-Aşan şi din Atac,
31 Şi celor din Hebron şi tuturor locurilor unde David însuşi
şi oamenii săi aveau obiceiul să meargă.
Capitolul 31
Ş i filistenii s-au luptat cu Israel; şi bărbaţii lui Israel au fugit
din faţa filistenilor şi au căzut ucişi în muntele Ghilboa.
2 Şi filistenii i-au urmărit necontenit pe Saul şi pe fiii săi; şi
filistenii au ucis pe Ionatan şi pe Abinadab şi pe Malchi-Şua,
fiii lui Saul.
3 Şi bătălia s-a încins împotriva lui Saul şi arcaşii l-au lovit şi
a fost rănit grav de arcaşi.
4 Atunci Saul a spus purtătorului său de arme: Scoate-ţi sa-
bia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi
să vină şi să mă străpungă şi să îşi bată joc de mine. Dar pur-
tătorul său de arme a refuzat, pentru că se temea foarte tare.
De aceea Saul a luat o sabie şi s-a aruncat în ea.
5 Şi când purtătorul său de arme a văzut că Saul era mort, s-a
aruncat şi el în sabia lui şi a murit cu el.
6 Astfel Saul a murit şi cei trei fii ai săi şi purtătorul său de
arme şi toţi oamenii săi, în aceeaşi zi, împreună.
7 Şi când bărbaţii lui Israel care erau de partea cealaltă a văii
şi cei de partea cealaltă a Iordanului, au văzut că bărbaţii lui
Israel au fugit şi că Saul şi fiii săi erau morţi, au părăsit cetă-
ţile şi au fugit; şi filistenii au venit şi au locuit în ele.
8 ¶ Şi s-a întâmplat a doua zi, după ce filistenii au venit să îi
dezbrace pe cei ucişi, că au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi,
căzuţi la muntele Ghilboa.
9 Şi i-au retezat capul şi l-au dezbrăcat de armura lui şi au
trimis în ţara filistenilor de jur împrejur, să proclame aceas-
ta în casa idolilor lor şi printre popor.
10 Şi i-au pus armura în casa Astarteei; şi i-au pironit trupul
de zidul Bet-Şanului.
11 Şi când locuitorii din Iabes-Galaad au auzit despre cele ce
făcuseră filistenii lui Saul,
12 Toţi bărbaţii viteji s-au ridicat şi au mers toată noaptea şi
au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul Bet-
Şanului şi au venit la Iabes şi le-au ars acolo.
13 Şi le-au luat oasele şi le-au îngropat sub un copac la Iabes
şi au postit şapte zile.
 … 2 Samuel …
Capitolul 1
A cum, s-a întâmplat după moartea lui Saul, după ce
David s-a întors de la măcelul amaleciţilor şi David lo-
cuise două zile în Ţiclag;
2 S-a întâmplat chiar a treia zi, că, iată, un om a ieşit din ta-
bără de la Saul cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe capul său;
şi a fost astfel, după ce a venit la David, că a căzut la pământ
şi s-a prosternat.
3 Şi David i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Din tabăra
lui Israel am scăpat.
4 Şi David i-a zis: Ce s-a întâmplat? Spune-mi, te rog. Şi el a
răspuns că poporul a fugit de la bătălie şi mulţi din popor au
căzut de asemenea şi au murit; şi Saul şi Ionatan, fiul său, au
murit şi ei.
5 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri:
Cum ştii tu că Saul şi Ionatan, fiul său, sunt morţi?
6 Şi tânărul care îi spusese a zis: Cum treceam din întâmpla-
re pe muntele Ghilboa, iată, Saul se rezema pe suliţa sa; şi,
iată, care şi călăreţi îl urmăreau necontenit.
7 Şi când s-a uitat înapoia lui, m-a văzut şi m-a strigat. Şi eu
am răspuns: Iată-mă.
8 Şi mi-a spus: Cine eşti? Iar eu i-am zis: Sunt amalecit.
9 El mi-a spus din nou: Stai în picioare, te rog, asupra mea şi
ucide-mă, pentru că m-a cuprins chinul, deoarece viaţa mea
este încă întreagă în mine.
10 Astfel că am stat asupra lui şi l-am ucis, pentru că eram
sigur că nu ar fi trăit după cădere; şi am luat coroana care era
pe capul lui şi brăţara care era pe braţul lui şi le-am adus aici
domnului meu.
11 ¶ Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a rupt; şi tot astfel
toţi bărbaţii care erau cu el;
12 Şi au jelit şi au plâns şi au postit până seara, pentru Saul
şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul DOMNULUI şi
pentru casa lui Israel, deoarece căzuseră prin sabie.
13 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri:
De unde eşti? Iar el a răspuns: Sunt fiul unui străin, un
amalecit.
14 Şi David i-a spus: Cum nu te-ai temut să îţi întinzi mâna
să nimiceşti pe unsul DOMNULUI?
15 Şi David a chemat pe unul dintre tineri şi a spus: Du-te
aproape şi aruncă-te asupra lui. Şi l-a lovit încât el a murit.
16 Şi David i-a spus: Sângele tău fie asupra capului tău; pen-
tru că gura ta a mărturisit împotriva ta, spunând: Am ucis
pe unsul DOMNULUI.
17 ¶ Şi David a plâns cu această plângere pentru Saul şi pen-
tru Ionatan, fiul său;
18 (De asemenea le-a cerut să înveţe pe copiii lui Iuda folosi-
rea arcului; iată, aceasta este scrisă în cartea lui Iaşar.)
19 Frumuseţea lui Israel este ucisă pe înălţimile tale; cum au
căzut cei puternici!
20 Nu spuneţi în Gat, nu vestiţi pe străzile din Ascalon; ca
nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva fiicele
celor necircumcişi să triumfe.
21 Voi munţi din Ghilboa, să nu fie rouă, nici să nu fie ploaie
peste voi, nici câmpuri de ofrande; pentru că acolo scutul
celor puternici este aruncat cu nemernicie, scutul lui Saul,
ca şi cum nu ar fi fost uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi, de la grăsimea celor puternici,
arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoi şi sabia lui Saul nu se
195
întorcea goală.
23 Saul şi Ionatan erau de iubit şi plăcuţi în vieţile lor şi în
moartea lor nu au fost despărţiţi; erau mai iuţi decât acvilele,
erau mai tari decât leii.
24 Voi fiice ale lui Israel, plângeţi pe Saul, care v-a îmbrăcat
în purpură, cu desfătări, care a pus ornamente de aur pe ha-
inele voastre.
25 Cum sunt căzuţi cei puternici în mijlocul bătăliei! O,
Ionatan, tu ai fost ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt tulburat pentru tine, fratele meu Ionatan; foarte plă-
cut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine, între-
când iubirea femeilor.
27 Cum au căzut cei puternici şi armele de război au pierit!
Capitolul 2
Ş i s-a întâmplat după aceasta, că David a întrebat pe
DOMNUL , zicând: Să mă urc în vreuna din cetăţile lui
Iuda? Şi DOMNUL i-a spus: Urcă-te. Şi David a zis: Unde să
mă urc? Iar el a spus: La Hebron.
2 Astfel David s-a urcat acolo şi cele două soţii ale lui de
asemenea, Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui
Nabal.
3 Şi pe oamenii lui care erau cu el David i-a urcat, pe fiecare
bărbat cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.
4 Şi bărbaţii lui Iuda au venit şi acolo au uns pe David împă-
rat peste casa lui Iuda. Şi i-au spus lui David, zicând: Bărbaţii
din Iabes-Galaad au fost cei care au îngropat pe Saul.
5 Şi David a trimis mesageri la bărbaţii din Iabes-Galaad şi
le-a spus: Binecuvântaţi fiţi voi de DOMNUL , că aţi arătat
această bunătate domnului vostru, lui Saul, şi l-aţi îngropat.
6 Şi acum DOMNUL să vă arate bunătate şi adevăr; şi eu de
asemenea vă voi răsplăti această bunătate, pentru că aţi făcut
acest lucru.
7 De aceea acum, să vi se întărească mâinile şi fiţi viteji; pen-
tru că stăpânul vostru Saul este mort şi de asemenea casa lui
Iuda m-a uns împărat peste ei.
8 ¶ Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe
Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim;
9 Şi l-a făcut împărat peste Galaad şi peste aşuriţi şi peste
Izreel şi peste Efraim şi peste Beniamin şi peste tot Israelul.
10 Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani
când a început să domnească peste Israel şi a domnit doi ani.
Dar casa lui Iuda l-a urmat pe David.
11 Şi timpul cât David a fost împărat în Hebron, peste casa
lui Iuda, a fost şapte ani şi şase luni.
12 Şi Abner, fiul lui Ner, şi servitorii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul,
au ieşit din Mahanaim la Gabaon.
13 Şi Ioab, fiul Ţeruiei, şi servitorii lui David, au ieşit şi s-au
întâlnit la iazul din Gabaon; şi au şezut, unii într-o parte a
iazului şi ceilalţi de partea cealaltă a iazului.
14 Şi Abner i-a spus lui Ioab: Să se ridice acum tinerii şi să
joace înaintea noastră. Şi Ioab a zis: Să se ridice.
15 Atunci s-au ridicat şi au trecut după număr doisprezece
din Beniamin, care ţineau de Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi doi-
sprezece din servitorii lui David.
16 Şi au apucat fiecare pe aproapele său de cap şi şi-au înfipt
sabia în coasta aproapelui său, astfel încât au căzut împreu-
nă; de aceea acel loc a fost numit Helcat-Haţurim, care este
în Gabaon.
 2 Samuel 3
17 Şi a fost o bătălie foarte grea în acea zi; şi Abner a fost lovit
şi bărbaţii lui Israel, înaintea servitorilor lui David.
18 ¶ Şi acolo erau trei fii ai Ţeruiei: Ioab şi Abişai şi Asael; şi
Asael era tot atât de iute de picior ca o căprioară sălbatică.
19 Şi Asael l-a urmărit pe Abner; şi, mergând, nu se întorcea
nici la dreapta nici la stânga din urma lui Abner.
20 Atunci Abner s-a uitat înapoia sa şi a spus: Eşti tu Asael?
Şi el a răspuns: Eu sunt.
21 Şi Abner i-a spus: Abate-te la dreapta sau la stânga şi apu-
că pe unul dintre tineri şi ia-ţi armura lui. Dar Asael a refu-
zat să se abată din urma lui.
22 Şi Abner i-a spus din nou lui Asael: Abate-te din urma
mea, pentru ce să te dobor la pământ? Cum aş putea atunci
să îmi ridic faţa înaintea fratelui tău, Ioab?
23 Totuşi el a refuzat să se abată; de aceea Abner, cu coada
suliţei l-a lovit sub a cincea coastă, încât suliţa a ieşit prin
spatele lui; şi a căzut acolo şi a murit în acel loc. Şi s-a în-
tâmplat, că atâţi câţi ajungeau la locul unde Asael căzuse şi
murise, se opreau.
24 Şi Ioab şi Abişai l-au urmărit pe Abner; şi soarele apunea
când au ajuns la dealul Ama, care este înaintea Ghiahului, pe
calea pustiei Gabaonului.
25 ¶ Şi copiii lui Beniamin s-au adunat după Abner şi au
devenit o singură trupă şi au stat în picioare pe vârful unui
deal.
26 Atunci Abner l-a chemat pe Ioab şi a spus: Va mânca sabia
pentru totdeauna? Nu ştii tu că va fi amărăciune la sfârşit?
Cât va dura deci, până când vei porunci poporului să se în-
toarcă de la urmărirea fraţilor săi?
27 Şi Ioab a spus: Precum Dumnezeu trăieşte, dacă nu ai fi
vorbit, cu siguranţă că dimineaţa poporul s-ar fi urcat fieca-
re de la urmărirea fratelui său.
28 Astfel că Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit
şi nu au mai urmărit pe Israel, nici nu au mai luptat.
29 Şi Abner şi oamenii săi au umblat toată noaptea aceea
prin câmpie şi au trecut Iordanul şi au mers prin tot Bitronul
şi au ajuns la Mahanaim.
30 Şi Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi după ce a
adunat tot poporul împreună, lipseau dintre servitorii lui
David nouăsprezece oameni şi Asael.
31 Dar servitorii lui David loviseră din Beniamin şi din
oamenii lui Abner, astfel încât trei sute şaizeci de bărbaţi
muriseră.
32 Şi au ridicat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tată-
lui său, care era în Betleem. Şi Ioab şi oamenii săi au mers
toată noaptea şi au ajuns la Hebron în zorii zilei.
Capitolul 3
A cum, a fost război lung între casa lui Saul şi casa lui
David; dar David creştea din ce în ce mai tare, iar casa
lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.
2 Şi lui David i s-au născut fii în Hebron; şi întâiul său născut
a fost Amnon, din Ahinoam izreelita;
3 Şi al doilea al său, Chileab, din Abigail carmelita, soţia lui
Nabal; şi al treilea, Absalom, fiul lui Maaca, fiica lui Talmai,
împăratul Gheşurului;
4 Şi al patrulea, Adonia, fiul lui Haghita; şi al cincilea, Şefatia,
fiul lui Abital;
5 Şi al şaselea, Itream, prin Egla, soţia lui David. Aceştia i
s-au născut lui David în Hebron.
6 Şi s-a întâmplat, în timp ce era război între casa lui Saul şi
casa lui David, că Abner s-a întărit pentru casa lui Saul.
196
7 ¶ Şi Saul avea o concubină, al cărei nume era Riţpa, fiica
lui Aia; şi Iş-Boşet i-a spus lui Abner: Pentru ce ai intrat la
concubina tatălui meu?
8 Atunci Abner s-a înfuriat foarte tare din cauza cuvintelor
lui Iş-Boşet şi a spus: Sunt eu un cap de câine, eu, care împo-
triva lui Iuda, arăt bunătate în această zi casei lui Saul, tatăl
tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui
David, ca să mă acuzi astăzi de o greşeală referitor la această
femeie?
9 Astfel să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult dacă
nu îi voi face, precum a jurat DOMNUL lui David;
10 De a muta împărăţia de la casa lui Saul şi de a întemeia
tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la
Beer-Şeba.
11 Iar Iş-Boşet nu i-a putut răspunde lui Abner nici un cu-
vânt înapoi, deoarece se temea de el.
12 Şi Abner a trimis mesageri la David din partea lui, spu-
nând: A cui este ţara? Spunând de asemenea: Fă o alianţa cu
mine şi, iată, mâna mea va fi cu tine, pentru a-ţi aduce tot
Israelul la tine.
13 Iar el a spus: Bine, voi face alianţă cu tine; dar un singur
lucru cer de la tine, şi acesta este: Să nu îmi vezi faţa, decât
dacă îmi aduci întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vii să îmi
vezi faţa.
14 Şi David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, spu-
nând: Dă-mi pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pen-
tru o sută de prepuţuri ale filistenilor.
15 Şi Iş-Boşet a trimis şi a luat-o de la soţul ei, de la Paltiel,
fiul lui Laiş.
16 Şi soţul ei a mers cu ea plângând în urma ei până la
Bahurim. Atunci Abner i-a spus: Du-te, întoarce-te. Şi el s-a
întors.
17 Şi Abner a avut un cuvânt cu bătrânii lui Israel, spunând:
Aţi căutat în trecut ca David să fie împărat peste voi;
18 De aceea acum faceţi aceasta; pentru că DOMNUL a vorbit
despre David, spunând: Prin mâna servitorului meu David,
voi salva pe poporul meu Israel din mâna filistenilor şi din
mâna tuturor duşmanilor săi.
19 Şi Abner a vorbit de asemenea în urechile lui Beniamin; şi
Abner a mers de asemenea să vorbească în urechile lui David
la Hebron tot ce părea bun lui Israel şi ce părea bun întregii
case a lui Beniamin.
20 Astfel, Abner a venit la David la Hebron şi douăzeci de
bărbaţi cu el. Şi David i-a făcut lui Abner şi oamenilor care
erau cu el un ospăţ.
21 Şi Abner i-a spus lui David: Mă voi ridica şi voi merge şi
voi aduna tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca ei să facă
alianţă cu tine şi ca tu să domneşti peste tot ce doreşte inima
ta. Şi David l-a trimis pe Abner; şi el a mers în pace.
22 ¶ Şi, iată, servitorii lui David şi Ioab s-au întors de la ur-
mărirea unei cete înarmate şi au adus o mare pradă cu ei; iar
Abner nu era cu David în Hebron; pentru că îl trimisese şi
el plecase în pace.
23 Când Ioab şi toată oştirea care era cu el s-au întors, i-au
spus lui Ioab, zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat şi
el l-a trimis şi a plecat în pace.
24 Atunci Ioab a intrat la împărat şi a spus: Ce ai făcut? Iată,
Abner a venit la tine, de ce l-ai trimis şi el a plecat?
25 Tu îl cunoşti pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele
şi să cunoască ieşirea şi intrarea ta şi să cunoască tot ceea ce
faci.
26 Şi după ce Ioab a ieşit de la David, a trimis mesageri după
 2 Samuel 5
Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna Sira; dar David nu
ştia aceasta.
27 Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a luat deopar-
te la poartă pentru a-i vorbi în ascuns, şi acolo l-a lovit sub
a cincea coastă, încât el a murit, pentru sângele lui Asael,
fratele său.
28 Şi după aceasta, când David a auzit, a spus: Eu şi împără-
ţia mea suntem nevinovaţi înaintea DOMNULUI pentru tot-
deauna de sângele lui Abner, fiul lui Ner;
29 Acesta să cadă pe capul lui Ioab şi al întregii case a tatălui
său; şi să nu lipsească din casa lui Ioab vreunul care are o
scurgere, sau care este un lepros, sau care se sprijină în toiag,
sau care cade prin sabie, sau care este lipsit de pâine.
30 Astfel Ioab şi Abişai, fratele său, au ucis pe Abner, deoare-
ce el ucisese pe fratele lor, Asael, la Gabaon în bătălie.
31 Şi David i-a spus lui Ioab şi întregului popor care era cu
el: Rupeţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu pânză de sac şi jeliţi
înaintea lui Abner. Şi împăratul David însuşi urma sicriul.
32 Şi l-au îngropat pe Abner în Hebron; şi împăratul şi-a ri-
dicat vocea şi a plâns la mormântul lui Abner; şi tot poporul
a plâns.
33 Şi împăratul a plâns pentru Abner şi a spus: A murit
Abner precum moare un prost?
34 Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele tale puse în că-
tuşe; precum cade un om înaintea oamenilor stricaţi, astfel
ai căzut tu. Şi tot poporul a plâns din nou pentru el.
35 Şi când tot poporul a venit să îl facă pe David să mănân-
ce mâncare pe când era încă ziuă, David a jurat, spunând:
Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă voi gusta
pâine sau orice altceva, până când soarele apune.
36 Şi tot poporul a observat aceasta şi le-a plăcut, la fel cum
tot ce făcea împăratul plăcea întregului popor.
37 Fiindcă tot poporul şi tot Israelul au înţeles în acea zi că
nu a fost de la împărat să ucidă pe Abner, fiul lui Ner.
38 Şi împăratul a spus servitorilor săi: Nu ştiţi că un prinţ şi
un mare om a căzut în această zi în Israel?
39 Şi eu sunt slab în această zi, deşi sunt uns împărat şi aceşti
oameni, fiii Ţeruiei, sunt prea tari pentru mine; DOMNUL va
răsplăti făcătorului de rău după stricăciunea lui.
Capitolul 4
Ş i când fiul lui Saul a auzit că Abner a murit în Hebron,
mâinile i-au slăbit; şi toţi israeliţii au fost tulburaţi.
2 Şi fiul lui Saul avea doi bărbaţi care erau căpetenii de cete:
numele unuia era Baana şi numele celuilalt, Recab, fiii lui
Rimon, un beerotit, dintre copiii lui Beniamin; (fiindcă şi
Beerot era numărat la Beniamin;
3 Şi beerotiţii fugiseră la Ghitaim şi au fost locuitori tempo-
rari acolo până în această zi.)
4 Şi Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era şchiop de pi-
cioare. El era în vârstă de cinci ani când au venit veştile des-
pre Saul şi Ionatan din Izreel şi dădaca lui l-a luat şi a fugit;
şi s-a întâmplat, pe când se grăbea ea să fugă, că el a căzut şi
a devenit şchiop. Şi numele lui era Mefiboşet.
5 Şi fiii lui Rimon beerotitul, Recab şi Baana, au mers şi au
ajuns pe la arşiţa zilei la casa lui Iş-Boşet, care era întins în
pat la amiază.
6 Şi au intrat acolo în mijlocul casei, ca şi cum ar fi adus grâu;
şi l-au lovit sub a cincea coastă; şi Recab şi Baana, fratele său,
au scăpat.
7 Fiindcă atunci când intraseră în casă, el era întins pe patul
său în camera sa de dormit; şi l-au lovit şi l-au ucis şi i-au
197
tăiat capul şi i-au luat capul şi au mers toată noaptea pe calea
câmpiei.
8 Şi au adus capul lui Iş-Boşet la David la Hebron şi au spus
împăratului: Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul
tău, care ţi-a căutat viaţa; şi DOMNUL a răzbunat pe domnul
meu împăratul în această zi împotriva lui Saul şi seminţei
lui.
9 ¶ Şi David le-a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său,
fiilor lui Rimon beerotitul şi le-a zis: Precum DOMNUL tră-
ieşte, care mi-a răscumpărat sufletul din orice restrişte,
10 Când cineva mi-a spus, zicând: Iată, Saul este mort, cre-
zând că mi-a adus veşti bune, l-am apucat şi l-am ucis în
Ţiclag, el, care a crezut că îi voi da o răsplată pentru veştile
lui;
11 Cu cât mai mult, când oameni stricaţi au ucis pe o per-
soană dreaptă în propria lui casă pe patul lui? Să nu cer
eu de aceea sângele lui din mâna voastră şi să nu vă iau
de pe pământ?
12 Şi David a poruncit tinerilor săi şi ei i-au ucis şi le-au re-
tezat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat deasupra iazului
în Hebron. Dar au luat capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în
mormântul lui Abner în Hebron.
Capitolul 5
A tunci au venit toate triburile lui Israel la David la
Hebron şi au vorbit, spunând: Iată, noi suntem osul tău
şi carnea ta.
2 Şi în trecut, când Saul era împărat peste noi, tu erai cel care
conduceai afară şi aduceai înăuntru pe Israel; şi DOMNUL
ţi-a spus: Tu vei fi paşte pe poporul meu Israel şi tu vei fi o
căpetenie peste Israel.
3 Astfel, toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat la Hebron;
şi împăratul David a făcut alianţă cu ei în Hebron înaintea
DOMNULUI; şi l-au uns pe David împărat peste Israel.
4 David era în vârstă de treizeci de ani când a început să
domnească şi el a domnit patruzeci de ani.
5 În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni; şi în
Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi
Iuda.
6 ¶ Şi împăratul şi oamenii săi au mers la Ierusalim la iebu-
siţi, locuitorii ţării, care vorbiseră lui David, spunând: Dacă
nu îndepărtezi pe orbi şi pe şchiopi, tu nu vei intra aici; gân-
dind: David nu poate intra aici.
7 Totuşi David a luat întăritura Sionului; aceeaşi este cetatea
lui David.
8 Şi David a spus în acea zi: Oricine se urcă la apeduct şi
loveşte pe iebusiţi şi pe şchiopi şi pe orbi, care sunt urâţi de
sufletul lui David, el va fi mai marele şi căpetenie. De aceea ei
au spus: Orbul şi şchiopul nu vor intra în casă.
9 Astfel David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o cetatea lui
David. Şi David a zidit de jur împrejur de la Milo şi spre
interior.
10 Şi David a mers înainte şi a devenit mare şi DOMNUL
Dumnezeul oştirilor era cu el.
11 ¶ Şi Hiram, împăratul Tirului, a trimis mesageri la David
şi cedri şi tâmplari şi pietrari; şi ei i-au clădit lui David o
casă.
12 Şi David a priceput că DOMNUL îl întemeiase împărat
peste Israel şi că înălţase împărăţia sa de dragul poporului
său Israel.
13 Şi David şi-a luat mai multe concubine şi soţii din
Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi i s-au mai născut
 2 Samuel 7
încă fii şi fiice lui David.
14 Şi acestea sunt numele celor care i s-au născut în Ierusalim:
Şamua şi Şobab şi Natan şi Solomon,
15 Şi Ibhar şi Elişua şi Nefeg şi Iafia,
16 Şi Elişama şi Eliada şi Elifelet.
17 ¶ Dar când filistenii au auzit că îl unseseră pe David îm-
părat peste Israel, toţi filistenii au urcat să îl caute pe David;
şi David a auzit despre aceasta şi a coborât la fortăreaţă.
18 Filistenii de asemenea au venit şi s-au răspândit în Valea
Refaim.
19 Şi David a întrebat pe DOMNUL , spunând: Să mă urc îm-
potriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea? Şi DOMNUL i-a
spus lui David: Urcă-te, pentru că voi da fără îndoială pe
filisteni în mâna ta.
20 Şi David a venit la Baal-Peraţim şi David i-a lovit acolo
şi a spus: DOMNUL a izbucnit peste duşmanii mei înaintea
mea, ca spărtura apelor. De aceea a pus acelui loc numele
Baal-Peraţim.
21 Şi acolo şi-au lăsat idolii lor şi David şi oamenii săi i-au
ars.
22 Şi filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea
Refaim.
23 Şi când David a întrebat pe DOMNUL , el a spus: Să nu te
urci; ci înconjoară-i prin spate şi să mergi asupra lor înaintea
duzilor.
24 Şi să fie astfel, când auzi un sunet de umblet în vârfu-
rile duzilor, grăbeşte-te, atunci să te mişti; fiindcă atunci
DOMNUL va merge înaintea ta, ca să lovească oştirea
filistenilor.
25 Şi David a făcut astfel, precum DOMNUL îi poruncise; şi
a lovit pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.
Capitolul 6
D in nou, David a adunat pe toţi bărbaţii aleşi din Israel,
treizeci de mii.
2 Şi David s-a ridicat şi a mers cu tot poporul care era cu el de
la Baale din Iuda, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu,
al cărui nume este chemat după numele DOMNULUI oştiri-
lor care locuieşte între heruvimi.
3 Şi au pus chivotul lui Dumnezeu pe un car nou şi l-au scos
din casa lui Abinadab care era în Ghibea; şi Uza şi Ahio, fiii
lui Abinadab, conduceau carul cel nou.
4 Şi l-au scos din casa lui Abinadab care era în Ghibea, în-
soţind chivotul lui Dumnezeu; şi Ahio mergea înaintea
chivotului.
5 Şi David şi toată casa lui Israel cântau înaintea DOMNULUI
pe tot felul de instrumente făcute din lemn de brad, chiar pe
harpe şi pe psalterioane şi pe tamburine şi pe corneţi şi pe
chimvale.
6 ¶ Şi când au ajuns la aria lui Nacon, Uza şi-a întins mâna
spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, fiindcă boii l-au
scuturat.
7 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Uza; şi
Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greşeala sa; şi a murit acolo
lângă chivotul lui Dumnezeu.
8 Şi lui David nu i-a plăcut, deoarece DOMNUL făcuse o
spărtură asupra lui Uza; şi a numit locul acela Pereţ-Uza
până în această zi.
9 Şi David s-a temut de DOMNUL în acea zi şi a spus: Cum să
vină chivotul DOMNULUI la mine?
10 Astfel, David a refuzat să mute chivotul DOMNULUI la
el, în cetatea lui David; ci David l-a dus deoparte în casa lui
198
Obed-Edom ghititul.
11 Şi chivotul DOMNULUI a rămas în casa lui Obed-Edom
ghititul trei luni; şi DOMNUL l-a binecuvântat pe Obed-
Edom şi pe toată casa lui.
12 ¶ Şi i s-a spus împăratului David, zicând: DOMNUL a bi-
necuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce aparţine lui, dato-
rită chivotului lui Dumnezeu. Astfel David a mers şi a urcat
chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea
lui David cu veselie.
13 Şi s-a întâmplat că atunci când cei care au purtat chivotul
DOMNULUI au făcut şase paşi, el a sacrificat boi şi dobitoace
îngrăşate.
14 Şi David a dansat înaintea DOMNULUI cu toată puterea
lui; şi David era încins cu un efod de in subţire.
15 Astfel David şi toată casa lui Israel au adus chivotul
DOMNULUI cu strigăte şi cu sunet de trâmbiţă.
16 Şi pe când chivotul DOMNULUI intra în cetatea lui David,
Mical, fiica lui Saul, a privit pe fereastră şi l-a văzut pe împă-
ratul David sărind şi dansând înaintea DOMNULUI; şi ea l-a
dispreţuit în inima ei.
17 Şi au adus chivotul DOMNULUI şi l-au pus la locul său,
în mijlocul tabernacolului pe care îl întinsese David pentru
chivotul DOMNULUI; şi David a oferit ofrande arse şi ofrande
de pace înaintea DOMNULUI.
18 Şi imediat ce David a terminat de oferit ofrande arse
şi ofrande de pace, a binecuvântat poporul în numele
DOMNULUI oştirilor.
19 Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel şi
la bărbaţi şi la femei, fiecăruia câte o turtă de pâine şi o bu-
cată bună de carne şi câte un ulcior de vin. Astfel, tot poporul
a plecat fiecare la casa lui.
20 ¶ Atunci David s-a întors să îşi binecuvânteze casa. Şi
Mical, fiica lui Saul, a ieşit să îl întâmpine pe David şi a spus:
Cât de glorios a fost împăratul lui Israel astăzi, care s-a dez-
golit astăzi în ochii roabelor servitorilor săi, precum unul
dintre oamenii deşerţi se dezgoleşte fără ruşine!
21 Şi David a spus către Mical: Aceasta a fost înaintea
DOMNULUI, care m-a ales pe mine înaintea tatălui tău şi
înaintea întregii lui case, pentru a mă pune conducător peste
poporul DOMNULUI, peste Israel; de aceea voi juca înaintea
DOMNULUI.
22 Şi voi fi încă mai nemernic decât atât şi voi fi înjosit în
ochii mei; şi despre servitoarele despre care ai vorbit, de ele
voi fi onorat.
23 De aceea Mical, fiica lui Saul, nu a avut copil până în ziua
morţii ei.
Capitolul 7
Ş i s-a întâmplat, când împăratul a şezut în casa lui şi
DOMNUL i-a dat odihnă de toţi duşmanii lui de jur
împrejur,
2 Că împăratul a spus profetului Natan: Vezi acum, eu locu-
iesc într-o casă de cedru, dar chivotul lui Dumnezeu locu-
ieşte înăuntrul covoarelor.
3 Şi Natan a spus împăratului: Du-te, fă tot ce este în inima
ta, fiindcă DOMNUL este cu tine.
4 ¶ Şi s-a întâmplat că, în acea noapte cuvântul DOMNULUI
a venit la Natan, spunând:
5 Du-te şi spune servitorului meu David: Astfel spune
DOMNUL: Îmi vei zidi tu o casă ca sa locuiesc în ea?
6 Pentru că eu nu am locuit în vreo casă de când am scos
pe copiii lui Israel din Egipt, chiar până în această zi, ci am
 2 Samuel 8
umblat într-un cort şi într-un tabernacol.
7 În toate locurile în care am umblat cu toţi copiii lui Israel
am vorbit eu un cuvânt vreunuia din triburile lui Israel, că-
ruia i-am poruncit să pască pe poporul meu Israel, spunând:
De ce nu îmi zidiţi o casă de cedru?
8 De aceea acum, astfel să îi spui servitorului meu David:
Astfel spune DOMNUL oştirilor: Te-am luat de la staulul oi-
lor, de la a urma oile, pentru a fi conducător peste poporul
meu, peste Israel;
9 Şi am fost cu tine oriunde ai mers şi am stârpit pe toţi duş-
manii tăi dinaintea ochilor tăi şi ţi-am făcut un nume mare,
ca numele oamenilor mari care sunt pe pământ.
10 Mai mult, voi rândui un loc pentru poporul meu Israel şi
îl voi sădi, ca ei să locuiască într-un loc al lor şi să nu se mai
mute; iar copiii stricăciunii nu îl vor mai chinui ca înainte,
11 Ca atunci când am poruncit judecătorilor să fie peste po-
porul meu Israel şi te-am făcut să te odihneşti de toţi duş-
manii tăi. De asemenea DOMNUL îţi spune că îţi va face o
casă.
12 Şi când zilele tale se vor fi împlinit şi vei adormi cu taţii
tăi, voi aşeza sămânţa ta după tine, care va ieşi din adâncu-
rile tale şi îi voi întemeia împărăţia.
13 El va zidi o casă pentru numele meu şi eu voi întări tronul
împărăţiei lui pentru totdeauna.
14 Eu îi voi fi tată şi el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire,
îl voi mustra cu nuiaua oamenilor şi cu loviturile copiilor
oamenilor;
15 Dar mila mea nu se va depărta de la el, precum am luat-o
de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
16 Şi casa ta şi împărăţia ta vor fi întemeiate pentru totdeau-
na înaintea ta; tronul tău va fi întemeiat pentru totdeauna.
17 Conform tuturor acestor cuvinte şi conform aceste între-
gi viziuni, astfel i-a vorbit Natan lui David.
18 ¶ Atunci împăratul David a intrat şi a şezut înaintea
DOMNULUI şi a spus: Cine sunt eu, Doamne DUMNEZEULE?
Şi ce este casa mea, că m-ai adus până aici?
19 Şi aceasta încă a fost un lucru mic înaintea ochilor tăi,
DOAMNE DUMNEZEULE; dar tu ai vorbit de asemenea des-
pre casa servitorului tău pentru mult timp înainte. Şi este
aceasta felul omului, Doamne DUMNEZEULE?
20 Şi ce poate David să îţi mai spună? Pentru că tu DOAMNE
DUMNEZEULE , cunoşti pe servitorul tău.
21 De dragul cuvântului tău şi conform inimii tale, ai făcut
toate aceste lucruri măreţe, pentru a le face cunoscute servi-
torului tău.
22 De aceea tu eşti mare, DOAMNE Dumnezeule; pentru că
nu este nimeni ca tine, nici nu este vreun Dumnezeu în afară
de tine, conform cu toate câte am auzit cu urechile noastre.
23 Şi ce naţiune pe pământ este ca poporul tău, ca Israel, pe
care Dumnezeu a mers să îl răscumpere ca popor pentru el
însuşi şi să îi facă un nume şi să facă pentru voi lucruri mari
şi înfricoşătoare, pentru ţara ta, înaintea poporului tău, pe
care ţi l-ai răscumpărat din Egipt, de la naţiuni şi de la dum-
nezeii lor?
24 Fiindcă ţi-ai întărit pe poporul tău Israel să îţi fie un po-
por pentru totdeauna; şi tu, DOAMNE , ai devenit Dumnezeul
lor.
25 Şi acum, DOAMNE Dumnezeule, cuvântul pe care l-ai
spus referitor la servitorul tău şi referitor la casa lui, înte-
mează-l pentru totdeauna şi fă precum ai spus.
26 Şi numele tău să fie mărit pentru totdeauna, spunând:
DOMNUL oştirilor este Dumnezeu peste Israel; şi să fie
199
întemeiată casa servitorului tău David înaintea ta.
27 Pentru că tu, DOAMNE al oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
i-ai revelat servitorului tău, spunând: Îţi voi zidi o casă; de
aceea a găsit servitorul tău în inima sa să se roage această
rugăciune către tine.
28 Şi acum, Doamne DUMNEZEULE , tu eşti acel Dumnezeu
şi cuvintele tale sunt adevărate şi tu ai promis această bună-
tate servitorului tău;
29 De aceea acum, să îţi placă să binecuvântezi casa servito-
rului tău, ca să continue pentru totdeauna înaintea ta, pen-
tru că tu, Doamne DUMNEZEULE , ai vorbit aceasta; şi cu
binecuvântarea ta să fie casa servitorului tău binecuvântată
pentru totdeauna.
Capitolul 8
Ş i după aceasta s-a întâmplat, că David a lovit pe filis-
teni şi i-a supus; şi David a luat Meteg-Haama din mâna
filistenilor.
2 Şi a lovit pe Moab şi i-a măsurat cu o frânghie, aruncându-i
la pământ; chiar cu două frânghii a măsurat pentru a-i da
la moarte şi cu o frânghie întreagă pentru a-i lăsa în viaţă.
Şi astfel, moabiţii au devenit servitorii lui David şi au adus
daruri.
3 Şi David a lovit de asemenea pe Hadadezer, fiul lui Rehob,
împăratul din Ţoba, pe când mergea să îşi recupereze grani-
ţa la râul Eufrat.
4 Şi David a luat de la el o mie de care şi şapte sute de călăreţi
şi douăzeci de mii de pedeştri; şi David a tăiat tendoanele
cailor tuturor carelor, dar a păstrat dintre ei cai pentru o sută
de care.
5 Şi când sirienii din Damasc au venit pentru a-l ajuta pe
Hadadezer, împăratul din Ţoba, David a ucis dintre sirieni
douăzeci şi două de mii de oameni.
6 Atunci David a pus garnizoane în Siria Damascului; şi
sirienii au devenit servitori lui David şi au adus daruri. Şi
DOMNUL îl păstra pe David oriunde mergea.
7 Şi David a luat scuturile de aur care erau pe servitorii lui
Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim.
8 Şi din Betah şi din Berotai, cetăţi ale lui Hadadezer, împă-
ratul David a luat foarte multă aramă.
9 ¶ Când Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David lovise
toată oştirea lui Hadadezer,
10 Atunci Toi a trimis pe Ioram, fiul său, la împăratul David,
pentru a-l saluta şi pentru a-l binecuvânta, pentru că luptase
împotriva lui Hadadezer şi îl bătuse; pentru că Hadadezer
avusese războaie cu Toi. Şi Ioram a adus cu el vase de argint
şi vase de aur şi vase de aramă,
11 Pe care David le-a dedicat de asemenea DOMNULUI, cu
argintul şi cu aurul pe care îl dedicase de la toate naţiunile
pe care le supusese;
12 Din Siria şi din Moab şi de la copiii lui Amon şi de la
filisteni şi de la Amalec şi din prada lui Hadadezer, fiul lui
Rehob, împăratul din Ţoba.
13 Şi David şi-a făcut un nume când s-a întors de la lovi-
rea sirienilor în valea sării, aceştia fiind optsprezece mii de
oameni.
14 Şi a pus garnizoane în Edom; a pus garnizoane în tot
Edomul şi toţi cei din Edom au devenit servitorii lui David.
Şi DOMNUL l-a păstrat pe David oriunde mergea.
15 ¶ Şi David a domnit peste tot Israelul; şi David făcea jude-
cată şi dreptate pentru tot poporul său.
16 Şi Ioab, fiul Ţeruiei, era peste oştire; şi Iosafat, fiul lui
 2 Samuel 11
Ahilud, era cronicar;
17 Şi Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau
preoţi; şi Seraia era scrib;
18 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, era şi peste cheretiţi şi peste
peletiţi; şi fiii lui David erau mai marii conducători.
Capitolul 9
Ş i David a spus: Mai este cineva care să fi rămas din casa
lui Saul, ca să îi arăt bunătate din cauza lui Ionatan?
2 Şi era din casa lui Saul un servitor al cărui nume era Ţiba.
Şi când l-au chemat la David, împăratul i-a spus: Eşti tu
Ţiba? Şi el a spus: Al tău servitor.
3 Şi împăratul a spus: Mai este cineva din casa lui Saul, ca să
îi arăt bunătatea lui Dumnezeu? Şi Ţiba a spus împăratului:
Ionatan mai are încă un fiu, care este şchiop de picioare.
4 Şi împăratul i-a spus: Unde este el? Şi Ţiba a spus împă-
ratului: Iată, el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, în
Lodebar.
5 Atunci împăratul David a trimis şi l-a scos din casa lui
Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6 Acum, când Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit
la David, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat. Şi David
a spus: Mefiboşet. Iar el a răspuns: Iată pe servitorul tău!
7 Şi David i-a spus: Nu te teme, pentru că îţi voi arăta într-
adevăr bunătate, de dragul lui Ionatan, tatăl tău, şi îţi voi da
înapoi tot pământul lui Saul, tatăl tău; şi tu vei mânca pâine
la masa mea continuu.
8 Şi el s-a plecat şi a spus: Ce este servitorul tău, ca să priveşti
la un astfel de câine mort cum sunt eu?
9 ¶ Atunci împăratul l-a chemat pe Ţiba, servitorul lui Saul,
şi i-a spus: Am dat fiului stăpânului tău tot ce a aparţinut lui
Saul şi întregii sale case.
10 Tu, de aceea, şi fiii tăi şi servitorii tăi, veţi ara pămân-
tul pentru el şi tu vei aduce roadele, ca fiul stăpânului tău
să aibă mâncare să mănânce; dar Mefiboşet, fiul stăpânului
tău, va mânca pâine întotdeauna la masa mea. Acum Ţiba
avea cincisprezece fii şi douăzeci de servitori.
11 Atunci Ţiba a spus împăratului: Conform cu toate câte a
poruncit domnul meu, împăratul, servitorului său, astfel va
face servitorul tău. Cât despre Mefiboşet, a spus împăratul,
el va mânca la masa mea, ca unul dintre fiii împăratului.
12 Şi Mefiboşet avea un fiu tânăr, al cărui nume era Mica.
Şi toţi câţi au locuit în casa lui Ţiba erau servitori lui
Mefiboşet.
13 Astfel Mefiboşet a locuit în Ierusalim, fiindcă mânca
la masa împăratului continuu; şi el era şchiop la ambele
picioare.
Capitolul 10
Ş i s-a întâmplat după aceasta, că împăratul copiilor lui
Amon a murit şi Hanun, fiul său, a domnit în locul său.
2 Atunci David a spus: Voi arăta bunătate lui Hanun, fiul lui
Nahaş, precum tatăl său mi-a arătat mie bunătate. Şi David
a trimis să îl mângâie prin servitorii săi pentru tatăl său. Şi
servitorii lui David au venit în ţara copiilor lui Amon.
3 Şi prinţii copiilor lui Amon i-au spus lui Hanun, domnul
lor: Gândeşti tu că David onorează pe tatăl tău, că a trimis
mângâietori la tine? Nu a trimis David mai degrabă pe ser-
vitorii săi la tine ca să cerceteze cetatea şi să o spioneze şi să
o răstoarne?
4 De aceea Hanun i-a luat pe servitorii lui David şi le-a ras
bărbile pe jumătate şi le-a tăiat hainele la mijloc, până la fese,
200
şi i-a trimis.
5 Când i-au spus aceasta lui David, el a trimis să îi întâl-
nească, deoarece oamenii erau foarte ruşinaţi; şi împăra-
tul a spus: Rămâneţi la Ierihon până vă cresc bărbile şi apoi
întoarceţi-vă.
6 ¶ Şi când copiii lui Amon au văzut că s-au împuţit înaintea
lui David, copiii lui Amon au trimis şi au angajat pe sirienii
din Bet-Rehob şi pe sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de
pedeştri, şi de la împăratul Maaca, o mie de bărbaţi, şi din
Iştob, douăsprezece mii de bărbaţi.
7 Şi când David a auzit de aceasta, l-a trimis pe Ioab şi toată
oştirea războinicilor.
8 Şi copiii lui Amon au ieşit şi s-au desfăşurat de bătălie la
intrarea porţii; şi sirienii din Ţoba şi din Rehob şi Iştob şi
Maaca, erau singuri pe câmp.
9 Când Ioab a văzut că frontul bătăliei era împotriva lui di-
nainte şi dinapoi, a ales din toţi bărbaţii aleşi ai lui Israel şi
i-a desfăşurat împotriva sirienilor;
10 Şi restul poporului l-a dat în mâna lui Abişai, fratele său,
ca să îi desfăşoare împotriva copiilor lui Amon.
11 Şi a spus: Dacă sirienii sunt prea tari pentru mine, atunci
tu să mă ajuţi; dar dacă fiii lui Amon sunt prea tari pentru
tine, atunci eu voi veni şi te voi ajuta.
12 Încurajează-te şi să fim bărbaţi pentru poporul nostru şi
pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi DOMNUL să facă ce
îi pare bine.
13 Şi Ioab şi poporul care era cu el s-au apropiat să lupte îm-
potriva sirienilor; iar ei au fugit dinaintea lui.
14 Şi când copiii lui Amon au văzut că sirienii fugiseră,
atunci au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în ce-
tate. Astfel Ioab s-a întors de la copiii lui Amon şi a venit la
Ierusalim.
15 ¶ Şi când sirienii au văzut că au fost loviţi înaintea lui
Israel, s-au adunat împreună.
16 Şi Hadadezer a trimis şi i-a scos pe sirienii care erau din-
colo de râu; şi au venit la Helam; şi Şobac, căpetenia oştirii
lui Hadadezer, mergea în fruntea lor.
17 Şi când i s-a spus lui David, el a adunat tot Israelul şi a
trecut Iordanul şi a venit la Helam. Şi sirienii s-au desfăşurat
împotriva lui David şi au luptat cu el.
18 Şi sirienii au fugit dinaintea lui Israel; şi David a ucis şapte
sute de conducători de care dintr-ai sirienilor şi patruzeci de
mii de călăreţi şi a lovit pe Şobac, căpetenia oştirii lor, care
a murit acolo.
19 Şi când toţi împăraţii care erau servitori lui Hadadezer
au văzut că erau loviţi înaintea lui Israel, au făcut pace cu
Israel şi le-au servit. Astfel sirienii s-au temut să îi mai ajute
pe copiii lui Amon.
Ş
Capitolul 11
i s-a întâmplat, după terminarea anului, pe timpul când
împăraţii ies la bătălie, că David a trimis pe Ioab şi pe ser-
vitorii săi cu el şi tot Israelul; şi i-au nimicit pe fiii lui Amon
şi au asediat Raba. Dar David a rămas încă la Ierusalim.
2 Şi s-a întâmplat, spre seară, că David s-a ridicat din patul
său şi s-a plimbat pe acoperişul casei împăratului; şi de pe
acoperiş a văzut o femeie spălându-se; şi femeia era foarte
frumoasă la vedere.
3 Şi David a trimis şi a cercetat despre femeie. Şi unul a
spus: Nu este aceasta Bat-Şeba, fiica lui Eliam, soţia lui Urie
hititul?
4 Şi David a trimis mesageri şi au luat-o; şi ea a intrat la el şi
 2 Samuel 12
el s-a culcat cu ea; fiindcă ea era purificată de necurăţia ei; şi
s-a întors acasă.
5 Şi femeia a rămas însărcinată şi a trimis să spună lui David
şi a zis: Sunt însărcinată.
6 ¶ Şi David a trimis la Ioab, spunând: Trimite-mi pe Urie
hititul. Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David.
7 Şi după ce Urie a venit la el, David l-a întrebat ce mai făcea
Ioab şi ce mai făcea poporul şi cum mergea războiul.
8 Şi David i-a spus lui Urie: Coboară acasă la tine şi spală-ţi
picioarele. Şi Urie s-a depărtat de casa împăratului şi l-a ur-
mat un dar de mâncare de la împărat.
9 Dar Urie a dormit la uşa casei împăratului cu toţi servitorii
domnului său şi nu a coborât acasă.
10 Şi când i-au spus lui David, zicând: Urie nu a coborât aca-
să. Şi David i-a spus lui Urie: Nu te-ai întors din călătorie?
De ce nu ai coborât acasă?
11 Şi Urie i-a spus lui David: Chivotul şi Israel şi Iuda, lo-
cuiesc în corturi; şi domnul meu Ioab şi servitorii domnu-
lui meu, sunt aşezaţi în tabără în câmp deschis; să intru eu
atunci în casa mea, să mănânc şi să beau şi să mă culc cu
soţia mea? Precum trăieşti tu şi precum trăieşte sufletul tău,
nu voi face acest lucru.
12 Şi David i-a spus lui Urie: Rămâi aici şi astăzi, şi mâine te
voi lăsa să pleci. Astfel Urie a rămas la Ierusalim în acea zi
şi a doua zi.
13 Şi când David l-a chemat, el a mâncat şi a băut înaintea lui
şi l-a îmbătat; şi seara el a ieşit afară să se culce în patul său
cu servitorii domnului său, dar nu a coborât acasă.
14 ¶ Şi s-a întâmplat, dimineaţa, că David a scris o scrisoare
lui Ioab şi a trimis-o prin mâna lui Urie.
15 Şi a scris în scrisoare, spunând: Puneţi-l pe Urie în frun-
tea bătăliei celei mai încinse şi retrageţi-vă de la el, ca să fie
lovit şi să moară.
16 Şi s-a întâmplat, când Ioab observa cetatea, că l-a pus pe
Urie la locul unde ştia că erau bărbaţi viteji.
17 Şi bărbaţii cetăţii au ieşit afară şi au luptat cu Ioab; şi au
căzut unii din popor dintre servitorii lui David; şi Urie hiti-
tul a murit de asemenea.
18 Atunci Ioab a trimis şi a spus lui David toate lucrurile
referitoare la război;
19 Şi a poruncit mesagerului, zicând: După ce vei fi terminat
de spus împăratului lucrurile despre război,
20 Şi dacă va fi astfel, că furia împăratului se va ridica şi îţi
va spune: Pentru ce v-aţi apropiat atât de mult de cetate când
aţi luptat? Nu aţi ştiut că vor trage de pe zid?
21 Cine a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu a aruncat
o femeie o bucată de piatră de moară de pe zid, încât el a mu-
rit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat de zid? Atunci tu să spui: A
murit şi servitorul tău Urie, hititul.
22 Astfel mesagerul a plecat şi a venit şi i-a arătat lui David
despre toate pentru care îl trimisese Ioab.
23 Şi mesagerul i-a spus lui David: Într-adevăr, oamenii au
fost mai tari decât noi şi au ieşit la noi în câmp şi am fost
asupra lor până la intrarea porţii.
24 Şi trăgătorii au tras de pe zid asupra servitorilor tăi; şi
unii dintre servitorii împăratului au murit; a murit şi servi-
torul tău Urie, hititul.
25 Atunci David i-a spus mesagerului: Astfel să spui lui Ioab:
Să nu îţi displacă acest lucru, pentru că sabia devorează pe
unul la fel ca şi pe altul; întăreşte mai mult bătălia împotriva
cetăţii şi nimiceşte-o; şi încurajează-l.
26 Şi când soţia lui Urie a auzit că Urie soţul ei era mort, l-a
201
jelit pe soţul ei.
27 Şi când jelirea a trecut, David a trimis şi a adus-o acasă
şi ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu. Dar lucrul pe care
David îl făcuse nu a plăcut DOMNULUI.
Capitolul 12
Ş i DOMNUL l-a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit
la el şi i-a spus: Erau doi oameni într-o cetate; unul bogat
şi celălalt sărac.
2 Bogatul avea foarte multe turme şi cirezi;
3 Dar săracul nu avea nimic, în afară de o singură mieluşea,
pe care o cumpărase şi o hrănea; şi aceasta creştea împreună
cu el şi cu copiii săi; mânca din mâncarea lui şi bea din pa-
harul lui şi se culca la sânul lui şi îi era ca o fiică.
4 Şi a venit un călător la omul bogat iar el nu s-a îndurat să
ia din turma lui şi din cireada lui, ca să pregătească pentru
călătorul care venise la el; dar a luat oaia omului sărac şi a
pregătit-o pentru omul care venise la el.
5 Şi mânia lui David s-a aprins foarte tare împotriva omului
acela; şi i-a spus lui Natan: Precum DOMNUL trăieşte, omul
care a făcut acest lucru va muri negreşit.
6 Şi să întoarcă pentru miel, împătrit, pentru că a făcut
aceasta şi pentru că nu a avut milă.
7 Şi Natan i-a spus lui David: Tu eşti acel om. Astfel spune
DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Te-am uns împărat peste
Israel şi te-am eliberat din mâna lui Saul;
8 Şi ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la
sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda; şi dacă aceas-
ta ar fi fost prea puţin, ţi-aş fi dat astfel şi astfel de lucruri.
9 Pentru ce ai dispreţuit porunca DOMNULUI, pentru a face
rău înaintea ochilor lui? Ai ucis pe Urie hititul cu sabia şi ţi-
ai luat pe soţia lui de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia copiilor
lui Amon.
10 De aceea acum sabia nu se va depărta niciodată de casa
ta; pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat pe soţia lui Urie hititul
să fie soţia ta.
11 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi ridica un rău împotriva
ta din propria ta casă şi îţi voi lua soţiile de dinaintea ochilor
tăi şi le voi da aproapelui tău şi el se va culca cu soţiile tale în
faţa acestui soare.
12 Pentru că tu ai făcut aceasta în secret; dar eu voi face acest
lucru înaintea întregului Israel şi în faţa soarelui.
13 Şi David i-a spus lui Natan: Am păcătuit împotriva
DOMNULUI. Şi Natan i-a spus lui David: DOMNUL de ase-
menea a îndepărtat păcatul tău, nu vei muri.
14 Dar pentru că prin această faptă ai dat mare ocazie duş-
manilor DOMNULUI să blesteme, de asemenea pruncul care
ţi s-a născut va muri negreşit.
15 ¶ Şi Natan a plecat acasă. Şi DOMNUL a lovit pruncul
pe care soţia lui Urie i-l născuse lui David şi a fost foarte
bolnav.
16 Şi David l-a implorat pe Dumnezeu pentru prunc; şi David
a postit şi a intrat şi a stat întins toată noaptea pe pământ.
17 Şi bătrânii casei lui s-au ridicat şi au intrat la el, pentru
a-l ridica de la pământ; dar el a refuzat şi nici nu a mâncat
pâine cu ei.
18 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că pruncul a murit. Şi ser-
vitorii lui David s-au temut să îi spună că pruncul era mort,
pentru că au spus: Iată, în timp ce pruncul încă trăia, i-am
vorbit şi a refuzat să dea ascultare vocii noastre; cât se va
chinui, dacă îi spunem că pruncul este mort?
19 Dar când David a văzut că servitorii săi şopteau, David a
 2 Samuel 13
priceput că pruncul era mort; de aceea David a spus servito-
rilor săi: Este pruncul mort? Şi ei au spus: Este mort.
20 Atunci David s-a ridicat de la pământ şi s-a spălat şi s-a
uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa DOMNULUI şi
s-a închinat; apoi a venit acasă; şi după ce a cerut, i-au pus
pâine înainte şi a mâncat.
21 Atunci servitorii săi i-au spus: Ce este acest lucru pe care
l-ai făcut? Tu ai postit şi ai plâns pentru prunc în timp ce era
în viaţă; dar acum când pruncul este mort, te-ai ridicat şi ai
mâncat pâine?
22 Şi el a spus: În timp ce pruncul era încă în viaţă, am
postit şi am plâns, fiindcă am spus: Cine poate spune dacă
DUMNEZEU se va îndura de mine, ca să trăiască pruncul?
23 Dar acum el este mort, pentru ce să postesc? Pot să îl
aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce
la mine.
24 Şi David a mângâiat-o pe Bat-Şeba, soţia sa, şi a intrat la
ea şi s-a culcat cu ea; şi ea a născut un fiu şi el i-a pus numele
Solomon; şi DOMNUL l-a iubit.
25 Şi a trimis prin mâna profetului Natan; şi el i-a pus nume-
le Iedidia, datorită DOMNULUI.
26 ¶ Şi Ioab a luptat împotriva Rabei copiilor lui Amon şi a
luat cetatea împărătească.
27 Şi Ioab a trimis mesageri la David şi a spus: Am luptat
împotriva Rabei şi am luat cetatea apelor.
28 De aceea acum, adună restul poporului şi aşează tabăra
împotriva cetăţii şi ia-o, ca nu cumva să iau eu cetatea şi să
fie numită după numele meu.
29 Şi David a adunat tot poporul şi a mers la Raba şi a luptat
împotriva ei şi a luat-o.
30 Şi a luat coroana împăratului lor de pe capul său, greuta-
tea acesteia era de un talant de aur, cu pietre preţioase; şi a
fost pusă pe capul lui David. Şi a scos din cetate pradă, foarte
multă.
31 Şi a adus pe poporul care era în ea şi i-a pus sub ferăstraie
şi sub suluri de fier şi sub topoare de fier şi i-a făcut să trea-
că prin cuptorul de cărămizi; şi astfel a făcut tuturor cetăţi-
lor copiilor lui Amon. Şi David şi tot poporul s-au întors la
Ierusalim.
Capitolul 13
Ş i s-a întâmplat după aceasta, că Absalom, fiul lui David
avea o soră frumoasă, al cărei nume era Tamar; şi Amnon,
fiul lui David, o iubea.
2 Şi Amnon era atât de chinuit, încât a căzut bolnav după
sora sa, Tamar; pentru că era fecioară şi lui Amnon i se părea
greu să îi facă ceva.
3 Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab,
fiul lui Şimea, fratele lui David; Şi Ionadab era un om foarte
subtil.
4 Şi el i-a spus: Fiind fiul împăratului de ce eşti tu tot mai
slab, din zi în zi? Refuzi să îmi spui? Şi Amnon i-a spus: O
iubesc pe Tamar, sora fratelui meu, Absalom.
5 Şi Ionadab i-a spus: Culcă-te în patul tău şi fă-te bolnav; şi
când tatăl tău vine să te vadă, spune-i: Te rog, să vină sora
mea Tamar şi să îmi dea mâncare şi să pregătească mâncarea
înaintea ochilor mei, ca să o văd şi să mănânc din mâna ei.
6 Astfel Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav; şi când îm-
păratul a venit să îl vadă, Amnon a spus împăratului: Te rog,
să vină Tamar, sora mea, şi să îmi facă două turte înaintea
ochilor mei, ca să mănânc din mâna ei.
7 Atunci David a trimis acasă la Tamar, spunând: Du-te
202
acum la casa fratelui tău, Amnon, şi pregăteşte-i mâncare.
8 Astfel Tamar a mers la casa fratelui ei, Amnon; şi el era
culcat. Şi ea a luat făină şi a frământat-o şi a pregătit turte
înaintea ochilor lui şi a copt turtele.
9 Şi a luat o tigaie şi le-a turnat înaintea lui; dar el a refuzat să
mănânce. Şi Amnon a spus: Să iasă toţi bărbaţii de la mine.
Şi au ieşit, fiecare bărbat de la el.
10 Şi Amnon i-a spus lui Tamar: Adu mâncarea în cameră,
ca să mănânc din mâna ta. Şi Tamar a luat turtele pe care le
făcuse şi le-a adus în cameră, la Amnon, fratele ei.
11 Şi după ce i le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a
spus: Vino să te culci cu mine, sora mea.
12 Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă forţa; pentru
că un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel, nu face aceas-
tă prostie.
13 Şi eu, încotro voi face să plece ruşinea mea? Şi cât despre
tine, tu vei fi ca unul dintre proşti în Israel. De aceea acum,
te rog, vorbeşte împăratului; pentru că nu mă va opri de la
tine.
14 Totuşi el a refuzat să dea ascultare vocii ei; şi, fiind mai
tare decât ea, a forţat-o şi s-a culcat cu ea.
15 Apoi, Amnon a urât-o foarte mult; astfel încât ura cu care
a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Şi
Amnon i-a spus: Ridică-te, pleacă.
16 Iar ea i-a spus: Cât despre acest lucru, acest rău de a mă
alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar
el a refuzat să îi dea ascultare.
17 Atunci el a chemat pe servitorul său care îi servea şi a
spus: Scoate acum afară pe această femeie de la mine şi în-
cuie uşa după ea.
18 Şi ea purta o haină pestriţă; pentru că în asemenea robe
erau îmbrăcate fiicele fecioare ale împăratului. Atunci servi-
torul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19 Şi Tamar şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă
care era pe ea şi şi-a pus mâna pe cap şi a plecat, plângând.
20 Şi Absalom, fratele ei, i-a spus: A fost Amnon, fratele tău,
cu tine? Dar acum linişteşte-te, sora mea; el este fratele tău;
nu lua aminte la acest lucru. Astfel Tamar a rămas părăsită
în casa fratelui ei, Absalom.
21 ¶ Dar când împăratul David a auzit de toate aceste lu-
cruri, s-a înfuriat foarte tare.
22 Şi Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici
bine; pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forţa-
se pe Tamar, sora lui.
23 Şi s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea
tunzători de oi în Baal-Haţor, care este lângă Efraim; şi
Absalom a invitat pe toţi fiii împăratului.
24 Şi Absalom a venit la împărat şi a spus: Iată acum, servi-
torul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul
şi servitorii săi cu servitorul tău.
25 Şi împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu
mergem toţi acum, ca nu cumva să îţi fim greutate. Dar el a
insistat la el; totuşi a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele
meu Amnon să meargă cu noi. Şi împăratul i-a spus: De ce
să meargă el cu tine?
27 Dar Absalom a insistat la el, încât l-a lăsat pe Amnon şi pe
toţi fiii împăratului să meargă cu el.
28 Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiţi
atenţi, când inima lui Amnon este veselă cu vin şi când vă
spun: Loviţi pe Amnon; atunci omorâţi-l, nu vă temeţi; nu
v-am poruncit eu? Fiţi curajoşi şi fiţi viteji.
 2 Samuel 14
29 Şi servitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon precum le
poruncise Absalom. Atunci toţi fiii împăratului s-au ridicat
şi fiecare s-a urcat pe catârul său şi au fugit.
30 ¶ Şi s-a întâmplat, în timp ce ei erau încă pe cale, că veş-
tile au ajuns la David, spunând: Absalom a ucis pe toţi fiii
împăratului şi nu a rămas nici unul dintre ei.
31 Atunci împăratul s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a
întins pe pământ; şi toţi servitorii săi au stat împrejur cu ha-
inele sfâşiate.
32 Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi
a zis: Să nu zică domnul meu că i-au ucis pe toţi tinerii, pe
fiii împăratului; pentru că numai Amnon este mort; fiindcă
după rânduiala lui Absalom aceasta a fost hotărâtă din ziua
în care el a forţat-o pe Tamar, sora lui.
33 De aceea acum, să nu pună domnul meu, împăratul, lu-
crul acesta la inima lui, zicând că toţi fiii împăratului sunt
morţi; pentru că numai Amnon este mort.
34 Dar Absalom a fugit. Şi tânărul care era de gardă şi-a ri-
dicat ochii şi a privit şi, iată, venea mult popor pe calea din
spatele lui, pe coasta dealului.
35 Şi Ionadab a spus împăratului: Iată, fiii împăratului vin;
precum servitorul tău a spus, aşa este.
36 Şi s-a întâmplat, imediat ce a terminat de vorbit, că, iată,
fiii împăratului au venit şi şi-au înălţat vocea şi au plâns; şi
împăratul de asemenea şi toţi servitorii săi au plâns foarte
tare.
37 Dar Absalom a fugit şi a mers la Talmai, fiul lui Amihur,
împăratul Gheşurului. Şi David jelea zilnic pe fiul său.
38 Astfel Absalom a fugit şi a mers la Gheşur şi a stat acolo
trei ani.
39 Şi sufletul împăratului David tânjea să meargă la Absalom;
pentru că era mângâiat referitor la Amnon, văzând că era
mort.
Capitolul 14
A cum Ioab, fiul Ţeruiei, a priceput că inima împăratului
tânjea după Absalom.
2 Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţe-
leaptă şi i-a spus: Te rog, prefă-te că jeleşti şi îmbracă acum
haine de jelire şi nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie
care mult timp a jelit după cel mort;
3 Şi intră la împărat şi vorbeşte-i în acest fel. Şi Ioab a pus
cuvintele în gura ei.
4 Şi după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a că-
zut cu faţa la pământ şi s-a prosternat şi a spus: Ajută-mă,
împărate.
5 Şi împăratul i-a spus: Ce îţi este? Iar ea a răspuns: Eu sunt
cu adevărat o femeie văduvă şi soţul meu este mort.
6 Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era
nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.
7 Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale
şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl
ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom
nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care
a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă
pe pământ.
8 Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă
referitor la tine.
9 Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, îm-
părate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu;
şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.
10 Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine
203
şi nu te va mai atinge.
11 Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de
DOMNUL Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor
sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimi-
cească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum DOMNUL trăieşte,
nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12 Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cu-
vânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.
13 Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea
lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împă-
ratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea
că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.
14 Pentru că noi trebuie să murim şi suntem ca apa vărsată
pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu
se uită la vreo persoană; totuşi plănuieşte mijloace, încât cel
alungat al său să nu fie scos de la el.
15 Acum de aceea, dacă am venit să vorbesc acest lucru
domnului meu împăratul, este pentru că poporul m-a înfri-
coşat; şi roaba ta a spus: Voi vorbi acum împăratului; poate
că împăratul va împlini cererea roabei sale.
16 Pentru că împăratul va asculta, pentru a elibera pe roaba
sa din mâna omului care voieşte să mă nimicească pe mine
împreună cu fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.
17 Atunci roaba ta a spus: Cuvântul domnului meu, împăra-
tul, va fi acum mângâietor; precum un înger al lui Dumnezeu,
aşa este domnul meu, împăratul, discernând binele şi răul;
de aceea DOMNUL Dumnezeul tău să fie cu tine.
18 Atunci împăratul a răspuns şi a zis femeii: Nu îmi ascun-
de, te rog, lucrul despre care te voi întreba. Şi femeia a spus:
Să vorbească acum domnul meu împăratul.
19 Şi împăratul a spus: Nu este mâna lui Ioab cu tine în toate
acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Precum sufletul tău tră-
ieşte, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate întoarce la
dreapta sau la stânga de la toate câte a spus domnul meu îm-
păratul; pentru că servitorul tău, Ioab, el mi-a cerut şi el a pus
toate aceste cuvinte în gura roabei tale;
20 Pentru a da această formă cuvântării a făcut servitorul
tău Ioab acest lucru; şi domnul meu este înţelept, conform
înţelepciunii unui înger al lui Dumnezeu, pentru a şti toate
lucrurile care sunt pe pământ.
21 ¶ Şi împăratul i-a spus lui Ioab: Iată acum, am făcut acest
lucru; du-te de aceea, adu înapoi pe tânărul Absalom.
22 Şi Ioab a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat şi a mulţumit
împăratului; şi Ioab a spus: Astăzi servitorul tău cunoaşte că
am găsit favoare înaintea ochilor tăi, domnul meu, împăra-
te, în aceea că împăratul a împlinit cererea servitorului său.
23 Astfel Ioab s-a ridicat şi a mers la Gheşur şi l-a adus pe
Absalom la Ierusalim.
24 Şi împăratul a spus: Să se întoarcă acasă la el şi să nu îmi
vadă faţa. Astfel Absalom s-a întors acasă şi nu a văzut faţa
împăratului.
25 Dar în tot Israelul nu era nimeni atât de lăudat ca Absalom
pentru frumuseţea lui; din talpa piciorului său chiar până în
creştetul capului său nu era nici un cusur în el.
26 Şi când îşi tundea capul, (fiindcă îl tundea la fiecare sfârşit
de an; pentru că părul era greu pe el, de aceea îl tundea) el
cântărea părul capului său la două sute de şekeli după greu-
tatea împăratului.
27 Şi lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, al cărei nume
era Tamar; ea era o femeie cu o înfăţişare frumoasă.
28 ¶ Astfel Absalom a locuit doi ani întregi în Ierusalim şi
nu a văzut faţa împăratului.
 2 Samuel 15
29 De aceea Absalom a trimis după Ioab, pentru a-l trimite
la împărat; dar el a refuzat să vină la el; şi când a trimis din
nou, a doua oară, el a refuzat să vină.
30 De aceea Absalom a spus servitorilor săi: Vedeţi, câmpul
lui Ioab este aproape de al meu şi are orz acolo; mergeţi şi
daţi-i foc. Şi servitorii lui Absalom au dat foc câmpului.
31 Atunci Ioab s-a ridicat şi a venit la Absalom acasă şi i-a
spus: Pentru ce au dat foc servitorii tăi câmpului meu?
32 Şi Absalom i-a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine,
spunând: Vino aici, ca să te trimit la împărat, pentru a spune:
Pentru ce am venit din Gheşur? Ar fi fost bine pentru mine
să fi fost tot acolo; de aceea acum, lasă-mă să văd faţa împă-
ratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă ucidă.
33 Şi Ioab a venit la împărat şi i-a spus. Şi după ce împăratul
l-a chemat pe Absalom, el a venit la împărat şi s-a plecat cu
faţa la pământ înaintea împăratului; şi împăratul l-a sărutat
pe Absalom.
Capitolul 15
Ş i s-a întâmplat după aceasta, că Absalom şi-a pregătit
care şi cai şi cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.
2 Şi Absalom se scula devreme şi stătea în picioare lângă calea
porţii; şi a fost astfel, dacă vreun om care avea o neînţelegere
venea la împărat pentru judecată, atunci Absalom îl chema
şi îi spunea: Din ce cetate eşti tu? Şi el zicea: Servitorul tău
este din unul din triburile lui Israel.
3 Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte,
dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.
4 Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară,
ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine
şi să îi fac dreptate!
5 Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el
să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.
6 Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat
pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui
Israel.
7 ¶ Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus
împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc pro-
misiunea, pe care am făcut-o DOMNULUI, la Hebron.
8 Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce
locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă DOMNUL mă va
aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi DOMNULUI.
9 Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi
a mers la Hebron.
10 Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel,
spunând: Imediat ce auziţi sunetul trâmbiţei, atunci să spu-
neţi: Absalom domneşte în Hebron.
11 Şi cu Absalom au mers două sute de oameni chemaţi din
Ierusalim; şi ei mergeau în simplitatea lor şi nu ştiau nimic.
12 Şi Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul
lui David, din cetatea sa, din Ghilo, în timp ce oferea sacrifi-
cii. Şi uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulţea
continuu lângă Absalom.
13 ¶ Şi a venit un mesager la David, spunând: Inimile bărba-
ţilor lui Israel sunt după Absalom.
14 Şi David a spus tuturor servitorilor săi, care erau cu el în
Ierusalim: Ridicaţi-vă şi să fugim; pentru că altfel nu vom
scăpa de Absalom; grăbiţi-vă să plecăm, ca nu cumva dintr-
o dată să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească
cetatea cu ascuţişul sabiei.
15 Şi servitorii împăratului au spus împăratului: Iată, ser-
vitorii tăi sunt gata să facă orice domnul nostru, împăratul,
204
va rândui.
16 Şi împăratul a ieşit şi toată casa lui a ieşit după el. Şi îm-
păratul a lăsat zece femei, care erau concubine, pentru a păzi
casa.
17 Şi împăratul a ieşit şi tot poporul a ieşit după el şi a rămas
într-un loc departe.
18 Şi toţi servitorii lui au trecut lângă el; şi toţi cheretiţii şi
toţi peletiţii şi toţi ghitiţii, şase sute de oameni care au venit
după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.
19 Atunci a spus împăratul lui Itai ghititul: Pentru ce mergi
şi tu cu noi? Întoarce-te la locul tău şi rămâi cu împăratul;
pentru că tu eşti străin şi de asemenea un exilat.
20 Deoarece ai venit doar ieri, să te fac astăzi să mergi în sus
şi în jos cu noi? Văzând că eu merg unde voi putea; întoarce-
te şi ia înapoi pe fraţii tăi; mila şi adevărul fie cu tine.
21 Şi Itai a răspuns împăratului şi a zis: Precum DOMNUL
trăieşte şi precum domnul meu împăratul trăieşte, cu si-
guranţă în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie în
moarte sau viaţă, chiar acolo va fi şi servitorul tău.
22 Şi David i-a spus lui Itai: Du-te şi treci înainte. Şi Itai ghi-
titul a trecut înainte, el şi toţi oamenii lui şi toţi micuţii care
erau cu el.
23 Şi toată ţara plângea cu voce tare şi tot poporul trecea;
împăratul de asemenea a trecut peste pârâul Chedron şi tot
poporul a trecut înainte, spre calea pustiei.
24 ¶ Şi, iată, Ţadoc de asemenea şi toţi leviţii erau cu el, pur-
tând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au pus jos chi-
votul lui Dumnezeu; şi Abiatar s-a urcat, până când tot po-
porul din cetate a terminat de trecut.
25 Şi împăratul i-a spus lui Ţadoc: Du chivotul lui Dumnezeu
înapoi în cetate; dacă voi găsi favoare în ochii DOMNULUI,
el mă va aduce înapoi şi mi-l va arăta şi pe el şi locuinţa sa;
26 Dar dacă el va spune astfel: Nu găsesc plăcere în tine; iată-
mă, să îmi facă ce i se pare bine.
27 Şi împăratul a spus de asemenea preotului Ţadoc: Nu eşti
tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate şi cei doi fii ai
voştri cu voi, Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar.
28 Vedeţi, eu voi rămâne în câmpia pustiei, până va veni un
cuvânt de la voi ca să îmi dea de veste.
29 De aceea Ţadoc şi Abiatar au purtat chivotul lui Dumnezeu
înapoi la Ierusalim; şi au rămas acolo.
30 Şi David s-a urcat pe urcuşul muntelui Măslinilor şi plân-
gea pe când urca şi avea capul acoperit şi mergea desculţ; şi
tot poporul care era cu el avea fiecare capul acoperit şi urcau,
plângând pe când urcau.
31 ¶ Şi unul i-a spus lui David, zicând: Ahitofel este între
uneltitori, cu Absalom. Şi David a spus: DOAMNE , te rog,
prosteşte sfatul lui Ahitofel.
32 Şi s-a întâmplat, când David a ajuns în vârful muntelui,
unde s-a închinat lui Dumnezeu, că, iată, Huşai architul a
venit să îl întâlnească cu haina sfâşiată şi cu ţărână pe cap.
33 Şi David i-a spus: Dacă treci mai departe cu mine, atunci
îmi vei fi o povară;
34 Dar dacă te întorci în cetate şi îi spui lui Absalom: Voi fi
servitorul tău, împărate; precum am fost servitorul tatălui
tău până acum, astfel voi fi acum servitorul tău; atunci vei
putea înfrânge pentru mine sfatul lui Ahitofel.
35 Şi nu ai cu tine acolo pe Ţadoc şi pe Abiatar, preoţii? De
aceea să fie, orice vei auzi din casa împăratului, să le spui
preoţilor Ţadoc şi Abiatar.
36 Iată, ei au acolo cu ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ,
fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar; şi prin ei să îmi
 2 Samuel 17
trimiteţi orice lucru pe care îl puteţi auzi.
37 Astfel Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate şi
Absalom a intrat în Ierusalim.
Capitolul 16
Ş i după ce David trecuse puţin dincolo de vârful dealului,
iată, Ţiba, servitorul lui Mefiboşet l-a întâlnit, cu o pere-
che de măgari înşeuaţi, şi pe ei două sute de pâini şi o sută
de mănunchiuri de stafide şi o sută de fructe de vară şi un
burduf cu vin.
2 Şi împăratul a spus lui Ţiba: Ce doreşti să însemne acestea?
Şi Ţiba a spus: Măgarii sunt pentru casa împăratului pentru
a fi călăriţi; şi pâinile şi fructele de vară pentru tineri să mă-
nânce; şi vinul, ca cei ce sunt leşinaţi în pustiu să îl bea.
3 Şi împăratul a spus: Unde este fiul stăpânului tău? Şi Ţiba
a spus împăratului: Iată, el rămâne la Ierusalim, fiindcă a
spus: Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui
meu.
4 Atunci a spus împăratul lui Ţiba: Iată, ale tale sunt toate
câte au aparţinut lui Mefiboşet. Şi Ţiba a spus: Cu umilin-
ţă te implor să găsesc favoare înaintea ochilor tăi, împărate,
domnul meu.
5 ¶ Şi când împăratul David a venit la Bahurim, iată, de
acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul, al cărui nume
era Şimei, fiul lui Ghera; el a ieşit şi a tot blestemat pe când
ieşea,
6 Şi a aruncat cu pietre spre David şi spre toţi servitorii îm-
păratului David; şi tot poporul şi toţi războinicii erau la
dreapta lui şi la stânga lui.
7 Şi astfel spunea Şimei, când blestema: Ieşi afară, ieşi afară,
tu om sângeros şi tu om al lui Belial;
8 DOMNUL a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în
locul căruia ai domnit; şi DOMNUL a dat împărăţia în mâna
lui Absalom, fiul tău; şi, iată, tu eşti prins în ticăloşia ta, pen-
tru că eşti un om sângeros.
9 Atunci a spus Abişai, fiul Ţeruiei, împăratului: De ce să
blesteme acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-
mă să trec, te rog şi să îi iau capul.
10 Şi împăratul a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei?
Lasă-l să blesteme, deoarece DOMNUL i-a spus: Blestemă pe
David. Cine va spune atunci: Pentru ce ai făcut astfel?
11 Şi David i-a spus lui Abişai şi tuturor servitorilor săi: Iată,
fiul meu, care a ieşit din adâncurile mele, îmi caută viaţa: cu
cât mai mult acum poate acest beniamit să o facă? Lăsaţi-l în
pace şi lăsaţi-l să blesteme, fiindcă DOMNUL i-a cerut.
12 Poate că DOMNUL va privi la nenorocirea mea şi DOMNUL
îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi.
13 Şi precum David şi oamenii săi mergeau pe cale, Şimei
mergea pe coasta dealului în dreptul lui şi blestema în timp
ce mergea şi arunca pietre spre el şi arunca praf.
14 Şi împăratul şi tot poporul care era cu el, au ajuns obosiţi
şi s-au răcorit acolo.
15 ¶ Şi Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la
Ierusalim şi Ahitofel a venit cu el.
16 Şi s-a întâmplat, când Huşai architul, prietenul lui David,
a venit la Absalom, că Huşai i-a spus lui Absalom: Trăiască
împăratul! Trăiască împăratul!
17 Şi Absalom i-a spus lui Huşai: Este aceasta bunătatea ta
faţă de prietenul tău? De ce nu ai mers cu prietenul tău?
18 Şi Huşai i-a spus lui Absalom: Nu; ci pe cine l-a ales
DOMNUL şi acest popor şi toţi bărbaţii lui Israel, al lui voi fi
şi cu el voi rămâne.
205
19 Şi din nou, cui să servesc? Să nu servesc în faţa fiului său?
Cum am servit în faţa tatălui tău, astfel voi fi în faţa ta.
20 Atunci i-a spus Absalom lui Ahitofel: Sfătuiţi-vă între voi
ce să facem.
21 Şi Ahitofel i-a spus lui Absalom: Intră la concubinele ta-
tălui tău, pe care el le-a lăsat pentru a păzi casa; şi tot Israelul
va auzi că eşti detestat de tatăl tău; atunci mâinile tuturor
celor care sunt cu tine vor fi tari.
22 Astfel, i-au întins lui Absalom un cort pe acoperişul casei;
şi Absalom a intrat la concubinele tatălui său înaintea ochi-
lor întregului Israel.
23 Şi sfatul lui Ahitofel, pe care îl dădea în acele zile, era ca
şi cum un om ar fi întrebat oracolul lui Dumnezeu; astfel era
întreg sfatul lui Ahitofel deopotrivă pentru David şi pentru
Absalom.
Capitolul 17
M ai mult, Ahitofel i-a spus lui Absalom: Lasă-mă acum
să aleg douăsprezece mii de bărbaţi şi mă voi ridica şi
îl voi urmări pe David în această noapte;
2 Şi voi veni peste el când el este obosit şi cu mâinile slăbite
şi îl voi înspăimânta; şi tot poporul care este cu el va fugi; şi
voi lovi doar pe împărat;
3 Şi voi aduce tot poporul înapoi la tine; bărbatul pe care tu
îl cauţi este ca şi întoarcerea tuturor; astfel tot poporul va fi
în pace.
4 Şi spusa a plăcut lui Absalom mult şi tuturor bătrânilor
lui Israel.
5 Atunci Absalom a spus: Cheamă acum şi pe Huşai architul
şi să auzim de asemenea ce spune el.
6 Şi când Huşai a venit la Absalom, Absalom i-a vorbit, spu-
nând: Ahitofel a vorbit în acest fel; să facem după spusa lui?
Dacă nu; vorbeşte tu.
7 Şi Huşai i-a spus lui Absalom: Sfatul pe care l-a dat Ahitofel
nu este bun de data aceasta.
8 Fiindcă, a spus Huşai, tu cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii
lui, că sunt războinici şi ei sunt amărâţi la suflet, ca o ursoai-
că jefuită de puii ei pe câmp; şi tatăl tău este un bărbat de
război şi nu va locui cu poporul.
9 Iată, el este ascuns acum în vreo groapă, sau în alt loc; şi
se va întâmpla, când unii dintre ei vor fi doborâţi la început,
că oricine aude va spune: Este un măcel în poporul care îl
urmează pe Absalom.
10 Şi chiar şi cel viteaz, a cărui inimă este ca inima unui leu,
se va topi în întregime, pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău
este un războinic şi cei care sunt cu el sunt bărbaţi viteji.
11 De aceea eu sfătuiesc ca tot Israelul cu stăruinţă să fie
adunat la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, atât de mult ca
nisipul care este lângă mare; şi tu însuţi să mergi la luptă.
12 Astfel vom veni peste el în vreun loc unde se găseşte şi
vom cădea asupra lui precum cade roua pe pământ; şi din el
şi din toţi oamenii care sunt cu el nu va rămâne nici măcar
unul.
13 Mai mult, dacă a mers într-o cetate, atunci tot Israelul va
aduce funii la acea cetate şi o vom trage în râu, până nu se va
mai găsi nici o pietricică.
14 Şi Absalom şi toţi bărbaţii lui Israel au spus: Sfatul lui
Huşai architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Pentru
că DOMNUL hotărâse să înfrângă sfatul bun al lui Ahitofel,
pentru ca DOMNUL să aducă răul asupra lui Absalom.
15 ¶ Atunci Huşai le-a spus preoţilor Ţadoc şi Abiatar: Astfel
şi astfel a sfătuit Ahitofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israel;
 2 Samuel 18
şi astfel şi astfel am sfătuit eu.
16 Şi acum trimiteţi repede şi spuneţi-i lui David, zicând: Nu
te opri în această noapte în câmpiile pustiei, ci repede treci
mai departe, ca nu cumva, fiind înghiţit împăratul, să fie în-
ghiţit şi tot poporul care este cu el.
17 Şi Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă En-Roguel, pentru că
nu puteau fi văzuţi intrând în cetate; şi o servitoare a mers şi
le-a spus; iar ei au mers şi i-au spus împăratului David.
18 Totuşi un băiat i-a văzut şi i-a spus lui Absalom; dar ei au
plecat amândoi repede şi au ajuns la casa unui om în Bahurim,
care avea o fântână în curtea sa; şi acolo au coborât.
19 Şi femeia a luat şi a întins o învelitoare peste gura fântânii
şi a presărat grâne măcinate pe aceasta; şi lucrul nu a fost
cunoscut.
20 Şi când servitorii lui Absalom au venit la femeie în casă,
au spus: Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan? Şi femeia le-a spus:
Au trecut peste pârâul de apă. Şi după ce i-au căutat şi nu
i-au putut găsi, s-au întors la Ierusalim.
21 Şi s-a întâmplat, după ce s-au depărtat, că ei au ieşit din
fântână şi au mers şi au spus împăratului David şi i-au spus
lui David: Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, fiindcă Ahitofel a
sfătuit astfel împotriva voastră.
22 ¶ Atunci David s-a ridicat, şi tot poporul care era cu el, şi
au trecut Iordanul; la lumina dimineţii nu a lipsit nici unul
dintre ei care să nu fi trecut Iordanul.
23 Şi când Ahitofel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat şi-a
înşeuat măgarul şi s-a ridicat şi s-a dus acasă în cetatea sa;
şi şi-a pus casa în ordine şi s-a spânzurat şi a murit şi a fost
îngropat în mormântul tatălui său.
24 Atunci David a venit la Mahanaim. Şi Absalom a trecut
Iordanul, el şi toţi bărbaţii lui Israel cu el.
25 Şi Absalom l-a pus pe Amasa căpetenia oştirii în locul lui
Ioab; acest Amasa era fiul unui om numit Itra, un israelit,
care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş, sora Ţeruiei, mama
lui Ioab.
26 Astfel Israel şi Absalom şi-au întins corturile în ţara lui
Galaad.
27 Şi s-a întâmplat, pe când David venea la Mahanaim, că
Şobi, fiul lui Nahaş din Raba copiilor lui Amon şi Machir, fiul
lui Amiel din Lodebar şi Barzilai galaaditul din Roghelim,
28 Au adus paturi şi oale şi vase de pământ şi grâu şi orz şi
făină şi grăunţe prăjite şi fasole şi linte şi legume uscate,
29 Şi miere şi unt şi oi şi brânză de vacă, pentru David şi pen-
tru poporul care era cu el, ca să mănânce, fiindcă au spus:
Poporul este flămând şi obosit şi însetat în pustie.
Capitolul 18
Ş i David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei
căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 Şi David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui
Ioab şi o a treia parte sub mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele
lui Ioab, şi o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Şi împă-
ratul a spus poporului: Voi ieşi negreşit şi eu însumi cu voi.
3 Dar poporul a răspuns: Să nu ieşi; pentru că dacă noi fu-
gim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor,
nu le vor păsa de noi; ci acum tu eşti preţuit cât zece mii
dintre noi; de aceea acum, este mai bine ca tu să ne ajuţi din
cetate.
4 Şi împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Şi
împăratul a stat în picioare lângă poartă şi tot poporul a ieşit
cu sutele şi cu miile.
5 Şi împăratul a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai,
206
spunând: Purtaţi-vă blând de dragul meu cu acel tânăr, cu
Absalom. Şi tot poporul a auzit când împăratul a dat porun-
că tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.
6 Astfel poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel; şi bătă-
lia a fost în pădurea lui Efraim;
7 Şi poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui
David şi a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci
de mii de oameni.
8 Fiindcă bătălia a fost împrăştiată acolo peste toată faţa ţă-
rii; şi pădurea a devorat mai mult popor în acea zi decât a
devorat sabia.
9 ¶ Şi Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Şi Absalom
călărea pe un catâr şi catârul a intrat sub ramurile dese al
unui stejar mare şi capul lui s-a prins de stejar şi a fost ridicat
între cer şi pământ; şi catârul care era sub el a mers înainte.
10 Şi un anumit om a văzut şi i-a spus lui Ioab şi a zis: Iată,
am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.
11 Şi Ioab a spus omului care îi spusese: Şi, iată, l-ai văzut şi
de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Şi ţi-aş fi dat zece şekeli
de argint şi un brâu.
12 Şi omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aş primi o mie de
şekeli de argint în mâna mea, totuşi nu mi-aş fi întins mâna
împotriva fiului împăratului; pentru că în auzul nostru îm-
păratul ţi-a poruncit ţie şi lui Abişai şi lui Itai, spunând:
Luaţi seama ca nimeni să nu atingă pe tânărul Absalom.
13 Altfel aş fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieţi;
pentru că nu este nici un lucru ascuns înaintea împăratului
şi tu însuţi te-ai fi pus împotriva mea.
14 Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Şi a luat trei
săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce
el era încă viu în mijlocul stejarului.
15 Şi zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au înconjurat
şi l-au lovit pe Absalom şi l-au ucis.
16 Şi Ioab a sunat din trâmbiţa şi poporul s-a întors de la ur-
mărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruţat poporul.
17 Şi l-au luat pe Absalom şi l-au aruncat într-o groapă mare
în pădure şi au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; şi
tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.
18 Acum Absalom, în timpul vieţii sale, îşi luase şi îşi aşeza-
se un stâlp, care este în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu
nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; şi a
numit stâlpul după numele său; şi este numit până în această
zi, locul lui Absalom.
19 ¶ Atunci a spus Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc: Lasă-mă acum să
alerg şi să duc împăratului veşti, cum că DOMNUL l-a răz-
bunat de duşmanii săi.
20 Şi Ioab i-a spus: Tu nu vei duce veşti în această zi, ci vei
duce veşti într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce veşti, deoarece
fiul împăratului este mort.
21 Atunci Ioab i-a spus lui Cuşi: Du-te şi spune împăratului
ce ai văzut. Şi Cuşi s-a plecat înaintea lui Ioab şi a alergat.
22 Atunci Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, i-a spus din nou lui Ioab:
Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuşi.
Şi Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai
veşti pregătite?
23 Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a spus:
Aleargă. Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a în-
trecut pe Cuşi.
24 Şi David stătea între cele două porţi; şi paznicul s-a urcat
pe acoperişul de pe poartă, pe zid şi şi-a ridicat ochii şi a pri-
vit şi, iată un om alergând singur.
25 Şi paznicul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul a
 2 Samuel 19
spus: Dacă este singur, sunt veşti în gura lui. Şi el venea iute
şi se apropia.
26 Şi paznicul a văzut un alt om alergând; şi paznicul a stri-
gat la portar şi a spus: Iată, un alt om alergând singur. Şi
împăratul a spus: Şi el aduce veşti.
27 Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca
alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El
este un om bun şi vine cu veşti bune.
28 Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine.
Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus:
Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care ne-a dat pe
oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu,
împăratul.
29 Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi
Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împă-
ratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult,
dar nu am ştiut ce era.
30 Şi împăratul i-a spus: Dă-te la o parte şi stai în picioare
aici. Şi s-a dat la o parte şi a stat în picioare pe loc.
31 Şi, iată, a venit Cuşi; şi Cuşi a spus: Am veşti pentru dom-
nul meu, împăratul; fiindcă DOMNUL te-a răzbunat în
această zi de toţi cei care se ridicaseră împotriva ta.
32 Şi împăratul i-a spus lui Cuşi: Este tânărul Absalom în si-
guranţă? Şi Cuşi a răspuns: Duşmanii domnului meu împă-
ratul şi toţi cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma,
fie precum este acel tânăr.
33 Şi împăratul a fost foarte mişcat şi a urcat sus în camera
de deasupra porţii şi a plâns; şi pe când mergea, spunea ast-
fel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar
fi voit Dumnezeu, aş fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul
meu, fiul meu!
Capitolul 19
Ş i i s-a spus lui Ioab: Iată, împăratul plânge şi jeleşte după
Absalom.
2 Şi victoria în acea zi a fost prefăcută în jale pentru tot po-
porul; fiindcă poporul a auzit spunându-se în acea zi cum
împăratul era mâhnit pentru fiul său.
3 Şi poporul s-a furişat în acea zi înăuntrul cetăţii, cum se
furişează un popor care este ruşinat când fuge în bătălie.
4 Dar împăratul şi-a acoperit faţa şi împăratul striga cu o
voce tare: O fiul meu Absalom, O Absalom, fiul meu, fiul
meu!
5 Şi Ioab a intrat în casă la împărat şi a spus: Ai ruşinat în
această zi feţele tuturor servitorilor tăi, care în această zi ţi-
au salvat viaţa ta şi vieţile fiilor tăi şi ale fiicelor tale şi vieţile
soţiilor tale şi vieţile concubinelor tale;
6 În aceea că tu iubeşti pe duşmanii tăi şi îi urăşti pe priete-
nii tăi. Fiindcă ai declarat în această zi că nu iei aminte nici
la prinţi nici la servitori; pentru că în această zi pricep că
dacă Absalom ar fi trăit, iar noi toţi astăzi am fi murit, atunci
ţi-ar fi plăcut mult.
7 De aceea acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte cu mângâiere ser-
vitorilor tăi; fiindcă jur pe DOMNUL , dacă nu ieşi, nu va ră-
mâne unul cu tine în această noapte; şi aceasta va fi mai rău
pentru tine decât tot răul care a venit asupra ta din tinereţea
ta până acum.
8 Atunci împăratul s-a ridicat şi a şezut la poartă. Şi au spus
întregului popor, zicând: Iată, împăratul şade la poartă. Şi
tot poporul a venit înaintea împăratului; fiindcă Israel fugise
fiecare om la cortul său.
9 ¶ Şi tot poporul se certa în toate triburile lui Israel,
207
spunând: Împăratul ne-a salvat din mâna duşmanilor noştri
şi ne-a eliberat din mâna filistenilor; şi acum a fugit din ţară
din cauza lui Absalom.
10 Şi Absalom, pe care l-am uns peste noi, a murit în bătălie.
De aceea acum, de ce nu spuneţi un cuvânt pentru aducerea
împăratului înapoi?
11 Şi împăratul David a trimis la Ţadoc şi Abiatar, preoţii,
spunând: Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: De ce sun-
teţi voi cei din urmă ca să aduceţi pe împărat înapoi acasă?
Văzând că vorbirea întregului Israel a venit la împărat, în
casa lui.
12 Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi oasele mele şi carnea
mea; pentru ce atunci sunteţi cei din urmă ca să aduceţi în-
apoi pe împărat?
13 Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu din osul meu şi din car-
nea mea? Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă
nu vei fi căpetenia oştirii înaintea mea continuu, în locul lui
Ioab.
14 Şi el a aplecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda, chiar ca
pe inima unui singur om, astfel încât au trimis acest cuvânt
la împărat: Întoarce-te tu şi toţi servitorii tăi.
15 Astfel împăratul s-a întors şi a venit la Iordan. Şi Iuda a
venit la Ghilgal, pentru a merge să îl întâmpine pe împărat şi
să îl conducă pe împărat peste Iordan.
16 ¶ Şi Şimei, fiul lui Ghera, un beniamit, care era din
Bahurim, s-a grăbit şi a coborât cu bărbaţii lui Iuda să îl în-
tâlnească pe împăratul David.
17 Şi acolo erau o mie de oameni din Beniamin cu el şi Ţiba,
servitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei do-
uăzeci de servitori ai lui cu el; şi au trecut Iordanul înaintea
împăratului.
18 Şi a trecut un bac ca să treacă dincolo casa împăratului şi
să facă ce i se părea bine. Şi Şimei, fiul lui Ghera, a căzut îna-
intea împăratului, pe când el trecea Iordanul.
19 Şi a spus împăratului: Să nu îmi impute nelegiuire dom-
nul meu, nici să nu îţi aminteşti ceea ce servitorul tău a făcut
cu strâmbătate în acea zi când a ieşit domnul meu împăratul
din Ierusalim; ca împăratul să pună aceasta la inimă.
20 Pentru că servitorul tău ştie că eu am păcătuit; de aceea,
iată, am venit cel dintâi în această zi din toată casa lui Iosif
pentru a coborî să îl întâmpin pe domnul meu, împăratul.
21 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Să nu fie Şimei
dat la moarte pentru aceasta, deoarece a blestemat pe unsul
DOMNULUI?
22 Şi David a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei, ca
în această zi să îmi fiţi potrivnici? Să fie dat cineva la moarte
în această zi în Israel? Oare nu ştiu eu că sunt astăzi împărat
peste Israel?
23 De aceea împăratul i-a spus lui Şimei: Nu vei muri. Şi îm-
păratul i-a jurat.
24 ¶ Şi Mefiboşet, fiul lui Saul, a coborât să îl întâlnească
pe împărat şi nu îşi îngrijise picioarele, nici nu îşi pregătise
barba, nici nu îşi spălase hainele, din ziua în care împăratul
plecase până în ziua când s-a întors în pace.
25 Şi s-a întâmplat, după ce a venit la Ierusalim să îl întâl-
nească pe împărat, că împăratul i-a spus: Pentru ce nu ai
mers cu mine, Mefiboşet?
26 Şi el a răspuns: Domnul meu, o împărate, servitorul meu
m-a înşelat; fiindcă servitorul tău a spus: îmi voi înşeua un
măgar, ca să călăresc pe el şi să merg la împărat; pentru că
servitorul tău este şchiop.
27 Şi el a defăimat pe servitorul tău înaintea domnului meu
 2 Samuel 20
împăratul; dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui
Dumnezeu; fă de aceea ce este bine în ochii tăi.
28 Pentru că toţi ai casei tatălui meu nu erau decât oameni
morţi înaintea domnului meu, împăratul; totuşi tu ai pus pe
servitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept
mai am eu să mai strig către împăratul?
29 Şi împăratul i-a spus: De ce mai vorbeşti încă de lucrurile
tale? Eu am spus: Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul.
30 Şi Mefiboşet a spus împăratului: Da, să ia el totul, pentru
că domnul meu împăratul a venit în pace în casa lui.
31 ¶ Şi Barzilai galaaditul a coborât de la Roghelim şi a tre-
cut Iordanul cu împăratul, pentru a-l conduce peste Iordan.
32 Acum, Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani;
şi el s-a îngrijit de susţinerea împăratului în timp ce era în
Mahanaim; pentru că era un om foarte mare.
33 Şi împăratul i-a spus lui Barzilai: Treci cu mine şi te voi
hrăni cu mine în Ierusalim.
34 Şi Barzilai a spus împăratului: Cât mai am de trăit, ca să
urc cu împăratul la Ierusalim?
35 Eu am în această zi optzeci de ani; şi pot eu discerne în-
tre bine şi rău? Poate servitorul tău să guste ce mănânc şi ce
beau? Pot eu să mai aud vocea cântăreţilor şi al cântăreţelor?
Pentru ce atunci să mai fie servitorul tău o povară domnului
meu împăratul?
36 Servitorul tău va merge puţin peste Iordan cu împăratul;
şi de ce să mă răsplătească împăratul cu o astfel de răsplată?
37 Lasă, te rog, să se întoarcă servitorul tău, ca să mor în
propria mea cetate şi să fiu îngropat lângă mormântul tatălui
meu şi al mamei mele. Dar iată pe servitorul tău, Chimham;
să treacă el cu domnul meu, împăratul; şi să îi faci ce ţi se va
părea bine.
38 Şi împăratul a răspuns: Chimham să treacă împreună cu
mine şi îi voi face ce ţi se va părea bine; şi orice vei cere de la
mine, aceea voi face pentru tine.
39 Şi tot poporul a trecut Iordanul. Şi după ce împăratul a
trecut, împăratul l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat;
şi el s-a întors la locul său.
40 ¶ Atunci împăratul a mers la Ghilgal şi Chimham a mers
cu el; şi tot poporul lui Iuda l-a condus pe împărat şi de ase-
menea jumătate din poporul lui Israel.
41 Şi, iată, toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat şi i-au
spus: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au
adus pe împărat şi casa lui şi pe toţi oamenii lui David cu el,
peste Iordan?
42 Şi toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel:
Pentru că împăratul ne este rudă apropiată; de ce atunci v-
aţi mâniat din cauza acestui lucru? Am mâncat noi ceva pe
cheltuiala împăratului? Sau ne-a dat el vreun dar?
43 Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda şi au
spus: Noi avem zece părţi la împărat şi de asemenea mai
mult drept în David decât voi; de ce atunci ne-aţi dispreţuit,
încât sfatul nostru să nu fie cel dintâi în aducerea înapoi a
împăratului nostru? Şi cuvintele bărbaţilor lui Iuda au fost
mai aspre decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.
Capitolul 20
Ş i s-a întâmplat să fie acolo un om al lui Belial, al cărui
nume era Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit; şi el a sunat din
trâmbiţă şi a spus: Noi nu avem parte în David, nici nu avem
moştenire în fiul lui Isai; fiecare om la corturile sale, Israele.
2 Astfel, fiecare bărbat din Israel a încetat să meargă după
David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri; dar bărbaţii lui
208
Iuda s-au lipit de împăratul lor, de la Iordan chiar până la
Ierusalim.
3 Şi David a venit acasă în Ierusalim; şi împăratul a luat pe
cele zece femei concubinele lui, pe care le lăsase pentru a
păzi casa şi le-a pus sub pază şi le-a hrănit, dar nu a intrat la
ele. Astfel ele au fost închise până în ziua morţii lor, trăind
în văduvie.
4 ¶ Atunci împăratul i-a spus lui Amasa: Adună-mi pe băr-
baţii lui Iuda în trei zile şi fii şi tu aici prezent.
5 Astfel Amasa a mers să adune pe bărbaţii lui Iuda; dar a
întârziat mai mult decât timpul pe care i-l rânduise.
6 Şi David i-a spus lui Abişai: Acum Şeba, fiul lui Bicri, ne va
face mai multă vătămare decât a făcut Absalom; ia tu pe ser-
vitorii domnului tău şi urmăreşte-l, ca nu cumva să ajungă
în cetăţile întărite şi să ne scape.
7 Şi au mers după el bărbaţii lui Ioab şi cheretiţii şi peletiţii şi
toţi războinicii; şi au ieşit din Ierusalim, ca să îl urmărească
pe Şeba, fiul lui Bicri.
8 Când ei erau la piatra cea mare care este în Gabaon, Amasa
a ieşit înaintea lor. Şi haina lui Ioab pe care o îmbrăcase era
încinsă peste el şi peste ea un brâu cu o sabie prinsă peste
coapsele lui în teaca ei; şi pe când ieşea el, aceasta a căzut.
9 Şi Ioab i-a spus lui Amasa: Eşti sănătos, fratele meu? Şi Ioab
l-a apucat pe Amasa de barbă cu mâna dreaptă pentru a-l
săruta.
10 Dar Amasa nu a luat seama la sabia care era în mâna lui
Ioab; astfel Ioab l-a lovit cu aceasta în a cincea coastă şi i-a
vărsat măruntaiele pe pământ şi nu l-a mai lovit din nou; şi
el a murit. Astfel Ioab şi Abişai, fratele lui, l-au urmărit pe
Şeba, fiul lui Bicri.
11 Şi unul dintre oamenii lui Ioab stătea în picioare lângă el
şi spunea: Cui îi place de Ioab şi cine este pentru David, să
meargă după Ioab.
12 Şi Amasa se zvârcolea în sânge în mijlocul drumului
mare. Şi, când omul a văzut că tot poporul stătea pe loc, l-a
tras pe Amasa din drumul mare pe câmp şi a aruncat o pân-
ză deasupra lui, când a văzut că toţi care ajungeau la el stă-
teau pe loc.
13 După ce a fost luat din drumul mare, toţi oamenii au mers
după Ioab, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri.
14 ¶ Şi el a mers prin toate triburile lui Israel, până la Abel şi
până la Bet-Maaca şi la toţi beriţii; şi s-au adunat şi au mers
şi ei după el.
15 Şi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au
înălţat un val de pământ împotriva cetăţii şi acesta stătea în
şanţ; şi tot poporul care era cu Ioab lovea zidul, pentru a-l
dărâma.
16 Atunci o femeie înţeleaptă a strigat din cetate: Ascultaţi,
ascultaţi; spuneţi, vă rog, lui Ioab: Apropie-te până aici, ca să
vorbesc cu tine.
17 Şi când s-a apropiat de ea, femeia a spus: Eşti tu Ioab? Şi
el a răspuns: Eu sunt. Atunci ea i-a spus: Ascultă cuvintele
roabei tale. Iar el a răspuns: Ascult.
18 Şi ea a vorbit, spunând: Se vorbea în vechime, zicând:
Într-adevăr vor cere sfat la Abel; şi astfel sfârşeau.
19 Eu sunt una dintre cei femeile paşnice şi credincioase în
Israel; tu cauţi să distrugi o cetate şi o mamă în Israel? De ce
doreşti să înghiţi moştenirea DOMNULUI?
20 Şi Ioab a răspuns şi a zis: Departe fie aceasta, departe de
mine, să înghit sau să distrug.
21 Nu este astfel situaţia, ci un om din muntele Efraim,
pe nume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva
 2 Samuel 22
împăratului, împotriva lui David; daţi-l numai pe el şi mă
voi depărta de cetate. Şi femeia i-a spus lui Ioab: Iată, capul
său îţi va fi aruncat peste zid.
22 Atunci femeia s-a dus la tot poporul în înţelepciunea ei.
Şi i-au retezat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui
Ioab. Şi el a sunat din trâmbiţă şi s-au retras de lângă cetate,
fiecare om la cortul său. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la
împărat.
23 ¶ Acum, Ioab era peste toată oştirea lui Israel; şi Benaia,
fiul lui Iehoiada, era peste cheretiţi şi peste peletiţi;
24 Şi Adoram era peste tribut; şi Iosafat, fiul lui Ahilud, era
cronicar;
25 Şi Şeva era scrib; şi Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;
26 Şi de asemenea Ira iairitul era un mare conducător lângă
David.
Capitolul 21
A tunci a fost o foamete în zilele lui David, trei ani, an
după an; şi David a întrebat pe DOMNUL şi DOMNUL
a răspuns: Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă, fi-
indcă i-a ucis pe gabaoniţi.
2 Şi împăratul i-a chemat pe gabaoniţi şi le-a spus; (acum,
gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci din rămăşiţa
amoriţilor; şi copiii lui Israel le juraseră; dar Saul a căutat să
îi ucidă în zelul său pentru copiii lui Israel şi Iuda.)
3 De aceea David a spus gabaoniţilor: Ce să fac pentru voi?
Şi cu ce să fac ispăşirea, ca să binecuvântaţi moştenirea
DOMNULUI?
4 Şi gabaoniţii i-au spus: Nu avem nevoie nici de argint nici
de aur de la Saul sau de la casa lui, nici să omori pentru noi
vreun om din Israel. Iar el a spus: Ceea ce veţi spune, aceea
voi face pentru voi.
5 Şi ei au răspuns împăratului: Omul care ne-a mistuit şi a
plănuit împotriva noastră ca să fim nimiciţi de a mai rămâ-
ne în vreunul din ţinuturile lui Israel,
6 Să ne fie daţi şapte bărbaţi dintre fiii lui şi îi vom spânzura
înaintea DOMNULUI la Ghibea lui Saul, pe care DOMNUL
l-a ales. Şi împăratul a spus: Îi voi da.
7 Dar împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul
lui Saul, pentru jurământul DOMNULUI care era între ei, în-
tre David şi Ionatan, fiul lui Saul.
8 Dar împăratul a luat pe cei doi fii ai lui Riţpa, fiica lui Aia,
pe care ea îi născuse lui Saul, pe Armoni şi pe Mefiboşet şi
pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care ea îi crescuse
pentru Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul.
9 Şi el i-a dat în mâinile gabaoniţilor şi ei i-au spânzurat pe
deal înaintea DOMNULUI; şi au căzut toţi cei şapte împreună
şi au fost daţi la moarte în zilele secerişului, în primele zile,
la începutul secerişului orzului.
10 ¶ Şi Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac şi şi-a întins-o
pe stâncă, de la începutul secerişului până când apă a picurat
peste ei din cer şi nu a lăsat nici păsărilor cerului să se aşeze
pe ei ziua, nici fiarelor câmpului noaptea.
11 Şi i s-a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, con-
cubina lui Saul.
12 Şi David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan,
fiul său, de la oamenii din Iabes-Galaad, care le furaseră din
piaţa Bet-Şanului, unde filistenii îi spânzuraseră, când filis-
tenii îl uciseseră pe Saul la Ghilboa;
13 Şi a adus de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul
său; şi au adunat oasele celor care fuseseră spânzuraţi.
14 Şi oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, le-au îngropat
209
în ţara lui Beniamin la Ţela, în mormântul lui Chiş, tatăl
său; şi au împlinit tot ce împăratul poruncise. Şi după aceas-
ta, Dumnezeu a fost implorat pentru ţară.
15 ¶ Mai mult, filistenii au avut din nou război cu Israel; şi
David a coborât, el şi servitorii lui şi au luptat împotriva fi-
listenilor; şi David a obosit.
16 Şi Işbi-Benob, care era dintre fiii uriaşului, greutatea suli-
ţei lui era de trei sute de şekeli de aramă în greutate, el fiind
încins cu o sabie nouă), a crezut că l-a ucis pe David.
17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat şi l-a lovit pe filistean şi
l-a ucis. atunci oamenii lui David i-au jurat, spunând: Să nu
mai ieşi cu noi la bătălie, ca să nu stingi lumina lui Israel.
18 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că a fost din nou o bătălie
cu filistenii la Gob; atunci Sibecai huşatitul l-a ucis pe Saf,
care era dintre fiii uriaşului.
19 Şi a fost din nou o bătălie la Gob cu filistenii, unde
Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, un betleemit, l-a ucis pe
fratele lui Goliat ghititul, mânerul suliţei acestuia fiind ca
sulul unui ţesător.
20 Şi a fost încă o bătălie la Gat, unde era un om de o sta-
tură foarte mare, care avea la fiecare mână şase degete şi la
picioare şase degete, douăzeci şi patru la număr; şi el de ase-
menea i se născuse uriaşului.
21 Şi când el a sfidat pe Israel, Ionatan, fiul lui Şimea, fratele
lui David, l-a ucis.
22 Aceştia patru i-au fost născuţi uriaşului la Gat, şi au căzut
prin mâna lui David şi prin mâna servitorilor săi.
Capitolul 22
Ş i David a vorbit DOMNULUI cuvintele acestei cântări în
ziua în care DOMNUL l-a eliberat din mâna tuturor duş-
manilor săi şi din mâna lui Saul;
2 Şi a spus: DOMNUL este stânca mea şi fortăreaţa mea şi
eliberatorul meu;
3 Dumnezeul stâncii mele; în el mă voi încrede; el este scutul
meu şi cornul salvării mele, turnul meu înalt şi adăpostul
meu, salvatorul meu; tu mă salvezi din violenţă.
4 Voi chema pe DOMNUL , care este demn de laudă; astfel voi
fi salvat din mâna duşmanilor mei.
5 Când valurile morţii m-au înconjurat, potopurile oameni-
lor neevlavioşi m-au înspăimântat;
6 Întristările iadului m-au încercuit; capcanele morţii m-au
întâmpinat.
7 În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL şi am stri-
gat către Dumnezeul meu; şi el mi-a auzit vocea din templul
său şi strigătul meu a ajuns în urechile lui.
8 Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat; temeliile ce-
rului s-au mişcat şi au fost zguduite, pentru că s-a înfuriat.
9 Un fum s-a înălţat din nările lui şi foc mistuia din gura lui;
cărbuni s-au aprins prin el.
10 El de asemenea a aplecat cerurile şi a coborât; şi întuneric
era sub picioarele lui.
11 Şi călărea pe un heruvim şi zbura; şi a fost văzut pe aripile
vântului.
12 Şi a făcut întunericul să fie corturi de jur împrejurul lui,
ape întunecoase şi nori groşi ai cerurilor.
13 Prin strălucirea de dinaintea sa au fost aprinşi cărbuni
de foc.
14 DOMNUL a tunat din cer şi cel Preaînalt şi-a rostit
răsunetul.
15 Şi a trimis săgeţi şi i-a împrăştiat; fulgere şi i-a învins.
16 Şi albiile apelor au apărut, temeliile lumii s-au dezgolit, la
 2 Samuel 23
mustrarea DOMNULUI, la pufnirea suflării nărilor sale.
17 El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.
18 M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au
urât; fiindcă erau prea puternici pentru mine.
19 M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL
a fost sprijinul meu.
20 M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pen-
tru că a găsit plăcere în mine.
21 DOMNUL m-a răsplătit conform dreptăţii mele; mi-a în-
tors conform curăţiei mâinilor mele.
22 Pentru că am ţinut căile DOMNULUI şi nu m-am abătut
cu stricăciune de la Dumnezeul meu.
23 Pentru că toate judecăţile lui au fost înaintea mea; şi cât
despre statutele lui, nu m-am depărtat de ele.
24 Am fost de asemenea integru înaintea lui şi m-am păzit
de nelegiuirea mea.
25 De aceea DOMNUL mi-a întors conform dreptăţii mele,
conform curăţiei mâinilor mele înaintea ochilor săi.
26 Cu cel milos te vei arăta milos; şi cu omul integru te vei
arăta integru.
27 Cu cel pur te vei arăta pur; şi cu cel pervers te vei arăta
fără gust.
28 Şi pe poporul chinuit îl vei salva; dar ochii tăi sunt asupra
celor trufaşi, ca să îi cobori.
29 Fiindcă tu eşti candela mea DOAMNE şi DOMNUL îmi va
lumina întunericul.
30 Căci cu tine am alergat asupra unei cete; şi cu Dumnezeul
meu am sărit peste zid.
31 Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârşită, cuvântul
DOMNULUI este încercat; el este un scut pentru toţi cei ce se
încred în el.
32 Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Şi cine
este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este tăria şi puterea mea; şi îmi face calea
desăvârşită.
34 El îmi face picioarele ca ale căprioarei şi mă aşează pe
locurile mele înalte.
35 Îmi deprinde mâinile la război, ca braţele mele să întindă
un arc de aramă.
36 Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale; şi bunătatea
ta m-a făcut mare.
37 Mi-ai lărgit paşii sub mine, încât picioarele mele nu au
alunecat.
38 Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am nimicit şi nu m-am
întors înapoi până nu i-am mistuit.
39 Şi i-am mistuit şi i-am rănit, încât nu erau în stare să se
ridice; da, sunt căzuţi sub picioarele mele.
40 Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru luptă, ai supus sub
mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.
41 Mi-ai dat de asemenea gâturile duşmanilor mei, ca să îi
nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Au privit, dar nu era nimeni să îi salveze, către DOMNUL ,
dar nu le-a răspuns.
43 Atunci i-am pisat mărunt ca pulberea pământului, i-am
călcat ca noroiul străzii şi i-am împrăştiat.
44 M-ai scăpat de asemenea de luptele poporului meu, m-ai
ţinut să fiu capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunos-
cut, mă va servi.
45 Străinii mi se vor supune; imediat ce aud, vor asculta de
mine.
46 Străinii se vor ofili şi de teamă vor ieşi din locurile lor
închise.
47 DOMNUL trăieşte; şi binecuvântată fie stânca mea; şi să
210
fie înălţat Dumnezeul stâncii salvării mele.
48 Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate şi care doboară
popoarele sub mine,
49 Şi care mă scoate din faţa duşmanilor mei; tu de aseme-
nea m-ai înălţat deasupra celor ce s-au ridicat împotriva
mea; m-ai eliberat de omul violent.
50 De aceea îţi voi aduce mulţumiri, DOAMNE , printre pă-
gâni şi voi cânta laude numelui tău.
51 El este turnul salvării pentru împăratul său; şi arată milă
unsului său, lui David şi seminţei lui pentru totdeauna.
Capitolul 23
A cum, acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David.
David, fiul lui Isai, a spus şi omul care a fost ridicat în
înălţime, unsul Dumnezeului lui Iacob şi dulcele psalmist al
lui Israel, a spus:
2 Duhul DOMNULUI a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost
pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit:
Cel care stăpâneşte peste oameni trebuie să fie drept, condu-
când în frica de Dumnezeu.
4 Şi el va fi ca lumina dimineţii, când soarele răsare, o di-
mineaţă fără nori; ca iarba nouă încolţind din pământ prin
strălucire puternică, după ploaie.
5 Deşi casa mea nu este astfel cu Dumnezeu, totuşi, el a făcut
cu mine un legământ veşnic, rânduit în toate lucrurile şi si-
gur; pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorin-
ţa mea, deşi el nu o face să crească.
6 Dar fiii lui Belial vor fi cu toţii ca spini aruncaţi, pentru că
nu pot fi luaţi cu mâinile;
7 Dar omul care îi va atinge trebuie să fie apărat cu fier şi
cu mânerul unei suliţe; şi vor fi în întregime arşi cu foc în
acelaşi loc.
8 ¶ Acestea sunt numele războinicilor pe care îi avea David:
Tahchemonitul care şedea în scaun, mai marele printre că-
petenii; acelaşi era Adino eznitul; el şi-a ridicat suliţa împo-
triva a opt sute, pe care i-a ucis odată.
9 Şi după el era Eleazar, fiul lui Dodo ahohitul, unul dintre
cei trei războinicii care erau cu David, când i-au sfidat pe fi-
listenii care erau adunaţi acolo la bătălie şi bărbaţii lui Israel
erau plecaţi;
10 El s-a ridicat şi i-a lovit pe filisteni până mâna lui a obosit
şi mâna i s-a lipit de sabie; şi DOMNUL a lucrat o mare vic-
torie în acea zi; şi poporul s-a întors după el numai pentru
a prăda.
11 Şi după el a fost Şama, fiul lui Aghe hararitul. Şi filistenii
se adunaseră într-o ceată înarmată, unde era o bucată de pă-
mânt plină de linte; şi poporul a fugit de filisteni.
12 Dar el a stat în picioare în mijlocul câmpului şi l-a apărat
şi i-a ucis pe filisteni; şi DOMNUL a lucrat o mare victorie.
13 Şi trei dintre cele treizeci mai de seama au coborât şi au
venit la David pe timpul seceratului în peştera lui Adulam;
şi ceata înarmată a filistenilor îşi ridicase cortul în valea lui
Refaim.
14 Şi David era atunci în citadelă şi garnizoana filistenilor
era atunci în Betleem.
15 Şi David a tânjit şi a spus: O, dacă cineva mi-ar da să beau
din apa din fântâna Betleemului, care este lângă poartă!
16 Şi cei trei războinici au pătruns prin oastea filistenilor şi
au tras apă din fântâna Betleemului, care era la poartă şi au
luat-o şi au adus-o la David, totuşi David nu a dorit să bea
din ea, ci a turnat-o înaintea DOMNULUI.
17 Şi el a spus: Departe fie de mine aceasta, DOAMNE , să fac
 2 Samuel 24
aceasta, nu este acesta sângele oamenilor care au mers cu
riscul vieţilor lor? De aceea a refuzat să o bea. Aceste lucruri
le-au făcut cei trei războinici.
18 Şi Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era mai marele între
cei trei. Şi el şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute şi i-a ucis
şi a avut un nume printre cei trei.
19 Nu era el cel mai onorabil dintre cei trei? De aceea a fost
căpetenia lor; totuşi nu a ajuns pe cei trei dintâi.
20 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui bărbat viteaz, din
Cabţeel, care făcuse multe fapte, el i-a ucis pe cei doi bărbaţi
din Moab care erau ca nişte leii; a coborât de asemenea şi a
ucis un leu în mijlocul unei gropi în timp cu zăpadă;
21 Şi a ucis un egiptean, un bărbat frumos la statură; şi egip-
teanul avea o suliţă în mână; iar el a coborât la el cu un toiag
şi a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu pro-
pria lui suliţă.
22 Acestea le-a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a avut nu-
mele printre cei trei războinici.
23 El era mai onorabil decât cei treizeci, dar nu a ajuns la cei
trei dintâi. Şi David l-a pus peste garda lui.
24 Asael, fratele lui Ioab, era unul dintre cei treizeci; Elhanan,
fiul lui Dodo, din Betleem,
25 Şama haroditul, Elica haroditul,
26 Haleţ peletitul; Ira, fiul lui Icheş tecoatitul,
27 Abiezer anatotitul, Mebunai huşatitul,
28 Ţalmon ahohitul, Maharai netofatitul,
29 Heleb, fiul lui Baana, un netofatit; Itai, fiul lui Ribai, din
Ghibea, copiilor lui Beniamin;
30 Benaia piratonitul, Hidai de la pâraiele lui Gaaş,
31 Abi-Albon arbatitul, Azmavet barhumitul,
32 Eliahba şaalbonitul, din fiii lui Iaşen, Ionatan,
33 Şama hararitul; Ahiam, fiul lui Şarar araritul,
34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul maacatitului, Eliam, fiul lui
Ahitofel ghilonitul,
35 Heţrai carmelitul, Paarai arbitul,
36 Igheal, fiul lui Natan din Ţoba, Bani gaditul,
37 Ţelec amonitul, Naharai beerotitul, purtătorul armurii
lui Ioab fiul Ţeruiei,
38 Ira, un ietrit, Gareb, un ietrit,
39 Urie hititul: treizeci şi şapte de toţi.
Capitolul 24
Ş i din nou mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui
Israel şi el l-a mişcat pe David împotriva lor pentru a spu-
ne: Du-te, numără pe Israel şi pe Iuda.
2 Fiindcă împăratul i-a spus lui Ioab, căpetenia oştirii, care
era cu el: Du-te acum prin toate triburile lui Israel, de la Dan
până la Beer-Şeba şi număraţi poporul, ca să ştiu numărul
poporului.
3 Şi Ioab a spus împăratului: Acum, DOMNUL Dumnezeul
tău să adauge la popor, oricâţi sunt ei, însutit şi ochii dom-
nului meu împăratul, să vadă aceasta; dar de ce domnul meu
împăratul găseşte plăcere în acest lucru?
4 Totuşi cuvântul împăratului a învins împotriva lui Ioab şi
împotriva căpeteniilor oştirii. Şi Ioab şi căpeteniile oştirii au
ieşit din prezenţa împăratului pentru a număra pe poporul
lui Israel.
5 Şi au trecut Iordanul şi şi-au înălţat corturile în Aroer, pe
partea dreaptă a cetăţii care se găseşte în mijlocul râului lui
Gad şi spre Iaezer;
6 Atunci ei au venit la Galaad şi la ţara lui Tahtim-Hodşi; şi
au venit la Dan-Iaan şi împrejur la Sidon.
211
7 Şi au venit la întăritura Tirului şi la toate cetăţile hiviţilor şi
ale canaaniţilor; şi au ieşit la sud de Iuda, la Beer-Şeba.
8 Astfel, după ce au trecut prin toată ţara, au venit la Ierusalim
la sfârşitul a nouă luni şi douăzeci de zile.
9 Şi Ioab a dat împăratului suma numărătorii poporului;
şi erau acolo în Israel opt sute de mii de bărbaţi viteji care
scoteau sabia; şi bărbaţii lui Iuda erau cinci sute de mii de
bărbaţi.
10 ¶ Şi lui David i-a bătut inima după ce a numărat poporul.
Şi David a spus DOMNULUI: Am păcătuit mult în ceea ce am
făcut; şi acum, te implor, DOAMNE , îndepărtează nelegiui-
rea servitorului tău; pentru că am lucrat foarte prosteşte.
11 Şi atunci când David s-a trezit dimineaţa, cuvântul
DOMNULUI a venit la profetul Gad, văzătorul lui David,
spunând:
12 Du-te şi spune lui David: Astfel spune DOMNUL: Îţi ofer
trei lucruri; alege-ţi unul dintre ele, ca să ţi-l fac.
13 Astfel Gad a venit la David şi i-a istorisit şi i-a spus: Să
vină şapte ani de foamete la tine în ţara ta? Sau să fugi trei
luni dinaintea duşmanilor tăi, în timp ce ei te urmăresc? Sau
să fie trei zile ciumă în ţara ta? Acum sfătuieşte-te şi vezi ce
răspuns să întorc celui care m-a trimis.
14 Şi David i-a spus lui Gad: Eu sunt într-o mare strâmtora-
re; să cădem acum în mâna DOMNULUI; pentru că îndurări-
le lui sunt mari; şi nu mă lăsa să cad în mâna omului.
15 Astfel DOMNUL a trimis o ciumă peste Israel de diminea-
ţă până la timpul rânduit; şi au murit din popor de la Dan
până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de bărbaţi.
16 Şi când îngerul şi-a întins mâna peste Ierusalim ca să îl
distrugă, DOMNUL s-a pocăit de rău şi a spus îngerului care
nimicea poporul: Este destul; opreşte-ţi acum mâna. Şi înge-
rul DOMNULUI era lângă aria lui Aravna iebusitul.
17 Şi David a vorbit DOMNULUI când a văzut pe îngerul
care lovea poporul şi a spus: Iată, eu am păcătuit şi am lu-
crat cu stricăciune; dar aceste oi, ce au făcut ele? Fie mâna
ta, te rog, împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu.
18 ¶ Şi Gad a venit în acea zi la David şi i-a spus: Urcă, ridică
un altar DOMNULUI în aria lui Aravna iebusitul.
19 Şi David, după cuvântul lui Gad, s-a urcat precum
DOMNUL poruncise.
20 Şi Aravna a privit şi l-a văzut pe împărat şi pe servitorii
lui venind spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a plecat înaintea îm-
păratului cu faţa la pământ.
21 Şi Aravna a spus: Pentru ce a venit domnul meu împăra-
tul la servitorul său? Şi David a spus: Pentru a cumpăra aria
de la tine, ca să zidesc un altar DOMNULUI, ca plaga să fie
oprită de la popor.
22 Şi Aravna i-a spus lui David: Să ia şi să ofere domnul meu
împăratul ce i se pare bun; iată, aici sunt boi pentru sacrifi-
ciu ars şi uneltele de vânturat şi alte unelte ale boilor în loc
de lemne.
23 Toate aceste lucruri, Aravna, ca un împărat, le-a dat împă-
ratului. Şi Aravna a spus împăratului: DOMNUL Dumnezeul
tău să te primească.
24 Şi împăratul i-a spus lui Aravna: Nu, ci într-adevăr o voi
cumpăra de la tine cu un preţ; pentru că nu voi oferi ofrande
arse DOMNULUI Dumnezeul meu din ceea ce nu mă costă
nimic. Astfel David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de
şekeli de argint.
25 Şi David a zidit acolo un altar DOMNULUI şi a oferit
ofrande arse şi ofrande de pace. Astfel DOMNUL s-a lăsat
implorat pentru ţară şi plaga a fost oprită de peste Israel.
 1 Imparati 1
… 1 Imparati …
Capitolul 1
Ş i împăratul David era bătrân şi înaintat în vârstă şi îl aco-
pereau cu haine, dar nu se încălzea.
2 De aceea servitorii săi i-au spus: Să se caute pentru dom-
nul nostru împăratul o tânără fecioară; şi ea să stea înaintea
împăratului şi să îl îngrijească şi să se culce la sânul tău, ca
domnul meu, împăratul, să aibă căldură.
3 Astfel, au căutat o fată frumoasă în toate ţinuturile lui Israel
şi au găsit pe Abişag, o sunamită, şi au adus-o la împărat.
4 Şi fata era foarte frumoasă şi l-a îngrijit pe împărat şi i-a
servit; dar împăratul nu a cunoscut-o.
5 ¶ Atunci Adonia, fiul lui Haghita, s-a înălţat, spunând: Eu
voi fi împărat; şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de
oameni să alerge înaintea lui.
6 Şi tatăl său nu l-a nemulţumit vreodată, spunându-i: De ce
ai făcut astfel? Şi el de asemenea era un bărbat foarte frumos;
şi mama lui l-a născut după Absalom.
7 Şi el s-a sfătuit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar; şi
ei, urmându-l pe Adonia, l-au ajutat.
8 Dar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi profetul
Natan şi Şimei şi Rei şi războinicii care aparţineau lui David
nu erau cu Adonia.
9 Şi Adonia a înjunghiat oi şi boi şi dobitoace îngrăşate lângă
piatra Zohelet, care este lângă En-Roguel, şi a chemat pe toţi
fraţii săi, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, servito-
rii împăratului;
10 Dar pe profetul Natan şi pe Benaia şi pe războinici şi pe
fratele său, Solomon, nu i-a chemat.
11 ¶ De aceea Natan i-a vorbit lui Bat-Şeba, mama lui
Solomon, spunând: Nu ai auzit că Adonia, fiul lui Haghita,
domneşte şi domnul nostru David nu ştie aceasta?
12 De aceea acum, vino, te rog, lasă-mă să îţi dau un sfat, ca
să îţi salvezi viaţa ta şi viaţa fiului tău, Solomon.
13 Du-te şi intră la împăratul David şi spune-i: Nu ai jurat tu
roabei tale, domnul meu, o împărate, spunând: Cu siguranţă
Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va şedea pe tro-
nul meu ? De ce atunci Adonia domneşte?
14 Iată, pe când vorbeşti tu încă acolo cu împăratul, eu de
asemenea voi intra după tine şi voi confirma cuvintele tale.
15 Şi Bat-Şeba a intrat la împărat în cameră; şi împăratul era
foarte bătrân; şi Abişag sunamita servea împăratului.
16 Şi Bat-Şeba s-a plecat şi s-a prosternat înaintea împăratu-
lui. Şi împăratul a spus: Ce doreşti?
17 Şi ea i-a spus: DOMNUL meu, tu ai jurat roabei tale pe
DOMNUL Dumnezeul tău, spunând: Negreşit, Solomon, fiul
tău, va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu.
18 Şi acum, iată, Adonia domneşte; şi acum, domnul meu,
împărate, tu nu ştii aceasta.
19 Şi el a înjunghiat boi şi dobitoace îngrăşate şi oi din abu-
denţă şi a chemat pe toţi fiii împăratului şi pe preotul Abiatar
şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe servitorul tău Solomon
nu l-a chemat.
20 Şi, domnul meu împărate, ochii întregului Israel sunt asu-
pra ta, ca să le spui cine va şedea pe tronul domnului meu,
împăratul, după el.
21 Altfel, se va întâmpla, după ce domnul meu, împăratul, va
adormi cu taţii săi, că eu şi fiul meu, Solomon, vom fi socotiţi
vinovaţi.
22 Şi, iată, pe când ea încă vorbea cu împăratul, profetul
212
Natan a intrat de asemenea.
23 Şi i-au spus împăratului, spunând: Iată pe profetul Natan.
Şi după ce el a intrat înaintea împăratului, s-a plecat înaintea
împăratului cu faţa la pământ.
24 Şi Natan a spus: DOMNUL meu, împărate, ai spus tu:
Adonia va domni după mine şi va şedea pe tronul meu?
25 Pentru că a coborât în această zi şi a înjunghiat boi şi do-
bitoace îngrăşate şi oi din abundenţă şi a chemat pe toţi fiii
împăratului şi pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar; şi,
iată, ei mănâncă şi beau înaintea lui şi spun: Trăiască împă-
ratul Adonia.
26 Dar pe mine, pe mine servitorul tău, şi pe preotul Ţadoc
şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe servitorul tău, Solomon,
nu ne-a chemat.
27 Este acest lucru făcut de la domnul meu, împăratul, şi tu
nu ai arătat aceasta servitorului tău, cine va şedea pe tronul
domnului meu, împăratul, după el?
28 Atunci împăratul David a răspuns şi a zis: Chemaţi-mi
pe Bat-Şeba. Şi ea a intrat în prezenţa împăratului şi a stat în
picioare înaintea împăratului.
29 Şi împăratul a jurat şi a spus: Precum DOMNUL trăieşte,
care a răscumpărat sufletul meu din orice strâmtorare,
30 Chiar precum ţi-am jurat pe DOMNUL Dumnezeul lui
Israel, spunând: Negreşit fiul tău, Solomon, va domni după
mine şi el va şedea pe tronul meu în locul meu; chiar astfel
voi face într-adevăr în această zi.
31 Atunci Bat-Şeba s-a plecat cu faţa până la pământ şi a în-
genuncheat înaintea împăratului şi a spus: Să trăiască dom-
nul meu, împăratul David, pentru totdeauna.
32 ¶ Şi împăratul David a spus: Chemaţi-mi pe preotul
Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi
ei au venit înaintea împăratului.
33 Împăratul de asemenea le-a spus: Luaţi cu voi pe servito-
rii domnului vostru şi puneţi pe Solomon, fiul meu, să călă-
rească pe catârul meu şi coborâţi-l la Ghihon;
34 Şi preotul Ţadoc şi profetul Natan să îl ungă acolo împă-
rat peste Israel; şi sunaţi din trâmbiţă şi spuneţi: Trăiască
împăratul Solomon.
35 Atunci să vă urcaţi după el, ca el să vină şi să şadă pe tro-
nul meu; pentru că el va fi împărat în locul meu; şi eu l-am
rânduit să fie conducător peste Israel şi peste Iuda.
36 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului şi a zis:
Amin; aşa să spună şi DOMNUL Dumnezeul domnului meu,
împăratul.
37 Precum DOMNUL a fost cu domnul meu, împăratul, chiar
astfel să fie cu Solomon şi să facă tronul lui mai mare decât
tronul domnului meu, împăratul David.
38 Astfel preotul Ţadoc şi profetul Natan şi Benaia, fiul lui
Iehoiada, şi cheretiţii şi peletiţii au coborât şi l-au făcut pe
Solomon să călărească pe catârul împăratului David şi l-au
adus la Ghihon.
39 Şi preotul Ţadoc a luat un corn cu untdelemn din taber-
nacol şi l-a uns pe Solomon. Şi au sunat din trâmbiţă; şi tot
poporul a spus: Trăiască împăratul Solomon.
40 Şi tot poporul a urcat după el şi poporul cânta din fluiere
şi se bucura cu mare bucurie, încât pământul se zguduia de
sunetul lor.
41 ¶ Şi Adonia şi toţi oaspeţii care erau cu el au auzit aceasta
pe când terminau de mâncat. Şi când Ioab a auzit sunetul
 1 Imparati 2
trâmbiţei, a spus: Pentru ce este acest zgomot al cetăţii ca
fiind în tulburare?
42 Şi pe când el încă vorbea, iată, a venit Ionatan, fiul preo-
tului Abiatar; şi Adonia i-a spus: Intră; pentru că tu eşti un
bărbat viteaz şi aduci veşti bune.
43 Şi Ionatan a răspuns şi i-a zis lui Adonia: Într-adevăr,
domnul nostru, împăratul David, l-a făcut pe Solomon
împărat.
44 Şi împăratul a trimis cu el pe preotul Ţadoc şi pe profetul
Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe cheretiţi şi pe pele-
tiţi şi l-au făcut să călărească pe catârul împăratului;
45 Şi preotul Ţadoc şi profetul Natan l-au uns împărat în
Ghihon; şi s-au urcat de acolo bucurându-se, astfel încât ce-
tatea a răsunat din nou. Acesta este zgomotul pe care voi l-aţi
auzit.
46 Şi de asemenea Solomon şade pe tronul împărăţiei.
47 Şi mai mult, servitorii împăratului au venit să îl bine-
cuvânteze pe domnul nostru, împăratul David, spunând:
Dumnezeu să facă numele lui Solomon mai bun decât numele
tău şi să facă tronul lui mai mare decât tronul tău. Şi împăra-
tul s-a aplecat pe pat.
48 Şi de asemenea astfel a spus împăratul: Binecuvântat fie
DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care a dat pe unul să şadă pe
tronul meu în această zi, şi ochii mei văd aceasta.
49 Şi toţi oaspeţii care erau cu Adonia s-au înspăimântat şi
s-au ridicat şi au mers fiecare pe calea sa.
50 Şi Adonia s-a temut din cauza lui Solomon şi s-a ridicat şi
a mers şi s-a apucat de coarnele altarului.
51 Şi i s-a spus lui Solomon, zicând: Iată, Adonia se teme
de împăratul Solomon; fiindcă, iată, s-a apucat de coarnele
altarului, spunând: Să îmi jure împăratul Solomon astăzi că
nu va omorî pe servitorul său cu sabia.
52 Şi Solomon a spus: Dacă se va arăta bărbat demn, nu va
cădea un fir de păr de-al lui la pământ; dar dacă stricăciune
se va găsi în el, va muri.
53 Astfel împăratul Solomon a trimis, şi ei l-au coborât de la
altar. Şi el a venit şi s-a aplecat înaintea împăratului Solomon;
şi Solomon i-a spus: Du-te acasă!
Capitolul 2
Ş i s-au apropiat zilele lui David să moară; şi el i-a poruncit
lui Solomon, fiul său, spunând:
2 Eu merg pe calea întregului pământ; tu fii tare de aceea şi
arată-te bărbat;
3 Şi păzeşte porunca DOMNULUI Dumnezeul tău, de a um-
bla în căile lui, de a ţine statutele lui şi poruncile lui şi ju-
decăţile lui şi mărturiile lui, precum este scris în legea lui
Moise, ca să prosperi în tot ceea ce faci şi oriunde te întorci;
4 Ca DOMNUL să continue cuvântul său pe care l-a vorbit
referitor la mine, spunând: Dacă ai tăi copii vor lua seama
la calea lor, pentru a umbla înaintea mea în adevăr cu toată
inima lor şi cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit (a spus el) de un
bărbat pe tronul lui Israel.
5 Mai mult, tu ştii de asemenea ce mi-a făcut Ioab, fiul
Ţeruiei, şi ce a făcut celor două căpetenii ale oştirilor lui
Israel: lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, pe
care i-a ucis şi a vărsat sângele de război pe timp de pace, şi a
pus sângele de război pe brâul lui, care era pe coapsele lui şi
pe sandalele lui care erau în picioarele lui.
6 Fă de aceea conform înţelepciunii tale şi nu lăsa capul său
alb să coboare în pace în mormânt.
7 Dar arată bunătate faţă de fiii lui Barzilai galaaditul şi ei să
213
fie dintre cei care mănâncă la masa ta, pentru că astfel ei au
venit la mine când am fugit din faţa fratelui tău, Absalom.
8 Şi, iată, tu ai cu tine pe Şimei, fiul lui Ghera, un beniamit
din Bahurim, care m-a blestemat cu un blestem apăsător în
ziua când am mers la Mahanaim; dar el a coborât să mă în-
tâlnească la Iordan şi i-am jurat pe DOMNUL , spunând: Nu
te voi da la moarte prin sabie.
9 De aceea acum, nu îl lăsa fără vină; pentru că tu eşti un
om înţelept şi ştii ce trebuie să îi faci; dar capul său alb să îl
cobori în mormânt cu sânge.
10 Astfel, David a adormit cu taţii săi şi a fost îngropat în
cetatea lui David.
11 Şi zilele cât David a domnit peste Israel au fost patruzeci
de ani: şapte ani a domnit în Hebron şi treizeci şi trei de ani
a domnit în Ierusalim.
12 ¶ Atunci Solomon a şezut pe tronul lui David, tatăl său; şi
împărăţia a fost întemeiată foarte mult.
13 Şi Adonia, fiul lui Haghita, a venit la Bat-Şeba, mama lui
Solomon. Şi ea a spus: Vii cu pace? Şi el a spus: Cu pace.
14 Iar el a mai spus: Am ceva să îţi spun. Iar ea a zis: Spune.
15 Iar el a zis: Tu ştii că împărăţia era a mea şi că tot Israelul
şi-a îndreptat faţa către mine, ca să domnesc; totuşi, împă-
răţia s-a întors şi a devenit a fratelui meu, pentru că era a lui
de la DOMNUL .
16 Şi acum am o singură rugăminte la tine, nu mă refuza. Iar
ea i-a zis: Spune.
17 Iar el a zis: Vorbeşte, te rog, împăratului Solomon, (pen-
tru că el nu îţi va spune nu) ca să îmi dea pe sunamita Abişag
de soţie.
18 Şi Bat-Şeba a spus: Bine, voi vorbi împăratului pentru
tine.
19 Bat-Şeba de aceea a intrat la împăratul Solomon pentru
a-i vorbi pentru Adonia. Şi împăratul s-a ridicat să o întâl-
nească şi s-a aplecat înaintea ei şi a şezut pe tronul său; şi a
făcut să fie pus un tron pentru mama împăratului; şi ea a
şezut la dreapta lui.
20 Atunci ea a spus: Am o mică rugăminte la tine; te rog, nu
îmi spune nu. Şi împăratul i-a zis: Cere, mama mea, pentru
că nu îţi voi spune nu.
21 Şi ea a zis: Sunamita Abişag să îi fie dată lui Adonia, fra-
tele tău, de soţie.
22 Şi împăratul Solomon a răspuns şi i-a zis mamei sale: Şi
pentru ce ceri pe sunamita Abişag pentru Adonia? Cere pen-
tru el şi împărăţia; pentru că el este fratele meu mai mare;
chiar pentru el şi pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul
Ţeruiei.
23 Atunci împăratul Solomon a jurat pe DOMNUL , spunând:
Dumnezeu să îmi facă astfel şi încă mai mult, dacă Adonia
nu a vorbit acest cuvânt împotriva vieţii lui.
24 De aceea acum, precum DOMNUL trăieşte, care m-a înte-
meiat şi m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a
făcut o casă, precum a promis, că Adonia va fi dat la moarte
în această zi.
25 Şi împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul
lui Iehoiada; şi el a căzut asupra lui încât acela a murit.
26 ¶ Şi împăratul i-a spus preotului Abiatar: Du-te la Anatot,
la câmpurile tale, pentru că tu eşti demn de moarte; dar în
acest timp nu te voi da la moarte, pentru că ai purtat chivo-
tul DOMNULUI DUMNEZEU înaintea lui David, tatăl meu,
şi deoarece ai fost chinuit în tot ce s-a chinuit tatăl meu.
27 Astfel Solomon l-a alungat pe Abiatar din a fi un preot
DOMNULUI, ca să împlinească cuvântul DOMNULUI, pe
 1 Imparati 3
care l-a spus referitor la casa lui Eli în Şilo.
28 Atunci veştile au venit la Ioab; pentru că Ioab se întor-
sese după Adonia, deşi nu se întorsese după Absalom. Şi
Ioab a fugit la tabernacolul DOMNULUI şi a apucat coarnele
altarului.
29 Şi i s-a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la ta-
bernacolul DOMNULUI; şi, iată, el este lângă altar. Atunci
Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, spunând: Du-
te, cazi asupra lui.
30 Şi Benaia a venit la tabernacolul DOMNULUI şi i-a zis:
Astfel spune împăratul: Ieşi afară. Iar el a spus: Nu, ci voi
muri aici. Şi Benaia a adus din nou cuvânt împăratului, spu-
nând: Astfel a zis Ioab şi astfel mi-a răspuns.
31 Şi împăratul i-a zis: Fă precum a spus şi cazi asupra lui şi
îngroapă-l; ca să îndepărtezi de la mine şi de la casa tatălui
meu, sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab.
32 Şi DOMNUL să întoarcă sângele lui asupra capului său,
care a căzut asupra a doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât
el şi i-a ucis cu sabia, tatăl meu, David, neştiind de aceasta,
adică pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel şi pe
Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.
33 Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab şi asupra
capului seminţei lui pentru totdeauna; dar asupra lui David
şi asupra seminţei lui şi asupra casei lui şi asupra tronului
său, să fie pace pentru totdeauna de la DOMNUL .
34 Astfel Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a urcat şi a căzut asupra
lui şi l-a ucis; iar el a fost îngropat în casa lui în pustie.
35 ¶ Şi împăratul l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în lo-
cul lui peste oştire; şi pe preotul Ţadoc, împăratul l-a pus în
locul lui Abiatar.
36 Şi împăratul a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a spus:
Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo şi să nu ieşi
de acolo nici încoace nici încolo.
37 Pentru că va fi, că în ziua când ieşi afară şi treci peste pâ-
râul Chedron, să ştii într-adevăr că vei muri negreşit; sânge-
le tău va fi asupra capului tău.
38 Şi Şimei i-a zis împăratului: Spusa este bună; precum
domnul meu împăratul a spus, astfel servitorul tău va face.
Şi Şimei a locuit în Ierusalim multe zile.
39 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a trei ani, că doi dintre ser-
vitorii lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul
din Gat. Şi ei i-au spus lui Şimei, zicând: Iată, servitorii tăi
sunt în Gat.
40 Şi Şimei s-a ridicat şi şi-a înşeuat măgarul şi a mers la Gat,
la Achiş, să îi caute pe servitorii săi; şi Şimei a mers şi i-a
adus pe servitorii săi din Gat.
41 Şi i s-a spus lui Solomon că Şimei mersese din Ierusalim
la Gat şi s-a întors.
42 Şi împăratul a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a spus:
Nu te-am pus eu să juri pe DOMNUL şi nu te-am avertizat,
spunând: Să ştii negreşit, că în ziua când vei ieşi afară şi vei
umbla încoace şi încolo, vei muri negreşit? Şi tu mi-ai spus:
Cuvântul pe care l-am auzit este bun.
43 De ce atunci nu ai păzit jurământul DOMNULUI şi po-
runca pe care ţi-am poruncit-o?
44 Împăratul i-a mai spus lui Şimei: Cunoşti toată strică-
ciunea, la care inima ta este martoră, pe care i-ai făcut-o lui
David, tatăl meu: de aceea DOMNUL să întoarcă răutatea ta
asupra capului tău;
45 Şi împăratul Solomon să fie binecuvântat şi tronul
lui David să fie întemeiat înaintea DOMNULUI pentru
totdeauna.
214
46 Astfel împăratul i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada,
şi el a fost acela care a ieşit şi a căzut asupra lui şi acela a mu-
rit. Şi împărăţia a fost întemeiată în mâna lui Solomon.
Capitolul 3
Ş i Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, împăra-
tul Egiptului, şi a luat pe fiica lui Faraon şi a adus-o în ce-
tatea lui David, până avea să termine de zidit casa lui şi casa
DOMNULUI şi zidul Ierusalimului de jur împrejur.
2 Numai că poporul sacrifica pe înălţimi, deoarece nu era
zidită o casă numelui DOMNULUI până în acele zile.
3 Şi Solomon îl iubea pe DOMNUL , umblând în statutele
lui David, tatăl său, numai că sacrifica şi ardea tămâie pe
înălţimi.
4 Şi împăratul a mers la Gabaon pentru a sacrifica acolo;
pentru că aceasta era înălţimea cea mare; o mie de ofrande
arse a oferit Solomon pe acel altar.
5 ¶ La Gabaon, DOMNUL i-a apărut lui Solomon într-un vis
noaptea; şi Dumnezeu a spus: Cere ce doreşti să îţi dau.
6 Şi Solomon a spus: Tu ai arătat servitorului tău David, tatăl
meu, mare milă, conform umblării lui înaintea ta în adevăr
şi în dreptate şi în integritate a inimii faţă de tine; şi ai păs-
trat pentru el această mare bunătate, că i-ai dat un fiu să şadă
pe tronul său, aşa cum este în această zi.
7 Şi acum, DOAMNE Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe ser-
vitorul tău împărat în locul lui David, tatăl meu; şi eu sunt
doar un copil mic; nu ştiu cum să ies sau să intru.
8 Şi servitorul tău este în mijlocul poporului tău pe care l-ai
ales, un popor mare, care nu poate fi numărat nici socotit
din cauza mulţimii lui.
9 Dă de aceea servitorului tău o inimă care înţelege pentru a
judeca pe poporul tău, ca să discern între bine şi rău; pentru
că cine poate judeca pe acest mare popor al tău?
10 Şi vorbirea a fost bună în ochii DOMNULUI, că Solomon
a cerut acest lucru.
11 Şi Dumnezeu i-a spus: Pentru că ai cerut acest lucru şi
nu ai cerut pentru tine viaţă lungă, nici nu ai cerut bogăţii
pentru tine, nici nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut
pentru tine înţelegere pentru a discerne judecata,
12 Iată, am făcut conform cuvintelor tale; iată, ţi-am dat o
inimă înţeleaptă şi care înţelege, astfel încât nu a fost nimeni
ca tine înaintea ta, nici nu se va ridica după tine vreunul ca
tine.
13 Şi ţi-am dat de asemenea ceea ce nu ai cerut: deopotrivă
bogăţii şi onoare, astfel încât nu va fi nimeni printre împă-
raţi ca tine în toate zilele tale.
14 Şi dacă vei umbla în căile mele, pentru a păzi statutele
mele şi poruncile mele, precum David, tatăl tău, a umblat,
atunci îţi voi lungi zilele.
15 Şi Solomon s-a trezit; şi, iată, acesta a fost un vis. Şi a venit
la Ierusalim şi a stat în picioare înaintea chivotului legămân-
tului DOMNULUI şi a oferit ofrande arse şi a oferit ofrande
de pace şi a făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi.
16 ¶ Atunci au venit acolo două femei curve, la împărat, şi au
stat în picioare înaintea lui.
17 Şi o femeie a spus: O domnul meu, eu şi femeia aceasta
locuiam într-o singură casă; şi eu am născut un copil cu ea
în casă.
18 Şi s-a întâmplat, a treia zi după ce am născut, că a născut
şi această femeie; şi noi eram împreună; nu era nici un străin
cu noi în casă, în afară de noi amândouă în casă.
19 Şi copilul acestei femei a murit noaptea; pentru că ea s-a
 1 Imparati 5
culcat pe el.
20 Şi ea s-a sculat la miezul nopţii şi a luat pe fiul meu de
lângă mine pe când roaba ta dormea şi l-a culcat la sânul ei
şi l-a culcat pe copilul ei mort la sânul meu.
21 Şi după ce m-am sculat dimineaţa să dau să sugă copilului
meu, iată, era mort; dar când m-am uitat atent la el diminea-
ţa, iată, nu era fiul meu, pe care îl născusem.
22 Şi cealaltă femeie a spus: Ba nu, ci fiul meu este cel viu
şi cel mort este fiul tău. Şi aceasta a spus: Nu; ci fiul tău este
cel mort şi cel viu este fiul meu. Astfel vorbeau ele înaintea
împăratului.
23 Atunci a spus împăratul: Una spune: Acesta este fiul meu
care trăieşte şi fiul tău este cel mort; şi cealaltă spune: Ba nu;
ci fiul tău este cel mort şi fiul meu este cel viu.
24 Şi împăratul a spus: Aduceţi-mi o sabie. Şi au adus o sabie
înaintea împăratului.
25 Şi împăratul a spus: Tăiaţi pe copilul cel viu în două şi daţi
jumătate uneia şi jumătate celeilalte.
26 Atunci a vorbit împăratului femeia al căreia era copilul
cel viu, pentru că tânjea în adâncurile ei după fiul ei, şi a
spus: O domnul meu, dă-i ei copilul cel viu şi nicidecum să
nu îl ucizi. Dar cealaltă a spus: Să nu fie nici al meu nici al
tău, tăiaţi-l.
27 Atunci împăratul a răspuns şi a zis: Daţi-i celei dintâi co-
pilul cel viu şi nicidecum să nu îl ucideţi, ea este mama lui.
28 Şi tot Israelul a auzit de judecata pe care împăratul o jude-
case; şi s-au temut de împărat, pentru că au văzut că înţelep-
ciunea lui Dumnezeu era în el, pentru a face judecată.
Capitolul 4
A stfel împăratul Solomon era împărat peste tot
Israelul.
2 Şi aceştia erau prinţii pe care îi avea: Azaria, fiul preotului
Ţadoc,
3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scribi; Iosafat, fiul lui Ahilud,
cronicarul.
4 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; şi Ţadoc şi
Abiatar erau preoţii;
5 Şi Azaria, fiul lui Natan, era peste ofiţeri; şi Zabud, fiul lui
Natan, era întâiul dintre ofiţeri şi prieten al împăratului;
6 Şi Ahişar era peste gospodărie; şi Adoniram, fiul lui Abda,
era peste tribut.
7 Şi Solomon avea doisprezece ofiţeri peste tot Israelul, care
se îngrijau de merindele împăratului şi ale casei sale; fiecare
făcea provizii o lună pe an.
8 Şi acestea sunt numele lor: Fiul lui Hur, în muntele lui
Efraim;
9 Fiul lui Decher, în Macaţ şi în Şaalbim şi în Bet-Şemeş şi în
Elon-Bet-Hanan;
10 Fiul lui Hesed, în Arubot; lui îi aparţinea Soco şi toată
ţara Hefer;
11 Fiul lui Abinadab, în toată regiunea Dorului; care avea pe
Tafat, fiica lui Solomon, de soţie;
12 Baana, fiul lui Ahilud, lui îi aparţinea Taanac şi Meghido
şi tot Bet-Şeanul, care este lângă Ţartan sub Izreel, de la Bet-
Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam;
13 Fiul lui Gheber, în Ramot-Galaad; lui îi aparţineau oraşe-
le lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; lui de aseme-
nea îi aparţinea regiunea Argob, care este în Basan, şaizeci
de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă;
14 Ahinadab, fiul lui Ido, avea Mahanaim;
15 Ahimaaţ era în Neftali; el de asemenea a luat pe Basmat,
215
fiica lui Solomon, de soţie;
16 Baana, fiul lui Huşai, era în Aşer şi în Bealot;
17 Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar;
18 Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin;
19 Gheber, fiul lui Uri, era în ţara Galaad, în ţara lui Sihon,
împăratul amoriţilor, şi a lui Og, împăratul Basanului, şi el
era singurul ofiţer în ţară.
20 ¶ Iuda şi Israel erau mulţi, ca nisipul care este lângă mare
ca mulţime, mâncând şi bând şi bucurându-se.
21 Şi Solomon a domnit peste toate împărăţiile de la râu până
la ţara filistenilor şi până la graniţa Egiptului; ei au adus da-
ruri şi i-au servit lui Solomon în toate zilele vieţii sale.
22 Şi proviziile lui Solomon pentru o zi erau treizeci de mă-
suri de floarea făinii şi şaizeci de măsuri de făină,
23 Zece boi graşi şi douăzeci de boi de pe păşuni şi o sută
de oi, în afară de cerbi şi de căprioare şi de ciute şi de păsări
îngrăşate.
24 Pentru că el avea stăpânire peste toată regiunea de această
parte a râului: de la Tifsah chiar până la Gaza, peste toţi îm-
păraţii de această parte a râului; şi avea pace în fiecare parte
de jur împrejurul lui.
25 Şi Iuda şi Israel au locuit în siguranţă, fiecare sub via sa
şi sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate
zilele lui Solomon.
26 Şi Solomon avea patruzeci de mii de iesle de cai pentru
carele sale şi douăsprezece mii de călăreţi.
27 Şi acei ofiţeri se îngrijeau de merinde pentru împăratul
Solomon şi pentru toţi cei care veneau la masa împăratului
Solomon, fiecare în luna sa; nu le lipseau nimic.
28 Orz de asemenea şi paie pentru cai şi dromaderi le adu-
ceau la locul unde ofiţerii erau, fiecare conform poruncii
lui.
29 ¶ Şi Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune şi foarte
multă înţelegere şi o inimă largă, ca nisipul care este pe ţăr-
mul mării.
30 Şi înţelepciunea lui Solomon a întrecut înţelepciunea tu-
turor copiilor ţării din est şi toată înţelepciunea Egiptului.
31 Pentru că el era mai înţelept decât toţi oamenii; decât
Etan ezrahitul şi Heman şi Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi
faima lui era în toate naţiunile de jur împrejur.
32 Şi a rostit trei mii de proverbe; şi cântările lui au fost o
mie cinci.
33 Şi a vorbit despre copaci, de la cedrul care este în Liban
chiar până la isopul care răsare din zid; a vorbit de asemenea
despre animale şi despre păsări şi despre târâtoare şi despre
peşti.
34 Şi au venit dintre toate popoarele să audă înţelepciunea
lui Solomon, de la toţi împăraţii pământului, care auziseră
de înţelepciunea lui.
Capitolul 5
Ş i Hiram, împăratul Tirului, i-a trimis pe servitorii săi la
Solomon, pentru că auzise că îl unseseră împărat în locul
tatălui său; căci Hiram îl iubise întotdeauna pe David.
2 Şi Solomon a trimis la Hiram, spunând:
3 Cunoşti că David, tatăl meu, nu a putut să construiască o
casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul său din cauza
războaielor care erau în jurul său de fiecare parte, până când
DOMNUL i-a pus sub talpa picioarelor sale.
4 Dar acum DOMNUL Dumnezeul meu mi-a dat odihnă de
fiecare parte, astfel încât nu este nici un potrivnic, nici un
eveniment rău.
 1 Imparati 6
5 Şi, iată, sunt hotărât să construiesc o casă pentru numele
DOMNULUI Dumnezeul meu, precum DOMNUL i-a vorbit
lui David, tatăl meu, spunând: Fiul tău, pe care îl voi pune
pe tronul tău în locul tău, el va clădi o casă pentru numele
meu.
6 De aceea acum porunceşte ca ei să taie pentru mine cedri
din Liban; şi servitorii mei să fie împreună cu servitorii tăi;
şi ţie îţi voi da plată pentru servitorii tăi, conform cu tot ceea
ce vei rândui; pentru că tu ştii că între noi nu este vreunul
care să se priceapă să taie lemne ca sidonienii.
7 Şi s-a întâmplat, după ce Hiram a auzit cuvintele lui
Solomon, că s-a bucurat mult şi a spus: Binecuvântat fie
DOMNUL în această zi, care i-a dat lui David un fiu înţelept
peste acest popor mare.
8 Şi Hiram a trimis la Solomon, spunând: Am luat în consi-
derare lucrurile pentru care ai trimis la mine; şi îţi voi împli-
ni toată dorinţa ta referitor la lemnele de cedru şi referitor la
lemnele de brad.
9 Servitorii mei le vor coborî din Liban la mare; şi le voi tri-
mite pe mare în plute până la locul pe care mi-l vei rândui şi
voi face să fie desfăcute acolo şi le vei primi; şi tu să îmi îm-
plineşti dorinţa mea, dând mâncare casei mele.
10 ¶ Astfel Hiram i-a dat lui Solomon lemne de cedru şi lem-
ne de brad conform cu toată dorinţa lui.
11 Şi Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de măsuri
de grâu ca mâncare casei lui şi douăzeci de măsuri de untde-
lemn curat: astfel i-a dat Solomon lui Hiram an de an.
12 Şi DOMNUL i-a dat lui Solomon înţelepciune, precum îi
promisese; şi era pace între Hiram şi Solomon: şi cei doi au
făcut alianţă împreună.
13 Şi împăratul Solomon a ridicat un tribut de oameni din
tot Israelul; şi tributul de oameni a fost treizeci de mii de
bărbaţi.
14 Şi i-a trimis în Liban pe rând, câte zece mii pe lună pe
rânduri; o lună erau în Liban şi două luni acasă; şi Adoniram
era peste tributul de oameni.
15 Şi Solomon avea şaptezeci de mii de purtători de poveri şi
optzeci de mii de cioplitori, în munţi;
16 În afară de mai marii ofiţeri ai lui Solomon care erau pes-
te lucrare, el avea trei mii trei sute, care conduceau poporul
care lucra în lucrare.
17 Şi împăratul a poruncit şi ei au adus pietre mari, pietre de
preţ şi pietre cioplite, pentru a pune temelia casei.
18 Şi constructorii lui Solomon şi constructorii lui Hiram şi
pietrarii le-au cioplit; astfel ei au pregătit lemnele şi pietrele
pentru a construi casa.
Capitolul 6
Ş i s-a întâmplat în al patru sute optzecilea an după ce co-
piii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului, în al patrulea an
al domniei lui Solomon peste Israel, în luna Ziv, care este a
doua lună, că el a început construirea casei DOMNULUI.
2 Şi casa pe care împăratul Solomon a construit-o pentru
DOMNUL , lungimea acesteia era de şaizeci de coţi şi lăţimea
acesteia de douăzeci de coţi şi înălţimea acesteia de treizeci
de coţi.
3 Şi porticul în faţa templului casei era de douăzeci de coţi
în lungime, conform lăţimii casei; şi de zece coţi era lăţimea
acestuia în faţa casei.
4 Şi pentru casă a făcut ferestre să aibă lumini înguste.
5 Şi pe zidul casei a construit camere de jur împrejur, pe zi-
durile casei de jur împrejur, deopotrivă ale templului şi ale
216
oracolului; şi a făcut camere de jur împrejur;
6 Camera cea mai de jos era largă de cinci coţi şi cea din
mijloc era largă de şase coţi şi cea de-a treia era largă de şap-
te coţi; pentru că pe exteriorul zidului casei a făcut ieşituri
înguste de jur împrejur, încât grinzile să nu fie prinse în zi-
durile casei.
7 Şi casa, când a fost în construcţie, a fost construită din
piatră pregătită înainte de a fi adusă acolo; astfel încât nici
ciocan, nici secure, nici vreo unealtă de fier nu a fost auzită
în casă, în timp ce a fost în construcţie.
8 Uşa pentru camera din mijloc era în partea dreaptă a casei;
şi se urcau pe scări în spirală la camera din mijloc şi de la cea
din mijloc la a treia.
9 Astfel a construit casa şi a terminat-o; şi a acoperit casa cu
grinzi şi cu scânduri de cedru.
10 Şi apoi a construit camere împrejurul întregii case, de cinci
coţi înălţime; şi erau prinse de casă cu lemne de cedru.
11 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Solomon, spunând:
12 Referitor la această casă pe care o construieşti, dacă vei
umbla în statutele mele şi vei împlini judecăţile mele şi vei
păzi toate poruncile mele pentru a umbla în ele, atunci cu
tine voi împlini cuvântul meu, pe care l-am vorbit lui David,
tatăl tău.
13 Şi voi locui printre copiii lui Israel şi nu voi părăsi pe po-
porul meu, Israel.
14 Astfel Solomon a construit casa şi a terminat-o.
15 ¶ Şi a construit zidurile casei pe interior cu scânduri de
cedru, deopotrivă podeaua casei şi zidurile tavanului; şi le-a
acoperit pe interior cu lemn şi a acoperit podeaua casei cu
poşte de brad.
16 Şi a construit douăzeci de coţi pe părţile casei, deopotrivă
podeaua şi pereţii cu scânduri de cedru; le-a construit chiar
pentru ea pe interior, pentru oracol, pentru locul sfânt.
17 Şi casa, care este templul dinaintea sa, era lung de patru-
zeci de coţi.
18 Şi cedrul casei pe interior era sculptat cu noduri şi flori
deschise; totul era de cedru; nu se vedea piatră.
19 Şi oracolul l-a pregătit în interiorul casei, pentru a pune
acolo chivotul legământului DOMNULUI.
20 Şi oracolul în partea din faţă era de douăzeci de coţi în
lungime şi de douăzeci de coţi în lăţime şi de douăzeci de
coţi în înălţime; şi l-a placat cu aur pur; şi astfel a acoperit
altarul de cedru.
21 Astfel Solomon a placat interiorul casei cu aur pur; şi a
făcut o separare prin lanţurile de aur dinaintea oracolului;
şi l-a placat cu aur.
22 Şi toată casa a placat-o cu aur, până când a terminat toată
casa; de asemenea tot altarul care era lângă oracol l-a placat
cu aur.
23 Şi în interiorul oracolului a făcut doi heruvimi din lemn
de măslin, fiecare de zece coţi înălţime.
24 Şi de cinci coţi era o aripă a heruvimului şi de cinci coţi
cealaltă aripă a heruvimului, de la vârful unei aripi până la
vârful celeilalte aripi erau zece coţi.
25 Şi celălalt heruvim era de zece coţi; amândoi heruvimii
erau de aceeaşi măsură şi de aceeaşi mărime.
26 Înălţimea unui heruvim era de zece coţi şi tot astfel era a
celuilalt heruvim.
27 Şi a pus heruvimii în casa interioară; şi au întins aripile
heruvimilor, astfel încât aripa unuia atingea un perete şi ari-
pa celuilalt heruvim atingea celălalt perete; şi aripile lor se
atingeau una de alta în mijlocul casei.
 1 Imparati 7
28 Şi a placat heruvimii cu aur.
29 Şi a sculptat toţi pereţii casei de jur împrejur cu chipuri
cioplite de heruvimi şi de palmieri şi de flori deschise, pe
interior şi pe exterior.
30 Şi podeaua casei a placat-o cu aur, pe interior şi pe
exterior.
31 Şi pentru intrarea oracolului a făcut uşi din lemn de măs-
lin, pragul de sus şi uşorii erau a cincea parte din zid.
32 Cele două uşi de asemenea erau din lemn de măslin; şi el
a sculptat pe ele chipuri cioplite de heruvimi şi de palmieri
şi de flori deschise şi le-a placat cu aur şi a întins aur peste
heruvimi şi peste palmieri.
33 Tot astfel a făcut pentru intrarea templului, uşori din
lemn de măslin, a patra parte din lăţimea casei.
34 Şi cele două uşi erau din lemn de brad: cele două părţi ale
unei uşi erau pliante şi cele două părţi ale celeilalte uşi erau
pliante.
35 Şi a sculptat pe ele heruvimi şi palmieri şi flori deschise; şi
le-a placat cu aur întins peste lucrarea cioplită.
36 Şi a construit curtea interioară cu trei rânduri de piatră
cioplită şi un rând de grinzi de cedru.
37 În al patrulea an a fost pusă temelia casei DOMNULUI,
în luna Ziv;
38 Şi în al unsprezecelea an, în luna Bul, care este luna a opta,
a fost casa terminată cu toate părţile ei şi conform cu tot mo-
delul ei. Astfel, în şapte ani, a construit-o.
Capitolul 7
D ar Solomon şi-a construit casa lui treisprezece ani şi
şi-a terminat toată casa.
2 A construit de asemenea casa pădurii Libanului; lungimea
ei era de o sută de coţi şi lăţimea ei de cincizeci de coţi şi
înălţimea ei de treizeci de coţi, pe patru rânduri de stâlpi de
cedru, cu grinzi de cedru peste stâlpi.
3 Şi aceasta a fost acoperită cu cedru pe deasupra grinzilor
care au fost aşezate pe patruzeci şi cinci de stâlpi, cincispre-
zece într-un rând.
4 Şi erau ferestre în trei rânduri şi era lumină lângă lumină
pe trei rânduri.
5 Şi toate uşile şi uşorii erau pătrate, cu ferestre; şi era lumină
lângă lumină pe trei rânduri.
6 Şi el a făcut un portic din stâlpi; lungimea lui era de cinci-
zeci de coţi şi lăţimea lui de treizeci de coţi; şi porticul era
înaintea lor; şi ceilalţi stâlpi şi grinzile groase erau înaintea
lor.
7 Apoi a făcut un portic pentru tronul unde judeca, Porticul
Judecăţii; şi acesta era acoperit cu cedru de la o parte a po-
delei până la cealaltă.
8 Şi casa lui unde a locuit avea o altă curte în interiorul por-
ticului, care era de lucrare asemănătoare. Solomon a făcut
de asemenea o casă pentru fiica lui Faraon, pe care o luase de
soţie, asemenea acestui portic.
9 Toate acestea erau din pietre de preţ, conform cu măsura
pietrelor cioplite, tăiate cu ferăstrăul, pe interior şi pe exteri-
or, de la temelie până la streaşină, şi tot astfel pe exterior spre
curtea cea mare.
10 Şi temelia era din pietre de preţ, pietre mari, pietre de zece
coţi şi pietre de opt coţi.
11 Şi deasupra erau pietre de preţ, după măsurile pietrelor
cioplite şi cedri.
12 Şi curtea cea mare de jur împrejur era cu trei rânduri
de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru, deopotrivă
217
pentru curtea interioară a casei DOMNULUI şi pentru por-
ticul casei.
13 ¶ Şi împăratul Solomon a trimis şi a adus pe Hiram din
Tir.
14 El era fiul unei văduve din tribul lui Neftali şi tatăl lui era
un bărbat din Tir, un lucrător în aramă; şi el era umplut cu
înţelepciune şi înţelegere şi iscusit să lucreze orice fel de lu-
crări în aramă. Şi el a venit la împăratul Solomon şi i-a lucrat
toată lucrarea.
15 Fiindcă a turnat doi stâlpi de aramă, de optsprezece coţi
înălţime fiecare; şi un fir de doisprezece coţi cuprindea pe
fiecare dintre ei.
16 Şi a făcut două capiteluri de aramă turnată, de pus pe
vârfurile stâlpilor; înălţimea unui capitel era de cinci coţi şi
înălţimea celuilalt capitel era de cinci coţi;
17 Şi reţele de lucrare înlănţuită şi împletituri de lucrare cu
lanţ, pentru capitelurile care erau pe vârful stâlpilor; şapte
pentru un capitel şi şapte pentru celălalt capitel.
18 Şi a făcut stâlpii şi două rânduri cu rodii de jur împrejur
pe fiecare reţea, pentru a acoperi capitelurile care erau pe
vârful stâlpilor; şi astfel a făcut pentru celălalt capitel.
19 Şi capitelurile, care erau pe vârful stâlpilor, erau din lu-
crarea de crin a porticului, de patru coţi.
20 Şi capitelurile de pe cei doi stâlpi aveau de asemenea rodii
deasupra, în faţa pântecelui care era lângă reţea; şi rodiile
erau două sute în rânduri de jur împrejur pe celălalt capitel.
21 Şi a pus stâlpii în porticul templului; şi a pus stâlpul din
dreapta şi i-a pus numele Iachin; şi a pus stâlpul din stânga
şi i-a pus numele Boaz.
22 Şi pe vârful stâlpilor era o lucrare de crin; astfel a fost lu-
crarea stâlpilor terminată.
23 Şi a făcut o mare turnată, de zece coţi de la o margine
la cealaltă; era rotundă de jur împrejur şi înălţimea ei era
de cinci coţi; şi un fir de treizeci de coţi o înconjura de jur
împrejur.
24 Şi sub marginea ei de jur împrejur erau butoni înconju-
rând-o, zece la un cot, înconjurând marea de jur împrejur;
butonii erau turnaţi în două rânduri, când aceasta a fost
turnată.
25 Stătea pe doisprezece boi, trei privind spre nord şi trei
privind spre vest şi trei privind spre sud şi trei privind spre
est; şi marea era pusă deasupra lor şi toate părţile dinapoi ale
lor erau în interior.
26 Şi aceasta era de un lat de palmă de groasă; şi marginea ei
era lucrată ca marginea unei cupe, cu flori de crini; conţinea
două mii de baţi.
27 Şi a făcut zece postamente de aramă; de patru coţi era
lungimea unui postament şi de patru coţi lăţimea lui şi de
trei coţi înălţimea lui.
28 Şi lucrătura postamentelor era astfel, aveau margini late şi
marginile erau între îmbinări;
29 Şi pe marginile care erau între îmbinări erau lei, boi şi
heruvimi; şi peste îmbinări era un postament deasupra; şi
dedesubtul leilor şi al boilor erau anumite adăugări făcute
din lucrătură subţire.
30 Şi fiecare postament avea patru roţi de aramă şi osii de
aramă; şi cele patru colţuri ale lui aveau suporturi; sub li-
ghean erau suporturi turnate, pe partea fiecărei adăugări.
31 Şi gura lui din interiorul capitelului şi până deasupra era
de un cot; dar gura lui era rotundă după lucrătura posta-
mentului, de un cot şi jumătate; şi de asemenea pe gura ei
erau sculpturi cu marginile lor, pătrate, nu rotunde.
 1 Imparati 8
32 Şi sub margini erau patru roţi; şi osiile roţilor erau prinse
de postament; şi înălţimea unei roţi era de un cot şi o jumă-
tate de cot.
33 Şi lucrătura roţilor era ca lucrătura unei roţi de car; osi-
ile lor şi obezile lor şi butucii lor şi spiţele lor erau toate
turnate.
34 Şi erau patru suporturi la cele patru colţuri ale unui pos-
tament; şi suporturile erau parte din postament.
35 Şi în capătul postamentului era un cerc de jur împrejur de
o jumătate de cot; şi pe capătul postamentului îmbinările lui
şi marginile lui erau din aceeaşi bucată.
36 Fiindcă pe plăcile îmbinărilor lui şi pe marginile lui, a
cioplit heruvimi, lei şi palmieri, conform cu proporţia fiecă-
reia şi adăugări de jur împrejur.
37 Astfel a făcut cele zece postamente, toate aveau o singură
turnare, o singură măsură şi o singură mărime.
38 Apoi a făcut zece lighene de aramă, un singur lighean
conţinea patruzeci de baţi; şi fiecare lighean era de patru
coţi; şi pe fiecare din cele zece postamente era un lighean.
39 Şi a pus cinci postamente în partea dreaptă a casei şi cinci
în partea stângă a casei; şi a pus marea în partea dreaptă a
casei spre est, în faţa sudului.
40 Şi Hiram a făcut lighenele şi lopeţile şi oalele. Astfel
Hiram a terminat de făcut toată lucrarea pe care a făcut-o
împăratului Solomon pentru casa DOMNULUI:
41 Cei doi stâlpi şi cele două vase ale capitelurilor care erau
pe vârful celor doi stâlpi; şi cele două reţele, pentru a acoperi
cele două vase ale capitelurilor care erau pe vârful stâlpilor;
42 Şi patru sute de rodii pentru cele două reţele, două rân-
duri de rodii pentru fiecare reţea, pentru a acoperi cele două
vase ale capitelurilor care erau pe stâlpi;
43 Şi cele zece postamente şi zece lighene pe postamente;
44 Şi o mare şi doisprezece boi sub mare;
45 Şi vasele şi lopeţile şi oalele; şi toate aceste vase, pe
care Hiram le-a făcut împăratului Solomon pentru casa
DOMNULUI, erau din aramă lustruită.
46 În câmpia Iordanului le-a turnat împăratul, în pământ
argilos între Sucot şi Ţartan.
47 ¶ Şi Solomon a lăsat toate vasele necântărite, pentru că
erau foarte multe; nici nu s-a aflat greutatea aramei.
48 Şi Solomon a făcut toate vasele care aparţineau de casa
DOMNULUI: altarul de aur şi masa de aur, pe care era pâini-
le punerii înainte,
49 Şi sfeşnicele de aur pur, cinci la dreapta şi cinci la stânga,
înaintea oracolului, cu florile şi lămpile şi mucările de aur,
50 Şi vasele şi mucările şi oalele şi lingurile şi cenuşarele de
aur pur; şi balamalele de aur, deopotrivă pentru uşile casei
interioare, locul preasfânt, şi pentru uşile casei, adică, ale
templului.
51 Astfel a fost terminată toată lucrarea pe care împăratul
Solomon a făcut-o pentru casa DOMNULUI. Şi Solomon
a adus în ea lucrurile pe care David, tatăl său, le dedica-
se; argintul şi aurul şi vasele, le-a pus în tezaurele casei
DOMNULUI.
Capitolul 8
A tunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe
toţi capii triburilor, pe mai marii taţilor copiilor lui
Israel, la împăratul Solomon în Ierusalim, ca să aducă chi-
votul legământului DOMNULUI din cetatea lui David, care
este Sionul.
2 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împăratul Solomon
218
la sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a şaptea.
3 Şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi preoţii au ridicat
chivotul.
4 Şi au adus chivotul DOMNULUI şi tabernacolul întâlnirii
şi toate vasele sfinte care erau în tabernacol, preoţii şi leviţii
le-au urcat pe toate.
5 Şi împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, care
s-au adunat la el, erau cu el înaintea chivotului, sacrificând
oi şi boi, care nu puteau fi spuse nici numărate datorită
mulţimii.
6 Şi preoţii au adus chivotul legământului DOMNULUI la
locul său, în oracolul casei, la locul preasfânt, sub aripile
heruvimilor.
7 Fiindcă heruvimii îşi întindeau cele două aripi ale lor peste
locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii lui
pe deasupra.
8 Şi ei au tras drugii, încât capetele drugilor erau văzute în
locul sfânt înaintea oracolului şi nu erau văzute în exterior;
şi acolo sunt până în această zi.
9 Nu era nimic în chivot în afară de cele două table de pia-
tră, pe care Moise le pusese acolo la Horeb, când DOMNUL
a făcut un legământ cu copiii lui Israel, după ce au ieşit din
ţara Egiptului.
10 Şi s-a întâmplat, când preoţii au ieşit din locul sfânt, că
norul a umplut casa DOMNULUI,
11 Astfel încât preoţii nu au putut să stea să servească din
cauza norului; pentru că gloria DOMNULUI a umplut casa
DOMNULUI.
12 ¶ Atunci Solomon a vorbit: DOMNUL a spus că va locui
în întunericul gros.
13 Eu ţi-am construit, într-adevăr, o casă de locuit, un loc
întemeiat pentru tine ca să locuieşti pentru totdeauna.
14 Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată aduna-
rea lui Israel; (şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare;)
15 Şi el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui
Israel, care a vorbit cu gura sa lui David, tatăl meu, şi cu
mâna sa a împlinit, zicând:
16 Din ziua în care am scos pe poporul meu Israel din Egipt,
nu am ales nici o cetate dintre toate triburile lui Israel pentru
a construi o casă, ca numele meu să fie acolo; ci am ales pe
David să fie peste poporul meu Israel.
17 Şi a fost în inima lui David, tatăl meu, să construiască o
casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeului lui Israel.
18 Şi DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deoarece a fost
în inima ta să construieşti o casă numelui meu, ai făcut bine
că aceasta a fost în inima ta.
19 Totuşi nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieşi din
coapsele tale, el va construi casa pentru numele meu.
20 Şi DOMNUL a împlinit cuvântul său pe care l-a spus şi eu
sunt înălţat în locul lui David, tatăl meu, şi şed pe tronul lui
Israel, precum DOMNUL a promis, şi am construit o casă
pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
21 Şi am aşezat acolo un loc pentru chivot, în care este le-
gământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu părinţii noştri,
când i-a scos din ţara Egiptului.
22 ¶ Şi Solomon a stat în picioare înaintea altarului
DOMNULUI, în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a
întins mâinile spre cer;
23 Şi a spus: DOAMNE , Dumnezeul lui Israel, nu este
Dumnezeu asemenea ţie, în ceruri deasupra, sau pe pământ
dedesubt, care păzeşti legământul şi mila faţă de servitorii
tăi care umblă înaintea ta cu toată inima lor;
 1 Imparati 8
24 Care ai ţinut faţă de servitorul tău David, tatăl meu, ceea
ce i-ai promis; tu ai vorbit de asemenea cu gura ta şi ai împli-
nit aceasta cu mâna ta, precum este în această zi.
25 De aceea acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ţine faţă
de servitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, spunând:
Nu îţi va lipsi un bărbat înaintea feţei mele pentru a şedea pe
tronul lui Israel; numai dacă vor lua seama copiii tăi la calea
lor, ca să umble înaintea mea precum ai umblat tu înaintea
mea.
26 Şi acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească, te rog,
cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău David, tatăl
meu.
27 Dar va locui Dumnezeu, într-adevăr, pe pământ? Iată, ce-
rul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu cât mai puţin
această casă pe care am construit-o?
28 Totuşi dă atenţie la rugăciunea servitorului tău şi la cere-
rea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare la
strigătul şi rugăciunea cu care se roagă servitorul tău înain-
tea ta în această zi;
29 Ca ochii tăi să fie deschişi spre această casă noapte şi zi,
spre locul despre care ai spus: Numele meu va fi acolo, ca să
dai ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o va face
spre locul acesta.
30 Şi dă ascultare la cererea servitorului tău şi a poporului
tău, Israel, când se vor ruga spre locul acesta; şi ascultă din
cer, locul locuinţei tale; şi ascultă şi iartă.
31 Dacă vreun om păcătuieşte împotriva aproapelui său şi
un jurământ este pus asupra lui pentru a-l face să jure şi ju-
rământul vine înaintea altarului tău în această casă,
32 Atunci ascultă din cer şi înfăptuieşte şi judecă pe servi-
torii tăi, condamnând pe cel stricat, pentru a aduce calea lui
asupra capului său; şi declarând drept pe cel drept, pentru
a-i da conform dreptăţii lui.
33 Când poporul tău, Israel, este bătut înaintea duşmanului,
pentru că au păcătuit împotriva ta şi se vor întoarce din nou
la tine şi vor mărturisi numele tău şi se vor ruga şi îţi vor face
cerere în această casă,
34 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul poporului tău,
Israel, şi adu-i din nou în ţara pe care ai dat-o taţilor lor.
35 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, pentru că au pă-
cătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta şi vor
mărturisi numele tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, când
îi vei chinui,
36 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul servitorilor tăi şi
al poporului tău, Israel, ca să îi înveţi calea cea bună pe care
ar trebui să umble şi dă ploaie peste ţara ta, pe care ai dat-o
poporului tău ca moştenire.
37 Dacă este în ţară foamete, dacă este ciumă, tăciune în
grâu, mană, lăcustă, sau dacă este omidă, dacă duşmanul lor
îi asediază în ţara cetăţilor lor, orice plagă, orice boală ar fi,
38 Orice rugăciune şi cerere este făcută de vreun om, sau de
tot poporul tău Israel, când îşi vor cunoaşte, fiecare om plaga
inimii lui, şi îşi vor întinde mâinile spre această casă,
39 Atunci ascultă din cer, locul locuinţei tale, şi iartă şi în-
făptuieşte şi dă fiecărui om conform căilor lui, a cărui inimă
o cunoşti; (pentru că tu, numai tu, cunoşti inimile tuturor
copiilor oamenilor),
40 Ca ei să se teamă de tine în toate zilele cât trăiesc în ţara
pe care ai dat-o taţilor noştri.
41 Mai mult, referitor la un străin, care nu este din poporul
tău, Israel, ci vine dintr-o ţară îndepărtată de dragul nume-
lui tău,
219
42 (Pentru că vor auzi de numele tău mare şi de mâna ta
puternică şi de braţul tău întins), când va veni şi se va ruga
spre această casă,
43 Ascultă din cer, locul locuinţei tale, şi înfăptuieşte con-
form cu tot ce strigă străinul către tine; ca toate popoare-
le pământului să cunoască numele tău, pentru a se teme de
tine, precum face poporul tău, Israel; şi ei să ştie că această
casă, pe care am zidit-o eu, este chemată după numele tău.
44 Dacă poporul tău iese la bătălie împotriva duşmanului
său, oriunde îi vei trimite, şi se vor ruga DOMNULUI spre
cetatea pe care tu ai ales-o, şi spre casa pe care eu am zidit-o
pentru numele tău,
45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi sus-
ţine cauza lor.
46 Dacă ei vor păcătui împotriva ta (pentru că nu este om
care să nu păcătuiască) şi tu te vei mânia pe ei şi îi vei da
duşmanului, astfel încât ei îi vor duce captivi în ţara duşma-
nului, departe sau aproape;
47 Totuşi dacă vor pune la inimă, în ţara în care au fost duşi
captivi, şi se pocăiesc şi îţi fac cerere în ţara celor care i-au
dus captivi, spunând: Am păcătuit, ne-am purtat pervers,
am făcut stricăciune;
48 Şi astfel se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul
lor, în ţara duşmanilor lor, care i-au dus captivi şi se vor ruga
ţie spre ţara lor, pe care ai dat-o taţilor lor, cetatea pe care tu
ai ales-o şi casa pe care am construit-o pentru numele tău;
49 Atunci ascultă rugăciunea lor şi cererea lor din cer, locul
locuinţei tale, şi susţine cauza lor,
50 Şi iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta şi toa-
te fărădelegile lor, prin care au încălcat legea împotriva ta,
şi dă-le milă înaintea celor care i-au dus captivi, ca să aibă
milă de ei;
51 Pentru că ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai
scos-o din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier;
52 Fie ochii tăi deschişi la cererea servitorului tău şi la cere-
rea poporului tău Israel, ca să le dai ascultare în tot ceea ce
ei strigă către tine.
53 Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pămân-
tului, pentru a fi moştenirea ta, precum ai vorbit prin mâna
servitorului tău, Moise, când ai scos pe taţii noştri din Egipt,
Doamne DUMNEZEULE .
54 ¶ Şi s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să
se roage toată rugăciunea şi cererea către DOMNUL , că el s-a
ridicat dinaintea altarului DOMNULUI, unde era îngenun-
cheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer.
55 Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui
Israel cu voce tare, spunând:
56 Binecuvântat fie DOMNUL , care a dat odihnă poporului
său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit nici un
cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin
mâna servitorului său, Moise.
57 DOMNUL Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost
cu taţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;
58 Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate
căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi jude-
căţile lui, pe care le-a poruncit taţilor noştri.
59 Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea
DOMNULUI, să fie aproape de DOMNUL Dumnezeul nostru
ziua şi noaptea, ca să susţină cauza servitorului său şi cauza
poporului său, Israel, precum va cere acest lucru;
60 Ca să cunoască toate popoarele pământului că DOMNUL
este Dumnezeu şi că nu este nimeni altul.
 1 Imparati 10
61 Inima voastră de aceea, să fie desăvârşită cu DOMNUL
Dumnezeul nostru, pentru a umbla în statutele lui şi pentru
a păzi poruncile lui, ca în această zi.
62 ¶ Şi împăratul şi tot Israelul cu el au oferit sacrificiu îna-
intea DOMNULUI.
63 Şi Solomon a oferit un sacrificiu de ofrande de pace, pe
care l-a oferit DOMNULUI, douăzeci şi două de mii de boi şi
o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au dedicat împăratul şi
toţi copiii lui Israel, casa DOMNULUI.
64 În aceeaşi zi împăratul a sfinţit mijlocul curţii care era în
faţa casei DOMNULUI; pentru că acolo a adus ofrande arse
şi daruri de mâncare şi grăsimea ofrandelor de pace; pentru
că altarul de aramă, care era înaintea DOMNULUI, era prea
mic ca să primească ofrandele arse şi darurile de mâncare şi
grăsimea ofrandelor de pace.
65 Şi atunci Solomon şi tot Israelul cu el a ţinut o sărbătoa-
re, o mare adunare, de la intrarea Hamatului până la râul
Egiptului, înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru, şapte
zile şi şapte zile, paisprezece zile.
66 În ziua a opta a trimis poporul; şi ei au binecuvântat pe
împărat şi au mers la corturile lor bucuroşi şi veseli în inimă
pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse servitorului său,
David, şi lui Israel, poporul său.
Capitolul 9
Ş i a fost aşa, după ce Solomon a terminat de construit
casa DOMNULUI şi casa împăratului şi toată dorinţa lui
Solomon pe care a dorit să o împlinească,
2 DOMNUL i s-a arătat lui Solomon a doua oară, precum i se
arătase la Gabaon.
3 Şi DOMNUL i-a spus: Am auzit rugăciunea ta şi cererea
ta, pe care ai făcut-o înaintea mea; am sfinţit această casă,
pe care ai construit-o, pentru a pune numele meu aco-
lo pentru totdeauna; şi ochii mei şi inima mea vor fi acolo
întotdeauna.
4 Şi dacă vei umbla înaintea mea, precum tatăl tău, David,
a umblat în integritate a inimii şi în cinste, pentru a face
conform cu tot ce ţi-am poruncit, şi vei păzi statutele mele şi
judecăţile mele,
5 Atunci voi întemeia tronul împărăţiei tale peste Israel pen-
tru totdeauna, precum am vorbit lui David, tatăl tău, spu-
nând: Nu îţi va lipsi un bărbat pe tronul lui Israel.
6 Dar dacă cumva vă veţi întoarce de la a mă urma, voi sau
copiii voştri, şi nu veţi păzi poruncile mele şi statutele mele
pe care le-am pus înaintea voastră, ci veţi merge şi veţi servi
altor dumnezei şi vă veţi închina lor,
7 Atunci voi stârpi pe Israel din ţara pe care le-am dat-o; şi
această casă, pe care am sfinţit-o pentru numele meu, o voi
arunca dinaintea feţei mele; şi Israel va fi un proverb şi de
pomină printre toate popoarele;
8 Şi această casă, ce este înaltă, oricine va trece pe lângă ea va
fi înmărmurit şi va şuiera către ea; şi vor spune: De ce a făcut
DOMNUL astfel ţării acesteia şi casei acesteia?
9 Şi vor răspunde: Pentru că au părăsit pe DOMNUL
Dumnezeul lor, care i-a scos pe taţii lor din ţara Egiptului şi
au apucat pe alţi dumnezei şi li s-au închinat şi le-au servit;
de aceea a adus DOMNUL asupra lor tot acest rău.
10 ¶ Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a douăzeci de ani după ce
Solomon construise cele două case, casa DOMNULUI şi casa
împăratului,
11 (Şi Hiram, împăratul Tirului, îl aproviziona pe Solomon
cu cedri şi brazi şi aur, conform cu toată dorinţa lui), că
220
atunci împăratul Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de ce-
tăţi în ţara Galileei.
12 Şi Hiram a ieşit din Tir pentru a vedea cetăţile pe care
Solomon i le dăduse; şi ele nu i-au plăcut.
13 Şi a spus: Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat, fratele
meu? Şi le-a numit ţara Cabul până în această zi.
14 Şi Hiram a trimis împăratului o sută douăzeci de talanţi
de aur.
15 ¶ Şi acesta este motivul pentru tributul de oameni pe
care împăratul Solomon l-a ridicat, pentru a construi casa
DOMNULUI şi propria lui casă şi Milo şi zidul Ierusalimului
şi Haţor şi Meghido şi Ghezer.
16 Fiindcă Faraon, împăratul Egiptului, se urcase şi lu-
ase Ghezerul şi îl arsese cu foc şi îi ucisese pe canaaniţii
care locuiau în cetate şi o dăduse zestre fiicei sale, soţia lui
Solomon.
17 Şi Solomon a construit Ghezerul şi Bet-Horonul de jos,
18 Şi Baalatul şi Tadmorul în pustie, în ţară,
19 Şi toate cetăţile pentru rezerve pe care Solomon le avea şi
cetăţile pentru carele lui şi cetăţile pentru călăreţii lui şi tot
ceea ce Solomon a dorit să construiască în Ierusalim şi în
Liban şi în toată ţara stăpânirii sale.
20 Şi tot poporul care era rămas dintre amoriţi, hetiţi, fere-
ziţi, heviţi şi iebusiţi, care nu erau dintre copiii lui Israel,
21 Pe copiii lor care rămăseseră după ei în ţară, pe care co-
piii lui Israel de asemenea nu i-au putut nimici în întregi-
me, peste aceia Solomon a ridicat un tribut de robie până în
această zi.
22 Dar dintre fiii lui Israel, Solomon nu a făcut robi; ci ei erau
oameni de război şi servitori ai săi şi prinţi ai săi şi căpetenii
ale sale şi conducători ai carelor sale şi călăreţi ai săi.
23 Aceştia erau mai marii ofiţerilor care erau peste lucrarea
lui Solomon: cinci sute cincizeci, care supravegheau poporul
care lucra în lucrare.
24 Dar fiica lui Faraon s-a urcat din cetatea lui David la casa
ei pe care Solomon o construise pentru ea; atunci a construit
el Milo.
25 Şi de trei ori într-un an Solomon aducea ofrande arse şi
ofrande de pace pe altarul pe care îl zidise DOMNULUI şi
ardea tămâie pe altarul care era înaintea DOMNULUI. Astfel
el a terminat casa.
26 Şi împăratul Solomon a făcut o flotă de corăbii în Eţion-
Gheber, care este lângă Elot, pe ţărmul Mării Roşii, în ţara
Edomului.
27 Şi Hiram a trimis în flotă pe servitorii săi, marinari care
aveau cunoştinţă despre mare, cu servitorii lui Solomon.
28 Şi au venit la Ofir şi au luat de acolo aur, patru sute două-
zeci de talanţi, şi i l-au adus împăratului Solomon.
Capitolul 10
Ş i când împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon
în lucruri referitoare la numele DOMNULUI, a venit să îl
încerce cu întrebări grele.
2 Şi a venit la Ierusalim cu un alai foarte mare, cu cămile
care purtau mirodenii şi foarte mult aur, şi cu pietre preţi-
oase; şi când a venit la Solomon, a vorbit îndeaproape cu el
despre tot ce era în inima ei.
3 Şi Solomon i-a răspuns la toate întrebările ei; nu a fost nici
un lucru ascuns pentru împărat, pe care să nu i-l fi spus.
4 Şi când împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea
lui Solomon şi casa pe care el o construise,
5 Şi mâncarea de la masa lui şi ţinuta servitorilor lui şi atenţia
 1 Imparati 11
servitorilor lui şi hainele lor şi paharnicii lui şi urcuşul lui pe
care urca la casa DOMNULUI, nu a mai fost suflare în ea.
6 Şi a spus împăratului: A fost adevărată vorbirea pe care
am auzit-o în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelep-
ciunea ta.
7 Totuşi, nu am crezut aceste cuvinte, până când am venit
şi ochii mei au văzut; şi, iată, nici jumătate nu mi s-a spus,
înţelepciunea ta şi prosperitatea ta întrec faima despre care
am auzit.
8 Ferice de oamenii tăi, ferice de aceşti servitori ai tăi, care
stau în picioare continuu înaintea ta şi care ascultă înţelep-
ciunea ta.
9 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care şi-a găsit
plăcere în tine, ca să te pună pe tronul lui Israel; pentru că
DOMNUL a iubit pe Israel pentru totdeauna, de aceea te-a
făcut împărat, pentru a face judecată şi dreptate.
10 Şi ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur şi
foarte multe mirodenii şi pietre preţioase; nu a mai venit o
atât de mare abundenţă de mirodenii ca cele pe care împără-
teasa din Seba le-a dat împăratului Solomon.
11 Şi de asemenea flota lui Hiram, care aducea aur din Ofir, a
adus din Ofir foarte mult lemn de santal şi pietre preţioase.
12 Şi împăratul a făcut, din lemnele de santal, stâlpi pentru
casa DOMNULUI şi pentru casa împăratului, harpe de ase-
menea şi psalterioane pentru cântăreţi; nu a venit astfel de
lemn de santal, nici nu s-a mai văzut până în această zi.
13 Şi împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a
dorit ea, orice a cerut, în afară de ceea ce i-a dat Solomon din
darul lui împărătesc. Astfel, ea s-a întors şi a plecat în ţara ei,
ea şi servitorii ei.
14 ¶ Şi greutatea aurului care venea la Solomon într-un an
era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,
15 În afară de ce avea de la comercianţi şi din comerţul co-
mercianţilor de mirodenii şi de la toţi împăraţii Arabiei şi de
la guvernatorii ţării.
16 Şi împăratul Solomon a făcut două sute de paveze de aur
bătut, şase sute de şekeli de aur au intrat la o pavăză.
17 Şi el a făcut trei sute de scuturi de aur bătut, a folosit trei
mine de aur la un scut; şi împăratul le-a pus în casa pădurii
Libanului.
18 Mai mult, împăratul a făcut un tron mare de fildeş şi l-a
placat cu cel mai bun aur.
19 Tronul avea şase trepte şi vârful tronului era rotund pe
dinapoia sa; şi erau rezemători de fiecare parte a locului de
şezut şi doi lei stăteau lângă rezemători.
20 Şi doisprezece lei stăteau acolo de o parte şi de alta pe
cele şase trepte; nu era făcut ceva asemănător în nici o
împărăţie.
21 Şi toate vasele de băut ale împăratului Solomon erau de
aur şi toate vasele casei pădurii Libanului erau de aur pur;
nici unul nu era de argint, care era socotit ca nimic în zilele
lui Solomon.
22 Pentru că împăratul avea pe mare o flotă din Tarsis cu
flota lui Hiram; o dată la trei ani venea flota de corăbii din
Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş şi maimuţe şi păuni.
23 Astfel împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pă-
mântului în bogăţii şi în înţelepciune.
24 Şi tot pământul căuta faţa lui Solomon, pentru a auzi înţe-
lepciunea lui, pe care Dumnezeu o pusese în inima lui.
25 Şi fiecare îşi aducea darul său: vase de argint şi vase de
aur şi haine şi arme şi mirodenii şi cai şi catâri, o măsură
an de an.
221
26 Şi Solomon a adunat care şi călăreţi; şi a avut o mie patru
sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în
cetăţile pentru care şi cu împăratul la Ierusalim.
27 Şi împăratul a făcut argintul la Ierusalim să fie ca pietre-
le şi cedrii i-a făcut să fie ca sicomorii care sunt în vale, din
abundenţă.
28 Şi Solomon a avut cai aduşi din Egipt şi in împletit; co-
mercianţii împăratului primeau inul împletit cu un preţ.
29 Şi un car venea şi ieşea din Egipt pentru şase sute de şekeli
de argint şi un cal pentru o sută cincizeci; şi astfel pentru toţi
împăraţii hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei, au adus acestea
prin mijloacele lor.
Capitolul 11
D ar împăratul Solomon a iubit multe femei străine, îm-
preună cu fiica lui Faraon: femei ale moabiţilor, amoni-
ţilor, edomiţilor, sidonienilor şi hitiţilor;
2 Dintre naţiunile referitor la care DOMNUL spusese copiilor
lui Israel: Să nu intraţi la ele, nici ele să nu intre la voi; căci
într-adevăr ele vă vor întoarce inima după dumnezeii lor;
Solomon s-a alipit de acestea în iubire.
3 Şi el avea şapte sute de soţii, prinţese, şi trei sute de concu-
bine; şi soţiile lui i-au întors inima.
4 Fiindcă s-a întâmplat, când a îmbătrânit Solomon, că soţi-
ile lui i-au întors inima după alţi dumnezei; şi inima lui nu a
fost desăvârşită cu DOMNUL Dumnezeul său, precum a fost
inima lui David, tatăl său.
5 Fiindcă Solomon a mers după Astarteea, zeiţa sidonienilor,
şi după Milcom, urâciunea amoniţilor.
6 Şi Solomon a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi nu a
mers pe deplin după DOMNUL , precum a făcut David, tatăl
său.
7 Atunci Solomon a construit o înălţime pentru Chemoş, urâ-
ciunea Moabului, pe dealul care este înaintea Ierusalimului,
şi pentru Moloh, urâciunea copiilor lui Amon.
8 Şi la fel a făcut pentru toate soţiile lui străine, care ardeau
tămâie şi sacrificau dumnezeilor lor.
9 ¶ Şi DOMNUL s-a mâniat pe Solomon, pentru că inima lui
era întoarsă de la DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care i se
arătase de două ori,
10 Şi îi poruncise referitor la acest lucru, să nu mear-
gă după alţi dumnezei; dar el nu a păzit ceea ce DOMNUL
poruncise.
11 De aceea DOMNUL i-a spus lui Solomon: Pentru că ai
făcut acest lucru, şi nu ai ţinut legământul meu şi statutele
mele, pe care ţi le-am poruncit, voi rupe negreşit împărăţia
de la tine şi o voi da servitorului tău.
12 Totuşi, nu voi face aceasta în zilele tale din cauza lui
David, tatăl tău, ci o voi rupe din mâna fiului tău.
13 Totuşi, nu voi rupe toată împărăţia; ci voi da un trib fi-
ului tău, din cauza lui David, servitorul meu, şi din cauza
Ierusalimului pe care l-am ales.
14 ¶ Şi DOMNUL a stârnit un potrivnic lui Solomon, pe
Hadad edomitul; el era din sămânţa împăratului din Edom.
15 Fiindcă s-a întâmplat, când era David în Edom şi Ioab, că-
petenia oştirii, se urcase să înmormânteze pe cei ucişi, după
ce lovise fiecare parte bărbătească în Edom,
16 (Pentru că şase luni a rămas Ioab acolo cu tot Israelul,
până când a stârpit fiecare parte bărbătească în Edom),
17 Că Hadad a fugit, el şi anumiţi edomiţi dintre servitorii
tatălui său cu el, pentru a merge în Egipt; Hadad fiind încă
un copil mic.
 1 Imparati 12
18 Şi ei s-au ridicat din Madian şi au venit la Paran; şi au luat
cu ei oameni din Paran şi au venit în Egipt, la Faraon, împă-
ratul Egiptului, care i-a dat o casă şi i-a rânduit merinde şi
i-a dat pământ.
19 Şi Hadad a găsit mare favoare în ochii lui Faraon, astfel
încât el i-a dat de soţie pe sora propriei lui soţii, pe sora îm-
părătesei Tahpenes.
20 Şi sora Tahpenei i-a născut pe Ghenubat, fiul său, pe care
Tahpenes l-a înţărcat în casa lui Faraon; şi Ghenubat a fost în
casa lui Faraon între fiii lui Faraon.
21 Şi când Hadad a auzit din Egipt că David a adormit cu
taţii săi şi că Ioab, căpetenia oştirii, era mort, Hadad i-a spus
lui Faraon: Lasă-mă să plec, să merg în ţara mea.
22 Atunci Faraon i-a spus: Dar ce ţi-a lipsit cu mine, că, iată,
tu cauţi să mergi în ţara ta? Şi el a răspuns: Nimic, totuşi ori-
cum dă-mi drumul.
23 Şi Dumnezeu i-a stârnit un alt potrivnic, pe Rezon, fiul
lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer, împă-
ratul din Ţoba;
24 Şi el a adunat la sine oameni şi a devenit căpetenie peste o
ceată când David a ucis pe cei din Ţoba, şi au mers la Damasc
şi au locuit acolo şi au domnit în Damasc.
25 Şi el a fost un potrivnic lui Israel în toate zilele lui Solomon,
pe lângă ticăloşia pe care a făcut-o Hadad şi el a detestat pe
Israel şi a domnit peste Siria.
26 ¶ Şi Ieroboam, fiul lui Nebat, un efratit din Ţereda, ser-
vitorul lui Solomon, numele mamei lui fiind Ţerua, o femeie
văduvă, chiar şi el şi-a ridicat mâna împotriva împăratului.
27 Şi acesta a fost motivul pentru care el şi-a ridicat mâna
împotriva împăratului: Solomon a construit Milo şi a repa-
rat spărturile cetăţii lui David, tatăl său.
28 Şi bărbatul Ieroboam era un războinic viteaz; şi Solomon,
văzând că tânărul era sârguincios, l-a făcut conducător peste
toată sarcina casei lui Iosif.
29 Şi s-a întâmplat în acel timp, când Ieroboam a ieşit din
Ierusalim, că profetul Ahiia şilonitul, l-a găsit pe cale; şi el se
îmbrăcase cu o haină nouă; şi cei doi erau singuri pe câmp;
30 Şi Ahiia a apucat haina cea nouă care era pe el şi a rupt-o
în douăsprezece bucăţi;
31 Şi i-a spus lui Ieroboam: Ia-ţi zece bucăţi, pentru că astfel
spune DOMNUL , Dumnezeul lui Israel: Iată, voi rupe împă-
răţia din mâna lui Solomon şi îţi voi da ţie zece triburi;
32 (Dar el va avea un trib, din cauza servitorului meu David
şi din cauza Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o dintre
toate triburile lui Israel);
33 Deoarece ei m-au părăsit şi s-au închinat Astarteei, ze-
iţa sidonienilor, lui Chemoş, dumnezeul moabiţilor, şi lui
Milcom, dumnezeul copiilor lui Amon, şi nu au umblat în
căile mele, pentru a face ceea ce este drept în ochii mei şi
pentru a ţine statutele mele şi judecăţile mele, precum a făcut
David, tatăl lui.
34 Totuşi, nu voi lua toată împărăţia din mâna lui; ci îl voi
face prinţ toate zilele vieţii lui din cauza lui David, servito-
rul meu, pe care l-am ales, fiindcă el a păzit poruncile mele
şi statutele mele;
35 Dar voi lua împărăţia din mâna fiului său şi ţi-o voi da
ţie, zece triburi.
36 Şi fiului său îi voi da un trib, astfel încât David, servi-
torul meu, să aibă o lumină întotdeauna înaintea mea în
Ierusalim, cetatea pe care mi-am ales-o pentru a-mi pune
numele acolo.
37 Şi te voi lua pe tine şi vei domni conform cu tot ce sufletul
222
tău doreşte şi vei fi împărat peste Israel.
38 Şi va fi astfel, dacă vei da ascultare la tot ce eu îţi porun-
cesc şi vei umbla în căile mele şi vei face ce este drept în ochii
mei, pentru a păzi statutele mele şi poruncile mele, precum
a făcut David, servitorul meu, că voi fi cu tine şi îţi voi zidi
o casă sigură, precum am zidit pentru David şi îţi voi da ţie
pe Israel.
39 Şi pentru aceasta voi chinui sămânţa lui David, dar nu
pentru totdeauna.
40 Solomon a căutat de aceea să îl ucidă pe Ieroboam. Şi
Ieroboam s-a ridicat şi a fugit în Egipt, la Şişac, împăratul
Egiptului, şi a fost în Egipt până la moartea lui Solomon.
41 ¶ Şi restul faptelor lui Solomon şi tot ce a făcut el şi înţelep-
ciunea lui, nu sunt ele scrise în cartea faptelor lui Solomon?
42 Şi timpul cât Solomon a domnit în Ierusalim peste tot
Israelul a fost patruzeci de ani.
43 Şi Solomon a adormit cu taţii săi şi a fost îngropat în ce-
tatea lui David, tatăl său; şi Roboam, fiul său, a domnit în
locul său.
Capitolul 12
Ş i Roboam a mers la Sihem, pentru că tot Israelul venise la
Sihem să îl facă împărat.
2 Şi s-a întâmplat, când Ieroboam, fiul lui Nebat, care era
încă în Egipt, a auzit despre aceasta, (fiindcă el fugise din
prezenţa împăratului Solomon şi Ieroboam locuia în Egipt),
3 Că ei au trimis şi l-au chemat. Şi Ieroboam şi toată aduna-
rea lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam, spunând:
4 Tatăl tău ne-a făcut jugul apăsător; de aceea acum, fă ser-
virea apăsătoare a tatălui tău şi jugul lui cel greu pe care l-a
pus asupra noastră, mai uşor, şi noi îţi vom servi.
5 Şi el le-a spus: Plecaţi pentru încă trei zile, apoi veniţi din
nou la mine. Şi poporul a plecat.
6 Şi împăratul Roboam s-a consultat cu bătrânii, care stă-
tuseră în picioare înaintea lui Solomon, tatăl său, pe când el
încă trăia şi a spus: Cum mă sfătuiţi voi să răspund acestui
popor?
7 Şi ei i-au vorbit, spunând: Dacă vei fi un servitor al acestui
popor în această zi şi le vei servi şi le vei răspunde şi vei vor-
bi cuvinte bune către ei, atunci ei vor fi servitorii tăi pentru
totdeauna.
8 Dar el a părăsit sfatul bătrânilor, pe care i l-au dat şi s-a sfă-
tuit cu tinerii care crescuseră împreună cu el şi care stăteau
în picioare înaintea lui;
9 Şi le-a spus: Ce sfat ne daţi voi ca să putem răspunde aces-
tui popor, care mi-a vorbit, zicând: Uşurează jugul pe care
tatăl tău l-a pus asupra noastră?
10 Şi tinerii care crescuseră cu el i-au vorbit, spunând: Astfel
să vorbeşti acestui popor care ţi-a vorbit, spunând: Tatăl tău
a îngreunat jugul nostru, dar tu uşurează-ni-l; astfel să le
spui: Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele ta-
tălui meu.
11 Şi acum, dacă tatăl meu v-a încărcat cu un jug greu, eu voi
adăuga la jugul vostru: tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu
vă voi pedepsi cu scorpioni.
12 Astfel Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia
zi, precum împăratul rânduise, spunând: Veniţi din nou la
mine a treia zi.
13 Şi împăratul a răspuns poporului cu asprime şi a părăsit
sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii;
14 Şi le-a vorbit după sfatul tinerilor, spunând: Tatăl meu a
îngreunat jugul vostru, dar eu voi adăuga la jugul vostru;
 1 Imparati 13
tatăl meu de asemenea v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi
pedepsi cu scorpioni.
15 De aceea împăratul nu a dat ascultare poporului; deoare-
ce cauza era de la DOMNUL , ca să îşi poată împlini spusa, pe
care DOMNUL o vorbise prin Ahiia şilonitul lui Ieroboam,
fiul lui Nebat.
16 ¶ Astfel, când tot Israelul a văzut că împăratul nu le-a dat
ascultare, poporul a răspuns împăratului, zicând: Ce par-
te avem noi în David? Nici nu avem o moştenire în fiul lui
Isai; la corturile tale, Israele; acum vezi-ţi de casa ta, Davide.
Astfel Israel a plecat la corturile sale.
17 Dar cât despre copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui
Iuda, Roboam a domnit peste ei.
18 Atunci împăratul Roboam a trimis pe Adoram, care era
peste tribut; şi tot Israelul l-a împroşcat cu pietre, încât el a
murit. De aceea împăratul Roboam s-a grăbit să se urce în
carul său, pentru a fugi la Ierusalim.
19 Astfel Israel s-a răzvrătit împotriva casei lui David până
în această zi.
20 Şi s-a întâmplat, când tot Israelul a auzit că Ieroboam s-a
întors, că au trimis şi l-au chemat la adunare şi l-au făcut
împărat peste tot Israelul; nu era nimeni care urma casa lui
David, decât singur tribul lui Iuda.
21 Şi când Roboam a venit la Ierusalim, el a adunat toată
casa lui Iuda, cu tribul lui Beniamin, o sută optzeci de mii de
oameni aleşi, care erau războinici, pentru a lupta împotriva
casei lui Israel, pentru a aduce împărăţia din nou la Roboam,
fiul lui Solomon.
22 Dar cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia, omul lui
Dumnezeu, spunând:
23 Vorbeşte-i lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui
Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin şi rămăşiţei
poporului, spunând:
24 Astfel spune DOMNUL: Să nu vă urcaţi, nici să nu luptaţi
împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel; întoarceţi-vă fieca-
re om la casa lui; pentru că acest lucru este de la mine. Ei au
dat ascultare cuvântului DOMNULUI şi s-au întors să plece,
conform cuvântului DOMNULUI.
25 ¶ Atunci Ieroboam a construit Sihemul în muntele Efraim
şi a locuit acolo; şi a ieşit de acolo şi a construit Penuelul.
26 Şi Ieroboam a spus în inima sa: Acum împărăţia se va în-
toarce la casa lui David;
27 Dacă acest popor urcă pentru a aduce sacrificiu în casa
DOMNULUI la Ierusalim, atunci inima acestui popor se va
întoarce din nou la domnul lor, la Roboam, împăratul lui
Iuda, şi pe mine mă vor ucide şi se vor întoarce la Roboam,
împăratul lui Iuda.
28 De aceea împăratul s-a sfătuit şi a făcut doi viţei de aur şi
le-a spus: Este prea mult pentru voi să urcaţi la Ierusalim: iată,
Israele, dumnezeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului.
29 Şi a pus pe unul în Betel şi pe celălalt l-a pus în Dan.
30 Şi acest lucru a devenit un păcat; fiindcă poporul a mers
să se închine înaintea unuia, până la Dan.
31 Şi el a făcut o casă a înălţimilor şi a făcut preoţi din cei
mai de jos oameni, care nu erau dintre fiii lui Levi.
32 Şi Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua
a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care este în Iuda, şi a
oferit pe altar. Astfel a făcut el în Betel, sacrificând viţeilor
pe care îi făcuse; şi a aşezat în Betel pe preoţii înălţimilor pe
care el le făcuse.
33 Astfel el a oferit pe altarul pe care îl făcuse în Betel în ziua
a cincisprezecea a lunii a opta, în luna pe care el o plănuise
223
din inima lui; şi a rânduit o sărbătoare pentru copiii lui Israel;
şi a oferit pe altar şi a ars tămâie.
Capitolul 13
Ş i, iată, a venit un om al lui Dumnezeu din Iuda prin cu-
vântul DOMNULUI la Betel; şi Ieroboam stătea în picioa-
re lângă altar pentru a arde tămâie.
2 Şi el a strigat împotriva altarului prin cuvântul DOMNULUI
şi a spus: Altarule, altarule, astfel spune DOMNUL: Iată, un
fiu se va naşte casei lui David, pe nume Iosia; şi pe tine, el va
oferi pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine şi oase de
oameni vor fi arse pe tine.
3 Şi a dat un semn în acea zi, spunând: Acesta este semnul
despre care DOMNUL a vorbit: Iată, altarul va fi rupt şi cenu-
şa care este pe el va fi vărsată.
4 Şi s-a întâmplat, când împăratul Ieroboam a auzit spusa
omului lui Dumnezeu, pe care a strigat-o împotriva altarului
din Betel, că şi-a întins mâna de la altar, spunând: Prindeţi-l.
Şi mâna pe care o întinsese împotriva lui, s-a uscat, astfel
încât nu a putut să o tragă din nou la el.
5 Altarul de asemenea s-a rupt şi cenuşa s-a vărsat de pe al-
tar, conform cu semnul pe care omul lui Dumnezeu îl dădu-
se prin cuvântul DOMNULUI.
6 Şi împăratul a răspuns şi a zis omului lui Dumnezeu:
Roagă acum faţa DOMNULUI Dumnezeului tău şi roagă-te
pentru mine, ca mâna mea să îmi fie refăcută. Şi omul lui
Dumnezeu a implorat pe DOMNUL şi mâna împăratului i-a
fost refăcută din nou, şi mâna a devenit precum era înainte.
7 Şi împăratul i-a spus omului lui Dumnezeu: Vino acasă cu
mine şi răcoreşte-te şi îţi voi da o răsplată.
8 Şi omul lui Dumnezeu a spus împăratului: Dacă mi-ai da
jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca
pâine nici nu voi bea apă în acest loc;
9 Pentru că astfel mi s-a poruncit prin cuvântul DOMNULUI,
spunând: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, nici să nu
te întorci pe aceeaşi cale pe care ai venit.
10 Astfel el a mers pe altă cale şi nu s-a întors pe calea pe care
venise la Betel.
11 ¶ Şi acolo în Betel locuia un profet bătrân; şi fiii săi au ve-
nit şi i-au spus toate lucrările pe care omul lui Dumnezeu le
făcuse în acea zi în Betel; cuvintele pe care le spusese împă-
ratului, pe acestea le-au spus de asemenea tatălui lor.
12 Şi tatăl lor le-a spus: Pe ce cale a mers el? Şi fiii săi văzu-
seră pe ce cale mersese omul lui Dumnezeu, care venise din
Iuda.
13 Şi a spus fiilor săi: Înşeuaţi-mi măgarul. Astfel ei i-au în-
şeuat măgarul; şi a călărit pe el,
14 Şi a mers după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit şezând sub
un stejar; şi i-a spus: Eşti tu omul lui Dumnezeu care a venit
din Iuda? Şi el a spus: Eu sunt.
15 Atunci el i-a spus: Vino acasă cu mine şi mănâncă pâine.
16 Iar el a spus: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru cu
tine; nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în
acest loc;
17 Pentru că mi s-a spus prin cuvântul DOMNULUI: Să nu
mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo, nici să te întorci din
nou pe calea pe care ai venit.
18 El i-a spus: Eu sunt de asemenea profet precum eşti şi tu;
şi un înger mi-a vorbit prin cuvântul DOMNULUI, spunând:
Adu-l înapoi cu tine la casa ta, ca să mănânce pâine şi să bea
apă. Dar el îl minţea.
19 Astfel el s-a întors cu el şi a mâncat pâine în casa lui şi a
 1 Imparati 14
băut apă.
20 Şi s-a întâmplat, pe când şedeau la masă, că a venit cuvân-
tul DOMNULUI la profetul care îl adusese înapoi;
21 Şi el a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din
Iuda, spunând: Astfel spune DOMNUL: Pentru că nu ai făcut
ce a poruncit gura DOMNULUI şi nu ai păzit porunca pe care
DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o poruncise,
22 Ci ai venit înapoi şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul
despre care DOMNUL ţi-a spus: Să nu mănânci pâine şi să
nu bei apă; trupul tău mort nu va intra în mormântul taţilor
tăi.
23 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce a mâncat pâine şi după ce a
băut, că a înşeaut măgarul pentru el, adică, pentru profetul
pe care îl întorsese.
24 Şi după ce a plecat, l-a întâlnit pe cale un leu şi l-a ucis; şi
trupul său mort era aruncat în cale şi măgarul stătea lângă
el, leul de asemenea stătea lângă trupul mort.
25 Şi, iată, au trecut nişte oameni şi au văzut trupul mort
aruncat în cale şi leul stând lângă trupul mort; şi au venit şi
au spus aceasta în cetatea unde locuia profetul cel bătrân.
26 Şi când profetul care îl adusese înapoi din cale a auzit
despre aceasta, a spus: Este omul lui Dumnezeu, care nu a
făcut ce a poruncit cuvântul DOMNULUI; pentru aceasta
DOMNUL l-a predat leului, care l-a sfâşiat şi l-a ucis, con-
form cuvântului DOMNULUI, pe care i-l spusese.
27 Şi a vorbit fiilor săi, zicând: Înşeuaţi-mi măgarul. Şi l-au
înşeuat.
28 Şi a mers şi a găsit trupul său mort aruncat în cale şi mă-
garul şi leul stând lângă trupul mort; leul nu mâncase trupul
mort, nici nu sfâşiase măgarul.
29 Şi profetul a ridicat trupul mort al omului lui Dumnezeu
şi l-a pus pe măgar şi l-a adus înapoi; şi profetul cel bătrân a
intrat în cetate, pentru a-l jeli şi pentru a-l îngropa.
30 Şi a pus trupul său mort în propriul său mormânt; şi ei
l-au jelit, spunând: Vai, fratele meu!
31 Şi s-a întâmplat, după ce l-a îngropat, că a vorbit fiilor
săi, spunând: La moartea mea, îngropaţi-mă în mormântul
unde este îngropat omul lui Dumnezeu; să îmi puneţi oasele
lângă oasele lui;
32 Fiindcă spusa pe care el a strigat-o prin cuvântul
DOMNULUI împotriva altarului din Betel şi împotriva tu-
turor caselor înălţimilor care sunt în cetăţile din Samaria, se
va întâmpla negreşit.
33 După acest lucru Ieroboam nu s-a întors de la calea lui cea
rea, ci a făcut din nou, din oamenii cei mai de jos, preoţi ai
înălţimilor; oricine voia, îl consacra şi el devenea unul din
preoţii înălţimilor.
34 Şi acest lucru a fost păcat casei lui Ieroboam, chiar până la
stârpire şi nimicire de pe faţa pământului.
Capitolul 14
Î n timpul acela Abiia, fiul lui Ieroboam, s-a îmbolnăvit.
2 Şi Ieroboam i-a spus soţiei sale: Ridică-te, te rog, şi de-
ghizează-te, ca să nu fii cunoscută că eşti soţia lui Ieroboam;
şi mergi la Şilo; iată, acolo este profetul Ahiia, care mi-a spus
că voi fi împărat peste acest popor.
3 Şi ia cu tine zece pâini şi turte şi un urcior cu miere şi
mergi la el: el îţi va spune ce i se va întâmpla copilului.
4 Şi soţia lui Ieroboam a făcut astfel şi s-a ridicat şi a mers la
Şilo şi a venit la casa lui Ahiia. Dar Ahiia nu putea să vadă;
pentru că ochii lui se întunecaseră din cauza bătrâneţii.
5 Şi DOMNUL i-a spus lui Ahiia: Iată, soţia lui Ieroboam vine
224
să te întrebe un lucru pentru fiul ei; pentru că este bolnav; şi
astfel şi astfel să îi vorbeşti; pentru că atunci când va intra, se
va preface a fi altă femeie.
6 Şi s-a întâmplat, când Ahiia a auzit sunetul picioarelor
ei, pe când intra pe uşă, că el i-a spus: Intră, tu soţie a lui
Ieroboam; de ce te prefaci a fi alta? Pentru că eu sunt trimis
la tine cu veşti grele.
7 ¶ Du-te, spune lui Ieroboam: Astfel spune DOMNUL
Dumnezeul lui Israel: Deşi te-am înălţat din mijlocul popo-
rului şi te-am făcut prinţ peste poporul meu, Israel,
8 Şi am rupt împărăţia de la casa lui David şi ţi-am dat-o ţie,
totuşi nu ai fost ca servitorul meu David, care a păzit porun-
cile mele şi care m-a urmat cu toată inima sa, pentru a face
numai ceea ce era drept în ochii mei;
9 Ci ai făcut rău mai mult decât toţi câţi au fost înaintea ta;
fiindcă ai mers şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate,
pentru a mă provoca la mânie şi m-ai aruncat în spatele tău;
10 De aceea, iată, voi aduce răul asupra casei lui Ieroboam şi
voi stârpi de la Ieroboam, pe cel care se pişă la perete şi pe
cel închis şi pe cel rămas în Israel, şi voi îndepărta rămăşiţa
casei lui Ieroboam, precum omul îndepărtează balega, până
când se duce toată.
11 Pe cel ce moare din Ieroboam în cetate, câinii îl vor mân-
ca; şi pe cel care moare în câmp îl vor mânca păsările ceru-
lui; pentru că DOMNUL a vorbit aceasta.
12 Ridică-te de aceea, mergi acasă; şi când picioarele tale vor
intra în cetate, copilul va muri.
13 Şi tot Israelul va jeli pentru el şi îl vor îngropa, pentru că
numai el din Ieroboam va intra în mormânt, pentru că nu-
mai în el s-a găsit ceva bun faţă de DOMNUL Dumnezeul lui
Israel, în casa lui Ieroboam.
14 Mai mult, DOMNUL îşi va ridica un împărat peste Israel,
care va stârpi casa lui Ieroboam în acea zi, dar ce spun? Chiar
acum.
15 Fiindcă DOMNUL va lovi pe Israel, precum o trestie este
scuturată în apă şi va dezrădăcina pe Israel din această ţară
bună, pe care a dat-o taţilor lor şi îi va împrăştia dincolo de
râu, deoarece şi-au făcut dumbrăvi, provocând pe DOMNUL
la mânie.
16 Şi el va preda pe Israel din cauza păcatelor lui Ieroboam,
care a păcătuit şi care a făcut pe Israel să păcătuiască.
17 Şi soţia lui Ieroboam s-a ridicat şi a plecat şi a venit la
Tirţa; şi când a ajuns la pragul uşii, copilul a murit.
18 Şi l-au îngropat; şi tot Israelul a jelit pentru el, conform
cuvântului DOMNULUI, pe care el îl vorbise prin mâna ser-
vitorului său, profetul Ahiia.
19 Şi restul faptelor lui Ieroboam, cum s-a războit şi cum a
domnit, iată, ele sunt scrise în cartea cronicilor împăraţilor
lui Israel.
20 Şi zilele cât Ieroboam a domnit au fost douăzeci şi doi de
ani; şi a adormit cu taţii săi şi Nadab, fiul său, a domnit în
locul său.
21 ¶ Şi Roboam, fiul lui Solomon, a domnit în Iuda. Roboam
era în vârstă de patruzeci şi unu de ani când a început să
domnească şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, ceta-
tea pe care DOMNUL a ales-o dintre toate triburile lui Israel,
ca să îşi pună numele său acolo. Şi numele mamei lui era
Naama, o amonită.
22 Şi Iuda a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI; şi l-au pro-
vocat la gelozie cu păcatele lor pe care le-au făcut, mai mult
decât tot ce făcuseră taţii lor.
23 Fiindcă ei şi-au zidit de asemenea înălţimi şi chipuri şi
1 Imparati 16
toate zilele lor.
17 Şi Baaşa, împăratul lui Israel, s-a urcat împotriva lui Iuda
şi a zidit Rama, ca să nu permită nimănui să iasă sau să intre
la Asa, împăratul lui Iuda.
18 Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul care era rămas în
tezaurele casei DOMNULUI şi în tezaurele casei împăratului
şi le-a predat în mâna servitorilor săi şi împăratul Asa i-a
trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, îm-
păratul Siriei, care locuia în Damasc, spunând:
19 Este alianţă între mine şi tine şi între tatăl meu şi tatăl
tău: iată, ţi-am trimit un dar de argint şi aur; vino şi rupe
înţelegerea ta cu Baaşa, împăratul lui Israel, ca să plece de
la mine.
20 Astfel Ben-Hadad a dat ascultare împăratului Asa şi a
trimis pe căpeteniile oştirilor sale împotriva cetăţilor lui
Israel şi au lovit Iionul şi Danul şi Abel-Bet-Maaca şi tot
Chinerotul, împreună cu toată ţara lui Neftali.
21 Şi s-a întâmplat, când Baaşa a auzit aceasta, că s-a oprit de
la construirea Ramei şi a locuit în Tirţa.
22 Atunci împăratul Asa a făcut o proclamaţie prin tot Iuda;
nimeni nu a fost scutit; şi au îndepărtat pietrele de la Rama şi
lemnele ei, cu care Baaşa construise; şi împăratul Asa a zidit
cu ele Gheba lui Beniamin şi Miţpa.
23 Restul faptelor lui Asa şi toată puterea lui şi tot ce a făcut
şi cetăţile pe care le-a construit, nu sunt ele scrise în cartea
cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuşi în timpul bătrâneţii
sale a fost bolnav de picioare.
24 Şi Asa a adormit cu taţii săi şi a fost îngropat cu taţii săi
în cetatea lui David, tatăl său; şi Iosafat, fiul său, a domnit în
locul său.
25 ¶ Şi Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească
peste Israel în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi el
a domnit peste Israel doi ani.
26 Şi a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi a umblat în

225
 Psalmii 20
17 M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au
urât, fiindcă erau prea puternici pentru mine.
18 M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL
a fost sprijinul meu.
19 M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pen-
tru că a găsit plăcere în mine.
20 DOMNUL m-a răsplătit conform dreptăţii mele, mi-a în-
tors conform curăţiei mâinilor mele.
21 Pentru că am ţinut căile DOMNULUI şi nu m-am abătut
stricat de la Dumnezeul meu.
22 Pentru că toate judecăţile lui au fost înaintea mea şi statu-
tele lui, nu le-am pus deoparte de la mine.
23 Am fost de asemenea integru înaintea lui şi m-am păzit
de nelegiuirea mea.
24 De aceea DOMNUL , mi-a întors conform dreptăţii mele,
conform curăţiei mâinilor mele înaintea ochilor săi.
25 Cu cel milos te vei arăta milos, cu un om integru te vei
arăta integru.
26 Cu cel pur te vei arăta pur şi cu cel pervers te vei arăta
pervers.
27 Fiindcă vei salva poporul chinuit, dar vei înjosi priviri
trufaşe.
28 Fiindcă vei aprinde candela mea, DOMNUL Dumnezeul
meu îmi va lumina întunericul.
29 Căci cu tine am alergat asupra unei cete înarmate şi cu
Dumnezeul meu am sărit peste zid.
30 Cât despre Dumnezeu, calea lui este perfectă, cuvântul
DOMNULUI este încercat; el este un scut pentru toţi cei ce
se încred în el.
31 Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Sau cine
este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este cel ce mă încinge cu tărie şi îmi face calea
desăvârşită.
33 El îmi face picioarele ca ale căprioarei şi mă aşează pe lo-
curile mele înalte.
34 Îmi deprinde mâinile la război, ca braţele mele să întindă
un arc de oţel.
35 Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale şi mâna ta
dreaptă m-a ţinut sus şi bunătatea ta m-a făcut mare.
36 Mi-ai lărgit paşii sub mine, încât picioarele mele nu au
alunecat.
37 Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am ajuns şi nu m-am
întors înapoi până ce nu au fost mistuiţi.
38 I-am rănit încât nu erau în stare să se ridice; sunt căzuţi
sub picioarele mele.
39 Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru bătălie, ai supus sub
mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.
40 Mi-ai dat de asemenea gâturile duşmanilor mei, ca să îi
nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Au strigat, dar nu era nimeni să îi salveze, către DOMNUL ,
dar nu le-a răspuns.
42 Atunci i-am pisat mărunt ca pulberea înaintea vântului,
i-am aruncat precum noroiul în străzi.
43 M-ai scăpat de luptele poporului; şi m-ai făcut capul pă-
gânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut mă va servi.
44 Imediat ce aud de mine, vor asculta de mine, străinii mi
se vor supune.
45 Străinii se vor ofili şi de teamă vor ieşi din locurile lor
închise.
46 DOMNUL trăieşte; şi binecuvântată fie stânca mea; şi să
fie înălţat Dumnezeul salvării mele.
47 Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate şi supune popoarele
336
sub mine.
48 Mă scapă de duşmanii mei, da, mă înalţi deasupra ce-
lor ce se ridică împotriva mea; m-ai smuls din mâna omului
violent.
49 De aceea îţi voi aduce mulţumiri, DOAMNE , printre pă-
gâni şi voi cânta laude numelui tău.
50 Mare victorie dă împăratului său; şi arată milă unsului
său, lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.
Capitolul 19
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
C erurile declară gloria lui Dumnezeu şi întinderea ce-
rului arată lucrarea mâinilor sale.
2 O zi rosteşte altei zile această cuvântare şi o noapte arată
această cunoaştere altei nopţi.
3 Nu este nici cuvântare nici limbaj unde sunetul lor să nu
fie auzit.
4 Coarda lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor până la
capătul lumii. În ele a aşezat un tabernacol soarelui,
5 Care iese din încăperea sa ca un mire şi se bucură de ase-
menea ca un viteaz care aleargă o cursă.
6 Ieşirea lui este de la marginea cerului şi circuitul lui până la
marginile acestuia şi nu este nimic ascuns de arşiţa lui.
7 Legea DOMNULUI este desăvârşită, înviorând sufletul;
mărturia DOMNULUI este sigură, înţelepţind pe cel simplu.
8 Statutele DOMNULUI sunt drepte, bucurând inima; po-
runca DOMNULUI este pură, luminând ochii.
9 Teama de DOMNUL este curată, dăinuind pentru tot-
deauna; judecăţile DOMNULUI sunt adevărate şi drepte în
întregime.
10 Mai de dorit sunt ele decât aurul, da, decât mult aur pur;
mai dulci decât mierea, chiar decât picurul din fagur.
11 Mai mult, prin ele este servitorul tău avertizat; şi în ţine-
rea lor este mare răsplată.
12 Cine îşi poate înţelege greşelile? Curăţă-mă de greşeli
ascunse.
13 Opreşte de asemenea pe servitorul tău de la păcate în-
gâmfate; nu le lăsa să domnească asupra mea, atunci voi fi
integru şi voi fi nevinovat de marea fărădelege.
14 Fie cuvintele gurii mele şi meditaţia inimii mele bine pri-
mite înaintea feţei tale, DOAMNE , tăria mea şi răscumpără-
torul meu.
Capitolul 20
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
D OMNUL să te asculte în ziua tulburării, numele
Dumnezeului lui Iacob să te apere.
2 Să îţi trimită ajutor din sanctuar şi să te întărească din
Sion;
3 Să îşi amintească toate ofrandele tale şi să îţi primească
sacrificiul ars. Selah.
4 Să îţi dea conform inimii tale şi să împlinească tot sfatul
tău.
5 Ne vom bucura în salvarea ta şi în numele Dumnezeului
nostru vom înălţa steagurile, DOMNUL să împlinească toate
cererile tale.
6 Acum ştiu că DOMNUL salvează pe unsul său, îl va asculta
din cerul său sfânt cu puterea salvatoare a dreptei sale.
7 Unii se încred în care şi unii în cai, dar noi ne vom aminti
numele DOMNULUI Dumnezeul nostru.
8 Ei sunt doborâţi şi căzuţi, dar noi suntem ridicaţi şi stăm
drept în picioare.
 Psalmii 24
9 Salvează, DOAMNE; să ne audă împăratul când chemăm.
Capitolul 21
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
Î mpăratul se va bucura în puterea ta, DOAMNE; şi cât
de mult se va bucura în salvarea ta!
2 Tu i-ai dat dorinţa inimii sale şi nu ai refuzat cererea
buzelor sale. Selah.
3 Fiindcă îl întâmpini cu binecuvântările bunătăţii; pui o co-
roană de aur pur pe capul lui.
4 A cerut viaţă de la tine şi i-ai dat-o: lungime a zilelor pen-
tru totdeauna şi întotdeauna.
5 Gloria lui este mare în salvarea ta, onoare şi maiestate ai
pus peste el.
6 Fiindcă l-ai făcut cel mai binecuvântat pentru totdeauna;
l-ai înveselit peste măsură cu înfăţişarea ta.
7 Pentru că împăratul se încrede în DOMNUL şi prin mila
celui Preaînalt nu se va clătina.
8 Mâna ta va găsi pe toţi duşmanii tăi; dreapta ta va găsi
pe cei ce te urăsc.
9 Îi vei face ca un cuptor încins în timpul mâniei tale;
DOMNUL îi va înghiţi în furia lui şi focul îi va mistui.
10 Vei distruge rodul lor îl de pe pământ şi sămânţa lor de
printre copiii oamenilor.
11 Pentru că au vrut să facă răul împotriva ta; au închipuit
un plan viclean pe care nu sunt în stare să îl îndeplinească.
12 De aceea îi vei face să întoarcă spatele când vei pregăti
săgeţile pe corzile tale împotriva feţei lor.
13 Fii înălţat, DOAMNE , în puterea ta; astfel noi vom cânta şi
vom lăuda puterea ta.
Capitolul 22
Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineţii,” un psalm al
lui David.
D umnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai pără-
sit? De ce eşti aşa departe de a mă ajuta şi de cuvintele
răcnetului meu?
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculţi; şi noaptea şi
nu tac.
3 Dar tu eşti sfânt, tu, care locuieşti în laudele lui Israel.
4 Taţii noştri s-au încrezut în tine; s-au încrezut şi i-ai
scăpat.
5 Au strigat către tine şi au fost eliberaţi, s-au încrezut în tine
şi nu au fost făcuţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme şi nu om; de ocara oamenilor şi dispre-
ţuit de popor.
7 Toţi cei ce mă văd râd de mine în batjocură, îşi ţuguie buza,
clatină din cap, spunând:
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va elibera; să îl elibereze,
văzând că a găsit plăcere în el.
9 Dar tu eşti cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper
când eram pe sânii mamei mele.
10 Ţi-am fost aruncat din pântece, tu eşti Dumnezeul meu
din pântecele mamei mele.
11 Nu te depărta de mine, fiindcă tulburarea este aproape,
pentru că nu este nimeni să ajute.
12 Mulţi tauri m-au înconjurat; tauri puternici din Basan
m-au încercuit.
13 Au stat cu gurile căscate asupra mea, ca un leu hămesind
şi răcnind.
14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mele sunt scrântite, ini-
ma mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor
337
mele.
15 Puterea mea este uscată ca un ciob de lut şi limba mi se
lipeşte de fălcile mele şi m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricaţi m-a în-
cercuit mi-au străpuns mâinile şi picioarele.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc şi se holbează
la mine.
18 Îşi împart hainele mele între ei şi aruncă sorţi pe cămaşa
mea.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE , puterea mea, gră-
beşte-te să mă ajuţi.
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din pute-
rea câinelui.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coar-
nele unicornilor.
22 Voi vesti numele tău fraţilor mei, te voi lăuda în mijlocul
adunării.
23 Lăudaţi-l, voi care vă temeţi de DOMNUL; glorificaţi-l, voi
toată sămânţa lui Iacob şi temeţi-vă de el, voi toată sămânţa
lui Israel.
24 Fiindcă el nu a dispreţuit, nici nu a detestat nenorocirea
celui nenorocit, nici nu şi-a ascuns faţa de el, ci când a strigat
către el, a ascultat.
25 Te laud în marea adunare, voi împlini jurămintele mele în
faţa celor ce se tem de el.
26 Cei blânzi vor mânca şi se vor sătura; vor lăuda pe
DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
27 Toate marginile lumii îşi vor aminti şi se vor întoarce că-
tre DOMNUL şi toate familiile naţiunilor se vor închina în-
aintea ta.
28 Pentru că împărăţia este a DOMNULUI şi el este guverna-
torul peste naţiuni.
29 Toţi cei graşi pe pământ vor mânca şi se vor închina, toţi
cei ce coboară în ţărână se vor pleca înaintea lui şi nimeni nu
îşi poate ţine în viaţă sufletul.
30 O sămânţă îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca
generaţie.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va
naşte, că el a făcut aceasta.
Capitolul 23
Un psalm al lui David.>
D OMNUL este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi, mă conduce lângă ape
liniştite.
3 El îmi înviorează sufletul, mă conduce în cărările dreptăţii
din cauza numelui său.
4 Chiar dacă umblu prin valea umbrei morţii, nu mă voi
teme de nici un rău, căci tu eşti cu mine; toiagul tău şi nuia-
ua ta, ele mă mângâie.
5 Tu întinzi masa înaintea mea în faţa duşmanilor mei; îmi
ungi capul cu untdelemn; şi paharul meu se revarsă.
6 Da, bunătatea şi îndurarea mă vor urma în toate zilele vie-
ţii mele şi voi locui în casa DOMNULUI pentru totdeauna.
Capitolul 24
Un psalm al lui David.
A l DOMNULUI este pământul şi plinătatea lui, lumea şi
cei ce locuiesc în ea.
2 Fiindcă l-a fondat peste mări şi l-a întemeiat peste
potopuri.
3 Cine va urca la muntele DOMNULUI? Sau cine se va ridica
 Psalmii 27
la locul său sfânt?
4 Cel ce are mâini curate şi o inimă pură; cel ce nu şi-a înăl-
ţat sufletul spre deşertăciune, nici nu a jurat înşelător.
5 El va primi binecuvântare de la DOMNUL şi dreptate de la
Dumnezeul salvării sale.
6 Aceasta este generaţia celor care îl caută, care caută faţa ta,
Iacob. Selah.
7 Înălţaţi-vă capetele voastre, porţilor; şi fiţi înălţate, voi uşi
veşnice; şi Împăratul gloriei va intra.
8 Cine este acest Împărat al gloriei? DOMNUL puternic şi
tare, DOMNUL tare în bătălie.
9 Înălţaţi-vă capetele voastre, porţilor; înălţaţi-le, voi uşi
veşnice; şi Împăratul gloriei va intra.
10 Cine este acest Împărat al gloriei? DOMNUL oştirilor, el
este Împăratul gloriei. Selah.
Capitolul 25
Un psalm al lui David.
L a tine, DOAMNE , îmi înalţ sufletul.
2 Dumnezeul meu, în tine mă încred: să nu fiu făcut de
ruşine, să nu triumfe duşmanii mei asupra mea.
3 Da, nu lăsa pe nici unul dintre cei ce te aşteaptă să fie făcut
de ruşine, să fie făcuţi de ruşine cei ce lucrează cu viclenie,
fără motiv.
4 Arată-mi căile tale, DOAMNE; învaţă-mă cărările tale.
5 Condu-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu eşti
Dumnezeul salvării mele; pe tine te aştept toată ziua.
6 Aminteşte-ţi, DOAMNE , îndurările tale blânde şi bunăta-
tea ta iubitoare, pentru că ele au fost din totdeauna.
7 Nu îţi aminti păcatele tinereţii mele, nici fărădelegile mele:
aminteşte-ţi de mine conform milei tale, datorită bunătăţii
tale, DOAMNE .
8 Bun şi integru este DOMNUL; de aceea îi va învăţa pe pă-
cătoşi pe cale.
9 Pe cei umili îi va conduce în judecată; şi pe cei umili îi va
învăţa calea sa.
10 Toate cărările DOMNULUI sunt milă şi adevăr pentru cei
ce ţin legământul său şi mărturiile sale.
11 Datorită numelui tău, DOAMNE , iartă nelegiuirea mea,
fiindcă ea este mare.
12 Cine este omul care se teme de DOMNUL? Pe el îl va învă-
ţa calea pe care să o aleagă.
13 Sufletul lui va locui în tihnă; şi sămânţa lui va moşteni
pământul.
14 Secretul DOMNULUI este cu cei ce se tem de el; şi le va
arăta legământul său.
15 Ochii mei sunt întotdeauna către DOMNUL , fiindcă îmi
va smulge picioarele din ochiurile plasei.
16 Întoarce-te spre mine şi ai milă de mine, fiindcă sunt pus-
tiit şi nenorocit.
17 Tulburările inimii mele sunt mărite; scoate-mă din neca-
zurile mele.
18 Priveşte la nenorocirea mea şi la durerea mea şi iartă toate
păcatele mele.
19 Priveşte duşmanii mei, fiindcă sunt mulţi şi mă urăsc cu
ură crudă.
20 Păstrează-mi sufletul şi eliberează-mă, să nu fiu făcut de
ruşine, fiindcă în tine mă încred.
21 Fie ca integritatea şi cinstea să mă păstreze, pentru că eu
te aştept.
22 Răscumpără pe Israel, Dumnezeule, din toate tulburările
lui.
338
Capitolul 26
Un psalm al lui David.
J udecă-mă, DOAMNE , pentru că am umblat în integri-
tatea mea, m-am încrezut de asemenea în DOMNUL; de
aceea nu voi aluneca.
2 Examinează-mă, DOAMNE şi încearcă-mă; cercetează ră-
runchii mei şi inima mea.
3 Pentru că bunătatea ta iubitoare este înaintea ochilor mei
şi am umblat în adevărul tău.
4 Nu am şezut cu persoane deşarte, nici nu voi merge cu cei
perfizi.
5 Am urât adunarea făcătorilor de rău; şi nu voi şedea cu cei
stricaţi.
6 Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi voi înconjura alta-
rul tău, DOAMNE ,
7 Ca să proclam cu vocea mulţumirilor şi să istorisesc despre
toate lucrările tale minunate.
8 DOAMNE , am iubit locuinţa casei tale şi locul unde locu-
ieşte onoarea ta.
9 Nu îmi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa mea
cu oamenii sângeroşi,
10 În mâinile cărora este ticăloşie şi mâna lor dreaptă este
plină de mite.
11 Dar cât despre mine, voi umbla în integritatea mea; răs-
cumpără-mă şi fii milostiv cu mine.
12 Piciorul meu stă sigur pe un loc neted; în adunări voi bi-
necuvânta pe DOMNUL .
Capitolul 27
Un psalm al lui David.
D OMNUL este lumina mea şi salvarea mea; de cine să mă
tem? DOMNUL este puterea vieţii mele; de cine să mă
înspăimânt?
2 Când cei stricaţi, duşmanii mei şi potrivnicii mei, au venit
peste mine ca să îmi mănânce carnea, s-au împiedicat şi au
căzut.
3 Chiar dacă o armată ar tăbărî împotriva mea, inima mea
nu se va teme; chiar dacă s-ar ridica război împotriva mea,
în aceasta voi fi eu încrezător.
4 Un lucru, pe care îl voi căuta, am dorit de la DOMNUL: să
locuiesc în casa DOMNULUI toate zilele vieţii mele, să pri-
vesc frumuseţea DOMNULUI şi să cercetez în templul său.
5 Fiindcă în vreme de necaz el mă va ascunde în cortul lui,
în locul ascuns al tabernacolului său mă va ascunde el; mă
va aşeza pe o stâncă.
6 Şi acum capul meu va fi înălţat deasupra duşmanilor mei
dimprejurul meu; de aceea voi oferi în tabernacolul său sacri-
ficii de bucurie; voi cânta, da, voi cânta laude DOMNULUI.
7 Ascultă, DOAMNE , când strig cu vocea mea; ai milă de
mine şi răspunde-mi.
8 Când ai spus: Căutaţi faţa mea; inima mea ţi-a spus: Faţa
ta, DOAMNE , o voi căuta.
9 Nu îţi ascunde faţa de mine; nu înlătura pe servitorul tău la
mânie; ai fost ajutorul meu; nu pleca de la mine, nici nu mă
părăsi, Dumnezeul salvării mele.
10 Când tatăl meu şi mama mea mă vor părăsi, atunci
DOMNUL mă va lua.
11 Învaţă-mă calea ta, DOAMNE , şi condu-mă pe o cărare
netedă, din cauza duşmanilor mei.
12 Nu mă da la voia duşmanilor mei, fiindcă martori falşi se
ridică împotriva mea şi cei care suflă cruzime.
13 Aş fi leşinat, dacă nu aş fi crezut că voi vedea bunătatea
 Psalmii 31
DOMNULUI în ţara celor vii.
14 Aşteaptă pe DOMNUL; încurajează-te şi el îţi va întări ini-
ma; aşteaptă, spun eu, pe DOMNUL .
Capitolul 28
Un psalm al lui David.
C ătre tine voi striga, DOAMNE , stânca mea; nu tăcea
faţă de mine; ca nu cumva, dacă taci faţă de mine, să
devin ca cei ce coboară în groapă.
2 Ascultă vocea cererilor mele, când strig către tine, când
îmi înalţ mâinile spre oracolul tău sfânt.
3 Nu mă trage la o parte împreună cu cei stricaţi şi cu lucră-
torii nelegiuirii, care vorbesc cu pace vecinilor lor, dar tică-
loşie este în inimile lor.
4 Dă-le conform faptelor lor şi conform stricăciunii sforţă-
rilor lor, dă-le după lucrarea mâinilor lor; întoarce-le după
ceea ce merită.
5 Pentru că nu iau aminte la lucrările DOMNULUI, nici la
lucrul mâinilor sale, îi va nimici şi nu îi va edifica.
6 Binecuvântat fie DOMNUL , pentru că el a ascultat vocea
cererilor mele.
7 DOMNUL este puterea mea şi scutul meu; inima mea s-a
încrezut în el şi sunt ajutat; de aceea inima mea tresaltă de
bucurie; şi cu cântarea mea îl voi lăuda.
8 DOMNUL este puterea lor şi el este puterea salvatoare a un-
sului său.
9 Salvează pe poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta;
de asemenea paşte-i şi înalţă-i pentru totdeauna.
Capitolul 29
Un psalm al lui David.
D aţi DOMNULUI, voi cei tari, daţi DOMNULUI glorie
şi putere.
2 Daţi DOMNULUI gloria datorată numelui său; închinaţi-vă
DOMNULUI în frumuseţea sfinţeniei.
3 Vocea DOMNULUI este peste ape; Dumnezeul gloriei tună;
DOMNUL este peste multe ape.
4 Vocea DOMNULUI este puternică; vocea DOMNULUI este
plină de maiestate.
5 Vocea DOMNULUI sfărâmă cedrii; da, DOMNUL sfărâmă
cedrii Libanului.
6 El îi face de asemenea să salte ca un viţel; Libanul şi Sirionul
ca un tânăr unicorn.
7 Vocea DOMNULUI despică flăcările focului.
8 Vocea DOMNULUI cutremură pustia; DOMNUL cutremu-
ră pustia Cades.
9 Vocea DOMNULUI face cerboaicele să fete şi dezgoleşte pă-
durile, şi în templul lui fiecare vorbeşte despre gloria sa.
10 DOMNUL şade peste potop; da, DOMNUL şade Împărat
pentru totdeauna.
11 DOMNUL va da putere poporului său; DOMNUL va bine-
cuvânta pe poporul său cu pace.
Capitolul 30
Un psalm şi cântare la dedicarea casei lui David.
T e voi preamări, DOAMNE , fiindcă m-ai înălţat şi nu i-ai
lăsat pe duşmanii mei să se bucure de mine.
2 DOAMNE Dumnezeul meu, am strigat către tine şi m-ai
vindecat.
3 DOAMNE , ai ridicat sufletul meu din mormânt; m-ai ţinut
în viaţă, ca să nu cobor în groapă.
4 Cântaţi DOMNULUI, voi, sfinţi ai lui, şi aduceţi mulţumiri
339
la amintirea sfinţeniei sale.
5 Fiindcă mânia lui durează doar o clipă; în bunăvoinţa lui
este viaţă; poate plânsul durează o noapte, dar bucurie vine
dimineaţa.
6 Şi în prosperitatea mea am spus: Niciodată nu mă voi
clătina.
7 DOAMNE , prin bunăvoinţa ta ai întărit muntele meu cu
putere; ţi-ai ascuns faţa şi am fost tulburat.
8 Am strigat către tine, DOAMNE; şi către DOMNUL am fă-
cut cerere.
9 Ce folos este de sângele meu, când cobor în groapă? Te va
lăuda ţărâna? Va vesti ea adevărul tău?
10 Ascultă, DOAMNE , şi ai milă de mine; DOAMNE , fii aju-
torul meu.
11 Mi-ai schimbat jalea în dans; mi-ai dezlegat pânza de sac
şi m-ai încins cu veselie.
12 Pentru ca gloria mea să îţi cânte laudă şi să nu tacă.
DOAMNE Dumnezeul meu, îţi voi aduce mulţumiri pentru
totdeauna.
Capitolul 31
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
Î n tine, DOAMNE , îmi pun încrederea; să nu fiu niciodată
dat de ruşine, eliberează-mă în dreptatea ta.
2 Apleacă-ţi urechea la mine; eliberează-mă repede, fii stân-
ca mea tare şi o casă întărită pentru a mă salva.
3 Pentru că tu eşti stânca mea şi fortăreaţa mea; de aceea,
pentru numele tău condu-mă şi călăuzeşte-mă.
4 Trage-mă afară din plasa pe care ei în ascuns mi-au întins-
o, pentru că tu eşti puterea mea.
5 În mâna ta încredinţez duhul meu, tu m-ai răscumpărat,
DOAMNE Dumnezeul adevărului.
6 Am urât pe cei ce iau aminte la deşertăciuni mincinoase,
dar mă încred în DOMNUL .
7 Voi fi vesel şi mă voi bucura în mila ta, fiindcă ai luat amin-
te la tulburarea mea; tu ai cunoscut nenorocirile sufletului
meu.
8 Şi nu m-ai închis în mâna duşmanului; mi-ai pus picioa-
rele la loc larg.
9 Ai milă de mine, DOAMNE , fiindcă sunt în necaz; şi cu
mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu şi pântecele
meu.
10 Căci viaţa mi se consumă în întristare şi anii mei în sus-
pin, puterea mea eşuează din cauza nelegiuirii mele şi oasele
mi s-au mistuit.
11 Am fost o ocară printre toţi duşmanii mei, dar mai ales
printre vecinii mei, şi o groază printre cunoscuţii mei; cei ce
mă vedeau afară fugeau de mine.
12 Sunt uitat ca un mort, şters din amintire, sunt ca un vas
spart.
13 Fiindcă am auzit defăimarea multora, groază era de fie-
care parte, când au ţinut sfat împreună împotriva mea, au
plănuit să îmi ia viaţa.
14 Dar m-am încrezut în tine, DOAMNE; am spus: Tu eşti
Dumnezeul meu.
15 În mâna ta sunt timpurile mele, eliberează-mă din mâna
duşmanilor mei şi de cei ce mă persecută.
16 Fă să strălucească faţa ta peste servitorul tău, salvează-mă
datorită îndurărilor tale.
17 DOAMNE , nu mă lăsa să fiu făcut de ruşine, fiindcă te-
am chemat, să fie făcuţi de ruşine cei stricaţi şi să tacă în
mormânt.
 Psalmii 34
18 Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc lucruri
apăsătoare cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.
19 Ce mare este bunătatea ta, pe care ai păstrat-o pentru cei
ce se tem de tine; pe care ai lucrat-o pentru cei ce se încred în
tine înaintea fiilor oamenilor!
20 Îi vei ascunde de mândria omului în locul ascuns al pre-
zenţei tale, tu îi vei ţine în ascuns într-un adăpost, de la cear-
ta limbilor.
21 Binecuvântat fie DOMNUL , fiindcă mi-a arătat minunata
lui bunătate într-o cetate tare.
22 Şi am spus în graba mea: Sunt stârpit dinaintea ochilor
tăi, totuşi ai auzit vocea cererilor mele când am strigat către
tine.
23 Iubiţi pe DOMNUL , voi toţi sfinţii lui, fiindcă DOMNUL
păstrează pe cel credincios şi răsplăteşte din plin pe înfăp-
tuitorul mândru.
24 Încurajaţi-vă şi el vă va întări inima, voi toţi care speraţi
în DOMNUL .
Capitolul 32
Un psalm al lui David, „Maschil.”
B inecuvântat este cel a cărui fărădelege este iertată,
al cărui păcat este acoperit.
2 Binecuvântat este omul căruia DOMNUL nu îi impută ne-
legiuirea şi în al cărui duh nu este viclenie.
3 Când tăceam, oasele mele au îmbătrânit prin răcnetul meu
cât era ziua de lungă.
4 Căci zi şi noapte mâna ta apăsa asupra mea, seva mi s-a
schimbat în seceta verii. Selah.
5 Atunci mi-am recunoscut păcatul în faţa ta şi nu mi-am
ascuns nelegiuirea. Am spus: Voi mărturisi DOMNULUI
fărădelegile mele; şi tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
Selah.
6 De aceea fiecare om evlavios să se roage către tine când
poţi fi găsit; cu siguranţă, în potopul marilor ape, acestea nu
se vor apropia de el.
7 Tu eşti adăpostul meu; mă vei păzi de necaz; mă vei încon-
jura cu cântări de eliberare. Selah.
8 Eu te voi instrui şi te voi învăţa în calea pe care trebuie să
mergi, te voi călăuzi cu ochiul meu.
9 Nu fiţi ca un cal sau un catâr, fără înţelegere; a căror gură
trebuie ţinută cu zăbală şi frâu, ca să nu se apropie de tine.
10 Multe întristări vor fi pentru cel stricat, dar mila îl va în-
conjura pe cel ce se încrede în DOMNUL .
11 Veseliţi-vă în DOMNUL şi bucuraţi-vă, voi cei drepţi; şi
strigaţi de bucurie, voi toţi cei integri în inimă.
Capitolul 33
B ucuraţi-vă în DOMNUL , voi cei drepţi, căci laudă
este cuvenită celor integri.
2 Lăudaţi pe DOMNUL cu harpa, cântaţi-i cu psalterionul şi
un instrument cu zece coarde.
3 Cântaţi-i o cântare nouă; cântaţi la instrument cu măies-
trie şi sunet tare.
4 Căci cuvântul DOMNULUI este drept; şi toate lucrările lui
sunt făcute în adevăr.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata, pământul este plin de bu-
nătatea DOMNULUI.
6 Prin cuvântul DOMNULUI au fost cerurile făcute; şi toată
oştirea lor prin suflarea gurii sale.
7 El adună apele mării ca pe un morman, el îngrămădeşte
adâncurile în cămări.
340
8 Tot pământul să se teamă de DOMNUL , toţi locuitorii lu-
mii să se cutremure înaintea lui.
9 Căci el a vorbit şi s-a făcut; el a poruncit şi a rămas
neclintit.
10 DOMNUL face de nimic sfatul păgânilor, el face fără efect
planurile oamenilor.
11 Sfatul DOMNULUI rămâne pentru totdeauna, gândurile
inimii lui din generaţie în generaţie.
12 Binecuvântată este naţiunea al cărei Dumnezeu este
DOMNUL; şi poporul pe care l-a ales pentru moştenirea sa.
13 DOMNUL se uită din cer; el priveşte pe toţi fiii
oamenilor.
14 Din locul locuinţei sale priveşte peste toţi locuitorii
pământului.
15 El le întocmeşte inimile la fel; el ia aminte la toate faptele
lor.
16 Nici un împărat nu este salvat prin mulţimea unei oştiri;
un viteaz nu este salvat prin multă putere.
17 Un cal este un lucru deşert pentru siguranţă, nici nu va
elibera pe cineva prin marea sa putere.
18 Iată, ochiul DOMNULUI este peste cei ce se tem de el, pes-
te cei ce speră în mila lui,
19 Pentru a salva sufletul lor de la moarte şi pentru a-i ţine în
viaţă pe timp de foamete.
20 Sufletul nostru aşteaptă pe DOMNUL , el este ajutorul nos-
tru şi scutul nostru.
21 Da, inima noastră se va bucura în el, pentru că ne-am în-
crezut în numele lui sfânt.
22 Mila ta, DOAMNE , să fie peste noi, după cum sperăm în
tine.
Capitolul 34
Un psalm al lui David, când şi-a schimbat purtarea faţă de
Abimelec, care l-a alungat, iar el a plecat.
V oi binecuvânta pe DOMNUL întotdeauna, lauda lui va
fi continuu în gura mea.
2 Sufletul meu se va făli în DOMNUL , cei umili vor asculta
şi se vor veseli.
3 Preamăriţi pe DOMNUL împreună cu mine, şi împreună să
înălţăm numele lui.
4 Am căutat pe DOMNUL şi el m-a ascultat şi m-a eliberat de
toate temerile mele.
5 Ei au privit către el şi au fost luminaţi, şi feţele lor nu au fost
făcute de ruşine.
6 Săracul a strigat şi DOMNUL l-a ascultat şi l-a salvat din
toate tulburările lui.
7 Îngerul DOMNULUI îşi aşează tabăra de jur împrejurul ce-
lor ce se tem de el şi îi eliberează.
8 Gustaţi şi vedeţi că DOMNUL este bun; binecuvântat este
omul care se încrede în el.
9 Temeţi-vă de DOMNUL , voi sfinţii lui, pentru că nimic nu
le lipseşte celor ce se tem de el.
10 Leii tineri duc lipsă şi le este foame, dar cei ce caută pe
DOMNUL nu vor fi lipsiţi de nici un bine.
11 Veniţi, voi copii, daţi-mi ascultare, vă voi învăţa teama de
DOMNUL .
12 Cine este omul care doreşte viaţa şi iubeşte zile multe, ca
să vadă binele?
13 Păzeşte-ţi limba de la rău, şi buzele tale de la a vorbi
viclenie.
14 Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi
urmăreşte-o.
 Psalmii 37
15 Ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi şi urechile lui sunt
deschise la strigătul lor.
16 Faţa DOMNULUI este împotriva celor ce fac răul, pentru a
stârpi amintirea lor de pe pământ.
17 Cei drepţi strigă şi DOMNUL ascultă şi îi eliberează din
toate tulburările lor.
18 DOMNUL este aproape de cei cu o inimă frântă şi salvează
pe cei cu un duh căit.
19 Multe sunt nenorocirile celui drept, dar DOMNUL îl eli-
berează din toate.
20 El păzeşte toate oasele lui, nici unul din ele nu este frânt.
21 Răul îl va ucide pe cel stricat şi cei ce urăsc pe cel drept
vor fi pustiiţi.
22 DOMNUL răscumpără sufletul servitorilor săi şi nici unul
dintre cei ce se încred în el nu va fi pustiit.
Capitolul 35
Un psalm al lui David.
P
mea.
ledează în cauza mea, DOAMNE , cu cei ce se cear-
tă cu mine, luptă-te împotriva celor ce luptă împotriva
2 Apucă scut şi platoşă şi ridică-te în ajutorul meu.
3 Scoate de asemenea lancea şi închide calea înaintea celor
ce mă persecută; spune sufletului meu: Eu sunt salvarea ta.
4 Să fie încurcaţi şi daţi de ruşine cei ce îmi caută sufletul;
să fie întorşi înapoi şi încurcaţi cei ce plănuiesc vătămarea
mea.
5 Să fie ca pleava înaintea vântului şi îngerul DOMNULUI să
îi urmărească.
6 Să le fie calea întunecoasă şi alunecoasă, şi îngerul
DOMNULUI să îi persecute.
7 Fiindcă fără motiv şi-au ascuns plasa pentru mine într-o
groapă, pe care fără motiv au săpat-o pentru sufletul meu.
8 Distrugere să vină peste el pe neaşteptate; şi plasa lui, pe
care a ascuns-o, să îl prindă pe el însuşi; să cadă în acea
distrugere.
9 Şi sufletul meu se va veseli în DOMNUL , se va bucura în
salvarea lui.
10 Toate oasele mele vor spune: DOAMNE , cine este aseme-
nea ţie, care eliberezi pe cel sărac de cel ce este prea puternic
pentru el, da, pe cel sărac şi pe cel nevoiaş de cel ce îl pradă?
11 Martori falşi s-au ridicat; mi-au pus în sarcină lucruri pe
care nu le-am ştiut.
12 Mi-au răsplătit cu rău pentru bine spre prădarea sufletu-
lui meu.
13 Dar cât despre mine, când au fost bolnavi, haina mea a
fost pânză de sac, mi-am umilit sufletul cu postire; şi rugă-
ciunea mea s-a întors la sânul meu.
14 M-am purtat ca şi cu prietenul sau fratele meu, m-am
prosternat adânc, ca unul ce îşi jeleşte mama.
15 Dar în nenorocirea mea ei s-au bucurat şi s-au strâns îm-
preună, da, cei josnici s-au adunat împotriva mea, iar eu nu
am ştiut; m-au sfâşiat şi nu au încetat.
16 Cu batjocoritori făţarnici în ospeţe şi-au scrâşnit din dinţi
asupra mea.
17 Doamne, cât timp te vei uita? Scapă-mi sufletul de nimi-
cirile lor, pe preaiubitul meu de lei.
18 Îţi voi aduce mulţumiri în adunarea cea mare, te voi lăuda
printre mulţi oameni.
19 Nu lăsa duşmanii mei să se bucure pe nedrept asupra
mea, nici nu îi lăsa să clipească cu ochiul pe cei ce mă urăsc
fără motiv.
341
20 Pentru că ei nu vorbesc pace, ci plănuiesc lucruri înşelă-
toare împotriva celor liniştiţi în ţară.
21 Da, şi-au deschis larg gura împotriva mea şi au spus: Aha,
aha, ochiul nostru a văzut.
22 Ai văzut, DOAMNE , nu tăcea, Doamne, nu te depărta de
mine.
23 Ridică-te şi trezeşte-te pentru judecata mea, pentru cauza
mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu.
24 Judecă-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, conform dreptă-
ţii tale; şi să nu se bucure de mine.
25 Să nu spună în inimile lor: Ah, astfel ne-ar plăcea; să nu
spună: L-am înghiţit.
26 Să fie ruşinaţi şi încurcaţi împreună cei ce se bucură la
vătămarea mea, să fie îmbrăcaţi cu ruşine şi dezonoare cei ce
se preamăresc împotriva mea.
27 Să strige de bucurie şi să se veselească cei ce se desfată
în dreptatea mea; da, să spună ei continuu: DOMNUL să fie
preamărit, el care are plăcere în prosperitatea servitorului
său.
28 Şi limba mea va vorbi despre dreptatea ta şi despre lauda
ta toată ziua.
Capitolul 36
Mai marelui muzician, un psalm al lui David, servitorul
DOMNULUI.
F
lui.
ărădelegea celui stricat spune înăuntrul inimii
mele, că nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor
2 Pentru că el se flatează în propriii lui ochi, până când nele-
giuirea lui se arată demnă de ură.
3 Cuvintele gurii lui sunt nelegiuire şi înşelătorie, el a părăsit
calea de a fi înţelept şi a face bine.
4 El plănuieşte ticăloşie pe patul său; se aşează pe un drum
care nu este bun; el nu detestă răul.
5 Mila ta, DOAMNE , este în ceruri; şi credincioşia ta ajunge
până la nori.
6 Dreptatea ta este ca munţii cei mari; judecăţile tale sunt un
mare adânc; DOAMNE , tu păstrezi pe om şi pe animal.
7 Cât de măreaţă este bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule!
De aceea copiii oamenilor se încred sub umbra aripilor tale.
8 Ei se vor sătura din plin din grăsimea casei tale; şi le dai să
bea din râul desfătărilor tale.
9 Căci la tine este fântâna vieţii, în lumina ta vom vedea
lumină.
10 O, prelungeşte bunătatea ta iubitoare celor ce te cunosc şi
dreptatea ta celor integri în inimă.
11 Nu lăsa piciorul mândriei să vină împotriva mea şi nu
lăsa mâna celor stricaţi să mă alunge.
12 Acolo sunt căzuţi lucrătorii nelegiuirii, sunt aruncaţi jos
şi nu vor fi în stare să se ridice.
Capitolul 37
Un psalm al lui David.
N u te îngrijora din cauza făcătorilor de rău, nici nu fi
invidios împotriva lucrătorilor nelegiuirii.
2 Căci degrabă vor fi cosiţi ca iarba şi se vor ofili ca iarba
verde.
3 Încrede-te în DOMNUL şi fă binele; astfel vei locui în ţară
şi într-adevăr vei fi hrănit.
4 Desfată-te de asemenea în DOMNUL şi el îţi va da dorinţele
inimii tale.
5 Încredinţează DOMNULUI calea ta şi încrede-te de
 Psalmii 39
asemenea în el, iar el o va înfăptui.
6 Şi va aduce dreptatea ta ca lumina şi judecata ta ca şi
amiaza.
7 Odihneşte-te în DOMNUL şi aşteaptă-l cu răbdare; nu te
îngrijora din cauza celui ce prosperă pe calea sa, din cauza
omului care înfăptuieşte planuri stricate.
8 Opreşte-te de la mânie şi părăseşte furia, nu te îngrijora în
vreun fel pentru a face rău.
9 Pentru că făcătorii de rău vor fi stârpiţi, dar cei ce aşteaptă
pe DOMNUL , ei vor moşteni pământul.
10 Căci încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi, da, cu atenţie
vei lua aminte la locul lui şi nu va mai fi.
11 Dar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta în
abundenţa păcii.
12 Cel stricat unelteşte împotriva celui drept şi îşi scrâşneşte
din dinţi asupra lui.
13 Domnul va râde de el, fiindcă vede că ziua lui vine.
14 Cei stricaţi au scos sabia şi şi-au încordat arcurile, pentru
a doborî pe cel sărac şi nevoiaş şi pentru a ucide pe cei ce au
o purtare integră.
15 Sabia lor va intra în propria lor inimă şi arcurile lor vor
fi frânte.
16 Puţinul pe care un om drept îl are este mai bun decât bo-
găţiile multor stricaţi.
17 Pentru că braţele celor stricaţi vor fi frânte, dar DOMNUL
susţine pe cei drepţi.
18 DOMNUL cunoaşte zilele celor integri şi moştenirea lor va
fi pentru totdeauna.
19 Ei nu vor fi făcuţi de ruşine în timpul cel rău şi în zilele
foametei vor fi săturaţi.
20 Dar cei stricaţi vor pieri şi duşmanii DOMNULUI vor fi ca
grăsimea mieilor, se vor mistui; în fum se vor mistui.
21 Cel stricat împrumută şi nu plăteşte înapoi, dar cel drept
arată milă şi dă.
22 Fiindcă cei ce sunt binecuvântaţi de el vor moşteni pă-
mântul; şi cei ce sunt blestemaţi de el vor fi stârpiţi.
23 Paşii omului bun sunt rânduiţi de DOMNUL şi îşi găseşte
plăcere în calea lui.
24 Deşi cade, el nu va fi doborât de tot, pentru că DOMNUL
îl susţine cu mâna lui.
25 Am fost tânăr şi acum am îmbătrânit; totuşi nu am văzut
pe cel drept părăsit, nici sămânţa lui cerşind pâine.
26 El este totdeauna milos şi împrumută; şi sămânţa lui este
binecuvântată.
27 Depărtează-te de rău şi fă binele; şi rămâi pentru
totdeauna.
28 Căci DOMNUL iubeşte judecata şi nu părăseşte pe sfinţii
săi; ei sunt păstraţi pentru totdeauna, dar sămânţa celor stri-
caţi va fi stârpită.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara şi vor locui în ea pentru
totdeauna.
30 Gura celui drept spune înţelepciune şi limba lui vorbeşte
judecată.
31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; nici unul din
paşii lui nu va aluneca.
32 Cel stricat pândeşte pe cel drept şi caută să îl ucidă.
33 DOMNUL nu îl va lăsa în mâna lui, nici nu îl va condamna
când este judecat.
34 Aşteaptă pe DOMNUL şi ţine calea lui, iar el te va înălţa
pentru a moşteni ţara, când cei stricaţi sunt stârpiţi, vei privi
aceasta.
35 Am văzut pe cel stricat în mare putere şi întinzându-se ca
342
un dafin verde.
36 Totuşi a trecut şi, iată, el nu mai este, da, l-am căutat, dar
nu a putut fi găsit.
37 Însemnează pe cel desăvârşit şi priveşte pe cel integru, fi-
indcă sfârşitul acelui om este pace.
38 Dar călcătorii de lege vor fi nimiciţi împreună, sfârşitul
celor stricaţi va fi stârpit.
39 Dar salvarea celor drepţi este a DOMNULUI, el este pute-
rea lor în timpul tulburării.
40 Şi DOMNUL îi va ajuta şi îi va elibera; îi va elibera de cei
stricaţi şi îi va salva pentru că se încred în el.
Capitolul 38
Un psalm al lui David, să aducă în amintire.
D OAMNE , nu mă mustra în furia ta, nici nu mă pedepsi
în nemulţumirea ta încinsă.
2 Fiindcă săgeţile tale se înfig adânc în mine şi mâna ta
mă apasă tare.
3 Nu este sănătate în carnea mea din cauza mâniei tale; nici
nu este odihnă în oasele mele din cauza păcatului meu.
4 Fiindcă nelegiuirile mele au ajuns până peste capul meu,
ca o povară mare, ele sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele put şi sunt putrede din cauza nechibzuinţei
mele.
6 Sunt tulburat; sunt foarte încovoiat; umblu jelind toată
ziua.
7 Căci şalele mele sunt pline cu o boală scârboasă şi nu este
sănătate în carnea mea.
8 Sunt slab şi foarte zdrobit, am răcnit din cauza neliniştii
inimii mele.
9 Doamne, toată dorinţa mea este înaintea ta; şi geamătul
meu nu este ascuns de tine.
10 Inima mea palpită, puterea mea mă părăseşte, cât despre
lumina ochilor mei, s-a dus şi aceasta de la mine.
11 Admiratorii mei şi prietenii mei se ţin departe de rana
mea; şi rudele mele stau departe.
12 De asemenea cei ce îmi caută viaţa îmi pun capcane; şi
cei ce urmăresc vătămarea mea vorbesc lucruri răutăciose şi
cugetă înşelătorii cât este ziua de lungă.
13 Dar eu, ca un surd, nu am auzit; şi am fost ca un mut care
nu îşi deschide gura.
14 Astfel am fost ca un om care nu aude şi în a cărui gură nu
sunt reproşuri.
15 Căci în tine, DOAMNE , sper eu, vei auzi, Doamne
Dumnezeul meu.
16 Fiindcă am spus: Ascultă-mă, ca nu cumva ei să se bucure
de mine, când piciorul meu alunecă, ei se preamăresc împo-
triva mea.
17 Fiindcă eu sunt gata să şchiopătez şi întristarea mea este
continuu înaintea mea.
18 Căci îmi voi vesti nelegiuirea; îmi va părea rău pentru
păcatul meu.
19 Dar duşmanii mei sunt plini de viaţă şi sunt puternici şi
cei ce mă urăsc pe nedrept se înmulţesc.
20 Cei ce de asemenea întorc rău pentru bine sunt potrivni-
cii mei; deoarece eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, DOAMNE; Dumnezeul meu, nu fi departe
de mine.
22 Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, salvarea mea.
Capitolul 39
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David.
 Psalmii 42
A m spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc
cu limba mea, îmi voi ţine gura cu un frâu, cât timp cel
stricat este înaintea mea.
2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; şi durerea
mea a fost stârnită.
3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce me-
ditam, atunci am vorbit cu limba mea,
4 DOAMNE , fă-mă să cunosc sfârşitul meu şi măsura zilelor
mele, care este aceasta; ca să ştiu cât de trecător sunt.
5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; şi vârsta mea
este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui
cea mai bună, este întru totul deşertăciune. Selah.
6 Cu siguranţă fiecare umblă într-un spectacol deşert, cu si-
guranţă ei sunt neliniştiţi în zadar; el îngrămădeşte bogăţii
şi nu ştie cine le va strânge.
7 Şi acum, Doamne, ce să aştept? Speranţa mea este în tine.
8 Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara
nebunului.
9 Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut
aceasta.
10 Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura
mâinii tale.
11 Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire,
faci ca frumuseţea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat
fiecare om este deşertăciune. Selah.
12 Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE , şi deschide urechea
la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt
străin şi un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost
toţi taţii mei.
13 Cruţă-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce
de aici şi a nu mai fi.
Capitolul 40
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
A m aşteptat cu răbdare pe DOMNUL; şi el s-a aplecat spre
mine şi a ascultat strigătul meu.
2 M-a înălţat de asemenea din groapa pieirii, din noroiul
mocirlos şi mi-a aşezat picioarele pe stâncă şi mi-a întemeiat
umbletele.
3 Şi mi-a pus în gura o cântare nouă, laudă Dumnezeului
nostru, mulţi vor vedea aceasta şi se vor teme şi se vor încre-
de în DOMNUL .
4 Binecuvântat este omul care face pe DOMNUL încrederea
sa şi nu dă atenţie celor mândri, nici celor ce se abat spre
minciuni.
5 DOAMNE Dumnezeul meu, multe sunt lucrările tale mi-
nunate pe care le-ai făcut, şi gândurile tale care sunt îndrep-
tate spre noi, acestea nu îţi pot fi înşirate; dacă aş dori să le
vestesc şi să vorbesc despre ele, sunt mai multe decât pot fi
numărate.
6 Sacrificiu şi ofrandă nu ai dorit; urechile mele le-ai deschis,
ofrandă arsă şi ofrandă pentru păcat nu ai cerut.
7 Atunci am spus: Iată, eu vin, în sulul cărţii este scris despre
mine,
8 Îmi place să fac voia ta, Dumnezeul meu; da, legea ta este
înăuntrul inimii mele.
9 Am predicat dreptatea în adunarea cea mare, iată, nu mi-
am înfrânat buzele; DOAMNE , tu ştii aceasta.
10 Nu am ascuns dreptatea ta înăuntrul inimii mele; am ves-
tit credincioşia ta şi salvarea ta, nu am ascuns bunătatea ta
iubitoare şi adevărul tău de adunarea cea mare.
11 Nu opri îndurările tale blânde de la mine, DOAMNE ,
343
bunătatea ta iubitoare şi adevărul tău să mă păstreze
continuu.
12 Fiindcă nenumărate rele m-au înconjurat, nelegiuirile
mele m-au prins, astfel încât nu mai sunt în stare să privesc
în sus; ele sunt mai multe decât perii capului meu, de aceea
inima mea mă părăseşte.
13 Fii mulţumit, DOAMNE , să mă eliberezi, DOAMNE , gră-
beşte-te să mă ajuţi.
14 Să fie ruşinaţi şi încurcaţi toţi cei ce îmi caută sufletul
pentru a-l nimici; să fie împinşi înapoi şi daţi de ruşine cei
ce îmi doresc răul.
15 Să fie pustiiţi ca o răsplată a ruşinii lor cei ce îmi spun:
Aha, aha.
16 Să se veselească şi să se bucure în tine toţi cei ce te caută,
să spună continuu cei care iubesc salvarea ta: DOMNUL fie
preamărit.
17 Dar eu sunt sărac şi nevoiaş; totuşi Domnul se gândeşte
la mine; tu eşti ajutorul meu şi eliberatorul meu; nu întârzia,
Dumnezeul meu.
Capitolul 41
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
B inecuvântat este cel ce ia aminte la sărac, DOMNUL
îl va scăpa în timp de tulburare.
2 DOMNUL îl va păstra şi îl va ţine în viaţă; şi el va fi binecu-
vântat pe pământ şi nu îl vei da la voia duşmanilor lui.
3 DOMNUL îl va întări pe patul de suferinţă, îi vei face tot
patul în boala lui.
4 Am spus: DOAMNE , fii milostiv cu mine, vindecă-mi su-
fletul, pentru că am păcătuit împotriva ta.
5 Duşmanii mei vorbesc rău despre mine: Când va muri el şi
numele lui va pieri?
6 Şi dacă vine să mă vadă, vorbeşte deşertăciune, inima lui
îşi strânge nelegiuire; când iese afară, el spune aceasta.
7 Toţi cei ce mă urăsc şoptesc împreună împotriva mea, îm-
potriva mea plănuiesc ei vătămarea mea.
8 O boală rea, spun ei, se lipeşte tare de el, şi acum că zace nu
se va mai ridica.
9 Da, chiar şi prietenul meu apropiat, în care m-am încrezut,
care a mâncat din pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva
mea.
10 Dar tu, DOAMNE , fii milostiv cu mine şi ridică-mă, ca să
le răsplătesc.
11 Prin aceasta ştiu că îmi arăţi favoare: pentru că duşmanul
meu nu triumfă asupra mea.
12 Şi cât despre mine, tu mă susţii în a mea integritate şi mă
aşezi înaintea feţei tale pentru totdeauna.
13 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel din veş-
nicie şi pentru veşnicie. Amin şi Amin.
CARTEA A DOUA
Capitolul 42
Mai marelui muzician, „Maschil”, pentru fiii lui Core.
C um tânjeşte căpriorul după apa pâraielor, aşa tânjeşte
sufletul meu după tine, Dumnezeule.
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul
cel viu, când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui
Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost mâncarea mea zi şi noapte, în timp
ce ei îmi spun continuu: Unde este Dumnezeul tău?
4 Când îmi amintesc acestea, îmi vărs sufletul în mine,
 Psalmii 45
fiindcă m-am dus cu mulţimea, am mers cu ei la casa lui
Dumnezeu, cu vocea bucuriei şi a laudei, cu o mulţime ce
ţinea sărbătoare.
5 De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în
mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pentru aju-
torul înfăţişării sale.
6 Dumnezeul meu, sufletul îmi este doborât în mine, de ace-
ea îmi voi aminti de tine din ţara Iordanului şi din piscurile
Hermoniţilor, din dealul Miţar.
7 Adânc strigă către adânc la sunetul vârtejurilor tale de apă,
toate valurile tale şi talazurile tale au trecut peste mine.
8 Totuşi DOMNUL va porunci bunătatea sa iubitoare în tim-
pul zilei şi în noapte cântare lui va fi cu mine şi rugăciunea
mea spre Dumnezeul vieţii mele.
9 Voi spune lui Dumnezeu stânca mea: De ce m-ai uitat? De
ce umblu jelind sub oprimarea duşmanului?
10 Precum cu o sabie în oasele mele duşmanii mei mă ocă-
răsc, în timp ce îmi spun zilnic: Unde este Dumnezeul tău?
11 De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în
mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda, pe el, care
este sănătatea înfăţişării mele şi Dumnezeul meu.
Capitolul 43
J udecă-mă, Dumnezeule, şi pledează în cauza mea îm-
potriva unei naţiuni neevlavioase; O, eliberează-mă de
omul înşelător şi nedrept.
2 Pentru că tu eşti Dumnezeul puterii mele, de ce mă lepezi?
De ce umblu jelind din cauza oprimării duşmanului?
3 O, trimite lumina ta şi adevărul tău să mă conducă; să mă
ducă la muntele tău cel sfânt şi la tabernacolele tale.
4 Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu
veselia bucuriei mele, da, cu harpă te voi lăuda, Dumnezeule,
Dumnezeul meu.
5 De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în
mine? Speră în Dumnezeu, căci încă eu îl voi lăuda, pe el,
sănătatea înfăţişării mele şi Dumnezeul meu.
Capitolul 44
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.”
N oi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, taţii
noştri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în tim-
purile din vechime.
2 Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta şi i-ai sădit; cum ai
chinuit popoarele şi le-ai alungat.
3 Căci nu au luat ţara prin sabia lor, nici braţul lor nu i-a
salvat, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina înfăţişării tale,
deoarece ai avut plăcere în ei.
4 Tu eşti Împăratul meu, Dumnezeule; porunceşte eliberări
pentru Iacob.
5 Prin tine vom împunge pe duşmanii noştri, prin nume-
le tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva
noastră.
6 Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă
va salva.
7 Ci tu ne-ai salvat de duşmanii noştri şi i-ai făcut de ruşine
pe cei ce ne urau.
8 Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă şi lăudăm
numele tău pentru totdeauna. Selah.
9 Dar tu ne-ai lepădat şi ne-ai făcut de ruşine şi nu mergi
înainte cu armatele noastre.
10 Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea duşmanului şi cei ce
ne urăsc pradă pentru ei.
344
11 Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; şi ne-ai împrăştiat
printre păgâni.
12 Vinzi poporul tău pentru nimic şi nu te îmbogăţeşti prin
preţul lor.
13 Ne faci de ocară pentru vecinii noştri, o batjocură şi un
lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Ne faci un proverb printre păgâni, o clătinare de cap prin-
tre popoare.
15 Confuzia mea este tot timpul înaintea mea şi ruşinea feţei
mele m-a acoperit,
16 Din cauza vocii celui ce ocărăşte şi blasfemiază, din cauza
duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit peste noi; totuşi nu te-am uitat, nici
nu ne-am purtat înşelător în legământul tău.
18 Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici paşii noştri nu
s-au abătut de la calea ta,
19 Deşi ne-ai zdrobit în locuinţa dragonilor şi ne-ai acoperit
cu umbra morţii.
20 Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am
întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaşte secre-
tele inimii.
22 Da, datorită ţie suntem ucişi cât este ziua de lungă; sun-
tem socotiţi ca oi pentru măcel.
23 Trezeşte-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepă-
da pentru totdeauna.
24 De ce îţi ascunzi faţa şi uiţi nenorocirea noastră şi opri-
marea noastră.
25 Căci sufletul nostru este prosternat până în ţărână, pân-
tecul nostru se lipeşte de pământ.
26 Ridică-te în ajutorul nostru şi răscumpără-ne datorită în-
durărilor tale.
Capitolul 45
Mai marelui muzician pe trâmbiţă, pentru fiii lui Core,
„Maschil,” O cântare despre iubiri.
I nima mea revarsă o lucrare bună; vorbesc despre lucru-
rile pe care le-am făcut referitor la împărat, limba mea
este tocul unui scriitor iscusit.
2 Tu eşti mai frumos decât copiii oamenilor, har este turnat
pe buzele tale, de aceea Dumnezeu te-a binecuvântat pentru
totdeauna.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule, cu gloria ta şi maies-
tatea ta.
4 Şi în maiestatea ta călăreşte cu prosperitate datorită adevă-
rului şi blândeţii şi dreptăţii; şi mâna ta dreaptă te va învăţa
lucruri înfricoşătoare.
5 Săgeţile tale sunt ascuţite în inima duşmanilor împăratu-
lui; prin ele cad oamenii sub tine.
6 Tronul tău, Dumnezeule, este pentru totdeauna şi întot-
deauna, sceptrul împărăţiei tale este un sceptru drept.
7 Tu iubeşti dreptatea şi urăşti stricăciunea, de aceea
Dumnezeu, chiar Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul
veseliei mai presus de părtaşii tăi.
8 Toate hainele tale miros a smirnă şi arome de aloe şi casia,
din palatele de fildeş, prin care acestea te-au înveselit.
9 Fiice de împăraţi erau printre femeile tale de onoare, la
dreapta ta împărăteasa a stat în picioare în aur de Ofir.
10 Dă ascultare, fiică, şi priveşte şi apleacă-ţi urechea; şi uită
de asemenea poporul tău şi casa tatălui tău.
11 Astfel împăratul va dori mult frumuseţea ta, pentru că el
este Domnul tău; şi lui închină-te.
 Psalmii 49
12 Şi fiica Tirului va fi acolo cu un dar; chiar cei bogaţi din
popor vor căuta favoarea ta.
13 Fiica împăratului este în totul glorioasă înăuntru, haina
ei este din aur brodat.
14 Ea va fi adusă la împărat în haine ţesute la gherghef, fe-
cioarele, însoţitoarele ei care o urmează, vor fi aduse la tine.
15 Ele vor fi aduse cu veselie şi bucurie, vor intra în palatul
împăratului.
16 În locul taţilor tăi vor fi copiii tăi, pe care să îi faci prinţi
pe tot pământul.
17 Voi face ca numele tău să fie amintit din generaţie în ge-
neraţie, de aceea poporul te va lăuda pentru totdeauna şi
întotdeauna.
Capitolul 46
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core. O cântare,
„Pentru Fecioare.”
D umnezeu este adăpostul şi puterea noastră, un ajutor
foarte aproape în tulburare.
2 De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar schimba pămân-
tul şi munţii ar fi duşi în inima mării.
3 Chiar dacă ar urla apele sale şi ar fi în clocot, chiar dacă
munţii s-ar zgudui cu umflarea lor. Selah.
4 Este un râu, ale cărui pâraie vor înveseli cetatea lui
Dumnezeu, locul sfânt al tabernacolelor celui Preaînalt.
5 Dumnezeu este în mijlocul ei; ea nu se va clătina, Dumnezeu
o va ajuta, de la revărsatul zorilor.
6 Păgânii au urlat, împărăţiile au fost clătinate; el şi-a înălţat
vocea, pământul s-a topit.
7 DOMNUL oştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacob este
locul nostru înalt. Selah.
8 Veniţi, priviţi lucrările DOMNULUI, ce pustiiri a făcut pe
pământ.
9 El face războaiele să înceteze până la marginea pământu-
lui; el frânge arcul şi retează suliţa în bucăţi; el arde carul în
foc.
10 Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu, voi fi înăl-
ţat printre păgâni, voi fi înălţat pe pământ.
11 DOMNUL oştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacob este
locul nostru înalt. Selah.
Capitolul 47
Mai marelui muzician, un psalm pentru fiii lui Core.
B ateţi din palme toate popoarele; strigaţi către
Dumnezeu cu vocea triumfului.
2 Pentru că DOMNUL cel preaînalt este înfricoşător; un mare
Împărat peste tot pământul.
3 Va supune popoarele sub noi şi naţiunile sub picioarele
noastre.
4 Va alege moştenirea noastră pentru noi, maiestatea lui
Iacob, pe care l-a iubit. Selah.
5 Dumnezeu s-a ridicat cu un strigăt, DOMNUL cu sunetul
unei trâmbiţe.
6 Cântaţi laude lui Dumnezeu, cântaţi laude, cântaţi laude
Împăratului nostru, cântaţi laude.
7 Pentru că Dumnezeu este Împăratul întregului pământ,
cântaţi laude cu înţelegere.
8 Dumnezeu domneşte peste păgâni, Dumnezeu şade pe
tronul sfinţeniei sale.
9 Prinţii popoarelor s-au adunat, poporul Dumnezeului lui
Avraam, fiindcă scuturile pământului aparţin lui Dumnezeu,
el este mult înălţat.
345
Capitolul 48
O cântare şi psalm pentru fiii lui Core.
M are este DOMNUL şi foarte demn de a fi lăudat în ce-
tatea Dumnezeului nostru, în muntele sfinţeniei sale.
2 Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este
muntele Sion, pe părţile de nord, cetatea marelui Împărat.
3 Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc înalt.
4 Căci iată, împăraţii s-au adunat, au trecut împreună.
5 Au văzut-o şi astfel s-au minunat; s-au tulburat şi au fugit
departe.
6 Acolo i-a cuprins frică şi durere, ca a unei femei în
travaliu.
7 Tu frângi corăbiile din Tarşis cu un vânt din est.
8 După cum am auzit, astfel am văzut noi în cetatea
DOMNULUI oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru,
Dumnezeu o va întemeia pentru totdeauna. Selah.
9 Ne-am gândit la bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule, în
mijlocul templului tău.
10 Conform numelui tău, Dumnezeule, astfel este lauda ta
până la marginile pământului, mâna ta dreaptă este plină
de dreptate.
11 Să se bucure muntele Sion, să se veselească fiicele lui Iuda
datorită judecăţilor tale.
12 Străbateţi Sionul şi mergeţi de jur împrejurul lui, numă-
raţi turnurile lui.
13 Luaţi bine aminte la fortificaţiile lui, priviţi cu atenţie pa-
latele lui, ca să povestiţi generaţiei următoare.
14 Căci acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru tot-
deauna şi întotdeauna, el va fi călăuza noastră chiar până la
moarte.
Capitolul 49
Mai marelui muzician, un psalm pentru fiii lui Core.
A scultaţi, toate popoarele; deschideţi urechea toţi lo-
cuitorii lumii,
2 Deopotrivă cei mici şi mari, bogaţi şi săraci împreună.
3 Gura mea va vorbi despre înţelepciune şi meditaţia inimii
mele va fi cu pricepere.
4 Îmi voi apleca urechea la parabolă, voi deschide vorba mea
adâncă pe harpă.
5 Pentru ce m-aş teme în zilele răului, când nelegiuirea celor
ce mă pândesc mă va înconjura?
6 Cei ce se încred în averea lor şi se fălesc cu mulţimea ave-
rilor lor;
7 Nimeni nu poate în nici un fel răscumpăra pe fratele
său, nici să dea lui Dumnezeu răscumpărare pentru el,
8 (Fiindcă răscumpărarea sufletului lor este preţioasă şi în-
cetează pentru totdeauna),
9 Ca totuşi să trăiască pentru totdeauna şi să nu vadă
putrezire.
10 Pentru că vede că oameni înţelepţi mor, la fel prostul şi
neghiobul pier şi îşi lasă averea altora.
11 Gândul lor lăuntric este că le vor dăinui casele pentru
totdeauna şi locuinţele lor din generaţie în generaţie; îşi nu-
mesc pământurile după numele lor.
12 Cu toate acestea omul onorat nu dăinuieşte, este ca ani-
malele care pier.
13 Această cale a lor este nebunia lor, totuşi posteritatea lor
le aprobă spusele. Selah.
14 Sunt culcaţi în mormânt ca oile; moartea se va hrăni din
ei; şi cei integri vor domni asupra lor dimineaţa; şi frumuse-
ţea lor se va mistui în mormântul care este locuinţa lor.
 Psalmii 52
15 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din puterea
mormântului, căci el mă va primi. Selah.
16 Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte, când creşte gloria
casei sale;
17 Căci nu va duce nimic cu el când moare, gloria sa nu va
coborî după el.
18 Deşi în timp ce a trăit şi-a binecuvântat sufletul, şi oame-
nii te vor lăuda când îţi faci bine,
19 El va merge la generaţia taţilor săi; ei nu vor vedea nicio-
dată lumină.
20 Omul în onoare şi fără înţelegere este ca animalele care
pier.
Capitolul 50
Un psalm al lui Asaf.
D
lui.
umnezeul cel puternic, DOMNUL , a vorbit şi a che-
mat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul
2 Dumnezeu a strălucit din Sion, desăvârşirea frumuseţii.
3 Dumnezeul nostru va veni şi nu va tăcea, un foc va mistui
înaintea lui şi va fi o mare furtună împrejurul lui.
4 De sus va striga către ceruri şi către pământ, ca să judece
pe poporul său.
5 Strângeţi pe sfinţii mei la mine; cei ce au făcut un legământ
cu mine prin sacrificiu.
6 Şi cerurile vor vesti dreptatea lui, căci Dumnezeu însuşi
este judecător. Selah.
7 Ascultă poporul meu şi voi vorbi; ascultă Israel şi voi aduce
mărturie împotriva ta: Eu sunt Dumnezeu, chiar Dumnezeul
tău.
8 Nu te voi mustra pentru sacrificiile tale, sau pentru ofran-
dele tale arse, ce au fost continuu înaintea mea.
9 Nu voi lua nici un taur din casa ta, nici ţapi din staulele
tale.
10 Căci fiecare animal al pădurii este al meu şi vitele de pe o
mie de dealuri.
11 Cunosc toate păsările munţilor; şi fiarele sălbatice ale
câmpului sunt ale mele.
12 Dacă aş fi flămând, nu ţi-aş spune ţie: fiindcă lumea şi
plinătatea ei este a mea.
13 Voi mânca eu carnea taurilor, sau voi bea sângele
ţapilor?
14 Oferă mulţumiri lui Dumnezeu; şi împlineşte-ţi jurămin-
tele faţă de Cel Preaînalt,
15 Şi cheamă-mă în ziua tulburării, eu te voi elibera şi tu mă
vei glorifica.
16 Dar celui stricat, Dumnezeu îi spune: Ce ai tu ca să ves-
teşti statutele mele, sau să iei legământul meu în gura ta?
17 Văzând că urăşti instruirea şi arunci cuvintele mele în-
apoia ta.
18 Când ai văzut un hoţ, te-ai învoit cu el şi ai fost părtaş cu
adulterii.
19 Îţi dai gura la rău şi limba ta leagă înşelătorie.
20 Şezi şi vorbeşti împotriva fratelui tău; defăimezi pe fiul
mamei tale.
21 Ai făcut acestea iar eu am tăcut; te-ai gândit că am fost ca
tine, dar te voi mustra şi voi pune lucrurile în ordine înain-
tea ochilor tăi.
22 Acum luaţi aminte la aceasta, voi, care uitaţi pe Dumnezeu,
ca să nu vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă elibereze.
23 Oricine oferă laudă mă glorifică; şi celui ce îşi rânduieşte
calea îi voi arăta salvarea lui Dumnezeu.
346
Capitolul 51
Mai marelui muzician, un psalm al lui David, când profetul
Natan a venit la el, după ce David intrase la Batşeba.
A i milă de mine, Dumnezeule, conform bunătăţii tale iu-
bitoare, conform mulţimii îndurărilor tale blânde şter-
ge fărădelegile mele.
2 Spală-mă pe deplin de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de pă-
catul meu.
3 Căci îmi recunosc fărădelegile şi păcatul meu este totdeau-
na înaintea mea.
4 Împotriva ta, numai împotriva ta, am păcătuit şi am făcut
acest rău înaintea ochilor tăi, ca să fii declarat drept când
vorbeşti şi să fii pur când judeci.
5 Iată, am fost format în nelegiuire; şi în păcat m-a conceput
mama mea.
6 Iată, tu doreşti adevărul în părţile dinăuntru şi în partea
ascunsă mă vei face să cunosc înţelepciune.
7 Curăţă-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb
decât zăpada.
8 Fă-mă să aud bucurie şi veselie, ca oasele pe care tu le-ai
rupt să se bucure.
9 Ascunde-ţi faţa de la păcatele mele şi şterge toate nelegiu-
irile mele.
10 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule; şi înnoieş-
te un duh drept în mine.
11 Nu mă lepăda din prezenţa ta şi nu lua duhul tău sfânt de
la mine.
12 Dă-mi iarăşi bucuria salvării tale şi susţine-mă cu duhul
tău binevoitor.
13 Atunci voi învăţa pe călcătorii de lege căile tale; şi păcăto-
şii se vor întoarce la tine.
14 Eliberează-mă de vinovăţia sângelui, Dumnezeule,
Dumnezeul salvării mele, şi limba mea va cânta dreptatea
ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda
ta.
16 Fiindcă tu nu doreşti sacrificiu, pe care de altfel l-aş fi dat;
tu nu te desfeţi în ofrandă arsă.
17 Sacrificiile plăcute lui Dumnezeu sunt un duh frânt, tu nu
vei dispreţui o inimă frântă şi căită, Dumnezeule.
18 Fă bine Sionului în plăcerea ta bună, zideşte zidurile
Ierusalimului.
19 Atunci vei găsi plăcere în sacrificiile dreptăţii, în ofrandă
arsă şi în ofrandă arsă în întregime, atunci vor oferi ei tauri
pe altarul tău.
Capitolul 52
Mai marelui muzician, „Maschil,” Un psalm al lui David,
când Doeg edomitul a venit şi a anunţat pe Saul şi i-a spus:
David a venit la casa lui Ahimelec.
D e ce te făleşti în ticăloşie, viteazule? Bunătatea lui
Dumnezeu dăinuieşte continuu.
2 Limba ta plănuieşte ticăloşii ca un brici ascuţit, lucrând
înşelător.
3 Iubeşti răul mai mult decât binele şi minciuna mai mult
decât vorbirea dreptăţii. Selah.
4 Iubeşti toate cuvintele devoratoare, tu, limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va nimici în acelaşi fel pentru totdeauna, te
va duce departe şi te va smulge din locuinţa ta şi te va dezră-
dăcina din ţara celor vii. Selah.
6 Cei drepţi de asemenea vor vedea şi se vor teme şi vor râde
de el,
 Psalmii 56
7 Iată, acesta este bărbatul care nu a făcut din Dumnezeu
puterea lui, ci s-a încrezut în abundenţa bogăţiilor sale şi s-a
întărit în stricăciunea sa.
8 Dar eu sunt ca un măslin verde în casa lui Dumnezeu;
mă încred în mila lui Dumnezeu pentru totdeauna şi
întotdeauna.
9 Te voi lăuda pentru totdeauna, pentru că ai făcut aceasta,
şi voi aştepta numele tău, pentru că este bun înaintea sfinţi-
lor tăi.
Capitolul 53
Mai marelui muzician, „Mahalat, Maschil,” Un psalm al lui
David.
N ebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu.
Corupţi sunt ei şi au făcut nelegiuiri scârboase, nu este
nici unul care face binele.
2 Dumnezeu s-a uitat din cer peste copiii oamenilor, să
vadă dacă este vreunul care să înţeleagă, care să caute pe
Dumnezeu.
3 Fiecare a mers înapoi, toţi împreună au devenit murdari;
nu este nici unul care să facă bine, nici unul măcar.
4 Nu au lucrătorii nelegiuirii cunoaştere? Cei care mănân-
că pe poporul meu cum mănâncă pâine nu au chemat pe
Dumnezeu.
5 Acolo unde nu era spaimă, au fost ei în mare spaimă, fi-
indcă Dumnezeu a împrăştiat oasele celui ce aşează tabăra
împotriva ta, tu i-ai făcut de ruşine pentru că Dumnezeu i-a
dispreţuit.
6 O, de ar veni salvarea lui Israel din Sion! Când Dumnezeu
aduce înapoi pe poporul său din captivitate, Iacob se va bu-
cura şi Israel se va veseli.
Capitolul 54
Mai marelui muzician pe un instrumente cu coarde,
„Maschil,” Un psalm al lui David, când zifiţii au venit şi i-au
spus lui Saul: Nu se ascunde David la noi?
S alvează-mă, Dumnezeule, prin numele tău şi judecă-
mă prin puterea ta.
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule; deschide urechea la
cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini s-au ridicat împotriva mea şi asupritori
îmi caută sufletul, ei nu au aşezat pe Dumnezeu înaintea lor.
Selah.
4 Iată, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este cu cei ce
îmi susţin sufletul.
5 Va întoarce răul asupra duşmanilor mei, stârpeşte-i în ade-
vărul tău.
6 De bunăvoie îţi voi sacrifica ţie; voi lăuda numele tău,
DOAMNE , fiindcă este bun.
7 Căci el m-a eliberat din toată tulburarea şi ochiul meu şi-a
văzut dorinţa împlinită asupra duşmanilor mei.
Capitolul 55
Mai marelui muzician pe instrumente cu coarde, „Maschil”,
un psalm al lui David.
D eschide urechea la rugăciunea mea, Dumnezeule; şi
nu te ascunde de cererea mea.
2 Dă-mi atenţie şi ascultă-mă; jelesc în plângerea mea şi fac
zgomot,
3 Din cauza vocii duşmanului, din cauza oprimării celui
stricat, căci ei aruncă nelegiuire peste mine şi cu furie mă
urăsc.
347
4 Inima mea este aspru îndurerată în mine şi terorile morţii
au căzut peste mine.
5 Groază şi cutremur au venit peste mine şi oroare m-a
copleşit.
6 Şi am spus: O, de aş avea aripi ca un porumbel! Fiindcă aş
zbura şi aş găsi odihnă.
7 Iată, aş fugi departe şi aş rămâne în pustie. Selah.
8 Mi-aş grăbi scăparea de vijelia violentă şi de furtună.
9 Nimiceşte, Doamne, şi împarte limbile lor, căci am văzut
violenţă şi ceartă în cetate.
10 Zi şi noapte umblă în jurul acesteia pe zidurile ei, de ase-
menea ticăloşie şi întristare sunt în mijlocul ei.
11 Stricăciune este în mijlocul ei, viclenia şi înşelăciunea nu
se depărtează de străzile ei.
12 Pentru că nu un duşman m-a ocărât, lucru ce l-aş fi îndu-
rat; nici nu s-a preamărit împotriva mea cel ce m-a urât, căci
m-aş fi ascuns de el,
13 Ci ai fost tu, un om, egalul meu, călăuza mea şi cunoscu-
tul meu.
14 Noi am ţinut sfaturi dulci împreună şi am umblat la casa
lui Dumnezeu împreună.
15 Să îi apuce moartea şi să coboare repede în iad, căci stri-
căciune este în locuinţele lor şi în mijlocul lor.
16 Cât despre mine, voi chema pe Dumnezeu; şi DOMNUL
mă va salva.
17 Seara şi dimineaţa şi la amiază, mă voi ruga şi voi striga,
iar el va auzi vocea mea.
18 El mi-a eliberat cu pace sufletul din bătălia care a fost îm-
potriva mea, căci au fost mulţi cu mine.
19 Dumnezeu va asculta şi îi va chinui, el, care dăinuieşte
din vechime. Selah. Pentru că nu sunt schimbări în ei nu se
tem de Dumnezeu.
20 Şi-a întins mâinile împotriva celor care sunt în pace cu el,
şi-a rupt legământul.
21 Cuvintele gurii lui au fost mai alunecoase ca untul, dar
război era în inima lui, cuvintele lui au fost mai moi ca unt-
delemnul, totuşi ele erau săbii scoase.
22 Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi el te va susţine, nu
va lăsa niciodată ca cel drept să fie clătinat.
23 Dar tu, Dumnezeule, îi vei coborî în groapa nimicirii,
oamenii sângeroşi şi înşelători nu vor trăi nici jumătate din
zilele lor; dar eu mă voi încrede în tine.
Capitolul 56
Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui
David, când filistenii l-au prins în Gat.
F ii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghi-
ţi; el mă oprimă, luptând zilnic.
2 Duşmanii mei m-ar înghiţi zilnic, căci mulţi luptă împo-
triva mea, O cel Preaînalt.
3 Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.
4 În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-
am pus încrederea; nu mă voi teme de ceea ce îmi poate face
carnea.
5 În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile
lor sunt împotriva mea spre rău.
6 Ei se adună, se ascund, îmi pândesc paşii, în timp ce îmi
aşteaptă sufletul.
7 Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul,
Dumnezeule.
8 Tu istoriseşti rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burdu-
ful tău, nu sunt ele în cartea ta?
 Psalmii 60
9 Duşmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine,
aceasta ştiu; căci Dumnezeu este de partea mea.
10 În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lă-
uda cuvântul lui.
11 În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de
ce îmi poate face omul.
12 Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îţi voi în-
toarce laude.
13 Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de
la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu
în lumina celor vii?
Capitolul 57
Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David,
când a fugit de Saul în peşteră.
F ii milostiv cu mine, Dumnezeule, fii milostiv cu mine,
căci sufletul meu se încrede în tine, da, la umbra aripi-
lor tale îmi voi face adăpostul, până când vor trece aceste
nenorociri.
2 Voi striga către Dumnezeul cel preaînalt, către Dumnezeul
care îmi împlineşte toate.
3 Va trimite din cer şi mă va salva din ocara celui ce m-ar
înghiţi. Selah. Dumnezeu va trimite înainte mila sa şi ade-
vărul său.
4 Sufletul meu este printre lei şi mă culc printre cei în flăcări,
fiii oamenilor, a căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi limba lor
este o sabie ascuţită.
5 Fii înălţat, Dumnezeule, deasupra cerurilor; fie gloria ta
deasupra întregului pământ.
6 Ei au pregătit o plasă pentru paşii mei; sufletul mi s-a înco-
voiat, au săpat o groapă înaintea mea, în mijlocul căreia au
căzut ei înşişi. Selah.
7 Inima mea este hotărâtă, Dumnezeule, inima mea este ho-
tărâtă, voi cânta şi voi lăuda.
8 Trezeşte-te gloria mea; trezeşte-te psalterion şi harpă, mă
voi trezi devreme.
9 Te voi lăuda, Doamne, printre popoare, îţi voi cânta prin-
tre naţiuni.
10 Căci mila ta este mare până la ceruri şi adevărul tău până
la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, deasupra cerurilor, fie gloria ta
deasupra întregului pământ.
Capitolul 58
Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David.
V orbiţi dreptate cu adevărat, adunare? Judecaţi voi
drept, fii ai oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă lucraţi stricăciune; cântăriţi violenţa
mâinilor voastre pe pământ.
3 Cei răi sunt înstrăinaţi din pântece, ei rătăcesc imediat ce
sunt născuţi, vorbind minciuni.
4 Otrava lor este ca otrava unui şarpe, ei sunt ca vipera surdă
care îşi astupă urechea;
5 Care nu va da ascultare vocii fermecătorilor, care niciodată
nu au fermecat mai iscusit.
6 Rupe dinţii lor, Dumnezeule, în gura lor, zdrobeşte marii
dinţi ai leilor tineri, DOAMNE .
7 Să se topească precum apele care curg continuu, când îşi
încordează arcul să îşi arunce săgeţile, să fie ei ca tăiaţi în
bucăţi.
8 Ca un melc care se topeşte, să treacă fiecare, asemenea unei
naşteri nelatimp a unei femei, ei să nu vadă soarele.
348
9 Înainte ca oalele voastre să simtă spinii, el îi va lua precum
cu un vârtej de vânt, deopotrivă vii şi în furia lui.
10 Cel drept se va bucura când vede pedeapsa, îşi va spăla
picioarele în sângele celui stricat.
11 Şi omul va spune: Cu adevărat este o răsplată pentru
cel drept, cu adevărat el este un Dumnezeu care judecă pe
pământ.
Capitolul 59
Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David;
când Saul a trimis şi ei au pândit casa, pentru a-l ucide.
E liberează-mă de duşmanii mei, Dumnezeul meu;
apără-mă de cei ce se ridică împotriva mea.
2 Eliberează-mă de lucrătorii nelegiuirii şi salvează-mă de
oamenii sângeroşi.
3 Căci iată, ei îmi pândesc sufletul, cei tari se adună împo-
triva mea; nu pentru fărădelegea mea, nici pentru păcatul
meu, DOAMNE .
4 Ei aleargă şi se pregătesc fără să am vreo vină, ridică-te să
mă ajuţi şi priveşte.
5 Tu de aceea, DOAMNE Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul
lui Israel, trezeşte-te şi cercetează pe toţi păgânii, nu fi mi-
lostiv cu nici un stricat călcător de lege. Selah.
6 Se întorc pe înserat, latră ca un câine şi înconjoară cetăţi.
7 Priveşte, ei râgâie cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci
cine aude, spun ei?
8 Dar tu, DOAMNE , vei râde de ei; vei lua pe toţi păgânii în
derâdere.
9 Datorită puterii lui te voi aştepta, căci Dumnezeu este apă-
rarea mea.
10 Dumnezeul milei mele mă va întâmpina, Dumnezeu mă
va lăsa să îmi văd dorinţa împlinită asupra duşmanilor mei.
11 Nu îi ucide, ca nu cumva poporul meu să uite, împrăştie-i
prin puterea ta şi doboară-i, Doamne scutul nostru.
12 Datorită păcatului gurii lor şi cuvintelor buzelor lor, şi
datorită blestemului şi minciunii pe care ei le vorbesc, să fie
prinşi în mândria lor.
13 Mistuie-i în furia ta, mistuie-i, ca ei să nu mai fie şi să ştie
că Dumnezeu stăpâneşte în Iacob până la marginile pămân-
tului. Selah.
14 Şi să se întoarcă pe înserat şi să latre ca un câine şi să în-
conjoare cetatea.
15 Să rătăcească în sus şi în jos după mâncare şi să cârtească
dacă nu sunt sătui.
16 Dar eu voi cânta despre puterea ta; da, dimineaţa, voi cân-
ta despre mila ta, căci ai fost apărarea mea şi adăpostul meu
în ziua tulburării mele.
17 Puterea mea, ţie îţi voi cânta, căci Dumnezeu este apăra-
rea mea şi Dumnezeul milei mele.
Capitolul 60
Mai marelui muzician, ca şi „Crinul Mărturiei,” Mictam
al lui David, pentru a fi învăţat; când s-a luptat cu
Aramnaharaim şi cu Aramţoba, când Ioab s-a întors şi a
lovit din Edom în valea sării douăsprezece mii.
D umnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, ai fost
nemulţumit; întoarce-te din nou spre noi.
2 Ai cutremurat pământul; l-ai despicat, vindecă-i spărturi-
le, căci se zguduie.
3 Ai arătat poporului tău lucruri grele, ne-ai făcut să bem
vinul înmărmuririi.
4 Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să îl înalţe pentru
 Psalmii 65
adevăr. Selah.
5 Ca preaiubiţii tăi să fie eliberaţi, salvează cu dreapta ta, şi
ascultă-mă.
6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia lui, mă voi bucura, voi îm-
părţi Sihemul şi voi măsura valea Sucotului.
7 Galaadul este al meu şi Manase este al meu; Efraim de ase-
menea este puterea capului meu; Iuda este legiuitorul meu.
8 Moab este vasul meu pentru spălare; peste Edom îmi voi
arunca sandala, Filistia, triumfă tu din cauza mea.
9 Cine mă va duce în cetatea cea tare? Cine mă va conduce
în Edom?
10 Nu voieşti tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat? Şi tu,
Dumnezeule, care nu ai ieşit cu armatele noastre?
11 Dă-ne ajutor în timp de tulburare, fiindcă zadarnic este
ajutorul omului.
12 Prin Dumnezeu vom înfăptui vitejeşte, căci el va călca în
picioare pe duşmanii noştri.
Capitolul 61
Mai marelui muzician pe instrumente cu coarde, un psalm
al lui David.
A scultă strigătul meu, Dumnezeule; dă atenţie la ru-
găciunea mea.
2 De la marginea pământului voi striga către tine, când ini-
ma îmi este copleşită, condu-mă la stânca ce este mai înaltă
decât mine.
3 Căci ai fost un adăpost pentru mine şi un turn tare înain-
tea duşmanului.
4 Voi locui în tabernacolul tău pentru totdeauna, mă voi în-
crede în adăpostul aripilor tale. Selah.
5 Căci tu, Dumnezeule, ai ascultat jurămintele mele, mi-ai
dat moştenirea celor ce se tem de numele tău.
6 Vei prelungi viaţa împăratului şi anii lui ca multe
generaţii.
7 Va locui înaintea lui Dumnezeu pentru totdeauna, pregă-
teşte milă şi adevăr, care să îl păstreze.
8 Astfel voi cânta laude numelui tău pentru totdeauna, ca zi
de zi să împlinesc jurămintele mele.
Capitolul 62
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David.
C u adevărat sufletul meu aşteaptă pe Dumnezeu, de la el
vine salvarea mea.
2 Numai el este stânca mea şi salvarea mea; el este apărarea
mea; nu mă voi clătina tare.
3 Cât timp veţi plănui ticăloşie împotriva unui om? Voi toţi
veţi fi ucişi, veţi fi ca un zid încovoiat şi un gard surpat.
4 Ei nu se sfătuiesc decât să îl doboare din înălţimea lui, se
desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar bleste-
mă înăuntru. Selah.
5 Aşteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranţa
mea vine de la el.
6 Doar el este stânca mea şi salvarea mea; el este apărarea
mea; nu mă voi clătina.
7 În Dumnezeu este salvarea mea şi gloria mea; stânca pute-
rii mele şi adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Încredeţi-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnaţi-vă
inima înaintea lui, Dumnezeu este un adăpost pentru noi.
Selah.
9 Cu siguranţă cei de rând sunt deşertăciune şi cei mari sunt
minciună, puşi în balanţă, ei împreună sunt mai uşori ca
deşertăciunea.
349
10 Nu vă încredeţi în oprimare şi nu deveniţi deşerţi în jefu-
ire; dacă bogăţiile cresc, nu îţi apleca inima asupra lor.
11 Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta:
că puterea aparţine lui Dumnezeu.
12 De asemenea, Doamne, ţie îţi aparţine mila, căci tu răs-
plăteşti fiecărui om conform lucrării sale.
Capitolul 63
Un psalm al lui David, când a fost în pustia lui Iuda.
D umnezeule, tu eşti Dumnezeul meu; devreme te voi
căuta, îmi însetează sufletul după tine, îmi tânjeşte car-
nea după tine într-o ţară uscată şi însetată, fără apă.
2 Ca să văd puterea ta şi gloria ta, aşa cum te-am văzut în
sanctuar.
3 Pentru că bunătatea ta iubitoare este mai bună decât viaţa,
buzele mele te vor lăuda.
4 Astfel te voi lăuda cât timp trăiesc, în numele tău îmi voi
înălţa mâinile.
5 Sufletul meu va fi săturat ca şi cu măduvă şi grăsime; şi
gura mea te va lăuda cu buze bucuroase,
6 Când îmi amintesc de tine pe patul meu şi meditez la tine
în gărzile de noapte.
7 Pentru că ai fost ajutorul meu, de aceea la umbra aripilor
tale mă voi bucura.
8 Sufletul meu se lipeşte tare de tine, dreapta ta mă susţine.
9 Dar cei ce îmi caută sufletul să îl nimicească, vor merge în
părţile de jos ale pământului.
10 Vor fi daţi puterii sabiei, vor fi o porţie pentru vulpi.
11 Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură
pe el se va lăuda, dar gura celor ce vorbesc minciuni va fi
astupată.
Capitolul 64
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
A scultă vocea mea, Dumnezeule, în rugăciunea mea;
păzeşte-mi viaţa de teama de duşman.
2 Ascunde-mă de sfatul ascuns al celor stricaţi, de răzvrăti-
rea lucrătorilor nelegiuirii.
3 Care îşi ascut limba ca pe o sabie şi îşi încordează arcurile
să îşi tragă săgeţile, cuvinte amare,
4 Ca ei să tragă în ascuns spre cel desăvârşit, dintr-o dată
trag spre el şi nu se tem.
5 Se încurajează într-un lucru rău, se sfătuiesc să pună cap-
cane în ascuns; ei spun: Cine le va vedea?
6 Ei cercetează nelegiuiri; fac o cercetare amănunţită, adânc
este deopotrivă gândul lăuntric şi inima fiecăruia.
7 Dar Dumnezeu va trage spre ei cu o săgeată; dintr-o dată
vor fi răniţi.
8 Astfel vor face limba lor să cadă asupra lor, toţi cei ce îi văd
vor fugi.
9 Şi toţi oamenii se vor teme şi vor vesti lucrarea lui
Dumnezeu, căci cu înţelepciune vor lua aminte la înfăptu-
irea lui.
10 Cel drept se va veseli în DOMNUL şi se va încrede în el; şi
toţi cei integri în inimă se vor lăuda.
Capitolul 65
Mai marelui muzician, un psalm şi o cântare a lui David.
L audă te aşteaptă în Sion Dumnezeule, şi ţie îţi va fi îm-
plinit jurământul.
2 Tu cel care asculţi rugăciunea, toată făptura va veni la
tine.
 Psalmii 68
3 Nelegiuiri mă domină, tu vei curăţa fărădelegile noastre.
4 Binecuvântat este omul pe care tu îl alegi şi ţi-l apropii, ca
să locuiască în curţile tale; ne vom sătura cu bunătatea casei
tale, sfântul tău templu.
5 În dreptate ne vei răspunde prin lucruri înfricoşătoare,
Dumnezeul salvării noastre, care eşti încrederea tuturor
marginilor pământului şi a celor ce sunt departe pe mare.
6 Care prin tăria lui întemeiază munţii, fiind încins cu
putere,
7 Care linişteşte zgomotul mărilor, zgomotul valurilor lor şi
tumultul popoarelor.
8 De asemenea cei ce locuiesc în cele mai îndepărtate părţi
se tem de semnele tale, tu faci ca ieşirile dimineţii şi ale serii
să se bucure.
9 Tu cercetezi pământul şi îl uzi, îl îmbogăţeşti mult cu râul
lui Dumnezeu, care este plin de apă, tu le pregăteşti oameni-
lor grâne, după ce astfel te-ai îngrijit de el.
10 Tu adăpi brazdele lui, îi aşezi bulgării; îl înmoi cu ploi, îi
binecuvântezi încolţirea.
11 Tu încoronezi anul cu bunătatea ta şi cărările tale picură
grăsime.
12 Ele picură peste păşunile pustiei şi colinele se bucură de
fiecare parte.
13 Păşunile sunt îmbrăcate cu turme; văile de asemenea sunt
acoperite cu grâne; da, ele strigă de bucurie şi cântă.
Capitolul 66
Î
Mai marelui muzician, o cântare sau un psalm.
nălţaţi sunet de bucurie către Dumnezeu, tot
pământul.
2 Cântaţi onoarea numelui său, faceţi glorioasă lauda lui.
3 Spuneţi lui Dumnezeu: Ce înfricoşător eşti tu în lucrările
tale! Prin măreţia puterii tale duşmanii tăi ţi se vor supune.
4 Tot pământul ţi se va închina şi îţi va cânta; ei vor cânta
numelui tău. Selah.
5 Veniţi şi vedeţi lucrările lui Dumnezeu, el este înfricoşător
în faptele lui faţă de fiii oamenilor.
6 El a prefăcut marea în uscat, au trecut prin potop cu picio-
rul; acolo ne-am bucurat în el.
7 El stăpâneşte prin puterea lui pentru totdeauna; ochii lui
privesc naţiunile, să nu se înalţe cei răzvrătiţi. Selah.
8 Binecuvântaţi pe Dumnezeul nostru, oamenilor, şi faceţi
să fie auzită vocea laudei lui,
9 El care ţine sufletul nostru în viaţă şi nu lasă să se clatine
picioarele noastre.
10 Căci tu, Dumnezeule, ne-ai încercat, ne-ai purificat, aşa
cum se purifică argintul.
11 Ne-ai adus în plasă; ai pus chin peste coapsele noastre.
12 Ai făcut ca oamenii să călărească peste capetele noastre;
am mers prin foc şi prin apă, dar tu ne-ai adus într-un loc
bogat.
13 Voi intra în casa ta cu ofrande arse, îmi voi împlini jură-
mintele faţă de tine,
14 Pe care buzele mele le-au rostit şi gura mea le-a vorbit,
când am fost în necaz.
15 Îţi voi aduce sacrificii arse de dobitoace îngrăşate, cu tă-
mâia berbecilor; voi aduce tauri împreună cu ţapi. Selah.
16 Veniţi şi ascultaţi, voi toţi care vă temeţi de Dumnezeu şi
voi vesti ce a făcut el pentru sufletul meu.
17 Către el am strigat cu gura mea şi el a fost preaînălţat cu
limba mea.
18 Dacă iau aminte la nelegiuire în inima mea, Domnul nu
350
mă va asculta.
19 Dar, într-adevăr, Dumnezeu m-a auzit; a dat atenţie la vo-
cea rugăciunii mele.
20 Binecuvântat fie Dumnezeu, care nu a respins rugăciunea
mea, nici mila lui de la mine.
Capitolul 67
Mai marelui muzician pe instrumente cu coarde, un psalm
sau o cântare.
D umnezeu să fie milostiv cu noi şi ne binecuvânteze;
şi să facă să strălucească faţa lui peste noi; Selah.
2 Ca să fie cunoscută calea ta pe pământ, sănătatea ta salva-
toare printre toate naţiunile.
3 Să te laude popoarele, Dumnezeule; să te laude toate
popoarele.
4 Să se veselească naţiunile şi să cânte de bucurie, căci vei
judeca popoarele cu dreptate şi vei guverna naţiunile pe pă-
mânt. Selah.
5 Să te laude popoarele, Dumnezeule; să te laude toate
popoarele.
6 Atunci pământul îşi va da venitul şi Dumnezeu, Dumnezeul
nostru, ne va binecuvânta.
7 Dumnezeu ne va binecuvânta; şi toate marginile pămân-
tului se vor teme de el.
Capitolul 68
Mai marelui muzician, un psalm sau o cântare a lui David.
S ă se ridice Dumnezeu, să fie împrăştiaţi duşmanii lui, de
asemenea să fugă dinaintea lui cei ce îl urăsc.
2 Alungă-i, precum este alungat fumul; precum se topeşte
ceara înaintea focului, aşa să piară cei stricaţi în prezenţa
lui Dumnezeu.
3 Dar cei drepţi să se veselească; să se bucure înaintea lui
Dumnezeu, da, să se bucure peste măsură.
4 Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi laude numelui său, preaî-
nălţaţi pe cel ce călăreşte peste ceruri prin numele său IAH
şi bucuraţi-vă înaintea lui.
5 Dumnezeu, în locuinţa lui sfântă, este tată celor fără tată şi
judecător văduvelor.
6 Dumnezeu aşează pe cei singuri în familii, el scoate afară
pe cei legaţi cu lanţuri; dar cei răzvrătiţi locuiesc într-un loc
uscat.
7 Dumnezeule, când ai mers înaintea poporului tău, când ai
mărşăluit prin pustie, Selah,
8 Pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat înaintea lui
Dumnezeu, însuşi Sinai s-a clătinat înaintea lui Dumnezeu,
Dumnezeul lui Israel.
9 Tu, Dumnezeule ai trimis o ploaie abundentă, prin care ţi-
ai întărit moştenirea, când a fost obosită.
10 Adunarea ta a locuit în ea; tu, Dumnezeule, ai pregătit
din bunătatea ta pentru cei săraci.
11 Domnul a dat cuvântul, mare a fost oştirea celor ce l-au
proclamat.
12 Împăraţii armatelor au fugit iute şi cea care a zăbovit aca-
să a împărţit prada.
13 Deşi aţi stat întinşi printre oale, totuşi veţi fi ca aripile unui
porumbel acoperite cu argint şi penele lui cu aur galben.
14 Când cel Atotputernic a împrăştiat împăraţi în ea, era alb
ca zăpada în Ţalmon.
15 Muntele lui Dumnezeu este ca muntele Basanului; un
munte înalt ca muntele Basanului.
16 De ce săriţi, voi munţi înalţi? Acesta este muntele în care
 Psalmii 69
Dumnezeu doreşte să locuiască; da, DOMNUL va locui în el
pentru totdeauna.
17 Carele lui Dumnezeu sunt douăzeci de mii, chiar mii de
îngeri, Domnul este printre ele, ca în Sinai, în locul sfânt.
18 Te-ai urcat în înălţime, ai luat în captivitate captivitatea,
ai primit daruri pentru oameni; da, şi pentru cei răzvrătiţi,
ca DOMNUL Dumnezeu să locuiască printre ei.
19 Binecuvântat fie Domnul, care zilnic ne încarcă cu bine-
cuvântări, Dumnezeul salvării noastre. Selah.
20 Dumnezeul nostru este Dumnezeul salvării; şi lui
DUMNEZEU Domnul îi aparţin ieşirile din moarte.
21 Dar Dumnezeu va răni capul duşmanilor săi şi creştetul
păros al unui astfel de om care merge continuu în greşelile
lui.
22 Domnul a spus: Voi aduce din nou din Basan, voi aduce
poporul meu din nou din adâncurile mării.
23 Ca piciorul tău să fie înmuiat în sângele duşmanilor tăi şi
limba câinilor tăi în acelaşi sânge.
24 Ei au văzut umblările tale, Dumnezeule; umblările
Dumnezeului meu, Împăratul meu, în sanctuar.
25 Cântăreţii au mers înainte, instrumentiştii după ei; prin-
tre ei, fecioarele cântând cu tamburine.
26 Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, pe Domnul, din
fântâna lui Israel.
27 Acolo este micul Beniamin cu conducătorul lor, prinţii lui
Iuda şi consiliul lor, prinţii lui Zabulon şi prinţii lui Naftali.
28 Dumnezeul tău a rânduit puterea ta; Întăreşte,
Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi.
29 Datorită templului tău la Ierusalim, împăraţi îţi vor aduce
daruri.
30 Mustră ceata de lăncieri, mulţimea taurilor, cu viţeii po-
porului, până când fiecare se va supune cu bucăţi de argint,
împrăştie pe oamenii care îşi găsesc plăcerea în război.
31 Prinţi vor ieşi din Egipt; în curând Etiopia îşi va întinde
mâinile spre Dumnezeu.
32 Cântaţi lui Dumnezeu, voi împărăţii ale pământului;
cântaţi laude Domnului, Selah.
33 Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor, care au fost din
vechime, iată, el îşi trimite vocea, o voce puternică.
34 Atribuiţi lui Dumnezeu tărie, măreţia lui este peste Israel
şi tăria lui în nori.
35 Dumnezeule, tu eşti înfricoşător din locurile tale sfinte,
Dumnezeul lui Israel este cel ce dă tărie şi putere poporului
său. Binecuvântat fie Dumnezeu.
Capitolul 69
Mai marelui muzician, pe trâmbiţă, un psalm al lui David.
S alvează-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au intrat
până la suflet.
2 Mă scufund în adânc noroi, unde nu este sprijin, am ajuns
în ape adânci, unde potopurile mă acoperă.
3 Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei
leşină în timp ce aştept pe Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capu-
lui meu, cei ce m-ar nimici, fiind duşmanii mei pe nedrept,
sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat.
5 Dumnezeule, tu cunoşti nechibzuinţa mea; şi păcatele
mele nu sunt ascunse de tine.
6 Să nu fie ruşinaţi cei ce te aşteaptă, Doamne DUMNEZEUL
oştirilor, să nu fie încurcaţi din cauza mea cei ce te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7 Deoarece pentru tine am purtat ocară; ruşine mi-a acoperit
351
faţa.
8 Am devenit un străin fraţilor mei şi un înstrăinat copiilor
mamei mele.
9 Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; şi ocările celor ce te-
au ocărât au căzut peste mine.
10 Când am plâns şi mi-am disciplinat sufletul cu postire,
aceasta a fost pentru ocara mea.
11 Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea
mea; şi am devenit un proverb pentru ei.
12 Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; şi eu am fost
cântarea beţivilor.
13 Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine,
DOAMNE , la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării
tale, Dumnezeule, în mulţimea milei tale.
14 Scapă-mă din noroi şi nu mă lăsa să mă scufund, să fiu
scăpat de cei ce mă urăsc şi din apele adânci!
15 Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adân-
cul să mă înghită şi nu lăsa groapa să îşi închidă gura peste
mine.
16 Ascultă-mă, DOAMNE , căci bunătatea ta iubitoare este
bună, conform cu mulţimea îndurărilor tale blânde întoar-
ce-te spre mine,
17 Şi nu îţi ascunde faţa de servitorul tău, căci sunt în necaz,
ascultă-mă repede.
18 Aproprie-te de sufletul meu şi răscumpără-l, eliberează-
mă, din cauza duşmanilor mei.
19 Tu ai cunoscut ocara mea şi ruşinea mea şi dezonoarea
mea, potrivnicii mei sunt toţi înaintea ta.
20 Ocara mi-a frânt inima; şi sunt plin de disperare şi am
căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, şi mân-
gâietori, dar nu am găsit pe nimeni.
21 Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare şi în setea mea
mi-au dat oţet să beau.
22 Să devină masa o cursă înaintea lor şi ceea ce ar fi fost
pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană.
23 Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; şi fă rărun-
chii lor să tremure continuu.
24 Revarsă-ţi indignarea peste ei şi furioasa ta mânie să îi
apuce.
25 Să le fie pustii locuinţele; şi nimeni să nu locuiască în cor-
turile lor.
26 Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; şi vorbesc
spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit.
27 Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor şi nu îi lăsa să intre în
dreptatea ta.
28 Să fie numele lor şterse din cartea celor vii şi să nu fie
scrişi cu drepţii.
29 Dar eu sunt sărac şi întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să
mă aşeze în înalt!
30 Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare şi îl voi
preamări cu mulţumiri.
31 Aceasta de asemenea va mulţumi pe DOMNUL mai bine
decât un bou sau un taur care are coarne şi copite.
32 Cel umil va vedea aceasta şi se va veseli; şi inima voastră
va trăi, cei ce căutaţi pe Dumnezeu.
33 Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac şi nu dispreţuieş-
te pe prizonierii săi.
34 Cerul şi pământul să îl laude, mările şi fiecare lucru care
se mişcă în ele!
35 Căci Dumnezeu va salva Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda,
ca ei să locuiască acolo şi să îl stăpânească.
36 De asemenea sămânţa servitorilor săi îl va moşteni şi cei
 Psalmii 73
ce iubesc numele lui vor locui în el.
Capitolul 70
Mai marelui muzician, un psalm al lui David, pentru a
aduce în amintire.
G răbeşte-te, Dumnezeule, să mă eliberezi; grăbeşte-te
să mă ajuţi, DOAMNE . 
2 Să fie ruşinaţi şi încurcaţi cei ce îmi caută sufletul, să fie
întorşi cu spatele şi încurcaţi cei ce doresc vătămarea mea!
3 Să fie întorşi înapoi ca o recompensă a ruşinii lor cei ce
spun: Aha, aha!
4 Să se bucure toţi cei ce te caută şi să se veselească în tine şi
să spună întotdeauna cei ce iubesc salvarea ta: Dumnezeu să
fie preamărit.
5 Dar eu sunt sărac şi nevoiaş, grăbeşte-te la mine,
Dumnezeule, tu ajutorul meu şi scăparea mea; DOAMNE ,
nu întârzia.
Capitolul 71
Î n tine, DOAMNE , îmi pun încrederea, să nu fiu dat nicio-
dată de ruşine!
2 Eliberează-mă în dreptatea ta şi lasă-mă să scap, apleacă-ţi
urechea spre mine şi salvează-mă.
3 Fii tu locuinţa mea tare, la care să alerg întotdeauna; ai dat
poruncă să mă salvezi, căci tu eşti stânca mea şi fortăreaţa
mea.
4 Eliberează-mă, Dumnezeul meu, din mâna celui stricat,
din mâna omului nedrept şi crud.
5 Căci tu eşti speranţa mea şi încrederea mea Doamne
Dumnezeule, din tinereţea mea.
6 Prin tine am fost sprijinit din pântece, tu eşti cel ce m-ai
scos din adâncurile mamei mele; lauda mea va fi întotdeau-
na despre tine.
7 Sunt de minune pentru mulţi; dar tu eşti adăpostul meu
puternic.
8 Toată ziua să se umple gura mea cu lauda ta şi cu onoarea
ta.
9 Nu mă lepăda în timpul bătrâneţii; nu mă părăsi când pu-
terea mea încetează.
10 Căci duşmanii mei vorbesc împotriva mea; şi cei ce îmi
pândesc sufletul se sfătuiesc împreună,
11 Spunând: Dumnezeu l-a părăsit, persecutaţi-l şi luaţi-l,
căci nu este nimeni să îl elibereze.
12 Dumnezeule, nu te depărta de mine; Dumnezeul meu,
grăbeşte-te în ajutorul meu.
13 Să fie încurcaţi şi mistuiţi potrivnicii sufletului meu; să fie
acoperiţi cu ocară şi dezonoare cei ce îmi caută vătămarea!
14 Dar voi spera continuu şi îţi voi aduce tot mai mult
laudă.
15 Toată ziua gura mea va arăta dreptatea ta şi salvarea ta,
fiindcă nu ştiu numărul lor.
16 Voi merge în puterea Domnului DUMNEZEU, voi da de
ştire despre dreptatea ta, doar a ta.
17 Dumnezeule, tu m-ai învăţat din tinereţea mea şi până
acum am vestit lucrările tale minunate.
18 Acum de asemenea când sunt bătrân şi încărunţit,
Dumnezeule, nu mă părăsi; până când voi arăta tăria ta
acestei generaţii şi puterea ta fiecăruia ce vine.
19 Dreptatea ta, Dumnezeule, de asemenea este foarte înal-
tă, tu care ai făcut lucruri măreţe; Dumnezeule, cine este ca
tine!
20 Tu, care mi-ai arătat tulburări mari şi aspre, îmi vei
352
da viaţă din nou şi mă vei scoate din nou din adâncurile
pământului.
21 Îmi vei creşte măreţia şi mă vei mângâia din toate
părţile.
22 Eu te voi lăuda de asemenea cu psalterionul, adevărul tău,
Dumnezeul meu, ţie îţi voi cânta cu harpa, Cel Sfânt al lui
Israel.
23 Buzele mele se vor bucura mult când îţi cânt; şi sufletul
meu, pe care tu l-ai răscumpărat.
24 Limba mea de asemenea va vorbi despre dreptatea ta cât
este ziua de lungă, pentru că ei sunt încurcaţi, pentru că sunt
daţi de ruşine, cei ce îmi caută vătămarea.
CARTEA A TREIA
Capitolul 72
Un psalm pentru Solomon.
D ă împăratului judecăţile tale, Dumnezeule, şi drepta-
tea ta fiului împăratului.
2 El va judeca poporul tău cu dreptate şi pe săracii tăi cu
judecată.
3 Munţii şi dealurile mici vor aduce pace poporului, prin
dreptate.
4 El va judeca pe săracii poporului, va salva pe copiii celui
nevoiaş si va rupe în bucăţi pe opresor.
5 Ei se vor teme de tine cât timp soarele şi luna dăinuieşte,
din generaţie în generaţie.
6 El va coborî ca ploaia peste iarba cosită, ca ploile ce adapă
pământul.
7 În zilele lui cel drept va înflori; şi abundenţă de pace atât
timp cât luna dăinuieşte.
8 El va domina de asemenea de la mare la mare şi de la râu
până la marginile pământului.
9 Cei ce locuiesc în pustie se vor pleca înaintea lui; şi duşma-
nii lui vor linge ţărâna.
10 Împăraţii din Tarsis şi din insule vor aduce daruri, împă-
raţii din Seba şi Saba vor oferi daruri.
11 Da, toţi împăraţii se vor prosterna înaintea lui, toate na-
ţiunile îl vor servi.
12 Pentru că va elibera pe cel nevoiaş când strigă, pe cel să-
rac de asemenea şi pe cel ce nu are ajutor.
13 Va cruţa pe cel sărac şi nevoiaş şi va salva sufletele celor
nevoiaşi.
14 Le va răscumpăra sufletul din înşelăciune şi violenţă şi
preţios va fi sângele lor înaintea ochilor săi.
15 Şi el va trăi şi i se va da din aurul din Seba, rugăciune de
asemenea va fi făcută pentru el neîncetat; şi zilnic va fi el
lăudat.
16 Va fi o mână plină de grâne pe pământ pe vârful mun-
ţilor; rodul lor se va legăna ca Libanul şi cei din cetate vor
înflori ca iarba pământului.
17 Numele lui va dăinui pentru totdeauna, numele lui va
dăinui tot atât cât soarele; şi oamenii vor fi binecuvântaţi în
el, toate naţiunile îl vor numi binecuvântat.
18 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeu, Dumnezeul lui
Israel, care face doar lucruri minunate.
19 Şi binecuvântat fie numele lui glorios pentru totdeauna şi
să fie umplut întreg pământul cu gloria lui. Amin şi Amin.
20 Rugăciunile lui David, fiul lui Isai, s-au sfârşit.
Capitolul 73
Un psalm al lui Asaf.
 Psalmii 75
C u adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu ini-
mă curată.
2 Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat,
paşii mei aproape au alunecat.
3 Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prospe-
ritatea celor stricaţi.
4 Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este
fermă.
5 Ei nu sunt în necaz ca alţi oameni, nici nu sunt loviţi cu
plăgi ca alţi oameni.
6 De aceea mândria îi înconjoară ca un lanţ; violenţa îi aco-
peră ca o haină.
7 Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima
şi-ar dori.
8 Sunt corupţi şi vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc
trufaş.
9 Îşi înălţă gura împotriva cerurilor şi limba lor cutreieră
pământul.
10 De aceea poporul lui se întoarce aici; şi apele plinătăţii le
sunt stoarse.
11 Şi ei spun: Cum ştie Dumnezeu? Şi este cunoaştere în cel
Preaînalt?
12 Iată, aceştia sunt neevlavioşii, care prosperă în lume; ei
cresc în bogăţii.
13 Într-adevăr, mi-am curăţat inima în zadar şi mi-am spă-
lat mâinile în nevinovăţie.
14 Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi şi pedep-
sit în fiecare dimineaţă.
15 Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aş ofensa generaţia co-
piilor tăi.
16 Când m-am gândit să înţeleg aceasta, a fost prea dureros
pentru mine,
17 Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu şi am
înţeles sfârşitul lor.
18 Cu siguranţă i-ai pus în locuri lunecoase; i-ai trântit în
nimicire.
19 Cum sunt ei duşi la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet
mistuiţi cu terori.
20 Ca un vis când cineva se trezeşte, astfel, Doamne, când te
trezeşti, vei dispreţui chipul lor.
21 Astfel inima mea a fost mâhnită şi am fost înţepat în ră-
runchii mei.
22 Aşa neghiob eram şi ignorant; eram ca un dobitoc îna-
intea ta.
23 Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ţinut de
mâna mea dreaptă.
24 Mă vei călăuzi cu sfatul tău şi după aceea mă vei primi
în glorie.
25 Pe cine am eu în cer decât pe tine? Şi afară de tine nu este
nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
26 Carnea mea şi inima mea eşuează, dar Dumnezeu este
tăria inimii mele şi porţia mea pentru totdeauna.
27 Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit
pe toţi cei ce merg de la tine, curvind.
28 Dar este bine pentru mine să mă apropiu de Dumnezeu;
mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc
toate lucrările tale.
Capitolul 74
Maschil al lui Asaf.
D umnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna?
De ce fumegă mânia ta împotriva oilor păşunii tale?
353
2 Aminteşte-ţi de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din
vechime; toiagul moştenirii tale, pe care l-ai răscumpărat;
acest munte Sion, în care ai locuit.
3 Ridică-ţi picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce duş-
manul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4 Duşmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; şi-au ri-
dicat însemnele ca semne.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste
copacii groşi.
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată,
cu topoare şi ciocane.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la
pământ locuinţa numelui tău.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toţi! Ei au ars toate
sinagogile lui Dumnezeu din ţară.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este nici un profet;
nici nu este printre noi vreunul care ştie până când.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfe-
mia duşmanul numele tău pentru totdeauna?
11 De ce îţi retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sâ-
nul tău.
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lu-
crând salvare în mijlocul pământului.
13 Ai despărţit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dra-
gonilor în ape.
14 Ai zdrobit în bucăţi capetele leviatanului şi l-ai dat să fie
mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
15 Ai despicat fântâna şi potopul; ai secat râuri puternice.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit
lumina şi soarele.
17 Ai aşezat toate graniţele pământului, ai făcut vară şi
iarnă.
18 Aminteşte-ţi că duşmanul a ocărât, DOAMNE , şi că oa-
menii nebuni au blasfemiat numele tău.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulţimii celor stricaţi, nu
uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pămân-
tului sunt pline de locuinţele cruzimii.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă ruşinat; cel sărac şi
nevoiaş să laude numele tău.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; aminteşte-ţi
cum omul nebun te ocărăşte zilnic.
23 Nu uita vocea duşmanilor tăi, tumultul celor ce se ridică
împotriva ta creşte continuu.
Capitolul 75
Mai marelui muzician, Altaschit, un psalm sau o cântare a
lui Asaf.
Ţ ie Dumnezeule, îţi aducem mulţumiri, ţie îţi aducem
mulţumiri; lucrările tale minunate vestesc că numele
tău este aproape.
2 Când voi primi adunarea voi judeca cu integritate.
3 Pământul şi toţi locuitorii lui sunt topiţi; eu susţin stâlpii
lui. Selah.
4 Am spus celor nebuni: Nu vă lucraţi nebuneşte; şi celor
stricaţi: Nu înălţaţi cornul;
5 Nu vă înălţaţi cornul pe înălţime, nu vorbiţi cu un gât
îndărătnic.
6 Căci înălţarea nu vine nici de la est, nici de la vest, nici de
la sud.
7 Ci Dumnezeu este judecătorul; el coboară pe unul şi înalţă
pe altul.
 Psalmii 78
8 Căci în mâna DOMNULUI este un pahar şi vinul este roşu;
este plin de amestec şi el toarnă din acelaşi; dar drojdiile lui,
toţi stricaţii pământului le vor stoarce şi le vor bea.
9 Dar eu voi vesti pentru totdeauna; voi cânta laude
Dumnezeului lui Iacob.
10 Toate coarnele celor stricaţi de asemenea le voi stârpi, dar
coarnele celor drepţi vor fi înălţate.
Capitolul 76
Mai marelui muzician pe un instrument cu coarde, un
psalm sau o cântare a lui Asaf.
D umnezeu este cunoscut în Iuda, numele lui este mare
în Israel.
2 De asemenea în Salem este tabernacolul lui şi locuinţa lui
în Sion.
3 Acolo a rupt el săgeţile arcului, scutul şi sabia şi bătălia.
Selah.
4 Tu eşti mai glorios şi mai măreţ decât munţii de pradă.
5 Cei cu inima tare sunt prădaţi, şi-au adormit somnul şi nici
unul din bărbaţii viteji nu şi-au găsit mâinile.
6 La mustrarea ta, Dumnezeul lui Iacob, deopotrivă carul şi
calul sunt aruncaţi într-un somn de moarte.
7 Tu, chiar tu eşti de temut şi cine poate sta înaintea feţei tale
când eşti mânios?
8 Ai făcut să se audă judecata din cer; pământul s-a temut şi
s-a liniştit,
9 Când Dumnezeu s-a ridicat la judecată ca să salveze pe toţi
cei blânzi ai pământului. Selah.
10 Cu siguranţă furia omului te va lăuda; rămăşiţa furiei o
vei înfrâna.
11 Jură şi împlineşte DOMNULUI Dumnezeul tău; toţi cei din
jurul lui să îi aducă daruri celui care ar trebui să fie temut.
12 El va stârpi duhul prinţilor, el este înfricoşător pentru îm-
păraţii pământului.
Capitolul 77
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui Asaf.
A
mine.
m strigat către Dumnezeu cu vocea mea, către
Dumnezeu cu vocea mea; şi el a deschis urechea spre
2 În ziua tulburării mele am căutat pe Domnul, rana mea
a curs neîncetat în noapte; sufletul meu a refuzat să fie
mângâiat.
3 Mi-am amintit de Dumnezeu şi am fost tulburat, m-am
plâns şi duhul meu a fost copleşit. Selah.
4 Tu îmi ţii ochii veghind, sunt atât de tulburat încât nu pot
vorbi.
5 Am luat aminte la zilele din vechime, anii timpurilor
vechi.
6 Îmi amintesc cântarea mea în noapte, cuget în inima mea;
şi duhul meu a făcut o cercetare amănunţită.
7 Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi el
binevoitor?
8 A dispărut mila lui pentru totdeauna? Încetează promisiu-
nea lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să fie cu har? A închis el în mânie îndu-
rările sale blânde? Selah.
10 Şi am spus: Aceasta este neputinţa mea; dar îmi voi aminti
anii mâinii drepte a celui Preaînalt.
11 Îmi voi aminti lucrările DOMNULUI, cu siguranţă îmi voi
aminti minunile tale din vechime.
12 Voi medita de asemenea la toată lucrarea ta şi voi vorbi
354
despre facerile tale.
13 Calea ta, Dumnezeule, este în sanctuar, cine este un
Dumnezeu atât de mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul care face minuni, tu ţi-ai vestit pute-
rea printre popoare.
15 Cu braţul tău ţi-ai răscumpărat poporul, fiii lui Iacob şi
Iosif. Selah.
16 Apele te-au văzut, Dumnezeule, apele te-au văzut; s-au
temut, adâncurile de asemenea s-au tulburat.
17 Norii au revărsat apă, cerurile au trimis un sunet; săgeţile
tale de asemenea au mers departe.
18 Vocea tunetului tău a fost în cer, fulgerele au luminat lu-
mea, pământul a tremurat şi s-a zguduit.
19 Calea ta este în mare şi cărarea ta în apele mari şi urmele
paşilor tăi nu sunt cunoscute.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă prin mâna lui Moise
şi a lui Aaron.
Capitolul 78
Maschil al lui Asaf.
D eschide urechea, poporul meu, la legea mea, aple-
caţi-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci
din vechime,
3 Pe care noi le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care taţii
noştri ni le-au spus.
4 Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generaţiei care
vine laudele DOMNULUI şi puterea lui şi lucrările lui minu-
nate pe care le-a făcut.
5 Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob şi a rânduit o
lege în Israel, pe care a poruncit-o taţilor noştri, ca ei să le
vestească copiilor lor,
6 Ca generaţia care vine să le cunoască, chiar copiii care se
vor naşte; ei se vor ridica şi le vor vesti copiilor lor,
7 Ca ei să îşi pună speranţa în Dumnezeu şi să nu uite lucră-
rile lui Dumnezeu, ci să ţină poruncile lui,
8 Şi să nu fie ca taţii lor, o generaţie încăpăţânată şi răzvrăti-
tă, o generaţie care nu şi-a îndreptat inima şi al cărei duh nu
a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 Copiii lui Efraim, înarmaţi şi purtând arcuri, au dat înapoi
în ziua bătăliei.
10 Nu au ţinut legământul lui Dumnezeu şi au refuzat să
umble în legea lui;
11 Şi au uitat lucrările lui şi minunile lui pe care li le-a
arătat.
12 Lucruri minunate a făcut el înaintea taţilor lor, în ţara
Egiptului, în câmpia Ţoanului.
13 A despărţit marea şi i-a făcut să treacă prin ea; şi a făcut
apele să stea ca o movilă.
14 De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor şi toată
noaptea cu o lumină a focului.
15 A despicat stâncile în pustie şi le-a dat să bea ca din ma-
rile adâncuri.
16 De asemenea a scos izvoare din stâncă şi a făcut apele să
curgă asemenea râurilor.
17 Iar ei au păcătuit încă şi mai mult împotriva lui, provo-
cându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 Şi au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pen-
tru pofta lor.
19 Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să
întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au ţâşnit şi izvoarele
 Psalmii 79
au inundat; poate el să dea şi pâine? Poate face rost de carne
pentru poporul său?
21 De aceea DOMNUL a auzit şi s-a înfuriat, aşa că un foc
a fost aprins împotriva lui Iacob şi mânie de asemenea s-a
ridicat împotriva lui Israel,
22 Deoarece nu au crezut în Dumnezeu şi nu s-au încrezut
în salvarea lui,
23 Deşi a poruncit norilor de deasupra şi a deschis uşile
cerului,
24 Şi a plouat mană peste ei, pentru a mânca şi le-a dat din
grânele cerului.
25 Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare
pe săturate.
26 El a făcut ca un vânt de est să bată în cer şi prin puterea
lui a adus vântul de sud.
27 De asemenea el a plouat carne peste ei ca ţărâna şi păsări
cu pene ca nisipul mării.
28 Şi le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locu-
inţelor lor.
29 Aşa că au mâncat şi au fost bine săturaţi, căci le-a dat
după propria lor poftă;
30 Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mânca-
rea încă în gură,
31 Furia lui Dumnezeu a venit peste ei şi a ucis pe cei mai
graşi dintre ei şi a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.
32 Totuşi au mai păcătuit şi nu au crezut, în ciuda lucrărilor
lui minunate.
33 De aceea a mistuit zilele lor în deşertăciune şi anii lor în
tulburare.
34 Când i-a ucis, atunci l-au căutat şi s-au întors şi l-au cău-
tat devreme pe Dumnezeu.
35 Şi şi-au amintit că Dumnezeu era stânca lor şi Dumnezeul
înalt, răscumpărătorul lor.
36 Cu toate acestea l-au linguşit cu gura lor şi l-au minţit cu
limbile lor.
37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost
neclintiţi în legământul lui.
38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea şi
nu i-a nimicit, da, de multe ori şi-a întors mânia şi nu şi-a
stârnit toată furia.
39 Căci şi-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece şi
nu se mai întoarce.
40 Cât de des l-au provocat în pustie şi l-au mâhnit în
pustietate.
41 Da, s-au întors înapoi şi au ispitit pe Dumnezeu şi au li-
mitat pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat
de duşman.
43 Cum a făcut semnele lui în Egipt şi minunile lui în câm-
pia Ţoanului.
44 Şi a prefăcut râurile lor în sânge; şi potopurile lor, ca să
nu le poată bea.
45 A trimis diferite feluri de muşte printre ei, care i-au mân-
cat; şi broaşte, care i-au nimicit.
46 El a dat averea lor omidei şi munca lor lăcustei.
47 Le-a distrus viile cu grindină şi sicomorii lor cu brumă.
48 De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei şi turmele lor
trăsnetelor încinse.
49 A aruncat asupra lor încrâncenarea mâniei sale, furie şi
indignare şi tulburare, trimiţând îngeri răi printre ei.
50 A deschis o cale mâniei sale, nu a cruţat sufletul lor de la
moarte, ci a predat viaţa lor ciumei.
355
51 Şi a lovit pe întâii născuţi în Egipt; întâiul rod al puterii
lor în cortul lui Ham.
52 Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, şi
i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 Şi i-a condus în siguranţă, aşa că nu s-au temut, ci marea
a acoperit pe duşmanii lor.
54 Şi i-a adus la graniţa sanctuarului său, chiar la acest mun-
te, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor şi le-a îm-
părţit cu frânghia o moştenire şi a făcut ca triburile lui Israel
să locuiască în corturile lor.
56 Totuşi au ispitit şi au provocat pe Dumnezeul cel preaîn-
alt şi nu au ţinut mărturiile lui.
57 Ci s-au întors înapoi şi s-au purtat necredincios ca taţii
lor; s-au abătut asemenea unui arc înşelător.
58 Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălţimile lor şi l-au
împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, şi a detestat foarte
mult pe Israel.
60 Aşa că a părăsit tabernacolul din Şilo, cortul pe care l-a
pus printre oameni.
61 Şi i-a dat puterea în captivitate şi gloria sa în mâna
duşmanului.
62 De asemenea a dat pe poporul său sabiei; şi s-a înfuriat pe
moştenirea sa.
63 Focul a mistuit pe tinerii lor; şi tinerele lor nu au fost date
în căsătorie.
64 Preoţii lor au căzut prin sabie; şi văduvele lor nu au
bocit.
65 Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn şi ca un băr-
bat tare ce strigă din cauza vinului.
66 Şi a lovit pe duşmanii săi în părţile dinapoi; i-a pus într-o
ocară eternă.
67 Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif şi nu a ales tribul lui
Efraim,
68 Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 Şi şi-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca
pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 A ales de asemenea pe David, servitorul lui, şi l-a luat de
la ţarcurile oilor;
71 De la a urma oile care alăptau l-a adus să păstorească pe
Iacob, poporul lui, şi pe Israel, moştenirea lui.
72 Astfel i-a păstorit conform cu integritatea inimii sale şi
i-a condus prin priceperea mâinilor sale.
Capitolul 79
Un psalm al lui Asaf.
D
ruine.
umnezeule, păgânii au intrat în moştenirea ta;
templul tău cel sfânt l-au pângărit; au făcut Ierusalimul
2 Trupurile moarte ale servitorilor tăi le-au dat să fie hra-
nă pentru păsările cerului, carnea sfinţilor tăi pentru fiarele
pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; şi nu a
fost nimeni să îi îngroape.
4 Noi am devenit de ocară pentru vecinii noştri, o batjocură
şi un lucru de râs pentru cei ce sunt împrejurul nostru.
5 Până când, DOAMNE? Vei fi mânios pentru totdeauna? Va
arde gelozia ta ca un foc?
6 Revarsă-ţi mânia peste păgânii ce nu te-au cunoscut şi pes-
te împărăţiile ce nu au chemat numele tău.
7 Fiindcă au mâncat pe Iacob şi i-au pustiit locuinţa.
 Psalmii 83
8 Nu îţi aminti împotriva noastră de nelegiuirile dinainte;
să ne întâmpine degrabă îndurările tale blânde, căci suntem
foarte înjosiţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul salvării noastre, pentru gloria nu-
melui tău, şi scapă-ne şi curăţă păcatele noastre, pentru nu-
mele tău.
10 De ce să spună păgânii: Unde este Dumnezeul lor? Să fie
el cunoscut printre păgâni, înaintea ochilor noştri, prin răz-
bunarea sângelui vărsat al servitorilor tăi.
11 Să ajungă geamătul prizonierului înaintea ta; conform
măreţiei puterii tale păstrează pe cei ce sunt rânduiţi să
moară.
12 Şi întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor, ocara
lor, cu care te-au ocărât, Doamne.
13 Aşa că noi, poporul tău şi oile păşunii tale, îţi vom aduce
mulţumiri pentru totdeauna, vom vesti lauda ta din genera-
ţie în generaţie.
Capitolul 80
Mai marelui muzician ca şi „Crinul Mărturiei”, Un psalm al
lui Asaf.
D eschide urechea Păstorul lui Israel, tu, care conduci
pe Iosif ca pe o turmă; tu, care locuieşti între heruvimi,
străluceşte!
2 Stârneşte-ţi puterea înaintea lui Efraim şi Beniamin şi
Manase şi vino, salvează-ne.
3 Întoarce-ne, Dumnezeule, şi fă să strălucească faţa ta; şi
vom fi salvaţi.
4 DOAMNE Dumnezeul oştirilor, până când te vei mânia pe
rugăciunea poporului tău?
5 Tu îi hrăneşti cu pâinea lacrimilor; şi din plin le dai lacrimi
să bea.
6 Ne faci o ceartă pentru vecinii noştri şi duşmanii noştri
râd între ei.
7 Întoarce-ne, din nou Dumnezeul oştirilor, şi fă să strălu-
cească faţa ta şi vom fi salvaţi.
8 Ai adus o viţă din Egipt, ai alungat păgânii şi ai sădit-o.
9 Ai pregătit un loc înaintea ei şi ai făcut-o să prindă rădăcini
adânci şi a umplut ţara.
10 Dealurile au fost acoperite cu umbra ei şi crengile ei erau
ca cedrii cei mari.
11 Ea şi-a trimis crengile până la mare şi ramurile ei până
la râu.
12 De ce i-ai dărâmat îngrăditurile, astfel că toţi care trec pe
cale o smulg?
13 Mistreţul din pădure o pustieşte, şi fiara câmpului o
devorează.
14 Te implorăm Dumnezeul oştirilor, întoarce-te, priveşte
din cer şi vezi şi cercetează această viţă;
15 Şi via pe care dreapta ta a sădit-o şi ramura ce ai întărit-o
pentru tine,
16 Este arsă cu foc, este retezată, ei pier la mustrarea înfăţi-
şării tale.
17 Fie mâna ta peste omul dreptei tale, peste fiul omului pe
care l-ai întărit pentru tine.
18 Astfel nu vom da înapoi de la tine; învie-ne şi vom chema
numele tău.
19 Întoarce-ne din nou, DOAMNE , Dumnezeul oştirilor, fă
să strălucească faţa ta; şi vom fi salvaţi.
Capitolul 81
Mai marelui muzician pe o harpă gitită, un psalm al lui
356
Asaf.
C ântaţi tare lui Dumnezeu, tăria noastră; înălţaţi su-
net de bucurie către Dumnezeul lui Iacob.
2 Înălţaţi un psalm şi aduceţi tamburina, plăcuta harpă cu
psalterionul.
3 Sunaţi trâmbiţa la luna nouă, la timpul rânduit, în ziua
solemnei noastre sărbători.
4 Căci acesta a fost un statut pentru Israel şi o lege a
Dumnezeului lui Iacob.
5 El a rânduit aceasta în Iosif ca mărturie, când a ieşit tra-
versând ţara Egiptului, unde eu am auzit o limbă pe care nu
am înţeles-o.
6 Am îndepărtat povara de pe umărul său, mâinile lui au
scăpat de coşuri.
7 Ai chemat în tulburare şi te-am eliberat; ţi-am răspuns în
locul ascuns al tunetului, te-am încercat la apele din Meriba.
Selah.
8 Ascultă, poporul meu, şi îţi voi mărturisi; Israele, dacă îmi
vei da ascultare,
9 Nu va fi nici un dumnezeu străin în tine; nici nu te vei în-
china vreunui dumnezeu străin.
10 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a adus din ţara
Egiptului, deschide-ţi gura larg şi o voi umple.
11 Dar poporul meu a refuzat să dea ascultare vocii mele; şi
Israel m-a refuzat.
12 Aşa că i-am dat poftei inimilor lor şi au umblat în propri-
ile lor sfaturi.
13 O, dacă poporul meu mi-ar fi dat ascultare şi Israel ar fi
umblat în căile mele!
14 Îndată aş fi supus pe duşmanii lor şi mi-aş fi întors mâna
împotriva potrivnicilor lor.
15 Cei ce îl urăsc pe DOMNUL i s-ar fi supus, iar timpul lor
ar fi dăinuit pentru totdeauna.
16 El i-ar fi hrănit de asemenea cu grăsimea grâului, şi te-aş
fi săturat cu miere din stâncă.
Capitolul 82
Un psalm al lui Asaf.
D umnezeu stă în picioare în adunarea celor puternici;
el judecă printre dumnezei.
2 Până când veţi judeca nedrept şi veţi părtini pe cei stricaţi?
Selah.
3 Apăraţi pe sărac şi pe cei fără tată, faceţi dreptate celui ne-
norocit şi nevoiaş.
4 Eliberaţi pe sărac şi pe nevoiaş, scăpaţi-i din mâna celui
stricat.
5 Ei nu ştiu, nici nu vor înţelege; umblă înainte în întuneric,
toate fundaţiile pământului sunt strămutate.
6 Eu am spus: Voi sunteţi dumnezei; şi toţi sunteţi fii ai celui
Preaînalt.
7 Dar veţi muri ca oameni şi veţi cădea ca unul dintre
prinţi.
8 Ridică-te, Dumnezeule, judecă pământul, căci vei moşteni
toate naţiunile.
Capitolul 83
O cântare sau un psalm a lui Asaf.
N u păstra tăcere, Dumnezeule, nu tăcea şi te linişti,
Dumnezeule.
2 Căci, iată, duşmanii tăi fac tumult şi cei ce te urăsc au înăl-
ţat capul.
3 Au ţinut sfat viclean împotriva poporului tău şi s-au înţeles
 Psalmii 86
împotriva celor ascunşi ai tăi.
4 Ei au spus: Veniţi să îi stârpim din a fi o naţiune, ca numele
lui Israel să nu mai fie în amintire.
5 Căci s-au înţeles împreună într-un singur acord, sunt aliaţi
împotriva ta,
6 Corturile din Edom şi işmaeliţii; din Moab şi hagarenii;
7 Ghebal şi Amon şi Amalec; filistenii cu locuitorii Tirului;
8 Aşur de asemenea li s-a alăturat, au dat ajutor copiilor lui
Lot. Selah.
9 Fă-le ca madianiţilor; ca lui Sisera, ca lui Iabin, la pârâul
din Chison,
10 Care au pierit la Endor, au devenit ca balega pentru
pământ.
11 Fă-i pe nobilii lor ca pe Oreb şi ca pe Zeeb, da, pe toţi
prinţii lor ca pe Zebah şi ca pe Ţalmuna,
12 Care au spus: Să luăm în stăpânire casele lui Dumnezeu.
13 Dumnezeul meu, fă-i ca o roată; ca paiele înaintea
vântului.
14 Aşa cum focul arde o pădure şi aşa cum flacăra aprinde
munţii.
15 Aşa să îi persecuţi cu furtuna ta şi să îi înspăimânţi cu
vijelia ta.
16 Umple feţele lor cu ruşine, ca să caute numele tău,
DOAMNE .
17 Să fie încurcaţi şi tulburaţi pentru totdeauna; da, să fie
daţi de ruşine şi să piară,
18 Ca să ştie că tu, singurul al cărui nume este IEHOVA, eşti
cel preaînalt peste tot pământul.
Capitolul 84
Mai marelui muzician pe o harpă ghitită, un psalm pentru
C
fiii lui Core.
ât de iubite sunt tabernacolele tale, DOAMNE al
oştirilor!
2 Sufletul meu tânjeşte, da, chiar leşină după curţi-
le DOMNULUI, inima mea şi carnea mea strigă după
Dumnezeul cel viu.
3 Da, vrabia şi-a găsit o casă şi rândunica un cuib pentru ea,
unde să îşi culce puii; Ah! altarele tale, DOAMNE al oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
4 Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda
fără încetare. Selah.
5 Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima
lor, căile sunt croite.
6 Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de
asemenea umplu iazurile.
7 Ei merg din tărie în tărie, toţi se arată înaintea lui
Dumnezeu în Sion.
8 DOAMNE Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea,
deschide urechea, Dumnezeul lui Iacob. Selah.
9 Dumnezeule, scutul nostru, priveşte, şi uită-te la faţa un-
sului tău.
10 Căci o zi în curţile tale este mai bună decât o mie. Mai
bine să fiu uşier în casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc
în corturile stricăciunii.
11 Căci DOMNUL Dumnezeu este un soare şi un scut;
DOMNUL va da har şi glorie, nu va refuza nici un bine celor
ce umblă cu integritate.
12 DOAMNE al oştirilor, binecuvântat este omul care se în-
crede în tine.
357
Capitolul 85
Mai marelui muzician, un psalm pentru fiii lui Core.
D OAMNE , tu ai fost binevoitor cu ţara ta, ai adus înapoi
pe captivii lui Iacob.
2 Ai iertat nelegiuirea poporului tău, ai acoperit tot păcatul
lor. Selah.
3 Ţi-ai abătut toată furia, te-ai întors de la ardoarea mâniei
tale.
4 Întoarce-ne, Dumnezeul salvării noastre, şi fă să înceteze
mânia ta faţă de noi.
5 Te vei mânia pe noi pentru totdeauna? Îţi vei prelungi mâ-
nia din generaţie în generaţie?
6 Nu ne vei înviora din nou, ca poporul tău să se bucure în
tine?
7 Arată-ne mila ta, DOAMNE , şi dă-ne salvarea ta.
8 Voi asculta ce va vorbi Dumnezeu DOMNUL , căci va vorbi
pace poporului său şi sfinţilor săi, dar nu îi lăsa să se întoarcă
din nou la nebunie.
9 Cu siguranţă salvarea lui este aproape de cei ce se tem de el,
ca gloria să locuiască în ţara noastră.
10 Mila şi adevărul s-au întâlnit; dreptatea şi pacea s-au
sărutat.
11 Adevărul va ţâşni din pământ şi dreptatea va privi din
cer.
12 Da, DOMNUL va da ce este bun; şi ţara noastră îşi va da
venitul.
13 Dreptatea va merge înaintea lui; şi ne va aşeza pe calea
paşilor săi.
Capitolul 86
O rugăciune a lui David.
A pleacă-ţi urechea, DOAMNE , ascultă-mă, căci sunt
sărac şi nevoiaş.
2 Păstrează-mi sufletul, pentru că sunt sfânt, tu, Dumnezeul
meu, salvează pe servitorul tău care se încrede în tine.
3 Fii milostiv cu mine, Doamne, căci zilnic strig către tine.
4 Bucură sufletul servitorului tău, fiindcă spre tine, Doamne,
îmi înalţ sufletul.
5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi gata să ierţi şi plin de milă
pentru toţi cei ce te cheamă.
6 Deschide urechea, DOAMNE , la rugăciunea mea; şi dă
atenţie vocii cererilor mele.
7 În ziua tulburării mele te voi chema, fiindcă tu îmi vei
răspunde.
8 Printre dumnezei nu este nici unul ca tine, Doamne; nici
nu sunt lucrări ca lucrările tale.
9 Toate naţiunile făcute de tine vor veni şi se vor închina în-
aintea ta, Doamne; şi vor glorifica numele tău.
10 Căci tu eşti mare şi faci lucruri minunate, tu singur eşti
Dumnezeu.
11 Învaţă-mă calea ta, DOAMNE , şi voi umbla în adevărul
tău; fă-mi inima neîmpărţită pentru a se teme de numele
tău.
12 Te voi lăuda cu toată inima mea, Doamne, Dumnezeul
meu, şi voi glorifica numele tău pentru totdeauna.
13 Căci mare este mila ta către mine; şi mi-ai eliberat sufletul
din cel mai de jos iad.
14 Cei mândri s-au ridicat împotriva mea, Dumnezeule, şi
adunările celor violenţi mi-au căutat sufletul; iar ei nu te-au
pus înaintea lor.
15 Dar tu, Doamne, eşti un Dumnezeu cu har şi plin de com-
pasiune, îndelung răbdător şi abundent în milă şi adevăr.
 Psalmii 89
16 Întoarce-te spre mine şi ai milă de mine; dă puterea ta
servitorului tău şi salvează pe fiul roabei tale.
17 Arată-mi un semn spre bine, ca cei ce mă urăsc să îl vadă
şi să fie ruşinaţi, pentru că tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai
mângâiat.
Capitolul 87
Un psalm sau o cântare pentru fiii lui Core.
T emelia lui este în munţii sfinţi.
2 DOMNUL iubeşte porţile Sionului mai mult decât toa-
te locuinţele lui Iacob.
3 Lucruri glorioase sunt vorbite despre tine, cetatea lui
Dumnezeu. Selah.
4 Voi da de ştire despre Rahab şi Babilon celor ce mă cunosc,
iată, Filistia şi Tirul, cu Etiopia; acesta s-a născut acolo.
5 Şi despre Sion se va spune: Acesta şi acela s-a născut în ea,
şi însuşi cel preaînalt o va întemeia.
6 DOMNUL va număra, când va înscrie poporul, că acesta
s-a născut acolo. Selah.
7 Tot aşa cântăreţii şi instrumentiştii vor fi acolo, toate iz-
voarele mele sunt în tine.
Capitolul 88
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai mare-
lui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman
ezrahitul.
D OAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi şi noap-
te înaintea ta,
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ţi urechea
la strigătul meu,
3 Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări şi viaţa mea se
apropie de mormânt.
4 Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om
fără putere,
5 Liber printre morţi, ca cei ucişi care sunt întinşi în mor-
mânt, de care nu îţi mai aminteşti, iar ei sunt stârpiţi de
mâna ta.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în
adâncuri.
7 Furia ta apasă greu peste mine, şi tu m-ai chinuit cu toate
valurile tale. Selah.
8 Ai îndepărtat pe cunoscuţii mei de mine; m-ai făcut urâ-
ciune pentru ei, sunt închis şi nu pot ieşi.
9 Ochiul meu jeleşte din cauza nenorocirii, DOAMNE , te-am
chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Vei arăta tu minuni celor morţi? Se vor ridica morţii să
te laude? Selah.
11 Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau cre-
dincioşia ta în nimicire?
12 Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric sau dreptatea
ta în ţara uitării?
13 Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; şi dimineaţa rugă-
ciunea mea te va întâmpina.
14 DOAMNE , de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îţi ascunzi
faţa de la mine?
15 Eu sunt nenorocit şi gata să mor din tinereţe, în timp ce
sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Furia ta crâncenă mă acoperă; spaimele tale m-au
stârpit.
17 Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au înconjurat
împreună.
18 Pe iubit şi pe prieten l-ai îndepărtat de mine şi pe
358
cunoscuţii mei în întuneric.
CARTEA A PATRA
Capitolul 89
Maschil al lui Etan ezrahitul.
V oi cânta îndurările DOMNULUI pentru totdeauna, din
generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia
ta cu gura mea.
2 Căci am spus: Mila va fi zidită pentru totdeauna, credin-
cioşia ta o vei întemeia chiar în ceruri.
3 Am făcut legământ cu alesul meu, i-am jurat lui David,
servitorul meu,
4 Sămânţa ta o voi întemeia pentru totdeauna şi îţi voi zidi
tronul din generaţie în generaţie. Selah.
5 Şi cerurile vor lăuda minunile tale, DOAMNE , credincioşia
ta de asemenea în adunarea sfinţilor.
6 Pentru că cine din cer poate fi comparat cu DOMNUL? Cine
dintre fiii celor tari poate fi asemănat cu DOMNUL?
7 Dumnezeu este foarte de temut în adunarea sfinţilor şi res-
pectat de toţi cei din jurul lui.
8 DOAMNE Dumnezeul oştirilor, cine este DOMN puternic
asemenea ţie? Sau cine împrejurul tău este asemenea credin-
cioşiei tale?
9 Tu stăpâneşti furia mării, când valurile ei se ridică, tu le
linişteşti.
10 Ai frânt Rahabul în bucăţi, ca pe unul care este ucis; ai
împrăştiat pe duşmanii tăi cu braţul tău puternic.
11 Cerurile sunt ale tale, pământul de asemenea este al tău,
cât despre lume şi plinătatea ei, tu le-ai fondat.
12 Nordul şi sudul, tu le-ai creat, Taborul şi Hermonul se vor
bucura în numele tău. 
13 Tu ai un braţ tare, puternică este mâna ta şi înaltă este
dreapta ta.
14 Dreptatea şi judecata sunt locuinţa tronului tău, mila şi
adevărul vor merge înaintea feţei tale.
15 Binecuvântat este poporul care cunoaşte sunetul bucuri-
ei, ei vor umbla, DOAMNE , în lumina înfăţişării tale.
16 În numele tău se vor bucura toată ziua şi în dreptatea ta
vor fi înălţaţi.
17 Căci tu eşti gloria puterii lor şi în favoarea ta cornul nos-
tru va fi înălţat.
18 Pentru că DOMNUL este apărarea noastră; şi Sfântul lui
Israel este al nostru împărat.
19 Atunci ai vorbit în viziune sfântului tău şi ai spus: Am
fost ajutor unuia tare; am înălţat pe unul ales din popor.
20 Am găsit pe David, servitorul meu; cu untdelemnul meu
sfânt l-am uns,
21 El, cu care mâna mea va fi întemeiată, braţul meu de ase-
menea îl va întări.
22 Duşmanul nu va revendica de la el, nici fiul stricăciunii
nu îl va chinui.
23 Şi voi înfrânge pe duşmanii lui înaintea feţei sale şi voi
lovi cu plăgi pe cei ce îl urăsc.
24 Dar credincioşia mea şi mila mea vor fi cu el şi în numele
meu va fi cornul lui înălţat.
25 Voi pune mâna lui de asemenea în mare şi mâna lui
dreaptă în râuri.
26 El va striga către mine: Tu eşti tatăl meu, Dumnezeul meu
şi stânca salvării mele.
27 Eu, de asemenea, îl voi face întâiul meu născut şi mai înalt
decât împăraţii pământului.
 Psalmii 91
28 Mila mea o voi păstra pentru el pentru totdeauna, şi legă-
mântul meu va fi neclintit cu el.
29 Sămânţa lui de asemenea o voi face să continue întotdeau-
na şi tronul lui precum zilele cerurilor.
30 Dacă copiii lui părăsesc legea mea şi nu umblă în judecă-
ţile mele,
31 Dacă strică statutele mele şi nu ţin poruncile mele,
32 Atunci voi pedepsi fărădelegea lor cu nuiaua şi nelegiui-
rea lor cu lovituri.
33 Cu toate acestea bunătatea mea iubitoare nu mi-o voi re-
trage cu totul de la el, nici nu voi permite să eşueze credin-
cioşia mea.
34 Legământul meu nu îl voi strica, nici nu voi schimba ce a
ieşit de pe buzele mele.
35 O dată am jurat prin sfinţenia mea că nu voi minţi pe
David.
36 Sămânţa lui va dăinui pentru totdeauna şi tronul lui, ca
soarele, înaintea mea.
37 Ca luna va fi întemeiat pentru totdeauna şi ca un martor
credincios în ceruri. Selah.
38 Dar tu ai lepădat şi ai detestat, te-ai înfuriat pe unsul
tău.
39 Ai anulat legământul servitorului tău, i-ai întinat coroa-
na, aruncând-o la pământ.
40 Ai dărâmat toate gardurile lui; ai adus fortificaţiile lui la
ruină.
41 Toţi cei ce trec pe lângă cale îl pradă, el este o ocară pen-
tru vecinii lui.
42 Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui; ai făcut pe toţi duş-
manii lui să se bucure.
43 Tu, de asemenea, ai întors tăişul sabiei lui şi nu l-ai susţi-
nut în bătălie.
44 Ai făcut să înceteze gloria lui şi ai aruncat tronul lui la
pământ.
45 Ai scurtat zilele tinereţii sale, l-ai acoperit cu ruşine.
Selah.
46 Până când, DOAMNE? Te vei ascunde pentru totdeauna?
Va arde furia ta ca un foc?
47 Aminteşte-ţi ce scurt este timpul meu. Oare în zadar ai
făcut pe toţi fiii oamenilor?
48 Ce om trăieşte şi nu va vedea moartea? Îşi va elibera el
sufletul din mâna mormântului? Selah.
49 Doamne, unde sunt îndurările tale de la început, pe care
le-ai jurat lui David în adevărul tău?
50 Aminteşte-ţi, Doamne, ocara servitorilor tăi; că port în
sânul meu ocara tuturor oamenilor tari;
51 Ocara cu care duşmanii tăi au ocărât, DOAMNE; cu care
au ocărât paşii unsului tău.
52 Binecuvântat fie DOMNUL pentru totdeauna. Amin şi
Amin.
Capitolul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.
D oamne, ai fost locuinţa noastră în toate generaţiile.
2 Înainte ca munţii să se nască, sau chiar înainte să fi
format pământul şi lumea, chiar din eternitate în eternitate,
tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe om la nimicire şi spui: Întoarceţi-vă, copiii
oamenilor.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a tre-
cut, şi ca o gardă în noapte.
5 Îi porţi precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineaţa
359
sunt ca iarba care creşte;
6 Dimineaţa, înfloreşte şi creşte; seara este tăiată şi se
usucă.
7 Căci suntem mistuiţi prin mânia ta şi prin furia ta suntem
tulburaţi.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre as-
cunse în lumina înfăţişării tale.
9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem
anii ca o poveste spusă.
10 Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; şi dacă din cauza
puterii ar fi optzeci de ani, totuşi puterea lor este muncă şi
întristare, căci trece repede şi noi zburăm.
11 Cine cunoaşte puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de
tine, aşa este furia ta.
12 Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile
la înţelepciune.
13 Întoarce-te, DOAMNE , până când? Şi pocăieşte-te referi-
tor la servitorii tăi.
14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucu-
răm şi să ne veselim toate zilele noastre.
15 Veseleşte-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit şi câţi ani am
văzut răul.
16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi şi gloria ta copiilor
lor.
17 Şi să fie asupra noastră frumuseţea DOMNULUI
Dumnezeul nostru şi întemeiază lucrarea mâinilor noastre
asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.
Capitolul 91
C el ce locuieşte în locul ascuns al celui Preaînalt va trăi
la umbra celui Atotputernic.
2 Voi spune despre DOMNUL: El este adăpostul meu şi fortă-
reaţa mea, Dumnezeul meu; în el mă voi încrede.
3 Cu adevărat el te va elibera din laţul păsărarului şi din ciu-
ma nimicitoare.
4 El te va acoperi cu penele sale şi sub aripile lui te vei adă-
posti, adevărul lui îţi va fi scut şi platoşă.
5 Nu te vei înspăimânta de teroarea din timpul nopţii, nici
de săgeata care zboară ziua.
6 Nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de distrugerea
care pustieşte la amiază.
7 O mie vor cădea lângă tine şi zece mii la dreapta ta, dar de
tine nu se va apropia.
8 Doar vei privi cu ochii tăi şi vei vedea răsplata celor
stricaţi.
9 Deoarece l-ai făcut pe DOMNUL locuinţa ta, pe cel
Preaînalt, adăpostul tău.
10 Nu ţi se va întâmpla nimic rău, nici plagă nu se va apropia
de locuinţa ta.
11 Pentru că el va porunci îngerilor săi referitor la tine, să te
păzească în toate căile tale.
12 Ei pe mâini te vor purta, ca să nu îţi loveşti piciorul de
vreo piatră.
13 Vei călca pe leu şi viperă, pe leul tânăr şi pe dragon îi vei
călca în picioare.
14 Pentru că şi-a pus dragostea în mine, de aceea îl voi scăpa,
îl voi aşeza în înalt, deoarece a cunoscut numele meu.
15 Mă va chema şi îi voi răspunde, voi fi cu el în tulburare; îl
voi elibera şi îl voi onora.
16 Cu viaţă lungă îl voi sătura şi îi voi arăta salvarea mea.
 Psalmii 96
Capitolul 92
Un psalm sau o cântare pentru ziua de sabat.
E ste un lucru bun să aduci mulţumiri DOMNULUI şi să
cânţi laude numelui tău, cel Preaînalt,
2 Să se arate bunătatea ta iubitoare dimineaţa şi credincioşia
ta în fiecare noapte;
3 Pe un instrument cu zece coarde şi pe psalterion, pe harpa
cu sunet solemn.
4 Pentru că tu, DOAMNE , m-ai înveselit prin lucrarea ta, voi
triumfa în lucrările mâinilor tale.
5 DOAMNE , cât de mari sunt lucrările tale! Şi gândurile tale
sunt foarte adânci.
6 Un om neghiob nu ştie; nici un prost nu înţelege aceasta.
7 Când cel stricat răsare ca iarba şi când toţi lucrătorii nele-
giuirii înfloresc, este pentru a fi nimiciţi pentru totdeauna,
8 Dar tu, DOAMNE , eşti cel mai înalt pentru totdeauna.
9 Căci, iată, duşmanii tăi, DOAMNE , căci, iată, duşmanii tăi
vor pieri; toţi lucrătorii nelegiuirii vor fi împrăştiaţi.
10 Dar tu vei înălţa cornul meu ca al unicornului, voi fi uns
cu untdelemn proaspăt.
11 Ochiul meu de asemenea va vedea dorinţa mea împlinită
asupra duşmanilor mei şi urechile mele vor auzi dorinţa mea
împlinită asupra celor stricaţi ce se ridică împotriva mea.
12 Cel drept va înflori ca palmierul, va creşte ca un cedru
în Liban.
13 Cei sădiţi în casa DOMNULUI vor înflori în curţile
Dumnezeului nostru.
14 Ei vor aduce rod şi la bătrâneţe; vor fi graşi şi înfloritori;
15 Ca să arate că DOMNUL este integru; el este stânca mea şi
nu este nedreptate în el.
Capitolul 93
D OMNUL domneşte, el este îmbrăcat cu maiestate;
DOMNUL este îmbrăcat cu putere, cu care s-a încins
el însuşi; lumea de asemenea este întemeiată, ca să nu fie
mişcată.
2 Tronul tău este întemeiat din vechime, tu eşti din
eternitate.
3 Potopurile au înălţat, DOAMNE , potopurile şi-au înălţat
vocile; potopurile îşi înalţă valurile.
4 DOMNUL , în înalt, este mai puternic decât zgomotul mul-
tor ape, da, decât puternicele valuri ale mării.
5 Mărturiile tale sunt cu totul sigure, sfinţenie se cuvine ca-
sei tale, DOAMNE , pentru totdeauna.
Capitolul 94
D OAMNE Dumnezeu, căruia pedeapsa îi aparţine;
Dumnezeule, căruia pedeapsa îi aparţine, arată-te.
2 Înalţă-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată
celui mândru.
3 DOAMNE , până când cei răi, până când cei stricaţi vor
triumfa?
4 Până când vor rosti şi vor vorbi lucruri grele? Şi toţi lucră-
torii nelegiuirii se vor făli?
5 Ei rup în bucăţi poporul tău, DOAMNE , şi nenorocesc
moştenirea ta.
6 Ei ucid văduva şi străinul şi ucid pe cei fără tată.
7 Totuşi ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui
Iacob nu va lua aminte.
8 Înţelegeţi, voi neghiobilor printre oameni şi proştilor, când
veţi fi înţelepţi?
9 Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul,
360
nu va vedea?
10 Cel ce pedepseşte păgânii, nu va corecta? Cel ce învaţă pe
om cunoaştere, nu va cunoaşte?
11 DOMNUL cunoaşte gândurile omului, că ele sunt
deşertăciune.
12 Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE ,
şi îl înveţi din legea ta;
13 Ca să îi dai odihnă de la zilele de nenorocire, până ce
groapa va fi săpată pentru cel stricat.
14 Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va
părăsi moştenirea sa.
15 Ci judecată va întoarce dreptăţii şi toţi cei integri în inimă
o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de
rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lu-
crătorilor nelegiuirii?
17 De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu
aproape că ar fi locuit în tăcere.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE ,
m-a susţinut.
19 În mulţimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâie-
rile tale îmi desfată sufletul.
20 Va fi unit cu tine tronul nelegiuirii, care urzeşte ticăloşie
printr-o lege?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept şi
condamnă sângele nevinovat.
22 Dar DOMNUL este apărarea mea; şi Dumnezeul meu este
stânca adăpostului meu.
23 Şi el va aduce peste ei propria lor nelegiuire şi îi va stârpi
în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru
îi va stârpi.
Capitolul 95
V eniţi să cântăm DOMNULUI, să înălţăm sunet de bu-
curie stâncii salvării noastre.
2 Să venim înaintea prezenţei lui cu aducere de mulţumiri şi
să îi înălţăm sunet de bucurie cu psalmi.
3 Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare şi un Împărat
mare deasupra tuturor dumnezeilor.
4 În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealuri-
lor este de asemenea a lui.
5 Marea este a lui şi el a făcut-o, şi mâinile lui au format
uscatul.
6 Veniţi să ne închinăm şi să ne prosternăm, să îngenun-
chem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.
7 Pentru că el este Dumnezeul nostru; şi noi suntem popo-
rul păşunii sale şi oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veţi auzi
vocea,
8 Nu vă împietriţi inimile, ca în provocare şi ca în ziua ispi-
tirii în pustie,
9 Când taţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi au văzut lu-
crarea mea.
10 Patruzeci de ani această generaţie m-a mâhnit şi am spus:
Acesta este un popor care se rătăceşte în inima lor şi nu au
cunoscut căile mele.
11 Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna
mea.
Capitolul 96
C
ântaţi DOMNULUI o cântare nouă, cântaţi
DOMNULUI, tot pământul.
2 Cântaţi DOMNULUI, binecuvântaţi numele lui; arătaţi
 Psalmii 101
salvarea lui zi de zi.
3 Vestiţi gloria lui printre păgâni, minunile lui printre toate
popoarele.
4 Pentru că DOMNUL este mare şi măreţ pentru a fi lăudat, el
este de temut deasupra tuturor dumnezeilor.
5 Căci toţi dumnezeii naţiunilor sunt idoli, dar DOMNUL a
făcut cerurile.
6 Onoare şi maiestate sunt înaintea lui, putere şi frumuseţe
sunt în sanctuarul său.
7 Daţi DOMNULUI, familii de popoare, daţi DOMNULUI
glorie şi putere.
8 Daţi DOMNULUI gloria datorată numelui său, aduceţi
ofrandă şi veniţi în curţile lui.
9 O, închinaţi-vă DOMNULUI în frumuseţea sfinţeniei, te-
meţi-vă înaintea lui, tot pământul.
10 Spuneţi printre păgâni că DOMNUL domneşte, lumea de
asemenea va fi întemeiată, astfel nu va fi clătinată, el va jude-
ca poporul cu dreptate.
11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să urle
marea şi plinătatea ei.
12 Să se bucure câmpul şi tot ce este în el, atunci toţi copacii
pădurii se vor bucura,
13 Înaintea DOMNULUI, căci el vine, căci el vine să jude-
ce pământul, el va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu
adevărul său.
Capitolul 97
D OMNUL domneşte; să se bucure pământul; să se vese-
lească mulţimea insulelor.
2 Nori şi întuneric sunt de jur împrejurul lui, dreptate şi ju-
decată sunt locuinţa tronului său.
3 Un foc merge înaintea lui şi arde pe duşmanii lui de jur
împrejur.
4 Fulgerele lui au luminat lumea, pământul a văzut şi a
tremurat.
5 Dealurile s-au topit ca ceara în prezenţa DOMNULUI, în
prezenţa Domnului întregului pământ.
6 Cerurile declară dreptatea lui şi toate popoarele văd gloria
sa.
7 Încurcaţi fie toţi cei ce servesc chipului cioplit, cei ce se fă-
lesc cu idoli, închinaţi-vă lui, voi, toţi dumnezeii.
8 Sionul a auzit şi s-a veselit; şi fiicele lui Iuda s-au bucurat
pentru judecăţile tale, DOAMNE .
9 Pentru că tu, DOAMNE , eşti înalt deasupra întregului pă-
mânt, tu eşti înălţat mult deasupra tuturor dumnezeilor.
10 Voi, care iubiţi pe DOMNUL , urâţi răul; el păstrează sufle-
tele sfinţilor săi; îi eliberează din mâna celor stricaţi.
11 Lumină este semănată pentru cel drept şi veselie pentru
cel integru în inimă.
12 Bucuraţi-vă în DOMNUL , voi cei drepţi, şi aduceţi mulţu-
mire la amintirea sfinţeniei sale.
Capitolul 98
Un psalm.
C ântaţi DOMNULUI o cântare nouă, căci a făcut lu-
cruri minunate, dreapta sa şi braţul său sfânt, i-au adus
victoria.
2 DOMNUL a făcut cunoscută salvarea sa, dreptatea lui a
arătat-o pe faţă înaintea ochilor păgânilor.
3 Şi-a amintit mila sa şi adevărul său faţă de casa lui Israel,
toate marginile pământului au văzut salvarea Dumnezeului
nostru.
361
4 Înălţaţi sunet de bucurie către DOMNUL , tot pământul,
înălţaţi sunet tare şi bucuraţi-vă şi cântaţi laudă.
5 Cântaţi DOMNULUI cu harpa, cu harpa şi cu vocea unui
psalm.
6 Cu trâmbiţe şi sunet de corn înălţaţi sunet de bucurie îna-
intea DOMNULUI, Împăratul.
7 Să urle marea şi plinătatea ei, lumea şi locuitorii ei.
8 Să bată din palme potopurile, să cânte de bucurie munţii
împreună
9 Înaintea DOMNULUI, căci el vine să judece pământul, cu
dreptate va judeca el lumea şi popoarele cu echitate.
Capitolul 99
D OMNUL domneşte; să tremure popoarele; el şade între
heruvimi; să se cutremure pământul.
2 DOMNUL este mare în Sion; şi el este înalt deasupra tuturor
popoarelor.
3 Să laude ei numele tău mare şi înfricoşător, căci el este
sfânt.
4 Puterea împăratului de asemenea iubeşte judecata; tu înte-
meiezi echitate, faci judecată şi dreptate în Iacob.
5 Înălţaţi pe DOMNUL Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă în-
aintea aşternutului piciorului său, căci el este sfânt.
6 Moise şi Aaron printre preoţii lui şi Samuel printre cei
ce cheamă numele lui; ei au chemat pe DOMNUL şi el le-a
răspuns.
7 Le-a vorbit într-un stâlp de nor, ei au ţinut mărturiile lui şi
rânduiala pe care le-a dat-o.
8 Tu le-ai răspuns, DOAMNE Dumnezeul nostru, ai fost pen-
tru ei un Dumnezeu iertător, deşi le-ai pedepsit faptele.
9 Înălţaţi pe DOMNUL Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă
la muntele său sfânt, căci DOMNUL Dumnezeul nostru este
sfânt.
Capitolul 100
Un psalm de laudă.
Î nălţaţi sunet de bucurie către DOMNUL , tot
pământul.
2 Serviţi DOMNULUI cu veselie, veniţi cu cântare înaintea
prezenţei lui.
3 Să ştiţi că el, DOMNUL , este Dumnezeu; el este cel ce ne-a
făcut şi nu noi înşine; suntem poporul său şi oile păşunii
sale.
4 Intraţi pe porţile lui cu aducere de mulţumire şi în curţile
lui cu laudă, mulţumiţi-i şi binecuvântaţi-i numele.
5 Pentru că DOMNUL este bun; mila lui este veşnică; şi ade-
vărul lui dăinuieşte din generaţie în generaţie.
Capitolul 101
Un psalm al lui David.
D espre milă şi judecată voi cânta; ţie, DOAMNE , îţi voi
cânta.
2 Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale desăvârşită. Când
vei veni la mine? Voi umbla înăuntrul casei mele cu o inimă
desăvârşită.
3 Nu voi pune nici un lucru stricat înaintea ochilor mei,
urăsc lucrarea celor ce se abat; ea nu se va lipi de mine.
4 O inimă perversă se va depărta de la mine, nu voi cunoaşte
o persoană stricată.
5 Pe oricine defăimează pe ascuns pe aproapele său îl voi
stârpi, pe cel ce are o privire trufaşă şi o inimă mândră nu
îl voi suferi.
 Psalmii 104
6 Ochii mei vor fi peste cei credincioşi din ţară, ca să locu-
iască cu mine; cel ce umblă pe o cale desăvârşită, acela mă
va servi.
7 Cel ce lucrează înşelăciune nu va locui înăuntrul casei
mele, cel ce spune minciuni nu va rămâne înaintea ochilor
mei.
8 Devreme voi nimici pe toţi stricaţii din ţară, ca să stârpesc
pe toţi înfăptuitorii stricaţi din cetatea DOMNULUI.
Capitolul 102
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleşit şi îşi revarsă
plângerea înaintea DOMNULUI.
A scultă-mi rugăciunea, DOAMNE , şi să ajungă strigă-
tul meu până la tine.
2 Nu îţi ascunde faţa de la mine în ziua tulburării; apleacă-ţi
urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul şi oasele mele sunt
arse ca un tăciune.
4 Inima mea este lovită şi uscată precum iarba, încât uit să
îmi mănânc pâinea.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pie-
lea mea.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniţă a
deşertului.
7 Veghez şi sunt ca o vrabie singură pe acoperişul casei.
8 Duşmanii mei mă ocărăsc toată ziua; şi cei furioşi pe mine
jură împotriva mea.
9 Căci am mâncat cenuşa ca pâinea şi mi-am amestecat bă-
utura cu plâns,
10 Din cauza indignării tale şi a furiei tale, căci tu m-ai ridi-
cat şi m-ai aruncat jos.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungeşte; şi eu sunt
uscat precum iarba.
12 Dar tu, DOAMNE , vei dăinui pentru totdeauna; şi amin-
tirea ta din generaţie în generaţie.
13 Tu te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci a venit timpul
să îi arăţi favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale şi arată
favoare ţărânii lui.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI şi toţi
împăraţii pământului de gloria ta.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiţi şi nu va dispreţui
rugăciunea lor.
18 Aceasta se va scrie pentru generaţia ce vine, şi poporul
care va fi creat va lăuda pe DOMNUL .
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din
cer a privit DOMNUL pământul,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega
pe cei ce sunt rânduiţi la moarte.
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion şi lauda lui în
Ierusalim,
22 Când popoarele şi împărăţiile se vor aduna, pentru a ser-
vi DOMNULUI.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor
mele; anii tăi sunt din generaţie în generaţie.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, şi cerurile
sunt lucrarea mâinilor tale.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi
precum o haină; ca pe un veşmânt le vei schimba şi vor fi
schimbate;
362
27 Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu vor avea sfârşit.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, şi sămânţa lor va fi în-
temeiată înaintea ta.
Capitolul 103
Un psalm al lui David.
B
sfânt.
inecuvântează pe DOMNUL , suflete al meu şi
tot ce este înăuntrul meu, să binecuvânteze numele lui
2 Binecuvântează pe DOMNUL suflete al meu, şi nu uita nici
una din binefacerile lui,
3 El, care iartă toate nelegiuirile tale, care vindecă toate bo-
lile tale,
4 Care îţi răscumpără viaţa de la groapă, care te încoronează
cu bunătate iubitoare şi îndurări blânde,
5 Care îţi satură gura cu bunătăţi; aşa că tinereţea ta este
reînnoită precum a acvilei.
6 DOMNUL face dreptate şi judecată pentru toţi cei
oprimaţi.
7 El a făcut cunoscute căile sale lui Moise, faptele sale copi-
ilor lui Israel.
8 DOMNUL este milos şi cu har, încet la mânie şi plin de
milă.
9 El nu va certa continuu, nici nu îşi va ţine mânia pentru
totdeauna.
10 El nu s-a purtat cu noi după păcatele noastre; nici nu ne-a
răsplătit conform nelegiuirilor noastre.
11 Căci aşa cum cerul este înalt deasupra pământului, atât
de mare este mila lui spre cei ce se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus, atât de departe a
mutat el fărădelegile noastre de la noi.
13 Precum un tată se îndură de copiii săi, aşa se îndură
DOMNUL de cei ce se tem de el.
14 Căci el ştie urzeala noastră; îşi aminteşte că noi suntem
ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba, ca o floare din
câmp, aşa înfloreşte el.
16 Căci vântul trece peste ea şi aceasta s-a dus; şi locul ei nu
va mai fi cunoscut.
17 Dar mila DOMNULUI este din veşnicie în veşnicie peste
cei ce se tem de el, şi dreptatea lui la copiii copiilor lor,
18 Pentru cei ce ţin legământul său şi îşi amintesc poruncile
lui pentru a le împlini.
19 DOMNUL a pregătit tronul său în ceruri; şi împărăţia lui
stăpâneşte peste toate.
20 Binecuvântaţi pe DOMNUL , voi îngerii lui, tari în putere,
care împliniţi poruncile lui, dând ascultare vocii cuvintelor
sale.
21 Binecuvântaţi pe DOMNUL , voi toate oştirile sale, voi ser-
vitori ai lui, care faceţi voia lui.
22 Binecuvântaţi pe DOMNUL , toate lucrările lui în toate lo-
curile domniei lui; binecuvântează pe DOMNUL , suflete al
meu.
Capitolul 104
B inecuvântează pe DOMNUL , suflete al meu.
DOAMNE Dumnezeul meu, tu eşti foarte mare; tu eşti
îmbrăcat cu onoare şi maiestate.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care
întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Cel care pune grinzile cămărilor lui în ape, cel care face
din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
 Psalmii 105
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc
arzând;
5 Care a pus fundaţiile pământului, ca să nu fie clintit
niciodată.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat
deasupra munţilor.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au ple-
cat în grabă.
8 Ele urcă pe munţi; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai
întemeiat pentru ele.
9 Ai aşezat o margine ca ele să nu treacă peste ea, ca să nu se
întoarcă din nou să acopere pământul.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici îşi
astâmpără setea.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, îşi vor
avea locuinţele.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat
cu rodul lucrărilor tale.
14 El face să crească iarba pentru vite şi verdeaţă pentru fo-
losul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 Şi vin, care face inima omului veselă, şi untdelemn pentru
a face faţa lui să strălucească şi pâine care întăreşte inima
omului.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului,
pe care i-a sădit,
17 Unde păsările îşi fac cuiburile; cât despre barză, brazii
sunt casa ei.
18 Dealurile înalte sunt un adăpost pentru caprele sălbatice;
şi stâncile pentru iepuri.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele îşi cunoaşte
apusul.
20 Tu faci întuneric şi este noapte, în care toate fiarele pădu-
rii se furişează.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor şi îşi caută hrana de la
Dumnezeu.
22 Soarele răsare, ei se adună şi se culcă în vizuinile lor.
23 Omul iese la lucrarea lui şi la munca lui până seara.
24 DOAMNE , cât de multe sunt lucrările tale! În înţelepciune
le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogăţiile tale.
25 Aşa este această măreaţă şi largă mare, în care sunt nenu-
mărate lucruri furişându-se, deopotrivă fiare mici şi mari.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut
să se joace în ea.
27 Acestea toate te aşteptă, ca să le dai hrana la timpul
cuvenit.
28 Ce le dai, ele adună, tu îţi deschizi mâna, ele se umplu cu
bunătăţi.
29 Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor şi se
întorc în ţărâna lor.
30 Trimiţi duhul tău, ele sunt create şi înnoieşti faţa
pământului.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL
se va bucura în lucrările lui.
32 El se uită pe pământ şi acesta tremură, atinge dealurile şi
ele fumegă.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă
Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Meditaţia mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în
DOMNUL .
35 Să fie mistuiţi păcătoşii de pe pământ şi să nu mai fie
cei stricaţi. Binecuvântează pe DOMNUL , suflete al meu.
363
Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 105
A duceţi mulţumiri DOMNULUI; chemaţi numele lui,
faceţi cunoscute faptele lui printre popoare.
2 Cântaţi-i, cântaţi-i psalmi, vorbiţi despre toate lucrările lui
minunate.
3 Lăudaţi-vă în sfântul său nume, să se bucure inima celor ce
caută pe DOMNUL .
4 Căutaţi pe DOMNUL şi puterea lui, căutaţi faţa lui
întotdeauna.
5 Amintiţi-vă lucrările lui minunate pe care le-a făcut, mi-
nunile lui şi judecăţile gurii sale,
6 Voi, sămânţă a lui Avraam, servitorul lui, copii ai lui Iacob,
aleşii lui.
7 El este DOMNUL Dumnezeul nostru, judecăţile lui sunt pe
tot pământul.
8 El şi-a amintit legământul său pentru totdeauna, cuvântul
care l-a poruncit la o mie de generaţii.
9 Legământ pe care l-a făcut cu Avraam şi jurământul său
lui Isaac;
10 Şi a confirmat acelaşi legământ lui Iacob ca lege, şi lui
Israel ca legământ veşnic,
11 Spunând: Ţie îţi voi da ţara Canaanului, sorţul moştenirii
tale;
12 Când au fost doar puţini oameni la număr; da, foarte pu-
ţini şi străini în ea.
13 Când au mers de la o naţiune la alta, de la o împărăţie la
alt popor;
14 El nu a permis nici unui om să îi oprime şi a mustrat îm-
păraţi pentru ei,
15 Spunând: Nu atingeţi pe unşii mei şi nu faceţi rău profe-
ţilor mei.
16 Mai mult, a chemat foamete peste ţară, a frânt tot toiagul
pâinii.
17 A trimis un om înaintea lor, pe Iosif, care a fost vândut
ca servitor,
18 Ale cărui picioare le-au rănit cu cătuşe, fiind pus în fiare,
19 Până la timpul când cuvântul său a venit, cuvântul
DOMNULUI l-a încercat.
20 Împăratul, stăpânul poporului, a trimis şi l-a dezlegat şi
l-a eliberat.
21 L-a făcut domn al casei sale şi stăpân a toată averea sa,
22 Pentru a lega pe prinţii lui după plăcerea sa şi a învăţa pe
bătrânii săi înţelepciune.
23 Israel de asemenea a venit în Egipt; şi Iacob a locuit tem-
porar în ţara lui Ham.
24 Şi el a înmulţit mult pe poporul lui; şi i-a făcut mai puter-
nici decât pe duşmanii lor.
25 A întors inima lor pentru a urî pe poporul său, ca să se
poarte cu viclenie cu servitorii săi.
26 A trimis pe Moise, servitorul său; şi pe Aaron, pe care l-a
ales.
27 Ei au arătat semnele lui printre ei şi minuni în ţara lui
Ham.
28 El a trimis întunecime şi a făcut-o întuneric; şi nu s-au
răzvrătit împotriva cuvântului său.
29 Le-a prefăcut apele în sânge şi le-a ucis peştii.
30 Pământul lor a adus broaşte din abundenţă, în încăperile
împăraţilor lor.
31 El a vorbit şi au venit multe feluri de muşte şi păduchi în
toate ţinuturile lor.
 Psalmii 106
32 Le-a dat grindină ca ploaie şi flăcări de foc în ţara lor.
33 A lovit de asemenea viile lor şi smochinii lor şi a rupt co-
pacii din ţinuturile lor.
34 El a vorbit şi lăcustele şi omizile au venit fără număr,
35 Şi au devorat toată verdeaţa în ţara lor şi au devorat rodul
pământului lor.
36 A lovit de asemenea toţi întâii născuţi în ţara lor, întâiul
rod al întregii lor puteri.
37 De asemenea i-a scos afară cu argint şi aur; şi nu a fost
nimeni fără vlagă printre triburile lor.
38 Egiptul s-a veselit la plecarea lor, căci spaima de ei a căzut
asupra lor.
39 El a întins un nor ca acoperitoare şi foc pentru a da lumi-
nă în timpul nopţii.
40 Poporul a cerut şi el a adus prepeliţe şi i-a săturat cu pâi-
nea cerului.
41 El a deschis stânca şi apele au ţâşnit; ele au alergat în lo-
curile uscate ca un râu.
42 Căci şi-a amintit promisiunea sa sfântă şi de Avraam ser-
vitorul său.
43 Şi şi-a adus afară poporul cu bucurie şi pe aleşii săi cu
veselie;
44 Şi le-a dat ţările păgânilor şi au moştenit munca
popoarelor;
45 Ca să păzească statutele lui şi să ţină legile lui. Lăudaţi pe
DOMNUL .
Capitolul 106
L ăudaţi pe DOMNUL . Aduceţi mulţumiri DOMNULUI,
pentru că este bun, căci mila lui dăinuieşte pentru
totdeauna.
2 Cine poate rosti faptele puternice ale DOMNULUI? Cine
poate arăta toată lauda sa?
3 Binecuvântaţi sunt cei ce ţin judecata şi cel ce face dreptate
tot timpul.
4 Aminteşte-ţi de mine, DOAMNE , cu favoarea pe care o
porţi poporului tău, cercetează-mă cu salvarea ta,
5 Ca să văd binele aleşilor tăi, să mă bucur în veselia naţiunii
tale, să mă laud cu moştenirea ta.
6 Noi am păcătuit cu taţii noştri, am făcut nelegiuire, am
lucrat cu stricăciune.
7 Taţii noştri nu au înţeles minunile tale în Egipt; nu şi-au
amintit mulţimea îndurărilor tale, ci te-au provocat la mare,
la Marea Roşie.
8 Cu toate acestea el i-a salvat pentru numele său, ca să facă
puterea lui mare să fie cunoscută.
9 A mustrat Marea Roşie de asemenea şi a secat, astfel i-a
condus prin adâncuri, ca prin pustie.
10 Şi i-a salvat din mâna celui ce îi ura şi i-a răscumpărat din
mâna duşmanului.
11 Şi apele au acoperit pe duşmanii lor, nici unul dintre ei
nu a rămas.
12 Atunci au crezut cuvintele sale; au cântat lauda lui.
13 Dar i-au uitat curând lucrările; nu i-au aşteptat sfatul,
14 Ci au poftit peste măsură în pustie şi au ispitit pe
Dumnezeu în pustie.
15 Iar el le-a dat ce au cerut, dar a trimis slăbiciune în sufle-
tul lor.
16 De asemenea l-au invidiat pe Moise în tabără şi pe Aaron,
sfântul DOMNULUI.
17 Pământul s-a deschis şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit
ceata lui Abiram.
364
18 Şi un foc s-a aprins în ceata lor; flacăra a ars pe cei
stricaţi.
19 Ei au făcut un viţel în Horeb şi s-au închinat chipului
turnat.
20 Astfel au schimbat gloria lor cu chipul unui bou care mă-
nâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, salvatorul lor, care a făcut lu-
cruri mari în Egipt,
22 Lucrări minunate în ţara lui Ham şi lucruri înfricoşătoa-
re lângă Marea Roşie.
23 De aceea a spus că i-ar nimici, de nu ar fi stat în picioare
Moise, alesul său, înaintea lui în spărtură, ca să abată furia
lui, ca nu cumva să îi nimicească.
24 Da, au dispreţuit ţara plăcută, nu au crezut cuvântul său,
25 Ci au cârtit în corturile lor şi nu au dat ascultare vocii
DOMNULUI.
26 De aceea şi-a înălţat mâna împotriva lor, ca să îi doboare
în pustie,
27 Pentru a doborî de asemenea sămânţa lor printre naţiuni
şi pentru a-i împrăştia prin ţări.
28 Ei înşişi s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat sacrificiile
morţilor.
29 Astfel l-au provocat la mânie cu faptele lor şi plaga a iz-
bucnit peste ei.
30 Atunci Fineas s-a ridicat în picioare şi a făcut judecată şi
plaga s-a oprit.
31 Şi aceasta i s-a socotit dreptate din generaţie în generaţie,
până în veşnicie.
32 L-au mâniat de asemenea la apele certei, aşa că i-a mers
rău lui Moise datorită lor,
33 Deoarece i-au provocat duhul, astfel că a vorbit nechib-
zuit cu buzele sale.
34 Nu au nimicit naţiunile, referitor la care DOMNUL le-a
poruncit,
35 Ci s-au amestecat printre păgâni şi le-au învăţat
lucrările.
36 Şi au servit idolilor lor, care au fost o capcană pentru ei.
37 Da, au sacrificat dracilor pe fiii lor şi pe fiicele lor,
38 Şi au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fiicelor
lor, pe care i-au sacrificat idolilor Canaanului; şi ţara a fost
profanată cu sânge.
39 Astfel s-au pângărit cu propriile fapte şi au curvit cu pro-
priile lor născociri.
40 De aceea s-a aprins furia DOMNULUI împotriva poporu-
lui său, într-atât că a detestat propria lui moştenire.
41 Şi i-a dat în mâna păgânilor; şi cei ce i-au urât au condus
asupra lor.
42 Duşmanii lor de asemenea i-au oprimat şi au fost supuşi
sub mâinile lor.
43 De multe ori el i-a eliberat, dar ei l-au provocat cu sfatul
lor şi au fost înjosiţi pentru nelegiuirea lor.
44 Cu toate acestea el a dat atenţie nenorocirii lor, când le-a
ascultat strigătul,
45 Şi pentru ei şi-a amintit de legământul său şi s-a pocăit
conform mulţimii îndurărilor sale.
46 El i-a făcut să găsească milă la toţi cei ce i-au dus captivi.
47 Salvează-ne, DOAMNE Dumnezeul nostru, şi adună-ne
dintre păgâni, ca să dăm mulţumiri numelui tău sfânt şi să
triumfăm în lauda ta.
48 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel din veş-
nicie în veşnicie, şi tot poporul să spună: Amin. Lăudaţi pe
DOMNUL .
 Psalmii 109
CARTEA A CINCEA
Capitolul 107
A duceţi mulţumiri DOMNULUI, pentru că este bun,
căci mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
2 Aşa să spună cei răscumpăraţi ai DOMNULUI, pe care el
i-a răscumpărat din mâna duşmanului;
3 Şi i-a adunat din ţări, de la răsărit şi de la apus, de la mia-
zănoapte şi de la miazăzi.
4 Ei au rătăcit în pustie pe o cale neumblată, nu au găsit nici
o cetate în care să locuiască.
5 Înfometaţi şi însetaţi, sufletul lor a leşinat în ei.
6 Atunci în tulburarea lor au strigat către DOMNUL şi el i-a
eliberat din tulburările lor.
7 Şi i-a condus pe drumul drept, ca să meargă la o cetate de
locuit.
8 O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui şi
pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
9 Căci el satură sufletul care tânjeşte şi umple sufletul flă-
mând cu bunătate.
10 Cei care şed în întuneric şi în umbra morţii sunt legaţi în
nenorocire şi în fier,
11 Pentru că s-au răzvrătit împotriva cuvintelor lui
Dumnezeu şi au dispreţuit sfatul celui Preaînalt;
12 De aceea le-a umilit inima cu muncă; au căzut şi nu a fost
nimeni să îi ajute.
13 Atunci în tulburarea lor au strigat către DOMNUL şi el i-a
salvat din tulburările lor.
14 I-a adus din întuneric şi din umbra morţii şi a rupt legă-
turile lor în bucăţi.
15 O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui
şi pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
16 Căci el a frânt porţile de aramă şi a tăiat zăvoarele de fier
în bucăţi.
17 Nebunii, din cauza fărădelegii lor şi din cauza nelegiuiri-
lor lor, sunt nenorociţi.
18 Sufletul lor detestă tot felul de mâncare şi se apropie de
porţile morţii.
19 Atunci în tulburarea lor strigă către DOMNUL , iar el îi
salvează din tulburările lor.
20 A trimis cuvântul lui şi i-a vindecat şi i-a eliberat din ni-
micirile lor.
21 O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui
şi pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
22 Să aducă sacrificii de mulţumiri şi să vestească lucrările
lui cu bucurie.
23 Cei ce coboară la mare în corăbii, care fac comerţ pe ape
mari,
24 Aceştia văd lucrările DOMNULUI şi minunile lui în
adânc.
25 Pentru că el porunceşte şi ridică vântul furtunos, care
înalţă valurile mării.
26 Se ridică spre cer, coboară din nou spre adâncuri, sufletul
lor se topeşte din cauza tulburării.
27 Ei se clatină încoace şi încolo şi şovăie ca un om beat şi
sunt la capătul înţelepciunii lor.
28 Atunci în tulburarea lor strigă către DOMNUL , iar el îi
scoate din tulburările lor.
29 El furtună o face linişte, aşa că valurile ei se alină.
30 Atunci ei se veselesc că s-au liniştit, iar el îi conduce la
limanul lor dorit.
31 O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui
365
şi pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
32 Să îl înalţe în adunarea poporului şi să îl laude în sfatul
bătrânilor.
33 El preface râurile în pustie şi izvoarele de apă în
uscăciune;
34 Un pământ roditor îl preface în pământ sterp, pentru stri-
căciunea celor ce locuiesc în el.
35 El schimbă pustia în apă stătătoare şi pământul uscat în
izvoare de apă.
36 Şi acolo face pe cei flămânzi să locuiască, pentru ca ei să
zidească o cetate de locuit,
37 Şi să semene câmpuri şi să sădească vii, care să aducă roa-
dele venitului.
38 El de asemenea îi binecuvântează, astfel că se înmulţesc
foarte mult; şi nu lasă vitele lor să se împuţineze.
39 Din nou, ei sunt împuţinaţi şi înjosiţi prin oprimare, ne-
norocire şi întristare.
40 El varsă dispreţ peste prinţi şi îi face să rătăcească în pus-
tie, unde nu este nici o cale.
41 Totuşi din nenorocire el aşează pe cel sărac în înalt şi îi
face familii ca o turmă.
42 Cei drepţi vor vedea aceasta şi se vor bucura şi toată nele-
giuirea îşi va închide gura.
43 Cine este înţelept şi va lua seama la aceste lucruri? Aceia
vor înţelege bunătatea iubitoare a DOMNULUI.
Capitolul 108
O cântare sau psalm al lui David.
D umnezeule, inima mea este hotărâtă; voi cânta şi
voi da laudă, chiar cu gloria mea.
2 Trezeşte-te, psalterion şi harpă, eu însumi mă voi trezi
devreme.
3 Te voi lăuda, DOAMNE , printre popoare şi îţi voi cânta la-
ude printre naţiuni.
4 Căci mila ta este mare deasupra cerurilor, şi adevărul tău
ajunge până la nori.
5 Înalţă-te, Dumnezeule, deasupra cerurilor, şi gloria ta dea-
supra întregului pământ;
6 Ca preaiubiţii tăi să fie eliberaţi, salvează cu dreapta ta şi
răspunde-mi.
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia sa; mă voi bucura, voi îm-
părţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
8 Galaadul este al meu; Manase este al meu; Efraim de ase-
menea este puterea capului meu; Iuda este legiuitorul meu.
9 Moab este vasul meu pentru spălare; peste Edom îmi voi
arunca sandala; peste Filistia voi triumfa.
10 Cine mă va duce în cetatea cea tare? Cine mă va conduce
în Edom?
11 Nu voieşti tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat? Şi nu vo-
ieşti tu, Dumnezeule, să mergi înainte cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor în timpul tulburării, fiindcă zadarnic este
ajutorul omului.
13 Prin Dumnezeu vom lucra cu tărie, căci el va călca în pi-
cioare pe duşmanii noştri.
Capitolul 109
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
N u tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Pentru că gura celui stricat şi gura celui înşelător sunt
deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă
mincinoasă.
3 M-au înconjurat de asemenea cu cuvinte de ură şi au luptat
 Psalmii 112
împotriva mea fără motiv.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă
dedic rugăciunii.
5 Şi mi-au răsplătit cu rău pentru bine şi ură pentru dragos-
tea mea.
6 Pune peste el un om stricat şi să stea în picioare Satan la
dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat şi rugăciunea lui să
devină păcat.
8 Zilele lui să fie puţine; şi un altul să îi ia serviciul.
9 Copiii lui să fie fără tată şi soţia lui văduvă.
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi şi să cerşească, să îşi
caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; şi lasă străinii să prade
munca lui.
12 Să nu fie acolo nici unul să întindă mila spre el, nici să nu
fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Urmaşii lui să se stârpească; şi în generaţia următoare nu-
mele lor să fie şters.
14 Nelegiuirea taţilor lui să fie amintită înaintea DOMNULUI;
şi să nu se şteargă păcatul mamei sale.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească
amintirea lor de pe pământ.
16 Pentru că nu şi-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe
sărac şi pe nevoiaş, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el;
cum nu şi-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se de-
părteze aceasta de el.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, ast-
fel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, şi în oasele lui ca
untdelemnul.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă şi ca un brâu cu care este
încins continuu.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL şi
a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează cu mine datori-
tă numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Căci eu sunt sărac şi nevoiaş, şi inima mea este rănită
înăuntrul meu.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungeşte, sunt arun-
cat în sus şi în jos ca lăcusta.
24 Genunchii mei se clatină de postire şi carnea mea hăme-
seşte de grăsime.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat
la mine şi-au clătinat capetele.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă con-
form milei tale,
27 Ca ei să ştie că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE , ai
făcut aceasta.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se
ridică, să fie ruşinaţi; dar servitorul tău să se bucure.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ruşine şi să se acopere cu
propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi
lăuda în mijlocul mulţimii.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru
a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
Capitolul 110
Un psalm al lui David.
D OMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,
până voi face pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău.
366
2 DOMNUL va trimite toiagul tăriei tale din Sion, domneşte
în mijlocul duşmanilor tăi.
3 Poporul tău va fi binevoitor în ziua puterii tale; în frumu-
seţile sfinţeniei din pântecele dimineţii, tu ai roua tinereţii
tale.
4 DOMNUL a jurat şi nu se va pocăi: Tu eşti preot pentru tot-
deauna, după rânduiala lui Melchisedec.
5 Domnul, la dreapta ta, va străpunge împăraţi în ziua furiei
sale.
6 Va judeca printre păgâni, va umple locurile cu trupurile
moarte; va răni capetele peste multe ţări.
7 Va bea din pârâul de pe cale, de aceea va înălţa capul.
Capitolul 111
L ăudaţi pe DOMNUL . Voi lăuda pe DOMNUL cu în-
treaga mea inimă în sfatul celor integri şi în adunare.
2 Lucrările DOMNULUI sunt mari, căutate de toţi cei ce au
plăcere în ele.
3 Lucrarea lui este onorabilă şi glorioasă; şi dreptatea lui dăi-
nuieşte pentru totdeauna.
4 El a făcut ca lucrările lui minunate să fie amintite; DOMNUL
este cu har şi plin de compasiune.
5 El a dat mâncare celor ce se tem de el; întotdeauna îşi va
aminti legământul său.
6 El a arătat poporului său puterea lucrărilor sale, ca să le dea
moştenirea păgânilor.
7 Lucrările mâinilor sale sunt adevăr şi judecată; toate po-
runcile sale sunt sigure.
8 Ele stau tari pentru totdeauna şi întotdeauna şi sunt făcute
în adevăr şi integritate.
9 A trimis răscumpărare poporului său, el a poruncit legă-
mântul său pentru totdeauna, sfânt şi înfricoşător este nu-
mele său.
10 Teama de DOMNUL este începutul înţelepciunii, o bună
înţelegere au toţi cei ce împlinesc poruncile lui, lauda lui dăi-
nuieşte pentru totdeauna.
Capitolul 112
L ăudaţi pe DOMNUL . Binecuvântat este omul care se
teme de DOMNUL , care îşi găseşte mult plăcerea în po-
runcile lui.
2 Sămânţa lui va fi tare pe pământ, generaţia celor integri va
fi binecuvântată.
3 Avere şi bogăţii vor fi în casa lui, şi dreptatea lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
4 Celor integri le răsare lumină în întuneric, el este cu har şi
plin de compasiune şi drept.
5 Un om bun arată favoare şi împrumută, el se îngrijeşte de
lucrurile lui cu judecată.
6 De aceea nu se va clătina niciodată, amintirea celui drept
va fi pentru totdeauna.
7 Nu se va teme de veştile rele, inima lui este hotărâtă, încre-
zându-se în DOMNUL .
8 Inima lui este întemeiată, el nu se va teme, până ce îşi va
vedea dorinţa împlinită asupra duşmanilor săi.
9 El a împrăştiat, a dat săracului; dreptatea lui dăinuieşte
pentru totdeauna; cornul lui va fi înălţat cu onoare.
10 Cel stricat va vedea şi se va mâhni; îşi va scrâşni dinţii şi
se va topi, dorinţa celor stricaţi va pieri.
 Psalmii 118
Capitolul 113
L ăudaţi pe DOMNUL . Lăudaţi, voi, servitori ai
DOMNULUI, lăudaţi numele DOMNULUI.
2 Binecuvântat fie numele DOMNULUI de acum înainte şi
pentru totdeauna.
3 De la răsăritul soarelui până la apusul lui, numele
DOMNULUI fie lăudat.
4 DOMNUL este înalt deasupra tuturor naţiunilor şi gloria
lui deasupra cerurilor.
5 Cine este asemenea DOMNULUI Dumnezeul nostru, care
locuieşte în înalt,
6 Care se umileşte să privească în cer şi pe pământ!
7 El ridică pe sărac din ţărână şi înalţă pe nevoiaş din mor-
manul de balegă,
8 Ca să îl aşeze cu prinţii, cu prinţii poporului său.
9 El face ca femeia stearpă să ţină casa şi să fie o mamă bucu-
roasă a copiilor. Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 114
C ând Israel a ieşit din Egipt, casa lui Iacob dintr-un po-
por cu o limbă străină,
2 Iuda a fost sanctuarul său şi Israel locul domniei lui.
3 Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
4 Munţii au săltat ca berbecii şi colinele ca mieii.
5 Ce te-a supărat pe tine, mare, de ai fugit? Pe tine, Iordane,
de te-ai întors înapoi?
6 Voi, munţi, că aţi săltat ca berbecii, şi voi coline, ca mieii?
7 Cutremură-te pământule, în prezenţa Domnului, în pre-
zenţa Dumnezeului lui Iacob,
8 Care a prefăcut stânca în apă stătătoare, cremenea în fân-
tână de ape.
Capitolul 115
N u nouă, DOAMNE , nu nouă, ci numelui tău dă glorie,
pentru mila ta şi pentru adevărul tău.
2 De ce să spună păgânii: Unde este acum Dumnezeul lor?
3 Dar Dumnezeul nostru este în ceruri, el a făcut tot ce i-a
plăcut.
4 Idolii lor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor oamenilor.
5 Au guri, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;
6 Au urechi, dar nu aud; au nări, dar nu miros;
7 Au mâini, dar nu ating; au picioare, dar nu umblă; nici nu
vorbesc prin gâtul lor.
8 Cei ce îi fac sunt asemenea lor; şi fiecare ce se încrede în
ei.
9 Israele, încrede-te în DOMNUL , el este ajutorul lor şi scutul
lor.
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în DOMNUL , el este ajutorul
lor şi scutul lor.
11 Voi care vă temeţi de DOMNUL , încredeţi-vă în DOMNUL ,
el este ajutorul lor şi scutul lor.
12 DOMNUL şi-a amintit de noi, el ne va binecuvânta; va bi-
necuvânta casa lui Israel; va binecuvânta casa lui Aaron.
13 Va binecuvânta pe cei ce se tem de DOMNUL , pe cei mici
şi pe cei mari.
14 DOMNUL vă va înmulţi continuu, pe voi şi pe copiii
voştri.
15 Voi sunteţi binecuvântaţi ai DOMNULUI care a făcut ce-
rul şi pământul.
16 Cerul, chiar cerurile, sunt ale DOMNULUI, dar pământul
l-a dat copiilor oamenilor.
17 Morţii nu laudă pe DOMNUL , nici vreunul ce coboară la
367
tăcere.
18 Dar noi vom binecuvânta pe DOMNUL de acum înainte şi
pentru totdeauna. Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 116
I ubesc pe DOMNUL , pentru că a auzit vocea mea şi ce-
rerile mele.
2 Pentru că şi-a aplecat urechea spre mine, de aceea îl voi
chema cât timp voi trăi.
3 Întristările morţii m-au înconjurat şi durerile iadului m-au
prins, am găsit tulburare şi întristare.
4 Atunci am chemat numele DOMNULUI; DOAMNE , te im-
plor, eliberează sufletul meu.
5 Cu har este DOMNUL şi drept; da, Dumnezeul nostru este
milostiv.
6 DOMNUL păstrează pe cel simplu; am fost înjosit şi el m-a
ajutat.
7 Întoarce-te la odihna ta, suflete al meu, căci DOMNUL ţi-a
făcut bine.
8 Căci mi-ai eliberat sufletul de moarte, ochii mei de lacrimi
şi picioarele mele de cădere.
9 Voi umbla înaintea DOMNULUI în ţara celor vii.
10 Am crezut, de aceea am vorbit; am fost foarte nenorocit.
11 Am spus în graba mea: Toţi oamenii sunt mincinoşi.
12 Ce voi întoarce DOMNULUI pentru toate binefacerile lui
către mine?
13 Voi lua paharul salvării şi voi chema numele
DOMNULUI.
14 Voi îndeplini jurămintele mele faţă de DOMNUL , acum,
în prezenţa întregului său popor.
15 Preţioasă este în ochii DOMNULUI moartea sfinţilor săi.
16 DOAMNE , cu adevărat eu sunt servitorul tău; eu sunt ser-
vitorul tău şi fiul roabei tale; tu ai dezlegat legăturile mele.
17 Ţie îţi voi aduce sacrificiul de mulţumire şi voi chema nu-
mele DOMNULUI.
18 Voi îndeplini jurămintele mele faţă de DOMNUL , acum,
în prezenţa întregului său popor,
19 În curţile casei DOMNULUI, în mijlocul tău, Ierusalime.
Lăudaţi pe Domnul.
Capitolul 117
L ăudaţi pe DOMNUL , toate naţiunile, lăudaţi-l toate
popoarele.
2 Pentru că bunătatea lui milostivă este mare faţă de noi şi
adevărul DOMNULUI dăinuieşte pentru totdeauna. Lăudaţi
pe DOMNUL .
Capitolul 118
A duceţi mulţumiri DOMNULUI, pentru că este bun,
căci mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
2 Să spună Israel acum, că a lui milă dăinuieşte pentru
totdeauna.
3 Să spună casa lui Aaron acum, că a lui milă dăinuieşte pen-
tru totdeauna.
4 Să spună cei ce se tem de DOMNUL acum, că a lui milă
dăinuieşte pentru totdeauna.
5 Am chemat pe DOMNUL în nenorocire; DOMNUL mi-a
răspuns şi m-a aşezat la loc larg.
6 DOMNUL este de partea mea; nu mă voi teme; ce îmi poate
face omul?
7 DOMNUL îmi ţine partea cu cei ce mă ajută, de aceea îmi
voi vedea dorinţa împlinită asupra celor ce mă urăsc.
 Psalmii 119
8 Este mai bine a te încrede în DOMNUL , decât a-ţi pune
încrederea în om.
9 Este mai bine a te încrede în DOMNUL , decât a-ţi pune în-
crederea în prinţi.
10 Toate naţiunile m-au încercuit, dar în numele DOMNULUI
le voi nimici.
11 M-au încercuit; da, m-au încercuit, dar în numele
DOMNULUI le voi nimici.
12 M-au încercuit ca nişte albine; sunt stinse ca focul de
spini, pentru că în numele DOMNULUI le voi nimici.
13 Tu m-ai împins cu asprime ca să cad, dar DOMNUL m-a
ajutat.
14 DOMNUL este puterea şi cântarea mea şi a devenit salva-
rea mea.
15 Vocea bucuriei şi a salvării este în corturile celor drepţi,
dreapta DOMNULUI lucrează cu tărie.
16 Dreapta DOMNULUI este înălţată, dreapta DOMNULUI
lucrează cu tărie.
17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi vesti lucrările DOMNULUI.
18 DOMNUL m-a disciplinat cu asprime, dar nu m-a dat
morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii, voi intra pe ele şi voi lă-
uda pe DOMNUL ,
20 Această poartă a DOMNULUI, pe care cei drepţi vor
intra.
21 Te voi lăuda, căci m-ai ascultat şi ai devenit salvarea
mea.
22 Piatra pe care zidarii au respins-o a devenit capul colţului
temeliei.
23 Aceasta este facerea DOMNULUI; şi este minunat în ochii
noştri.
24 Aceasta este ziua pe care DOMNUL a făcut-o; ne vom bu-
cura şi ne vom veseli în ea.
25 Salvează acum, te implor, DOAMNE; DOAMNE , te implor,
trimite acum prosperitate.
26 Binecuvântat fie cel ce vine în numele DOMNULUI; v-am
binecuvântat din casa DOMNULUI.
27 Dumnezeu este DOMNUL , care ne-a arătat lumină; legaţi
sacrificiul cu frânghii, de coarnele altarului.
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi te voi lăuda, eşti Dumnezeul
meu, te voi înălţa.
29 Aduceţi mulţumiri DOMNULUI, că este bun, că a lui milă
dăinuieşte pentru totdeauna.
Capitolul 119
A LEF. Binecuvântaţi sunt cei desăvârşiţi pe cale, care um-
blă în legea DOMNULUI.
2 Binecuvântaţi sunt cei ce ţin mărturiile lui şi îl caută cu
întreaga inimă.
3 Ei de asemenea nu fac nelegiuire, ei umblă în căile lui.
4 Tu ne-ai poruncit să ţinem stăruitor preceptele tale.
5 O, de ar fi fost căile mele rânduite să ţină statutele tale!
6 Atunci nu mă voi ruşina când voi respecta toate poruncile
tale.
7 Te voi lăuda cu o inimă dreaptă, după ce voi învăţa jude-
căţile tale drepte.
8 Voi ţine statutele tale, nu mă părăsi de tot.
9 BET. Cu ce îşi va curăţi un tânăr calea? Ţinând seama la ea
conform cuvântului tău.
10 Cu întreaga mea inimă te-am căutat, nu mă lăsa să rătă-
cesc de la poruncile tale.
11 Cuvântul tău l-am ascuns în inima mea, ca să nu
368
păcătuiesc împotriva ta.
12 Binecuvântat eşti tu, DOAMNE , învaţă-mă statutele tale.
13 Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii tale.
14 M-am bucurat în calea mărturiilor tale, cât în toate
bogăţiile.
15 Voi medita la preceptele tale şi voi da atenţie la căile tale.
16 Mă voi desfăta în statutele tale, nu voi uita cuvântul tău.
17 GHIMEL . Poartă-te bine cu servitorul tău, ca să trăiesc şi
să ţin cuvântul tău.
18 Deschide-mi ochii să văd lucrurile minunate din legea
ta.
19 Eu sunt străin pe pământ, nu ascunde poruncile tale de
mine.
20 Sufletul meu se frânge de dorinţa pe care o are pentru ju-
decăţile tale tot timpul.
21 Tu ai mustrat pe cei mândri, care sunt blestemaţi, care
rătăcesc de la poruncile tale.
22 Îndepărtează de mine ocara şi dispreţul, fiindcă am păzit
mărturiile tale.
23 Prinţi de asemenea au şezut şi au vorbit împotriva mea,
dar servitorul tău a meditat la statutele tale.
24 Mărturiile tale de asemenea sunt desfătarea mea şi sfă-
tuitorii mei.
25 DALET. Sufletul meu se lipeşte de ţărână, învie-mă con-
form cuvântului tău.
26 Eu am vestit căile mele şi tu m-ai ascultat, învaţă-mă sta-
tutele tale.
27 Fă-mă să înţeleg calea preceptelor tale, astfel voi vorbi
despre minunatele tale lucrări.
28 Sufletul meu se topeşte de întristare, întăreşte-mă con-
form cuvântului tău.
29 Îndepărtează de la mine calea minciunii şi dă-mi cu har
legea ta.
30 Eu am ales calea adevărului, am pus judecăţile tale îna-
intea mea.
31 M-am lipit de mărturiile tale, DOAMNE , nu mă da de
ruşine.
32 Voi alerga pe calea poruncilor tale, când îmi vei lărgi
inima.
33 HE . Învaţă-mă, DOAMNE , calea statutelor tale şi o voi
ţine până la sfârşit.
34 Dă-mi înţelegere şi voi ţine legea ta; da, o voi păzi cu în-
treaga mea inimă.
35 Fă-mă să merg pe cărarea poruncilor tale, căci în ea îmi
găsesc plăcere.
36 Apleacă-mi inima la mărturiile tale şi nu la poftire.
37 Abate ochii mei de la a privi deşertăciune; şi învie-mă pe
calea ta.
38 Întemeiază cuvântul tău servitorului tău, care este devo-
tat temerii de tine.
39 Abate ocara mea de care mă tem, fiindcă judecăţile tale
sunt bune.
40 Iată, am tânjit după preceptele tale, învie-mă în dreptatea
ta.
41 VAU. Lasă de asemenea îndurările tale şi salvarea ta să
vină la mine, DOAMNE , conform cuvântului tău.
42 Astfel voi avea cu ce să răspund celui ce mă ocărăşte, căci
mă încred în cuvântul tău.
43 Şi nu lua cuvântul adevărului cu totul din gura mea, pen-
tru că am sperat în judecăţile tale.
44 Astfel voi ţine legea ta continuu pentru totdeauna şi
întotdeauna.
 Psalmii 119
45 Şi voi umbla în libertate, căci eu caut preceptele tale.
46 Voi vorbi despre mărturiile tale de asemenea în faţa îm-
păraţilor şi nu mă voi ruşina.
47 Şi mă voi desfăta în poruncile tale, pe care le-am iubit.
48 Mâinile mele de asemenea le voi înălţa spre poruncile
tale, pe care le-am iubit; şi voi medita la statutele tale.
49 ZAIN. Aminteşte servitorului tău cuvântul, în care m-ai
făcut să sper.
50 Acesta îmi este mângâierea în necazul meu, căci cuvântul
tău m-a înviat.
51 Cei mândri m-au luat mult în derâdere, totuşi nu m-am
abătut de la legea ta.
52 Mi-am amintit de judecăţile tale din vechime, DOAMNE ,
şi m-am mângâiat.
53 Groaza m-a cuprins din cauza celor stricaţi care părăsesc
legea ta.
54 Statutele tale au fost cântările mele în casa călătoriei
mele.
55 Noaptea mi-am amintit de numele tău, DOAMNE , şi am
ţinut legea ta.
56 Aceasta am avut, pentru că am ţinut preceptele tale.
57 HET. Tu eşti partea mea, DOAMNE , am spus că voi ţine
cuvintele tale.
58 Am implorat favoarea ta cu întreaga mea inimă, fii milos-
tiv faţă de mine conform cuvântului tău.
59 M-am gândit la căile mele şi mi-am întors picioarele spre
mărturiile tale.
60 M-am grăbit şi nu am întârziat să ţin poruncile tale.
61 Cetele celor stricaţi m-au jefuit, dar eu nu am uitat legea
ta.
62 La miezul nopţii mă voi scula să îţi aduc mulţumiri dato-
rită judecăţilor tale drepte.
63 Sunt tovarăş tuturor celor ce se tem de tine şi celor ce ţin
preceptele tale.
64 Pământul, DOAMNE , este plin de mila ta, învaţă-mă sta-
tutele tale.
65 TET. Tu te-ai purtat bine cu servitorul tău, DOAMNE ,
conform cuvântului tău.
66 Învăţă-mă judecată bună şi cunoaştere, căci am crezut
poruncile tale.
67 Înainte să fiu nenorocit am rătăcit, dar acum am ţinut
cuvântul tău.
68 Tu eşti bun şi faci bine; învaţă-mă statutele tale.
69 Cei mândri au născocit o minciună împotriva mea, dar
voi ţine preceptele tale cu întreaga mea inimă.
70 Inima lor este grasă ca unsoarea; dar eu mă desfăt în le-
gea ta.
71 Este bine pentru mine că am fost umilit, ca să învăţ sta-
tutele tale.
72 Legea gurii tale este mai bună pentru mine decât mii de
bucăţi de aur şi argint.
73 IOD. Mâinile tale m-au făcut şi m-au modelat, dă-mi în-
ţelegere, ca să învăţ poruncile tale.
74 Cei ce se tem de tine se vor veseli când mă vor vedea, de-
oarece am sperat în cuvântul tău.
75 Ştiu, DOAMNE , că judecăţile tale sunt drepte şi că tu în
credincioşie m-ai umilit.
76 Fie, te rog, bunătatea ta milostivă mângâierea mea, con-
form cuvântului tău faţă de servitorul tău.
77 Să vină la mine îndurările tale blânde, ca să trăiesc, fiind-
că legea ta este desfătarea mea.
78 Ruşinaţi fie cei mândri, căci s-au purtat pervers cu mine
369
fără motiv, dar eu voi medita la preceptele tale.
79 Să se întoarcă la mine cei ce se tem de tine şi cei ce au cu-
noscut mărturiile tale.
80 Inima mea să fie desăvârşită în statutele tale, ca să nu mă
ruşinez.
81 CAF. Sufletul meu se sfârşeşte după salvarea ta, dar eu
sper în cuvântul tău.
82 Ochii mei se sfârşesc după cuvântul tău, spunând: Când
mă vei mângâia?
83 Căci am devenit ca un burduf în fum; totuşi eu nu uit
statutele tale.
84 Cât de multe sunt zilele servitorului tău? Când vei face
judecată asupra celor ce mă persecută?
85 Pentru mine au săpat gropi cei mândri, care nu sunt după
legea ta.
86 Toate poruncile tale sunt credincioase, ei mă persecută pe
nedrept; ajută-mă.
87 Aproape că m-au mistuit de pe pământ; dar eu nu am
părăsit preceptele tale.
88 Învie-mă după bunătatea ta iubitoare; astfel voi ţine măr-
turiile gurii tale.
89 LAMED. Pentru totdeauna, DOAMNE , cuvântul tău este
întemeiat în cer.
90 Credincioşia ta este spre toate generaţiile, tu ai întemeiat
pământul şi el dăinuieşte.
91 Ei dăinuiesc până azi conform rânduielilor tale, căci toţi
sunt servitorii tăi.
92 Dacă legea ta nu ar fi fost desfătările mele, atunci aş fi
pierit în necazul meu.
93 Nu voi uita niciodată preceptele tale, căci cu ele m-ai
înviat.
94 Eu sunt al tău, salvează-mă, fiindcă am căutat preceptele
tale.
95 Cei stricaţi m-au aşteptat pentru a mă nimici, dar eu voi
da atenţie mărturiilor tale.
96 Am văzut un sfârşit a toată perfecţiunea, dar porunca ta
este foarte întinsă.
97 MEM. Cât de mult iubesc legea ta! Ea este meditaţia mea
toată ziua.
98 Prin poruncile tale m-ai făcut mai înţelept decât duşma-
nii mei, căci ele sunt totdeauna cu mine.
99 Am mai multă înţelegere decât toţi învăţătorii mei, fiind-
că mărturiile tale sunt meditaţia mea.
100 Înţeleg mai mult decât bătrânii, pentru că eu ţin precep-
tele tale.
101 Mi-am înfrânat picioarele de la fiecare cale rea, ca să ţin
cuvântul tău.
102 Nu m-am depărtat de judecăţile tale, pentru că tu m-ai
învăţat.
103 Cât de dulci sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele!
Mai dulci decât mierea pentru gura mea!
104 Prin preceptele tale obţin înţelegere, de aceea urăsc toată
calea mincinoasă.
105 NUN. Cuvântul tău este o lampă pentru picioarele mele
şi o lumină pentru cărarea mea.
106 Am jurat că voi ţine judecăţile tale drepte şi le voi
împlini.
107 Sunt foarte nenorocit; învie-mă, DOAMNE , conform cu-
vântului tău.
108 Te implor, acceptă ofrandele de bunăvoie ale gurii mele,
DOAMNE , şi învaţă-mă judecăţile tale.
109 Sufletul meu este continuu în mâna mea, totuşi eu nu
 Psalmii 119
uit legea ta.
110 Cei stricaţi mi-au întins o capcană, totuşi nu m-am rătă-
cit de la preceptele tale.
111 Mărturiile tale le-am luat ca pe o moştenire pentru tot-
deauna, fiindcă ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am aplecat inima să împlinesc statutele tale întot-
deauna, până la sfârşit.
113 SAMEC . Urăsc gândurile deşarte, dar iubesc legea ta.
114 Tu eşti adăpostul meu şi scutul meu, eu sper în cuvântul
tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, voi făcători de rău, căci voi ţine
poruncile Dumnezeului meu.
116 Susţine-mă conform cuvântului tău, ca să trăiesc; şi nu
mă lăsa să fiu ruşinat datorită speranţei mele.
117 Susţine-mă şi voi fi în siguranţă şi voi respecta statutele
tale continuu.
118 Tu ai călcat în picioare pe toţi cei ce rătăcesc de la statu-
tele tale, pentru că înşelătoria lor este falsitate.
119 Tu pui deoparte precum zgura pe toţi cei stricaţi ai pă-
mântului, de aceea eu iubesc mărturiile tale.
120 Carnea mea tremură de teama de tine; şi mă tem de ju-
decăţile tale.
121 AIN. Eu am făcut judecată şi justiţie; nu mă lăsa la voia
opresorilor mei.
122 Fii garant pentru servitorul tău pentru bine, nu lăsa pe
cei mândri să mă oprime.
123 Ochii mei se sfârşesc după salvarea ta şi pentru cuvântul
dreptăţii tale.
124 Poartă-te cu servitorul tău conform milei tale şi învaţă-
mă statutele tale.
125 Eu sunt servitorul tău; dă-mi înţelegere, ca să cunosc
mărturiile tale.
126 Este timpul să lucrezi, DOAMNE , pentru că ei au făcut
legea ta fără efect.
127 De aceea iubesc poruncile tale mai mult decât aurul; da,
mai mult decât aurul pur.
128 De aceea socotesc toate preceptele tale ca fiind drepte; şi
urăsc toată calea mincinoasă.
129 PE . Mărturiile tale sunt minunate, de aceea sufletul meu
le ţine.
130 Intrarea cuvintelor tale dă lumină; ea dă înţelegere celui
simplu.
131 Mi-am deschis gura şi am sorbit, căci am tânjit după
poruncile tale.
132 Uită-te la mine şi fii milostiv cu mine, aşa cum ai obiş-
nuit să faci celor ce iubesc numele tău.
133 Rânduieşte-mi paşii în cuvântul tău şi nici o nelegiuire
să nu domnească asupra mea.
134 Eliberează-mă de oprimarea omului, astfel voi ţine pre-
ceptele tale.
135 Fă să strălucească faţa ta peste servitorul tău; şi învaţă-
mă statutele tale.
136 Râuri de ape curg din ochii mei, pentru că ei nu ţin le-
gea ta.
137 ŢADI. Drept eşti tu, DOAMNE , şi integre sunt judecăţile
tale.
138 Mărturiile tale, pe care le-ai poruncit, sunt drepte şi
foarte credincioase.
139 Zelul meu m-a mistuit, pentru că duşmanii mei au uitat
cuvintele tale.
140 Cuvântul tău este foarte curat, de aceea servitorul tău îl
iubeşte.
370
141 Eu sunt mic şi dispreţuit, totuşi nu uit preceptele tale.
142 Dreptatea ta este o dreptate veşnică şi legea ta este
adevărul.
143 Tulburare şi chin m-au cuprins, totuşi poruncile tale
sunt desfătările mele.
144 Dreptatea mărturiilor tale este veşnică, dă-mi înţelegere
şi voi trăi.
145 KOF. Am strigat cu întreaga mea inimă; ascultă-mă,
DOAMNE , eu voi ţine statutele tale.
146 Am strigat către tine; salvează-mă şi voi ţine mărturiile
tale.
147 Am întâmpinat răsăritul dimineţii şi am strigat, am spe-
rat în cuvântul tău.
148 Ochii mei întâmpină gărzile nopţii, ca să meditez la cu-
vântul tău.
149 Ascultă-mi vocea conform bunătăţii tale iubitoare,
DOAMNE , învie-mă conform judecăţii tale.
150 Se apropie cei ce urmăresc ticăloşie, ei sunt departe de
legea ta.
151 Tu eşti aproape, DOAMNE; şi toate poruncile tale sunt
adevăr.
152 Referitor la mărturiile tale, am ştiut din vechime că tu
le-ai fondat pentru totdeauna.
153 REŞ. Ia aminte la nenorocirea mea şi eliberează-mă, căci
nu uit legea ta.
154 Pledează în cauza mea şi eliberează-mă, învie-mă con-
form cuvântului tău.
155 Salvarea este departe de cei stricaţi, căci ei nu caută sta-
tutele tale.
156 Mari sunt îndurările tale blânde, DOAMNE , învie-mă
conform judecăţilor tale.
157 Mulţi sunt persecutorii mei şi duşmanii mei; totuşi nu
mă voi abate de la mărturiile tale.
158 Am privit pe călcătorii de lege şi am fost dezgustat, pen-
tru că nu au ţinut cuvântul tău.
159 Vezi cât iubesc preceptele tale, învie-mă, DOAMNE , con-
form bunătăţii tale iubitoare.
160 Cuvântul tău este adevărat de la început şi fiecare din
judecăţile tale drepte dăinuieşte pentru totdeauna.
161 ŞIN. Prinţi m-au persecutat fără motiv, dar inima mea se
cutremură la cuvântul tău.
162 Mă bucur la cuvântul tău, ca unul ce găseşte mare
pradă.
163 Urăsc şi detest minciuna, dar iubesc legea ta.
164 De şapte ori pe zi te laud datorită judecăţilor tale
drepte.
165 Multă pace au cei ce iubesc legea ta şi nimic nu îi va
poticni.
166 DOAMNE , eu am sperat în salvarea ta şi am împlinit po-
runcile tale.
167 Sufletul meu a ţinut mărturiile tale şi le iubesc peste
măsură.
168 Am ţinut preceptele tale şi mărturiile tale, căci toate că-
ile mele sunt înaintea ta.
169 TAU. Să se apropie strigătul meu înaintea ta, DOAMNE ,
dă-mi înţelegere conform cuvântului tău.
170 Să ajungă cererea mea înaintea ta, eliberează-mă con-
form cuvântului tău.
171 Buzele mele vor rosti laudă, când mă vei învăţa statutele
tale.
172 Limba mea va vorbi despre cuvântul tău, pentru că toate
poruncile tale sunt dreptate.
 Psalmii 127
173 Mâna ta să mă ajute, pentru că am ales preceptele tale.
174 Am tânjit după salvarea ta, DOAMNE , şi legea ta este des-
fătarea mea.
175 Lasă sufletul meu să trăiască şi te va lăuda; şi lasă jude-
căţile tale să mă ajute.
176 Am rătăcit ca o oaie pierdută; caută pe servitorul tău,
pentru că nu uit poruncile tale.
Capitolul 120
O cântare a treptelor.
Î n tulburarea mea am strigat către DOMNUL şi el m-a
ascultat.
2 Scapă-mi sufletul, DOAMNE , de buzele mincinoase şi de
limba înşelătoare.
3 Ce ţi se va da? Sau ce ţi se va face, limbă mincinoasă?
4 Săgeţi ascuţite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.
5 Vai mie, că locuiesc temporar în Meşec, că locuiesc în cor-
turile Chedarului.
6 Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăşte pacea.
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru
război.
Capitolul 121
O cântare a treptelor.
Î mi ridic ochii spre munţi, de unde îmi vine ajutorul.
2 Ajutorul îmi vine de la DOMNUL , care a făcut cerul şi
pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul, cel ce te păzeşte nu va
dormita.
4 Iată, nu va dormita, nici nu va dormi cel ce păzeşte pe
Israel.
5 DOMNUL este păzitorul tău, DOMNUL este umbra ta peste
dreapta ta.
6 Soarele nu te va lovi ziua, nici luna noaptea.
7 DOMNUL te va păstra de la tot răul, îţi va păstra sufletul.
8 DOMNUL va păstra ieşirea ta şi intrarea ta, de acum înain-
te şi pentru totdeauna.
Capitolul 122
O cântare a treptelor, a lui David.
M -am veselit când mi-au spus: Să mergem la casa
DOMNULUI.
2 Picioarele noastre vor sta înăuntrul porţilor tale,
Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate strâns unită împreună.
4 Căci acolo urcă triburile, triburile DOMNULUI, la mărturia
lui Israel, pentru a aduce mulţumiri numelui DOMNULUI.
5 Căci acolo sunt aşezate tronuri de judecată, tronurile casei
lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului; vor prospera cei ce
te iubesc.
7 Pace fie înăuntrul zidurilor tale şi prosperitate înăuntrul
palatelor tale.
8 Pentru fraţii şi însoţitorii mei, voi spune acum: Pace fie
înăuntrul tău.
9 Datorită casei DOMNULUI Dumnezeul nostru voi căuta
binele tău.
Capitolul 123
S
O cântare a treptelor.
pre tine îmi înalţ ochii, tu, care locuieşti în ceruri.
2 Iată, precum ochii servitorilor privesc la mâna stăpânilor
371
lor şi precum ochii servitoarei la mâna stăpânei ei, astfel
ochii noştri aşteaptă pe DOMNUL Dumnezeul nostru, până
când va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, DOAMNE , ai milă de noi, pentru că suntem
umpluţi peste măsură cu dispreţ.
4 Sufletul nostru este umplut peste măsură cu batjocura ce-
lor ce sunt în tihnă şi cu dispreţul celor mândri.
Capitolul 124
O cântare a treptelor, a lui David.
De nu ar fi fost DOMNUL de partea noastră, să spună
Israel;
2 De nu ar fi fost DOMNUL de partea noastră, când oameni
s-au ridicat împotriva noastră,
3 Atunci ei ne-ar fi înghiţit de vii, când furia lor s-a aprins
împotriva noastră;
4 Atunci apele ne-ar fi copleşit, pârâul ar fi trecut peste su-
fletul nostru;
5 Atunci apele umflate ar fi trecut peste sufletul nostru.
6 Binecuvântat fie DOMNUL , care nu ne-a dat ca pradă pen-
tru dinţii lor.
7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din plasa păsărarilor,
plasa s-a rupt şi noi am scăpat.
8 Ajutorul nostru este în numele DOMNULUI, care a făcut
cerul şi pământul.
Capitolul 125
O cântare a treptelor.
C ei ce se încred în DOMNUL sunt ca muntele Sion, care
nu se clatină, ci dăinuieşte pentru totdeauna.
2 Ca munţii împrejurul Ierusalimului, astfel este DOMNUL
împrejurul poporului său de acum înainte şi pentru
totdeauna.
3 Căci toiagul celui stricat nu se va odihni în partea celor
drepţi, ca nu cumva cei drepţi să îşi întindă mâinile spre
nelegiuire.
4 Fă bine, DOAMNE , celor buni şi celor integri în inimile
lor.
5 Cât despre cei ce se abat spre căile lor strâmbe, DOMNUL
îi va conduce cu lucrătorii nelegiuirii, dar peste Israel va fi
pace.
Capitolul 126
O cântare a treptelor.
C ând DOMNUL a adus înapoi din captivitate pe cei ai
Sionului, eram ca cei ce visează.
2 Atunci gura noastră s-a umplut cu râs şi limba noastră cu
cântare; atunci au spus cei dintre păgâni: DOMNUL a făcut
lucruri mari pentru ei.
3 DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea suntem
veseli.
4 Adu înapoi pe ai noştri din captivitate, DOAMNE , ca râu-
rile în sud.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.
6 Cel ce merge înainte plângând, purtând sămânţă preţioasă,
se va întoarce fără îndoială cu bucurie, aducându-şi snopii.
Capitolul 127
O cântare a treptelor, pentru Solomon.
D acă nu zideşte DOMNUL casa, în zadar muncesc cei
ce o zidesc; dacă nu păzeşte DOMNUL cetatea, în zadar
veghează paznicul.
 Psalmii 134
2 Zadarnic vă sculaţi devreme şi staţi până târziu ca să mâncaţi
pâinea întristărilor, pentru că el dă somn preaiubitului său.
3 Iată, copiii sunt o moştenire de la DOMNUL şi rodul pân-
tecelui este răsplata sa.
4 Ca săgeţile în mâna viteazului, astfel sunt copiii tinereţii
tale.
5 Ferice de omul care îşi umple tolba cu ei, ei nu se vor ruşina
ci vor vorbi cu duşmanii la poartă.
Capitolul 128
O cântare a treptelor.
B inecuvântat este oricine se teme de DOMNUL şi
umblă în căile lui.
2 Căci vei mânca din munca mâinilor tale: vei fi fericit şi îţi
va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare lângă marginile casei tale,
copiii tăi ca ramuri de măslin în jurul mesei tale.
4 Iată, astfel va fi binecuvântat omul care se teme de
DOMNUL .
5 DOMNUL te va binecuvânta din Sion; şi vei vedea binele
Ierusalimului toate zilele vieţii tale.
6 Da, vei vedea pe copiii copiilor tăi şi pace peste Israel.
Capitolul 129
O cântare a treptelor.
D e multe ori m-au tulburat din tinereţea mea, să spună
acum Israel:
2 De multe ori m-au tulburat din tinereţea mea, totuşi nu
m-au învins.
3 Plugarii au arat pe spatele meu, şi-au lungit brazdele.
4 DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăţi frânghiile celor
stricaţi.
5 Să fie încurcaţi şi întorşi înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie pe acoperişul casei ca iarba, care se ofileşte înainte
de a creşte,
7 Cu care cosaşul nu îşi umple mâna, nici sânul său cel ce
leagă snopii.
8 Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie
peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.
Capitolul 130
O cântare a treptelor, a lui David.
D in adâncuri am strigat către tine, DOAMNE .
2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie
atente la vocea cererilor mele.
3 Dacă tu, DOAMNE , ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine
ar sta în picioare?
4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.
5 Eu aştept pe DOMNUL , sufletul meu aşteaptă şi eu sper în
cuvântul lui.
6 Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii
venirea dimineţii, da, decât străjerii venirea dimineţii.
7 Să spere Israel în DOMNUL , căci la DOMNUL este milă şi la
el este multă răscumpărare.
8 Şi va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
Capitolul 131
D
O cântare a treptelor, a lui David.
OAMNE , inima mea nu este trufaşă, nici ochii mei în-
gâmfaţi, nici nu m-am deprins în lucruri mari, nici în
cele prea înalte pentru mine.
2 Cu adevărat m-am purtat bine şi m-am liniştit, ca un copil
372
care este înţărcat de mama lui. Sufletul meu este întocmai ca
un copil înţărcat.
3 Să spere Israel în DOMNUL , de acum înainte şi pentru
totdeauna.
Capitolul 132
O cântare a treptelor.
D OAMNE , aminteşte-ţi de David şi de toate nenorocirile
lui;
2 Cum i-a jurat el DOMNULUI şi a făcut un jurământ puter-
nicului Dumnezeu al lui Iacob;
3 Cu siguranţă nu voi intra în tabernacolul casei mele, nici
nu voi urca în patul meu;
4 Nu voi da somn ochilor mei, sau aţipeală pleoapelor mele,
5 Până ce voi găsi un loc pentru DOMNUL , o locuinţă pentru
puternicul Dumnezeu al lui Iacob.
6 Iată, am auzit despre aceasta la Efrata, noi am găsit aceasta
în câmpurile pădurii.
7 Vom intra în tabernacolele sale, ne vom închina la aşter-
nutul piciorului său.
8 Ridică-te, DOAMNE , la odihna ta, tu, şi chivotul puterii
tale.
9 Să fie îmbrăcaţi preoţii tăi cu dreptate şi să strige sfinţii tăi
de bucurie.
10 Pentru servitorul tău David, nu întoarce faţa unsului
tău.
11 DOMNUL a jurat lui David în adevăr; nu se va întoarce
de la aceasta: Din rodul trupului tău voi aşeza pe tronul tău.
12 Dacă ai tăi copii vor ţine legământul meu şi mărturia mea
ce îi voi învăţa, copiii lor de asemenea vor şedea pe tronul
tău pentru totdeauna.
13 Fiindcă DOMNUL a ales Sionul; l-a dorit ca locuinţă a
lui.
14 Acesta este odihna mea pentru totdeauna, aici voi locui,
căci am dorit aceasta.
15 Mult voi binecuvânta merindea lui, voi sătura pe săracii
lui cu pâine.
16 De asemenea îi voi îmbrăca preoţii cu salvare, şi sfinţii lui
vor striga tare de bucurie.
17 Acolo voi face cornul lui David să înmugurească, am rân-
duit o lampă pentru unsul meu.
18 Cu ruşine îi voi îmbrăca pe duşmanii lui, dar coroana lui
va înflori peste el.
Capitolul 133
O cântare a treptelor, a lui David.
I ată, ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii împreună
în unitate!
2 Este ca untdelemnul, preţios pe cap, care a curs în jos pe
barbă, (pe barba lui Aaron), care a curs până la poalele ha-
inelor lui;
3 Ca roua Hermonului şi ca roua care a coborât pe munţii
Sionului; căci acolo DOMNUL a poruncit binecuvântarea,
viaţă pentru totdeauna.
Capitolul 134
O cântare a treptelor.
I ată, binecuvântaţi pe DOMNUL , toţi servitorii
DOMNULUI, care staţi noaptea în casa DOMNULUI.
2 Înălţaţi-vă mâinile în sanctuar şi binecuvântaţi pe
DOMNUL .
3 DOMNUL care a făcut cerul şi pământul să te binecuvânteze
 Psalmii 138
din Sion.
Capitolul 135
L ăudaţi pe DOMNUL . Lăudaţi numele DOMNULUI; lă-
udaţi-l servitori ai DOMNULUI.
2 Voi care staţi în casa DOMNULUI, în curţile casei
Dumnezeului nostru,
3 Lăudaţi pe DOMNUL , pentru că DOMNUL este bun; cân-
taţi laude numelui său, pentru că este plăcut.
4 Pentru că DOMNUL l-a ales pe Iacob pentru el însuşi şi
Israelul pentru tezaurul lui deosebit.
5 Căci ştiu că DOMNUL este mare şi că DOMNUL nostru este
mai presus de toţi dumnezeii.
6 Orice i-a plăcut DOMNULUI, aceea a făcut în cer şi pe pă-
mânt, în mări şi în toate locurile adânci.
7 El face vaporii să se ridice de la marginile pământului;
el face fulgere pentru ploaie; el aduce vântul din vistieriile
sale.
8 El care a lovit pe întâii născuţi ai Egiptului, deopotrivă ai
omului şi ai vitei.
9 El care a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
asupra lui Faraon şi asupra tuturor servitorilor lui.
10 El care a lovit naţiuni mari şi a ucis împăraţi puternici;
11 Pe Sihon, împăratul amoriţilor, şi pe Og, împăratul
Basanului, şi toate împărăţiile Canaanului,
12 Şi a dat ţara lor ca moştenire, o moştenire lui Israel, po-
porul său.
13 Numele tău, DOAMNE , dăinuieşte pentru totdeauna; şi
amintirea ta, DOAMNE , din generaţie în generaţie.
14 Fiindcă DOMNUL va judeca poporul său şi se va pocăi
referitor la servitorii săi.
15 Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor
oamenilor.
16 Au guri, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;
17 Au urechi, dar nu aud; nici nu este vreo suflare în gurile
lor.
18 Cei ce îi fac sunt asemenea lor; aşa este fiecare ce se în-
crede în ei.
19 Binecuvântaţi pe DOMNUL , casă a lui Israel; binecuvân-
taţi pe DOMNUL , casă a lui Aaron;
20 Binecuvântaţi pe DOMNUL , casă a lui Levi; voi, care vă
temeţi de DOMNUL , binecuvântaţi pe DOMNUL .
21 Binecuvântat fie din Sion DOMNUL , care locuieşte la
Ierusalim. Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 136
A duceţi mulţumiri DOMNULUI, căci este bun, căci
mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
2 Aduceţi mulţumiri Dumnezeului dumnezeilor, căci mila
lui dăinuieşte pentru totdeauna.
3 Aduceţi mulţumiri Domnului domnilor, căci mila lui dăi-
nuieşte pentru totdeauna.
4 Lui, care singur face mari minuni; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
5 Lui, care prin înţelepciune a făcut cerurile; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
6 Lui, care a întins pământul deasupra apelor; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
7 Lui, care a făcut mari luminători; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
8 Soarele să stăpânească ziua; căci mila lui dăinuieşte pentru
totdeauna.
373
9 Luna şi stelele să stăpânească noaptea; căci mila lui dăinu-
ieşte pentru totdeauna.
10 Lui, care a lovit Egiptul în întâii lor născuţi; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna;
11 Şi a adus pe Israel dintre ei; căci mila lui dăinuieşte pentru
totdeauna;
12 Cu mână puternică şi cu braţ întins; căci mila lui dăinu-
ieşte pentru totdeauna.
13 Lui, care a despărţit Marea Roşie în două; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
14 Şi a făcut pe Israel să treacă prin mijlocul acesteia; căci
mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
15 Dar a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie;
căci mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
16 Lui, care şi-a condus poporul prin pustie; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
17 Lui, care a lovit împăraţi mari; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
18 Şi a ucis împăraţi faimoşi; căci mila lui dăinuieşte pentru
totdeauna.
19 Pe Sihon, împăratul Amoriţilor; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna;
20 Şi pe Og, împăratul Basanului; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
21 Şi a dat ţara lor ca moştenire; căci mila lui dăinuieşte pen-
tru totdeauna.
22 Ca moştenire lui Israel, servitorul său; căci mila lui dăi-
nuieşte pentru totdeauna.
23 El, care şi-a amintit de noi în starea noastră înjosită; căci
mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
24 Şi ne-a răscumpărat de la duşmanii noştri; căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
25 El, care dă hrană la toată făptura; căci mila lui dăinuieşte
pentru totdeauna.
26 Aduceţi mulţumiri Dumnezeului cerului, căci mila lui
dăinuieşte pentru totdeauna.
Capitolul 137
L ângă râurile Babilonului, acolo ne-am aşezat, da, am
plâns când ne-am amintit de Sion.
2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.
3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau
cântare; şi cei ce ne-au risipit, ne cereau mir, spunând:
Cântaţi-ne din cântările Sionului.
4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-un pământ
străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusinţa
ei.
6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de
cerul gurii mele; dacă nu voi înălţa Ierusalimul mai presus
de bucuria mea dintâi.
7 Aminteşte-ţi, DOAMNE , de copiii Edomului în ziua
Ierusalimului; ei care au spus: Radeţi-l, radeţi-l, până la te-
meliile sale.
8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îţi răs-
plăteşte aşa cum ne-ai făcut tu nouă.
9 Ferice de cel ce ia şi zdrobeşte pe micuţii tăi de pietre.
Capitolul 138
Un psalm al lui David.
T e voi lăuda cu întreaga mea inimă; înaintea dumnezei-
lor îţi voi cânta laudă.
 Psalmii 141
2 Mă voi închina spre templul tău sfânt şi voi lăuda nume-
le tău pentru bunătatea ta iubitoare şi pentru adevărul tău,
pentru că ai preamărit cuvântul tău mai presus de tot nu-
mele tău.
3 În ziua când am strigat mi-ai răspuns şi m-ai întărit cu tă-
rie în sufletul meu.
4 Toţi împăraţii pământului te vor lăuda, DOAMNE , când
vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Da, vor cânta în căile DOMNULUI, căci mare este gloria
DOMNULUI.
6 Deşi DOMNUL este înălţat, totuşi el ia cunoştinţă de cei
înjosiţi, dar pe cei mândri îi cunoaşte de departe.
7 Deşi umblu în mijlocul tulburării, tu mă înviorezi; îţi vei
întinde mâna împotriva furiei duşmanilor mei, şi dreapta ta
mă va salva.
8 DOMNUL va desăvârşi ceea ce este pentru mine; mila ta,
DOAMNE , dăinuieşte pentru totdeauna; nu părăsi lucrările
propriilor tale mâini.
Capitolul 139
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
D OAMNE , tu m-ai cercetat şi m-ai cunoscut.
2 Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic, de departe îmi
pătrunzi gândul.
3 Îmi cercetezi cărarea şi culcarea şi cunoşti toate căile
mele.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE ,
tu îl cunoşti în întregime.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi şi pe dinainte şi ţi-ai pus
mâna peste mine.
6 O astfel de cunoaştere este prea minunată pentru mine;
este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Unde mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la pre-
zenţa ta?
8 Dacă mă urc în cer, tu eşti acolo; dacă îmi fac patul în iad,
iată, tu eşti acolo.
9 Dacă aş lua aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai
îndepărtate ale mării,
10 Chiar şi acolo mâna ta mă va conduce şi dreapta ta mă va
susţine.
11 Dacă aş spune: Negreşit întunericul mă va acoperi, atunci
noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; şi noaptea stră-
luceşte ca ziua; întunericul şi lumina sunt amândouă la fel
pentru tine.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pân-
tecele mamei mele.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoşător şi
admirabil; minunate sunt lucrările tale; şi sufletul meu o ştie
foarte bine.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut
în ascuns şi ţesut ca o broderie în părţile cele mai de jos ale
pământului.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat;
şi în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care conti-
nuu au fost modelate, când încă nici unul dintre ele nu era.
17 Cât de preţioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le-aş număra, ele sunt mai multe la număr decât
nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea depăr-
taţi-vă de mine, oamenilor sângeroşi.
374
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta şi duşmanii tăi
iau numele tău în deşert.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE , pe cei ce te urăsc? Şi nu mă
mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită, îi socotesc duşmanii mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima; în-
cearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile;
24 Şi vezi dacă este vreo cale stricată în mine şi condu-mă pe
calea veşnică.
Capitolul 140
Mai marelui muzician, un psalm al lui David.
S capă-mă, DOAMNE , de omul rău; păzeşte-mă de omul
violent,
2 Care îşi închipuie ticăloşii în inimă; continuu se adună
pentru război.
3 Şi-au ascuţit limbile ca un şarpe; veninul viperei este sub
buzele lor. Selah.
4 Păzeşte-mă, DOAMNE , de mâinile celui stricat; protejea-
ză-mă de omul violent, de cei care au plănuit să răstoarne
umbletele mele.
5 Cei mândri mi-au ascuns o capcană şi frânghii; au întins o
plasă pe cale; mi-au pus curse. Selah.
6 Eu i-am spus DOMNULUI: Tu eşti Dumnezeul meu, ascul-
tă vocea cererilor mele, DOAMNE .
7 DUMNEZEULE , Doamne, tăria salvării mele, mi-ai acope-
rit capul în ziua bătăliei.
8 Nu împlini, DOAMNE , dorinţele celui stricat; nu duce mai
departe planul lui stricat, pentru a nu se înălţa. Selah.
9 Cât despre capul celor ce mă înconjoară, să îi acopere tică-
loşia propriilor lor buze.
10 Să cadă cărbuni aprinşi peste ei; să fie aruncaţi în foc; în
gropi adânci, ca să nu se ridice din nou.
11 Nu lăsa pe bărbatul vorbitor de rău să fie întemeiat pe pă-
mânt; răul va vâna pe omul violent pentru a-l răsturna.
12 Ştiu că DOMNUL va susţine cauza celui nenorocit şi drep-
tul celor săraci.
13 Da, cei drepţi vor aduce mulţumiri numelui tău; cei in-
tegri vor locui în prezenţa ta.
Capitolul 141
Un psalm al lui David.
D OAMNE , strig către tine, grăbeşte-te înspre mine; des-
chide urechea la vocea mea, când strig către tine.
2 Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; şi
înălţarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară.
3 Pune o gardă, DOAMNE , înaintea gurii mele; păzeşte uşa
buzelor mele.
4 Nu înclina inima mea la nici un lucru rău, pentru a face
fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, şi nu mă
lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute.
5 Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; şi să mă mustre, va
fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciu-
nea mea de asemenea va fi pentru ei în nenorocirile lor.
6 Când judecătorii lor vor fi răsturnaţi în locuri stâncoase,
vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.
7 Oasele noastre sunt împrăştiate la gura mormântului, ca şi
când cineva taie şi despică lemne pe pământ.
8 Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE , Doamne; în
tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.
9 Păzeşte-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine şi
de cursele lucrătorilor nelegiuirii.
 Psalmii 145
10 Să cadă cei stricaţi în propriile lor plase, în timp ce eu
deodată scap.
Capitolul 142
Maschil al lui David; când era în peşteră: o rugăciune.
C u vocea mea am strigat către DOMNUL; cu vocea mea
mi-am făcut cererea către DOMNUL .
2 Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; am arătat înaintea lui
tulburarea mea.
3 Când duhul meu a fost copleşit înăuntrul meu, atunci ai
cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus
pe ascuns o capcană pentru mine.
4 M-am uitat la dreapta mea şi am privit, dar nu a fost nici
un om care să mă cunoască, mi-a lipsit adăpostul; nimeni nu
s-a îngrijit de sufletul meu.
5 Am strigat către tine, DOAMNE , am spus: Tu eşti adăpos-
tul meu şi partea mea în ţara celor vii.
6 Dă atenţie strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit,
eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici
decât mine.
7 Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău,
cei drepţi mă vor înconjura, căci mi-ai făcut bine.
Capitolul 143
Un psalm al lui David.
A scultă rugăciunea mea, DOAMNE , deschide ure-
chea la cererile mele, răspunde-mi în credincioşia şi în
dreptatea ta.
2 Şi nu intra la judecată cu servitorul tău, pentru că înaintea
ta nici un om viu nu va fi declarat drept.
3 Pentru că duşmanul mi-a persecutat sufletul; mi-a doborât
viaţa la pământ; m-a făcut să locuiesc în întuneric, ca pe cei
ce sunt demult morţi.
4 De aceea este duhul meu copleşit înăuntrul meu; inima îmi
este pustie în mine.
5 Îmi amintesc zilele din vechime; meditez la toate lucrările
tale; cuget la lucrarea mâinilor tale.
6 Îmi întind mâinile spre tine, sufletul meu însetează după
tine, ca un pământ însetat. Selah.
7 Grăbeşte să mă asculţi, DOAMNE , duhul meu se sfârşeşte,
nu îţi ascunde faţa de la mine, ca nu cumva să fiu ca cei ce
coboară în groapă.
8 Fă-mă să aud bunătatea ta iubitoare dimineaţa, pentru că
în tine mă încred; fă-mă să cunosc calea în care ar trebui să
umblu, căci îmi înalţ sufletul spre tine.
9 Scapă-mă, DOAMNE , de duşmanii mei, eu fug la tine pen-
tru a mă ascunde.
10 Învaţă-mă să fac voia ta, pentru că tu eşti Dumnezeul
meu, duhul tău este bun; condu-mă în ţara integrităţii.
11 Învie-mă, DOAMNE , pentru numele tău, pentru drepta-
tea ta scoate-mi sufletul din tulburare.
12 Şi în mila ta stârpeşte pe duşmanii mei şi nimiceşte-i pe
toţi cei ce îmi nenorocesc sufletul, căci eu sunt servitorul
tău.
Capitolul 144
Un psalm al lui David.
B inecuvântat fie DOMNUL , tăria mea, care îmi de-
prinde mâinile la război şi degetele mele la luptă.
2 Bunătatea mea şi fortăreaţa mea; turnul meu înalt şi eli-
beratorul meu; scutul meu şi cel în care mă încred, care îmi
supune poporul sub mine.
375
3 DOAMNE , ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el! Sau fiul
omului, ca să ţii seama de el!
4 Omul este asemănător deşertăciunii, zilele lui sunt ca o
umbră care trece.
5 DOAMNE pleacă-ţi cerurile şi coboară; atinge munţii şi vor
fumega.
6 Aruncă fulger şi împrăştie-i, trage săgeţile tale şi
nimiceşte-i.
7 Întinde-ţi mâna din înălţime; scapă-mă şi eliberează-mă
din ape mari, din mâna copiilor străini.
8 A căror gură vorbeşte deşertăciune şi dreapta lor este o
dreaptă a falsităţii.
9 Dumnezeule, eu îţi voi cânta o cântare nouă, pe psalterion
şi pe un instrument cu zece coarde îţi voi cânta laude.
10 El dă salvare împăraţilor, el eliberează pe David, servito-
rul său, de sabia care răneşte.
11 Scapă-mă şi eliberează-mă din mâna copiilor străini, a
căror gură vorbeşte deşertăciune şi dreapta lor este o dreaptă
a falsităţii;
12 Pentru ca fiii noştri să fie ca plante ce cresc în tinereţea
lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în ase-
mănarea unui palat;
13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de pro-
vizii; ca oile noastre să nască mii şi zeci de mii în străzile
noastre;
14 Ca boii noştri să fie tari să muncească; să nu fie nici o rup-
tură, nici o ieşire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.
15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel po-
por, al cărui Dumnezeu este DOMNUL .
Capitolul 145
Psalmul de laudă al lui David.
T e voi înălţa, Dumnezeul meu, împărate! Şi voi binecu-
vânta numele tău pentru totdeauna şi întotdeauna.
2 În fiecare zi te voi binecuvânta; şi voi lăuda numele tău
pentru totdeauna şi întotdeauna.
3 Mare este DOMNUL şi demn de a fi mult lăudat; şi măreţia
sa este de nepătruns.
4 O generaţie va lăuda lucrările tale alteia şi va vesti faptele
tale puternice.
5 Voi vorbi despre glorioasa onoare a maiestăţii tale şi despre
lucrările tale minunate.
6 Şi oamenii vor vorbi despre puterea înfricoşătoarelor tale
fapte şi eu voi vesti măreţia ta.
7 Ei vor rosti mult amintirea marii tale bunătăţi şi vor cânta
despre dreptatea ta.
8 DOMNUL este cu har şi plin de compasiune, încet la mânie
şi mare în milă.
9 DOMNUL este bun cu toţi şi îndurările lui blânde sunt pes-
te toate lucrările sale.
10 Toate lucrările tale te vor lăuda, DOAMNE; şi sfinţii tăi te
vor binecuvânta.
11 Ei vor vorbi despre gloria împărăţiei tale şi vor istorisi
puterea ta,
12 Pentru a face cunoscute fiilor oamenilor faptele lui puter-
nice şi maiestatea glorioasă a împărăţiei sale.
13 Împărăţia ta este o împărăţie veşnică şi domnia ta dăinu-
ieşte din generaţie în generaţie.
14 DOMNUL susţine pe toţi cei ce cad şi ridică pe toţi cei
ce sunt încovoiaţi.
15 Ochii tuturor te aşteaptă; şi tu le dai mâncarea la timpul
cuvenit.
 Psalmii 150
16 Tu îţi deschizi mâna şi saturi dorinţa fiecărui lucru viu.
17 DOMNUL este drept în toate căile sale şi sfânt în toate
lucrările sale.
18 DOMNUL este aproape de toţi cei ce îl cheamă, de toţi cei
ce îl cheamă în adevăr.
19 El va împlini dorinţa celor ce se tem de el, el de asemenea
va asculta strigătul lor şi îi va salva.
20 DOMNUL păstrează pe toţi cei ce îl iubesc, dar pe toţi
stricaţii îi va nimici.
21 Gura mea va vorbi lauda DOMNULUI; şi să binecuvân-
teze toată făptura numele lui sfânt pentru totdeauna şi
întotdeauna.
Capitolul 146
L ăudaţi pe DOMNUL . Laudă pe DOMNUL , suflete al
meu.
2 Cât timp trăiesc voi lăuda pe DOMNUL , voi cânta laude
Dumnezeului meu cât voi fi.
3 Nu îţi pune încrederea în prinţi, nici în fiul omului, în care
nu este ajutor.
4 Suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui; chiar în
ziua aceea gândurile lui pier.
5 Ferice de cel ce are pe Dumnezeul lui Iacob ca ajutor al său,
a cărui speranţă este în DOMNUL Dumnezeul său;
6 Care a făcut cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ea,
care ţine adevărul pentru totdeauna.
7 Care face judecată pentru cei oprimaţi, care dă mâncare
celor flămânzi. DOMNUL dezleagă prizonierii;
8 DOMNUL deschide ochii orbilor, DOMNUL ridică pe cei
încovoiaţi; DOMNUL iubeşte pe cei drepţi;
9 DOMNUL păzeşte pe străini; el uşurează pe cel fără tată şi
pe văduvă, dar calea celui stricat o răstoarnă.
10 DOMNUL va domni pentru totdeauna, chiar Dumnezeul
tău, Sioane, din generaţie în generaţie. Lăudaţi pe DOMNUL.
Capitolul 147
L ăudaţi pe DOMNUL , pentru că este bine a cânta laude
Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; şi lauda este
cuvenită.
2 DOMNUL zideşte Ierusalimul, adună pe proscrişii lui
Israel.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe nu-
mele lor.
5 Mare este Domnul nostru şi mare în putere, înţelegerea lui
este infinită.
6 DOMNUL înalţă pe cei blânzi, el aruncă pe cei stricaţi la
pământ.
7 Cântaţi DOMNULUI cu mulţumire; cântaţi laudă pe harpă,
Dumnezeului nostru,
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregăteşte ploaie pentru
pământ, care face să crească iarbă pe munţi.
9 Dă vitei mâncarea ei şi corbilor tineri care strigă.
10 El nu găseşte plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în
picioarele unui om.
11 DOMNUL are plăcere în cei ce se tem de el, în cei ce speră
în mila lui.
12 Laudă pe DOMNUL , Ierusalime; laudă pe Dumnezeul
tău, Sioane.
13 Căci el a întărit zăvoarele porţilor tale; el a binecuvântat
pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 El dă pace la graniţele tale şi te umple cu partea cea mai
376
bună a grâului.
15 El trimite poruncile lui pe pământ, cuvântul lui aleargă
foarte repede.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăştie bruma ca cenuşa.
17 El îşi aruncă gheaţa ca îmbucături, cine poate sta înaintea
frigului său?
18 El trimite cuvântul său şi le topeşte, el face ca vânturile
sale să sufle şi apele curg.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale şi judecăţile
sale lui Israel.
20 El nu s-a purtat astfel cu nici o naţiune; iar judecăţile sale,
ei nu le-au cunoscut. Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 148
L ăudaţi pe DOMNUL . Lăudaţi pe DOMNUL voi cei din
ceruri, lăudaţi-l în înălţimi.
2 Lăudaţi-l toţi îngerii lui, lăudaţi-l toate oştirile lui.
3 Lăudaţi-l soare şi lună, lăudaţi-l toate stelele luminii.
4 Lăudaţi-l ceruri ale cerurilor şi ape care sunteţi deasupra
cerurilor.
5 Să laude numele DOMNULUI, pentru că el a poruncit şi
au fost create.
6 El de asemenea le-a întemeiat pentru totdeauna şi întot-
deauna, a dat o hotărâre care nu va trece.
7 De pe pământ lăudaţi pe DOMNUL , voi dragoni şi toate
adâncurile,
8 Foc şi grindină, zăpadă şi vapori, vârtej de vânt care împli-
neşti cuvântul său,
9 Munţi şi toate dealurile, pomi roditori şi toţi cedrii,
10 Fiare şi toate vitele; târâtoare şi păsări zburătoare;
11 Împăraţi ai pământului şi toate popoarele, prinţi şi toţi
judecătorii pământului,
12 Deopotrivă tineri şi tinere, bătrâni şi copii;
13 Să laude numele DOMNULUI, pentru că doar numele lui
este măreţ; gloria lui este deasupra pământului şi a cerului.
14 El de asemenea înalţă cornul poporului său, lauda tutu-
ror sfinţilor săi, a copiilor lui Israel, un popor aproape de el.
Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 149
L ăudaţi pe DOMNUL . Cântaţi DOMNULUI o cântare
nouă, şi lauda lui în adunarea sfinţilor.
2 Să se bucure Israel în cel ce l-a făcut; să se bucure copiii
Sionului în Împăratul lor.
3 Să laude numele lui cu dans, să îi cânte laude cu tamburina
şi harpa.
4 Căci DOMNUL are plăcere în poporul său, va înfrumuseţa
pe cei blânzi cu salvare.
5 Să se bucure sfinţii în glorie, să cânte cu voce tare în pa-
turile lor.
6 Să fie laudele înalte ale lui Dumnezeu în gura lor şi o sabie
cu două tăişuri în mâna lor.
7 Pentru a împlini pedeapsă peste păgâni şi pedepsiri peste
popoare.
8 Să lege pe împăraţii lor cu lanţuri şi pe nobilii lor cu cătuşe
de fier;
9 Pentru a împlini judecata scrisă împotrivă lor; această
onoare o au toţi sfinţii lui. Lăudaţi pe DOMNUL .
Capitolul 150
L ăudaţi pe DOMNUL . Lăudaţi pe Dumnezeu în sanctu-
arul său, lăudaţi-l în întinderea cerului puterii sale.
 Psalmii 150
2 Lăudaţi-l pentru puternicele sale fapte, lăudaţi-l cu coarde şi instrumente de suflat.
conform alesei sale măreţii. 5 Lăudaţi-l pe chimvale răsunătoare, lăudaţi-l pe chimvale
3 Lăudaţi-l cu sunetul trâmbiţei, lăudaţi-l cu psalterionul şi înalt răsunătoare.
harpa. 6 Să laude pe DOMNUL fiecare lucru ce are suflare. Lăudaţi
4 Lăudaţi-l cu tamburină şi dans, lăudaţi-l cu instrumente pe DOMNUL .

377
 … Proverbe …
Capitolul 1
P roverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui
Israel;
2 Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi instruirea; pentru a pri-
cepe cuvintele înţelegerii;
3 Pentru a primi instruirea înţelepciunii, a dreptăţii şi a ju-
decăţii şi a echităţii;
4 Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaştere şi
judecată.
5 Un înţelept va asculta şi îşi va creşte învăţătura, şi un om al
înţelegerii va obţine sfaturi înţelepte;
6 Pentru a înţelege un proverb şi interpretarea lui, cuvintele
înţelepţilor şi vorbele lor adânci.
7 Teama de DOMNUL este începutul cunoaşterii; dar nebu-
nii dispreţuiesc înţelepciunea şi instruirea.
8 Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău şi nu părăsi legea
mamei tale;
9 Fiindcă ele vor fi o podoabă de har peste capul tău şi lănţi-
şoare în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă păcătoşii te ademenesc, nu te învoi!
11 Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa
sânge, să pândim în ascuns şi fără motiv pe cel nevinovat;
12 Să îi înghiţim de vii precum mormântul; şi în întregime,
ca cei ce coboară în groapă;
13 Vom găsi toate lucrurile preţioase, ne vom umple casele
cu pradă;
14 Aruncă-ţi sorţul printre noi; să avem toţi o singură
pungă;
15 Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; opreşte-ţi piciorul de la
cărarea lor;
16 Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse
sânge.
17 Cu siguranţă în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor
oricărei păsări.
18 Şi ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pân-
desc în ascuns propriile lor vieţi.
19 Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câştig, lăcomie care
ia viaţa celor ce o au.
20 Înţelepciunea strigă afară; îşi înalţă vocea pe străzi;
21 Ea strigă în piaţa de adunare a mulţimii, în pragurile por-
ţilor; îşi rosteşte cuvintele ei în cetate, spunând:
22 Până când simplilor, veţi iubi simplitatea şi batjoco-
ritorii se vor desfăta în batjocurile lor şi proştii vor urî
cunoaşterea?
23 Întoarceţi-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu
peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
24 Deoarece v-am chemat şi aţi refuzat; mi-am întins mâna
şi nimeni nu a dat atenţie;
25 Dar aţi făcut de nimic tot sfatul meu şi aţi refuzat mus-
trarea mea;
26 Şi eu voi râde la nimicirea voastră; îmi voi bate joc când
vine spaima voastră;
27 Când vine spaima voastră ca pustiirea şi nimicirea voas-
tră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea şi chi-
nul peste voi,
28 Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
29 Pentru că au urât cunoaşterea şi nu au ales teama de
378
DOMNUL;
30 Au refuzat sfatul meu, au dispreţuit întreaga mea
mustrare.
31 De aceea vor mânca din rodul căii lor şi vor fi îndestulaţi
cu înşelătoriile lor.
32 Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide şi
abundenţa proştilor îi va nimici.
33 Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranţă şi va fi
liniştit faţă de teama de rău.
Capitolul 2
F iul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi ascunzi po-
runcile mele în tine,
2 Astfel încât îţi apleci urechea la înţelepciune şi îţi dedici
inima înţelegerii,
3 Da, dacă strigi după cunoaştere şi îţi înalţi vocea pentru
înţelegere,
4 Dacă o cauţi precum argintul şi o cercetezi ca pe tezaure
ascunse,
5 Atunci vei înţelege teama de DOMNUL şi vei găsi cunoaş-
terea lui Dumnezeu.
6 Fiindcă DOMNUL dă înţelepciune, din gura lui vin cu-
noaştere şi înţelegere.
7 El strânge înţelepciune sănătoasă pentru cel drept; este un
scut celor ce umblă cu integritate.
8 El păzeşte cărările judecăţii şi păstrează calea sfinţilor săi.
9 Atunci vei înţelege dreptatea şi judecata şi echitatea, da,
fiecare cărare bună.
10 Când înţelepciunea intră în inima ta şi cunoaşterea este
plăcută sufletului tău,
11 Atunci judecata te va păstra, înţelegerea te va păzi,
12 Pentru a te salva de calea omului rău, de omul care vor-
beşte lucruri perverse;
13 Care părăseşte cărările integrităţii pentru a umbla pe
căile întunericului;
14 Care se bucură să facă răul şi se desfată în perversitatea
celui rău;
15 Ale căror căi sunt strâmbe şi perverşi în cărările lor;
16 Pentru a te elibera de femeia străină, chiar de străina care
linguşeşte prin cuvintele ei;
17 Care părăseşte pe călăuza tinereţii ei şi uită legământul
Dumnezeului ei,
18 Deoarece casa ei se apleacă spre moarte şi căile ei la cei
morţi.
19 Nici unul din cei ce merg la ea nu se mai întorc, nici cără-
rile vieţii nu apucă.
20 Ca să umbli pe calea celor buni şi să ţii cărările celor
drepţi.
21 Fiindcă cei integri vor locui în ţară şi cei desăvârşiţi vor
rămâne în ea.
22 Dar cei stricaţi vor fi stârpiţi de pe pământ şi cei fără de
lege vor fi dezrădăcinaţi din el.
Capitolul 3
F iul meu, nu uita legea mea, ci inima ta să păzească po-
runcile mele;
2 Fiindcă ele vor adăuga zilelor tale lungime şi ani de viaţă
şi pace.
 Proverbe 5
3 Să nu te părăsească mila şi adevărul; leagă-le în jurul gâtu-
lui tău; scrie-le pe tăblia inimii tale;
4 Astfel vei găsi favoare şi bună înţelegere în ochii lui
Dumnezeu şi a oamenilor.
5 Încrede-te în DOMNUL cu toată inima ta şi nu te sprijini pe
propria ta înţelegere.
6 Recunoaşte-l în toate căile tale şi el îţi va îndrepta
cărările.
7 Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi abate-te
de la rău.
8 Va fi sănătate buricului tău şi măduvă oaselor tale.
9 Onorează pe DOMNUL cu averea ta şi cu primele roade din
tot venitul tău;
10 Astfel vor fi umplute hambarele tale cu abundenţă şi teas-
curile tale vor da pe dinafară cu vin nou.
11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea DOMNULUI, nici nu
obosi la îndreptarea lui,
12 Fiindcă DOMNUL îndreaptă pe cine iubeşte, precum un
tată pe fiul în care îşi găseşte plăcere.
13 Fericit este omul care găseşte înţelepciune şi omul care
obţine înţelegere.
14 Fiindcă profitul ei este mai bun decât profitul argintului,
iar câştigul ei decât aur fin.
15 Ea este mai preţioasă decât rubinele şi toate lucrurile pe
care le doreşti nu sunt de comparat cu ea.
16 În mâna ei dreaptă se află lungimea zilelor şi în stânga ei
sunt bogăţiile şi onoarea.
17 Căile ei sunt căi plăcute şi toate cărările ei sunt pace.
18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o ţin strâns şi fericit
este cel care o păstrează.
19 DOMNUL prin înţelepciune a fondat pământul, prin înţe-
legere a întemeiat cerurile.
20 Prin cunoaşterea lui sunt despicate adâncurile şi norii pi-
cură roua.
21 Fiul meu, să nu se depărteze ele de ochii tăi! Păzeşte înţe-
lepciunea sănătoasă şi judecata;
22 Astfel ele vor fi viaţă sufletului tău şi graţie gâtului tău.
23 Atunci vei umbla în siguranţă pe calea ta şi piciorul tău
nu se va poticni.
24 Când te culci, nu te vei teme; da, te vei culca şi somnul
tău va fi dulce.
25 Nu te teme de spaima năpraznică, nici de pustiirea celor
stricaţi când vine.
26 Fiindcă DOMNUL va fi încrederea ta şi îţi va păstra picio-
rul să nu fie prins.
27 Nu opri binele de la cei cărora li se cuvine, când stă în
puterea mâinii tale să o faci.
28 Nu spune vecinului tău: Du-te şi revino, şi mâine îţi voi
da; când ai lângă tine ce îi trebuie.
29 Nu plănui răul împotriva vecinului tău, văzând că el tră-
ieşte în siguranţă lângă tine.
30 Nu te certa fără motiv cu un om, dacă nu ţi-a făcut nici
un rău.
31 Nu invidia pe opresor şi nu alege nici una din căile lui.
32 Fiindcă cel pervers este urâciune pentru DOMNUL , dar
sfatul său ascuns este cu cei drepţi.
33 Blestemul DOMNULUI este în casa celui stricat, dar el bi-
necuvântează locuinţa celor drepţi.
34 Într-adevăr, el batjocoreşte pe batjocoritori, dar dă har
celor umili.
35 Cei înţelepţi vor moşteni glorie, dar ruşinea va fi înălţarea
proştilor.
379
Capitolul 4
A scultaţi, copiilor, instruirea unui tată şi daţi atenţie
pentru a cunoaşte înţelegerea.
2 Nu părăsiţi legea mea, pentru că eu vă dau doctrină bună.
3 Pentru că eram fiul tatălui meu, gingaş şi singurul înaintea
mamei mele.
4 El, de asemenea, m-a învăţat şi mi-a spus: Să păstreze ini-
ma ta cuvintele mele, ţine poruncile mele şi vei trăi.
5 Obţine înţelepciune, obţine înţelegere; nu uita, nici nu te
abate de la cuvintele gurii mele.
6 Nu o părăsi, şi ea te va păstra; iubeşte-o, şi ea te va păzi.
7 Înţelepciunea este lucrul de căpătâi; de aceea, obţine înţe-
lepciune; şi cu toate cele obţinute, obţine înţelegere.
8 Înalţ-o, şi ea te va înălţa; te va onora când o îmbrăţişezi.
9 Ea va da capului tău o podoabă de har, îţi va aduce o co-
roană de glorie.
10 Ascultă, fiul meu, şi primeşte spusele mele; şi mulţi vor fi
anii vieţii tale.
11 Te-am învăţat despre calea înţelepciunii, te-am condus pe
cărări drepte.
12 Când umbli, paşii tăi nu vor fi strâmtoraţi; şi când alergi
nu te vei poticni.
13 Ţine strâns de instruire; nu o lăsa să plece; păzeşte-o, fi-
indcă ea este viaţa ta.
14 Nu intra în cărarea celor stricaţi şi nu te duce pe calea
celor răi.
15 Evit-o, nu trece nici măcar pe lângă ea, întoarce-te de la ea
şi treci mai departe.
16 Fiindcă ei nu dorm, fără să fi făcut vreo ticăloşie; şi som-
nul le este luat dacă nu fac pe cineva să cadă.
17 Fiindcă ei mănâncă pâinea stricăciunii şi beau vinul
violenţei.
18 Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care
străluceşte tot mai mult până în ziua desăvârşită.
19 Calea celor stricaţi este ca întunericul; ei nu ştiu în ce se
poticnesc.
20 Fiul meu, dă atenţie cuvintelor mele; apleacă-ţi urechea
la spusele mele.
21 Să nu se depărteze de ochii tăi; păstrează-le în mijlocul
inimii tale.
22 Fiindcă ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate
pentru toată carnea lor.
23 Păzeşte-ţi inima cu toată silinţa, fiindcă din ea sunt ieşi-
rile vieţii.
24 Alungă de la tine o gură perversă şi îndepărtează buze
perverse de la tine.
25 Să privească ochii tăi înainte, iar pleoapele tale să priveas-
că drept în faţa ta.
26 Cumpăneşte cărarea paşilor tăi şi toate căile tale să fie
întemeiate.
27 Nu te întoarce nici la dreapta nici la stânga; îndepărtează-ţi
piciorul de la rău.
Capitolul 5
F iul meu, dă atenţie la înţelepciunea mea şi apleacă-ţi
urechea la înţelegerea mea,
2 Ca să iei aminte la judecată şi ca buzele tale să păzească
cunoaşterea.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele şi gura ei
este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Dar sfârşitul ei este amar ca pelinul, ascuţit ca o sabie cu
două tăişuri.
 Proverbe 7
5 Picioarele ei merg jos la moarte, paşii ei apucă spre iad.
6 Ca nu cumva să cumpăneşti cărarea vieţii, căile ei sunt
schimbătoare, ca să nu le poţi cunoaşte.
7 De aceea ascultaţi-mă acum copiilor şi nu vă depărtaţi de
cuvintele gurii mele!
8 Mută-ţi calea departe de ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora şi anii tăi celui crud,
10 Ca nu cumva să fie îndestulaţi străinii cu bogăţia ta şi os-
tenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Şi la urmă să jeleşti, când carnea ta şi trupul tău sunt
mistuite,
12 Şi să spui: Cum de am urât instruirea şi inima mea a dis-
preţuit mustrarea;
13 Şi nu am ascultat de vocea învăţătorilor mei, nici nu mi-
am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulţimii şi al
adunării.
15 Bea apă din propriul tău izvor şi ape curgătoare din pro-
pria ta fântână.
16 Izvoarele tale să se reverse departe şi râuri de ape să fie
pe străzi.
17 Să fie numai ale tale şi nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; şi bucură-te cu soţia ti-
nereţii tale.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea şi o căprioară plăcută;
să te sature tot timpul sânii ei; şi fii întotdeauna îmbătat de
dragostea ei.
20 Şi de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie stră-
ină şi să îmbrăţişezi sânul unei străine?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI şi el
cumpăneşte toate cărările lui.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat şi va fi
ţinut cu funiile păcatelor sale.
23 El va muri fără instruire şi în măreţia nechibzuinţei sale
se va rătăci.
Capitolul 6
F iul meu, dacă te pui garant pentru prietenul tău, dacă ai
bătut palma cu un străin,
2 Eşti prins în capcană prin cuvintele gurii tale, prin cuvin-
tele gurii tale eşti prins!
3 Fă aceasta acum, fiul meu, şi eliberează-te când ajungi în
mâna prietenului tău; du-te, umileşte-te şi imploră pe prie-
tenul tău.
4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale.
5 Eliberează-te precum o căprioară din mâna vânătorului şi
ca o pasăre din mâna păsărarului.
6 Du-te la furnică, leneşule; ia aminte căile ei şi fii înţelept;
7 Ea, care, neavând nici călăuză, nici supraveghetor, nici
stăpân,
8 Îşi adună mâncarea în timpul verii şi îşi strânge mâncarea
în timpul secerişului.
9 Cât timp vei dormi, leneşule? Când te vei trezi din somnul
tău?
10 Încă puţin somn, puţină aţipire, puţină încrucişare a mâi-
nilor pentru a dormi;
11 Aşa va veni sărăcia ta ca un călător şi lipsa ta ca un om
înarmat.
12 Un om de nimic, un om stricat, umblă cu o gură
perversă.
13 El clipeşte din ochii lui, vorbeşte cu picioarele lui, învaţă
pe alţii cu degetele lui;
380
14 Perversitate este în inima lui, unelteşte ticăloşie neconte-
nit, seamănă discordie.
15 De aceea dezastrul lui va veni dintr-odată; dintr-odată va
fi zdrobit fără remediu.
16 Aceste şase lucruri le urăşte DOMNUL; da, şapte sunt urâ-
ciune pentru el:
17 O privire trufaşă, o limbă mincinoasă şi mâini care varsă
sânge nevinovat,
18 O inimă care unelteşte planuri stricate, picioare care sunt
iuţi să alerge la ticăloşie,
19 Un martor fals care vântură minciuni şi cel ce seamănă
discordie între fraţi.
20 Fiul meu, păzeşte porunca tatălui tău şi nu părăsi legea
mamei tale;
21 Prinde-le continuu peste inima ta şi leagă-le în jurul gâ-
tului tău.
22 Când mergi, te va conduce; când dormi, te va ţine; şi când
te trezeşti, va vorbi cu tine.
23 Fiindcă porunca este o lampă şi legea este lumină; şi mus-
trările instruirii sunt calea vieţii;
24 Ca să te ţină departe de femeia rea, de linguşeala limbii
femeii străine.
25 Nu pofti frumuseţea ei în inima ta nici să nu te prindă cu
pleoapele ei.
26 Căci prin mijloacele unei femei curve va ajunge un băr-
bat la o bucată de pâine; şi femeia adulteră va vâna viaţa
preţioasă.
27 Poate un bărbat să ia foc în sânul lui şi hainele să nu îi fie
arse?
28 Poate cineva să meargă pe cărbuni încinşi şi picioarele să
nu îi fie arse?
29 Aşa şi cel ce intră la soţia aproapelui său; oricine se atinge
de ea nu este nevinovat.
30 Oamenii nu dispreţuiesc un hoţ, dacă fură pentru a-şi să-
tura sufletul când este flămând;
31 Dar dacă este găsit, va da înapoi de şapte ori; va da toată
averea casei sale.
32 Dar oricine comite adulter cu o femeie, îi lipseşte înţele-
gerea; cel ce face aceasta îşi nimiceşte sufletul.
33 Va obţine rană şi dezonoare şi ocara lui nu va fi ştearsă.
34 Fiindcă gelozia este turbarea unui bărbat; de aceea nu va
cruţa în ziua pedepsei.
35 Nu va lua aminte la nici o răscumpărare nici nu va fi mul-
ţumit, deşi tu dai multe daruri.
Capitolul 7
F iul meu, ţine cuvintele mele şi strânge cu tine poruncile
mele.
2 Ţine poruncile mele şi vei trăi; şi legea mea ca lumina ochi-
lor tăi.
3 Leagă-le împrejurul degetelor tale, scrie-le pe tăblia inimii
tale.
4 Spune înţelepciunii: Tu eşti sora mea; şi numeşte înţelege-
rea, ruda ta;
5 Ca ele să te ţină departe de femeia străină, de străina care
linguşeşte cu vorbele ei.
6 Căci de la fereastra casei mele am privit prin deschizătura
mea,
7 Şi am văzut printre cei simpli, am deosebit printre tineri
un tânăr lipsit de înţelegere,
8 Trecând strada aproape de colţul ei; şi el mergea pe calea
spre casa ei,
 Proverbe 9
9 În amurg, în seara zilei, în negrul şi întunericul nopţii;
10 Şi, iată, l-a întâlnit o femeie cu îmbrăcămintea unei curve
şi cu inima şireată.
11 (Ea este gălăgioasă şi încăpăţânată; picioarele ei nu i se
odihnesc în casă;
12 Acum afară, acum pe străzi şi pândeşte la fiecare colţ).
13 Aşa l-a prins şi l-a sărutat şi cu o faţă neruşinată i-a spus:
14 Am ofrande de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit
jurămintele.
15 De aceea am ieşit să te întâlnesc, din timp am căutat faţa
ta şi te-am găsit.
16 Mi-am aşternut patul cu cuverturi, cu tapiţerii, cu in sub-
ţire din Egipt.
17 Mi-am parfumat patul cu mir, aloe şi scorţişoară.
18 Vino să ne umplem cu iubire până dimineaţă, să ne des-
fătăm cu iubiri.
19 Pentru că soţul nu este acasă, a plecat într-o călătorie
lungă;
20 A luat o pungă de bani cu el şi va veni acasă la ziua
stabilită.
21 Cu vorbirea ei măgulitoare l-a ademenit, cu linguşeala
buzelor ei l-a forţat.
22 El merge deodată după ea, cum merge un bou la măcelă-
rie, sau ca un nebun la disciplinarea în butuci,
23 Până ce o săgeată îi străpunge ficatul, precum o pasăre se
grăbeşte la capcană şi nu ştie că aceasta o va costa viaţa.
24 De aceea daţi-mi acum ascultare, copilo, şi daţi atenţie
cuvintelor gurii mele.
25 Să nu se abată inima ta spre căile ei, nu te rătăci în cără-
rile ei.
26 Fiindcă ea a doborât mulţi răniţi; da, mulţi bărbaţi puter-
nici au fost ucişi de ea.
27 Casa ei este calea spre iad, mergând în jos la cămările
morţii.
Capitolul 8
N u strigă înţelepciunea? Şi înţelegerea nu îşi ridică
vocea?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile
cărărilor.
3 Strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la venire înaintea uşilor.
4 Vouă vă strig oamenilor; şi vocea mea este spre fiii
omului.
5 Voi, cei simpli, înţelegeţi înţelepciunea; şi voi, proştilor, fiţi
cu o inimă înţelegătoare.
6 Ascultaţi, căci voi vorbi despre lucruri măreţe, şi deschide-
rea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâ-
ciune buzelor mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate şi nu este nimic
pervers sau răsucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înţelege şi drepte pentru
cei ce găsesc cunoaşterea.
10 Primeşte instruirea mea, şi nu argint; şi cunoaştere, mai
degrabă decât aur ales.
11 Fiindcă înţelepciunea este mai bună decât rubinele; şi toa-
te lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc cu prudenţa şi aflu cunoaştere
din invenţii ingenioase.
13 Teama de DOMNUL este să urăşti răul; eu urăsc mândria
şi aroganţa şi calea rea şi gura perversă.
14 Sfatul este al meu şi înţelepciunea sănătoasă; eu sunt
381
înţelegerea; eu am putere.
15 Prin mine domnesc împăraţi şi prinţi hotărăsc dreptate.
16 Prin mine conduc prinţi şi nobili, toţi judecătorii de pe
pământ.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută din
timp mă vor găsi.
18 Bogăţii şi onoare sunt cu mine, da, bogăţii durabile şi
dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat,
şi câştigul meu decât argint ales.
20 Eu conduc pe calea dreptăţii, în mijlocul cărărilor
judecăţii,
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moştenească avere; şi
le voi umple tezaurele.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrări-
lor sale din vechime.
23 Din eternitate am fost înălţată, de la început, înainte de
a fi pământul.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau iz-
voare abundând cu ape.
25 Înainte ca munţii să fie aşezaţi, am fost adusă, înainte să
fie dealurile;
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici
cele mai înalte părţi ale ţărânei lumii.
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un
cerc pe faţa adâncului,
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele
adâncurilor,
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă pes-
te porunca lui, când a rânduit fundaţiile pământului,
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; şi îi eram zi de
zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
31 Bucurându-mă în părţile de locuit ale pământului său; şi
desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
32 De aceea acum daţi-mi ascultare, copiilor, căci binecu-
vântaţi sunt cei ce ţin căile mele.
33 Ascultaţi instruirea şi fiţi înţelepţi şi nu o refuzaţi.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la
porţile mele, aşteptând la stâlpii uşilor mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte, găseşte viaţă şi va obţine fa-
voarea DOMNULUI.
36 Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi face rău propriu-
lui suflet; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Capitolul 9
Î nţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a dăltuit cele şapte
coloane;
2 Şi-a înjunghiat animalele, şi-a amestecat vinul, şi-a pregă-
tit şi masa.
3 Şi-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele
mai înalte ale cetăţii:
4 Oricine este simplu, să se abată aici; şi celui ce îi lipseşte
înţelegere îi spune:
5 Vino, mănâncă din pâinea mea şi bea din vinul pe care
l-am amestecat.
6 Părăseşte pe nebuni şi vei trăi; şi mergi pe calea
înţelegerii.
7 Cel ce mustră un batjocoritor îşi aduce ruşine; şi cel ce
ceartă un om stricat îşi aduce lui însuşi o pată.
8 Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; cear-
tă un om înţelept şi te va iubi.
9 Dă învăţătură unui om înţelept şi el va fi tot mai înţelept;
 Proverbe 11
învaţă un om drept şi el va creşte în învăţătură.
10 Teama de DOMNUL este începutul înţelepciunii, şi cu-
noaşterea celui sfânt este înţelegere.
11 Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulţite şi ani vor fi
adăugaţi vieţii tale.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine însuţi eşti înţelept; dar
dacă batjocoreşti, singur o vei purta.
13 O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă şi nu
ştie nimic.
14 Fiindcă ea şade la uşa casei ei, pe un scaun, în locurile
înalte ale cetăţii,
15 Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
16 Orice simplu, să se abată pe aici; şi celui ce îi lipseşte în-
ţelegerea, îi spune:
17 Apele furate sunt dulci şi pâinea mâncată în ascuns este
plăcută.
18 Dar el nu ştie că acolo sunt morţii şi oaspeţii ei sunt în
adâncurile iadului.
Capitolul 10
P roverbele lui Solomon. Un fiu înţelept îl înveseleşte
pe tatăl, dar un fiu prost este întristarea mamei sale.
2 Tezaurele stricăciunii nu folosesc la nimic, dar dreptatea
eliberează de la moarte.
3 DOMNUL nu va permite ca sufletul celui drept să înfome-
teze, dar el leapădă averea celor stricaţi.
4 Cel ce lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celui
harnic îmbogăţeşte.
5 Cel ce adună în timpul verii este un fiu înţelept, dar cel ce
doarme la seceriş este un fiu care aduce ruşine.
6 Binecuvântări sunt peste capul celui drept, dar violenţa
umple gura celor stricaţi.
7 Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor
stricaţi va putrezi.
8 Cel înţelept în inimă va primi porunci, dar nebunul trăn-
cănitor va cădea.
9 Cel ce umblă cu integritate umblă în siguranţă, dar cel ce
îşi perverteşte căile va fi cunoscut.
10 Cel ce clipeşte din ochi provoacă întristare, dar un nebun
trăncănitor va cădea.
11 Gura celui drept este fântână de viaţă, dar violenţa umple
gura celui stricat.
12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate
păcatele.
13 În buzele celui ce are înţelegere se găseşte înţelepciune,
dar o nuia este pentru spatele celui lipsit de înţelegere.
14 Înţelepţii strâng cunoaştere, dar gura celui nebun este
aproape de nimicire.
15 Averea bogatului este cetatea lui tare; nimicirea săracilor
este sărăcia lor.
16 Munca celui drept tinde la viaţă; rodul celui stricat la
păcat.
17 Cel ce ţine instruirea este pe calea vieţii, dar cel ce refuză
mustrarea rătăceşte.
18 Cel ce ascunde ură cu buze mincinoase şi rosteşte o ca-
lomnie, este un prost.
19 În mulţimea cuvintelor nu lipseşte păcatul, dar cel ce îşi
înfrânează buzele este înţelept.
20 Limba celor drepţi este ca argint ales; inima celor stricaţi
are puţină valoare.
21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi, dar cei nebuni mor
din lipsă de înţelepciune.
382
22 Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi el nu adaugă
nici o mâhnire cu ea.
23 Pentru un prost, a face ticăloşie este ca un joc, dar un om
al înţelegerii are înţelepciune.
24 Teama celui stricat va veni peste el, dar dorinţa celor
drepţi va fi îndeplinită.
25 Aşa cum trece vârtejul de vânt, aşa nu mai este cel stricat;
dar cel drept este o fundaţie veşnică.
26 Ca oţet pentru dinţi şi ca fum pentru ochi, aşa este cel
leneş pentru cei ce îl trimit.
27 Teama de DOMNUL prelungeşte zilele, dar anii celor stri-
caţi vor fi scurtaţi.
28 Speranţa celor drepţi va fi bucurie, dar aşteptarea celor
stricaţi va pieri.
29 Calea DOMNULUI este putere pentru cel integru, dar ni-
micire este pentru lucrătorii nelegiuirii.
30 Cel drept nu va fi niciodată clintit din loc, dar cei stricaţi
nu vor locui pământul.
31 Gura celui drept duce mai departe înţelepciune, dar lim-
ba perversă va fi tăiată.
32 Buzele celui drept cunosc ceea ce este bine primit, dar
gura celor stricaţi vorbeşte perversitate.
Capitolul 11
O balanţă înşelătoare este urâciune pentru DOMNUL ,
dar o greutate întreagă este desfătarea lui.
2 Când vine mândria, atunci vine ruşinea; dar cu cei de jos
este înţelepciunea.
3 Integritatea celor drepţi îi va călăuzi, dar perversitatea ce-
lor fără de lege îi va nimici.
4 Averea nu foloseşte în ziua furiei, dar dreptatea eliberează
de la moarte.
5 Dreptatea celui desăvârşit îi va îndrepta calea, dar cel stri-
cat va cădea prin propria lui stricăciune.
6 Dreptatea celor integri îi va elibera, dar cei fără de lege vor
fi prinşi în obrăznicia lor.
7 Când un om stricat moare, aşteptarea lui va pieri; şi spe-
ranţa celor nedrepţi piere.
8 Cel drept este eliberat din tulburare, iar în locul lui vine
cel stricat.
9 Un făţarnic nimiceşte pe aproapele său cu gura sa, dar prin
cunoaştere cei drepţi vor fi eliberaţi.
10 Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură, şi când
pier cei stricaţi sunt strigăte.
11 Prin binecuvântarea celor integri este înălţată cetatea, dar
prin gura celor stricaţi este surpată.
12 Cel lipsit de înţelepciune dispreţuieşte pe aproapele său,
dar un om al înţelegerii tace.
13 Un bârfitor dezvăluie secrete, dar cel al unui duh credin-
cios ascunde lucrul.
14 Unde nu este sfat, poporul cade; dar în mulţimea sfătui-
torilor este siguranţă.
15 Cel care este garant pentru un străin, va suferi rău pentru
aceasta; şi cel ce urăşte a fi garanţie este în siguranţă.
16 O femeie graţioasă păstrează onoarea, şi cei puternici păs-
trează bogăţii.
17 Omul milos face bine sufletului său, dar cel crud îşi tul-
bură propria sa carne.
18 Cel stricat lucrează o lucrare înşelătoare, dar celui ce sea-
mănă dreptate îi va veni o răsplată sigură.
19 Aşa cum dreptatea tinde la viaţă, tot aşa, cel ce urmăreşte
răul îl urmăreşte pentru propria lui moarte.
 Proverbe 13
20 Cei ai unei inimi perverse sunt urâciune pentru DOMNUL ,
dar cei integri în căile lor sunt desfătarea lui.
21 Deşi sunt mână în mână, cei stricaţi nu vor fi nepedepsiţi;
dar sămânţa celor drepţi va fi eliberată.
22 Ca o bijuterie de aur în râtul unui porc, aşa este o femeie
frumoasă fără judecată.
23 Dorinţa celor drepţi nu este decât bună, dar aşteptarea
celor stricaţi este furie.
24 Este unul care împrăştie şi totuşi are mai mult; şi este
cel care păstrează mai mult decât este potrivit, dar tinde la
sărăcie.
25 Sufletul darnic va fi îngrăşat, şi cel ce adapă va fi şi el
adăpat.
26 Pe cel ce opreşte grânele, pe acela îl va blestema poporul;
dar binecuvântare va fi peste capul celui ce le vinde.
27 Cel ce caută stăruitor binele procură favoare, dar cel ce
caută ticăloşie, aceasta va veni peste el.
28 Cel ce se încrede în bogăţiile lui va cădea, dar cel drept va
înverzi ca o ramură.
29 Cel ce îşi tulbură casa va moşteni vânt; şi nebunul va fi
servitor al celui înţelept în inimă.
30 Rodul celui drept este un pom al vieţii, şi cel ce câştigă
suflete este înţelept.
31 Iată, cel drept va fi recompensat pe pământ; cu atât mai
mult cel stricat şi cel păcătos.
Capitolul 12
O ricine iubeşte instruirea iubeşte cunoaşterea, dar cel
ce urăşte mustrarea este neghiob.
2 Un om bun obţine favoarea DOMNULUI, dar pe un om al
planurilor stricate el îl va condamna.
3 Un om nu va fi întemeiat prin stricăciune, dar rădăcina
celor drepţi nu va fi mutată.
4 O femeie virtuoasă este o coroană pentru soţul ei, dar cea
care îl face de ruşine este ca putregaiul în oasele lui.
5 Gândurile celor drepţi sunt drepte, dar sfaturile celor stri-
caţi sunt înşelăciune.
6 Cuvintele celor stricaţi sunt pentru a pândi pentru sânge,
dar gura celor integri îi va elibera.
7 Cei stricaţi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor
drepţi va sta în picioare.
8 Un om va fi lăudat după înţelepciunea sa, dar cel cu o ini-
mă perversă va fi dispreţuit.
9 Cel ce este dispreţuit şi are un servitor este mai bun decât
cel ce îşi dă onoare şi îi lipseşte pâinea.
10 Un om drept dă atenţie vieţii animalului său, dar îndură-
rile blânde ale celor stricaţi sunt crude.
11 Cel ce îşi ară pământul va fi săturat cu pâine, dar cel ce
urmează persoane de nimic este lipsit de înţelegere.
12 Cel stricat doreşte capcana oamenilor răi, dar rădăcina
celor drepţi rodeşte.
13 Cel stricat este prins în capcană prin fărădelegea buzelor
sale, dar cel drept va ieşi din tulburare.
14 Un om va fi săturat cu bine prin rodul gurii sale, şi recom-
pensa mâinilor omului îi va fi restituită.
15 Calea unui nebun este dreaptă în propriii lui ochi, dar cel
ce dă ascultare sfatului este înţelept.
16 Furia unui nebun este imediat cunoscută, dar un om pru-
dent acoperă ruşinea.
17 Cel ce spune adevăr declară dreptate, dar un martor fals,
înşelăciune.
18 Este unul care vorbeşte ca străpungerile unei săbii, dar
383
limba celor înţelepţi este sănătate.
19 Buza adevărului va fi întemeiată pentru totdeauna, dar o
limbă mincinoasă este numai pentru o clipă.
20 Înşelăciune este în inima celor ce plănuiesc răul, dar a
sfătuitorilor păcii este bucuria.
21 Nici un rău nu se va întâmpla celui drept, dar cei stricaţi
vor fi umpluţi cu ticăloşii.
22 Buze mincinoase sunt urâciune pentru DOMNUL , dar cei
ce lucrează după adevăr sunt desfătarea lui.
23 Un om prudent ascunde cunoaştere, dar inima proştilor
proclamă nechibzuinţă.
24 Mâna celor harnici va conduce, dar cel leneş va fi sub
tribut.
25 Întristarea din inima omului o face să se aplece, dar un
cuvânt bun face inima veselă.
26 Cel drept este nespus mai bun decât vecinul său, dar calea
celor stricaţi îi seduce.
27 Leneşul nu îşi frige vânatul, dar averea omului harnic este
preţioasă.
28 În calea dreptăţii este viaţă, şi în cărarea ei nu este
moarte.
Capitolul 13
U n fiu înţelept ascultă instruirea tatălui său, dar un bat-
jocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar su-
fletul celor fără de lege va mânca violenţă.
3 Cel ce îşi păzeşte gura îşi păstrează viaţa, dar cel ce îşi des-
chide larg buzele va avea distrugere.
4 Sufletul celui leneş doreşte şi nu are nimic; dar sufletul ce-
lor harnici va fi îngrăşat.
5 Un om drept urăşte minciuna, dar un om stricat este scâr-
bos şi ajunge de ruşine.
6 Dreptatea păzeşte pe cel integru în calea sa, dar stricăciu-
nea răstoarnă pe păcătos.
7 Este unul care face pe bogatul, totuşi nu are nimic; este
unul care face pe săracul, totuşi are mari bogăţii.
8 Răscumpărarea vieţii unui om sunt bogăţiile sale, dar să-
racul nu ascultă mustrarea.
9 Lumina celor drepţi se bucură, dar lampa celor stricaţi va
fi stinsă.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înţelepciunea este
cu cei bine sfătuiţi.
11 Averea obţinută prin deşertăciune va fi micşorată, dar cel
ce adună prin muncă va creşte.
12 Speranţa amânată face inima bolnavă, dar când vine do-
rinţa, ea este un pom al vieţii.
13 Oricine dispreţuieşte cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se
teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Legea celui înţelept este un izvor al vieţii, pentru a depăr-
ta de capcanele morţii.
15 Buna înţelegere dă favoare, dar calea celor fără de lege
este grea.
16 Fiecare om prudent lucrează cu cunoaştere, dar un prost
îşi dă pe faţă nechibzuinţa.
17 Un mesager stricat cade în ticăloşie, dar un ambasador
credincios este sănătate.
18 Sărăcie şi ruşine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar
cel ce dă atenţie mustrării va fi onorat.
19 Dorinţa împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâ-
ciune pentru proşti să se depărteze de rău.
20 Cel ce umblă cu oameni înţelepţi va fi înţelept, dar un
 Proverbe 15
însoţitor al proştilor va fi nimicit.
21 Răul urmăreşte pe păcătoşi, dar cei drepţi vor fi răsplătiţi
cu bine.
22 Un om bun lasă o moştenire copiilor copiilor săi, dar ave-
rea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul
nimicit din lipsă de judecată.
24 Cel care cruţă nuiaua sa îşi urăşte fiul, dar cel care îl iu-
beşte, îl disciplinează la timp.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar
pântecele celor stricaţi va duce lipsă.
Capitolul 14
F emeia înţeleaptă îşi zideşte casa, dar nechibzuita o dă-
râmă cu mâinile ei.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL , dar
cel ce este pervers în căile sale îl dispreţuieşte.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele
celor înţelepţi îi vor păstra.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câştig este
prin tăria boului.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântu-
ră minciuni.
6 Un batjocoritor caută înţelepciunea şi nu o găseşte, dar cu-
noaşterea este uşoară pentru cel ce înţelege.
7 Pleacă din prezenţa unui om prost, când nu găseşti în el
buzele cunoaşterii.
8 Înţelepciunea celui prudent este să cunoască propria sa
cale, dar nechibzuinţa proştilor este înşelăciune.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepţi este favoare.
10 Inima îşi cunoaşte propria ei amărăciune, şi un străin nu
se amestecă în bucuria ei.
11 Casa celor stricaţi va fi dărâmată, dar tabernacolul celor
integri va înflori.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei
sunt căile morţii.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, şi sfârşitul acelei
veselii este întristare.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi,
şi un om bun va fi umplut din el însuşi.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul prudent se uită
bine la umblarea lui.
16 Un om înţelept se teme şi se depărtează de rău, dar pros-
tul se înfurie şi este încrezător.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, şi un bărbat
al planurilor stricate este urât de alţii.
18 Cei simpli moştenesc nechibzuinţă, dar cei prudenţi sunt
încoronaţi cu cunoaştere.
19 Cei răi se apleacă în faţa celor buni, şi cei stricaţi la porţile
celui drept.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat
are mulţi prieteni.
21 Cel ce dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar cel
ce are milă de săraci, fericit este.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă şi adevăr vor
fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 În toată munca este câştig, dar vorbăria buzelor duce nu-
mai la lipsă.
24 Coroana celor înţelepţi este bogăţia lor, dar nechibzuinţa
proştilor este nechibzuinţă.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor în-
şelător vântură minciuni.
384
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, şi copiii
lui vor avea un loc de refugiu.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viaţă, ca să depărteze
de capcanele morţii.
28 În mulţimea poporului stă onoarea împăratului, dar în
lipsa poporului este nimicirea prinţului.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înţelegeri, dar cel al
unui duh nerăbdător înalţă nechibzuinţă.
30 O inimă sănătoasă este viaţa cărnii, dar invidia este pu-
tregaiul oaselor.
31 Cel ce asupreşte pe sărac ocăreşte pe Făcătorul său, dar
cel ce are milă de sărac, îl onorează.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept
are speranţă în moartea sa.
33 Înţelepciunea se odihneşte în inima celui ce are înţelege-
re, dar ce este în mijlocul proştilor este făcut cunoscut.
34 Dreptatea înalţă o naţiune, dar păcatul este ocară pentru
orice popor.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor în-
ţelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce ruşinea.
Capitolul 15
U n răspuns blând înlătură furia, dar cuvintele apăsătoa-
re întărâtă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoaşterea, dar gura
proştilor revarsă nechibzuinţă.
3 Ochii DOMNULUI sunt în fiecare loc, privind răul şi
binele.
4 O limbă sănătoasă este un pom al vieţii, dar perversitate în
ea este o spărtură în duh.
5 Un nebun dispreţuieşte instruirea tatălui său, dar cel ce dă
atenţie mustrării este prudent.
6 În casa celui drept este mult tezaur, dar în veniturile celui
stricat este tulburare.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoaştere, dar inima
proştilor nu face la fel.
8 Sacrificiul celor stricaţi este urâciune pentru DOMNUL ,
dar rugăciunea celor integri este desfătarea lui.
9 Calea celui stricat este urâciune pentru DOMNUL , dar el
iubeşte pe cel ce urmează dreptatea.
10 Disciplinarea este apăsătoare pentru cel ce părăseşte ca-
lea, iar cel ce urăşte mustrarea va muri.
11 Iad şi distrugere sunt înaintea DOMNULUI; cu cât mai
mult sunt atunci inimile copiilor oamenilor.
12 Un batjocoritor nu iubeşte pe cel care îl mustră, nici nu se
va duce la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă face înfăţişarea voioasă, dar prin întrista-
rea inimii duhul este frânt.
14 Inima celui ce are înţelegere caută cunoaştere, dar gura
proştilor se hrăneşte din nechibzuinţă.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu o inimă
veselă are un ospăţ neîncetat.
16 Mai bine puţin, cu teamă de DOMNUL , decât mare tezaur
cu tulburare.
17 Mai bine o masă cu verdeţuri unde este iubire, decât boul
legat la iesle şi ura cu el.
18 Un om furios stârneşte certuri, dar cel încet la mânie li-
nişteşte cearta.
19 Calea leneşului este ca o îngrăditură de spini, dar calea
celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept face veselie tatălui, dar un om prost dis-
preţuieşte pe mama sa.
 Proverbe 17
21 Nechibzuinţa este bucurie pentru cel despuiat de înţelep-
ciune, dar un om al înţelegerii umblă cu integritate.
22 Fără sfat, scopurile sunt dezamăgite, dar în mulţimea sfă-
tuitorilor sunt ele întemeiate.
23 Un om are bucurie prin răspunsul gurii sale; şi ce bun
este un cuvânt spus la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept calea vieţii este deasupra, ca el să se
depărteze de iadul de dedesubt.
25 DOMNUL va dărâma casa celui mândru, dar el va înte-
meia hotarul văduvei.
26 Gândurile celor stricaţi sunt urâciune pentru DOMNUL ,
dar cuvintele celor puri sunt cuvinte plăcute.
27 Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mi-
tele, va trăi.
28 Inima celui drept studiază ca să răspundă, dar gura celor
stricaţi revarsă lucruri rele.
29 DOMNUL este departe de cei stricaţi, dar el ascultă rugă-
ciunea celor drepţi.
30 Lumina ochilor bucură inima, şi o veste bună îngraşă
oasele.
31 Urechea care ascultă mustrarea vieţii locuieşte printre cei
înţelepţi.
32 Cel ce refuză instruirea îşi dispreţuieşte propriul său su-
flet, dar cel ce ascultă mustrarea obţine înţelegere.
33 Teama de DOMNUL este instruirea înţelepciunii, şi înain-
tea onoarei este umilinţa.
Capitolul 16
P regătirile inimii în om şi răspunsul limbii sunt de
la DOMNUL .
2 Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar
DOMNUL cântăreşte duhurile.
3 Încredinţează lucrările tale DOMNULUI şi gândurile tale
vor fi întemeiate.
4 DOMNUL a făcut pentru el însuşi toate lucrurile; da, chiar
pe cel stricat pentru ziua răului.
5 Fiecare om îngâmfat în inimă este urâciune pentru
DOMNUL; deşi merge mână în mână, el nu va rămâne
nepedepsit.
6 Prin milă şi adevăr nelegiuirea este curăţată, şi prin teama
de DOMNUL oamenii se depărtează de rău.
7 Când căile unui om îi plac DOMNULUI, el face chiar pe
duşmanii lui să fie în pace cu el.
8 Mai bine puţin cu dreptate, decât venituri mari fără
dreptate.
9 Inima unui om plănuieşte calea lui, dar DOMNUL îi con-
duce paşii.
10 O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu
păcătuieşte în judecată.
11 O greutate şi o balanţă dreaptă sunt ale DOMNULUI; toate
greutăţile din pungă sunt lucrarea lui.
12 Pentru împăraţi este urâciune să comită stricăciune, pen-
tru că tronul este întemeiat prin dreptate.
13 Buzele drepte sunt desfătarea împăraţilor şi ei iubesc pe
acela care vorbeşte drept.
14 Furia unui împărat este ca mesagerii morţii, dar un om
înţelept o va potoli.
15 În lumina înfăţişării împăratului este viaţă; şi favoarea lui
este ca un nor de ploaie de primăvară.
16 Cu cât este mai bine a obţine înţelepciune decât aur! Şi a
obţine înţelegere mai de ales decât argint!
17 Calea largă a celor integri este să se depărteze de rău; cel
385
ce îşi păzeşte calea îşi păstrează sufletul.
18 Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat
înaintea căderii.
19 Mai bine să ai un duh umil cu cei săraci, decât să împarţi
prada cu cei mândri.
20 Cel ce se comportă cu înţelepciune într-un lucru va găsi
binele; şi oricine se încrede în DOMNUL este fericit.
21 Cel înţelept în inimă se va numi prudent; şi dulceaţa bu-
zelor adaugă învăţătură.
22 Înţelegerea este un izvor de viaţă pentru cel ce o are, dar
instruirea nechibzuiţilor este nechibzuinţă.
23 Inima celui înţelept îi face gura prudentă şi adaugă învă-
ţătură buzelor sale.
24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere, dulci pen-
tru suflet şi sănătate pentru oase.
25 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei
sunt căile morţii.
26 Cel ce munceşte, munceşte pentru el însuşi, fiindcă gura
lui pofteşte aceasta de la el.
27 Un om neevlavios sapă să scoată răul la iveală şi pe buzele
sale este ca un foc arzător.
28 Un om pervers seamănă ceartă, şi un şoptitor desparte
prieteni buni.
29 Un om violent ademeneşte pe aproapele său şi îl conduce
pe calea care nu este bună.
30 El îşi închide ochii ca să uneltească lucruri perverse; miş-
cându-şi buzele duce răul la împlinire.
31 Capul cărunt este o coroană a gloriei, dacă este găsit pe
calea dreptăţii.
32 Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, şi cel ce îşi
stăpâneşte duhul, decât cel ce ia o cetate.
33 Sorţul este aruncat în poală, dar întregul verdict al aces-
tuia este al DOMNULUI.
Capitolul 17
M ai bine o bucată de pâine uscată şi linişte cu ea, decât
o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2 Un servitor înţelept va conduce peste un fiu care aduce ru-
şine şi va avea parte de moştenire între fraţi.
3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar
DOMNUL încearcă inimile.
4 Un făptuitor de rău dă atenţie buzelor înşelătoare, şi un
mincinos ascultă limba obraznică.
5 Oricine batjocoreşte pe sărac ocărăşte pe Făcătorul său, şi
cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor şi gloria copiilor
sunt taţii lor.
7 Prostului nu i se potriveşte o vorbire aleasă; cu atât mai
puţin buze mincinoase unui prinţ.
8 Un dar este asemenea unei pietre preţioase în ochii celui ce
o are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repe-
tă un lucru separă prieteni buni.
10 O mustrare îşi găseşte loc mult mai adânc la un om înţe-
lept, decât o sută de lovituri unui prost.
11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea îm-
potriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii
ei, decât un prost în nechibzuinţa lui.
13 Oricine răsplăteşte cu rău pentru bine, răul nu se va de-
părta de casa lui.
14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la
 Proverbe 19
ape; de aceea părăseşte cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Cel ce justifică pe cel stricat şi cel ce condamnă pe cel
drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL .
16 La ce foloseşte un preţ în mâna unui prost pentru a obţine
înţelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17 Un prieten iubeşte în toate timpurile, şi un frate este năs-
cut pentru timpuri de restrişte.
18 Un om lipsit de înţelegere bate palma şi devine garant în
prezenţa prietenilor săi.
19 Cel ce iubeşte cearta iubeşte fărădelegea, şi cel ce îşi înalţă
poarta caută distrugere.
20 Cel ce are o inimă perversă nu găseşte nici un bine, şi cel
ce are o limbă perversă cade în ticăloşie.
21 Cel ce dă naştere unui prost face aceasta spre întristarea
lui, şi tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh
frânt usucă oasele.
23 Un om stricat ia mită din sân ca să strice căile judecăţii.
24 Înţelepciune este înaintea celui ce are înţelegere, dar ochii
unui prost sunt aţintiţi la marginile pământului.
25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său şi amărăciu-
ne pentru cea care l-a născut.
26 De asemenea să pedepseşti pe cel drept nu este bine, nici
să loveşti pe prinţi pentru echitate.
27 Cel ce are cunoaştere îşi cruţă cuvintele, şi un om al înţe-
legerii are un duh ales.
28 Chiar un nebun este considerat înţelept când îşi ţine gura,
şi cel ce îşi închide buzele ca om prudent.
Capitolul 18
P rin dorinţă un om, separându-se, caută şi se amestecă
cu toată înţelepciunea.
2 Un prost nu îşi găseşte plăcerea în înţelegere, ci în ceea ce
inima lui singură descoperă.
3 Când vine cel stricat vine şi dispreţul, şi cu mârşăvia,
ocară.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul în-
ţelepciunii ca un pârâu revărsat.
5 Nu este bine să accepţi persoana celui stricat, ca să răstoar-
ne pe cel drept în judecată.
6 Buzele prostului intră în ceartă şi gura lui cere lovituri.
7 Gura unui prost îi este nimicire şi buzele lui sunt capcana
sufletului său.
8 Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile şi coboară în părţile
cele mai adânci ale pântecelui.
9 Cel care de asemenea leneveşte în lucrul său este frate cu
cel care risipeşte mult.
10 Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept
aleargă înăuntrul lui şi este în siguranţă.
11 Averea bogatului este cetatea lui tare şi ca un zid înalt în
îngâmfarea lui.
12 Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; şi îna-
intea onoarei, este umilinţă.
13 Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este
prostie şi ruşine pentru el.
14 Duhul unui om îi va sprijini neputinţa, dar cine poate
purta un duh rănit?
15 Inima celui prudent obţine cunoaştere, şi urechea celui
înţelept caută cunoaştere.
16 Darul unui om îi face loc şi îl aduce înaintea oamenilor
însemnaţi.
17 Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele
386
său şi îl cercetează.
18 Sorţul face să înceteze certurile şi separă între cei
puternici.
19 Un frate jignit este mai greu de câştigat decât o cetate tare,
şi certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
20 Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; şi cu
câştigul buzelor sale se va îndestula.
21 Moarte şi viaţă sunt în puterea limbii, şi cei ce o iubesc vor
mânca din rodul ei.
22 Oricine găseşte o soţie găseşte un lucru bun şi obţine fa-
voare de la DOMNUL .
23 Săracul foloseşte rugăminţi, dar cel bogat răspunde cu
asprime.
24 Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuşi pri-
etenos; şi este un prieten care se lipeşte mai aproape ca un
frate.
Capitolul 19
M ai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel
pervers în buzele lui şi este un prost.
2 De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaş-
tere; şi cel ce se grăbeşte cu picioarele sale păcătuieşte.
3 Nechibzuinţa omului îi perverteşte calea, şi inima sa se
înfurie împotriva DOMNULUI.
4 Averea face mulţi prieteni, dar săracul este separat de
aproapele său.
5 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit şi cel ce vântură
minciuni nu va scăpa.
6 Mulţi vor implora favoarea prinţului, şi fiecare om este pri-
etenul celui ce dă daruri.
7 Toţi fraţii celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepăr-
tează prietenii lui de el? El îi urmăreşte cu vorbe, totuşi ei îi
lipsesc.
8 Cel ce obţine înţelepciune îşi iubeşte propriul suflet; cel ce
păstrează înţelegerea va găsi binele.
9 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit şi cel ce vântură
minciuni va pieri.
10 Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai
puţin pentru un servitor să aibă conducere peste prinţi.
11 Judecata unui om amână mânia sa; şi este gloria lui să
treacă cu vederea o fărădelege.
12 Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui
este ca roua peste iarbă.
13 Un fiu prost este dezastrul tatălui său, şi certurile soţiei
sunt picurare neîncetată.
14 Casa şi averile sunt moştenirea taţilor, şi o soţie prudentă
este de la DOMNUL .
15 Lenevia te aruncă într-un somn adânc, şi un suflet trân-
dav va suferi foame.
16 Cel ce păstrează porunca îşi păstrează propriul suflet, dar
cel care îşi dispreţuieşte căile va muri.
17 Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, şi ceea
ce el a dat, el îi va plăti din nou.
18 Disciplinează pe fiul tău cât este speranţă şi nu lăsa sufle-
tul tău să cedeze din cauza plânsului său.
19 Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece,
dacă îl eliberezi, totuşi va trebui să o faci din nou.
20 Ascultă sfatul şi primeşte instruirea, ca să fii înţelept la
sfârşitul tău.
21 Multe sunt planurile în inima unui om; totuşi sfatul
DOMNULUI, acela va sta în picioare.
22 Dorinţa unui om este bunătatea sa, şi un om sărac este
 Proverbe 21
mai bun decât un mincinos.
23 Teama de DOMNUL tinde la viaţă, şi cel ce o are va trăi
satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
24 Un leneş îşi ascunde mâna în sân şi nici măcar nu şi-o
duce la gură din nou.
25 Loveşte pe batjocoritor şi cel simplu va lua seama; şi mus-
tră pe unul ce are înţelegere şi el va înţelege cunoaşterea.
26 Cel ce jefuieşte pe tată şi îşi alungă mama, este un fiu care
face ruşine şi aduce ocară.
27 Încetează, fiul meu, să asculţi instruirea care te abate de la
cuvintele cunoaşterii.
28 Un martor neevlavios batjocoreşte judecata, şi gura celui
stricat devorează nelegiuire.
29 Judecăţi sunt pregătite pentru batjocoritori şi lovituri
pentru spatele proştilor.
Capitolul 20
V inul este un batjocoritor, băutura tare este zgomotoa-
să; şi oricine este înşelat cu ele nu este înţelept.
2 Spaima unui împărat este ca răgetul unui leu; oricine îl
provoacă la mânie păcătuieşte împotriva propriului suflet.
3 Este onoare pentru un om să se oprească de la ceartă, dar
fiecare nebun se va amesteca.
4 Cel leneş nu va ara din cauza frigului; de aceea va cerşi la
seceriş şi nu va avea nimic.
5 Sfatul în inima omului este ca apa adâncă, dar un om al
înţelegerii o va scoate afară.
6 Cei mai mulţi oameni vor proclama fiecare propria bună-
tate, dar cine poate găsi un om credincios?
7 Cel drept umblă în integritatea sa; copiii lui sunt binecu-
vântaţi după el.
8 Un împărat care şade pe tronul de judecată risipeşte tot
răul cu ochii săi.
9 Cine poate spune: Mi-am curăţit inima, sunt purificat de
păcatul meu?
10 Greutăţi diferite şi măsuri diferite, amândouă sunt acelaşi
fel de urâciune pentru DOMNUL .
11 Chiar un copil este cunoscut prin faptele sale, dacă lucra-
rea sa este pură şi dacă este dreaptă.
12 Urechea care aude şi ochiul care vede, DOMNUL le-a fă-
cut chiar pe amândouă.
13 Nu iubi somnul, ca nu cumva să ajungi la sărăcie; deschi-
de-ţi ochii şi te vei sătura cu pâine.
14 Rău! Rău! Spune cumpărătorul, dar după ce pleacă pe ca-
lea sa, atunci se făleşte.
15 Este aur şi o mulţime de rubine, dar buzele cunoaşterii
sunt bijuterie de preţ.
16 Ia-i haina celui care este garant pentru un străin şi ia o
garanţie de la el pentru o femeie străină.
17 Pâinea înşelăciunii este dulce pentru un om, dar după
aceea gura i se va umple cu pietriş.
18 Fiecare scop este întemeiat prin sfat; şi cu sfat bun fă
război.
19 Cel ce umblă ca un bârfitor dezvăluie secrete; de aceea nu
te amesteca cu cel ce flatează cu buzele sale.
20 Oricine înjură pe tatăl său, sau pe mama sa, lampa lui va
fi stinsă în negrul întunericului.
21 O moştenire poate fi obţinută în grabă la început, dar
sfârşitul ei nu va fi binecuvântat.
22 Nu spune: Voi răsplăti răul! Ci aşteaptă pe DOMNUL şi
el te va salva.
23 Greutăţi diferite sunt urâciune pentru DOMNUL , şi o
387
balanţă înşelătoare nu este bună.
24 Umbletele omului sunt de la DOMNUL; cum poate atunci
un om să înţeleagă propria cale?
25 Este o cursă pentru omul care devorează ceea ce este sfânt
şi după jurăminte să facă cercetare.
26 Un împărat înţelept risipeşte pe cei stricaţi şi trece cu roa-
ta peste ei.
27 Duhul omului este candela DOMNULUI, cercetând toate
părţile adânci ale pântecelui.
28 Mila şi adevărul păstrează pe împărat, şi tronul său este
susţinut prin milă.
29 Gloria tinerilor este puterea lor, şi frumuseţea bătrânilor
este părul cărunt.
30 Învineţirea unei răni curăţă de rău; la fel şi loviturile, păr-
ţile ascunse ale pântecelui.
Capitolul 21
I nima împăratului este în mâna DOMNULUI, precum râ-
urile de ape: el o întoarce oriîncotro voieşte.
2 Fiecare cale a omului este dreaptă în propriii ochi, dar
DOMNUL cumpăneşte inimile.
3 A face dreptate şi judecată este pentru DOMNUL mai bine
primit decât sacrificiul.
4 O privire măreaţă şi o inimă mândră şi arătura celui stri-
cat, sunt păcat.
5 Gândurile celui harnic tind doar la abundenţă dar ale fie-
căruia care este pripit doar la lipsă.
6 Obţinerea de tezaure printr-o limbă mincinoasă este
o deşertăciune aruncată încolo şi încoace de cei ce caută
moartea.
7 Jaful celor stricaţi îi va nimici, pentru că refuză să facă
judecată.
8 Calea omului este perversă şi sucită, dar cât despre cel pur,
lucrarea lui este dreaptă.
9 Mai bine este să locuieşti într-un colţ al acoperişului casei,
decât cu o femeie arţăgoasă într-o casă largă.
10 Sufletul celui stricat doreşte răul; aproapele său nu găseşte
favoare în ochii lui.
11 Când batjocoritorul este pedepsit, cel simplu este făcut în-
ţelept; şi când cel înţelept este instruit, primeşte cunoaştere.
12 Omul drept cu înţelepciune ia aminte la casa celui stricat,
dar Dumnezeu răstoarnă pe cei stricaţi din cauza stricăciu-
nii lor.
13 Oricine îşi astupă urechile la strigătul săracului, va striga
şi el, dar nu va fi ascultat.
14 Un dar dat în ascuns potoleşte mânia, şi o răsplată în sân,
furia aprinsă.
15 Este bucurie pentru cel drept să facă judecată, dar nimici-
re va fi celor ce lucrează nelegiuire.
16 Omul care rătăceşte în afara căii înţelegerii va rămâne în
adunarea celor morţi.
17 Cel ce iubeşte plăcerea va fi un om sărac; cel ce iubeşte
vinul şi untdelemnul nu va fi bogat.
18 Cel stricat va fi o răscumpărare pentru cel drept şi călcă-
torul de lege pentru cel integru.
19 Mai bine este să locuieşti în pustie, decât cu o femeie cer-
tăreaţă şi mânioasă.
20 Este un tezaur de dorit şi untdelemn în locuinţa înţelep-
tului, dar un om prost le cheltuieşte complet.
21 Cel ce urmează dreptate şi milă găseşte viaţă, dreptate şi
onoare.
22 Un om înţelept escaladează cetatea celui tare şi dărâmă
 Proverbe 23
tăria încrederii ei.
23 Oricine îşi ţine gura sa şi limba sa, îşi ţine sufletul lui de
la tulburare.
24 Batjocoritor mândru şi îngâmfat este numele lui, al celui
ce lucrează în furie mândră.
25 Dorinţa celui leneş îl ucide, fiindcă mâinile lui refuză să
muncească.
26 El doreşte cu lăcomie cât este ziua de lungă, dar cel drept
dă şi nu se zgârceşte.
27 Sacrificiul celui stricat este urâciune; cu cât mai mult când
îl aduce cu o minte stricată?
28 Un martor fals va pieri, dar omul care ascultă vorbeşte
pentru totdeauna.
29 Un om stricat îşi înăspreşte faţa, dar cel integru îşi con-
duce calea.
30 Nu este nici înţelepciune, nici înţelegere, nici sfat împo-
triva DOMNULUI.
31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar siguranţa este
a DOMNULUI.
Capitolul 22
U n nume bun este mai de ales decât mari bogăţii şi fa-
voare binevoitoare mai bine decât aur şi argint.
2 Cel bogat şi cel sărac se întâlnesc; DOMNUL este făcătorul
lor al tuturor.
3 Un om prudent prevede răul şi se ascunde, dar simplii
merg înainte şi sunt pedepsiţi.
4 Prin umilinţă şi teama de DOMNUL sunt bogăţii şi onoare
şi viaţă.
5 Spini şi capcane sunt în calea celui pervers; cel ce îşi păs-
trează sufletul va fi departe de ele.
6 Educă un copil pe calea pe care ar trebui să meargă, şi când
este bătrân nu se va depărta de ea.
7 Bogatul stăpâneşte peste sărac şi cel ce ia cu împrumut este
servitor al celui ce dă cu împrumut.
8 Cel ce seamănă nelegiuire va secera deşertăciune, şi nuiaua
mâniei sale se va sfârşi.
9 Cel ce are un ochi mărinimos va fi binecuvântat, fiindcă dă
săracului din pâinea lui.
10 Alungă batjocoritorul şi cearta se va duce; da, discordia
şi ocara vor înceta.
11 Cel ce iubeşte puritatea inimii, pentru harul buzelor sale
împăratul îi va fi prieten.
12 Ochii DOMNULUI păstrează cunoaşterea şi el răstoarnă
cuvintele călcătorului de lege.
13 Leneşul spune: Este un leu afară, voi fi ucis pe străzi.
14 Gura femeilor străine este o groapă adâncă; cel ce este
detestat de DOMNUL va cădea în ea.
15 Nechibzuinţa este legată în inima unui copil, dar nuiaua
disciplinării o va alunga departe de la el.
16 Cel ce asupreşte pe sărac ca să îşi mărească bogăţiile şi cel
ce dă celui bogat, vor ajunge cu siguranţă la lipsă.
17 Apleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele celui înţelept şi de-
dică-ţi inima cunoaşterii mele.
18 Fiindcă este un lucru plăcut dacă le ţii înăuntrul tău; ele
vor fi întru totul potrivite pe buzele tale.
19 Eu ţi-am făcut cunoscută astăzi, tocmai ţie, pentru ca în-
crederea ta să fie în DOMNUL .
20 Nu ţi-am scris lucruri alese în sfaturi şi cunoaştere,
21 Ca să îţi fac cunoscută certitudinea cuvintelor adevăru-
lui, ca să răspunzi cu cuvintele adevărului acelora ce trimit
la tine?
388
22 Nu jefui pe sărac, pentru că el este sărac; nici nu asupri pe
cel nenorocit la poartă,
23 Fiindcă DOMNUL va pleda în cauza lor şi va prăda sufle-
tul acelora ce i-au prădat.
24 Nu te împrieteni cu un om mânios şi nu merge împreună
cu un om furios,
25 Ca nu cumva să înveţi căile lui şi să obţii o capcană pen-
tru sufletul tău.
26 Nu fi unul din cei care îşi strâng mâinile, sau din cei care
sunt garanţi pentru datorii.
27 Dacă nu ai nimic de plătit, de ce să ia patul tău de sub
tine?
28 Nu scoate vechea piatra de hotar, pe care părinţii tăi au
pus-o.
29 Vezi tu un om harnic în ocupaţia lui? El va sta în picioa-
re înaintea împăraţilor; nu va sta în picioare înaintea celor
neînsemnaţi.
Capitolul 23
C ând te aşezi să mănânci cu un conducător, cu atenţie ia
aminte la ce este înaintea ta;
2 Şi pune un cuţit la gâtul tău, dacă eşti un om dedat
apetitului.
3 Nu dori delicatesele lui, fiindcă ele sunt mâncare
înşelătoare.
4 Nu munci ca să fii bogat; opreşte-te de la propria ta
înţelepciune.
5 Îţi vei aţinti ochii asupra a ceva ce nu este? Fiindcă bogă-
ţiile cu siguranţă îşi fac aripi; ele zboară departe ca o acvilă
spre cer.
6 Nu mânca pâinea aceluia ce are un ochi rău, nici nu dori
delicatesele lui,
7 Fiindcă aşa cum gândeşte în inima lui, aşa este el; Mănâncă
şi bea, îţi spune el; dar inima lui nu este cu tine.
8 Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa şi îţi vei pierde cu-
vintele dulci.
9 Nu vorbi în urechile unui prost, fiindcă va dispreţui înţe-
lepciunea cuvintelor tale.
10 Nu scoate pietrele vechi de hotar şi nu intra în câmpurile
celor fără tată,
11 Fiindcă răscumpărătorul lor este puternic; va pleda împo-
triva ta în cauza lor.
12 Dedică-ţi inima instruirii şi urechile tale cuvintelor
cunoaşterii.
13 Nu cruţa copilul de la disciplinare, fiindcă dacă îl baţi cu
nuiaua, nu va muri.
14 Bate-l cu nuiaua şi îi vei elibera sufletul din iad.
15 Fiul meu, dacă inima ta este înţeleaptă, inima mea se va
bucura, chiar a mea.
16 Da, rărunchii mei se vor bucura când buzele tale spun
lucruri drepte.
17 Să nu invidieze inima ta pe păcătoşi, ci rămâi în teama de
DOMNUL cât este ziua de lungă.
18 Căci cu siguranţă este un viitor, şi aşteptarea ta nu va fi
stârpită.
19 Ascultă fiul meu şi fii înţelept şi călăuzeşte-ţi inima pe
cale.
20 Nu fi printre băutori de vin, printre destrăbălaţii mâncă-
tori de carne.
21 Fiindcă beţivul şi mâncăciosul vor ajunge la sărăcie; şi
somnolenţa va îmbrăca pe un om în zdrenţe.
22 Dă ascultare tatălui tău care te-a născut şi nu dispreţui pe
 Proverbe 25
mama ta când este bătrână.
23 Cumpără adevărul şi nu îl vinde; de asemenea înţelepciu-
nea şi instruirea şi înţelegerea.
24 Tatăl celui drept se va bucura mult, şi cel ce naşte un copil
înţelept va avea bucurie de la el.
25 Tatăl tău şi mama ta vor fi veseli, şi cea care te-a născut
se va bucura.
26 Fiul meu, dă-mi inima ta şi lasă-ţi ochii să observe căile
mele.
27 Fiindcă o curvă este un şanţ adânc, şi o femeie străină este
o groapă strâmtă.
28 De asemenea ea pândeşte ca după pradă şi înmulţeşte pe
călcătorii de lege între oameni.
29 Cine are vaiet? Cine are întristări? Cine are certuri? Cine
are bolboroseli? Cine are răni fără motiv? Cine are roşeaţa
ochilor?
30 Cei ce adastă îndelung la vin, cei ce se duc să caute vinul
amestecat.
31 Nu te uita la vin când este roşu, când îşi arată culoarea în
pahar, când se mişcă singur.
32 La urmă muşcă precum un şarpe şi înţeapă ca o viperă.
33 Ochii tăi vor privi femei străine şi inima ta va rosti lucruri
perverse.
34 Da, vei fi ca acela ce se întinde în mijlocul mării, sau ca
acela ce se întinde în vârful unui catarg.
35 M-au lovit, vei spune tu, şi nu am fost rănit; m-au bătut şi
nu am simţit; când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou.
Capitolul 24
N u invidia pe oamenii răi, nici nu dori să fii cu ei.
2 Fiindcă inima lor studiază nimicirea şi buzele lor vor-
besc ticăloşie.
3 Prin înţelepciune este zidită o casă; şi prin înţelegere este
întemeiată;
4 Şi prin cunoaştere vor fi încăperile umplute cu toate averile
preţioase şi plăcute.
5 Un om înţelept este puternic; da, un om al cunoaşterii mă-
reşte puterea.
6 Căci prin sfat înţelept îţi vei purta războiul, şi în mulţimea
sfătuitorilor este siguranţă.
7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru un nebun; el nu îşi
deschide gura la poartă.
8 Cel ce plănuieşte să facă răul va fi numit o persoană
ticăloasă.
9 Gândul la nechibzuinţă este păcat, şi batjocoritorul este
urâciune pentru oameni.
10 Dacă leşini în ziua de restrişte, puterea ta este mică.
11 Dacă te abţii să eliberezi pe cei duşi la moarte şi pe aceia
ce sunt gata să fie ucişi,
12 Dacă spui: Iată, noi nu am ştiut aceasta; nu ia aminte el,
cel ce cumpăneşte inimile? Şi cel ce îţi păzeşte sufletul, nu
ştie aceasta? Şi nu va întoarce fiecărui om conform faptelor
sale?
13 Fiul meu, mănâncă miere, pentru că este bună; şi fagurele
care este dulce pentru cerul gurii tale;
14 Aşa va fi cunoaşterea înţelepciunii pentru sufletul tău;
după ce ai găsit-o, atunci va fi o răsplată şi aşteptarea ta nu
va fi stârpită.
15 Nu pândi stricatule, împotriva locuinţei celui drept; nu
jefui locul lui de odihnă;
16 Fiindcă un om drept cade de şapte ori şi se ridică din nou,
dar cel stricat se va poticni în ticăloşie.
389
17 Nu te bucura când duşmanul tău cade şi nu lăsa să se ve-
selească inima ta când el se poticneşte,
18 Ca nu cumva DOMNUL să vadă şi să nu îi placă şi să îşi
întoarcă furia de la el.
19 Nu te îngrijora din cauza celor răi, nici nu fi invidios pe
cei stricaţi,
20 Deoarece pentru cel rău nu va fi nici o răsplată; candela
celui stricat va fi stinsă.
21 Fiul meu, teme-te de DOMNUL şi de împărat; şi nu te
amesteca cu cei ce sunt dedaţi schimbării,
22 Căci dezastrul lor va veni dintr-o dată şi cine ştie ruina
amândurora?
23 Acestea aparţin de asemenea înţeleptului. Nu este bine să
părtineşti oamenii la judecată.
24 Cel ce spune celui stricat: Tu eşti drept; pe el îl va blestema
poporul, naţiunile îl vor detesta;
25 Dar celor ce îl mustră va fi desfătare şi o bună binecuvân-
tare va veni peste ei.
26 Fiecare va săruta buzele celui ce dă un răspuns drept.
27 Pregăteşte-ţi lucrarea de afară şi potriveşte-ţi-l la câmp, şi
după aceea zideşte-ţi casa.
28 Nu fi martor fără motiv împotriva aproapelui tău; şi nu
înşela cu buzele tale.
29 Nu spune: Îi voi face cum mi-a făcut; îi voi întoarce omu-
lui conform faptelor sale.
30 Am trecut pe lângă câmpul leneşului şi pe lângă via omu-
lui lipsit de înţelegere,
31 Şi, iată, peste tot crescuseră spini, şi mărăcini acoperiseră
suprafaţa ei şi zidul ei de piatră a fost dărâmat.
32 Atunci am văzut şi cu grijă am luat aminte; m-am uitat la
acestea şi am primit instruire.
33 Încă puţin somn, puţină aţipire, puţină încrucişare a mâi-
nilor pentru a dormi;
34 Aşa va veni sărăcia ta ca unul care călătoreşte şi lipsa ta
ca un om înarmat.
Capitolul 25
A cestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon,
pe care bărbaţii lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au
transcris.
2 Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea
împăraţilor este să cerceteze un lucru.
3 Cerul pentru înălţime, pământul pentru adâncime şi ini-
ma împăraţilor este de nepătruns.
4 Îndepărtează zgura de pe argint şi argintarului îi va ieşi
un vas.
5 Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului şi tronul lui va
fi întemeiat în dreptate.
6 Nu te semeţi în prezenţa împăratului şi nu sta în picioare
în locul celor mari;
7 Fiindcă mai bine este să ţi se spună: Vino aici sus; decât să
fii înjosit în prezenţa prinţului pe care ochii tăi l-au văzut.
8 Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele
din urmă să nu ştii ce să faci, când aproapele tău te face de
ruşine.
9 Dezbate cauza ta cu aproapele tău şi nu dezvălui un secret
altuia,
10 Ca nu cumva să te facă de ruşine cel ce îl aude şi dezonoa-
rea ta să nu o poţi înlătura.
11 Un cuvânt potrivit spus la timp, este ca mere de aur în
imagini din argint.
12 Ca un cercel de aur şi ca o podoabă de aur pur, aşa este un
 Proverbe 27
mustrător înţelept asupra urechii obediente.
13 Ca răceala zăpezii în timpul secerişului, aşa este un me-
sager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcoreşte su-
fletul stăpânilor lui.
14 Oricine se făleşte cu un dar fals este ca norii şi vântul fără
ploaie.
15 Prin îndelungă răbdare este un prinţ convins şi o limbă
blândă zdrobeşte osul.
16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îţi fie de ajuns, ca nu
cumva să te saturi de aceasta şi să o vomiţi.
17 Retrage-ţi piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva
să se sature de tine şi să te urască.
18 Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui
său este un baros şi o sabie şi o săgeată ascuţită.
19 Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare
este ca un dinte rupt şi un picior scrântit.
20 Ca cel ce îţi scoate haina pe vreme rece şi ca oţetul pe sili-
tră, aşa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
21 Dacă duşmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine;
şi dacă este însetat, dă-i să bea apă;
22 Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinşi pe capul lui şi
DOMNUL te va răsplăti.
23 Vântul de nord alungă ploaia; tot aşa o înfăţişare mâni-
oasă limba calomniatoare.
24 Mai bine să locuieşti într-un colţ al acoperişului casei,
decât cu o femeie arţăgoasă şi într-o casă largă.
25 Ca ape reci pentru un suflet însetat, aşa este o veste bună
dintr-o ţară îndepărtată.
26 Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fân-
tână tulburată şi ca un izvor spurcat.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; aşa şi pentru oa-
meni să caute propria lor glorie nu este glorie.
28 Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o
cetate dărâmată, fără ziduri.
Capitolul 26
C a zăpada vara şi ploaia la seceriş, aşa şi onoarea nu este
potrivită pentru un prost.
2 Cum rătăceşte pasărea, cum zboară rândunica, tot aşa nu
va veni blestemul neîntemeiat.
3 Un bici pentru cal, un frâu pentru măgar şi o nuia pentru
spatele prostului.
4 Nu răspunde unui prost conform nechibzuinţei lui, ca nu
cumva să fii asemenea lui.
5 Răspunde unui prost conform nechibzuinţei lui, ca nu
cumva să fie înţelept în îngâmfarea lui.
6 Cel ce trimite un mesaj prin mâna unui prost, retează pi-
cioarele şi bea pagubă.
7 Picioarele şchiopului nu sunt egale; aşa este o parabolă în
gura proştilor.
8 Precum cel ce pune o piatră în praştie, aşa este cel ce dă
onoare unui prost.
9 Precum un spin străpunge mâna beţivului, aşa este o para-
bolă în gura proştilor.
10 Dumnezeul cel mare care a făcut toate lucrurile răsplăteş-
te deopotrivă prostului şi răsplăteşte călcătorilor de lege.
11 Cum se întoarce un câine la vărsătura lui, aşa se întoarce
un prost la nechibzuinţa lui.
12 Vezi un om înţelept în îngâmfarea lui? Este mai multă
speranţă pentru un prost decât pentru el.
13 Leneşul spune: Este un leu pe cale; un leu este pe străzi.
14 Cum se răsuceşte uşa pe balamalele ei, tot aşa şi leneşul
390
pe patul său.
15 Leneşul îşi ascunde mâna în sân; îl mâhneşte să o mai
ducă din nou la gură.
16 Leneşul este mai înţelept în îngâmfarea lui decât şapte
bărbaţi care pot întoarce un motiv.
17 Cel ce trece alăturea şi se amestecă în cearta care nu îi
aparţine, este ca unul care apucă un câine de urechi.
18 Precum un nebun care aruncă tăciuni, săgeţi şi moarte,
19 Aşa este cel ce înşeală pe aproapele său şi spune: Nu glu-
mesc doar?
20 Unde nu este lemn, focul se stinge; tot aşa, unde nu este
bârfitor, cearta încetează.
21 Precum cărbuni pentru cărbuni aprinşi şi lemn pentru
foc, aşa este un bărbat certăreţ pentru aprinderea certei.
22 Cuvintele unui bârfitor sunt ca rănile şi coboară în părţile
cele mai adânci ale pântecelui.
23 Buze arzătoare şi o inimă stricată sunt ca un ciob acoperit
cu zgura argintului.
24 Cel ce urăşte se preface cu buzele sale şi strânge înşelă-
ciune înăuntrul său;
25 Când vorbeşte amabil, să nu îl crezi, fiindcă sunt şapte
urâciuni în inima lui.
26 Cel a cărui ură este acoperită prin înşelătorie, stricăciu-
nea lui va fi arătată înaintea întregii adunări.
27 Oricine sapă o groapă va cădea în ea; şi cel ce rostogoleşte
o piatră, aceasta se va întoarce asupra lui.
28 O limbă mincinoasă urăşte pe cei nenorociţi prin ea, şi o
gură linguşitoare lucrează ruină.
Capitolul 27
N u te făli cu ziua de mâine, fiindcă nu ştii ce poate aduce
o zi.
2 Altul să te laude şi nu gura ta; un străin şi nu buzele tale.
3 O piatră este grea şi nisipul greu, dar furia nebunului este
mai grea decât amândouă.
4 Furia este crudă şi mânia cumplită, dar cine este în stare să
stea în picioare în faţa invidiei?
5 Certarea pe faţă este mai bună decât iubirea ascunsă.
6 Credincioase sunt rănile unui prieten, dar sărutările unui
duşman sunt înşelătoare.
7 Sufletul sătul se scârbeşte de un fagure, dar pentru sufletul
flămând fiecare lucru amar este dulce.
8 Precum o pasăre ce rătăceşte de la cuibul ei, aşa este un om
ce rătăceşte de la locul lui.
9 Untdelemnul şi parfumul bucură inima; aşa face dulceaţa
prietenului unui om prin sfat inimos.
10 Nu părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui
tău; nici nu intra în casa fratelui tău în ziua dezastrului
tău; fiindcă mai bun este un vecin aproape, decât un frate
departe.
11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să răs-
pund celui ce mă ocărăşte.
12 Un om prudent prevede răul şi se ascunde, dar simplii
merg înainte şi sunt pedepsiţi.
13 Ia-i haina celui care este garant pentru un străin; şi ia o
garanţie de la el pentru o femeie străină.
14 Cel ce binecuvântează pe prietenul său cu voce tare, scu-
lându-se devreme de dimineaţă, aceasta i se va considera un
blestem.
15 O picurare neîncetată într-o zi foarte ploioasă şi o femeie
certăreaţă sunt la fel.
16 Oricine o ascunde, ascunde vântul şi untdelemnul din
 Proverbe 29
mâna lui dreaptă, care se trădează.
17 Fier ascute fier; tot aşa un om ascute înfăţişarea priete-
nului său.
18 Oricine ţine smochinul va mânca din rodul lui; tot aşa cel
ce îngrijeşte pe stăpânul său va fi onorat.
19 Precum în apă, faţa răspunde feţei, tot aşa inima omului
răspunde omului.
20 Iadul şi nimicirea nu sunt pline niciodată; tot aşa, ochii
omului nu sunt săturaţi niciodată.
21 Precum creuzetul pentru argint şi cuptorul pentru aur,
aşa este un om, laudei sale.
22 Chiar dacă ai pisa un nebun în piuă printre grăunţe cu un
pisălog, totuşi nechibzuinţa lui nu se va depărta de el.
23 Fii atent ca să cunoşti starea turmelor tale şi priveşte bine
cirezile tale.
24 Deoarece bogăţiile nu sunt pentru totdeauna; şi coroana
durează din generaţie în generaţie?
25 Fânul se arată şi iarba nouă apare şi ierburile munţilor
sunt strânse.
26 Mieii sunt pentru îmbrăcămintea ta şi caprele sunt preţul
câmpului.
27 Şi vei avea destul lapte de capră pentru mâncarea ta, pen-
tru mâncarea casei tale şi pentru întreţinerea servitoarelor
tale.
Capitolul 28
C el stricat fuge când nu îl urmăreşte nimeni, dar cei
drepţi sunt cutezători ca un leu.
2 Din cauza fărădelegii unei ţări sunt mulţi prinţi în ea, dar
printr-un om al înţelegerii şi cunoaşterii, starea ţării va fi
prelungită.
3 Un om sărac care asupreşte pe sărac este ca o ploaie toren-
ţială care nu lasă mâncare.
4 Cei ce părăsesc legea laudă pe cei stricaţi, dar cei ce ţin
legea se luptă cu ei.
5 Oamenii răi nu înţeleg judecata, dar cei ce caută pe
DOMNUL înţeleg totul.
6 Mai bun este săracul care umblă în integritatea lui, decât
cel care este pervers în căile lui, deşi este bogat.
7 Oricine ţine legea este un fiu înţelept, dar cel ce este un în-
soţitor al celor desfrânaţi ruşinează pe tatăl său.
8 Cel ce prin camătă şi câştig nedrept îşi măreşte averea, o va
aduna pentru cel ce se va milostivi de săraci.
9 Cel ce îşi întoarce urechea de la auzirea legii, chiar şi rugă-
ciunea lui va fi urâciune.
10 Oricine duce pe cei drepţi în rătăcire pe o cale rea, va că-
dea el însuşi în propria lui groapă; dar cei integri vor avea în
posesiune lucruri bune.
11 Omul bogat este înţelept în îngâmfarea lui, dar săracul
care are înţelegere îl cercetează.
12 Când cei drepţi se bucură este o mare glorie, dar când se
ridică cei stricaţi, omul se ascunde.
13 Cel ce îşi acoperă păcatele nu va prospera, dar oricine le
mărturiseşte şi se lasă de ele va primi milă.
14 Fericit este omul care se teme întotdeauna, dar cel ce îşi
împietreşte inima va cădea în ticăloşie.
15 Precum un leu care rage şi un urs căutând pradă, aşa este
un conducător stricat peste poporul sărac.
16 Prinţul căruia îi lipseşte înţelegere este şi un mare opre-
sor, dar cel ce urăşte lăcomia îşi va lungi zilele.
17 Un om care varsă violent sângele oricărei persoane va fugi
la groapă; să nu îl oprească nimeni.
391
18 Oricine umblă cu integritate va fi salvat, dar cel pervers în
căile lui va cădea fără întârziere.
19 Cel ce îşi ară pământul va avea multă pâine, dar cel ce se
duce după oameni de nimic va avea destulă sărăcie.
20 Un om credincios va abunda cu binecuvântări, dar cel ce
se grăbeşte să fie bogat nu va fi nevinovat.
21 Nu este bine să părtineşti oamenii; chiar pentru o bucată
de pâine acel om va călca legea.
22 Cel ce se grăbeşte la avere are un ochi rău şi nu ia aminte
că sărăcia va veni peste el.
23 Cel care ceartă un om la sfârşit va găsi mai multă favoare
decât cel ce linguşeşte cu limba.
24 Oricine jefuieşte pe tatăl său sau pe mama sa şi spune: Nu
este fărădelege; acelaşi este însoţitorul unui nimicitor.
25 Cel mândru în inimă stârneşte ceartă, dar cel ce îşi pune
încrederea în DOMNUL va fi îngrăşat.
26 Cel ce se încrede în propria inimă este un prost, dar ori-
cine umblă cu înţelepciune va fi eliberat.
27 Cel ce dă săracului nu va duce lipsă, dar cel ce îşi acoperă
ochii va avea multe blesteme.
28 Când cei stricaţi se înalţă, oamenii se ascund; dar când
pier cei răi, cei drepţi se înmulţesc.
Capitolul 29
C el care, fiind deseori mustrat, îşi înţepeneşte gâtul, va fi
nimicit dintr-o dată şi fără remediu.
2 Când cei drepţi sunt în autoritate, poporul se bucură; dar
când cel stricat face legea, poporul jeleşte.
3 Oricine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, dar cel
ce se însoţeşte cu curvele îşi cheltuieşte averea.
4 Prin judecată împăratul întemeiază ţara, dar cel ce primeş-
te daruri o răstoarnă.
5 Un om care linguşeşte pe vecinul său întinde o cursă pen-
tru picioarele sale.
6 În fărădelegea unui om rău se află o capcană, dar cel drept
cântă şi se bucură.
7 Cel drept ia aminte la cauza săracului, dar cel stricat dă
atenţie să nu o cunoască.
8 Oamenii batjocoritori aduc o cetate în capcană, dar oame-
nii înţelepţi întorc furia.
9 Dacă un om înţelept se ceartă cu un om nebun, fie că se
înfurie, fie că râde, nu este odihnă.
10 Cei setoşi de sânge urăsc pe cel integru, dar cei drepţi îi
caută sufletul.
11 Un prost îşi rosteşte toată mintea, dar un om înţelept o
păstrează până mai târziu.
12 Dacă un conducător dă ascultare la minciuni, toţi servi-
torii lui sunt stricaţi.
13 Săracul şi omul înşelător se întâlnesc, dar DOMNUL le
luminează ochii la amândoi.
14 Împăratul care cu credincioşie judecă pe sărac va avea
tronul lui întemeiat pentru totdeauna.
15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar un copil lăsat
de capul lui o face de ruşine pe mama lui.
16 Când cei stricaţi se înmulţesc, creşte fărădelegea, dar cei
drepţi vor vedea căderea lor.
17 Corectează pe fiul tău şi îţi va da odihnă; da, el va da des-
fătare sufletului tău.
18 Unde nu este viziune poporul piere, dar cel ce ţine legea,
fericit este el.
19 Un servitor nu va fi corectat prin cuvinte, căci deşi înţe-
lege nu va răspunde.
 Proverbe 31
20 Vezi tu pe un om pripit în vorbele lui? Este mai multă spe-
ranţă pentru un prost decât pentru el.
21 Cel ce cu grijă creşte pe servitorul său din copilărie, el îi
va deveni fiu de-a lungul timpului.
22 Un om mânios stârneşte ceartă şi un om furios abundă
în fărădelege.
23 Mândria unui om îl va înjosi, dar onoarea îl va sprijini pe
cel umil în duh.
24 Cel ce este partener cu un hoţ îşi urăşte propriul suflet;
aude blestemul şi nu îl denunţă.
25 Teama de om aduce o capcană, dar oricine îşi pune încre-
derea în DOMNUL va fi în siguranţă.
26 Mulţi caută favoarea conducătorului, dar judecata fiecă-
rui om vine de la DOMNUL .
27 Un om nedrept este o urâciune pentru cel drept, şi cel in-
tegru pe cale este urâciune pentru cel stricat.
Capitolul 30
C uvintele lui Agur, fiul lui Iache, profeţia; omul i-a
vorbit lui Itiel, chiar lui Itiel şi lui Ucal;
2 Cu siguranţă, eu sunt mai neghiob decât oricare om şi nu
am înţelegerea unui om.
3 Nici nu am învăţat înţelepciune, nici nu am cunoaşterea
celui sfânt.
4 Cine a urcat în cer, sau a coborât? Cine a strâns vântul în
pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întemeiat
toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este
numele fiului său, dacă poţi spune?
5 Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este pur; el este un scut
pentru cei ce îşi pun încrederea în el.
6 Nu adăuga la cuvintele lui, ca nu cumva să te mustre şi să
fii găsit mincinos.
7 Două lucruri am cerut de la tine; nu mi le refuza înainte
să mor;
8 Îndepărtează de la mine deşertăciune şi minciuni, nu îmi
da nici sărăcie, nici avere; hrăneşte-mă cu mâncare potrivită
mie,
9 Ca nu cumva să fiu sătul şi să te neg şi să spun: Cine este
DOMNUL? Sau ca nu cumva să fiu sărac şi să fur şi să iau nu-
mele Dumnezeului meu în deşert.
10 Nu acuza pe un servitor stăpânului său, ca nu cumva să te
blesteme şi să fii găsit vinovat.
11 Este o generaţie care blestemă pe tatăl lor şi nu binecuvân-
tează pe mama lor.
12 Este o generaţie care este pură în propriii ochi şi totuşi nu
este spălată de murdăria lor.
13 Este o generaţie, cât de îngâmfaţi sunt ochii lor! Şi pleoa-
pele lor sunt înălţate.
14 Este o generaţie a căror dinţi sunt ca săbiile şi a căror colţi
sunt ca nişte cuţite, ca să devoreze pe sărac de pe faţa pămân-
tului şi pe nevoiaş din mijlocul oamenilor.
15 Lipitoarea are două fiice care strigă: Dă, dă! Sunt trei lu-
cruri care nu sunt niciodată săturate, da, patru sunt lucrurile
care nu spun: Este destul:
16 Mormântul şi pântecele sterp şi pământul care nu este
umplut cu apă şi focul care nu spune: Este destul!
17 Ochiul care îşi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea
de mama sa, corbii din vale îl vor smulge şi acvilele tinere îl
vor mânca.
18 Sunt trei lucruri prea minunate pentru mine, da, patru
lucruri pe care nu le cunosc:
19 Calea unei acvile în aer şi calea unui şarpe pe stâncă şi
392
calea unei corăbii în mijlocul mării şi calea unui bărbat cu
o tânără.
20 Astfel este calea unei femei adultere: mănâncă, îşi şterge
gura şi spune: Nu am făcut nici o stricăciune.
21 Pentru trei lucruri pământul este neliniştit şi pentru pa-
tru nu mai poate suporta:
22 Pentru un rob când domneşte şi un prost când este sătu-
rat cu mâncare,
23 Pentru o femeie odioasă când se căsătoreşte; şi o roabă ce
este moştenitoarea stăpânei ei.
24 Patru lucruri sunt mici pe pământ, dar sunt foarte
înţelepte:
25 Furnicile sunt un popor fără putere, totuşi îşi pregătesc
mâncarea în timpul verii;
26 Iepurii de stâncă sunt doar un popor firav, totuşi îşi fac lo-
cuinţele în stânci;
27 Lăcustele nu au împărat, totuşi merg înainte în cete;
28 Păianjenul se agaţă cu mâinile lui şi este în palatele
împăraţilor.
29 Trei sunt lucrurile care merg bine, da, patru sunt plăcute
în umblarea lor:
30 Un leu care este cel mai puternic între fiare şi nu se dă în-
apoi în faţa nici uneia;
31 Un ogar, de asemenea un ţap şi un împărat, împotriva
căruia nu este răzvrătire.
32 Dacă ai lucrat prosteşte în a te înălţa, sau dacă ai plănuit
răul, acoperă-ţi gura cu mâna.
33 Cu siguranţă baterea laptelui aduce unt şi răsucirea nasu-
lui aduce sânge; tot aşa forţarea furiei aduce ceartă.
Capitolul 31
C uvintele împăratului Lemuel, profeţia pe care mama
lui l-a învăţat.
2 Ce, fiul meu? Şi ce, fiul pântecelui meu? Şi ce, fiul jurămin-
telor mele?
3 Nu da vigoarea ta femeilor, nici căile tale aceleia ce distru-
ge împăraţi.
4 Nu este pentru împăraţi, O Lemuel, nu este pentru împă-
raţi să bea vin, nici pentru prinţi băutura tare;
5 Ca nu cumva să bea şi să uite legea şi să pervertească jude-
cata oricăruia dintre cei nenorociţi.
6 Dă băutură tare aceluia ce stă să piară şi vin acelora cu o
inimă îndurerată.
7 Lasă-l să bea şi să îşi uite sărăcia şi să nu îşi mai amintească
de nefericirea lui.
8 Deschide-ţi gura pentru cel mut în cauza tuturor acelora
ce sunt rânduiţi pentru nimicire.
9 Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi pledează în cauza
celui sărac şi nevoiaş.
10 Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Fiindcă preţul ei este
mult peste cel al rubinelor.
11 Inima soţului ei se încrede în ea, aşa încât el nu va avea
nevoie de pradă.
12 Ea îi va face bine şi nu rău în toate zilele vieţii ei.
13 Ea caută lână şi in şi lucrează cu plăcere cu mâinile ei.
14 Ea este precum corăbiile comercianţilor; de departe îşi
aduce mâncarea.
15 Ea se trezeşte când este încă noapte şi dă mâncare casei ei
şi o porţie servitoarelor.
16 Ea are în considerare un câmp şi îl cumpără; cu rodul
mâinilor ei sădesc o vie.
17 Ea îşi încinge şalele cu putere şi îşi întăreşte braţele.
 Proverbe 31
18 Ea pricepe că marfa ei este bună; candela ei nu se stinge
în noapte.
19 Ea îşi pune mâinile pe furcă şi mâinile ei ţin fusul.
20 Ea îşi întinde mâna spre cel sărac; da, îşi întinde mâinile
spre cel nevoiaş.
21 Ea nu se teme de zăpadă pentru casa ei, fiindcă toţi ai ca-
sei ei sunt îmbrăcaţi cu stacojiu.
22 Ea îşi face singură cuverturi; îmbrăcămintea ei este mă-
tase şi purpură.
23 Soţul ei este cunoscut la porţi, când şade printre bătrânii
ţării.
24 Ea face stofe fine de in şi le vinde; şi dă comerciantului
brâie.
393
25 Putere şi onoare sunt îmbrăcămintea ei şi ea se va bucura
de ziua care vine.
26 Ea îşi deschide gura cu înţelepciune şi pe limba ei se află
legea bunătăţii.
27 Ea veghează căile celor din casa ei şi nu mănâncă pâinea
trândăviei.
28 Copiii ei se ridică şi o numesc binecuvântată; soţul ei la
fel şi o laudă:
29 Multe fiice s-au purtat virtuos, dar tu le întreci pe toate.
30 Favoarea este înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar o
femeie care se teme de DOMNUL va fi lăudată.
31 Dă-i din rodul mâinilor ei şi să o laude la porţi propriile
ei fapte.
 … Eclesiastul …
Capitolul 1
C uvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în
Ierusalim.
2 Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Predicatorul: deşer-
tăciunea deşertăciunilor; totul este deşertăciune.
3 Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub
soare?
4 ¶ O generaţie trece şi altă generaţie vine, dar pământul ră-
mâne pentru totdeauna.
5 Soarele de asemenea răsare şi soarele apune şi se grăbeşte
spre locul său de unde a răsărit.
6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord; se învârteş-
te continuu, şi vântul se întoarce din nou conform rotirilor
sale.
7 Toate râurile curg în mare, totuşi marea nu se umple; la
locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
8 Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti;
ochiul nu se satură de a vedea, nici urechea nu se umple cu
auzire.
9 ¶ Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut, se va mai face; şi
nu este nimic nou sub soare.
10 Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este
nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
11 Nu este amintire a lucrurilor anterioare; nici nu va fi vreo
amintire a lucrurilor care vor veni la aceia care vor veni
după.
12 ¶ Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în
Ierusalim.
13 Şi mi-am pus inima să caut şi să cercetez prin înţelepciu-
ne toate câte sunt făcute sub cer; această osteneala grea a dat-
o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliţi prin ea.
14 Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; şi, iată, totul
este deşertăciune şi chinuire a duhului.
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, şi ce lipseşte nu poate
fi numărat.
16 Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am
ajuns mare şi am obţinut mai multă înţelepciune decât toţi
cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a
avut mare experienţă de înţelepciune şi cunoaştere.
17 Şi mi-am pus inima să cunosc înţelepciune şi să cunosc
nebunia şi prostia; am priceput că aceasta de asemenea este
chinuire a duhului.
18 Căci în multă înţelepciune este multă mâhnire, şi cel ce
măreşte cunoaşterea măreşte întristarea.
Capitolul 2
A m spus în inima mea: Du-te acum, te voi încerca cu ve-
selie, de aceea bucură-te de plăcere; şi, iată, aceasta de
asemenea este deşertăciune.
2 Am spus despre râs: Este nebun; şi despre veselie: Ce face
aceasta?
3 Am căutat în inima mea să mă dedau vinului, totuşi de-
prinzându-mi inima cu înţelepciune; şi să apuc prostia, până
voi vedea ce este acel bine pe care fiii oamenilor ar trebui să
îl facă sub cer toate zilele vieţii lor.
4 Mi-am făcut lucrări mari, mi-am construit case, mi-am
sădit vii,
5 Mi-am făcut grădini şi livezi şi am sădit în ele pomi de
toate felurile de fructe;
394
6 Mi-am făcut iazuri de apă, ca să ud cu ele pădurea ce aduce
pomi;
7 Am dobândit servitori şi servitoare şi mi s-au născut ser-
vitori în casă; de asemenea am avut mari turme de vite mari
şi mici mai mult decât toţi cei ce au fost în Ierusalim înainte
de mine;
8 Mi-am adunat de asemenea argint şi aur şi comoara deo-
sebită a împăraţilor şi a provinciilor; mi-am dobândit cântă-
reţi şi cântăreţe şi desfătările fiilor oamenilor, instrumente
muzicale şi acelea de toate felurile.
9 Astfel am fost măreţi şi i-am întrecut pe toţi cei ce au fost
înainte de mine în Ierusalim; de asemenea înţelepciunea
mea a rămas cu mine.
10 Şi orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu am oprit
inima mea de la nici o bucurie; fiindcă inima mea s-a bucu-
rat în toată munca mea; şi aceasta a fost partea mea din toată
munca mea.
11 Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele
le-au lucrat şi la munca pe care am muncit-o ca să o fac, şi,
iată, totul era deşertăciune şi chinuire a duhului şi nu era
nici un folos sub soare.
12 ¶ Şi m-am întors să privesc înţelepciunea şi nebunia şi
prostia; căci ce poate face omul care vine după împărat?
Chiar ceea ce s-a făcut deja.
13 Atunci am văzut că înţelepciunea întrece prostia, precum
lumina întrece întunericul.
14 Ochii înţeleptului sunt în capul său, dar prostul umblă în
întuneric; şi tot eu am priceput că un singur eveniment se
întâmplă tuturor.
15 Atunci am spus în inima mea: Aşa cum se întâmplă pros-
tului, la fel mi se întâmplă şi mie; şi de ce am fost atunci
mai înţelept? Apoi am spus în inima mea că şi aceasta este
deşertăciune.
16 Căci nu este amintire pentru totdeauna a înţeleptului mai
mult decât a prostului; văzând că ceea ce este acum, în zile-
le ce vin vor fi toate uitate. Şi cum moare înţeleptul? Ca şi
prostul.
17 ¶ De aceea am urât viaţa, pentru că lucrarea ce se face sub
soare este apăsătoare pentru mine, căci totul este deşertăciu-
ne şi chinuire a duhului.
18 Da, am urât toată munca mea pe care am făcut-o sub soa-
re, pentru că o voi lăsa omului ce va fi după mine.
19 Şi cine ştie dacă el va fi înţelept, sau prost? Totuşi va avea
stăpânire peste toată munca mea în care am muncit şi în care
m-am arătat înţelept sub soare. Şi aceasta este deşertăciune.
20 De aceea am ajuns să fac inima mea să dispere de toată
munca pe care am făcut-o sub soare.
21 Pentru că este un om a cărui muncă este în înţelepciune şi
în cunoaştere şi în echitate; totuşi unui om care nu a muncit
în acestea va lăsa el aceasta ca parte a lui. Şi aceasta este de-
şertăciune şi un mare rău.
22 Căci ce are omul din toata munca sa şi din chinuirea ini-
mii sale, în care el a muncit sub soare?
23 Căci toate zilele sale sunt întristări, iar osteneala lui, mâh-
nire; da, inima lui nu îşi ia odihnă noaptea. Şi aceasta este
deşertăciune.
24 Nu este nimic mai bun pentru un om, decât să mănânce şi
să bea şi să îşi facă sufletul să se bucure de bine în munca lui.
Şi aceasta am văzut că era din mâna lui Dumnezeu.
 Eclesiastul 5
25 Pentru că cine poate mânca, sau cine altul se poate grăbi
mai mult decât mine?
26 Pentru că Dumnezeu dă unui om ce este bun înaintea
ochilor săi, înţelepciune şi cunoaştere şi bucurie; dar celui
păcătos îi dă osteneala să adune şi să îngrămădească, pentru
ca el să dea celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Şi aceas-
ta este deşertăciune şi chinuire a duhului.
Capitolul 3
P entru fiecare lucru este un sezon şi un timp pentru fi-
ecare scop sub cer.
2 Un timp pentru a fi născut şi un timp pentru a muri; un
timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge ce este sădit;
3 Un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un
timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
4 Un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp
pentru a jeli şi un timp pentru a dansa;
5 Un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna
pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se în-
frâna de la îmbrăţişare;
6 Un timp pentru a obţine şi un timp pentru a pierde; un
timp pentru a ţine şi un timp pentru a arunca;
7 Un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp
pentru a păstra tăcere şi un timp pentru a vorbi;
8 Un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp
pentru război şi un timp pentru pace.
9 Ce folos are cel ce lucrează în ceea ce munceşte?
10 Eu am văzut osteneala pe care Dumnezeu a dat-o fiilor
oamenilor pentru a se deprinde cu ea.
11 ¶ El a făcut fiecare lucru frumos la timpul lui; de aseme-
nea a aşezat lumea în inima lor, aşa că nimeni nu poate cu-
prinde lucrarea pe care Dumnezeu o face de la început până
la sfârşit.
12 Ştiu că nu este nimic bun în ei, decât pentru cineva să se
bucure şi să facă bine în viaţa sa.
13 Şi de asemenea ca orice om să mănânce şi să bea şi să
se bucure de binele a toată munca lui, ea este darul lui
Dumnezeu.
14 Ştiu că orice face Dumnezeu va fi pentru totdeauna, ni-
mic nu poate fi adăugat la aceasta nici ceva luat de la ea; şi
Dumnezeu face aceasta, ca oamenii să se teamă înaintea lui.
15 Ceea ce a fost este acum, şi ceea ce va fi a fost deja; şi
Dumnezeu cere ceea ce a trecut.
16 ¶ Şi, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecăţii, şi aco-
lo era stricăciune; şi locul dreptăţii, şi acolo era nelegiuire.
17 Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept
şi pe cel stricat, pentru că este un timp acolo pentru fiecare
scop şi pentru fiecare lucrare.
18 Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oameni-
lor, că Dumnezeu să le facă cunoscut şi că ei să vadă că sunt
animale.
19 Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă
şi animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare
unul, aşa moare şi celălalt; da, au toţi o suflare; aşa că omul
nu are preeminenţă faţă de un animal, pentru că totul este
deşertăciune.
20 Toţi merg într-un singur loc; toţi sunt din ţărână şi toţi se
întorc din nou în ţărână.
21 Cine cunoaşte duhul omului care merge în sus şi duhul
animalului care merge jos în pământ?
22 De aceea am priceput că nu este nimic mai bun, decât
că un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta este
395
partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?
Capitolul 4
A stfel m-am întors şi am luat în considerare toate opri-
mările făcute sub soare; şi iată lacrimile celor oprimaţi
şi nu au avut mângâietor; şi de partea opresorilor lor era pu-
tere; dar ei nu au avut mângâietor.
2 De aceea am lăudat pe morţii care sunt deja morţi, mai
mult decât pe viii care sunt încă vii.
3 Da, mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care
încă nu a văzut lucrarea rea făcută sub soare.
4 ¶ Din nou, am luat în considerare toată osteneala şi fie-
care lucrare dreaptă, că pentru aceasta un om este invidiat
de aproapele său. Aceasta este de asemenea deşertăciune şi
chinuire a duhului.
5 Prostul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă propria
carne.
6 Mai bine este o mână plină, cu linişte, decât amândouă
mâinile pline, dar cu osteneală şi chinuire a duhului.
7 ¶ Atunci m-am întors şi am văzut deşertăciune sub soare.
8 Este unul singur şi nu este un al doilea; da, el nu are nici
copil, nici frate, totuşi nu este sfârşit la toată munca lui, nici
nu se satură ochiul lui cu bogăţii, nici nu spune: Pentru cine
muncesc eu şi îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de
asemenea deşertăciune, da, este osteneală.
9 ¶ Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răs-
plată pentru munca lor.
10 Căci dacă ar cădea, unul pe altul se ridică; dar vai celui
ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să
îl ridice.
11 Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum
poate unul singur să se încălzească?
12 Şi dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; şi
o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.
13 ¶ Mai bine este un copil sărac şi înţelept decât un împărat
bătrân şi prost, care refuză să mai fie avertizat.
14 Căci din închisoare el iese să domnească; după cum la fel
cel născut în împărăţia sa devine sărac.
15 Am luat în considerare pe toţi cei vii care umblă sub soa-
re, împreună cu al doilea copil ce îi va lua locul.
16 Fără sfârşit este tot poporul şi toţi ce au fost înaintea lor;
de asemenea cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura
de el. Cu adevărat şi aceasta este deşertăciune şi chinuire a
duhului.
Capitolul 5
P ăzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu
şi pregăteşte-te mai bine să asculţi decât să aduci sacrifi-
ciul proştilor, pentru că ei nu iau în considerare că fac rău.
2 Nu fi pripit cu gura ta şi nu îţi lăsa inima să se grăbească
să rostească vreun lucru înaintea lui Dumnezeu; pentru că
Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ; de aceea cuvintele
tale să fie puţine.
3 Pentru că visul vine din mulţimea treburilor, şi vocea unui
prost se cunoaşte prin mulţimea cuvintelor.
4 ¶ Când faci un jurământ lui Dumnezeu, nu întârzia să îl
împlineşti, fiindcă el nu are plăcere în proşti; împlineşte ce
ai jurat.
5 Mai bine este ca să nu juri, decât să juri şi să nu
împlineşti.
6 Nu permite gurii tale să îţi provoace carnea să păcătuiască,
nici nu spune înaintea îngerului, că aceasta a fost o eroare,
 Eclesiastul 7
pentru ce să se mânie Dumnezeu la vocea ta şi să distrugă
lucrarea mâinilor tale?
7 Căci în mulţimea viselor şi în multe cuvinte sunt de aseme-
nea multe deşertăciuni; dar teme-te de Dumnezeu.
8 Dacă vezi oprimarea săracului şi pervertirea violentă a ju-
decăţii şi justiţiei într-o provincie, nu te mira de acest lucru;
pentru că cel mai înalt decât cel mai înalt dă atenţie; şi este
mai înalt decât ei.
9 Mai mult, folosul pământului este pentru toţi; împăratul
însuşi este servit din ale câmpului.
10 Cel ce iubeşte argintul nu se va sătura cu argint, nici cel
ce iubeşte abundenţa, cu creştere; aceasta este de asemenea
deşertăciune.
11 Când bunurile cresc, se înmulţesc cei ce le mănâncă; şi ce
bun este pentru proprietarii lor, decât să privească pe aceştia
cu ochii lor.
12 Somnul unui muncitor este dulce, fie că mănâncă puţin
sau mult; dar abundenţa celui bogat nu îl va lăsa să doarmă.
13 Este un rău aspru pe care l-am văzut sub soare, adică, bo-
găţii păstrate spre răul celui care le stăpâneşte.
14 Dar acele bogăţii pier printr-o osteneală rea; iar el naşte
un fiu şi nu este nimic în mâna lui.
15 Aşa cum a ieşit din pântecele mamei lui, gol, se va în-
toarce pentru a merge precum a venit şi nu va lua nimic din
munca lui pe care să o ducă în mâna lui.
16 Şi acesta de asemenea este un rău aspru, că în toate privin-
ţele aşa cum el a venit, astfel va merge; şi ce folos are cel care
a muncit pentru vânt?
17 Şi în toate zilele lui mănâncă în întuneric, şi întristarea şi
furia şi boala i se înmulţesc.
18 ¶ Iată ce am văzut: este bine şi se cuvine ca unul să mănân-
ce şi să bea şi să se bucure de binele a toată munca sa, pe care
o ia sub soare, în toate zilele vieţii sale pe care Dumnezeu i-o
dă; pentru că aceasta este partea lui.
19 Fiecare om de asemenea căruia Dumnezeu i-a dat bogă-
ţii şi avere şi i-a dat putere să mănânce din ele şi să îşi ia
partea lui şi să se bucure în munca lui; acesta este darul lui
Dumnezeu.
20 Pentru că el nu îşi va aminti mult zilele vieţii sale, pentru
că Dumnezeu îi răspunde în bucuria inimii sale.
Capitolul 6
E ste un rău pe care l-am văzut sub soare şi acesta este
obişnuit printre oameni:
2 Un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţii, avere şi onoare,
aşa că nu îi lipseşte nimic pentru sufletul său din tot ce do-
reşte, totuşi Dumnezeu nu îi dă putere să mănânce din ele,
ci un străin le mănâncă; aceasta este deşertăciune şi aceasta
este o boală rea.
3 Dacă un om naşte o sută de copii şi trăieşte mulţi ani, aşa
că zilele anilor lui sunt multe iar sufletul lui nu s-a săturat cu
bine şi de asemenea nu are loc de mormânt, eu spun, că un
făt lepădat este mai bun decât el.
4 Pentru că el vine cu deşertăciune şi pleacă în întuneric şi
numele lui va fi acoperit cu întuneric.
5 Mai mult, el nu a văzut soarele, nici nu a cunoscut vreun
lucru; acesta are mai multă odihnă decât celălalt.
6 Da, chiar dacă de două ori ar trăi o mie de ani, totuşi nu ar
vedea nici un bine; nu merg toţi în acelaşi loc?
7 ¶ Toată munca omului este pentru gura lui şi totuşi sufletul
nu se satură.
8 Căci ce are înţeleptul mai mult decât prostul? Ce are
396
săracul, care ştie să umble înaintea celor vii?
9 Mai bună este vederea ochilor decât rătăcirea dorinţei;
aceasta este de asemenea deşertăciune şi chinuire a duhului.
10 Ceea ce a fost deja i s-a pus nume şi se cunoaşte că este
om; nici nu se va certa cu cel ce este mai tare decât el.
11 ¶ Văzând că sunt multe lucruri care înmulţesc deşertă-
ciunea, cu ce este omul mai bun?
12 Căci cine cunoaşte ce este bine pentru om în această via-
ţă, în toate zilele vieţii sale deşerte pe care el le petrece ca o
umbră? Căci cine poate spune unui om ce va fi după el sub
soare?
Capitolul 7
U n nume bun este mai bun decât untdelemn preţios, şi
ziua morţii decât ziua naşterii.
2 Este mai bine să mergi la casa de jelire, decât să mergi la
casa ospăţului, întrucât acela este sfârşitul tuturor oameni-
lor; şi cel viu va pune aceasta la inima sa.
3 Întristarea este mai bună decât râsul, pentru că prin întris-
tarea înfăţişării inima este făcută mai bună.
4 Inima celui înţelept este în casa jelirii, dar inima celor
proşti este în casa veseliei.
5 Este mai bine să asculte mustrarea înţeleptului, decât pen-
tru un om să asculte cântarea proştilor.
6 Căci ca trosnetul spinilor sub o oală, aşa este râsul prostu-
lui, aceasta de asemenea este deşertăciune.
7 ¶ Cu adevărat oprimarea îl înnebuneşte pe înţelept, şi o
mită distruge inima.
8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; şi cel
răbdător în duh este mai bun decât cel mândru în duh.
9 Nu fi grăbit în duhul tău să te mânii, pentru că mânia se
odihneşte în sânul proştilor.
10 Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai
bune decât acestea? Pentru că din înţelepciune nu cercetezi
despre aceasta.
11 ¶ Înţelepciunea este bună cu o moştenire şi prin aceasta
este folos pentru cei ce văd soarele.
12 Pentru că înţelepciunea este o apărare şi banii sunt o apă-
rare, dar măreţia cunoaşterii este că înţelepciunea dă viaţă
celor ce o au.
13 Ia în considerare lucrarea lui Dumnezeu, pentru că cine
poate face drept ceea ce el a făcut strâmb?
14 În ziua prosperităţii bucură-te, dar în ziua nenorocirii ia
seamă; Dumnezeu de asemenea a pus pe una lângă cealaltă,
cu intenţia ca omul să nu găsească nimic după el.
15 Toate lucrurile le-am văzut în zilele deşertăciunii mele;
este un om drept care piere în dreptatea lui şi este un om
stricat care îşi prelungeşte viaţa în stricăciunea sa.
16 Nu fi drept peste măsură, nici nu te face peste măsură de
înţelept; de ce să te nimiceşti pe tine însuţi?
17 Nu fi peste măsură de stricat, nici nu fi prost, de ce să mori
înaintea timpului tău?
18 Este bine ca să ţii aceasta; da, de asemenea de la aceasta
nu îţi retrage mâna, pentru că cel ce se teme de Dumnezeu
va ieşi din toate.
19 Înţelepciunea întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece
oameni tari care sunt în cetate.
20 Pentru că nu este un om drept pe pământ, care să facă
bine şi să nu păcătuiască.
21 De asemenea nu da atenţie la toate cuvintele vorbite, ca nu
cumva să auzi pe servitorul tău blestemându-te.
22 Pentru că adeseori de asemenea inima ta cunoaşte că tu
 Eclesiastul 9
însuţi într-un mod asemănător ai blestemat pe alţii.
23 ¶ Toate acestea le-am dovedit prin înţelepciune; am spus:
Voi fi înţelept; dar aceasta a fost departe de mine.
24 Ceea ce este departe şi foarte adânc, cine o poate
descoperi?
25 Mi-am dedicat inima să cunosc şi să cercetez şi să desco-
păr înţelepciune şi motivul lucrurilor şi să cunosc stricăciu-
nea prostiei, chiar a nechibzuinţei şi a nebuniei;
26 Şi găsesc mai amară decât moartea pe femeia a cărei ini-
mă este capcane şi plase, şi mâinile ei cătuşe; oricine place lui
Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi luat de ea.
27 Iată, aceasta am găsit, spune predicatorul, socotind una
câte una, ca să înţeleg socoteala;
28 Ceea ce totuşi sufletul meu caută, dar nu găsesc, un om
între o mie am găsit; dar o femeie printre toate acelea nu am
găsit.
29 Iată, numai aceasta am găsit, că Dumnezeu a făcut pe om
integru, dar au umblat după multe născociri.
Capitolul 8
C ine este ca înţeleptul? Şi cine cunoaşte interpretarea
unui lucru? Înţelepciunea unui om îi face faţa să strălu-
cească, şi cutezanţa feţei lui va fi schimbată.
2 Eu te sfătuiesc să ţii poruncile împăratului, şi aceasta în
privinţa jurământului lui Dumnezeu.
3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui; nu sta în facerea unui
lucru rău, fiindcă el face orice îi place.
4 Unde este cuvântul unui împărat, este putere; şi cine îi va
spune: Ce faci?
5 Oricine ţine porunca nu va simţi vreun lucru rău, şi inima
unui înţelept discerne deopotrivă timp şi judecată.
6 ¶ Deoarece pentru fiecare scop este un timp şi o judecată,
de aceea nenorocirea omului este mare asupra lui.
7 Fiindcă nu ştie ceea ce va fi, căci cine îi poate spune când
va fi?
8 Nu este om care să aibă stăpânire asupra duhului să păstre-
ze duhul; nici nu are putere în ziua morţii şi nu este liberare
în acel război; nici stricăciunea nu va elibera pe cei ce îi sunt
daţi ei.
9 ¶ Toate acestea le-am văzut şi mi-am dedicat inima fiecărei
lucrări ce se face sub soare, este un timp în care un om stăpâ-
neşte asupra altuia spre propria vătămare.
10 Şi astfel am văzut pe cei stricaţi îngropaţi, ei au venit şi au
plecat din locul cel sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care ei
au făcut astfel, aceasta este de asemenea deşertăciune.
11 Deoarece sentinţa împotriva unei lucrări rele nu este fă-
cută în grabă, de aceea inima fiilor oamenilor este deplin
aşezată în ei pentru a face rău.
12 Deşi un păcătos face rău de o sută de ori şi zilele lui sunt
prelungite, totuşi eu ştiu cu siguranţă că va fi bine cu cei ce
se tem de Dumnezeu, care se tem înaintea lui,
13 Dar nu va fi bine cu cel stricat, nici nu îşi va prelungi zi-
lele, care sunt ca o umbră, pentru că el nu se teme înaintea
lui Dumnezeu.
14 ¶ Este o deşertăciune făcută pe pământ: că ar fi drepţi,
cărora li se întâmplă conform lucrării celor stricaţi; şi sunt
stricaţi, cărora li se întâmplă conform lucrării celor drepţi;
am spus că şi aceasta este deşertăciune.
15 Atunci am lăudat veselia, pentru că un om nu are ceva
mai bun sub soare, decât să mănânce şi să bea şi să fie fericit;
pentru că aceasta va rămâne cu el din munca lui în zilele vie-
ţii sale, pe care Dumnezeu i-o dă sub soare.
397
16 Când mi-am dedicat inima să cunosc înţelepciunea şi să
văd lucrarea făcută pe pământ; (fiindcă de asemenea nici zi
nici noapte nu vede somn cu ochii lui),
17 Atunci am privit toată lucrarea lui Dumnezeu, că un om
nu poate înţelege lucrarea ce este făcută sub soare, pentru că
deşi un om munceşte să o caute, totuşi nu o va găsi; da, mai
mult, oricât ar gândi un înţelept pentru a o cunoaşte, totuşi
nu va fi în stare să o găsească.
Capitolul 9
D ar toate acestea le-am pus la inima mea ca să cercetez
toate aceasta, că cei drepţi şi cei înţelepţi şi lucrările lor,
sunt în mâna lui Dumnezeu; nimeni nu cunoaşte nici iubire
nici ură prin tot ce este înaintea lor.
2 Toate lucrurile devin la fel pentru toţi; este un singur eve-
niment pentru cel drept şi pentru cel stricat, pentru cel bun
şi cel curat şi pentru cel necurat şi pentru cel ce sacrifică şi
pentru cel ce nu sacrifică, cum este cel bun, aşa este cel păcă-
tos; şi cel ce jură, ca cel ce se teme de jurământ.
3 Acesta este un rău printre toate lucrurile care sunt făcute
sub soare, că este un singur eveniment pentru toţi; da, de
asemenea inima fiilor oamenilor este plină de rău şi nebu-
nie este în inima lor cât timp trăiesc şi după aceea ei merg
la morţi.
4 ¶ Deoarece este speranţă pentru cel unit cu toţi cei vii; căci
un câine viu este mai bun decât un leu mort.
5 Pentru că cei vii ştiu că vor muri, dar morţii nu ştiu ni-
mic, nici nu mai au vreo răsplată, fiindcă amintirea lor este
uitată.
6 De asemenea dragostea lor şi ura lor şi invidia lor, acum a
pierit; nici nu mai au vreo parte niciodată din toate câte se
fac sub soare.
7 Mergi pe calea ta, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi
vinul cu inimă fericită; căci lui Dumnezeu îi plac de acum
lucrările tale.
8 Să fie hainele tale totdeauna albe şi capului tău să nu îi lip-
sească untdelemn.
9 Trăieşte bucuros cu soţia pe care o iubeşti toate zilele vieţii
deşertăciunii tale, pe care el ţi le-a dat sub soare, toate zilele
deşertăciunii tale, fiindcă aceasta este partea ta în viaţă şi în
munca ta pe care o faci sub soare.
10 Orice găseşte mâna ta să facă, fă cu toată tăria ta; fiindcă
nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoaştere, nici înţelep-
ciune, în mormântul în care mergi.
11 ¶ M-am întors şi am văzut sub soare, că alergarea nu este
pentru cei iuţi, nici bătălia pentru cei puternici, nici pâinea
pentru cei înţelepţi, nici bogăţiile pentru cei pricepuţi, nici
favoarea pentru cei iscusiţi; ci timp şi şansă li se întâmplă
tuturor.
12 Pentru că omul de asemenea nu îşi cunoaşte timpul; pre-
cum peştii ce sunt prinşi într-o plasă rea şi ca păsările ce
sunt prinse în laţ, tot aşa sunt fiii oamenilor prinşi într-un
timp rău, când cade pe neaşteptate asupra lor.
13 ¶ Această înţelepciune am văzut-o de asemenea sub soare
şi mi s-a părut mare;
14 Era o mică cetate şi puţini oameni în ea; şi a venit un
împărat mare împotriva ei şi a asediat-o şi a zidit fortificaţii
mari împotriva ei;
15 Şi s-a găsit în ea un bărbat sărac, înţelept; şi el, prin înţe-
lepciunea lui, a scăpat cetatea; totuşi nimeni nu şi-a amintit
de acel bărbat sărac.
16 Atunci am spus: Înţelepciunea este mai bună decât
 Eclesiastul 12
puterea, cu toate acestea înţelepciunea săracului este dispre-
ţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în tăcere mai mult
decât strigătul celui ce domneşte printre proşti.
18 Înţelepciunea este mai bună decât armele de război, dar
un singur păcătos distruge mult bine.
Capitolul 10
M uştele moarte fac untdelemnul parfumierului să
trimită o aromă împuţită; tot aşa face o mică prostie
celui însemnat pentru înţelepciune şi onoare.
2 Inima unui înţelept este la dreapta lui, dar inima prostului
la stânga lui.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, înţe-
lepciunea lui îi lipseşte şi el spune tuturor că este prost.
4 ¶ Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îţi pără-
si locul, căci cedarea alină ofense mari.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare care
iese de la stăpân;
6 Prostia este aşezată în mare demnitate şi cei bogaţi şed în-
tr-un loc jos.
7 Am văzut servitori pe cai şi prinţi umblând ca servitori pe
pământ.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; şi pe oricine sparge un
gard, un şarpe îl va muşca.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, şi cel ce des-
pică lemne va fi în pericol prin ele.
10 Dacă fierul este tocit şi el nu ascute tăişul, atunci trebu-
ie să pună mai multă putere; dar înţelepciunea este de folos
pentru a îndrepta.
11 Cu adevărat şarpele va muşca fără fermecare, şi un gura-
liv nu este mai bun.
12 ¶ Cuvintele gurii unui om înţelept sunt cu har, dar buzele
unui prost îl vor înghiţi.
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, şi sfârşitul
vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poa-
te spune ce va fi; şi ce va fi după el, cine îi poate spune?
15 Munca prostului oboseşte pe fiecare dintre ei, pentru că el
nu ştie cum să meargă la cetate.
16 ¶ Vai ţie, ţară, când împăratul tău este un copil şi prinţii
tăi mănâncă dimineaţa!
17 Binecuvântată eşti tu, ţară, când împăratul tău este fiul
nobililor şi prinţii tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru pu-
tere şi nu pentru beţie!
18 Prin multă lene clădirea se degradează, şi prin trândăvia
mâinilor casa se prăbuşeşte.
19 Ospăţul se face pentru râs şi vinul înveseleşte, dar banii
răspund la toate.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; şi nu
blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasă-
re a cerului va purta vocea şi o înaripată va spune aceasta.
Capitolul 11
A runcă-ţi pâinea pe ape, căci o vei găsi după multe
zile.
2 Dă o porţie la şapte şi de asemenea la opt, pentru că nu ştii
ce rău va fi pe pământ.
3 Dacă norii sunt plini de ploaie, ei se golesc pe pământ; şi
dacă pomul cade spre sud, sau spre nord, în locul în care
398
pomul cade, acolo va fi.
4 Cel ce dă atenţie vântului nu va semăna şi cel ce se uită la
nori nu va secera.
5 Aşa cum nu ştii care este calea duhului, nici cum cresc oa-
sele în pântecele celei însărcinate, tot aşa nu ştii lucrările lui
Dumnezeu care le face pe toate.
6 Dimineaţa seamănă sămânţa ta şi seara nu îţi opri mâna,
căci nu ştii dacă va prospera fie aceasta sau aceea, sau dacă
amândouă vor fi deopotrivă bune.
7 ¶ Într-adevăr lumina este dulce şi un lucru plăcut este pen-
tru ochi a privi soarele;
8 Dar dacă un om trăieşte mulţi ani şi se bucură în toţi aceş-
tia, totuşi să îşi amintească zilele de întuneric, căci vor fi
multe. Tot ce vine este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta şi lasă inima ta să te în-
veselească în zilele tinereţii tale şi umblă în căile inimii tale
şi în vederea ochilor tăi; dar să ştii că, pentru toate acestea,
Dumnezeu te va aduce la judecată.
10 De aceea îndepărtează întristarea din inima ta şi pune
deoparte răul din carnea ta, căci copilăria şi tinereţea sunt
deşertăciune.
Capitolul 12
A minteşte-ţi acum de Creatorul tău în zilele tinereţii
tale, înainte să vină zilele cele rele şi să se apropie anii
când vei spune: Nu am nici o plăcere în ei.
2 Înainte să se întunece soarele, sau lumina, sau luna, sau
stelele, şi de a se întoarce norii după ploaie.
3 În ziua când păzitorii casei tremură şi cei puternici se în-
covoaie, şi măcinătorii încetează fiindcă sunt puţini, şi se în-
tunecă cei ce se uită prin ferestre,
4 Şi se închid uşile dinspre stradă, când slăbeşte sunetul mă-
cinatului, şi el se ridică la cântatul păsării şi toate fiicele mu-
zicii vor fi înjosite;
5 De asemenea le va fi frică de orice înălţime, şi frici vor fi pe
cale şi migdalul va înflori şi lăcusta va fi o povară şi dorinţa
va eşua, pentru că omul merge la căminul său veşnic şi boci-
torii merg pe străzi;
6 Înainte ca frânghia de argint să fie dezlegată, sau bolul de
aur să fie spart, sau ulciorul spart la fântână, sau roata spartă
la izvor.
7 Atunci ţărâna se va întoarce în pământ aşa cum a fost, şi
duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
8 ¶ Deşertăciunea deşertăciunilor, spune predicatorul; totul
este deşertăciune.
9 Şi mai mult, pentru că predicatorul a fost înţelept, a mai
învăţat pe popor cunoaştere; da, el a judecat bine şi a căutat
şi a pus în ordine multe proverbe.
10 Predicatorul a căutat să afle cuvinte bine primite; şi ceea
ce s-a scris este integru, cuvinte ale adevărului.
11 Cuvintele înţeleptului sunt ca ţepuşe şi ca piroane înfipte
de maeştrii adunărilor, date de un singur păstor.
12 Şi, mai mult, fiul meu, fii avertizat prin acestea; în face-
rea multor cărţi nu este sfârşit, şi mult studiu este oboseală
pentru carne.
13 ¶ Să ascultăm concluzia tuturor celor spuse: Teme-te de
Dumnezeu şi ţine poruncile lui, căci aceasta este întreaga
datorie a omului.
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce fiecare lucrare la judecată, cu
fiecare lucru ascuns, fie bun sau fie rău.
 … Cântarea Cântărilor …
Capitolul 1
C ântarea Cântărilor, care este a lui Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii sale! Căci mai bună
este iubirea ta decât vinul.
3 Pentru că aromele miresmelor tale sunt plăcute, numele
tău este ca mireasmă turnată, de aceea te iubesc fecioarele.
4 Trage-mă după tine! Vom alerga; împăratul m-a adus în
camerele lui, ne vom veseli şi ne vom bucura în tine, ne vom
aminti iubirea ta mai mult decât vinul; cei integri te iubesc.
5 Eu sunt neagră, dar atrăgătoare, fiice ale Ierusalimului, ca
şi corturile Chedarului, ca perdelele lui Solomon.
6 Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră, pentru că soarele m-a
privit; copiii mamei mele s-au mâniat pe mine; m-au făcut
păzitoarea viilor, dar via mea nu am păzit-o.
7 ¶ Spune-mi, tu, cel pe care sufletul meu îl iubeşte, unde
paşti turma, unde o odihneşti la amiază? Căci de ce aş fi ca
una care se abate pe la turmele însoţitorilor tăi?
8 Dacă nu ştii, tu cea mai frumoasă dintre femei, mergi pe
urmele turmei şi paşte-ţi iezii pe lângă corturile păstorilor.
9 Te-am asemănat, iubirea mea, cu nişte cai la carele lui
Faraon.
10 Obrajii tăi sunt atrăgători cu rânduri de bijuterii, gâtul
tău cu lănţişoare din aur.
11 Îţi vom face şiraguri de aur cu ţinte de argint.
12 ¶ În timp ce împăratul şade la masa lui, nardul meu îşi
trimite mirosul.
13 Un mănunchi de mir îmi este preaiubitul meu; el se va
întinde toată noaptea între sânii mei.
14 Preaiubitul meu îmi este ca un ciorchine de camfor în
viile din En-Ghedi.
15 Iată, eşti frumoasă, iubirea mea; iată, eşti frumoasă; ai
ochii porumbiţei.
16 Iată, eşti frumos, preaiubitul meu, da, plăcut; de aseme-
nea patul nostru este verde.
17 Grinzile casei noastre sunt cedrul, şi bolţile noastre din
brad.
Capitolul 2
E u sunt trandafirul din Şaron şi crinul văilor.
2 Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre
fiice.
3 ¶ Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul
meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfăta-
re şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost
dragoste.
5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci
sunt bolnavă de dragoste.
6 Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă
îmbrăţişează.
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cer-
boaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea,
până când el doreşte.
8 ¶ Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi,
săltând peste dealuri.
9 Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un tânăr căprior;
iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la fe-
restre, arătându-se printre zăbrele.
399
10 Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita
mea, frumoasa mea şi vino departe.
11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
12 Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a ve-
nit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
13 Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau
un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino
departe.
14 ¶ Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascun-
zătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să
îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este
atrăgătoare.
15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci vi-
ile noastre sunt în floare.
16 Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte prin-
tre crini.
17 Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te prea-
iubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste
munţii Beterului.
Capitolul 3
N oaptea, în patul meu, l-am căutat pe cel pe care su-
fletul meu îl iubeşte; l-am căutat dar nu l-am găsit.
2 Mă voi ridica acum şi voi cutreiera cetatea pe străzi; şi pe
căile largi îl voi căuta pe cel pe care sufletul meu îl iubeşte;
l-am căutat, dar nu l-am găsit.
3 Paznicii care cutreieră cetatea m-au găsit; lor le-am spus:
L-aţi văzut pe cel pe care îl iubeşte sufletul meu?
4 Am trecut doar puţin de ei şi l-am găsit pe cel pe care îl iu-
beşte sufletul meu; l-am apucat şi nu i-am dat drumul, până
când nu l-am adus în casa mamei mele şi în camera celei
care m-a conceput.
5 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cer-
boaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea,
până când îi place lui.
6 ¶ Cine este cel ce vine din pustie ca nişte coloane de fum, par-
fumat cu mir şi tămâie, cu toate fardurile comerciantului?
7 ¶ Iată lectica lui, care este a lui Solomon; şaizeci de viteji
sunt în jurul ei, dintre cei mai viteji din Israel.
8 Ei toţi sunt înarmaţi cu săbii, fiind deprinşi la război; fieca-
re bărbat îşi are sabia la coapsă, de teama din noapte.
9 Împăratul Solomon şi-a făcut un car din lemnul
Libanului.
10 El i-a făcut coloanele din argint, baza lui din aur, acope-
ritoarea lui din purpură, mijlocul lui fiind ţesut cu iubire,
pentru fiicele Ierusalimului.
11 Mergeţi înainte, fiice ale Sionului, şi iată pe împăratul
Solomon cu coroana cu care mama lui l-a încoronat în ziua
nunţilor lui şi în ziua veseliei inimii lui.
Capitolul 4
I ată, tu eşti frumoasă, iubita mea; iată, tu eşti frumoasă;
tu ai ochii porumbiţei între şuviţele tale; părul tău este ca
o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad.
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare,
toate cu miei gemeni şi nici una nu este stearpă între ele.
3 Buzele tale sunt ca o aţă de stacojiu şi vorbirea ta atrăgătoa-
re; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între şuviţele tale.
 Cântarea Cântărilor 7
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa
de arme, în care atârnă o mie de platoşe, toate scuturi de
războinici.
5 Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene,
ce pasc printre crini.
6 Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, mă voi duce la
muntele de mir şi la dealul de tămâie.
7 Tu toată eşti frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine.
8 ¶ Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; pri-
veşte din vârful Amanei, din vârful Şenirului şi Hermonului,
din gropile leilor, din munţii leoparzilor.
9 Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu
unul din ochii tăi, cu un lănţişor al gâtului tău.
10 Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât
mai bună este dragostea ta decât vinul! Şi mirosul miresme-
lor tale decât toate mirodeniile!
11 Buzele tale, mireaso, picură precum fagurele; miere şi
lapte sunt sub limba ta; şi mirosul hainelor tale este ca miro-
sul Libanului.
12 O grădină îngrădită este sora mea, mireaso; un izvor în-
chis, o fântână sigilată.
13 Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; cam-
for, cu nard,
14 Nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi
copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate mirodeniile cele mai
alese;
15 ¶ O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii şi pâraie
din Liban.
16 Trezeşte-te, vântule de nord; şi vino, sudule; suflă peste
grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul
meu în grădina lui şi să mănânce roadele ei plăcute.
Capitolul 5
A m venit în grădina mea, sora mea, mireaso; mi-am
adunat mirul cu mirodenia mea; mi-am mâncat fagu-
rele cu mierea mea; mi-am băut vinul cu laptele meu; mân-
caţi, prieteni; beţi, da, beţi din abundenţă, preaiubiţilor.
2 ¶ Dorm, dar inima mi se trezeşte: este vocea preaiubitu-
lui meu care bate, spunând: Deschide-mi, sora mea, iubirea
mea, porumbiţa mea, neîntinata mea, căci capul îmi este
plin cu rouă şi şuviţele mele cu picăturile nopţii.
3 Mi-am scos haina; cum să o îmbrac? Mi-am spălat picioa-
rele; cum să le întinez?
4 Preaiubitul meu şi-a băgat mâna prin gaura uşii şi adâncu-
rile mele s-au clătinat pentru el.
5 M-am ridicat să deschid iubitului meu; şi mâinile mele au
picurat mir şi degetele mele mir dulce mirositor, pe mânere-
le încuietorii.
6 Am deschis iubitului meu, dar preaiubitul meu se retrăse-
se, plecase; sufletul meu se sfârşea când el vorbea, l-am cău-
tat, dar nu l-am găsit; l-am chemat, dar nu mi-a dat nici un
răspuns.
7 Paznicii care cutreierau cetatea m-au găsit, m-au lovit,
m-au rănit; paznicii zidurilor mi-au luat vălul.
8 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, dacă îl găsiţi pe preaiubi-
tul meu, să îi spuneţi că sunt bolnavă de dragoste.
9 ¶ Cu ce este preaiubitul tău mai mult decât alt preaiubit,
tu, cea mai frumoasă dintre femei? Cu ce este preaiubitul tău
mai mult decât alt preaiubit, ca să ne conjuri astfel?
10 Preaiubitul meu este alb şi rumen, cel dintâi dintre zece
mii.
11 Capul lui este ca cel mai fin aur, şuviţele lui sunt dese şi
400
negre cum este corbul.
12 Ochii lui sunt ca ochii porumbiţelor lângă râurile de ape,
spălaţi cu lapte şi potrivit aşezaţi.
13 Obrajii lui sunt ca un pat de miresme, ca flori dulci; buzele
lui precum crini, picurând mir dulce mirositor.
14 Mâinile lui sunt ca inele din aur montate cu beril; pânte-
cele lui este ca fildeş strălucitor placat cu safire.
15 Picioarele lui sunt ca nişte coloane de marmură, monta-
te pe postamente din aur fin, înfăţişarea lui este ca Libanul,
măreaţă ca cedrii.
16 Gura lui este dulceaţă; da, el este cu totul de iubit. Acesta
este preaiubitul meu şi acesta este prietenul meu, fiice ale
Ierusalimului.
Capitolul 6
U nde s-a dus preaiubitul tău, tu, cea mai frumoasă
printre femei? Unde s-a abătut preaiubitul tău? Ca să îl
căutăm împreună cu tine.
2 Preaiubitul meu s-a coborât în grădina lui, la paturile de
miresme, să pască în grădini şi să adune crini.
3 Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu;
el paşte printre crini.
4 ¶ Tu eşti minunată, iubita mea, ca Tirţa, atrăgătoare ca
Ierusalimul, înfricoşătoare ca o armată cu steaguri.
5 Întoarce-ţi ochii de la mine, căci m-au cucerit; părul tău
este ca o turmă de capre care se arată din Galaad.
6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare,
toate cu miei gemeni şi nici una nu este stearpă între ele.
7 Ca o bucată de rodie sunt tâmplele tale între şuviţele tale.
8 Sunt şaizeci de împărătese şi optzeci de concubine şi fe-
cioare fără număr.
9 Porumbiţa mea, neîntinata mea este doar una; ea este sin-
gură la mama ei, ea este alegerea dintâi a celei ce a născut-o.
Fiicele au văzut-o şi au binecuvântat-o; da, împărătesele şi
concubinele şi ele au lăudat-o.
10 Cine este ea, care se iveşte ca dimineaţa, frumoasă ca luna,
senină ca soarele şi înfricoşătoare ca o armată cu steaguri?
11 ¶ Am coborât în grădina nucilor, să văd fructele văii şi să
văd dacă viţa a înflorit şi rodiile au înmugurit.
12 Fără să ştiu, sufletul meu m-a făcut precum carele lui
Aminadib.
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-
te, ca să te privim! Ce veţi vedea în Sulamita? Cum ar fi jocul
a două tabere.
Capitolul 7
C ât de minunate sunt picioarele tale cu sandale, fiică de
prinţ! Rotunjimile coapselor tale sunt ca bijuterii, lucra-
rea mâinilor unui meşteşugar iscusit.
2 Buricul tău este ca o cupă rotundă, căruia nu îi lipseşte li-
coare; pântecele tău o movilă de grâu înconjurată cu crini.
3 Cei doi sâni ai tăi sunt ca două căprioare tinere ce sunt
gemene.
4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi precum iazurile
în Hesbon, de lângă poarta Batrabimului; nasul tău este ca
turnul Libanului care priveşte spre Damasc.
5 Capul tău, peste tine, este precum Carmelul, şi părul capu-
lui tău ca purpura; împăratul este ţinut în galeriile tale.
6 Cât de frumoasă şi cât de plăcută eşti tu, iubirea mea, pen-
tru desfătări!
7 Această statură a ta este ca un palmier şi sânii tăi ca cior-
chini de struguri.
 Isaia 1
8 Am spus: Mă voi urca în palmier, îi voi apuca crengile;
acum de asemenea sânii tăi vor fi ca ciorchini viţei şi mirosul
feţei tale ca mere;
9 Şi cerul gurii tale, pentru preaiubitul meu, ca cel mai bun
vin care curge cu dulceaţă, făcând buzele celor adormiţi să
vorbească.
10 ¶ Eu sunt a preaiubitului meu şi dorinţa lui este spre
mine.
11 Vino, preaiubitul meu, să mergem în câmp; să găzduim
în sate.
12 Să ne urcăm devreme la vii; să vedem dacă via înfloreşte,
dacă floarea strugurilor se arată şi dacă rodiile înmuguresc;
acolo îţi voi da iubirile mele.
13 Mandragorele răspândesc miros şi la porţile noastre sunt
tot felul de fructe plăcute, noi şi vechi, pe care le-am întins
pentru tine, preaiubitul meu.
Capitolul 8
O , dacă ai fi ca fratele meu, care a supt sânii mamei
mele! Când te-aş găsi afară, te-aş săruta; da, nu aş fi
dispreţuită.
2 Te-aş conduce şi te-aş aduce în casa mamei mele, care
m-ar învăţa: Te-aş face să bei vin înmiresmat din sucul ro-
diei mele.
3 Mâna lui stângă ar fi sub capul meu şi mâna lui dreaptă
m-ar îmbrăţişa.
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nici nu treziţi
… Isaia …
Capitolul 1
V iziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care a văzut-o refe-
ritor la Iuda şi Ierusalim în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz
şi Ezechia, împăraţi ai lui Iuda.
2 ¶ Auziţi, cerurilor, şi deschide-ţi urechea, pământule, căci
DOMNUL a vorbit: Am hrănit şi am crescut copii şi ei s-au
răzvrătit împotriva mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea stăpânului,
dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu ia aminte.
4 Oh, naţiune păcătoasă, popor împovărat cu nelegiuire, să-
mânţă de făcători de rău, copii corupători; ei au părăsit pe
DOMNUL , au provocat pe Cel Sfânt al lui Israel la mânie,
i-au întors spatele.
5 De ce să mai fiţi loviţi? Vă veţi răzvrăti tot mai mult; tot
capul este bolnav şi toată inima leşinată.
6 Din talpa piciorului până la cap nu este sănătate în el; ci
răni şi vânătăi şi răni ce putrezesc; ele nu au fost închise, nici
legate, nici înmuiate cu untdelemn.
7 Ţara ta este pustiită, cetăţile tale arse cu foc; pământul tău,
străini îl devorează în prezenţa ta şi este pustiit, ca răsturnat
de străini.
8 Şi fiica Sionului este lăsată ca un cort în vie, ca o colibă în-
tr-o grădină de castraveţi, ca o cetate asediată.
401
iubirea mea, până când îi place lui.
5 ¶ Cine este aceasta care vine din pustie, sprijinindu-se pe
preaiubitul ei? Te-am trezit de sub măr; acolo mama ta te-a
adus; acolo te-a adus cea care te-a născut.
6 Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta, ca un sigiliu pe braţul
tău; căci iubirea este puternică precum moartea; gelozia este
crudă precum mormântul; cărbunii ei sunt cărbuni de foc,
cu o flacără fierbinte.
7 Multe ape nu pot stinge iubirea, nici torentele nu o pot îne-
ca; dacă un om şi-ar da toată averea casei lui pentru iubire,
ar fi în întregime dispreţuită.
8 ¶ Avem o soră mică ce nu are sâni; ce vom face pentru sora
noastră în ziua când va fi peţită?
9 Dacă ea ar fi zid, am clădi peste ea un palat din argint; şi
dacă ar fi uşă, am închide-o cu scânduri de cedru.
10 Eu sunt zid şi sânii mei ca turnuri; atunci am fost în ochii
lui ca una care a găsit favoare.
11 Solomon a avut o vie la Baalhamon; el a arendat via unor
păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul acesteia o mie
de arginţi.
12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea; o mie să fie
pentru tine, Solomon, iar două sute pentru cei ce păzesc ro-
dul ei.
13 ¶ Tu care locuieşti în grădini, însoţitorii dau ascultare
vocii tale; fă-mă să o aud.
14 Grăbeşte-te, preaiubitul meu, şi fii precum o căprioară
sau un tânăr căprior pe munţii de mirodenii.
9 Dacă DOMNUL oştirilor nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă foarte
mică, am fi fost ca Sodoma şi am fi fost ca Gomora.
10 ¶ Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi conducători ai
Sodomei; deschideţi urechea la legea Dumnezeului nostru,
voi popor al Gomorei.
11 Ce îmi este mulţimea sacrificiilor voastre? spune
DOMNUL; Sunt sătul de ofrandele arse de berbeci şi de gră-
simea animalelor îngrăşate; şi nu mă desfăt în sângele tauri-
lor sau al mieilor sau al ţapilor.
12 Când veniţi să vă arătaţi înaintea mea, cine a cerut aceas-
ta din mâna voastră, ca să îmi călcaţi curţile?
13 Nu mai aduceţi daruri deşarte; tămâia este o scârbă pen-
tru mine; lunile noi şi sabatele, chemarea adunărilor, nu le
pot suporta; este nelegiuire, chiar adunarea solemnă.
14 Sufletul meu urăşte lunile voastre noi şi sărbătorile voas-
tre hotărâte; ele sunt tulburare pentru mine; am obosit să le
suport.
15 Şi când vă întindeţi mâinile, îmi voi ascunde ochii de voi,
da, când faceţi multe rugăciuni, nu voi asculta; mâinile vă
sunt pline de sânge.
16 ¶ Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; puneţi deoparte facerile voastre
de rău din faţa ochilor mei; încetaţi să faceţi răul;
17 Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi judecata, uşuraţi pe
 Isaia 3
oprimat, judecaţi pe cel fără tată, pledaţi pentru văduvă.
18 Veniţi acum să ne judecăm, spune DOMNUL , de sunt pă-
catele voastre ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada; de sunt roşii
precum carminul, vor fi ca lâna.
19 Dacă sunteţi voitori şi obedienţi, veţi mânca bunătatea
pământului,
20 Dar dacă refuzaţi şi vă răzvrătiţi, veţi fi devoraţi de sabie;
căci gura DOMNULUI a vorbit.
21 ¶ Cum a devenit cetatea credincioasă o curvă! Era pli-
nă de judecată; găzduia dreptatea în ea, dar acum găzduiesc
ucigaşi acolo.
22 Argintul tău a devenit zgură, vinul tău amestecat cu apă;
23 Prinţii tăi sunt răzvrătiţi şi însoţitori ai hoţilor; fiecare iu-
beşte mite şi urmăreşte răsplăţi; ei nu judecă pe cel fără tată,
nici cauza văduvei nu ajunge la ei.
24 De aceea spune Domnul, DOMNUL oştirilor, Cel puternic
al lui Israel: Ah, mă voi uşura de potrivnicii mei şi mă voi
răzbuna pe duşmanii mei;
25 Şi îmi voi întoarce mâna asupra ta şi îţi voi topi zgura cu
puritate şi îţi voi lua tot cositorul;
26 Şi îţi voi restaura judecătorii ca prima dată şi sfătuitorii
tăi ca la început; după aceasta vei fi numită Cetatea dreptăţii,
cetatea credincioasă.
27 Sionul va fi răscumpărat cu judecată şi convertiţii lui cu
dreptate.
28 Şi nimicirea călcătorilor de lege şi a păcătoşilor va fi îm-
preună şi cei ce părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiţi.
29 Fiindcă vor fi ruşinaţi de stejarii pe care i-aţi dorit şi veţi
fi încurcaţi de grădinile pe care le-aţi ales.
30 Fiindcă veţi fi ca un stejar a cărui frunză se ofileşte şi ca o
grădină ce nu are apă.
31 Şi cel tare va fi ca un câlţ şi făcătorul lor ca o scânteie şi vor
arde amândoi împreună şi nimeni nu îi va stinge.
Capitolul 2
C uvântul pe care Isaia, fiul lui Amoţ, l-a văzut referi-
tor la Iuda şi Ierusalim.
2 Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, că muntele casei
DOMNULUI va fi întemeiat pe vârful munţilor şi va fi înălţat
peste dealuri; şi toate naţiunile vor curge spre el.
3 Şi mulţi oameni vor merge şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm
la muntele DOMNULUI, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi
el ne va învăţa despre căile lui, noi vom merge pe cărări-
le lui, căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul
DOMNULUI.
4 Şi el va judeca între naţiuni şi va certa mulţi oameni; şi îşi
vor bate din săbii fiare de plug şi din suliţele lor, prăjini de
curăţat pomi; nu va ridica naţiune sabie împotriva altei naţi-
uni, nici nu vor mai învăţa războiul.
5 Casă a lui Iacob, veniţi şi să umblăm în lumina
DOMNULUI.
6 ¶ De aceea ai părăsit pe poporul tău, pe casa lui Iacob, fi-
indcă sunt umpluţi de practici din est şi sunt ghicitori ca fi-
listenii şi se complac în copiii străinilor.
7 Ţara lor de asemenea este plină de aur şi argint, şi nu este
vreun sfârşit al tezaurelor lor; ţara lor este de asemenea plină
de cai, şi nu este vreun sfârşit al carelor lor;
8 Ţara lor este de asemenea plină de idoli; se închină la lucra-
rea propriilor mâini, pe care propriile lor degete au făcut-o;
9 Şi omul de rând se îndoaie şi bărbatul de vază se umileşte;
de aceea nu îi ierta!
10 ¶ Intră în stâncă şi ascunde-te în ţărână, de frica
402
DOMNULUI şi de gloria maiestăţii lui.
11 Privirile îngâmfate ale omului vor fi umilite şi trufia oa-
menilor va fi aplecată şi numai DOMNUL va fi înălţat în acea
zi.
12 Căci ziua DOMNULUI oştirilor va fi peste fiecare ce este
mândru şi îngâmfat şi peste fiecare ce este înălţat, şi îl va
înjosi;
13 Şi peste toţi cedrii Libanului, care sunt înalţi şi înălţaţi şi
peste toţi stejarii Basanului,
14 Şi peste toţi munţii înalţi şi peste toate dealurile înălţate,
15 Şi peste fiecare turn înalt şi peste fiecare zid întărit,
16 Şi peste toate navele Tarsisului şi peste toate imaginile
plăcute.
17 Şi îngâmfarea omului va fi încovoiată şi trufia oame-
nilor va fi înjosită şi numai DOMNUL va fi înălţat în acea
zi.
18 Şi pe idoli el îi va aboli în întregime.
19 Şi vor intra în găurile stâncilor şi în peşterile pământului,
de frica DOMNULUI şi de gloria maiestăţii lui, când el se va
ridica să scuture înfricoşător pământul.
20 În acea zi un om îşi va arunca idolii de argint şi idolii de
aur, care i-au făcut fiecare pentru el însuşi să se închine câr-
tiţelor şi liliecilor;
21 Pentru a merge în crăpăturile stâncilor şi în vârfurile
stâncilor zdrenţuite, de frica DOMNULUI şi de gloria maies-
tăţii lui, când se va ridica să scuture înfricoşător pământul.
22 Părăsiţi omul a cărui suflare este în nările lui, căci în ce
este el socotit de încredere?
Capitolul 3
C ăci, iată, Domnul, DOMNUL oştirilor, îndepărtează de
Ierusalim şi de Iuda susţinerea şi toiagul, întreaga susţi-
nere a pâinii şi întreaga susţinere a apei,
2 Pe cel viteaz şi pe bărbatul de război, pe judecător şi pe
profet şi pe prudent şi pe bătrân,
3 Pe căpetenia a cincizeci şi pe omul onorabil şi pe sfătuitor
şi pe meşteşugarul iscusit şi pe oratorul elocvent.
4 Şi le voi da copii ca prinţi şi prunci vor conduce peste ei.
5 Şi poporul va fi oprimat, fiecare de un altul şi fiecare de ve-
cinul lui; copilul se va comporta cu mândrie împotriva celui
bătrân şi cel josnic împotriva celui onorabil.
6 Când un om va prinde pe fratele său, din casa tatălui său,
îi va spune: Ai îmbrăcăminte, fii conducătorul nostru şi fie
această ruină sub mâna ta;
7 În acea zi el va jura, spunând: Nu voi fi un vindecător, căci
în casa mea nu este nici pâine, nici îmbrăcăminte, nu mă fă
un conducător al poporului.
8 Fiindcă Ierusalimul este ruinat şi Iuda este căzut, căci lim-
ba lor şi facerile lor sunt împotriva DOMNULUI, pentru a
provoca ochii gloriei lui.
9 ¶ Arătarea înfăţişării lor mărturiseşte împotriva lor; şi ei
declară păcatul ca Sodoma, nu îl ascund. Vai sufletului lor!
căci şi-au făcut rău lor înşişi.
10 Spuneţi celui drept, că îi va fi bine, căci ei vor mânca rodul
facerilor lor.
11 Vai celui stricat! îi va fi rău, căci i se va da răsplata mâi-
nilor lui.
12 Cât despre poporul meu, copii sunt opresorii lor şi femei
conduc peste ei. Poporul meu, cei ce te conduc te fac să rătă-
ceşti şi distrug calea potecilor tale.
13 DOMNUL stă în picioare să pledeze şi stă în picioare să
judece poporul.
 Isaia 5
14 DOMNUL va intra la judecată cu bătrânii poporului său şi
cu prinţii acestuia, căci aţi devorat via; prada săracului este
în casele voastre.
15 Ce voiţi să spuneţi de îmi zdrobiţi poporul în bucăţi şi
măcinaţi feţele săracilor? spune Domnul DUMNEZEUL
oştirilor.
16 ¶ Mai mult, DOMNUL spune: Deoarece fiicele Sionului
sunt arogante şi umblă cu gâturi întinse şi ochi depravaţi,
umblând şi păşind mărunţel în mersul lor şi zornăind cu pi-
cioarele lor,
17 De aceea Domnul va lovi cu râie coroana capului fiicelor
Sionului şi DOMNUL va dezgoli părţile lor intime.
18 În acea zi Domnul va lua frumuseţea ornamentelor lor
zornăitoare de la picioarele lor şi învelitorile lor şi tiarele lor
rotunde ca luna.
19 Lanţurile şi brăţările şi eşarfele,
20 Bonetele şi ornamentele pentru picioare şi panglicile pen-
tru cap şi tablele şi cerceii,
21 Inelele şi bijuteriile pentru nas,
22 Costumele preţioase de haine şi mantiile şi şalurile şi
poşetele,
23 Oglinzile şi inul subţire şi glugile şi vălurile.
24 Şi se va întâmpla, că în loc de miros dulce va fi putoare; şi
în loc de brâu, o funie; şi în loc de păr bine aranjat, o chelie;
şi în loc de corsaj, un brâu de pânză de sac; şi un semn de în-
fierare în loc de frumuseţe.
25 Bărbaţii tăi vor cădea prin sabie şi puternicii tăi în
război.
26 Şi porţile ei vor plânge şi vor jeli; şi ea, pustiită, va şedea
la pământ.
Capitolul 4
Ş i în acea zi, şapte femei vor apuca un bărbat, spunând:
Vom mânca propria noastră pâine şi vom purta propriile
noastre haine, lasă-ne doar să fim chemate cu numele tău,
pentru a îndepărta ocara noastră.
2 ¶ În acea zi, lăstarul DOMNULUI va fi minunat şi glorios
şi rodul pământului măreţ şi atrăgător pentru cei din Israel
care vor fi scăpat.
3 Şi se va întâmpla, că cel lăsat în Sion şi cel rămas în
Ierusalim, va fi chemat sfânt, oricine este scris printre cei vii
în Ierusalim;
4 Când Domnul va fi spălat murdăria fiicelor Sionului şi va
fi curăţat sângele Ierusalimului din mijlocul acestuia prin
duhul judecăţii şi prin duhul arderii.
5 Şi DOMNUL va crea peste fiecare locuinţă a muntelui
Sion şi peste adunările lui, un nor şi fum ziua, şi strălucirea
unui foc arzând noaptea, fiindcă peste toată gloria va fi o
adăpostire.
6 Şi va fi acoperire pentru umbră în timpul zilei împotriva
căldurii, şi loc de refugiu şi adăpost de furtună şi ploaie.
Capitolul 5
V oi cânta preaiubitului meu o cântare a iubitului meu
despre via lui. Preaiubitul meu are o vie pe un deal foar-
te roditor;
2 Şi el a îngrădit-o şi i-a adunat pietrele şi a sădit-o cu cea
mai aleasă viţă şi a construit un turn în mijlocul ei şi de ase-
menea a făcut o presă de vin în ea; şi s-a aşteptat să aducă
struguri, dar a adus struguri sălbatici.
3 Şi acum, voi locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,
judecaţi, vă rog, între mine şi via mea.
403
4 Ce se putea face mai mult viei mele iar eu nu i-am făcut?
De ce, când am aşteptat să aducă struguri, a adus struguri
sălbatici?
5 Şi acum, ascultaţi, vă voi spune ce voi face viei mele: Îi voi
lua îngrăditura şi va fi mâncată; şi îi voi surpa zidul şi va fi
călcată în picioare;
6 Şi o voi lăsa pustiită, nu va fi curăţată, nici săpată şi vor
veni mărăcini şi spini, de asemenea voi porunci norilor să nu
mai dea ploaie peste ea.
7 Căci via DOMNULUI oştirilor este casa lui Israel şi bărbaţii
lui Iuda sunt planta desfătării lui, şi el a căutat judecată, dar
iată, oprimare; dreptate, dar iată un strigăt.
8 ¶ Vai celor ce alătură casă la casă, care aşează câmp cu
câmp, până nu mai este loc, ca ei să fie puşi singuri în mijlo-
cul pământului!
9 În urechile mele a spus DOMNUL oştirilor: Cu adevărat
multe case vor fi pustiite, cele mari şi frumoase, vor fi fără
locuitori.
10 Da, zece acri de vie vor produce un bat şi sămânţa unui
omer va da o efă.
11 ¶ Vai celor care se ridică devreme dimineaţa, ca să ur-
meze băutură tare, care continuă până noaptea, până vinul
îi aprinde!
12 Şi harpa şi viola, tamburina şi fluierul şi vinul sunt în os-
peţele lor, dar ei nu iau aminte la lucrarea DOMNULUI şi nu
iau aminte la lucrarea mâinilor lui.
13 De aceea poporul meu este dus în captivitate, deoarece
nu are cunoaştere; şi bărbaţii lui onorabili sunt înfometaţi şi
mulţimile lui uscate de sete.
14 De aceea iadul s-a lărgit pe sine şi şi-a deschis gura fără
măsură, şi gloria lor şi mulţimea lor şi pompa lor şi cel ce se
bucură, vor coborî în el.
15 Şi omul rău va fi doborât şi viteazul va fi umilit şi ochii
celor îngâmfaţi vor fi umiliţi;
16 Dar DOMNUL oştirilor va fi înălţat în judecată şi
Dumnezeu care este sfânt va fi sfinţit în dreptate.
17 Atunci mieii vor paşte după felul lor şi locurile pustiite ale
celor graşi le vor mânca străinii.
18 ¶ Vai celor care trag nedreptate cu funiile vanităţii, şi pă-
cat de parcă ar fi cu frânghia unei căruţe;
19 Care spun: Să se grăbească şi să iuţească lucrarea lui, ca
să o vedem; şi să se apropie şi să vină sfatul Celui Sfânt al lui
Israel, ca să îl cunoaştem!
20 ¶ Vai celor ce numesc răul bine şi binele rău, care pun în-
tuneric pentru lumină şi lumină pentru întuneric, care pun
amar pentru dulce şi dulce pentru amar!
21 Vai celor înţelepţi în proprii ochi şi prudenţi în propria
lor vedere!
22 Vai celor tari la băut vin şi bărbaţi ai tăriei la amestecat
băutură tare,
23 Care îndreptăţesc pe cel stricat pentru răsplată şi înde-
părtează dreptatea celui drept de la el!
24 De aceea aşa cum focul mistuie miriştea şi flacăra con-
sumă pleava, tot aşa rădăcina lor va fi ca putreziciunea şi
înflorirea lor se va înălţa precum praful, deoarece au aruncat
legea DOMNULUI oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Celui
Sfânt al lui Israel.
25 De aceea se aprinde mânia DOMNULUI împotriva popo-
rului său, şi el şi-a întins mâna împotriva lor şi i-a lovit şi
dealurile au tremurat şi trupurile lor moarte au fost sfâşiate
în mijlocul străzilor. Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors,
ci mâna lui este încă întinsă.
 Isaia 7
26 ¶ Şi el va ridica un însemn naţiunilor de departe şi le va
huidui de la marginea pământului şi, iată, ei vor veni degra-
bă cu iuţeală;
27 Nimeni dintre ei nu va obosi nici nu se va poticni; nimeni
nu va moţăi nici nu va dormi; nici brâul coapselor lor nu va
fi desfăcut, nici şiretul sandalelor lor nu va fi rupt;
28 Ei ale căror săgeţi sunt ascuţite şi toate arcurile lor încor-
date, copitele cailor lor vor fi socotite ca şi cremene şi roţile
lor ca un vârtej de vânt;
29 Răcnetul lor va fi ca al unui leu, vor răcni ca leii tineri;
da, vor răcni şi vor prinde prada şi o vor duce în siguranţă şi
nimeni nu o va elibera.
30 Şi în acea zi ei vor urla împotriva lor ca urletul mării; şi
dacă cineva priveşte spre ţară, iată întuneric şi întristare, şi
lumina este întunecată în cerurile acesteia.
Capitolul 6
Î n anul în care împăratul Ozia a murit am văzut de aseme-
nea pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat, şi trena
lui a umplut templul.
2 Deasupra stăteau serafimii, fiecare avea şase aripi; cu două
îşi acoperea faţa şi cu două îşi acoperea picioarele şi cu două
zbura.
3 Şi unul striga către altul şi spunea: Sfânt, sfânt, sfânt este
DOMNUL oştirilor, întregul pământ este plin de gloria sa.
4 Şi stâlpii uşii s-au mişcat la vocea celui care striga şi s-a
umplut casa cu fum.
5 Atunci am spus: Vai mie! Căci sunt pierdut; căci eu sunt
un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor
cu buze necurate, fiindcă ochii mei au văzut pe Împăratul,
pe DOMNUL oştirilor.
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat la mine, având în
mâna lui un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştii de pe
altar;
7 Şi l-a aşezat pe gura mea şi a spus: Iată, acesta ţi-a atins bu-
zele; şi nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău curăţat.
8 De asemenea am auzit vocea Domnului, spunând: Pe cine
să trimit şi cine va merge pentru noi? Atunci am spus: Iată-
mă, trimite-mă.
9 ¶ Iar el a spus: Du-te şi spune acestui popor: Auziţi, în-
tr-adevăr, dar nu înţelegeţi; şi vedeţi, într-adevăr, dar nu
pricepeţi.
10 Îngraşă inima acestui popor şi îngreunează-le urechile şi
închide-le ochii, ca să nu vadă cu ochii lor, sau să audă cu
urechile lor, sau să înţeleagă cu inima lor, sau să se întoarcă
şi să se vindece.
11 Atunci am spus: Doamne, până când? Iar el a răspuns:
Până când cetăţile sunt pustiite, fără locuitori, şi casele, fără
oameni, şi pământul este complet pustiit,
12 Şi DOMNUL a îndepărtat oamenii şi este o mare părăsire
în mijlocul ţării.
13 ¶ Dar totuşi în aceasta va rămâne o zecime şi ea se va în-
toarce şi va fi mâncată ca un ulm şi ca un stejar a căror viaţă
este în ei, când îşi scutură frunzele; sămânţa sfântă va fi viaţa
acesteia.
Capitolul 7
Ş i s-a întâmplat în zilele lui Ahaz, fiul lui Iota, fiul lui Ozia,
împăratul lui Iuda, că Rezin, împăratul Siriei, şi Peca, fiul
lui Remalia, împăratul Israelului, s-au urcat spre Ierusalim
să se războiască împotriva lui, dar nu l-a învins.
Şi s-a spus casei lui David, zicând: Siria s-a unit cu Efraim.
404
Şi inima lui şi inima poporului său a fost mişcată, precum
copacii pădurii sunt mişcaţi de vânt.
3 Atunci DOMNUL i-a spus lui Isaia: Du-te înainte acum
să întâlneşti pe Ahaz, tu şi Şear-Iaşub, fiul tău, la marginea
apeductului iazului superior, pe drumul mare al câmpului
înălbitorului;
4 Şi spune-i: Ia seama şi linişteşte-te; nu te teme, nici nu fi
fără curaj din cauza celor două cozi ai acestor tăciuni fume-
gând, din cauza mâniei aprinse a lui Rezin cu Siria şi a fiului
lui Remalia.
5 Deoarece Siria, Efraim şi fiul lui Remalia au ţinut sfat rău
împotriva ta, spunând:
6 Să ne urcăm împotriva lui Iuda şi să îl chinuim şi să ne fa-
cem în el o spărtură şi să aşezăm un împărat în mijlocul lui,
adică pe fiul lui Tabeal;
7 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Nu va rămâne în pi-
cioare, nici nu se va întâmpla.
8 Deoarece capul Siriei este Damasc şi capul Damascului
este Rezin; şi în şaizeci şi cinci de ani Efraim va fi frânt, încât
nu va fi un popor.
9 Şi capul lui Efraim este Samaria şi capul Samariei este
fiul lui Remalia. Dacă nu veţi crede, cu siguranţă nu veţi fi
întemeiaţi.
10 ¶ Mai mult, DOMNUL a vorbit împotriva lui Ahaz,
spunând:
11 Cere semn de la DOMNUL Dumnezeul tău; cere-l, fie în
adânc, fie în înălţimea de deasupra.
12 Dar Ahaz a spus: Nu cer, nici nu îl ispitesc pe DOMNUL .
13 Iar el a spus: Auziţi acum, casa lui David: Este un lu-
cru mic pentru voi să obosiţi oamenii, dar veţi obosi şi pe
Dumnezeul meu?
14 De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, o fecioară
va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu şi îi va pune numele,
Imanuel.
15 El va mânca unt şi miere, pentru a şti să refuze răul şi să
aleagă binele.
16 Căci înainte ca pruncul să ştie să refuze răul şi să aleagă
binele, ţara pe care tu o deteşti va fi părăsită de amândoi
împăraţii ei.
17 ¶ DOMNUL va aduce asupra ta şi asupra poporului tău şi
asupra casei tatălui tău, zile ce nu au mai venit, din ziua în
care Efraim a plecat din Iuda; pe împăratul Asiriei.
18 Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va fluiera
după musca ce este în cea mai îndepărtată parte a râurilor
Egiptului şi după albina ce este în ţara Asiriei.
19 Şi vor veni şi toate se vor odihni în văile pustiite şi în cră-
păturile stâncilor şi pe toţi spinii şi pe toate tufişurile.
20 În aceeaşi zi Domnul va rade cu o lamă angajată, adică
cu cei de dincolo de râu, cu împăratul Asiriei, capul şi părul
picioarelor şi de asemenea va mistui barba.
21 Şi se va întâmpla, în acea zi, că un om va hrăni o viţea şi
două oi;
22 Şi se va întâmpla din cauza abundenţei de lapte pe care îl
vor da, că el va mânca unt, căci unt şi miere vor mânca toţi
cei ce rămân în ţară.
23 Şi se va întâmpla, în acea zi, că fiecare loc va fi doar pen-
tru mărăcini şi spini, unde erau o mie de vii cu o mie de
arginţi.
24 Cu săgeţi şi cu arcuri vor veni acolo, deoarece toată ţara
va deveni mărăcini şi spini.
25 Şi pe toate dealurile, care vor fi săpate cu cazmaua, acolo
nu va veni frica de mărăcini şi spini, ci va fi pentru trimiterea
 Isaia 9
de boi şi pentru bătătorirea oilor.
Capitolul 8
M ai mult, DOMNUL mi-a spus: Ia-ţi un pergament
mare şi scrie pe el cu condeiul unui om, referitor la
Maher–Şalal-Haş-Baz.
2 Şi mi-am luat martori credincioşi pentru a înregistra, pe
preotul Urie şi Zaharia, fiul lui Ieberechia.
3 Şi am mers la profetesă; şi ea a rămas însărcinată şi a
născut un fiu. Atunci DOMNUL mi-a spus: Pune-i numele
Maher–Şalal-Haş-Baz.
4 Căci înainte ca pruncul să aibă ştiinţa de a striga: Tatăl
meu! şi: Mama mea! bogăţiile Damascului şi prada Samariei
vor fi luate dinaintea împăratului Asiriei.
5 ¶ DOMNUL mi-a vorbit din nou, spunând:
6 În aceea că acest popor refuză apele din Şiloa care curg în-
cet şi se bucură în Rezin şi în fiul lui Remalia,
7 Acum de aceea, iată, Domnul aduce peste ei apele puter-
nice şi multe ale râului, pe împăratul Asiriei şi toată gloria
lui; şi el va veni peste toate canalele lui şi va trece peste
toate malurile lui;
8 Şi va trece prin Iuda; va inunda şi se va revărsa, va ajunge
până la gât; şi întinderea aripilor lui va umple lăţimea ţării
tale, Imanuele.
9 ¶ Împrieteniţi-vă popoarelor şi veţi fi sparte în bucăţi; şi
deschideţi urechea, toţi cei din ţările îndepărtate; încingeţi-
vă şi veţi fi sparţi în bucăţi; încingeţi-vă şi veţi fi sparţi în
bucăţi.
10 Faceţi sfat împreună şi va fi nimicit; vorbiţi cuvântul şi nu
va rezista, căci Dumnezeu este cu noi.
11 ¶ Fiindcă DOMNUL mi-a vorbit astfel cu o mână tare şi
m-a instruit să nu merg pe calea acestui popor, zicând:
12 Nu spuneţi: O uneltire, tuturor cărora acest popor va spu-
ne: O uneltire; nici să nu vă temeţi de teama lui, nici nu vă
înfricoşaţi.
13 Sfinţiţi pe însuşi DOMNUL oştirilor; şi el să fie teama
voastră şi să fie groaza voastră.
14 Şi va fi pentru sanctuar, dar şi piatră de cădere şi stâncă de
poticnire ambelor case ale lui Israel, un laţ şi o cursă locui-
torilor Ierusalimului.
15 Şi mulţi dintre ei se vor poticni şi vor cădea şi vor fi frânţi
şi vor fi prinşi în capcană şi vor fi luaţi.
16 ¶ Leagă mărturia, sigilează legea printre discipolii mei.
17 Şi voi aştepta pe DOMNUL , care îşi ascunde faţa de casa
lui Iacob, şi îl voi căuta.
18 Iată, eu şi copiii pe care DOMNUL mi i-a dat, suntem în-
semne şi minuni în Israel de la DOMNUL oştirilor, care lo-
cuieşte în muntele Sion.
19 ¶ Şi când vă vor spune: Căutaţi la cei care cheamă morţii
şi la vrăjitorii care şoptesc şi care bolborosesc; nu ar trebui
un popor să caute pe Dumnezeul lui? Pentru cei vii la cei
morţi?
20 La lege şi la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform aces-
tui cuvânt, nu vorbesc deoarece nu este lumină în ei.
21 Şi vor trece prin aceasta greu apăsaţi şi flămânzi; şi se va
întâmpla, când vor fi flămânzi, că se vor îngrijora şi vor bles-
tema pe împăratul lor şi pe Dumnezeul lor şi vor privi în
sus.
22 Şi vor privi spre pământ; şi, iată, tulburare şi întuneric,
întunecime a chinului! Şi vor fi alungaţi în întuneric.
405
Capitolul 9
T otuşi întunericul nu va fi la fel ca în timpul chinuirii
ei, când mai înainte el a chinuit uşor ţara lui Zabulon şi
ţara lui Neftali, iar apoi a chinuit-o apăsător pe calea mării,
dincolo de Iordan, în Galileea naţiunilor.
2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumi-
nă; peste cei ce locuiesc în ţara umbrei morţii, lumina a
strălucit.
3 Tu ai înmulţit naţiunea şi nu ai mărit bucuria; ei se bucură
înaintea ta conform bucuriei de la seceriş şi cum se bucură
oamenii când împart prada.
4 Fiindcă ai frânt jugul poverii lui şi toiagul umărului său şi
nuiaua opresorului său, ca în ziua lui Madian.
5 Căci fiecare bătălie a războinicului este cu tumult şi haine
tăvălite în sânge, care vor fi pentru ardere, adică mâncare
pentru foc.
6 Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, şi domnia va
fi pe umărul lui şi îi va fi pus numele Minunat, Sfătuitor,
Dumnezeul puternic, Tatăl veşnic, Prinţul Păcii.
7 Nu se va sfârşi mărirea domniei şi păcii lui, peste tronul lui
David şi peste împărăţia sa, pentru a o rândui şi a o întemeia
cu judecată şi cu dreptate de aici înainte pentru totdeauna.
Zelul DOMNULUI oştirilor va face aceasta.
8 ¶ Domnul a trimis un cuvânt la Iacob şi acesta s-a aşezat
uşor peste Israel.
9 Şi tot poporul va cunoaşte, până la Efraim şi locuitorii
Samariei, care spun în mândria şi tăria inimii:
10 Cărămizile au căzut, dar vom construi cu pietre cioplite;
sicomorii sunt tăiaţi, dar îi vom schimba cu cedri.
11 De aceea DOMNUL va aşeza pe potrivnicii lui Rezin îm-
potriva lui şi va alătura pe duşmanii lui;
12 Sirienii înainte şi filistenii în spate; şi vor devora pe Israel
cu gură deschisă. Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors, ci
mâna lui este încă întinsă.
13 ¶ Căci poporul nu se întoarce la cel ce l-a lovit, nici nu
caută pe DOMNUL oştirilor.
14 De aceea DOMNUL va tăia din Israel cap şi coadă, ramură
şi papură, într-o singură zi.
15 Bătrânul şi onorabilul, el este capul; şi pe profetul care
predă minciuni, el este coada.
16 Fiindcă conducătorii acestui popor îl fac să rătăcească; şi
cei conduşi de ei sunt nimiciţi.
17 De aceea Domnul nu va avea bucurie în tinerii lui, nici
nu va avea milă de cei fără tată şi văduve, căci fiecare este un
făţarnic şi un făcător de rău şi fiecare gură vorbeşte nebunie.
Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors, ci mâna lui este încă
întinsă.
18 ¶ Căci stricăciunea arde ca focul, va devora mărăcinii şi
spinii şi va aprinde desişurile pădurii şi se vor ridica precum
înălţarea fumului.
19 Prin furia DOMNULUI oştirilor este ţara întunecată şi po-
porul va fi ca mâncare pentru foc, nici un om nu va cruţa pe
fratele său.
20 Şi el va răpi în dreapta şi tot va fi flămând; şi va mânca în
stânga şi tot nu se va sătura; îşi va mânca fiecare om carnea
propriului braţ:
21 Manase pe Efraim; şi Efraim pe Manase; şi ei împreună
vor fi împotriva lui Iuda. Cu toate acestea mânia lui nu s-a
întors, ci mâna lui este încă întinsă.
 Isaia 11
Capitolul 10
V ai celor care rostesc hotărâri nedrepte şi care scriu chi-
nuirea pe care au poruncit-o,
2 Pentru a întoarce pe nevoiaş de la judecată şi pentru a lua
dreptatea de la cel sărac al poporului meu, ca văduvele să fie
prada lor şi ca ei să jefuiască pe cei fără tată!
3 Şi ce veţi face în ziua cercetării şi în dezolarea care va veni
de departe? La cine veţi fugi pentru ajutor? Şi unde veţi lăsa
gloria voastră?
4 Fără mine ei se vor prosterna sub prizonieri şi vor cădea
sub cei ucişi. Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors, ci
mâna lui este încă întinsă.
5 ¶ Vai Asirianule, nuiaua mâniei mele şi toiagul din mâna
lor este indignarea mea.
6 Îl voi trimite împotriva unei naţiuni făţarnice şi împotriva
poporului furiei mele îi voi da o poruncă, să ia prada şi să ia
jaful şi să îi calce ca pe noroiul străzilor.
7 Totuşi el nu doreşte astfel, nici inima lui nu gândeşte ast-
fel, dar în inima lui este să nimicească şi să reteze nu puţine
naţiuni.
8 Fiindcă el spune: Nu sunt prinţii mei cu toţii împăraţi?
9 Nu este Calno precum Carchemişul? Nu este Hamatul pre-
cum Arpadul? Nu este Samaria precum Damascul?
10 După cum mâna mea a găsit împărăţia idolilor şi chipu-
rile lor cioplite le-au întrecut pe cele din Ierusalim şi din
Samaria;
11 Nu voi face la fel, cum am făcut Samariei şi idolilor ei,
Ierusalimului şi idolilor lui?
12 De aceea se va întâmpla, când Domnul îşi va împlini în-
treaga lui lucrare pe muntele Sion şi asupra Ierusalimului, că
voi pedepsi rodul inimii tari a împăratului Asiriei şi gloria
privirilor lui trufaşe.
13 Căci el spune: Prin tăria mâinii mele am făcut-o şi prin
înţelepciunea mea, căci sunt prudent şi am îndepărtat gra-
niţele popoarelor şi am jefuit tezaurele lor şi am doborât pe
locuitori ca un viteaz.
14 Şi mâna mea a găsit bogăţiile popoarelor ca pe un cuib; şi
ca unul ce strânge ouă părăsite, am adunat eu tot pământul;
şi nu a fost nimeni care să bată din aripă sau îşi deschidă
gura sau să ciripească.
15 Se va făli toporul împotriva celui ce despică cu el? Sau
fierăstrăul se va mări împotriva celui care îl mişcă? De parcă
nuiaua ar trebui să se mişte împotriva celor care o ridică, sau
toiagul s-ar ridica, de parcă nu ar fi lemn.
16 De aceea Domnul, Domnul oştirilor, va trimite printre
cei graşi ai lui, slăbiciune; şi sub gloria lui el va aprinde o ar-
dere ca arderea unui foc.
17 Şi lumina lui Israel va fi ca un foc şi Cel Sfânt ca o flacără
şi va arde şi va devora spinii şi mărăcinii lui într-o singură
zi;
18 Şi va mistui gloria pădurii lui şi din câmpul lui roditor,
deopotrivă suflet şi trup şi vor fi ca atunci când leşină un
purtător de steag.
19 Şi restul copacilor pădurii lui vor fi puţini, încât un copil
îi va putea scrie.
20 ¶ Şi se va întâmpla în acea zi, că rămăşiţa lui Israel şi cei
scăpaţi ai casei lui Iacob, nu se vor mai rezema pe cel ce i-a
lovit, ci se vor rezema pe DOMNUL , pe Cel Sfânt al lui Israel,
în adevăr.
21 Rămăşiţa, adică rămăşiţa lui Iacob, se va întoarce la pu-
ternicul Dumnezeu.
22 Fiindcă deşi poporul tău Israel este ca nisipul mării, totuşi
406
o rămăşiţă din el se va întoarce; nimicirea hotărâtă se va re-
vărsa cu dreptate.
23 Căci Domnul DUMNEZEUL oştirilor va face o nimicire,
da, hotărâtă, în mijlocul întregii ţări.
24 ¶ De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor:
Poporul meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian, te
va lovi cu o nuia şi îşi va ridica toiagul împotriva ta în felul
Egiptului.
25 Căci încă foarte puţin timp şi indignarea va înceta; şi mâ-
nia mea va înceta în nimicirea lor.
26 Şi DOMNUL oştirilor va stârni un bici pentru el conform
măcelului lui Madian la stânca Oreb, şi precum toiagul său a
fost peste mare, la fel îl va ridica în felul Egiptului.
27 Şi se va întâmpla în acea zi că povara lui va fi luată de pe
umărul tău şi jugul său de pe gâtul tău şi jugul va fi distrus
din cauza ungerii.
28 El a ajuns la Aiat, a trecut la Migron; la Micmaş îşi lasă
carele;
29 Au trecut prin trecătoare au făcut popas la Gheba; Rama
este înspăimântată; Ghibea lui Saul a fugit.
30 Înalţă-ţi vocea, fiica Galimului, fă-o să fie auzită până în
Lais, săracă Anatot.
31 Madmena a fugit; locuitorii Ghebimului se adună să
fugă.
32 Totuşi în acea zi va rămâne la Nob; îşi va scutura mâna
împotriva muntelui fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33 Iată, Domnul, DOMNUL oştirilor, va reteza ramura cu te-
roare şi cei înalţi de statură vor fi despicaţi şi cei aroganţi vor
fi umiliţi.
34 Şi va tăia desişurile pădurii cu fier şi Libanul va cădea
printr-unul puternic.
Capitolul 11
Ş i va ieşi un toiag din tulpina lui Isai şi un Lăstar va creşte
din rădăcinile lui;
2 Şi duhul DOMNULUI se va odihni peste el, duhul înţelep-
ciunii şi al înţelegerii, duhul de sfătuire şi putere, duhul cu-
noaşterii şi al temerii de DOMNUL;
3 Şi îl va face ager în înţelegere în teama de DOMNUL , şi el nu
va judeca conform vederii ochilor săi, nici nu va mustra con-
form auzului urechilor sale,
4 Ci cu dreptate va judeca pe săraci şi va hotărî cu echitate
pentru cei blânzi ai pământului şi va lovi pământul cu nuia-
ua gurii lui şi cu suflarea buzelor sale va ucide pe cel stricat.
5 Şi dreptatea va fi brâul coapselor sale şi credincioşia va fi
brâul rărunchilor săi.
6 Lupul va locui de asemenea cu mielul şi leopardul se va
culca cu iedul; şi viţelul şi leul tânăr şi dobitoacele îngrăşate
împreună; şi un copilaş îi va conduce.
7 Şi vaca şi ursul vor paşte, micuţii lor se vor culca împreună,
şi leul va mânca paie ca boul.
8 Şi sugarul se va juca la vizuina aspidei şi copilul înţărcat îşi
va întinde mâna în vizuina năpârcii.
9 Ei nu vor răni, nici nu vor distruge pe tot muntele meu sfânt,
fiindcă pământul va fi plin de cunoaşterea DOMNULUI, pre-
cum apele acoperă marea.
10 ¶ Şi în acea zi va fi o rădăcină a lui Isai care va sta ca un
însemn al popoarelor; la acesta vor căuta neamurile şi odih-
na lui va fi glorioasă.
11 Şi se va întâmpla, în acea zi, că Domnul îşi va întinde
mâna din nou, a doua oară, pentru a recupera rămăşiţa po-
porului său, care va fi rămas, din Asiria, şi din Egipt, şi din
 Isaia 14
Patros, şi din Cuş, şi din Elam, şi din Şinear, şi din Hamat,
şi din insulele mării.
12 Şi va înălţa un însemn pentru naţiuni şi va aduna pe pro-
scrişii lui Israel şi va aduna pe cei răspândiţi ai lui Iuda din
cele patru colţuri ale pământului.
13 Invidia lui Efraim se va depărta de asemenea şi potriv-
nicii lui Iuda vor fi stârpiţi; Efraim nu va invidia pe Iuda şi
Iuda nu va chinui pe Efraim.
14 Ei vor zbura pe umerii filistenilor spre vest; îi vor prăda
împreună pe cei din est, îşi vor pune mâna peste Edom şi
Moab; şi copiii lui Amon li se vor supune.
15 Şi DOMNUL va distruge în întregime limba mării egipte-
ne; şi cu vântul lui puternic îşi va scutura mâna peste râu şi
îl va lovi în cele şapte pâraie şi va face ca oamenii să îl treacă
cu încălţăminte uscată.
16 Şi va fi un drum mare pentru rămăşiţa poporului său care
va rămâne din Asiria, aşa cum i-a fost lui Israel în ziua urcă-
rii lui din ţara Egiptului.
Capitolul 12
Ş i în acea zi vei spune: DOAMNE , te voi lăuda; deşi te-ai
mâniat pe mine, mânia ta s-a întors şi m-ai mângâiat.
2 Iată, Dumnezeu este salvarea mea; mă voi încrede şi nu
mă voi teme, fiindcă DOMNUL IEHOVA este tăria şi cântarea
mea; el a devenit de asemenea salvarea mea.
3 De aceea cu bucurie veţi scoate apă din fântânile salvării.
4 ¶ Şi în acea zi veţi spune: Lăudaţi pe DOMNUL , chemaţi
numele său, faceţi cunoscute faptele lui printre popoare, daţi
de ştire că numele lui este înălţat.
5 Cântaţi DOMNULUI, căci a făcut lucruri măreţe, aceasta
este cunoscută în tot pământul.
6 Strigă şi chiuie, tu locuitor al Sionului, căci mare este Cel
Sfânt al lui Israel în mijlocul tău.
Capitolul 13
P ovara Babilonului, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a
văzut-o.
2 Ridicaţi un steag pe muntele înalt, înălţaţi vocea spre ei,
scuturaţi mâna, ca ei să intre pe porţile nobililor.
3 Am poruncit celor sfinţiţi ai mei, am chemat de asemenea
pe cei tari ai mei pentru furia mea, pe cei ce se bucură în
înălţimea mea.
4 Zgomotul unei mulţimi în munţi, ca a unui popor mare;
un zgomot tumultuos al împărăţiilor naţiunilor adunate îm-
preună: DOMNUL oştirilor adună armata pentru bătălie.
5 Ei vin dintr-o ţară îndepărtată, de la marginea cerului,
DOMNUL şi armele indignării lui, pentru a nimici toată
ţara.
6 ¶ Urlaţi, fiindcă ziua DOMNULUI este aproape; va veni ca o
nimicire de la cel Atotputernic.
7 De aceea toate mâinile vor fi slăbite şi inima fiecărui om
se va topi;
8 Şi vor fi înspăimântaţi; junghiuri şi întristări îi vor apuca;
vor fi în durere ca o femeie în travaliu; vor fi uimiţi unul că-
tre altul; feţele lor vor fi ca flăcările.
9 Iată, ziua DOMNULUI vine, crudă, deopotrivă cu furie şi
mânie aprinsă, pentru a lăsa ţara pustiită, iar el va nimici pe
păcătoşii din ea.
10 Fiindcă stelele cerului şi constelaţiile acestuia nu îşi vor
da lumina, soarele va fi întunecat în mersul lui şi luna nu va
face ca lumina ei să strălucească.
11 Şi voi pedepsi lumea pentru răul oamenilor şi pe cei
407
stricaţi pentru nelegiuirea lor; şi voi face ca aroganţa celor
mândri să înceteze şi voi doborî trufia tiranilor.
12 Voi face pe om mai preţios decât aurul fin, pe om mai pre-
ţios decât aurul pur al Ofirului.
13 De aceea voi scutura cerurile şi pământul se va clinti din
locul său, în furia DOMNULUI oştirilor şi în ziua mâniei lui
încinse.
14 Şi va fi ca o căprioară urmărită şi ca o oaie pe care nimeni
nu o ia; fiecare se va întoarce la poporul său şi va fugi fiecare
în propria ţară.
15 Fiecare ce este găsit va fi străpuns; şi fiecare ce li se alătură
va cădea prin sabie.
16 Copiii lor de asemenea vor fi zdrobiţi în bucăţi înaintea
ochilor lor; casele lor vor fi prădate şi soţiile lor violate.
17 Iată, voi stârni pe mezi împotriva lor, care nu vor lua
aminte la argint; şi cât despre aur, nu se vor desfăta în el.
18 Arcurile lor de asemenea vor zdrobi pe tineri în bucăţi; şi
nu vor avea milă de rodul pântecelui; ochiul lor nu va cruţa
copiii.
19 ¶ Şi Babilon, gloria împărăţiilor, frumuseţea maiestăţii
caldeilor, va fi ca atunci când Dumnezeu a răsturnat Sodoma
şi Gomora.
20 Acesta nu va fi locuit niciodată, nici nu va fi locuit din ge-
neraţie în generaţie, nici arabul nu îşi va înălţa cortul acolo;
nici păstorii nu îşi vor face staul acolo.
21 Ci fiare sălbatice ale deşertului se vor culca acolo; şi casele
lor vor fi pline de creaturi jalnice; şi bufniţe vor locui acolo şi
satiri vor dansa acolo.
22 Şi fiarele sălbatice ale insulelor vor ţipa în casele lor pustii
şi dragoni în palatele lor plăcute şi timpul lui este aproape să
vină şi zilele lui nu vor fi prelungite.
Capitolul 14
F iindcă DOMNUL va avea milă de Iacob şi totuşi va ale-
ge pe Israel şi îi va aşeza în propria lor ţară şi străinii le
vor fi alăturaţi şi se vor lipi de casa lui Iacob.
2 Şi poporul îi va lua şi îi va aduce la locul lor şi casa lui Israel
îi va avea în ţara DOMNULUI ca servitori şi roabe şi îi vor
lua captivi, pe cei ai căror captivi au fost; şi vor domni peste
opresorii lor.
3 Şi se va întâmpla în ziua când DOMNUL îţi va da odihnă
din întristarea ta şi din teama ta şi din robia grea în care ai
fost făcut să serveşti,
4 ¶ Că vei duce acest proverb împotriva împăratului
Babilonului şi vei spune: Cum a încetat opresorul şi oraşul
de aur s-a sfârşit!
5 DOMNUL a frânt toiagul celui stricat şi sceptrul
conducătorilor.
6 Cel care a lovit pe popor în furie cu o lovitură continuă, cel
care a condus naţiunile în mânie este persecutat şi nimeni
nu împiedică aceasta.
7 Întregul pământ este în odihnă, este liniştit; ei izbucnesc
în cântare.
8 Da, brazii şi cedrii Libanului se bucură de tine, spunând:
De când eşti doborât nici un tăietor nu s-a urcat împotriva
noastră.
9 Iadul de dedesubt s-a mutat pentru tine, să te întâmpine la
venirea ta; stârneşte pe morţi pentru tine, chiar pe cei mai
de seama ai pământului; a ridicat de pe tronurile lor pe toţi
împăraţii naţiunilor.
10 Toţi îţi vor vorbi şi îţi vor spune: Ai devenit de asemenea
slab ca noi, ai devenit asemenea nouă?
 Isaia 16
11 Fastul tău este coborât în mormânt, de asemenea şi zgo-
motul violelor tale; viermele este răspândit sub tine şi vier-
mii te acoperă.
12 Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineţii, cum eşti
retezat la pământ, cel care ai slăbit naţiunile!
13 Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi
ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu, voi şedea de
asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord;
14 Eu mă voi înălţa deasupra înălţimilor norilor, voi fi ca Cel
Preaînalt.
15 Totuşi vei fi coborât în iad, la marginile gropii.
16 Cei care te văd se vor uita atent la tine şi te vor lua în con-
siderare, spunând: Este acesta bărbatul care a făcut pămân-
tul să se cutremure, care a scuturat împărăţii,
17 Care a făcut lumea ca un pustiu şi a distrus cetăţile aces-
teia, care nu a deschis casa prizonierilor lui?
18 Toţi împăraţii naţiunilor, toţi zac în glorie, fiecare în pro-
pria casă.
19 Dar tu eşti aruncat din mormântul tău ca un lăstar scâr-
bos şi ca hainele celor ucişi, străpunşi de sabie, care coboară
la pietrele gropii, ca un trup mort călcat sub picioare.
20 Nu le vei fi alăturat la îngropare, deoarece ţi-ai distrus
ţara şi ţi-ai ucis poporul, sămânţa făcătorilor de rău nu va fi
niciodată renumită.
21 Pregăteşte măcel pentru copiii lui din cauza nelegiuirii
taţilor lor, ca ei să nu se ridice, nici să nu stăpânească ţara,
nici să nu umple faţa lumii cu cetăţi.
22 Fiindcă mă voi ridica împotriva lor, spune DOMNUL oş-
tirilor, şi voi stârpi din Babilon numele şi rămăşiţa şi fiu şi
nepot, spune DOMNUL .
23 Îl voi face de asemenea o stăpânire pentru bâtlan şi iazuri
de apă şi îl voi mătura cu mătura nimicirii, spune DOMNUL
oştirilor.
24 ¶ DOMNUL oştirilor a jurat, spunând: Precum am gân-
dit, astfel se va întâmpla; şi cum am intenţionat, astfel va
rămâne;
25 Că voi frânge pe asirian în ţara mea şi pe munţii mei îl voi
călca în picioare, atunci jugul lui se va depărta de ei şi povara
lui se va depărta de umerii lor.
26 Acesta este scopul hotărât asupra întregului pământ; şi
aceasta este mâna întinsă peste toate naţiunile.
27 Fiindcă DOMNUL oştirilor a hotărât şi cine va anula? Şi
mâna lui este întinsă şi cine o va întoarce?
28 În anul în care împăratul Ahaz a murit a fost această
povară.
29 ¶ Nu te bucura, întreagă Palestină, că nuiaua celui care
te-a lovit este frântă, fiindcă din rădăcina şarpelui va ieşi o
năpârcă şi rodul ei va fi un şarpe zburător feroce.
30 Şi primul născut al săracului va mânca şi cel nevoiaş se va
întinde în siguranţă; şi îţi voi ucide rădăcina cu foamete, iar
el îţi va ucide rămăşiţa.
31 Urlă poartă; strigă cetate; tu, întreagă Palestină, eşti topi-
tă; fiindcă va veni un fum din nord şi nimeni nu va fi singur
la timpurile lui hotărâte.
32 Ce va răspunde atunci cineva mesagerilor naţiunii? Că
DOMNUL a fondat Sionul şi cei săraci ai poporului său se vor
încrede în acesta.
Capitolul 15
P ovara Moabului. Deoarece în noapte, Arul Moabului
este risipit şi adus la tăcere; deoarece în noapte, Chirul
Moabului este risipit şi adus la tăcere.
408
2 El s-a urcat la Bajit şi la Dibon, locurile înalte, pentru a
plânge; Moabul va urla pentru Nebo şi pentru Medeba, pe
toate capetele lor va fi chelie şi fiecare barbă tăiată.
3 Se vor încinge cu pânză de sac pe străzile lor; pe acoperi-
şurile caselor lor şi pe străzile lor fiecare va urla, căzând de
plâns.
4 Şi Hesbonul va striga, şi Elealeul: vocea lor va fi auzită până
la Iahaţ, de aceea soldaţii înarmaţi ai Moabului vor striga;
viaţa îi va fi apăsătoare.
5 Inima mea va striga pentru Moab; fugarii ei vor fugi la
Ţoar, o viţea de trei ani; căci suişul Luhitului cu plâns îl vor
urca; pentru că pe calea Horonaimului vor ridica un strigăt
al distrugerii.
6 Fiindcă apele Nimrimului vor fi pustiite, fiindcă paiul este
ofilit, iarba nu mai este, nu este nimic verde.
7 De aceea bogăţia pe care au dobândit-o şi cea pe care au
strâns-o, o vor duce la pârâul sălciilor.
8 Fiindcă strigătul a mers de jur împrejurul graniţelor
Moabului; urletul acestuia la Eglaim şi urletul la Beer-Elim.
9 Fiindcă apele Dimonului vor fi pline de sânge; căci voi adu-
ce mai mult asupra Dimonului, lei asupra celui ce scapă din
Moab şi asupra rămăşiţei ţării.
Capitolul 16
T rimiteţi mielul la conducătorul ţării, de la Sela până
la pustiu, la muntele fiicei Sionului.
2 Căci, precum o pasăre rătăcitoare aruncată din cuib, la fel
fiicele Moabului vor fi la vadurile Arnonului.
3 Ţine sfat, fă judecată; fă umbra ta ca noaptea în mijlocul
amiezii; ascunde proscrişii; nu da pe faţă pe cel ce rătăceşte.
4 Să locuiască proscrişii mei cu tine, Moab; fii adăpost pen-
tru ei din faţa jefuitorului, căci jecmănitorul a ajuns la capăt,
jefuitorul încetează, opresorii sunt mistuiţi din ţară.
5 Şi în milă va fi tronul întemeiat; şi el va şedea pe acesta în
adevăr, în cortul lui David, judecând şi căutând judecată şi
grăbind dreptatea.
6 ¶ Noi am auzit de mândria Moabului; este foarte mândru
de aroganţa lui şi mândria lui şi furia lui, dar minciunile lui
nu vor fi astfel.
7 De aceea Moab va urla pentru Moab, fiecare va urla, pentru
temeliile Chir-Haresetului veţi jeli; cu siguranţă sunt loviţi.
8 Deoarece câmpurile Hesbonului şi via Sibmei lâncezesc,
domnii păgânilor au frânt viţele alese ale acesteia, au ajuns
până la Iaezer, au rătăcit prin pustiu; ramurile ei sunt întin-
se, au trecut peste mare.
9 ¶ De aceea voi plânge cu plângerea Iaezerului, via Sibmei,
te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule şi Elealeule, căci a
căzut strigătul pentru fructele tale de vară şi pentru seceri-
şul tău.
10 Şi veselia şi bucuria din câmpul mănos este luată; şi în vii
nu va fi cântare, nici nu va fi strigăt, vierii nu vor mai presa
vin în presele lor; am făcut să înceteze strigătul recoltei lor.
11 De aceea adâncurile mele vor suna ca o harpă pentru
Moab şi părţile mele ascunse pentru Chir-Hares.
12 ¶ Şi se va întâmpla, când se va vedea că Moab este obosit
pe locul înalt, că el va veni la sanctuarul său să se roage, dar
nu va fi în stare.
13 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit de atunci
referitor la Moab.
14 Dar acum DOMNUL a vorbit, spunând: În trei ani, ca anii
unui angajat, şi gloria Moabului va fi dispreţuită, cu toată
acea mare mulţime; şi rămăşiţa va fi foarte mică şi slabă.
 Isaia 19
Capitolul 17
P ovara Damascului. Iată, Damasc este oprită de la a
mai fi cetate şi va fi un morman, o ruină.
2 Cetăţile Aroerului sunt părăsite, ele vor fi pentru turme,
care se vor culca şi nimeni nu le va speria.
3 Fortăreaţa din Efraim va înceta, de asemenea şi împără-
ţia din Damasc şi rămăşiţa Siriei; vor fi ca gloria copiilor lui
Israel, spune DOMNUL oştirilor.
4 Şi în acea zi se va întâmpla, că gloria lui Iacob va fi subţiată
şi grăsimea cărnii lui va slăbi.
5 Şi va fi ca atunci când secerătorul adună grânele şi seceră
spicele cu braţul său; şi va fi ca cel care strânge spice în valea
Refaimului.
6 ¶ Totuşi struguri de cules vor fi lăsaţi în ea, ca scuturarea
unui măslin, două sau trei fructe pe vârful celei mai înalte
crengi, patru sau cinci în cele mai roditoare ramuri ale aces-
tuia, spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel.
7 În acea zi un om se va uita la Făcătorul său şi ochii lui vor
avea respect pentru Cel Sfânt al lui Israel.
8 Şi nu se va uita la altare, lucrarea mâinilor sale, nici nu
va respecta ceea ce degetele sale au făcut, fie dumbrăvile, fie
chipurile.
9 ¶ În acea zi cetăţile lui tari vor fi ca o creangă părăsită şi ca
cea mai înaltă ramură, pe care au părăsit-o din cauza copii-
lor lui Israel, şi va fi pustiire.
10 Deoarece ai uitat pe Dumnezeul salvării tale şi nu ţi-ai
amintit de stânca tăriei tale, de aceea vei sădi plante plăcute
şi o vei pune cu mlădiţe străine:
11 Ziua vei face a ta plantă să crească şi dimineaţa vei face
a ta sămânţă să înflorească, dar recolta va fi un morman în
ziua de mâhnire şi de întristare disperată.
12 ¶ Vai de mulţimea multor popoare, ce fac zgomot precum
zgomotul mărilor; şi de tumultul naţiunilor, ce fac tumult
precum tumultul unor ape puternice!
13 Naţiunile se vor revărsa ca tumultul multor ape, dar
Dumnezeu le va mustra şi ele vor fugi departe şi vor fi alun-
gate ca pleava munţilor înaintea vântului şi ca praful adunat
înaintea vârtejului de vânt.
14 Şi, iată, tulburare spre seară; şi înaintea dimineţii el nu
mai este. Aceasta este porţia celor ce ne pradă şi partea celor
ce ne jefuiesc.
Capitolul 18
V ai ţării care umbreşte cu aripi, care este dincolo de râ-
urile Etiopiei,
2 Care trimite ambasadori pe mare chiar în vase de papură
pe ape, spunând: Duceţi-vă, voi, mesageri iuţi, la o naţiune
împrăştiată şi despuiată, la un popor înfricoşător de la înce-
putul lui până acum; o naţiune măsurată şi călcată, pe a cărei
ţară râurile au prădat-o!
3 Voi toţi locuitori ai lumii şi locuitori pe pământ, priviţi,
când el înalţă un însemn pe munţi; şi ascultaţi când suflă în
trâmbiţă.
4 Fiindcă astfel mi-a spus DOMNUL: Mă voi odihni şi din
locuinţa mea voi privi ca o arşiţă peste ierburi şi ca un nor
de rouă în căldura secerişului.
5 Căci înainte de seceriş, când mugurul este perfect şi stru-
gurele acrişor se coace în floare, el va reteza de asemenea lăs-
tarii cu prăjini de curăţat pomi şi va lua şi va tăia ramurile.
6 Ei vor fi lăsaţi păsărilor munţilor şi fiarelor pământului; şi
păsările vor cuibări peste ei şi toate fiarele pământului vor
ierna peste ei.
409
7 ¶ În acel timp va fi adus un dar DOMNULUI oştirilor din-
tr-un popor împrăştiat şi despuiat şi dintr-un popor înfrico-
şător de la începutul lor până acum; o naţiune măsurată şi
călcată în picioare, pe a cărei ţară râurile au prădat-o, până la
locul numelui DOMNULUI oştirilor, muntele Sion.
Capitolul 19
P ovara Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor iute
şi va veni în Egipt şi idolii Egiptului vor fi clintiţi la pre-
zenţa lui şi inima Egiptului se va topi în mijlocul acestuia.
2 Şi voi stârni pe egipteni împotriva egiptenilor şi vor lup-
ta fiecare împotriva fratelui său şi fiecare împotriva aproa-
pelui său; cetate împotriva cetăţii şi împărăţie împotriva
împărăţiei.
3 Şi duhul Egiptului va leşina în mijlocul acestuia; şi voi dis-
truge sfatul lui, şi ei vor căuta la idoli şi la fermecători şi la cei
care au demoni şi la vrăjitori.
4 Şi pe egipteni îi voi da în mâna unui domn crud; şi un îm-
părat feroce va domni peste ei, spune Domnul, DOMNUL
oştirilor.
5 Şi apele vor lipsi din mare şi râul va fi risipit şi uscat.
6 Şi ei vor întoarce râurile departe; şi pâraiele de apărare vor
fi golite şi uscate, trestiile şi stuful se vor ofili.
7 Trestiile de hârtie lângă pâraie, la gura pâraielor, şi fiecare
lucru semănat lângă pâraie se va ofili, va fi alungat şi nu va
mai fi.
8 Pescarii de asemenea vor jeli şi toţi cei ce cârligul îl aruncă
în pâraie se vor lamenta, şi cei ce întind plase peste apă vor
lâncezi.
9 Mai mult, cei care lucrează cu in subţire şi cei care ţes îm-
pletituri, vor fi încurcaţi.
10 Şi vor fi zdrobiţi în temeliile lor, toţi cei ce fac stăvilare şi
iazuri pentru peşte.
11 ¶ Cu siguranţă prinţii din Ţoan sunt nebuni, sfatul sfă-
tuitorilor înţelepţi ai lui Faraon a devenit neghiob, cum îi
spuneţi voi lui Faraon: Eu sunt fiul înţeleptului, fiul vechilor
împăraţi?
12 Unde sunt ei? Unde sunt înţelepţii tăi? Şi să îţi spună ei
acum şi să cunoască ce a intenţionat DOMNUL oştirilor asu-
pra Egiptului.
13 Prinţii din Ţoan au înnebunit, prinţii din Nof sunt în-
şelaţi, ei au sedus de asemenea Egiptul, chiar cei care sunt
sprijinul triburilor acestora.
14 DOMNUL a amestecat un duh pervers în mijlocul acesto-
ra, iar ei au făcut Egiptul să rătăcească în fiecare lucrare a lui,
ca un om beat care şovăie în voma lui.
15 Nici nu va fi vreo lucrare pentru Egipt, pe care capul sau
coada, ramura sau papura, să o facă.
16 În acea zi Egiptul va fi asemenea femeilor şi va fi înspăi-
mântat şi se va teme de scuturarea mâinii DOMNULUI oşti-
rilor, pe care o scutură peste el.
17 Şi ţara lui Iuda va fi o teroare pentru Egipt. Oricine îl
menţionează se va înspăimânta în el însuşi, din cauza sfatu-
lui DOMNULUI oştirilor, pe care l-a hotărât împotriva lui.
18 ¶ În acea zi, cinci cetăţi din ţara Egiptului vor vorbi limba
lui Canaan şi vor jura DOMNULUI oştirilor; una va fi numită
Cetatea Distrugerii.
19 În acea zi, va fi un altar pentru DOMNUL în mijlocul ţării
Egiptului şi o coloană la graniţa acestuia pentru DOMNUL .
20 Şi va fi ca un semn şi ca un martor DOMNULUI oştirilor
în ţara Egiptului, căci ei vor striga către DOMNUL din cauza
opresorilor şi el le va trimite un salvator, chiar unul mare,
 Isaia 22
iar el îi va elibera.
21 Şi DOMNUL va fi cunoscut Egiptului şi egiptenii vor cu-
noaşte pe DOMNUL în acea zi şi vor face sacrificiu şi vor adu-
ce un dar; da, vor face o promisiune DOMNULUI şi o vor
împlini.
22 Şi DOMNUL va lovi Egiptul, îl va lovi şi îl va vindeca şi se
vor întoarce la DOMNUL , iar el se va lăsa implorat de ei şi îi
va vindeca.
23 ¶ În acea zi va fi un drum mre din Egipt în Asiria şi asi-
rienii vor veni în Egipt şi egiptenii în Asiria şi egiptenii vor
servi cu asirienii.
24 În acea zi Israel va fi al treilea cu Egiptul şi cu Asiria, o
binecuvântare în mijlocul ţării,
25 Pe care DOMNUL oştirilor o va binecuvânta, spunând:
Binecuvântat fii Egipt, poporul meu, şi Asiria, lucrarea mâi-
nilor mele, şi Israel, moştenirea mea.
Capitolul 20
Î n anul în care Tartan a venit la Asdod, (când Sargon, îm-
păratul Asiriei, l-a trimis) şi a luptat împotriva Asdodului
şi l-a luat;
2 În acelaşi timp DOMNUL a vorbit prin Isaia, fiul lui Amoţ,
spunând: Du-te şi dezleagă pânza de sac de pe coapsele tale
şi dă-ţi jos sandala din picior. Şi el a făcut astfel, umblând
gol şi desculţ.
3 Şi DOMNUL a spus: Aşa cum servitorul meu Isaia a umblat
gol şi desculţ trei ani ca un semn şi o minune peste Egipt şi
peste Etiopia,
4 La fel împăratul Asiriei îi va duce pe egipteni prizonieri şi
pe etiopieni captivi, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi, chiar cu
fesele lor descoperite, spre ruşinea Egiptului.
5 Şi vor fi înspăimântaţi şi ruşinaţi de Etiopia, speranţa lor,
şi de Egipt, gloria lor.
6 Şi locuitorul acestei insule va spune în acea zi: Iată, astfel
este speranţa noastră, la care fugim pentru ajutor, pentru a fi
eliberaţi de împăratul Asiriei, şi cum vom scăpa?
Capitolul 21
P ovara deşertului mării. Precum trec vârtejuri-
le de vânt din sud, la fel vine din deşert, dintr-o ţară
înfricoşătoare.
2 O viziune apăsătoare îmi este arătată; cel perfid se poartă
cu perfidie şi prădătorul pradă. Urcă-te, Elame, asediază tu
Medio! Am făcut să înceteze tot suspinul lor.
3 De aceea coapsele mele sunt umplute cu durere; junghiuri
m-au apucat, ca junghiurile unei femei care suferă durerile
naşterii; am fost încovoiat la auzirea ei; am fost descurajat la
vederea ei.
4 Inima mea a tânjit, groaza m-a înspăimântat; el mi-a pre-
făcut în frică noaptea plăcerii mele.
5 Pregătiţi masa, vegheaţi în turnul de veghere, mâncaţi,
beţi; ridicaţi-vă, prinţilor, şi ungeţi scutul.
6 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Du-te, pune un paznic,
să spună ce vede.
7 Iar el a văzut un car cu doi călăreţi, un car cu măgari şi un
car cu cămile; şi le-a dat bine ascultare, cu multă atenţie;
8 Şi a strigat ca un leu: Domnul meu, stau continuu în turnul
de veghere în timpul zilei şi sunt pus în postul meu nopţi
întregi;
9 Şi, iată, se apropie un car cu bărbaţi, cu doi călăreţi. Iar el a
răspuns şi a zis: Babilonul a căzut, a căzut; şi toate imaginile
sculptate ale dumnezeilor lui le-a zdrobit la pământ.
410
10 Treieratul meu şi grânele ariei mele, ceea ce am auzit de la
DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, v-am vestit!
11 ¶ Povara lui Duma. Mă cheamă din Seir: Paznicule, cât
mai este din noapte? Paznicule, cât mai este din noapte?
12 Paznicul a spus: Dimineaţa vine şi de asemenea noaptea;
dacă veţi cerceta, cercetaţi; întoarceţi-vă, veniţi.
13 ¶ Povara asupra Arabiei. În pădurea Arabiei veţi poposi,
voi, caravane din Dedanim.
14 Locuitorii ţării Tema au adus apă celui însetat, l-au în-
tâmpinat cu pâinea lor pe cel care fugea.
15 Fiindcă ei au fugit de săbii, de sabia scoasă şi de arcul în-
cordat şi de apăsarea războiului.
16 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Mai puţin de un an,
conform anilor unui angajat, şi toată gloria Chedarului se
va sfârşi;
17 Şi rămăşiţa numărului de arcaşi, războinici ai copiilor
Chedarului, va fi micşorată, fiindcă DOMNUL Dumnezeul
lui Israel a vorbit.
Capitolul 22
P ovara văii viziunii: Ce îţi este acum, că te-ai urcat pe
acoperişurile caselor?
2 Tu, cea plină de gălăgie, cetate tumultuoasă, cetate voioa-
să; ucişii tăi nu sunt ucişi cu sabia, nici morţi în bătălie.
3 Toţi conducătorii tăi au fugit împreună, sunt legaţi de ar-
caşi; toţi cei găsiţi în tine, care au fugit de departe, sunt legaţi
împreună.
4 De aceea am spus: Întoarceţi privirea de la mine; voi plân-
ge amar, nu vă osteniţi să mă mângâiaţi, din cauza prădării
fiicei poporului meu.
5 Fiindcă este o zi de tulburare şi de călcare în picioare şi de
nedumerire de la Domnul DUMNEZEUL oştirilor în valea
viziunii, dărâmând zidurile, şi de strigăt către munţi.
6 Şi Elam a purtat tolba, cu care de bărbaţi şi călăreţi, şi
Chirul a dezvelit scutul.
7 Şi se va întâmpla că cele mai alese văi ale tale vor fi pline de
care; şi călăreţii se vor aşeza în rând la poartă.
8 ¶ Iar el a descoperit ascunzătoarea lui Iuda şi tu te-ai uitat
în acea zi la armura casei din pădure.
9 Voi aţi văzut de asemenea spărturile cetăţii lui David, că
sunt multe; şi aţi adunat apele iazului inferior.
10 Şi aţi numărat casele Ierusalimului şi aţi dărâmat casele
pentru a fortifica zidul.
11 Aţi făcut de asemenea un şanţ între cele două ziduri pen-
tru apa din iazul vechi; dar nu v-aţi uitat la făcătorul aces-
tuia, nici nu aţi avut respect pentru cel care l-a modelat cu
mult timp în urmă.
12 Şi în acea zi Domnul DUMNEZEUL oştirilor a chemat la
plâns şi la jelit şi la pleşuvie şi la încingere cu pânză de sac;
13 Şi, iată bucurie şi veselie, junghiere de boi şi tăiere de oi,
mâncare de carne şi băut de vin; să mâncăm şi să bem, căci
mâine vom muri.
14 Şi mi-a fost revelat în urechile mele de către DOMNUL
oştirilor: Cu siguranţă această nelegiuire nu va fi curăţată
de la voi până când muriţi, spune Domnul DUMNEZEUL
oştirilor.
15 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor: Mergi, du-
te la acest trezorier, la Şebna, care este peste casă şi spune:
16 Ce ai aici? Şi pe cine ai aici că ţi-ai despicat un mormânt
aici, ca cel care îşi despică sus un mormânt şi îşi ciopleşte o
locuinţă pentru el în stâncă?
17 Iată, DOMNUL te va duce departe cu o captivitate
 Isaia 24
puternică şi te va acoperi cu totul.
18 Negreşit te va întoarce cu violenţă şi te va arunca precum
o minge într-o ţară mare; acolo vei muri şi acolo carele glo-
riei tale vor fi ruşinea casei domnului tău.
19 Şi te voi alunga din poziţia ta şi din starea ta el te va trage
jos.
20 ¶ Şi se va întâmpla, în acea zi, că voi chema pe servitorul
meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
21 Şi îl voi îmbrăca cu roba ta şi îl voi întări cu brâul tău şi voi
încredinţa domnia ta în mâna lui, şi el va fi tată locuitorilor
Ierusalimului şi casei lui Iuda.
22 Şi cheia casei lui David o voi pune pe umărul lui; astfel el
va deschide şi nimeni nu va închide; şi va închide şi nimeni
nu va deschide.
23 Şi îl voi întări ca pe un cui într-un loc sigur; şi va fi ca un
tron glorios în casa tatălui său.
24 Şi ei vor atârna pe el toată gloria casei tatălui său, urmaşii
şi urmaşele, toate vasele mici, de la vasele paharelor, până la
toate vasele de felul ulcioarelor.
25 În acea zi, spune DOMNUL oştirilor, cuiul întărit în locul
sigur va fi îndepărtat şi va fi retezat şi va cădea; şi povara care
a fost pe acesta va fi stârpită, fiindcă DOMNUL a vorbit.
Capitolul 23
P ovara Tirului. Urlaţi, corăbii ale Tarsisului; fiind-
că este risipit, încât nu este casă, nici intrare, din ţara
Chitim li s-a arătat.
2 Tăceţi, voi locuitori ai insulei, pe care comercianţii
Sidonului, care trec peste mare, te-au umplut.
3 Şi prin ape mari sămânţa Sihorului, secerişul râului, este
venitul lui; şi este un târg de naţiuni.
4 Fii ruşinat, Sidonule; căci marea a vorbit, tăria mării, spu-
nând: Nu am durerile naşterii, nici nu nasc copii, nici nu
hrănesc tineri, nici nu cresc fecioare.
5 Ca şi la mărturia referitoare la Egipt, la fel vor fi îndureraţi
adânc la mărturia Tirului.
6 Treceţi în Tarsis; urlaţi, locuitori ai insulei.
7 Este aceasta cetatea voastră bucuroasă, a cărei antichitate
este din zilele de demult? Propriile picioare o vor purta de-
parte să locuiască temporar.
8 Cine a ţinut acest sfat împotriva Tirului, cetatea cea în-
coronată, a cărei comercianţi sunt prinţi, a cărei negus-
tori sunt onorabilii pământului?
9 DOMNUL oştirilor a hotărât aceasta, să întineze mân-
dria întregii glorii şi să aducă în dispreţ pe toţi onorabilii
pământului.
10 Treci prin ţara ta ca un râu, fiica Tarsisului; nu mai este
putere.
11 El şi-a întins mâna asupra mării, a scuturat împărăţii-
le; DOMNUL a dat poruncă împotriva cetăţii negustoreşti,
pentru a-i distruge întăriturile.
12 Şi a spus: Nu te vei mai bucura, fecioară oprimată, fiică a
Sidonului; ridică-te, treci în Chitim; acolo de asemenea nu
vei avea odihnă.
13 Iată ţara caldeilor; acest popor nu era, până când asirienii
nu l-au fondat pentru cei care locuiesc în pustiu; i-au aşezat
turnurile, i-au ridicat palatele; iar el a adus-o la ruină.
14 Urlaţi, corăbii ale Tarsisului, căci puterea voastră este
risipită.
15 Şi se va întâmpla, în acea zi, că Tirul va fi uitat şaptezeci
de ani, conform zilelor unui împărat, după sfârşitul a şapte-
zeci de ani va cânta Tirul ca o curvă.
411
16 Ia o harpă, mergi prin cetate, tu curvă care ai fost uitată;
cântă melodie dulce, cântă multe cântece, ca să îşi aminteas-
că de tine.
17 ¶ Şi se va întâmpla după sfârşitul a şaptezeci de ani, că
DOMNUL va cerceta Tirul, iar ea se va întoarce la câştigul ei
şi va curvi cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului.
18 Şi marfa şi câştigul ei va fi sfinţenie DOMNULUI; nu va
fi nici tezaurizată, nici strânsă; fiindcă marfa ei va fi pen-
tru cei ce locuiesc înaintea DOMNULUI, pentru a mânca
de ajuns şi pentru îmbrăcăminte durabilă.
Capitolul 24
I ată, Domnul goleşte pământul şi îl risipeşte şi îl răstoar-
nă şi împrăştie departe pe locuitorii acestuia.
2 Şi va fi, precum cu poporul, la fel cu preotul; precum cu
servitorul, la fel cu stăpânul său; precum cu servitoarea, la
fel cu stăpâna ei; precum cu cumpărătorul, la fel cu vânzăto-
rul; precum cu creditorul, la fel cu debitorul; precum cu cel
ce ia camătă, la fel cu cel care îi dă cu camătă.
3 Ţara va fi golită de tot şi prădată în întregime, căci DOMNUL
a vorbit acest cuvânt.
4 Pământul jeleşte şi se pierde, lumea tânjeşte şi se pierde,
aroganţii pământului tânjesc.
5 Pământul este de asemenea întinat sub locuitorii acestuia,
deoarece au încălcat legile, au schimbat rânduiala, au rupt
legământul veşnic.
6 De aceea blestemul a devorat pământul şi cei ce locuiesc
pe el sunt pustiiţi; de aceea locuitorii pământului sunt arşi şi
puţini oameni rămaşi.
7 Vinul nou jeleşte, via tânjeşte, toţi cei veseli în inimă
oftează.
8 Bucuria tamburinelor încetează, zgomotul celor care se
bucură se sfârşeşte, bucuria harpei încetează.
9 Ei nu vor bea vin cu o cântare; băutura tare va fi amară
celor care o beau.
10 Cetatea pustiirii este zdrobită; fiecare casă este închisă,
încât nici un om să nu intre.
11 Este strigăt pe străzi pentru vin; toată bucuria este întune-
cată, veselia ţării s-a dus.
12 În cetate a rămas pustiire şi poarta este lovită cu
distrugere.
13 ¶ Când va fi astfel în mijlocul ţării printre oameni, va fi
ca scuturarea unui măslin şi precum strugurii culeşi după ce
recoltarea este gata.
14 Îşi vor înălţa vocea, vor cânta pentru maiestatea
DOMNULUI, vor striga tare dinspre mare.
15 De aceea glorificaţi pe DOMNUL în focuri, numele
DOMNULUI Dumnezeul lui Israel în insulele mării.
16 ¶ Din partea cea mai îndepărtată a pământului am auzit
cântece, glorie celui drept. Dar eu am spus: Slăbiciunea mea,
slăbiciunea mea, vai mie! Cei perfizi s-au purtat perfid; da,
cei perfizi s-au purtat foarte perfid.
17 Frica şi groapa şi cursa sunt asupra ta, locuitor al
pământului.
18 Şi se va întâmpla, că cel ce fuge de zgomotul fricii va că-
dea în groapă; şi cel ce iese din mijlocul gropii va fi prins în
cursă, căci ferestrele de sus sunt deschise şi fundaţiile pă-
mântului se clatină.
19 Pământul este zdrobit de tot, pământul este dizolvat în
întregime, pământul este mişcat peste măsură.
20 Pământul se va clătina încoace şi încolo ca un beţiv şi va
fi îndepărtat ca o colibă; şi fărădelegea acestuia va fi grea
 Isaia 27
asupra lui; şi va cădea şi nu se va mai ridica.
21 Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va pedepsi oş-
tirea celor înalţi din înalt şi pe împăraţii pământului peste
pământ.
22 Şi vor fi adunaţi precum prizonierii sunt adunaţi în groa-
pă şi vor fi închişi în închisoare şi după multe zile vor fi
cercetaţi.
23 Atunci luna va fi încurcată şi soarele ruşinat, când
DOMNUL oştirilor va domni în muntele Sion şi în Ierusalim
şi glorios înaintea bătrânilor lui.
Capitolul 25
D OAMNE , tu eşti Dumnezeul meu; te voi înălţa, voi lăuda
numele tău, căci ai făcut lucruri minunate; sfaturile tale
din vechime sunt credincioşie şi adevăr.
2 Fiindcă dintr-o cetate ai făcut o movilă; dintr-o cetate apă-
rată, o ruină, un palat al străinilor să nu mai fie cetate; nu va
fi niciodată construită.
3 De aceea poporul cel tare te va glorifica, cetatea naţiunilor
tirane se va teme de tine.
4 Fiindcă ai fost putere pentru sărac, putere pentru nevoiaş
în strâmtorarea lui, şi un loc de refugiu din faţa furtunii,
umbră în faţa căldurii, când explozia tiranilor este ca o fur-
tună împotriva zidului.
5 Vei înjosi zgomotul străinilor, precum căldura într-un
loc uscat; căldura cu umbra unui nor; ramura tiranilor va
fi umilită.
6 ¶ Şi în acest munte DOMNUL oştirilor va face tuturor po-
poarelor un ospăţ a lucrurilor grase, un ospăţ a vinurilor pe
drojdii, a lucrurilor grase pline de măduvă, a vinurilor pe
drojdii bine rafinate.
7 Şi el va distruge în acest munte faţa acoperitorii aruncată
peste toate popoarele şi vălul întins peste toate naţiunile.
8 El va înghiţi moartea în victorie; şi Domnul DUMNEZEU
va şterge lacrimile de pe toate feţele; şi mustrarea poporului
său o va lua de pe tot pământul, fiindcă DOMNUL a vorbit.
9 ¶ Şi se va spune în acea zi: Iată, acesta este Dumnezeul nos-
tru; noi l-am aşteptat şi el ne va salva, acesta este DOMNUL;
l-am aşteptat, ne vom veseli şi ne vom bucura în salvarea
lui.
10 Fiindcă în acest munte se va odihni mâna DOMNULUI şi
Moab va fi călcat sub el, precum paiele sunt călcate pentru
mormanul de balegă.
11 Şi îşi va întinde înainte mâinile sale în mijlocul lor, pre-
cum cel care înoată îşi întinde înainte mâinile pentru a înota
şi va înjosi mândria lor împreună cu prăzile mâinilor lor.
12 Şi fortăreaţa fortului înalt al zidurilor tale, el o va înjosi, o
va aşeza şi o va doborî la pământ, în ţărână.
Capitolul 26
Î n acea zi se va cânta această cântare în ţara lui Iuda: Avem
o cetate tare; salvare va rândui Dumnezeu pentru ziduri şi
fortificaţii.
2 Deschideţi porţile, ca naţiunea cea dreaptă care ţine ade-
vărul să intre.
3 Tu îl vei ţine în desăvârşită pace, pe cel a cărui minte este
fixată asupra ta, deoarece el se încrede în tine.
4 Încredeţi-vă în DOMNUL pentru totdeauna, fiindcă în
DOMNUL IEHOVA este tărie veşnică,
5 Fiindcă el înjoseşte pe cei ce locuiesc în înălţime; cetatea
îngâmfată o umileşte; o umileşte până la pământ; o aduce
în ţărână.
412
6 Piciorul o va călca, picioarele săracilor şi paşii celor
nevoiaşi.
7 Calea celui drept este integritate; tu, cel mai integru, cân-
tăreşti calea celui drept.
8 Da, pe calea judecăţilor tale, Doamne, te-am aşteptat;
dorinţa sufletului nostru este pentru numele tău şi pentru
amintirea ta.
9 Cu sufletul meu te-am dorit în noapte; da, cu duhul meu
din mine te voi căuta devreme, deoarece când judecăţile tale
sunt pe pământ, locuitorii lumii vor învăţa dreptatea.
10 Să fie arătată favoare celui stricat, totuşi el nu va învăţa
dreptatea; în ţara integrităţii el se va purta nedrept şi nu va
privi maiestatea DOMNULUI.
11 DOAMNE , când mâna ta este înălţată, ei nu vor vedea; ci
vor vedea şi vor fi ruşinaţi de invidia lor faţă de popor; da,
focul duşmanilor tăi îi va devora.
12 ¶ DOAMNE , tu vei rândui pace pentru noi; căci de aseme-
nea ai lucrat toate faptele noastre în noi.
13 DOAMNE Dumnezeul nostru, alţi domni în afara ta au
avut stăpânire asupra noastră; dar numai prin tine vom
aminti despre numele tău.
14 Ei sunt morţi, nu vor trăi; sunt decedaţi, nu se vor mai
ridica; de aceea tu i-ai cercetat şi i-ai nimicit şi ai făcut toată
amintirea lor să piară.
15 Tu ai înmulţit naţiunea, O DOAMNE , ai înmulţit naţiu-
nea, tu eşti glorificat, ai mutat-o departe până la toate mar-
ginile pământului.
16 DOAMNE , în tulburare te-au cercetat, au turnat o rugă-
ciune când pedeapsa ta a fost asupra lor.
17 Ca o femeie însărcinată, care se apropie de timpul ei de a
naşte, este în durere şi strigă în junghiurile ei, astfel am fost
noi în faţa ta, DOAMNE .
18 Am fost însărcinaţi, am fost în durere şi parcă am fi năs-
cut vânt; nu am lucrat nici o eliberare pe pământ, nici nu au
căzut locuitorii lumii.
19 Morţii tăi vor trăi, împreună cu trupul meu mort se vor
ridica ei. Treziţi-vă şi cântaţi, voi care locuiţi în ţărână; căci
roua ta este ca roua ierburilor şi pământul va da afară pe cei
morţi.
20 ¶ Vino, poporul meu, intră în încăperile tale şi închide-ţi
uşile după tine, ascunde-te ca pentru puţin timp, până când
indignarea va fi trecut.
21 Fiindcă, iată, DOMNUL iese din locul său să pedepsească
pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor; pământul
de asemenea îşi va arăta sângele şi nu va mai acoperi pe uci-
şii lui.
Capitolul 27
Î n acea zi, DOMNUL cu sabia lui crudă şi mare şi puterni-
că va pedepsi leviatanul, şarpele străpungător, chiar levi-
atanul, acel şarpe strâmb; şi va ucide dragonul care este în
mare.
2 În acea zi cântaţi-i: Vie cu vin roşu.
3 Eu, DOMNUL , o păzesc; o voi uda în fiecare clipă; ca ni-
meni să nu o vatăme, o voi ţine noapte şi zi.
4 Furie nu este în mine; cine va aşeza mărăcinii şi spinii îm-
potriva mea în bătălie? Eu voi trece prin ei, îi voi arde în
întregime.
5 Sau, să îmi apuce tăria, ca să facă pace cu mine, da el va
face pace cu mine.
6 El îi va face pe cei care vin din Iacob să prindă rădăcină;
Israel va înflori şi înmuguri şi va umple faţa lumii cu rod.
 Isaia 29
7 L-a lovit el, aşa cum a lovit pe cei ce l-au lovit? Sau este el
ucis conform uciderii celor ce sunt ucişi de el?
8 Cu măsură, când se întinde, tu te vei certa cu ea; el opreşte
vântul său aspru în ziua vântului de est.
9 De aceea prin aceasta va fi nelegiuirea lui Iacob curăţată; şi
acesta este tot rodul pentru a îndepărta păcatul lui; când el
face toate pietrele altarului ca pietre de cretă care sunt bătute
în bucăţi, dumbrăvile şi chipurile nu vor sta în picioare.
10 Totuşi cetatea apărată va fi pustiită şi locuinţa părăsită şi
lăsată asemenea unui pustiu, acolo va paşte viţelul şi acolo se
va culca şi va mistui ramurile acesteia.
11 Când crengile acestuia se ofilesc, vor fi rupte, femeile vor
veni şi le vor da foc, căci este un popor fără înţelegere; de
aceea cel ce i-a făcut nu va avea milă de ei şi cel ce i-a format
nu le va arăta favoare.
12 Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la
canalul râului până la pârâul Egiptului şi veţi fi adunaţi unul
câte unul, voi copiii lui Israel.
13 Şi se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi
cei care erau gata să piară în ţara Asiriei şi proscrişii din ţara
Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele
sfânt, la Ierusalim.
Capitolul 28
V ai coroanei mândriei, beţivilor lui Efraim, a cărei fru-
museţe glorioasă este o floare ce se vestejeşte, care este
pe capul văilor grase ale celor ce sunt învinşi de vin!
2 Iată, Domnul are pe unul puternic şi tare, care, ca o vijelie
de grindină şi o furtună distrugătoare, ca un potop de ape
puternice ce se revarsă, o va doborî la pământ cu mâna.
3 Coroana mândriei, beţivii lui Efraim, va fi călcată în
picioare,
4 Şi frumuseţea glorioasă, care este pe capul văii grase, va fi
o floare ce se vestejeşte şi ca un fruct timpuriu înaintea verii;
pe care cel care îl priveşte, văzându-l, îl mănâncă până îl mai
are în mână.
5 În acea zi DOMNUL oştirilor va fi o coroană de glorie şi o
diademă de frumuseţe pentru rămăşiţa poporului său,
6 Şi duh de judecată pentru cel ce şade la judecată şi tărie
pentru cei ce împing bătălia înapoi la poartă.
7 Dar ei de asemenea au rătăcit prin vin şi prin băutură tare
sunt abătuţi de pe cale; preotul şi profetul au rătăcit prin bău-
tură tare, ei sunt înghiţiţi de vin, sunt abătuţi de pe cale prin
băutură tare; rătăcesc în viziune, se poticnesc în judecată.
8 Căci toate mesele sunt pline de vomă şi murdărie, încât nu
este loc curat.
9 ¶ Pe cine va învăţa el cunoaştere? şi pe cine va face să înţe-
leagă doctrină? Pe cei înţărcaţi de lapte şi luaţi de la sâni.
10 Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste
precept; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo
puţin;
11 Căci cu buze bâlbâite şi o altă limbă va vorbi el acestui
popor.
12 Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceţi pe
cel obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei
au refuzat să asculte.
13 Dar cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept,
precept peste precept; rând peste rând, rând peste rând; aici
puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe spate şi să
fie frânţi şi prinşi şi luaţi.
14 ¶ De aceea ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi oameni
batjocoritori, care domniţi peste acest popor care este în
413
Ierusalim.
15 Fiindcă aţi spus: Am făcut legământ cu moartea şi cu ia-
dul avem o înţelegere; când va trece biciul inundării, nu va
veni la noi; căci din minciuni ne-am făcut un loc de refugiu
şi ne-am ascuns sub falsitate;
16 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu aşez
în Sion, ca temelie, o piatră, o piatră încercată, o preţioa-
să piatră unghiulară, o temelie sigură; cel ce crede nu se va
grăbi.
17 Voi pune judecata în linie de măsurat şi dreptate în firul
cu plumb; şi grindina va mătura locul de scăpare al minciu-
nilor şi apele vor inunda adăpostul.
18 Şi legământul vostru cu moartea va fi anulat şi înţelegerea
voastră cu iadul nu va rămâne în picioare; când va trece bi-
ciul inundării, veţi fi călcaţi de el.
19 De câte ori trece, vă va lua; căci dimineaţă de dimineaţă
va trece, ziua şi noaptea; şi va fi o chinuire doar ca să înţele-
geţi mărturia.
20 Fiindcă patul este mai scurt decât se poate întinde în el
un om; şi acoperitoarea mai îngustă decât să se poată înveli
în ea.
21 Căci DOMNUL se va ridica precum în muntele Peraţim,
se va înfuria ca în valea Gabaonului, ca să îşi facă lucra-
rea, lucrarea lui străină; şi să împlinească fapta lui, fapta lui
neobişnuită.
22 Acum de aceea nu fiţi batjocoritori, ca nu cumva să vă fie
întărite legăturile; căci am auzit de la Domnul DUMNEZEUL
oştirilor o mistuire, hotărâtă peste tot pământul.
23 ¶ Aplecaţi-vă urechea şi auziţi vocea mea; daţi ascultare
şi auziţi vorbirea mea.
24 Ară plugarul toată ziua pentru a semăna? Deschide el şi
sparge brazdele pământului său?
25 Când a îndreptat faţa acestuia, nu aruncă departe măză-
richile şi nu împrăştie chimenul şi nu aruncă grâul în rân-
duri şi orzul rânduit şi alacul la locul lor?
26 Fiindcă Dumnezeul lui îl instruieşte spre judecată şi îl
îndrumă.
27 Căci măzărichile nu se vântură cu ceva ascuţit, nici roată
de căruţ nu se întoarce peste chimen, ci măzărichile sunt
bătute cu un toiag şi chimenul cu o nuia.
28 Grânele de pâine sunt zdrobite, deoarece nu le va vântura
pentru totdeauna; nici nu le va sfărâma cu roata căruţului
său, nici nu le va zdrobi cu călăreţii lui.
29 Aceasta de asemenea vine de la DOMNUL oştirilor, care
este minunat în sfat şi măreţ în lucrare.
Capitolul 29
V
lor.
ai lui Ariel, lui Ariel, cetatea unde a locuit David!
Adăugaţi an la an, lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul
2 Totuşi voi strâmtora pe Ariel şi va fi jelire şi întristare şi
îmi va fi ca Ariel.
3 Şi voi aşeza tabăra împotriva ta de jur împrejur şi te voi
asedia cu un munte şi voi ridica fortăreţe împotriva ta.
4 Şi vei fi înjosit şi vei vorbi din pământ, şi vorbirea ta va fi de
jos din ţărână şi vocea ta va fi ca a unuia care are demon, din
pământ şi vorbirea ta va şopti din ţărână.
5 Mai mult, mulţimea străinilor tăi va fi ca ţărâna măruntă
şi mulţimea tiranilor va fi ca pleava care trece, da, va fi într-o
clipă, dintr-odată.
6 Vei fi cercetat de DOMNUL oştirilor cu tunet şi cutre-
mur şi mare zgomot, cu furtună şi vijelie şi flacăra focului
 Isaia 30
mistuitor.
7 Şi mulţimea tuturor naţiunilor care luptă împotriva lui
Ariel, chiar toţi cei ce luptă împotriva ei şi a întăriturilor ei
şi care o tulbură, va fi ca visul unei viziuni de noapte.
8 Va fi ca atunci când un flămând visează şi, iată, mănâncă;
dar se trezeşte şi sufletul său este gol; sau ca atunci când un
însetat visează şi, iată, bea; dar se trezeşte şi, iată, este leşinat
şi sufletul său pofteşte, astfel va fi mulţimea tuturor naţiuni-
lor care luptă împotriva muntelui Sion.
9 ¶ Opriţi-vă şi minunaţi-vă; ţipaţi şi strigaţi, ei sunt beţi,
dar nu de vin; şovăie, dar nu de băutură tare.
10 Fiindcă DOMNUL a turnat peste voi duhul unui somn
adânc şi v-a închis ochii, pe profeţii şi conducătorii voştri,
pe văzători i-a acoperit.
11 Şi viziunea tuturor v-a devenit precum cuvintele unei
cărţi sigilate, dată unui învăţat, spunând: Citeşte-o, te rog;
iar el spune: Nu pot, fiindcă este sigilată;
12 Şi cartea este dată unui neînvăţat, spunând: Citeşte-o, te
rog; iar el spune: Nu sunt învăţat.
13 ¶ De aceea Domnul a spus: Întrucât acest popor se apro-
pie de mine cu gura lor şi cu buzele lor mă onorează, totuşi
şi-au depărtat inima de mine şi temerea lor de mine este ca
un precept învăţat de la oameni;
14 De aceea, iată, voi continua să fac o lucrare minunată în
mijlocul acestui popor, o lucrare minunată şi o minune; fi-
indcă înţelepciunea înţelepţilor lor va pieri şi înţelegerea ce-
lor prudenţi ai lui va fi ascunsă.
15 Vai celor ce merg adânc pentru a-şi ascunde sfatul de
DOMNUL şi faptele lor sunt în întuneric şi spun: Cine ne
vede? Şi: Cine ne cunoaşte?
16 Perversitatea voastră va fi considerată ca lutul olarului;
căci va spune lucrarea despre cel care a făcut-o: Nu el m-a
făcut? Sau lucrul alcătuit va spune despre cel care l-a alcătu-
it: Nu a avut înţelegere?
17 ¶ Nu este decât foarte puţin timp şi Libanul se va schim-
ba într-un câmp roditor şi câmpul roditor va fi socotit ca o
pădure.
18 Şi în acea zi surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor
vor vedea din întunecime şi din întuneric.
19 Cei blânzi de asemenea îşi vor creşte bucuria în DOMNUL
şi cei săraci între oameni se vor bucura în Cel Sfânt al lui
Israel.
20 Fiindcă tiranul este făcut de nimic şi batjocoritorul este
mistuit şi toţi care caută să vadă nelegiuirea sunt stârpiţi,
21 Care fac pe om vinovat pentru un cuvânt şi aşează o cap-
cană pentru cel care mustră la poartă şi abat pe cel drept
pentru un lucru de nimic.
22 De aceea astfel spune DOMNUL , care a răscumpărat pe
Avraam, referitor la casa lui Iacob: Iacob nu va fi acum ruşi-
nat, nici nu-i va păli acum faţa.
23 Dar când îşi vede copiii, lucrarea mâinilor mele, în mij-
locul lui, ei vor sfinţi numele meu şi vor sfinţi pe Cel Sfânt al
lui Iacob şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24 De asemenea cei care au rătăcit în duh, vor ajunge la înţe-
legere şi cei care au cârtit vor învăţa doctrină.
Capitolul 30
V ai copiilor răzvrătiţi, spune DOMNUL , care primesc
sfat, dar nu de la mine; şi care se acoperă cu o acoperi-
toare, dar nu din duhul meu, să adauge păcat la păcat.
2 Care umblă să coboare în Egipt şi nu au întrebat de gura
mea; pentru a se întări în tăria lui Faraon şi pentru a se
414
încrede în umbra Egiptului!
3 De aceea tăria lui Faraon va fi ruşinea voastră şi încrederea
în umbra Egiptului încurcătura voastră.
4 Căci prinţii lui au fost la Ţoan şi ambasadorii lui au venit
la Hanes.
5 Toţi au fost ruşinaţi de un popor care nu le-a folosit, nici
nu sunt de ajutor nici de folos, ci o ruşine şi, de asemenea,
o ocară.
6 Povara fiarelor sudului, în ţara tulburării şi chinului, de
unde vin leul tânăr şi bătrân, vipera şi şarpele zburător fe-
roce, îşi vor căra bogăţiile pe umerii măgarilor tineri; şi te-
zaurele lor pe cocoaşele cămilelor, la un popor care nu le va
folosi la nimic.
7 Fiindcă egiptenii vor ajuta în zadar şi fără folos, de aceea
am strigat referitor la aceasta: Tăria lor este să stea liniştiţi!
8 ¶ Du-te, scrie aceasta înaintea lor pe o tăbliţă şi noteaz-o
într-o carte, ca să fie pentru timpul ce va veni, pentru tot-
deauna şi întotdeauna,
9 Că acesta este un popor răzvrătit, copii mincinoşi, copii ce
nu vor asculta legea DOMNULUI,
10 Care spun văzătorilor: Să nu vedeţi; şi profeţilor: Să nu ne
profeţiţi lucruri drepte, vorbiţi-ne lucruri măgulitoare, pro-
feţiţi înşelăciuni,
11 Ieşiţi de pe cale, abateţi-vă de pe cărare, luaţi-l din faţa
noastră pe Cel Sfânt al lui Israel.
12 De aceea astfel spune Cel Sfânt al lui Israel: Deoarece dis-
preţuiţi acest cuvânt şi vă încredeţi în oprimare şi perversiu-
ne şi rămâneţi în aceasta,
13 De aceea această nelegiuire vă va fi ca o spărtură gata să
cadă, lărgindu-se într-un zid înalt, a cărui prăbuşire vine
dintr-odată, într-un moment.
14 Iar el îl va sfărâma ca spargerea vasului olarului care este
spart în bucăţi; nu va cruţa, astfel încât nu se va găsi în ples-
nirea acestuia o bucată pentru a lua foc din vatră, sau pentru
a lua apă din groapă.
15 Fiindcă astfel spune Domnul DUMNEZEU, Cel Sfânt al
lui Israel: În întoarcere şi odihnă veţi fi salvaţi; în linişte şi în
încredere va fi tăria voastră; dar aţi refuzat.
16 Dar aţi spus: Nu; vom fugi călare pe cai; de aceea veţi
fugi; şi: Vom călări pe cei iuţi; de aceea cei ce vă vor urmări
vor fi iuţi.
17 O mie vor fugi la mustrarea unuia; veţi fugi la mustrarea a
cinci, până când veţi fi lăsaţi ca un far pe vârful unui munte
şi ca un însemn pe un deal.
18 ¶ Şi de aceea DOMNUL va aştepta, ca să fie cu har către
voi şi de aceea va fi înălţat, ca să aibă milă de voi, fiindcă
DOMNUL este un Dumnezeu al judecăţii; binecuvântaţi sunt
toţi cei care îl aşteaptă.
19 Fiindcă poporul va locui în Sion, la Ierusalim, tu nu vei
mai plânge; el va fi foarte milos faţă de tine, la vocea strigă-
tului tău; când îl va auzi, îţi va răspunde.
20 Şi, deşi Domnul îţi dă pâinea restriştei şi apa chinuirii,
totuşi învăţătorii tăi nu vor mai fi îndepărtaţi într-un colţ, ci
ochii tăi îi vor vedea pe învăţătorii tăi.
21 Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând:
Aceasta este calea, umblaţi în ea, când vă întoarceţi la dreapta
şi când vă întoarceţi la stânga.
22 Veţi pângări de asemenea acoperitoarea idolilor voştri din
argint şi ornamentul idolilor voştri turnaţi din aur, aruncă-i
precum o cârpă menstruală; spune-i: Du-te de aici.
23 Atunci va da ploaia seminţei tale, cu care să semeni pă-
mântul; şi pâine din venitul pământului, care va fi gras şi
 Isaia 33
roditor; în acea zi vitele tale vor paşte în păşuni largi.
24 Boii de asemenea şi măgarii tineri care ară pământul
vor mânca nutreţ curat, vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Şi vor fi peste fiecare munte înalt şi peste fiecare deal înalt,
râuri şi pâraie de ape, în ziua marelui măcel, când turnurile
vor cădea.
26 Mai mult, lumina lunii va fi ca lumina soarelui şi lumina
soarelui va fi înşeptită, ca lumina a şapte zile, în ziua în care
DOMNUL leagă spărtura poporului său şi vindecă lovitura
rănii lui.
27 ¶ Iată, numele DOMNULUI vine de departe, arzând în
mânia lui şi povara lui este grea; buzele lui sunt pline de in-
dignare şi limba lui ca un foc mistuitor,
28 Şi suflarea lui, ca pârâu ce inundă, va ajunge la mijlocul
gâtului, pentru a cerne naţiunile cu sita vanităţii şi va fi un
frâu în fălcile poporului, făcându-l să rătăcească.
29 Veţi avea un cântec, ca în noaptea când este ţinută o so-
lemnitate sfântă; şi veselie a inimii, ca atunci când unul mer-
ge cu fluier pentru a veni în muntele sfânt al DOMNULUI, la
Cel tare al lui Israel.
30 Şi DOMNUL va face vocea lui glorioasă să fie auzită şi va
arăta aşezarea braţului său cu indignarea mâniei lui şi cu fla-
căra unui foc mistuitor, cu împrăştiere şi vijelie şi pietre de
grindină.
31 Fiindcă prin vocea DOMNULUI asirienii vor fi bătuţi, el
loveşte cu o nuia.
32 Şi în fiecare loc pe unde toiagul înrădăcinat, pe care
DOMNUL îl va aşeza peste el, va trece, va trece cu tamburine
şi harpe; şi în bătălii ale cutremurării va lupta el cu acesta.
33 Fiindcă Tofetul este rânduit din vechime; da, pentru îm-
părat este pregătit; el l-a făcut adânc şi larg; grămada lui este
foc şi mult lemn; suflarea DOMNULUI o aprinde ca un râu
de pucioasă.
Capitolul 31
V ai celor ce coboară în Egipt pentru ajutor şi se sprijină
pe cai şi se încred în care, deoarece sunt multe, şi în că-
lăreţi, deoarece sunt foarte tari, dar nu privesc la Cel Sfânt al
lui Israel, nici nu caută pe DOMNUL!
2 Şi totuşi el este înţelept şi va aduce răul şi nu îşi va retrage
cuvintele, ci se va ridica împotriva casei făcătorilor de rău şi
împotriva ajutorului celor ce lucrează nelegiuire.
3 Dar egiptenii sunt oameni şi nu Dumnezeu; şi caii lor car-
ne şi nu duh. Când DOMNUL îşi va întinde mâna, deopotri-
vă cel care ajută va cădea şi cel care este ajutat se va prăbuşi
şi toţi vor pieri împreună.
4 Fiindcă astfel mi-a vorbit DOMNUL: Ca leul şi leul tânăr
ce răcneşte la prada sa, când o mulţime de păstori este che-
mată împotriva lui, nu îi va fi teamă de vocea lor, nici nu se
va umili din cauza zgomotului lor, astfel DOMNUL oştiri-
lor va coborî să lupte pentru muntele Sion şi pentru dealul
acestuia.
5 Ca păsări zburând, astfel va apăra DOMNUL oştirilor
Ierusalimul; apărându-l, de asemenea îl va elibera; şi, tre-
când pe deasupra, îl va păstra.
6 ¶ Întoarceţi-vă către cel împotriva căruia copiii lui Israel
s-au răzvrătit atât de mult.
7 Fiindcă în acea zi fiecare om îşi va arunca idolii din argint
şi idolii lui din aur, pe care propriile voastre mâini vi i-au
făcut pentru păcat.
8 ¶ Atunci va cădea asirianul prin sabie, nu printr-un viteaz;
şi sabia îl va devora, dar nu a unui om rău; şi el va fugi de
415
sabie şi tinerii lui vor fi învinşi.
9 Şi de frică va trece spre întăritura lui şi prinţii lui se vor
teme de însemn, spune DOMNUL , a cărui foc este în Sion şi
al cărui cuptor în Ierusalim.
Capitolul 32
I ată, un împărat va domni cu dreptate şi prinţi vor con-
duce cu judecată.
2 Şi un om va fi ca un ascunziş de vânt şi un adăpost de vi-
jelie; ca râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei mari
stânci într-o ţară însetată.
3 Şi ochii celor care văd nu vor fi slabi şi urechile celor care
aud vor da ascultare.
4 De asemenea inima celor pripiţi va înţelege cunoaşterea, şi
limba bâlbâiţilor va fi gata să vorbească deschis.
5 Persoana ticăloasă nu va mai fi numită darnică, nici despre
avar nu se va spune că este mărinimos.
6 Căci persoana ticăloasă va vorbi ticăloşie şi inima ei va lu-
cra nelegiuire, pentru a practica făţărnicie şi pentru a rosti
falsitate împotriva DOMNULUI, pentru a goli sufletul celui
flămând şi va face băutura celui însetat să se termine.
7 De asemenea instrumentele avarului sunt rele; el plănuieş-
te viclenie pentru a nimici pe cei săraci prin cuvinte minci-
noase, chiar când nevoiaşul vorbeşte drept.
8 Dar cel darnic plănuieşte lucruri darnice; şi prin lucruri
darnice va sta el în picioare.
9 ¶ Ridicaţi-vă, femei fără grijă; ascultaţi-mi vocea, fiice în-
crezătoare; înclinaţi urechea la vorbirea mea.
10 Multe zile şi mulţi ani veţi fi tulburate, femei încrezătoare,
fiindcă recolta strugurilor va înceta, culesul nu va veni.
11 Tremuraţi, femei fără grijă; tulburaţi-vă, voi, cele încreză-
toare; dezbrăcaţi-vă şi dezgoliţi-vă şi încingeţi pânză de sac
peste coapsele voastre.
12 Se vor lamenta pentru sâni, pentru câmpurile plăcute,
pentru via roditoare,
13 Peste ţara poporului meu vor veni spini şi mărăcini; da,
peste toate casele de bucurie în cetatea bucuroasă;
14 Deoarece palatele vor fi părăsite; mulţimea cetăţii va
fi părăsită; fortăreţele şi turnurile vor fi ca vizuini pen-
tru totdeauna, o bucurie a măgarilor sălbatici, o păşune a
turmelor;
15 Până când duhul va fi turnat peste noi de sus şi pustiul va
fi un câmp roditor şi câmpul roditor socotit ca pădure.
16 Atunci judecata va locui în pustiu şi dreptatea va rămâne
în câmpul roditor.
17 Şi lucrarea dreptăţii va fi pace; şi efectul dreptăţii linişte şi
asigurare pentru totdeauna.
18 Şi poporul meu va locui într-o locuinţă paşnică şi în case
sigure şi în locuri de odihnă liniştite;
19 Când va ploua cu grindină, coborând peste pădure; şi ce-
tatea va fi jos într-o vale.
20 Binecuvântaţi sunteţi voi, care semănaţi lângă toate apele,
care trimiteţi acolo picioarele boului şi măgarului.
Capitolul 33
V ai ţie care jefuieşti fără să fi jefuit; şi te porţi cu
perfidie fără ca ei să se fi purtat cu perfidie cu tine!
Când vei înceta să jefuieşti, vei fi jefuit; şi când vei pune
capăt purtării perfide, se vor purta cu perfidie cu tine.
2 DOAMNE , fii cu har către noi, te-am aşteptat, fii tu bra-
ţul lor în fiecare dimineaţă, de asemenea salvarea noastră în
timp de tulburare.
 Isaia 35
3 La zgomotul tumultului, poporul a fugit; la înălţarea ta,
naţiunile au fost împrăştiate.
4 Şi prada ta va fi adunată precum adunarea omizilor; ca
alergarea încolo şi încoace a lăcustelor va alerga el peste ei.
5 DOMNUL este înălţat, căci locuieşte în înalt; el a umplut
Sionul cu judecată şi dreptate.
6 Şi înţelepciune şi cunoaştere vor fi statornicia timpurilor
tale şi tăria salvării, frica de DOMNUL este tezaurul lui.
7 Iată, vitejii lor vor plânge afară; ambasadorii păcii vor
plânge amarnic.
8 Drumurile mari stau risipite, călătorul nu mai este; a rupt
legământul, a dispreţuit cetăţile, nu dă atenţie nimănui.
9 Pământul jeleşte şi tânjeşte; Libanul va fi ruşinat şi retezat;
Saronul este ca un pustiu; şi Basanul şi Carmelul îşi scutură
fructele.
10 Acum mă voi scula, spune DOMNUL; acum voi fi înălţat;
acum mă voi ridica.
11 Veţi concepe iarbă uscată, veţi naşte paie, suflarea voas-
tră, ca focul, vă va mistui.
12 Şi poporul va fi ca arderile varului, ca spini tăiaţi vor fi
arşi în foc.
13 ¶ Voi, de departe, ascultaţi ce am făcut; şi voi, de aproape,
recunoaşteţi puterea mea.
14 Păcătoşii în Sion sunt înspăimântaţi; teama i-a surprins
pe făţarnici. Cine dintre noi va locui cu focul devorator?
Cine dintre noi va locui cu arderi veşnice?
15 Cel care umblă cu dreptate şi vorbeşte cu integritate; cel
care dispreţuieşte câştigul oprimărilor, care îşi scutură mâi-
nile de la ţinerea mitelor, care îşi astupă urechile de la auzi-
rea sângelui şi îşi închide ochii de la vederea răului;
16 El va locui pe înălţime, locul lui de apărare va fi întări-
turile stâncilor, i se va da pâine, apele lui vor fi sigure.
17 Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumuseţea lui; vor privi
ţara care este foarte departe.
18 Inima ta va medita la teroare. Unde este scribul? Unde este
colectorul tributului? Unde este cel ce a numărat turnurile?
19 Nu vei vedea un popor feroce, un popor cu o vorbire mai
adâncă decât poţi pricepe; cu o limbă bâlbâită, pe care nu o
înţelegi.
20 Priveşte Sionul, cetatea solemnităţilor noastre, ochii tăi
vor vedea Ierusalimul, o locuinţă liniştită, un cort ce nu va
fi desfăcut; nici unul dintre stâlpii acestuia nu va fi vreodată
mutat, nici vreuna din corzile lui nu va fi ruptă.
21 Dar acolo DOMNUL glorios ne va fi un loc de râuri largi
şi pâraie, în care nu vor merge galere cu vâsle, nici corabia
frumoasă nu va trece.
22 Fiindcă DOMNUL este judecătorul nostru, DOMNUL este
legiuitorul nostru, DOMNUL este împăratul nostru; el ne va
salva.
23 Frânghiile tale sunt dezlegate; nu puteau întări bine ca-
targul lor, nu puteau întinde pânza, atunci prada unei mari
jefuiri va fi împărţită; cel şchiop i-a prada.
24 Şi locuitorul nu va spune: Sunt bolnav; poporului care
locuieşte în ea îi va fi iertată nelegiuirea.
Capitolul 34
V eniţi aproape, voi naţiuni, să ascultaţi; şi daţi asculta-
re, voi popoare; să asculte pământul şi tot ce este în el,
lumea şi toate lucrurile care ies din ea.
2 Căci indignarea DOMNULUI este peste toate naţiunile şi
furia lui peste toate armatele lor, el le-a nimicit în întregime,
le-a dat măcelului.
416
3 Şi cei ucişi ai lor vor fi lepădaţi şi mirosul lor va urca din
trupurile lor moarte, şi munţii se vor topi de sângele lor.
4 Şi toată oştirea cerului se va dizolva şi cerurile se vor răsuci
ca un pergament, şi toată oştirea lor va cădea precum frunza
cade de pe viţă şi ca o smochină căzătoare din smochin.
5 Fiindcă sabia mea va fi îmbăiată în cer; iată, va cobo-
rî asupra Idumeei şi asupra poporului blestemului meu, la
judecată.
6 Sabia DOMNULUI este umplută cu sânge, este îngrăşată cu
grăsime şi cu sângele mieilor şi caprelor, cu grăsimea rini-
chilor berbecilor, fiindcă DOMNUL are un sacrificiu în Boţra
şi un mare măcel în ţara Idumeei.
7 Şi unicornii vor coborî cu ei şi tăuraşii cu taurii; şi ţara lor
va fi înmuiată cu sânge, şi ţărâna lor îngrăşată cu grăsime.
8 Fiindcă este ziua răzbunării DOMNULUI şi anul răsplăţilor
pentru cearta Sionului.
9 ¶ Şi pâraiele acesteia vor fi prefăcute în smoală şi ţărâ-
na acesteia în pucioasă şi ţara acestuia va deveni smoală
încinsă.
10 Nu va fi stinsă nici noapte, nici zi; fumul acesteia se va
înălţa pentru totdeauna, din generaţie în generaţie va sta
risipită; nimeni nu va trece prin ea pentru totdeauna şi
întotdeauna.
11 ¶ Ci cormoranul şi şoimul o vor stăpâni; de asemenea
bufniţa şi corbul vor locui în ea, şi va întinde peste ea frân-
ghia încurcăturii şi pietrele goliciunii.
12 Vor chema pe nobilii acesteia la împărăţie, dar nimeni nu
va fi acolo şi toţi prinţii ei vor fi nimic.
13 Şi spini vor ieşi în palatele ei, urzici şi mărăcini în fortă-
reţele acesteia; şi va fi locuinţă dragonilor şi o curte pentru
bufniţe.
14 Fiarele sălbatice ale deşertului se vor întâlni de asemenea
cu fiarele sălbatice ale insulei şi satirul va striga tovarăşului
său; striga se va odihni de asemenea acolo şi îşi va găsi un
loc de odihnă.
15 Acolo bufniţa mare îşi va face cuibul şi va oua şi va avea
pui şi va aduna sub umbra ei, acolo de asemenea vulturii vor
fi adunaţi fiecare cu perechea sa.
16 ¶ Căutaţi din cartea DOMNUL şi citiţi, nici una dintre
acestea nu va greşi, nici uneia nu îi va lipsi perechea, căci
gura mea a poruncit, şi duhul său le-a adunat.
17 Şi a aruncat sorţul pentru ei şi mâna lui le-a împărţit cu
o frânghie; o vor stăpâni pentru totdeauna, din generaţie în
generaţie vor locui în ea.
Capitolul 35
P ustiul şi locul uscat se vor veseli pentru ei; şi deşertul
se va bucura şi va înflori ca trandafirul.
2 Va înflori abundent şi se va bucura cu bucurie şi cân-
tare, gloria Libanului îi va fi dată, măreţia Carmelului
şi a Saronului, vor vedea gloria DOMNULUI şi măreţia
Dumnezeului nostru.
3 ¶ Întăriţi mâinile slabe şi sprijiniţi genunchii tremurători.
4 Spuneţi-le celor cu inimă temătoare: Fiţi tari, nu vă te-
meţi; iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, chiar
Dumnezeu va veni cu o răsplătire; va veni şi vă va salva.
5 Atunci ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor se
vor destupa.
6 Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cân-
ta, căci ape vor ţâşni în pustiu şi pâraie în deşert.
7 Şi pământul uscat va deveni iaz şi ţara însetată izvoare
de apă; în locuinţa dragonilor, unde fiecare se întinde, va fi
 Isaia 37
iarbă cu trestii şi papură.
8 Şi va fi acolo un drum mare şi o cale, şi va fi numită Calea
Sfinţeniei; cei necuraţi nu vor trece pe ea, ci va fi pentru cei
sfinţi; trecătorii, chiar nebuni, nu se vor rătăci.
9 Nici un leu nu va fi acolo, nici vreo fiară feroce nu se va
urca pe ea, nu se va găsi acolo, ci cei răscumpăraţi vor umbla
pe ea,
10 Şi răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor veni
în Sion cu cântece şi bucurie veşnică pe capetele lor, bucurie
şi veselie vor obţine, iar întristarea şi vaietul vor fugi.
Capitolul 36
S -a întâmplat în al paisprezecelea an al împăratului
Ezechia, că Sanherib, împăratul Asiriei, s-a ridicat împo-
triva tuturor cetăţilor apărate ale lui Iuda şi le-a luat.
2 Şi împăratul Asiriei a trimis pe Rabşache din Lachis la
Ierusalim, la împăratul Ezechia, cu o mare armată. Şi a stat
lângă apeductul iazului superior pe drumul mare al câmpu-
lui înălbitorului.
3 Atunci au venit la el Eliachim, fiul lui Hilchia, care era pes-
te casă; şi Şebna, scribul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul.
4 Şi Rabşache le-a spus: Spuneţi-i acum lui Ezechia: Astfel
spune marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este această în-
credere în care te încrezi?
5 Eu spun, tu spui (dar ele sunt doar vorbe deşarte): Eu am
sfat şi tărie pentru război. Şi în cine te încrezi, de te-ai răz-
vrătit împotriva mea?
6 Iată, tu te încrezi în toiagul acestei trestii frânte, în Egipt,
pe care dacă un om se sprijină îi va intra în mână şi i-o va
străpunge; astfel este Faraon, împăratul Egiptului, pentru
toţi cei care se încred în el.
7 Iar dacă îmi spui: Ne încredem în DOMNUL Dumnezeul
nostru, nu este el acela, a cărui înălţimi şi ale cărui altare
Ezechia le-a îndepărtat şi a spus lui Iuda şi Ierusalimului:
Înaintea acestui altar să vă închinaţi?
8 De aceea acum, te rog, dă garanţii stăpânului meu, împă-
ratul Asiriei, şi îţi voi da două mii de cai, dacă eşti în stare,
din partea ta, să pui călăreţi pe ei.
9 Cum vei întoarce atunci faţa unei căpetenii dintre cei mai
mici servitori ai stăpânului meu şi îţi pui încrederea în Egipt
pentru care şi călăreţi?
10 Şi fără DOMNUL am urcat eu acum împotriva acestei ţări
pentru a o distruge? DOMNUL mi-a spus: Urcă-te împotriva
acestei ţări şi distruge-o.
11 ¶ Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah au spus lui Rabşache:
Vorbeşte, te rog, servitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o
înţelegem; şi nu ne vorbi în limba iudeilor în urechile popo-
rului care este pe zid.
12 Dar Rabşache le-a spus: M-a trimis stăpânul meu la stă-
pânul tău şi la tine, pentru a spune aceste cuvinte? Nu la oa-
menii care stau pe zid, ca să îşi mănânce propriile lor fecale
şi să îşi bea propriul lor pişat cu voi?
13 Atunci Rabşache s-a ridicat în picioare şi a strigat cu voce
tare în limba iudeilor şi a spus: Ascultaţi cuvintele marelui
împărat, împăratul Asiriei.
14 Astfel spune împăratul: Să nu vă înşele Ezechia, fiindcă
nu va fi în stare să vă scape.
15 Nici nu lăsaţi pe Ezechia să vă facă a vă pune încrederea în
DOMNUL , spunând: DOMNUL ne va elibera, într-adevăr, şi
această cetate nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei.
16 Nu daţi ascultare lui Ezechia, fiindcă astfel spune împă-
ratul Asiriei: Faceţi pace cu mine, aducându-mi un cadou,
417
şi ieşiţi la mine; şi mâncaţi fiecare din viţa lui şi fiecare din
smochinul lui, beţi fiecare din apele izvorului său;
17 Până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca ţara voastră, o
ţară a grânelor şi a vinului, o ţară a pâinii şi a viilor.
18 Aveţi grijă să nu vă convingă Ezechia, spunând: DOMNUL
ne va elibera. A scăpat vreunul din dumnezeii naţiunilor
ţara lui din mâna împăratului Asiriei?
19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde
sunt dumnezeii Sefarvaimului? Au scăpat ei Samaria din
mâna mea?
20 Cine sunt aceia dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care
au scăpat ţara lor din mâna mea, ca DOMNUL să scape
Ierusalimul din mâna mea?
21 Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns nici un cuvânt, fiindcă
porunca spusă de împărat era: Să nu îi răspundeţi.
22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă,
şi Şebna, scribul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, a ve-
nit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui
Rabşache.
Capitolul 37
Ş i s-a întâmplat, când împăratul Ezechia a auzit aceasta,
că şi-a sfâşiat hainele şi s-a acoperit cu pânză de sac şi a
intrat în casa DOMNULUI.
2 Şi a trimis pe Eliachim, care era peste casă şi pe Şebna,
scribul, şi pe bătrânii preoţilor, acoperiţi cu pânză de sac, la
profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 Şi ei i-au spus: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi
de tulburare şi de certare şi de blasfemie, deoarece copiii au
ajuns la naştere şi nu este putere pentru a naşte.
4 Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui
Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său,
să ocărască pe Dumnezeul cel viu; şi va mustra cuvintele pe
care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalţă ru-
găciunea ta pentru rămăşiţa care a rămas.
5 Astfel servitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.
6 Şi Isaia le-a spus: Astfel să spuneţi stăpânului vostru: Astfel
spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit,
cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.
7 Iată, voi trimite o explozie peste el şi va auzi un zvon şi se
va întoarce în ţara sa; şi îl voi face să cadă prin sabie în ţara
sa.
8 ¶ Astfel, Rabşache s-a întors şi l-a găsit pe împăratul Asiriei
războindu-se împotriva Libnei; pentru că auzise că plecase
din Lachis.
9 Şi a auzit spunând referitor la Tirhaca, împăratul Etiopiei:
A ieşit să facă război cu tine. Şi când a auzit, a trimis mesa-
geri la Ezechia, spunând:
10 Astfel să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând:
Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, spunând:
Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11 Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor,
distrugându-le complet; şi vei fi tu scăpat?
12 I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe cei pe care i-au ni-
micit taţii mei, precum Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe
copiii Edenului care erau în Telasar?
13 Unde este împăratul Hamatului şi împăratul Arpadului şi
împăratul cetăţii lui Sefarvaim, Henei şi Ivei?
14 Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a
citit-o; şi Ezechia s-a urcat la casa DOMNULUI şi a întins-o
înaintea DOMNULUI.
15 Şi Ezechia s-a rugat către DOMNUL , spunând:
 Isaia 38
16 DOAMNE al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, tu care lo-
cuieşti între heruvimi, tu, numai tu, doar tu eşti Dumnezeu
al tuturor împărăţiilor pământului, tu ai făcut cerul şi
pământul.
17 Pleacă-ţi urechea, DOAMNE , şi ascultă; deschide-ţi ochii,
DOAMNE , şi vezi, şi ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care
a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
18 În adevăr, DOAMNE , împăraţii Asiriei au risipit toate na-
ţiunile şi ţările lor,
19 Şi au aruncat dumnezeii lor în foc, fiindcă ei nu erau
dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră, de
aceea i-au nimicit.
20 Acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, salvează-ne din
mâna lui, ca să cunoască toate împărăţiile pământului că tu,
numai tu eşti DOMNUL .
21 ¶ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spu-
nând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Pentru
că te-ai rugat către mine împotriva lui Sanherib, împăratul
Asiriei,
22 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor
la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în
batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.
23 Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai
înălţat vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui
Sfânt al lui Israel.
24 Prin servitorii tăi ai ocărât pe Domnul şi ai spus: Prin
mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor,
pe coastele Libanului; şi voi reteza cedrii înalţi ai acestuia şi
brazii săi cei aleşi; şi voi intra în înălţimea graniţei lui şi în
pădurea Carmelului său.
25 Am săpat şi am băut apă; şi cu talpa picioarelor mele am
secat toate râurile locurilor asediate.
26 Nu ai auzit tu că de demult am făcut aceasta, şi că din
timpuri vechi am întocmit-o? Acum am împlinit-o, ca tu să
prefaci cetăţi apărate în mormane de ruine.
27 De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost des-
curajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta
verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite
înainte să fi crescut.
28 Dar îţi cunosc locuinţa şi ieşirea şi intrarea şi furia îm-
potriva mea.
29 Deoarece furia ta împotriva mea şi fala ta s-au ridicat la
urechile mele, de aceea voi pune cârligul meu în nasul tău
şi frâul meu în buzele tale şi te voi întoarce pe calea pe care
ai venit.
30 Şi acesta îţi va fi semn: Veţi mânca în acest an ceea ce
creşte de la sine; şi în al doilea an ceea ce răsare din acestea,
şi în al treilea an să semănaţi şi să seceraţi şi să sădiţi vii şi să
mâncaţi din rodul lor.
31 Şi rămăşiţa care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din
nou rădăcină în jos şi va avea rod în sus,
32 Fiindcă din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi cei care vor
scăpa din muntele Sion, zelul DOMNULUI oştirilor va face
aceasta.
33 De aceea, astfel spune DOMNUL referitor la împăratul
Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo
săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scuturi, nici nu
va ridica întăritură împotriva ei.
34 Pe calea pe care a venit, pe aceeaşi se va întoarce şi nu va
intra în această cetate, spune DOMNUL .
35 Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva de
dragul meu şi de dragul servitorului meu David.
418
36 Atunci îngerul DOMNULUI a ieşit şi a lovit în tabăra asi-
rienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când s-au ridicat
devreme dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte.
37 Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi a mers şi s-a
întors şi a locuit la Ninive.
38 Şi s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc,
dumnezeul său, că Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit cu
sabia; şi au scăpat în ţara Armeniei, şi Esar-Hadon, fiul său,
a domnit în locul lui.
Capitolul 38
Î n acele zile Ezechia era bolnav de moarte. Şi profetul
Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a spus: Astfel spune
DOMNUL: Pune-ţi casa în ordine, fiindcă vei muri şi nu vei
trăi.
2 Atunci Ezechia şi-a întors faţa la perete şi s-a rugat
DOMNULUI,
3 Şi a spus: Aminteşte-ţi, DOAMNE , te implor, cum am um-
blat înaintea ta în adevăr şi cu o inimă desăvârşită şi am fă-
cut ce este bine înaintea ochilor tăi. Şi Ezechia a plâns mult.
4 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Isaia, spunând:
5 Du-te şi spune lui Ezechia: Astfel spune DOMNUL ,
Dumnezeul lui David, tatăl tău: Am auzit rugăciunea ta, am
văzut lacrimile tale; iată, voi adăuga zilelor tale cincispreze-
ce ani.
6 Şi te voi scăpa, pe tine şi această cetate, din mâna împăra-
tului Asiriei şi voi apăra această cetate.
7 Şi acesta îţi va fi un semn de la DOMNUL , că DOMNUL va
face lucrul pe care l-a spus;
8 Iată, voi aduce din nou umbra treptelor, care a coborât în
cadranul solar al lui Ahaz, zece trepte înapoi. Astfel soarele
s-a întors zece trepte; trepte, prin care a coborât.
9 ¶ Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când a fost bol-
nav şi s-a vindecat de boala lui:
10 Am spus la stârpirea zilelor mele, voi merge la porţile
mormântului, sunt lipsit de restul anilor mei.
11 Am spus: Nu voi vedea pe DOMNUL , pe DOMNUL în ţara
celor vii, nu voi mai privi pe om cu locuitorii lumii.
12 Vârsta mea s-a depărtat şi a plecat de la mine precum cor-
tul păstorului, mi-am tăiat viaţa ca un ţesător, el mă va stârpi
cu boală grea, de ziua până noaptea îmi vei pune capăt.
13 Am recunoscut până dimineaţa, că, precum un leu, astfel
îmi va frânge el toate oasele mele, de ziua până noaptea vei
face un sfârşit din mine.
14 Ca un cocor sau o rândunică, astfel am ciripit; am jelit
ca un porumbel, ochii mei se sfârşesc, uitându-se în sus;
DOAMNE , sunt oprimat, luptă-te pentru mine.
15 Ce voi spune? Mi-a vorbit deopotrivă şi el însuşi a făcut
aceasta, voi merge uşor toţi anii mei în amărăciunea sufle-
tului meu.
16 DOAMNE , prin aceste lucruri trăiesc oamenii şi în toate
aceste lucruri este viaţa duhului meu, astfel mă vei însănăto-
şi şi mă vei face să trăiesc.
17 Iată, pentru pace am avut mare amărăciune, dar tu în
dragoste mi-ai eliberat sufletul din groapa putrezirii, fiindcă
ai aruncat toate păcatele mele în spatele tău.
18 Căci mormântul nu te poate lăuda, moartea nu te poate
sărbători, cei care coboară în groapă nu pot spera în adevă-
rul tău.
19 Cel viu, cel viu te va lăuda, precum eu în această zi, tatăl
va face cunoscut adevărul tău copiilor.
20 DOMNUL a fost gata să mă salveze, de aceea noi vom
 Isaia 41
cânta cântecele mele pe instrumente cu coarde toate zilele
vieţii noastre în casa DOMNULUI.
21 Şi Isaia a spus: Să ia ei un amestec de smochine şi să îl
pună ca un unguent peste ulcer şi se va însănătoşi.
22 Ezechia a mai spus: Care este semnul că mă voi ridica la
casa DOMNULUI?
Capitolul 39
Î n acel timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul
Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Ezechia, fiindcă
auzise că fusese bolnav şi s-a însănătoşit.
2 Şi Ezechia s-a veselit pentru ele şi le-a arătat casa lucrurilor
lui preţioase, argintul şi aurul şi mirodeniile şi untdelemnul
preţios şi toată casa armelor lui şi tot ceea ce s-a găsit în teza-
urele lui, nu a fost nimic în casa lui, nici în tot locul domnirii
lui, pe care Ezechia să nu le-o arate.
3 Atunci profetul Isaia a venit la împăratul Ezechia şi i-a
spus: Ce au spus aceşti bărbaţi? Şi de unde au venit ei la tine?
Şi Ezechia a spus: Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată,
din Babilon.
4 Atunci el a spus: Ce au văzut în casa ta? Şi Ezechia a răs-
puns: Au văzut tot ce este în casa mea, nu este nimic dintre
tezaurele mele pe care să nu le fi arătat.
5 ¶ Atunci Isaia a spus lui Ezechia: Ascultă cuvântul
DOMNULUI oştirilor:
6 Iată, vin zilele, că tot ce este în casa ta şi tot ce taţii tăi au
adunat până în această zi, va fi dus în Babilon, nimic nu va fi
lăsat, spune DOMNUL .
7 Şi vor lua dintre fiii tăi care vor ieşi din tine, pe care îi vei
naşte, şi vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului.
8 Atunci Ezechia a spus lui Isaia: Bun este cuvântul
DOMNULUI pe care l-ai spus. El a mai spus: Căci va fi pace
şi adevăr în zilele mele.
Capitolul 40
M ângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă poporul meu, spune
Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi inimii Ierusalimului şi strigaţi-i, că războiul lui s-a
împlinit, că nelegiuirea lui este iertată, fiindcă a primit dublu
din mâna DOMNULUI pentru toate păcatele ei.
3 ¶ Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea DOMNULUI,
faceţi în pustie un drum mare şi drept pentru Dumnezeul
nostru.
4 Fiecare vale va fi înălţată şi fiecare munte şi deal va fi co-
borât, şi cea strâmbă va fi îndreptată şi locurile colţuroase,
netede,
5 Şi gloria DOMNULUI va fi revelată şi toată făptura va vedea
împreună, fiindcă gura DOMNULUI a spus-o.
6 Vocea a spus: Strigă. Iar el a spus: Ce să strig? Toată făp-
tura este iarbă şi toată frumuseţea acesteia este ca floarea
câmpului,
7 Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, deoarece duhul
DOMNULUI suflă peste ea, cu siguranţă poporul este iarbă.
8 Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, dar cuvântul
Dumnezeului nostru va rămâne pentru totdeauna.
9 ¶ O, Sion, care aduci veşti bune, ridică-te la muntele înalt;
Ierusalime, care aduci veşti bune, înalţă-ţi vocea cu tărie;
înalţ-o, nu te teme; spune cetăţilor din Iuda: Iată, Dumnezeul
vostru!
10 Iată, Domnul DUMNEZEU va veni cu mână tare şi braţul
său va domni pentru el, iată, răsplata lui este cu el şi lucrarea
lui înaintea lui.
419
11 Îşi va paşte turma ca un păstor, el va aduna mieii cu braţul
său şi îi va purta în sânul său şi va conduce uşurel pe cele ce
alăptează.
12 ¶ Cine a măsurat apele în căuşul palmei sale şi a măsurat
cerul cu palma şi a cuprins ţărâna pământului într-o măsu-
ră şi a cântărit munţii în cântare şi dealurile într-o balanţă?
13 Cine a îndrumat duhul DOMNULUI, sau, fiind sfătuitorul
lui, l-a învăţat?
14 De la cine a luat sfat şi cine l-a instruit şi l-a învăţat în
cărarea judecăţii şi l-a învăţat cunoaştere şi i-a arătat calea
înţelegerii?
15 Iată, naţiunile sunt ca o picătură dintr-o găleată şi sunt
socotite ca praful mărunt al balanţei; iată, el ia insulele ca pe
un lucru foarte mic.
16 Şi Libanul nu este de ajuns pentru a arde, nici fiarele aces-
tuia nu sunt de ajuns pentru o ofrandă arsă.
17 Toate naţiunile înaintea lui sunt ca nimic; şi sunt socotite
pentru el mai puţin decât nimic şi deşertăciune.
18 ¶ Cu cine atunci veţi asemăna pe Dumnezeu? Sau cu ce
asemănare îl veţi compara?
19 Lucrătorul topeşte un chip cioplit şi aurarul îl acoperă cu
aur şi sudează lanţuri de argint.
20 Cel ce este atât de împovărat încât nu are un dar, alege un
lemn ce nu va putrezi; îşi caută un lucrător iscusit să pregă-
tească un chip cioplit, ce nu va fi mutat.
21 Nu aţi cunoscut? Nu aţi auzit? Nu vi s-a spus de la înce-
put? Nu aţi înţeles de la întemeierea pământului?
22 El este cel ce şade pe rotocolul pământului şi locuitorii
acestuia sunt ca greieri; el este cel ce întinde cerurile ca pe o
pânza uşoară şi le întinde ca pe un cort de locuit,
23 Care nimiceşte prinţii; el face deşertăciune pe judecătorii
pământului.
24 Da, ei nu vor fi sădiţi; da, nu vor fi semănaţi; da, tulpina
lor nu va prinde rădăcină în pământ, iar el de asemenea va
sufla peste ei şi se vor ofili şi vârtejul de vânt îi va duce ca pe
paie.
25 Cu cine mă veţi asemăna, sau cu cine voi fi egal? spune
Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii în înalt şi priviţi cine a creat aceste lu-
cruri, el, care aduce oştirea lor după număr, el le cheamă pe
toate pe nume prin măreţia puterii sale, fiindcă este tare în
putere; nici una dintre ele nu se sfârşeşte.
27 De ce spui tu, Iacobe, şi vorbeşti, Israele: Calea mea
este ascunsă de DOMNUL şi judecata mea a trecut de la
Dumnezeul meu?
28 Nu ai cunoscut? Nu ai auzit, că Dumnezeul veşnic,
DOMNUL , Creatorul marginilor pământului, nu leşină, nici
nu oboseşte? Nu este cercetare a înţelegerii lui.
29 El dă putere celui leşinat; şi celor fără putere le creşte
tăria.
30 Chiar tinerii vor leşina şi vor obosi şi tinerii vor cădea
de tot,
31 Dar cei ce aşteaptă pe DOMNUL îşi vor înnoi tăria; se vor
ridica cu aripi precum acvilele; vor alerga şi nu vor obosi; vor
umbla şi nu vor leşina.
Capitolul 41
T ăceţi înaintea mea, insule; şi să îşi înnoiască poporul
tăria, să se apropie; să vorbească atunci, să ne apropiem
împreună la judecată.
2 Cine a ridicat pe cel drept din est, l-a chemat l-a piciorul
său, i-a dat naţiunile înaintea lui şi l-a făcut să conducă peste
 Isaia 42
împăraţi? I-a dat, ca praf, săbiei lui, şi ca paie alungate, ar-
cului său.
3 I-a urmărit şi a trecut în siguranţă, pe calea neumblată de
picioarele lui.
4 Cine a lucrat-o şi a făcut-o, chemând generaţiile de la în-
ceput? Eu, DOMNUL , sunt cel dintâi şi cel cu cei din urmă;
Eu sunt el.
5 Insulele au văzut şi s-au temut; marginile pământului s-au
înspăimântat, s-au apropiat şi au venit.
6 Ei au ajutat fiecare pe aproapele său; şi fiecare a spus frate-
lui său: Încurajează-te.
7 Astfel tâmplarul a încurajat pe aurar şi cel care finisează
cu ciocanul pe cel care a lovit nicovala, spunând: Este gata
pentru sudură şi l-a fixat în cuie, să nu fie mişcat.
8 Dar tu, Israel, eşti servitorul meu, Iacob, cel pe care l-am
ales, sămânţa lui Avraam, prietenul meu.
9 Tu, cel pe care l-am luat de la marginile pământului şi te-
am chemat dintre cei mai de seama bărbaţi şi ţi-am spus: Tu
eşti servitorul meu; te-am ales şi nu te-am lepădat.
10 ¶ Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te descuraja căci eu
sunt Dumnezeul tău; te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi
susţine cu dreapta dreptăţii mele.
11 Iată, toţi cei care au fost aprinşi împotriva ta vor fi ruşi-
naţi şi încurcaţi, vor fi ca nimic; şi cei care se luptă cu tine
vor pieri.
12 Îi vei căuta şi nu îi vei găsi, pe cei care s-au luptat cu tine,
cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca nimic şi ca un lu-
cru de nimic.
13 Fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, voi ţine mâna ta
dreaptă, spunându-ţi: Nu te teme; te voi ajuta.
14 Nu te teme, tu, vierme Iacob, şi voi, bărbaţi ai lui Israel; te
voi ajuta, spune DOMNUL şi răscumpărătorul tău, Cel Sfânt
al lui Israel.
15 Iată, te voi face o unealtă nouă şi ascuţită de vânturat,
având dinţi, vei vântura munţii şi îi vei pisa mărunt şi vei
face dealurile ca pleava.
16 Le vei vântura şi vântul le va duce şi vârtejul de vânt le va
împrăştia, iar tu te vei bucura în DOMNUL şi te vei făli în Cel
Sfânt al lui Israel.
17 Când săracii şi nevoiaşii caută apă şi nu este nimeni şi
limba lor se sfârşeşte de sete, eu, DOMNUL , îi voi auzi; eu,
Dumnezeul lui Israel, nu îi voi uita.
18 Voi deschide râuri în locuri înalte şi fântâni în mijlocul
văilor, din pustiu voi face iaz; şi pământul uscat, izvoare de
apă.
19 Voi sădi în pustiu cedrul, salcâmul şi mirtul şi măslinul;
voi aşeza în deşert împreună bradul şi pinul şi merişorul,
20 Să vadă şi să ştie şi să ia aminte şi să înţeleagă împreună,
că mâna DOMNULUI a făcut aceasta şi Cel Sfânt al lui Israel
l-a creat.
21 ¶ Arătaţi cauza voastră, spune DOMNUL; aduceţi argu-
mentele voastre, spune Împăratul lui Iacob.
22 Să le aducă înainte şi să ne arate ce se va întâmpla, să ara-
te lucrurile dinainte, ce sunt ele, să luăm aminte la ele şi să
cunoaştem sfârşitul lor; sau faceţi-ne să auzim lucrurile ce
vor veni.
23 Arătaţi lucrurile ce vor veni pe urmă, să cunoaştem că
voi sunteţi dumnezei; da, faceţi bine, sau faceţi rău, ca să ne
descurajăm şi să le privim împreună.
24 Iată, voi sunteţi de nimic şi lucrarea voastră de nimic, o
urâciune este cel care vă alege.
25 Am ridicat pe unul din nord şi va veni, de la răsăritul
420
soarelui va chema el numele meu; şi va veni peste prinţi ca
peste mortar şi precum olarul calcă în picioare lutul.
26 Cine a vestit de la început, ca să ştim? Şi înainte de timp,
ca să spunem: El este drept, da, nu este nimeni care arată, da,
nu este nimeni care vesteşte, da, nu este nimeni care aude
cuvintele voastre.
27 Cel dintâi va spune Sionului: Iată, iată-i; şi voi da
Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune.
28 Fiindcă am privit şi nu a fost vreun om; chiar printre ei şi
nu a fost vreun sfătuitor, care, când i-am întrebat, să poată
răspunde un cuvânt.
29 Iată, ei sunt toţi deşertăciune; faptele lor sunt nimic, chi-
purile lor turnate sunt vânt şi confuzie.
Capitolul 42
I ată pe servitorul meu pe care îl înalţ, alesul meu, în care
sufletul meu se desfată; am pus duhul meu peste el, el va
aduce judecată neamurilor.
2 El nu va striga, nici nu îşi va ridica vocea, nici nu va face ca
vocea lui să fie auzită în stradă.
3 Trestie frântă el nu o va rupe şi inul fumegând nu îl va stin-
ge, va aduce judecata la adevăr.
4 Nu va slăbi nici nu se va descuraja, până ce nu va fi aşezat
judecată pe pământ, şi insulele vor aştepta legea lui.
5 ¶ Astfel spune Dumnezeu DOMNUL , cel care a creat ce-
rurile şi le-a întins; cel care a desfăşurat pământul şi ceea
ce vine din el; cel care dă suflare oamenilor pe acesta şi duh
celor care umblă pe el,
6 Eu, DOMNUL , te-am chemat în dreptate şi te voi ţine de
mână şi te voi ţine şi te voi da ca un legământ al poporului,
ca o lumină a neamurilor,
7 Pentru a deschide ochii orbi, pentru a scoate prizonierii
din închisoare şi pe cei care şed în întuneric, afară din casa
închisorii.
8 Eu sunt DOMNUL , aceste este numele meu, şi gloria mea
nu o voi da altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite.
9 Iată, cele dintâi s-au întâmplat şi lucruri noi vestesc eu, vă
spun despre ele înainte să răsară.
10 Cântaţi DOMNULUI o cântare nouă şi lauda lui de la mar-
ginea pământului, voi care coborâţi la mare şi tot ceea ce este
în ea, insulele şi locuitorii acestora.
11 Să îşi ridice pustiul şi cetăţile acestuia vocea lor, satele lo-
cuite din Chedar, să cânte locuitorii stâncii, să strige de pe
vârful munţilor.
12 Să dea glorie DOMNULUI şi să vestească lauda lui în
insule.
13 ¶ DOMNUL va înainta ca un viteaz, va stârni gelozie ca
un bărbat de război, el va striga, da, va răcni; va învinge pe
duşmanii săi.
14 Mult timp am tăcut; am fost liniştit şi m-am stăpânit,
acum voi striga ca o femeie în travaliu; voi distruge şi voi
devora pe loc.
15 Voi risipi munţii şi dealurile şi voi usca toate ierburile lor;
şi râurile le voi face insule şi voi usca iazurile.
16 Şi voi aduce orbii pe o cale ce nu au cunoscut-o; îi voi con-
duce pe căi ce nu le-au cunoscut, voi face întunericul lumină
înaintea lor şi voi îndrepta lucrurile strâmbe. Aceste lucruri
le voi face şi nu îi voi părăsi.
17 Ei vor fi întorşi înapoi, vor fi foarte ruşinaţi cei ce se în-
cred în chipuri cioplite, care spun chipurilor turnate: Voi
sunteţi dumnezeii noştri.
18 ¶ Auziţi surzilor; şi priviţi orbilor, ca să vedeţi.
 Isaia 44
19 Cine este orb în afară de servitorul meu? Sau surd, ca me-
sagerul meu pe care l-am trimis? Cine este orb ca cel desăvâr-
şit, şi orb ca servitorul DOMNULUI?
20 Deşi vezi multe lucruri, totuşi nu le păzeşti; deschide ure-
chile, dar nu aude.
21 DOMNUL se desfată de dragul dreptăţii lui; el va preamă-
ri legea şi o va face onorabilă.
22 Dar acesta este un popor jefuit şi prădat; toţi sunt prinşi
în găuri şi sunt ascunşi în casele închisorii, sunt ca pradă
şi nimeni nu eliberează; ca jefuire şi nimeni nu spune: Daţi
înapoi.
23 Cine dintre voi va deschide urechea la aceasta? Cine va da
ascultare şi va auzi pentru timpul ce va veni?
24 Cine a dat pe Iacob ca jefuire şi pe Israel tâlharilor? Nu
DOMNUL , el, împotriva căruia noi am păcătuit? Fiindcă re-
fuză să umble în căile lui şi nu au dat ascultare legii lui.
25 De aceea el a turnat peste el furia mâniei lui şi tăria bătă-
liei, şi i-a dat foc de jur împrejur, totuşi el nu şi-a dat seama;
şi l-a ars, totuşi nu a pus la inimă.
Capitolul 43
D ar acum astfel spune DOMNUL care te-a creat, Iacobe,
şi cel care te-a format, Israele: Nu te teme, fiindcă te-am
răscumpărat, te-am chemat pe nume, eşti al meu.
2 Când vei trece prin ape, eu voi fi cu tine, şi prin râuri, ele
nu te vor inunda; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars; nici
flacăra nu se va aprinde pe tine.
3 Fiindcă eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, Cel Sfânt al lui
Israel, Salvatorul tău; am dat Egiptul ca răscumpărare a ta,
Etiopia şi Seba pentru tine.
4 Căci ai fost preţios înaintea ochilor mei, ai fost onorabil şi
te-am iubit, de aceea voi da oameni pentru tine şi popoare
pentru viaţa ta.
5 Nu te teme, căci eu sunt cu tine: Voi aduce sămânţa ta din
est şi te voi aduna din vest;
6 Voi spune nordului: Renunţă; şi sudului: Nu reţine; adu
pe fiii mei de departe şi pe fiicele mele de la marginile
pământului;
7 Pe fiecare ce este chemat cu numele meu, fiindcă l-am creat
pentru gloria mea, l-am format; da, eu l-am făcut.
8 ¶ Aduceţi poporul orb care are ochi şi pe surzii care au
urechi.
9 Să se strângă toate naţiunile şi să se adune toate popoarele,
cine dintre ei poate spune aceasta şi să ne arate lucruri din
urmă? Să îşi aducă înainte martorii lor, ca să fie declaraţi
drepţi, sau să audă şi să spună: Este Adevăr.
10 Voi sunteţi martorii mei, spune DOMNUL , şi servitorul
meu pe care l-am ales, ca să mă cunoaşteţi şi să mă credeţi şi
să înţelegeţi că eu sunt el: Înaintea mea nu a fost format nici
un Dumnezeu, nici nu va fi după mine.
11 Eu, chiar eu, sunt DOMNUL; şi în afară de mine nu este
salvator.
12 Am spus şi am salvat şi am arătat, când nu era dumnezeu
străin printre voi, de aceea voi sunteţi martorii mei, spune
DOMNUL , că eu sunt Dumnezeu.
13 Da, înainte ca ziua să fie eu sunt el; şi nu este nimeni care să
elibereze din mâna mea, voi lucra şi cine îi se va împotrivi?
14 ¶ Astfel spune DOMNUL , răscumpărătorul tău, Cel Sfânt
al lui Israel: De dragul vostru am trimis la Babilon şi am
doborât pe toţi nobilii lor şi pe caldeeni, a căror strigăt este
în corăbii.
15 Eu sunt DOMNUL , Cel Sfânt al vostru, creatorul lui Israel,
421
Împăratul vostru.
16 Astfel spune DOMNUL , care face o cale în mare şi o cărare
în apele puternice;
17 Care aduce carul şi calul, armata şi puterea; se vor culca
împreună şi nu se vor ridica, au dispărut, sunt stinşi precum
câlţii.
18 Nu vă amintiţi lucrurile anterioare, nici nu luaţi aminte la
lucrurile din vechime.
19 Iată, voi face un lucru nou; acum va răsări; nu veţi cunoaş-
te aceasta? Voi face o cale în pustiu şi râuri în locul secetos.
20 Fiara câmpului mă va onora, dragonii şi bufniţele, deoa-
rece eu dau ape în pustiu şi râuri în deşert, pentru a da de
băut poporului meu, alesul meu.
21 Pe acest popor l-am format pentru mine; vor arăta lauda
mea.
22 ¶ Dar tu nu m-ai chemat, Iacobe, ci te-ai obosit de mine,
Israele.
23 Nu mi-ai adus vitele mici ale ofrandei tale arse, nici nu
m-ai onorat cu sacrificiile tale. Nu te-am făcut să serveşti cu
o ofrandă, nici nu te-am obosit cu tămâie.
24 Nu mi-ai cumpărat cu bani trestie dulce de zahăr, nici nu
m-ai umplut cu grăsimea sacrificiilor tale, ci m-ai făcut să
servesc cu păcatele tale, m-ai obosit cu nelegiuirile tale.
25 Eu, chiar eu, sunt cel care am anulat fărădelegile tale de
dragul meu şi nu îmi voi aminti păcatele tale.
26 Amintiţi-mi, să pledăm împreună; vorbeşte, ca să fii de-
clarat drept.
27 Tatăl tău dintâi a păcătuit şi învăţătorii tăi au încălcat le-
gea împotriva mea.
28 De aceea am spurcat pe prinţii sanctuarului şi l-am dat pe
Iacob blestemului şi pe Israel ocărilor.
Capitolul 44
D ar acum, ascultă, Iacobe, servitorul meu, şi Israele, pe
care l-am ales,
2 Astfel spune DOMNUL care te-a făcut şi te-a format din
pântece, care te va ajuta: Nu te teme, Iacobe, servitorul meu;
şi tu, Ieşurun, pe care l-am ales.
3 Fiindcă voi turna apă peste cel care este însetat şi inundaţii
pe pământ uscat, voi turna duhul meu peste sămânţa ta şi
binecuvântarea mea peste urmaşii tăi,
4 Şi ei vor ţâşni ca din iarbă, ca sălcii lângă cursuri de apă.
5 Unul va spune: Eu sunt al DOMNULUI; şi un altul se va
chema pe sine prin numele lui Iacob; şi un altul va subscrie
cu mâna DOMNULUI şi se va numi prin numele lui Israel.
6 Astfel spune DOMNUL , Împăratul lui Israel şi răscumpă-
rătorul său, DOMNUL oştirilor: Eu sunt cel dintâi şi eu sunt
cel din urmă; şi în afară de mine nu este alt Dumnezeu.
7 Şi cine poate ca mine, să cheme şi să spună şi să înşire în
ordine aceste lucruri înaintea mea, de când am rânduit po-
porul din vechime? Şi lucrurile ce vin şi cele ce vor veni, să
le arate lor.
8 Nu vă temeţi, nici nu vă înfricaţi, nu ţi-am spus de atunci
şi nu ţi-am vestit aceasta? Voi sunteţi chiar martorii mei.
Este vreun Dumnezeu în afară de mine? Da, nu este alt
Dumnezeu; eu nu cunosc vreunul.
9 ¶ Cei care fac un chip cioplit sunt cu toţii deşertăciune; şi
lucrurile lor poftite nu le vor fi de folos; şi ei sunt propriii lor
martori; nu văd, nici nu cunosc, ca să se ruşineze.
10 Cine a format un dumnezeu, sau a turnat un chip cioplit
care este de nici un folos?
11 Iată, toţi părtaşii lui se vor ruşina şi lucrătorii, ei sunt
 Isaia 45
dintre oameni; să se adune toţi, să se ridice în picioare; totuşi
se vor teme şi se vor ruşina împreună.
12 Fierarul cu cleştii deopotrivă lucrează în cărbuni şi îl mo-
delează cu ciocane şi îl lucrează cu tăria braţelor lui; dar este
flămând şi nu mai are putere, el nu bea apă şi slăbeşte.
13 Tâmplarul îşi întinde liniarul; el înseamnă cu o linie; îl
potriveşte cu rindele şi îl înseamnă cu compasul şi îl face
după chipul unui om, conform frumuseţii unui om, ca să
rămână în casă.
14 Îşi taie cedri şi ia chiparosul şi stejarul, pe care îi întăreşte
pentru el printre copacii pădurii, sădeşte un frasin şi ploaia
îl hrăneşte.
15 Atunci îi va folosi omului pentru ars, fiindcă el va lua din
acesta şi se va încălzi; da, îl va aprinde şi va coace pâine; da,
el face un dumnezeu şi i se va închina; el face un chip cioplit
şi se pleacă înaintea lui.
16 El arde o parte din acesta în foc; cu o parte din el mănân-
că apoi carne; prăjeşte friptură şi se satură, da, se încălzeşte
şi spune: Aha, mi-e cald, am văzut focul.
17 Şi din rămăşiţa acestuia face un dumnezeu, chipul lui cio-
plit, se pleacă înaintea lui şi i se închină şi se roagă acestuia şi
spune: Eliberează-mă, fiindcă tu eşti dumnezeul meu.
18 Ei nu au cunoscut nici nu au înţeles, fiindcă el le-a închis
ochii, ca să nu vadă; şi inimile lor, ca să nu înţeleagă.
19 Şi nimeni nu pune la inimă, nu este nici cunoaştere nici
înţelegere pentru a spune: Am ars o parte din el în foc; da,
de asemenea am copt pâine pe cărbunii acestuia; am prăjit
carne şi am mâncat-o, şi voi face din rămăşiţa acestuia o urâ-
ciune? Voi cădea în faţa unui butuc de lemn?
20 El se hrăneşte cu cenuşă, o inimă înşelată l-a abătut, încât
nu îşi poate elibera sufletul, nici nu spune: Nu este o minciu-
nă în dreapta mea?
21 ¶ Aminteşte-ţi acestea, Iacobe şi Israele, fiindcă tu eşti
servitorul meu, eu te-am format; tu eşti servitorul meu,
Israele, nu vei fi uitat de mine.
22 Am şters fărădelegile tale ca pe un nor gros, şi păca-
tele tale ca pe un nor, întoarce-te la mine, fiindcă te-am
răscumpărat.
23 Cântaţi, voi ceruri, fiindcă DOMNUL a făcut aceasta; stri-
gaţi, voi adâncimi ale pământului, izbucniţi în cântare, voi
munţi, pădure şi fiecare copac din ea, fiindcă DOMNUL a
răscumpărat pe Iacob şi s-a glorificat în Israel.
24 Astfel spune DOMNUL , răscumpărătorul tău şi cel ce te-a
format din pântece: Eu sunt DOMNUL care face toate lucru-
rile; care întinde singur cerurile; prin mine însumi aştern
pământul;
25 Eu sunt cel ce zădărniceşte semnele mincinoşilor şi îi face
nebuni pe ghicitori; care întoarce pe înţelepţi înapoi şi pros-
teşte cunoaşterea lor;
26 Care confirmă cuvântul servitorului său şi împlineşte sfa-
tul mesagerilor lui; care spune Ierusalimului: Vei fi locuit;
şi cetăţilor lui Iuda: Veţi fi zidite şi voi ridica dărâmăturile
acestora;
27 Care spune adâncului: Uscă-te şi voi usca râurile;
28 Care spune despre Cirus: El este păstorul meu şi va împli-
ni toată plăcerea mea, chiar spunând Ierusalimului: Tu vei fi
zidit; şi templului: Temelia ta va fi aşezată.
Capitolul 45
A stfel spune DOMNUL unsului său, lui Cirus, a că-
rui mână dreaptă am ţinut-o, pentru a supune naţiuni
înaintea lui; şi voi dezlega coapsele împăraţilor, pentru a
422
deschide înaintea lui cele două porţi părăsite; şi porţile nu
vor fi închise;
2 Voi merge înaintea ta şi locurile strâmbe le voi îndrepta,
voi sparge în bucăţi porţile de aramă şi voi tăia în două dru-
gii de fier,
3 Şi îţi voi da tezaurele întunericului şi bogăţiile ascunse ale
locurilor secrete, ca să ştii că eu, DOMNUL , care te chem pe
nume, sunt Dumnezeul lui Israel.
4 De dragul lui Iacob, servitorul meu, şi Israel, alesul meu,
te-am chemat chiar pe numele tău, ţi-am făcut renume, deşi
nu m-ai cunoscut.
5 ¶ Eu sunt DOMNUL şi nu este altul, nu este Dumnezeu în
afară de mine, te-am încins, deşi nu m-ai cunoscut,
6 Ca ei să ştie de la ridicarea soarelui şi de la vest, că nu este
nimeni în afară de mine. Eu sunt DOMNUL şi nu este altul.
7 Eu formez lumina şi creez întuneric, fac pace şi creez rău,
eu DOMNUL fac toate acestea.
8 Picuraţi voi ceruri de deasupra şi cerurile să toarne drepta-
te; să se deschidă pământul şi ele să aducă salvare şi drepta-
tea să răsară împreună; eu, DOMNUL , am creat aceasta.
9 Vai celui ce se luptă cu Făcătorul său! Să se lupte ciobul de
lut cu cioburile de lut ale pământului. Va spune lutul celui ce
îl modelează: Ce faci? sau lucrarea ta: Nu are mâini?
10 Vai celui ce spune tatălui său: Ce naşti tu? sau femeii: Ce
ai adus pe lume?
11 ¶ Astfel spune DOMNUL , Cel Sfânt al lui Israel şi Făcătorul
său: Întrebaţi-mă despre lucruri ce vor veni referitor la fiii
mei şi referitor la lucrarea mâinilor mele să îmi porunciţi.
12 Am făcut pământul şi am creat omul pe acesta; eu, mâini-
le mele, au întins cerurile şi întregii lor oştiri i-am poruncit.
13 L-am ridicat în dreptate şi voi îndruma toate căile lui,
el va construi cetatea mea şi va da drumul captivilor mei,
nu pentru preţ nici pentru răscumpărare, spune DOMNUL
oştirilor.
14 Astfel spune DOMNUL: Munca Egiptului şi marfa Etiopiei
şi a sabeenilor, bărbaţi de statură înaltă, vor veni peste tine şi
vor fi ai tăi, vor veni după tine; în lanţuri vor veni şi ţi se vor
pleca, îţi vor aduce cereri, spunând: Cu siguranţă Dumnezeu
este în tine; şi nu este altul, nu este alt Dumnezeu.
15 Cu adevărat tu eşti un Dumnezeu care te ascunzi, O
Dumnezeul lui Israel, Salvatorul.
16 Ei vor fi ruşinaţi şi de asemenea încurcaţi, cu toţii; vor
merge spre încurcare toţi făcătorii de idoli.
17 Dar Israel va fi salvat în DOMNUL cu o salvare veşnică,
voi nu veţi fi ruşinaţi, nici încurcaţi până la sfârşitul lumii.
18 Fiindcă astfel spune DOMNUL care a creat cerurile;
Dumnezeu însuşi care a format pământul şi l-a făcut; el l-a
întemeiat, nu l-a creat în zadar, l-a format pentru a fi locuit:
Eu sunt DOMNUL; şi nu este altul.
19 Nu am vorbit în ascuns, într-un loc întunecos al pămân-
tului. Nu am spus seminţei lui Iacob: Voi mă căutaţi în za-
dar, eu, DOMNUL , vorbesc dreptate, fac cunoscut lucruri
drepte.
20 ¶ Adunaţi-vă şi veniţi; apropriaţi-vă împreună, voi, care
aţi scăpat dintre naţiuni; nu au cunoaştere cei care înalţă
lemnul chipului lor cioplit şi se roagă unui dumnezeu care
nu poate salva.
21 Spuneţi şi aduceţi-i aproape; da, să facă sfat împreună,
cine a rostit aceasta din vechime? Cine a spus aceasta de
atunci? Oare nu eu, DOMNUL? Şi nu este alt Dumnezeu în
afară de mine; un Dumnezeu drept şi un Salvator; nu este
altul în afară de mine.
 Isaia 48
22 Priviţi la mine şi fiţi salvaţi, toate marginile pământului,
fiindcă eu sunt Dumnezeu şi nu este altul.
23 Am jurat pe mine însumi, cuvântul a ieşit din gura mea
în dreptate şi nu se va întoarce: Căci fiecare genunchi mi se
va pleca, fiecare limbă va jura.
24 Cu siguranţă, unul va spune: În DOMNUL am dreptate şi
tărie, la el vor veni oameni; şi toţi cei aprinşi împotriva lui
vor fi ruşinaţi.
25 În DOMNUL va fi declarată dreaptă şi se va glorifica toată
sămânţa lui Israel.
Capitolul 46
B el se îndoaie, Nebo se apleacă, idolii lor au fost puşi pe
animale şi pe vite; căruţele voastre au fost greu încărca-
te; ele sunt o povară pentru vita obosită.
2 Ei se apleacă, se îndoaie împreună; nu pot salva povara, ci
ei înşişi sunt duşi în captivitate.
3 Dă-mi ascultare, casă a lui Iacob şi toată rămăşiţa casei
lui Israel, voi cei duşi de mine de la naştere şi purtaţi din
pântece,
4 Şi chiar până la bătrâneţea voastră eu sunt el; şi chiar până
la peri albi vă voi purta, eu v-am făcut şi vă voi susţine; chiar
eu vă voi purta şi vă voi elibera.
5 ¶ Cu cine mă veţi asemăna şi mă veţi face egal şi mă veţi
compara, ca să fim asemănători?
6 Cheltuiesc mult aur din pungă şi cântăresc argint în ba-
lanţă şi angajează un aurar; iar el îl face un dumnezeu, ei se
pleacă, da, se închină.
7 Îl poartă pe umăr, îl duc şi îl aşează la locul lui şi el stă
acolo; din locul lui nu se va mişca, da, cineva va striga la el,
totuşi nu îi poate răspunde, nici să îl salveze din tulburarea
lui.
8 Amintiţi-vă aceasta şi arătaţi-vă bărbaţi; reamintiţi-vă voi
răzvrătiţilor.
9 Amintiţi-vă lucrurile din vechime, fiindcă eu sunt
Dumnezeu şi nu este altul; eu sunt Dumnezeu şi nu este ni-
meni ca mine,
10 Vestind sfârşitul de la început şi din timpuri vechi lucru-
rile care nu sunt încă făcute, spunând: Sfatul meu va sta în
picioare şi voi împlini toată plăcerea mea;
11 Chemând o pasăre răpitoare din est, pe bărbatul care îm-
plineşte sfatul meu dintr-o ţară îndepărtată; da, am vorbit
aceasta, o voi face de asemenea să se întâmple; am hotărât,
de asemenea voi împlini.
12 Daţi-mi ascultare, voi cu inimă tare, care sunteţi departe
de dreptate;
13 Eu apropii dreptatea mea; nu va fi departe şi salvarea mea
nu va întârzia; şi voi pune salvare în Sion pentru Israel, glo-
ria mea.
Capitolul 47
C oboară şi şezi în ţărână, fiică fecioară a Babilonului,
şezi pe pământ; nu este tron, fiică a caldeilor, fiindcă nu
te vei mai numi blândă şi delicată.
2 Ia pietrele de moară şi macină mâncare, descoperă-ţi şu-
viţele, dezgoleşte-ţi piciorul, descoperă-ţi coapsa, treci
râurile.
3 Goliciunea ta va fi descoperită, da, ruşinea ta va fi văzută;
mă voi răzbuna şi nu te voi întâlni ca un om.
4 Cât despre răscumpărătorul nostru, DOMNUL oştirilor
este numele său, Cel Sfânt al lui Israel.
5 Şezi tăcută şi du-te în întuneric, fiică a caldeilor, fiindcă nu
423
te vei mai numi: Doamna împărăţiilor.
6 M-am înfuriat pe poporul meu, am pângărit moştenirea
mea şi i-am dat în mâna ta; iar tu nu le-ai arătat milă, peste
cei bătrâni ai apăsat foarte mult jugul tău.
7 ¶ Şi tu spui: Voi fi o doamnă pentru totdeauna, astfel
nu ţi-ai pus acestea la inimă, nici nu ţi-ai amintit sfârşitul
acesteia.
8 De aceea ascultă acum, cea dedată plăcerilor, care locuieşti
fără grijă, care spui în inima ta: Eu sunt şi nu este alta în afa-
ră de mine, nu voi şedea ca o văduvă, nici nu voi cunoaşte
pierderea de copii;
9 Dar aceste două lucruri vor veni la tine într-o clipă, în-
tr-o singură zi, pierderea de copii şi văduvia; vor veni peste
tine în desăvârşirea lor din cauza mulţimii vrăjitoriilor tale
şi pentru marele număr al farmecelor tale.
10 Fiindcă te-ai încrezut în stricăciunea ta, ai spus: Nimeni
nu mă vede. Înţelepciunea şi cunoaşterea ta te-au pervertit;
şi a spus în inima ta: Eu sunt şi nu este alta în afară de mine.
11 De aceea răul va veni peste tine; nu vei şti de unde se ri-
dică, şi nenorocirea va cădea peste tine; nu vei fi în stare să
o dai jos, şi dintr-odată va veni peste tine pustiire pe care nu
o vei cunoaşte.
12 Stai acum cu farmecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor
tale, în care ai ostenit din tinereţea ta; dacă astfel vei trage
vreun folos, dacă astfel vei putea învinge.
13 Eşti obosită în mulţimea sfaturilor tale. Să se ridice în
picioare acum astrologii, privitorii la stele, prezicătorii după
lună şi să te salveze de cele ce vor veni peste tine.
14 Iată, vor fi ca paie; focul îi va arde; nu se vor elibera din
puterea flăcării, nu va fi cărbune la care să se încălzească,
nici foc pentru a sta înaintea lui.
15 Astfel îţi vor fi aceia cu care te-ai ostenit, comercianţii
din tinereţea ta; se va duce fiecare la ale lui; nimeni nu te va
salva.
Capitolul 48
A scultaţi aceasta, casă a lui Iacob, care sunteţi numiţi
după numele lui Israel şi aţi ieşit din apele lui Iuda, care
juraţi pe numele DOMNULUI şi amintiţi despre Dumnezeul
lui Israel, dar nu în adevăr, nici în dreptate.
2 Fiindcă se numesc pe ei înşişi după cetatea sfântă şi se spri-
jină pe Dumnezeul lui Israel; DOMNUL oştirilor este numele
său.
3 Am vestit de la început lucrurile din vechime; şi au ieşit
din gura mea şi le-am arătat; le-am făcut dintr-odată şi s-au
întâmplat.
4 Deoarece am ştiut că tu eşti încăpăţânat şi gâtul tău este un
tendon de fier şi sprânceana ta de aramă;
5 Ţi-am vestit de la început; înainte să se fi întâmplat ţi-am
arătat, ca nu cumva să spui: Idolul meu le-a făcut şi chipul
meu cioplit şi chipul meu turnat le-a poruncit.
6 Tu ai auzit, priveşte toate acestea; şi nu veţi vesti? Ţi-am
arătat lucruri noi din acest timp, chiar lucruri ascunse şi nu
le-ai cunoscut.
7 Acum sunt create şi nu de la început; şi înaintea zilei aces-
teia nu le-ai auzit; ca nu cumva să spui: Iată, le-am ştiut.
8 Da, nu le-ai auzit; da, nu le-ai cunoscut; da, din acel timp
când urechea ta nu a fost deschisă, fiindcă am ştiut că te vei
purta foarte perfid şi ai fost numit un răzvrătit din pântece.
9 ¶ De dragul numelui meu îmi voi amâna mânia şi pentru
lauda mea mă voi abţine pentru tine, ca să nu te stârpesc.
10 Iată, te-am rafinat, dar nu cu argint; te-am ales în cuptorul
 Isaia 50
de chinuire.
11 De dragul meu, chiar de dragul meu, o voi face, căci cum
să fie numele meu întinat? Şi nu voi da gloria mea altuia.
12 Daţi-mi ascultare, Iacob şi Israel, cei chemaţi ai mei; eu
sunt el; eu sunt cel dintâi, de asemenea, cel de pe urmă.
13 Mâna mea de asemenea a aşezat temelia pământului şi
dreapta mea a întins cerurile, când le chem, ele se ridică în
picioare împreună.
14 Voi toţi, adunaţi-vă şi ascultaţi; cine dintre ei a vestit aces-
te lucruri? DOMNUL l-a iubit, el îşi va împlini plăcerea asu-
pra Babilonului şi braţul său va fi asupra caldeenilor.
15 Eu, chiar eu, am vorbit; da, l-am chemat, l-am adus şi îşi
va face calea prosperă.
16 ¶ Veniţi aproape de mine, ascultaţi aceasta; nu am vorbit
în ascuns de la început; de când au fost aceste lucruri, eu
sunt acolo; şi acum Domnul DUMNEZEU şi Duhul său m-a
trimis.
17 Astfel spune DOMNUL , Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt
al lui Israel: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău care te înva-
ţă ce îţi este de folos, care te duce pe calea pe care trebuie să
mergi.
18 O de ai fi dat ascultare poruncilor mele! Atunci pacea ta
ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării;
19 Sămânţa ta de asemenea ar fi fost ca nisipul şi urmaşii
adâncurilor tale ca pietrişul acesteia; numele său nu ar fi tre-
buit nici stârpit, nici nimicit dinaintea mea.
20 Ieşiţi din Babilon, fugiţi de caldei, vestiţi cu o voce a cân-
tării, spuneţi aceasta, rostiţi aceasta până la capătul pămân-
tului; spuneţi: DOMNUL a răscumpărat pe servitorul său
Iacob.
21 Şi ei nu au însetat când el i-a condus prin pustiuri, a făcut
apele să curgă din stâncă pentru ei, a despicat de asemenea
stânca şi apele au ţâşnit.
22 Nu este pace, spune DOMNUL , pentru cei stricaţi.
Capitolul 49
A scultaţi-mă insule; şi daţi ascultare, voi popoare,
de departe; DOMNUL m-a chemat din pântece; din
adâncurile mamei mele a dat de ştire despre numele meu.
2 Şi mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită; în umbra mâinii lui
m-a ascuns şi m-a făcut o săgeată lustruită; în tolba lui m-a
ascuns;
3 Şi mi-a spus: Israele, tu eşti servitorul meu în care voi fi
glorificat.
4 Atunci am spus: Am ostenit în zadar, mi-am cheltuit pu-
terea pentru nimic şi în zadar, totuşi judecata mea este la
DOMNUL şi lucrarea mea la Dumnezeul meu.
5 Şi acum, spune DOMNUL care m-a format din pântece să
fiu servitorul său, să aduc pe Iacob din nou la el: Deşi Israel
nu este adunat, totuşi voi fi glorios în ochii DOMNULUI şi
Dumnezeul meu va fi tăria mea.
6 Iar el a spus: Este un lucru uşor să fii servitorul meu pentru
a ridica triburile lui Iacob şi să restaurezi pe cei păstraţi ai lui
Israel, de asemenea te voi da ca o lumină neamurilor, ca să fii
salvarea mea până la capătul pământului.
7 ¶ Astfel spune DOMNUL , Răscumpărătorul lui Israel şi Cel
Sfânt al său, celui pe care omul îl dispreţuieşte, celui pe care
naţiunea îl detestă, unui servitor al conducătorilor: Împăraţi
vor vedea şi se vor ridica, prinţi de asemenea se vor închina,
datorită DOMNULUI care este credincios şi Celui Sfânt al lui
Israel, iar el te va alege pe tine.
8 Astfel spune DOMNUL: La timpul îndurării te-am auzit,
424
şi în ziua salvării te-am ajutat; şi te voi păstra şi te voi da ca
legământ al poporului, pentru a întemeia pământul, să faci
să moştenească moştenirile pustiite;
9 Ca să spui prizonierilor: Mergeţi înainte; celor ce sunt în
întuneric: Arătaţi-vă. Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunile
lor vor fi în toate locurile înalte.
10 Nu vor flămânzi nici nu vor înseta; nici căldura nici soa-
rele nu îi vor lovi, căci cel ce are milă de ei îi va conduce, pe
lângă izvoarele de apă îi va conduce.
11 Şi toţi munţii mei îi voi face o cale şi drumurile mele mari
vor fi înălţate.
12 Iată, aceştia vor veni de departe; şi, iată, aceştia din nord
şi din vest şi aceştia din ţara lui Sinim.
13 ¶ Cântaţi, cerurilor; şi bucură-te, pământule; şi izbucniţi
în cântare, munţilor, fiindcă DOMNUL a mângâiat poporul
lui şi va avea milă de cei chinuiţi ai lui.
14 Dar Sionul a spus: DOMNUL m-a părăsit şi Domnul meu
m-a uitat.
15 Poate o femeie să îşi uite copilul sugar, încât să nu aibă
milă de fiul pântecelui ei? Da, ei pot uita, totuşi eu nu te voi
uita.
16 Iată, te-am gravat pe palmele mâinii mele; zidurile tale
sunt întotdeauna înaintea mea.
17 Copiii tăi se vor grăbi; nimicitorii tăi şi cei ce te-au risipit
vor pleca din tine.
18 ¶ Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte, toţi aceştia se
adună şi vin la tine. Precum trăiesc, spune DOMNUL , cu si-
guranţă te vei înveşmânta cu ei toţi, precum cu un ornament
şi îi vei lega de tine, precum o mireasă.
19 Fiindcă locurile tale risipite şi pustiite şi ţara nimicirii
tale, vor fi acum prea înguste din cauza locuitorilor şi cei ce
te-au înghiţit vor fi departe.
20 Copiii pe care îi vei avea, după ce i-ai pierdut pe ceilalţi,
vor spune din nou în urechile tale: Locul este prea strâmt
pentru mine, dă-mi loc ca să locuiesc.
21 Atunci vei spune în inima ta: Cine mi-a născut pe aceştia,
văzând că mi-am pierdut copiii şi sunt pustiită, o captivă şi
mişcându-mă încoace şi încolo? Şi cine i-a crescut pe aceş-
tia? Iată, am fost lăsată singură; aceştia, unde au fost?
22 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, îmi voi ridica
mâna la neamuri şi voi aşeza standardul meu poporului, şi
ei îţi vor aduce fiii pe braţe şi fiicele tale vor fi purtate pe
umerii lor.
23 Şi împăraţi vor fi taţii tăi îngrijitori şi împărătesele lor
mamele tale îngrijitoare, ţi se vor prosterna0 cu faţa la pă-
mânt şi vor linge praful piciorului tău; şi vei cunoaşte că eu
sunt DOMNUL , fiindcă nu vor fi ruşinaţi cei ce mă aşteaptă.
24 ¶ Va fi luată prada de la cel puternic, sau captivul legiuit
eliberat?
25 Dar astfel spune DOMNUL: Chiar captivii celui puternic
vor fi duşi şi prada tiranului va fi eliberată, căci mă voi lupta
cu cel ce luptă cu tine şi îţi voi salva copiii.
26 Şi voi hrăni pe cei ce te oprimă cu propria lor carne; şi se
vor îmbăta cu propriul sânge, precum cu vin dulce, şi toată
făptura va cunoaşte că eu, DOMNUL , sunt Salvatorul tău şi
Răscumpărătorul tău, Cel puternic al lui Iacob.
Capitolul 50
A stfel spune DOMNUL: Unde este cartea divorţului
mamei tale, pe care am pus-o deoparte? Sau căruia
dintre creditorii mei te-am vândut? Iată, pentru nelegiuirile
voastre v-aţi vândut şi pentru fărădelegile voastre este mama
 Isaia 52
voastră pusă deoparte.
2 De ce, atunci când am venit, nu era nici un om? Când am
strigat, nu era nimeni să răspundă? Este mâna mea scurtată
de tot, încât să nu poată răscumpăra, sau nu am putere să
eliberez? Iată, la mustrarea mea usuc marea, fac râurile un
pustiu, peştii lor put, deoarece nu este apă şi mor de sete.
3 Înveşmântez cerurile în negru şi fac pânza de sac acope-
ritoarea lor.
4 ¶ Domnul DUMNEZEU mi-a dat limba învăţatului, să ştiu
cum să vorbesc un cuvânt, la timp, celui ce este obosit; el îmi
trezeşte dimineaţă de dimineaţă, îmi trezeşte urechea să as-
culte ca cel învăţat.
5 Domnul DUMNEZEU mi-a deschis urechea şi nu am fost
răzvrătit, nici nu m-am întors înapoi.
6 Mi-am dat spatele celor ce lovesc şi obrajii celor care au
smuls părul, nu mi-am ascuns faţa de la ruşine şi scuipare.
7 Fiindcă Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; de aceea nu voi
fi încurcat, de aceea mi-am făcut faţa precum cremenea şi
ştiu că nu voi fi ruşinat.
8 Cel care mă declară drept este aproape; cine se va lupta cu
mine? Să ne ridicăm împreună în picioare, cine este potriv-
nicul meu? Să se apropie de mine.
9 Iată, Domnul DUMNEZEU mă va ajuta; cine este cel care
mă va condamna? Iată, se vor învechi toţi ca o haină, molia
îi va mânca.
10 ¶ Cine printre voi se teme de DOMNUL , care ascultă de
vocea servitorului său, care umblă în întuneric şi nu are lu-
mină? Să se încreadă în numele DOMNULUI şi să se sprijine
pe Dumnezeul lui.
11 Iată, voi toţi care aprindeţi un foc, care vă înconjuraţi cu
scântei, umblaţi în lumina focului vostru şi în scânteile pe
care le-aţi aprins. Aceasta veţi avea din mâna mea; vă veţi
întinde în întristare.
Capitolul 51
D aţi-mi ascultare, voi care urmaţi dreptatea, voi care
căutaţi pe DOMNUL , priviţi la stânca din care sunteţi
ciopliţi şi la gaura gropii din care sunteţi săpaţi.
2 Priviţi la Avraam tatăl vostru şi la Sara care v-a născut,
fiindcă l-am chemat doar pe el şi l-am binecuvântat şi l-am
înmulţit.
3 Fiindcă DOMNUL va mângâia Sionul, v-a mângâia toate
locurile ei risipite; şi va face pustiul ei ca Edenul şi deşertul ei
ca grădina DOMNULUI; bucurie şi veselie vor fi găsite acolo,
mulţumire şi vocea melodiei.
4 ¶ Dă-mi ascultare, poporul meu; şi apleacă urechea la
mine, naţiunea mea, fiindcă o lege va ieşi din mine şi voi face
să se odihnească judecata mea ca o lumină a poporului..
5 Dreptatea mea este aproape; salvarea mea a ieşit şi braţele
mele vor judeca poporul; insulele mă vor aştepta şi în braţul
meu se vor încrede.
6 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi la pământul de de-
desubt, fiindcă cerurile vor dispare ca fumul şi pământul va
îmbătrâni ca un veşmânt şi cei ce locuiesc pe el vor muri în
acelaşi fel, dar salvarea mea va fi pentru totdeauna şi drepta-
tea mea nu va fi desfiinţată.
7 Daţi-mi ascultare, voi care cunoaşteţi dreptatea, poporul
în a cărui inimă este legea mea; nu vă temeţi de ocara oame-
nilor, nici nu vă fie frică de dispreţuirile lor.
8 Fiindcă molia ca pe un veşmânt îi va mânca şi îi va mânca
viermele ca pe o lână, dar dreptatea mea va fi pentru tot-
deauna şi salvarea mea din generaţie în generaţie.
425
9 ¶ Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al
DOMNULUI; trezeşte-te, ca în zilele de demult, în generaţiile
din vechime. Nu eşti tu cel care a tăiat pe Rahab şi a rănit
dragonul?
10 Nu eşti tu acela care ai uscat marea, apele marelui adânc;
care ai făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei
răscumpăraţi?
11 De aceea răscumpăraţii DOMNULUI se vor întoarce şi vor
veni cu cântare la Sion; şi bucurie veşnică va fi peste capul
lor, vor obţine veselie şi bucurie, iar tristeţea şi jelirea vor
fugi.
12 Eu, chiar eu, sunt cel care te mângâie; cine eşti tu, să îţi fie
frică de un om care va muri şi de fiul omului care va fi făcut
ca iarba;
13 Şi uiţi pe DOMNUL , făcătorul tău, care a întins cerurile
şi a aşezat temeliile pământului; şi s-a temut continuu în fi-
ecare zi din cauza furiei opresorului, ca şi cum ar fi fost gata
să distrugă? Ş
14 Cel încovoiat sub lanţuri se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu
moară în groapă, nici pâinea să nu îi lipsească.
15 Dar eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care a despărţit
marea, a cărei valuri au urlat, DOMNUL oştirilor este nu-
mele său.
16 Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în
umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să aşez fundaţiile
pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17 ¶ Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime,
care ai băut din mâna DOMNULUI paharul furiei lui; ai băut
drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18 Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care
i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a
crescut.
19 Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău
pentru tine? Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi sabia; da-
torită cui să te mângâi?
20 Fii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un
taur sălbatic într-un laţ, sunt plini de furia DOMNULUI, de
mustrarea Dumnezeului tău.
21 Ascultă acum, tu cel chinuit şi îmbătat, dar nu cu vin,
22 Astfel spune Domnul tău DOMNUL , şi Dumnezeul tău
care pledează în cauza poporului său: Iată, am luat din mâna
ta paharul cutremurării, drojdiile paharului furiei mele; nu
îl vei mai bea;
23 Ci o voi pune în mâna celor care te chinuiesc, care au spus
sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste tine, iar tu ţi-ai
aşternut trupul ca pământul şi ca strada, celor care au trecut
pe deasupra.
Capitolul 52
T rezeşte-te, trezeşte-te; îmbracă-ţi tăria, Sioane; îm-
bracă-ţi veşmintele frumoase, Ierusalime, cetate sfântă,
fiindcă de acum înainte nu vor mai veni în tine cei necir-
cumcişi şi necuraţi.
2 Scutură-te de praf; ridică-te şi şezi jos, Ierusalime, dez-
leagă-te de legăturile gâtului tău, tu, cea captivă, fiică a
Sionului.
3 Fiindcă astfel spune DOMNUL: V-aţi vândut pentru nimic;
şi veţi fi răscumpăraţi fără bani.
4 Fiindcă astfel spune Domnul DUMNEZEU: Poporul meu
a coborât înainte în Egipt pentru a locui temporar acolo; şi
asirianul l-a oprimat fără motiv.
5 De aceea acum, ce am aici, spune DOMNUL , când poporul
 Isaia 54
meu este luat pe nimic? Cei ce conduc peste ei îi fac să urle,
spune DOMNUL; şi numele meu este blasfemiat continuu în
fiecare zi.
6 De aceea poporul meu va cunoaşte numele meu, de aceea
vor cunoaşte în acea zi că eu sunt cel care vorbeşte, iată-mă.
7 ¶ Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce
veşti bune, care anunţă pace; care aduce veştile bune ale bi-
nelui, care anunţă salvare; care spune Sionului: Dumnezeul
tău domneşte!
8 Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună,
fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce
din nou Sionul.
9 Izbucniţi de bucurie, cântaţi împreună, voi locuri risipite
ale Ierusalimului, fiindcă DOMNUL a mângâiat poporul său,
a răscumpărat Ierusalimul.
10 DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii tuturor na-
ţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea
Dumnezeului nostru.
11 Depărtaţi-vă, depărtaţi-vă, plecaţi de aici, nu atingeţi ni-
mic necurat; ieşiţi din mijlocul ei; fiţi curaţi, cei care purtaţi
vasele DOMNULUI.
12 Fiindcă nu veţi ieşi cu grabă, nici nu veţi merge în zbor,
fiindcă DOMNUL va merge înaintea voastră; şi Dumnezeul
lui Israel va fi ariergarda voastră.
13 ¶ Iată, servitorul meu se va purta cu prudenţă, va fi prea-
mărit şi înălţat şi va fi foarte înalt.
14 Cât de mulţi au fost înmărmuriţi de tine; atât de desfigu-
rată i-a fost faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea
lui mai mult decât a fiilor oamenilor;
15 Astfel el va stropi multe naţiuni; înaintea lui împăraţii îşi
vor închide gurile, fiindcă vor vedea ceea ce nu li s-a spus; şi
ceea ce nu au auzit vor lua în considerare.
Capitolul 53
C ine a crezut vestea noastră şi cui i-a fost arătat braţul
DOMNULUI?
2 Fiindcă el va creşte înaintea lui ca un lăstar şi ca o rădăcină
dintr-un pământ uscat, nu are formă nici frumuseţe; şi când
îl vom vedea, nu va avea frumuseţe ca să îl dorim.
3 El este dispreţuit şi respins de oameni; un om al întristă-
rilor şi obişnuit cu mâhnirea, şi ne-am ascuns de el cum ne-
am ascunde feţele, a fost dispreţuit şi noi nu l-am preţuit.
4 ¶ Cu adevărat el a purtat mâhnirile noastre şi a luat asu-
pra lui întristările noastre, totuşi l-am socotit bătut, lovit de
Dumnezeu şi chinuit.
5 Dar el a fost rănit pentru fărădelegile noastre, a fost zdro-
bit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa păcii noastre a fost
asupra lui; şi prin loviturile lui suntem vindecaţi.
6 Noi toţi ca oi am rătăcit; ne-am întors fiecare la propria cale;
şi DOMNUL a aşezat pe el nelegiuirea noastră a tuturor.
7 A fost oprimat şi a fost chinuit, totuşi nu şi-a deschis gura,
este adus ca un miel la măcel, ca o oaie mută înaintea tunză-
torilor, astfel nu şi-a deschis gura.
8 A fost luat de la închisoare şi de la judecată, şi cine va vesti
generaţia lui? Fiindcă a fost stârpit din ţara celor vii, pentru
fărădelegea poporului meu a fost el lovit.
9 Şi el şi-a făcut mormântul cu cei stricaţi şi cu cei bogaţi în
moartea lui; deoarece nu făcuse nimic violent, nici nu era
vreo înşelăciune în gura lui.
10 ¶ Totuşi DOMNULUI i-a plăcut să îl zdrobească; l-a supus
suferinţei; când tu îi vei face sufletul o ofrandă pentru pă-
cat, el va vedea sămânţa lui, îşi va prelungi zilele şi plăcerea
426
DOMNULUI va prospera în mâna lui.
11 Va vedea din rodul ostenelii sufletului său şi va fi satisfă-
cut, prin cunoaşterea lui, servitorul meu cel drept va declara
drept pe cei mulţi; şi el va lua asupra lui nelegiuirile lor.
12 De aceea îi voi împărţi partea lui cu cei mari şi va împărţi
prada cu cei puternici; pentru că şi-a turnat sufletul până la
moarte şi a fost numărat cu cei fără de lege; şi a purtat păca-
tul multora şi a mijlocit pentru cei fără de lege.
Capitolul 54
C ântă, stearpo, tu care nu ai născut; izbucneşte în cân-
tare şi strigă tare, tu care nu ai avut durerile naşterii,
fiindcă mai mulţi sunt copiii celei pustiite decât copiii soţiei
căsătorite, spune DOMNUL .
2 Lărgeşte locul cortului tău şi să întindă ei perdelele locuin-
ţelor tale, nu cruţa, lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi stâlpii;
3 Fiindcă vei izbucni în dreapta şi în stânga; şi sămânţa ta va
moşteni neamurile şi va face cetăţile pustiite să fie locuite.
4 Nu te teme, căci nu vei fi ruşinată, nici nu vei fi încurcată;
fiindcă nu vei fi dată de ruşine, căci vei uita ruşinea tinereţii
tale şi nu îţi vei mai aminti ocara văduviei tale.
5 Fiindcă Făcătorul tău este soţul tău; DOMNUL oştirilor este
numele său; şi Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel;
Dumnezeul întregului pământ va fi el numit.
6 ¶ Căci DOMNUL te-a chemat ca pe o femeie părăsită şi
mâhnită în duh şi o soţie a tinereţii, când ai fost refuzată,
spune Dumnezeul tău.
7 Pentru puţin timp te-am părăsit, dar cu îndurări mari te
voi aduna.
8 Într-o fărâmă de furie mi-am ascuns faţa de tine pentru
un moment, dar cu bunătate veşnică voi avea milă de tine,
spune DOMNUL , Răscumpărătorul tău.
9 Fiindcă aceasta este ca apele lui Noe pentru mine, căci aşa
cum am jurat că apele lui Noe nu vor mai merge peste pă-
mânt, tot astfel am jurat că nu mă voi mai înfuria pe tine,
nici nu te voi mai certa.
10 Căci munţii se vor depărta şi dealurile vor fi mutate, dar
bunătatea mea nu se va depărta de tine, nici legământul pă-
cii mele nu va fi mutat, spune DOMNUL , care are milă de
tine.
11 ¶ Tu, cea chinuită, aruncată de furtună şi nemângâiată,
iată, voi pune pietrele tale cu frumoase culori şi voi pune te-
meliile tale cu safire.
12 Şi voi face ferestrele tale din agate şi porţile tale din rubi-
ne şi toate graniţele tale din pietre plăcute.
13 Şi toţi copiii tăi vor fi discipoli ai DOMNULUI; şi mare va
fi pacea copiilor tăi.
14 În dreptate vei fi întemeiată, de oprimare vei fi departe,
căci nu te vei teme, şi de groază, fiindcă nu se va apropia de
tine.
15 Iată, cu siguranţă ei se vor aduna, dar nu de la mine, orici-
ne se va aduna împotriva ta va cădea din cauza ta.
16 Iată, eu l-am creat pe fierar care suflă cărbunii în foc şi
care aduce o unealtă pentru munca lui; şi l-am creat pe risi-
pitorul pentru a distruge.
17 Nici o armă formată împotriva ta nu va prospera; şi fie-
care limbă ce se va ridica împotriva ta în judecată o vei con-
damna. Aceasta este moştenirea servitorilor DOMNULUI şi
dreptatea lor este de la mine, spune DOMNUL .
 Isaia 57
Capitolul 55
V oi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel ce nu are bani,
veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi; da, veniţi, cumpăraţi vin
şi lapte fără bani şi fără preţ.
2 Pentru ce cheltuiţi bani pentru ce nu este pâine? Şi ostenea-
la voastră pentru ceea ce nu satură? Daţi-mi atent ascultare
şi mâncaţi ceea ce este bun şi să se desfete sufletul vostru în
grăsime.
3 Plecaţi-vă urechile şi veniţi la mine, ascultaţi şi sufletul
vostru va trăi; iar eu voi face un legământ veşnic cu voi, con-
form îndurărilor adevărate ale lui David.
4 Iată, l-am dat ca martor poporului, un conducător şi coman-
dant poporului.
5 Iată, vei chema o naţiune pe care nu o cunoşti, şi naţiuni
care nu te-au cunoscut vor alerga la tine datorită DOMNULUI
Dumnezeului tău şi pentru Cel Sfânt al lui Israel, căci el te-a
glorificat.
6 ¶ Căutaţi pe DOMNUL cât mai poate fi găsit, chemaţi-l cât
mai este aproape;
7 Să uite cel rău calea lui şi omul nedrept gândurile lui, şi
să se întoarcă la DOMNUL , iar el va avea milă de el; şi la
Dumnezeul nostru, căci el îşi înmulţeşte iertarea.
8 Fiindcă gândurile mele nu sunt gândurile tale, nici căile
tale nu sunt căile mele, spune DOMNUL .
9 Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, ast-
fel sunt căile mele mai înalte decât căile voastre şi gândurile
mele decât gândurile voastre.
10 Căci aşa cum coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se
întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să
înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine
celui ce mănâncă.
11 La fel va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se
va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place şi va
prospera în lucrul la care l-am trimis.
12 Fiindcă veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi conduşi cu pace, mun-
ţii şi dealurile vor izbucni înaintea voastră în cântare şi toţi
copacii câmpului vor bate din palme.
13 În loc de spin va răsări bradul şi în loc de mărăcine va ră-
sări pomul de mirt şi va fi DOMNULUI ca nume, ca un semn
veşnic care nu va fi stârpit.
Capitolul 56
A stfel spune DOMNUL: Păziţi judecata şi faceţi drepta-
te, fiindcă salvarea mea este aproape să vină şi dreptatea
mea să fie revelată.
2 Binecuvântat este omul care face aceasta şi fiul omului care
se ţine de aceasta; care ţine sabatul ca să nu îl spurce şi îşi
ţine mâna de la a face vreun rău.
3 ¶ Nici nu lăsa pe fiul străinului, care s-a alăturat
DOMNULUI, să vorbească, spunând: DOMNUL m-a separat
în întregime de poporul lui; nici nu lăsa pe famen să spună:
Iată, eu sunt un pom uscat.
4 Fiindcă astfel spune DOMNUL , famenilor ce ţin sabate-
le mele şi aleg lucrurile care îmi plac mie şi ţin legământul
meu;
5 Lor le voi da în casa mea şi în înăuntrul zidurilor mele un
loc şi un nume mai bun decât al fiilor şi al fiicelor, le voi da
un nume veşnic, ce nu va fi stârpit.
6 De asemenea fiii străinului, care se alătură DOMNULUI,
pentru a-l servi şi pentru a iubi numele DOMNULUI, pentru
a fi servitorii lui, oricine ţine sabatul ca să nu îl spurce şi apu-
că legământul meu;
427
7 Chiar pe ei îi voi aduce la muntele meu sfânt şi îi voi bucura
în casa mea de rugăciune, ofrandele lor arse şi sacrificiile lor
vor fi primite pe altarul meu; căci casa mea se va numi casă
de rugăciune pentru toate popoarele.
8 Domnul DUMNEZEU care adună proscrişii lui Israel spu-
ne: Voi aduna încă şi pe alţii la el, pe lângă cei adunaţi la el.
9 ¶ Voi, toate fiarele câmpului, veniţi să devoraţi, da, voi,
toate fiarele din pădure.
10 Paznicii lui sunt orbi, sunt toţi neştiutori, ei sunt toţi
câini muţi, nu pot lătra; dormind, stând întinşi, iubind să
dormiteze.
11 Da, sunt câini lacomi care nu pot avea niciodată destul şi
sunt păstori care nu pot înţelege, toţi privesc la propria cale,
fiecare la câştigul său, din partea sa.
12 Veniţi, spun ei, voi aduce vin şi ne vom umple cu băutură
tare; şi mâine va fi ca astăzi şi mult mai abundent.
Capitolul 57
C el drept piere şi nimeni nu pune aceasta la inimă, şi
oameni miloşi sunt luaţi, fără ca nimeni să ia aminte că
cel drept este luat de la răul ce vine.
2 El va intra în pace, ei se vor odihni în paturile lor, fiecare
umblând în integritatea lui.
3 ¶ Dar apropriaţi-vă aici, voi, fii ai vrăjitoarei, sămânţă a
adulterului şi a curvei.
4 De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui lărgiţi gura şi
scoateţi limba? Nu sunteţi copii ai fărădelegii, o sămânţă a
falsităţii,
5 Aprinzându-vă cu idoli sub fiecare pom verde, înjunghiind
copiii în văile de sub crăpăturile stâncilor?
6 Printre pietrele netede ale pârâului este partea ta; ele, ele
sunt sorţul tău, lor le-ai turnat un dar de băutură, ai adus un
dar de mâncare. Să primesc eu în acestea, mângâiere?
7 Pe un munte îngâmfat şi înalt ţi-ai aşezat patul, chiar până
acolo ai mers să aduci sacrificiu.
8 De asemenea în spatele uşilor şi al stâlpilor ţi-ai aşezat
amintirea, căci te-ai descoperit altuia decât mie şi te-ai ur-
cat; ţi-ai lărgit patul şi ţi-ai făcut un legământ cu ei; ai iubit
patul lor unde l-ai văzut.
9 Şi ai mers la împărat cu untdelemn şi ai înmulţit miresme-
le tale şi ai trimis mesagerii tăi departe şi te-ai înjosit chiar
până la iad.
10 Ai obosit de lungimea căii tale; totuşi nu ai spus: Nu
este speranţă; ai găsit viaţa mâinii tale; de aceea nu ai fost
mâhnit.
11 Şi de cine te-ai temut sau înfricat, că ai minţit şi nu ţi-ai
amintit de mine, nici nu ai pus aceasta la inimă? Nu am tă-
cut încă din vechime, iar tu nu te-ai temut de mine?
12 Voi vesti dreptatea ta şi faptele tale, deoarece nu îţi vor
folosi.
13 ¶ Când strigi, să te elibereze mulţimile tale; dar vântul le
va duce pe toate; zădărnicia le va lua, dar cel ce îşi pune în-
crederea în mine va stăpâni pământul şi va moşteni muntele
meu sfânt;
14 Şi va spune: Înălţaţi, înălţaţi, pregătiţi calea, îndepărtaţi
piatra de poticnire din calea poporului meu.
15 Fiindcă astfel spune Cel înalt şi preaînalt care locuieşte în
eternitate, al cărui nume este Sfânt: Eu locuiesc în locul înalt
şi sfânt cu cel care de asemenea este al unui duh căit şi umil,
pentru a înviora duhul celui umil şi pentru a înviora inima
celor căiţi.
16 Căci nu mă voi lupta pentru totdeauna, nici nu voi fi
 Isaia 59
totdeauna furios, fiindcă duhul ar lipsi dinaintea mea şi su-
fletele pe care le-am făcut.
17 ¶ Pentru nelegiuirea lăcomiei lui m-am înfuriat şi l-am
lovit, m-am ascuns şi m-am înfuriat, iar el a continuat cu
perversitate pe calea inimii lui.
18 Am văzut căile lui şi îl voi vindeca, de asemenea îl voi
conduce şi îi voi da din nou mângâieri, lui şi jelitorilor lui.
19 Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui ce este departe şi
celui ce este aproape, spune DOMNUL; şi îl voi vindeca.
20 Dar cei stricaţi sunt ca marea tulburată, când nu se poate
odihni, ale cărei ape aruncă noroi şi pământ.
21 Nu este pace, spune Dumnezeul meu, celui stricat.
Capitolul 58
S trigă tare, nu cruţa, ridică-ţi vocea ca o trâmbiţă şi ara-
tă poporului meu fărădelegea lor şi casei lui Iacob păca-
tele lor.
2 Totuşi ei mă caută zilnic şi se desfată să cunoască ale mele
căi, ca o naţiune care a făcut dreptate şi nu a uitat rânduiala
Dumnezeului lor, ei cer de la mine rânduielile dreptăţii; se
desfată în a se apropia de Dumnezeu.
3 ¶ Pentru ce am postit, spun ei, şi tu nu vezi? Pentru ce ne-
am chinuit sufletul, şi tu nu iei la cunoştinţă? Iată, în ziua
postului vostru voi găsiţi plăcere şi oprimaţi pe toţi servitorii
voştri.
4 Iată, postiţi pentru ceartă şi dezbatere şi pentru a lovi cu
pumnul stricăciunii, nu veţi posti ca astăzi, pentru a vă face
vocea auzită în înalt.
5 Este acesta postul pe care eu l-am ales? O zi pentru om să
îşi chinuiască sufletul? Este pentru a-şi pleca al său cap ca o
trestie şi a-şi întinde pânză de sac şi cenuşă sub el? Vei numi
aceasta un post şi o zi bine primită pentru DOMNUL?
6 Nu este acesta postul pe care l-am ales eu? A dezlega legă-
turile stricăciunii, a desface sarcinile grele şi a lăsa pe opri-
maţi să meargă liberi şi să frângeţi fiecare jug?
7 Nu este a împărţi pâinea ta celui flămând şi să aduci la casa
ta pe săracii care sunt lepădaţi? Când vezi pe cel gol, să îl
acoperi; şi să nu te ascunzi de propria carne?
8 ¶ Atunci lumina ta va izbucni ca dimineaţa şi sănătatea ta
va creşte repede şi dreptatea ta va merge înaintea ta; gloria
DOMNULUI va fi ariergarda ta.
9 Atunci vei chema şi DOMNUL va răspunde; vei striga, iar el
va spune: Sunt aici. Dacă iei din mijlocul tău jugul, arătarea
cu degetul şi vorbirea zadarnică,
10 Şi dacă îţi întinzi sufletul spre cel flămând şi saturi sufle-
tul nenorocit, atunci lumina ta se va ridica în obscuritate şi
întunericul tău va fi ca amiaza;
11 Şi DOMNUL te va conduce continuu şi va sătura sufletul
tău chiar în secetă şi va îngrăşa oasele tale; şi vei fi ca o grădi-
nă udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu lipsesc.
12 Şi cei care vor fi din tine vor reconstrui locurile vechi,
risipite, vei ridica temeliile multor generaţii; şi vei fi numit:
Reparatorul spărturii, Restauratorul cărărilor de locuit.
13 ¶ Dacă îţi întorci piciorul de la sabat, de la a-ţi face plăce-
rea în ziua mea sfântă, şi vei chema sabatul o desfătare, sa-
batul sfânt al DOMNULUI, onorabil, şi îl vei onora, nefăcând
propriile tale căi, nici găsind propria plăcere, nici vorbind
propriile tale cuvinte,
14 Atunci te vei desfăta în DOMNUL; şi te voi face să călă-
reşti peste locurile înalte ale pământului şi te voi hrăni cu
moştenirea tatălui tău, Iacob, căci gura DOMNULUI a vorbit
aceasta.
428
Capitolul 59
I ată, mâna DOMNULUI nu s-a scurtat, încât să nu poată
salva, nici urechea lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată
auzi;
2 Ci nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi
Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au ascuns faţa lui de
voi, ca să nu audă.
3 Fiindcă mâinile vă sunt întinate cu sânge şi degetele voas-
tre cu nelegiuire; buzele voastre au vorbit minciuni, limba
voastră a bolborosit perversitate.
4 Nimeni nu strigă după dreptate, nimeni nu pledează pen-
tru adevăr, ei se încred în deşertăciune şi vorbesc minciuni;
concep ticăloşie şi nasc nelegiuire.
5 Clocesc ouă de năpârcă şi ţes pânză de păianjen, cel ce
mănâncă ouăle lor moare şi dacă se striveşte unul, iese o
viperă.
6 Pânzele lor nu vor deveni veşminte, nici nu se vor acoperi
cu faptele lor, faptele lor sunt fapte ale nelegiuirii şi actul de
violenţă este în mâinile lor.
7 Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge ne-
vinovat, gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii; risipire şi
nimicire sunt pe cărările lor.
8 Calea păcii ei nu o cunosc; şi nu este judecată în umbletele
lor, şi-au făcut cărări strâmbe, oricine umblă în ele nu va
cunoaşte pace.
9 ¶ De aceea judecata este departe de noi, şi dreptatea nu
ne ajunge, aşteptăm lumină, iată obscuritate; strălucire, dar
umblăm în întuneric.
10 Bâjbâim căutând zidul ca orbii şi bâjbâim ca şi cum nu
am avea ochi, ne poticnim la amiază ca noaptea; suntem în
locuri pustiite ca morţi.
11 Răcnim toţi ca urşii şi jelim mult ca porumbeii, căutăm
judecata, dar nu este nici una; salvarea, dar este departe de
noi.
12 Fiindcă fărădelegile noastre s-au înmulţit înaintea ta şi
păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fiindcă fă-
rădelegile noastre sunt cu noi; şi cât despre nelegiuirile noas-
tre, le cunoaştem;
13 Făcând fărădelege şi minţind împotriva DOMNULUI şi
îndepărtându-ne de Dumnezeul nostru, vorbind asupri-
re şi răzvrătire, concepând şi rostind din inimă cuvinte ale
minciunii.
14 Şi judecata s-a întors înapoi şi dreptatea stă departe, căci
adevărul a căzut în stradă şi echitatea nu poate intra.
15 Da, adevărul lipseşte; şi cel ce se depărtează de rău se face
pe sine o pradă, şi DOMNUL a văzut aceasta şi nu i-a plăcut
că nu este judecată.
16 ¶ Şi a văzut că nu este om şi s-a minunat că nu este mij-
locitor, de aceea braţul său i-a adus salvare; şi dreptatea lui,
ea l-a sprijinit.
17 Căci a îmbrăcat dreptatea ca pe un pieptar şi şi-a pus un
coif al salvării pe cap; şi a îmbrăcat veşmintele răzbunării ca
îmbrăcăminte şi a fost îmbrăcat cu zel precum cu o mantie.
18 Conform faptelor lor, astfel va răsplăti el, furie potrivni-
cilor săi, recompensă duşmanilor săi; insulelor le va răsplăti
fapta lor.
19 Astfel cei de la apus se vor teme de numele DOMNULUI,
şi de gloria lui cei de la răsăritul soarelui. Când duşmanul
va intra ca un potop, Duhul DOMNULUI va ridica un steag
împotriva lui.
20 Şi Răscumpărătorul va veni în Sion şi la cei din Iacob care
se vor întoarce de la fărădelege, spune DOMNUL .
 Isaia 62
21 Cât despre mine, acesta este legământul meu cu ei, spune
DOMNUL: Duhul meu care este peste tine şi cuvintele mele
pe care le-am pus în gura ta, nu se vor depărta de gura ta,
nici din gura seminţei tale, nici din gura seminţei seminţei
tale, spune DOMNUL , de acum şi pentru totdeauna.
Capitolul 60
R idică-te, străluceşte, căci lumina ta a venit şi gloria
DOMNULUI a răsărit peste tine.
2 Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi întunericul
gros poporul; dar DOMNUL va răsări peste tine şi gloria lui
va fi văzută peste tine.
3 Şi neamurile vor veni la lumina ta şi împăraţii la străluci-
rea răsăritului tău.
4 Înalţă-ţi ochii de jur împrejur şi vezi, toţi se adună împre-
ună, ei vin la tine, fiii tăi vor veni de departe şi fetele tale vor
fi îngrijite lângă tine.
5 Atunci vei vedea şi vei curge de bucurie şi inima ta se va
teme şi se va lărgi; deoarece plinătatea mării se va întoarce
spre tine, forţele neamurilor vor veni la tine.
6 Mulţimea cămilelor te va acoperi, dromaderii din Madian
şi Efa; toţi cei din Seba vor veni, vor aduce aur şi tămâie; şi
vor vesti laudele DOMNULUI.
7 Toate turmele Chedarului vor fi adunate la tine, berbecii
Nebaiotului îţi vor servi, se vor urca pe altarul meu şi vor fi
bine primiţi, iar casa gloriei mele eu voi glorifica.
8 Cine sunt aceştia care zboară ca un nor şi ca porumbeii la
porumbarele lor?
9 ¶ Da, insulele mă vor aştepta şi corăbiile din Tarsis mai în-
tâi, pentru a aduce pe fiii tăi de departe, argintul şi aurul lor
cu ei, pentru numele DOMNULUI Dumnezeul tău şi al Celui
Sfânt al lui Israel, deoarece el te-a glorificat.
10 Şi fiii străinilor vor construi zidurile tale şi împăraţii lor
îţi vor servi, căci în furia mea te-am lovit, dar în bunăvoinţa
mea am avut milă de tine.
11 De aceea porţile tale vor fi deschise totdeauna; nu vor fi
închise nici ziua, nici noaptea; ca să se aducă la tine tăriile
neamurilor şi să fie aduşi împăraţii lor.
12 Fiindcă naţiunea şi împărăţia care nu îţi va servi, va pieri;
da, acele naţiuni vor fi în întregime risipite.
13 Gloria Libanului va veni la tine, bradul, pinul şi merişorul
împreună, pentru a înfrumuseţa locul sanctuarului meu; şi
voi face glorios locul picioarelor mele.
14 De asemenea fiii celor care te-au chinuit vor veni, ple-
cându-se înaintea ta; şi toţi cei ce te-au dispreţuit se vor
prosterna la tălpile picioarelor tale; şi te vor numi: Cetatea
DOMNULUI, Sionul Celui Sfânt al lui Israel.
15 ¶ Deşi ai fost părăsită şi urâtă, astfel încât nimeni nu a tre-
cut prin tine, te voi face o măreţie eternă, o bucurie a multor
generaţii.
16 De asemenea vei suge laptele neamurilor şi vei suge sânul
împăraţilor şi vei cunoaşte că eu, DOMNUL , sunt salvatorul
tău şi Răscumpărătorul tău, Cel puternic al lui Iacob.
17 Pentru aramă eu voi aduce aur, şi pentru aur voi aduce
argint, şi pentru lemn, aramă, şi pentru pietre, fier; de ase-
menea voi face pe ofiţerii tăi pace şi pe colectorii de taxe,
dreptate.
18 Violenţă nu va mai fi auzită în ţara ta, nici risipire nici
distrugere între graniţele tale; dar tu vei numi zidurile tale
Salvare, şi porţile tale Laudă.
19 Soarele nu va mai fi lumina ta ziua, nici luna nu te va lu-
mina prin strălucire, ci DOMNUL îţi va fi o lumină veşnică,
429
şi Dumnezeul tău, gloria ta.
20 Soarele tău nu va mai apune; nici luna ta nu se va retrage,
fiindcă DOMNUL va fi a ta veşnică lumină şi zilele jelirii tale
se vor sfârşi.
21 Poporul tău de asemenea, ei toţi vor fi drepţi, vor moşteni
ţara pentru totdeauna, lăstarul sădirii mele, lucrarea mâini-
lor mele, ca eu să fiu glorificat.
22 Puţinul va deveni o mie şi unul tânăr o naţiune tare; eu,
DOMNUL , voi grăbi aceasta la timpul său.
Capitolul 61
D uhul Domnului DUMNEZEU este asupra mea, deoa-
rece DOMNUL m-a uns să predic veşti bune celor blân-
zi; el m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc
libertate captivilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt
legaţi.
2 Să vestesc anul de îndurare al DOMNULUI şi ziua răzbună-
rii Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei care jelesc.
3 Să rânduiesc celor ce jelesc în Sion, să le dau frumuseţe în
locul cenuşii, untdelemnul bucuriei în locul jelirii, îmbră-
cămintea de laudă în locul duhului de apăsare; să fie numiţi
pomi ai dreptăţii, sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.
4 ¶ Iar ei vor rezidi vechile ruine, vor ridica din nou pustiiri-
le de altădată şi vor repara cetăţile risipite, pustiirile multor
generaţii.
5 Şi străini vor sta şi vor paşte turmele tale şi fiii celor străini
vor fi plugarii voştri şi vierii voştri.
6 Dar veţi fi numiţi Preoţi ai DOMNULUI, oamenii vă vor
numi Servitori ai Dumnezeului nostru, veţi mânca bogăţiile
neamurilor şi în gloria lor vă veţi făli.
7 În locul ruşinii voastre veţi primi dublu; şi în locul ocării se
vor bucura în partea lor, de aceea în ţara lor ei vor stăpâni o
parte dublă, bucurie veşnică vor avea.
8 Fiindcă eu, DOMNUL , iubesc judecata, urăsc jaful pentru
ofranda arsă; şi voi conduce lucrarea lor în adevăr şi voi face
un legământ veşnic cu ei.
9 Şi sămânţa lor va fi cunoscută printre neamuri şi urmaşii
lor printre popoare, toţi ce îi văd îi vor recunoaşte, că ei sunt
sămânţa pe care DOMNUL a binecuvântat-o.
10 ¶ Mă voi bucura mult în DOMNUL , sufletul meu se va
veseli în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu veşminte-
le salvării, m-a acoperit cu roba dreptăţii, ca un mire ce se
împodobeşte cu ornamente şi ca o mireasă ce se înfrumuse-
ţează cu bijuterii.
11 Căci precum pământul aduce mugurul său şi precum
grădina face lucrurile ce sunt semănate în ea să răsară, astfel
Domnul DUMNEZEU va face dreptatea şi lauda să răsară în-
aintea tuturor naţiunilor.
Capitolul 62
D e dragul Sionului nu voi tăcea şi de dragul Ierusalimului
nu mă voi odihni, până când dreptatea acestuia va ieşi
ca strălucirea şi salvarea acestuia ca o lampă ce arde.
2 Şi neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi împăraţii,
gloria ta, şi vei fi chemată cu un nume nou, pe care gura
DOMNULUI îl va vesti.
3 De asemenea vei fi o coroană de glorie în mâna DOMNULUI
şi o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.
4 Nu vei mai fi numită Părăsită; nici ţara ta nu va mai fi nu-
mită Pustiită, ci vei fi numită Hefţiba, şi ţara ta Beula; fiind-
că DOMNUL se desfată în tine şi ţara ta va fi căsătorită.
5 Căci precum un tânăr se căsătoreşte cu o fecioară, tot astfel
 Isaia 65
fiii tăi se vor căsători cu tine, şi precum mirele se bucură de
mireasă, tot astfel Dumnezeul tău se va bucura de tine.
6 ¶ Am aşezat paznici pe zidurile tale, Ierusalime, care nici-
odată nu vor tăcea nici zi nici noapte, voi, care daţi de ştire
despre DOMNUL , nu păstraţi tăcere,
7 Şi nu îi daţi odihnă, până când va întemeia Ierusalimul şi
îl va face de laudă pe pământ.
8 DOMNUL a jurat dreapta sa şi prin braţul tăriei lui:
Negreşit, nu îţi voi mai da grânele să fie mâncare pentru duş-
manii tăi; şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru
care ai ostenit,
9 Ci cei care l-au adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe
DOMNUL; şi cei ce l-au strâns îl vor bea în curţile sfinţeniei
mele.
10 ¶ Treceţi, treceţi pe porţi; pregătiţi calea poporului; înăl-
ţaţi, înălţaţi drumul mare; scoateţi pietrele; ridicaţi un steag
pentru popor.
11 Iată, DOMNUL a vestit până la marginea lumii: Spuneţi
fiicei Sionului: Iată, salvarea ta vine; iată, răsplata lui este cu
el şi lucrarea lui înaintea lui.
12 Iar ei îi vor numi: Poporul sfânt, Răscumpăraţii
DOMNULUI, şi tu te vei numi: Căutată, O cetate nepărăsită.
Capitolul 63
C ine este acesta care vine din Edom, cu veşminte vopsite
din Boţra? Acesta care este glorios în haina lui, călăto-
rind în măreţia tăriei lui? Eu cel ce vorbesc în dreptate, pu-
ternic ca să salvez.
2 Pentru ce îţi este haina roşie şi veşmintele tale ca cel ce
calcă în teasc?
3 Am călcat singur în teasc; şi din popor nu a fost nimeni cu
mine, căci îi voi călca în mânia mea şi îi voi călca în picioare
în furia mea; şi sângele lor va fi stropit pe veşmintele mele şi
îmi voi întina toate hainele.
4 Fiindcă ziua răzbunării este în inima mea şi anul răscum-
păraţilor mei este aproape.
5 Şi am privit şi nu a fost nimeni să ajute; şi m-am minunat
că nu a fost nimeni să susţină, de aceea braţul meu mi-a adus
salvare; şi furia mea, ea m-a susţinut.
6 Şi voi călca poporul în mânia mea şi îi voi îmbăta în furia
mea şi voi doborî tăria lor la pământ.
7 ¶ Voi da de ştire despre bunătatea iubitoare a DOMNULUI
şi laudele DOMNULUI, conform cu tot ce a aşezat DOMNUL
peste noi şi marea bunătate către casa lui Israel, pe care el a
aşezat-o asupra lor conform îndurărilor lui şi conform mul-
ţimii bunătăţilor lui iubitoare.
8 Fiindcă el a spus: Cu siguranţă ei sunt poporul meu, copii
ce nu vor minţi, astfel el a fost Salvatorul lor.
9 În toată chinuirea lor el a fost chinuit şi îngerul dinaintea
feţei lui i-a salvat, în dragostea lui şi în mila lui i-a răscum-
părat; şi i-a dus şi i-a purtat în toate zilele de vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit şi au chinuit Duhul său sfânt, de ace-
ea s-a întors să fie duşmanul lor şi a luptat împotriva lor.
11 Atunci şi-a amintit zilele din vechime, de Moise şi poporul
său, spunând: Unde este cel care i-a adus din mare cu păstorul
turmei lui? Unde este cel care a pus Duhul său sfânt în el?
12 Care i-a condus prin dreapta lui Moise cu braţul său glo-
rios, despărţind apa înaintea lor, pentru a-şi face un nume
veşnic?
13 Care i-a condus prin adânc, ca pe un cal în pustiu, ca ei să
nu se poticnească?
14 Ca o fiară ce coboară în vale, Duhul DOMNULUI l-a făcut
430
să se odihnească, astfel ai condus pe poporul tău, pentru a-ţi
face un nume glorios.
15 ¶ Uită-te în jos din cer şi priveşte din locuinţa sfinţeniei
tale şi a gloriei tale, unde este zelul şi tăria ta, fiorul adâncu-
rilor şi a îndurărilor tale către mine? Sunt ele împiedicate?
16 Fără îndoială tu eşti tatăl nostru, deşi dacă Avraam nu
ne cunoaşte şi Israel nu ne recunoaşte, tu, DOAMNE , eşti
tatăl nostru, răscumpărătorul nostru; numele tău este din
veşnicie.
17 DOAMNE , de ce ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi
ne-ai împietrit inima de la frica de tine? Întoarce, de dragul
servitorului tău, triburile moştenirii tale.
18 Poporul sfinţeniei tale l-a stăpânit doar puţin timp, po-
trivnicii noştri au călcat sanctuarul tău.
19 Noi suntem ai tăi, niciodată nu ai condus peste ei; nu s-au
numit după numele tău.
Capitolul 64
O h, de ai voi să rupi cerurile, de ai voi să cobori, ca mun-
ţii să curgă înaintea feţei tale.
2 Ca atunci când focul ce topeşte arde, focul face apele să
fiarbă, pentru a face numele tău cunoscut potrivnicilor, ca
naţiunile să tremure înaintea feţei tale!
3 Când ai făcut lucruri înfricoşătoare pe care nu le-am aştep-
tat, ai coborât, munţii au curs înaintea feţei tale.
4 Căci de la începutul lumii oamenii nu au auzit, nici nu au
dat ascultare, nici ochiul nu a văzut, Dumnezeule, în afara
de tine, ce a pregătit pentru cel care l-a aşteptat.
5 Tu întâlneşti pe cel ce se bucură şi lucrează dreptate, cei ce
îşi amintesc de tine în cărările tale; iată, eşti furios; căci am
păcătuit; dar în ele este veşnicie şi noi vom fi salvaţi.
6 ¶ Dar noi suntem toţi ca un lucru necurat şi toate faptele
noastre drepte sunt precum cârpe murdare; şi toţi ne veşte-
jim ca o frunză; şi nelegiuirile noastre, ca vântul, ne-au dus.
7 Şi nu este nimeni care să cheme numele tău, care să stâr-
nească să te apuce, fiindcă ţi-ai ascuns faţa de noi şi ne-ai
mistuit, din cauza nelegiuirilor noastre.
8 Dar acum, DOAMNE , tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul,
iar tu olarul nostru; şi noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.
9 Nu te înfuria peste măsură, DOAMNE , nici nu îţi amin-
ti nelegiuirea pentru totdeauna, iată, priveşte, te implorăm,
noi suntem toţi poporul tău.
10 Cetăţile tale sunt un pustiu, Sionul este un pustiu,
Ierusalim o pustiire.
11 Casa noastră sfântă şi minunată, unde taţii noştri te-au lă-
udat, este arsă cu foc, şi toate lucrurile noastre sunt risipite.
12 Te vei opri de la aceste lucruri, DOAMNE? Vei tăcea şi ne
vei chinui peste măsură?
Capitolul 65
S unt căutat de cei ce nu au întrebat de mine; am fost găsit
de cei ce nu mă căutau; am spus: Iată-mă, iată-mă, unei
naţiuni care nu a fost chemată după numele meu.
2 Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit,
care umblă într-o cale care nu era bună, după propriile lor
gânduri;
3 Un popor ce mă provoacă la mânie continuu chiar în faţa
mea; care sacrifică în grădini şi arde tămâie pe altare de
cărămidă;
4 Care rămâne printre morminte şi găzduieşte în cavouri,
mâncând carne de porc şi zeamă de urâciuni este în vasele
lor;
 Isaia 66
5 Ei, care spun: Stai singur, nu te apropia de mine, căci sunt
mai sfânt decât tine. Aceştia sunt un fum în nasul meu, un
foc ce arde toată ziua.
6 Iată, este scris înaintea mea, nu voi păstra tăcere, ci voi răs-
plăti, voi răsplăti în sânul lor,
7 Nelegiuirile voastre şi nelegiuirile tuturor taţilor voştri,
spune DOMNUL , care au ars tămâie pe munţi şi m-au blas-
femiat pe dealuri, de aceea le voi măsura în sân lucrarea lor
din trecut.
8 ¶ Astfel spune DOMNUL: Precum vinul nou se găseşte în
ciorchine, precum unul spune: Nu îl nimici; căci o binecu-
vântare este în el; tot astfel voi face de dragul servitorilor
mei, ca să nu îi nimicesc pe toţi.
9 Şi voi scoate o sămânţă din Iacob şi din Iuda un moştenitor
al munţilor mei, şi aleşii mei vor moşteni aceasta şi servitorii
mei vor locui acolo.
10 Şi Saronul va fi un staul pentru turme şi valea lui Acor un
loc pentru vite să se întindă, pentru poporul ce m-a căutat.
11 ¶ Dar voi sunteţi cei care părăsesc pe DOMNUL , care uită
muntele meu sfânt, care pregătesc o masă pentru acea ceată
şi care aduceţi darul de băutură acelui număr.
12 De aceea vă voi număra pentru sabie şi vă veţi pleca cu to-
ţii la măcel, deoarece când am chemat, nu aţi răspuns; când
am vorbit, nu aţi auzit; ci aţi făcut rău în ochii mei şi aţi ales
aceea în care nu m-am desfătat.
13 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, servi-
torii mei vor mânca, dar voi veţi fi flămânzi; iată, servitorii
mei vor bea, dar voi veţi fi însetaţi; iată, servitorii mei se vor
bucura, dar voi veţi fi ruşinaţi;
14 Iată, servitorii mei vor cânta de bucuria inimii, dar voi veţi
plânge de tristeţea inimii şi veţi urla de chinuirea duhului.
15 Şi veţi lăsa numele vostru ca un blestem aleşilor mei, fi-
indcă Domnul DUMNEZEU te va ucide şi va da servitorilor
săi alt nume,
16 Că cel care se binecuvântează pe pământ se va binecuvân-
ta în Dumnezeul adevărului; şi cel ce jură pe pământ va jura
pe Dumnezeul adevărului; deoarece tulburările trecute sunt
uitate şi ei sunt ascunşi de la ochii mei.
17 ¶ Căci, iată, creez noi ceruri şi un nou pământ, şi cele di-
nainte nu vor mai fi amintite, nici nu vor mai veni în minte.
18 Dar veseliţi-vă şi bucuraţi-vă pentru totdeauna în ceea ce
creez; căci, iată, creez Ierusalimul o bucurie şi poporul ei, o
desfătare.
19 Şi mă voi bucura în Ierusalim şi mă voi veseli în poporul
meu, şi vocea plângerii nu va mai fi auzită în ea, nici vocea
plânsului.
20 Nu va mai fi acolo un prunc cu zile puţine, nici bătrân
care să nu îşi împlinească zilele, căci cine va muri în vârstă
de o sută de ani va fi copil; dar păcătosul, în vârstă de o sută
de ani, va fi blestemat.
21 Iar ei vor construi case şi le vor locui; şi vor sădi vii şi vor
mânca rodul lor.
22 Nu vor construi şi un altul să locuiască; nu vor sădi şi un
altul să mănânce, căci precum zilele unui arbore sunt zilele
poporului meu şi aleşii mei se vor bucura mult de lucrarea
mâinilor lor.
23 Nu vor osteni în zadar, nici nu vor naşte pentru necaz; fi-
indcă sunt sămânţa binecuvântaţilor DOMNULUI şi urmaşii
lor cu ei.
24 Şi se va întâmpla, că înainte ca ei să cheme, eu voi răspun-
de; şi în timp ce ei încă vorbesc, eu voi auzi.
25 Lupul şi mielul vor paşte împreună şi leul va mânca paie
431
ca boul, şi ţărână va fi mâncarea şarpelui. Nu vor face rău nici
nu vor nimici în tot muntele meu sfânt, spune DOMNUL .
Capitolul 66
A stfel spune DOMNUL: Cerul este tronul meu şi pă-
mântul este aşternutul picioarelor mele, unde este casa
pe care voi mi-o construiţi? Şi unde este locul odihnei mele?
2 Căci toate acele lucruri mâna mea le-a făcut şi toate acele
lucruri au fost, spune DOMNUL , dar la acest om mă voi uita,
chiar la cel care este sărac şi cu un duh căit şi tremură la cu-
vântul meu.
3 Cel care ucide un bou este precum ar ucide un om; cel ce
sacrifică un miel, precum ar reteza gâtul unui câine; cel ce
aduce un dar, precum ar fi adus sânge de porc; cel ce arde
tămâie, precum ar fi binecuvântat un idol. Da, ei au ales pro-
priile căi şi sufletul li se desfată în urâciunile lor.
4 De asemenea voi alege amăgirile lor şi voi aduce temerile
lor peste ei; deoarece când am chemat, nimeni nu a răspuns;
când am vorbit, nu au auzit, ci au făcut rău înaintea ochilor
mei şi au ales aceea în care nu mă desfăt.
5 ¶ Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi ce tremuraţi la cu-
vântul său: Fraţii voştri care v-au urât, care vă leapădă de
dragul numelui meu, au spus: Să fie DOMNUL glorificat şi el
se va arăta spre bucuria voastră; dar ei vor fi ruşinaţi.
6 O voce a zgomotului din cetate, o voce din templu, o voce
a DOMNULUI ce întoarce răsplată duşmanilor lui.
7 Înainte ca ea să aibă durerile naşterii, a născut; înain-
te să fi venit durerea ei, a dat naştere unui copil de parte
bărbătească.
8 Cine a auzit un astfel de lucru? Cine a văzut astfel de lu-
cruri? Va fi făcut pământul să nască totul într-o singură zi?
Sau o naţiune va fi născută deodată? Căci imediat ce Sionul
a avut durerile naşterii, şi-a născut copiii.
9 Voi aduce până la momentul naşterii şi nu voi face să nas-
că? spune DOMNUL; voi face să nască şi apoi să închid pân-
tecele? spune Dumnezeul tău.
10 Bucuraţi-vă cu cetatea Ierusalimului şi veseliţi-vă cu ea,
toţi cei ce o iubiţi, bucuraţi-vă cu bucurie cu ea, toţi cei care
jeliţi pentru ea,
11 Ca să sugeţi şi să fiţi săturaţi cu sânii consolărilor ei; ca să
mulgeţi şi să fiţi desfătaţi cu plinătatea gloriei sale.
12 Fiindcă astfel spune DOMNUL: Iată, voi extinde pace spre
ea ca un râu şi gloria neamurilor ca un pârâu revărsat, atunci
veţi suge, veţi fi purtaţi pe braţele ei şi dezmierdaţi pe genun-
chii ei.
13 Ca pe unul pe care mama lui îl mângâie, la fel vă voi mân-
gâia şi eu; şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.
14 Şi când vedeţi aceasta, inima voastră se va bucura şi oa-
sele voastre vor înflori ca iarba, şi mâna DOMNULUI va fi
cunoscută către toţi servitorii lui şi indignarea lui către toţi
duşmanii săi.
15 ¶ Căci, iată, DOMNUL va veni cu foc şi cu carele lui ca un
vârtej de vânt, să întoarcă mânia lui cu furie şi mustrarea lui
cu flăcări de foc.
16 Fiindcă prin foc şi prin sabia lui, DOMNUL va pleda cu
toată făptura; şi cei ucişi de DOMNUL vor fi mulţi.
17 Cei ce se sfinţesc şi se purifică în grădinile din spatele
unui arbore în mijloc, mâncând carne de porc şi urâciunea şi
şoarecele, vor fi mistuiţi împreună, spune DOMNUL .
18 Căci eu cunosc faptele şi gândurile lor, se va întâmpla, că
voi aduna toate naţiunile şi limbile; iar ele vor veni şi vor
vedea gloria mea.
 Ieremia 2
19 Şi voi pune un semn printre ei şi voi trimite pe cei ce scapă
de ei, la toate naţiunile, la Tarsis, Pul şi Lud, pe cei ce încor-
dează arcul, la Tubal şi Iavan, la insulele de departe, care nu
au auzit de faima mea, nici nu au văzut gloria mea; şi vor
declara gloria mea printre neamuri.
20 Iar ei vor aduce pe toţi fraţii voştri ca ofrandă
DOMNULUI din toate naţiunile pe cai şi în care şi pe tărgi
şi pe catâri şi pe fiare iuţi, la muntele meu sfânt Ierusalim,
spune DOMNUL , precum copiii lui Israel aduc o ofrandă
într-un vas curat în casa DOMNULUI.
21 Şi de asemenea voi lua dintre ei ca preoţi şi ca leviţi, spune
… Ieremia …
Capitolul 1
C uvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoţii
care erau în Anatot în ţara lui Beniamin;
2 Către care cuvântul DOMNULUI a venit în zilele lui Iosia,
fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al
domniei lui.
3 S-a întâmplat de asemenea în zilele lui Ioiachim, fiul lui
Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unspre-
zecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până
la ducerea Ierusalimului în captivitate în luna a cincea.
4 ¶ Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
5 Înainte de a te forma în pântece te-am cunoscut; şi înainte
să fi ieşit tu din pântece te-am sfinţit şi te-am rânduit profet
către naţiuni.
6 Atunci am spus eu: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, eu
nu pot vorbi; pentru că sunt copil.
7 Dar DOMNUL mi-a spus: Nu spune: Sunt copil; pentru că
vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi vei vorbi orice
îţi voi porunci.
8 Nu te teme de feţele lor; pentru că eu sunt cu tine pentru a
te elibera, spune DOMNUL .
9 Atunci DOMNUL şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi
DOMNUL mi-a spus: Iată, am pus cuvintele mele în gura ta.
10 Vezi, în această zi te-am pus peste naţiuni şi peste împă-
răţii, pentru a dezrădăcina şi a dărâma şi a distruge şi a sur-
pa, pentru a zidi şi pentru a sădi.
11 ¶ Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spu-
nând: Ieremia, ce vezi? Iar eu am spus: Văd un toiag de
migdal.
12 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ai văzut bine; pentru că voi
grăbi cuvântul meu pentru a-l împlini.
13 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine a doua oară, spu-
nând: Ce vezi? Iar eu am spus: Văd un cazan fierbând; şi faţa
lui este spre nord.
14 Atunci DOMNUL mi-a spus: Din nord va izbucni un rău
peste toţi locuitorii ţării.
15 Pentru că, iată, voi chema toate familiile împărăţiilor
nordului, spune DOMNUL; şi vor veni şi fiecare îşi va aşeza
432
DOMNUL .
22 Căci precum cerurile noi şi pământul nou, pe care le voi
face, vor rămâne înaintea mea, spune DOMNUL , tot astfel
sămânţa şi numele vostru vor rămâne.
23 Şi se va întâmpla, că de la o lună nouă la alta şi de la un sa-
bat la altul, toată făptura va veni să se închine înaintea mea,
spune DOMNUL .
24 Şi vor ieşi şi vor privi peste trupurile moarte ale oameni-
lor care s-au răzvrătit împotriva mea, căci viermele lor nu va
muri, nici focul lor nu se va stinge; şi vor fi de dispreţ pentru
toată făptura.
tronul său la intrarea porţilor Ierusalimului şi împotriva tu-
turor zidurilor lui de jur împrejur, şi împotriva tuturor ce-
tăţilor lui Iuda.
16 Şi voi rosti judecăţile mele împotriva lor referitor la toată
răutatea lor, ei care m-au părăsit şi au ars tămâie altor dum-
nezei şi s-au închinat înaintea lucrărilor mâinilor lor.
17 Tu, de aceea, încinge-ţi coapsele şi ridică-te şi vorbeşte-le
tot ce îţi poruncesc; nu te descuraja din cauza feţelor lor, ca
nu cumva să te cobor înaintea lor.
18 Fiindcă, iată, te-am făcut în această zi o cetate apărată
şi un stâlp de fier şi ziduri de aramă împotriva întregii ţări,
împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva prinţilor lui, îm-
potriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
19 Şi vor lupta împotriva ta; dar nu te vor învinge; pentru că
eu sunt cu tine, spune DOMNUL , pentru a te elibera.
Capitolul 2
M ai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 Mergi şi strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel
spune DOMNUL: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tine-
reţii tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai
urmat în pustie, într-o ţară nesemănată.
3 Sfânt era Israel pentru DOMNUL şi primele roade ale veni-
tului său; toţi cei care îl mănâncă vor fi vinovaţi; răul va veni
peste ei, spune DOMNUL .
4 Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi, casă a lui Iacob şi toa-
te familiile casei lui Israel:
5 Astfel spune DOMNUL: Ce nelegiuire au găsit taţii voştri în
mine, că s-au depărtat de mine şi au mers după deşertăciune
şi au devenit deşerţi?
6 Nici nu au spus: Unde este DOMNUL care ne-a scos din
ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o ţară
de deşerturi şi de gropi, printr-o ţară a secetei şi a umbrei
morţii, printr-o ţară prin care nu trecuse nimeni şi unde nu
locuise nici un om?
7 Şi v-am adus într-o ţară roditoare, pentru a mânca rodul ei
şi bunătatea ei; dar când aţi intrat, aţi întinat ţara mea şi aţi
 Ieremia 3
făcut moştenirea mea o urâciune.
8 Preoţii nu au spus: Unde este DOMNUL? Şi cei care mânu-
iau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au călcat
legea împotriva mea şi profeţii au profeţit prin Baal şi au um-
blat după lucruri care nu sunt de folos.
9 ¶ De aceea vă voi implora încă, spune DOMNUL , şi pe co-
piii copiilor voştri îi voi implora.
10 De aceea treceţi peste insulele Chitimului şi vedeţi; şi tri-
miteţi la Chedar şi luaţi aminte cu atenţie şi vedeţi dacă este
un astfel de lucru.
11 Şi-a schimbat vreo naţiune dumnezeii ei, care totuşi nu
sunt dumnezei? Dar poporul meu şi-a schimbat gloria pen-
tru ceea ce nu este de folos.
12 Fiţi înmărmurite, voi cerurilor, la aceasta, şi înfricoşaţi-
vă, faceţi-vă ca pustiul, spune DOMNUL .
13 Căci poporul meu a făcut două rele; m-au părăsit, izvorul
apelor vii şi şi-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot
ţine apă.
14 ¶ Este Israel un servitor? Este el un sclav născut în casă?
De ce este el jefuit?
15 Leii tineri au răcnit împotriva lui, şi au strigat şi i-au risi-
pit ţara; cetăţile lui sunt arse şi fără locuitori.
16 De asemenea copiii lui Nof şi ai lui Tahpanes ţi-au spart
creştetul capului.
17 Nu ţi-ai făcut singur aceasta, în aceea că ai părăsit pe
DOMNUL Dumnezeul tău, în timp ce el te conducea pe
cale?
18 Şi acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele
din Şihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele
râului?
19 Propria ta stricăciune te va corecta şi decăderile tale te vor
mustra; să ştii de aceea şi vezi că este un rău şi amar că l-ai
părăsit pe DOMNUL Dumnezeul tău şi că frica mea nu este
în tine, spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor.
20 ¶ Pentru că din vechime ţi-am rupt jugul şi ţi-am rupt
legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca legea; când pe fiecare
deal înalt şi sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21 Totuşi eu te sădisem ca viţă nobilă, o sămânţă cu totul
bună; cum atunci te-ai schimbat faţă de mine în planta stri-
cată a unei viţe străine?
22 Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult să-
pun, totuşi nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spu-
ne DOMNUL Dumnezeu.
23 Cum poţi spune: Nu sunt întinată, nu am mers după ba-
ali? Priveşte-ţi calea în vale, cunoaşte ce ai făcut: tu eşti o
dromaderă iute care îşi încrucişează căile;
24 Măgăriţă sălbatică obişnuită cu pustia, care adulmecă
vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toţi
cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25 Fereşte-ţi piciorul de la a fi desculţ şi gâtul tău de la sete;
dar tu ai spus: Nu este speranţă, nu; pentru că am iubit stră-
ini şi după ei voi merge.
26 Precum hoţul se ruşinează când este găsit, tot astfel se
ruşinează casa lui Israel: ei, împăraţii lor, prinţii lor şi preoţii
lor şi profeţii lor,
27 Spunând unui trunchi: Tu eşti tatăl meu; şi unei pietre:
Tu m-ai născut; pentru că ei şi-au întors spatele la mine şi
nu faţa; dar în timpul tulburării lor vor spune: Ridică-te şi
salvează-ne.
28 Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se
ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul tulburării tale; căci
conform numărului cetăţilor tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!
433
29 ¶ Pentru ce mă imploraţi? Toţi aţi călcat legea împotriva
mea, spune DOMNUL .
30 În zadar am lovit pe copiii voştri; nu au acceptat nici o
disciplinare; propria voastră sabie i-a mâncat pe profeţii voş-
tri ca un leu nimicitor.
31 Voi, această generaţie, vedeţi cuvântul DOMNULUI.
Am fost eu un pustiu pentru Israel? O ţară a întunericului?
Pentru ce spune poporul meu: Noi suntem domni; nu vom
mai veni la tine?
32 Poate o fecioară să îşi uite podoabele ei, sau o mireasă,
îmbrăcămintea ei? Totuşi, de zile fără număr, poporul meu
m-a uitat.
33 De ce îţi îmbunătăţeşti calea pentru a căuta dragoste? De
aceea ai învăţat şi pe cei stricaţi căile tale.
34 De asemenea în poalele tale este găsit sângele sufletelor
săracilor nevinovaţi; nu am aflat aceasta prin căutare ascun-
să ci pe toate acestea s-a găsit.
35 Totuşi tu spui: Pentru că sunt nevinovată, cu siguranţă
mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, te voi implora, pen-
tru că spui: Nu am păcătuit.
36 De ce alergi încoace şi încolo atât de mult pentru a-ţi
schimba calea? De asemenea te vei ruşina de Egipt, precum
te-ai ruşinat de Asiria.
37 Da, tu vei ieşi de la el şi mâinile tale vor fi pe capul tău;
pentru că DOMNUL a respins pe cei în care te încrezi şi nu
vei prospera în ei.
Capitolul 3
E i spun: Dacă un bărbat îşi lasă soţia şi ea pleacă de la el
şi devine a altui bărbat, se va întoarce el din nou la ea?
Nu va fi ţara aceea mult întinată? Dar tu ai făcut pe curva cu
mulţi apropiaţi; totuşi întoarce-te la mine, spune DOMNUL .
2 Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi vezi unde nu te-ai culcat cu
cineva. Pe căi ai şezut pentru ei, precum arabul în pustie; şi
ai întinat ţara cu curviile tale şi cu stricăciunea ta.
3 De aceea ploile au fost oprite şi nu a fost ploaie târzie; şi tu
ai avut fruntea unei curve, ai refuzat să te ruşinezi.
4 Nu vrei de acum să strigi către mine: Tatăl meu, tu eşti că-
lăuza tinereţii mele?
5 Îşi va reţine el mânia pentru totdeauna? O va ţine el până la
sfârşit? Iată, ai vorbit şi ai făcut lucruri rele cât ai putut.
6 ¶ DOMNUL mi-a spus de asemenea în zilele împăratului
Iosia: Ai văzut ceea ce a făcut Israelul decăzut? S-a urcat pe
fiecare munte înalt şi sub fiecare copac verde şi acolo a făcut
pe curva.
7 Şi am spus după ce a făcut toate aceste lucruri: Întoarce-
te la mine. Dar nu s-a întors. Şi perfida ei soră Iuda a văzut
aceasta.
8 Şi am văzut că, după ce pentru toate motivele prin care
Israelul decăzut a comis adulter, am alungat-o şi i-am dat un
act de divorţ; totuşi perfida ei soră Iuda, nu s-a temut, ci a
mers şi de asemenea a făcut pe curva.
9 Şi s-a întâmplat prin uşurinţa curviei ei, că a întinat ţara şi
a comis adulter cu pietre şi cu trunchiuri.
10 Şi cu toate acestea perfida ei soră Iuda nu s-a întors la
mine cu toată inima ei, ci cu prefăcătorie, spune DOMNUL .
11 Şi DOMNUL mi-a spus: Israelul decăzut s-a justificat mai
mult decât perfida lui soră, Iuda.
12 ¶ Du-te şi vesteşte aceste cuvinte spre nord şi spune:
Întoarce-te, tu Israele decăzut, spune DOMNUL; şi nu voi
face ca mânia mea să cadă peste voi; pentru că sunt milostiv,
spune DOMNUL şi nu voi ţine mânie pentru totdeauna.
 Ieremia 4
13 Numai să îţi recunoşti nelegiuirea, că ai călcat legea îm-
potriva DOMNULUI Dumnezeului tău şi ţi-ai împrăştiat că-
ile către străini sub fiecare copac verde, şi voi nu aţi ascultat
de vocea mea, spune DOMNUL .
14 Întoarceţi-vă, voi copii decăzuţi, spune DOMNUL; pentru
că sunt căsătorit cu voi; şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi
pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion;
15 Şi vă voi da păstori conform cu inima mea care vă vor
paşte cu cunoştinţă şi înţelegere.
16 Şi se va întâmpla, când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în
ţară, în acele zile, spune DOMNUL , că ei nu vor mai spu-
ne: Chivotul legământului DOMNULUI: nici nu le va veni în
minte, nici nu îşi vor aminti de el; nici nu îl vor cerceta; nici
nu se va mai face aceasta.
17 În acel timp ei vor numi Ierusalimul tronul DOMNULUI; şi
toate naţiunile se vor aduna la el, pentru numele DOMNULUI,
la Ierusalim; şi nu vor mai umbla după închipuirea inimii lor
rele.
18 În acele zile casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi ei
vor veni împreună din ţara de la nord în ţara pe care am dat-
o ca moştenire taţilor voştri.
19 Dar eu am spus: Cum să te pun printre copii şi să îţi dau
o ţară plăcută, o moştenire frumoasă a oştirilor naţiunilor?
Şi am mai spus: Mă vei numi: Tatăl meu; şi nu te vei întoarce
de la mine.
20 ¶ Cu adevărat precum o soţie cu perfidie se depărtează de
soţul ei, tot astfel v-aţi purtat voi cu perfidie cu mine, casă a
lui Israel, spune DOMNUL .
21 O voce s-a auzit pe înălţimi, plâns şi cereri ale copii-
lor lui Israel; pentru că şi-au pervertit calea şi l-au uitat pe
DOMNUL Dumnezeul lor.
22 Întoarceţi-vă, voi copii decăzuţi, eu vă voi vindeca de-
căderile. Iată, noi venim la tine; pentru că tu eşti DOMNUL
Dumnezeul nostru.
23 Cu adevărat în zadar se aşteaptă salvare de la dealuri şi de
la mulţimea munţilor. Cu adevărat în DOMNUL Dumnezeul
nostru este salvarea lui Israel.
24 Fiindcă ruşinea a mistuit munca taţilor noştri din tinere-
ţea noastră: turmele lor şi cirezile lor, pe fiii lor şi pe fiicele
lor.
25 Noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă;
pentru că am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul
nostru, noi şi taţii noştri, din tinereţea noastră şi până în
această zi şi nu am ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeul
nostru.
Capitolul 4
D acă te vei întoarce, Israele, spune DOMNUL , întoarce-
te la mine; şi dacă vei îndepărta urâciunile tale dinain-
tea vederii mele, atunci nu te vei mai clinti.
2 Şi vei jura: DOMNUL trăieşte, în adevăr, în judecată şi în
dreptate; şi naţiunile se vor binecuvânta în el şi în el se vor
făli.
3 ¶ Pentru că astfel spune DOMNUL către bărbaţii lui Iuda
şi către Ierusalim: Desţeleniţi-vă pământul şi nu semănaţi
printre spini.
4 Circumcideţi-vă pentru DOMNUL şi îndepărtaţi prepu-
ţurile inimii voastre, voi bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai
Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca un foc, să izbuc-
nească şi să ardă astfel încât nimeni să nu o poate stinge, din
cauza facerilor voastre de rău.
5 ¶ Vestiţi în Iuda şi faceţi cunoscut în Ierusalim şi spuneţi:
434
Sunaţi trâmbiţa în ţară; strigaţi, strângeţi-vă împreună şi
spuneţi: Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile apărate.
6 Înălţaţi steagul spre Sion; retrageţi-vă, nu vă opriţi; pentru
că voi aduce răul de la nord şi o mare nimicire.
7 Leul s-a ridicat din desişul lui şi nimicitorul neamurilor
este pe drum; el a ieşit din locul său ca să îţi prefacă ţara în
pustiu; şi cetăţile tale vor fi risipite, fără vreun locuitor.
8 Pentru aceasta, încingeţi-vă cu pânză de sac, plângeţi şi
urlaţi; pentru că mânia aprinsă a DOMNULUI nu s-a abătut
de la noi.
9 Şi se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL , că inima îm-
păratului va pieri şi de asemenea inima prinţilor; şi preoţii
vor fi înmărmuriţi şi profeţii se vor minuna.
10 Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Cu ade-
vărat ai înşelat mult pe acest popor şi Ierusalimul, spunând:
Veţi avea pace; cu toate că sabia va ajunge până la suflet.
11 În acel timp se va spune acestui popor şi Ierusalimului:
Un vânt uscat din înălţimile din pustie spre fiica poporului
meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe,
12 Chiar un vânt puternic din acele locuri va veni la mine:
acum de asemenea, voi rosti judecăţi împotriva lor.
13 Iată, el se va înălţa ca norii şi carele lui vor fi ca un vârtej
de vânt; caii lui sunt mai iuţi decât acvilele. Vai nouă! pentru
că suntem jefuiţi.
14 Ierusalime, spală-ţi inima de stricăciune, ca să fii salvat.
Până când vor găzdui în tine gândurile tale deşarte?
15 Pentru că o voce face cunoscută din Dan şi face să se audă
nenorocirea din muntele Efraim.
16 Daţi de ştire naţiunilor; iată, faceţi să se audă împotriva
Ierusalimului, că paznici vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi
înalţă vocea împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur
împrejur; pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune
DOMNUL .
18 Calea ta şi facerile tale ţi-au adus aceste lucruri asupra ta;
aceasta este stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece
ajunge până la inima ta.
19 ¶ Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat
chiar în inima mea; inima mea vuieşte în mine; nu pot să
tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiţei,
alarma de război!
20 Nimicire peste nimicire se strigă; pentru că toată ţara este
prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate şi într-o cli-
pă, covoarele mele.
21 Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul
trâmbiţei?
22 Pentru că poporul meu este nebun, ei nu m-au cunoscut;
sunt copii prostuţi şi nu au înţelegere; sunt înţelepţi pentru a
face răul, dar pentru a face binele nu au cunoaştere.
23 Am privit pământul şi, iată, era fără formă şi gol; şi ceru-
rile, nici ele nu aveau lumină.
24 Am privit munţii şi, iată, tremurau; şi toate dealurile se
mişcau uşor.
25 Am privit şi, iată, nu era nici un om; şi toate păsările ce-
rurilor fugiseră.
26 Am privit şi, iată, locul roditor era o pustie şi toate cetăţile
lui erau dărâmate la prezenţa DOMNULUI şi înaintea mâniei
sale aprinse.
27 Pentru că astfel a spus DOMNUL: Toată ţara va fi pustiită;
totuşi nu o voi mistui deplin.
28 Pentru aceasta pământul va jeli şi cerurile de deasupra
vor fi negre; pentru că eu am vorbit aceasta, am hotărât-o şi
 Ieremia 6
nu mă voi pocăi, nici nu mă voi întoarce înapoi de la ea.
29 Întreaga cetate va fugi de vuietul călăreţilor şi arcaşilor; ei
vor intra în desişuri şi se vor căţăra pe stânci: fiecare cetate
va fi părăsită şi nici un om nu va locui în ele.
30 Şi după ce eşti prădată, ce vei face? Chiar dacă te îmbraci
cu stacojiu, chiar dacă te împodobeşti cu ornamente de aur,
chiar dacă îţi vei mări ochii cu vopsea, în zadar te vei face
frumoasă: iubiţii tăi te vor dispreţui, îţi vor căuta viaţa.
31 Pentru că am auzit o voce ca a unei femei în durerile naş-
terii şi chinul ca a celei care naşte pe întâiul ei născut, vocea
fiicei Sionului, care se bate în piept, care îşi întinde mâinile,
spunând: Vai mie acum! Pentru că sufletul meu este obosit
din cauza ucigaşilor.
Capitolul 5
C utreieraţi străzile Ierusalimului şi vedeţi acum şi
aflaţi şi căutaţi în pieţele lui, dacă puteţi găsi un om,
dacă este vreunul care face judecată, care caută adevărul; şi
îl voi ierta.
2 Şi deşi ei spun: DOMNUL trăieşte; cu siguranţă ei jură
fals.
3 DOAMNE , nu sunt ochii tăi asupra adevărului? tu i-ai lo-
vit, dar ei nu sunt mâhniţi; i-ai mistuit, dar ei au refuzat să
primească disciplinarea; şi-au făcut feţele mai tari decât o
stâncă, au refuzat să se întoarcă.
4 De aceea eu am spus: Într-adevăr, aceştia sunt săraci şi sunt
nebuni; pentru că nu cunosc calea DOMNULUI, nici judeca-
ta Dumnezeului lor.
5 Mă voi duce la oamenii însemnaţi şi le voi vorbi; pentru că
ei au cunoscut calea DOMNULUI şi judecata Dumnezeului
lor; dar aceştia au rupt cu totul jugul şi au rupt legăturile.
6 Pentru aceea, un leu din pădure îi va ucide şi un lup al în-
serărilor îi va prăda, un leopard va pândi cetăţile lor; oricine
iese de acolo va fi sfâşiat în bucăţi; deoarece fărădelegile lor
sunt multe şi decăderile lor sunt înmulţite.
7 Cum să te iert pentru aceasta? Copiii tăi m-au părăsit şi
au jurat pe cei care nu sunt dumnezei; când eu i-am hrănit
pe deplin, atunci au comis adulter şi s-au adunat în cete la
casele curvelor.
8 Ei au fost precum cai hrăniţi dimineaţa; fiecare a nechezat
după soţia aproapelui său.
9 Să nu cercetez eu pentru aceste lucruri? spune DOMNUL; şi
să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10 ¶ Urcaţi-vă pe zidurile lui şi distrugeţi; dar să nu mis-
tuiţi deplin; luaţi-i crenelurile, pentru că ele nu sunt ale
DOMNULUI.
11 Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat foarte per-
fid împotriva mea, spune DOMNUL .
12 Ei au negat pe DOMNUL şi au spus: Nu este el; nici nu
va veni răul asupra noastră; nici nu vom vedea sabie sau
foamete;
13 Iar profeţii vor deveni vânt şi cuvântul nu este în ei; astfel
li se va face.
14 Pentru aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul oştiri-
lor: Deoarece voi vorbiţi acest cuvânt, iată, voi face cuvintele
mele în gura ta să fie foc şi pe acest popor să fie lemne, şi îi
va mistui.
15 Iată, casă a lui Israel, de departe voi aduce o naţiune asu-
pra voastră, spune DOMNUL; aceasta este o naţiune puter-
nică, este o naţiune străveche, o naţiune a cărei limbă nu o
cunoşti, nici nu înţelegi ce spun ei.
16 Tolba lor este un mormânt deschis, ei sunt toţi
435
războinici.
17 Şi ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea, pe care fiii tăi şi
fiicele tale ar trebui să le mănânce; îţi vor mânca turmele şi
cirezile; îţi vor mânca viile şi smochinii; ei îţi vor sărăci cu
sabia cetăţile tale întărite, în care te încrezi.
18 Totuşi în acele zile, spune DOMNUL , nu vă voi mistui
deplin.
19 Şi se va întâmpla, când veţi spune: Pentru ce ne face
DOMNUL Dumnezeul nostru toate acestea? atunci să le răs-
pundeţi: La fel cum voi m-aţi părăsit şi aţi servit unor dum-
nezei străini în ţara voastră, tot astfel veţi servi unor străini
într-o ţară care nu este a voastră.
20 Vestiţi aceasta casei lui Iacob şi faceţi să se audă aceasta
în Iuda, spunând:
21 Ascultaţi acum aceasta, voi popor nebun şi fără înţelege-
re; care aveţi ochi şi nu vedeţi, care aveţi urechi şi nu auziţi;
22 Nu vă temeţi de mine? Spune DOMNUL; nu tremuraţi în
prezenţa mea, cel care am pus nisipul drept graniţă mării
printr-o hotărâre veşnică, încât aceasta nu poate trece peste
ea; şi deşi valurile ei se aruncă, totuşi nu o pot învinge; deşi
răcnesc, totuşi nu pot trece peste ea?
23 Dar acest popor are o inimă îndărătnică şi răzvrătită; ei
s-au abătut şi au plecat.
24 Nici nu spun ei în inima lor: Să ne temem acum de
DOMNUL Dumnezeul nostru, care dă ploaie deopotrivă
timpurie şi târzie, la timpul său; el ne păstrează săptămânile
rânduite ale secerişului.
25 ¶ Nelegiuirile voastre au îndepărtat aceste lucruri şi păca-
tele voastre au oprit lucrurile bune de la voi.
26 Pentru că în poporul meu se găsesc oameni stricaţi; ei
stau la pândă, precum cel care pune curse; ei pun o capcană,
ei prind oameni.
27 Precum o colivie plină de păsări, astfel casele lor sunt pline
de înşelăciune; de aceea au devenit mari şi s-au îmbogăţit.
28 S-au îngrăşat şi strălucesc; da, întrec faptele celor stricaţi;
cauza celui fără tată, această cauză ei nu o judecă, totuşi ei
prosperă; şi dreptul celor nevoiaşi ei nu îl judecă.
29 Să nu cercetez eu pentru aceste lucruri? spune DOMNUL ,
să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
30 Un lucru uimitor şi groaznic este comis în ţară;
31 Profeţii profeţesc fals şi preoţii stăpânesc prin mijloacele
lor şi poporul meu iubeşte aceasta; şi ce veţi face la sfârşit?
Capitolul 6
V oi copii ai lui Beniamin, adunaţi-vă pentru a fugi din
mijlocul Ierusalimului şi sunaţi trâmbiţa în Tecoa şi
înălţaţi un semn de foc în Bet-Hacherem; pentru că din nord
apare răul şi o mare nimicire.
2 Am asemănat pe fiica Sionului cu o femeie frumoasă şi
delicată.
3 Păstorii cu turmele lor vor veni la ea; îşi vor înălţa corturile
împotriva ei de jur împrejur; vor paşte fiecare în locul lui.
4 Pregătiţi război împotriva ei; ridicaţi-vă şi să ne urcăm la
amiază. Vai nouă! pentru că ziua pleacă, pentru că umbrele
serii se întind.
5 Ridicaţi-vă, să ne urcăm noaptea şi să îi distrugem
palatele.
6 Pentru că astfel a spus DOMNUL oştirilor: Retezaţi copaci
şi aruncaţi un munte împotriva Ierusalimului; aceasta este
cetatea de cercetat; ea este în întregime oprimată în mijlocul
ei.
7 Precum fântâna îşi varsă apele, tot astfel ea îşi varsă
 Ieremia 7
stricăciunea: violenţă şi jefuire se aud în ea; înaintea mea se
află continuu mâhnire şi răni.
8 Instruieşte-te, Ierusalime, ca nu cumva sufletul meu să
se depărteze de tine; ca nu cumva să te fac pustiu, o ţară
nelocuită.
9 ¶ Astfel spune DOMNUL oştirilor: Ei vor culege în întregi-
me rămăşiţa lui Israel ca pe o vie; întoarce-ţi înapoi mâna la
coşuri, ca un culegător.
10 Cui să îi vorbesc şi pe cine să avertizez, ca ei să asculte?
Iată, urechea lor este necircumcisă şi nu pot să dea asculta-
re; iată, cuvântul DOMNULUI este pentru ei o ocară; nu au
desfătare în el.
11 De aceea sunt plin de furia DOMNULUI; sunt obosit de
ţinerea ei; o voi turna asupra copiilor de afară şi asupra adu-
nării împreună a tinerilor; căci şi soţul cu soţia vor fi luaţi,
cel bătrân cu cel sătul de zile.
12 Şi casele lor vor fi trecute în mâna altora, împreună cu
câmpurile şi soţiile lor; pentru că îmi voi întinde mâna asu-
pra locuitorilor ţării, spune DOMNUL .
13 Pentru că de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al
lor fiecare este dedat la poftire; şi de la profet până la preot
fiecare tratează cu falsitate.
14 Ei au vindecat de asemenea vătămarea fiicei poporului
meu cu uşurătate, spunând: Pace, pace; când nu este pace.
15 Au fost ei ruşinaţi că au comis urâciune? Nu, nu au fost
deloc ruşinaţi, nici nu puteau să roşească; de aceea ei vor
cădea printre cei care cad; la timpul când îi cercetez vor fi
doborâţi, spune DOMNUL .
16 Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi
de cărările cele vechi, unde este calea bună; şi umblaţi în ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au spus:
Refuzăm să umblăm în ea.
17 De asemenea am pus paznici peste voi, spunând: Daţi as-
cultare la sunetul trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm
ascultare.
18 ¶ De aceea ascultaţi, voi naţiunilor; şi cunoaşte, tu aduna-
re, ce este printre ei.
19 Ascultă, pământule; iată, voi aduce răul asupra acestui
popor, rodul gândurilor lor, pentru că nu au dat ascultare la
cuvintele mele, nici la legea mea, ci au respins-o.
20 Cu ce scop vine la mine tămâie din Seba şi trestia dulce
de zahăr dintr-o ţară îndepărtată? Ofrandele voastre arse nu
sunt bine primite, nici sacrificiile voastre nu îmi sunt dulci.
21 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi pune pietre de
poticnire înaintea acestui popor, şi taţii şi fiii împreună vor
cădea peste ele; vecinul şi prietenul lui vor pieri.
22 Astfel spune DOMNUL: Iată, un popor vine din ţara
de nord şi o naţiune mare va fi ridicată de la marginile
pământului.
23 Ei vor apuca arcul şi suliţa; ei sunt cruzi şi nu au milă;
vocea lor răcneşte ca marea; şi călăresc pe cai, desfăşuraţi ca
bărbaţi pentru război împotriva ta, fiică a Sionului.
24 Noi am auzit de faima lor, mâinile noastre slăbesc, chinul
ne-a apucat şi durere, ca a unei femei la naştere.
25 Nu ieşiţi la câmp, nici nu umblaţi pe cale; pentru că sabia
duşmanului şi frica este de fiecare parte.
26 Fiică a poporului meu, încinge-te cu pânză de sac şi tă-
văleşte-te în cenuşă; jeleşte, ca pentru singurul fiu, cea mai
amară plângere; pentru că prădătorul va veni dintr-odată
asupra noastră.
27 Eu te-am pus ca un turn şi o fortăreaţă în poporul meu,
ca să le cunoşti şi să le încerci calea.
436
28 Ei sunt toţi răzvrătiţi apăsători, umblând cu defăimări, ei
sunt aramă şi fier; ei sunt toţi corupători.
29 Foalele sunt arse, plumbul este mistuit de foc; topitorul
topeşte în zadar; fiindcă cei stricaţi nu sunt smulşi.
30 Argint lepădat vor fi numiţi, pentru că DOMNUL i-a
lepădat.
Capitolul 7
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL ,
spunând:
2 Stai în picioare la poarta casei DOMNULUI şi vesteşte acolo
acest cuvânt şi spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi
toţi cei din Iuda care intraţi pe aceste porţi pentru a vă în-
china DOMNULUI.
3 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
Îndreptaţi-vă căile şi lucrările voastre şi vă voi face să locuiţi
în acest loc.
4 Nu vă încredeţi în cuvinte mincinoase, spunând: Templul
DOMNULUI, Templul DOMNULUI, Templul DOMNULUI
sunt acestea.
5 Pentru că dacă într-adevăr vă veţi îndrepta căile şi lucră-
rile voastre, dacă într‑adevăr veţi face judecată între om şi
aproapele său;
6 Dacă nu veţi oprima pe străin, pe cel fără tată şi pe văduvă
şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în acest loc, nici nu veţi um-
bla după alţi dumnezei spre vătămarea voastră;
7 Atunci vă voi face să locuiţi în acest loc, în ţara pe care am
dat-o taţilor voştri, pentru totdeauna şi întotdeauna.
8 Iată, voi vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu sunt
de folos.
9 Veţi fura, veţi ucide şi veţi comite adulter şi veţi jura fals şi
veţi arde tămâie lui Baal şi veţi umbla după alţi dumnezei pe
care nu îi cunoaşteţi,
10 Şi veţi veni să staţi în picioare înaintea mea în această casă,
care este numită după numele meu şi veţi spune: Suntem eli-
beraţi! pentru a face toate aceste urâciuni?
11 A devenit această casă, numită după numele meu, o peş-
teră de tâlhari în ochii voştri? Iată, chiar eu am văzut aceas-
ta, spune DOMNUL .
12 Dar mergeţi acum la locul meu care era în Şilo, unde mi-
am pus numele la început, şi vedeţi ce i-am făcut din cauza
stricăciunii poporului meu Israel.
13 Şi acum, pentru că aţi făcut toate aceste lucrări, spune
DOMNUL şi v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind,
dar nu aţi ascultat, şi v-am chemat, dar nu aţi răspuns;
14 De aceea, voi face acestei case, care este numită după nu-
mele meu, în care vă încredeţi, şi locului pe care vi l-am dat
vouă şi taţilor voştri, precum i-am făcut lui Şilo.
15 Şi vă voi alunga dinaintea feţei mele, precum i-am alungat
pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim.
16 ¶ De aceea nu te ruga pentru acest popor, nici nu ridica
strigăt nici rugăciune pentru ei, nici nu mijloci către mine:
pentru că nu te voi asculta.
17 Nu vezi tu ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile
Ierusalimului?
18 Copiii adună lemne şi taţii aprind focul şi femeile îşi fră-
mântă aluatul, pentru a face turte împărătesei cerului şi
pentru a turna ofrande de băutură altor dumnezei, ca să mă
mânie.
19 Ei pe mine mă mânie? spune DOMNUL; nu se provoacă pe
ei înşişi spre ruşinea feţelor lor?
20 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeu: Iată, mânia
 Ieremia 9
mea şi furia mea vor fi turnate asupra acestui loc, asupra
omului şi asupra animalului şi asupra copacilor câmpului şi
asupra rodului pământului; şi va arde şi nu se va stinge.
21 ¶ Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
Puneţi ofrandele voastre la sacrificiile voastre şi mâncaţi
carne.
22 Pentru că nu referitor la ofrande arse sau la sacrificii am
vorbit taţilor voştri, sau le-am poruncit în ziua în care i‑am
scos din ţara Egiptului;
23 Ci acest lucru le-am poruncit, spunând: Ascultaţi de vo-
cea mea şi eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul
meu; şi să umblaţi în toate căile pe care vi le-am poruncit, ca
să vă fie bine.
24 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea, ci
au umblat în sfaturile şi în închipuirea inimii lor rele; şi au
mers înapoi, nu înainte.
25 Din ziua în care taţii voştri au ieşit din ţara Egiptului
până în această zi am trimis chiar pe toţi servitorii mei pro-
feţii, zilnic ridicându-mă devreme şi trimiţându-i;
26 Totuşi ei nu mi-au dat ascultare, nici nu şi-au plecat ure-
chea, ci şi-au împietrit gâtul; ei au făcut mai rău decât taţii
lor.
27 De aceea le vei vorbi toate aceste cuvinte iar ei nu îţi vor
da ascultare; de asemenea tu îi vei chema iar ei nu îţi vor
răspunde.
28 Dar tu să le spui: Aceasta este o naţiune care nu ascultă de
vocea DOMNULUI Dumnezeului ei, nici nu primeşte corec-
tare; adevărul a pierit şi este stârpit din gura lor.
29 ¶ Taie-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe şi înalţă o
plângere pe înălţimi; pentru că DOMNUL a respins şi a pără-
sit generaţia furiei sale.
30 Deoarece copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea feţei
mele, spune DOMNUL; şi-au pus urâciunile lor în casa, nu-
mită după numele meu, pentru a o întina.
31 Şi au zidit înălţimile Tofetului, care este valea fiului lui
Hinom, pentru a-i arde pe fiii lor şi pe fiicele lor în foc, ceea
ce nu le-am poruncit, nici nu a ajuns la inima mea.
32 De aceea iată, vin zilele, spune DOMNUL , că nu va mai fi
numit, Tofet, nici valea fiului lui Hinom, ci valea măcelului;
fiindcă vor îngropa în Tofet până nu va mai fi loc.
33 Şi trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrană pentru
păsările cerului şi pentru fiarele pământului; şi nimeni nu
le va speria.
34 Atunci voi face să înceteze din cetăţile lui Iuda şi de pe
străzile Ierusalimului vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea
mirelui şi vocea miresei; pentru că ţara va fi pustiită.
Capitolul 8
Î n acel timp, spune DOMNUL , vor scoate oasele împăraţi-
lor lui Iuda şi oasele prinţilor lui şi oasele preoţilor şi oa-
sele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului, din mor-
mintele lor;
2 Şi le vor întinde înaintea soarelui şi a lunii şi a întregii oş-
tiri a cerului, pe care le-au iubit şi cărora le-au servit şi după
care au umblat şi pe care le-au căutat şi cărora li s-au închi-
nat; nu vor fi adunate nici nu vor fi îngropate; vor fi ca balegă
pe faţa pământului.
3 Şi moartea va fi aleasă, mai degrabă decât viaţa, de toa-
tă rămăşiţa celor care rămân din această familie rea, de cei
care rămân în toate locurile unde îi vor fi alungat, spune
DOMNUL oştirilor.
4 ¶ Mai mult, tu să le spui: Astfel spune DOMNUL: Vor cădea
437
ei şi nu se vor ridica? Se va abate el şi nu se va întoarce?
5 De ce atunci, acest popor al Ierusalimului, a decăzut prin-
tr-o continuă decădere? Ei ţin tare înşelăciunea, refuză să se
întoarcă.
6 Eu am dat ascultare şi am auzit, dar ei nu au vorbit drept;
nimeni nu s-a pocăit de stricăciunea lui, spunând: Ce am fă-
cut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se arun-
că în bătălie.
7 Da, barza în cer cunoaşte timpurile ei rânduite; şi turtu-
rica şi cocorul şi rândunica păzesc timpul venirii lor; dar
poporul meu nu cunoaşte judecata DOMNULUI.
8 Cum ziceţi: Noi suntem înţelepţi şi legea DOMNULUI este
cu noi? Iată, într‑adevăr, în zadar a făcut-o; tocul scribilor
este în zadar.
9 Înţelepţii sunt ruşinaţi, ei sunt descurajaţi şi prinşi; iată, au
respins cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei?
10 De aceea voi da pe soţiile lor altora şi câmpurile lor celor
care le vor moşteni; pentru că fiecare, de la cel mai mic până
la cel mai mare, este dedat la lăcomie, de la profet până la
preot, fiecare se poartă fals.
11 Fiindcă au vindecat vătămarea fiicei poporului meu cu
uşurătate, spunând: Pace, pace! când nu este pace.
12 Au fost ei ruşinaţi că au comis urâciune? Nu, nu au fost
deloc ruşinaţi, nici nu puteau să roşească; de aceea ei vor
cădea printre cei care cad; la timpul când îi cercetez vor fi
doborâţi, spune DOMNUL .
13 ¶ Îi voi mistui într-adevăr, spune DOMNUL; nu vor fi
struguri în viţă, nici smochine în smochin şi frunza se va
veşteji; şi lucrurile pe care le-am dat lor vor trece de la ei.
14 De ce şedem liniştiţi? Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile
apărate şi să tăcem acolo; pentru că DOMNUL Dumnezeul
nostru ne-a amuţit şi ne-a dat apă cu fiere să bem, pentru că
am păcătuit împotriva DOMNULUI.
15 Am căutat pacea, dar nimic bun nu a venit; şi am căutat
un timp de sănătate dar, iată, tulburare.
16 Pufăitul cailor lui a fost auzit de la Dan; toată ţara a tre-
murat la sunetul nechezatului celor puternici ai lui; fiindcă
au venit şi au mâncat ţara şi tot ce este în ea; cetatea şi pe cei
care locuiau în ea.
17 Căci, iată, voi trimite printre voi şerpi, năpârci, ce nu vor
fi fermecate şi vă vor muşca, spune DOMNUL .
18 Când mă mângâi împotriva întristării mele, îmi este leşi-
nată inima în mine.
19 Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza ce-
lor care locuiesc într-o ţară îndepărtată: Nu este DOMNUL
în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m‑au mâniat cu
chipurile lor cioplite şi cu deşertăciuni străine?
20 Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem
salvaţi.
21 Pentru vătămarea fiicei poporului meu sunt eu vătămat;
sunt negru; m-a apucat înmărmurirea.
22 Nu este balsam în Galaad? Nu este un doctor acolo? De ce
atunci, nu se face vindecare fiicei poporului meu?
Capitolul 9
D e s-ar preface în ape, capul meu, şi o fântână de lacrimi,
ochii mei, ca să plâng zi şi noapte pentru cei ucişi ai fii-
cei poporului meu!
2 De aş fi avut în pustie un loc de găzduire pentru călători; ca
să las pe poporul meu şi să plec de la ei! Pentru că ei toţi sunt
adulteri, o adunare de oameni perfizi.
3 Şi ei îşi încordează limbile, arcul lor de minciuni; dar nu
 Ieremia 10
sunt viteji pentru adevărul de pe pământ; pentru că merg
din rău în rău şi nu mă cunosc, spune DOMNUL .
4 Luaţi bine seama, fiecare la aproapele său, şi să nu vă încre-
deţi în nici un frate; pentru că fiecare frate va piedica mult şi
fiecare prieten va umbla cu defăimări.
5 Şi fiecare va înşela pe aproapele său şi nu va vorbi adevărul;
şi-au învăţat limba să vorbească minciuni şi se obosesc ca să
facă nelegiuire.
6 Locuinţa ta este în mijlocul înşelăciunii; prin înşelăciune ei
refuză să mă cunoască, spune DOMNUL .
7 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, îi voi topi şi
îi voi încerca; pentru că ce altceva aş putea face pentru fiica
poporului meu?
8 Limba lor este precum o săgeată trasă, vorbeşte înşelăciu-
ne; unul vorbeşte paşnic cu gura lui aproapelui său, dar în
inima lui el îşi întinde cursa.
9 Să nu îi cercetez eu pentru acestea? spune DOMNUL; să nu
fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10 Pentru munţi voi ridica plânset şi bocet; şi o plângere pen-
tru locuinţele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni
nu poate trece prin ele; nici nu se poate auzi vocea vitelor;
deopotrivă pasărea cerurilor şi fiara au fugit; s-au dus.
11 Şi eu voi face Ierusalimul ruine şi o groapă de dragoni; şi
voi face cetăţile lui Iuda un pustiu, fără vreun locuitor.
12 ¶ Cine este omul înţelept, ca să înţeleagă aceasta? Şi cui i-a
vorbit gura DOMNULUI, ca să vestească aceasta, pentru ce a
pierit ţara şi a ars ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?
13 Şi DOMNUL spune: Deoarece ei au părăsit legea mea pe
care am pus-o înaintea lor, şi nu au ascultat de vocea mea,
nici nu au umblat în aceasta;
14 Ci au umblat după închipuirea inimii lor şi după baali
precum i-au învăţat taţii lor;
15 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Iată, îi voi hrăni, pe acest popor, cu pelin şi le voi da
să bea apă cu fiere.
16 Îi voi împrăştia printre păgâni, pe care nici ei nici taţii lor
nu i-au cunoscut; şi voi trimite o sabie după ei, până îi voi fi
mistuit.
17 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Luaţi aminte şi chemaţi
femeile care jelesc, şi ele să vină; şi trimiteţi după femei iscu-
site, şi ele să vină;
18 Şi să se grăbească ele şi să înalţe un bocet pentru noi, ca
din ochii noştri să curgă lacrimi şi din pleoapele noastre să
ţâşnească ape.
19 Fiindcă o voce de jale se aude din Sion: Cum suntem pră-
daţi! Suntem foarte încurcaţi, deoarece am părăsit ţara, de-
oarece locuinţele noastre ne-au lepădat.
20 Totuşi ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi femeilor, şi să
primească urechea voastră cuvântul gurii lui şi învăţaţi-le pe
fiicele voastre bocetul şi fiecare, pe vecina ei, plângerea.
21 Pentru că moartea s-a urcat prin ferestrele noastre şi a
intrat în palatele noastre, pentru a-i stârpi pe copiii de afară
şi pe tinerii de pe străzi.
22 Vorbeşte: Astfel spune DOMNUL: Chiar trupurile moarte
ale oamenilor vor cădea ca balega pe câmpul deschis şi ca
snopul după secerător şi nimeni nu le va aduna.
23 ¶ Astfel spune DOMNUL: Să nu se laude înţeleptul cu în-
ţelepciunea lui, nici cel puternic să nu se fălească cu puterea
lui, bogatul să nu se fălească în bogăţiile lui;
24 Ci cel ce se făleşte să se fălească cu aceasta: că înţelege şi
că mă cunoaşte, că eu sunt DOMNUL , care lucrez cu bunăta-
te iubitoare, care fac judecată şi dreptate pe pământ; pentru
438
că în acestea mă desfătez, spune DOMNUL .
25 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , că îi voi pedepsi pe toţi
cei circumcişi împreună cu cei necircumcişi;
26 Egiptul şi Iuda şi Edom şi copiii lui Amon şi Moab şi toţi
cei din cele mai îndepărtate colţuri, care locuiesc în pustie;
pentru că toate aceste naţiuni sunt necircumcise şi toată casa
lui Israel este necircumcisă în inimă.
Capitolul 10
A scultaţi cuvântul pe care DOMNUL vi-l vorbeşte,
casă a lui Israel;
2 Astfel spune DOMNUL: Nu învăţaţi calea păgânilor şi nu
vă descurajaţi la semnele cerurilor; pentru că păgânii sunt
îngroziţi de ele.
3 Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune; pentru
că unul taie un copac din pădure, lucrarea mâinilor meşte-
şugarului, cu securea.
4 Ei îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl întăresc cu cuie şi cu
ciocane, ca să nu se mişte.
5 Ei sunt drepţi ca un palmier, dar nu vorbesc; trebuie să
fie căraţi, deoarece nu pot merge singuri. Nu vă temeţi de
ei; căci nu pot face rău şi nici nu este în puterea lor să facă
bine.
6 Deoarece nu este nimeni asemenea ţie, DOAMNE; tu eşti
mare şi numele tău este mare în putere.
7 Cine nu s-ar teme de tine, Împărate al naţiunilor? Pentru
că ţie ţi se cuvine teama; deoarece printre toţi înţelepţii na-
ţiunilor şi în toate împărăţiile lor, nu este nimeni asemenea
ţie.
8 Dar ei sunt cu toţii neghiobi şi nebuni; trunchiul este o
doctrină a deşertăciunilor.
9 Argintul întins în plăci este adus din Tarşiş şi aurul din
Ufaz, lucrarea meşteşugarului şi a mâinilor topitorului; al-
bastru şi purpuriu este îmbrăcămintea lor; toate sunt lucra-
rea celor iscusiţi.
10 Dar DOMNUL este adevăratul Dumnezeu, el este
Dumnezeul cel viu şi un împărat veşnic; la furia lui pămân-
tul se va cutremura şi naţiunile nu vor fi în stare să suporte
indignarea lui.
11 Astfel să le spuneţi: Dumnezeii care nu au făcut ceruri-
le şi pământul, ei, chiar ei, vor pieri de pe pământ şi de sub
aceste ceruri.
12 El a făcut pământul prin puterea lui, el a întemeiat lumea
prin înţelepciunea lui şi a întins cerurile prin judecata lui.
13 Când face să îi răsune vocea, o mulţime de ape sunt în
ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pămân-
tului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din
tezaurele lui.
14 Fiecare este neghiob în cunoaştere; fiecare topitor este în-
curcat de chipul cioplit; căci chipul lui turnat este falsitate şi
nu este suflare în ele.
15 Sunt deşertăciune şi lucrarea înşelătoriilor, vor pieri în
timpul cercetării lor.
16 Partea lui Iacob nu este ca ei; pentru că el este făuritorul a
toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: DOMNUL
oştirilor este numele lui.
17 ¶ Strânge-ţi lucrurile tale din ţară, locuitor al fortăreţei.
18 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, de data aceasta voi
azvârli pe locuitorii ţării şi îi voi strâmtora, ca ei să afle cum
este.
19 Vai mie din cauza vătămării mele! Rana mea este apăsă-
toare; dar eu am spus: Cu adevărat aceasta este o durere şi
 Ieremia 12
trebuie să o sufăr.
20 Cortul meu este prădat şi toate frânghiile mele sunt rup-
te; copiii mei au ieşit de la mine şi nu mai sunt; nu mai este
nimeni să îmi întindă cortul şi să îmi ridice perdele.
21 Pentru că păstorii au devenit neghiobi şi nu l-au căutat pe
DOMNUL; de aceea nu vor prospera şi toate turmele lor vor
fi împrăştiate.
22 Iată, zgomotul unui zvon a venit şi o mare mişcare din
ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu şi
o groapă de dragoni.
23 DOAMNE , ştiu că nu în om este calea sa; nu ţine de omul
care umblă să îşi îndrepte paşii săi.
24 Corectează-mă, DOAMNE , dar cu judecată, nu în mânia
ta, ca nu cumva să mă nimiceşti.
25 Toarnă-ţi furia asupra păgânilor care nu te cunosc şi asu-
pra familiilor care nu cheamă numele tău; pentru că l-au
mâncat pe Iacob şi l-au devorat şi l-au mistuit şi i-au pustiit
locuinţa.
Capitolul 11
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL ,
spunând:
2 Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi vorbiţi bărbaţilor
lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului;
3 Şi spune-le: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel:
Blestemat fie omul care nu ascultă de cuvintele acestui
legământ,
4 Pe care l-am poruncit taţilor voştri în ziua în care i-am scos
din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: Ascultaţi
de vocea mea şi faceţi-le, conform cu toate cele ce vă po-
runcesc, astfel veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul
vostru;
5 Ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat taţilor
voştri, să le dau o ţară în care curge lapte şi miere, precum
este în această zi. Atunci am răspuns şi am spus: Aşa să fie,
DOAMNE .
6 Atunci DOMNUL mi-a spus: Vesteşte toate aceste cuvin-
te în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, spunând:
Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi faceţi‑le.
7 Pentru că i-am avertizat cu stăruinţă pe taţii voştri în ziua
în care i-am scos din ţara Egiptului, până în această zi, scu-
lându-mă devreme şi avertizându‑i, spunând: Ascultaţi de
vocea mea.
8 Totuşi ei nu au ascultat de mine, nici nu şi-au plecat ure-
chea, ci fiecare a umblat în închipuirea inimii lui rele; de ace-
ea voi aduce asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe
care li le-am poruncit să le facă; dar nu le-au făcut.
9 Şi DOMNUL mi-a spus: S-a găsit o uneltire printre bărbaţii
lui Iuda şi printre locuitorii Ierusalimului.
10 Ei s-au întors la nelegiuirile strămoşilor lor, care au refu-
zat să asculte cuvintele mele; şi au mers după alţi dumnezei,
pentru a le servi; casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legă-
mântul meu pe care l-am făcut cu taţii lor.
11 ¶ De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce asupra
lor răul de care nu vor fi în stare să scape; şi chiar dacă vor
striga către mine, eu nu le voi da ascultare.
12 Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor
merge şi vor striga către dumnezeii cărora le oferă tămâie;
dar nicidecum ei nu îi vor salva în timpul tulburării lor.
13 Căci conform cu numărul cetăţilor tale au fost dumnezeii
tăi, Iudo; şi conform cu numărul străzilor Ierusalimului aţi
ridicat voi altare acelui lucru ruşinos, altare pentru a arde
439
tămâie lui Baal.
14 De aceea tu nu te ruga pentru acest popor, nici nu înălţa
strigăt sau rugăciune pentru ei; pentru că nu îi voi asculta
în timpul în care vor striga către mine din cauza tulburării
lor.
15 Ce are preaiubita mea a face în casa mea, văzând că ea a
lucrat cu viclenie cu mulţi şi carnea cea sfântă a trecut de la
tine? Când faci răul, atunci te bucuri.
16 DOMNUL ţi-a pus numele: Un măslin verde, frumos şi cu
rod plăcut; cu zgomotul unui mare tumult el a aprins focul
peste el şi ramurile lui sunt rupte.
17 Pentru că DOMNUL oştirilor, care te-a sădit, a pronunţat
răul împotriva ta, datorită răutăţii casei lui Israel şi casei lui
Iuda, pe care au făcut-o împotriva lor înşişi, pentru a mă
provoca la mânie prin oferirea de tămâie lui Baal.
18 ¶ Şi DOMNUL mi-a dat cunoaşterea acesteia, şi eu ştiu;
atunci mi-ai arătat faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel sau un bou care este adus la mă-
celărire; şi nu am ştiut că ei plănuiau planuri împotriva mea,
spunând: Să distrugem pomul cu rodul lui şi să îl stârpim
din ţara celor vii, ca numele lui să nu mai fie amintit.
20 Dar tu, DOAMNE al oştirilor, care judeci cu dreptate, care
încerci rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asu-
pra lor; pentru că ţie ţi-am descoperit cauza mea.
21 De aceea astfel spune DOMNUL despre bărbaţii din
Anatot, care îţi caută viaţa, spunând: Să nu profeţeşti în nu-
mele DOMNULUI, ca să nu mori de mâna noastră;
22 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, eu îi voi
pedepsi; tinerii vor muri de sabie; fiii lor şi fiicele lor vor
muri de foamete;
23 Şi nu va fi nici o rămăşiţă din ei; pentru că voi aduce răul
peste bărbaţii din Anatot, în anul cercetării lor.
Capitolul 12
D rept eşti tu, DOAMNE , când pledez către tine; totuşi
lasă-mă să vorbesc cu tine despre judecăţile tale; Pentru
ce prosperă calea celor stricaţi? Pentru ce sunt fericiţi toţi cei
care se poartă foarte perfid?
2 Tu i-ai sădit, da, au prins rădăcină: cresc, da, ei aduc rod; tu
eşti aproape în gura lor şi departe de rărunchii lor.
3 Dar tu, DOAMNE , mă cunoşti; tu m-ai văzut şi mi-ai încer-
cat inima faţă de tine; trage-i afară ca pe oi pentru măcelări-
re şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului.
4 Cât timp va jeli ţara şi se vor veşteji ierburile de pe fiecare
câmp, din cauza stricăciunii celor care locuiesc în ea? Fiarele
şi păsările sunt mistuite; pentru că ei au spus: El nu va vedea
ultimul nostru sfârşit.
5 Dacă ai alergat cu pedeştrii şi ei te-au obosit, atunci cum
poţi tu să te întreci cu caii? Şi dacă în ţara păcii, în care te
încrezi, ei te-au obosit, atunci cum vei face când se umflă
Iordanul?
6 Deoarece chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău, chiar ei s-au
purtat cu perfidie cu tine; da, au chemat o mulţime după
tine; să nu îi crezi când îţi vorbesc cuvinte frumoase.
7 ¶ Mi-am părăsit casa, mi-am lăsat moştenirea; am dat-o pe
preaiubita sufletului meu în mâna duşmanilor ei.
8 Moştenirea mea este pentru mine ca un leu în pădure; stri-
gă împotriva mea: de aceea am urât-o.
9 Moştenirea mea este pentru mine ca o pasăre pestriţă, pă-
sările de jur împrejur sunt împotriva ei; Veniţi, adunaţi pe
toate fiarele câmpului, veniţi să mâncaţi.
10 Mulţi păstori au distrus via mea, au călcat în picioare partea
 Ieremia 14
mea, au făcut din partea mea plăcută o pustie părăsită.
11 Ei au pustiit-o, şi fiind pustiită, aceasta jeleşte înaintea
mea; toată ţara este pustiită, pentru că nimeni nu o pune la
inimă.
12 Prădătorii au venit pe toate înălţimile, prin pustie; pentru
că sabia DOMNULUI va nimici de la o margine a ţării până la
cealaltă margine a ţării: nici o carne nu va avea pace.
13 Ei au semănat grâu dar vor secera spini; s-au supus dure-
rii dar nu le va folosi; şi vor fi ruşinaţi de veniturile voastre
din cauza mâniei aprinse a DOMNULUI.
14 Astfel spune DOMNUL împotriva tuturor vecinilor mei
cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporu-
lui meu Israel să o moştenească: Iată, îi voi smulge din ţara
lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
15 Şi se va întâmpla, după ce îi voi fi smuls că mă voi întoarce
şi voi avea milă de ei şi îi voi aduce înapoi, pe fiecare om la
moştenirea lui şi pe fiecare om în ţara lui.
16 Şi se va întâmpla, dacă vor învăţa cu toată atenţia căile po-
porului meu, ca să jure pe numele meu: DOMNUL trăieşte;
precum au învăţat pe poporul meu să jure pe Baal; atunci vor
fi zidiţi în mijlocul poporului meu.
17 Dar dacă nu vor asculta de mine, voi smulge în întregime
şi voi nimici acea naţiune, spune DOMNUL .
Capitolul 13
A stfel îmi spune DOMNUL: Du-te şi ia-ţi un brâu de in
şi pune-l pe coapsele tale, dar să nu îl pui în apă.
2 Astfel, am luat un brâu conform cuvântului DOMNULUI,
şi l-am pus pe coapsele mele.
3 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine a doua oară,
spunând:
4 Ia brâul pe care l-ai luat, care este pe coapsele tale, şi ridică-
te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura stâncii.
5 Astfel, am mers şi l-am ascuns lângă Eufrat, precum
DOMNUL mi-a poruncit.
6 Şi s-a întâmplat după multe zile, că DOMNUL mi-a spus:
Ridică-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul, despre care ţi-
am poruncit să îl ascunzi acolo.
7 Atunci am mers la Eufrat şi am săpat şi am luat brâul din
locul în care l-am ascuns; şi, iată, brâul era stricat, nu era
bun de nimic.
8 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
9 Astfel spune DOMNUL: În felul acesta voi strica mândria
lui Iuda şi mândria cea mare a Ierusalimului.
10 Acest popor rău, care refuză să asculte cuvintele mele,
care umblă după închipuirea inimii lor şi umblă după alţi
dumnezei, pentru a le servi şi pentru a li se închina, va fi ca
acest brâu, care nu este bun de nimic.
11 Căci precum brâul se lipeşte de coapsele unui om, astfel
am lipit de mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda,
spune DOMNUL; ca să îmi fie popor şi nume şi ca laudă şi
glorie; dar ei au refuzat să asculte.
12 ¶ De aceea tu să le vorbeşti acest cuvânt: Astfel spune
DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Fiecare burduf va fi umplut
cu vin; şi ei îţi vor spune: Nu ştim noi, fără îndoială, că fieca-
re burduf va fi umplut cu vin?
13 Atunci tu să le spui: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi um-
ple pe toţi locuitorii acestei ţări, chiar pe împăraţii care şed
pe tronul lui David şi pe preoţi şi pe profeţi şi pe toţi locuito-
rii Ierusalimului, cu beţie.
14 Şi îi voi zdrobi pe unul de altul, chiar pe taţi şi pe fii împre-
ună, spune DOMNUL; nu mă voi îndura, nici nu voi cruţa,
440
nici nu voi avea milă, ci îi voi nimici.
15 Ascultaţi şi aplecaţi urechea, nu fiţi mândri, pentru că
DOMNUL a vorbit.
16 Daţi glorie DOMNULUI Dumnezeului vostru, înainte ca
el să aducă întunericul şi înainte ca picioarele voastre să se
poticnească de munţii întunecaţi, şi, în timp ce căutaţi lumi-
nă, el o schimbă în umbra morţii şi o face întuneric gros.
17 Dar dacă nu veţi asculta aceasta, sufletul meu va plân-
ge în locuri ascunse pentru mândria voastră; şi ochiul meu
va plânge amar şi îi vor curge lacrimi, pentru că turma
DOMNULUI este dusă în captivitate.
18 Spune împăratului şi împărătesei: Umiliţi-vă, aşezaţi-vă;
pentru că principalităţile voastre vor cădea, coroana gloriei
voastre.
19 Cetăţile sudului vor fi închise şi nimeni nu le va deschide;
Iuda va fi dus captiv cu totul, va fi dus captiv în întregime.
20 Ridicaţi-vă ochii şi priviţi la cei care vin din nord; unde
este turma care ţi-a fost dată, frumoasa ta turmă?
21 Ce vei spune când el te va pedepsi? Pentru că i-ai învăţat
să fie căpetenii şi ca mai mari peste tine; nu te vor cuprinde
întristări, ca pe o femeie în durerile naşterii?
22 ¶ Şi dacă tu spui în inima ta: Pentru ce au venit aceste
lucruri asupra mea? Pentru mărimea nelegiuirii tale au fost
descoperite poalele tale şi călcâiele tale au fost dezgolite.
23 Poate etiopianul să îşi schimbe pielea, sau leopardul pe-
tele lui? Atunci aţi putea să faceţi bine, şi voi care sunteţi
obişnuiţi să faceţi rău.
24 De aceea îi voi împrăştia ca pe pleava care trece cu vântul
pustiei.
25 Acesta este sorţul tău, partea măsurilor tale de la mine,
spune DOMNUL; pentru că m-ai uitat şi te-ai încrezut în
falsitate.
26 De aceea îţi voi descoperi eu poalele tale peste faţa ta şi ţi
se va vedea ruşinea.
27 Am văzut adulterele tale şi nechezăturile tale, vicleniile
curviei tale şi urâciunile tale pe dealuri şi pe câmp. Vai ţie,
Ierusalime! Nu vei fi tu curăţit? Când se va întâmpla?
Capitolul 14
C uvântul DOMNULUI care a venit la Ieremia referitor
la secetă.
2 Iuda jeleşte şi porţile acestuia lâncezesc; ele sunt negre
până la pământ; şi strigătul Ierusalimului s-a înălţat.
3 Şi nobilii lor au trimis pe cei mici ai lor la ape; ei au ajuns la
gropi şi nu au găsit apă; s-au întors cu vasele lor goale; au fost
ruşinaţi şi încurcaţi şi şi-au acoperit capetele.
4 Pentru că pământul este crăpat, pentru că nu a fost ploaie
pe pământ, plugarii s-au ruşinat, şi-au acoperit capetele.
5 Da, cerboaica a născut în câmp şi şi-a părăsit puii, pentru
că nu era iarbă.
6 Şi măgarii sălbatici au stat pe înălţimi, au adulmecat vân-
tul ca dragonii; ochii lor au slăbit, pentru că nu era iarbă.
7 DOAMNE , deşi nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva
noastră, fă tu aceasta pentru numele tău, pentru că decăde-
rile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8 O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulbu-
rare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se
abate să găzduiască pentru o noapte?
9 De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic
care nu poate salva? Totuşi tu, DOAMNE , eşti în mijlocul
nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10 ¶ Astfel spune DOMNUL către acest popor: Bine le-a
 Ieremia 16
plăcut să rătăcească, nu şi‑au oprit picioarele, de aceea
DOMNUL nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor
şi va cerceta păcatele lor.
11 Atunci DOMNUL mi-a spus: Nu te ruga pentru acest po-
por pentru binele lor.
12 Când vor posti nu le voi asculta strigătul; şi când ei aduc
ofrandă arsă şi un dar, nu le voi primi; ci îi voi mistui cu sa-
bie şi cu foamete şi cu ciumă.
13 Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, pro-
feţii le spun: Nu veţi vedea sabia, nici nu veţi avea foamete;
ci vă voi da pace sigură în acest loc.
14 Atunci DOMNUL mi-a spus: Profeţii profeţesc minciuni
în numele meu; nu eu i-am trimis, nici nu le-am poruncit,
nici nu le-am vorbit; ei vă profeţesc o viziune falsă şi ghicire
şi un lucru de nimic şi înşelăciunea inimii lor.
15 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la profeţii care
profeţesc în numele meu şi pe care eu nu i-am trimis, totuşi
ei spun: Nu va fi sabie şi foamete în această ţară. Prin sabie şi
foamete vor fi acei profeţi mistuiţi.
16 Şi poporul către care ei profeţesc va fi aruncat pe străzile
Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei; şi nu vor avea
pe nimeni să îi îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii lor sau pe
fiicele lor; pentru că voi vărsa stricăciunea lor asupra lor.
17 ¶ De aceea tu să le spui acest cuvânt: Ochii mei să curgă
cu lacrimi noapte şi zi şi să nu înceteze; pentru că fiica fe-
cioară a poporului meu este zdrobită cu o mare spărtură, cu
o lovitură foarte apăsătoare.
18 Dacă ies la câmp, atunci, iată, pe cei ucişi cu sabia! Şi dacă
intru în cetate, atunci, iată, pe cei care sunt bolnavi de foa-
mete! Da, deopotrivă profetul şi preotul vor merge într-o
ţară pe care nu o cunosc.
19 Ai respins tu în întregime pe Iuda? a detestat sufletul tău
Sionul? De ce ne-ai lovit şi nu este vindecare pentru noi? Am
căutat pace şi nu este nici un bine; şi un timp de vindecare
şi, iată, tulburare!
20 Recunoaştem, DOAMNE , stricăciunea noastră şi nelegiu-
irea taţilor noştri; pentru că noi am păcătuit împotriva ta.
21 Nu ne detesta, pentru numele tău, nu dezonora tronul
gloriei tale; aminteşte-ţi, nu rupe legământul tău cu noi.
22 Sunt printre deşertăciunile neamurilor vreunii care pot
să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea averse de ploi? Nu eşti
tu acela, DOAMNE Dumnezeul nostru? De aceea noi te vom
aştepta; pentru că tu ai făcut toate acestea.
Capitolul 15
A tunci DOMNUL mi-a spus: Chiar dacă Moise şi
Samuel ar sta în picioare înaintea mea, totuşi mintea
mea nu ar putea fi spre acest popor; alungă-i de la faţa mea
şi lasă-i să plece.
2 Şi se va întâmpla, dacă îţi vor spune: Încotro să mergem?
atunci tu să le spui: Astfel spune DOMNUL; Cei care sunt
pentru moarte, la moarte; şi cei care sunt pentru sabie, la
sabie; şi cei care sunt pentru foamete, la foamete; şi cei care
sunt pentru captivitate, în captivitate.
3 Şi voi rândui asupra lor patru feluri de pedepse, spu-
ne DOMNUL: sabia ca să ucidă, şi câinii ca să sfâşie, şi pă-
sările cerului şi fiarele pământului ca să devoreze şi să
nimicească.
4 Şi îi voi da să fie împrăştiaţi în toate împărăţiile pământu-
lui, din cauza lui Manase fiul lui Ezechia împăratul lui Iuda,
pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.
5 Fiindcă cine va avea milă de tine, Ierusalime? Sau cine te
441
va jeli? Sau cine se va abate pentru a te întreba ce mai faci?
6 Tu m-ai părăsit, spune DOMNUL , ai mers înapoi; de aceea
îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi nimici; m-am
săturat de pocăinţă.
7 Şi îi voi vântura cu o furcă la porţile ţării; îi voi văduvi de
copii, voi nimici poporul meu: deoarece ei nu s-au întors de
la căile lor.
8 Văduvele lor mi s-au înmulţit mai mult decât nisipul mă-
rilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un pră-
dător la amiază; l-am făcut să cadă asupra lor dintr-odată şi
terori asupra cetăţii.
9 Cea care a născut şapte, lâncezeşte; şi-a dat duhul; soarele
ei a apus pe când era încă ziuă; a fost ruşinată şi încurcată;
şi rămăşiţa lor o voi da sabiei înaintea duşmanilor lor, spune
DOMNUL .
10 ¶ Vai mie, mama mea, că m-ai născut un om al certei şi
un om al luptei pentru tot pământul! Nici nu am împrumu-
tat cu camătă, nici nu am împrumutat de la oameni cu ca-
mătă; totuşi fiecare dintre ei mă blestemă.
11 DOMNUL a spus: Cu adevărat va fi bine pentru rămăşiţa
ta; cu adevărat voi face ca duşmanul să se poarte bine cu tine
în timpul răului şi în timpul nenorocirii.
12 Se va frânge fierul? fierul de la nord şi arama?
13 Averea ta şi tezaurele tale le voi da ca pradă fără preţ; şi
aceasta pentru toate păcatele tale, chiar în toate graniţele
tale.
14 Şi te voi face să treci cu duşmanii tăi într-o ţară pe care
nu o cunoşti; pentru că în mânia mea s-a aprins un foc ce va
arde peste voi.
15 ¶ DOAMNE , tu ştii; aminteşte-ţi de mine şi cercetează-mă
şi răzbună-mă de persecutorii mei; pentru îndelunga ta răb-
dare, nu mă lua; ştii că pentru tine am suferit mustrare.
16 Cuvintele tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul
tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele; pentru
că eu sunt chemat după numele tău, DOAMNE Dumnezeul
oştirilor.
17 Eu nu am şezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu
m-am bucurat; am şezut singur din cauza mâinii tale, pen-
tru că m-ai umplut cu indignare.
18 De ce este durerea mea neîncetată şi rana mea incurabilă
şi refuză să fie vindecată? Vei fi tu în întregime pentru mine
ca un mincinos şi ca ape care lipsesc?
19 De aceea astfel spune DOMNUL: Dacă te întorci, atunci te
voi aduce înapoi şi vei sta în picioare înaintea mea; şi dacă
scoţi ce este preţios din ce este nemernic, vei fi precum gura
mea; să se întoarcă ei la tine, dar tu să nu te întorci la ei.
20 Şi te voi face pentru acest popor un zid întărit de ara-
mă; şi ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge; pen-
tru că eu sunt cu tine pentru a te salva şi a te elibera, spune
DOMNUL .
21 Şi te voi elibera din mâna celor stricaţi şi te voi răscumpă-
ra din mâna tiranilor.
Capitolul 16
C uvântul DOMNULUI a venit de asemenea la mine,
spunând:
2 Să nu îţi iei o soţie, nici să nu ai fii sau fiice în acest loc.
3 Pentru că astfel spune DOMNUL referitor la fiii şi referitor
la fiicele care s-au născut în acest loc şi referitor la mamele
lor care i-au născut şi referitor la taţii lor care i-au născut în
această ţară:
4 Vor muri de morţi apăsătoare; nu vor fi plânşi; nici nu vor
 Ieremia 17
fi îngropaţi; ci vor fi ca balega pe faţa pământului şi vor fi
mistuiţi de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor fi
hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.
5 Pentru că astfel spune DOMNUL: Nu intra în casa de jelire,
nici nu merge să îi plângi sau să îi jeleşti; pentru că am luat
pacea mea de la acest popor, spune DOMNUL , chiar bunăta-
tea iubitoare şi milele.
6 Deopotrivă cei mari şi cei mici vor muri în această ţară; ei
nu vor fi îngropaţi, nici oamenii nu vor plânge pentru ei, nici
nu se vor tăia, nici nu se vor face cheli pentru ei;
7 Nici nu se vor sfâşia oamenii pentru ei în jale, ca să îi mân-
gâie pentru cel mort; nici nu le vor da oamenii paharul mân-
gâierii să bea pentru tatăl lor sau pentru mama lor.
8 De asemenea să nu intri în casa de ospăţ, pentru a şedea cu
ei să mănânci şi să bei.
9 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Iată, voi face să înceteze din acest loc, în ochii voştri
şi în zilele voastre, vocea veseliei şi vocea bucuriei, vocea mi-
relui şi vocea miresei.
10 ¶ Şi se va întâmpla, când vei arăta acestui popor toate aces-
te cuvinte şi ei îţi vor spune: Pentru ce a pronunţat DOMNUL
tot acest mare rău împotriva noastră? Sau care este nelegiu-
irea noastră? Sau care este păcatul nostru pe care l-am făcut
împotriva DOMNULUI Dumnezeului nostru?
11 Atunci tu să le spui: Deoarece taţii voştri m-au părăsit,
spune DOMNUL , şi au umblat după alţi dumnezei şi le-au
servit şi li s-au închinat şi m-au părăsit şi nu au păzit legea
mea;
12 Şi voi aţi făcut mai rău decât taţii voştri; fiindcă, iată, voi
umblaţi fiecare după închipuirea inimii lui rele, ca să nu îmi
dea ascultare;
13 De aceea vă voi arunca afară din această ţară, într-o ţară
pe care nu o cunoaşteţi, nici voi nici taţii voştri; şi veţi ser-
vi altor dumnezei zi şi noapte, acolo unde nu vă voi arăta
favoare.
14 ¶ De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , că nu va mai
fi spus: DOMNUL trăieşte, cel care i-a scos pe copiii lui Israel
din ţara Egiptului;
15 Ci, DOMNUL trăieşte, cel care i-a scos pe copiii lui Israel
din ţara de la nord şi din toate ţările în care i-a alungat, şi îi
voi aduce din nou în ţara lor pe care am dat-o taţilor lor.
16 Iată, voi trimite după mulţi pescari, spune DOMNUL , şi
ei îi vor pescui; şi după aceea voi trimite după mulţi vânători
şi ei îi vor vâna de pe orice munte şi de pe orice deal şi din
găurile stâncilor.
17 Pentru că ochii mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu
sunt ascunse de la faţa mea, nici nelegiuirea lor nu este as-
cunsă dinaintea ochilor mei.
18 Şi mai întâi le voi răsplăti dublu nelegiuirea lor şi păca-
tul lor; pentru că mi-au întinat ţara, au umplut moşteni-
rea mea cu trupurile moarte ale lucrurilor lor detestabile şi
urâcioase.
19 DOAMNE , puterea mea şi fortăreaţa mea şi adăpostul
meu în ziua nenorocirii, neamurile vor veni la tine de la
marginile pământului şi vor spune: Cu adevărat taţii noştri
au moştenit minciuni, deşertăciune şi lucruri care nu folo-
sesc la nimic.
20 Îşi va face un om dumnezei pentru el însuşi, şi ei nu sunt
dumnezei?
21 De aceea, iată, de data aceasta îi voi face să cunoască, îi
voi face să cunoască mâna mea şi puterea mea; şi vor cunoaş-
te că numele meu este DOMNUL .
442
Capitolul 17
P ăcatul lui Iuda este scris cu un toc de fier şi cu vârful
unui diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coar-
nele altarelor voastre;
2 În timp ce copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de altarele
lor lângă copacii verzi de pe dealurile înalte.
3 O, muntele meu în câmp, eu voi da averea ta şi toate teza-
urele tale ca pradă, şi înălţimile tale pentru păcat, în toate
graniţele tale.
4 Şi tu, chiar tu însuţi, vei renunţa la moştenirea ta pe care
ţi-o dădusem; şi te voi face să serveşti duşmanilor tăi în ţara
pe care nu o cunoşti; pentru că aţi aprins în mânia mea un
foc, ce va arde pentru totdeauna.
5 ¶ Astfel spune DOMNUL: Blestemat fie omul care se încre-
de în om şi care îşi face carnea braţ al său şi a cărui inimă se
depărtează de DOMNUL .
6 Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, şi nu va vedea
când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-
un pământ sărat şi nelocuit.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în DOMNUL şi a
cărui speranţă este DOMNUL .
8 Pentru că el va fi ca un copac sădit lângă ape şi care îşi în-
tinde rădăcinile lângă râu şi nu va vedea când vine arşiţa, ci
frunza lui va fi verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă,
nici nu va înceta de la a da rod.
9 Inima este nespus de înşelătoare şi fără nici o speranţă de
vindecare: cine o poate cunoaşte?
10 Eu DOMNUL cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să
dau fiecărui om conform căilor lui şi conform rodului face-
rilor sale.
11 Precum potârnichea cloceşte ouă pe care nu le-a făcut,
astfel cel care obţine bogăţii, dar nu pe drept, le va lăsa la
jumătatea zilelor lui şi la sfârşitul lui va fi un nebun.
12 ¶ Un tron înalt glorios de la început este locul sanctua-
rului nostru.
13 DOAMNE , speranţa lui Israel, toţi cei care te părăsesc vor
fi ruşinaţi, şi cei care se depărtează de mine vor fi scrişi pe
pământ, pentru că l-au părăsit pe DOMNUL , fântâna apelor
vii.
14 Vindecă-mă, DOAMNE , şi voi fi vindecat; salvează-mă, şi
voi fi salvat; pentru că tu eşti lauda mea.
15 Iată, ei îmi spun: Unde este cuvântul DOMNULUI? Să
vină acum.
16 Cât despre mine, eu nu m-am grăbit să încetez a fi un păs-
tor care te urmează; nici nu am dorit eu ziua cea jalnică; tu
ştii; ceea ce a ieşit de pe buzele mele a fost drept înaintea ta.
17 Nu fi o teroare pentru mine: tu eşti speranţa mea în ziua
răului.
18 Să fie încurcaţi cei care mă persecută, dar nu mă lăsa să
fiu eu încurcat; să fie ei descurajaţi, dar să nu fiu eu descu-
rajat; adu asupra lor ziua răului şi nimiceşte-i cu o dublă
nimicire.
19 ¶ Astfel mi-a spus DOMNUL: Du-te şi stai în picioare la
poarta copiilor poporului, prin care împăraţii lui Iuda intră
şi prin care ei ies afară, şi la toate porţile Ierusalimului;
20 Şi spune-le: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi împăraţi
ai lui Iuda şi tot Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care in-
traţi pe aceste porţi;
21 Astfel spune DOMNUL: Luaţi seama la voi şi nu purtaţi
nici o povară în ziua sabatului, nici nu o aduceţi pe porţile
Ierusalimului;
22 Nici nu scoateţi vreo povară din casele voastre în ziua
 Ieremia 19
sabatului, nici nu faceţi vreo lucrare, ci sfinţiţi ziua sabatu-
lui, precum am poruncit taţilor voştri.
23 Dar ei nu au făcut ce am poruncit, nici nu şi-au plecat
urechea, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să nu audă, nici să nu
primească instruire.
24 Şi se va întâmpla, spune DOMNUL , dacă îmi veţi da ascul-
tare cu atenţie, să nu aduceţi vreo povară pe porţile acestei
cetăţi în ziua sabatului, ci să sfinţiţi ziua sabatului, pentru a
nu face nici o lucrare în ea;
25 Atunci vor intra pe porţile cetăţii acesteia împăraţi şi
prinţi şezând pe tronul lui David, stând în care şi pe cai, ei
şi prinţii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi
această cetate va rămâne pentru totdeauna.
26 Şi ei vor veni din cetăţile lui Iuda şi din locurile de lân-
gă Ierusalim şi din ţara lui Beniamin şi de la câmpie şi din
munţi şi de la sud, aducând ofrande arse şi sacrificii şi daruri
de mâncare şi tămâie şi aducând sacrificii de laudă în casa
DOMNULUI.
27 Dar dacă nu îmi veţi da ascultare pentru a sfinţi ziua sa-
batului şi a nu purta vreo povară, chiar intrând pe porţile
Ierusalimului în ziua sabatului; atunci voi aprinde un foc la
porţile lui care va mistui palatele Ierusalimului şi nu va fi
stins.
Capitolul 18
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL ,
spunând:
2 Ridică-te şi coboară la casa olarului şi acolo te voi face să
auzi cuvintele mele.
3 Atunci am coborât la casa olarului şi, iată, el făcea o lucra-
re pe roţi.
4 Şi vasul pe care l-a făcut din lut s-a stricat în mâna olarului;
astfel, el l-a făcut din nou, alt vas, precum i s-a părut bine
olarului să îl facă.
5 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
6 Casă a lui Israel, nu pot eu face cu voi ca acest olar? spune
DOMNUL . Iată, precum lutul este în mâna olarului, tot astfel
sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israel.
7 În momentul când voi vorbi referitor la o naţiune şi re-
feritor la o împărăţie, pentru a o smulge şi a o surpa şi a o
nimici;
8 Dacă acea naţiune, împotriva căreia am vorbit, se întoar-
ce de la răutatea ei, şi eu mă voi pocăi de răul pe care l-am
gândit să i-l fac.
9 Şi în momentul când voi vorbi referitor la o naţiune şi refe-
ritor la o împărăţie, pentru a o zidi şi pentru a o sădi;
10 Dacă aceasta face răul înaintea ochilor mei, încât nu as-
cultă de vocea mea, atunci şi eu mă voi pocăi de binele pe
care am spus că i-l voi face.
11 ¶ De aceea acum du-te, vorbeşte bărbaţilor lui Iuda şi lo-
cuitorilor Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL:
Iată, eu pregătesc răul împotriva voastră şi plănuiesc un plan
împotriva voastră; întoarceţi-vă acum, fiecare de la calea lui
rea, şi îndreptaţi-vă căile şi facerile.
12 Dar ei au spus: Nu este speranţă; ci noi vom umbla după
propriile noastre planuri şi vom face fiecare după închipui-
rea inimii lui rele.
13 De aceea, astfel spune DOMNUL: Întrebaţi acum printre
păgâni: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a
făcut un lucru groaznic.
14 Va părăsi cineva zăpada Libanului, care vine din stânca
mare a câmpului? Sau apele curgătoare reci care vin dintr-
443
un alt loc vor fi uitate?
15 Pentru că poporul meu m-a uitat, ei au ars tămâie de-
şertăciunii care i-au făcut să se poticnească pe căile lor de
la cărările străvechi, pentru a umbla pe cărări, pe o cale
neumblată;
16 Pentru a face ţara lor pustie şi a o face un fluierat conti-
nuu; oricine trece prin ea va fi înmărmurit şi va clătina din
cap.
17 Eu îi voi împrăştia ca un vânt din est dinaintea duşmanu-
lui; le voi arăta spatele, şi nu faţa, în ziua nenorocirii lor.
18 ¶ Atunci au spus ei: Veniţi şi să plănuim planuri împo-
triva lui Ieremia; pentru că legea nu va pieri de la preot, nici
sfatul de la înţelept, nici cuvântul de la profet. Veniţi şi să îl
lovim cu limba şi să nu luăm seama la nici unul dintre cu-
vintele lui.
19 Ia seama la mine, DOAMNE , şi dă ascultare vocii celor ce
se ceartă cu mine.
20 Va fi răul răsplătit în locul binelui? Pentru că ei au săpat
o groapă sufletului meu. Aminteşte-ţi că am stat în picioare
înaintea ta pentru a vorbi bine pentru ei şi pentru a întoarce
furia ta de la ei.
21 De aceea dă-i pe copiii lor foametei şi revarsă sângele lor
prin forţa sabiei; şi soţiile lor să fie văduvite de copiii lor şi să
fie văduve; şi să fie daţi la moarte bărbaţii lor, tinerii lor să fie
ucişi de sabie în bătălie.
22 Să se audă un strigăt din casele lor, când vei aduce dintr-
odată o armată peste ei; pentru că au săpat o groapă pentru a
mă lua şi au ascuns curse pentru picioarele mele.
23 Totuşi, DOAMNE , tu cunoşti tot sfatul lor împotriva
mea pentru a mă ucide; nu ierta nelegiuirea lor, nici nu le
şterge păcatul dinaintea feţei tale, ci să fie doborâţi înain-
tea ta; poartă-te astfel cu ei în timpul mâniei tale.
Capitolul 19
A stfel spune DOMNUL: Du-te şi ia un urcior de lut de
la olar şi ia dintre bătrânii poporului şi dintre bătrânii
preoţilor;
2 Şi ieşi la valea fiului lui Hinom, care este la intrarea porţii
de est şi vesteşte acolo cuvintele pe care ţi le voi zice,
3 Şi spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, împăraţi ai lui
Iuda şi locuitori ai Ierusalimului: Astfel spune DOMNUL oş-
tirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra acestui
loc, răul, de care îi vor ţiui urechile oricui aude.
4 Pentru că ei m-au părăsit şi au înstrăinat acest loc şi au ars
tămâie în el, altor dumnezei, pe care nici ei nici taţii lor nu
i-au cunoscut, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut acest loc
cu sângele celor nevinovaţi;
5 Au zidit de asemenea înălţimi lui Baal, ca să îi ardă pe fiii
lor cu foc ca ofrande arse lui Baal, ceea ce eu nu am poruncit,
nici nu am vorbit, nici nu mi-a venit în minte;
6 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , când acest loc
nu va mai fi numit Tofet, nici valea fiului lui Hinom, ci Valea
măcelului.
7 Şi voi desfiinţa sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului în acest
loc; şi îi voi face să cadă prin sabie înaintea duşmanilor lor şi
prin mâinile celor ce le caută vieţile; şi trupurile lor moarte
le voi da ca hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele
pământului.
8 Şi voi face această cetate pustie şi un motiv de fluierare:
oricine trece prin ea va fi înmărmurit şi va fluiera din cauza
tuturor plăgilor ei.
9 Şi îi voi face să mănânce carnea fiilor lor şi carnea fiicelor
 Ieremia 21
lor şi vor mânca fiecare carnea prietenului său în asediul şi
în strâmtorarea cu care îi vor strâmtora duşmanii lor şi cei
care le caută viaţa.
10 ¶ Atunci să spargi ulciorul înaintea ochilor oamenilor
care merg cu tine,
11 Şi să le spui: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Astfel voi
zdrobi acest popor şi această cetate, precum cineva sparge
un vas al olarului, care nu mai poate fi întregit; şi ei îi vor
îngropa în Tofet, până când nu va mai fi loc de îngropare.
12 Astfel voi face acestui loc, spune DOMNUL şi locuitorilor
lui, şi voi face chiar această cetate precum Tofetul;
13 Şi casele Ierusalimului şi casele împăraţilor lui Iuda vor
fi întinate ca locul Tofetului, din cauza tuturor caselor pe a
căror acoperişuri ei au ars tămâie întregii oştiri a cerului şi
au turnat daruri de băutură altor dumnezei.
14 Atunci a venit Ieremia din Tofet, unde îl trimisese
DOMNUL să profeţească; şi a stat în picioare în curtea casei
DOMNULUI; şi a spus întregului popor:
15 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
Iată, voi aduce asupra acestei cetăţi şi asupra tuturor oraşe-
lor ei tot răul pe care l-am pronunţat împotriva ei, pentru că
şi-au împietrit gâturile, ca să nu asculte cuvintele mele.
Capitolul 20
Ş i Paşhur, fiul lui Imer, preotul, care era de asemenea ma-
rele guvernator al casei DOMNULUI, a auzit că Ieremia a
profeţit aceste lucruri.
2 Atunci Paşhur l-a lovit pe Ieremia, profetul, şi l-a pus în
butucii care erau la poarta înaltă a lui Beniamin, care era
lângă casa DOMNULUI.
3 Şi s-a întâmplat a doua zi, că Paşhur l-a scos pe Ieremia din
butuci. Atunci Ieremia i-a spus: DOMNUL nu ţi-a pus nume-
le Paşhur, ci Magor-Misabib.
4 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, te voi face o teroare
pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi: şi ei vor cădea
prin sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor privi aceasta; şi voi
da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului şi el îi va
duce captivi în Babilon şi îi va ucide cu sabia.
5 Mai mult, eu voi da toată tăria acestei cetăţi şi toată munca
ei şi toate lucrurile preţioase ale ei şi toate tezaurele împă-
raţilor lui Iuda le voi da în mâna duşmanilor lor, care îi vor
prăda şi îi vor lua şi îi vor duce în Babilon.
6 Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în
captivitate; şi tu vei veni în Babilon şi acolo vei muri şi aco-
lo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit
minciuni.
7 ¶ DOAMNE , tu m-ai înşelat şi eu am fost înşelat; tu eşti mai
tare decât mine şi ai învins; zilnic, eu sunt un lucru de râs,
fiecare mă batjocoreşte.
8 Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violenţă
şi pradă; căci cuvântul DOMNULUI a fost făcut o ocară pen-
tru mine şi, zilnic, un lucru de râs.
9 Atunci am spus: Nu îl voi da de ştire, nici nu voi mai vorbi
în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc
arzând, închis în oasele mele, şi am obosit purtându-l şi nu
mai puteam.
10 Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare
parte. Vestiţi, spun ei, şi noi o vom vesti. Toţi cunoscuţii mei
au căutat şchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi amăgit şi
îl vom învinge şi ne vom răzbuna pe el.
11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz puternic; de ace-
ea persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge; ei vor fi
444
foarte ruşinaţi; pentru că nu vor prospera; dispreţuirea lor
veşnică nu va fi niciodată uitată.
12 Dar, DOAMNE al oştirilor, tu care încerci pe cel drept şi
vezi rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra
lor; pentru că ţie ţi-am arătat cauza mea.
13 Cântaţi DOMNULUI, lăudaţi pe DOMNUL; pentru că el a
eliberat sufletul celui sărac din mâna făcătorilor de rău.
14 ¶ Blestemată fie ziua în care am fost născut; să nu fie bine-
cuvântată ziua în care mama mea m-a născut.
15 Blestemat fie omul care a adus veşti tatălui meu, spunând:
Un copil de parte bărbătească ţi s-a născut; înveselindu-l.
16 Şi acel om să fie ca cetăţile pe care DOMNUL le-a răstur-
nat şi nu s-a pocăit; şi să audă el plânset dimineaţa şi strigare
la amiază;
17 Pentru că nu m-a ucis din pântece; şi mama mea mi-ar
fi fost mormântul şi pântecele ei însărcinat întotdeauna cu
mine.
18 Pentru ce am ieşit din pântece, ca să văd osteneală şi în-
tristare, ca zilele mele să fie mistuite cu ruşine?
Capitolul 21
C uvântul care a venit la Ieremia, de la DOMNUL ,
când împăratul Zedechia a trimis la el pe Paşhur fiul lui
Malchiia şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, spunând:
2 Întreabă, te rog, pe DOMNUL pentru noi; pentru că
Nebucadneţar împăratul Babilonului, face război împotriva
noastră; poate că DOMNUL se va purta cu noi conform cu
toate lucrările lui minunate, ca Nebucadneţar să plece de la
noi.
3 Atunci Ieremia le-a spus: Astfel să îi spuneţi lui Zedechia:
4 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Iată, voi în-
toarce înapoi armele de război care sunt în mâinile voastre,
cu care luptaţi împotriva împăratului Babilonului şi împo-
triva caldeenilor care vă asediază în afara zidului; şi le voi
aduna în mijlocul acestei cetăţi.
5 Şi eu însumi voi lupta împotriva voastră cu o mână în-
tinsă şi cu un braţ puternic, în mânie şi în furie şi în mare
indignare.
6 Şi voi lovi pe locuitorii acestei cetăţi, deopotrivă pe om şi
pe animal; aceştia vor muri de o ciumă cumplită.
7 Şi după aceea, spune DOMNUL , îl voi da pe Zedechia, îm-
păratul lui Iuda, şi pe servitorii lui şi pe popor şi pe cei care
au rămas în această cetate după ciumă, după sabie şi după
foamete, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului,
şi în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor ce le caută viaţa;
şi el îi va lovi cu tăişul sabiei: nu îi va cruţa, nici nu va avea
îndurare, nici nu va avea milă.
8 Şi acestui popor să îi spui: Astfel spune DOMNUL: Iată,
pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii.
9 Cel ce rămâne în această cetate va muri de sabie şi de foa-
mete şi de ciumă; dar cel care iese şi se predă caldeenilor care
vă asediază va trăi şi viaţa lui îi va fi drept pradă.
10 Pentru că mi-am îndreptat faţa împotriva acestei cetăţi
pentru rău şi nu pentru bine, spune DOMNUL: ea va fi dată
în mâna împăratului Babilonului şi el o va arde cu foc.
11 Şi referitor la casa împăratului lui Iuda, spune: Ascultaţi
cuvântul DOMNULUI:
12 Casă a lui David, astfel spune DOMNUL: Faceţi judecată
dimineaţa şi eliberaţi-l pe cel prădat, din mâna opresorului,
ca nu cumva furia mea să izbucnească precum un foc şi să
ardă astfel încât să nu fie nimeni să îl poată stinge, din cauza
răutăţii facerilor voastre.
 Ieremia 23
13 Iată, eu sunt împotriva ta, locuitoare a văii şi stânca mare
a câmpului, spune DOMNUL; care spuneţi: Cine va coborî
împotriva noastră? Sau, cine va intra în locuinţele noastre?
14 Dar eu vă voi pedepsi conform cu rodul facerilor voastre,
spune DOMNUL; şi voi aprinde un foc în pădurea lui şi aces-
ta va mistui toate lucrurile de jur împrejurul lui.
Capitolul 22
A stfel spune DOMNUL: Coboară la casa împăratului
lui Iuda şi vorbeşte acolo acest cuvânt,
2 Şi spune: Ascultă cuvântul DOMNULUI, împărate al lui
Iuda, care şezi pe tronul lui David, tu şi servitorii tăi şi po-
porul tău care intraţi pe porţile acestea;
3 Astfel spune DOMNUL: Faceţi judecată şi dreptate şi eli-
beraţi pe cel prădat din mâna opresorului şi nu nedreptăţiţi,
nu asupriţi pe străin, pe cel fără tată, nici pe văduvă, nici nu
vărsaţi sânge nevinovat în acest loc.
4 Căci dacă veţi împlini, cu adevărat, acest lucru, atunci vor
intra pe porţile casei acesteia împăraţi şezând pe tronul lui
David, stând în care şi călărind pe cai, el şi servitorii lui şi
poporul lui.
5 Dar dacă nu veţi asculta aceste cuvinte, jur pe mine în-
sumi, spune DOMNUL , că această casă va deveni o pustiire.
6 Pentru că astfel spune DOMNUL casei împăratului lui
Iuda: Tu îmi eşti Galaad şi capul Libanului; totuşi cu adevă-
rat te voi face o pustie şi cetăţi fără locuitori.
7 Şi voi pregăti nimicitori împotriva ta, pe fiecare cu armele
lui, şi vor tăia cedrii tăi aleşi şi îi vor arunca în foc.
8 Şi multe naţiuni vor trece pe lângă această cetate şi vor spu-
ne, fiecare om aproapelui său: Pentru ce a făcut DOMNUL
astfel acestei mari cetăţi?
9 Atunci ei vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul
DOMNULUI Dumnezeului lor şi s-au închinat altor dumne-
zei şi le-au servit.
10 ¶ Nu plângeţi pe cel mort, nici nu îl jeliţi; ci plângeţi tare
pentru cel care se duce, pentru că nu se va mai întoarce, nici
nu va mai vedea ţara lui de naştere.
11 Pentru că astfel spune DOMNUL , referitor la Şalum, fiul
lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a domnit în locul lui Iosia
tatăl său, care a ieşit din acest loc: Nu se va mai întoarce
aici;
12 Ci va muri în locul în care l-au dus captiv şi nu va mai
vedea această ţară.
13 Vai celui care îşi zideşte casa prin nedreptate şi camerele
lui pe nedrept; care foloseşte serviciul aproapelui său fără
plată şi nu îi dă pentru munca lui;
14 Care spune: Îmi voi zidi o casă largă şi camere încăpă-
toare şi îşi taie ferestre; şi aceasta este căptuşită cu cedru şi
vopsită cu roşu aprins.
15 Vei domni tu, pentru că te închizi în cedru? Nu a mâncat
şi a băut tatăl tău şi nu a făcut el judecată şi dreptate? Şi apoi
i-a fost bine?
16 El a judecat cauza săracului şi a nevoiaşului; atunci îi era
bine; nu a făcut toate acestea pentru a mă cunoaşte? spune
DOMNUL .
17 Dar ochii tăi şi inima ta nu sunt decât pentru lăcomia ta şi
pentru a vărsa sânge nevinovat şi pentru oprimare şi pentru
a face violenţă.
18 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la Ioiachim fiul
lui Iosia împăratul lui Iuda: Ei nu vor plânge pentru el, spu-
nând: Ah fratele meu! sau: Ah soră! Ei nu vor plânge pentru
el, spunând: Ah doamne! sau: Ah gloria sa!
445
19 El va fi îngropat cu îngroparea unui măgar, tras şi aruncat
dincolo de porţile Ierusalimului.
20 ¶ Urcă în Liban şi strigă; şi ridică-ţi vocea în Basan şi stri-
gă din trecători; pentru că toţi iubiţii tăi sunt nimiciţi.
21 Ţi-am vorbit în prosperitatea ta, dar tu ai spus: Nu voi as-
culta. Aceasta a fost calea ta din tinereţea ta, că nu ai ascultat
de vocea mea.
22 Vântul va mânca pe toţi păstorii tăi şi iubiţii tăi vor mer-
ge în captivitate; negreşit, atunci, vei fi ruşinată şi încurcată
pentru toată stricăciunea ta.
23 Locuitor al Libanului, care îţi faci cuibul în cedri, cât de
graţios vei fi tu când vor veni junghiuri asupra ta; chinul ca
al unei femei în durerile naşterii!
24 Precum eu trăiesc, spune DOMNUL , dacă însuşi Conia,
fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un sigiliu pe mâna
mea dreaptă, totuşi te-aş smulge de acolo;
25 Şi te voi da în mâna celor care îţi caută viaţa şi în mâna ace-
lora de ale căror feţe te temi, chiar în mâna lui Nebucadneţar
împăratul Babilonului şi în mâna caldeenilor.
26 Şi te voi arunca afară, pe tine şi pe mama ta care te-a
născut, într-o altă ţară, în care nu v-aţi născut şi acolo veţi
muri.
27 Dar în ţara în care ei doresc să se întoarcă, acolo nu se
vor întoarce.
28 Este acest bărbat, Conia, un idol spart şi dispreţuit? Este
el un vas în care nu este plăcere? Pentru ce sunt ei aruncaţi,
el şi sămânţa lui, şi sunt aruncaţi într-o ţară pe care nu o
cunosc?
29 O pământule, pământule, pământule, ascultă cuvântul
DOMNULUI.
30 Astfel spune DOMNUL: Înscrieţi pe acest om ca fără copii,
un om ce nu va prospera în zilele lui; pentru că nici un om
din sămânţa lui nu va prospera, şezând pe tronul lui David
şi conducând vreodată în Iuda.
Capitolul 23
V ai de păstorii care nimicesc şi împrăştie oile păşunii
mele! spune DOMNUL .
2 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel îm-
potriva păstorilor care păstoresc pe poporul meu: Voi aţi îm-
prăştiat oile turmei mele şi le-aţi alungat şi nu le-aţi cercetat;
iată, eu voi cerceta asupra voastră răutatea facerilor voastre,
spune DOMNUL .
3 Şi voi aduna rămăşiţa turmei mele din toate ţările unde le-
am alungat şi le voi aduce din nou la staulele lor; şi ei vor fi
roditori şi se vor înmulţi.
4 Şi voi pune păstori peste ei care îi vor păstori; şi nu se vor
mai teme, nici nu se vor descuraja şi nici unul nu va lipsi,
spune DOMNUL .
5 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , când îi voi ridica lui David
un Lăstar al Dreptăţii şi un Împărat va domni şi va prospera
şi va face judecată şi dreptate pe pământ.
6 În zilele lui Iuda va fi salvat şi Israel va locui în siguran-
ţă; şi acesta este numele lui, prin care va fi numit: DOMNUL
DREPTATEA NOASTRĂ.
7 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , că nu vor mai
spune: DOMNUL trăieşte, care i-a scos pe copiii lui Israel din
ţara Egiptului,
8 Ci: DOMNUL trăieşte, care a scos şi care a condus sămânţa
casei lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care îi
alungasem; şi ei vor locui în propria lor ţară.
9 ¶ Inima mea este frântă în mine din cauza profeţilor; toate
 Ieremia 24
oasele mele tremură; sunt ca un om beat şi ca un om pe care
vinul l-a învins, din cauza DOMNULUI şi din cauza cuvin-
telor sfinţeniei lui.
10 Pentru că ţara este plină de adulteri; pentru că din cauza
blestemelor ţara jeleşte; locurile plăcute ale pustiei sunt us-
cate şi alergarea lor este rea şi forţa lor nu este dreaptă.
11 Pentru că deopotrivă profetul şi preotul sunt întinaţi; da,
în casa mea am găsit stricăciunea lor, spune DOMNUL .
12 Pentru aceea, calea lor va fi pentru ei precum căile alune-
coase în întuneric; vor fi alungaţi şi vor cădea pe ea; pentru
că voi aduce răul asupra lor, chiar anul cercetării lor, spune
DOMNUL .
13 Şi am văzut nebunie în profeţii din Samaria; ei au profeţit
prin Baal şi au rătăcit pe poporul meu Israel.
14 Am văzut de asemenea în profeţii din Ierusalim un lucru
groaznic, ei comit adulter şi umblă în minciuni, ei întăresc
de asemenea mâinile făcătorilor de rău, încât nimeni nu se
întoarce de la stricăciunea lui; ei sunt cu toţii pentru mine ca
Sodoma şi locuitorii lui ca Gomora.
15 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor referitor la pro-
feţi: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi îi voi face să bea apă cu fiere;
pentru că de la profeţii Ierusalimului pângărirea s-a răspân-
dit în toată ţara.
16 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Nu daţi ascultare la cu-
vintele profeţilor care vă profeţesc: ei vă fac deşerţi; ei vorbesc
o viziune a propriii lor inimi şi nu din gura DOMNULUI.
17 Ei încă spun celor care mă dispreţuiesc: DOMNUL a spus:
Veţi avea pace; şi spun fiecăruia care umblă după închipui-
rea inimii lui: Nici un rău nu va veni asupra voastră.
18 Fiindcă cine a stat la sfatul DOMNULUI şi a priceput şi
a auzit cuvântul său? Cine a însemnat cuvântul său şi l-a
auzit?
19 Iată, un vârtej de vânt al DOMNULUI a ieşit în furie, chiar
un vârtej de vânt apăsător; acesta va cădea cu apăsare peste
capul celor stricaţi.
20 Mânia DOMNULUI nu se va întoarce, până nu o va împli-
ni şi până nu va fi împlinit gândurile inimii sale, în zilele de
pe urmă voi veţi înţelege aceasta cu desăvârşire.
21 Eu nu am trimis pe aceşti profeţi, totuşi ei au alergat; eu
nu le-am vorbit, totuşi ei au profeţit.
22 Dar dacă ar fi stat în sfatul meu şi ar fi făcut pe poporul
meu să asculte cuvintele mele, atunci ei i-ar fi întors de la
calea lor rea şi de la răutatea facerilor lor.
23 Sunt eu un Dumnezeu de aproape, spune DOMNUL şi nu
un Dumnezeu de departe?
24 Poate cineva să se ascundă în locuri secrete ca eu să nu
îl văd? spune DOMNUL . Nu umplu eu cerul şi pământul?
spune DOMNUL .
25 Am auzit ce au spus profeţii, care profeţesc minciuni în
numele meu, spunând: Am visat, am visat.
26 Până când va fi aceasta în inima profeţilor care profe-
ţesc minciuni? Da, ei sunt profeţi ai înşelăciunii propriii lor
inimi;
27 Care gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu
prin visurile lor pe care le spune fiecare om aproapelui său,
precum taţii lor au uitat numele meu pentru numele lui
Baal.
28 Profetul care are un vis, să spună el un vis; şi cel care are
cuvântul meu, să vorbească el cuvântul meu cu credincioşie.
Ce este pleava pentru grâu? spune DOMNUL .
29 Nu este cuvântul meu ca un foc? spune DOMNUL; şi ca un
ciocan care sparge stânca în bucăţi?
446
30 De aceea, iată, eu sunt împotriva profeţilor, spune
DOMNUL , care fură, fiecare de la aproapele său, cuvintele
mele.
31 Iată, spune DOMNUL , eu sunt împotriva profeţilor care
îşi folosesc limba şi spun: El spune.
32 Iată, spune DOMNUL , eu sunt împotriva celor care pro-
feţesc visuri false şi care le spun şi fac pe poporul meu să
rătăcească prin minciunile lor şi prin uşurinţa lor; totuşi eu
nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit; de aceea ei nu vor fi
de nici un folos acestui popor, spune DOMNUL .
33 ¶ Şi când acest popor, sau un profet, sau un preot, te va în-
treba, spunând: Care este povara DOMNULUI? tu atunci să
le spui: Ce povară? Eu chiar vă voi părăsi, spune DOMNUL .
34 Şi cât despre profetul şi preotul şi poporul care va spune:
Povara DOMNULUI; eu chiar voi pedepsi pe omul acela şi
casa lui.
35 Astfel să spuneţi fiecare aproapelui său şi fiecare fratelui
său: Ce a răspuns DOMNUL? şi: Ce a vorbit DOMNUL?
36 Şi povara DOMNULUI să nu o mai amintiţi; căci cuvân-
tul fiecărui om va fi povara lui; pentru că voi aţi pervertit
cuvintele Dumnezeului cel viu, ale DOMNULUI oştirilor
Dumnezeul nostru.
37 Astfel să spui profetului: Ce ţi-a răspuns DOMNUL? şi: Ce
a vorbit DOMNUL?
38 Dar deoarece voi spuneţi: Povara DOMNULUI; de aceea
astfel spune DOMNUL: Pentru că voi spuneţi acest cuvânt:
Povara DOMNULUI; şi eu am trimis la voi, spunând: Să nu
spuneţi: Povara DOMNULUI;
39 De aceea, iată, eu, chiar eu, vă voi uita cu totul şi vă voi
părăsi şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi taţilor voştri; şi
vă voi arunca afară din prezenţa mea;
40 Şi voi aduce o ocară veşnică asupra voastră, şi o ruşine
veşnică, ce nu vor fi uitate.
Capitolul 24
D OMNUL mi-a arătat şi, iată, două coşuri cu smochi-
ne erau puse înaintea templului DOMNULUI, după
ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dusese captiv pe
Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe prinţii lui
Iuda, împreună cu tâmplarii şi fierarii din Ierusalim, şi îi
adusese la Babilon.
2 Un coş avea smochine foarte bune, ca smochinele coapte
întâi; şi celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu puteau
fi mâncate, de rele ce erau.
3 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ce vezi tu, Ieremia? Şi eu am
spus: Smochine; smochinele bune, foarte bune; şi cele rele,
foarte rele, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.
4 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
5 Astfel spune DOMNUL , Dumnezeul lui Israel: Ca aceste
smochine bune, astfel îi voi deosebi pe cei duşi captivi din
Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara caldeenilor,
pentru binele lor.
6 Pentru că mi-am pus ochii mei asupra lor pentru bine şi
îi voi aduce din nou în această ţară; şi îi voi zidi şi nu îi voi
surpa; şi îi voi sădi şi nu îi voi smulge.
7 Şi le voi da o inimă pentru a mă cunoaşte, că eu sunt
DOMNUL; şi ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul
lor; pentru că se vor întoarce la mine cu toată inima lor.
8 Şi ca smochinele rele, ce nu pot fi mâncate, de rele ce sunt
ele; într-adevăr astfel spune DOMNUL: Astfel voi da pe
Zedechia împăratul lui Iuda, şi pe prinţii lui şi rămăşiţa din
Ierusalim, care rămâne în această ţară şi pe cei care locuiesc
 Ieremia 25
în ţara Egiptului;
9 Şi îi voi da să fie împrăştiaţi în toate împărăţiile pământu-
lui spre vătămarea lor, pentru a fi o ocară şi un proverb, o zi-
cătoare şi un blestem, în toate locurile în care îi voi alunga.
10 Şi voi trimite sabia, foametea şi ciuma printre ei, până vor
fi mistuiţi din ţara pe care le-am dat-o lor şi taţilor lor.
Capitolul 25
C uvântul care a venit la Ieremia referitor la tot po-
porul lui Iuda în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul
lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a fost anul întâi al lui
Nebucadneţar, împăratul Babilonului;
2 Cuvânt pe care profetul Ieremia l-a vorbit către tot poporul
lui Iuda şi către toţi locuitorii Ierusalimului, spunând:
3 Din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon,
împăratul lui Iuda, chiar până în această zi, al douăzeci şi
treilea an, cuvântul DOMNULUI a venit la mine şi eu v-am
vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind; dar voi nu aţi dat
ascultare.
4 Şi DOMNUL i-a trimis la voi pe toţi servitorii săi, profeţii,
ridicându-i devreme şi trimiţându-i; dar voi nu aţi dat ascul-
tare, nici nu v-aţi aplecat urechea să ascultaţi.
5 Ei au spus: Întoarceţi-vă acum, din nou, fiecare de la calea
lui cea rea şi de la răutatea facerilor voastre şi locuiţi în ţara
pe care DOMNUL v-a dat-o vouă şi taţilor voştri pentru tot-
deauna şi întotdeauna;
6 Şi nu mergeţi după alţi dumnezei pentru a le servi şi a vă
închina lor şi nu mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor
voastre; iar eu nu vă voi vătăma.
7 Totuşi, voi nu mi-aţi dat ascultare, spune DOMNUL; ca să
mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre spre vă-
tămarea voastră.
8 ¶ De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Pentru că nu
aţi ascultat cuvintele mele,
9 Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune
DOMNUL , şi pe Nebucadneţar împăratul Babilonului, servi-
torul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva
locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur îm-
prejur şi le voi nimici cu totul şi le voi face o înmărmurire şi
un motiv de fluierare şi pustiiri veşnice.
10 Mai mult, voi lua de la ei vocea bucuriei şi vocea veseliei,
vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor de moară şi
lumina lămpii.
11 Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi
aceste naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de
ani.
12 Şi se va întâmpla, după ce se vor împlini şaptezeci de ani,
că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune, spu-
ne DOMNUL , pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o
voi face pustiiri veşnice.
13 Şi voi aduce asupra acelei ţări toate cuvintele mele pe care
le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în această carte, pe
care Ieremia a profeţit-o împotriva tuturor naţiunilor.
14 Pentru că multe naţiuni şi împăraţi mari le vor servi de
asemenea; şi eu le voi răsplăti conform cu faptele lor şi con-
form cu lucrările propriilor mâini.
15 ¶ Pentru că astfel îmi spune mie DOMNUL Dumnezeul
lui Israel: Ia paharul vinului acestei furii din mâna mea şi fă
toate naţiunile la care te voi trimite, să îl bea.
16 Şi ele vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni din cauza
sabiei pe care o voi trimite printre ele.
17 Atunci am luat paharul din mâna DOMNULUI şi am făcut
447
toate naţiunile, la care DOMNUL m-a trimis, să îl bea;
18 Adică, Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi pe împăraţii lui şi
pe prinţii lui, pentru a‑i face o pustiire, o înmărmurire, un
fluierat şi un blestem; precum este în această zi;
19 Pe Faraon împăratul Egiptului şi pe servitorii lui şi pe
prinţii lui şi pe tot poporul lui;
20 Şi pe tot poporul amestecat şi pe toţi împăraţii din ţara Uţ
şi pe toţi împăraţii din ţara filistenilor şi Ascalonul şi Aza şi
Ecronul şi rămăşiţa Asdodului,
21 Edomul şi Moabul şi pe copiii lui Amon,
22 Şi pe toţi împăraţii Tirului şi pe toţi împăraţii Sidonului şi
pe împăraţii insulelor care sunt dincolo de mare,
23 Dedanul şi Tema şi Buzul şi pe toţi care sunt în colţurile
cele mai îndepărtate,
24 Şi pe toţi împăraţii Arabiei şi pe toţi împăraţii poporului
amestecat care locuiesc în pustie,
25 Şi pe toţi împăraţii din Zimri şi pe toţi împăraţii Elamului
şi pe toţi împăraţii mezilor,
26 Şi pe toţi împăraţii din nord, de aproape şi de departe, pe
unul cu altul, şi toate împărăţiile lumii, care sunt pe faţa pă-
mântului; şi împăratul Şeşacului va bea după ei.
27 De aceea tu să le spui: Astfel spune DOMNUL oştirilor,
Dumnezeul lui Israel: Beţi şi îmbătaţi-vă şi vărsaţi şi cădeţi
şi să nu vă mai ridicaţi, din cauza sabiei pe care o voi trimite
printre voi.
28 Şi va fi astfel: dacă ei vor refuza să ia paharul din mâna ta
pentru a bea, atunci să le spui: Astfel spune DOMNUL oşti-
rilor: Să beţi negreşit.
29 Pentru că, iată, eu încep să aduc răul asupra cetăţii care se
numeşte după numele meu; şi voi să fiţi cu totul nepedepsiţi?
Nu veţi fi nepedepsiţi; pentru că voi chema o sabie asupra
tuturor locuitorilor pământului, spune DOMNUL oştirilor.
30 ¶ De aceea profeţeşte împotriva lor toate aceste cuvinte şi
spune-le: DOMNUL va răcni din înălţime şi va face să răsune
vocea lui din locuinţa lui sfântă; va răcni cu putere asupra lo-
cuinţei lui; el va scoate un strigăt, ca cei care calcă strugurii,
împotriva tuturor locuitorilor pământului.
31 Un zgomot va ajunge până la marginile pământului;
pentru că DOMNUL are o neînţelegere cu naţiunile, el va
pleda cu toată făptura; îi va da pe cei stricaţi sabiei, spune
DOMNUL .
32 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, răul va merge de la
naţiune la naţiune şi un mare vârtej de vânt va fi ridicat de la
marginile pământului.
33 Şi cei ucişi de DOMNUL vor fi în acea zi de la o margine
a pământului chiar până la cealaltă margine a pământului:
ei nu vor fi plânşi, nici adunaţi, nici îngropaţi; vor fi balegă
pe pământ.
34 Urlaţi, voi păstori, şi strigaţi; şi tăvăliţi-vă în cenuşă, voi,
stăpâni ai turmei; pentru că zilele măcelului vostru şi ale
împrăştierii voastre sunt împlinite; şi veţi cădea ca un vas
plăcut.
35 Şi păstorii nu vor avea cale să fugă, nici stăpânii turmei
să scape.
36 O voce de strigăt a păstorilor şi un urlet al stăpânilor tur-
mei va fi auzit; pentru că DOMNUL le-a prădat păşunea.
37 Şi locuinţele paşnice sunt stârpite din cauza mâniei aprin-
se a DOMNULUI.
38 El şi-a părăsit adăpostul, ca un leu; pentru că ţara lor este
pustiită din cauza sălbăticiei opresorului şi din cauza mâniei
sale aprinse.
 Ieremia 27
Capitolul 26
L a începutul domniei lui Ioiachim fiul lui Iosia, împăratul
lui Iuda, a venit acest cuvânt de la DOMNUL , spunând:
2 Astfel spune DOMNUL: Stai în picioare în curtea casei
DOMNULUI şi vorbeşte tuturor cetăţilor lui Iuda care vin să
se închine în casa DOMNULUI, toate cuvintele pe care ţi le
poruncesc să le vorbeşti lor; să nu scazi nici un cuvânt;
3 Şi dacă ei vor da ascultare şi se vor întoarce fiecare om de
la calea lui rea, atunci mă voi pocăi de răul pe care plănuiesc
să li-l fac din cauza răutăţii facerilor lor.
4 Şi să le spui: Astfel spune DOMNUL: Dacă nu îmi veţi da
ascultare, pentru a umbla în legea mea pe care am pus-o în-
aintea voastră,
5 Pentru a da ascultare cuvintelor servitorilor mei, profeţii,
pe care i-am trimis la voi, deopotrivă ridicându-i devreme şi
trimiţându-i, iar voi nu aţi dat ascultare;
6 Atunci voi face această casă ca Şilo şi voi face această cetate
un blestem pentru toate naţiunile pământului.
7 ¶ Astfel preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au auzit pe
Ieremia vorbind aceste cuvinte în casa DOMNULUI.
8 Şi s-a întâmplat, după ce Ieremia a terminat de vorbit tot
ceea ce DOMNUL îi poruncise să vorbească întregului popor,
că preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au apucat, spunând: Vei
muri negreşit.
9 De ce ai profeţit în numele DOMNULUI, spunând: Această
casă va fi ca Şilo şi această cetate va fi pustiită, fără vreun
locuitor? Şi tot poporul s-a adunat împotriva lui Ieremia în
casa DOMNULUI.
10 Când prinţii lui Iuda au auzit aceste lucruri, atunci s-au
urcat din casa împăratului la casa DOMNULUI şi au şezut la
intrarea porţii noi a casei DOMNULUI.
11 Atunci preoţii şi profeţii au vorbit prinţilor şi întregului
popor, spunând: Acest om este demn de moarte pentru că a
profeţit împotriva acestei cetăţi, precum aţi auzit cu urechile
voastre.
12 Atunci Ieremia a vorbit tuturor prinţilor şi întregului po-
por, spunând: DOMNUL m-a trimis să profeţesc împotriva
acestei case şi împotriva acestei cetăţi, toate cuvintele pe care
le-aţi auzit.
13 De aceea acum, îndreptaţi-vă căile şi facerile voastre
şi ascultă de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru; şi
DOMNUL se va pocăi de răul pe care el l-a vorbit împotriva
voastră.
14 Cât despre mine, iată, eu sunt în mâna voastră; faceţi cu
mine precum vi se pare bine şi precum vă este cuvenit.
15 Dar să ştiţi cu siguranţă, că dacă mă daţi la moarte, veţi
aduce negreşit sânge nevinovat asupra voastră şi asupra
acestei cetăţi şi asupra locuitorilor ei; pentru că, în adevăr,
DOMNUL m-a trimis la voi să vorbesc toate aceste cuvinte
în urechile voastre.
16 ¶ Atunci prinţii şi tot poporul au spus preoţilor şi profeţi-
lor: Acest om nu este demn să moară; pentru că el ne-a vorbit
în numele DOMNULUI Dumnezeului nostru.
17 Atunci s-au ridicat unii dintre bătrânii ţării şi au vorbit
întregii adunări a poporului, spunând:
18 Mica din Moreşet profeţea în zilele lui Ezechia, împăratul
lui Iuda, şi a vorbit întregului popor al lui Iuda, spunând:
Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sionul va fi arat ca un câmp
şi Ierusalimul va deveni mormane şi muntele casei ca înăl-
ţimile unei păduri.
19 L-a pus Ezechia, împăratul lui Iuda, şi întregul Iuda,
cumva la moarte? Nu s-a temut el de DOMNUL şi a implorat
448
pe DOMNUL şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care îl vorbi-
se împotriva lor? Astfel am face noi un mare rău împotriva
sufletelor noastre.
20 Şi a mai fost de asemenea un om care profeţea în numele
DOMNULUI: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, care
a profeţit împotriva acestei cetăţi şi împotriva acestei ţări,
conform cu toate cuvintele lui Ieremia;
21 Şi când împăratul Ioiachim, împreună cu toţi războinicii
lui şi toţi prinţii, au auzit cuvintele lui, împăratul a căutat să
îl dea la moarte; dar când Urie a auzit aceasta, s-a temut şi a
fugit şi a mers în Egipt;
22 Şi Ioiachim împăratul a trimis oameni în Egipt, adică, pe
Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe anumiţi bărbaţi, împreună cu
el, în Egipt.
23 Şi ei l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la împăratul
Ioiachim, care l-a ucis cu sabia şi i-a aruncat trupul său mort
în mormintele oamenilor de rând.
24 Totuşi, mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia,
ca ei să nu îl dea în mâna poporului pentru a fi dat la
moarte.
Capitolul 27
L a începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, îm-
păratul lui Iuda a venit acest cuvânt de la DOMNUL la
Ieremia, spunând:
2 Astfel îmi spune DOMNUL: Fă-ţi legături şi juguri şi pune-
le pe gâtul tău,
3 Şi trimite-le împăratului Edomului şi împăratului
Moabului şi împăratului amoniţilor şi împăratului Tirului
şi împăratului Sidonului, prin mâna mesagerilor care vin la
Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda;
4 Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Astfel spune
DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Astfel să spuneţi
stăpânilor voştri:
5 Eu am făcut pământul, pe omul şi pe animalul care sunt pe
pământ, prin marea mea putere şi prin braţul meu întins şi
l-am dat cui mi s-a părut cuvenit mie.
6 Şi acum am dat eu toate aceste ţări în mâna lui Nebucadneţar,
împăratul Babilonului, servitorul meu; şi fiarele câmpului i
le-am dat, de asemenea, pentru a-l servi.
7 Şi toate naţiunile îl vor servi pe el şi pe fiul său şi pe fiul
fiului său, până când timpul ţării lui va veni; şi atunci multe
naţiuni şi împăraţi mari se vor servi de el.
8 Şi se va întâmpla, că naţiunea şi împărăţia care nu va servi
pe acel Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care nu îşi
va pune gâtul sub jugul împăratului Babilonului, pe acea na-
ţiune o voi pedepsi, spune DOMNUL , cu sabia şi cu foametea
şi cu ciuma, până îi voi fi mistuit prin mâna lui.
9 De aceea să nu daţi ascultare profeţilor voştri, nici ghicito-
rilor voştri, nici visătorilor voştri, nici fermecătorilor voştri,
nici vrăjitorilor voştri, care vă vorbesc, spunând: Voi nu veţi
servi împăratului Babilonului;
10 Pentru că ei vă profeţesc o minciună, pentru a vă duce de-
parte de ţara voastră; şi ca eu să vă alung şi să pieriţi.
11 Dar pe naţiunile care îşi aduc gâtul sub jugul împăratu-
lui Babilonului şi îi vor servi, pe acelea le voi lăsa să rămână
încă în propria lor ţară, spune DOMNUL; şi o vor ara şi vor
locui în ea.
12 ¶ I-am vorbit de asemenea lui Zedechia, împăratul lui
Iuda, conform cu toate aceste cuvinte, spunând: Aduceţi-vă
gâturile sub jugul împăratului Babilonului şi serviţi-i lui şi
poporului lui, şi trăiţi.
 Ieremia 29
13 De ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi
de ciumă, precum a vorbit DOMNUL împotriva naţiunii care
nu îi va servi împăratului Babilonului?
14 De aceea nu daţi ascultare la cuvintele profeţilor care vă
vorbesc, spunând: Voi nu veţi servi împăratului Babilonului;
pentru că ei vă profeţesc o minciună.
15 Pentru că eu nu i-am trimis, spune DOMNUL , totuşi ei
profeţesc o minciună în numele meu; ca eu să vă alung şi să
pieriţi, voi şi profeţii care vă profeţesc.
16 De asemenea am vorbit preoţilor şi la tot acest popor, spu-
nând: Astfel spune DOMNUL: Nu daţi ascultare la cuvintele
profeţilor voştri care vă profeţesc, spunând: Iată, vasele casei
DOMNULUI vor fi aduse în curând înapoi din Babilon, pen-
tru că ei vă profeţesc o minciună.
17 Nu le daţi ascultare; serviţi împăratului Babilonului şi
trăiţi; pentru ce să fie lăsată această cetate pustiită?
18 Dar dacă ei sunt profeţi şi dacă cuvântul DOMNULUI este
cu ei, să mijlocească ei acum la DOMNUL oştirilor, ca vasele
lăsate în casa DOMNULUI şi în casa împăratului lui Iuda şi
la Ierusalim, să nu fie duse la Babilon.
19 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor referitor la
stâlpi şi referitor la mare şi referitor la postamente şi referi-
tor la restul vaselor care rămân în această cetate,
20 Pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, nu le-a
luat, când a dus captiv pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăra-
tul lui Iuda, de la Ierusalim la Babilon, şi pe toţi nobilii lui
Iuda şi ai Ierusalimului;
21 Da, astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
referitor la vasele care au fost lăsate în casa DOMNULUI şi în
casa împăratului lui Iuda şi al Ierusalimului:
22 Ele vor fi duse în Babilon şi vor fi acolo până în ziua când
eu le voi cerceta, spune DOMNUL; atunci le voi scoate şi le
voi înapoia acestui loc.
Capitolul 28
Ş i s-a întâmplat în acelaşi an, la începutul domniei lui
Zedechia, împăratul lui Iuda, în anul al patrulea, în luna
a cincea, că Hanania, fiul lui Azur, profetul, care era din
Gabaon, mi-a vorbit în casa DOMNULUI, în prezenţa preoţi-
lor şi a întregului popor, spunând:
2 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
spunând: Am zdrobit jugul împăratului Babilonului.
3 În doi ani întregi voi aduce înapoi în acest loc toate va-
sele casei DOMNULUI, pe care Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus în Babilon.
4 Şi voi aduce din nou în acest loc pe Ieconia, fiul lui Ioiachim,
împăratul lui Iuda, cu toţi captivii din Iuda care au mers în
Babilon, spune DOMNUL; pentru că voi zdrobi jugul împă-
ratului Babilonului.
5 Atunci profetul Ieremia i-a spus profetului Hanania în
prezenţa preoţilor şi în prezenţa întregului popor care stătea
în picioare în casa DOMNULUI,
6 Chiar profetul Ieremia a spus: Amin; DOMNUL să facă ast-
fel; DOMNUL să împlinească cuvintele tale pe care tu le-ai
profeţit, pentru a aduce, din nou, din Babilon, în acest loc,
toate vasele casei DOMNULUI şi pe toţi cei duşi acolo.
7 Totuşi, ascultă acum acest cuvânt pe care îl vorbesc în ure-
chile tale şi în urechile întregului popor;
8 Profeţii care au fost înainte de mine şi înainte de tine din
vechime au profeţit deopotrivă împotriva multor ţări şi îm-
potriva a mari împărăţii, despre război şi despre rău şi des-
pre ciumă.
449
9 Profetul care profeţeşte despre pace, când cuvântul profe-
tului se va întâmpla, atunci profetul va fi cunoscut, că, într-
adevăr, DOMNUL l-a trimis.
10 ¶ Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul profe-
tului Ieremia şi l-a zdrobit.
11 Şi Hanania a vorbit în prezenţa întregului popor, spu-
nând: Astfel spune DOMNUL: Astfel voi zdrobi jugul lui
Nebucadneţar, împăratul Babilonului, de pe gâtul tuturor
naţiunilor înainte să împlinească doi ani întregi. Şi profetul
Ieremia a mers pe calea sa.
12 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Ieremia,
după ce profetul Hanania zdrobise jugul de pe gâtul profe-
tului Ieremia, spunând:
13 Du-te şi spune-i lui Hanania, zicând: Astfel spune
DOMNUL: Tu ai zdrobit jugurile de lemn; dar vei face în lo-
cul lor juguri de fier.
14 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul
lui Israel: Am pus un jug de fier pe gâtul tuturor acestor
naţiuni ca ele să îi servească lui Nebucadneţar, împăratul
Babilonului; şi ele îl vor servi; şi i-am dat, de asemenea, fia-
rele câmpului.
15 Atunci profetul Ieremia i-a spus profetului Hanania:
Ascultă acum, Hanania; DOMNUL nu te-a trimis pe tine; ci
tu faci pe acest popor să se încreadă într-o minciună.
16 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, te voi arunca de pe
faţa pământului; anul acesta vei muri negreşit, pentru că ai
învăţat pe popor răzvrătire împotriva DOMNULUI.
17 Astfel profetul Hanania a murit în acelaşi an în luna a
şaptea.
Capitolul 29
Ş i acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a
trimis-o de la Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor care au
fost duşi captivi şi către preoţi şi către profeţi şi către tot po-
porul pe care Nebucadneţar îl dusese captiv de la Ierusalim
în Babilon;
2 (După ce împăratul Ieconia şi împărăteasa şi famenii,
prinţii lui Iuda şi ai Ierusalimului, şi tâmplarii şi fierarii ple-
caseră din Ierusalim;)
3 Prin mâna lui Eleasa, fiul lui Şafan, şi Ghemaria fiul lui
Hilchia (pe care Zedechia, împăratul lui Iuda îi trimisese la
Babilon la Nebucadneţar, împăratul Babilonului) spunând:
4 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că-
tre toţi cei care sunt duşi captivi, pe care i-am făcut să fie
duşi de la Ierusalim în Babilon:
5 Zidiţi-vă case şi locuiţi în ele; şi sădiţi grădini şi mâncaţi
rodul lor;
6 Luaţi-vă soţii şi naşteţi fii şi fiice; şi luaţi soţii pentru fiii
voştri şi daţi pe fiicele voastre unor soţi, ca ele să nască fii şi
fiice; ca să vă înmulţiţi acolo şi să nu vă împuţinaţi.
7 Şi căutaţi pacea cetăţii în care v-am făcut să fiţi duşi captivi
şi rugaţi-vă DOMNULUI pentru ea; pentru că în pacea ei veţi
avea pace.
8 ¶ Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul
lui Israel: Să nu vă înşele profeţii voştri şi ghicitorii voştri,
care sunt în mijlocul vostru, nici nu daţi ascultare la visurile
voastre pe care voi le faceţi să fie visate.
9 Pentru că ei vă profeţesc fals în numele meu: eu nu i-am
trimis, spune DOMNUL .
10 Pentru că astfel spune DOMNUL: Că după ce şaptezeci de
ani vor fi împliniţi la Babilon, vă voi cerceta şi voi împlini
cuvântul meu cel bun faţă de voi, făcându-vă să vă întoarceţi
 Ieremia 30
în acest loc.
11 Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc faţă de
voi, spune DOMNUL , gânduri de pace şi nu de răutate, pen-
tru a vă da un sfârşit aşteptat.
12 Atunci mă veţi chema şi veţi merge şi mă veţi ruga, iar eu
vă voi da ascultare.
13 Şi mă veţi căuta şi mă veţi găsi, când mă veţi căuta cu toa-
tă inima voastră.
14 Şi voi fi găsit de voi, spune DOMNUL; şi mă voi întoarce la
captivitatea voastră şi vă voi aduna dintre toate naţiunile şi
din toate locurile în care v-am alungat, spune DOMNUL; şi
vă voi aduce din nou în locul de unde v-am dus captivi.
15 ¶ Deoarece aţi spus: DOMNUL ne-a ridicat profeţi în
Babilon;
16 Să cunoaşteţi că astfel spune DOMNUL despre împăratul
care şade pe tronul lui David şi despre tot poporul care locu-
ieşte în această cetate şi despre fraţii voştri care nu au mers
cu voi în captivitate;
17 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, voi trimite asupra
lor sabia, foametea şi ciuma, şi îi voi face ca smochine strica-
te, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.
18 Şi îi voi persecuta cu sabia, cu foametea şi cu ciuma şi
îi voi da să fie îndepărtaţi în toate împărăţiile pământului,
pentru a fi un blestem şi o înmărmurire şi un fluierat şi o
ocară printre toate naţiunile unde îi voi fi alungat;
19 Pentru că ei nu au dat ascultare cuvintelor mele, spune
DOMNUL , pe care le-am trimis la ei prin servitorii mei, pro-
feţii, ridicându-i devreme şi trimiţându-i; dar voi aţi refuzat
să ascultaţi, spune DOMNUL .
20 Ascultaţi de aceea cuvântul DOMNULUI, voi toţi cei ai
captivităţii, pe care v‑am trimis din Ierusalim în Babilon:
21 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui
Maaseia, care vă profeţesc o minciună în numele meu: Iată, îi
voi preda în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului;
şi el îi va ucide înaintea ochilor voştri;
22 Şi din ei va fi luat un blestem de către toată captivitatea
lui Iuda, care sunt în Babilon, spunând: DOMNUL să îţi facă
precum lui Zedechia şi precum lui Ahab, pe care împăratul
Babilonului i-a prăjit în foc;
23 Pentru că ei au comis nebunie în Israel şi au comis adul-
ter cu soţiile celor apropiaţi ai lor şi au vorbit în numele meu
cuvinte mincinoase pe care eu nu le‑am poruncit; chiar eu
ştiu şi sunt martor, spune DOMNUL .
24 ¶ Astfel să îi vorbeşti lui Şemaia nehelamitul, spunând:
25 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
spunând: Fiindcă ai trimis scrisori în numele tău către
tot poporul care este la Ierusalim şi către Ţefania, fiul lui
Maaseia, preotul, şi către toţi preoţii, spunând:
26 DOMNUL te-a făcut pe tine preot în locul lui Iehoiada
preotul ca voi să fiţi ofiţeri în casa DOMNULUI, pentru orice
om care este nebun şi se face pe el însuşi profet, ca să îl pui în
închisoare şi în butuci.
27 De aceea acum de ce nu l-ai mustrat pe Ieremia din Anatot
care se face pe el însuşi un profet pentru voi?
28 Pentru că el a trimis la noi în Babilon, spunând: Această
captivitate este lungă; zidiţi-vă case şi locuiţi în ele şi sădiţi
grădini şi mâncaţi rodul lor.
29 Şi Ţefania preotul a citit această scrisoare în urechile pro-
fetului Ieremia.
30 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia,
spunând:
450
31 Trimite la toţi cei captivi, spunând: Astfel spune DOMNUL
referitor la Şemaia, nehelamitul: Fiindcă Şemaia v-a profeţit
vouă fără ca eu să îl trimit şi v-a făcut să vă încredeţi într-o
minciună;
32 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi pedepsi pe
Şemaia, nehelamitul, şi sămânţa lui; nu va avea vreun bărbat
să locuiască printre poporul acesta; nici nu va vedea binele pe
care îl voi face pentru poporul meu, spune DOMNUL; deoa-
rece el a învăţat pe popor răzvrătire împotriva DOMNULUI.
Capitolul 30
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL ,
spunând:
2 Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul lui Israel, spunând:
Scrie-ţi toate cuvintele pe care ţi le-am vorbit, într-o carte.
3 Fiindcă, iată, vin zilele, spune DOMNUL când mă voi în-
toarce din nou cu cei din captivitate ai poporului meu Israel
şi Iuda, spune DOMNUL; şi îi voi face să se întoarcă în ţara
pe care am dat-o taţilor lor şi ei o vor stăpâni.
4 Şi acestea sunt cuvintele pe care DOMNUL le-a vorbit refe-
ritor la Israel şi referitor la Iuda.
5 Pentru că astfel spune DOMNUL: Noi am auzit o voce a
cutremurării, a fricii şi nu a păcii.
6 Întrebaţi acum şi vedeţi dacă un bărbat are durerile naş-
terii? Pentru ce văd pe fiecare bărbat cu mâinile pe coapsele
sale, ca o femeie în durerile naşterii, şi toate feţele au devenit
palide?
7 Vai! pentru că acea zi este mare, astfel încât nici una nu
este asemenea ei; acesta este chiar timpul de tulburare al lui
Iacob; dar el va fi salvat de acest timp.
8 Fiindcă se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL oştirilor,
că voi sfărâma jugul lui de pe gâtul tău şi îţi voi rupe legătu-
rile; şi străinii nu se vor mai servi de el;
9 Ci ei vor servi DOMNULUI Dumnezeului lor şi lui David
împăratul lor, pe care li-l voi ridica.
10 ¶ De aceea nu te teme, tu, servitorul meu Iacob, spune
DOMNUL; nici nu te descuraja, Israele; pentru că, iată, te voi
salva de departe, pe tine şi pe sămânţa ta din ţara captivităţii
lor; şi Iacob se va întoarce şi se va odihni şi va fi liniştit, şi
nimeni nu îl va înspăimânta.
11 Pentru că eu sunt cu tine, spune DOMNUL , pentru a te
salva; deşi voi mistui deplin toate naţiunile unde te-am îm-
prăştiat, totuşi nu voi termina de tot cu tine; ci te voi disci-
plina cu măsură şi nu te voi lăsa cu totul nepedepsit.
12 Pentru că astfel spune DOMNUL: Vânătaia ta este fără
vindecare şi rana ta este apăsătoare.
13 Nu este nimeni să pledeze cauza ta, pentru a-ţi lega rana;
nu ai medicamente vindecătoare.
14 Toţi iubiţii tăi te-au uitat; ei nu te caută; pentru că te-am
rănit cu rana unui duşman, cu pedeapsa unuia crud, pen-
tru mulţimea nelegiuirilor tale: pentru că păcatele tale s-au
înmulţit.
15 De ce strigi pentru nenorocirea ta? Tristeţea ta este fără
vindecare din cauza mulţimii nelegiuirilor tale; ţi-am făcut
aceste lucruri pentru că păcatele tale s-au înmulţit.
16 De aceea toţi cei care te mănâncă vor fi mâncaţi; şi toţi
potrivnicii tăi, fiecare dintre ei, vor merge în captivitate; şi
cei ce te jefuiesc vor fi o jefuire şi pe toţi cei care te prădează
îi voi da ca pradă.
17 Pentru că îţi voi da înapoi sănătatea şi te voi vindeca
de rănile tale, spune DOMNUL; deoarece te-au numit Cel
Alungat, spunând: Acesta este Sionul, pe care nici un om nu
 Ieremia 31
îl caută.
18 ¶ Astfel spune DOMNUL: Iată, voi întoarce din nou cor-
turile lui Iacob din captivitate şi voi avea milă de locuinţele
lui; şi cetatea va fi zidită pe propriul ei morman şi palatul va
rămâne după felul său.
19 Şi din ele vor ieşi aducere de mulţumire şi vocea celor care
se veselesc; şi îi voi înmulţi şi ei nu vor fi puţini; de asemenea
îi voi glorifica şi ei nu vor fi mici.
20 Copiii lor vor fi de asemenea ca înainte şi adunarea lor
va fi întemeiată înaintea mea şi voi pedepsi pe toţi cei ce îi
oprimă.
21 Şi nobilii lor vor ieşi din Iacob şi guvernatorul lor va ieşi
din mijlocul lor; şi îl voi face să se apropie, şi el se va apropia
de mine; pentru că cine este acesta care şi‑a dedicat inima să
se apropie de mine? spune DOMNUL .
22 Şi voi veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru.
23 Iată, vârtejul de vânt al DOMNULUI iese cu furie, un vâr-
tej de vânt continuu; acesta va cădea cu durere peste capul
celor stricaţi.
24 Mânia aprinsă a DOMNULUI nu se va întoarce, până nu
va fi făcut aceasta şi până nu va fi împlinit planurile inimii
sale; în zilele de pe urmă veţi lua aminte la aceasta.
Capitolul 31
T ot atunci, spune DOMNUL , eu voi fi Dumnezeul tutu-
ror familiilor lui Israel şi ei vor fi poporul meu.
2 Astfel spune DOMNUL: Poporul care a scăpat de sabie a gă-
sit favoare în pustie; da, Israel, când eu DOMNUL , am mers
să îi dau odihnă.
3 DOMNUL mi s-a arătat din vechime, spunând: Da, te-am
iubit cu o iubire veşnică; de aceea cu bunătate iubitoare te-
am atras.
4 Te voi zidi din nou şi tu vei fi zidită, fecioară a lui Israel; vei
fi din nou împodobită cu tamburinele tale şi vei ieşi la dan-
surile celor ce se veselesc.
5 Vei sădi din nou vii pe munţii Samariei: cei ce sădesc vor
sădi şi le vor mânca precum lucruri obişnuite.
6 Pentru că va fi o zi, când paznicii de pe muntele Efraim
vor striga: Ridicaţi-vă şi să urcăm la Sion, la DOMNUL
Dumnezeul nostru.
7 Pentru că astfel spune DOMNUL: Cântaţi cu veselie pen-
tru Iacob şi strigaţi înaintea mai marelui naţiunilor; vestiţi,
lăudaţi şi spuneţi: DOAMNE , salvează poporul tău, rămăşiţa
lui Israel.
8 Iată, îi voi aduce din ţara nordului şi îi voi aduna din ţi-
nuturile pământului şi cu ei, pe orb şi pe şchiop, pe femeia
însărcinată şi pe cea care suferă durerile naşterii, împreună:
o mare adunare se va întoarce aici.
9 Ei vor veni cu plâns, şi cu cereri îi voi aduce; îi voi face să
umble pe lângă râurile de ape, într-o cale dreaptă, pe care nu
se vor poticni; pentru că eu sunt tată lui Israel; şi Efraim este
întâiul meu născut.
10 ¶ Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi naţiuni, şi faceţi-l
cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi: Cel care a îm-
prăştiat pe Israel îl va aduna şi îl va păstra precum un păstor
face cu turma sa.
11 Pentru că DOMNUL l-a răscumpărat pe Iacob şi l-a răs-
cumpărat din mâna celui mai tare decât el.
12 De aceea vor veni şi vor cânta pe înălţimea Sionului şi vor
curge împreună la bunătatea DOMNULUI, la grâu şi la vin şi
la untdelemn, şi la cei tineri din turmă şi din cireadă; şi su-
fletul lor va fi ca o grădină udată; şi ei nu se vor mai întrista
451
vreodată.
13 Atunci se va bucura fecioara în dans, deopotrivă tinerii
şi bătrânii împreună; fiindcă voi întoarce jalea lor în bucurie
şi îi voi mângâia şi îi voi face să se bucure, întorcându-i din
întristarea lor.
14 Şi voi sătura sufletul preoţilor cu grăsime şi poporul meu
va fi săturat cu bunătatea mea, spune DOMNUL .
15 Astfel spune DOMNUL: O voce s-a auzit în Rama, tângui-
re şi amar plânset; Rahela plângea pentru copiii ei, refuzând
să fie mângâiată pentru copiii ei, pentru că nu mai erau.
16 Astfel spune DOMNUL: Opreşte-ţi vocea de la plânset şi
ochii tăi de la lacrimi; pentru că lucrarea ta va fi răsplăti-
tă, spune DOMNUL; şi ei se vor întoarce din nou din ţara
duşmanului.
17 Şi este speranţă în sfârşitul tău, spune DOMNUL , că ai tăi
copii vor veni înapoi înăuntrul graniţei lor.
18 ¶ Am auzit, într-adevăr, pe Efraim jelindu-se astfel: Tu
m-ai pedepsit şi eu am fost pedepsit, ca un taur neobişnuit
cu jugul; întoarce-mă şi mă voi întoarce; pentru că tu eşti
DOMNUL Dumnezeul meu.
19 Într-adevăr, după ce m-am întors, m-am pocăit; şi după
ce am fost instruit, mi-am lovit coapsa; am fost ruşinat, da,
chiar încurcat, deoarece am purtat ocara tinereţii mele.
20 Este Efraim fiul meu drag? Este el un copil plăcut? Pentru
că de când am vorbit împotriva lui, neîncetat îmi tot amin-
tesc de el; de aceea mi s-au tulburat adâncurile pentru el; cu
siguranţă voi avea milă de el, spune DOMNUL .
21 Aşează-ţi semne pe cale, fă-ţi grămezi înalte; îndreaptă-ţi
inima spre drumul cel mare, drumul pe care ai mers: în-
toarce-te din nou, fecioară a lui Israel, întoarce-te din nou la
aceste cetăţi ale tale.
22 Până când vei merge încoace şi încolo, tu, fiică decăzută?
Pentru că DOMNUL a creat un lucru nou pe pământ: O fe-
meie va învinge un bărbat.
23 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
Încă odată ei vor folosi această vorbire în ţara lui Iuda şi
în cetăţile lui, când îi voi întoarce din nou din captivitate:
DOMNUL să te binecuvânteze, pe tine, locuinţa dreptăţii şi
pe tine, muntele sfinţeniei.
24 Şi acolo, agricultorii şi cei care ies cu turmele, vor locui
împreună, în Iuda şi în toate cetăţile lui.
25 Pentru că am săturat sufletul obosit şi am umplut fiecare
suflet întristat.
26 La aceasta m-am trezit şi am privit; şi somnul mi-a fost
dulce.
27 ¶ Iată, vin zilele, spune DOMNUL , când voi semăna casa
lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de
animal.
28 Şi se va întâmpla, că precum i-am păzit, pentru a smulge
şi pentru a dărâma şi pentru a surpa şi pentru a distruge şi
pentru a chinui; tot astfel voi păzi asupra lor pentru a zidi şi
pentru a sădi, spune DOMNUL .
29 În acele zile ei nu vor mai spune: Taţii au mâncat strugure
acru şi dinţii copiilor s-au strepezit.
30 Dar fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire; fiecare
om care mănâncă strugure acru, dinţii lui se vor strepezi.
31 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , când voi face un nou le-
gământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda:
32 Nu conform cu legământul pe care l-am făcut cu taţii
lor, în ziua în care i-am luat de mână ca să îi scot din ţara
Egiptului; legământ al meu pe care ei l-au rupt, deşi le eram
soţ, spune DOMNUL;
 Ieremia 32
33 Ci acesta va fi legământul pe care îl voi face cu casa lui
Israel: După acele zile, spune DOMNUL , voi pune legea mea
în părţile lor ascunse şi o voi scrie în inimile lor; şi eu voi fi
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.
34 Şi nu vor mai învăţa fiecare om pe aproapele său şi fiecare
om pe fratele său, spunând: Cunoaşteţi pe DOMNUL; pentru
că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor şi până la cel
mai mare al lor, spune DOMNUL; pentru că voi ierta nelegiu-
irea lor şi nu îmi voi mai aminti păcatul lor.
35 ¶ Astfel spune DOMNUL , care dă soarele ca lumină ziua
şi rânduielile lunii şi ale stelelor ca lumină noaptea; care des-
parte marea când valurile ei răcnesc; DOMNUL oştirilor este
numele său:
36 Dacă acele rânduieli se depărtează dinaintea mea, spune
DOMNUL , atunci sămânţa lui Israel de asemenea va înceta
de la a fi o naţiune înaintea mea pentru totdeauna.
37 Astfel spune DOMNUL: Dacă cerul de deasupra poate fi
măsurat şi temeliile pământului pot fi cercetate dedesubt, eu
de asemenea voi lepăda toată sămânţa lui Israel pentru tot ce
au făcut ei, spune DOMNUL .
38 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , când cetatea va fi zidită
pentru DOMNUL , de la turnul lui Hananeel până la poarta
colţului.
39 Şi frânghia de măsurat va ieşi încă prin faţa ei peste dealul
Gareb şi se va întoarce la Goat.
40 Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi toate câm-
purile până la pârâul Chedron, până la colţul porţii cailor
spre est, vor fi sfinte pentru DOMNUL: aceasta nu va mai fi
smulsă, nici nu vor mai fi surpate pentru totdeauna.
Capitolul 32
C uvântul, de la DOMNUL , care a venit la Ieremia în
anul al zecelea al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, care
era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.
2 Fiindcă atunci armata împăratului Babilonului asedia
Ierusalimul; şi profetul Ieremia era închis în curtea închiso-
rii, care era în casa împăratului lui Iuda.
3 Pentru că Zedechia, împăratul lui Iuda, îl închisese,
spunând: Pentru ce profeţeşti tu spunând: Astfel spune
DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăratului
Babilonului şi el o va lua;
4 Şi Zedechia împăratul lui Iuda nu va scăpa din mâna
caldeenilor, ci va fi cu siguranţă dat în mâna împăratului
Babilonului şi va vorbi cu el gură către gură şi ochii săi vor
vedea ochii lui;
5 Şi el îl va duce pe Zedechia la Babilon şi acolo va fi el până
când îl voi cerceta, spune DOMNUL; deşi o să luptaţi cu cal-
deenii, nu veţi prospera.
6 Şi Ieremia a spus: Cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
7 Iată, Hanameel, fiul lui Şalum, unchiul tău, va veni la tine,
spunând: Cumpără câmpul meu care este în Anatot; pentru
că dreptul de răscumpărare este al tău ca să îl cumperi.
8 Astfel Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine în
curtea închisorii conform cuvântului DOMNULUI, şi mi-a
spus: Cumpără câmpul meu, te rog, care este în Anatot, care
este în ţinutul lui Beniamin; pentru că dreptul de moştenire
este al tău şi răscumpărarea este a ta; cumpără-l pentru tine.
Atunci am cunoscut că acesta era cuvântul DOMNULUI.
9 Şi am cumpărat câmpul de la Hanameel, fiul unchiului
meu, care este în Anatot şi i-am cântărit banii, şaptesprezece
şekeli de argint.
452
10 Şi am semnat dovada şi am sigilat-o şi am luat martori şi
i-am cântărit banii în balanţă.
11 Astfel, am luat dovada de cumpărare, deopotrivă pe
cea care era sigilată conform legii şi obiceiului; şi pe cea
deschisă;
12 Şi i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia,
fiul lui Mahseia, înaintea ochilor lui Hanameel, fiul unchiu-
lui meu; şi în prezenţa martorilor care au semnat cartea de
cumpărare, înaintea tuturor iudeilor care şedeau în curtea
închisorii.
13 Şi i-am poruncit lui Baruc înaintea lor, spunând:
14 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia
aceste dovezi, această dovadă de cumpărare, deopotrivă cea
sigilată şi această dovadă deschisă; şi pune-le într-un vas de
lut, ca ele să se păstreze multe zile.
15 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul
lui Israel: Case şi câmpuri şi vii vor fi stăpânite din nou în
această ţară.
16 ¶ Şi, după ce i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul
lui Neriia, m‑am rugat DOMNULUI, spunând:
17 Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, tu ai făcut cerul şi pă-
mântul prin marea ta putere şi prin braţul tău întins şi nimic
nu este prea greu pentru tine;
18 Tu arăţi bunătate iubitoare la mii şi răsplăteşti nelegiuirea
taţilor în sânul copiilor lor după ei: Marele, Atotputernicul
Dumnezeu, DOMNUL oştirilor, este numele lui,
19 Măreţ în sfat şi puternic în lucrare; fiindcă ai tăi ochi sunt
deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor; pentru a da
fiecăruia conform căilor lui şi conform rodului facerilor lui;
20 Care ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului, care ră-
mân până în această zi şi în Israel şi printre alţi oameni; şi
ţi-ai făcut un nume, precum în această zi;
21 Şi ai scos pe poporul tău, Israel, din ţara Egiptului, cu
semne şi cu minuni şi cu o mână tare şi cu un braţ întins şi
cu mare groază;
22 Şi le-ai dat această ţară, pe care ai jurat taţilor lor că le-o
vei da, o ţară în care curge lapte şi miere;
23 Şi ei au intrat şi au stăpânit-o; dar nu au ascultat de vocea
ta, nici nu au umblat în legea ta; nu au făcut nimic din tot ce
le-ai poruncit să facă; de aceea tu ai făcut ca tot acest rău să
vină asupra lor;
24 Iată, valurile de pământ, ei au ajuns până la cetate, să o ia;
şi cetatea este dată în mâna caldeenilor, care luptă împotriva
ei, din cauza sabiei şi a foametei şi a ciumei; şi ce ai vorbit s-a
întâmplat; şi, iată, tu vezi aceasta.
25 Şi tu mi-ai spus, Doamne DUMNEZEULE: Cumpără câm-
pul cu bani şi ia martori; fiindcă cetatea este dată în mâna
caldeenilor.
26 ¶ Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia,
spunând:
27 Iată, eu sunt DOMNUL Dumnezeul a toată făptura; este
ceva prea greu pentru mine?
28 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, eu dau această ceta-
te în mâna caldeenilor şi în mâna lui Nebucadneţar, împăra-
tul Babilonului, şi el o va lua.
29 Şi caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăţi, vor veni şi
vor pune foc acestei cetăţi şi o vor arde împreună cu casele,
pe a căror acoperişuri ei au ars tămâie lui Baal şi au turnat
daruri de băutură altor dumnezei, pentru a mă provoca la
mânie.
30 Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda au făcut numai rău
înaintea mea din tinereţea lor; căci copiii lui Israel numai
 Ieremia 33
m-au provocat la mânie cu lucrarea mâinilor lor, spune
DOMNUL .
31 Pentru că această cetate a fost pentru mine ca o provocare
a mâniei mele şi a furiei mele din ziua în care au zidit-o până
în această zi; ca să o îndepărtez dinaintea feţei mele,
32 Pentru tot răul pe care copiii lui Israel şi copiii lui Iuda,
l-au făcut pentru a mă provoca la mânie, ei, împăraţii lor,
prinţii lor, preoţii lor şi profeţii lor şi bărbaţii lui Iuda şi lo-
cuitorii Ierusalimului.
33 Şi ei şi-au întors spre mine spatele, nu faţa; deşi i-am învă-
ţat, ridicându-mă devreme şi învăţându-i, totuşi ei nu au dat
ascultare pentru a primi instrucţiune.
34 Ci au pus urâciunile lor în casa care se numeşte după nu-
mele meu, pentru a o spurca.
35 Şi au zidit înălţimile lui Baal, care sunt în valea fiului lui
Hinom, pentru a face pe fiii lor şi pe fiicele lor să treacă prin
foc, lui Moloh; ceea ce eu nu le-am poruncit, nici nu a venit
în mintea mea, ca ei să facă această urâciune, să facă pe Iuda
să păcătuiască.
36 Şi acum de aceea, astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui
Israel referitor la această cetate, despre care voi spuneţi: Va
fi dată în mâna împăratului Babilonului prin sabie şi prin
foamete şi prin ciumă:
37 Iată, îi voi aduna din toate ţările în care i-am alungat în
mânia mea şi în furia mea şi în mare indignare; şi îi voi în-
toarce în acest loc şi îi voi face să locuiască în siguranţă.
38 Şi ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor;
39 Şi le voi da o singură inimă şi o singură cale, ca să se tea-
mă de mine pentru totdeauna, pentru binele lor şi al copiilor
lor după ei;
40 Şi voi face un legământ veşnic cu ei, că nu mă voi întoarce
de la ei, pentru a le face bine; şi voi pune frica mea în inimile
lor, ca să nu se depărteze de mine.
41 Da, mă voi bucura de ei pentru a le face bine şi îi voi sădi
în această ţară într‑adevăr cu toată inima mea şi cu tot su-
fletul meu.
42 Pentru că astfel spune DOMNUL: Precum am adus tot
acest mare rău asupra acestui popor, tot astfel voi aduce asu-
pra lor tot binele pe care li l-am promis.
43 Şi câmpuri se vor cumpăra în această ţară, despre care voi
spuneţi: Este pustie fără om sau animal; este dată în mâna
caldeenilor.
44 Oamenii vor cumpăra cu bani, câmpuri şi vor semna do-
vezi şi le vor sigila şi vor lua martori în ţara lui Beniamin şi
în locurile dimprejurul Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda
şi în cetăţile munţilor şi în cetăţile văii şi în cetăţile din sud;
pentru că voi face pe cei captivi dintre ei să se întoarcă, spu-
ne DOMNUL .
Capitolul 33
M ai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia a
doua oară, în timp ce el era încă închis în curtea în-
chisorii, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL făcătorul acestei cetăţi, DOMNUL
care a format-o, pentru a o întemeia; DOMNUL este numele
lui:
3 Cheamă-mă şi îţi voi răspunde şi îţi voi arăta lucruri mari
şi puternice, pe care nu le cunoşti.
4 Pentru că astfel spune DOMNUL , Dumnezeul lui Israel re-
feritor la casele acestei cetăţi şi referitor la casele împăraţilor
lui Iuda, care sunt dărâmate prin valurile de pământ şi prin
sabie;
453
5 Ei vin să lupte cu caldeenii, dar aceasta este pentru a le
umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care i-am ucis
în mânia mea şi în furia mea şi pentru toţi cei a căror strică-
ciune, mi-am ascuns faţa de această cetate.
6 Iată, îi voi aduce sănătate şi vindecare, şi îi voi vindeca şi le
voi descoperi abundenţa păcii şi adevărului.
7 Şi îi voi face să se întoarcă pe cei captivi ai lui Iuda şi pe cei
captivi ai lui Israel şi îi voi zidi ca la început.
8 Şi îi voi curăţi de toată nelegiuirea lor cu care au păcătuit
împotriva mea; şi le voi ierta toate nelegiuirile, prin care au
păcătuit împotriva mea şi prin care au călcat legea împotriva
mea.
9 Şi aceasta îmi va fi un nume de bucurie, o laudă şi o onoare
înaintea tuturor naţiunilor pământului, care vor auzi despre
tot binele pe care îl fac pentru ei; şi ei se vor teme şi se vor
cutremura pentru toată bunătatea şi pentru toată prosperi-
tatea pe care i-o dau.
10 ¶ Astfel spune DOMNUL: Din nou se va auzi în acest loc,
despre care voi spuneţi că va fi pustiit, fără om şi fără ani-
mal, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care sunt
pustii, fără om şi fără locuitor şi fără animal,
11 Vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea
miresei, vocea celor care vor spune: Lăudaţi pe DOMNUL oş-
tirilor, pentru că DOMNUL este bun, pentru că mila lui dăi-
nuieşte pentru totdeauna; şi a celor care vor aduce sacrificiul
de laudă în casa DOMNULUI. Pentru că voi face să se întoar-
că pe cei captivi ai ţării, ca la început, spune DOMNUL .
12 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Din nou, în acest loc,
care este pustiit, fără om şi fără animal; şi în toate cetăţile
lui, va fi o locuinţă de păstori care vor face turmele lor să se
odihnească.
13 În cetăţile din munţi, în cetăţile din vale şi în cetăţile
de la sud şi în ţara lui Beniamin şi în locurile dimprejurul
Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda vor trece din nou turmele
pe sub mâinile celui care le numără, spune DOMNUL .
14 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , când voi împlini acel lu-
cru bun pe care l-am promis casei lui Israel şi casei lui Iuda.
15 În acele zile şi în acel timp voi face Lăstarul dreptăţii să
crească pentru David; şi el va face judecată şi dreptate în
ţară.
16 În acele zile Iuda va fi salvat şi Ierusalimul va locui în si-
guranţă; şi acesta este numele cu care va fi numit: DOMNUL
dreptatea noastră.
17 ¶ Pentru că astfel spune DOMNUL: Lui David nu îi va lipsi
niciodată un bărbat să şadă pe tronul casei lui Israel;
18 Nici preoţilor, leviţilor, nu le va lipsi un bărbat înaintea
mea pentru a oferi ofrande arse şi pentru a aprinde daruri
de mâncare şi pentru a face sacrificii continuu.
19 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
20 Astfel spune DOMNUL: Dacă puteţi să rupeţi legământul
meu referitor la ziuă şi legământul meu referitor la noapte
astfel încât să nu fie zi şi noapte la timpul lor;
21 Atunci poate de asemenea fi rupt legământul meu cu
David, servitorul meu, ca el să nu aibă fiu să domnească pe
tronul lui; şi cu leviţii, preoţii, servitorii mei.
22 Aşa cum oştirea cerului nu poate fi numărată, nici nisipul
mării măsurat; tot astfel voi înmulţi sămânţa lui David, ser-
vitorul meu, şi pe leviţii care îmi servesc.
23 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia,
spunând:
24 Nu ai luat aminte la ceea ce acest popor a vorbit, spunând:
Cele două familii pe care DOMNUL le-a ales, le-a lepădat el?
 Ieremia 35
Astfel, ei au dispreţuit pe poporul meu, ca ei să nu mai fie o
naţiune înaintea lor.
25 Astfel spune DOMNUL: Dacă legământul meu nu este nici
cu ziua, nici cu noaptea; şi dacă eu nu am rânduit rânduielile
cerului şi ale pământului;
26 Atunci voi lepăda eu sămânţa lui Iacob şi pe David, ser-
vitorul meu, astfel încât să nu iau pe vreunii din sămânţa lui
să fie conducători peste sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacob,
pentru că îi voi face să se întoarcă din captivitate şi voi avea
milă de ei.
Capitolul 34
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL , când
Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi toată armata
lui şi toate împărăţiile pământului ale domniei lui şi toate
popoarele, au luptat împotriva Ierusalimului şi împotriva
tuturor cetăţilor lui, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Du-te şi vor-
beşte-i lui Zedechia împăratul lui Iuda, şi spune-i: Astfel
spune DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăra-
tului Babilonului şi el o va arde cu foc;
3 Şi tu nu vei scăpa din mâna lui, ci, negreşit, vei fi prins
şi dat în mâna lui; şi ochii tăi vor privi ochii împăratului
Babilonului şi el va vorbi cu tine gură către gură şi tu vei
merge în Babilon.
4 Totuşi ascultă cuvântul DOMNULUI, Zedechia, împăra-
te al lui Iuda: Astfel spune DOMNUL despre tine: tu nu vei
muri de sabie;
5 Ci vei muri în pace; şi cu arderile taţilor tăi, a împăraţilor
dinainte care au fost înaintea ta, tot astfel ei vor arde mires-
me pentru tine; şi te vor plânge, spunând: Ah, doamne! pen-
tru că eu am vestit cuvântul, spune DOMNUL .
6 Atunci profetul Ieremia a vorbit toate aceste cuvinte lui
Zedechia, împăratul lui Iuda, în Ierusalim,
7 Când armata împăratului Babilonului a luptat împotriva
Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda care au
rămas, împotriva Lachisului şi împotriva Azechei, pentru că
aceste cetăţi apărate au rămas dintre cetăţile lui Iuda.
8 ¶ Acesta este cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL ,
după ce împăratul Zedechia făcuse un legământ cu tot po-
porul care era în Ierusalim, pentru a le vesti libertatea;
9 Ca fiecare om să lase pe servitorul său şi fiecare om pe ser-
vitoarea sa, fiind un evreu sau o evreică, să plece liberi; ca
nimeni să nu se servească de ei, adică, de un iudeu, fratele
său.
10 Şi, când toţi prinţii şi tot poporul care intrase în legă-
mânt, au auzit porunca împăratului, că fiecare să lase pe ser-
vitorul său şi fiecare pe servitoarea sa, să plece liberi, ca ni-
meni să nu se mai servească de ei, atunci au dat ascultare şi
i-au lăsat să plece.
11 Dar după aceea s-au întors şi i-au făcut pe servitorii şi pe
servitoarele, pe care îi lăsaseră să plece liberi, să se întoarcă,
şi i-au adus în supunere ca servitori şi servitoare.
12 De aceea cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia de la
DOMNUL , spunând:
13 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am înche-
iat un legământ cu taţii voştri în ziua când i-am scos din ţara
Egiptului, din casa robilor, spunând,
14 La sfârşitul a şapte ani, fiecare să lăsaţi să plece, pe fratele
său, un evreu, care ţi s-a fost vândut; şi după ce ţi-a servit
şase ani, să îl laşi să plece liber de la tine; dar taţii voştri nu
mi-au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea.
454
15 Şi voi v-aţi întors acum şi aţi făcut ce este drept înaintea
ochilor mei, vestind, fiecare, libertatea aproapelui său; şi aţi
încheiat un legământ înaintea mea în casa care este numită
după numele meu;
16 Dar voi, v-aţi întors şi aţi întinat numele meu şi fiecare, aţi
făcut pe servitorul său şi fiecare, pe servitoarea sa, cărora le-
aţi dat libertate după plăcerea lor, să se întoarcă şi i-aţi adus
în supunere, să vă fie ca servitori şi servitoare.
17 De aceea astfel spune DOMNUL: Voi nu mi-aţi dat ascul-
tare, vestind fiecare, libertatea fratelui său şi fiecare, aproa-
pelui său; iată, eu, spune DOMNUL , vă vestesc libertatea sa-
biei, a ciumei şi a foametei; şi vă voi da spre apăsare în toate
împărăţiile pământului.
18 Şi voi da pe oamenii care au călcat legământul meu, care
nu au împlinit cuvintele legământului pe care îl făcuseră în-
aintea mea, când au tăiat viţelul în două şi au trecut printre
părţile lui,
19 Pe prinţii lui Iuda şi pe prinţii Ierusalimului, pe fameni şi
pe preoţi şi pe tot poporul ţării care a trecut printre părţile
viţelului;
20 Îi voi da chiar în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor
care le caută viaţa; şi trupurile lor moarte vor fi ca hrană
pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.
21 Şi pe Zedechia împăratul lui Iuda şi pe prinţii lui îi voi da
în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor care le caută viaţa
şi în mâna armatei împăratului Babilonului care au plecat
de la voi.
22 Iată, eu poruncesc, spune DOMNUL , şi îi voi face să se
întoarcă la această cetate; şi ei vor lupta împotriva ei şi o vor
lua şi o vor arde cu foc; şi voi face cetăţile lui Iuda o pustiire
fără vreun locuitor.
Capitolul 35
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL în
zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda,
spunând:
2 Du-te la casa recabiţilor şi vorbeşte-le şi adu-i în casa
DOMNULUI într-una din camere şi dă-le vin să bea.
3 Atunci am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia
şi pe fraţii săi şi pe toţi fiii săi şi toată casa recabiţilor;
4 Şi i-am adus în casa DOMNULUI, în camera fiilor lui
Hanan, fiul lui Igdalia, un om al lui Dumnezeu, care era lân-
gă camera prinţilor, care era deasupra camerei lui Maaseia,
fiul lui Şalum, păzitorul uşii;
5 Şi am pus, înaintea fiilor casei recabiţilor, oale pline cu vin,
şi pahare, şi le-am spus: Beţi vin.
6 Dar ei au spus: Refuzăm să bem vin; fiindcă Ionadab, fiul
lui Recab, tatăl nostru ne-a poruncit, spunând: Să nu beţi
vin, nici voi, nici fiii voştri, pentru totdeauna;
7 Nici să zidiţi casă, nici să semănaţi sămânţă, nici să sădiţi
vie, nici să aveţi vreuna; ci în toate zilele voastre să locuiţi în
corturi; ca să trăiţi multe zile în ţara unde sunteţi străini.
8 Astfel, noi am ascultat de vocea lui Ionadab fiul lui Recab
tatăl nostru în tot ce ne-a poruncit, ca să nu bem vin în toa-
te zilele noastre, noi, soţiile noastre, fiii noştri sau fiicele
noastre;
9 Nici să zidim case pentru noi pentru a le locui; nici nu
avem vie, nici câmp, nici sămânţă;
10 Ci am locuit în corturi şi am dat ascultare şi am făcut
conform cu tot ceea ce Ionadab, tatăl nostru, ne-a poruncit.
11 Dar s-a întâmplat, când Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, a urcat în ţară, că noi am spus: Veniţi şi să
 Ieremia 36
mergem la Ierusalim de frica armatei caldeenilor şi de frica
armatei sirienilor; astfel, noi locuim la Ierusalim.
12 ¶ Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia,
spunând:
13 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Du-
te şi spune bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului:
Nu voiţi să primiţi instruire pentru a da ascultare cuvintelor
mele? spune DOMNUL .
14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, prin care le-a po-
runcit fiilor săi să nu bea vin, sunt împlinite; fiindcă până în
această zi ei nu beau deloc, ci au ascultat de porunca tatălui
lor; totuşi v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind;
dar voi nu mi-aţi dat ascultare.
15 V-am trimis de asemenea pe toţi servitorii mei profeţii,
ridicându-i devreme şi trimiţându-i, spunând: Întoarceţi-vă
acum, fiecare de la calea lui rea şi îndreptaţi-vă facerile şi nu
mergeţi după alţi dumnezei pentru a le servi şi veţi locui în
ţara pe care v-am dat-o vouă şi taţilor voştri; dar voi nu v-aţi
plecat urechea, nici nu mi-aţi dat ascultare.
16 Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, au împlinit po-
runca tatălui lor, pe care el le-a poruncit-o; dar acest popor
nu mi-a dat ascultare;
17 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul oştirilor,
Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra lui Iuda şi asu-
pra tuturor locuitorilor Ierusalimului, tot răul pe care l-am
pronunţat împotriva lor; deoarece le-am vorbit, dar ei nu au
ascultat; şi i-am chemat, dar ei nu au răspuns.
18 Şi Ieremia a spus casei recabiţilor: Astfel spune DOMNUL
oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat de po-
runca tatălui vostru, Ionadab, şi aţi păzit toate preceptele lui
şi aţi făcut conform cu tot ce el v-a poruncit;
19 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: lui Ionadab, fiul lui Recab, nu îi va lipsi un bărbat care
să stea înaintea mea, pentru totdeauna.
Capitolul 36
Ş i s-a întâmplat în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul
lui Iosia, împăratul lui Iuda, că acest cuvânt a venit la
Ieremia de la DOMNUL , spunând:
2 Ia-ţi un sul de carte şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi
le-am vorbit împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda şi îm-
potriva tuturor naţiunilor, din ziua când ţi-am vorbit, din
zilele lui Iosia, chiar până în această zi.
3 Poate că va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să
li-l fac; ca să se întoarcă fiecare de la calea lui rea; ca să le iert
nelegiuirea şi păcatul.
4 Atunci Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc
a scris, pe un sul de carte, toate cuvintele DOMNULUI, pe
care el i le vorbise, prin gura lui Ieremia.
5 Şi Ieremia i-a poruncit lui Baruc, spunând: Eu sunt închis;
nu pot să intru în casa DOMNULUI;
6 De aceea intră şi citeşte în urechile poporului, în casa
DOMNULUI, în ziua de post, sulul, cuvintele DOMNULUI,
pe care le-ai scris din gura mea; şi de asemenea să le citeşti în
urechile tuturor celor din Iuda, care vin din cetăţile lor.
7 Poate că ei vor prezenta cererea lor înaintea DOMNULUI
şi se vor întoarce, fiecare de la calea lui rea; pentru că mare
este mânia şi furia pe care DOMNUL a pronunţat-o împotri-
va acestui popor.
8 Şi Baruc, fiul lui Neriia, a făcut conform cu toate câte
profetul Ieremia îi poruncise, citind din carte, cuvintele
DOMNULUI, în casa DOMNULUI.
455
9 ¶ Şi s-a întâmplat în anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul
lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, că ei au pro-
clamat un post înaintea DOMNULUI pentru tot poporul din
Ierusalim şi pentru tot poporul care a venit din cetăţile lui
Iuda la Ierusalim.
10 Atunci Baruc a citit din carte, cuvintele lui Ieremia, în
casa DOMNULUI, în camera lui Ghemaria, fiul lui Şafan,
scribul, în curtea superioară, la intrarea porţii noi a casei
DOMNULUI, în urechile întregului popor.
11 Când Micaia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit, din
carte, toate cuvintele DOMNULUI,
12 Atunci el a coborât în casa împăratului, în camera scri-
bului; şi, iată, toţi prinţii şedeau acolo, chiar Elişama, scri-
bul, şi Delaia, fiul lui Şemaia, şi Elnatan, fiul lui Acbor, şi
Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi
prinţii.
13 Atunci Micaia le-a vestit toate cuvintele pe care le auzise,
când Baruc a citit cartea în urechile poporului.
14 De aceea toţi prinţii au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania,
fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc, spunând: Ia în mâna
ta sulul din care ai citit în urechile poporului şi vino. Astfel,
Baruc, fiul lui Neriia, a luat sulul în mâna şi a venit la ei.
15 Iar ei i-au spus: Şezi şi citeşte-l în urechile noastre. Astfel,
Baruc l-a citit în urechile lor.
16 Şi s-a întâmplat, după ce au auzit toate cuvintele, că s-au
înspăimântat, deopotrivă unul şi altul şi i-au spus lui Baruc:
Negreşit vom spune împăratului toate aceste cuvinte.
17 Şi l-au întrebat pe Baruc, spunând: Spune-ne acum: Cum
ai scris toate aceste cuvinte din gura lui?
18 Atunci Baruc le-a răspuns: El mi-a zis toate aceste cuvinte
cu gura lui şi eu le-am scris cu cerneală în carte.
19 Atunci prinţii i-au spus lui Baruc: Du-te, ascunde-te, tu şi
Ieremia, şi să nu ştie nimeni unde sunteţi.
20 ¶ Şi au mers la împărat în curte, dar au pus sulul în came-
ra lui Elişama, scribul; şi au spus toate cuvintele în urechile
împăratului.
21 Astfel, împăratul l-a trimis pe Iehudi să aducă sulul; iar
el l-a luat din camera lui Elişama, scribul. Şi Iehudi l-a citit
în urechile împăratului şi în urechile tuturor prinţilor care
stăteau în picioare lângă împărat.
22 În acel timp împăratul şedea în casa de iarnă în luna a
noua; şi acolo era, în vatră, un foc, arzând înaintea lui.
23 Şi s-a întâmplat după ce Iehudi citea trei sau patru foi, că
împăratul le tăia cu cuţitul scribului şi le arunca în focul care
era în vatră, până când tot sulul a fost mistuit în focul care
era în vatră.
24 Totuşi ei nu s-au înspăimântat, nici nu şi-au rupt hainele,
nici împăratul, nici vreunul dintre servitorii lui care auzise-
ră toate aceste cuvinte.
25 Totuşi Elnatan şi Delaia şi Ghemaria făcuseră mijlocire la
împărat să nu ardă sulul; dar el a refuzat să îi asculte.
26 Iar împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul lui Hamelec,
şi lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să îi
prindă pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia; dar DOMNUL
i-a ascuns.
27 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, după ce
împăratul arsese sulul şi cuvintele pe care le scrisese Baruc
din gura lui Ieremia, spunând:
28 Ia-ţi din nou un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele di-
nainte care fuseseră pe sulul dintâi, pe care Ioiachim, împă-
ratul lui Iuda, îl arsese.
29 Şi să îi spui lui Ioiachim, împăratul lui Iuda: Astfel spune
 Ieremia 38
DOMNUL: Tu ai ars acest sul, spunând: De ce ai scris pe el,
spunând: Împăratul Babilonului va veni negreşit şi va dis-
truge această ţară şi va face să dispară din ea om şi animal?
30 De aceea astfel spune DOMNUL despre Ioiachim împăra-
tul lui Iuda: El nu va avea pe nimeni care să şadă pe tronul
lui David; şi trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua pentru
arşiţă şi noaptea pentru frig.
31 Şi îl voi pedepsi pe el şi sămânţa lui şi pe servitorii lui pen-
tru nelegiuirea lor; şi voi aduce asupra lor şi asupra locuitori-
lor Ierusalimului şi asupra bărbaţilor lui Iuda tot răul pe care
l-am pronunţat împotriva lor; dar ei nu au dat ascultare.
32 Atunci Ieremia a luat un alt sul şi l-a dat scribului Baruc,
fiul lui Neriia; care a scris în el, din gura lui Ieremia, toa-
te cuvintele cărţii pe care Ioiachim împăratul lui Iuda o ar-
sese în foc; şi s-au mai adăugat pe lângă ele multe cuvinte
asemănătoare.
Capitolul 37
Ş i împăratul Zedechia, fiul lui Iosia, a domnit în locul lui
Ieconia, fiul lui Ioiachim, pe care Nebucadneţar, împăra-
tul Babilonului, îl făcuse împărat în ţara lui Iuda.
2 Dar nici el, nici servitorii lui, nici poporul ţării, nu au dat
ascultare cuvintelor DOMNULUI pe care el le vorbise prin
profetul Ieremia.
3 Şi împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia,
şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la profetul Ieremia,
spunând: Roagă-te acum DOMNULUI Dumnezeului nostru
pentru noi.
4 Şi Ieremia intra şi ieşea în mijlocul poporului; pentru că nu
îl puseseră în închisoare.
5 Atunci armata lui Faraon ieşise din Egipt; şi când caldeenii
care asediau Ierusalimul au auzit veştile despre ei, s-au de-
părtat de Ierusalim.
6 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la profetul Ieremia,
spunând:
7 Astfel spune DOMNUL , Dumnezeul lui Israel: Astfel să îi
spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis la mine să mă
întrebaţi: Iată, armata lui Faraon, care a ieşit să vă ajute, se
va întoarce în Egipt, în ţara lor.
8 Şi caldeenii vor veni din nou şi vor lupta împotriva acestei
cetăţi şi o vor lua şi o vor arde cu foc.
9 Astfel spune DOMNUL: Nu vă înşelaţi, spunând: Caldeenii
vor pleca cu siguranţă de la noi; fiindcă nu vor pleca.
10 Căci deşi aţi fi lovit întreaga armată a caldeenilor care
luptă împotriva voastră şi ar fi rămas numai bărbaţi răniţi
printre ei, totuşi ei s-ar ridica, fiecare din cortul lui, şi ar arde
această cetate cu foc.
11 ¶ Şi s-a întâmplat, după ce armata caldeenilor s-a împrăş-
tiat din Ierusalim, de frica armatei lui Faraon,
12 Că Ieremia a ieşit din Ierusalim să meargă în ţara lui
Beniamin, pentru a se pierde acolo în popor.
13 Şi când a ajuns la poarta lui Beniamin, era acolo o căpe-
tenie a gărzii, a cărui nume era Iriia, fiul lui Şelemia, fiul lui
Hanania; şi el l-a luat pe profetul Ieremia, spunând: Tu treci
la caldeeni.
14 Atunci Ieremia a spus: Nu este adevărat; nu trec la calde-
eni. Dar el nu i-a dat ascultare; astfel Iriia l-a luat pe Ieremia
şi l-a adus la prinţi.
15 Şi prinţii au fost furioşi pe Ieremia şi l-au lovit şi l-au pus
în închisoare, în casa lui Ionatan, scribul; pentru că făcuseră
din ea închisoarea.
16 Atunci Ieremia a intrat în groapă şi în celule şi Ieremia a
456
rămas acolo multe zile;
17 Atunci Zedechia împăratul a trimis şi l-a scos afară; şi
împăratul l-a întrebat în secret, în casa lui şi a spus: Este vre-
un cuvânt de la DOMNUL? Şi Ieremia a spus: Este; fiindcă, a
spus el: Tu vei fi dat în mâna împăratului Babilonului.
18 Mai mult, Ieremia i-a spus împăratului Zedechia: Cu ce
am păcătuit eu împotriva ta sau împotriva servitorilor tăi
sau împotriva acestui popor de m-aţi pus în închisoare?
19 Unde sunt profeţii voştri care v-au profeţit, spunând:
Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici
împotriva acestei ţări?
20 De aceea, ascultă acum, te rog, domnul meu împărate; să
fie cererea mea, te rog, primită înaintea ta; ca să nu faci să
mă întorc la casa lui Ionatan, scribul, ca nu cumva să mor
acolo.
21 Atunci împăratul Zedechia a poruncit să îl dea pe Ieremia
în curtea închisorii şi să îi dea zilnic o bucată de pâine din
strada brutarilor, până când toată pâinea din cetate se termi-
nă. Astfel Ieremia a rămas în curtea închisorii.
Capitolul 38
A tunci Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui
Paşhur, şi Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui
Malchiia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le vorbise între-
gului popor, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL: Cel ce rămâne în această cetate va
muri de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cel ce iese la cal-
deeni va trăi; fiindcă va avea viaţa lui ca pradă şi va trăi.
3 Astfel spune DOMNUL: Această cetate va fi dată într-ade-
văr în mâna armatei împăratului Babilonului, care o va lua.
4 De aceea prinţii i-au spus împăratului: Te implorăm, să
fie acest om dat la moarte; fiindcă astfel el slăbeşte mâinile
războinicilor care au rămân în această cetate şi mâinile în-
tregului popor, vorbindu-le astfel de cuvinte; pentru că acest
om nu caută bunăstarea acestui popor, ci vătămarea.
5 Atunci împăratul Zedechia a spus: Iată, el este în mâna
voastră; pentru că împăratul nu poate face nimic împotriva
voastră.
6 Atunci l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui
Malchiia, fiul lui Hamelec, care era în curtea închisorii; şi
l-au coborât pe Ieremia cu frânghii. Şi în groapă nu era apă,
ci mocirlă; astfel, Ieremia s-a scufundat în mocirlă.
7 Şi când Ebed-Melec, etiopianul, unul dintre famenii care
erau în casa împăratului, a auzit că l-au pus pe Ieremia în
groapă; împăratul şezând atunci la poarta lui Beniamin;
8 Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi i-a vorbit împă-
ratului, spunând:
9 Domnul meu, împărate, aceşti oameni au făcut rău în tot
ceea ce i-au făcut profetului Ieremia, pe care l-au aruncat în
groapă; şi va muri de foame în locul unde este; pentru că nu
mai este pâine în cetate.
10 Atunci împăratul i-a poruncit lui Ebed-Melec, etiopianul,
spunând: Ia de aici treizeci de bărbaţi cu tine şi scoate-l afară
pe profetul Ieremia din groapă, înainte ca el să moară.
11 Astfel Ebed-Melec i-a luat pe bărbaţi cu el şi a intrat în
casa împăratului, de sub trezorerie, şi a luat de acolo petice
aruncate şi zdrenţe vechi putrezite şi le-a coborât cu frânghii
în groapă la Ieremia.
12 Şi Ebed-Melec etiopianul i-a spus lui Ieremia: Pune acum
aceste haine vechi aruncate şi zdrenţe putrezite sub subsuo-
rile tale, sub frânghii. Şi Ieremia a făcut astfel.
13 Astfel ei l-au tras pe Ieremia cu frânghii şi l-au scos din
 Ieremia 40
groapă; şi Ieremia a rămas în curtea închisorii.
14 ¶ Atunci împăratul Zedechia a trimis şi l-a adus pe
profetul Ieremia la el, la intrarea a treia care este în casa
DOMNULUI; şi împăratul i-a spus lui Ieremia: Te voi întreba
un lucru, nu îmi ascunde nimic.
15 Atunci Ieremia i-a spus lui Zedechia: Dacă îţi spun aceas-
ta, nu mă vei da într-adevăr la moarte? Iar dacă îţi dau sfat,
nu îmi vei da ascultare.
16 Astfel Zedechia împăratul i-a jurat în secret lui Ieremia,
spunând: Precum DOMNUL trăieşte, care ne-a făcut acest
suflet, nu te voi da la moarte, nici nu te voi da în mâna aces-
tor oameni care îţi caută viaţa.
17 Atunci Ieremia i-a spus lui Zedechia: Astfel spune
DOMNUL , Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă
vei ieşi într-adevăr la prinţii împăratului Babilonului, atunci
sufletul tău va trăi şi această cetate nu va fi arsă cu foc; şi vei
trăi şi casa ta;
18 Dar dacă nu vei ieşi la prinţii împăratului Babilonului,
atunci această cetate va fi dată în mâna caldeenilor şi ei o vor
arde cu foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor.
19 Şi împăratul Zedechia i-a spus lui Ieremia: Mă tem de iu-
deii care au trecut la caldeeni, ca nu cumva ei să mă dea în
mâna lor şi să mă batjocorească.
20 Dar Ieremia a spus: Nu te vor da. Te implor, ascultă de
vocea DOMNULUI, pe care ţi-o vorbesc; astfel îţi va fi bine şi
sufletul tău va trăi.
21 Dar dacă refuzi să ieşi, acesta este cuvântul pe care
DOMNUL mi l-a arătat:
22 Şi, iată, toate femeile care au rămas în casa împăratului
lui Iuda vor fi aduse la prinţii împăratului Babilonului şi ace-
le femei vor spune: Prietenii tăi te-au înşelat şi te-au învins;
picioarele tale sunt scufundate în mocirlă şi ei sunt întorşi
înapoi.
23 Astfel ei vor scoate afară pe toate soţiile tale şi pe copiii tăi
la caldeeni; şi tu nu vei scăpa din mâna lor, ci vei fi luat prin
mâna împăratului Babilonului şi vei face ca această cetate să
fie arsă cu foc.
24 Atunci Zedechia i-a spus lui Ieremia: Să nu ştie nimeni
despre aceste cuvinte şi nu vei muri.
25 Dar dacă prinţii aud că eu am vorbit cu tine şi vin la tine
şi îţi spun: Vesteşte-ne acum ce i-ai spus împăratului, nu as-
cunde aceasta de la noi şi nu te vom da la moarte; de aseme-
nea şi ce ţi-a spus împăratul;
26 Atunci să le spui: Eu mi-am prezentat cererea înaintea îm-
păratului, ca să nu mă facă să mă întorc în casa lui Ionatan,
să mor acolo.
27 Atunci au venit toţi prinţii la Ieremia şi l-au întrebat; şi el
le-a spus conform cu toate aceste cuvinte pe care împăratul
i le poruncise. Astfel ei au încetat să vorbească cu el, pentru
că lucrul nu a fost înţeles.
28 Astfel Ieremia a locuit în curtea închisorii până în ziua
când în care Ierusalimul a fost luat: şi a fost acolo în timp ce
Ierusalimul a fost luat.
Capitolul 39
Î n anul al nouălea al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în
luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului,
şi toată armata lui împotriva Ierusalimului şi l-au asediat.
2 Şi în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în luna a patra,
în a noua zi a lunii, cetatea a fost spartă.
3 Şi toţi prinţii împăratului Babilonului au intrat şi au şe-
zut la poarta din mijloc, chiar Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu,
457
Sarsechim, Rabsaris, Nergal-Şareţer, Rabmag, cu toată ră-
măşiţa prinţilor împăratului Babilonului.
4 Şi s-a întâmplat, când i-au văzut Zedechia, împăratul lui
Iuda, şi toţi bărbaţii de război, că au fugit şi au ieşit din ceta-
te noaptea, pe calea grădinii împăratului, prin poarta dintre
cele două ziduri; şi el a ieşit pe calea câmpiei.
5 Dar armata caldeenilor i-a urmărit şi l-a ajuns pe Zedechia
în câmpiile Ierihonului; şi după ce l-au prins, l-au adus
la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla în ţara
Hamatului, unde el a dat judecata asupra lui.
6 Atunci împăratul Babilonului i-a ucis pe fiii lui Zedechia,
în Ribla, înaintea ochilor lui; de asemenea împăratul
Babilonului a ucis pe toţi nobilii lui Iuda.
7 ¶ Mai mult, el i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lan-
ţuri, pentru a-l duce în Babilon.
8 Şi caldeenii au ars casa împăratului şi casele poporului cu
foc şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9 Atunci Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a dus captivă în
Babilon, rămăşiţa poporului care rămăsese în cetate şi pe cei
care fugiseră, care căzuseră în mâinile lui, împreună cu re-
stul poporului care rămăsese.
10 Dar Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a lăsat dintre cei să-
raci din popor, care nu aveau nimic, în ţara lui Iuda; şi în acel
timp le-a dat vii şi câmpuri.
11 ¶ Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a dat porun-
că, referitor la Ieremia, lui Nebuzaradan căpetenia gărzii,
spunând:
12 Ia-l şi ai grijă de el şi să nu îi faci nici o vătămare; ci să îi
faci precum îţi va spune.
13 Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a trimis, şi
Nebuşazban, Rabsaris şi Nergal-Şareţer, Rabmag, şi toţi
prinţii împăratului Babilonului;
14 Chiar ei au trimis şi l-au luat pe Ieremia din curtea închi-
sorii şi l-au dat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca
să îl ducă acasă; astfel el a locuit printre popor.
15 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, în timp ce el
era închis în curtea închisorii, spunând:
16 Du-te şi vorbeşte-i lui Ebed-Melec etiopianul, spunând:
Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată,
voi aduce cuvintele mele asupra acestei cetăţi spre rău şi nu
spre bine; şi ele vor fi împlinite în acea zi înaintea ta.
17 Dar pe tine te voi elibera în acea zi, spune DOMNUL; şi nu
vei fi dat în mâna oamenilor de care te temi.
18 Pentru că te voi elibera într-adevăr şi tu nu vei cădea prin
sabie, ci viaţa ta va fi ca pradă pentru tine; deoarece ţi-ai pus
încrederea în mine, spune DOMNUL .
Capitolul 40
C uvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL , după
ce Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îl lăsase să plece din
Rama, când îl luase, el fiind legat în lanţuri printre toţi cei
care erau duşi captivi din Ierusalim şi din Iuda, care erau
duşi captivi în Babilon.
2 Şi căpetenia gărzii l-a luat pe Ieremia şi i-a spus: DOMNUL
Dumnezeul tău a pronunţat acest rău asupra acestui loc.
3 Şi, DOMNUL a adus aceasta şi a făcut conform cu ce a
spus; pentru că voi aţi păcătuit împotriva DOMNULUI şi nu
aţi ascultat de vocea lui, de aceea acest lucru a venit asupra
voastră.
4 Şi acum, iată, te dezleg în această zi de lanţurile care erau
pe mâna ta. Dacă ţi se pare cuvenit să vii cu mine la Babilon,
vino; şi ochiul meu va fi asupra ta; dar dacă nu ţi se pare
 Ieremia 42
cuvenit să vii cu mine la
Babilon, atunci să nu vii; iată, toată ţara este înaintea ta; unde
îţi pare bine şi cuvenit să mergi, acolo să mergi.
5 Şi până el nu se întorsese înapoi, a spus: Du-te înapoi la
Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care împăratul
Babilonului l-a făcut guvernator peste cetăţile lui Iuda şi lo-
cuieşte cu el în mijlocul poporului; sau mergi oriunde ţi se
pare cuvenit să mergi. Astfel căpetenia gărzii i-a dat merinde
şi o răsplată şi l-a lăsat să plece.
6 Atunci Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la
Miţpa, şi a locuit cu el în mijlocul poporului care era rămas
în ţară.
7 ¶ Şi când toate căpeteniile armatelor, care erau în câmpii,
ei şi oamenii lor, au auzit că împăratul Babilonului îl făcu-
se pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, guvernator în ţară şi că îi
încredinţase bărbaţi şi femei şi copii şi dintre săracii ţării,
dintre cei care nu fuseseră duşi captivi la Babilon;
8 Atunci ei au venit la Ghedalia la Miţpa, chiar Ismael, fiul
lui Netania, şi Iohanan şi Ionatan, fiii lui Careah, şi Seraia,
fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai, netofatitul; şi Iezania, fiul
unui maacatit, ei şi oamenii lor.
9 Şi Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi
oamenilor lor, spunând: Nu vă temeţi să serviţi caldeenilor;
locuiţi în ţară şi serviţi împăratului Babilonului şi vă va fi
bine.
10 Cât despre mine, iată, eu voi locui la Miţpa, pentru a servi
caldeenilor, care vor veni la noi; dar voi adunaţi vin şi fructe
de vară şi untdelemn şi puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi
în cetăţile voastre pe care le-aţi luat.
11 De asemenea când toţi iudeii care erau în Moab şi printre
amoniţi şi în Edom şi care erau în toate ţările, au auzit că îm-
păratul Babilonului lăsase o rămăşiţă din Iuda şi că îl pusese
peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan;
12 Toţi iudeii s-au întors din toate locurile unde fuseseră
alungaţi şi au venit în ţara lui Iuda, la Ghedalia, la Miţpa şi
au adunat vin şi foarte multe fructe de vară.
13 Mai mult, Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile ar-
matelor, care erau în câmpii au venit la Ghedalia la Miţpa,
14 Şi i-au spus: Ştii tu într-adevăr că Baalis, împăratul amo-
niţilor, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să te ucidă? Dar
Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
15 Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i-a vorbit în ascuns lui
Ghedalia la Miţpa, spunând: Lasă-mă să plec, te rog, şi îl voi
ucide pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va şti aceasta;
pentru ce să te ucidă el, ca toţi iudeii care s-au adunat la tine
să fie împrăştiaţi şi rămăşiţa lui Iuda să piară?
16 Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, i-a spus lui Iohanan, fiul
lui Careah: Să nu faci acest lucru; pentru că tu vorbeşti nea-
devăr despre Ismael.
Capitolul 41
Ş i s-a întâmplat în luna a şaptea, că Ismael, fiul lui Netania,
fiul lui Elişama, din sămânţa împărătească şi prinţii îm-
păratului, şi zece bărbaţi cu el, au venit la Ghedalia, fiul lui
Ahicam la Miţpa; şi acolo ei au mâncat pâine împreună în
Miţpa.
2 Atunci s-a ridicat Ismael, fiul lui Netania, şi cei zece băr-
baţi care erau cu el şi l-au lovit pe Ghedalia, fiul lui Ahicam,
fiul lui Şafan, cu sabia şi l-au ucis, pe cel pe care împăratul
Babilonului îl făcuse guvernator peste ţară.
3 Ismael a ucis de asemenea pe toţi iudeii care erau cu el, cu
Ghedalia, la Miţpa şi pe caldeenii care se găseau acolo şi pe
458
bărbaţii de război.
4 Şi s-a întâmplat a doua zi după ce el îl ucisese pe Ghedalia
şi nimeni nu ştia aceasta,
5 Că au venit câţiva din Sihem, din Şilo şi din Samaria, opt-
zeci de bărbaţi, având bărbile lor rase şi hainele lor rupte şi
care se tăiaseră, cu ofrande şi tămâie în mâna lor, pentru a le
aduce la casa DOMNULUI.
6 Şi Ismael, fiul lui Netania, a ieşit de la Miţpa să îi întâlneas-
că, plângând tot timpul cât mergea; şi s-a întâmplat, pe când
i-a întâlnit, că le-a spus: Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam.
7 Şi s-a întâmplat, după ce ei au intrat în mijlocul cetăţii,
că Ismael, fiul lui Netania, i-a ucis şi i-a aruncat în mijlocul
gropii, el şi oamenii care erau cu el.
8 Dar zece oameni s-au găsit între ei care i-au spus lui Ismael:
Nu ne ucide; pentru că avem ascunse în câmp, provizii de
grâu şi de orz şi de untdelemn şi de miere. Astfel el a încetat
şi nu i-a ucis printre fraţii lor.
9 Şi, groapa în care Ismael aruncase toate trupurile moarte
ale oamenilor, pe care îi ucisese din cauza lui Ghedalia, era
aceea pe care împăratul Asa o făcuse de frica lui Baaşa, îm-
păratul lui Israel; şi Ismael, fiul lui Netania, a umplut-o cu
cei ucişi.
10 Atunci Ismael a dus captivi toată rămăşiţa poporului care
era în Miţpa, pe fiicele împăratului şi pe tot poporul care
rămăsese în Miţpa, pe care Nebuzaradan căpetenia gărzii îi
încredinţase lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; şi Ismael, fiul lui
Netania, i-a dus captivi şi s-a depărtat să treacă la amoniţi.
11 ¶ Dar când Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile
armatelor care erau cu el, au auzit de tot răul pe care Ismael,
fiul lui Netania, îl făcuse,
12 Atunci ei au luat pe toţi bărbaţii şi au mers să lupte cu
Ismael, fiul lui Netania, şi l-au găsit aproape de apele mari
care sunt în Gabaon.
13 Şi s-a întâmplat, când tot poporul care era cu Ismael, l-a
văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile ar-
matelor care erau cu el, că s-au veselit.
14 Astfel, tot poporul pe care Ismael îl dusese captiv din
Miţpa s-a întors şi a venit înapoi şi s-a dus la Iohanan, fiul
lui Careah.
15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt
oameni şi a mers la amoniţi.
16 Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor
care erau cu el au luat toată rămăşiţa poporului, pe care au
adus-o înapoi de la Ismael, fiul lui Netania, care venea din
Miţpa, după ce îl ucisese
pe Ghedalia, fiul lui Ahicam: adică pe bărbaţii viteji război-
nici şi pe femei şi pe copii şi pe fameni, pe care i-a adus îna-
poi din Gabaon;
17 Şi s-au depărtat şi au locuit în locuinţele din Chimham,
care este lângă Betleem, pentru a merge să intre în Egipt,
18 Din cauza caldeenilor; pentru că se temeau de ei, pen-
tru că Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui
Ahicam, pe care împăratul Babilonului îl făcuse guvernator
peste ţară.
Capitolul 42
A tunci toate căpeteniile armatelor şi Iohanan, fiul lui
Careah, şi Iezania, fiul lui Hoşaia, şi tot poporul de la
cel mai mic până la cel mai mare, s-au apropiat,
2 Şi i-au spus profetului Ieremia: Să fie, te implorăm, cererea
noastră primită înaintea ta şi roagă-te pentru noi DOMNULUI
Dumnezeului tău, pentru toată această rămăşiţă; (pentru că
 Ieremia 44
am rămas doar puţini din mulţi, precum ne văd ochii tăi);
3 Ca DOMNUL Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să
umblăm şi lucrul pe care să îl facem.
4 Atunci profetul Ieremia le-a spus: V-am auzit; iată, mă voi
ruga DOMNULUI Dumnezeului vostru conform cuvintelor
voastre; şi se va întâmpla, că orice lucru DOMNUL vă va răs-
punde, eu vi-l voi vesti; nu voi ascunde nimic de la voi.
5 Atunci ei i-au spus lui Ieremia: DOMNUL să fie un martor
adevărat şi credincios între noi, dacă nu vom face conform
cu toate lucrurile pentru care DOMNUL Dumnezeul tău te
va trimite la noi.
6 Fie bine sau fie rău, noi vom asculta de vocea DOMNULUI
Dumnezeului nostru, la care te trimitem; ca să ne fie bine,
când facem ce porunceşte vocea DOMNULUI Dumnezeului
nostru.
7 ¶ Şi s-a întâmplat că, după zece zile cuvântul DOMNULUI
a venit la Ieremia.
8 Atunci el l-a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate
căpeteniile armatelor care erau cu el şi pe tot poporul de la
cel mai mic până la cel mai mare,
9 Şi le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel,
la care m-aţi trimis să prezint cererea voastră înaintea lui:
10 Dacă voi veţi rămâne în această ţară, atunci eu vă voi zidi
şi nu vă voi dărâma şi vă voi sădi şi nu vă voi smulge; pentru
că mă pocăiesc de răul pe care vi l-am făcut.
11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă temeţi;
nu vă temeţi de el, spune DOMNUL; pentru că eu sunt cu voi
să vă salvez şi să vă eliberez din mâna lui.
12 Şi vă voi arăta mile, ca el să aibă milă de voi şi să vă facă să
vă întoarceţi în propria voastră ţară.
13 Dar dacă veţi spune: Nu vom locui în această ţară, nici nu
vom asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru,
14 Spunând: Nu; ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu
vom vedea război, nici nu vom auzi sunet de trâmbiţă, nici
nu vom avea foame de pâine; şi acolo vom locui;
15 Ascultaţi acum cuvântul DOMNULUI, voi rămăşiţă a lui
Iuda: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
Dacă în întregime vă veţi îndrepta feţele să intraţi în Egipt şi
să mergeţi să locuiţi temporar acolo;
16 Atunci se va întâmpla, că sabia, de care vă temeţi, vă va
ajunge acolo în ţara Egiptului, şi foametea, de care v-aţi în-
spăimântat, vă va urma îndeaproape acolo în Egipt; şi acolo
veţi muri.
17 Astfel va fi cu toţi oamenii care îşi îndreaptă feţele să
meargă în Egipt să locuiască temporar acolo; vor muri de sa-
bie, de foamete şi de ciumă; şi nimeni dintre ei nu va rămâne
nici nu va scăpa de răul pe care îl voi aduce asupra lor.
18 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Precum mânia mea şi furia mea au fost turnate asupra
locuitorilor Ierusalimului, tot astfel furia mea va fi turnată
asupra voastră, când veţi intra în Egipt; şi veţi fi detestaţi şi
veţi fi o înmărmurire şi un blestem şi o ocară; şi nu veţi mai
vedea acest loc.
19 DOMNUL a spus referitor la voi, voi rămăşiţă a lui Iuda:
Nu mergeţi în Egipt; să ştiţi într-adevăr că v-am avertizat în
această zi.
20 Pentru că voi v-aţi făţărnicit în inimile voastre, când m-
aţi trimis la DOMNUL Dumnezeul vostru, spunând: Roagă-
te pentru noi DOMNULUI Dumnezeul nostru; şi conform cu
toate câte DOMNUL Dumnezeul nostru va spune, astfel să
ne vesteşti şi noi vom face.
21 Şi acum, eu v-am vestit în această zi; dar voi nu aţi făcut ce
459
porunceşte vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru, nici vre-
un lucru pentru care el m-a trimis la voi.
22 De aceea acum să ştiţi, într-adevăr, că veţi muri de sabie,
de foamete şi de ciumă, în locul unde doriţi să mergeţi şi să
locuiţi temporar.
Capitolul 43
Ş i s-a întâmplat, când Ieremia a terminat de vorbit între-
gului popor toate cuvintele DOMNULUI Dumnezeului
lor, pentru care DOMNUL Dumnezeul lor îl trimisese la ei,
toate aceste cuvinte,
2 Că Azaria, fiul lui Hoşaia, şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi
bărbaţii mândri, a vorbit, spunându-i lui Ieremia: Tu vor-
beşti mincinos; DOMNUL Dumnezeul nostru nu te-a trimis
să spui: Nu mergeţi în Egipt să locuiţi temporar acolo;
3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te pune împotriva noastră, pentru
a fi daţi în mâna caldeenilor, ca ei să ne dea la moarte şi să ne
ducă robi în Babilon.
4 Astfel Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armate-
lor şi tot poporul nu au ascultat de vocea DOMNULUI, pen-
tru a locui în ţara lui Iuda.
5 Ci Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor,
au luat toată rămăşiţa lui Iuda care se întorsese din toate
naţiunile, unde fuseseră alungaţi, pentru a locui în ţara lui
Iuda,
6 Pe bărbaţi şi pe femei şi pe copii şi pe fiicele împăratului şi
pe fiecare persoană pe care Nebuzaradan căpetenia gărzii o
lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi pe pro-
fetul Ieremia şi pe Baruc fiul lui Neriia.
7 Astfel ei au intrat în ţara Egiptului, pentru că nu au ascultat
de vocea DOMNULUI; astfel, ei au ajuns până la Tahpanes.
8 ¶ Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia în
Tahpanes, spunând:
9 Ia pietre mari în mâna ta şi ascunde-le în lut, în cuptorul de
cărămizi, care este la intrarea casei lui Faraon în Tahpanes,
înaintea vederii bărbaţilor lui Iuda;
10 Şi spune-le: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul
lui Israel: Iată, eu voi trimite şi voi lua pe Nebucadneţar, îm-
păratul Babilonului, servitorul meu, şi voi pune tronul lui
deasupra acestor pietre pe care le-am ascuns; şi el îşi va în-
tinde cortul împărătesc peste ele.
11 Şi după ce va veni el, va lovi ţara Egiptului şi va da pe cei
care sunt pentru moarte la moarte; şi pe cei care sunt pentru
captivitate la captivitate; şi pe cei care sunt pentru sabie la
sabie.
12 Şi voi aprinde un foc în casele dumnezeilor Egiptului; şi el
le va arde şi pe ei îi va duce captivi; şi el se va înveşmânta cu
ţara Egiptului, precum un păstor se îmbracă cu haina lui; şi
va ieşi de acolo în pace.
13 El va sparge chipurile din Bet-Şemeş, care este în ţara
Egiptului; şi casele dumnezeilor egiptenilor le va arde cu
foc.
Capitolul 44
C uvântul care a venit la Ieremia referitor la toţi iudeii
care locuiau în ţara Egiptului, care locuiau la Migdol şi
la Tahpanes şi la Nof şi în ţinutul Patros, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Aţi
văzut tot răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului şi asu-
pra tuturor cetăţilor lui Iuda; şi, iată, în această zi ele sunt o
pustiire şi nimeni nu locuieşte în ele,
3 Din cauza stricăciunii lor, pe care au făcut-o pentru a mă
 Ieremia 45
provoca la mânie, în aceea că s-au dus să ardă tămâie şi să
servească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei,
nici voi, nici taţii voştri.
4 Totuşi eu am trimis la voi pe toţi servitorii mei profeţii,
ridicându-mă devreme şi trimiţându-i, spunând: Oh, nu fa-
ceţi acest lucru scârbos, pe care eu îl urăsc.
5 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea pen-
tru a se întoarce de la stricăciunea lor, pentru a se opri să
ardă tămâie altor dumnezei.
6 Pentru aceea furia mea şi mânia mea au fost turnate şi s-au
aprins în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele
sunt risipite şi pustiite, precum în această zi.
7 De aceea acum, astfel spune DOMNUL Dumnezeul oşti-
rilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi acest mare rău
împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi băr-
bat şi femeie, prunc şi sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe
nimeni să rămână;
8 În aceea că voi mă provocaţi la mânie cu lucrările mâini-
lor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului,
unde aţi mers să locuiţi, ca să vă stârpiţi şi ca să ajungeţi un
blestem şi o ocară printre toate naţiunile pământului?
9 Aţi uitat voi stricăciunea taţilor voştri şi stricăciunea îm-
păraţilor lui Iuda şi stricăciunea soţiilor lor şi propria voas-
tră stricăciune şi stricăciunea soţiilor voastre, pe care au fă-
cut-o în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
10 Ei nu s-au umilit nici până în această zi, nici nu s-au te-
mut, nici nu au umblat în legea mea, nici în statutele mele, pe
care le-am pus înaintea voastră şi înaintea taţilor voştri.
11 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Iată, îmi voi întoarce faţa împotriva voastră pentru
rău şi pentru a stârpi întreaga Iuda.
12 Şi voi lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a întors faţa pentru a
merge în ţara Egiptului, pentru a locui temporar acolo şi ei
vor fi cu toţii mistuiţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi
mistuiţi prin sabie şi prin foamete; vor muri, de la cel mai
mic până la cel mai mare, prin sabie şi prin foamete; şi vor fi
detestaţi şi o înmărmurire şi un blestem şi o ocară.
13 Fiindcă voi pedepsi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului,
precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu
ciumă;
14 Astfel încât nimeni din rămăşiţa lui Iuda, care a intrat în
ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo, nu va scăpa
nici nu va rămâne, ca să se poată întoarce în ţara lui Iuda,
spre care au dorinţa de a se întoarce şi a locui acolo; pentru
că nimeni nu se va întoarce decât cei care vor scăpa.
15 ¶ Atunci toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tă-
mâie altor dumnezei şi toate femeile care stăteau de faţă în
picioare, o mare mulţime, chiar tot poporul care locuia în
ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, spunând:
16 Cât despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit în numele
DOMNULUI, nu îţi vom da ascultare.
17 Ci vom face, într-adevăr, orice lucru care iese din gura
noastră, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru
a-i turna daruri de băutură, precum am făcut, noi şi taţii
noştri, împăraţii noştri şi prinţii noştri, în cetăţile lui Iuda
şi pe străzile Ierusalimului; pentru că atunci aveam multe
merinde şi eram bine şi nu am văzut nici un rău.
18 Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei ce-
rului şi să îi turnăm daruri de băutură, ne-au lipsit toate lu-
crurile şi am fost mistuiţi cu sabie şi cu foamete.
19 Şi după ce ardeam tămâie împărătesei cerului şi îi turnam
daruri de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, şi îi
460
turnam daruri de băutură, fără bărbaţii noştri?
20 ¶ Atunci Ieremia a spus întregului popor, bărbaţilor şi
femeilor şi întregului popor care îi dăduse acest răspuns,
spunând:
21 Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe
străzile Ierusalimului, voi şi taţii voştri, împăraţii voştri şi
prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit DOMNUL şi i-a
venit în minte?
22 Astfel încât DOMNUL nu v-a mai putut suferi, din cauza
răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-
aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmu-
rire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.
23 Pentru că voi aţi ars tămâie şi pentru că aţi păcătuit îm-
potriva DOMNULUI şi nu aţi ascultat de vocea DOMNULUI,
nici nu aţi umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în
mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum
în această zi.
24 Mai mult, Ieremia a spus întregului popor şi tuturor fe-
meilor: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, tot Iuda, care sun-
teţi în ţara Egiptului;
25 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
spunând: Voi şi soţiile voastre aţi vorbit deopotrivă cu gura
voastră şi aţi împlinit cu mâinile voastre, spunând: Vom îm-
plini cu siguranţă jurămintele noastre pe care le-am jurat,
pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna
daruri de băutură; vă veţi împlini într-adevăr jurămintele şi
într-adevăr vă veţi termina jurămintele.
26 De aceea ascultaţi cuvântul DOMNULUI, tot Iuda care lo-
cuiţi în ţara Egiptului: Iată, eu am jurat prin numele meu
mare, spune DOMNUL , că numele meu nu va mai fi numit în
gura nici unui om din Iuda în toată ţara Egiptului, spunând:
Domnul DUMNEZEU trăieşte.
27 Iată, voi veghea asupra lor spre rău, şi nu spre bine; şi toţi
bărbaţii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului vor fi mistuiţi cu
sabie şi cu foamete, până va fi un sfârşit al lor.
28 Totuşi, un număr mic ce va scăpa de sabie se vor întoarce
din ţara Egiptului în ţara lui Iuda şi toată rămăşiţa lui Iuda
care a mers în ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo,
va cunoaşte ale cui cuvinte vor sta în picioare, ale mele, sau
ale lor.
29 Şi acesta vă va fi un semn, spune DOMNUL , că vă voi pe-
depsi în acest loc, ca să ştiţi că cuvintele mele vor sta în pi-
cioare negreşit împotriva voastră spre rău;
30 Astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi da pe Faraon Hofra
împăratul Egiptului în mâna duşmanilor lui şi în mâna celor
care îi caută viaţa; precum l-am dat pe Zedechia, împăratul
lui Iuda, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului,
duşmanul său şi cel care îi căuta viaţa.
Capitolul 45
C uvântul pe care profetul Ieremia l-a vorbit lui Baruc,
fiul lui Neriia, când a scris aceste cuvinte într-o carte
din gura lui Ieremia, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul
lui Iosia, împăratul lui Iuda, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL , Dumnezeul lui Israel, către tine,
Baruc:
3 Tu ai spus: Îmi este vai mie acum! pentru că DOMNUL a
adăugat mâhnire la întristarea mea; am leşinat în suspinul
meu şi nu găsesc odihnă.
4 Astfel să îi spui: DOMNUL spune astfel: Iată, ceea ce am
zidit voi dărâma şi ceea ce am sădit voi smulge, chiar toată
această ţară.
 Ieremia 48
5 Şi cauţi tu lucruri mari pentru tine? Nu le căuta; pentru că,
iată, voi aduce răul peste toată făptura, spune DOMNUL , dar
viaţa ta ţi-o voi da ca pradă în toate locurile unde mergi.
Capitolul 46
C uvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia
împotriva neamurilor;
2 Împotriva Egiptului, împotriva armatei lui Faraon Neco,
împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufrat în Carchemiş,
pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a lovit-o în
anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui
Iuda.
3 Pregătiţi pavăza şi scutul şi apropiaţi-vă de bătălie.
4 Înhămaţi caii; şi încălecaţi călăreţilor, şi prezentaţi-vă cu
coifurile voastre; ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi cămăşile de
zale.
5 Pentru ce i-am văzut descurajaţi şi întorşi înapoi? Şi puter-
nicii lor sunt doborâţi şi fug iute şi nu privesc înapoi; fiindcă
frica era de jur împrejur, spune DOMNUL .
6 Nu lăsa pe cel iute să fugă, nici pe bărbatul puternic să sca-
pe; ei se vor poticni şi vor cădea spre nord lângă râul Eufrat.
7 Cine este acesta care urcă precum un potop, ale cărui ape
sunt mişcate ca râurile?
8 Egiptul creşte ca un potop şi apele lui sunt mişcate ca râ-
urile; şi el spune: mă voi urca şi voi acoperi pământul; voi
nimici cetatea şi pe locuitorii ei.
9 Urcaţi-vă, voi cailor; şi înfuriaţi-vă, voi carelor; şi să iasă
războinicii; etiopienii şi libienii care mânuiesc scutul; şi lidi-
enii care mânuiesc şi întind arcul.
10 Pentru că aceasta este ziua DOMNULUI Dumnezeului oş-
tirilor, o zi a răzbunării, ca el să se răzbune pe potrivnicii săi;
şi sabia va devora şi va fi săturată şi îmbătată cu sângele lor;
pentru că DOMNUL Dumnezeul oştirilor are un sacrificiu în
ţinutul din nord lângă râul Eufrat.
11 Urcă-te în Galaad şi ia balsam, fecioară, fiica Egiptului;
în zadar vei folosi multe medicamente, fiindcă nu vei fi
vindecată.
12 ¶ Naţiunile au auzit de ruşinea ta şi strigătul tău a umplut
ţara; pentru că viteazul s-a poticnit de cel viteaz şi amândoi
au căzut împreună.
13 Cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit profetului Ieremia,
despre cum Nebucadneţar, împăratul Babilonului, va veni şi
va lovi ţara Egiptului.
14 Vestiţi în Egipt şi faceţi cunoscut în Migdol şi faceţi cu-
noscut în Nof şi în Tahpanes; spuneţi: Stai tare şi pregăteşte-
te; pentru că sabia va mistui de jur împrejurul tău.
15 De ce sunt puternicii tăi măturaţi? Nu au stat în picioare,
pentru că DOMNUL i-a alungat.
16 El a făcut pe mulţi să cadă, da, unul a căzut peste altul; şi
au spus: Ridicaţi-vă şi să mergem din nou la poporul nostru
şi la ţara naşterii noastre, dinaintea sabiei ce oprimă.
17 Ei au strigat acolo: Faraon împăratul Egiptului este doar
un zgomot; el a trecut de timpul rânduit.
18 Precum eu trăiesc, spune Împăratul, al cărui nume este
DOMNUL oştirilor: Într-adevăr, precum Taborul este între
munţi şi precum Carmelul lângă mare, astfel va veni el.
19 Tu fiică locuind în Egipt, pregăteşte-te să mergi în cap-
tivitate; pentru că Noful va fi risipit şi pustiit, fără vreun
locuitor.
20 Egiptul este ca o viţea foarte frumoasă, dar distrugerea
vine; aceasta vine de la nord.
21 De asemenea bărbaţii lui angajaţi sunt în mijlocul lui ca
461
tauri îngrăşaţi; pentru că şi ei s-au întors înapoi şi au fugit
împreună; ei nu au stat în picioare, deoarece ziua nenorocirii
lor şi timpul cercetării lor a venit peste ei.
22 Vocea lui va merge ca un şarpe; pentru că vor mărşălui
cu o armată şi vor veni împotriva lui cu topoare, ca tăietorii
de lemne.
23 Îi vor tăia pădurea, spune DOMNUL , deşi aceasta nu poa-
te fi cercetată; pentru că sunt mai mulţi decât lăcustele şi
sunt nenumăraţi.
24 Fiica Egiptului va fi încurcată; ea va fi predată în mâna
poporului de la nord.
25 DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spune: Iată, voi
pedepsi mulţimea din No şi pe Faraon şi Egiptul, cu dum-
nezeii lor şi împăraţii lor; chiar pe Faraon şi pe toţi cei care
se încred în el;
26 Şi îi voi preda în mâna celor care le caută vieţile şi în
mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, şi în mâna
servitorilor lui; şi după aceea va fi locuit, precum în zilele de
demult, spune DOMNUL .
27 Dar nu te teme tu, servitorul meu Iacob şi nu te descuraja,
Israele; pentru că, iată, te voi salva de departe şi pe sămânţa
ta din ţara captivităţii lor; şi Iacob se va întoarce şi va fi în
odihnă şi în tihnă şi nimeni nu îl va înfricoşa.
28 Nu te teme, servitorul meu Iacob, spune DOMNUL; pen-
tru că eu sunt cu tine; deşi voi mistui deplin toate naţiunile
unde te-am alungat; dar pe tine nu te voi mistui deplin, ci te
voi disciplina cu măsură; totuşi nu te voi lăsa nepedepsit.
Capitolul 47
C uvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia
împotriva filistenilor, înainte ca Faraon să fi lovit Gaza.
2 Astfel spune DOMNUL: Iată, ape se ridică de la nord şi vor
ajunge ca un potop care inundă şi vor inunda ţara şi tot ce
este în ea: cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea; atunci bărbaţii
vor striga şi toţi locuitorii ţării vor urla.
3 La zgomotul tropăitului copitelor cailor săi puternici, la
uruitul carelor sale şi la scârţâitul roţilor sale, taţii nu se vor
uita înapoi la copiii lor din cauza slăbiciunii mâinilor;
4 Din cauza zilei care vine să îi prade pe toţi filistenii şi să
stârpească din Tir şi din Sidon orice ajutor care rămâne;
pentru că DOMNUL va prăda pe filisteni, rămăşiţa ţinutului
din Caftor.
5 Chelie a venit peste Gaza; Ascalonul este stârpit împreună
cu rămăşiţa văii lor; până când îţi vei face tăieturi?
6 Tu, sabie a DOMNULUI, până când nu vei sta liniştită?
Pune-te în teaca ta, odihneşte-te şi linişteşte-te.
7 Cum poate sta liniştită, văzând că DOMNUL i-a dat o po-
runcă împotriva Ascalonului şi împotriva ţărmului mării?
acolo a rânduit-o el.
Capitolul 48
Î mpotriva Moabului, astfel spune DOMNUL oştirilor,
Dumnezeul lui Israel: Vai lui Nebo, pentru că este prădat;
Chiriataimul este încurcat şi luat; Misgabul este încurcat şi
descurajat.
2 Nu va mai fi laudă a Moabului; în Hesbon ei au plănuit răul
împotriva lui; veniţi să îl stârpim de la a fi o naţiune. De ase-
menea tu vei fi stârpit, Madmenule; sabia te va urmări.
3 O voce de strigăt va fi din Horonaim, jefuire şi mare
distrugere.
4 Moabul este distrus; datorită micuţilor lui se aude un
strigăt.
 Ieremia 49
5 Pentru că pe urcuşul din Luhit plânset continuu se va înăl-
ţa; pentru că la coborâşul din Horonaim duşmanii au auzit
un strigăt de distrugere.
6 Fugiţi, salvaţi-vă vieţile şi fiţi ca rug în pustiu.
7 Deoarece te-ai încrezut în lucrările tale şi în tezaurele tale,
tu de asemenea vei fi luat; şi Chemoş va merge în captivitate
cu preoţii săi şi prinţii săi împreună.
8 Şi jefuitorul va veni asupra fiecărei cetăţi şi nici o cetate nu
va scăpa; valea de asemenea va pieri şi câmpia va fi distrusă,
precum DOMNUL a vorbit.
9 Daţi aripi Moabului ca să zboare şi să scape; fiindcă cetăţile
lui vor fi pustiite, fără ca cineva să locuiască în ele.
10 Blestemat fie cel care face înşelător lucrarea DOMNULUI
şi blestemat fie cel care îşi ţine înapoi sabia de la sânge.
11 Moabul a fost în tihnă din tinereţea lui şi s-a aşezat pe
drojdiile lui şi nu a fost golit din vas în vas, nici nu a mers în
captivitate; de aceea, gustul lui a rămas în el şi mirosul lui
nu s-a schimbat.
12 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , că voi trimite
la el, rătăcitori care îl vor face să rătăcească; şi îi vor goli va-
sele şi le vor sparge burdufurile.
13 Şi Moabul se va ruşina de Chemoş, precum casa lui Israel
s-a ruşinat de Betel, încrederea lor.
14 ¶ Cum spuneţi voi: Noi suntem bărbaţi de război, puter-
nici şi tari?
15 Moabul este jefuit şi s-a urcat din cetăţile lui şi tinerii lui
aleşi au coborât la măcel, spune Împăratul, al cărui nume
este DOMNUL oştirilor.
16 Nenorocirea Moabului este aproape să vină şi chinuirea
lui se grăbeşte repede.
17 Toţi cei care sunteţi în jurul lui, jeliţi-l; şi toţi cei care
cunoaşteţi numele său, spuneţi: Cum este frumoasa nuia şi
puternicul toiag sfărâmat!
18 Tu fiică ce locuieşti Dibonul, coboară din gloria ta şi şezi
însetată; pentru că prădătorul Moabului va veni peste tine şi
îţi va distruge fortăreţele.
19 Locuitor al Aroerului, stai lângă cale şi spionează; în-
treabă pe cel care fuge şi pe cea care scapă şi spune: Ce s-a
făcut?
20 Moab este încurcat; pentru că este zdrobit; urlaţi şi stri-
gaţi; spuneţi aceasta în Arnon, că Moabul este jefuit,
21 Şi judecata a venit asupra ţinutului câmpiei, asupra
Holonului şi asupra Iahţahului şi asupra Mefaatului,
22 Şi asupra Dibonului şi asupra lui Nebo şi asupra Bet-
Diblataimului,
23 Şi asupra Chiriataimului şi asupra Bet-Gamului şi asupra
Bet-Meonului,
24 Şi asupra Cheriiotului şi asupra Boţrei şi asupra tuturor
cetăţilor ţării Moabului, de departe şi de aproape.
25 Cornul Moabului este retezat şi braţul lui este frânt, spu-
ne DOMNUL .
26 Îmbătaţi-l; pentru că s-a înălţat împotriva DOMNULUI;
Moabul de asemenea se va tăvăli în vărsătura lui şi de ase-
menea va fi luat în derâdere.
27 Pentru că, nu ţi-a fost Israel un lucru de râs? A fost el gă-
sit printre hoţi? Fiindcă de când ai vorbit despre el, săltai de
bucurie.
28 Voi care locuiţi în Moab, părăsiţi cetăţile şi locuiţi în
stâncă şi fiţi ca porumbelul care îşi face cuibul pe laturile
gurii gropii.
29 Noi am auzit de mândria Moabului (este foarte mândru),
de îngâmfarea lui şi de aroganţa lui şi de mândria lui şi de
462
trufia inimii lui.
30 Cunosc furia lui, spune DOMNUL; dar nu va fi aşa; min-
ciunile lui sunt în zadar.
31 De aceea voi urla eu pentru Moab şi voi striga pentru tot
Moabul; inima mea va jeli pentru bărbaţii din Chir-Heres.
32 O, vie din Sibma, voi plânge pentru tine cu plânsul
Iaezerului; plantele tale au trecut peste mare, ele ajung până
la marea Iaezerului; jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de
vară şi asupra culesului viilor tale.
33 Şi bucurie şi veselie sunt luate din câmpul roditor şi din
ţara Moabului; şi eu am făcut să lipsească vinul din teascu-
rile de vin; nimeni nu va călca cu strigăt; strigătul lor nu va
fi strigăt.
34 De la strigătul Hesbonului până la Eleale şi până la Iahaţ,
au rostit cu vocea lor, de la Ţoar până la Horonaim, pre-
cum o viţea de trei ani; pentru că şi apele Nimrimului vor
fi pustiite.
35 Mai mult, eu voi face să înceteze în Moab, spune DOMNUL ,
pe cel care oferă pe înălţimi şi pe cel care arde tămâie dum-
nezeilor lui.
36 De aceea inima mea va suna pentru Moab ca fluiere şi
inima mea va suna ca fluiere pentru bărbaţii din Chir-Heres;
deoarece bogăţiile pe care le-a dobândit, au pierit.
37 Pentru că fiecare cap va fi chel şi fiecare barbă scurtată; pe
toate mâinile vor fi tăieturi şi pe coapse pânză de sac.
38 Va fi plângere cu stăruinţă pe toate acoperişurile Moabului
şi în străzile lui, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas
în care nu este plăcere, spune DOMNUL .
39 Ei vor urla, spunând: Cum este sfărâmat! Cum a întors
Moabul spatele cu ruşine! Astfel Moabul va fi luat în derâde-
re şi de groază pentru toţi cei din jurul lui.
40 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, el va zbura ca o
acvilă şi îşi va întinde aripile peste Moab.
41 Cheriiotul este luat şi fortăreţele sunt luate prin surprin-
dere şi inimile războinicilor din Moab vor fi, în acea zi, ca
inima unei femei în junghiurile ei.
42 Şi Moabul va fi nimicit ca popor, pentru că s-a înălţat îm-
potriva DOMNULUI.
43 Frica şi groapa şi cursa vor fi asupra ta, locuitor al
Moabului, spune DOMNUL .
44 Cel ce fuge de frică va cădea în groapă; şi cel ce iese afară
din groapă va fi prins în cursă; pentru că eu voi aduce asupra
lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, spune DOMNUL .
45 Cei ce au fugit au stat sub umbra Hesbonului din cauza
puterii duşmanului; dar un foc a ieşit din Hesbon şi o flacără
din mijlocul Sihonului şi va mistui colţul Moabului şi coroa-
na capului celor tumultoşi.
46 Vai ţie, Moabule! Poporul lui Chemoş piere; pentru că fiii
tăi sunt luaţi captivi şi fiicele tale captive.
47 Totuşi voi aduce înapoi captivitatea Moabului în zile-
le de pe urmă, spune DOMNUL . Până aici este judecata
Moabului.
Capitolul 49
R eferitor la amoniţi, astfel spune DOMNUL: Nu are
Israel fii? Nu are el moştenitor? De ce atunci împăra-
tul lor moşteneşte Gadul şi poporul său locuieşte în cetăţile
lui?
2 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , că voi face să
fie auzit zgomot de război în Raba amoniţilor; şi aceasta va
fi o movilă pustiită şi fiicele ei vor fi arse cu foc; atunci Israel
va fi moştenitorul celor ce au fost moştenitorii lui, spune
 Ieremia 50
DOMNUL .
3 Urlă, Hesbonule, pentru că cetatea Ai este jefuită; strigaţi,
fiice ale Rabei, încingeţi-vă cu pânză de sac; plângeţi şi aler-
gaţi încoace şi încolo lângă îngrădituri; pentru că regele lor
va merge în captivitate şi preoţii lui şi prinţii lui împreună.
4 Pentru ce te lauzi tu cu văile, valea ta curgătoare, fiică de-
căzută? care se încrede în tezaurele ei, spunând: Cine va veni
la mine?
5 Iată, voi aduce o frică asupra ta, spune Domnul
DUMNEZEUL oştirilor, de la toţi cei care sunt în jurul tău;
şi veţi fi alungaţi fiecare om, drept înainte; şi nimeni nu îl va
aduna pe cel care rătăceşte.
6 Şi după aceea voi aduce înapoi pe captivii copiilor lui
Amon, spune DOMNUL .
7 ¶ Referitor la Edom, astfel spune DOMNUL oştirilor: Nu
mai este înţelepciune în Teman? A pierit sfatul de la cei pru-
denţi? A dispărut înţelepciunea lor?
8 Fugiţi, întoarceţi-vă înapoi, locuiţi în adânc locuitori ai
Dedanului; pentru că voi aduce nenorocirea lui Esau asupra
lui, la timpul când îl voi cerceta.
9 Dacă culegătorii de struguri vin la tine, nu ar lăsa ei câteva
boabe de cules? Dacă hoţi vin noaptea, ei vor distruge până
când au destul.
10 Dar eu l-am dezgolit pe Esau, am descoperit locurile lui
ascunse şi el nu va fi în stare să se ascundă; sămânţa lui este
jefuită, şi fraţii lui, şi vecinii lui, şi el nu mai este.
11 Lasă pe ai tăi copii fără tată, eu îi voi păstra în viaţă; şi
văduvele tale să se încreadă în mine.
12 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, cei a căror judeca-
tă nu era să bea din pahar, îl vor bea negreşit; şi eşti tu acela
care va rămâne cu totul nepedepsit? Nu vei rămâne nepe-
depsit, ci îl vei bea negreşit.
13 Pentru că am jurat pe mine însumi, spune DOMNUL , că
Boţra va deveni o pustiire, o ocară, o risipire şi un blestem; şi
toate cetăţile ei vor fi risipiri veşnice.
14 Am auzit un zvon de la DOMNUL şi un ambasador este
trimis printre păgâni, spunând: Adunaţi-vă şi veniţi împo-
triva ei şi ridicaţi-vă la bătălie.
15 Pentru că, iată, te voi face mic printre păgâni şi dispreţuit
printre oameni.
16 Groaza ta şi mândria inimii tale te-a înşelat, tu care locu-
ieşti în crăpăturile stâncii, care ţii înălţimea dealului; chiar
dacă ţi-ai face cuibul la fel de înalt ca acvila, te voi coborî de
acolo, spune DOMNUL .
17 De asemenea Edomul va fi o pustiire; oricine trece pe lân-
gă el va fi înmărmurit şi va fluiera la toate plăgile lui.
18 Ca la răsturnarea Sodomei şi Gomorei şi a cetăţilor vecine
lor, spune DOMNUL , nici un om nu va trăi acolo, nici un fiu
al omului nu va locui în el.
19 Iată, el va urca precum un leu din umflarea Iordanului
împotriva locuinţei celui tare; dar deodată îl voi face să fugă
din ea; şi cine este un om ales pe care să îl rânduiesc peste el?
Pentru că cine este ca mine? Şi cine îmi va rândui timpul? Şi
cine este acest păstor care va sta în picioare înaintea mea?
20 De aceea ascultaţi sfatul DOMNULUI, pe care el l-a hotă-
rât împotriva Edomului; şi scopurile lui pe care le-a hotărât
împotriva locuitorilor Temanului: Într-adevăr cei mai mici
ai turmei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face locuinţe-
le pustii împreună cu ei.
21 Pământul se mişcă la zgomotul căderii lor, la strigăt, zgo-
motul lui s-a auzit la Marea Roşie.
22 Iată, el va urca şi va zbura ca acvila şi îşi va întinde aripile
463
împotriva Boţrei; şi în acea zi inima războinicilor Edomului
va fi ca inima unei femei în junghiurile ei.
23 ¶ Referitor la Damasc. Hamatul şi Arpadul este încurcat;
pentru că au auzit veşti rele; ele au inimă slabă; este tristeţe
pe mare; ea nu se poate linişti.
24 Damascul a slăbit şi se întoarce să fugă şi frica l-a apu-
cat; chin şi întristări l-au apucat, ca pe o femeie în durerile
naşterii.
25 Cum nu este cetatea laudei lăsată, cetatea bucuriei mele!
26 De aceea tinerii ei vor cădea pe străzile ei şi toţi bărbaţii
de război vor fi stârpiţi în acea zi, spune DOMNUL oştirilor.
27 Şi eu voi aprinde un foc în zidul Damascului şi acesta va
mistui palatele lui Ben-Hadad.
28 ¶ Referitor la Chedar şi referitor la împărăţiile Haţorului,
pe care Nebucadneţar împăratul Babilonului le va lovi, astfel
spune DOMNUL: Ridicaţi-vă, urcaţi-vă la Chedar şi jefuiţi pe
bărbaţii estului.
29 Corturile şi turmele lor, ei le vor lua; vor lua pentru ei co-
voarele lor şi toate vasele lor şi cămilele lor; şi vor striga către
ei: Frică este de fiecare parte.
30 Fugiţi, duceţi-vă foarte departe, locuiţi în adânc, voi locu-
itori ai Haţorului, spune DOMNUL; pentru că Nebucadneţar,
împăratul Babilonului, a făcut sfat împotriva voastră şi a
conceput un plan împotriva voastră.
31 Ridicaţi-vă, urcaţi-vă la naţiunea bogată, care locuieşte
fără grijă, spune DOMNUL , care nu are nici porţi nici zăvoa-
re, care locuieşte singură.
32 Şi cămilele lor vor fi o jefuire şi mulţimea vitelor lor, o
pradă; şi eu îi voi împrăştia în toate vânturile pe cei din col-
ţurile cele mai îndepărtate; şi voi aduce nenorocirea lor din
toate părţile lor, spune DOMNUL .
33 Şi Haţorul va fi o locuinţă pentru dragoni şi o pustiire
pentru totdeauna; nici un om nu va trăi acolo, nici vreun fiu
al omului nu va locui în el.
34 ¶ Cuvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia
împotriva Elamului la începutul domniei lui Zedechia, îm-
păratul lui Iuda, spunând,
35 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, voi frânge arcul
Elamului, mai marele puterii lor.
36 Şi asupra Elamului voi aduce cele patru vânturi de la cele
patru colţuri ale cerului şi îi voi împrăştia spre toate acele
vânturi, şi nu va fi naţiune la care cei alungaţi ai Elamului
să nu vină.
37 Fiindcă voi face Elamul să se descurajeze înaintea duş-
manilor lor şi înaintea celor care le caută viaţa; şi voi aduce
răul asupra lor, mânia mea aprinsă, spune DOMNUL; şi voi
trimite sabia după ei, până când îi voi fi mistuit;
38 Şi voi pune tronul meu în Elam şi voi nimici de acolo pe
împărat şi pe prinţi, spune DOMNUL .
39 Dar se va întâmpla în zilele de pe urmă, că voi întoarce pe
captivii Elamului, spune DOMNUL .
Capitolul 50
C uvântul pe care DOMNUL l-a vorbit împotriva
Babilonului şi împotriva ţării caldeenilor prin profetul
Ieremia.
2 Vestiţi printre naţiuni şi faceţi cunoscut şi înălţaţi un steag;
faceţi cunoscut şi nu ascundeţi; spuneţi: Babilonul este luat,
Bel este încurcat, Merodacul este zdrobit în bucăţi; idolii lui
sunt încurcaţi, chipurile lui sunt zdrobite în bucăţi.
3 Pentru că din nord se urcă o naţiune împotriva lui, care
îi va face ţara pustie şi nimeni nu va locui în ea; ei se vor
 Ieremia 50
îndepărta, vor pleca, deopotrivă om şi animal.
4 În acele zile şi în acel timp, spune DOMNUL , copiii lui Israel
vor veni, ei şi copiii lui Iuda împreună, mergând şi plângând;
ei vor merge şi vor căuta pe DOMNUL Dumnezeul lor.
5 Vor întreba de calea spre Sion cu feţele lor înspre acolo,
spunând: Veniţi şi să ne alăturăm DOMNULUI într-un legă-
mânt veşnic ce nu va fi uitat.
6 Poporul meu a fost oi pierdute; păstorii lor i-au făcut să se
rătăcească, i-au abătut pe munţi; au mers de la munte la deal,
au uitat locul lor de odihnă.
7 Toţi cei care i-au găsit i-au mâncat; şi potrivnicii lor au
spus: Nu călcăm legea, pentru că ei au păcătuit împotriva
DOMNULUI, locuinţa dreptăţii, chiar DOMNUL , speranţa
taţilor lor.
8 Îndepărtaţi-vă din mijlocul Babilonului şi ieşiţi din ţara
caldeenilor şi fiţi ca ţapii înaintea turmelor.
9 ¶ Pentru că, iată, eu voi ridica şi voi face să urce împotriva
Babilonului o adunare de mari naţiuni din ţara de la nord; şi
ele se vor desfăşura împotriva lui; de acolo el va fi luat; săge-
ţile lor vor fi ca ale unui viteaz puternic şi priceput; nici una
nu se va întoarce în zadar.
10 Şi Caldeea va fi o pradă: toţi cei care o prădează se vor
sătura, spune DOMNUL .
11 Deoarece aţi fost veseli, deoarece v-aţi bucurat, voi nimi-
citori ai moştenirii mele, deoarece v-aţi îngrăşat ca viţeaua
la iarbă şi mugiţi ca taurii;
12 Mama voastră va fi mult încurcată; cea care v-a născut
va fi ruşinată; iată, cea mai de pe urmă dintre naţiuni va fi o
pustie, un pământ uscat şi un deşert.
13 Din cauza mâniei DOMNULUI aceasta nu va fi locuită,
ci va fi cu totul pustiită; oricine trece pe lângă Babilon va fi
înmărmurit şi va fluiera la toate plăgile lui.
14 Desfăşuraţi-vă împotriva Babilonului de jur împrejur; voi
toţi care încordaţi arcul, trageţi spre el, nu cruţaţi nici o să-
geată; pentru că a păcătuit împotriva DOMNULUI.
15 Strigaţi împotriva lui de jur împrejur; el şi-a dat mâna;
temeliile lui au căzut, zidurile lui sunt dărâmate; pentru că
aceasta este răzbunarea DOMNULUI; răzbunaţi-vă asupra
lui; precum el v-a făcut, faceţi-i lui.
16 Stârpiţi pe semănător din Babilon şi pe cel care mânuieş-
te secera în timpul secerişului: de teama sabiei asupritoare
ei se vor întoarce fiecare la poporul său şi vor fugi fiecare la
ţara lui.
17 Israel este o oaie risipită; leii l-au alungat; mai întâi îm-
păratul Asiriei l-a mistuit; şi la urmă acest Nebucadneţar,
împăratul Babilonului, i-a zdrobit oasele.
18 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui,
precum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
19 Şi voi întoarce pe Israel la locuinţa lui şi el va paşte pe
Carmel şi pe Basan şi sufletul lui se va sătura pe muntele lui
Efraim şi Galaad.
20 În acele zile şi în acel timp, spune DOMNUL , nelegiuirea
lui Israel va fi căutată şi nu va mai fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu
se vor găsi; pentru că îi voi ierta pe aceia pe care îi păstrez.
21 ¶ Urcă-te împotriva ţării Merataimului, chiar împotriva
ei şi împotriva locuitorilor Pecodului; risipeşte şi distruge
deplin după ei, spune DOMNUL , şi fă conform cu tot ce ţi-
am poruncit.
22 Zgomot de bătălie şi de mare distrugere este în ţară.
23 Cum este ciocanul întregului pământ tăiat în bucăţi şi
zdrobit! Cum a ajuns Babilonul o pustiire printre naţiuni!
464
24 Eu ţi-am întins o cursă şi tu de asemenea eşti prins,
Babilonule şi nu ţi-ai dat seama; ai fost găsit şi de asemenea
prins, deoarece ai luptat împotriva DOMNULUI.
25 DOMNUL şi-a deschis casa de arme şi a scos armele in-
dignării sale; pentru că aceasta este lucrarea Domnului
DUMNEZEUL oştirilor în ţara caldeenilor.
26 Veniţi împotriva lui de la cea mai depărtată graniţă, des-
chideţi-i depozitele; ridicaţi-l în grămezi şi nimiciţi-l deplin;
să nu fie nimic lăsat din el.
27 Ucideţi-i toţi taurii; să coboare la măcel; vai lor! Pentru că
le-a venit ziua, timpul cercetării lor.
28 Vocea celor care fug şi scapă din ţara Babilonului, să ves-
tească în Sion răzbunarea DOMNULUI Dumnezeului nos-
tru, răzbunarea templului său.
29 Chemaţi împreună pe arcaşi împotriva Babilonului; voi
toţi care încordaţi arcul, aşezaţi-vă tabăra împotriva lui de
jur împrejur; să nu scape nimeni din el; răsplătiţi-i conform
lucrării lui; conform cu tot ce a făcut, faceţi-i lui; pentru că
a fost mândru împotriva DOMNULUI, împotriva Celui Sfânt
al lui Israel.
30 De aceea tinerii lui vor cădea pe străzi şi toţi bărbaţii lui
de război vor fi stârpiţi în acea zi, spune DOMNUL .
31 Iată, eu sunt împotriva ta, tu cel mai mândru, spune
Domnul DUMNEZEUL oştirilor; pentru că ziua ta a venit,
timpul în care te voi cerceta.
32 Şi cel mai mândru se va poticni şi va cădea şi nimeni nu
îl va ridica; şi voi aprinde un foc în cetăţile lui şi acesta va
mistui totul de jur împrejurul lui.
33 ¶ Astfel spune DOMNUL oştirilor: Copiii lui Israel şi co-
piii lui Iuda au fost oprimaţi împreună; şi toţi cei care i-au
luat captivi i-au ţinut tare; ei au refuzat să le dea drumul.
34 Răscumpărătorul lor este puternic; DOMNUL oştirilor
este numele lui; el va pleda în întregime cauza lor, ca să dea
odihnă ţării, şi să neliniştească pe locuitorii Babilonului.
35 O sabie este asupra caldeenilor, spune DOMNUL şi asu-
pra locuitorilor Babilonului şi asupra prinţilor lui şi asupra
înţelepţilor lui.
36 O sabie este asupra mincinoşilor; şi ei vor înnebuni; o sa-
bie este asupra războinicilor lor şi ei se vor descuraja.
37 O sabie este asupra cailor lor şi asupra carelor lor şi asupra
întregului popor amestecat care este în mijlocul lui; şi ei vor
ajunge ca femeile; o sabie este asupra tezaurelor lui; şi ele vor
fi jefuite.
38 O secetă este asupra apelor lui; şi ele vor fi uscate; pentru
că aceasta este ţara chipurilor cioplite şi ei sunt nebuni după
idolii lor.
39 De aceea fiarele sălbatice ale deşertului cu fiarele sălbatice
ale insulelor vor locui acolo şi bufniţele vor locui în el; şi nu
va mai fi locuit niciodată; nici nu va fi locuit din generaţie
în generaţie.
40 Precum Dumnezeu a răsturnat Sodoma şi Gomora şi ce-
tăţile lor vecine, spune DOMNUL , tot astfel nici un om nu va
trăi acolo, nici vreun fiu al omului nu va locui în el.
41 Iată, un popor va veni de la nord şi o mare naţiune şi mul-
ţi împăraţi se vor ridica de la marginile pământului.
42 Ei vor ţine arcul şi lancea; ei sunt cruzi şi nu vor arăta
milă; vocea lor va răcni ca marea şi ei vor călări pe cai, fie-
care desfăşurat, ca un bărbat la bătălie, împotriva ta, fiică a
Babilonului.
43 Împăratul Babilonului a auzit mărturia despre ei şi mâi-
nile lui au slăbit; chinul l-a apucat şi junghiuri ca ale unei
femei în durerile naşterii.
 Ieremia 51
44 Iată, ca un leu, el va urca din umflarea Iordanului la locu-
inţa celor tari; dar îi voi face să fugă dintr-odată de el; şi cine
este alesul, pe care să îl rânduiesc peste el? Pentru că cine este
ca mine? Şi cine îmi va rândui timpul? Şi cine este acel păstor
care va sta în picioare înaintea mea?
45 De aceea ascultaţi sfatul DOMNULUI, pe care l-a hotărât
împotriva Babilonului; şi planurile lui, pe care le-a hotărât
împotriva ţării caldeenilor; Într-adevăr cei mai mici ai tur-
mei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face pustii locuinţa
din cauza lor.
46 La zgomotul luării Babilonului pământul se mişcă şi stri-
gătul este auzit printre naţiuni.
Capitolul 51
A stfel spune DOMNUL: Iată, voi ridica împotriva
Babilonului şi împotriva celor ce locuiesc în mijlocul
celor ce se ridică împotriva mea, un vânt nimicitor;
2 Şi voi trimite în Babilon vânturători, care îl vor vântura şi
îi vor goli ţara; pentru că în ziua tulburării ei vor fi împotriva
lui de jur împrejur.
3 Împotriva celui ce încordează arcul, arcaşul să îşi întindă
arcul şi împotriva celui care se înalţă în cămaşa lui de zale;
şi nu cruţaţi pe tinerii lui; nimiciţi în întregime toată oştirea
lui.
4 Astfel, cei ucişi vor cădea în ţara caldeenilor şi cei care sunt
străpunşi pe străzile ei.
5 Pentru că Israel nu a fost părăsit, nici Iuda de Dumnezeul
său, de DOMNUL oştirilor; deşi ţara lor a fost umplută cu
păcat împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
6 Fugiţi din mijlocul Babilonului şi să îşi scape fiecare om
sufletul său; nu fiţi stârpiţi în nelegiuirea lui; pentru că aces-
ta este timpul răzbunării DOMNULUI; el îi va întoarce o
răsplată.
7 Babilonul a fost un pahar de aur în mâna DOMNULUI, care
a îmbătat tot pământul; naţiunile au băut din vinul lui; de
aceea naţiunile au înnebunit.
8 Babilonul a căzut dintr-odată şi este distrus; urlaţi pen-
tru el; luaţi balsam pentru durerea lui, dacă astfel s-ar putea
vindeca.
9 Am căutat să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat; pă-
răsiţi-l şi să mergem fiecare în ţara sa; pentru că judecata lui
ajunge până la cer şi este înălţată până la ceruri.
10 DOMNUL a scos la lumină dreptatea noastră; veniţi, şi să
vestim în Sion lucrarea DOMNULUI Dumnezeul nostru.
11 Lustruiţi săgeţile; adunaţi scuturile; DOMNUL a ridicat
duhul împăraţilor mezilor; pentru că planul său este împo-
triva Babilonului, pentru a-l nimici; deoarece aceasta este
răzbunarea DOMNULUI, răzbunarea templului său.
12 Ridicaţi steagul împotriva zidurilor Babilonului, întă-
riţi garda, puneţi paznici, pregătiţi ambuscadele; pentru că
DOMNUL deopotrivă a plănuit şi a făcut ceea ce a vorbit îm-
potriva locuitorilor Babilonului.
13 Tu, cel care locuieşti pe multe ape, bogat în comori, ţi-a
venit sfârşitul, măsura lăcomiei tale.
14 DOMNUL oştirilor a jurat pe el însuşi, spunând: Cu si-
guranţă te voi umple cu oameni, precum cu omizi; şi ei vor
înălţa un strigăt împotriva ta.
15 El a făcut pământul prin puterea lui, a întemeiat lumea
prin înţelepciunea lui şi a întins cerul prin înţelegerea lui.
16 Când face să îi răsune vocea, o mulţime de ape sunt în
ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pămân-
tului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din
465
tezaurele lui.
17 Fiecare om este neghiob prin cunoaşterea lui; fiecare topi-
tor este încurcat prin chipul cioplit; deoarece chipul lui tur-
nat este falsitate şi nu este suflare în ele.
18 Ele sunt zădărnicie, lucrarea înşelătoriilor; vor pieri la
timpul cercetării lor.
19 Partea lui Iacob nu este ca ei; pentru că el este făuritorul a
toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: DOMNUL
oştirilor este numele lui.
20 Tu eşti securea mea de bătălie şi armele de război; fiindcă
cu tine voi zdrobi în bucăţi naţiunile şi cu tine voi distruge
împărăţiile;
21 Şi cu tine voi zdrobi în bucăţi calul şi călăreţul lui; şi cu
tine voi zdrobi în bucăţi carul şi pe conducătorul lui;
22 Cu tine de asemenea voi zdrobi în bucăţi pe bărbat şi pe
femeie; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi pe bătrân şi pe tânăr; şi
cu tine voi zdrobi în bucăţi pe tânăr şi pe tânără;
23 De asemenea, cu tine, voi zdrobi în bucăţi pe păstor şi
turma lui; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi pe agricultor şi pe-
rechea lui de boi; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi căpetenii şi
conducători.
24 Şi voi întoarce Babilonului şi tuturor locuitorilor din
Caldeea tot răul lor pe care l-au făcut în Sion înaintea ochi-
lor voştri, spune DOMNUL .
25 Iată, spune DOMNUL , eu sunt împotriva ta, munte dis-
trugător, tu care distrugi tot pământul; şi eu îmi voi întinde
mâna asupra ta şi te voi rostogoli de pe stânci şi te voi face
un munte ars.
26 Şi ei nu vor lua din tine piatră pentru colţ, nici pia-
tră pentru temelii, ci vei fi pustiit pentru totdeauna, spune
DOMNUL .
27 Înălţaţi un steag în ţară, sunaţi trâmbiţa printre naţiuni,
pregătiţi naţiunile împotriva lui, chemaţi împotriva lui îm-
părăţiile din Ararat, Miniu şi Aşchenaz; rânduiţi o căpete-
nie împotriva lui; faceţi caii să urce ca omizile zburlite.
28 Pregătiţi împotriva lui naţiunile împreună cu împăraţii
mezilor, pe căpeteniilor lor şi pe toţi conducătorii lor şi toată
ţara domniei lui.
29 Şi ţara se va cutremura şi va fi chinuită; pentru că fiecare
hotărâre a DOMNULUI se va împlini împotriva Babilonului,
pentru a face ţara Babilonului o pustiire fără locuitor.
30 Războinicii Babilonului au încetat să lupte, au rămas în
întăriturile lor, puterea lor s-a sfârşit; au devenit ca femeile;
au ars locuinţele lui; zăvoarele lui sunt sparte.
31 Un alergător va alerga să întâlnească pe un altul, şi un me-
sager să întâlnească pe un altul, pentru a arăta împăratului
Babilonului că cetatea lui este luată până la margine,
32 Şi că trecătorile sunt astupate şi trestiile le-au ars cu foc şi
bărbaţii de război sunt înspăimântaţi.
33 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui
Israel: Fiica Babilonului este ca o arie de vânturat, este tim-
pul să o vântur; încă puţin şi timpul secerişului ei va veni.
34 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a
zdrobit, m-a făcut un vas gol, m-a înghiţit ca un dragon, el
şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele, m-a alungat.
35 Violenţa făcută mie şi cărnii mele să fie asupra Babilonului,
va spune locuitorul Sionului; şi sângele meu asupra locuito-
rilor din Caldeea, va spune Ierusalimul.
36 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, eu voi pleda cauza ta
şi te voi răzbuna; şi îi voi usca marea şi îi voi seca izvoarele.
37 Şi Babilonul va deveni ruine, o locuinţă pentru dragoni, o
înmărmurire şi un fluierat, fără locuitor.
 Ieremia 52
38 Ei vor răcni împreună ca leii; vor striga ca puii de lei.
39 În înfierbântarea lor le voi face ospeţe şi îi voi îmbăta, ca
să se bucure şi să doarmă un somn veşnic şi să nu se trezeas-
că, spune DOMNUL .
40 Îi voi coborî ca pe miei la măcel, ca pe berbeci cu ţapi.
41 Cum este Şeşacul luat! Şi cum este luată prin surprindere
lauda întregului pământ! Cum a devenit Babilonul o înmăr-
murire printre naţiuni!
42 Marea a venit peste Babilon; el a fost acoperit de mulţi-
mea valurilor ei.
43 Cetăţile lui sunt o risipire, un pământ uscat şi un pustiu,
o ţară în care nu trăieşte nimeni, nici nu trece prin ea vreun
fiu al omului.
44 Şi voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi scoate din gura lui
ceea ce el a înghiţit; şi naţiunile nu vor mai curge spre el; da,
zidul Babilonului va cădea.
45 Poporul meu, Ieşiţi din mijlocul lui şi să îşi scape fiecare
om sufletul de mânia aprinsă a DOMNULUI.
46 Şi nu cumva inima voastră să leşine şi să vă temeţi de zvo-
nul care va fi auzit în ţară; un zvon va veni deopotrivă într-
un an şi după aceasta în alt an va veni un zvon şi violenţă va
fi în ţară, conducător împotriva altui conducător.
47 De aceea, iată, vin zilele, că voi face judecată asupra chi-
purilor cioplite ale Babilonului; şi toată ţara lui va fi încurca-
tă şi toţi cei ucişi ai lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce este în ele vor cânta
pentru Babilon; pentru că jefuitorii vor veni asupra lui de la
nord, spune DOMNUL .
49 Precum Babilonul a făcut pe cei ucişi ai lui Israel să cadă,
tot astfel la Babilon vor cădea cei ucişi ai întregului pământ.
50 Voi cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu staţi nemişcaţi;
amintiţi-vă de DOMNUL de departe şi Ierusalimul să urce la
mintea voastră.
51 Noi suntem încurcaţi deoarece am auzit ocara; ruşinea
ne-a acoperit feţele; pentru că străinii au intrat în sanctuare-
le casei DOMNULUI.
52 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL , că voi face ju-
decată asupra chipurilor lui cioplite; şi în toată ţara lui cei
răniţi vor geme.
53 De s-ar înălţa Babilonul până la cer şi de şi-ar întări înăl-
ţimea tăriei lui, totuşi de la mine vor veni jefuitori la el, spu-
ne DOMNUL .
54 Sunetul unui strigăt vine din Babilon şi mare distrugere
din ţara caldeenilor;
55 Pentru că DOMNUL a jefuit Babilonul şi a nimicit din el
acea voce mare; când valurile lui răcnesc ca nişte ape mari,
vuietul vocii lor este rostit;
56 Pentru că prădătorul a venit împotriva lui, împotriva
Babilonului şi războinicii lui sunt luaţi, fiecare arc al lor este
frânt; pentru că DOMNUL Dumnezeul recompenselor va
răsplăti negreşit.
57 Şi îi voi îmbăta pe prinţii lui şi pe înţelepţii lui, pe căpe-
teniile lui şi pe conducătorii lui şi pe războinicii lui; şi ei vor
dormi un somn veşnic şi nu se vor trezi, spune Împăratul al
cărui nume este DOMNUL oştirilor.
58 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Zidurile late ale
Babilonului vor fi în întregime zdrobite şi porţile lui înalte
vor fi arse cu foc; şi oamenii vor lucra în zadar şi poporul va
lucra în foc şi vor obosi.
59 ¶ Cuvântul pe care profetul Ieremia l-a poruncit lui Seraia,
fiul lui Neriia fiul, lui Mahseia, când a mers cu Zedechia, îm-
păratul lui Iuda, în Babilon în al patrulea an al domniei lui.
466
Şi acest Seraia era un prinţ liniştit.
60 Astfel Ieremia a scris într-o carte tot răul care va veni asu-
pra Babilonului, chiar toate aceste cuvinte care sunt scrise
împotriva Babilonului.
61 Şi Ieremia i-a spus lui Seraia: Când vei veni în Babilon şi
vei vedea şi vei citi toate aceste cuvinte;
62 Atunci să spui: DOAMNE , tu ai vorbit împotriva acestui
loc, pentru a-l stârpi, ca nimeni să nu rămână în el, nici om
nici animal, ci acesta să fie pustiit pentru totdeauna.
63 Şi va fi aşa: când vei termina de citit această carte, să legi
de ea o piatră şi să o arunci în mijlocul Eufratului;
64 Şi să spui: Astfel se va scufunda Babilonul şi nu se va ridi-
ca din răul pe care îl voi aduce asupra lui; şi vor obosi. Până
aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Capitolul 52
Z edechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când
a început să domnească şi a domnit unsprezece ani
în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui
Ieremia, din Libna.
2 Şi el a făcut ceea ce era rău în ochii DOMNULUI, conform
cu tot ce făcuse Ioiachim.
3 Fiindcă prin mânia DOMNULUI s-a întâmplat în Ierusalim
şi în Iuda, până când i-a alungat din prezenţa sa, că Zedechia
s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului.
4 Şi s-a întâmplat în al nouălea an al domniei lui, în luna
a zecea, în ziua a zecea a lunii, că Nebucadneţar împăra-
tul Babilonului, a venit, el şi toată armata lui, împotriva
Ierusalimului şi şi-au aşezat tabăra împotriva lui şi au zidit
forturi împotriva lui de jur împrejur.
5 Astfel cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea
al împăratului Zedechia.
6 Şi în luna a patra, în a noua zi a lunii, foametea era aspră în
cetate, astfel încât nu era pâine pentru poporul ţării.
7 Atunci cetatea a fost spartă şi toţi bărbaţii de război au
fugit şi au ieşit din cetate noaptea pe calea porţii dintre cele
două ziduri, care era lângă grădina împăratului; (acum, cal-
deenii erau lângă cetate de jur împrejur) şi ei au mers pe ca-
lea câmpiei.
8 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe împărat şi l-a ajuns
pe Zedechia în câmpiile Ierihonului; şi toată armata lui s-a
împrăştiat de la el.
9 Atunci ei l-au prins pe împărat şi l-au dus la împăratul
Babilonului la Ribla în ţara Hamatului; unde el a rostit ju-
decată asupra lui.
10 Şi împăratul Babilonului a ucis pe fiii lui Zedechia înain-
tea ochilor lui; el a ucis de asemenea pe toţi prinţii lui Iuda
în Ribla.
11 Atunci i-a scos ochii lui Zedechia; şi împăratul Babilonului
l-a legat în lanţuri şi l-a dus în Babilon şi l-a pus în închisoare
până în ziua morţii lui.
12 ¶ Şi în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, care era în al
nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, a venit Nebuzaradan căpetenia gărzii, care ser-
vea împăratului Babilonului, la Ierusalim,
13 Şi a ars casa DOMNULUI şi casa împăratului; şi toate ca-
sele din Ierusalim şi pe toate casele oamenilor mari, le-a ars
cu foc;
14 Şi toată armata caldeenilor care era cu căpetenia gărzii a
dărâmat toate zidurile Ierusalimului de jur împrejur.
15 Atunci Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi pe
anumiţi dintre săracii poporului şi restul poporului care
 Ieremia 52
rămăsese în cetate şi pe aceia care trecuseră, care trecuseră
la împăratul Babilonului; şi restul mulţimii.
16 Dar Nebuzaradan căpetenia gărzii a lăsat dintre săracii
ţării ca viticultori şi agricultori.
17 De asemenea caldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă care
erau în casa DOMNULUI, şi postamentele şi marea de aramă
care erau în casa DOMNULUI şi au dus toată arama lor în
Babilon.
18 Au luat de asemenea oalele şi lopeţile şi mucările şi bolu-
rile şi lingurile şi toate vasele de aramă cu care ei serveau.
19 Şi căpetenia gărzii a luat de asemenea căldările şi tăvile
pentru cărbuni şi bolurile şi oalele şi sfeşnicele şi lingurile şi
paharele; ceea ce era de aur, în aur, şi ceea ce era de argint,
în argint.
20 Cei doi stâlpi, o mare şi cei doisprezece boi care erau sub
postamente, pe care împăratul Solomon îi făcuse în casa
DOMNULUI; arama tuturor acestor vase era de necântărit.
21 Şi referitor la stâlpi, înălţimea unui stâlp era de optspreze-
ce coţi; şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; şi grosimea
lui era de patru degete; acesta era gol pe interior.
22 Şi un capitel de aramă era deasupra lui; şi înălţimea unui
capitel era de cinci coţi cu o reţea şi rodii pe capitel de jur
împrejur, totul de aramă. Al doilea stâlp şi rodiile erau ase-
mănătoare acestora.
23 Şi erau nouăzeci şi şase de rodii pe o parte; şi toate rodiile
de pe reţea erau o sută de jur împrejur.
24 ¶ Şi căpetenia gărzii a luat pe Seraia, marele preot; şi pe
Ţefania al doilea preot şi pe cei trei paznici ai uşii;
25 A luat de asemenea din cetate un famen care avusese în-
sărcinarea asupra bărbaţilor de război; şi şapte bărbaţi dintre
467
cei care erau aproape de faţa împăratului, care se găseau în
cetate; şi pe mai marele scrib al oştirii, care înrola poporul
ţării; şi şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care se găseau în
mijlocul cetăţii.
26 Astfel Nebuzaradan căpetenia gărzii i-a luat şi i-a adus la
împăratul Babilonului la Ribla.
27 Şi împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a dat la moarte la
Ribla în ţara Hamatului. Astfel Iuda a fost dus captiv din
propria lui ţară.
28 Acesta este poporul pe care Nebucadneţar l-a dus captiv,
în anul al şaptelea: trei mii douăzeci şi trei de iudei;
29 În anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar el a dus cap-
tiv din Ierusalim opt sute treizeci şi două de persoane;
30 În anul al douăzeci şi treilea al lui Nebucadneţar,
Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi dintre iudei şap-
te sute patruzeci şi cinci de persoane; toate persoanele au fost
patru mii şase sute.
31 ¶ Şi s-a întâmplat în al treizeci şi şaptelea an al capti-
vităţii lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea
lună, în a douăzeci şi cincea zi a lunii, că Evil-Merodac,
împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înăl-
ţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din
închisoare,
32 Şi i-a vorbit cu bunătate şi a pus tronul lui deasupra tro-
nului împăraţilor care erau cu el în Babilon,
33 Şi i-a schimbat hainele de închisoare; şi el a mâncat întot-
deauna pâine înaintea lui în toate zilele vieţii lui.
34 Şi hrana lui, era hrană dată lui continuu de împăratul
Babilonului, în fiecare zi o porţie, până în ziua morţii lui, în
toate zilele vieţii lui.
 … Plângerile …
Capitolul 1
C um şade singuratică cetatea, care era plină de popor!
Cum a devenit ea ca o văduvă! Ea, care era mare printre
naţiuni şi prinţesă printre provincii, cum a ajuns să plătească
tribut!
2 Ea plânge amarnic noaptea şi lacrimile ei îi sunt pe obraji;
printre toţi iubiţii ei, nu are pe nimeni să o mângâie; toţi pri-
etenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit duşmani.
3 Iuda a mers în captivitate din cauza necazului şi din cau-
za grelei servitudini; el locuieşte printre păgâni, nu găseşte
odihnă; toţi persecutorii lui l-au ajuns între strâmtori.
4 Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbăto-
rile solemne; toate porţile lui sunt pustiite; preoţii lui suspi-
nă, fecioarele lui sunt chinuite şi el este în amărăciune.
5 Potrivnicii lui sunt cei dintâi, duşmanii lui prosperă; pen-
tru că DOMNUL l-a chinuit din cauza mulţimii fărădelegilor
lui; copiii lui au mers în captivitate înaintea duşmanului.
6 Şi de la fiica Sionului a plecat toată frumuseţea ei; prinţii
ei au devenit ca cerbii, care nu găsesc păşune, şi au fugit fără
putere înaintea urmăritorului.
7 Ierusalimul şi-a amintit în zilele chinuirii lui şi a nenoro-
cirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în
zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna duş-
manului şi nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut şi i-au
batjocorit sabatele.
8 Ierusalimul a păcătuit greu, de aceea el este îndepărtat; toţi
care l-au onorat îl dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciu-
nea; da, el suspină şi se întoarce cu spatele.
9 Murdăria lui este în poalele lui; nu şi-a amintit de ultimul
lui sfârşit; de aceea s-a coborât minunat; nu avea mângâie-
tor. DOAMNE , priveşte nenorocirea mea; pentru că duşma-
nul s-a înălţat pe el însuşi.
10 Potrivnicul şi-a întins mâna peste toate lucrurile lui plă-
cute; pentru că el a văzut că păgânii u intrat în sanctuarul
său, despre care tu ai poruncit ca ei să nu intre în adunarea
ta.
11 Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; şi-au dat lucruri-
le lor plăcute pentru hrană, pentru a-şi uşura sufletul; vezi,
DOAMNE şi ia aminte; pentru că eu am devenit nemernic.
12 ¶ Nu este aceasta nimic pentru voi, toţi care treceţi?
Priviţi şi vedeţi dacă este vreo întristare ca întristarea mea,
care îmi este făcută, cu care DOMNUL m-a chinuit în ziua
mâniei sale aprinse.
13 El a trimis, din înălţime, foc în oasele mele şi acesta le-a
învins; a întins o cursă picioarelor mele, m-a întors înapoi;
mi-a dat pustiire şi boală toată ziua.
14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; ei sunt îm-
pletiţi şi s-au urcat pe gâtul meu; el a făcut puterea mea să
cadă, DOMNUL m-a predat în mâinile lor, din care eu nu
sunt în stare să mă ridic.
15 DOMNUL a călcat în picioare pe toţi vitejii mei în mijlo-
cul meu; a chemat o adunare asupra mea pentru a zdrobi pe
tinerii mei; DOMNUL a călcat în picioare pe fecioară, pe fiica
lui Iuda, ca într-un teasc.
16 Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăş-
te lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi uşu-
reze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiţi
pentru că duşmanul a fost mai tare.
17 Sionul îşi întinde mâinile şi nu este nimeni să îl mângâie;
468
DOMNUL a poruncit referitor la Iacob, că potrivnicii lui să
fie de jur împrejurul lui; Ierusalimul este, printre ei, ca o fe-
meie în timpul menstruaţie.
18 DOMNUL este drept, pentru că eu m-am răzvrătit îm-
potriva poruncii lui; auziţi, vă rog, toate popoarele şi pri-
viţi întristarea mea; fecioarele mele şi tinerii mei au mers în
captivitate.
19 Eu am chemat pe iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii
mei şi bătrânii mei şi-au dat duhul în cetate, în timp ce îşi
căutau hrana pentru a-şi uşura sufletele.
20 Priveşte, DOAMNE; pentru că sunt în strâmtorare; adân-
curile mele sunt tulburate; inima mea este întoarsă înăun-
trul meu; pentru că eu m-am răzvrătit greu; afară, sabia mă
văduveşte, acasă este ca moartea.
21 Ei m-au auzit că suspin; nu este nimeni să mă mângâie;
toţi duşmanii mei au auzit de tulburarea mea; ei se veselesc
că ai făcut aceasta; tu vei aduce ziua pe care ai chemat-o şi ei
vor fi asemenea mie.
22 Să ajungă înaintea ta toată stricăciunea lor; şi fă-le pre-
cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele; pentru
că suspinele mele sunt multe şi inima mea este bolnavă.
Capitolul 2
C um a acoperit DOMNUL pe fiica Sionului cu un nor în
mânia sa şi a aruncat din cer pe pământ frumuseţea lui
Israel şi nu şi-a amintit de aşternutul piciorului său în ziua
mâniei sale!
2 DOMNUL a înghiţit toate locuinţele lui Iacob şi nu a cruţat;
el a dărâmat în furia sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a dobo-
rât la pământ; a pângărit împărăţia şi pe prinţii ei.
3 A retezat în mânia lui aprinsă întregul corn al lui Israel;
şi-a tras înapoi mâna lui dreaptă dinaintea duşmanului şi
a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur
împrejur.
4 El şi-a încordat arcul ca un duşman; a stat în picioare cu
dreapta lui ca un potrivnic şi a ucis tot ce era plăcut ochiului
în tabernacolul fiicei Sionului; şi-a turnat furia ca pe un foc.
5 DOMNUL a fost precum un duşman; el a înghiţit pe Israel,
i-a înghiţit toate palatele; i-a distrus întăriturile şi a înmulţit
jelirea şi plângerea în fiica lui Iuda.
6 Şi a luat cu violenţă tabernacolul său, precum ar fi fost o
grădină; a distrus locurile lui de adunare; DOMNUL a făcut
ca sărbătorile solemne şi sabatele să fie uitate în Sion şi a dis-
preţuit, în indignarea mâniei sale, pe împărat şi pe preot.
7 DOMNUL a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul
său; a dat în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au
făcut zgomot în casa DOMNULUI, ca în ziua unei sărbători
solemne.
8 DOMNUL a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a
întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la dis-
trugere; de aceea a făcut şanţul şi zidul să plângă; acestea au
lâncezit împreună.
9 Porţile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus şi i-a
spart zăvoarele; împăratul ei şi prinţii ei sunt printre nea-
muri; legea, nu mai este; profeţii ei de asemenea nu găsesc
nici o viziune de la DOMNUL .
10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi păstrează tăcere;
ei şi-au aruncat ţărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac;
fecioarele Ierusalimului îşi pleacă ale lor capete la pământ.
 Plângerile 3
11 Ochii mei se sting cu lacrimi, adâncurile mele sunt tulbu-
rate, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii
fiicei poporului meu; căci copiii şi sugarii leşină pe străzile
cetăţii.
12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au
leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul
lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să
te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te
mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este
mare ca marea: cine te poate vindeca?
14 Profeţii tăi au văzut lucruri deşarte şi nebuneşti pentru
tine; şi nu ţi-au descoperit nelegiuirea, pentru a îndepărta
captivitatea ta; ci au văzut pentru tine poveri false şi motive
de alungare.
15 Toţi cei care trec bat din palme pentru tine, fluieră şi cla-
tină din cap la fiica Ierusalimului, spunând: Aceasta este ce-
tatea pe care oamenii o numeau Desăvârşirea Frumuseţii,
Bucuria Întregului Pământ?
16 Toţi duşmanii tăi şi-au deschis gura împotriva ta, fluieră
şi scrâşnesc din dinţi; ei spun: Noi am înghiţit-o; într-ade-
văr aceasta este ziua pe care am aşteptat-o; am găsit-o, am
văzut-o.
17 DOMNUL a făcut ceea ce a plănuit; el a împlinit cuvântul
său pe care l-a poruncit din zilele din vechime; a doborât şi
nu a cruţat; şi a făcut ca duşmanul tău să se bucure de tine, a
înălţat cornul potrivnicilor tăi.
18 Inima lor a strigat către DOMNUL: Zid al fiicei Sionului,
să curgă lacrimi ca un râu, zi şi noapte; să nu îţi dea odihnă,
să nu înceteze lumina ochiului tău.
19 Ridică-te, strigă în noapte; la începutul gărzilor toarnă-ţi
inima ca apa înaintea feţei Domnului; înalţă-ţi mâinile spre
el pentru viaţa copilaşilor tăi, care leşină de foame la capătul
fiecărei străzi.
20 Priveşte, DOAMNE, şi ia aminte cui i-ai făcut aceasta. Să-şi
mănânce femeile rodul lor şi pe copiii de un lat de palmă? Să
fie ucişi preotul şi profetul în sanctuarul Domnului?
21 Tânărul şi bătrânul zac la pământ pe străzi, fecioarele
mele şi tinerii mei au căzut prin sabie; tu i-ai ucis în ziua
mâniei tale, ai ucis şi nu ai cruţat.
22 Ai chemat ca într-o zi solemnă spaimele mele de jur îm-
prejur, astfel încât în ziua mâniei DOMNULUI nimeni nu a
scăpat nici nu a rămas; pe cei pe care i-am înfăşat şi i-am
crescut, duşmanul meu i-a mistuit.
Capitolul 3
E u sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 El m-a condus şi m-a adus în întuneric şi nu în
lumină.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; şi-a întors mâna
împotriva mea, toată ziua.
4 El a făcut carnea şi pielea mea să îmbătrânească; mi-a
zdrobit oasele.
5 El a ridicat un zid împotriva mea şi m-a înconjurat cu fiere
şi trudă.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morţii din
vechime.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieşi; el mi-a îngreunat lanţul.
8 Chiar şi când plâng şi strig, el îmi împiedică rugăciunea.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat
cărările.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă şi ca un leu în
469
locuri ascunse.
11 El mi-a abătut căile şi m-a rupt în bucăţi, el m-a pustiit.
12 El şi-a încordat arcul şi m-a pus ca o ţintă pentru
săgeată.
13 El a făcut ca săgeţile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu şi cântecul lor toa-
tă ziua.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinţii cu pietriş, m-a acoperit
cu cenuşă.
17 Şi mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat
prosperitatea.
18 Şi am spus: Tăria mea şi speranţa mea din DOMNUL , au
pierit,
19 Amintindu-mi de necazul meu şi de nenorocirea mea, de
pelin şi de fiere.
20 Sufletul meu şi le aminteşte încă şi este umilit în mine.
21 ¶ De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranţă.
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiţi, fiindcă
mângâierile lui nu se sfârşesc.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia
ta.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea
voi spera în el.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl aşteaptă, cu sufletul care
îl caută.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere şi să aştepte în tăce-
re salvarea DOMNULUI.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea sa.
28 El şade singur şi tace, deoarece şi l-a pus asupra lui.
29 Îşi pune gura în ţărână; dacă astfel poate fi speranţă.
30 El îşi dă obrazul celui care îl loveşte; este îndestulat cu
ocară.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Dar deşi întristează, totuşi va avea mângâiere după mul-
ţimea milelor sale.
33 Pentru că el nu îşi pune inima să chinuiască, nici nu mâh-
neşte pe copiii oamenilor.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor
pământului,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feţei celui
Preaînalt,
36 Răsturnarea unui om în cauza lui, Domnul nu aprobă.
37 ¶ Cine este cel ce spune şi se împlineşte, când Domnul nu
porunceşte aceasta?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul şi binele?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăieşte, un om pentru
pedepsirea păcatelor lui?
40 Să ne cercetăm şi să ne încercăm căile noastre şi să ne în-
toarcem la DOMNUL .
41 Să ne înălţăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu
în ceruri.
42 ¶ Noi am încălcat legea şi ne-am răzvrătit; tu nu ai
iertat.
43 Tu ai acoperit cu mânie şi ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai
cruţat.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu
străbată la tine.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul şi mizeria în mijlocul
poporului.
46 Toţi duşmanii noştri şi-au deschis gurile împotriva
noastră.
 Plângerile 5
47 Frica şi cursa au venit peste noi, pustiirea şi distrugerea.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fii-
cei poporului meu.
49 Ochiul meu toarnă şi nu încetează, fără oprire,
50 Până când DOMNUL va privi în jos şi va vedea din cer.
51 Ochiul meu îmi mişcă inima datorită tuturor fiicelor ce-
tăţii mele.
52 Duşmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o
pasăre.
53 Mi-au stârpit viaţa în groapă şi au aruncat o piatră peste
mine.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt
stârpit.
55 ¶ Am chemat numele tău, DOAMNE , din groapa cea
adâncă.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îţi ascunde urechea la suflarea
mea, la strigătul meu.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus:
Nu te teme.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răs-
cumpărat viaţa.
59 DOAMNE , tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu ca-
uza mea.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor şi toate închipuirile lor îm-
potriva mea.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE şi planurile lor împotriva
mea;
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea şi planul lor
împotriva mea toată ziua.
63 Priveşte aşezarea lor şi ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE , conform cu lucrarea
mâinilor lor.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 Persecută-i şi nimiceşte-i în mânie de sub cerurile
DOMNULUI.
Capitolul 4
C um s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel
mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul
fiecărei străzi.
2 Fiii preţioşi ai Sionului, comparabili cu aurul fin, cum sunt
ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3 Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul, ei dau să sugă mi-
cuţilor lor; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în
pustie.
4 Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete;
copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi
în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai
mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost răstur-
nată ca într-un moment, fără să fi pus cineva mâinile pe ea.
7 Nazarinenii ei erau mai curaţi decât zăpada, erau mai albi
decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru
lor era al safirului;
8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt
cunoscuţi pe străzi; pielea li se lipeşte de oase, trupul li s-a
ofilit, a devenit ca un băţ.
9 Este mai bine de cei ucişi cu sabia decât de cei ucişi cu foa-
mete; pentru că aceştia lâncezesc, străpunşi din lipsă de roa-
de ale câmpului.
10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe propriii lor copii; ei
470
au fost mâncarea lor în distrugerea fiicei poporului meu.
11 DOMNUL şi-a împlinit furia; el şi-a turnat mânia lui
aprinsă şi a aprins un foc în Sion şi i-a mistuit temeliile.
12 Împăraţii pământului şi toţi locuitorii lumii nu ar fi
crezut că potrivnicul şi duşmanul ar putea intra pe porţile
Ierusalimului.
13 ¶ Din cauza păcatelor profeţilor săi şi a nelegiuirilor preo-
ţilor săi, care au vărsat sângele celor drepţi în mijlocul lui.
14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, s-au întinaţi cu sânge, astfel
încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
15 Au strigat către ei: Depărtaţi-vă; este necurat; depărtaţi-
vă, depărtaţi-vă, nu atingeţi; când au fugit şi au rătăcit, ei au
spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
16 Mânia DOMNULUI i-a despărţit; el nu le va mai da aten-
ţie; ei nu au căutat cu plăcere feţele preoţilor, nu au binecu-
vântat pe bătrâni.
17 Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc după ajutorul nos-
tru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o naţiune
care nu putea să ne salveze.
18 Ei ne vânează paşii ca să nu putem merge pe străzile noas-
tre; sfârşitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlini-
te; pentru că sfârşitul nostru a venit.
19 Persecutorii noştri sunt mai iuţi decât acvilele cerului; ei
ne-au urmărit pe munţi, ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins
în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi
printre păgâni.
21 ¶ Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Edomului, care locu-
ieşti în ţara Uţ; paharul va trece şi la tine, vei fi beată şi te
vei dezgoli.
22 Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el
nu te va mai duce în captivitate; el îţi va cerceta nelegiuirea,
fiică a Edomului; el îţi va da descoperi păcatele.
Capitolul 5
A minteşte-ţi, DOAMNE , ce a venit peste noi; ia amin-
te şi priveşte ocara noastră.
2 Moştenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la
necunoscuţi.
3 Noi suntem orfani şi fără tată, mamele noastre sunt ca
văduvele.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este
vândut nouă.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuţie; muncim şi nu avem
odihnă.
6 Am dat mâna cu egiptenii şi cu asirienii, ca să ne săturăm
cu pâine.
7 Taţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi am purtat
nelegiuirile lor.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne
elibereze din mâna lor.
9 Ne câştigăm pâinea cu riscul vieţilor noastre din cauza sa-
biei pustiei.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei
teribile.
11 Ei au necinstit femeile în Sion şi pe fecioarele din cetăţile
lui Iuda.
12 Prinţi sunt spânzuraţi prin mâna lor; feţele bătrânilor nu
au fost onorate.
13 Ei au luat pe tineri să macine şi copiii au căzut sub
lemne.
14 Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor.
 Ezechiel 1
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors
în jale.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că
am păcătuit!
17 ¶ Fiindcă inima noastră a leşinat; pentru aceste lucruri
ochii noştri sunt întunecaţi.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se
plimbă pe el.
… Ezechiel …
Capitolul 1
S -a întâmplat în anul al treizecilea, în luna a patra, în a
cincea zi a lunii, pe când eram printre captivii de lângă
râul Chebar, că cerurile s-au deschis şi am văzut viziuni ale
lui Dumnezeu.
2 În a cincea zi a lunii, din anul al cincilea al captivităţii îm-
păratului Ioiachin,
3 Cuvântul DOMNULUI a venit anume la preotul Ezechiel,
fiul lui Buzi, în ţara caldeenilor lângă râul Chebar; şi mâna
DOMNULUI a fost acolo asupra lui.
4 ¶ Şi m-am uitat şi, iată, un vârtej de vânt venea din nord,
un nor mare şi un foc înfăşurându-se în el însuşi şi o strălu-
cire era în jurul lui şi din mijlocul lui ceva asemănător culo-
rii chihlimbarului, din mijlocul focului.
5 De asemenea din mijlocul lui ieşea asemănarea a patru
făpturi vii. Şi aceasta era înfăţişarea lor, aveau asemănarea
unui om.
6 Şi fiecare avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi.
7 Şi picioarele lor erau picioare drepte; şi talpa picioarelor lor
era ca talpa piciorului unui viţel; şi scânteiau precum culoa-
rea aramei lustruite.
8 Şi aveau mâini de om sub aripile lor la cele patru laturi ale
lor; şi acestea patru aveau feţele lor şi aripile lor.
9 Aripile lor erau legate una de cealaltă; ele nu se întorceau
când mergeau; mergeau fiecare drept înainte.
10 Cât despre asemănarea feţelor lor, acestea patru aveau faţa
unui om şi faţa unui leu, pe partea dreaptă; şi acestea patru
aveau faţa unui bou pe partea stângă; acestea patru de ase-
menea aveau faţa unei acvile.
11 Astfel erau feţele lor; şi aripile lor erau întinse în sus; două
aripi ale fiecăreia erau legate una de cealaltă şi două le aco-
pereau trupurile.
12 Şi mergeau fiecare drept înainte; oriunde îi era dat duhu-
lui să meargă, mergeau; şi nu se întorceau când mergeau.
13 Cât despre asemănarea făpturilor vii, înfăţişarea lor era
asemenea unor cărbuni de foc arzând şi asemenea înfăţişării
lămpilor; focul se urca şi cobora printre creaturile vii şi era
strălucitor şi din foc ieşeau fulgere.
14 Şi făpturile vii alergau şi se întorceau ca înfăţişarea unei
străluciri a fulgerului.
471
19 Tu, DOAMNE , rămâi pentru totdeauna; tronul tău din ge-
neraţie în generaţie.
20 Pentru ce ne uiţi pentru totdeauna şi ne părăseşti atât de
mult timp?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE şi ne vom întoarce; înnoieş-
te-ne zilele ca în vechime.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împo-
triva noastră.
15 ¶ Acum, pe când priveam făpturile vii, iată o roată pe pă-
mânt lângă creaturile vii, cu cele patru feţe ale lor.
16 Înfăţişarea roţilor şi lucrarea lor era asemenea culorii be-
rilului; şi acestea patru aveau o singură asemănare; şi înfăţi-
şarea lor şi lucrarea lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul
unei roţi.
17 Când mergeau, mergeau pe toate cele patru laturi ale lor
şi nu se întorceau când mergeau.
18 Cât despre cercurile lor, ele erau atât de înalte încât erau
înspăimântătoare; şi cercurile lor erau pline de ochi de jur
împrejurul celor patru.
19 Şi când făpturile vii mergeau, roţile mergeau lângă ele;
şi când creaturile vii erau înălţate de la pământ, roţile erau
înălţate.
20 Oriunde îi era dat duhului să meargă, mergeau, într-acolo
îi era dat duhului lor să meargă; şi roţile erau înălţate lângă
ele; pentru că duhul creaturii vii era în roţi.
21 Când acelea mergeau, acestea mergeau; şi când acelea stă-
teau, acestea stăteau; şi când acelea erau înălţate de la pă-
mânt, roţile erau înălţate lângă ele; pentru că duhul creaturii
vii era în roţi.
22 Şi asemănarea întinderii deasupra capetelor creaturii vii
era precum culoarea unui cristal înfricoşător întins peste ca-
petele lor, deasupra.
23 Şi sub întindere erau aripile lor întinse, una către cealaltă;
fiecare avea două, care acopereau de partea aceasta şi fiecare
avea două, care acopereau de partea aceea, trupurile lor.
24 Şi când ele mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca vu-
ietul unor ape mari, ca vocea Celui Atotputernic, vocea unei
vorbiri, ca zgomotul unei oştiri; când stăteau în picioare, îşi
lăsau în jos aripile.
25 Şi era o voce de pe întinderea care era peste capetele lor,
când stăteau în picioare şi îşi lăsau în jos aripile.
26 ¶ Şi deasupra întinderii care era peste capetele lor, era
asemănarea unui tron, ca înfăţişarea unei pietre de safir; şi
deasupra asemănării tronului era o asemănare ca înfăţişarea
unui om deasupra acestuia.
27 Şi am văzut, precum culoarea chihlimbarului, ca înfă-
ţişarea unui foc înăuntrul de jur împrejur, de la înfăţişarea
coapselor lui drept în sus şi de la înfăţişarea coapselor lui
 Ezechiel 4
drept în jos, am văzut ca şi cum ar fi înfăţişarea focului; şi
avea o strălucire de jur împrejur.
28 Ca înfăţişarea curcubeului care este în nor în ziua cu ploa-
ie, astfel era înfăţişarea strălucirii de jur împrejur. Aceasta
era înfăţişarea asemănării gloriei DOMNULUI. Şi, când am
văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit o voce a unu-
ia care vorbea.
Capitolul 2
Ş i el mi-a spus: Fiu al omului, stai pe picioarele tale şi eu
voi vorbi cu tine.
2 Şi duhul a intrat în mine când el a vorbit cu mine şi m-a
pus pe picioare şi l-am auzit pe cel care vorbea cu mine.
3 Şi mi-a spus: Fiu al omului, te trimit la copiii lui Israel, la
o naţiune răzvrătită, care s-a răzvrătit împotriva mea; ei şi
taţii lor au călcat legea împotriva mea, până în această zi.
4 Fiindcă ei sunt copii neruşinaţi şi cu inimă îndărătni-
că. Eu te trimit la ei şi tu să le spui: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU.
5 Şi ei, fie că vor asculta, fie că se vor feri, (pentru că ei sunt o
casă răzvrătită), totuşi vor şti că a fost un profet printre ei.
6 ¶ Şi tu, fiu al omului, nu te teme de ei, nici nu te teme de
cuvintele lor, deşi mărăcini şi spini sunt cu tine deşi locuieşti
printre scorpioni; nu te teme de cuvintele lor, nici nu te în-
grozi la privirile lor, deşi ei sunt o casă răzvrătită.
7 Şi tu să le vorbeşti cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că
se vor feri; fiindcă ei sunt foarte răzvrătiţi.
8 Dar tu, fiu al omului, ascultă ce eu îţi spun: Nu te răzvrăti
ca această casă răzvrătită; deschide-ţi gura şi mănâncă ce
îţi dau.
9 Şi când m-am uitat, iată, o mână era trimisă la mine; şi,
iată, un sul dintr-o carte era în ea;
10 Şi el l-a desfăşurat înaintea mea; şi acesta era scris pe di-
năuntru şi pe dinafară; şi erau scrise în el plângeri şi jeliri şi
vaiete.
Capitolul 3
M
Israel.
ai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, mănâncă ceea ce
găseşti; mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti casei lui
2 Astfel, mi-am deschis gura şi el m-a făcut să mănânc acel
sul.
3 Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele tău să mănânce şi
umple-ţi adâncurile cu acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am
mâncat; şi a fost dulce în gura mea ca mierea.
4 Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-te, mergi la casa lui Israel şi
vorbeşte-le cuvintele mele.
5 Pentru că nu eşti trimis la un popor cu o vorbire străină şi
cu o limbă grea, ci la casa lui Israel;
6 Nu la multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o limbă
grea, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Într-adevăr, dacă
te-aş fi trimis la ele ţi-ar fi dat ascultare.
7 Dar casa lui Israel nu va refuza să îţi dea ascultare; pen-
tru că ei refuză să îmi dea ascultare; pentru că toată casa lui
Israel este neruşinată şi cu inima împietrită.
8 Iată, ţi-am făcut faţa tare împotriva feţelor lor şi fruntea
tare împotriva frunţilor lor.
9 Ca un diamant mai tare decât cremenea ţi-am făcut frun-
tea; nu te teme de ei, nici nu te îngrozi la privirile lor, deşi ei
sunt o casă răzvrătită.
10 Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, primeşte în inima
ta toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi şi ascultă-le cu
472
urechile tale.
11 Şi du-te, mergi la cei din captivitate, la copiii poporului tău
şi vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU;
fie că vor asculta sau fie că se vor feri.
12 Atunci duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea o
voce a unei mari vijelii, spunând: Binecuvântată fie gloria
DOMNULUI, din locaşul său.
13 Am auzit de asemenea zgomotul aripilor făpturilor vii
care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor de lângă ele
şi un zgomot al unei mari vijelii.
14 Astfel duhul m-a ridicat şi m-a dus şi am mers în amă-
răciune, în aprinderea duhului meu; dar mâna DOMNULUI
era tare peste mine.
15 Atunci eu am venit la cei din captivitate la Tel-Abib, care
locuiau lângă râul Chebar şi am şezut unde ei au şezut şi şap-
te zile am rămas acolo înmărmurit printre ei.
16 ¶ Şi s-a întâmplat că, la sfârşitul a şapte zile, cuvântul
DOMNULUI a venit la mine, spunând:
17 Fiu al omului, te-am pus păzitor peste casa lui Israel; de
aceea ascultă cuvântul din gura mea şi avertizează-i din par-
tea mea.
18 Când spun celui stricat: Vei muri negreşit; şi tu nu îl aver-
tizezi, nici nu vorbeşti ca să îl avertizezi pe cel stricat de ca-
lea lui cea rea, pentru a salva viaţa lui; acel om stricat va muri
în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
19 Totuşi, dacă îl avertizezi pe cel stricat şi el nu se întoarce
de la stricăciunea lui, nici de la calea lui cea rea, el va muri în
nelegiuirea lui; dar tu ţi-ai scăpat sufletul.
20 Din nou: Când un om drept se abate de la dreptatea lui şi
face nelegiuire şi eu pun o piatră de poticnire înaintea lui, el
va muri; pentru că nu l-ai avertizat, el va muri în păcatul lui şi
dreptatea lui pe care a făcut-o nu va fi amintită; dar sângele lui
îl voi cere din mâna ta.
21 Totuşi, dacă tu avertizezi pe cel drept, ca cel drept să nu
păcătuiască şi el nu păcătuieşte, el va trăi într-adevăr, deoa-
rece este avertizat; de asemenea tu ţi-ai scăpat sufletul.
22 ¶ Şi mâna DOMNULUI a fost acolo peste mine; şi el mi-a
spus: Ridică-te, ieşi în câmpie şi voi vorbi acolo cu tine.
23 Atunci m-am ridicat şi am ieşit în câmpie; şi, iată, gloria
DOMNULUI stătea în picioare acolo, ca gloria pe care o vă-
zusem lângă râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.
24 Atunci duhul a intrat în mine şi m-a pus pe picioare şi
a vorbit cu mine şi mi-a spus: Du-te, închide-te înăuntrul
casei tale.
25 Dar tu, fiu al omului, iată, vor pune funii asupra ta şi te
vor lega cu ele şi tu nu vei ieşi dintre ei;
26 Şi voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii, încât
vei fi mut şi nu vei fi pentru ei un mustrător; pentru că ei sunt
o casă răzvrătită.
27 Dar când voi vorbi cu tine, îţi voi deschide gura şi tu le
vei spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cel care aude
să audă şi cel care se fereşte să se ferească; pentru că ei sunt
o casă răzvrătită.
Capitolul 4
T u de asemenea, fiu al omului, ia-ţi o dală şi pune-o îna-
intea ta şi desenează pe ea cetatea, adică Ierusalimul;
2 Şi aşază asediu împotriva ei şi construieşte o fortificaţie
împotriva ei şi ridică un val de pământ împotriva ei; pune
tabăra de asemenea împotriva ei şi pune berbeci împotriva
ei de jur împrejur.
3 Mai mult, ia-ţi o tigaie de fier şi pune-o ca un zid de fier
 Ezechiel 6
între tine şi cetate; şi îndreaptă-ţi faţa împotriva ei şi ea va fi
asediată şi tu vei aşeza asediu împotriva ei. Acesta va fi un
semn pentru casa lui Israel.
4 Aşază-te de asemenea pe partea ta stângă şi culcă nelegiui-
rea casei lui Israel peste ea; conform cu numărul zilelor cât te
vei aşeza pe ea, vei purta nelegiuirea lor.
5 Fiindcă am pus peste tine anii nelegiuirii lor, conform cu
numărul zilelor, trei sute nouăzeci de zile; astfel vei purta tu
nelegiuirea casei lui Israel.
6 Şi după ce le vei fi împlinit, aşează-te din nou pe partea ta
dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile;
ţi-am rânduit fiecare zi pentru un an.
7 De aceea să îţi îndrepţi faţa spre asediul Ierusalimului şi
braţul tău va fi descoperit şi vei profeţi împotriva lui.
8 Şi, iată, voi pune funii peste tine şi nu te vei întoarce de pe o
parte pe alta, până când vei fi împlinit zilele asediului tău.
9 ¶ Ia-ţi de asemenea grâu şi orz şi fasole şi linte şi mei şi
alac şi pune-le într-un vas şi fă-ţi pâine din ele, conform cu
numărul zilelor cât te vei aşeza pe o parte a ta, trei sute no-
uăzeci de zile să mănânci din ea.
10 Şi mâncarea ta, pe care să o mănânci, să fie cântărită, do-
uăzeci de şekeli pe zi; să o mănânci din timp în timp.
11 Tu să bei apă de asemenea prin măsură, o a şasea parte
dintr-un hin; să bei din timp în timp.
12 Şi să o mănânci precum turte de orz şi să o coci cu balega
care iese din om, înaintea ochilor lor.
13 Şi DOMNUL a spus: Astfel copiii lui Israel îşi vor mânca
pâinea lor pângărită printre neamurile unde îi voi alunga.
14 Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! iată, sufle-
tul meu nu a fost pângărit; fiindcă din tinereţea mea până
acum nu am mâncat din ceea ce moare de la sine sau din
ce este sfâşiat în bucăţi; nici nu a intrat carne urâcioasă în
gura mea.
15 Atunci el mi-a spus: Iată, îţi dau balegă de vacă în loc de
balegă de om, să îţi pregăteşti pâinea cu ea.
16 Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, iată, voi frânge toia-
gul pâinii în Ierusalim; şi ei vor mânca pâinea cântărită şi cu
grijă; şi vor bea apa cu măsură şi cu înmărmurire;
17 Ca să le lipsească pâine şi apă şi să fie înmărmuriţi unii cu
alţii şi să fie mistuiţi pentru nelegiuirea lor.
Ş
Capitolul 5
i tu, fiu al omului, ia-ţi un cuţit ascuţit, ia-ţi un brici de
bărbier şi fă-l să treacă pe capul tău şi pe barba ta; apoi
ia-ţi balanţe de cântărit şi împarte părul.
2 Să arzi cu foc a treia parte în mijlocul cetăţii, când zilele
asediului se vor împlini; şi să iei a treia parte şi să o loveşti
împrejur cu un cuţit; şi a treia parte să o împrăştii în vânt; şi
eu voi scoate o sabie după ei.
3 Tu de asemenea să iei de acolo puţini la număr şi să îi legi
în poalele hainei tale.
4 Apoi să iei din nou dintre ei şi să îi arunci în mijlocul fo-
cului şi să îi arzi în foc; fiindcă din el un foc va ieşi la toată
casa lui Israel.
5 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Acesta este
Ierusalimul; eu l-am pus în mijlocul naţiunilor şi al ţărilor
care sunt în jurul lui.
6 Şi Ierusalimul a schimbat judecăţile mele în stricăciune
mai mult decât naţiunile şi statutele mele mai mult decât ţă-
rile care sunt în jurul lui; pentru că ei au refuzat judecăţile
mele şi nu au umblat în statutele mele.
7 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că aţi
473
făcut mai mult decât naţiunile care sunt de jur împrejurul
vostru şi nu aţi umblat în statutele mele, nici nu aţi ţinut
judecăţile mele, nici nu aţi făcut conform cu judecăţile naţi-
unilor care sunt de jur împrejurul vostru;
8 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu, chiar
eu, sunt împotriva ta şi voi face judecăţi în mijlocul tău, îna-
intea vederii naţiunilor.
9 Şi voi face în tine ceea ce nu am mai făcut şi ce nu voi mai
face la fel, din cauza tuturor urâciunilor tale.
10 De aceea taţii vor mânca pe fii în mijlocul tău şi fiii vor
mânca pe taţii lor; şi eu voi face judecăţi în tine şi toată ră-
măşiţa ta o voi împrăştia în toate vânturile.
11 Pentru aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul
DUMNEZEU: Într-adevăr, pentru că ai spurcat sanctuarul
meu cu toate lucrurile tale detestabile şi cu toate urâciunile
tale, de aceea te voi scădea şi eu; ochiul meu nu va cruţa, nici
nu voi avea vreo milă.
12 A treia parte din tine va muri de ciumă şi cu foamete vor
fi mistuiţi în mijlocul tău; şi a treia parte va cădea prin sabie
de jur împrejurul tău; şi voi împrăştia a treia parte în toate
vânturile şi voi scoate o sabie după ei.
13 Astfel mânia mea va fi împlinită şi furia mea se va odih-
ni asupra lor iar eu voi fi mângâiat; şi ei vor cunoaşte că eu,
DOMNUL , am vorbit aceasta în zelul meu, când îmi voi fi
împlinit furia în ei.
14 Mai mult, te voi face risipire şi ocară printre naţiunile
care sunt de jur împrejurul tău, înaintea ochilor tuturor care
trec pe lângă tine.
15 Astfel, aceasta va fi o ocară şi o batjocură, o instruire şi
o înmărmurire pentru naţiunile care sunt de jur împrejurul
tău, când voi face judecăţi în tine în mânie şi în furie şi în
mustrări furioase. Eu, DOMNUL , am vorbit aceasta.
16 Când voi trimite asupra lor săgeţile rele ale foametei, care
vor fi pentru nimicirea lor şi pe care le voi trimite pentru a vă
nimici; şi voi mări foametea asupra voastră şi vă voi zdrobi
toiagul pâinii;
17 Astfel voi trimite asupra voastră foamete şi fiare rele şi ele
te vor văduvi; şi ciuma şi sângele vor trece prin tine; şi voi
aduce sabia asupra ta. Eu, DOMNUL , am vorbit aceasta.
Capitolul 6
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa către munţii lui Israel şi
profeţeşte împotriva lor,
3 Şi spune: Voi munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul
Domnului DUMNEZEU; Astfel spune Domnul DUMNEZEU
munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Iată, eu, eu voi adu-
ce o sabie asupra voastră şi voi distruge înălţimile voastre.
4 Şi altarele voastre vor fi pustiite şi chipurile voastre vor
fi zdrobite; şi voi arunca înaintea idolilor voştri pe oamenii
voştri ucişi.
5 Şi voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea
idolilor lor şi voi împrăştia oasele voastre de jur împrejurul
altarelor voastre.
6 În toate locuinţele voastre, cetăţile vor fi lăsate risipite şi
înălţimile vor fi pustiite; încât altarele voastre vor fi lăsate
risipite şi pustiite şi idolii voştri vor fi zdrobiţi şi vor înceta
şi chipurile voastre vor fi retezate şi lucrările voastre vor fi
şterse.
7 Şi cei ucişi vor cădea în mijlocul vostru şi veţi cunoaşte că
eu sunt DOMNUL .
8 ¶ Totuşi voi lăsa o rămăşiţă, ca să aveţi pe unii care să scape
 Ezechiel 8
de sabie printre naţiuni, când veţi fi împrăştiaţi prin felurite
ţări.
9 Şi cei dintre voi, care scapă, îşi vor aminti de mine prin-
tre naţiuni, oriunde vor fi duşi captivi, pentru că sunt frânt
din cauza inimii lor curvare, care s-a depărtat de mine, şi
din cauza ochilor lor, care curvesc după idolii lor; şi se vor
detesta pe ei înşişi de relele pe care le-au făcut în toate urâ-
ciunile lor.
10 Şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL şi că nu am spus în
zadar că le voi face acest rău.
11 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Loveşte cu mâna ta
şi calcă cu piciorul tău şi spune: Vai, pentru toate urâciunile
rele ale casei lui Israel! Căci ei vor cădea prin sabie, prin foa-
mete şi prin ciumă.
12 Cel care este departe va muri de ciumă; şi cel care este
aproape va cădea prin sabie; şi cel care rămâne şi este asediat
va muri de foamete, astfel îmi voi împlini furia asupra lor.
13 Atunci veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când oamenii
lor ucişi vor fi printre idolii lor de jur împrejurul altarelor
lor, pe fiecare deal înalt, pe toate vârfurile munţilor şi sub
fiecare pom verde şi sub fiecare stejar des, în locurile unde ei
ofereau arome dulci tuturor idolilor lor.
14 Astfel îmi voi întinde mâna asupra lor şi voi pustii ţara,
da, mai pustiită decât pustia spre Dibla, în toate locuinţele
lor; şi ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 7
M ai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 De asemenea, tu fiu al omului, astfel spune Domnul
DUMNEZEU către ţara lui Israel: Un sfârşit, sfârşitul a venit
peste cele patru colţuri ale ţării.
3 Acum a venit sfârşitul asupra ta şi eu voi trimite mânia
mea asupra ta şi conform căilor tale te voi judeca, şi voi în-
toarce asupra ta toate urâciunile tale.
4 Şi ochiul meu nu te va cruţa, nici nu va avea milă; ci voi în-
toarce căile tale asupra ta şi urâciunile tale vor fi în mijlocul
tău; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
5 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Un rău, un singur rău,
iată, a venit.
6 Un sfârşit a venit, sfârşitul a venit; se trezeşte împotriva ta;
iată, a venit.
7 Dimineaţa a venit la tine, tu cel care locuieşti în ţară; a
venit timpul, ziua tulburării este aproape şi nu răsunetul
munţilor.
8 Acum, îmi voi turna în curând furia mea asupra ta şi voi
împlini mânia mea asupra ta; şi conform căilor tale te voi
judeca şi te voi răsplăti pentru toate urâciunile tale.
9 Şi ochiul meu nu va cruţa, nici nu avea milă; te voi răsplăti
conform căilor tale şi urâciunilor tale, care sunt în mijlocul
tău; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL care loveşte.
10 Iată ziua, iată, a venit; dimineaţa a trecut; toiagul a înflo-
rit, mândria a înmugurit.
11 Violenţa s-a ridicat într-un toiag al stricăciunii; nimeni
dintre ei nu va rămâne, nici din mulţimea lor, nici vreunul
dintre ei; nici nu va fi bocire pentru ei.
12 A venit timpul, ziua se apropie; să nu se bucure cumpă-
rătorul şi să nu jelească vânzătorul, căci furie este peste în-
treaga ei mulţime.
13 Pentru că vânzătorul nu se va întoarce la ceea ce este vân-
dut, chiar dacă ei ar fi încă în viaţă; pentru că viziunea este
referitor la întreaga ei mulţime, care nu se va întoarce; nici nu
474
se va întări cineva în nelegiuirea vieţii lui.
14 Ei au sunat din trâmbiţă ca să pregătească totul; dar ni-
meni nu merge la bătălie; pentru că furia mea este peste în-
treaga ei mulţime.
15 Sabia este afară şi ciuma şi foametea înăuntru; cel din
câmp va muri de sabie; şi pe cel din cetate, foametea şi ciu-
ma îl vor mânca.
16 ¶ Dar cei dintre ei care scapă, vor scăpa şi vor fi pe munţi
ca porumbeii văilor, jelind cu toţii, fiecare pentru nelegiui-
rea lui.
17 Toate mâinile vor fi slăbite şi toţi genunchii vor fi slabi
ca apa.
18 Ei se vor încinge de asemenea cu pânză de sac şi groaza
îi va acoperi; şi ruşine va fi pe toate feţele şi chelie pe toate
capetele lor.
19 Vor arunca argintul lor pe străzi şi aurul lor va fi înde-
părtat; argintul lor şi aurul lor nu vor fi în stare să îi scape în
ziua furiei DOMNULUI; nu le vor sătura sufletele, nici nu le
vor umple adâncurile; pentru că aceasta este piatra de potic-
nire a nelegiuirii lor.
20 Cât despre frumuseţea ornamentului său, el l-a pus în
măreţie; dar ei au făcut chipurile urâciunilor lor şi lucrurile
lor detestabile, în el; de aceea l-am pus eu departe de ei.
21 Şi îl voi da în mâinile străinilor ca pradă şi stricaţilor pă-
mântului ca jefuire; şi ei îl vor spurca.
22 Îmi voi întoarce de asemenea faţa de la ei şi ei vor spurca
locul meu ascuns; fiindcă jefuitorii vor intra în el şi îl vor
spurca.
23 ¶ Fă un lanţ; pentru că ţara este plină de crime sângeroase
şi cetatea este plină de violenţă.
24 De aceea voi aduce pe ce mai răi dintre păgâni şi ei vor
stăpâni casele lor; voi face de asemenea să înceteze măreţia
celor puternici; şi locurile lor sfinte vor fi spurcate.
25 Nimicirea vine; iar ei vor căuta pace şi nu va fi.
26 Ticăloşie va veni peste ticăloşie şi zvon va fi peste zvon;
atunci vor cere ei o viziune a profetului; dar legea va pieri de
la preot şi sfatul de la cei bătrâni.
27 Împăratul va jeli şi prinţul va fi îmbrăcat cu pustiire şi
mâinile poporului ţării vor fi tulburate; le voi face după calea
lor şi conform cu judecăţile lor îi voi judeca; şi ei vor cunoaş-
te că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 8
Ş i s-a întâmplat în anul al şaselea, în luna a şasea, în a cin-
cea zi a lunii, pe când şedeam în casa mea şi bătrânii lui
Iuda şedeau înaintea mea, că mâna Domnului DUMNEZEU
a căzut acolo peste mine.
2 Atunci am privit şi iată o asemănare ca înfăţişarea focului;
de la înfăţişarea coapselor lui drept în jos, foc; şi de la coap-
sele lui drept în sus, ca înfăţişarea unei străluciri, asemenea
culorii chihlimbarului.
3 Şi el a întins forma unei mâini şi m-a luat de o şuviţă a
capului meu; şi duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a
adus în viziunile lui Dumnezeu la Ierusalim, la uşa porţii
interioare care priveşte spre nord; unde era scaunul chipului
geloziei, care provoacă la gelozie.
4 Şi, iată, gloria Dumnezeului lui Israel era acolo, conform
viziunii pe care o văzusem în câmpie.
5 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ridică-ţi acum ochii
spre calea dinspre nord. Astfel mi-am ridicat ochii spre calea
dinspre nord şi iată spre nord la poarta altarului acest chip
al geloziei la intrare.
 Ezechiel 10
6 El mi-a mai spus: Fiu al omului, vezi tu ce fac ei? urâciunile
cele mari pe care casa lui Israel le face aici, ca să mă îndepăr-
tez de sanctuarul meu? Dar întoarce-te din nou şi vei vedea
urâciuni mai mari.
7 ¶ Şi m-a adus la uşa curţii; şi când am privit, iată o gaură
în zid.
8 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, sapă acum în zid; şi
după ce am săpat în zid, iată o uşă.
9 Şi el mi-a spus: Intră şi priveşte urâciunile cele stricate pe
care ei le fac aici.
10 Astfel eu am intrat şi am văzut; şi iată fiecare formă de
târâtoare şi de fiare urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel,
gravaţi pe părete de jur împrejur.
11 Şi acolo stăteau în picioare înaintea lor şaptezeci de băr-
baţi dintre bătrânii casei lui Israel şi în mijlocul lor stătea în
picioare Iaazania, fiul lui Şafan, cu fiecare bărbat având tă-
mâietoarea sa în mână; şi un nor gros de tămâie se ridica.
12 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut ce fac bătrânii
casei lui Israel în întuneric, fiecare bărbat în camerele chipu-
rilor lui? Pentru că ei spun: DOMNUL nu ne vede, DOMNUL
a părăsit pământul.
13 ¶ El mi-a spus de asemenea: Întoarce-te din nou şi vei ve-
dea urâciuni mai mari pe care le fac ei.
14 Atunci m-a adus la uşa din poarta casei DOMNULUI care
era spre nord; şi, iată, acolo şedeau femei plângând pentru
Tamuz.
15 Atunci el mi-a spus: Ai văzut aceasta, fiu al omului?
Întoarce-te din nou şi vei vedea urâciuni mai mari decât
acestea.
16 Şi m-a adus în curtea interioară a casei DOMNULUI şi,
iată, la uşa templului DOMNULUI, între portic şi altar, erau
vreo douăzeci şi cinci de bărbaţi, cu spatele spre templul
DOMNULUI şi cu feţele spre est; şi ei se închinau soarelui
spre est.
17 Atunci el mi-a spus: Ai văzut aceasta, fiu al omului? Este
un lucru uşor pentru casa lui Iuda că ei fac urâciunile pe care
le fac aici? Fiindcă au umplut ţara cu violenţă şi s-au întors să
mă provoace la mânie; şi, iată, ei îşi pun ramura la nas.
18 De aceea şi eu mă voi purta cu furie; ochiul meu nu va
cruţa, nici nu voi avea milă; şi deşi ei strigă în urechile mele
cu voce tare, totuşi nu îi voi asculta.
Capitolul 9
E l a strigat de asemenea în urechile mele cu voce tare,
spunând: Fă pe cei care au sarcina asupra cetăţii să se
apropie, fiecare bărbat cu arma lui de nimicire în mâna lui.
2 Şi, iată, şase bărbaţi veneau de pe calea porţii de sus, care
se află spre nord şi fiecare bărbat cu arma lui de măcel în
mână; şi un bărbat printre ei era îmbrăcat în in, cu un corn
cu cerneală la şoldul lui; şi ei au intrat şi au stat în picioare
lângă altarul de aramă.
3 Şi gloria Dumnezeului lui Israel se ridicase de la heruvi-
mul, deasupra căruia era, la pragul casei. Şi el a strigat la băr-
batul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cerneală la şold;
4 Şi DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mij-
locul Ierusalimului şi pune un semn pe frunţile oamenilor
care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care
sunt făcute în mijlocul lui.
5 ¶ Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-va după el
prin cetate şi loviţi, ochiul vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi
milă;
6 Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe tânăr, deopotrivă pe
475
fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vre-
un om asupra căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul
meu. Atunci ei au început de la bătrânii care erau înaintea
casei.
7 Şi le-a spus: Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu cei ucişi;
ieşiţi. Şi au ieşit şi au ucis în cetate.
8 Şi s-a întâmplat, în timp ce ei îi ucideau iar eu rămăsesem,
că am căzut cu faţa la pământ şi am strigat şi am spus: Vai
Doamne DUMNEZEULE! Vei nimici tu toată rămăşiţa lui
Israel în turnarea furiei tale asupra Ierusalimului?
9 Atunci mi-a spus el: Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda
este peste măsură de mare şi ţara este plină de sânge şi ce-
tatea plină de perversiune; pentru că ei spun: DOMNUL a
părăsit pământul şi DOMNUL nu vede.
10 Şi cât despre mine de asemenea, ochiul meu nu va cruţa,
nici nu voi avea milă, ci voi întoarce calea lor asupra capului
lor.
11 Şi, iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea cornul cu cer-
neală la şold, a vestit despre ce s-a făcut, spunând: Am făcut
precum mi-ai poruncit.
Capitolul 10
A tunci am privit şi, iată, în întinderea care era dea-
supra capului heruvimilor s-a arătat deasupra lor ca o
piatră de safir, ca înfăţişarea asemănării unui tron.
2 Şi el a vorbit bărbatului îmbrăcat în in şi a spus: Intră între
roţi, sub heruvim şi umple-ţi mâinile cu cărbuni de foc din-
tre heruvimi şi împrăştie-i peste cetate. Şi a intrat înaintea
ochilor mei.
3 Şi heruvimii stăteau pe partea dreaptă a casei, când omul a
intrat; şi norul umplea curtea interioară.
4 Atunci gloria DOMNULUI s-a ridicat de la heruvim şi a stat
peste pragul casei; şi casa s-a umplut cu acel nor şi curtea a
fost plină de strălucirea gloriei DOMNULUI.
5 Şi zgomotul aripilor heruvimilor era auzit până în curtea
din afară, precum vocea Atotputernicului Dumnezeu când
vorbeşte.
6 Şi s-a întâmplat, atunci când el a poruncit bărbatului îm-
brăcat în in, spunând: Ia foc dintre roţi, dintre heruvimi; că
el a intrat şi a stat în picioare lângă roţi.
7 Şi un heruvim şi-a întins mâna dintre heruvimi spre focul
care era între heruvimi; şi a luat din cărbuni şi i-a pus în mâi-
nile celui care era îmbrăcat în in; care i-a luat şi a ieşit.
8 ¶ Şi s-a arătat forma unei mâini de om, la heruvimi, sub
aripile lor.
9 Şi când am privit, iată cele patru roţi lângă heruvimi, o
roată lângă un heruvim şi o altă roată lângă un alt heruvim;
şi înfăţişarea roţilor era precum culoarea pietrei de beril.
10 Şi cât despre înfăţişarea lor, acestea patru aveau o singură
asemănare, ca şi când era o roată în roată.
11 Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor; nu se
întorceau când mergeau, ci ori încotro privea capul ele ur-
mau; nu se întorceau când mergeau.
12 Şi tot trupul lor şi spatele lor şi mâinile lor şi aripile lor
şi roţile, erau pline de ochi de jur împrejur, la roţile pe care
aceşti patru le aveau.
13 Cât despre roţi, li s-a strigat în auzul meu: Roată!
14 Şi fiecare avea patru feţe: faţa întâi era faţa unui heruvim
şi a doua faţă era faţa unui om şi a treia faţa unui leu şi a pa-
tra faţa unei acvile.
15 Şi heruvimii au fost ridicaţi. Aceasta este făptura vie pe
care o văzusem lângă râul Chebar.
 Ezechiel 12
16 Şi când heruvimii mergeau, roţile mergeau lângă ei; şi
când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se înalţe de pe pă-
mânt, roţile de asemenea nu se întorceau de lângă ei.
17 Când ei stăteau, stăteau şi ele; şi când se ridicau, se ridicau
şi ele; pentru că duhul făpturii vii era în ele.
18 Atunci gloria DOMNULUI s-a depărtat de deasupra pra-
gului casei şi a stat peste heruvimi.
19 Şi heruvimii şi-au ridicat aripile şi s-au înălţat de pe pă-
mânt înaintea ochilor mei; când au ieşit, roţile de asemenea
erau lângă ei şi fiecare a stat la uşa din poarta de est a casei
DOMNULUI; şi gloria Dumnezeului lui Israel era deasupra
lor.
20 Aceasta este făptura vie pe care o văzusem sub Dumnezeul
lui Israel lângă râul Chebar; şi am ştiut că ei erau heruvimii.
21 Fiecare avea patru feţe şi fiecare patru aripi; şi asemănarea
unor mâini de om era sub aripile lor.
22 Şi cât despre asemănarea feţei lor, ele erau aceleaşi feţe pe
care le văzusem lângă râul Chebar, înfăţişarea lor şi ei înşişi,
tot acelaşi erau; mergeau fiecare drept înainte.
Capitolul 11
M ai mult, duhul m-a ridicat şi m-a adus la poarta din-
spre est a casei DOMNULUI, care priveşte spre est; şi,
iată, la uşa din poartă erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; prin-
tre care am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul
lui Benaia, prinţi ai poporului.
2 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, aceştia sunt oamenii
care plănuiesc ticăloşie şi dau sfat stricat în această cetate;
3 Care spun: Nu este aproape, să construim case; această ce-
tate este cazanul şi noi suntem carnea.
4 De aceea profeţeşte împotriva lor, profeţeşte, fiu al
omului.
5 Şi Duhul DOMNULUI a căzut peste mine şi mi-a spus:
Vorbeşte: Astfel spune DOMNUL: Astfel aţi spus voi, casă a
lui Israel; fiindcă eu ştiu lucrurile care vă vin în minte, fie-
care dintre ele.
6 Aţi înmulţit pe cei ucişi ai voştri în această cetate şi aţi um-
plut străzile ei cu cei ucişi.
7 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cei ucişi ai
voştri, pe care i-aţi pus în mijlocul ei, ei sunt carnea şi aceas-
tă cetate este cazanul; dar pe voi vă voi scoate din mijlocul
ei.
8 V-aţi temut de sabie şi voi aduce o sabie asupra voastră,
spune Domnul DUMNEZEU.
9 Şi vă voi scoate din mijlocul ei şi vă voi da în mâinile stră-
inilor şi voi face judecăţi printre voi.
10 Veţi cădea prin sabie; vă voi judeca în graniţa lui Israel; şi
veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
11 Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu sunteţi
carnea în mijlocul ei; ci vă voi judeca în graniţa lui Israel;
12 Şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL , căci nu aţi umblat
în statutele mele, nici nu aţi făcut judecăţile mele, ci aţi fă-
cut după obiceiurile păgânilor care sunt de jur împrejurul
vostru.
13 Şi s-a întâmplat, pe când profeţeam, că Pelatia, fiul lui
Benaia, a murit. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am stri-
gat cu o voce tare şi am spus: Vai Doamne DUMNEZEULE!
Vei mistui deplin rămăşiţa lui Israel?
14 ¶ Din nou, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
15 Fiu al omului, fraţii tăi, chiar fraţii tăi, bărbaţii din rude-
nia ta şi toată casa lui Israel în întregime, sunt aceia către care
476
locuitorii Ierusalimului au spus: Depărtaţi-vă de DOMNUL;
nouă ne este dată această ţară în stăpânire.
16 De aceea spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Deşi
i-am lepădat departe printre păgâni şi deşi i-am împrăştiat
printre ţări, totuşi le voi fi ca un mic sanctuar în ţările unde
au ajuns.
17 De aceea spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vă
voi strânge chiar dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în
care aţi fost împrăştiaţi şi vă voi da ţara lui Israel.
18 Şi ei vor veni acolo şi vor îndepărta toate lucrurile ei de-
testabile şi toate urâciunile ei din ea.
19 Şi le voi da o singură inimă şi voi pune un duh nou în voi;
şi voi lua inima de piatră din carnea lor şi le voi da o inimă
de carne;
20 Ca să umble în statutele mele şi să păzească rânduielile
mele şi să le împlinească; şi ei vor fi poporul meu iar eu le voi
fi Dumnezeul lor.
21 Dar cât despre aceia, a căror inimă umblă după inima lu-
crurilor lor detestabile şi urâcioase, eu le voi întoarce calea
asupra capetelor lor, spune Domnul DUMNEZEU.
22 ¶ Atunci heruvimii şi-au ridicat aripile şi roţile de lângă
ei; şi gloria Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.
23 Şi gloria DOMNULUI s-a urcat din mijlocul cetăţii şi a stat
pe muntele care este pe partea de est a cetăţii.
24 După acestea duhul m-a ridicat şi m-a adus într-o viziu-
ne, prin Duhul lui Dumnezeu, în Caldeea, la cei din capti-
vitate. Astfel viziunea, pe care am văzut-o, s-a înălţat de la
mine.
25 Atunci am vorbit celor din captivitate toate lucrurile pe
care DOMNUL mi le arătase.
Capitolul 12
C uvântul DOMNULUI de asemenea a venit la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite,
care au ochi să vadă dar nu văd; au urechi să audă dar nu
aud; pentru că sunt o casă răzvrătită.
3 De aceea, tu fiu al omului, pregăteşte-ţi lucrurile pentru
strămutare şi pleacă ziua înaintea ochilor lor; şi să pleci din
locul tău într-un alt loc înaintea ochilor lor; poate că vor lua
aminte, deşi ei sunt o casă răzvrătită.
4 Atunci să scoţi afară lucrurile tale ziua, înaintea ochilor
lor, ca lucrurile pentru strămutare; şi să ieşi seara înaintea
ochilor lor, ca cei mergând în captivitate.
5 Sapă în zid înaintea ochilor lor şi scoate-le pe acolo.
6 Înaintea ochilor lor să le porţi pe umeri şi să le scoţi în
amurg; să îţi acoperi faţa ca să nu vezi pământul; pentru că
te-am pus ca un semn pentru casa lui Israel.
7 Şi am făcut astfel precum mi se poruncise: Am scos afară
lucrurile mele ziua, ca lucrurile pentru captivitate şi seara
am săpat în zid cu mâna mea; le-am scos în amurg şi le-am
purtat pe umeri înaintea ochilor lor.
8 Şi dimineaţa a venit cuvântul DOMNULUI la mine,
spunând:
9 Fiu al omului, nu ţi-a spus casa lui Israel, casa cea răzvră-
tită: Ce faci?
10 Spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Această
povară se referă la prinţul din Ierusalim şi la toată casa lui
Israel care este printre ei.
11 Spune: Eu sunt semnul vostru; precum am făcut eu, astfel
li se va face lor; ei vor pleca şi vor merge în captivitate.
12 Şi prinţul care este printre ei va purta pe umeri, în amurg,
 Ezechiel 13
şi va ieşi; ei vor săpa în zid pentru a le scoate prin acesta; el îşi
va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii săi.
13 Plasa mea o voi întinde de asemenea peste el şi va fi prins
în cursa mea; şi îl voi aduce la Babilon în ţara caldeenilor;
totuşi el nu o va vedea, deşi va muri acolo.
14 Şi voi împrăştia spre fiecare vânt pe toţi cei care sunt lân-
gă el pentru a-l ajuta şi pe toate cetele lui; şi voi scoate sabia
după ei.
15 Şi ei vor ştie că eu sunt DOMNUL , când îi voi împrăştia
printre naţiuni şi îi voi răspândi prin ţări.
16 Dar voi lăsa câţiva oameni dintre ei, de la sabie, de la foa-
mete şi de la ciumă; ca ei să declare toate urâciunile acestora,
printre păgânii unde vor ajunge; şi ei vor cunoaşte că eu sunt
DOMNUL .
17 ¶ Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
18 Fiu al omului, mănâncă-ţi pâinea cu frică şi bea-ţi apa cu
tremur şi cu grijă;
19 Şi spune poporului ţării: Astfel spune Domnul DUMNEZEU
despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: Ei îşi
vor mânca pâinea cu grijă şi îşi vor bea apa cu înmărmurire,
pentru ca ţara lor să fie pustiită de tot ce este în ea, din cauza
violenţei tuturor celor care locuiesc în ea.
20 Şi cetăţile care sunt locuite vor fi risipite şi ţara va fi pus-
tiită şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
21 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
22 Fiu al omului, ce este acel proverb pe care voi îl aveţi în
ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziu-
ne se sfârşeşte?
23 Spune-le de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu
voi face acest proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca
proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt aproape şi spusă
este fiecare viziune.
24 Fiindcă nu va mai fi vreo viziune zadarnică, nici ghicire
linguşitoare în casa lui Israel.
25 Fiindcă eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi cuvântul pe care îl
voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit; pentru
că în zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl
voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU.
26 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
27 Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel spun: Viziunea
pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el pro-
feţeşte despre timpuri îndepărtate.
28 De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Nici unul din cuvintele mele nu va mai fi prelungit, ci cu-
vântul pe care l-am vorbit va fi împlinit, spune Domnul
DUMNEZEU.
Capitolul 13
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, profeţeşte împotriva profeţilor lui Israel
care profeţesc, şi spune celor care profeţesc din inimile lor:
Ascultaţi cuvântul DOMNULUI;
3 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai profeţilor nebuni
care urmează propriul lor duh şi nu au văzut nimic!
4 Israele, profeţii tăi sunt ca vulpile în pustiuri.
5 Voi nu aţi urcat în spărturi, nici nu aţi ridicat îngrăditura
pentru casa lui Israel, pentru a sta în picioare în bătălie în
ziua DOMNULUI.
6 Ei au văzut deşertăciune şi ghicire mincinoasă, spunând:
DOMNUL spune; şi DOMNUL nu i-a trimis; şi au făcut pe
alţii să spere că vor întemeia cuvântul.
477
7 Nu aţi văzut voi o viziune deşartă şi nu aţi vorbit o ghi-
cire mincinoasă, prin aceea când spuneţi: DOMNUL spune
aceasta; deşi eu nu am vorbit?
8 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că aţi
vorbit deşertăciune şi aţi văzut minciuni, de aceea, iată, eu
sunt împotriva voastră, spune Domnul DUMNEZEU.
9 Şi mâna mea va fi asupra profeţilor care văd deşertăciune
şi care ghicesc minciuni; ei nu vor fi în adunarea poporu-
lui meu, nici nu vor fi scrişi în scrierea casei lui Israel, nici
nu vor intra în ţara lui Israel; şi voi veţi cunoaşte că eu sunt
Domnul DUMNEZEU.
10 ¶ Pentru că, da pentru că au sedus pe poporul meu, spu-
nând: Pace; şi nu era pace; şi unul construieşte un zid şi, iată,
alţii îl tencuiesc cu mortar nestins;
11 Spune celor care îl tencuiesc cu mortar nestins că va că-
dea; va fi o ploaie torenţială; şi voi, pietre mari de grindină,
veţi cădea; şi un vânt furtunos îl va rupe.
12 Iată, după ce zidul va fi căzut, nu vi se va spune: Unde este
tencuiala cu care l-aţi tencuit?
13 De aceea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Îl voi rupe
cu un vânt furtunos în furia mea; şi va fi o ploaie torenţială
în mânia mea şi pietre mari de grindină în furia mea, pentru
a-l mistui.
14 Astfel voi dărâma zidul pe care voi l-aţi tencuit cu mortar
nestins şi îl voi doborî la pământ, astfel încât temelia aces-
tuia va fi descoperită şi el va cădea şi voi veţi fi mistuiţi în
mijlocul lui; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
15 Astfel îmi voi împlini furia asupra zidului şi asupra celor
care l-au tencuit cu mortar nestins şi vă voi spune: Zidul nu
mai este, nici cei care l-au tencuit;
16 Adică, profeţii lui Israel care profeţesc referitor la
Ierusalim şi care văd viziuni de pace pentru el dar nu este
pace, spune Domnul DUMNEZEU.
17 ¶ De asemenea, tu fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împo-
triva fiicelor poporului tău, care profeţesc din propria lor
inimă; şi profeţeşte împotriva lor,
18 Şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai de feme-
ile care cos perniţe pentru toţi subţiorii şi fac voaluri pentru
cap de orice mărime pentru a vâna suflete! Veţi vâna voi su-
fletele poporului meu şi veţi lăsa în viaţă pe cei care vin la
voi?
19 Şi mă veţi întina voi printre poporul meu pentru câteva
mâini pline de orz şi pentru bucăţi de pâine, ca să ucideţi su-
fletele care nu ar trebui să moară şi să lăsaţi în viaţă sufletele
care nu ar trebui să trăiască, minţind pe poporul meu care
ascultă minciunile voastre?
20 De aceea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt
împotriva perniţelor voastre cu care vânaţi sufletele pentru
a le face să zboare şi le voi sfâşia de la braţele voastre şi voi
lăsa sufletele să plece, sufletele pe care voi le vânaţi pentru a
le face să zboare.
21 Voalurile voastre le voi rupe de asemenea şi voi elibe-
ra pe poporul meu din mâna voastră şi ei nu vor mai fi în
mâna voastră pentru a fi vânaţi; şi veţi cunoaşte că eu sunt
DOMNUL .
22 Deoarece cu minciuni aţi întristat inima celui drept, pe
care eu nu l-am întristat; şi aţi întărit mâinile celui stricat, ca
să nu se întoarcă de la calea lui stricată, promiţându-i viaţa;
23 De aceea nu veţi mai vedea deşertăciune, nici nu veţi ghi-
ci ghiciri; căci voi elibera pe poporul meu din mâna voastră;
şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
 Ezechiel 16
Capitolul 14
A tunci au venit unii dintre bătrânii lui Israel la mine şi
au şezut înaintea mea.
2 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
3 Fiu al omului, aceşti oameni şi-au înălţat idolii în inima
lor şi au pus piatra de poticnire a nelegiuirii lor înaintea feţei
lor: să fiu eu luat la întrebări de ei?
4 De aceea vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Fiecare om din casa lui Israel care îşi înalţă
idolii săi în inima sa şi pune piatra de poticnire a nelegiuirii
lui înaintea feţei lui şi vine la profet; eu, DOMNUL , îi voi răs-
punde, celui care vine, conform cu mulţimea idolilor săi;
5 Ca să prind casa lui Israel în propria lor inimă, căci toţi
s-au înstrăinat de mine prin idolii lor.
6 De aceea spune casei lui Israel: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la idolii voştri; şi
întoarceţi-vă feţele de la toate urâciunile voastre.
7 Căci fiecare om din casa lui Israel, sau dintre străinii care
locuiesc temporar în Israel, care se îndepărtează de mine şi
îşi înalţă idolii săi în inima sa şi pune piatra de poticnire a ne-
legiuirii lui înaintea feţei lui şi vine la profet pentru a-l între-
ba referitor la mine; eu, DOMNUL , singur îi voi răspunde;
8 Şi îmi voi îndrepta faţa împotriva acelui om şi îl voi face
un semn şi un proverb şi îl voi stârpi din mijlocul poporului
meu; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
9 Şi dacă profetul este înşelat când a vorbit un cuvânt, eu,
DOMNUL , am înşelat pe acel profet şi îmi voi întinde mâna
asupra lui şi îl voi nimici din mijlocul poporului meu Israel.
10 Şi ei vor purta pedeapsa nelegiuirii lor; pedeapsa profetu-
lui va fi chiar ca pedeapsa celui care el întreabă;
11 Pentru ca să nu mai rătăcească de la mine casa lui Israel,
nici să nu mai fie pângărită cu toate fărădelegile lor; ci ca ei
să fie poporul meu şi eu să le fiu Dumnezeu, spune Domnul
DUMNEZEU.
12 ¶ Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
13 Fiu al omului, când ţara păcătuieşte împotriva mea încăl-
când legea cumplit, atunci îmi voi întinde mâna asupra ei şi
îi voi sfărâma toiagul pâinii şi voi trimite foamete asupra ei
şi voi stârpi pe om şi pe animal din ea;
14 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, ar fi în
ea, ei şi-ar elibera numai propriile lor suflete prin dreptatea
lor, spune Domnul DUMNEZEU.
15 Dacă eu fac să treacă prin ţară fiare nimicitoare şi ele o je-
fuiesc, astfel încât este pustiită, încât nici un om să nu poată
trece prin ea din cauza fiarelor,
16 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în ea, precum eu trăiesc,
spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fii nici fii-
ce; numai ei ar fi eliberaţi, iar ţara va fi pustiită.
17 Sau dacă aduc o sabie asupra acelei ţări şi spun: Sabie,
străbate ţară; pentru ca eu să stârpesc pe om şi pe animal
din ea;
18 Chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în ea, precum eu trăiesc,
spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fii nici fii-
ce, ci numai ei singuri vor fi eliberaţi.
19 Sau dacă trimit o ciumă în acea ţară şi îmi torn furia asu-
pra ei în sânge, pentru a stârpi pe om şi pe animal din ea;
20 Chiar dacă Noe, Daniel şi Iov, ar fi în ea, precum eu tră-
iesc, spune Domnul DUMNEZEU, ei nu vor elibera nici fiu
nici fiică; ei, prin dreptatea lor, vor elibera numai propriile
lor suflete.
21 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cu cât mai
478
mult atunci, când voi trimite cele patru judecăţi cumplite ale
mele asupra Ierusalimului: sabia şi foametea şi fiarele nimi-
citoare şi ciuma, pentru a stârpi din el pe om şi pe animal?
22 Totuşi, iată, va fi lăsată în el o rămăşiţă care va fi scoasă,
deopotrivă fii şi fiice; iată, ei vor ieşi la voi şi voi veţi vedea
calea lor şi facerile lor; şi veţi fi mângâiaţi referitor la răul pe
care l-am adus asupra Ierusalimului, da, referitor la tot ce
am adus asupra lui.
23 Şi, când voi vedeţi căile lor şi facerile lor, ei vă vor mângâ-
ia; şi veţi cunoaşte că, tot ce am făcut în el, nu am făcut fără
motiv, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 15
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, Cu ce este lemnul de viţă mai mult de-
cât alt lemn, sau decât o ramură care este printre copacii
pădurii?
3 Va fi luat din el lemn pentru a face vreo lucrare? Sau vor lua
oamenii din el un ţăruş, pentru a atârna în el vreun vas?
4 Iată, este aruncat în foc pentru mistuire: focul mistuie
amândouă lui capete şi mijlocul lui este ars. Este bun pentru
vreo lucrare?
5 Iată, când acesta era întreg, nu era bun pentru nici o lu-
crare; cu cât mai puţin va fi bun pentru vreo lucrare, după ce
focul îl mistuie şi este ars?
6 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Ca lemnul de
viţă printre copacii pădurii, pe care l-am dat focului pentru
mistuire, astfel voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
7 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva lor: ei vor ieşi dintr-
un foc şi un alt foc îi va mistui; şi veţi cunoaşte că eu sunt
DOMNUL , când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.
8 Şi voi pustii ţara, pentru că au făcut fărădelege, spune
Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 16
D in nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, fă cunoscute Ierusalimului urâciunile lui;
3 Şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEUL Ierusalimului:
Originea ta şi naşterea ta sunt din ţara lui Canaan; tatăl tău a
fost amorit şi mama ta hitită.
4 Şi cât despre naşterea ta, în ziua în care ai fost născută, bu-
ricul tău nu s-a tăiat, nici nu ai fost spălată în apă pentru în-
muiere; nu ai fost tratată deloc cu sare, nici înfăşată deloc.
5 Nici un ochi nu s-a milostivit de tine, pentru a-ţi face ceva
din acestea, să aibă milă de tine; ci ai fost aruncată în câmp
deschis, pentru că au detestat fiinţa ta, în ziua în care te-ai
născut.
6 ¶ Şi când eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut murdă-
rită în propriul tău sânge şi ţi-am spus pe când erai în sân-
gele tău: Trăieşte! Da, ţi-am spus pe când erai în sângele tău:
Trăieşte!
7 Eu te-am făcut să te înmulţeşti ca mugurele câmpului şi ai
crescut şi te-ai făcut mare şi ai ajuns să ai ornamente măreţe;
sânii tăi s-au rotunjit şi părul tău a crescut, deşi erai goală şi
fără haine.
8 Acum, după ce am trecut pe lângă tine şi te-am privit, iată,
timpul tău era timpul dragostei; şi mi-am întins poala peste
tine şi ţi-am acoperit goliciunea; da, ţi-am jurat şi am intrat
în legământ cu tine, spune Domnul DUMNEZEU şi tu ai de-
venit a mea.
9 Atunci te-am spălat cu apă; da, ţi-am spălat în întregime
 Ezechiel 16
sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn.
10 Te-am îmbrăcat de asemenea cu lucrare brodată şi te-am
încălţat cu piele de bursuc şi te-am încins cu in subţire şi te-
am acoperit cu mătase.
11 Te-am împodobit de asemenea cu ornamente şi ţi-am pus
brăţări la mâini şi un lănţişor la gât.
12 Şi ţi-am pus o bijuterie pe frunte şi cercei în urechi şi o
coroană frumoasă pe cap.
13 Astfel ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi veşmântul
tău era din in subţire şi mătase şi lucrare brodată; ai mâncat
floarea făinii şi miere şi untdelemn; şi ai fost foarte frumoasă
şi ai prosperat şi ai ajuns o împărăţie.
14 Şi faima ta a mers printre păgâni pentru frumuseţea ta,
pentru că aceasta era desăvârşită prin frumuseţea mea, pe
care am pus-o peste tine, spune Domnul DUMNEZEU.
15 ¶ Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi ai făcut pe cur-
va din cauza faimei tale, şi ţi-ai turnat curviile la fiecare ce
trecea; a lui era frumuseţea ta.
16 Şi ai luat din hainele tale şi ţi-ai împodobit înălţimile tale
cu felurite culori şi ai făcut pe curva pe ele, astfel de lucruri
nu se vor mai întâmpla, nici nu va mai fi astfel.
17 Ai luat de asemenea bijuteriile tale frumoase din aurul
meu şi din argintul meu, pe care ţi le dădusem şi ţi-ai făcut
chipuri de bărbaţi şi ai curvit cu ele,
18 Şi ai luat hainele tale brodate şi le-ai acoperit; şi ai pus
untdelemnul meu şi tămâia mea înaintea lor.
19 Mâncarea mea de asemenea, pe care ţi-am dat-o, floarea
făinii şi untdelemn şi miere, cu care te-am hrănit, şi pe ele
le-ai pus înaintea lor ca aromă dulce; şi astfel a fost, spune
Domnul DUMNEZEU.
20 Mai mult, ai luat pe fiii tăi şi pe fiicele tale, pe care mi i-ai
născut şi pe aceştia i-ai sacrificat lor pentru a fi mâncaţi. Este
acesta între curviile tale un lucru mic,
21 De ai ucis şi pe copiii mei şi i-ai dat ca să îi treci prin foc
pentru ele?
22 Şi în toate urâciunile tale şi curviile tale nu ţi-ai amintit
de zilele tinereţii tale, când erai goală şi fără haine şi erai
murdărită în sângele tău.
23 Şi s-a întâmplat după toată stricăciunea ta (vai, vai ţie!
spune Domnul DUMNEZEU);
24 Că ţi-ai zidit de asemenea un loc de cinste şi ţi-ai făcut o
înălţime în fiecare stradă.
25 Ţi-ai zidit înălţimea ta la capul fiecărei căi şi ţi-ai făcut
frumuseţea să fie detestată şi ţi-ai desfăcut picioarele la fie-
care ce trecea şi ţi-ai înmulţit curviile.
26 De asemenea ai curvit cu egiptenii vecinii tăi, mari la car-
ne; şi ţi-ai înmulţit curviile pentru a mă provoca la mânie.
27 Iată, de aceea mi-am întins mâna asupra ta şi ţi-am mic-
şorat hrana rânduită şi te-am dat în voia celor care te urăsc,
fiicelor filistenilor, care sunt ruşinate de calea ta rea.
28 Ai făcut de asemenea pe curva cu asirienii, pentru că erai
nesăţioasă; da, ai făcut pe curva cu ei şi totuşi nu ai putut fi
satisfăcută.
29 Mai mult, ţi-ai înmulţit curvia în ţara lui Canaan până în
Caldeea; şi totuşi nu ai fost satisfăcută cu aceasta.
30 Cât de slabă este inima ta, spune Domnul DUMNEZEU,
văzând că faci toate acestea, lucrarea unei femei curve
nerăbdătoare;
31 În aceea că îţi zideşti un loc de cinste la capul fiecărei căi
şi îţi faci înălţime în fiecare stradă; şi nu ai fost ca o curvă, în
aceea că tu batjocoreşti plata;
32 Ci ca o soţie care comite adulter, care ia pe străini în locul
479
soţului ei!
33 Ei dau daruri tuturor curvelor; dar tu dai darurile tale
tuturor iubiţilor tăi şi îi plăteşti, ca ei să vină la tine din toate
părţile pentru curvia ta.
34 Şi tu eşti altfel în curviile tale faţă de alte femei, prin aceea
că nimeni nu te urmează ca să curvească; ci în aceea că tu
dai o răsplată şi nici o răsplată nu îţi este dată ţie, de aceea
tu eşti altfel.
35 ¶ De aceea, curvă, ascultă cuvântul DOMNULUI;
36 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că murdăria
ta a fost turnată afară şi goliciunea ta descoperită prin cur-
viile tale cu iubiţii tăi şi cu toţi idolii urâciunilor tale şi prin
sângele copiilor tăi, pe care i-ai dat lor;
37 Iată, de aceea voi aduna pe toţi iubiţii tăi cu care ai avut
plăcere şi pe toţi cei care i-ai iubit, cu toţi cei pe care i-ai urât;
îi voi aduna de jur împrejur împotriva ta şi îţi voi descoperi
goliciunea înaintea lor, încât ei să vadă toată goliciunea ta.
38 Şi te voi judeca, cum sunt judecate femeile care comit adul-
ter şi care varsă sânge; şi îţi voi da sânge în furie şi gelozie.
39 Şi te voi da de asemenea în mâna lor şi ei îţi vor dărâma
locul tău de cinste şi îţi vor sfărâma înălţimile; te vor dez-
brăca de asemenea de hainele tale şi îţi vor lua bijuteriile tale
frumoase şi te vor lăsa goală şi fără haine.
40 Ei vor aduce de asemenea o ceată împotriva ta şi te vor
ucide cu pietre şi te vor străpunge cu săbiile lor.
41 Şi îţi vor arde casele cu foc şi vor face judecăţi asupra ta
înaintea ochilor multor femei; şi te voi face să încetezi a mai
face pe curva şi de asemenea nu vei mai da vreo plată.
42 Astfel voi face ca furia mea împotriva ta să se odihnească
şi gelozia mea se va depărta de la tine şi voi fi liniştit şi nu mă
voi mai mânia.
43 Pentru că nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale, ci m-ai
provocat în toate acestea; iată, de aceea şi eu îţi voi întoarce
calea ta asupra capului tău, spune Domnul DUMNEZEU; şi
nu vei mai face această viclenie deasupra tuturor urâciunilor
tale.
44 ¶ Iată, Oricine foloseşte proverbe va folosi acest proverb
împotriva ta, spunând: Precum este mama, astfel este fiica
ei.
45 Tu eşti fiica mamei tale, care detestă pe soţul ei şi pe copiii
ei; şi eşti sora surorilor tale, care au detestat pe soţii lor şi pe
copiii lor; mama voastră a fost hitită şi tatăl vostru amorit.
46 Şi sora ta mai mare este Samaria, ea şi fiicele ei care locu-
iesc la stânga ta; şi sora ta mai tânără care locuieşte la dreap-
ta ta, este Sodoma şi fiicele ei.
47 Totuşi tu nu ai umblat după căile lor, nici nu ai lucrat după
urâciunile lor; ci, ca şi cum acesta ar fi fost un lucru foarte
mic, tu ai fost mai coruptă decât ele în toate căile tale.
48 Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, sora ta
Sodoma nu a făcut, nici ea nici fiicele ei, precum ai făcut tu
şi fiicele tale.
49 Iată, aceasta a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: mân-
drie, plinătate de pâine şi abundenţă de lenevie erau în ea şi
în fiicele ei; şi nu a întărit mâna celui sărac şi nevoiaş.
50 Şi ele au fost trufaşe şi au lucrat urâciune înaintea mea; de
aceea le-am îndepărtat precum mi s-a părut bine.
51 Nici Samaria nu a făcut nici jumătate din păcatele tale,
dar tu ţi-ai înmulţit urâciunile tale mai mult decât ele şi ai
declarat drepte pe surorile tale în toate urâciunile tale pe
care le-ai făcut.
52 Tu de asemenea, care ai judecat pe surorile tale, poartă-ţi
propria ta ruşine pentru păcatele tale pe care le-ai făcut mai
 Ezechiel 18
urâcios decât ele, ele sunt mai drepte decât tine; da, fii de
asemenea încurcată şi poartă-ţi ruşinea, în aceea că tu le-ai
declarat drepte pe surorile tale.
53 Când voi întoarce din nou pe captivii lor, captivii Sodomei
şi a fiicelor ei şi captivii Samariei şi a fiicelor ei, atunci voi în-
toarce din nou pe captivii captivităţii tale în mijlocul lor;
54 Ca să îţi porţi propria ta ruşine şi să fii încurcată în tot ce
ai făcut, în aceea că eşti o mângâiere pentru ele.
55 Când surorile tale, Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce la
starea lor dinainte şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce la
starea lor dinainte, atunci şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce
la starea voastră dinainte.
56 Pentru că sora ta Sodoma nu a fost menţionată de gura ta
în ziua mândriei tale,
57 Înainte ca stricăciunea ta să se descopere, ca pe timpul
ocărârii tale a fiicelor Siriei şi a tuturor celor ce sunt de jur
împrejurul ei, fiicele filistenilor, care te dispreţuiesc de jur
împrejur.
58 Tu ţi-ai purtat viclenia şi urâciunile tale, spune
DOMNUL .
59 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Mă voi pur-
ta cu tine precum te-ai purtat cu alţii, tu care ai dispreţuit
jurământul călcând legământul.
60 ¶ Totuşi eu îmi voi aminti de legământul meu cu tine în
zilele tinereţii tale şi voi întemeia pentru tine un legământ
veşnic.
61 Atunci îţi vei aminti de căile tale şi vei fi ruşinată, când
le vei primi pe surorile tale, pe cele mai mari şi pe cele mai
tinere; şi ţi le voi da ca fiice, dar nu prin legământul tău.
62 Şi eu voi întemeia legământul meu cu tine şi vei şti că eu
sunt DOMNUL;
63 Ca să îţi aminteşti şi să fii încurcată şi niciodată să nu îţi
mai deschizi gura din cauza ruşinii tale, după ce eu mă voi
fi potolit faţă de tine pentru tot ce ai făcut, spune Domnul
DUMNEZEU.
Capitolul 17
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, pune înainte o ghicitoare şi vorbeşte o
parabolă casei lui Israel;
3 Şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: O acvilă
mare cu aripi mari, pene lungi, plină de pene, care avea cu-
lori diferite, a venit în Liban şi a luat ramura cea mai înaltă
a cedrului;
4 A rupt vârful lăstarilor lui şi l-a dus într-o ţară de comerţ;
l-a pus într-o cetate de comercianţi.
5 El a luat de asemenea din sămânţa ţării şi a sădit-o într-
un câmp roditor; a pus-o lângă ape mari şi a sădit-o ca pe o
salcie.
6 Şi ea a crescut şi a devenit o viţă care se întinde, dar de
statură mică, a cărei ramuri s-au întors spre ea şi rădăcinile
ei erau sub el; astfel a devenit o viţă şi a adus ramuri şi dat
mulţi lăstari.
7 Era de asemenea o altă acvilă mare cu aripi mari şi pene
multe; şi, iată, din brazdele sădirii ei, această viţă şi-a plecat
rădăcinile spre ea, şi şi-a întins multe ramuri spre ea, ca ea
să o adape prin.
8 Era sădită într-un pământ bun lângă ape mari, ca să facă
ramuri şi să dea rod, ca să ajungă o viţă frumoasă.
9 Spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Va prospera?
Nu va smulge el rădăcinile acesteia şi nu îi va tăia rodul, ca
să se vestejească? Se va veşteji în toate frunzele ei înverzite,
480
fără ca o mare putere şi mult popor să o smulgă din rădăci-
nile ei.
10 Da, iată, fiind sădită, va prospera? Nu se va veşteji de tot
când vântul de est o atinge? Se va veşteji în brazdele unde a
crescut.
11 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
12 Spune acum casei cea răzvrătită: Nu ştiţi voi ce înseam-
nă acestea? Spune-le: Iată, împăratul Babilonului a venit la
Ierusalim şi a luat pe împăratul lui şi pe prinţii lui şi i-a dus
cu el la Babilon;
13 Şi a luat din sămânţa împăratului şi a făcut legământ cu
el şi a luat un jurământ de la el; a luat de asemenea pe cei
puternici ai ţării;
14 Ca împărăţia să fie înjosită, ca să nu se ridice, ci prin ţine-
rea legământului său să stea în picioare.
15 Dar el s-a răzvrătit împotriva lui trimiţând pe ambasado-
rii lui în Egipt, ca ei să îi dea cai şi mult popor. Va prospera
el? Va scăpa cel care face acestea? Va rupe el legământul şi
va scăpa?
16 Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, cu sigu-
ranţă, în locul în care locuieşte împăratul, care l-a făcut îm-
părat, al cărui jurământ el l-a dispreţuit şi al cărui legământ
l-a rupt, va muri cu el în mijlocul Babilonului.
17 Nici Faraon cu armata lui puternică şi marea ceată nu va
face nimic pentru el în război, ridicând valuri de pământ şi
construind fortificaţii, pentru a stârpi multe persoane;
18 Văzând că el a dispreţuit jurământul prin ruperea legă-
mântului, când, iată, el şi-a dat mâna şi a făcut toate acestea,
nu va scăpa.
19 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Precum eu
trăiesc, într-adevăr, jurământul meu pe care l-a dispreţuit şi
legământul meu pe care l-a rupt, chiar pe acesta îl voi întoar-
ce asupra capului său.
20 Şi îmi voi întinde plasa peste el şi va fi prins în cursa mea
şi îl voi aduce la Babilon şi voi pleda cu el acolo pentru fără-
delegea lui cu care a încălcat legea împotriva mea.
21 Şi toţi fugarii lui cu toate cetele lui vor cădea prin sabie,
iar cei ce rămân vor fi împrăştiaţi în toate vânturile; şi veţi
cunoaşte că eu, DOMNUL , am vorbit.
22 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu de asemenea voi
lua din ramura cea mai înaltă a cedrului cel înalt şi o voi
pune; voi tăia din vârful lăstarilor lui unul fraged şi îl voi
sădi pe un munte înalt şi înălţat;
23 Pe muntele înălţimii lui Israel îl voi sădi; şi va aduce mlă-
diţe şi va da rod şi va fi un cedru frumos; şi sub el vor locui
toate păsările de tot felul; în umbra ramurilor lui vor locui
ele.
24 Şi toţi copacii câmpului vor cunoaşte că eu, DOMNUL ,
am înjosit copacul înalt, am înălţat copacul de jos, am uscat
copacul verde şi am făcut copacul uscat să înflorească; eu
DOMNUL am vorbit şi am făcut aceasta.
Capitolul 18
C uvântul DOMNULUI a venit la mine din nou,
spunând:
2 Ce înseamnă aceasta, că voi folosiţi acest proverb referitor
la ţara lui Israel, spunând: Taţii au mâncat aguridă şi dinţii
copiilor s-au strepezit?
3 Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, că nu veţi
mai folosi acest proverb în Israel.
4 Iată, toate sufletele sunt ale mele; ca sufletul tatălui, tot
 Ezechiel 19
astfel sufletul fiului este al meu; sufletul care păcătuieşte,
acela va muri.
5 Dar dacă un om este drept şi face ceea ce este legiuit şi
drept,
6 Şi nu a mâncat pe munţi, nici nu şi-a ridicat ochii spre ido-
lii casei lui Israel, nici nu a pângărit-o pe soţia aproapelui
său, nici nu s-a apropiat de o femeie în timpul menstruaţiei
ei,
7 Şi nu a oprimat pe nimeni, ci a dat înapoi datornicului ga-
ranţia lui, nu a jefuit pe nimeni prin violenţă, a dat pâinea lui
celui flămând şi a acoperit pe cel gol cu o haină;
8 Cel care nu a dat cu camătă, nici nu a luat vreo dobândă,
care şi-a retras mâna de la nelegiuire, a făcut judecată dreap-
tă între om şi om,
9 A umblat în statutele mele şi a păzit judecăţile mele, pentru
a lucra după adevăr; el este drept; el va trăi negreşit, spune
Domnul DUMNEZEU.
10 ¶ Dacă el naşte un fiu care este tâlhar, un vărsător de sân-
ge şi care face cuiva unul din aceste lucruri,
11 Şi care nu împlineşte nici una din acele datorii, ci a mân-
cat pe munţi şi a pângărit-o pe soţia aproapelui său,
12 A oprimat pe sărac şi pe nevoiaş, a jefuit prin violenţă, nu
a dat înapoi garanţia şi şi-a ridicat ochii spre idoli, a făcut
urâciune,
13 A dat cu camătă şi a luat dobândă, să trăiască unul ca
acesta? Nu va trăi; făcut toate aceste urâciuni; va muri negre-
şit, sângele lui va fi asupra lui.
14 Acum, iată, dacă el naşte un fiu care vede toate păcate-
le pe care le-a făcut tatăl lui şi ia seama şi nu face unele ca
acestea,
15 Nu a mâncat pe munţi, nici nu şi-a ridicat ochii spre idolii
casei lui Israel, nu a pângărit soţia aproapelui său,
16 Nici nu a oprimat pe cineva, nu a păstrat garanţia, nici
nu a jefuit prin violenţă, ci a dat pâinea lui celui flămând şi a
acoperit pe cel gol cu o haină,
17 Şi-a tras mâna de la cel sărac, nu a primit camătă nici do-
bândă, a împlinit judecăţile mele, a umblat în statutele mele;
el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, va trăi negreşit.
18 Cât despre tatăl său, pentru că a oprimat cu cruzime, a je-
fuit pe fratele său prin violenţă şi a făcut ceea ce nu este bine
în mijlocul poporului său, iată, el va muri în nelegiuirea lui.
19 Totuşi voi spuneţi: De ce? Nu poartă fiul nelegiuirea ta-
tălui? Când fiul a făcut ceea ce este legiuit şi drept şi a păzit
toate statutele mele şi le-a împlinit, el va trăi negreşit.
20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta
nelegiuirea tatălui, nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului:
dreptatea celui drept va fi asupra lui însuşi şi stricăciunea
celui stricat va fi asupra lui însuşi.
21 ¶ Dar dacă cel stricat se va întoarce de la toate păcatele
lui, pe care le-a făcut, şi va păzi toate statutele mele şi va face
ceea ce este legiuit şi drept, el va trăi negreşit, nu va muri.
22 Toate fărădelegile lui, pe care le-a făcut, nu îi vor fi menţi-
onate; el va trăi în dreptatea lui, pe care a făcut-o.
23 Găsesc eu vreo plăcere în moartea celui stricat? spune
Domnul DUMNEZEU; şi nu în întoarcerea lui de la căile lui,
pentru a trăi?
24 Dar când cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face
nelegiuire şi face conform cu toate urâciunile pe care omul
stricat le face, să trăiască el? Toată dreptatea lui, pe care a fă-
cut-o, nu va fi menţionată; în fărădelegea lui pe care a făcut-
o şi în păcatul lui pe care l-a păcătuit, în ele va muri.
25 Totuşi voi spuneţi: Calea Domnului nu este nepărtinitoare.
481
Ascultă acum, casă a lui Israel: Nu este calea mea nepărtini-
toare? Nu sunt căile voastre părtinitoare?
26 Când unul drept se întoarce de la dreptatea lui şi face ne-
legiuire şi moare în ele; pentru nelegiuirea pe care a făcut-o
va muri el.
27 Din nou, când cel stricat se întoarce de la stricăciunea lui
pe care a făcut-o şi face ceea ce este legiuit şi drept, el îşi va
păstra sufletul în viaţă.
28 Pentru că el ia aminte şi se întoarce de la toate fărădelegile
lui pe care le-a făcut, va trăi negreşit, nu va muri.
29 Totuşi casa lui Israel spune: Calea Domnului nu este ne-
părtinitoare. Casă a lui Israel, nu sunt căile mele nepărtini-
toare? Nu sunt căile voastre părtinitoare?
30 ¶ De aceea, casă a lui Israel, eu vă voi judeca, pe fiecare
conform căilor lui, spune Domnul DUMNEZEU. Pocăiţi-vă
şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre; astfel nele-
giuirea nu va fi ruina voastră.
31 Lepădaţi de la voi toate fărădelegile voastre, prin care aţi
călcat legea; şi faceţi-vă o inimă nouă şi un duh nou; de ce să
muriţi, casă a lui Israel?
32 Fiindcă eu nu găsesc vreo plăcere în moartea celui care
moare, spune Domnul DUMNEZEU; pentru aceea, întoar-
ceţi-vă şi trăiţi.
Capitolul 19
M ai mult, înalţă o plângere pentru prinţii lui Israel,
2 Şi spune: Ce este mama ta? O leoaică; ea s-a culcat
printre lei, şi-a hrănit puii printre leii tineri.
3 Şi a crescut pe unul dintre puii ei care a devenit un leu tâ-
năr, şi a învăţat să prindă prada; a mâncat oameni.
4 Naţiunile de asemenea au auzit despre el; a fost prins în
groapa lor şi l-au adus cu lanţuri în ţara Egiptului.
5 Şi după ce ea a văzut că a aşteptat în zadar şi speranţa ei
a fost pierdută, atunci a luat pe un altul dintre puii ei şi l-a
făcut un leu tânăr.
6 Şi el se urca şi cobora printre lei, a devenit un leu tânăr şi a
învăţat să prindă prada şi a mâncat oameni.
7 Şi a cunoscut palatele lor pustii şi le-a risipit cetăţile; şi ţara
a fost pustiită şi plinătatea ei, prin zgomotul răcnetului său.
8 Atunci naţiunile au pus împotriva lui de fiecare parte a
provinciilor şi şi-au întins plasa împotriva lui; el a fost prins
în groapa lor.
9 Şi l-au pus sub pază în lanţuri şi l-au adus la împăratul
Babilonului; l-au adus în întărituri, ca vocea lui să nu mai fie
auzită pe munţii lui Israel.
10 ¶ Mama ta este ca o viţă în sângele tău, sădită lângă ape;
ea a fost roditoare şi plină de ramuri din cauza multor ape.
11 Şi avea toiege puternice pentru sceptrele celor care condu-
ceau şi statura ei era înălţată printre ramurile dese şi se arăta
în înălţimea ei cu mulţimea ramurilor ei.
12 Dar a fost smulsă în furie, a fost doborâtă la pământ şi
vântul de est i-a uscat rodul; toiegele ei puternice au fost
frânte şi vestejite; focul le-a mistuit.
13 Şi acum ea este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi
însetat.
14 Şi focul a ieşit dintr-un toiag al ramurilor ei, care i-a mân-
cat rodul, astfel încât ea nu mai are nici un toiag puternic să
fie sceptru pentru a conduce. Aceasta este plângere şi plân-
gere va fi.
 Ezechiel 20
Capitolul 20
Ş i s-a întâmplat în al şaptelea an, în luna a cincea, în a ze-
cea zi a lunii, că anumiţi dintre bătrânii lui Israel au venit
la mine să întrebe pe DOMNUL şi au şezut înaintea mea.
2 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la mine, spunând:
3 Fiu al omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel şi spune-le:
Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Aţi venit să mă luaţi la
întrebări? Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU,
nu mă voi lăsa întrebat de voi.
4 Îi vei judeca tu, fiu al omului, îi vei judeca? Fă-i să cunoască
urâciunile taţilor lor;
5 Şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În ziua
când l-am ales pe Israel şi mi-am ridicat mâna către să-
mânţa casei lui Iacob şi m-am făcut cunoscut lor în ţara
Egiptului, când mi-am ridicat mâna către ei, spunând: Eu
sunt DOMNUL Dumnezeul vostru;
6 În ziua în care mi-am ridicat mâna către ei, pentru a-i adu-
ce din ţara Egiptului într-o ţară pe care o cercetasem pen-
tru ei, în care curge lapte şi miere, care este gloria tuturor
ţărilor;
7 Atunci le-am spus: Lepădaţi, fiecare om urâciunile ochilor
săi, şi nu vă pângăriţi cu idolii Egiptului; Eu sunt DOMNUL
Dumnezeul vostru.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva mea şi au refuzat să îmi dea
ascultare; nu au lepădat, nici un om, urâciunile ochilor lor,
nici nu au părăsit idolii Egiptului; atunci am spus: Îmi voi
turna furia asupra lor, ca să îmi împlinesc mânia împotriva
lor în mijlocul ţării Egiptului.
9 Dar am lucrat pentru numele meu, ca acesta să nu fie mur-
dărit înaintea păgânilor, printre care ei erau, înaintea vederii
cărora m-am făcut cunoscut, scoţându-i din ţara Egiptului.
10 ¶ Pentru aceea i-am făcut să iasă din ţara Egiptului şi
i-am adus în pustie.
11 Şi le-am dat statutele mele şi le-am arătat judecăţile mele,
pe care dacă un om le face, va trăi în ele.
12 Mai mult, le-am dat de asemenea sabatele mele, să fie un
semn între mine şi ei, ca să ştie că eu sunt DOMNUL care îi
sfinţeşte.
13 Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva mea în pus-
tie, nu au umblat în statutele mele şi au dispreţuit judecăţile
mele, pe care, dacă un om le face, va trăi în ele; şi au murdă-
rit sabatele mele foarte mult; atunci am spus: Îmi voi turna
furia asupra lor în pustie, pentru a-i mistui.
14 Dar am lucrat pentru numele meu, ca acesta să nu fie
murdărit înaintea păgânilor, înaintea ochilor cărora îi
scosesem.
15 Totuşi mi-am ridicat de asemenea mâna către ei în pustie,
că nu îi voi duce în ţara pe care le-am dat-o, în care curge cu
lapte şi miere, care este gloria tuturor ţărilor;
16 Deoarece ei au dispreţuit judecăţile mele şi nu au umblat
în statutele mele, ci au murdărit sabatele mele; pentru că ini-
ma lor mergea după idolii lor.
17 Totuşi ochiul meu i-a cruţat de la a-i nimici, nici nu i-am
nimicit în pustie.
18 Ci am spus copiilor lor în pustie: Nu umblaţi în statutele
taţilor voştri, nici nu ţineţi judecăţile lor, nici nu vă pângăriţi
cu idolii lor;
19 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru; umblaţi în statute-
le mele şi păziţi judecăţile mele şi faceţi-le;
20 Şi sfinţiţi sabatele mele; iar ele vor fi un semn între mine
şi voi, ca să cunoaşteţi că eu sunt DOMNUL Dumnezeul
vostru.
482
21 Totuşi copiii s-au răzvrătit împotriva mea; nu au umblat
în statutele mele, nici nu au păzit judecăţile mele pentru a le
face, pe care, dacă un om le face, va trăi în ele; ei au murdărit
sabatele mele; atunci am spus: Îmi voi turna furia asupra lor,
pentru a împlini mânia mea împotriva lor în pustie.
22 Totuşi mi-am retras mâna şi am lucrat pentru numele
meu, ca acesta să nu fie murdărit înaintea ochilor păgânilor,
înaintea ochilor cărora îi scosesem.
23 Mi-am ridicat de asemenea mâna pentru ei în pustie, că îi
voi împrăştia printre păgâni şi îi voi risipi prin ţări;
24 Pentru că nu au împlinit judecăţile mele, ci au dispreţuit
statutele mele şi au murdărit sabatele mele şi ochii lor au fost
după idolii taţilor lor.
25 Şi le-am dat de asemenea statute care nu erau bune şi ju-
decăţi prin care nu puteau să trăiască;
26 Şi i-am murdărit în propriile lor daruri, în aceea că ei au
făcut să treacă prin foc pe toţi cei care deschid pântecele, ca
să îi pustiesc ca ei să ştie că eu sunt DOMNUL .
27 ¶ De aceea, fiu al omului, vorbeşte casei lui Israel şi spu-
ne-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Totuşi în aceasta
taţii voştri m-au blasfemiat, în aceea că fărădelege au făcut
împotriva mea.
28 După ce i-am adus în ţara, pentru care îmi ridicasem
mâna că le-o voi da, au văzut fiecare deal înalt şi toţi copacii
stufoşi, şi acolo au adus sacrificiile lor şi acolo şi-au prezentat
provocarea darului lor; acolo de asemenea şi-au pregătit aro-
ma dulce şi acolo şi-au turnat darurile de băutură.
29 Atunci eu le-am spus: Ce este înălţimea la care mergeţi? Şi
până în această zi i s-a pus numele Bama.
30 Pentru aceea spune casei lui Israel: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Sunteţi voi murdăriţi după felul taţilor voştri?
Şi curviţi după urâciunile lor?
31 Fiindcă atunci când aduceţi darurile voastre, când treceţi
pe fiii voştri prin foc, vă murdăriţi cu toţi idolii voştri, până
în această zi; iar eu să mă las întrebat de voi, casă a lui Israel?
Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, nu mă voi
lăsa întrebat de voi.
32 Şi ce vă vine în minte de spuneţi: Vom fi ca păgânii, ca
familiile ţărilor, pentru a servi lemnului şi pietrei, nu va fi
nicidecum.
33 ¶ Precum eu trăiesc, spune DOMNUL Dumnezeu, într-
adevăr cu o mână puternică şi cu un braţ întins şi cu furie
revărsată, voi conduce peste voi;
34 Şi vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările
în care sunteţi împrăştiaţi, cu o mână puternică şi cu un braţ
întins şi cu furie revărsată.
35 Şi vă voi aduce în pustia popoarelor şi acolo voi pleda eu
cu voi faţă în faţă.
36 Precum am pledat cu taţii voştri în pustia ţării Egiptului,
astfel voi pleda şi cu voi, spune Domnul DUMNEZEU.
37 Şi vă voi face să treceţi pe sub toiag şi vă voi aduce în le-
gătura legământului;
38 Şi voi curăţi dintre voi pe răzvrătiţi şi pe cei care calcă
legea împotriva mea; îi voi scoate din ţara în care ei locuiesc
temporar şi nu vor intra în ţara lui Israel; şi veţi cunoaşte că
eu sunt DOMNUL .
39 Cât despre voi, casă a lui Israel, astfel spune Domnul
DUMNEZEU: De acum înainte, dacă refuzaţi să îmi daţi as-
cultare, atunci duceţi-vă, serviţi, fiecare, idolilor săi; dar nu
mai murdăriţi numele meu cel sfânt cu darurile voastre şi
cu idolii voştri.
40 Pentru că pe muntele meu cel sfânt, pe muntele înălţimii
 Ezechiel 21
lui Israel, spune Domnul DUMNEZEU, acolo îmi va servi
toată casa lui Israel, cu toţii în ţară; acolo îi voi accepta şi
acolo voi cere ofrandele voastre şi primele roade ale daruri-
lor voastre, cu toate lucrurile voastre sfinte.
41 Vă voi accepta cu aroma voastră dulce, când vă voi scoate
dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost îm-
prăştiaţi; şi voi fi sfinţit în voi înaintea păgânilor.
42 Şi veţi şti că eu sunt DOMNUL , când vă voi aduce în ţara
lui Israel, în ţara pentru care mi-am ridicat mâna că o voi da
taţilor voştri.
43 Şi acolo vă veţi aminti de căile voastre şi de toate facerile
voastre cu care v-aţi pângărit; şi vă veţi detesta înaintea ochi-
lor voastre pentru toate relele voastre pe care le-aţi făcut.
44 Şi veţi şti că eu sunt DOMNUL , după ce voi fi lucrat cu voi
din cauza numelui meu, nu conform căilor voastre stricate,
nici conform faptelor voastre corupte, casă a lui Israel, spune
Domnul DUMNEZEU.
45 ¶ Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
46 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa spre sud şi picură cuvântul
tău spre sud şi profeţeşte împotriva pădurii câmpiei de sud;
47 Şi spune pădurii de sud: Ascultă cuvântul DOMNULUI:
Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi aprinde un foc
în tine şi va mistui fiecare copac verde în tine şi fiecare copac
uscat; flacăra învăpăiată nu va fi stinsă şi toate feţele de la sud
până la nord vor fi arse în el.
48 Şi toată făptura va vedea că eu, DOMNUL , am aprins-o;
nu se va stinge.
49 Atunci am spus: Vai, Doamne DUMNEZEULE! Ei spun
despre mine: Nu vorbeşte el în parabole?
Capitolul 21
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva Ierusalimului
şi picură cuvântul tău împotriva locurilor sfinte şi profeţeşte
împotriva ţării lui Israel;
3 Şi spune ţării lui Israel: Astfel spune DOMNUL: Iată, eu
sunt împotriva ta şi îmi voi scoate sabia din teacă şi voi stârpi
din tine pe cel drept şi pe cel stricat.
4 Văzând atunci că voi reteza din tine pe cel drept şi pe cel
stricat, de aceea sabia mea va ieşi din teacă împotriva fiecărei
făpturi de la sud până la nord;
5 Ca toată făptura să ştie că eu, DOMNUL , mi-am scos sabia
din teacă; ea nu se va mai întoarce.
6 Suspină de aceea, tu fiu al omului, până la frângerea rărun-
chilor tăi şi suspină cu amărăciune înaintea ochilor lor.
7 Şi se va întâmpla, când îţi vor spune: Pentru ce suspini tu?
că le vei răspunde: Din cauza veştilor; căci vine; şi fiecare
inimă se va topi şi toate mâinile vor fi slabe şi fiecare duh
va leşina şi toţi genunchii vor slăbi ca apa; iată, vine şi se va
împlini, spune Domnul DUMNEZEU.
8 ¶ Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
9 Fiu al omului, profeţeşte şi spune: Astfel spune DOMNUL .
Spune: O sabie, o sabie este ascuţită şi de asemenea
lustruită;
10 Este ascuţită pentru a face un măcel greu, este lustruită ca
să strălucească; ar trebui să ne veselim? Aceasta dispreţuieş-
te toiagul fiului meu, ca pe orice copac.
11 Şi el a dat-o să fie lustruită, ca să fie mânuită; această sa-
bie este ascuţită şi este lustruită, pentru a fi dată în mâna
ucigaşului.
483
12 Strigă şi urlă, fiu al omului; pentru că aceasta va fi asupra
poporului meu, va fi asupra tuturor prinţilor lui Israel; terori
din cauza sabiei vor fi asupra poporului meu; loveşte-te, de
aceea, peste coapsă.
13 Căci este o încercare şi ce dacă sabia dispreţuieşte toia-
gul? Acesta nu va mai fi, spune Domnul DUMNEZEU.
14 Tu de aceea, fiu al omului, profeţeşte şi bate din palme-
le şi sabia să fie dublată a treia oară; este sabia celor ucişi;
aceasta este sabia mai marilor ucişi, care intră în camerele
lor ascunse.
15 Eu am pus vârful săbiei împotriva tuturor porţilor lor, ca
inima lor să slăbească şi ruinele lor să se înmulţească; vai,
este făcută strălucitoare şi învelită pentru măcel.
16 Du-te pe o cale sau pe alta, fie la dreapta, fie la stânga, ori-
încotro se îndreaptă faţa ta.
17 Eu de asemenea voi bate din palme şi îmi voi odihni furia;
eu, DOMNUL , am vorbit.
18 ¶ Cuvântul DOMNULUI a venit la mine din nou,
spunând:
19 De asemenea, fiu al omului, rânduieşte-ţi două căi, pe
care sabia împăratului Babilonului să vină; ambele vor ieşi
dintr-o singură ţară; şi alege-ţi un loc, alege-l la capătul căii
cetăţii.
20 Rânduieşte o cale, ca sabia să vină la Raba amoniţilor şi la
Iuda în Ierusalimul cel întărit.
21 Pentru că împăratul Babilonului a stat în picioare la des-
părţirea drumului, la capătul celor două căi, pentru a folosi
ghicire; el şi-a făcut săgeţile strălucitoare, s-a sfătuit cu chi-
puri, căuta în ficat.
22 La dreapta lui era ghicirea pentru Ierusalim, pentru a
rândui căpetenii, să deschidă gura pentru măcel, să înalţe
vocea cu strigăt, să rânduiască berbeci împotriva porţilor, să
înalţe un val de pământ şi să construiască o fortificaţie.
23 Şi va fi o ghicire falsă înaintea ochilor lor, pentru cei care
au jurat jurăminte; dar el va aminti nelegiuirea, ca ei să fie
prinşi.
24 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeu: Pentru că fa-
ceţi să fie amintită nelegiuirea voastră, întrucât fărădelegile
voastre sunt descoperite, astfel încât în toate facerile voastre,
se arată păcatele voastre; pentru că, se aminteşte de voi, veţi
fi prinşi cu mâna.
25 Şi tu, prinţ profan şi stricat al lui Israel, a cărui zi a venit,
când nelegiuirea va avea un sfârşit,
26 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Scoateţi diadema şi
luaţi coroana; aceasta nu va mai fi la fel; înălţaţi pe cel umil
şi doborâţi pe cel înălţat.
27 O voi răsturna, răsturna, răsturna; şi aceasta nu va mai
fi, până nu va veni acela căruia dreptatea îi aparţine; şi i-o
voi da lui.
28 ¶ Iar tu, fiu al omului, profeţeşte şi spune: Astfel spune
Domnul DUMNEZEU referitor la amoniţi şi referitor la ocara
lor; chiar să spui: Sabia, sabia este scoasă; pentru măcel este
lustruită, pentru a mistui din cauza strălucirii;
29 În timp ce ei văd deşertăciune pentru tine, în timp ce ei
îţi ghicesc o minciună, pentru a te aduce pe gâturile celor
ucişi, a celor stricaţi, cărora le-a venit ziua, când nelegiuirea
lor va avea sfârşit.
30 Să o fac să se întoarcă în teacă? Te voi judeca în locul unde
ai fost creat, în ţara ta de naştere.
31 Şi îmi voi turna indignarea asupra ta, voi sufla împotriva
ta în focul mâniei mele şi te voi da în mâna unor oameni ne-
buni şi iscusiţi în a nimici.
 Ezechiel 23
32 Tu vei fi hrană pentru foc; sângele tău va fi în mijlocul ţă-
rii; nu vei mai fi amintit; pentru că eu DOMNUL , am vorbit.
Capitolul 22
M ai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 Şi tu, fiu al omului, vei judeca, vei judeca tu cetatea sânge-
roasă? Da, fă-o să cunoască toate urâciunile ei.
3 Atunci să spui: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cetatea
varsă sânge în mijlocul ei, ca să vină timpul ei şi îşi face idoli
împotriva ei însăşi pentru a se pângări.
4 Tu ai devenit vinovată în sângele tău pe care l-ai vărsat; şi
te-ai pângărit în idolii tăi pe care i-ai făcut; şi ai făcut ca zile-
le tale să se apropie şi ai ajuns la anii tăi; de aceea te-am făcut
ocară pentru păgâni şi batjocură pentru toate ţările.
5 Cei de aproape şi cei de departe de tine te vor bate batjoco-
ri, pe tine care eşti infamă şi mult chinuită.
6 Iată, prinţii lui Israel, fiecare, au fost în tine ca să verse sân-
ge după puterea lor.
7 În tine au dispreţuit pe tată şi pe mamă; în mijlocul tău
s-au purtat cu oprimare cu străinul; în tine au chinuit pe cel
fără tată şi pe văduvă.
8 Ai dispreţuit lucrurile mele sfinte şi ai spurcat sabatele
mele.
9 În tine sunt oameni defăimători pentru a vărsa sânge; şi
în tine ei mănâncă pe munţi; în mijlocul tău lucrează cu
viclenie.
10 În tine au descoperit ei goliciunea tatălui lor; în tine au
umilit pe cea care era pusă deoparte din cauza murdăriei.
11 Şi unul a făcut urâciune cu soţia aproapelui său; şi un al-
tul a pângărit-o cu răutate pe nora lui; iar un altul în tine a
umilit-o pe sora sa, pe fiica tatălui său.
12 În tine au luat ei daruri pentru a vărsa sânge; ai luat ca-
mătă şi dobândă şi ai câştigat cu lăcomie de la aproapele
tău prin jecmănire şi pe mine m-ai uitat, spune Domnul
DUMNEZEU.
13 Iată, de aceea am bătut din mână mea la câştigul tău ne-
cinstit pe care l-ai câştigat şi la sângele tău care a fost în mij-
locul tău.
14 Poate inima ta să îndure sau pot mâinile tale să fie tari, în
zilele în care mă voi ocupa de tine? Eu DOMNUL am vorbit
aceasta şi o voi face.
15 Şi te voi împrăştia printre păgâni şi te voi risipi în ţări şi
voi mistui necurăţia din tine.
16 Şi îţi vei lua moştenirea în tine însuţi înaintea ochilor pă-
gânilor şi vei cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
17 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
18 Fiu al omului, casa lui Israel a devenit pentru mine ca o
zgură; ei toţi sunt aramă şi cositor şi fier şi plumb în mijlocul
cuptorului; ei sunt zgura argintului.
19 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că
toţi aţi devenit zgură, iată, de aceea vă voi aduna în mijlocul
Ierusalimului.
20 Precum ei adună argint şi aramă şi fier şi plumb şi cositor
în mijlocul cuptorului, pentru a sufla focul asupra lor, să le
topească; tot astfel vă voi aduna în mânia mea şi în furia mea
şi vă voi lăsa acolo şi vă voi topi.
21 Da, vă voi aduna şi voi sufla asupra voastră în focul mâni-
ei mele şi veţi fi topiţi în mijlocul lui.
22 Precum este topit argintul în mijlocul cuptorului, tot ast-
fel veţi fi topiţi în mijlocul lui; şi veţi cunoaşte că eu DOMNUL
mi-am turnat furia asupra voastră.
484
23 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
24 Fiu al omului, spune-i ei: Tu eşti ţara necurăţită, fără
ploaie în ziua indignării.
25 Este o uneltire a profeţilor ei în mijlocul ei, ca un leu care
răcneşte hămesind după pradă; ei au devorat suflete; au luat
tezaurul şi lucrurile preţioase; i-au făcut multe văduve în
mijlocul ei.
26 Preoţii ei au violat legea mea şi au spurcat lucrurile mele
sfinte; nu au făcut deosebire între ce este sfânt şi ce nu este
sfânt, nici nu au arătat deosebire dintre necurat şi curat şi şi-
au ascuns ochii de la sabatele mele şi eu sunt spurcat printre
ei.
27 Prinţii ei în mijlocul ei sunt ca lupi hămesind după pradă,
pentru a vărsa sânge şi pentru a nimici suflete, pentru a ob-
ţine câştig necinstit.
28 Şi profeţii ei i-au tencuit cu mortar nestins, văzând de-
şertăciune şi ghicindu-le minciuni, spunând: Astfel spune
Domnul DUMNEZEU, când DOMNUL nu a vorbit.
29 Poporul ţării a lucrat cu oprimare şi practică hoţia şi au
chinuit pe cel sărac şi pe cel nevoiaş; da, ei au oprimat pe
străin pe nedrept.
30 Şi eu am căutat un om printre ei, care să facă îngrăditura
şi să stea neclintit în spărtură, înaintea mea, pentru ţară, ca
să nu o distrug; dar nu am găsit pe nimeni.
31 De aceea mi-am turnat indignarea asupra lor; i-am mis-
tuit cu focul mâniei mele; le-am întors calea asupra capului
lor, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 23
C uvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, erau două femei, fiicele unei singure mame;
3 Şi ele au curvit în Egipt; au curvit în tinereţea lor; acolo le-
au fost strânşi sânii şi acolo şi-au lovit sânul fecioriei lor.
4 Şi numele lor erau Ohola, cea mare şi Oholiba sora ei; şi ele
erau ale mele şi au născut fii şi fiice. Astfel erau numele lor:
Samaria este Ohola şi Ierusalimul este Oholiba.
5 Şi Ohola a făcut pe curva când era a mea; şi s-a aprins după
iubiţii ei, după asirienii, vecinii ei,
6 Care erau îmbrăcaţi în albastru, căpetenii şi conducători,
cu toţii tineri de dorit, călăreţi, călărind pe cai.
7 Astfel ea şi-a împlinit curviile cu aceia, cu toţi bărbaţii
aleşi ai Asiriei şi cu toţi după care se aprindea; cu toţi idolii
lor se pângărea.
8 Şi nu şi-a părăsit curviile aduse din Egipt; pentru că în
tinereţea ei s-au culcat cu ea şi i-au lovit sânii fecioriei ei şi
şi-au turnat curvia lor peste ea.
9 Pentru aceea am predat-o în mâna iubiţilor ei, în mâna
asirienilor, după care se aprinsese.
10 Aceştia i-au dezvelit goliciunea; au luat pe fiii ei şi pe fii-
cele ei, iar pe ea au ucis-o cu sabia; şi ea a devenit faimoasă
printre femei; fiindcă au făcut judecată asupra ei.
11 ¶ Şi când sora ei Oholiba a văzut aceasta, ea a fost mai co-
ruptă în iubirea ei necumpătată decât ea şi în curviile ei mai
mult decât sora ei în curviile ei.
12 Ea s-a aprins după asirieni, vecinii ei, căpetenii şi condu-
cători îmbrăcaţi în măreţie, călăreţi călărind pe cai, cu toţii
tineri de dorit.
13 Atunci am văzut că ea s-a pângărit, că ele amândouă au
luat o singură cale,
14 Şi că ea şi-a înmulţit curviile; pentru că atunci când a vă-
zut bărbaţi desenaţi pe perete, chipurile caldeenilor desenate
 Ezechiel 24
cu roşu aprins,
15 Încinşi cu brâie peste coapsele lor, preafrumoşi în tiare
vopsite pe capetele lor, cu toţii prinţi frumoşi la privit, după
felul babilonienilor din Caldeea, ţara lor de naştere;
16 Şi îndată ce i-a văzut cu ochii ei, s-a aprins după ei şi a
trimis mesageri la ei în Caldeea.
17 Şi babilonienii au venit la ea, în patul de dragoste, şi au
pângărit-o cu curvia lor şi ea s-a murdărit cu ei şi mintea ei
s-a înstrăinat de ei.
18 Astfel ea şi-a dezvelit curviile ei şi şi-a dezvelit goliciunea;
atunci mintea mea s-a înstrăinat de ea, precum mintea mea
s-a înstrăinat de sora ei.
19 Totuşi ea şi-a înmulţit curviile ei, aducându-şi aminte de
zilele tinereţii ei, în care făcea pe curva în ţara Egiptului.
20 Fiindcă ea s-a aprins după concubinii ei, a căror carne
este ca şi carnea măgarilor şi a căror scurgere este ca şi scur-
gerea cailor.
21 Astfel ţi-ai adus aminte viclenia tinereţii tale, când sânii
tăi erau loviţi de egipteni, pentru pieptul tinereţii tale.
22 ¶ De aceea, Oholiba, astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Iată, voi ridica împotriva ta pe iubiţii tăi, de care mintea ta
s-a înstrăinat şi îi voi aduce împotriva ta de fiecare parte;
23 Pe babilonieni şi pe toţi caldeenii, Pecodul şi Şoa şi Coah
şi pe toţi asirienii împreună cu ei; cu toţii tineri de dorit, că-
petenii şi conducători, domni mari şi renumiţi, cu toţii că-
lărind pe cai.
24 Şi ei vor veni împotriva ta cu care, căruţe şi roţi şi cu o
adunare de popoare, care vor pune împotriva ta pavăză şi
scut şi coif, de jur împrejur; şi voi pune judecată înaintea lor
şi conform cu judecăţile lor ei te vor judeca.
25 Şi îmi voi vărsa gelozia împotriva ta şi ei se vor purta furi-
os cu tine; îţi vor lua nasul şi urechile; şi rămăşiţa ta va cădea
prin sabie, ei vor lua pe fiii tăi şi pe fiicele tale; şi rămăşiţa ta
va fi nimicită prin foc.
26 De asemenea te vor dezbrăca de hainele tale şi îţi vor lua
bijuteriile tale frumoase.
27 Astfel voi face eu să înceteze viclenia ta din tine şi curvia
ta adusă din ţara Egiptului; astfel încât să nu îţi ridici ochii
spre ei, nici să nu îţi mai aminteşti de Egipt.
28 Pentru că astfel spune DOMNUL Dumnezeu: Iată, te voi
preda în mâna celor pe care îi urăşti, în mâna celor de care
mintea ta s-a înstrăinat;
29 Şi ei se vor purta cu tine cu ură şi îţi vor lua toată munca
şi te vor lăsa goală şi fără haine; şi goliciunea curviilor tale va
fi dezvelită, deopotrivă viclenia ta şi curviile tale.
30 Îţi voi face aceste lucruri, pentru că curvit după păgâni şi
pentru că eşti murdărită cu idolii lor.
31 Ai umblat în calea surorii tale; de aceea voi pune paharul
ei în mâna ta.
32 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vei bea din adâncul
şi largul pahar al surorii tale; vei fi de batjocură şi luată în
derâdere; el conţine mult.
33 Vei fi umplută cu beţie şi întristare, cu paharul înmărmu-
ririi şi a pustiirii, cu paharul surorii tale, Samaria.
34 Îl vei bea şi îl vei goli de tot şi îi vei sparge cioburile şi
îţi vei smulge sânii; pentru că eu am vorbit aceasta, spune
Domnul DUMNEZEU.
35 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că
m-ai uitat şi m-ai lepădat înapoia spatelui tău, de aceea poar-
tă-ţi şi tu viclenia şi curviile tale.
36 ¶ DOMNUL mi-a mai spus: Fiu al omului, vei judeca tu pe
Ohola şi pe Oholiba? Da, vesteşte-le urâciunile lor;
485
37 Pentru că ele au curvit şi sânge este în mâinile lor; şi cu
idolii lor au comis adulter şi de asemenea au făcut pe fiii lor,
pe care mi i-au născut, să treacă pentru ele prin foc, pentru
a-i mânca.
38 Mai mult, aceasta mi-au făcut: au spurcat sanctuarul meu
în aceeaşi zi şi au pângărit sabatele mele.
39 Pentru că atunci când au ucis pe copiii lor pentru idolii
lor, atunci au intrat în aceeaşi zi în sanctuarul meu pentru
a-l spurca; şi, iată, astfel au făcut ei în mijlocul casei mele.
40 Şi mai mult, aţi trimis după bărbaţi să vină de departe, la
care un mesager a fost trimis; şi, iată, ei au venit; pentru ei te-
ai spălat, ţi-ai vopsit ochii şi te-ai împodobit cu ornamente,
41 Şi ai şezut pe un pat maiestos şi o masă pregătită înaintea
lui, pe care ai pus tămâia mea şi untdelemnul meu.
42 Şi vocea unei mulţimi tihnite era cu ea; şi cu bărbaţii de
rând au fost aduşi sabeeni din pustie, care au pus brăţări pe
mâinile lor şi coroane frumoase pe capetele lor.
43 Atunci i-am spus celei îmbătrânite în adultere: Vor curvi
curviile cu ea şi ea cu ei?
44 Totuşi ei au intrat la ea precum intră la o femeie care face
pe curva; astfel au intrat ei la Ohola şi la Oholiba, femeile
viclene.
45 Şi bărbaţii drepţi, le vor judeca după felul celor adultere şi
după felul femeilor care varsă sânge; pentru că sunt adultere
şi sânge este în mâinile lor.
46 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Voi aduce o
ceată asupra lor şi le voi da să fie alungate şi prădate.
47 Şi ceata le va ucide cu pietre şi le va tăia cu săbiile lor; ei
vor ucide pe fiii lor şi pe fiicele lor şi le vor arde casele cu
foc.
48 Astfel voi face viclenia ta să înceteze din ţară, ca toate fe-
meile să fie învăţate să nu facă după viclenia voastră.
49 Şi ei vor întoarce viclenia voastră asupra voastră şi voi
veţi purta păcatele idolilor voştri; şi veţi cunoaşte că eu sunt
Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 24
Ş i în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lu-
nii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, scrie-ţi numele zilei, al acestei zile: împă-
ratul Babilonului se îndreaptă împotriva Ierusalimului în
această zi.
3 Şi rosteşte o parabolă casei răzvrătite şi spune-le: Astfel
spune Domnul DUMNEZEU: Pune o oală, pune-o şi de ase-
menea toarnă apă în ea;
4 Adună bucăţile ei în ea, fiecare bucată bună, coapsa şi
umărul; umple-o cu oase alese.
5 Ia pe cele mai alese din turmă şi arde se asemenea oasele
sub ea şi fă-o să fiarbă bine şi lasă oasele ei să clocotească în
ea.
6 Pentru aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetăţii
sângeroase, vai de oala a cărei depunere este în ea şi a cărei
depunere nu a ieşit din ea! Scoateţi-o bucată cu bucată; să nu
cadă nici un sorţ pe ea.
7 Pentru că sângele ei este în mijlocul ei: ea l-a pus pe vârful
unei stânci; nu l-a turnat pe pământ pentru a-l acoperi cu
ţărână;
8 Ca să facă să vină furia pentru a se răzbuna; eu am pus sân-
gele ei pe vârful unei stânci, ca să nu fie acoperit.
9 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vai cetăţii
sângeroase! Eu, eu voi mări grămada pentru foc.
10 Îngrămădeşte lemne, aprinde focul, mistuie carnea şi
 Ezechiel 26
înmiresmeaz-o bine şi lasă oasele să fie arse.
11 Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca arama ei să fie fier-
binte şi să ardă şi ca murdăria ei să fie topită în ea, ca depu-
nerea ei să fie mistuită.
12 Ea s-a ostenit cu minciuni şi depunerea ei mare nu a ieşit
din ea; depunerea ei va fi în foc.
13 În murdăria ta este viclenie; deoarece eu te-am curăţit şi
tu nu ai fost curăţată, nu vei mai fi curăţată de murdăria ta,
până nu îmi voi fi făcut furia mea să se odihnească asupra
ta.
14 Eu DOMNUL am vorbit aceasta: se va întâmpla şi eu o voi
face; nu mă voi întoarce, nici nu voi cruţa, nici nu mă voi po-
căi; conform cu căile tale şi conform cu facerile tale, te vor
judeca ei, spune Domnul DUMNEZEU.
15 ¶ De asemenea cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
16 Fiu al omului, iată, eu iau de la tine dorinţa ochilor tăi cu
o lovitură; totuşi să nu jeleşti nici să nu plângi, nici să nu îţi
curgă lacrimile.
17 Abţine-te să plângi, să nu jeleşti pentru morţi, leagă-ţi ti-
ara capului tău pe tine şi pune-ţi sandalele în picioare şi nu
îţi acoperi buzele şi nu mânca pâinea oamenilor.
18 Astfel am vorbit poporului dimineaţa; şi seara soţia mea a
murit; iar eu am făcut dimineaţa precum mi se poruncise.
19 Şi poporul mi-a spus: Nu ne vei spune ce sunt aceste lu-
cruri pentru noi, pe care astfel le faci?
20 Atunci le-am răspuns: Cuvântul DOMNULUI a venit la
mine, spunând:
21 Vorbeşte casei lui Israel: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Iată, voi spurca sanctuarul meu, maiestatea
puterii voastre, dorinţa ochilor voştri şi pe aceea de care se
îndură sufletul vostru; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care
i-aţi lăsat vor cădea prin sabie.
22 Şi veţi face precum eu am făcut: nu vă veţi acoperi buzele,
nici nu veţi mânca pâinea oamenilor.
23 Şi tiarele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele
voastre în picioarele voastre; nu veţi jeli nici nu veţi plânge;
ci veţi lâncezi pentru nelegiuirile voastre şi veţi jeli unul faţă
de altul.
24 Astfel Ezechiel este un semn pentru voi: conform cu toate
câte el a făcut veţi face voi; şi când acest lucru va veni, veţi
cunoaşte că eu sunt Domnul DUMNEZEU.
25 De asemenea, tu, fiu al omului, nu se va întâmpla aceasta
în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria gloriei lor,
dorinţa ochilor lor şi spre ce îşi îndreaptă minţile, pe fiii lor
şi pe fiicele lor,
26 Că cel care scapă în acea zi va veni la tine, pentru a te face
să auzi aceasta cu urechile tale?
27 În acea zi gura ta va fi deschisă spre cel scăpat şi vei vorbi
şi nu vei mai fi mut; şi vei fi un semn pentru ei; iar ei vor cu-
noaşte că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 25
C uvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva amoniţilor şi
profeţeşte împotriva lor;
3 Şi spune amoniţilor: Ascultaţi cuvântul Domnului
DUMNEZEU: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că
ai spus: Aha, împotriva sanctuarului meu, când acesta a fost
spurcat; şi împotriva ţării lui Israel, când a fost pustiită; şi
împotriva casei lui Iuda, când au mers în captivitate;
486
4 Iată, de aceea te voi da în stăpânirea oamenilor din est şi
ei îşi vor pune palatele lor în tine şi îşi vor face locuinţele în
tine; vor mânca rodul tău şi vor bea laptele tău.
5 Şi voi face Raba un grajd pentru cămile şi pe amoniţi o stâ-
nă pentru turme; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
6 Fiindcă astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că ai
bătut din palme şi ai tropăit din picioare şi te-ai bucurat în
inimă cu tot dispreţul împotriva ţării lui Israel;
7 Iată, de aceea îmi voi întinde mâna asupra ta şi te voi da ca
pradă păgânilor; şi te voi stârpi dintre popoare şi te voi face
să pieri dintre ţări; te voi nimici; şi vei cunoaşte că eu sunt
DOMNUL .
8 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că Moabul şi
Seirul spun: Iată, casa lui Iuda este ca a tuturor păgânilor;
9 De aceea, iată, voi deschide latura Moabului dinspre cetăţi,
dinspre cetăţile lui care sunt la graniţele lui, gloria ţării: Bet-
Ieşimot, Baal-Meon şi Chiriataim,
10 Pentru oamenii din est, cu amoniţii şi le-o voi da lor în
stăpânire, ca amoniţii să nu mai fie amintiţi printre naţiuni.
11 Şi voi face judecăţi asupra Moabului; şi ei vor cunoaşte că
eu sunt DOMNUL .
12 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că Edomul s-a
purtat împotriva casei lui Iuda pedepsind cu răzbunare şi a
jignit foarte mult şi s-a răzbunat asupra lor;
13 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Îmi voi în-
tinde de asemenea mâna asupra Edomului şi voi stârpi pe
om şi pe animal din el; şi îl voi face pustiu de la Teman; şi cei
din Dedan vor cădea prin sabie.
14Şi voi împlini răzbunarea mea asupra Edomului prin
mâna poporului meu Israel; şi ei vor face în Edom conform
cu mânia mea şi conform cu furia mea; şi vor cunoaşte răz-
bunarea mea, spune Domnul DUMNEZEU.
15 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că filistenii
s-au purtat cu răzbunare şi au pedepsit răzbunător cu o ini-
mă dispreţuitoare, pentru a o nimici din cauza urii vechi;
16 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, îmi voi
întinde mâna asupra filistenilor şi voi stârpi pe cheretiţi şi
voi nimici rămăşiţa de pe coasta mării.
17 Şi voi aduce mare răzbunare asupra lor cu mustrări furi-
oase; şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când voi împlini
răzbunarea mea asupra lor.
Capitolul 26
Ş i s-a întâmplat în al unsprezecelea an, în ziua întâi a lu-
nii, că a venit cuvântul DOMNULUI la mine, spunând:
2 Fiu al omului, pentru că Tirul a spus împotriva
Ierusalimului: Aha, el care era porţile popoarelor, este frânt,
s-a întors la mine; eu voi fi umplut, acum el este pustiit;
3 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt
împotriva ta, Tirule, şi voi face multe naţiuni să se ridice îm-
potriva ta, precum marea face ca valurile ei să se ridice.
4 Şi ele vor distruge zidurile Tirului şi îi vor dărâma turnu-
rile; eu de asemenea voi rade praful de pe el şi îl voi face ca
pe vârful unei stânci.
5 Va fi un loc pentru întinderea plaselor în mijlocul mării;
pentru că eu am vorbit aceasta, spune Domnul DUMNEZEU;
şi va deveni o pradă pentru naţiuni.
6 Şi fiicele ei care sunt în câmp vor fi ucise de sabie; şi vor
cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
7 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi adu-
ce asupra Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului,
un împărat al împăraţilor, de la nord, cu cai şi cu care şi cu
 Ezechiel 27
călăreţi şi cete şi mult popor.
8 Cu sabia el va ucide pe fiicele tale din câmp; şi va face o for-
tificaţie împotriva ta şi va ridica un val de pământ împotriva
ta şi va ridica platoşa împotriva ta.
9 Şi va pune maşinăriile lui de război împotriva zidurilor
tale şi cu topoarele lui îţi va dărâma turnurile.
10 Din cauza abundenţei cailor lui, ţărâna lor te va acoperi;
zidurile tale se vor zgudui la zgomotul călăreţilor şi al roţilor
şi al carelor, când el va intra pe porţile tale, precum oamenii
intră într-o cetate în care este făcută o spărtură.
11 Cu copitele cailor lui îţi va călca toate străzile; va ucide pe
poporul tău cu sabia, iar ale tale garnizoane tari vor coborî
la pământ.
12 Şi ei au jefuit din bogăţiile tale şi au prădat marfa ta; şi îţi
vor dărâma zidurile şi vor distruge casele tale plăcute; şi îţi
vor răsturna pietrele şi lemnele şi ţărâna în mijlocul apei.
13 Şi voi face să înceteze zgomotul cântărilor tale; şi sunetul
harpelor tale nu va mai fi auzit.
14 Şi te voi face ca vârful unei stânci; vei fi un loc pentru
întinderea plaselor; nu vei mai fi construit; pentru că eu
DOMNUL am vorbit aceasta, spune Domnul DUMNEZEU.
15 ¶ Astfel spune Tirului, Domnul DUMNEZEU: Nu se vor
tremura insulele la sunetul căderii tale, când răniţii strigă,
când se face măcel în mijlocul tău?
16 Atunci toţi prinţii mării vor coborî de pe tronurile lor şi
îşi vor pune deoparte robele şi se vor dezbrăca de hainele lor
brodate; ei se vor îmbrăca cu tremurare; vor şedea pe pă-
mânt şi vor tremura în fiecare moment şi vor fi înmărmuriţi
din cauza ta.
17 Şi vor înălţa o plângere pentru tine şi îţi vor spune: Cum
eşti distrusă, tu care erai locuită de marinari, cetatea renumi-
tă, care era puternică pe mare, ea şi locuitorii ei, care făceau
ca teroarea lor să fie asupra tuturor celor ce o vizitează!
18 Acum insulele vor tremura în ziua căderii tale; da, insule-
le care sunt în mare vor fi tulburate la plecarea ta.
19 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Când te voi
face o cetate pustiită, ca pe cetăţile nelocuite; când voi aduce
adâncul asupra ta şi mari ape te vor acoperi;
20 Când te voi coborî cu cei care coboară în groapă, cu po-
porul din vechime şi te voi pune în părţile de jos ale pămân-
tului, în locuri părăsite din vechime, cu cei care coboară în
groapă, ca să nu mai fii locuită; şi eu voi pune gloria în ţara
celor vii;
21 Te voi face o teroare, iar tu nu vei mai fi; deşi vei fi că-
utată, totuşi nu vei mai fi găsită niciodată, spune Domnul
DUMNEZEU.
Capitolul 27
C uvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
2 Şi tu, fiu al omului, înalţă o plângere pentru Tir;
3 Şi spune Tirului: tu, cel care eşti situat la intrarea mării,
care eşti un comerciant pentru popoarele din multe insule:
Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tirule, tu ai spus: Eu
sunt de o frumuseţe desăvârşită.
4 Graniţele tale sunt în mijlocul mărilor, constructorii tăi ţi-
au desăvârşit frumuseţea.
5 Ei ţi-au făcut toate scândurile pentru corăbii din brazi de
Senir; au luat cedri din Liban pentru a face catarge pentru
tine.
6 Din stejarii Basanului ţi-au făcut vâslele; ceata de aşuriţi ţi-
au făcut băncile din fildeş, adus din insulele Chitimului.
487
7 In subţire, cu lucrare brodată din Egipt, era ceea ce tu în-
tindeai pentru a fi pânza ta; albastru şi purpură din insulele
Elişei era ceea ce te acoperea.
8 Locuitorii Sidonului şi ai Arvadului erau marinarii tăi; în-
ţelepţii tăi, Tirule, care erau în tine, erau cârmacii tăi.
9 Bătrânii Ghebalului şi bărbaţii lui înţelepţi erau în tine re-
parându-ţi spărturilor tale; toate corăbiile mării cu marina-
rii lor erau în tine pentru a face schimb cu marfa ta.
10 Cei din Persia şi din Lud şi din Put erau în armata ta, băr-
baţii tăi de război; ei îşi atârnau scutul şi coiful în tine; ei îţi
dădeau frumuseţea.
11 Bărbaţii Arvadului cu armata ta erau pe zidurile tale de
jur împrejur şi gamadimii erau în turnurile tale; ei îşi atâr-
nau scuturile pe zidurile tale de jur împrejur; ei îţi desăvâr-
şeau frumuseţea.
12 Tarsisul era comerciantul tău din cauza mulţimii tuturor
felurilor de bogăţii; ei au făcut comerţ în târgurile tale cu ar-
gint, fier, cositor şi plumb.
13 Iavanul, Tubalul şi Meşecul, ei erau comercianţii tăi: ei
făceau comerţ cu sufletele oamenilor şi vase de aramă în pia-
ţa ta.
14 Cei din casa Togarmei făceau comerţ în târgurile tale cu
cai şi călăreţi şi catâri.
15 Bărbaţii Dedanului erau comercianţii tăi; multe insule
erau marfa mâinii tale; ei îţi aduceau colţi de fildeş şi abanos
ca răsplată.
16 Siria era comerciantul tău datorită mulţimii mărfurilor
tale; ei făceau schimb în târgurile tale cu smaralde, purpură
şi lucrare brodată şi in subţire şi corali şi agate.
17 Iuda şi ţara lui Israel erau comercianţii tăi; ei făceau co-
merţ în piaţa ta cu grâu de Minit şi Panag şi miere şi untde-
lemn şi balsam.
18 Damascul era comerciantul tău datorită mulţimii măr-
furilor tale, datorită mulţimii tuturor bogăţiilor; în vin din
Helbon şi lână albă.
19 Dan de asemenea şi Iavanul mergând încoace şi încolo
făceau schimb în târgurile tale; fier forjat, casie şi trestie mi-
rositoare erau în piaţa ta.
20 Dedanul era comerciantul tău în învelitori preţioase pen-
tru care.
21 Arabia şi toţi prinţii Chedarului făceau schimb cu tine cu
miei şi berbeci şi capre; cu acestea erau comercianţii tăi.
22 Comercianţii din Seba şi din Raama erau comercianţii
tăi; ei făceau schimb în târgurile tale cu cele mai alese dintre
toate mirodeniile şi cu toate pietrele preţioase şi aur.
23 Haranul şi Canehul şi Edenul, comercianţii Sebei, ai
Aşurului şi ai Chilmadului erau comercianţii tăi.
24 Aceştia erau comercianţi cu toate felurile de lucruri, cu
veşminte albastre şi lucrare brodată şi cu lăzi cu haine boga-
te, legate cu frânghii şi făcute din cedru, printre mărfurile
tale.
25 Corăbiile Tarsisului cântau despre tine în piaţa ta; şi erai
umplut şi ai ajuns foarte glorios în mijlocul mărilor.
26 ¶ Vâslaşii tăi te-au adus în ape mari; vântul de est te-a
frânt în mijlocul mărilor.
27 Bogăţiile tale şi târgurile tale, mărfurile tale, marinarii
tăi şi cârmacii tăi, reparatorii spărturilor tale şi cei care fă-
ceau schimb cu mărfurile tale şi toţi bărbaţii tăi de război,
care sunt în tine şi în toată ceata ta, din mijlocul tău, vor că-
dea în mijlocul mărilor în ziua ruinării tale.
28 Suburbiile se vor zgudui la sunetul strigătului cârmacilor
tăi.
 Ezechiel 29
29 Şi toţi cei ce mânuiesc vâsla, marinarii şi toţi cârmacii
mării vor coborî din corăbiile lor şi vor sta în picioare pe
uscat;
30 Şi vor face ca vocea lor să fie auzită împotriva ta şi vor
striga cu amărăciune şi îşi vor arunca ţărână pe capete, se
vor tăvăli în cenuşă;
31 Şi se vor cheli în întregime pentru tine şi se vor încinge
cu pânză de sac şi vor plânge pentru tine cu amărăciune a
inimii şi bocet amar.
32 Şi în bocetul lor vor înălţa o plângere pentru tine şi te vor
plânge, spunând: Care cetate este ca Tirul, ca acea distrusă
în mijlocul mării?
33 Când mărfurile tale treceau mările, tu săturai multe po-
poare; tu ai îmbogăţit pe împăraţii pământului cu abunden-
ţa bogăţiilor tale şi al mărfurilor tale.
34 În timpul când vei fi frânt de mări în adâncurile apelor,
mărfurile tale şi toată ceata ta din mijlocul tău, vor cădea.
35 Toţi locuitorii insulelor vor fi înmărmuriţi din cauza ta
şi împăraţii lor vor fi foarte înspăimântaţi, vor fi tulburaţi în
înfăţişarea lor.
36 Comercianţii dintre popoare te vor fluiera; vei fi o teroare
şi nu vei mai fi.
Capitolul 28
C uvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, spune prinţului Tirului: Astfel spune
Domnul DUMNEZEU: Pentru că inima ta s-a înălţat şi tu ai
spus: Eu sunt Dumnezeu, eu şed în scaunul lui Dumnezeu,
în mijlocul mărilor; totuşi tu eşti om şi nu Dumnezeu, deşi
îţi pui inima ca inima lui Dumnezeu:
3 Iată, tu eşti mai înţelept decât Daniel; nu este nici un lucru
ascuns pe care să îl poată ascunde de tine;
4 Cu înţelepciunea ta şi cu înţelegerea ta ţi-ai obţinut bogăţi-
ile şi ai obţinut aur şi argint în tezaurele tale;
5 Prin înţelepciunea ta cea mare şi prin comerţul tău ţi-ai
înmulţit bogăţiile şi inima ta s-a înălţat datorită bogăţiilor
tale.
6 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că ţi-ai
pus inima ca inima lui Dumnezeu;
7 Iată, de aceea eu voi aduce străini asupra ta, pe cei mai ti-
rani dintre naţiuni; şi ei îşi vor scoate săbiile împotriva fru-
museţii înţelepciunii tale şi îţi vor întina strălucirea.
8 Ei te vor coborî în groapă şi vei muri de moartea celor care
sunt ucişi în mijlocul mărilor.
9 Vei mai spune tu înaintea celui care te ucide: Eu sunt
Dumnezeu? Dar tu vei fi om şi nu Dumnezeu, în mâna celui
care te ucide.
10 Vei muri de moartea celor necircumcişi, prin mâna
străinilor, pentru că eu am vorbit aceasta, spune Domnul
DUMNEZEU.
11 ¶ Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
12 Fiu al omului, înalţă o plângere asupra împăratului Tirului
şi spune-i: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tu sigilezi de-
săvârşirea, plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
13 Tu erai în Eden grădina lui Dumnezeu; fiecare piatră pre-
ţioasă era acoperitoarea ta: sardonixul, topazul şi diaman-
tul, berilul, onixul şi iaspisul, safirul, smaraldul şi rubinul şi
aurul; lucrarea tamburinelor tale şi a fluierelor tale era pre-
gătită în tine în ziua când ai fost creat.
14 Tu eşti heruvimul uns care ocroteşte; şi eu te-am pus
488
astfel; erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; ai umblat
în sus şi în jos prin mijlocul pietrelor de foc.
15 Tu erai desăvârşit în căile tale din ziua când ai fost creat,
până când nelegiuire a fost găsită în tine.
16 Prin mulţimea mărfurilor tale, ei ţi-au umplut mijlocul
cu violenţă şi tu ai păcătuit; de aceea te-am aruncat ca pân-
gărit de pe muntele lui Dumnezeu; şi te voi nimici, pe tine
heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor de foc.
17 Inima ta a fost înălţată din cauza frumuseţii tale; tu ţi-
ai corupt înţelepciunea datorită strălucirii tale; te voi arun-
ca la pământ, te voi întinde înaintea împăraţilor ca ei să te
privească.
18 Tu ai spurcat sanctuarele tale prin mulţimea nelegiuiri-
lor tale, prin nelegiuirea comerţului tău; de aceea voi scoate
un foc din mijlocul tău, acesta te va mistui şi te voi preface
în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor care te
privesc.
19 Toţi cei care te cunosc între popoare vor fi înmărmuriţi
din cauza ta; vei fi o groază şi niciodată nu vei mai fi.
20 ¶ Din nou, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
21 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva Sidonului şi
profeţeşte împotriva lui,
22 Şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt
împotriva ta, Sidonule; şi voi fi glorificat în mijlocul tău; şi ei
vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când voi fi făcut judecăţi
în el şi voi fi sfinţit în el.
23 Fiindcă voi trimite ciumă în el şi sânge pe străzile lui; şi
răniţii vor cădea în mijlocul lui prin sabia care va fi asupra
lui de fiecare parte; şi ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
24 Şi nu va mai fi nici un spin înţepător pentru casa lui Israel,
nici vreun mărăcine apăsător dintre toţi cei care sunt în jurul
lor, care îi dispreţuiau; şi ei vor cunoaşte că eu sunt Domnul
DUMNEZEU.
25 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: După ce voi fi adunat
casa lui Israel dintre popoarele între care sunt împrăştiaţi şi
voi fi sfinţit în ei înaintea ochilor păgânilor, atunci vor locui
în ţara lor pe care am dat-o servitorului meu Iacob.
26 Şi vor locui în ea, în siguranţă, şi vor construi case şi
vor sădi vii; da, vor locui cu încredere, după ce îmi voi fi
împlinit judecăţile asupra tuturor celor care îi dispreţuiesc
de jur împrejurul lor; şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL
Dumnezeul lor.
Capitolul 29
Î n anul al zecelea, în luna a zecea, în a douăsprezecea zi a
lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Faraon, îm-
păratul Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva în-
tregului Egipt.
3 Vorbeşte şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată,
eu sunt împotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, dragonul
cel mare care stă întins în mijlocul râurilor lui, care a spus:
Râul meu este al meu şi eu l-am făcut pentru mine însumi.
4 Dar eu îţi voi pune cârlige în fălci şi voi face ca peştii din
râurile tale să se lipească de solzii tăi şi te voi scoate din mij-
locul râurilor tale şi toţi peştii râurilor tale se vor lipi de sol-
zii tăi.
5 Şi te voi lăsa aruncat în pustie, pe tine şi pe toţi peştii râu-
rilor tale; vei cădea peste câmpurile deschise; nu vei fi strâns,
nici adunat; te-am dat ca mâncare fiarelor câmpului şi păsă-
rilor cerului.
 Ezechiel 30
6 Şi toţi locuitorii Egiptului vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL ,
pentru că ei au fost un toiag de trestie pentru casa lui Israel.
7 Când te-au apucat de mână, tu te-ai frânt şi le-ai sfâşiat tot
umărul; şi când s-au rezemat de tine, te-ai frânt şi ai făcut
toate coapsele lor să rămână nemişcate.
8 ¶ De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi adu-
ce o sabie asupra ta şi voi stârpi din tine pe om şi pe animal.
9 Şi ţara Egiptului va fi pustiită şi goală; şi ei vor cunoaşte că
eu sunt DOMNUL; pentru că el a spus: Râul este al meu şi eu
l-am făcut.
10 Iată, de aceea eu sunt împotriva ta şi împotriva râurilor
tale şi voi face ţara Egiptului în întregime risipită şi pustiită,
de la turnul din Siene până la graniţa Etiopiei.
11 Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de animal
nu va trece prin ea, nici nu va fi locuită patruzeci de ani.
12 Şi voi face ţara Egiptului o pustietate în mijlocul ţărilor
pustiite, iar cetăţile ei printre cetăţile risipite vor fi pustiite
patruzeci de ani; şi îi voi împrăştia pe egipteni printre naţi-
uni şi îi voi împrăştia prin ţări.
13 Totuşi astfel spune Domnul DUMNEZEU: La sfârşitul
a patruzeci de ani voi aduna pe egipteni dintre popoarele
unde au fost împrăştiaţi;
14 Şi voi întoarce înapoi pe captivii Egiptului şi îi voi face să
se întoarcă în ţara Patros, în ţara locuinţei lor; şi vor fi acolo
o împărăţie înjosită.
15 Va fi cea mai înjosită dintre împărăţii; nu se va mai înălţa
deasupra naţiunilor; fiindcă îi voi micşora, ca să nu mai con-
ducă peste naţiuni.
16 Şi nu va mai fi încrederea casei lui Israel, care le aduce
nelegiuirea în amintire, când se vor uita după ei; ci ei vor
cunoaşte că eu sunt Domnul DUMNEZEU.
17 ¶ Şi s-a întâmplat în al douăzeci şi şaptelea an, în luna
întâi, în ziua întâi a lunii, că a venit cuvântul DOMNULUI la
mine, spunând:
18 Fiu al omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a
făcut ca armata lui să servească un mare serviciu împotriva
Tirului; fiecare cap a fost chelit şi fiecare umăr jupuit; totuşi
el nu a avut el plată, nici armata lui, pentru Tir, pentru servi-
ciul pe care l-a servit împotriva lui;
19 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu voi
da ţara Egiptului lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului;
şi el îi va lua mulţimea şi îi va lua jaful şi îi va lua prada; şi
aceasta va fi plata pentru armata lui.
20 I-am dat ţara Egiptului pentru munca lui cu care a servit
împotriva acestuia, deoarece ei au lucrat pentru mine, spune
Domnul DUMNEZEU.
21 În acea zi voi face cornul casei lui Israel să înmugurească
şi îţi voi da deschiderea gurii în mijlocul lor; şi ei vor cunoaş-
te că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 30
C uvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, profeţeşte şi spune: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Urlaţi: Vai ce zi!
3 Pentru că ziua este aproape, chiar ziua DOMNULUI este
aproape, o zi noroasă; va fi timpul păgânilor.
4 Şi sabia va veni asupra Egiptului şi mare durere va fi în
Etiopia, când cei ucişi vor cădea în Egipt şi ei vor lua mulţi-
mea lui şi temeliile lui vor fi dărâmate.
5 Etiopia şi Libia şi Lidia şi tot poporul amestecat şi Cub şi
bărbaţii ţării care este în alianţă, vor cădea cu ei prin sabie.
489
6 Astfel spune DOMNUL: De asemenea cei care sprijină
Egiptul vor cădea; şi mândria puterii lui va coborî; din tur-
nul de la Siene vor cădea în el prin sabie, spune Domnul
DUMNEZEU.
7 Şi vor fi pustiiţi în mijlocul ţărilor care sunt pustiite, iar
cetăţile lui vor fi în mijlocul cetăţilor care sunt risipite.
8 Şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când voi fi pus un foc
în Egipt şi când toţi care îl ajută vor fi nimiciţi.
9 În acea zi vor ieşi mesageri dinaintea mea, în corăbii, pen-
tru a înspăimânta pe etiopienii cei fără grijă; şi mare durere
va veni asupra lor, ca în ziua Egiptului; pentru că, iată, vine.
10 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Voi face de asemenea
mulţimea Egiptului să înceteze prin mâna lui Nebucadneţar,
împăratul Babilonului.
11 El şi poporul lui împreună cu el, tiranii naţiunilor, vor fi
aduşi ca să distrugă ţara; şi ei îşi vor scoate săbiile împotriva
Egiptului şi vor umple ţara cu cei ucişi.
12 Şi voi usca râurile şi voi vinde ţara în mâna celor stricaţi;
şi voi risipi ţara şi tot ce este în ea, prin mâna străinilor; eu
DOMNUL am vorbit aceasta.
13 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Voi distruge de ase-
menea idolii şi voi face să înceteze chipurile lor din Nof; şi
nu va mai fi prinţ din ţara Egiptului; şi voi pune frică în ţara
Egiptului.
14 Şi voi pustii Patrosul şi voi pune foc în Ţoan şi voi face
judecăţi în No.
15 Şi îmi voi turna furia asupra Sinului, tăria Egiptului; şi voi
stârpi mulţimea din No.
16 Şi voi pune un foc în Egipt; Sinul va avea mare durere şi
No va fi sfâşiat în două şi Noful va avea necazuri zilnic.
17 Tinerii din Aven şi din Pi-Beset vor cădea prin sabie; iar
aceste cetăţi vor merge în captivitate.
18 La Tahpanes de asemenea se va întuneca ziua când voi
sfărâma acolo jugurile Egiptului; şi pompa tăriei lui va înce-
ta în el; cât despre el, un nor îl va acoperi, iar fiicele lui vor
merge în captivitate.
19 Astfel voi face judecăţi în Egipt; şi vor cunoaşte că eu sunt
DOMNUL .
20 ¶ Şi s-a întâmplat în al unsprezecelea an, în luna întâi, în
ziua a şaptea a lunii, că a venit la mine cuvântul DOMNULUI,
spunând:
21 Fiu al omului, eu am frânt braţul lui Faraon, împăratul
Egiptului; şi, iată, acesta nu va fi legat pentru a se vindeca,
pentru a-i pune un bandaj ca să îl lege, pentru a-l face tare
să ţină sabia.
22 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt
împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului; şi îi voi frânge
braţele, cel tare şi pe cel frânt; şi voi face să cadă sabia din
mâna lui.
23 Şi voi împrăştia pe egipteni printre naţiuni şi îi voi risipi
prin ţări.
24 Şi voi întări braţele împăratului Babilonului şi voi pune
sabia mea în mâna lui; dar voi frânge braţele lui Faraon, iar
el va geme înaintea lui cu gemetele omului rănit de moarte.
25 Dar voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele
lui Faraon vor cădea; şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL ,
când îmi voi pune sabia în mâna împăratului Babilonului şi
el o va întinde asupra ţării Egiptului.
26 Şi voi împrăştia pe egipteni printre naţiuni şi îi voi îm-
prăştia prin ţări; şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
 Ezechiel 32
Capitolul 31
Ş i s-a întâmplat că, în al unsprezecelea an, în luna a tre-
ia, în ziua întâi a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la
mine, spunând:
2 Fiu al omului, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, şi
mulţimii lui: Ca cine eşti tu în măreţia ta?
3 Iată, asirianul era un cedru în Liban cu crengi frumoase şi
frunziş umbros şi de o statură înaltă; şi vârful lui era printre
ramurile dese.
4 Apele îl făceau mare, adâncul l-a înălţat sus cu râurile lui
curgând de jur împrejurul plantelor lui şi îşi trimitea râule-
ţele la toţi copacii câmpului.
5 De aceea înălţimea lui era înălţată deasupra tuturor copa-
cilor câmpului şi ramurile lui erau înmulţite şi crengile lui
s-au lungit datorită mulţimii apelor, când creştea repede.
6 Toate păsările cerului îşi făceau cuiburile în ramurile lui;
şi sub crengile lui toate fiarele câmpului îşi năşteau puii şi la
umbra lui locuiau toate naţiunile mari.
7 Astfel era el frumos în măreţia lui, în lungimea crengilor
lui; pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu puteau să îl ascun-
dă; brazii nu erau asemenea ramurilor lui şi castanii nu
erau precum crengile lui; nici vreun copac din grădina lui
Dumnezeu nu îi era asemenea în frumuseţea lui.
9 Eu îl făcusem frumos prin mulţimea crengilor lui; astfel în-
cât toţi copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu,
îl invidiau.
10 ¶ De aceea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că
te-ai înălţat în înălţime şi el şi-a crescut repede vârful prin-
tre ramurile dese şi inima lui s-a înălţat în înălţimea lui;
11 Eu de aceea l-am dat în mâna unuia puternic dintre pă-
gâni; el într-adevăr se va purta cu el: l-am alungat pentru
stricăciunea lui.
12 Şi străinii, tiranii naţiunilor, l-au stârpit şi l-au părăsit;
crengile lui au căzut pe munţi şi în toate văile şi ramurile lui
sunt rupte prin toate râurile ţării; şi toate popoarele pămân-
tului au coborât de la umbra lui şi l-au părăsit.
13 Peste ruina lui toate păsările cerului vor rămâne şi toate
fiarele câmpului vor fi peste crengile lui;
14 Ca nici unul dintre toţi copacii de lângă ape să nu se înalţe
pe ei înşişi pentru înălţimea lor, nici să nu îşi crească repede
vârful printre ramurile dese, nici copacii lor să nu stea drepţi
în înălţimea lor, toţi care beau apă; pentru că toţi sunt daţi
morţii, în părţile de jos ale pământului, în mijlocul copiilor
oamenilor, cu cei care coboară în groapă.
15 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În ziua când el a co-
borât în mormânt eu am făcut jelire; am acoperit adâncul
pentru el şi am oprit potopurile lui şi apele cele mari au fost
oprite; şi am făcut Libanul să jelească pentru el şi toţi copacii
câmpului s-au topit pentru el.
16 Am făcut naţiunile să se zguduie la sunetul căderii lui,
când l-am aruncat jos în iad cu cei care coboară în groa-
pă; şi toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni ai
Libanului, toţi cei care beau apă, vor fi mângâiaţi în părţile
de jos ale pământului.
17 Ei de asemenea au coborât cu el în iad la cei ucişi de sabia;
şi cei care erau braţul lui, care locuiau sub umbra lui în mij-
locul păgânilor.
18 Astfel, cu cine eşti tu asemenea în glorie şi în măreţie
printre copacii Edenului? Totuşi vei fi coborât cu copacii
Edenului în părţile de jos ale pământului; te vei culca în
mijlocul celor necircumcişi, cu cei ucişi de sabie. Acesta este
490
Faraon şi toată mulţimea lui, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 32
Ş i s-a întâmplat că, în al doisprezecelea an, în luna a două-
sprezecea, în ziua întâia a lunii, cuvântul DOMNULUI a
venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, înalţă o plângere pentru Faraon, împăratul
Egiptului, şi spune-i: Eşti asemenea unui leu tânăr al na-
ţiunilor şi ca o balenă în mări; şi înaintai cu râurile tale şi
tulburai apele cu picioarele tale şi le agitai râurile.
3 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: De aceea îmi voi întin-
de plasa peste tine cu o ceată de multe popoare şi ele te vor
trage în plasa mea.
4 Atunci te voi lăsa pe pământ, te voi arunca în câmp deschis
şi voi face toate păsările cerului să rămână pe tine şi voi sătu-
ra fiarele întregului pământ cu tine.
5 Şi voi pune carnea ta pe munţi şi voi umple văile cu înăl-
ţimea ta.
6 De asemenea voi uda cu sângele tău, până la munţi, ţara în
care înoţi; şi râurile vor fi pline de tine.
7 Şi când te voi stinge, voi acoperi cerul şi îi voi întuneca
stelele; voi acoperi soarele cu un nor şi luna nu îşi va da
lumina.
8 Pe toţi luminătorii strălucitori ai cerului îi voi întune-
ca deasupra ta şi voi pune întuneric peste ţara ta, spune
Domnul DUMNEZEU.
9 De asemenea voi chinui inimile multor popoare, când voi
aduce nimicirea ta printre naţiuni, în ţările pe care nu le-ai
cunoscut.
10 Da, voi face pe multe popoare să fie uimite de starea ta şi
împăraţii lor vor fi groaznic înfricoşaţi din cauza ta, când
îmi voi învârti sabia înaintea lor; şi vor tremura în fiecare
clipă, fiecare om pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.
11 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Sabia împă-
ratului Babilonului va veni asupra ta.
12 Prin săbiile celor puternici voi face mulţimea ta să cadă, pe
tiranii naţiunilor, pe toţi; şi vor prăda maiestatea Egiptului şi
toată mulţimea lui va fi nimicită.
13 Şi voi nimici toate animalele lui de lângă apele cele mari;
nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copitele animale-
lor nu le vor tulbura.
14 Atunci le voi adânci apele şi voi face râurile lor să curgă ca
untdelemnul, spune Domnul DUMNEZEU.
15 Când voi pustii ţara Egiptului, iar ţara va fi lipsită de ceea
ce o umplea, când voi lovi pe toţi cei care locuiesc în ea,
atunci vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
16 Aceasta este plângerea cu care îl vor plânge; fiicele naţiu-
nilor îl vor plânge; vor plânge pentru el, pentru Egipt şi pen-
tru toată mulţimea lui, spune Domnul DUMNEZEU.
17 ¶ S-a întâmplat de asemenea că, în al doisprezecelea an,
în a cincisprezecea zi a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la
mine, spunând:
18 Fiu al omului, boceşte pentru mulţimea Egiptului şi arun-
că-i jos, pe el şi pe fiicele naţiunilor faimoase, în părţile de
jos ale pământului, cu cei care coboară în groapă.
19 Pe cine întreci tu în frumuseţe? Coboară şi culcă-te cu cei
necircumcişi.
20 Ei vor cădea în mijlocul celor ucişi de sabie; el este dat
sabiei; trageţi-l afară, pe el şi toate mulţimile lui.
21 Cei tari printre puternici vor vorbi cu el din mijlocul ia-
dului cu cei care îl ajută; ei au coborât, zac necircumcişi,
ucişi de sabie.
 Ezechiel 33
22 Aşurul este acolo şi toată ceata lui; mormintele lor sunt în
jurul său; toţi cei ucişi, căzuţi prin sabie;
23 Al căror morminte sunt puse în laturile gropii, iar ceata
lui este de jur împrejurul mormântului său; cu toţii ucişi, că-
zuţi prin sabie, care cauzau teroarea în ţara celor vii.
24 Acolo este Elamul şi toată mulţimea lui de jur împrejurul
mormântului său, cu toţii ucişi, căzuţi prin sabie; care au
coborât necircumcişi în părţile de jos ale pământului, care
aduceau teroarea lor în ţara celor vii; totuşi ei şi-au purtat
ruşinea cu cei care coboară în groapă.
25 Ei i-au pus un pat în mijlocul celor ucişi cu toată mulţi-
mea lui; mormintele lor sunt de jur împrejurul lui; cu toţii
necircumcişi, ucişi de sabie; deşi groaza de ei a cuprins ţara
celor vii, totuşi şi-au purtat ruşinea cu cei care coboară în
groapă; el este pus în mijlocul celor ucişi.
26 Acolo este Meşec, Tubal şi toată mulţimea lui, morminte-
le lor sunt de jur împrejurul lui; cu toţii necircumcişi, ucişi
de sabie, deşi groaza de ei a cuprins ţara celor vii.
27 Şi nu se vor culca cu cei puternici, căzuţi dintre cei ne-
circumcişi, care au coborât în iad cu armele lor de război; şi
ei şi-au pus săbiile sub capetele lor, dar nelegiuirile lor vor fi
asupra oaselor lor, deşi ei erau groaza celor puternici în ţara
celor vii.
28 Da, vei fi frânt în mijlocul celor necircumcişi şi te vei cul-
ca cu cei ucişi de sabia.
29 Acolo este Edomul, împăraţii lui şi toţi prinţii lui, care cu
puterea lor, sunt puşi lângă cei ucişi de sabie; se vor culca îm-
preună cu cei necircumcişi şi cu cei care coboară în groapă.
30 Acolo sunt prinţii nordului, cu toţii, şi toţi sidonienii
care au coborât cu cei ucişi; cu groaza lor ei sunt ruşinaţi
de puterea lor, şi zac necircumcişi cu cei ucişi de sabie şi
îşi poartă ruşinea cu cei care coboară în groapă.
31 Faraon îi va vedea şi va fi mângâiat pentru toată mulţimea
lui, Faraon şi toată armata lui, ucişi de sabie, spune Domnul
DUMNEZEU.
32 Pentru că am adus groaza mea în ţara celor vii; şi el se va
culca în mijlocul celor necircumcişi, cu cei ucişi de sabie,
Faraon şi toată mulţimea lui, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 33
D in nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le:
Când voi aduce sabia asupra vreunei ţări, dacă poporul ţării
ia un om din ţinuturile lor şi îl rânduieşte ca paznicul lor,
3 Dacă atunci când el vede sabia venind asupra ţării, sună
din trâmbiţă şi avertizează poporul;
4 Atunci oricine aude sunetul trâmbiţei şi nu acceptă averti-
zarea, dacă sabia vine şi îl ia, sângele lui va fi asupra capului
său.
5 El a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a acceptat avertizarea,
sângele lui va fi asupra lui. Dar cel care acceptă avertizarea
îşi va scăpa sufletul.
6 Dar dacă paznicul vede sabia venind şi nu sună din trâm-
biţa şi poporul nu este avertizat; dacă sabia vine şi ia vreo
persoană dintre ei, el este luat în nelegiuirea lui; dar sângele
lui îl voi cere din mâna paznicului.
7 Astfel tu, fiu al omului, te-am pus paznic pentru casa lui
Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea şi avertizea-
ză-i din partea mea.
8 Când spun celui stricat: Tu cel stricat, vei muri negreşit;
dacă nu vorbeşti să îl avertizezi pe cel stricat de calea lui,
491
acel stricat va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi
cere din mâna ta.
9 Totuşi, dacă îl avertizezi pe cel stricat de calea lui, să se în-
toarcă de la ea; dacă nu se întoarce de la calea lui, el va muri
în nelegiuirea lui; dar tu ţi-ai scăpat sufletul.
10 ¶ De aceea, tu fiu al omului, vorbeşte casei lui Israel:
Astfel să vorbiţi, spunând: Dacă fărădelegile noastre şi păca-
tele noastre sunt asupra noastră şi noi lâncezim în ele; cum
să trăim atunci?
11 Spune-le: Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU,
nu am nici o plăcere în moartea celui stricat, ci ca cel stricat
să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască; întoarceţi-vă, în-
toarceţi-vă de la căile voastre rele; pentru ce să muriţi, casă
a lui Israel?
12 De aceea, tu fiu al omului, spune copiilor poporului tău:
Dreptatea celui drept nu îl va scăpa în ziua fărădelegii lui; cât
despre stricăciunea celui stricat, el nu va cădea prin aceasta
în ziua în care se întoarce de la stricăciunea lui; nici cel drept
nu va fi în stare să trăiască pentru dreptatea lui, în ziua în
care păcătuieşte.
13 Când eu voi spune celui drept, că va trăi negreşit; dacă el
se încrede în dreptatea lui şi face nelegiuire, nici una dintre
toate faptele lui drepte nu va fi amintită; ci pentru nelegiui-
rea lui pe care a făcut-o, el va muri pentru aceasta.
14 Din nou, când spun celui stricat: Vei muri negreşit; dacă se
întoarce de la păcatul lui şi face ceea ce este legiuit şi drept;
15 Dacă cel stricat dă înapoi garanţia, dă înapoi ceea ce a
furat, umblă în statutele vieţii, fără să facă nelegiuire; va trăi
negreşit, nu va muri.
16 Nici unul din păcatele pe care le-a făcut nu îi va fi amintit;
el a făcut ceea ce este legiuit şi drept; va trăi negreşit.
17 Totuşi copiii poporului tău spun: Calea Domnului
nu este nepărtinitoare; dar cât despre ei, calea lor nu este
nepărtinitoare.
18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nele-
giuire, el va muri datorită acesteia.
19 Dar dacă cel stricat se întoarce de la stricăciunea lui şi
face ceea ce este legiuit şi drept, el va trăi prin aceasta.
20 Totuşi voi spuneţi: Calea Domnului nu este nepărtinitoa-
re. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare, după căile lui.
21 ¶ Şi s-a întâmplat în al doisprezecelea an al captivităţii
noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, că unul care
scăpase din Ierusalim a venit la mine, spunând: Cetatea este
lovită.
22 Şi, mâna DOMNULUI fusese asupra mea seara, mai îna-
inte ca cel care scăpase să vină, şi îmi deschisese gura, până
când a venit el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi
nu mai eram mut.
23 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
24 Fiu al omului, cei care locuiesc acele risipituri din ţara
lui Israel, vorbesc, spunând: Avraam a fost unul singur şi el
a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi; ţara ne este dată ca
moştenire.
25 Pentru aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Voi mâncaţi cu sânge şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi
vărsaţi sânge; şi să stăpâniţi voi ţara?
26 Vă încredeţi în sabia voastră, lucraţi urâciune şi, fiecare,
pângăriţi pe soţia aproapelui său; şi să stăpâniţi voi ţara?
27 Spune-le astfel lor: Astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Precum eu trăiesc, într-adevăr cei care sunt în risipituri vor
cădea prin sabie şi cel care este în câmp deschis îl voi da fia-
relor să fie mâncat şi cei care sunt în întărituri şi în peşteri
 Ezechiel 35
vor muri de ciumă.
28 Fiindcă voi pustii de tot ţara şi măreţia puterii ei va înce-
ta; şi munţii lui Israel vor fi pustiiţi, încât nimeni nu va trece
prin ei.
29 Atunci vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , după ce voi
pustii de tot ţara datorită tuturor urâciunilor lor pe care le-
au făcut.
30 ¶ De asemenea, tu fiu al omului, copiii poporului tău încă
vorbesc împotriva ta lângă ziduri şi la uşile caselor şi vorbesc
unul către altul, fiecare către fratele său, spunând: Veniţi, vă
rog, şi auziţi care este cuvântul care iese de la DOMNUL .
31 Şi ei vin la tine precum poporul vine şi şed înaintea ta ca
popor al meu şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc;
căci cu gura lor ei arată multă dragoste, dar inima lor merge
după lăcomia lor.
32 Şi, iată, tu eşti pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia
care are o voce plăcută şi poate cânta bine la un instrument;
fiindcă ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.
33 Şi când aceasta se întâmplă (iată, se va întâmpla), atunci
vor cunoaşte că un profet a fost printre ei.
Capitolul 34
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel,
profeţeşte şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU
păstorilor: Vai fie păstorilor lui Israel care se pasc pe ei în-
şişi! Nu ar trebui păstorii să pască turmele?
3 Voi mâncaţi grăsimea şi vă îmbrăcaţi cu lâna; le înjunghi-
aţi pe cele hrănite; dar nu paşteţi turma.
4 Pe cele îmbolnăvite nu le-aţi întărit, nici nu le-aţi vindecat
pe cele care erau bolnave, nici nu le-aţi legat pe cele zdrobite,
nici nu le-aţi întors pe cele alungate, nici nu le-aţi căutat pe
cele pierdute; ci cu forţă şi cruzime le-aţi stăpânit.
5 Şi ele s-au împrăştiat, pentru că nu era păstor; şi au de-
venit mâncare pentru toate fiarele câmpului, după ce s-au
împrăştiat.
6 Oile mele au rătăcit pe toţi munţii şi pe fiecare deal înalt;
da, turma mea s-a împrăştiat pe toată faţa pământului şi ni-
meni nu a cercetat sau căutat după ele.
7 ¶ De aceea, voi păstorilor, ascultaţi cuvântul DOMNULUI:
8 Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, într-ade-
văr, deoarece turma mea a devenit o pradă şi turma mea a
devenit mâncare pentru fiecare fiară a câmpului, deoarece
nu era păstor, nici păstorii mei nu căutau oile mele, ci păsto-
rii se păşteau pe ei înşişi şi nu păşteau turma mea;
9 De aceea, voi păstorilor, ascultaţi cuvântul DOMNULUI;
10 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt împotri-
va păstorilor; şi voi cere turma mea din mâna lor şi îi voi face
să înceteze să mai pască turma; nici păstorii nu se vor mai
paşte pe ei înşişi; fiindcă voi scăpa turma mea din gura lor,
ca să nu fie mâncare pentru ei.
11 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu,
chiar eu, deopotrivă voi cerceta oile mele şi le voi căuta.
12 Ca un păstor care îşi caută turma în ziua când este printre
oile sale împrăştiate; astfel voi căuta eu oile mele şi le voi scă-
pa din toate locurile în care s-au împrăştiat în ziua înnorată
şi întunecată.
13 Şi le voi scoate dintre popoare şi le voi aduna din ţări şi le
voi aduce în propria lor ţară şi le voi paşte pe munţii lui Israel
lângă râuri şi în toate locurile locuite ale ţării.
14 Le voi paşte într-o păşune bună şi pe munţii înalţi ai lui
Israel va fi staulul lor; acolo se vor culca într-un staul bun şi
492
într-o păşune grasă vor paşte ele pe munţii lui Israel.
15 Eu voi paşte turma mea şi eu le voi face să se culce, spune
Domnul DUMNEZEU.
16 O voi căuta pe cea pierdută şi o voi întoarce pe cea alun-
gată şi o voi lega pe cea zdrobită şi o voi întări pe cea bolna-
vă; dar voi nimici pe cea grasă şi pe cea tare; le voi paşte cu
judecată.
17 ¶ Şi cât despre voi, turma mea, astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Iată, voi judeca între vite şi vite, între berbeci
şi ţapi.
18 Vi se pare un lucru mic că aţi mâncat păşunea cea bună şi
că trebuie să călcaţi cu picioarele voastre rămăşiţa păşunilor
voastre? Şi aţi băut din apele adânci şi că trebuie să agitaţi
rămăşiţa cu picioarele voastre?
19 Şi cât despre turma mea, ele mănâncă ceea ce voi aţi călcat
cu picioarele voastre; şi beau ceea ce voi aţi agitat cu picioa-
rele voastre.
20 De aceea astfel le spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu,
chiar eu, voi judeca între vitele grase şi între vitele slabe.
21 Pentru că aţi împuns cu coasta şi cu umărul şi aţi împins
pe toate cele îmbolnăvite cu coarnele voastre, până le-aţi îm-
prăştiat peste tot;
22 De aceea îmi voi salva turma şi ele nu vor mai fi o pradă;
şi voi judeca între vite şi vite.
23 Şi voi ridica un singur păstor peste ele şi el le va paşte, ser-
vitorul meu David; el le va paşte şi va fi păstorul lor.
24 Şi eu DOMNUL voi fi Dumnezeul lor şi servitorul meu
David va fi un prinţ printre ei; eu DOMNUL am vorbit
aceasta.
25 Şi eu voi face cu ele un legământ de pace şi voi face să în-
ceteze fiarele rele din ţară; şi vor locui în siguranţă în pustie
şi vor dormi în păduri.
26 Şi le voi face pe acestea şi locurile de jur împrejurul dealu-
lui meu, o binecuvântare; şi voi face ploaia să cadă la timpul
ei; vor fi ploi de binecuvântare.
27 Şi pomul de pe câmp îşi va da rodul şi pământul îşi va da
venitul şi vor fi în siguranţă în ţara lor şi vor cunoaşte că eu
sunt DOMNUL , după ce voi fi sfărâmat legăturile jugului lor
şi îi voi fi eliberat din mâna celor ce se serveau de ei.
28 Şi nu vor mai fi o pradă păgânilor, nici fiarele pământului
nu îi vor mai mânca; ci vor locui în siguranţă şi nimeni nu
îi va înspăimânta.
29 Şi le voi ridica o plantă de renume şi nu vor mai fi mistuiţi
de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea păgânilor.
30 Astfel ei vor cunoaşte că eu DOMNUL Dumnezeul lor
sunt cu ei şi că ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, spune
Domnul DUMNEZEU.
31 Şi voi turma mea, turma păşunii mele, sunteţi oameni, iar
eu sunt Dumnezeul vostru, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 35
M ai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva muntelui Seir şi
profeţeşte împotriva lui,
3 Şi spune-i: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, munte
al Seirului, sunt împotriva ta şi îmi voi întinde mâna împo-
triva ta şi te voi pustii de tot.
4 Voi risipi cetăţile tale şi vei fi pustiit şi vei cunoaşte că eu
sunt DOMNUL .
5 Pentru că ai avut o ură continuă şi ai vărsat sângele copiilor
lui Israel prin forţa sabiei în timpul nenorocirii lor, în timpul
 Ezechiel 36
când nelegiuirea lor luat sfârşit;
6 De aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU,
te voi pregăti pentru sânge şi sângele te va urmări; pentru că
nu ai urât sângele, sângele te va urmări.
7 Astfel, voi pustii de tot muntele Seir şi voi stârpi din el pe
cel care iese şi pe cel care se întoarce.
8 Şi îi voi umple munţii cu oamenii lui ucişi; pe dealurile
tale şi în văile tale şi în toate râurile tale vor cădea cei ucişi
cu sabia.
9 Te voi face pustiiri fără sfârşit şi cetăţile tale nu se vor în-
toarce, şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
10 ¶ Pentru că ai spus: Aceste două naţiuni şi aceste două
ţări vor fi ale mele şi noi le vom stăpâni; deşi DOMNUL era
acolo;
11 De aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU,
voi face întocmai conform mâniei tale şi conform invidiei
tale pe care le-ai folosit din ura ta împotriva lor; şi mă voi
face cunoscut printre ei, după ce te voi fi judecat.
12 Şi vei cunoaşte că eu sunt DOMNUL şi că am auzit toate
blasfemiile tale pe care le-ai vorbit împotriva munţilor lui
Israel, spunând: Sunt pustiiţi, ne sunt daţi spre mistuire.
13 Astfel, cu gura voastră v-aţi fălit împotriva mea şi v-aţi
înmulţit cuvintele împotriva mea; eu le-am auzit.
14 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Când tot pământul se
bucură, pe tine te voi face o pustiire.
15 Precum te-ai bucurat la moştenirea casei lui Israel, deoa-
rece aceasta a fost pustiită, astfel îţi voi face ţie, vei fi pustiit,
munte al Seirului şi toată Idumeea, în întregime; şi vor cu-
noaşte că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 36
D e asemenea tu, fiu al omului, profeţeşte munţilor lui
Israel şi spune: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul
DOMNULUI;
2 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că duşmanul
a spus împotriva voastră: Aha, chiar şi înălţimile cele vechi
sunt în stăpânirea noastră;
3 De aceea profeţeşte şi spune: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Deoarece ei v-au pustiit şi v-au înghiţit de fi-
ecare parte, ca să fiţi o stăpânire pentru rămăşiţa păgânilor
şi sunteţi luaţi pe buzele vorbăreţilor şi sunteţi o dezonoare
a poporului;
4 De aceea munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului
DUMNEZEU; Astfel spune Domnul DUMNEZEU munţilor
şi dealurilor, râurilor şi văilor, risipirilor pustiite şi cetăţilor
părăsite, care au devenit o pradă şi derâdere pentru rămăşiţa
păgânilor de jur împrejur;
5 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cu adevărat
în focul geloziei mele am vorbit împotriva rămăşiţei păgâ-
nilor şi împotriva întregii Idumeea, care şi-au rânduit ţara
mea în stăpânirea lor cu bucuria întregii lor inimi, cu minţi
dispreţuitoare, pentru a o lepăda ca pradă.
6 Profeţeşte de aceea referitor la ţara lui Israel şi spune mun-
ţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Iată, am vorbit în gelozia mea şi în furia mea,
pentru că aţi purtat ruşinea păgânilor;
7 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Mi-am ridicat
mâna: Cu adevărat, păgânii care sunt în jurul vostru îşi vor
purta ruşinea lor.
8 Dar voi, munţi ai lui Israel, veţi da ramuri şi veţi aduce
rodul vostru poporului meu Israel; pentru că sunt aproape
să vină.
493
9 Fiindcă, iată, eu sunt pentru voi şi mă voi întoarce la voi şi
veţi fi araţi şi semănaţi;
10 Şi voi înmulţi oamenii pe voi, toată casa lui Israel, da toa-
tă; şi cetăţile vor fi locuite şi risipirile vor fi zidite;
11 Şi voi înmulţi oameni şi animale pe voi; şi se vor înmulţi
şi vor aduce rod; şi vă voi aşeza după locurile voastre din ve-
chime şi vă voi face mai bine decât la începuturile voastre; şi
veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
12 Da, voi face pe oameni să umble pe voi, poporul meu
Israel; şi ei te vor stăpâni şi tu vei fi moştenirea lor şi nu îi vei
mai văduvi, de acum înainte, de oameni.
13 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că ei vă spun:
Tu eşti o ţară care mănâncă pe oameni şi ţi-ai văduvit
naţiunile;
14 De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu îţi vei mai
văduvi naţiunile, spune Domnul DUMNEZEU.
15 Nici nu voi mai face pe oameni să audă în tine ruşinea
păgânilor, nici nu vei mai purta ocara popoarelor, nici nu vei
mai face naţiunile tale să cadă, spune Domnul DUMNEZEU.
16 ¶ Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine,
spunând,
17 Fiu al omului, când casa lui Israel locuia în ţara lor, ei au
pângărit-o prin calea lor şi prin facerile lor; calea lor a fost
înaintea mea ca necurăţia unei femei pusă deoparte.
18 Pentru aceea mi-am turnat furia asupra lor pentru sân-
gele pe care l-au vărsat peste ţară şi pentru idolii lor cu care
au murdărit-o;
19 Şi i-am împrăştiat printre păgâni şi ei au fost împrăştiaţi
prin ţări; conform cu calea lor şi conform cu facerile lor i-am
judecat.
20 Şi când au intrat la păgânii la care au mers, ei au pângă-
rit numele meu sfânt, când le-au spus: Aceştia sunt poporul
DOMNULUI şi au ieşit din ţara lui.
21 Dar eu am avut milă pentru numele meu sfânt, pe care
casa lui Israel l-a pângărit printre păgânii la care au mers.
22 De aceea spune casei lui Israel: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Eu nu fac aceasta datorită vouă, casă a lui
Israel, ci datorită numelui meu sfânt, pe care voi l-aţi pângă-
rit printre păgânii la care aţi mers.
23 Şi voi sfinţi numele meu cel mare, care a fost pângărit
printre păgâni, pe care voi l-aţi pângărit în mijlocul lor; şi
păgânii vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL , spune Domnul
DUMNEZEU, când voi fi sfinţit în voi înaintea ochilor lor.
24 Fiindcă vă voi lua dintre păgâni şi vă voi aduna din toate
ţările şi vă voi aduce în ţara voastră.
25 ¶ Atunci voi stropi apă curată peste voi şi veţi fi curaţi de
toată murdăria voastră şi de toţi idolii voştri, de acestea vă
voi curăţi.
26 de asemenea vă voi da o inimă nouă şi un duh nou voi
pune în voi; şi voi lua inima de piatră din carnea voastră şi
vă voi da o inimă de carne.
27 Şi voi pune duhul meu în voi şi vă voi face să umblaţi
în statutele mele şi voi veţi păzi judecăţile mele şi le veţi
împlini.
28 Şi veţi locui în ţara pe care am dat-o taţilor voştri; şi voi
veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru.
29 Vă voi salva de asemenea din toate necurăţiile voastre; şi
voi chema grânele şi le voi înmulţi şi nici o foamete nu voi
pune peste voi.
30 Şi voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu
mai primiţi ocara foametei printre păgâni.
31 Atunci vă veţi aminti de propriile voastre căi rele şi de
 Ezechiel 38
facerile voastre care nu erau bune şi vă veţi detesta înaintea
ochilor voastre pentru nelegiuirile voastre şi pentru urâciu-
nile voastre.
32 Nu datorită vouă fac eu aceasta, spune Domnul
DUMNEZEU, să vă fie cunoscut; ruşinaţi-vă şi roşiţi pentru
căile voastre, casă a lui Israel.
33 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În ziua când vă voi fi
curăţat de toate nelegiuirile voastre, vă voi face de asemenea
să locuiţi în cetăţi şi risipirile vor fi zidite.
34 Şi ţara pustiită va fi arată, în loc să rămână pustiită înain-
tea ochilor tuturor celor care trec pe lângă ea.
35 Şi ei vor spune: Această ţară care a fost pustiită a devenit
ca grădina Edenului; şi cetăţile risipite şi pustiite şi ruinate
au devenit întărite şi sunt locuite.
36 Atunci păgânii lăsaţi de jur împrejurul vostru vor cu-
noaşte că eu DOMNUL zidesc ruinele şi sădesc ceea ce era
pustiit; eu DOMNUL am vorbit aceasta şi o voi împlini.
37 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Totuşi pentru aceasta
voi fi luat la întrebări de casa lui Israel, ca să împlinesc aceas-
ta pentru ei; îi voi înmulţi cu oameni ca pe o turmă.
38 Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului, în sărbăto-
rile lui solemne; astfel cetăţile risipite vor fi umplute cu tur-
me de oameni; şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 37
M âna DOMNULUI a fost peste mine şi m-a dus în du-
hul DOMNULUI şi m-a pus jos în mijlocul văii plină
de oase,
2 Şi m-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur; şi, iată, erau
foarte multe în valea deschisă; şi, iată, erau foarte uscate.
3 Şi mi-a spus: Fiu al omului, pot aceste oase să trăiască? Şi
eu am răspuns: Doamne DUMNEZEULE , tu ştii.
4 Din nou el mi-a spus: Profeţeşte asupra acestor oase şi spu-
ne-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul DOMNULUI.
5 Astfel spune Domnul DUMNEZEU acestor oase: Iată, voi
face să intre suflare în voi şi veţi trăi;
6 Şi voi pune tendoane pe voi şi carnea o voi face să crească
pe voi şi vă voi acoperi cu piele şi voi pune suflare în voi şi
veţi trăi; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
7 Astfel am profeţit precum mi se poruncise: şi pe când pro-
feţeam, a fost un zgomot şi iată un tremur şi oasele s-au adu-
nat împreună, os la osul său.
8 Şi când am privit, iată, tendoanele şi carnea au venit pe ele
şi pielea le-a acoperit pe deasupra; dar nu era suflare în ele.
9 Atunci el mi-a spus: Profeţeşte vântului, profeţeşte, fiu al
omului şi spune vântului: Astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Vino din cele patru vânturi, suflare şi suflă peste aceşti ucişi,
ca ei să trăiască.
10 Astfel am profeţit precum îmi poruncise şi suflarea a ve-
nit în ele şi au trăit şi au stat pe picioarele lor, o armată foarte
mare.
11 Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, aceste oase sunt toa-
tă casa lui Israel; iată, ei spun: Oasele noastre sunt uscate şi
speranţa noastră este pierdută; suntem stârpiţi pentru mă-
dularele noastre.
12 De aceea, profeţeşte şi spune-le: Astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Iată, popor al meu, voi deschide mormintele
voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre şi vă voi
aduce în ţara lui Israel.
13 Şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL , când voi deschide
mormintele voastre, popor al meu şi vă voi scoate din mor-
mintele voastre,
494
14 Şi voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi şi vă voi pune în
propria voastră ţară; atunci veţi cunoaşte că eu DOMNUL
am vorbit aceasta şi am împlinit-o, spune DOMNUL .
15 ¶ Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine,
spunând:
16 Mai mult, fiu al omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: Pentru
Iuda şi pentru copiii lui Israel, tovarăşii săi; apoi ia un alt
toiag şi scrie pe el: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim şi pentru
toată casa lui Israel, tovarăşii săi;
17 Şi uneşte-le unul cu altul într-un singur toiag; şi ele vor
deveni unul singur în mâna ta.
18 Şi când copiii poporului tău îţi vor vorbi, spunând: Nu ne
vei arăta ce înseamnă acestea?
19 Spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi lua
toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim şi triburile lui
Israel, tovarăşii săi şi le voi pune cu acesta, cu toiagul lui
Iuda şi le voi face un singur toiag şi vor fi unul singur în
mâna mea.
20 Şi toiegele pe care ai scris vor fi în mâna ta înaintea ochi-
lor lor.
21 Şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi
lua pe copiii lui Israel dintre păgânii unde au mers şi îi voi
aduna din fiecare parte şi îi voi aduce în propria lor ţară;
22 Şi îi voi face o singură naţiune în ţara de pe munţii lui
Israel; şi un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi; şi nu
vor mai fi două naţiuni, nici nu vor mai fi despărţiţi vreodată
în două împărăţii;
23 Nici nu se vor mai murdări cu idolii lor, nici cu lucrurile
lor detestabile, nici cu vreuna din fărădelegile lor; ci îi voi
salva din toate locuinţele lor în care au păcătuit şi îi voi cu-
răţi; astfel încât ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul
lor.
24 Şi David, servitorul meu, va fi împărat peste ei; şi ei toţi
vor avea un singur păstor; vor umbla de asemenea în judecă-
ţile mele şi vor ţine statutele mele şi le vor împlini.
25 Şi vor locui în ţara pe care am dat-o lui Iacob, servitorul
meu, în care taţii voştri au locuit; şi vor locui în ea, ei şi copiii
lor şi copiii copiilor lor pentru totdeauna; şi David, servito-
rul meu, va fi prinţul lor pentru totdeauna.
26 Mai mult, voi face un legământ de pace cu ei; acesta va fi
cu ei un legământ veşnic; şi îi voi aşeza şi îi voi înmulţi şi voi
pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna.
27 Tabernacolul meu de asemenea va fi cu ei; da, eu voi fi
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.
28 Şi păgânii vor cunoaşte că eu, DOMNUL , sfinţesc pe Israel,
când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna.
Capitolul 38
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Gog, ţara
lui Magog, cel dintâi prinţ al Meşecului şi al Tubalului şi
profeţeşte împotriva lui,
3 Şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu
sunt împotriva ta, Gog, cel dintâi prinţ al Meşecului şi al
Tubalului;
4 Şi te voi întoarce şi îţi voi pune cârlige în fălci şi te voi scoa-
te pe tine şi toată armata ta, cai şi călăreţi, cu toţii îmbrăcaţi
cu tot felul de armură, o mare ceată cu paveze şi scuturi, cu
toţii mânuind săbii:
5 Persia, Etiopia şi Libia cu ei, cu toţii cu scut şi coif;
6 Gomerul şi toate cetele lui; casa Togarmei din ţinuturile
nordului şi toate cetele sale; şi multe popoare cu tine.
 Ezechiel 39
7 Fii pregătit şi pregăteşte-te pentru tine însuţi, tu şi toată
mulţimea ta care este adunată la tine şi fii o gardă pentru ei.
8 După multe zile vei fi cercetat; în anii de pe urmă vei intra
în ţara care este adusă înapoi de la sabie şi este adunată dintre
multe popoare, împotriva munţilor lui Israel care au fost în-
totdeauna de risipă; dar este scoasă dintre popoare şi ei toţi
vor locui în siguranţă.
9 Te vei urca şi vei veni ca o furtună, vei fi ca un nor care
pentru a acoperi ţara, tu şi toate cetele tale şi multe popoare
cu tine.
10 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Se va întâmpla de ase-
menea, că în acelaşi timp îţi vor veni lucruri în minte şi vei
gândi un gând rău;
11 Şi vei spune: mă voi urca la ţara cu sate fără ziduri; voi
merge la cei care au odihnă, care locuiesc în siguranţă, cu
toţii locuind fără ziduri şi neavând nici zăvoare nici porţi,
12 Ca să iei jaf şi să iei pradă; ca să îţi întorci mâna asupra
locurilor pustiite care sunt acum locuite şi asupra poporului
care este adunat dintre naţiuni, care a obţinut vite şi bunuri,
care locuieşte în mijlocul ţării.
13 Seba şi Dedanul şi comercianţii Tarsisului, cu toţi leii lui
cei tineri, îţi vor spune: Ai venit să iei pradă? Ţi-ai adunat
ceata ca să iei pradă? să duci argint şi aur, să duci vite şi bu-
nuri, să duci o pradă mare?
14 ¶ De aceea, fiu al omului, profeţeşte şi spune lui Gog:
Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În acea zi când poporul
meu Israel locuieşte în siguranţă, nu vei şti tu aceasta?
15 Şi vei veni din locul tău, din părţile de nord, tu şi multe
popoare cu tine, cu toţii călărind pe cai, o mare ceată şi o
armată puternică;
16 Şi te vei urca împotriva poporului meu Israel, ca un nor,
pentru a acoperi ţara; aceasta va fi în zilele de pe urmă şi te
voi aduce împotriva ţării mele, ca să mă cunoască păgânii,
când voi fi sfinţit în tine, Gog, înaintea ochilor lor.
17 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eşti tu acela despre
care am vorbit în timpurile de demult prin servitorii mei,
profeţii lui Israel, care au profeţit în acele zile mulţi ani, că te
voi aduce împotriva lor?
18 Şi se va întâmpla în acelaşi timp, când Gog va veni îm-
potriva ţării lui Israel, spune Domnul DUMNEZEU, că furia
mea se va urca în faţa mea.
19 Pentru că în gelozia mea şi în focul mâniei mele am vor-
bit: Într-adevăr, în acea zi va fi un mare cutremur în ţara lui
Israel;
20 Astfel încât peştii mării şi păsările cerului şi fiarele câm-
pului şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ şi toţi oa-
menii care sunt pe faţa pământului vor tremura la prezenţa
mea şi munţii vor fi răsturnaţi şi stâncile înalte vor cădea şi
fiecare zid va cădea la pământ.
21 Şi voi chema sabie împotriva lui pe toţi munţii mei, spu-
ne Domnul DUMNEZEU; sabia fiecărui om va fi împotriva
fratelui său.
22 Şi voi pleda împotriva lui cu ciumă şi cu sânge; şi voi plo-
ua peste el şi peste cetele lui şi peste popoarele cele multe
care sunt cu el, o ploaie potopitoare şi pietre mari de grindi-
nă, foc şi pucioasă.
23 Astfel mă voi preamări şi mă voi sfinţi; şi voi fi cunoscut în
ochii multor naţiuni şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL .
Capitolul 39
D e aceea, tu fiu al omului, profeţeşte împotriva lui Gog
şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu
495
sunt împotriva ta, Gog, cel dintâi prinţ al Meşecului şi al
Tubalului;
2 Şi te voi întoarce şi voi lăsa doar a şasea parte din tine şi te
voi face să te urci din părţile de nord şi te voi aduce pe mun-
ţii lui Israel;
3 Şi îţi voi lovi arcul din stânga ta şi voi face să îţi cadă săge-
ţile din dreapta ta.
4 Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate cetele tale şi po-
poarele care sunt cu tine; te voi da păsărilor răpitoare de fie-
care fel şi fiarelor câmpului să fii mâncat.
5 Vei cădea în câmp deschis; pentru că eu am vorbit aceasta,
spune Domnul DUMNEZEU.
6 Şi voi trimite un foc asupra Magogului şi printre cei care
locuiesc fără grijă în insule; şi vor cunoaşte că eu sunt
DOMNUL .
7 Astfel voi face cunoscut numele meu sfânt în mijlocul po-
porului meu Israel; şi nu îi voi mai lăsa să pângărească nu-
mele meu sfânt; şi păgânii vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL ,
Cel Sfânt în Israel.
8 ¶ Iată, aceasta a venit şi s-a făcut, spune Domnul
DUMNEZEU; aceasta este ziua despre care am vorbit.
9 Şi cei ce locuiesc în cetăţile lui Israel vor ieşi şi le vor pune
pe foc, vor arde armele, deopotrivă scuturile şi platoşele, ar-
curile şi săgeţile şi ciomegele şi suliţele şi le vor arde cu foc
şapte ani;
10 Astfel încât nu vor lemn de pe câmp, nici nu vor tăia din
păduri; pentru că vor arde armele cu foc; şi vor prăda pe
cei care i-au prădat şi vor jefui pe cei care i-au jefuit, spune
Domnul DUMNEZEU.
11 Şi se va întâmpla în acea zi, că voi da lui Gog un loc pen-
tru morminte în Israel, valea trecătorilor spre estul mării; şi
aceasta va închide nasurile trecătorilor; şi acolo vor îngropa
pe Gog şi toată mulţimea lui; şi o vor numi Valea lui Hamon-
Gog.
12 Şi şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe
pământul.
13 Da, tot poporul ţării îi va îngropa; şi va fi pentru ei
un renume, ziua în care voi fi glorificat, spune Domnul
DUMNEZEU.
14 Şi vor pune deoparte oameni care să lucreze continuu, să
treacă prin ţară pentru a îngropa împreună cu trecătorii pe
cei care rămân pe faţa pământului, ca să o cureţe; la sfârşitul
a şapte luni vor cerceta.
15 Şi trecătorii care trec prin ţară, când vreunul vede un os
de om, atunci să ridice un semn lângă el, până groparii îl vor
fi îngropat în valea lui Hamon-Gog.
16 Şi de asemenea numele unei cetăţi va fi Hamona. Astfel
vor curăţi pământul.
17 Şi tu fiu al omului, astfel spune Domnul DUMNEZEU:
Vorbeşte fiecărei păsări înaripate şi fiecărei fiară a câmpului:
Strângeţi-vă şi veniţi; adunaţi-vă din fiecare parte la sacrifi-
ciul meu pe care îl sacrific pentru voi, un mare sacrificiu pe
munţii lui Israel, ca să mâncaţi carne şi să beţi sânge.
18 Să mâncaţi carnea celor puternici şi să beţi sângele prin-
ţilor pământului, a berbecilor, a mieilor şi a caprelor, a tauri-
lor, cu toate vite îngrăşate ale Basanului.
19 Şi veţi mânca grăsime până veţi fi săturaţi şi veţi bea sân-
ge până veţi fi beţi, din sacrificiul meu pe care l-am sacrificat
pentru voi.
20 Astfel veţi fi săturaţi la masa mea cu cai şi care, cu răz-
boinici şi cu tot felul de bărbaţi de război, spune Domnul
DUMNEZEU.
 Ezechiel 40
21 Şi eu voi pune gloria mea printre păgâni şi toţi păgânii vor
vedea judecata mea pe care am făcut-o şi mâna mea pe care
am pus-o asupra lor.
22 Astfel casa lui Israel va cunoaşte că eu sunt DOMNUL
Dumnezeul lor din acea zi înainte.
23 ¶ Şi păgânii vor cunoaşte că ea, casa lui Israel, a mers în
captivitate pentru nelegiuirea lor; pentru că au păcătuit îm-
potriva mea, de aceea mi-am ascuns faţa de la ei şi i-am dat
în mâna duşmanilor lor, astfel că au căzut toţi prin sabie.
24 Conform cu necurăţia lor şi conform cu fărădelegile lor
le-am făcut şi mi-am ascuns faţa de la ei.
25 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Acum voi
întoarce pe captivii lui Iacob şi voi avea milă de toată casa lui
Israel şi voi fi gelos pentru numele meu cel sfânt;
26 După ce îşi vor fi purtat ruşinea şi toate fărădelegile lor
prin care au păcătuit împotriva mea, când locuiau în sigu-
ranţă în ţara lor şi nu era nimeni să îi înfricoşeze.
27 După ce îi voi fi întors din nou dintre popoare şi îi voi fi
adunat din ţările duşmanilor lor şi voi fi sfinţit în ei înaintea
ochilor multor naţiuni;
28 Atunci vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul lor,
care i-a făcut să fie duşi în captivitate printre păgâni; dar
i-am adunat apoi în propria lor ţară şi nu am mai lăsat pe
nici unul dintre ei acolo.
29 Şi nu îmi voi mai ascunde faţa de la ei; pentru că am
turnat duhul meu peste casa lui Israel, spune DOMNUL
Dumnezeu.
Capitolul 40
Î n al douăzeci şi cincilea an al captivităţii noastre, la înce-
putul anului, în a zecea zi a lunii, în anul al paisprezecelea
după ce a fost lovită cetatea, în aceeaşi zi mâna DOMNULUI
a fost peste mine şi m-a adus acolo.
2 În viziunile lui Dumnezeu m-a adus în ţara lui Israel şi m-a
pus pe un munte foarte înalt, lângă care era ceva asemenea
construcţiei unei cetăţi, spre sud.
3 Şi m-a dus acolo şi, iată, un bărbat, a cărui înfăţişare era
ca înfăţişarea aramei, cu o funie de in în mâna şi o trestie de
măsurat; şi el stătea în picioare la poartă.
4 Şi bărbatul mi-a spus: Fiu al omului, priveşte cu ochii tăi
şi ascultă cu urechile tale şi pune-ţi inima spre tot ce îţi voi
arăta; pentru ca să ţi le arăt eşti tu adus aici; vesteşte casei lui
Israel tot ce vezi.
5 ¶ Şi iată un zid în afara casei de jur împrejur; şi în mâna
bărbatului o trestie de măsurat lungă de şase coţi după cot
şi de un lat de palmă; astfel el a măsurat lăţimea clădirii, o
trestie; şi înălţimea, o trestie.
6 Atunci a venit la poarta care dă spre est şi a urcat pe trepte-
le ei; şi a măsurat pragul porţii, care era o trestie în lăţime; şi
pragul celălalt al porţii, şi el o trestie în lăţime.
7 Şi fiecare cămăruţă era lungă de o trestie şi lată de o trestie;
şi între cămăruţe erau cinci coţi; şi pragul porţii de lângă
porticul porţii din interior era de o trestie.
8 A măsurat de asemenea porticul porţii interioare, o
trestie.
9 Apoi a măsurat porticul porţii, opt coţi; şi stâlpii ei, doi
coţi; şi porticul porţii era spre interior.
10 Şi cămăruţele porţii spre est erau trei de o parte şi trei
de cealaltă parte; toate trei erau de aceeaşi măsură; şi stâlpii
aveau aceeaşi măsură de o parte şi de cealaltă.
11 Şi a măsurat lăţimea intrării porţii, zece coţi; şi lungimea
porţii, treisprezece coţi.
496
12 De asemenea distanţa dinaintea cămăruţelor era un cot
de această parte şi distanţa de cealaltă parte era un cot; şi
cămăruţele erau de şase coţi de această parte şi de şase coţi
de cealaltă parte.
13 A măsurat atunci poarta de la acoperişul unei cămăruţe
până la acoperişul celeilalte; lăţimea era de douăzeci şi cinci
de coţi; era o uşă în faţa altei uşi.
14 A făcut de asemenea stâlpii de şaizeci de coţi, chiar lângă
stâlpul curţii de jur împrejurul porţii.
15 Şi din faţa porţii de la intrare până în faţa porticului por-
ţii interioare erau cincizeci de coţi.
16 Şi erau ferestre înguste la cămăruţe şi la stâlpii lor pe inte-
riorul porţii de jur împrejur şi la fel la arce: şi ferestrele erau
de jur împrejur înăuntru; şi pe fiecare stâlp erau palmieri.
17 Apoi m-a dus în curtea exterioară şi, iată, acolo erau ca-
mere şi un pavaj făcut pentru curte de jur împrejur; treizeci
de camere erau pe pavaj.
18 Şi pavajul pe latura porţilor, de-a lungul porţilor, era pa-
vajul de jos.
19 Apoi a măsurat lăţimea din faţa porţii de jos până în faţa
curţii interioare, pe dinafară, o sută de coţi spre est şi spre
nord.
20 Şi poarta curţii exterioare care dă spre nord, a măsurat
lungimea ei şi lăţimea ei.
21 Şi cămăruţele ei erau trei de această parte şi trei de cea-
laltă parte; şi stâlpii ei şi arcele ei erau după măsura porţii
dintâi; lungimea ei era de cincizeci de coţi şi lăţimea de do-
uăzeci şi cinci de coţi.
22 Şi ferestrele ei şi arcele ei şi palmierii ei, erau după măsu-
ra porţii care dă spre est; şi se urcau la ea pe şapte trepte; şi
arcele ei erau înaintea lor.
23 Şi poarta curţii interioare era în dreptul porţii spre nord
şi spre est; şi a măsurat de la poartă la poartă o sută de coţi.
24 După aceasta m-a adus spre sud; şi iată o poartă spre sud;
şi a măsurat stâlpii ei şi arcele ei conform cu aceste măsuri.
25 Şi erau ferestre la ea şi la arcele ei de jur împrejur, ca cele-
lalte ferestre; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi cinci de coţi.
26 Şi erau şapte trepte de urcat la ea; şi arcele ei erau înaintea
lor; şi avea palmieri, unul pe partea aceasta şi altul de cealal-
tă parte, pe stâlpii ei.
27 ¶ Şi era o poartă în curtea interioară spre sud; şi a măsu-
rat de la poartă la poartă spre sud o sută de coţi.
28 Şi m-a dus în curtea interioară prin poarta de la sud şi a
măsurat poarta de la sud conform cu aceste măsuri;
29 Şi cămăruţele ei şi stâlpii ei şi arcele ei conform cu aceste
măsuri; şi erau ferestre la ea şi la arcele ei, de jur împrejur:
era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de
coţi.
30 Şi arcele de jur împrejur erau lungi de douăzeci şi cinci de
coţi şi late de cinci coţi.
31 Şi arcele ei erau spre curtea exterioară; şi palmieri erau pe
stâlpii ei; şi urcarea spre ea avea opt trepte.
32 Şi m-a dus în curtea interioară spre est şi a măsurat poar-
ta conform cu aceste măsuri.
33 Şi cămăruţele ei şi stâlpii ei şi arcele ei erau conform cu
aceste măsuri; şi erau ferestre la ea şi la arcele ei de jur îm-
prejur: era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi
cinci de coţi.
34 Şi arcele ei erau spre curtea exterioară; şi palmieri erau
pe stâlpii ei, de o parte şi de cealaltă parte; şi urcarea spre ea
avea opt trepte.
 Ezechiel 41
35 Şi m-a dus la poarta de la nord şi a măsurat-o conform cu
aceste măsuri:
36 Cămăruţele ei, stâlpii ei şi arcele ei şi ferestrele ei de jur
împrejur; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de do-
uăzeci şi cinci de coţi.
37 Şi stâlpii ei erau spre curtea exterioară; şi palmieri erau
pe stâlpii ei de o parte şi de cealaltă parte; şi urcarea spre ea
avea opt trepte.
38 Şi camerele şi intrările ei erau lângă stâlpii porţilor, unde
spălau ofranda arsă.
39 ¶ Şi în porticul porţii erau două mese de o parte şi două
mese de cealaltă parte, pentru a înjunghia pe ele ofranda
arsă şi ofranda pentru păcat şi ofranda pentru fărădelege.
40 Şi pe latura exterioară, precum urcare spre intrarea por-
ţii de nord, erau două mese; şi pe cealaltă latură, care era la
porticul porţii, erau două mese.
41 Patru mese erau de o parte şi patru mese de cealaltă parte,
pe latura porţii; opt mese, pe care ei înjunghiau sacrificiile
lor.
42 Şi cele patru mese erau de piatră cioplită pentru ofranda
arsă, de un cot şi jumătate lungi şi de un cot şi jumătate late
şi înalte de un cot; pe ele puneau de asemenea uneltele cu
care înjunghiau ofranda arsă şi sacrificiul.
43 Şi înăuntru erau cârlige, late de o palmă, prinse de jur
împrejur; şi pe mese era carnea darului.
44 Şi în afara porţii interioare erau camerele cântăreţilor în
curtea interioară, care era pe latura porţii de nord; şi faţa lor
era spre sud; una de lângă poarta de la sud având faţa spre
nord.
45 Şi el mi-a spus: Camera aceasta, a cărei feţe este spre sud,
este pentru preoţii care păzesc sarcina casei.
46 Şi camera a cărei feţe este spre nord este pentru preoţii
care păzesc sarcina altarului; aceştia sunt fiii lui Ţadoc dintre
fiii lui Levi, care se apropie de DOMNUL , ca să îi servească.
47 Astfel, el a măsurat curtea, o sută de coţi de lungă şi o sută
de coţi de lată, pătrată; şi altarul care era înaintea casei.
48 Şi m-a dus la porticul casei şi a măsurat fiecare stâlp al
porticului, cinci coţi de o parte şi cinci coţi de cealaltă parte;
şi lăţimea porţii era trei coţi de o parte şi trei coţi de cealaltă
parte.
49 Lungimea porticului era de douăzeci de coţi şi lăţimea
de unsprezece coţi; şi m-a dus la treptele pe care ei se urcau
la ea; şi erau stâlpi lângă uşori, unul de o parte şi altul de
cealaltă parte.
Capitolul 41
D upă aceasta el m-a dus la templu şi a măsurat stâlpii,
şase coţi în lăţime pe o parte şi şase coţi în lăţime pe
cealaltă parte, care era lăţimea tabernacolului.
2 Şi lăţimea uşii era de zece coţi; şi laturile uşii erau de cinci
coţi de o parte şi de cinci coţi de cealaltă parte; şi a măsurat
lungimea lui, patruzeci de coţi; şi lăţimea, douăzeci de coţi.
3 Apoi a intrat înăuntru şi a măsurat stâlpul uşii, doi coţi; şi
uşa, şase coţi; şi lăţimea uşii, şapte coţi.
4 Astfel a măsurat lungimea lui, douăzeci de coţi; şi lăţimea,
douăzeci de coţi, înaintea templului; şi mi-a spus: Acesta este
locul preasfânt.
5 După aceea a măsurat zidul casei, şase coţi; şi lăţimea fie-
cărei camere laterale, patru coţi, de jur împrejurul casei de
fiecare parte.
6 Şi camerele laterale erau trei, una peste cealaltă şi treizeci
la rând; şi ele intrau în zidul care era al casei pentru camerele
497
laterale de jur împrejur, ca să poată avea susţinere, dar ele nu
aveau susţinere în zidul casei.
7 Şi era o lărgire care mergea împrejur, crescând în sus spre
camerele laterale; pentru că răsucirea împrejur a casei creş-
tea în sus de jur împrejurul casei; de aceea lăţimea casei creş-
tea în sus şi astfel creştea de la camera cea mai de jos până la
cea mai de sus prin mijloc.
8 Am văzut de asemenea înălţimea casei de jur împrejur, te-
meliile camerelor laterale erau o trestie întreagă de şase coţi
mari.
9 Grosimea zidului, care era pentru camera laterală din afa-
ră, era de cinci coţi; şi ceea ce era lăsat era locul camerelor
laterale care erau înăuntru.
10 Şi între camere era lăţimea de douăzeci de coţi de jur îm-
prejurul casei de fiecare parte.
11 Şi uşile camerelor laterale erau spre locul lăsat, o uşă spre
nord şi o altă uşă spre sud; şi lăţimea locului care era lăsat era
de cinci coţi de jur împrejur.
12 ¶ Cât despre clădirea care era înaintea locului separat la
capăt spre vest, era de şaptezeci de coţi de lată; şi zidul clădi-
rii era gros de cinci coţi de jur împrejur şi lungimea lui era
de nouăzeci de coţi.
13 Astfel el a măsurat casa, o sută de coţi lungime; şi locul
despărţit şi clădirea şi zidurile ei, o sută de coţi lungime;
14 De asemenea lăţimea feţei casei şi a locului despărţit spre
est, o sută de coţi.
15 Şi a măsurat lungimea clădirii din faţa locului despăr-
ţit care era în spatele ei şi galeriile ei de pe o parte şi de pe
cealaltă parte, o sută de coţi, cu templul interior şi porticele
curţii;
16 Uşorii uşii şi ferestrele înguste şi galeriile de jur împre-
jur pe cele trei rânduri, în faţa uşii, căptuşiţi cu lemn de jur
împrejur şi de la pământ până la ferestre şi ferestrele erau
acoperite;
17 Până deasupra uşii, chiar până la casa interioară şi exte-
rioară şi la tot zidul de jur împrejur pe interior şi pe exterior,
după măsură.
18 Şi era făcut cu heruvimi şi palmieri, astfel încât un pal-
mier era între un heruvim şi un heruvim; şi fiecare heruvim
avea două feţe;
19 Astfel încât faţa unui om era spre palmierul de pe o parte
şi faţa unui leu tânăr spre palmierul din cealaltă parte; astfel
s-a făcut pe toată casa de jur împrejur.
20 De la pământ până deasupra uşi erau făcuţi heruvimi şi
palmieri şi de asemenea pe zidul templului.
21 Uşorii templului erau pătraţi şi faţa sanctuarului de ase-
menea; înfăţişarea unuia era la fel ca şi înfăţişarea celuilalt.
22 Altarul din lemn era înalt de trei coţi şi lungimea lui de
doi coţi; şi colţurile lui şi lungimea lui şi pereţii lui erau din
lemn; şi el mi-a spus: Aceasta este masa care este înaintea
DOMNULUI.
23 Şi templul şi sanctuarul aveau două uşi.
24 Şi uşile aveau două canate fiecare, două canate turnan-
te; două canate pentru o uşă şi două canate pentru cealaltă
uşă.
25 Şi erau făcuţi pe ele, pe uşile templului, heruvimi şi pal-
mieri, precum erau făcuţi pe ziduri; şi erau poşte groase pe
faţa porticului pe exterior.
26 Şi erau ferestre înguste şi palmieri pe o parte şi pe cealaltă
parte pe laturile porticului şi la camerele laterale ale casei şi
poşte groase.
 Ezechiel 43
Capitolul 42
A poi el m-a scos în curtea de afară, pe calea spre nord;
şi m-a dus în camera care era în faţa locului despărţit,
care era înaintea clădirii spre nord.
2 Înaintea lungimii de o sută de coţi era uşa de la nord şi lă-
ţimea era de cincizeci de coţi.
3 În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii interioare şi în
dreptul pavajului curţii din afară, era cornişă lângă cornişă
la cele trei etaje.
4 Şi înaintea camerelor era o trecere de zece coţi lăţime în
interior, o cale de un cot; şi uşile lor spre nord.
5 Şi, camerele de sus erau mai scurte; deoarece cornişele
erau mai înalte decât acestea, decât cele de mai jos şi decât
cele din mijlocul clădirii.
6 Pentru că erau pe cele trei etaje, dar nu aveau stâlpi ca stâl-
pii curţilor; de aceea etajul de sus era mai îngust decât cel de
jos, de la pământ, şi decât cel din mijloc.
7 Şi zidul care era pe exterior în faţa camerelor, spre curtea
exterioară înaintea camerelor, lungimea lui era de cincizeci
de coţi.
8 Fiindcă lungimea camerelor care erau în curtea exterioară
era de cincizeci de coţi; şi, iată, înaintea templului erau o
sută de coţi.
9 Şi sub aceste camere era intrarea dinspre partea de est, pre-
cum cineva intră în ele din curtea exterioară.
10 Camerele erau în grosimea zidului curţii dinspre est, în
faţa locului despărţit şi în faţa clădirii.
11 Şi calea înaintea lor era ca forma camerelor dinspre nord,
la fel de lungă ca ele şi la fel de lată ca ele; şi toate ieşirile lor
erau deopotrivă conform cu modelele lor şi conform uşilor
lor.
12 Şi conform uşilor camerelor dinspre sud era o uşă la capă-
tul căii, a căii drept înaintea zidului spre est, precum cineva
intră în ele.
13 Apoi el mi-a spus: Camerele dinspre nord şi camerele din-
spre sud, care sunt înaintea locului despărţit, sunt camere
sfinte, unde preoţii, care se apropie de DOMNUL , vor mânca
lucrurile preasfinte; acolo vor pune ei lucrurile preasfinte şi
darul de mâncare şi ofranda pentru păcat şi ofranda pentru
fărădelege, pentru că locul este sfânt.
14 Când preoţii intră înăuntru, atunci nu vor ieşi din locul
sfânt în curtea exterioară, ci acolo îşi vor pune hainele în
care servesc: pentru că ele sunt sfinte; şi vor îmbrăca alte ha-
ine şi se vor apropia de lucrurile pentru popor.
15 ¶ Şi, când el a terminat de măsurat casa interioară, m-a
scos spre poarta a cărei feţe este spre est şi a măsurat-o de
jur împrejur.
16 A măsurat latura de est cu trestia de măsurat, cinci sute de
trestii, cu trestia de măsurat de jur împrejur.
17 A măsurat latura de nord, cinci sute de trestii, cu trestia
de măsurat, de jur împrejur.
18 A măsurat latura de sud, cinci sute de trestii, cu trestia
de măsurat.
19 S-a întors spre latura de vest şi a măsurat cinci sute de
trestii cu trestia de măsurat.
20 A măsurat-o pe cele patru laturi; aceasta avea un zid de
jur împrejur, lung de cinci sute de trestii, şi lat de cinci sute,
pentru a face o deosebire între sanctuar şi locul care nu este
sfânt.
498
Capitolul 43
D upă aceasta el m-a dus la poartă, la poarta care dă spre
est;
2 Şi, iată, gloria Dumnezeului lui Israel venea pe calea din-
spre est; şi vocea lui era ca tunetul multor ape; şi pământul
strălucea de gloria sa.
3 Şi aceasta era conform cu înfăţişarea viziunii pe care o vă-
zusem, conform cu viziunea pe care o văzusem când am ve-
nit să distrug cetatea; şi viziunile erau ca viziunea pe care o
văzusem la râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.
4 Şi gloria DOMNULUI a intrat în casă pe calea porţii a cărei
feţe este spre est.
5 Astfel duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară; şi,
iată, gloria DOMNULUI a umplut casa.
6 Şi l-am auzit vorbindu-mi din casă; şi un bărbat stătea în
picioare lângă mine.
7 ¶ Şi el mi-a spus: Fiu al omului, locul tronului meu şi locul
tălpilor picioarelor mele, unde voi locui în mijlocul copiilor
lui Israel pentru totdeauna şi numele meu cel sfânt, casa lui
Israel nu le vor mai spurca, nici ei, nici împăraţii lor, prin
curvia lor, nici prin trupurile moarte ale împăraţilor lor pe
înălţimile lor.
8 Prin punerea pragului lor lângă pragurile mele şi uşorul
lor lângă uşorii mei şi zidul dintre mine şi ei; ei au pângărit
numele meu cel sfânt prin urâciunile lor pe care le-au făcut,
pentru aceea i-am mistuit în mânia mea.
9 Să îndepărteze de mine acum, curvia lor şi trupurile
moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui în mijlocul lor pentru
totdeauna.
10 Tu fiu al omului, arată casei lui Israel casa, ca ei să se ruşi-
neze de nelegiuirile lor, şi să îi măsoare modelul.
11 Şi dacă se vor ruşina de tot ce au făcut, arată-le forma
casei şi modelul ei şi ieşirile ei şi intrările ei şi toate formele
ei şi toate rânduielile ei şi toate formele ei şi toate legile ei; şi
scrie-le înaintea ochilor lor, ca să păzească toată forma ei şi
toate rânduielile ei şi să le împlinească.
12 Aceasta este legea casei: Vârful muntelui, întreg cuprin-
sul muntelui de jur împrejur va fi preasfânt. Iată, aceasta este
legea casei.
13 ¶ Şi acestea sunt măsurile altarului în coţi: Cotul este un
cot şi un lat de palmă; chiar partea de jos va fi de un cot şi lă-
ţimea de un cot şi marginea lui pe muchia lui de jur împrejur
va fi o palmă; şi acesta va fi locul mai înalt al altarului.
14 Şi de la partea de jos de pe pământ până la pervazul de
jos vor fi doi coţi şi lăţimea de un cot; şi de la pervazul mai
mic până la pervazul mai mare vor fi patru coţi şi lăţimea
de un cot.
15 Astfel, altarul va fi de patru coţi; şi de la altar în sus vor fi
patru coarne.
16 Şi altarul va fi de doisprezece coţi în lungime, doisprezece
în lăţime, pătrat pe cele patru colţuri ale lui.
17 Şi pervazul va fi de paisprezece coţi în lungime şi paispre-
zece în lăţime în cele patru colţuri ale lui; şi marginea de jur
împrejurul lui va fi de o jumătate de cot; şi partea de jos a lui
va fi de un cot de jur împrejur; şi treptele lui vor da spre est.
18 Şi el mi-a spus: Fiu al omului, astfel spune Domnul
DUMNEZEU: Acestea sunt rânduielile altarului în ziua în
care îl vor face ca să ofere pe el ofrande arse şi să stropească
sânge pe el.
19 Şi să dai preoţilor leviţilor, care sunt din sămânţa lui
Ţadoc, care se apropie de mine ca să îmi servească, un taur
tânăr ca ofrandă pentru păcat, spune Domnul DUMNEZEU.
 Ezechiel 44
20 Şi să iei din sângele lui şi să îl pui pe cele patru coarne ale
lui şi pe cele patru colţuri ale pervazului şi pe margine de jur
împrejur, astfel să îl cureţi şi să îl purifici.
21 Să iei de asemenea taurul pentru ofranda pentru păcat şi
el să îl ardă în locul rânduit al casei, în afara sanctuarului.
22 Şi în ziua a doua să oferi un ied dintre capre, fără cusur,
ca ofrandă pentru păcat; şi ei să cureţe altarul, precum l-au
curăţit cu taurul.
23 După ce vei termina curăţirea lui, să oferi un taur tânăr
fără cusur şi un berbec, fără cusur, din turmă.
24 Şi să îi oferi înaintea DOMNULUI şi preoţii să arunce sare
pe ei şi să îi ofere ca ofrandă arsă DOMNULUI.
25 Şapte zile să pregăteşti în fiecare zi un ţap ca ofrandă pen-
tru păcat; ei să pregătească de asemenea un taur tânăr şi un
berbec, fără cusur, din turmă.
26 Şapte zile să purifice altarul şi să îl purifice; şi ei să se
consacre.
27 Şi după ce vor fi trecut aceste zile, se va întâmpla că, în
ziua a opta şi mai departe, preoţii să pregătească ofrandele
voastre arse pe altar şi ofrandele voastre de pace; şi vă voi
primi, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 44
Ş i m-a dus înapoi pe calea porţii sanctuarului de afară,
care dă spre est; şi ea era închisă.
2 Atunci DOMNUL mi-a spus: Această poartă să fie închisă,
să nu se deschidă şi nici un om să nu intre pe ea; pentru că
DOMNUL , Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea; de aceea să
rămână închisă.
3 Aceasta este pentru prinţ; prinţul va şedea în ea pentru a
mânca pâine înaintea DOMNULUI; el va intra pe calea porti-
cului acelei porţi şi va ieşi tot pe calea lui.
4 ¶ Apoi m-a dus pe calea porţii de nord, înaintea ca-
sei; şi eu am privit şi, iată, gloria DOMNULUI umplea casa
DOMNULUI, şi am căzut cu faţa la pământ.
5 Şi DOMNUL mi-a spus: Fiu al omului, ia aminte şi priveşte
cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce îţi spun referitor
la toate rânduielile casei DOMNULUI şi la toate legile ei; şi ia
aminte la intrarea casei, la toate ieşirile sanctuarului.
6 Şi să spui celor răzvrătiţi, casei lui Israel: Astfel spune
Domnul DUMNEZEU: Voi casă a lui Israel, fie-vă destul toa-
te urâciunile voastre,
7 În aceea că aţi adus în sanctuarul meu străini, necircumcişi
în inimă şi necircumcişi în carne, să fie în sanctuarul meu,
să îl murdărească în casa mea, când oferiţi pâinea mea, gră-
simea şi sângele, iar ei au călcat legământul meu din cauza
tuturor urâciunilor voastre.
8 Şi nu aţi păzit sarcina lucrurilor mele sfinte; ci aţi pus păzi-
tori ai sarcinii mele în sanctuarul meu pentru voi înşivă.
9 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Nici un străin, necir-
cumcis în inimă, nici necircumcis în carne, să nu intre în
sanctuarul meu, din toţi străinii câţi se vor afla între copiii
lui Israel.
10 ¶ Şi leviţii care s-au depărtat de mine, când Israel rătăcea,
care au rătăcit de la mine după idolii lor, să îşi poarte nele-
giuirea lor.
11 Totuşi ei să fie servitori în sanctuarul meu, având sarcina
la porţile casei şi servind casei; ei să înjunghie ofranda arsă
şi sacrificiul pentru popor şi să stea în picioare înaintea lor
să le servească.
12 Pentru că ei le-au servit înaintea idolilor lor şi au făcut
să cadă casa lui Israel în nelegiuire; de aceea mi-am ridicat
499
mâna împotriva lor, spune Domnul DUMNEZEU şi ei îşi vor
purta nelegiuirea.
13 Şi să nu se apropie de mine, ca să îmi facă serviciul de pre-
ot, nici să nu se apropie de vreunul din lucrurile mele sfinte,
în locul preasfânt; ci să îşi poarte ruşinea şi urâciunile lor pe
care le-au făcut.
14 Ci îi voi face păzitori ai sarcinii casei, pentru tot serviciul
ei şi pentru tot ce se va face în ea.
15 Dar preoţii leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit sarcina
sanctuarului meu când copiii lui Israel au rătăcit de la mine,
ei să se apropie de mine ca să îmi servească; şi să stea în pi-
cioare înaintea mea pentru a-mi oferi grăsimea şi sângele,
spune Domnul DUMNEZEU;
16 Ei să intre în sanctuarul meu şi să se apropie de masa mea,
pentru a-mi servi şi să păzească sarcina mea.
17 ¶ Şi se va întâmpla, când vor intra pe porţile curţii interi-
oare, că vor fi îmbrăcaţi cu haine de in şi să nu pună lână pe
ei în timp ce servesc în porţile curţii interioare şi înăuntru.
18 Să aibă bonete de in pe capetele lor şi să aibă pantaloni de
in pe coapsele lor; să nu se încingă cu vreun lucru care să îi
facă să transpire.
19 Şi când ies în curtea exterioară, în curtea exterioară la
popor, să se dezbrace de hainele lor în care au servit şi să
le pună în camerele sfinte; şi să îmbrace alte haine; şi să nu
sfinţească poporul cu hainele lor.
20 Nici să nu îşi radă capetele, nici să nu permită şuviţelor
lor să crească lungi; ei doar să îşi tundă scurt capetele.
21 Nici să nu bea vin vreunul dintre preoţi când intră în cur-
tea interioară.
22 Nici să nu îşi ia de soţii vreo văduvă, nici pe cea alungată,
ci să ia fecioare din sămânţa casei lui Israel sau o văduvă de
preot.
23 Şi să înveţe pe poporul meu deosebire dintre ce este sfânt
şi ce nu este sfânt şi să îi facă să discearnă între necurat şi
curat.
24 Şi în neînţelegeri ei să stea în picioare la judecată; şi să
judece conform cu judecăţile mele; şi să păzească legile mele
şi statutele mele în toate adunările mele; şi să sfinţească sa-
batele mele.
25 Şi să nu vină la nici o persoană moartă să se întineze, nu-
mai pentru tată sau pentru mamă sau pentru fiu sau pentru
fiică, pentru frate sau pentru soră care nu a avut soţ, se pot
întina.
26 Şi după ce se curăţeşte, să îi numere şapte zile.
27 Şi, în ziua când el intră în sanctuar, în curtea interioară,
pentru a servi în sanctuar, să ofere ofranda lui pentru păcat,
spune Domnul DUMNEZEU.
28 Şi aceasta să le fie ca moştenire, eu sunt moştenirea lor; şi
să nu le daţi nici o stăpânire în Israel, eu sunt stăpânirea lor.
29 Ei vor mânca darul de mâncare şi ofranda pentru păcat şi
ofranda pentru fărădelege; şi fiecare lucru dedicat în Israel
va fi al lor.
30 Şi primele dintre toate roadele dintâi din toate lucrurile
şi fiecare dar dintre toate, din fiecare fel de daruri, vor fi ale
preoţilor; voi să daţi de asemenea preotului cel dintâi din
aluatul vostru, ca să facă să se odihnească binecuvântarea
în casa voastră.
31 Preoţii să nu mănânce din vreun lucru care a murit de la
sine, sau sfâşiat, fie pasăre fie animal.
 Ezechiel 46
Capitolul 45
M ai mult, când veţi împărţi ţara, prin sorţ, pentru
moştenire, să oferiţi un dar pentru DOMNUL , o parte
sfântă din ţară; lungimea va fi de douăzeci şi cinci de mii de
trestii şi lăţimea să fie de zece mii. Aceasta să fie sfântă în
toate graniţele ei de jur împrejur.
2 Din aceasta să fie pentru sanctuar cinci sute în lungime,
cu cinci sute în lăţime, pătrat de jur împrejur; şi cincizeci de
coţi de jur împrejur pentru împrejurimile lui.
3 Şi din această măsură să măsori lungimea a douăzeci şi
cinci de mii şi lăţimea de zece mii; şi în ea va fi sanctuarul şi
locul preasfânt.
4 Partea sfântă a ţării să fie pentru preoţii care servesc sanc-
tuarului, care se apropie să servească DOMNULUI; şi să fie
un loc pentru casele lor şi un loc sfânt pentru sanctuar.
5 Şi douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime
să aibă de asemenea leviţii pentru ei înşişi, servitorii casei, ca
stăpânire, pentru douăzeci de camere.
6 Şi să rânduiţi stăpânirii cetăţii, cinci mii în lăţime şi două-
zeci şi cinci de mii în lungime, în faţa darului părţii sfinte,
aceasta să fie pentru toată casa lui Israel.
7 Şi o parte să fie pentru prinţ de o parte şi de cealaltă parte
a darului părţii sfinte şi a stăpânirii cetăţii, înaintea darului
părţii sfinte şi înaintea stăpânirii cetăţii, din partea de vest
spre vest şi din partea de est spre est; şi lungimea să fie în
faţa uneia dintre părţi, de la graniţa de vest până la graniţa
de est.
8 Stăpânirea lui în Israel va fi din ţară; şi prinţii mei să nu
mai asuprească pe poporul meu; şi ce rămâne din ţară să o
dea casei lui Israel conform cu triburile lor.
9 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Fie-vă destul, prinţi
ai lui Israel; îndepărtaţi violenţa şi jaful şi faceţi judecată şi
dreptate; îndepărtaţi pretenţiile voastre excesive de la popo-
rul meu, spune Domnul DUMNEZEU.
10 Să aveţi balanţe drepte şi o efă dreaptă şi un bat drept.
11 Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură, încât batul să conţi-
nă a zecea parte dintr-un omer şi efa a zecea parte dintr-un
omer, măsura lor să fie după omer.
12 Şi şekelul să fie douăzeci de ghere; douăzeci de şekeli,
douăzeci şi cinci de şekeli, cincisprezece şekeli să fie mina
voastră.
13 ¶ Acesta să fie darul pe care să îl oferiţi: a şasea parte din-
tr-o efă dintr-un omer de grâu şi să daţi a şasea parte dintr-o
efă dintr-un omer de orz;
14 Referitor la rânduiala untdelemnului, batul untdelemnu-
lui, să oferiţi a zecea parte dintr-un bat dintr-un cor, care este
un omer de zece baţi; pentru că zece baţi sunt un omer;
15 Şi un miel din turmă, dintre două sute, din păşunile grase
ale lui Israel, ca dar de mâncare şi ca ofrandă arsă şi ca ofran-
de de pace, ca să facă împăcare pentru ei, spune Domnul
DUMNEZEU.
16 Tot poporul ţării să dea acest dar pentru prinţul din
Israel.
17 Şi să fie partea prinţului să dea ofrande arse şi daruri de
mâncare şi daruri de băutură, la sărbători şi la lunile noi şi la
sabate, la toate solemnităţile casei lui Israel; el să pregătească
ofranda pentru păcat şi darul de mâncare şi ofranda arsă şi
ofrandele de pace, pentru a face împăcare pentru casa lui
Israel.
18 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În luna întâi, în pri-
ma zi a lunii, să iei un taur tânăr, fără cusur, şi să cureţi
sanctuarul;
500
19 Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat şi să îl
pună pe uşorii casei şi pe cele patru colţuri ale pervazului
altarului şi pe uşorii porţii curţii interioare.
20 Şi astfel să faci şi în a şaptea zi a lunii pentru fiecare ce
rătăceşte şi pentru cel simplu; astfel să împăcaţi casa.
21 În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, să aveţi paştele, o
sărbătoare de şapte zile; pâine nedospită să se mănânce.
22 Şi în acea zi prinţul să pregătească pentru el însuşi şi pen-
tru tot poporul ţării un taur ca ofrandă pentru păcat.
23 Şi în cele şapte zile ale sărbătorii să pregătească zilnic o
ofrandă arsă pentru DOMNUL: şapte tauri şi şapte berbeci
fără cusur, în cele şapte zile; şi un ied dintre capre ca ofrandă
zilnică pentru păcat.
24 Şi să pregătească un dar de mâncare dintr-o efă pentru
un taur şi o efă pentru un berbec şi un hin de untdelemn
pentru o efă.
25 În luna a şaptea, în ziua a cincisprezecea a lunii, să facă la
fel în sărbătoarea celor şapte zile, conform cu ofranda pen-
tru păcat, conform cu ofranda arsă şi conform cu darul de
mâncare şi conform cu untdelemnul.
Capitolul 46
A stfel spune Domnul DUMNEZEU: Poarta curţii in-
terioare care dă spre est să fie închisă în cele şase zile
lucrătoare; dar în sabat să fie deschisă şi în ziua de lună nouă
să fie deschisă.
2 Şi prinţul să intre pe calea porticului acelei porţi din afară
şi să stea în picioare lângă uşorul porţii şi preoţii să îi pregă-
tească ofranda arsă şi ofrandele lui de pace şi el să se închine
pe pragul porţii; apoi să iasă afară; dar poarta să nu fie în-
chisă până seara.
3 Tot la fel, poporul ţării să se închine la uşa acestei porţi
înaintea DOMNULUI, în sabate şi la lunile noi.
4 Şi ofranda arsă pe care prinţul o va oferi DOMNULUI în
sabat să fie şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur.
5 Şi darul de mâncare să fie o efă pentru un berbec şi darul
de mâncare pentru miei cât va fi în stare să dea şi un hin de
untdelemn pentru o efă.
6 Şi în ziua lunii noi acesta să fie un taur tânăr fără cusur, şi
şase miei şi un berbec; ei să fie fără cusur.
7 Şi să pregătească un dar de mâncare, o efă pentru un taur
şi o efă pentru un berbec şi pentru miei conform cu cât mâna
lui va ajunge şi un hin de untdelemn pentru o efă.
8 Şi când prinţul va intra, să intre pe calea porticului acelei
porţi şi să iasă pe calea porticului.
9 Dar când poporul ţării va veni înaintea DOMNULUI la săr-
bătorile solemne, cel care intră pe calea porţii de nord să se
închine, să iasă pe calea porţii de sud; şi cel care intră pe
calea porţii de sud, să iasă pe calea porţii de nord; să nu se
întoarcă pe calea porţii pe care a intrat, ci să iasă pe cea din
faţa acesteia.
10 Şi prinţul să intre în mijlocul lor când ei intră; şi când ei
ies, să iasă împreună cu ei.
11 Şi la sărbători şi la solemnităţi darul de mâncare să fie o
efă pentru un taur şi o efă pentru un berbec; şi pentru miei
cât este în stare să dea; şi un hin de untdelemn pentru o efă.
12 Şi când prinţul va pregăti o ofrandă arsă de bunăvoie sau
ofrande de pace de bunăvoie pentru DOMNUL , unul să îi
deschidă atunci poarta care dă spre est şi el să pregătească
ofranda sa arsă şi ofrandele sale de pace, precum a făcut în
ziua de sabat; apoi să iasă; şi, după ieşirea lui cineva să închi-
dă poarta.
 Ezechiel 48
13 Tu să pregăteşti zilnic o ofrandă arsă DOMNULUI din-
tr-un miel fără cusur de un an; să îl pregăteşti în fiecare
dimineaţă.
14 Şi să pregăteşti un dar de mâncare pentru acesta în fi-
ecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte
dintr-un hin de untdelemn pentru a înmuia floarea făinii;
un dar de mâncare neîncetat printr-o rânduială continuă
DOMNULUI.
15 Astfel ei să pregătească mielul şi darul de mâncare şi
untdelemnul, în fiecare dimineaţă pentru o ofrandă arsă
neîncetată.
16 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Dacă prinţul dă un
dar unuia dintre fiii săi, această moştenire să fie a fiilor săi,
să fie stăpânirea lor prin moştenire.
17 Dar dacă dă un dar din moştenirea sa unuia dintre ser-
vitorii săi, atunci acesta să fie al lui până în anul libertăţii;
după aceasta să se întoarcă la prinţ; dar moştenirea lui să fie
a fiilor săi pentru ei.
18 Mai mult, prinţul să nu ia din moştenirea poporului prin
oprimare, pentru a-i alunga din stăpânirea lor, ci să dea fiilor
săi moştenire din propria lui stăpânire, ca poporul meu să
nu fie împrăştiat fiecare om din stăpânirea lui.
19 ¶ După aceea m-a dus prin intrarea care era în latura por-
ţii, în camerele sfinte ale preoţilor, care dau spre nord; şi,
iată, era un loc pe cele două laturi spre vest.
20 Apoi mi-a spus: Acesta este locul unde preoţii vor fierbe
ofranda pentru fărădelege şi ofranda pentru păcat, unde vor
coace darul de mâncare; ca să nu le ducă afară în curtea ex-
terioară, pentru a sfinţi poporul.
21 Atunci m-a dus în curtea exterioară şi m-a făcut să trec
prin cele patru colţuri ale curţii; şi, iată, în fiecare colţ al cur-
ţii era o curte.
22 În cele patru colţuri ale curţii erau curţi alăturate lungi
de patruzeci de coţi şi late de treizeci; aceste patru colţuri
erau de o singură măsură.
23 Şi era un rând de clădiri de jur împrejur în ele, de jur îm-
prejurul celor patru şi erau făcute cu locuri pentru fierbere,
de jur împrejur, sub rânduri.
24 Apoi el mi-a spus: Acestea sunt locurile celor care fierb,
unde servitorii casei vor fierbe sacrificiile poporului.
Capitolul 47
D upă aceasta m-a dus din nou la uşa casei şi, iată, ape
ieşeau de sub pragul casei spre est; pentru că faţa casei
dădea spre est şi apele curgeau de sub partea dreaptă a casei,
în partea de sud a altarului.
2 Apoi m-a dus pe calea porţii dinspre nord şi m-a condus
împrejurul căii de afară până la poarta exterioară spre calea
care dă spre est; şi, iată, curgeau ape pe partea dreaptă.
3 Şi când bărbatul care avea frânghia în mâna a ieşit spre
est, a măsurat o mie de coţi şi m-a trecut prin ape; apele erau
până la glezne.
4 Din nou a măsurat o mie şi m-a trecut prin ape; apele erau
până la genunchi. Din nou a măsurat o mie şi m-a trecut;
apele erau până la coapse.
5 După aceea a măsurat o mie; şi era un râu pe care nu-l pu-
team trece; pentru că apele crescuseră, ape de înotat, un râu
care nu putea fi trecut.
6 Şi mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut aceasta? Apoi m-a dus
şi m-a făcut să mă întorc la marginea râului.
7 Acum, când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte
mulţi pomi pe o parte şi pe cealaltă.
501
8 Apoi mi-a spus: Aceste ape ies spre ţara de est şi coboară
spre deşert şi se varsă în mare, când se vor vărsa în mare,
apele se vor vindeca.
9 Şi se va întâmpla, că orice lucru care trăieşte, care se miş-
că, oriunde râurile vor curge, va trăi; şi va fi o foarte mare
mulţime de peşti, pentru că aceste ape vor curge până acolo,
fiindcă aceştia vor fi vindecaţi; şi fiecare lucru, pe unde va
curge râul, va trăi.
10 Şi se va întâmpla, că pescarii vor sta în picioare pe el, de
la En-Ghedi chiar până la En-Eglaim; va fi un loc pentru a
întinde plase; peştii lor vor fi conform cu felul lor, ca peştii
mării celei mari, foarte mulţi.
11 Dar locurile ei noroioase şi mlaştinile ei nu vor fi vindeca-
te; vor fi date pentru sare.
12 Şi lângă râu, pe malul lui, de o parte şi de cealaltă parte,
vor creşte tot felul de pomi pentru hrană, a căror frunză nu
se veştejeşte, nici rodul lor nu va fi mistuit; el va aduce rod
nou conform cu lunile lui, pentru că apele lui au ieşit din
sanctuar; şi rodul lui va fi pentru hrană şi frunza lui pentru
medicament.
13 ¶ Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Aceasta va fi grani-
ţa, în care veţi moşteni ţara conform cu cele douăsprezece
triburi ale lui Israel; Iosif va avea două părţi.
14 Şi o veţi moşteni, unul ca şi celălalt, referitor la ea mi-am
ridicat mâna pentru a o da taţilor voştri; şi această ţară vă va
cădea ca moştenire.
15 Şi acesta va fi graniţa ţării spre latura de nord, de la marea
cea mare, calea Hetlonului, precum se merge la Ţedad;
16 Hamat, Berota, Sibraim, care este între graniţa Damascului
şi graniţa Hamatului; Haţer-Haticon, care este lângă ţinutul
Hauranului.
17 Şi graniţa de la mare va fi Haţar-Enon, graniţa Damascului
şi la nord spre nord şi graniţa Hamatului. Aceasta este latura
de nord.
18 Şi latura de est să o măsuraţi de la Hauran şi de la Damasc
şi de la Galaad şi de la ţara lui Israel, lângă Iordan, de la gra-
niţă până la marea de est. Şi aceasta este latura de est.
19 Şi latura de sud spre sud, de la Tamar până la apele certei
în Cades, râul până la marea cea mare. Şi aceasta este latura
de sud spre sud.
20 Latura de vest de asemenea va fi marea cea mare de la
graniţă, precum vine cineva în faţa Hamatului. Aceasta este
latura de vest.
21 Astfel să împărţiţi această ţară între voi conform cu tri-
burile lui Israel.
22 Şi se va întâmpla, că o veţi împărţi prin sorţ ca moştenire,
vouă şi străinilor, care locuiesc temporar în mijlocul vostru,
care vor naşte copii în mijlocul vostru; şi ei să vă fie ca năs-
cuţi în ţară printre copiii lui Israel; ei să aibă moştenire cu
voi printre triburile lui Israel.
23 Şi aşa să fie, că în tribul în care străinul locuieşte temporar,
acolo să îi daţi moştenirea lui, spune Domnul DUMNEZEU.
Capitolul 48
Ş i acestea sunt numele triburilor. De la marginea de nord
spre ţinutul căii Hetlonului, precum se merge la Hamat,
Haţar-Enan, graniţa Damascului spre nord, până la ţinutul
Hamatului; pentru că acestea sunt laturile lui de est şi de
vest; o parte pentru Dan.
2 Şi lângă graniţa lui Dan, de la latura de est până la latura de
vest, o parte pentru Aşer.
3 Şi lângă graniţa lui Aşer, de la latura de est până la latura
 Ezechiel 48
de vest, o parte pentru Neftali.
4 Şi lângă graniţa lui Neftali, de la latura de est până la latura
de vest, o parte pentru Manase.
5 Şi lângă graniţa lui Manase, de la latura de est până la latu-
ra de vest, o parte pentru Efraim.
6 Şi lângă graniţa lui Efraim, de la latura de est până la latura
de vest, o parte pentru Ruben.
7 Şi lângă graniţa lui Ruben, de la latura de est până la latura
de vest, o parte pentru Iuda.
8 Şi lângă graniţa lui Iuda, de la latura de est până la latura
de vest, va fi ofranda pe care o veţi oferi de douăzeci şi cinci
de mii de trestii în lăţime şi în lungime ca una din celelalte
părţi, de la latura de est până la latura de vest, şi sanctuarul
va fi în mijlocul său.
9 Darul pe care o veţi oferi DOMNULUI va fi de douăzeci şi
cinci de mii în lungime şi de zece mii în lăţime.
10 Şi pentru ei, pentru preoţi, va fi acest dar sfânt; spre nord,
douăzeci, şi cinci de mii în lungime şi spre vest, zece mii în
lăţime; şi spre est, zece mii în lăţime, şi spre sud douăzeci şi
cinci de mii în lungime; şi sanctuarul DOMNULUI va fi în
mijlocul lui.
11 Să fie pentru preoţii, care sunt sfinţiţi, dintre fiii lui Ţadoc,
care au păzit sarcina mea, care nu au rătăcit când copiii lui
Israel au rătăcit, precum au rătăcit leviţii.
12 Şi acest dar al ţării care este oferit le va fi preasfânt, lângă
graniţa leviţilor.
13 Şi în faţa graniţei preoţilor leviţii, vor avea douăzeci şi
cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime; toată lungimea
va fi de douăzeci şi cinci de mii şi lăţimea de zece mii.
14 Şi ei să nu vândă din el, nici să nu îl schimbe, nici să nu în-
străineze roadele dintâi ale ţării; pentru că acesta este sfânt
pentru DOMNUL .
15 Şi cele cinci mii, care rămân în lăţime în faţa celor do-
uăzeci şi cinci de mii, să fie un loc care nu este sfânt, pentru
cetate, pentru locuinţe şi pentru împrejurimi; şi cetatea să fie
în mijlocul său.
16 Şi acestea să fie măsurile lui: partea de nord, patru mii
cinci sute, şi partea de sud, patru mii cinci sute, şi partea
de est, patru mii cinci sute, şi partea de vest, patru mii cinci
sute.
17 Şi împrejurimile cetăţii să fie spre nord, două sute cinci-
zeci, şi spre sud, două sute cincizeci, şi spre est, două sute
cincizeci, şi spre vest, două sute cincizeci.
18 Şi ceea ce rămâne din lungime în faţa darului părţii sfinte
să fie zece mii spre est şi zece mii spre vest; să fie în faţa da-
rului părţii sfinte; şi venitul lui să fie pentru hrana celor ce
502
servesc cetatea.
19 Şi cei care servesc cetatea să o servească din toate triburile
lui Israel.
20 Tot darul să fie de douăzeci şi cinci de mii pe douăzeci şi
cinci de mii; să oferiţi darul pătrat, cu stăpânirea cetăţii.
21 Şi ce rămâne să fie pentru prinţ, de o parte şi de cealaltă
a darului sfânt şi a stăpânirii cetăţii, în faţa celor douăzeci
şi cinci de mii ale darului spre graniţa de est şi spre vest în
faţa celor douăzeci şi cinci de mii spre graniţa de vest, în faţa
părţilor pentru prinţ, şi aceasta să fie darul sfânt; şi sanctua-
rul casei să fie în mijlocul lui.
22 Mai mult, de la stăpânirea leviţilor şi de la stăpânirea ce-
tăţii, fiind în mijlocul a ceea ce este al prinţului, între graniţa
lui Iuda şi graniţa lui Beniamin, să fie pentru prinţ.
23 Şi cât despre restul triburilor, de la latura de est până la
latura de vest, Beniamin va avea o parte.
24 Şi lângă graniţa lui Beniamin, de la latura de est până la
latura de vest, Simeon va avea o parte.
25 Şi lângă graniţa lui Simeon, de la latura de est până la la-
tura de vest, Isahar va avea o parte.
26 Şi lângă graniţa lui Isahar, de la latura de est până la latura
de vest, Zabulon va avea o parte.
27 Şi lângă graniţa lui Zabulon, de la latura de est până la
latura de vest, Gad va avea o parte.
28 Şi lângă graniţa lui Gad, pe latura de sud spre sud; graniţa
va fi de la Tamar până la apele certei în Cades şi la râul spre
marea cea mare.
29 Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţ triburi-
lor lui Israel ca moştenire, şi acestea sunt părţile lor, spune
Domnul DUMNEZEU.
30 Şi acestea sunt ieşirile cetăţii pe latura de nord, patru mii
cinci sute de măsuri.
31 ¶ Şi porţile cetăţii vor fi după numele triburilor lui Israel,
trei porţi spre nord: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda,
o poartă a lui Levi.
32 Şi pe latura de est, patru mii cinci sute; şi trei porţi, şi
o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, o poartă a lui
Dan.
33 Şi pe latura de sud, patru mii cinci sute măsuri; şi trei
porţi, o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, o poartă
a lui Zabulon.
34 Pe latura de vest, patru mii cinci sute, cu cele trei porţi
ale lor; o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, o poartă a lui
Neftali.
35 Erau de jur împrejur optsprezece mii de măsuri; şi nume-
le cetăţii din acea zi va fi: DOMNUL este acolo.
 … Daniel …
Capitolul 1
Î n anul al treilea al domniei lui Ioiachim, împăratul lui
Iuda, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la
Ierusalim şi l-a asediat.
2 Şi Domnul l-a dat pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, în mâna
lui, cu o parte din vasele casei lui Dumnezeu; pe care le-a
dus în ţara Şinar la casa dumnezeului său; şi a adus vasele în
casa tezaurului dumnezeului său.
3 Şi împăratul i-a vorbit lui Aşpenaz, stăpânul famenilor săi,
să aducă pe câţiva dintre copiii lui Israel şi din sămânţa îm-
păratului şi a prinţilor;
4 Copii în care nu era cusur, ci plăcuţi la vedere şi pricepuţi
în toată înţelepciunea şi iscusiţi în cunoaştere şi înţelegând
ştiinţa şi să fie în stare să stea în palatul împăratului şi pe
care să îi înveţe învăţătura şi limba caldeenilor.
5 Şi împăratul le-a rânduit o porţie zilnică din mâncarea îm-
păratului şi din vinul pe care l-a băut; astfel hrănindu-i trei
ani, ca la sfârşitul acestora să poată sta în faţa împăratului.
6 Şi printre aceştia erau dintre copiii lui Iuda: Daniel,
Hanania, Mişael şi Azaria;
7 Cărora mai marele famenilor le-a dat nume; şi i-a dat
lui Daniel numele Belteşaţar; şi lui Hanania, Şadrac; şi lui
Mişael, Meşac; şi lui Azaria, Abednego.
8 ¶ Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu
porţia de mâncare a împăratului, nici cu vinul pe care îl bea
el; de aceea a cerut de la mai marele famenilor să nu îl oblige
să se pângărească.
9 Şi Dumnezeu i-a dat lui Daniel favoare şi milă înaintea mai
marelui famenilor.
10 Şi mai marele famenilor i-a spus lui Daniel: Mă tem de
domnul meu împăratul, care v-a rânduit mâncarea şi băutu-
ra; căci de ce să vadă el feţele voastre arătând mai rău decât a
tinerilor care sunt de felul vostru? Atunci îmi veţi pune capul
în pericol în faţa împăratului.
11 Atunci Daniel i-a spus lui Melţar, pe care mai marele fa-
menilor l-a pus peste Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12 Te implor, încearcă pe servitorii tăi, zece zile; şi ei să ne
dea legume să mâncăm şi apă să bem.
13 Şi să fie privite înfăţişările noastre înaintea ta şi înfăţişa-
rea tinerilor ce mănâncă din porţia de mâncare a împăratu-
lui; şi după cum vezi aşa să te porţi cu servitorii tăi.
14 Astfel el le-a dat ascultare în acest lucru şi i-a încercat
zece zile.
15 Şi la sfârşitul a zece zile, înfăţişările lor au apărut mai fru-
moase şi mai grase în carne decât a tuturor tinerilor care au
mâncat porţia de mâncare a împăratului.
16 Astfel Melţar a luat porţia lor de mâncare şi vinul pe care
trebuiau să îl bea; şi le-a dat legume.
17 ¶ Cât despre aceşti patru tineri, Dumnezeu le-a dat cu-
noaştere şi pricepere în toată învăţătura şi înţelepciunea; şi
Daniel avea înţelegere în toate viziunile şi visele.
18 Şi la sfârşitul zilelor la care împăratul spusese să îi aducă,
mai marele famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19 Şi împăratul a vorbit îndeaproape cu ei; şi dintre toţi nu
s-a găsit nimeni ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria; de
aceea au stat în picioare înaintea împăratului.
20 Şi în toate lucrurile de înţelepciune şi înţelegere de care
i-a întrebat împăratul, i-a găsit de zece ori mai buni decât
toţi magii şi astrologii care erau în tot domeniul lui.
503
21 Şi Daniel a fost acolo până în primul an al împăratului
Cirus.
Capitolul 2
Ş i în anul al doilea al domniei lui Nebucadneţar,
Nebucadneţar a visat visuri şi duhul i s-a tulburat şi som-
nul i-a fugit.
2 Atunci împăratul a poruncit să fie chemaţi magii şi as-
trologii şi vrăjitorii şi caldeenii, pentru a arăta împăratului
visele lui. Astfel, ei au venit şi au stat în picioare înaintea
împăratului.
3 Şi împăratul le-a spus: Am visat un vis şi duhul meu a fost
tulburat pentru a cunoaşte visul.
4 Atunci au vorbit caldeenii împăratului în siriană: Să tră-
ieşti pentru totdeauna împărate, spune servitorilor tăi visul
şi îţi vom arăta interpretarea.
5 Împăratul a răspuns şi a zis caldeenilor: Lucrul acesta mi-a
scăpat; dacă nu îmi veţi face cunoscut visul, cu interpretarea
lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi şi casele voastre vor fi făcute un
morman de balegă.
6 Dar dacă îmi arătaţi visul şi interpretarea lui, veţi primi de
la mine daruri şi răsplăţi şi mare onoare; de aceea arătaţi-mi
visul şi interpretarea lui.
7 Ei au răspuns din nou şi au zis: Să spună împăratul servito-
rilor săi visul, iar noi vom arăta interpretarea lui.
8 Împăratul a răspuns şi a zis: Ştiu cu siguranţă că doriţi să
câştigaţi timp, deoarece vedeţi că lucrul mi-a scăpat.
9 Dar dacă nu îmi veţi face cunoscut visul, nu este decât o
singură hotărâre pentru voi, fiindcă aţi pregătit cuvinte min-
cinoase şi corupte pentru a vorbi înaintea mea, până când
timpul se schimbă; de aceea spuneţi-mi visul şi voi cunoaşte
că puteţi să îmi arătaţi interpretarea lui.
10 Caldeenii au răspuns înaintea împăratului şi au zis: Nu
este om pe pământ care poate arăta acest lucru împăratului;
de aceea nu este nici împărat, nici domn, nici conducător,
care să fi cerut astfel de lucruri de la vreun mag sau astrolog
sau caldeean.
11 Şi este lucru rar ceea ce împăratul cere, şi nu este nimeni
altul care să îl poată arăta împăratului, cu excepţia dumne-
zeilor, a căror locuinţă nu este cu carnea.
12 Din această cauză împăratul a fost mânios şi foarte furios
şi a poruncit să fie nimiciţi toţi înţelepţii Babilonului.
13 Şi hotărârea ca înţelepţii să fie ucişi a ieşit; şi căutau pe
Daniel şi pe tovarăşii lui să fie ucişi.
14 ¶ Atunci Daniel a răspuns cu sfat şi înţelepciune lui Arioc,
căpetenia gărzii împăratului, care ieşise să ucidă pe înţelep-
ţii Babilonului;
15 El a răspuns şi a zis lui Arioc căpetenia împăratului: De
ce este hotărârea de la împărat atât de grăbită? Atunci Arioc
i-a făcut cunoscut lui Daniel acest lucru.
16 Atunci Daniel a intrat şi a rugat pe împărat să îi dea timp,
iar el îi va arăta împăratului interpretarea.
17 Atunci Daniel a mers la casa lui şi a făcut lucrul acesta
cunoscut lui Hanania, Mişael şi Azaria, tovarăşii lui,
18 Ca ei să ceară îndurări de la Dumnezeul cerului referitor
la acest secret, ca Daniel şi tovarăşii lui să nu piară cu restul
înţelepţilor Babilonului.
19 Atunci secretul i-a fost revelat lui Daniel într-o viziune de
noapte. Apoi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerului.
 Daniel 3
20 Daniel a răspuns şi a zis: Binecuvântat fie numele lui
Dumnezeu pentru totdeauna şi întotdeauna, căci înţelep-
ciunea şi puterea sunt ale lui;
21 Şi schimbă timpurile şi anotimpurile; îndepărtează îm-
păraţi şi aşează împăraţi; dă înţelepciune înţelepţilor şi cu-
noaştere celor ce cunosc înţelegerea;
22 Revelează lucrurile adânci şi secrete; cunoaşte ce este în
întuneric şi lumina locuieşte cu el.
23 Îţi mulţumesc şi te laud, Dumnezeul taţilor mei, care mi-
ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut acum
ceea ce noi am cerut de la tine, căci ne-ai făcut cunoscut
acest lucru al împăratului.
24 ¶ De aceea Daniel a intrat la Arioc, căruia împăratul i-a
ordonat să nimicească pe înţelepţii Babilonului, a mers şi i-a
spus astfel: Nu nimici pe înţelepţii Babilonului, du-mă îna-
intea împăratului şi voi arăta împăratului interpretarea.
25 Atunci Arioc l-a dus în grabă pe Daniel înaintea împăra-
tului şi i-a spus astfel: Eu am găsit un om dintre captivii din
Iuda, care va face cunoscut împăratului interpretarea.
26 Împăratul a răspuns şi i-a zis lui Daniel, al cărui nume
era Belteşaţar: Eşti în stare să îmi faci cunoscut visul pe care
l-am văzut şi interpretarea lui?
27 Daniel a răspuns în prezenţa împăratului şi a zis: Secretul
pe care împăratul l-a cerut, nu pot înţelepţii, astrologii, ma-
gii, ghicitorii să îl arate împăratului;
28 Dar este un Dumnezeu în cer care revelează secrete şi
face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce va fi în zilele
de pe urmă. Visul tău şi viziunile capului tău pe patul tău,
sunt acestea:
29 Cât despre tine, împărate, gândurile tale ţi-au venit pe
patul tău, ceea ce se va întâmpla de acum înainte; şi cel ce
revelează secrete îţi face cunoscut ce se va întâmpla.
30 Dar cât despre mine, acest secret nu îmi este revelat da-
torită vreunei înţelepciuni pe care o am mai mult decât vreo
altă fiinţă, ci de dragul lor să fie făcută cunoscută împăratu-
lui interpretarea şi să cunoşti gândurile inimii tale.
31 ¶ Tu împărate, ai văzut şi iată un mare chip. Acest chip
era mare şi strălucirea lui măreaţă, el a stat în picioare înain-
tea ta; şi forma lui era înfricoşătoare.
32 Capul acestui chip era din aur pur, pieptul şi braţele lui
din argint, pântecele şi coapsele lui din aramă,
33 Picioarele lui din fier, laba piciorului parte din fier şi parte
din lut.
34 Tu ai privit până când o piatră tăiată fără mâini a lovit
chipul peste picioarele lui care erau din fier şi lut şi le-a spart
în bucăţi.
35 Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul, au fost
sparte în bucăţi, toate împreună, şi au devenit ca pleava
ariilor vara; şi vântul le-a dus departe, încât nu s-a găsit loc
pentru ele; şi piatra care a lovit chipul a devenit un munte
mare şi a umplut întregul pământ.
36 Acesta este visul; şi vom spune interpretarea acestuia în-
aintea împăratului.
37 Tu împărate, eşti împăratul împăraţilor: fiindcă
Dumnezeul cerului ţi-a dat o împărăţie, putere şi tărie şi
glorie.
38 Şi oriunde locuiesc copiii oamenilor, fiarele câmpului şi
păsările cerului le-a dat în mâna ta şi te-a făcut conducător
peste toate acestea. Tu eşti acest cap din aur.
39 Şi după tine se va ridica un alt imperiu inferior ţie şi
un al treilea imperiu de aramă, care va stăpâni peste tot
pământul.
504
40 Şi al patrulea imperiu va fi tare ca fierul, precum fierul
sparge în bucăţi şi supune toate; şi ca fierul ce sparge toate
acestea, astfel va sparge în bucăţi şi va zdrobi.
41 Şi precum ai văzut picioarele şi degetele de la picioare, o
parte din lutul olarului şi o parte din fier, imperiul va fi îm-
părţit; dar va fi în el din tăria fierului, atât cât ai văzut fierul
amestecat cu lut noroios.
42 Şi după cum degetele de la picioare erau parte din fier şi
parte din lut, tot astfel imperiul va fi în parte tare şi în parte
spart.
43 Şi precum ai văzut fier amestecat cu lut noroios, ei se vor
amesteca cu sămânţa oamenilor; dar nu se vor lipi unul de
celălalt, după cum fier nu se amestecă cu lut.
44 Şi în zilele acestor împăraţi Dumnezeul cerului va aşeza
o împărăţie, care nu va fi niciodată distrusă; şi împărăţia nu
va fi lăsată altui popor, ci se va sparge în bucăţi şi va mistui
toate aceste imperii şi va sta în picioare pentru totdeauna.
45 După cum ai văzut că piatra a fost tăiată din munte fără
mâini şi că a spart în bucăţi fierul, arama, lutul, argintul şi
aurul; marele Dumnezeu a făcut cunoscut împăratului ce se
va întâmpla de acum înainte; şi visul este cert şi interpreta-
rea lui sigură.
46 ¶ Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pă-
mânt şi s-a închinat lui Daniel şi a poruncit ca ei să îi aducă
un dar de mâncare şi arome dulci.
47 Împăratul i-a răspuns lui Daniel şi a zis: Este adevărat
că Dumnezeul tău este un Dumnezeu al dumnezeilor şi un
Domn al împăraţilor şi un descoperitor al lucrurilor ascun-
se, văzând că poţi revela acest secret.
48 Atunci împăratul l-a făcut pe Daniel un om mare şi i-a
dat multe daruri măreţe şi l-a făcut conducător peste întrea-
ga provincie a Babilonului şi mai marele guvernatorilor pes-
te toţi înţelepţii Babilonului.
49 Atunci Daniel a cerut de la împărat şi a aşezat pe Şadrac,
Meşac şi Abednego, peste treburile provinciei Babilonului;
iar Daniel a şezut la poarta împăratului.
Capitolul 3
Î mpăratul Nebucadneţar, a făcut un chip de aur, a că-
rui înălţime era de şaizeci de coţi şi lăţimea lui şase coţi;
l-a aşezat în câmpia Dura, în provincia Babilon.
2 Atunci împăratul Nebucadneţar a trimis să adune prin-
ţii, guvernatorii şi căpeteniile, judecătorii, trezorierii, sfătu-
itorii, oamenii legii şi toţi conducătorii provinciilor, să vină
la dedicarea chipului pe care împăratul Nebucadneţar l-a
înălţat.
3 Atunci prinţii, guvernatorii şi căpeteniile, judecătorii, tre-
zorierii, sfătuitorii, oamenii legii şi toţi conducătorii provin-
ciilor, s-au adunat la dedicarea chipului pe care împăratul
Nebucadneţar l-a înălţat; şi au stat în picioare înaintea chi-
pului pe care Nebucadneţar l-a înălţat.
4 Atunci un crainic a strigat tare: Vă este poruncit, popoare,
naţiuni şi limbi,
5 Când auziţi sunetul cornului, flautului, harpei, lirei, psal-
terionului, cimpoiului şi tot felul de muzică, să cădeţi şi să vă
închinaţi chipului de aur pe care împăratul Nebucadneţar
l-a înălţat;
6 Şi oricine nu cade şi nu se închină, în acelaşi moment va fi
aruncat în mijlocul unui cuptor arzând încins.
7 De aceea, în acel timp, când toate popoarele au auzit su-
netul cornului, flautului, harpei, lirei, psalterionului şi tot
felul de muzică, toate popoarele, naţiunile şi limbile, au
 Daniel 4
căzut şi s-au închinat chipului de aur pe care împăratul
Nebucadneţar l-a înălţat.
8 ¶ De aceea, în timpul acela, anumiţi caldeeni s-au apropiat
şi au acuzat pe evrei.
9 Au vorbit şi au spus împăratului Nebucadneţar: Să trăieşti
veşnic împărate.
10 Tu, împărate, ai dat o hotărâre, ca fiecare om care va auzi
sunetul cornului, flautului, harpei, lirei, psalterionului şi
cimpoiului şi tot felul de muzică, să cadă şi să se închine chi-
pului de aur;
11 Şi oricine nu cade şi nu se închină, să fie aruncat în mijlo-
cul unui cuptor arzând încins.
12 Sunt anumiţi evrei, Şadrac, Meşac şi Abednego, pe care
i-ai pus peste afacerile provinciei Babilon; aceşti oameni,
împărate, nu te-au luat în considerare, ei nu servesc dum-
nezeilor tăi, nici nu se închină chipului de aur pe care l-ai
înălţat.
13 Atunci Nebucadneţar, în turbarea şi furia lui, a poruncit
să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abednego. Atunci i-au adus pe
aceşti oameni înaintea împăratului.
14 Nebucadneţar a vorbit şi le-a spus: Este adevărat, Şadrac,
Meşac şi Abednego, că nu serviţi dumnezeilor mei, nici nu
vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?
15 Şi, când auziţi sunetul cornului, flautului, harpei, lirei,
psalterionului, cimpoiului şi tot felul de muzică, dacă sunteţi
gata să cădeţi şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut,
va fi bine; dar dacă nu vă închinaţi, veţi fi aruncaţi în acelaşi
moment în mijlocul unui cuptor arzând încins; şi cine este
acel Dumnezeu care vă va elibera din mâinile mele?
16 Şadrac, Meşac şi Abednego, au răspuns şi au zis împă-
ratului: Nebucadneţar, nu avem nevoie să îţi răspundem în
acest lucru.
17 Dacă este astfel, Dumnezeul nostru căruia îi servim este
în stare să ne elibereze din cuptorul arzând încins şi ne va
elibera din mâna ta, împărate.
18 Dar dacă nu, să îţi fie cunoscut, împărate, că nu vom servi
dumnezeilor tăi, nici nu ne vom închina chipului din aur pe
care l-ai înălţat.
19 ¶ Atunci Nebucadneţar s-a umplut de furie şi expresia
de pe faţa lui s-a schimbat împotriva lui Şadrac, Meşac şi
Abednego; de aceea a vorbit şi le-a poruncit să înfierbân-
te cuptorul de şapte ori mai mult decât se obişnuia să fie
înfierbântat.
20 Şi a poruncit celor mai puternici bărbaţi din armata lui să
lege pe Şadrac, Meşac şi Abednego şi să îi arunce în cuptorul
arzând încins.
21 Atunci aceşti bărbaţi au fost legaţi în mantiile lor, izme-
nele lor şi pălăriile lor şi celelalte haine ale lor şi au fost arun-
caţi în mijlocul cuptorului arzând încins.
22 Astfel deoarece porunca împăratului era urgentă şi cup-
torul peste măsură de încins, flacăra focului a ucis pe acei
bărbaţi care luaseră pe Şadrac, Meşac şi Abednego.
23 Şi aceşti trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abednego, au căzut
legaţi în mijlocul cuptorului arzând încins.
24 Atunci împăratul Nebucadneţar a fost înmărmurit şi s-a
ridicat în grabă şi a vorbit şi a spus sfătuitorilor săi: Nu am
aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul focului? Ei au răs-
puns şi au zis împăratului: Adevărat, împărate.
25 El a răspuns şi a zis: Iată, văd patru bărbaţi dezlegaţi, um-
blând în mijlocul focului şi nu au nici o vătămare; şi forma
celui de al patrulea este ca a Fiului lui Dumnezeu.
26 Atunci Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului
505
arzând încins şi a vorbit şi a spus: Şadrac, Meşac şi Abednego,
servitori ai Dumnezeului cel preaînalt, veniţi şi apropiaţi-
vă. Atunci Şadrac, Meşac şi Abednego, au ieşit din mijlocul
focului.
27 Şi prinţii, guvernatorii şi căpeteniile şi sfătuitorii împăra-
tului, fiind adunaţi, au văzut pe aceşti bărbaţi, asupra trupu-
rilor cărora focul nu a avut putere, nici nu a fost pârlit vreun
păr al capului lor, nici mantiile lor schimbate, nici mirosul
focului nu trecuse pe ei.
28 ¶ Atunci Nebucadneţar a vorbit şi a zis: Binecuvântat fie
Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abednego, care a trimis pe
îngerul său şi a eliberat pe servitorii lui care s-au încrezut în
el şi au schimbat cuvântul împăratului şi şi-au dat trupurile,
ca să nu servească nici să nu se închine vreunui dumnezeu,
cu excepţia propriului lor Dumnezeu.
29 De aceea dau o hotărâre: Ca fiecare popor, naţiune şi
limbă, care vorbeşte ceva greşit împotriva Dumnezeului lui
Şadrac, Meşac şi Abednego, să fie tăiat în bucăţi, iar case-
le lor să fie făcute morman de balegă; deoarece nu este alt
Dumnezeu care poate elibera în acest fel.
30 Atunci împăratul a promovat pe Şadrac, Meşac şi
Abednego, în provincia Babilon.
Capitolul 4
Î mpăratul Nebucadneţar, tuturor popoarelor, naţiu-
nilor şi limbilor, ce locuiesc pe tot pământul: Pace vă fie
înmulţită.
2 Am considerat că este bine să arăt semnele şi minunile pe
care Dumnezeul cel înalt le-a lucrat către mine.
3 Cât de măreţe sunt semnele lui! Şi cât de puternice sunt mi-
nunile lui! Împărăţia lui este o împărăţie veşnică şi domnia
lui este din generaţie în generaţie.
4 ¶ Eu Nebucadneţar mă odihneam în casa mea, înflorind
în palatul meu:
5 Am văzut un vis care m-a înfricoşat şi gândurile mele pe
patul meu şi viziunile capului meu m-au tulburat.
6 De aceea am dat o hotărâre să se aducă toţi înţelepţii
Babilonului înaintea mea, ca să îmi facă cunoscut interpre-
tarea visului.
7 Atunci au intrat magii, astrologii, caldeenii şi ghicitorii şi
am spus visul înaintea lor, dar nu mi-au făcut cunoscut in-
terpretarea lui.
8 Dar la urmă a intrat Daniel înaintea mea, al cărui nume
era Belteşaţar, conform cu numele dumnezeului meu şi în
care este duhul sfinţilor dumnezei şi am spus visul înaintea
lui, zicând:
9 Belteşaţar, stăpânul magilor, deoarece ştiu că duhul sfinţi-
lor dumnezei este în tine şi nimic ascuns nu te tulbură, spu-
ne-mi viziunile visului meu pe care l-am văzut şi interpre-
tarea lui.
10 Astfel erau viziunile capului meu în patul meu; am văzut
şi iată, un copac în mijlocul pământului şi înălţimea lui era
mare.
11 Copacul a crescut şi era tare şi înălţimea lui a ajuns la cer
şi priveliştea lui la marginea întregului pământ;
12 Frunzele lui erau frumoase şi fructele lui multe şi în el
era mâncare pentru toţi; fiarele câmpului aveau umbră sub
el şi păsările cerului locuiau printre crengile acestuia şi toată
făptura era hrănită din acesta.
13 Am văzut în viziunile capului meu pe patul meu şi iată,
un paznic şi un sfânt a coborât din cer;
14 El a strigat tare şi a spus astfel: Tăiaţi copacul şi retezaţi-i
 Daniel 5
ramurile, scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i rodul; să se în-
depărteze fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui;
15 Totuşi lasă buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar
cu o legătură de fier şi aramă, în iarba nouă a câmpului; şi să
fie udat cu roua cerului şi să fie porţia lui cu fiarele în iarba
pământului;
16 Să fie schimbată inima lui de om şi să îi fie dată o inimă de
fiară; şi să treacă şapte timpuri peste el.
17 Acest lucru este prin hotărârea paznicilor şi cererea prin
cuvântul celor sfinţi, cu scopul ca să cunoască cei vii că cel
Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui vo-
ieşte şi aşează peste ea pe cei mai josnici dintre oameni.
18 Acest vis eu împăratul Nebucadneţar l-am văzut. Acum
tu, Belteşaţar, declară interpretarea lui, întrucât toţi înţe-
lepţii împărăţiei mele nu sunt în stare să îmi facă cunoscut
interpretarea; dar tu eşti în stare, căci duhul dumnezeilor
sfinţi este în tine.
19 ¶ Atunci Daniel, al cărui nume era Belteşaţar, a rămas
înmărmurit pentru o oră şi gândurile lui l-au tulburat.
Împăratul a vorbit şi a spus: Belteşaţar, să nu te tulbure visul
sau interpretarea lui. Belteşaţar a răspuns şi a zis: Domnul
meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc şi interpretarea lui
duşmanilor tăi.
20 Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut şi era tare, a că-
rui înălţime a atins cerul şi priveliştea lui tot pământul;
21 A cărui frunze erau frumoase şi rodul lui mult şi în el era
mâncare pentru toţi; sub care fiarele câmpului au locuit şi pe
ramurile căruia păsările cerului au avut locuinţa lor:
22 Acesta eşti tu, împărate, care ai crescut şi ai devenit tare,
căci măreţia ta a crescut şi atinge cerul şi domnia ta până la
marginea pământului.
23 Şi pentru că împăratul a văzut un paznic şi un sfânt cobo-
rând din cer şi spunând: Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l; totuşi
lăsaţi buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legă-
tură de fier şi aramă, în iarba moale a câmpului; şi să fie udat
cu roua cerului şi să fie porţia lui cu fiarele câmpului, până
când şapte timpuri vor trece peste el;
24 Aceasta este interpretarea, împărate şi acesta este ho-
tărârea celui Preaînalt, care a venit peste domnul meu
împăratul:
25 Te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele
câmpului şi te vor face să mănânci iarbă ca boii şi te vor uda
cu roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până
când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oa-
menilor şi o dă oricui voieşte.
26 Şi pentru că au poruncit să lase buturuga cu rădăcinile
copacului, împărăţia ta îţi va fi sigură, după ce vei fi cunos-
cut că cerurile domnesc.
27 De aceea, împărate, să îţi fie bine primit sfatul meu şi
încetează păcatele tale, făcând dreptate; şi nelegiuirile tale,
arătând milă, celor săraci; poate va fi o lungire a liniştii tale.
28 ¶ Toate acestea au venit peste împăratul Nebucadneţar.
29 La sfârşitul a douăsprezece luni umbla prin palatul împă-
răţiei Babilonului.
30 Împăratul a vorbit şi a spus: Nu este acesta marele Babilon,
pe care eu l-am construit pentru casa împărăţiei prin tăria
puterii mele şi pentru onoarea maiestăţii mele?
31 În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut
o voce din cer, spunând: Împărate Nebucadneţar, ţie ţi se
spune: Împărăţia este îndepărtată de la tine.
32 Şi te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fia-
rele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii şi şapte
506
timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel
Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui
voieşte.
33 În aceeaşi oră s-a împlinit aceasta peste Nebucadneţar şi a
fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi trupul
lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut
ca penele acvilei şi unghiile lui ca ghearele păsărilor.
34 ¶ Şi la sfârşitul zilelor eu Nebucadneţar mi-am ridicat
ochii spre cer şi înţelegerea mi s-a întors şi am binecuvântat
pe cel Preaînalt şi l-am lăudat şi l-am onorat pe cel ce trăieşte
pentru totdeauna, a cărui domnie este o domnie veşnică şi
împărăţia lui este din generaţie în generaţie;
35 Şi toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca nimic; şi el
face conform voii lui în oştirea cerului şi printre locuitorii
pământului; şi nimeni nu poate opri mâna lui, sau să îi spu-
nă: Ce faci?
36 În acelaşi timp raţiunea mi s-a întors; şi pentru gloria îm-
părăţiei mele, onoarea mea şi strălucirea mi s-au întors; şi
sfătuitorii mei şi domnii mei m-au căutat; şi am fost înte-
meiat în împărăţia mea şi maiestate din abundenţă mi s-a
adăugat.
37 Acum eu Nebucadneţar laud şi înalţ şi onorez pe Împăratul
cerului, ale cărui lucrări toate sunt adevăr şi căile lui judeca-
tă; şi pe cei ce umblă în mândrie este în stare să îi doboare.
Capitolul 5
Î mpăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie
dintre domnii lui şi a băut vin înaintea celor o mie.
2 Belşaţar, în timp ce gusta vinul, a poruncit să aducă vasele
de aur şi argint pe care tatăl său Nebucadneţar le scosese din
templul din Ierusalim; pentru ca împăratul şi prinţii lui, so-
ţiile lui şi concubinele lui, să bea din ele.
3 Atunci au adus vasele din aur care au fost scoase din tem-
plul casei lui Dumnezeu din Ierusalim; şi împăratul şi prin-
ţii lui, soţiile lui şi concubinele lui, au băut din ele.
4 Au băut vin şi au lăudat dumnezeii din aur şi din argint,
din aramă, din fier, din lemn şi din piatră.
5 În acelaşi moment au ieşit degetele unei mâini de om şi au
scris în partea opusă sfeşnicului pe tencuiala peretelui din
palatul împăratului; şi împăratul a văzut partea mâinii care
scria.
6 Atunci înfăţişarea împăratului s-a schimbat şi gândurile
lui l-au tulburat, astfel încât încheieturile coapselor sale s-au
desfăcut şi genunchii i s-au lovit unul de altul.
7 Împăratul a strigat cu voce tare să aducă astrologii, calde-
enii şi ghicitorii. Şi împăratul a vorbit şi a spus înţelepţilor
Babilonului: Oricine va citi această scriere şi îmi va arăta in-
terpretarea ei, va fi îmbrăcat cu purpură şi va avea un lanţ
din aur la gâtul lui şi va fi al treilea domnitor în împărăţie.
8 Atunci au intrat toţi înţelepţii împăratului; dar nu au putut
citi scrisul, nici să facă cunoscută împăratului interpretarea
lui.
9 Atunci împăratul Belşaţar s-a tulburat mult şi înfăţişarea
lui s-a schimbat în el şi domnii lui au fost înmărmuriţi.
10 ¶ Şi împărăteasa, din cauza cuvintelor împăratului şi a
domnilor lui, a venit în casa banchetului şi împărăteasa a
vorbit şi a spus: Împărate, să trăieşti veşnic; să nu te tulbure
gândurile tale, nici nu lăsa înfăţişarea ta să fie schimbată;
11 Este un om în împărăţia ta, în care este duhul dumneze-
ilor sfinţi; şi în zilele tatălui tău lumină şi înţelegere şi înţe-
lepciune, ca înţelepciunea dumnezeilor, s-a găsit în el; pe el
împăratul Nebucadneţar tatăl tău, împăratul, spun eu, tatăl
 Daniel 6
tău l-a făcut stăpân al magilor, astrologilor, caldeenilor şi
ghicitorilor;
12 Căci un duh ales şi cunoaştere şi înţelegere, interpretare de
vise şi arătare de sentinţe grele şi dezlegarea îndoielilor, s-au
găsit în acest Daniel, pe care împăratul l-a numit Belteşaţar;
acum să fie chemat Daniel, iar el va arăta interpretarea.
13 Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Şi împă-
ratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Eşti tu acel Daniel, care
eşti dintre copiii captivităţii lui Iuda, pe care împăratul, tatăl
meu, i-a scos din Iuda?
14 Şi am auzit despre tine, că duhul dumnezeilor este în tine
şi că lumină şi înţelegere şi aleasă înţelepciune se găseşte în
tine.
15 Şi acum înţelepţii, astrologii, au fost aduşi înaintea mea,
ca să citească această scriere şi să îmi facă cunoscută inter-
pretarea ei; dar nu au putut să arate interpretarea lucrului;
16 Şi am auzit despre tine, că poţi face interpretări şi să dez-
legi îndoieli; acum dacă poţi să citeşti scrisul şi să îmi faci
cunoscut interpretarea lui, vei fi îmbrăcat în purpură şi vei
avea un lanţ din aur la gâtul tău şi vei fi al treilea domnitor
în împărăţie.
17 Atunci Daniel a răspuns şi a zis înaintea împăratului: Să îţi
rămână ţie darurile şi dă răsplăţile tale altuia; totuşi voi citi
scrierea împăratului şi îi voi face cunoscut interpretarea.
18 Împărate, Dumnezeul cel preaînalt i-a dat lui Nebucadneţar
tatăl tău o împărăţie şi maiestate şi glorie şi onoare;
19 Şi pentru maiestatea pe care i-a dat-o, toate popoarele,
naţiunile şi limbile, au tremurat şi s-au temut înaintea lui; pe
cine voia ucidea; şi pe cine voia, ţinea în viaţă; şi pe cine voia,
înălţa; şi pe cine voia, umilea.
20 Dar când i s-a înălţat inima şi i s-a împietrit mintea în
mândrie, a fost deposedat de tronul lui împărătesc şi i-au
luat gloria;
21 Şi a fost alungat dintre fii oamenilor; şi inima lui a fost
făcută ca a fiarelor şi locuinţa lui a fost cu măgarii sălbatici;
l-au hrănit cu iarbă ca pe boi şi trupul i-a fost udat cu roua
cerului; până când a cunoscut că Dumnezeul cel preaînalt a
domnit în împărăţia oamenilor şi că rânduieşte peste ea pe
oricine voieşte.
22 Şi tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai umilit inima, cu toate că ai
cunoscut toate acestea;
23 Ci te-ai ridicat împotriva Domnului cerului; iar ei au
adus vasele casei lui înaintea ta şi tu şi domnii tăi, soţiile tale
şi concubinele tale, aţi băut vin din ele; şi ai lăudat dumne-
zeii din argint şi aur, din aramă, fier, lemn şi piatră, care nu
văd, nici nu aud, nici nu cunosc; şi pe Dumnezeul în a cărui
mână este suflarea ta şi ale căruia sunt toate căile tale, tu, nu
l-ai glorificat;
24 Atunci a fost trimisă partea de mână de la el; şi această
scriere a fost scrisă.
25 Şi aceasta este scrierea care a fost scrisă, MENE , MENE ,
TEKEL , UFARSIN.
26 Aceasta este interpretarea lucrului: MENE: Dumnezeu a
numărat împărăţia ta şi a sfârşit-o.
27 TEKEL: Eşti cântărit în balanţe şi eşti în lipsă.
28 PERES: Împărăţia ta este divizată şi dată mezilor şi
perşilor.
29 Atunci Belşaţar a poruncit şi l-au îmbrăcat pe Daniel în
purpură şi au pus un lanţ din aur la gâtul său şi au făcut o
proclamaţie referitor la el, ca el să fie al treilea domnitor în
împărăţie.
30 ¶ În acea noapte a fost ucis Belşaţar, împăratul
507
caldeenilor.
31 Şi Darius, medul, a luat împărăţia, fiind în vârstă de şai-
zeci şi doi de ani.
Capitolul 6
I -a plăcut lui Darius să aşeze peste împărăţie o sută două-
zeci de prinţi, care să fie peste întreaga împărăţie;
2 Şi peste aceştia trei preşedinţi, dintre care Daniel era pri-
mul; ca prinţii să le dea socoteală, iar împăratul să nu aibă
daună.
3 Atunci acest Daniel a fost preferat peste preşedinţi şi prinţi,
deoarece un duh ales era în el; şi împăratul s-a gândit să îl
aşeze peste întreg domeniul.
4 Atunci preşedinţii şi prinţii au căutat să găsească ocazie
împotriva lui Daniel referitor la împărăţie; dar nu au putut
afla nici ocazie nici vină; deoarece era credincios, nu s-a aflat
în el nici eroare nici greşeală.
5 Atunci aceşti oameni au spus: Nu vom găsi vreo ocazie
împotriva acestui Daniel, decât dacă o găsim împotriva lui
referitor la legea Dumnezeului său.
6 ¶ Atunci aceşti preşedinţi şi prinţi s-au adunat la împărat
şi i-au spus astfel: Împărate Darius, să trăieşti veşnic.
7 Toţi preşedinţii împărăţiei, guvernatorii şi prinţii, sfătui-
torii şi căpeteniile, s-au sfătuit împreună pentru a stabili un
edict împărătesc şi pentru a face o hotărâre fermă, ca oricine
va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om, pentru treizeci
de zile, altuia decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa
leilor.
8 Acum împărate, întemeiază hotărârea şi semnează înscri-
sul, ca să nu fie schimbat, conform legii mezilor şi perşilor,
care nu se schimbă.
9 Astfel împăratul Darius a semnat scrierea şi hotărârea.
10 Şi când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a
intrat în casa lui; şi ferestrele lui fiind deschise în camera lui
spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori
pe zi şi s-a rugat şi a adus mulţumiri înaintea Dumnezeului
său, cum a făcut mai înainte.
11 ¶ Atunci aceşti bărbaţi s-au adunat şi l-au găsit pe Daniel
rugându-se şi făcând cerere înaintea Dumnezeului său.
12 Atunci s-au apropiat şi au vorbit înaintea împăratului re-
feritor la hotărârea împăratului: Nu ai semnat o hotărâre, ca
fiecare om care va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om
timp de treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, va fi arun-
cat în groapa leilor? Împăratul a răspuns şi a zis: Lucrul este
adevărat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu trece.
13 Iar ei au răspuns şi au zis înaintea împăratului: Acel
Daniel, care este dintre copiii captivităţii lui Iuda, nu te ia în
considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci
îşi face cererea de trei ori pe zi.
14 Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, a fost foarte
nemulţumit de el însuşi şi şi-a îndreptat inima spre Daniel
pentru a-l elibera; şi a ostenit până la apusul soarelui să îl
elibereze.
15 Atunci aceşti oameni s-au adunat la împărat şi au spus
împăratului: Să ştii, împărate, că legea mezilor şi perşilor
este: Că nici o hotărâre sau edict pe care împăratul îl înte-
meiază nu poate fi schimbat.
16 Atunci împăratul a poruncit şi l-au adus pe Daniel şi l-au
aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit şi i-a spus lui
Daniel: Dumnezeul tău pe care îl serveşti continuu, el te va
elibera.
17 Şi o piatră a fost adusă şi aşezată pe gura gropii; şi împăratul
 Daniel 7
a sigilat-o cu propriul sigiliu şi cu sigiliul domnilor lui; ca
hotărârea, referitoare la Daniel, să nu fie schimbată.
18 ¶ Atunci împăratul s-a întors la palatul său şi a petrecut
noaptea postind, nici nu au fost aduse instrumente de muzi-
că înaintea lui şi somnul i-a fugit.
19 Şi împăratul s-a ridicat foarte devreme dimineaţa şi a
mers în grabă la groapa leilor.
20 Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu
voce plângătoare şi împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel:
Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul
tău, pe care îl serveşti continuu, în stare să te scape de lei?
21 Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăieşti
veşnic.
22 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său şi a închis gurile
leilor ca să nu mă vatăme, fiindcă s-a găsit nevinovăţie în
mine înaintea lui; şi de asemenea înaintea ta, împărate, nu
am făcut vătămare.
23 Atunci împăratul s-a bucurat peste măsură pentru el şi
le-a poruncit să îl scoată pe Daniel din groapă. Astfel Daniel
a fost scos din groapă şi nici un fel de vătămare nu s-a găsit
asupra lui, deoarece el a crezut în Dumnezeul său.
24 Şi împăratul a poruncit şi au adus pe acei oameni care
l-au acuzat pe Daniel şi i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe
copiii lor şi pe soţiile lor; şi leii i-au apucat şi le-au frânt toate
oasele în bucăţi înainte ca ei să ajungă la fundul gropii.
25 ¶ Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, na-
ţiunilor şi limbilor care locuiesc pe tot pământul: Pacea vă
fie înmulţită.
26 Eu dau o hotărâre: Ca în fiecare domnie a împărăţiei mele
oamenii să tremure şi să se teamă înaintea Dumnezeului lui
Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu şi neclintit pentru tot-
deauna şi împărăţia sa nu va fi distrusă şi domnia lui va fi
până la sfârşit.
27 El eliberează şi salvează şi lucrează semne şi minuni în cer
şi pe pământ, el care a eliberat pe Daniel din puterea leilor.
28 Astfel Daniel a prosperat în domnia lui Darius şi în dom-
nia lui Cirus persanul.
Capitolul 7
Î n anul întâi al lui Belşaţar împărat al Babilonului Daniel
a avut un vis şi viziuni ale capului său pe patul său; atunci
a scris visul şi a spus suma acestor lucruri.
2 Daniel a vorbit şi a spus: Am văzut în viziunea mea în
noapte şi iată, cele patru vânturi ale cerului s-au luptat pe
marea cea mare.
3 Şi patru fiare mari au ieşit din mare, diferite una de alta.
4 Prima era ca un leu şi avea aripi de acvilă; am privit până
când aripile ei au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ
şi făcută să stea pe picioare ca un om şi i-a fost dată o inimă
de om.
5 Şi iată, o altă fiară, a doua asemănătoare unui urs, s-a ridi-
cat pe o parte şi avea trei coaste în gura ei între dinţii ei; şi ei
i-au spus astfel: Ridică-te, mănâncă multă carne.
6 După aceasta am privit şi iată, o alta, ca un leopard, care
avea pe spatele ei patru aripi ale unei păsări; fiara avea de
asemenea patru capete; şi i s-a dat dominaţie.
7 După aceasta am văzut în noapte viziuni şi iată, o a patra
fiară, îngrozitoare şi vânjoasă şi peste măsură de tare; şi avea
dinţi mari de fier; devora şi rupea în bucăţi şi călca rămăşiţa
în picioarele ei; şi era diferită de toate fiarele care au fost în-
aintea ei; şi avea zece coarne.
8 Am privit cu atenţie coarnele şi iată, a ieşit printre ele un
508
alt corn mic, înaintea căruia erau trei dintre primele coarne
smulse de la rădăcini; şi iată, în acest corn erau ochi ca ochii
omului şi o gură vorbind lucruri mari.
9 ¶ Am privit până când tronurile au fost dărâmate şi
Bătrânul de zile a şezut, îmbrăcămintea lui era albă ca zăpa-
da şi părul capului său ca lâna pură; tronul său era ca flacăra
încinsă şi roţile lui ca foc arzând.
10 Un pârâu încins a curs şi a ieşit dinaintea lui; o mie de mii
i-au servit şi de zece mii de ori zece mii au stat în picioare
înaintea lui; judecata a fost ţinută şi cărţile au fost deschise.
11 Am privit atunci din cauza vocii marilor cuvinte pe care
cornul le vorbea; am privit până când fiara a fost ucisă şi tru-
pul ei nimicit şi dat flăcării arzând.
12 Cât despre restul fiarelor, li s-a luat domnia; totuşi vieţile
lor au fost prelungite pentru un anotimp şi un timp.
13 Am văzut în viziunile nopţii şi iată, unul ca Fiul omului a
venit cu norii cerului şi a venit la Bătrânul de zile şi l-au adus
aproape, înaintea lui.
14 Şi i s-a dat domnie şi glorie şi o împărăţie, ca toate po-
poarele, naţiunile şi limbile să îl servească; domnia lui este
o domnie veşnică, ce nu va trece şi împărăţia sa una care nu
va fi distrusă.
15 ¶ Eu Daniel am fost întristat în duhul meu în mijlocul
trupului meu şi viziunile capului meu m-au tulburat.
16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau acolo şi
l-am întrebat adevărul despre toate acestea. Astfel mi-a spus
şi mi-a făcut cunoscut interpretarea lucrurilor.
17 Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru împăraţi,
care se vor ridica din pământ.
18 Dar sfinţii celui Preaînalt vor lua împărăţia şi vor stăpâni
împărăţia pentru întotdeauna, chiar pentru totdeauna şi
întotdeauna.
19 Atunci am voit să cunosc adevărul despre cea de-a patra
fiară, care era diferită de toate celelalte, peste măsură de în-
grozitoare, a cărei dinţi erau din fier şi unghiile ei din ara-
mă; care a devorat, a rupt în bucăţi şi a călcat rămăşiţa cu
picioarele ei;
20 Şi despre cele zece coarne care erau în capul ei şi despre
celălalt care ieşise şi înaintea căruia trei au căzut; chiar des-
pre acel corn care avea ochi şi o gură ce vorbea lucruri mari,
a cărui privire era mai tare decât a părtaşilor săi.
21 Am privit şi acelaşi corn a făcut război cu sfinţii şi a i-a
învins;
22 Până când Bătrânul de zile a venit şi le-a fost dată jude-
cata sfinţilor celui Preaînalt; şi a venit timpul că sfinţii au
stăpânit împărăţia.
23 Astfel a spus el: Cea de-a patra fiară va fi a patra împărăţie
pe pământ, care va fi diferită de toate împărăţiile şi va devo-
ra întregul pământ şi îl va călca şi îl va sparge în bucăţi.
24 Şi cele zece coarne din această împărăţie sunt zece împă-
raţi care se vor ridica; şi un altul se va ridica după ei; şi va fi
diferit de primul şi va supune trei împăraţi.
25 Şi el va vorbi cuvinte mari împotriva celui Preaînalt şi va
obosi pe sfinţii celui Preaînalt şi va gândi să schimbe timpu-
rile şi legile; iar ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi
timpuri şi împărţirea timpului.
26 Dar judecata se va aşeza şi ei îi vor lua domnia, pentru a o
mistui şi a o distruge până la sfârşit.
27 Şi împărăţia şi domnia şi măreţia împărăţiei sub întregul
cer vor fi date poporului sfinţilor celui Preaînalt, a cărui îm-
părăţie este o împărăţie veşnică; şi toate domniile îl vor servi
şi vor asculta de el.
 Daniel 9
28 Aici este sfârşitul acestui lucru. Cât despre mine, Daniel,
gândurile mele m-au tulburat mult şi înfăţişarea mea s-a
schimbat în mine; dar am ţinut acest lucru în inima mea.
Capitolul 8
Î n anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar o viziu-
ne mi-a apărut mie, Daniel, după cea care mi-a apărut la
început.
2 Şi am văzut în viziune; şi s-a întâmplat, când am văzut, că
eu eram la Susa în palat, care este în provincia Elam; şi am
văzut în viziune şi eram lângă râul Ulai.
3 Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată, stătea în pi-
cioare în faţa râului un berbece care avea două coarne; şi cele
două coarne erau înalte; dar unul era mai înalt ca celălalt şi
cel mai înalt a ieşit ultimul.
4 Am văzut berbecele împungând spre vest şi spre nord şi
spre sud; încât nici o fiară nu putea sta înaintea lui, nici nu
era vreunul să scape din mâna lui; iar el a făcut conform voii
lui şi a devenit mare.
5 Şi priveam cu atenţie şi iată, un ţap a ieşit dinspre vest peste
faţa întregului pământ şi nu a atins pământul; şi ţapul avea
un corn însemnat între ochii lui.
6 Şi a venit la berbecele care avea două coarne, pe care l-am
văzut stând în picioare în faţa râului şi a fugit spre el în furia
puterii lui.
7 Şi l-am văzut apropriindu-se de berbece şi a fost împins
de amărăciune împotriva lui şi a lovit berbecele şi i-a rupt
cele două coarne ale lui; şi nu era putere în berbece să stea în
picioare înaintea lui, ci l-a aruncat la pământ şi l-a călcat în
picioare; şi nu era nimeni să scape berbecele din mâna lui.
8 De aceea ţapul a crescut foarte mare; şi când a fost puter-
nic, marele corn a fost rupt; şi în locul lui au ieşit patru coar-
ne însemnate spre cele patru vânturi ale cerului.
9 Şi din unul din ele a ieşit un corn mic, care a crescut foarte
mare, spre sud şi spre est şi spre ţara plăcută.
10 Şi a crescut mare până la oastea cerului; şi a aruncat câtva
din oaste şi din stele la pământ şi le-a călcat în picioare.
11 Da, s-a preamărit chiar până la prinţul oştirii şi prin el
sacrificiul zilnic a fost luat şi locul sanctuarului său a fost
dărâmat.
12 Şi o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din
cauza fărădelegii şi a aruncat adevărul la pământ; şi a lucrat
şi a prosperat.
13 Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt a spus
acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referi-
toare la sacrificiul zilnic şi fărădelegea pustiirii, pentru a da
şi sanctuarul şi oştirea să fie călcate în picioare?
14 Şi mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci
sanctuarul va fi curăţat.
15 ¶ Şi s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea şi
am căutat înţelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea
mea ca înfăţişarea unui om.
16 Şi am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului,
care a strigat şi a spus: Gabriel, fă pe acest om să înţeleagă
viziunea.
17 Astfel el s-a apropiat de locul unde am stat; şi când a venit
m-am înfricoşat şi am căzut cu faţa la pământ; dar el mi-a
spus: Înţelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul
sfârşitului.
18 Şi în timp ce vorbea cu mine, eram într-un somn adânc
cu faţa mea spre pământ; dar el m-a atins şi m-a ridicat să
stau drept în picioare.
509
19 Şi a spus: Iată, te voi face să cunoşti ce va fi la sfârşitul fu-
riei, căci la timpul rânduit va fi sfârşitul.
20 Berbecele pe care l-ai văzut având două coarne sunt îm-
păraţii Mediei şi Persiei.
21 Şi ţapul păros este împăratul Greciei; şi marele corn din-
tre ochii lui este primul împărat.
22 Şi acesta fiind rupt, patru s-au ridicat în locul lui, patru
împărăţii se vor ridica din naţiune, dar nu în puterea lui.
23 Şi în timpul de pe urmă al împărăţiei lor, când cei fărăde-
lege vor ajunge la plinătate se va ridica un împărat cu înfăţi-
şare feroce care înţelege vorbe adânci.
24 Şi puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere;
şi va distruge în chip uimitor; şi va prospera şi va lucra şi va
nimici poporul cel puternic şi sfânt.
25 Şi prin politica sa de asemenea va face viclenia să pros-
pere în mâna sa; şi se va preamări în inima sa şi prin pace
va nimici pe mulţi; el de asemenea se va ridica împotriva
Prinţului prinţilor; dar va fi frânt fără mână.
26 Şi viziunea serii şi dimineţii ce a fost spusă este adevărată;
de aceea închide viziunea; căci va fi aşa pentru multe zile.
27 Şi eu Daniel am leşinat şi am fost bolnav câteva zile; după
aceea m-am ridicat şi am făcut afacerile împăratului; şi mă
minunam de viziune, dar nu era nimeni să o priceapă.
Capitolul 9
Î n anul întâi al lui Darius fiul lui Ahaşveroş, din să-
mânţa mezilor, care a fost făcut împărat peste domeniul
caldeenilor;
2 În anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din cărţi
că numărul anilor pentru care fusese cuvântul DOMNULUI
către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiirilor
Ierusalimului era şaptezeci de ani.
3 Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, să
caut prin rugăciune şi cerere, cu postire şi pânză de sac şi
cenuşă.
4 ¶ Şi m-am rugat DOMNULUI Dumnezeul meu şi mi-am
făcut mărturisirea şi am spus: Doamne, marele şi înfricoşă-
torul Dumnezeu, ce ţine legământul şi mila pentru cei ce îl
iubesc şi pentru cei ce ţin poruncile lui;
5 Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi ne-am purtat cu
stricăciune şi ne-am răzvrătit, prin îndepărtarea de precep-
tele tale şi de judecăţile tale;
6 Şi nu am dat ascultare servitorilor tăi profeţii, care au vor-
bit în numele tău împăraţilor noştri, prinţilor noştri şi taţi-
lor noştri şi întregului popor al ţării.
7 A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea
feţelor, ca în această zi; bărbaţilor din Iuda şi locuitorilor
Ierusalimului şi întregului Israel, care sunt aproape şi care
sunt departe, prin toate ţările unde i-ai alungat, din cauza
păcatului lor pe care l-au păcătuit împotriva ta.
8 Doamne, a noastră este ruşinea feţei, a împăraţilor noştri,
a prinţilor noştri şi a taţilor noştri, deoarece am păcătuit îm-
potriva ta.
9 La Domnul Dumnezeul nostru sunt îndurări şi iertări, cu
toate că ne-am răzvrătit împotriva lui;
10 Şi nu am ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeul nos-
tru, să umblăm în legile lui, pe care le-a aşezat înaintea ser-
vitorilor lui, profeţii.
11 Da, tot Israelul a încălcat legea ta, prin îndepărtare, ca să
nu asculte de vocea ta; de aceea blestemul este turnat pes-
te noi şi jurământul care este scris în legea lui Moise ser-
vitorul lui Dumnezeu, deoarece am păcătuit împotriva lui
 Daniel 10
Dumnezeu.
12 Şi el a confirmat cuvintele lui, pe care le-a vorbit împo-
triva noastră şi împotriva judecătorilor noştri care ne-au ju-
decat, aducând asupra noastră un mare rău, căci sub întreg
cerul nu s-a făcut cum s-a făcut asupra Ierusalimului.
13 Precum este scris în legea lui Moise, tot acest rău a ve-
nit peste noi, totuşi nu ne-am făcut rugăciunea înaintea
DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la
nelegiuirile noastre şi să înţelegem adevărul tău.
14 De aceea DOMNUL a vegheat asupra răului şi l-a adus
asupra noastră, fiindcă DOMNUL Dumnezeul nostru este
drept în toate lucrările lui pe care le face, căci nu am ascultat
de vocea lui.
15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, care ai scos popo-
rul tău afară din ţara Egiptului cu o mână puternică şi ţi-ai
făcut renume, ca în această zi; noi am păcătuit, am lucrat cu
stricăciune.
16 Doamne, conform tuturor dreptăţilor tale, te implor, să
fie mânia şi furia ta întoarse de la cetatea ta Ierusalim, mun-
tele tău sfânt, deoarece pentru păcatele noastre şi pentru ne-
legiuirile taţilor noştri, Ierusalimul şi poporul tău au ajuns
să fie de ocară pentru toţi cei din jurul nostru.
17 Acum de aceea, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea
servitorului tău şi cererile lui şi pentru Domnul fă să strălu-
cească faţa ta peste sanctuarul tău pustiu.
18 Dumnezeul meu, apleacă-ţi urechea şi ascultă; deschide-ţi
ochii şi priveşte pustiirile noastre şi cetatea chemată după
numele tău, fiindcă noi nu prezentăm cererile noastre îna-
intea ta din cauza faptelor noastre drepte, ci din cauza îndu-
rărilor tale mari.
19 Doamne, ascultă; Doamne, iartă; Doamne, dă ascultare
şi fă; nu întârzia, pentru tine, Dumnezeul meu, fiindcă ceta-
tea ta şi poporul tău sunt chemaţi după numele tău.
20 ¶ Şi în timp ce vorbeam şi mă rugam şi mărturiseam
păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi prezentam
cererea mea înaintea DOMNULUI Dumnezeul meu pentru
muntele sfânt al Dumnezeului meu;
21 Da, în timp ce vorbeam în rugăciune, bărbatul Gabriel, pe
care l-am văzut în viziunea de la început, fiindu-i poruncit să
zboare iute, m-a atins pe la timpul ofrandei de seară.
22 Şi mi-a dat de înţeles şi a vorbit cu mine şi a spus: Daniele,
am venit acum să îţi dau pricepere şi înţelegere.
23 La începutul cererilor tale a ieşit porunca şi am venit să îţi
arăt; fiindcă tu eşti foarte mult iubit; de aceea înţelege acest
lucru şi pricepe viziunea.
24 Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului
tău şi asupra cetăţii tale sfinte, pentru a se sfârşi fărădelegea
şi pentru a se pune capăt păcatelor şi pentru a face împăca-
re pentru nelegiuire şi pentru a aduce dreptatea veşnică şi
pentru a sigila viziunea şi profeţia şi pentru a unge pe cel
Preasfânt.
25 Să ştii de aceea şi să înţelegi, că de la ieşirea poruncii de
a restaura şi de a construi Ierusalimul până la Mesia Prinţul
vor fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; piaţa va
fi construită din nou şi zidul, chiar în timpuri de tulburare.
26 Şi după şaizeci şi două de săptămâni Mesia va fi stârpit,
dar nu pentru el însuşi; şi poporul prinţului care va veni va
distruge cetatea şi sanctuarul; şi sfârşitul ei va fi cu un potop
şi până la sfârşitul războiului pustiiri sunt hotărâte.
27 Şi el va confirma legământul cu mulţi pentru o săptă-
mână; şi în mijlocul săptămânii el va face ca sacrificiul şi
ofranda să înceteze şi din cauza împrăştierii urâciunilor o
510
va pustii, chiar până la mistuire şi cea hotărâtă va fi turnată
peste cea pustiită.
Capitolul 10
Î n anul al treilea al lui Cirus împăratul Persiei un lucru i-a
fost revelat lui Daniel, cel chemat cu numele Belteşaţar; şi
lucrul era adevărat, dar timpul rânduit a fost lung şi el a în-
ţeles lucrul şi a avut înţelegerea viziunii.
2 În acele zile eu Daniel am jelit trei săptămâni întregi.
3 Nu am mâncat pâine plăcută, nici nu a intrat carne sau vin
în gura mea, nici nu m-am uns deloc, până când nu au trecut
trei săptămâni întregi.
4 Şi în a douăzeci şi patra zi a primei luni, când eram lângă
marele râu, care este Hidechel;
5 Atunci mi-am ridicat ochii şi am privit şi iată un anumit
om îmbrăcat în in, a cărui coapse erau încinse cu aur fin din
Ufaz;
6 Trupul lui de asemenea era ca berilul şi faţa lui ca înfăţişa-
rea fulgerului şi ochii lui ca lămpi de foc şi braţele şi picioa-
rele lui de culoarea aramei lustruite şi vocea cuvintelor lui ca
vocea unei mulţimi.
7 Şi doar eu Daniel am văzut viziunea, fiindcă oamenii care
erau cu mine nu au văzut viziunea; dar o mare frică a căzut
peste ei, încât au fugit să se ascundă.
8 De aceea am fost lăsat singur şi am văzut această mare vi-
ziune şi nu a rămas tărie în mine, căci frumuseţea mea s-a
schimbat în mine în putrezire şi nu am ţinut tărie în mine.
9 Totuşi am auzit vocea cuvintelor lui; şi când am auzit vo-
cea cuvintelor lui, atunci am fost într-un somn adânc pe faţa
mea şi faţa mea spre pământ.
10 ¶ Şi iată, o mână m-a atins, care m-a aşezat pe genunchii
mei şi pe palmele mâinilor mele.
11 Şi el mi-a spus: Daniele, bărbat foarte mult iubit, înţelege
cuvintele pe care ţi le vorbesc şi stai drept în picioare, căci la
tine sunt acum trimis. Şi după ce mi-a vorbit acest cuvânt,
am stat în picioare tremurând.
12 Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din pri-
ma zi când ţi-ai pus inima să înţelegi şi să te disciplinezi în-
aintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu
am venit datorită cuvintelor tale.
13 Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit două-
zeci şi una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii
prinţilor, a venit să mă ajute; şi am rămas acolo cu împăraţii
Persiei.
14 Şi am venit să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporu-
lui tău în zilele de pe urmă: căci totuşi viziunea este pentru
multe zile.
15 Şi după ce mi-a vorbit astfel de cuvinte, mi-am aşezat faţa
spre pământ şi am amuţit.
16 Şi iată, unul ca asemănarea fiilor oamenilor mi-a atins
buzele; atunci mi-am deschis gura şi am vorbit şi i-am spus
celui ce stătea înaintea mea: Domnul meu, prin viziune, în-
tristările mele s-au întors asupra mea şi nu am ţinut tărie în
mine.
17 Şi cum poate servitorul domnului meu să vorbească cu
domnul meu? Deoarece cât despre mine, de acum nu a ră-
mas tărie în mine, nici nu mai este suflare în mine.
18 Atunci a venit din nou şi m-a atins unul ca înfăţişarea
unui om şi m-a întărit,
19 Şi a spus: Bărbate foarte mult iubit, nu te teme, pace ţie, fii
tare, da, fii tare. Şi după ce mi-a vorbit, am fost întărit şi am
spus: Să vorbească domnul meu, fiindcă m-ai întărit.
 Daniel 11
20 Atunci el a spus: Cunoşti de ce am venit la tine? Şi acum
mă voi întoarce să lupt cu prinţul Persiei; şi când voi pleca,
iată, prinţul Greciei va veni.
21 Dar îţi voi arăta ceea ce este notat în scriptura adevăru-
lui; şi nu este nimeni care mă ajută în aceste lucruri, decât
Mihail prinţul tău.
Capitolul 11
D e asemenea eu în anul întâi al lui Darius medul, eu am
stat să îl ajut şi să îl întăresc.
2 Şi acum îţi voi arăta adevărul. Iată, se vor ridica în picioa-
re încă trei împăraţi în Persia; şi al patrulea va fi mult mai
bogat decât ei toţi; şi prin această tărie, prin bogăţiile lui, va
stârni pe toţi împotriva domeniului Greciei.
3 Şi un împărat puternic se va ridica în picioare, care va
domni cu mare domnie şi va face conform voinţei lui.
4 Şi când se va ridica în picioare, împărăţia lui va fi frântă
şi va fi împărţită spre cele patru vânturi ale cerului; şi nu
pentru urmaşii lui, nici conform dominionului său, pe care
l-a condus; fiindcă împărăţia lui va fi smulsă, pentru alţii în
afară de aceştia.
5 ¶ Şi împăratul sudului va fi tare şi unul dintre prinţii lui; şi
va fi tare peste el şi va avea domnie; domnia lui va fi o dom-
nie mare.
6 Şi la sfârşitul anilor, ei se vor alătura; căci fiica împăratului
sudului va veni la împăratul nordului să facă o înţelegere;
dar ea nu va păstra puterea braţului; nici nu va sta el în pi-
cioare, nici braţul său; ci ea va fi dată şi cei care au adus-o şi
cel care a născut-o şi cel care a întărit-o în acele timpuri.
7 Dar dintr-un lăstar al rădăcinii ei se va ridica unul în locul
lui, care va veni cu armată şi va intra în fortăreaţa împăratu-
lui nordului şi se va bate împotriva lor şi va învinge;
8 Şi de asemenea va duce în Egipt captivi pe dumnezeii lor,
cu prinţii lor şi cu vasele lor preţioase din argint şi din aur; şi
el va dăinui mai mulţi ani decât împăratul nordului.
9 Astfel împăratul sudului va veni în împărăţia lui şi se va
întoarce în propria ţară.
10 Dar fiii lui vor fi stârniţi şi vor aduna o mulţime de mari
forţe; şi unul va veni negreşit şi va potopi şi va trece, atunci se
va întoarce şi va fi stârnit, până la fortăreaţa lui.
11 Şi împăratul sudului va fi împins de mânie şi va ieşi şi
se va lupta cu el, cu împăratul nordului; şi va ridica o mare
mulţime; iar mulţimea va fi dată în mâna lui.
12 Şi după ce va fi luat mulţimea, inima lui se va înălţa; şi va
trânti multe zeci de mii, dar nu va fi întărit prin aceasta.
13 Căci împăratul nordului se va întoarce şi va ridica o mul-
ţime mai mare decât cea dinainte şi va veni negreşit după
câţiva ani cu o mare armată şi cu multe bogăţii.
14 Şi în acele timpuri mulţi se vor ridica împotriva împă-
ratului sudului; de asemenea jefuitorii poporului tău se vor
înălţa pentru a întemeia viziunea; dar vor cădea.
15 Astfel împăratul nordului va veni şi va înălţa o ridică-
tură şi va lua cele mai întărite cetăţi şi braţele sudului nu
vor rezista, nici poporul lui ales, nici nu va fi tărie pentru a
rezista.
16 Dar cel ce vine împotriva lui va face conform propriei vo-
inţe şi nimeni nu va sta în picioare împotriva lui, iar el va sta
în ţara glorioasă, care prin mâna lui va fi mistuită.
17 El de asemenea îşi va îndrepta faţa să intre cu tăria între-
gii lui împărăţii şi cei integri cu el; astfel va face el şi îi va da
lui fiica femeilor, corupând-o; dar ea nu va sta de partea lui,
nici nu va fi pentru el.
511
18 După aceasta îşi va întoarce faţa spre insule şi va lua mul-
te, dar un prinţ va face să înceteze ocara oferită de el; fără
propria ocară el o va face să se întoarcă asupra lui.
19 Atunci îşi va întoarce faţa spre fortăreaţa propriei ţări, dar
se va poticni şi va cădea şi nu va fi găsit.
20 Atunci se va ridica în locul lui un ridicător de taxe în glo-
ria împărăţiei, dar în puţine zile va fi nimicit, nici în mânie,
nici în bătălie.
21 ¶ Şi în locul lui se va ridica o persoană ticăloasă, căreia
nu îi vor da onoarea împărăţiei; dar el va veni în pace şi va
obţine împărăţia prin linguşeli.
22 Şi cu braţele unui potop vor fi ei potopiţi dinaintea lui şi
vor fi frânţi; da şi prinţul legământului.
23 Şi după alianţa făcută cu el, el va lucra înşelător, căci va
urca şi va deveni tare cu popor puţin.
24 El va intra paşnic chiar peste cele mai grase locuri ale pro-
vinciei; şi va face ce taţii lui nu au făcut, nici taţii taţilor lui;
va împrăştia printre ei prada şi jaf şi bogăţii; da şi îşi va unel-
ti uneltirile împotriva întăriturilor, chiar pentru un timp.
25 Şi îşi va stârni puterea şi curajul său împotriva împăratu-
lui sudului cu o mare armată; şi împăratul sudului va fi stâr-
nit să se lupte cu o foarte mare şi puternică armată; dar el nu
va rezista, căci ei vor unelti uneltiri împotriva lui.
26 Da, cei ce se hrănesc din porţia mâncării lui îl vor nimici
şi armata lui se va revărsa şi mulţi vor cădea ucişi.
27 Şi ambele inimi ale acestor împăraţi vor fi să facă ticăloşie
şi vor vorbi minciuni la o masă; dar nu va prospera, căci to-
tuşi sfârşitul va fi la timpul rânduit.
28 Atunci el se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii; şi ini-
ma lui va fi împotriva legământului sfânt; şi va face lucruri
măreţe şi se va întoarce în propria ţară.
29 La timpul rânduit se va întoarce şi va veni spre sud; dar
nu va fi ca mai înainte, sau ca la sfârşit.
30 ¶ Căci corăbiile Chitimului vor veni împotriva lui; de
aceea va fi întristat şi se va întoarce şi se va înfuria împotriva
legământului sfânt; astfel va face el; chiar se va întoarce şi se
va înţelege cu cei care părăsesc legământul sfânt.
31 Şi braţe vor sta de partea lui, iar ei vor spurca sanctuarul
tăriei şi vor lua sacrificiul zilnic şi vor pune urâciunea care
pustieşte.
32 Şi pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legămân-
tului îi va corupe prin linguşiri, dar poporul care cunoaşte
pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe.
33 Şi cei ce înţeleg dintre oameni vor instrui pe mulţi; totuşi
vor cădea prin sabie şi prin flacără, prin captivitate şi prin
pradă, multe zile.
34 Şi după ce vor cădea, vor fi ajutaţi cu un mic ajutor; dar
mulţi se vor lipi de ei cu linguşiri.
35 Şi unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i încer-
ca şi pentru a-i curăţa şi pentru a-i face albi, până la timpul
sfârşitului, căci este doar pentru un timp rânduit.
36 Şi împăratul va face conform voinţei lui; şi se va înălţa şi
se va preamări deasupra fiecărui dumnezeu şi va vorbi mi-
nunăţii împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va prospera
până când furia se va împlini; fiindcă ceea ce este hotărât va
fi făcut.
37 Nici nu va lua aminte la Dumnezeul taţilor lui, nici dorin-
ţa femeilor, nici nu va lua aminte la vreun dumnezeu, fiindcă
se va preamări deasupra tuturor.
38 Şi în locul lui va onora pe Dumnezeul întăriturilor; şi pe
un dumnezeu pe care taţii lui nu l-au cunoscut el îl va onora
cu aur şi argint şi cu pietre preţioase şi lucruri plăcute.
 Osea 2
39 Astfel va face el în cele mai puternice întărituri cu un
dumnezeu străin, pe care îl va recunoaşte şi înmulţi cu glo-
rie; şi îi va face să domnească peste mulţi şi va împărţi ţara
pentru câştig.
40 Şi la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge;
şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de
vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu multe corăbii; şi va intra în
ţări şi va potopi şi va trece.
41 Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor
fi răsturnate; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi
Moab şi mai marele copiilor lui Amon.
42 Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu
va scăpa.
43 Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi
peste toate lucrurile preţioase ale Egiptului şi libienii şi etio-
pienii vor fi la treptele lui.
44 Dar veşti dinspre est şi dinspre nord îl vor tulbura; de
aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze în
întregime pe mulţi.
45 Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele
sfânt şi glorios; totuşi va ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu
îl va ajuta.
Capitolul 12
Ş i în acel timp Mihail se va ridica, marele prinţ care stă în
picioare de partea copiilor poporului tău; şi va fi un timp
de tulburare, cum nu a mai fost de când a fost vreo naţiune
până la acel timp; şi în acel timp poporul tău va fi eliberat,
fiecare ce va fi găsit scris în carte.
2 Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor
trezi, unii la viaţă veşnică şi alţii la ruşine şi dispreţ veşnic.
… Osea …
Capitolul 1
C uvântul DOMNULUI care a venit la Osea, fiul lui
Beeri, în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împă-
raţi ai lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioa, împărat
al lui Israel.
2 Începutul cuvântului DOMNULUI prin Osea. Şi DOMNUL
i‑a spus lui Osea: Du-te, ia-ţi o soţie a curviilor şi copii ai
curviilor; fiindcă ţara a curvit mult, depărtându-se de
DOMNUL .
3 Astfel el a mers şi a luat pe Gomer, fiica lui Diblaim, care a
rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.
4 Şi DOMNUL i-a spus: Pune-i numele Izreel; căci încă puţin
timp şi voi răzbuna sângele lui Izreel peste casa lui Iehu şi voi
face să înceteze împărăţia casei lui Israel.
5 Şi se va întâmpla în acea zi, că voi frânge arcul lui Israel în
valea lui Izreel.
6 Şi ea a rămas din nou însărcinată şi a născut o fiică. Şi
Dumnezeu i-a spus: Pune-i numele Lo-Ruhama; fiind-
că nu voi mai avea milă de casa lui Israel; ci îi voi lua cu
desăvârşire.
7 Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi îi voi salva prin
512
3 Şi cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea întinderii cerului;
şi cei ce întorc pe mulţi la dreptate vor străluci ca stelele pen-
tru totdeauna şi întotdeauna.
4 Dar tu, Daniele, închide cuvintele şi sigilează cartea, până
la timpul sfârşitului; mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cu-
noaşterea va fi înmulţită.
5 ¶ Atunci eu Daniel am privit şi, iată, au stat în picioare
alţi doi, unul de această parte a malului râului şi celălalt de
cealaltă parte a malului râului.
6 Şi unul a spus bărbatului îmbrăcat în in, care era pe apele
râului: Cât va fi până la sfârşitul acestor minuni?
7 Şi am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in, care era pe apele
râului, când şi-a ridicat mâna sa dreaptă şi mâna sa stângă la
cer şi a jurat prin cel care trăieşte pentru totdeauna că aceas-
ta va fi pentru un timp, timpuri şi o jumătate; şi după ce va
fi împlinit împrăştierea puterii poporului sfânt, toate acestea
se vor termina.
8 Şi am auzit dar nu am înţeles; atunci am spus: Domnul
meu, care va fi sfârşitul acestora?
9 Iar el a spus: Du-te pe calea ta, Daniele, căci cuvintele sunt
închise şi sigilate până la timpul sfârşitului.
10 Mulţi vor fi purificaţi şi vor fi albiţi şi încercaţi; dar cei
stricaţi vor lucra cu stricăciune; şi nimeni dintre cei stricaţi
nu va înţelege; dar înţelepţii vor înţelege.
11 Şi din timpul în care sacrificiul zilnic va fi desfiinţat şi se
va ridica urâciunea care pustieşte, vor fi o mie două sute şi
nouăzeci de zile.
12 Binecuvântat este cel care aşteaptă şi ajunge la o mie trei
sute şi treizeci şi cinci de zile.
13 Dar tu, du-te până la sfârşitul tău, căci te vei odihni şi vei
sta în sorţul tău la sfârşitul zilelor.
DOMNUL Dumnezeul lor, şi nu îi voi salva prin arc, nici prin
sabie, nici prin bătălie, nici prin cai şi nici prin călăreţi.
8 ¶ Şi după ce a înţărcat-o pe Lo-Ruhama, a rămas însărci-
nată şi a născut un fiu.
9 Atunci Dumnezeu a spus: Pune-i numele Lo-Ami, fiind-
că voi nu sunteţi poporul meu şi eu nu voi fi Dumnezeul
vostru.
10 Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării,
care nu se poate măsura nici număra; şi se va întâmpla că, în
locul unde li s-a spus: Voi nu sunteţi poporul meu, acolo li se
va spune: Sunteţi fiii Dumnezeului cel viu.
11 Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor aduna şi îşi
vor rândui o singură căpetenie şi se vor urca din ţară; fiindcă
mare va fi ziua lui Izreel.
Capitolul 2
S puneţi fraţilor voştri: Ami; şi surorilor voastre:
Ruhama.
2 Imploraţi pe mama voastră, Imploraţi-o, căci ea nu este
soţia mea, nici eu nu sunt soţul ei; de aceea să pună deoparte
curviile ei dinaintea ochilor ei, şi faptele ei de adulter dintre
 Osea 4
sânii ei;
3 Ca nu cumva să o dezbrac de tot şi să o pun ca în ziua în
care s-a născut şi să o pustiesc şi să o pun ca pe un pământ
uscat şi să o fac să moară de sete.
4 Şi nu voi avea milă de copiii ei; fiindcă ei sunt copii ai
curviilor.
5 Fiindcă mama lor a făcut pe curva; cea care i-a conceput a
făcut fapte ruşinoase, fiindcă a spus: Voi merge după iubiţii
mei, care îmi dau pâinea mea şi apa mea, lâna mea şi inul
meu, untdelemnul meu şi băutura mea.
6 ¶ De aceea, iată, îţi voi îngrădi calea cu spini şi voi face un
zid, ca ea să nu îşi poată găsi cărările.
7 Şi îi va urmări pe iubiţii ei, dar nu îi va ajunge; şi îi va căuta,
dar nu îi va găsi; atunci va spune: Voi merge şi mă voi întoar-
ce la întâiul meu soţ; pentru că atunci îmi era mai bine decât
acum.
8 Fiindcă nu a cunoscut că eu îi dădeam grâne şi vin şi unt-
delemn şi îi înmulţeam argintul şi aurul, pe care ei le-au pre-
gătit lui Baal.
9 De aceea mă voi întoarce şi voi lua grânele mele la timpul
lor şi vinul meu la timpul lui, şi voi lua înapoi lâna mea şi
inul meu, dat pentru a-i acoperi goliciunea.
10 Şi acum îi voi descoperi ruşinea ei înaintea ochilor iubiţi-
lor ei, şi nimeni nu o va scăpa din mâna mea.
11 Voi face de asemenea să înceteze toată bucuria ei, zilele ei
de sărbătoare, lunile ei noi şi sabatele ei şi toate sărbătorile
ei solemne.
12 Şi voi distruge viile ei şi smochinii ei, despre care a spus:
Acestea sunt răsplăţile mele pe care iubiţii mei mi le-au
dat; şi le voi preface într-o pădure şi fiarele câmpului le vor
mânca.
13 Şi voi cerceta asupra ei zilele Baalilor, în care ea le ardea
tămâie şi se împodobea cu cerceii ei şi cu bijuteriile ei şi mer-
gea după iubiţii ei, iar pe mine m-a uitat, spune DOMNUL .
14 ¶ De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi aduce în pustie şi
voi vorbi cu mângâiere inimii ei.
15 Şi de acolo îi voi da viile ei şi valea Acor ca o uşă a spe-
ranţei; şi ea va cânta acolo, ca în zilele tinereţii ei şi ca în ziua
când a urcat din ţara Egiptului.
16 Şi se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL , că, tu mă vei
numi Işi, şi nu mă vei mai numi Baali.
17 Fiindcă voi lua numele Baalilor din gura ei şi nu vor mai
fi amintiţi după numele lor.
18 Şi în acea zi voi face un legământ pentru ei cu fiarele câm-
pului şi cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului; şi
voi frânge arcul şi sabia şi bătălia de pe pământ şi le voi face
să se culce în siguranţă.
19 Şi te voi logodi cu mine pentru totdeauna; da, te voi logo-
di cu mine în dreptate şi în judecată şi în bunătate iubitoare
şi în îndurări.
20 Chiar în credincioşie te voi logodi cu mine; şi tu vei cu-
noaşte pe DOMNUL .
21 Şi se va întâmpla în acea zi că, voi asculta, spune DOMNUL ,
voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul;
22 Şi pământul va asculta grânele şi vinul şi untdelemnul; şi
acestea vor asculta pe Izreel.
23 Şi o voi semăna pentru mine pe pământ; şi voi avea milă
de cea care nu a obţinut milă; şi voi spune celor care nu erau
poporul meu: Tu eşti poporul meu; iar ei vor spune: Tu eşti
Dumnezeul meu.
513
Capitolul 3
A tunci DOMNUL mi-a spus: Du-te din nou, iubeşte o
femeie iubită de un prieten şi adulteră, iubeşte-o con-
form cu iubirea DOMNULUI către copiii lui Israel, care pri-
vesc la alţi dumnezei şi iubesc burdufuri de vin.
2 Astfel, mi-am cumpărat-o cu cincisprezece monede de ar-
gint şi pentru un omer de orz şi o jumătate de omer de orz;
3 Şi i-am spus: Să rămâi aici pentru mine multe zile; să nu
curveşti şi să nu fii pentru alt bărbat; astfel voi fi şi eu pentru
tine.
4 Căci copiii lui Israel vor rămâne multe zile fără un împărat
şi fără un prinţ şi fără un sacrificiu şi fără idol şi fără un efod
şi fără terafim;
5 După aceasta copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe
DOMNUL Dumnezeul lor şi pe David împăratul lor; şi se vor
teme de DOMNUL şi de bunătatea lui în zilele de pe urmă.
Capitolul 4
A scultaţi cuvântul DOMNULUI, voi copii ai lui Israel;
fiindcă DOMNUL are o ceartă cu locuitorii ţării, pentru
că nu este adevăr, nici milă, nici cunoaştere de Dumnezeu
în ţară.
2 Prin înjurături şi minciună şi ucidere şi furt şi comiterea
de adulter, ei se răspândesc, şi sângele atinge sânge.
3 De aceea ţara va jeli şi fiecare ce locuieşte în ea va lâncezi,
împreună cu fiarele câmpului şi păsările cerului; da, peştii
mării de asemenea vor fi luaţi.
4 Totuşi să nu se certe nimeni, nici să nu se mustre unul pe
altul; pentru că poporul tău este asemenea celor ce se ceartă
cu preotul.
5 De aceea vei cădea ziua şi profetul de asemenea va cădea cu
tine noaptea, şi eu voi nimici pe mama ta.
6 ¶ Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaştere; pentru
că tu ai respins cunoaşterea, eu de asemenea te voi respinge,
ca să nu îmi fii preot; văzând că ai uitat legea Dumnezeului
tău, eu de asemenea îi voi uita pe copiii tăi.
7 Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva mea, de
aceea le voi schimba gloria în ruşine.
8 Ei mănâncă păcatul poporului meu şi îşi pun inima în ne-
legiuirea lor.
9 Precum poporul, aşa va fi şi preotul; şi îi voi pedepsi pentru
căile lor şi îi voi răsplăti pentru facerile lor.
10 Fiindcă vor mânca şi nu vor avea destul; vor curvi şi nu se
vor înmulţi; pentru că au încetat să ia seama la DOMNUL .
11 Curvia şi vinul şi vinul nou iau inima.
12 ¶ Poporul meu cere sfat de la trunchiurile lor şi toiagul lor
le vesteşte; fiindcă duhul curviilor i-a făcut să rătăcească şi
curvind, s-au îndepărtat de sub Dumnezeul lor.
13 Ei sacrifică pe vârfurile munţilor şi ard tămâie pe dealuri,
sub stejari şi plopi şi ulmi, pentru că umbra lor este bună; de
aceea fiicele voastre vor curvi şi soţiile voastre vor comite
adulter.
14 Nu voi pedepsi pe fiicele voastre când vor curvi, nici pe
soţiile voastre când comit adulter; fiindcă ele însele trag deo-
parte cu curve şi sacrifică cu prostituatele; de aceea poporul
care nu înţelege va cădea.
15 Deşi tu, Israele, curveşti, totuşi Iuda să nu se poticnească;
şi nu veniţi până la Ghilgal, nici nu urcaţi încă la Bet-Aven,
nici nu juraţi: DOMNUL trăieşte.
16 Fiindcă Israel decade ca o viţea care dă înapoi; acum
DOMNUL îi va paşte ca pe un miel într-un loc larg.
17 Efraim s-a alipit de idoli, lăsaţi-l în pace.
 Osea 8
18 Băutura lor este acră, au curvit în continuu; conducătorii
ei iubesc cu ruşine: Daţi.
19 Vântul l-a legat în aripile lui şi ei se vor ruşina din cauza
sacrificiilor lor.
Capitolul 5
A scultaţi aceasta, voi preoţilor; şi daţi ascultare, voi
casă a lui Israel, şi deschide urechea, casă a împăratului;
fiindcă judecată este către voi, pentru că aţi fost o capcană la
Miţpa şi o plasă întinsă asupra Taborului.
2 Şi răzvrătiţii sunt profunzi pentru a face măcel, deşi eu
i-am mustrat pe toţi.
3 Eu cunosc pe Efraim şi Israel nu este ascuns de mine; fi-
indcă acum, Efraime, tu curveşti şi Israel se întinează.
4 Ei nu îşi vor pregăti faptele pentru a se întoarce la
Dumnezeul lor; pentru că duhul curviilor este în mijlocul
lor şi nu au cunoscut pe DOMNUL .
5 Şi mândria lui Israel mărturiseşte înaintea feţei lui; de ace-
ea Israel şi Efraim vor cădea în nelegiuirea lor; Iuda de ase-
menea va cădea cu ei.
6 Ei vor merge cu turmele lor şi cu cirezile lor să caute pe
DOMNUL; dar nu îl vor găsi; el s-a retras de la ei.
7 S-au purtat perfid împotriva DOMNULUI; fiindcă au năs-
cut copii străini; încă o lună îi va mistui împreună cu por-
ţiile lor.
8 ¶ Sunaţi cornul în Ghibea şi trâmbiţa în Rama; strigaţi tare
la Bet-Aven, înapoia ta, Beniamine.
9 Efraim va fi pustiit în ziua mustrării; printre triburile lui
Israel am făcut cunoscute cele sigure.
10 Prinţii lui Iuda au fost asemenea celor ce mută graniţa; de
aceea îmi voi turna furia mea asupra lor, ca apa.
11 Efraim este oprimat şi zdrobit în judecată, pentru că de
bunăvoie a umblat după poruncă.
12 De aceea voi fi pentru Efraim ca molia şi pentru casa lui
Iuda ca putrezirea.
13 Când Efraim şi-a văzut boala şi Iuda şi-a văzut rana,
atunci Efraim a mers la asirian şi a trimis la împăratul Iareb;
totuşi el nu a putut să vă vindece, nici să vă lecuiască rana.
14 Fiindcă voi fi pentru Efraim ca un leu şi ca un leu tânăr
pentru casa lui Iuda; eu, chiar eu, voi sfâşia şi voi pleca; voi
lua şi nimeni nu îl va salva.
15 Voi merge şi mă voi întoarce la locul meu, până ei îşi vor
recunoaşte poticnirea şi vor căuta faţa mea; în nenorocirea
lor mă vor căuta devreme.
Capitolul 6
V
rana.
eniţi şi să ne întoarcem la DOMNUL; pentru că el a
sfâşiat şi tot el ne va vindeca; el a lovit şi tot el ne va lega
2 După două zile ne va înviora; în a treia ne va ridica şi vom
trăi înaintea feţei lui.
3 Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe
DOMNUL; ieşirea lui este pregătită ca dimineaţa; şi el va veni
la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.
4 ¶ Efraime, ce să îţi fac? Iudo, ce să îţi fac? Fiindcă bunătatea
voastră este ca un nor de dimineaţă, şi ca roua de dimineaţă
care trece.
5 De aceea i-am cioplit prin profeţi; i-am ucis prin cuvintele
gurii mele şi judecăţile tale sunt ca ieşirea luminii.
6 Fiindcă am dorit milă şi nu sacrificiu; şi cunoaşterea lui
Dumnezeu mai mult decât ofrande arse.
7 Dar ei, ca oameni, au călcat legământul; acolo s-au purtat
514
cu perfidie împotriva mea.
8 Galaad este o cetate a celor care lucrează nelegiuire şi este
pângărit cu sânge.
9 Şi precum cetele de tâlhari pândesc pe un om, tot astfel
ceata preoţilor se înţelege să ucidă pe cale, fiindcă ei lucrează
cu viclenie.
10 Am văzut un lucru groaznic în casa lui Israel; acolo este
curvia lui Efraim, Israel este pângărit.
11 De asemenea, Iudo, el a pus un seceriş pentru tine, când
am întors pe captivii poporului meu.
Capitolul 7
C ând am voit să vindec pe Israel, atunci nelegiuirea lui
Efraim a fost descoperită şi stricăciunea Samariei, fiind-
că ei fac înşelăciuni; şi hoţul intră şi ceata de tâlhari pradă
afară.
2 Şi ei nu iau aminte în inimile lor că eu îmi amintesc de toa-
tă stricăciunea lor; şi propriile lor fapte i-au înconjurat; ele
sunt înaintea feţei mele.
3 Ei înveselesc pe împărat cu stricăciunea lor, şi pe prinţi cu
minciunile lor.
4 Ei sunt toţi adulteri, ca un cuptor încălzit de brutar, el în-
cetează să se scoale după ce a frământat aluatul până ce este
dospit.
5 În ziua împăratului nostru, prinţii l-au îmbolnăvit cu bur-
dufuri de vin; el şi-a întins mâna cu batjocoritori.
6 Fiindcă ei şi-au pregătit inima ca un cuptor, în timp ce stă-
teau la pândă, brutarul lor doarme toată noaptea: dimineaţa
arde ca un foc arzând.
7 Ei toţi sunt fierbinţi ca un cuptor şi au mistuit pe judecă-
torii lor; toţi împăraţii lor au căzut; nici unul dintre ei nu
strigă către mine.
8 ¶ Efraim, el s-a amestecat printre popoare; Efraim este o
turtă neîntoarsă.
9 Străinii i-au mistuit tăria şi el nu ştie; da, peri cărunţi sunt
aici şi acolo pe el, totuşi el nu ştie.
10 Şi mândria lui Israel aduce mărturie înaintea feţei lui; iar
ei nu se întorc la DOMNUL Dumnezeul lor, nici nu îl caută
în ciuda tuturor acestor lucruri.
11 Efraim de asemenea este ca un porumbel nechibzuit fără
inimă; ei strigă către Egipt, merg la Asiria.
12 Când vor merge, eu îmi voi întinde plasa asupra lor; îi voi
doborî ca pe păsările cerului; îi voi pedepsi, precum a auzit
adunarea lor.
13 Vai lor! Pentru că au fugit de mine. Nimicire lor! Pentru
că au călcat legea împotriva mea; deşi i-am răscumpărat, to-
tuşi au vorbit minciuni împotriva mea.
14 Şi nu au strigat către mine cu inima lor, când urlau în
paturile lor; se adună pentru grâne şi vin şi se răzvrătesc îm-
potriva mea.
15 Deşi i-am înfăşurat şi le-am întărit braţele, totuşi îşi în-
chipuie ticăloşie împotriva mea.
16 Ei se întorc, dar nu la cel Preaînalt; ei sunt ca un arc înşe-
lător; prinţii lor vor cădea prin sabie din cauza furiei limbii
lor; aceasta va fi batjocura lor în ţara Egiptului.
Capitolul 8
P une trâmbiţa la gură. El va veni ca o acvilă împotriva
casei DOMNULUI, pentru că au călcat legământul meu
şi au păcătuit împotriva legii mele.
2 Israel va striga către mine: Dumnezeul meu, noi te
cunoaştem.
 Osea 10
3 Israel a lepădat ceea ce este bun; duşmanul îl va urmări.
4 Ei şi-au pus împăraţi, dar nu prin mine; au făcut prinţi fără
ca eu să ştiu; din argintul lor şi din aurul lor şi-au făcut idoli
ca să fie stârpiţi.
5 Viţelul tău, Samaria, te-a lepădat; mânia mea este aprin-
să împotriva lor; cât timp va fi până când vor ajunge la
nevinovăţie?
6 Fiindcă din Israel a fost şi aceasta; lucrătorul l-a făcut, de
aceea nu este Dumnezeu; dar viţelul Samariei va fi spart în
bucăţi.
7 Căci au semănat vânt şi vor secera vârtejul de vânt; nu are
spic; mugurele nu va da făină; şi dacă totuşi dă roadă, străi-
nii îl vor înghiţi.
8 ¶ Israel este înghiţit; acum printre neamuri ei vor fi ca un
vas în care nu este plăcere.
9 Fiindcă au urcat în Asiria, un măgar sălbatic, singur;
Efraim a angajat iubiţi.
10 Da, deşi au angajat printre naţiuni, acum îi voi aduna,
şi se vor întrista puţin timp din cauza poverii împăratului
prinţilor.
11 Pentru că Efraim a făcut multe altare pentru a păcătui,
altarele îi vor fi pentru a păcătui.
12 I-am scris lucrurile măreţe ale legii mele, dar erau socoti-
te ca un lucru străin.
13 Carne sacrifică ei pentru sacrificiile ofrandelor mele, şi o
mănâncă; dar DOMNUL nu le primeşte; acum îşi va aminti
nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor; ei se vor întoarce în
Egipt.
14 Fiindcă Israel a uitat pe Făcătorul lui şi construieşte tem-
ple; şi Iuda a înmulţit cetăţile întărite; dar eu voi trimite un
foc asupra cetăţilor lui şi acesta le va mistui palatele.
Capitolul 9
N u te bucura, Israele, săltând de veselie, ca alte popoare;
pentru că ai plecat curvind de la Dumnezeul tău, ai iu-
bit o răsplată în fiecare arie de grâu.
2 Aria şi teascul nu îi vor hrăni şi vinul nou îi va lipsi.
3 Ei nu vor locui în ţara DOMNULUI; ci Efraim se va întoar-
ce în Egipt şi vor mânca lucruri necurate în Asiria.
4 Nu vor aduce DOMNULUI ofrande de vin, nici nu îi vor fi
acestea plăcute; sacrificiile lor le vor fi ca pâinea jelitorilor;
toţi care mănâncă din ea se vor pângări; pentru că pâinea
lor, pentru sufletul lor, nu va intra în casa DOMNULUI.
5 Ce veţi face în ziua solemnă şi în ziua sărbătorii
DOMNULUI?
6 Fiindcă, iată, ei au plecat din cauza nimicirii; Egiptul îi
va aduna, Memfis îi va îngropa; urzicile vor stăpâni locurile
plăcute pentru argintul lor; spini vor fi în corturile lor.
7 Zilele cercetării au venit, zilele răsplătirii au venit; Israel
va cunoaşte aceasta; profetul este un prost, omul spiritual
este nebun, din cauza mulţimii nelegiuirilor tale şi a urii tale
mari.
8 Paznicul lui Efraim era cu Dumnezeul meu; dar profetul
este o capcană a unui păsărar în toate căile sale şi ură în casa
Dumnezeului său.
9 S-au corupt profund pe ei înşişi, ca în zilele din Ghibea; de
aceea el îşi va aminti de nelegiuirile lor, va cerceta păcatele
lor.
10 Am găsit pe Israel ca struguri în pustie; am văzut pe taţii
voştri ca pe întâiul rod al smochinului la prima recoltă; dar
ei au mers la Baal-Peor şi s-au consacrat acestei ruşini şi au
ajuns de urâciune ca şi lucrul lor iubit.
515
11 ¶ Cât despre Efraim, gloria lor va zbura ca o pasăre, de la
naştere şi din pântece şi de la concepere.
12 Deşi îşi cresc copiii, totuşi eu îi voi văduvi de ei, ca să nu
rămână nici un bărbat; da, vai de asemenea lor, când mă voi
depărta de ei!
13 Efraimul, precum am văzut Tirul, este sădit într-un loc
plăcut; dar Efraim îşi va aduce copiii înaintea ucigaşului.
14 Dă-le, DOAMNE! Ce le vei da? Dă-le un pântece sterp şi
sâni seci.
15 Toată stricăciunea lor este în Ghilgal; fiindcă acolo i-am
urât; pentru stricăciunea faptelor lor îi vor alunga din casa
mea, nu îi voi mai iubi; toţi prinţii lor sunt răzvrătiţi.
16 Efraim este lovit, rădăcina lor este uscată, rod nu vor adu-
ce; da, chiar dacă ar naşte, totuşi voi ucide rodul iubit al pân-
tecului lor.
17 Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu i-au dat ascul-
tare; şi ei vor fi rătăcitori printre naţiuni.
Capitolul 10
I srael este o viţă culeasă, aduce rod pentru el însuşi; con-
form cu mulţimea rodului său el a înmulţit altarele; con-
form cu bunătatea ţării lui ei au făcut chipuri frumoase.
2 Inima lor este împărţită; acum vor fi găsiţi vinovaţi; el le va
dărâma altarele, le va prăda chipurile.
3 Pentru că acum ei spun: Nu avem împărat, pentru că nu
ne-am temut de DOMNUL; ce să ne facă atunci un împărat?
4 Au rostit cuvinte, jură fals când fac un legământ; astfel ju-
decata răsare precum cucuta în brazdele ogorului.
5 Locuitorii Samariei se vor teme din cauza viţeilor din Bet-
Aven; fiindcă poporul lui va jeli pentru el, şi preoţii lui, care
s-au bucurat de el, vor jeli pentru gloria lui, pentru că s-a
depărtat de la el.
6 Va fi de asemenea dus în Asiria ca dar împăratului Iareb;
Efraim va primi ruşine şi Israel se va ruşina de propriul lui
sfat.
7 Cât despre Samaria, împăratul ei este stârpit ca spuma pe
apă.
8 De asemenea locurile înalte din Aven, păcatul lui Israel,
vor fi distruse; spinul şi mărăcinul vor veni pe altarele lor;
iar ei vor spune munţilor: Acoperiţi-ne; şi dealurilor: Cădeţi
peste noi.
9 ¶ Israele, tu ai păcătuit din zilele Ghibei; acolo au stat în
picioare; bătălia în Ghibea împotriva copiilor nelegiuirii nu
i-a ajuns.
10 Este dorinţa mea să îi pedepsesc; şi popoarele se vor aduna
împotriva lor, când se vor lega în cele două brazde ale lor.
11 Şi Efraim este ca o viţea învăţată şi îi place să treiere grâne-
le; dar eu am trecut peste gâtul ei frumos; voi face pe Efraim
să călărească; Iuda va ara şi Iacov îi va sparge brazdele.
12 Semănaţi pentru voi înşivă în dreptate, seceraţi în milă,
desţeleniţi-vă pământul; fiindcă este timpul să căutaţi pe
DOMNUL , până va veni el şi va ploua dreptate peste voi.
13 Aţi arat stricăciune, aţi secerat nelegiuire; aţi mâncat ro-
dul minciunilor; pentru că te-ai încrezut în calea ta, în mul-
ţimea oamenilor tăi puternici.
14 De aceea un tumult se va ridica în poporul tău şi toate
cetăţuile tale vor fi prădate, precum Şalman a prădat Bet-
Arbelul în ziua bătăliei; mama a fost zdrobită în bucăţi peste
copiii ei.
15 Astfel vă va face Betelul din cauza stricăciunii voastre
mari; într-o dimineaţă împăratul lui Israel va fi stârpit cu
desăvârşire.
 Osea 14
Capitolul 11
C ând Israel era copil, l-am iubit, şi am chemat pe fiul
meu din Egipt.
2 Precum ei i-au chemat, astfel au plecat de la ei; au sacrificat
Baalilor şi au ars tămâie chipurilor cioplite.
3 Pe Efraim l-am învăţat de asemenea să meargă, luându-i de
braţe; dar nu au cunoscut că eu i-am vindecat.
4 I-am tras cu funii omeneşti, cu legături de iubire; şi le-
am fost ca cei ce ridică jugul de pe fălcile lor şi le-am pus
mâncare.
5 El nu se va întoarce în ţara Egiptului, ci asirianul va fi îm-
păratul lui, pentru că au refuzat să se întoarcă.
6 Şi sabia va rămâne peste cetăţile lui şi va mistui ramurile
lui şi le va mânca, din cauza propriilor sfaturi.
7 Şi poporul meu înclină a da înapoi de la mine; deşi ei
i-au chemat la cel Preaînalt, nici măcar unul nu a voit să îl
înalţe.
8 ¶ Cum să renunţ la tine, Efraime? Cum să te dau, Israele?
Cum să te fac precum Adma? Cum să te pun ca Ţeboimul?
Inima mea s-a întors în mine, pocăinţele mele s-au aprins.
9 Nu voi împlini încrâncenarea mâniei mele, nu mă voi în-
toarce să nimicesc pe Efraim; pentru că eu sunt Dumnezeu,
şi nu om; Cel Sfânt în mijlocul tău; şi nu voi intra în cetate.
10 Ei vor umbla după DOMNUL; el va răcni ca un leu; când
va răcni, atunci copiii de la vest vor tremura.
11 Vor tremura ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din
ţara Asiriei; şi îi voi pune în casele lor, spune DOMNUL .
12 Efraim mă înconjoară cu minciuni şi casa lui Israel cu
înşelăciune; totuşi Iuda stăpâneşte cu Dumnezeu şi este cre-
dincios împreună cu sfinţii.
Capitolul 12
E fraim se hrăneşte cu vânt şi urmăreşte vântul de est;
zilnic înmulţeşte minciuni şi pustiire; şi ei fac un legă-
mânt cu asirienii, şi untdelemnul este dus în Egipt.
2 DOMNUL are de asemenea o ceartă cu Iuda şi va pedepsi pe
Iacob conform căilor lui; conform faptelor lui îi va răsplăti.
3 În pântece el a apucat de călcâi pe fratele său şi prin tăria
lui a avut putere cu Dumnezeu;
4 Da, a avut putere asupra îngerului şi a învins; el a plâns şi
i-a făcut cerere; l-a găsit în Betel şi acolo a vorbit cu noi;
5 Chiar DOMNUL Dumnezeul oştirilor; DOMNUL este
amintirea lui.
6 De aceea întoarce-te la Dumnezeul tău, păzeşte mila şi ju-
decata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău continuu.
7 ¶ Efraim este un comerciant, balanţele înşelăciunii sunt în
mâna lui; îi place să oprime.
8 Şi Efraim a spus: Totuşi m-am îmbogăţit, mi-am găsit ave-
re; în toate muncile mele ei nu vor găsi nici o nelegiuire în
mine care să fie păcat.
9 Şi eu care sunt DOMNUL Dumnezeul tău din ţara Egiptului
te voi face totuşi să locuieşti în corturi, ca în zilele sărbătorii
solemne.
10 Am vorbit de asemenea prin profeţi şi am înmulţit viziuni
şi am folosit asemănări prin serviciul profeţilor.
11 Este nelegiuire în Galaad? Într-adevăr ei sunt deşertăciu-
ne; în Ghilgal sacrifică tauri; da, altarele lor sunt ca morma-
ne în brazdele ogorului.
12 Şi Iacob a fugit în ţara Siriei şi Israel a servit pentru o so-
ţie, şi pentru o soţie a păzit oi.
13 Şi printr-un profet, DOMNUL l-a scos pe Israel din Egipt
şi printr-un profet a fost păstrat.
516
14 Efraim l-a provocat amar la mânie; de aceea va lăsa sân-
gele lui asupra lui, şi ocara lui, Domnul său, o va întoarce la
el.
Capitolul 13
C and Efraim a vorbit tremurând, el s-a înălţat în Israel;
dar când s-a făcut vinovat prin Baal, a murit.
2 Şi acum ei păcătuiesc tot mai mult, şi şi-au făcut imagini
turnate din argintul lor şi idoli conform cu propria lor în-
ţelegere, toate acestea fiind lucrarea meşteşugarilor; ei spun
despre ele: Oamenii care sacrifică să sărute viţei.
3 De aceea vor fi ca norul de dimineaţă şi ca roua dimineţii
care trece repede, ca pleava care este împinsă din arie de vâr-
tejul de vânt şi ca fumul din horn.
4 Totuşi eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău din ţara Egiptului
şi tu nu vei cunoaşte alt dumnezeu decât pe mine; fiindcă nu
este salvator în afară de mine.
5 ¶ Eu te-am cunoscut în pustie, în ţara cu secetă mare.
6 După păşunea lor, s-au săturat; au fost săturaţi şi inima li
s-a înălţat; de aceea m-au uitat.
7 De aceea le voi fi ca un leu, ca un leopard pe cale îi voi
privi,
8 Îi voi întâmpina ca o ursoaică lipsită de puii ei şi voi sfâşia
grăsimea inimii lor, şi acolo îi voi devora ca un leu; fiara săl-
batică îi va sfâşia.
9 ¶ Israele, tu te-ai nimicit pe tine însuţi; dar în mine este
ajutorul tău.
10 Eu voi fi împăratul tău, unde este vreun altul care să te
salveze în toate cetăţile tale? Şi judecătorii tăi despre care ai
spus: Dă-mi un împărat şi prinţi?
11 Ţi-am dat un împărat în mânia mea şi l-am luat în furia
mea.
12 Nelegiuirea lui Efraim este legată; păcatul lui este ascuns.
13 Întristările unei femei în travaliu vor veni peste el; el este
un fiu neînţelept; fiindcă nu ar trebui să stea mult în locul
naşterii copiilor.
14 Îi voi răscumpăra din puterea mormântului, îi voi răs-
cumpăra din moarte. Moarte, eu voi fi plăgile tale; mormân-
tule, voi fi nimicirea ta; pocăinţa va fi ascunsă de ochii mei.
15 Deşi este roditor între fraţii lui, un vânt de est va veni,
vântul DOMNULUI se va ridica din pustie şi izvorul lui se
va usca şi fântâna lui va seca; el va prăda tezaurul tuturor
vaselor plăcute.
16 Samaria va fi pustiită; pentru că s-a răzvrătit împo-
triva Dumnezeului ei; vor cădea prin sabie; pruncii lor
vor fi zdrobiţi în bucăţi şi femeile lor însărcinate vor fi
spintecate.
Capitolul 14
I sraele, întoarce-te la DOMNUL Dumnezeul tău; pentru
că ai căzut prin nelegiuirea ta.
2 Luaţi cu voi cuvinte şi întoarceţi-vă la DOMNUL; spuneţi-i:
Înlătură toată nelegiuirea şi primeşte-ne cu har; astfel vom
aduce din nou viţei buzelor noastre.
3 Aşur nu ne va salva; nu vom călări pe cai; nici nu vom mai
spune lucrării mâinilor noastre: Voi sunteţi dumnezeii noş-
tri; fiindcă în tine, cel fără tată, găseşte milă.
4 ¶ Voi vindeca decăderea lor, îi voi iubi din abundenţă; căci
mânia mea s-a întors de la el.
5 Voi fi ca roua pentru Israel; el va creşte precum crinul şi va
prinde rădăcini precum Libanul.
6 Ramurile lui se vor întinde şi frumuseţea lui va fi ca
 Ioel 2
măslinul şi mirosul lui ca Libanul.
7 Cei ce locuiesc sub umbra lui se vor întoarce; se vor înviora
precum grânele şi vor creşte precum viţa, amintirea mirosu-
lui lor va fi ca a vinului din Liban.
8 Efraim va spune: Ce mai am eu a face cu idolii? Eu l-am
… Ioel …
Capitolul 1
C uvântul DOMNULUI care a venit la Ioel, fiul lui
Petuel.
2 Ascultaţi aceasta, voi bătrânilor, şi deschideţi urechea, voi
toţi locuitorii ţării. A fost aceasta în zilele voastre sau în zi-
lele taţilor voştri?
3 Spuneţi copiilor voştri despre aceasta şi copiii voştri să
spună copiilor lor şi copiii lor unei alte generaţii.
4 Ceea ce a lăsat forfecarul a mâncat lăcusta; şi ceea ce a
lăsat lăcusta a mâncat muşiţa; şi ce a lăsat muşiţa a mâncat
omida.
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi; şi urlaţi, toţi băutorii de
vin, din cauza vinului nou; pentru că vă este luat de la gură.
6 Căci o naţiune s-a ridicat asupra ţării mele, puternică şi
fără număr, a cărei dinţi sunt dinţi de leu şi are măselele
unui leu mare.
7 El mi-a risipit via şi mi-a cojit smochinul; l-a curăţat de tot
şi l-a lepădat: ramurile lui au devenit albe.
8 ¶ Plânge-te ca o fecioară încinsă cu pânză de sac pentru
soţul tinereţii ei.
9 Darul de mâncare şi darul de băutură este stârpit din casa
DOMNULUI; preoţii, servitorii DOMNULUI, jelesc.
10 Câmpia este risipită, pământul jeleşte; pentru că grânele
sunt risipite; vinul nou a secat, untdelemnul lâncezeşte.
11 Ruşinaţi-vă, agricultorilor; urlaţi, viticultorilor, pentru
grâu şi pentru orz; pentru că secerişul câmpului a pierit.
12 Via s-a uscat şi smochinul lâncezeşte; rodiul, palmierul
de asemenea şi mărul, toţi copacii câmpului sunt uscaţi;
pentru că bucuria a secat, departe de fiii oamenilor.
13 Încingeţi-vă şi plângeţi, preoţilor; urlaţi, servitorii altaru-
lui; veniţi, culcaţi-vă toată noaptea în pânză de sac, servitorii
Dumnezeului meu; pentru că darul de mâncare şi darul de
băutură au fost oprite de la casa Dumnezeului vostru.
14 ¶ Sfinţiţi un post, anunţaţi o adunare solemnă, adu-
naţi pe bătrâni şi pe toţi locuitorii ţării la casa DOMNULUI
Dumnezeului vostru şi strigaţi către DOMNUL:
15 Vai de această zi! pentru că ziua DOMNULUI este aproape
şi va veni ca o nimicire de la cel Atotputernic.
16 Nu este hrana luată dinaintea ochilor noştri, da, bucuria
şi veselia din casa Dumnezeului nostru?
17 Sămânţa este putrezită sub bulgării ei; grânarele sunt pus-
tiite, hambarele sunt dărâmate; căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc, pentru că
nu au păşune; da, turmele de oi sunt pustiite.
19 DOAMNE , către tine voi striga; pentru că focul a mistuit
păşunile pustiei şi flacăra a ars toţi copacii câmpului.
517
auzit şi l-am privit; eu sunt ca un brad verde. Din mine vine
rodul tău.
9 Cine este înţelept şi va înţelege acestea? Priceput şi le va cu-
noaşte? Căci căile DOMNULUI sunt drepte şi cei drepţi vor
umbla în ele; dar călcătorii de lege vor cădea pe ele.
20 Fiarele câmpului de asemenea strigă către tine; pentru că
râurile de apă au secat şi focul a mistuit păşunile pustiei.
Capitolul 2
S unaţi din trâmbiţă în Sion şi sunaţi alarma pe muntele
meu cel sfânt; să tremure toţi locuitorii ţării, pentru că
ziua DOMNULUI vine, pentru că este aproape;
2 O zi de întuneric şi de întunecime, o zi cu nori şi de întune-
ric gros; ca dimineaţa revărsată peste munţi; un popor mare
şi puternic; nu a fost vreodată asemenea, nici nu va mai fi
după el, în anii multor generaţii.
3 Un foc mistuie înaintea lor; şi în spatele lor o flacără arde;
ţara este ca grădina Edenului înaintea lor şi în spatele lor o
pustie părăsită; da, şi nimic nu le va scăpa.
4 Înfăţişarea lor este ca înfăţişarea cailor; şi ca nişte călăreţi,
astfel vor alerga.
5 Vor sări ca zgomotul carelor pe vârfurile munţilor, ca zgo-
motul flăcării de foc care mistuie paiele, ca un popor puter-
nic desfăşurat pentru bătălie.
6 Înaintea feţei lor popoarele vor fi mult chinuite; toate feţele
se vor înnegri.
7 Ei vor alerga precum războinicii; vor urca pe zid ca bărba-
ţii de război; şi vor mărşălui fiecare pe căile lui şi nu vor rupe
rândurile lor;
8 Nici nu se împing unul pe altul; fiecare va merge pe cărarea
lui; şi când vor cădea pe sabie, nu vor fi răniţi.
9 Vor alerga încoace şi încolo în cetate; vor alerga pe zid, vor
urca pe case; ca un hoţ vor intra pe ferestre.
10 Pământul se va zgudui înaintea lor; cerurile vor tremu-
ra; soarele şi luna vor fi întunecate şi stelele îşi vor retrage
strălucirea;
11 Şi DOMNUL va face să răsune vocea lui înaintea arma-
tei sale; pentru că tabăra lui este foarte mare; pentru că este
puternic cel care împlineşte cuvântul său; pentru că ziua
DOMNULUI este mare şi foarte înfricoşătoare; şi cine o poa-
te suporta?
12 ¶ De aceea chiar acum, spune DOMNUL , întoarceţi-vă la
mine cu toată inima voastră şi cu post şi cu plâns şi cu jale;
13 Şi sfâşiaţi-vă inima, şi nu hainele, şi întoarceţi-vă la
DOMNUL Dumnezeul vostru; pentru că el este cu har şi mi-
lostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate şi se pocăieşte
de rău.
14 Cine ştie dacă el nu se va întoarce şi nu se va pocăi şi nu
va lăsa o binecuvântare după el; un dar de mâncare şi un dar
de băutură pentru DOMNUL Dumnezeul vostru?
15 Sunaţi trâmbiţa în Sion, sfinţiţi un post, proclamaţi o
 Ioel 3
adunare solemnă;
16 Adunaţi poporul, sfinţiţi adunarea, strângeţi pe bătrâni,
adunaţi copiii şi pe cei care sug la sâni; să iasă mirele din ca-
mera lui şi mireasa din cămăruţa ei.
17 Preoţii, servitorii DOMNULUI, să plângă între portic şi
altar şi să spună: Cruţă pe poporul tău, DOAMNE şi nu da
moştenirea ta ocărârii, ca păgânii să stăpânească asupra lor,
pentru a spune ei printre popoare: Unde este Dumnezeul
lor?
18 ¶ Atunci DOMNUL va fi gelos pentru ţara lui şi va avea
milă de poporul său.
19 Da, DOMNUL va răspunde şi va spune poporului său:
Iată, eu vă voi trimite grâne şi vin şi untdelemn şi vă veţi să-
tura cu ele; şi nu vă voi mai face de ocară printre păgâni;
20 Ci voi îndepărta mult de la voi armata de la nord şi o voi
alunga într-o ţară stearpă şi pustie, cu faţa spre marea de est
şi cu spatele spre marea de vest, şi putoarea lui se va ridica şi
mirosul lui urât se va urca, pentru că a făcut lucruri mari.
21 Nu te teme, ţară; fii veselă şi bucură-te; pentru că DOMNUL
va face lucruri mari.
22 Nu vă temeţi, voi vite ale câmpului: pentru că păşunile
pustiei înverzesc, pentru că pomul îşi poartă rodul, smochi-
nul şi viţa îşi dau tăria.
23 Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, şi bucuraţi-vă în DOMNUL
Dumnezeul vostru, pentru că el v-a dat ploaia timpurie cu
măsură şi va face să cadă pentru voi ploaia, ploaia timpurie
şi ploaia târzie în luna întâi.
24 Şi ariile vor fi pline de grâu şi presele se vor revărsa de vin
şi de untdelemn.
25 Şi vă voi da înapoi anii pe care i-a mâncat lăcusta, muşiţa
şi omida şi forfecarul, armata mea cea mare pe care am tri-
mis-o printre voi.
26 Şi veţi mânca în abundenţă şi vă veţi sătura şi veţi lăuda
numele DOMNULUI Dumnezeul vostru, care a lucrat minu-
nat cu voi; şi poporul meu nu se va ruşina niciodată.
27 Şi veţi cunoaşte că sunt în mijlocul lui Israel şi că eu sunt
DOMNUL Dumnezeul vostru şi nici un altul; şi poporul meu
nu se va ruşina niciodată.
28 ¶ Şi după aceea se va întâmpla că voi turna duhul meu
peste toată făptura; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi,
bătrânii voştri vor visa vise, tinerii voştri vor avea viziuni;
29 Şi de asemenea, în acele zile, voi turna duhul meu peste
servitori şi peste servitoare.
30 Şi voi arăta minuni în ceruri şi pe pământ: sânge şi foc şi
stâlpi de fum.
31 Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte
ca ziua cea mare şi înfricoşătoare a DOMNULUI să vină.
32 Şi se va întâmpla, că oricine va chema numele DOMNULUI
va fi scăpat; pentru că în muntele Sionului şi în Ierusalim va
fi scăpare, precum a spus DOMNUL , şi în rămăşiţa pe care
DOMNUL o va chema.
Capitolul 3
F iindcă, iată, în acele zile şi în acel timp, când voi în-
toarce pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
518
2 Voi aduna de asemenea toate naţiunile şi le voi coborî în
valea lui Iosafat şi acolo voi intra la judecată cu ele pentru
poporul meu şi pentru moştenirea mea Israel, pe care ei l-au
împrăştiat printre naţiuni şi au împărţit ţara mea.
3 Şi au aruncat sorţi pentru poporul meu; şi au dat un băiat
pentru o curvă şi au vândut o fată pentru vin ca să bea.
4 Da, şi ce aveţi voi a face cu mine, Tirule şi Sidonule, şi toate
ţinuturile Palestinei? Doriţi să îmi întoarceţi o răsplată? Şi
dacă mă răsplătiţi, repede şi în grabă vă voi întoarce răsplata
voastră asupra capului vostru;
5 Pentru că aţi luat argintul meu şi aurul meu şi aţi dus în
templele voastre lucrurile mele bune şi plăcute;
6 De asemenea aţi vândut pe copiii lui Iuda şi pe copiii
Ierusalimului grecilor, ca să îi îndepărtaţi mult de graniţa
lor.
7 Iată, îi voi ridica din locul în care i-aţi vândut şi voi întoar-
ce răsplata voastră asupra capului vostru;
8 Şi voi vinde pe fiii voştri şi pe fiicele voastre în mâna copii-
lor lui Iuda şi ei îi vor vinde sabeenilor, unui popor îndepăr-
tat; pentru că DOMNUL a vorbit aceasta.
9 ¶ Rostiţi aceasta printre neamuri: Pregătiţi războiul, tre-
ziţi pe războinici, să se apropie şi să se urce toţi bărbaţii de
război;
10 Bateţi fiarele voastre de plug în săbii şi prăjinile voastre de
curăţat pomi în suliţe; cel slab să spună: Sunt tare.
11 Adunaţi-vă şi veniţi, voi toţi păgânii, strângeţi-vă îm-
preună de jur împrejur; acolo coboară-i pe războinicii tăi,
DOAMNE .
12 Păgânii să fie treziţi şi să urce la valea lui Iosafat; pentru că
acolo voi şedea, ca să judec pe toţi păgânii de jur împrejur.
13 Puneţi secera, pentru că secerişul este copt; veniţi, cobo-
râţi; pentru că presa este plină, teascurile se revarsă; pentru
că mare este stricăciunea lor.
14 Mulţimi, mulţimi în valea hotărârii; pentru că ziua
DOMNULUI este aproape în valea hotărârii.
15 Soarele şi luna se vor întuneca şi stelele îşi vor retrage
strălucirea.
16 DOMNUL de asemenea va răcni din Sion şi va face să ră-
sune vocea lui din Ierusalim; şi cerurile şi pământul se vor
cutremura; dar DOMNUL va fi speranţa poporului său şi tă-
ria copiilor lui Israel.
17 Astfel veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vos-
tru locuind în Sion, muntele meu sfânt; atunci Ierusalimul
va fi sfânt şi acolo străinii nu vor mai trece prin el.
18 ¶ Şi se va întâmpla în acea zi că munţii vor picura vin nou
şi dealurile vor curge cu lapte şi toate râurile lui Iuda vor
curge cu ape şi o fântână va ieşi din casa DOMNULUI şi va
uda valea Sitimului.
19 Egiptul va fi o pustie şi Edomul va fi o pustie părăsită,
din cauza violenţei împotriva copiilor lui Iuda, deoarece au
vărsat sânge nevinovat în ţara lor.
20 Dar Iuda va locui pentru totdeauna şi Ierusalimul din ge-
neraţie în generaţie.
21 Fiindcă voi curăţi sângele lor pe care nu l-am curăţit, fi-
indcă DOMNUL locuieşte în Sion.
 … Amos …
Capitolul 1
C uvintele lui Amos, care era dintre stăpânii de oi din
Tecoa, pe care le-a văzut, referitor la Israel, în zilele lui
Ozia, împăratul lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui
Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului.
2 Şi a spus: DOMNUL va răcni din Sion şi va face vocea lui să
răsune din Ierusalim; şi locuinţele păstorilor vor jeli şi vâr-
ful Carmelului se va veşteji.
3 ¶ Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale
Damascului şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui;
pentru că au treierat Galaadul cu unelte de vânturat, de fier;
4 Dar voi trimite un foc în casa lui Hazael, care va mistui
palatele lui Ben-Hadad.
5 Voi frânge de asemenea zăvorul Damascului şi voi stâr-
pi locuitorul din câmpia Aven; şi din casa Edenului pe cel
care ţine sceptrul; şi poporul Siriei va merge în captivitate la
Chir, spune DOMNUL .
6 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale Gazei şi
pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui; pentru că au dus
în captivitate pe toţi captivii, ca să îi dea Edomului;
7 Dar voi trimite un foc pe zidul Gazei care îi va mistui
palatele;
8 Şi voi stârpi pe locuitorul din Asdod; şi din Ascalon, pe
cel care ţine sceptrul şi îmi voi întoarce mâna împotriva
Ecronului; şi rămăşiţa filistenilor va pieri, spune Domnul
DUMNEZEU.
9 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale Tirului
şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui; pentru că au
dat Edomului pe toţi captivii şi nu şi-au amintit legământul
frăţesc;
10 De aceea voi trimite un foc pe zidul Tirului, care îi va
mistui palatele.
11 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale Edomului
şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui; pentru că a ur-
mărit pe fratele său cu sabia şi a lepădat toată mila şi mânia
lui a sfâşiat neîncetat şi şi-a ţinut mânia pentru totdeauna;
12 Dar voi trimite un foc peste Teman, care va mistui pala-
tele Boţrei.
13 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale fiilor lui
Amon şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lor; pentru
că au spintecat femeile însărcinate din Galaad, ca să îşi lăr-
gească graniţa;
14 Dar voi aprinde un foc în zidul Rabei şi acesta îi va mis-
tui palatele, cu strigăte în ziua de bătălie, cu furtună în ziua
vârtejului de vânt;
15 Şi împăratul lor va merge în captivitate, el şi prinţii lui
împreună, spune DOMNUL .
Capitolul 2
A stfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale
Moabului şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui;
pentru că a ars oasele împăratului Edomului până le-a făcut
var;
2 Dar voi trimite un foc asupra Moabului şi acesta va mistui
palatele Cheriotului; şi Moabul va muri cu tumult, cu strigă-
te şi cu sunetul trâmbiţei;
3 Şi voi stârpi pe judecător din mijlocul lui şi voi ucide pe toţi
prinţii lui împreună cu el, spune DOMNUL .
519
4 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale lui Iuda
şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui; pentru că au
dispreţuit legea DOMNULUI şi nu au păzit poruncile lui, iar
minciunile lor, după care au umblat taţii lor, i-au făcut să
rătăcească;
5 Dar voi trimite un foc asupra lui Iuda şi acesta va mistui
palatele Ierusalimului.
6 Astfel spune DOMNUL: Pentru trei fărădelegi ale lui Israel
şi pentru patru, nu voi întoarce pedeapsa lui; pentru că au
vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel sărac pentru o
pereche de încălţăminte;
7 Care doresc cu ardoare ţărâna pământului de pe capul
săracilor şi abat calea celor blânzi; şi un bărbat şi tatăl lui
vor intra la aceeaşi fecioară, pentru a pângări numele meu
sfânt;
8 Şi se culcă pe haine puse pentru a fi garanţie, lângă fiecare
altar, şi beau vinul celor condamnaţi în casa dumnezeilor
lor.
9 ¶ Totuşi eu am nimicit pe amorit dinaintea lor, a cărui
înălţime era ca înălţimea cedrilor şi era tare ca stejarii; to-
tuşi i-am nimicit rodul de deasupra şi rădăcinile lui de
dedesubt.
10 De asemenea v-am adus din ţara Egiptului şi v-am condus
patruzeci de ani prin pustie, ca să stăpâniţi ţara amoritului.
11 Şi am ridicat profeţi dintre fiii voştri şi nazirei dintre tine-
rii voştri. Nu este aceasta chiar aşa, copii ai lui Israel? spune
DOMNUL .
12 Dar voi aţi dat nazireilor să bea vin; şi aţi poruncit profe-
ţilor, spunând: Nu profeţiţi.
13 Iată, sunt apăsat sub voi, precum o căruţă, plină de snopi,
este apăsată.
14 De aceea fuga va pieri de la cel iute şi cel tare nu îşi va în-
tări forţa, nici războinicul nu se va elibera pe el însuşi;
15 Nici cel ce mânuieşte arcul nu va sta în picioare; şi cel iute
de picior nu se va elibera; nici cel care călăreşte pe cal nu se
va elibera pe el însuşi.
16 Şi cel curajos printre războinici va fugi gol în acea zi, spu-
ne DOMNUL .
Capitolul 3
A scultaţi acest cuvânt pe care DOMNUL l-a vorbit
împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii
familii pe care am adus-o din ţara Egiptului, spunând:
2 Doar pe voi v-am cunoscut dintre toate familiile pământu-
lui; de aceea vă voi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
3 Pot doi să meargă împreună, fără să se fi învoit?
4 Va răcni un leu în pădure când nu are pradă? Va striga un
leu tânăr din vizuina lui, dacă nu a prins nimic?
5 Poate o pasăre să cadă într-o cursă pe pământ, când nu este
laţ pentru ea? Va trage cineva cursa de pe pământ, fără să fi
prins nimic?
6 Se va suna din trâmbiţă în cetate fără ca poporul să se tea-
mă? Va fi vreun rău într-o cetate fără ca DOMNUL să îl fi
făcut?
7 Într-adevăr Domnul DUMNEZEU nu va face nimic fără să
îşi reveleze sfatul său servitorilor săi, profeţii.
8 Leul a răcnit, cine nu se va teme? Domnul DUMNEZEU a
vorbit, cine poate să nu profeţească?
 Amos 5
9 ¶ Vestiţi în palatele din Asdod şi în palatele din ţara
Egiptului şi spuneţi: Adunaţi-vă pe munţii Samariei şi pri-
viţi marile tumulturi din mijlocul ei şi pe cei oprimaţi din
mijlocul ei.
10 Fiindcă ei nu ştiu să lucreze drept, spune DOMNUL , cei
care strâng violenţa şi jefuirea în palatele lor.
11 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Un potrivnic
va fi de jur împrejurul ţării; şi el îţi va doborî puterea şi pala-
tele tale vor fi prădate.
12 Astfel spune DOMNUL: Precum păstorul scoate din gura
leului două picioare sau o bucată dintr-o ureche; tot astfel
vor fi scoşi, copiii lui Israel, care locuiesc în Samaria în colţul
patului şi în Damasc pe un divan.
13 Ascultaţi şi mărturisiţi în casa lui Iacob, spune Domnul
DUMNEZEU, Dumnezeul oştirilor:
14 Că în ziua în care voi cerceta fărădelegile lui Israel asupra
lui, voi cerceta de asemenea altarele din Betel; şi coarnele
altarului vor fi retezate şi vor cădea la pământ.
15 Şi voi lovi casa de iarnă împreună cu casa de vară; şi ca-
sele de fildeş vor pieri şi casele mari vor avea sfârşit, spune
DOMNUL .
Capitolul 4
A scultaţi acest cuvânt, voi, vaci din Basan, care sun-
teţi pe muntele Samariei care asupresc pe săraci, care
zdrobesc pe nevoiaşi, care spun stăpânilor lor: Aduceţi şi să
bem.
2 Domnul DUMNEZEU a jurat pe sfinţenia sa, că, iată, vor
veni zilele asupra voastră, în care el vă va duce cu cârlige şi
posteritatea voastră cu cârlige pentru peşti.
3 Şi veţi ieşi la spărturi, fiecare drept înaintea sa; şi le veţi
arunca în palat, spune DOMNUL .
4 Veniţi la Betel şi încălcaţi legea; la Ghilgal înmulţiţi fără-
delegea; şi aduceţi sacrificiile voastre în fiecare dimineaţă şi
zeciuielile voastre după trei ani;
5 Şi oferiţi un sacrificiu de mulţumire cu dospeală şi rostiţi şi
vestiţi ofrande de bunăvoie; pentru că aceasta vă place, copii
ai lui Israel, spune Domnul DUMNEZEU.
6 ¶ Şi eu v-am dat de asemenea curăţie a dinţilor în toate ce-
tăţile voastre şi lipsă de pâine în toate locurile voastre; totuşi
nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL .
7 Şi de asemenea am oprit ploaia de la voi, când nu mai erau
decât trei luni până la seceriş; şi am făcut să plouă peste o
cetate şi am făcut să nu plouă peste altă cetate; peste o bucată
de câmp a plouat şi bucata peste care nu a plouat, s-a uscat.
8 Astfel, două sau trei cetăţi rătăceau spre o singură cetate,
pentru a bea apă, dar nu s-au săturat; totuşi nu v-aţi întors la
mine, spune DOMNUL .
9 V-am lovit cu tăciune în grâu şi cu mană, când grădinile
voastre şi viile voastre şi smochinii voştri şi măslinii voştri
s-au înmulţit, forfecarul le-a devorat; totuşi nu v-aţi întors la
mine, spune DOMNUL .
10 Am trimis printre voi ciuma, după felul celei din Egipt; pe
tinerii voştri i-am ucis cu sabia şi v-am luat caii; şi am făcut
să se ridice putoarea în taberele voastre până la nările voas-
tre; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL .
11 Am răsturnat pe unii dintre voi, cum a răsturnat
Dumnezeu Sodoma şi Gomora, şi aţi fost ca un tăciune smuls
din foc; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL .
12 De aceea astfel îţi voi face, Israele; şi pentru că îţi voi face
astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele.
13 Căci, iată, cel care formează munţii şi creează vântul şi
520
face cunoscut omului care este gândul lui, care face dimi-
neaţa întuneric şi calcă pe înălţimile pământului, DOMNUL ,
Dumnezeul oştirilor, acesta este numele lui.
Capitolul 5
A scultaţi acest cuvânt, pe care îl înalţ împotriva voas-
tră, o plângere, casă a lui Israel.
2 Fecioara lui Israel a căzut; ea nu se va mai ridica; este pără-
sită pe pământul ei; nu este nimeni să o ridice.
3 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cetatea care
ieşea cu o mie va lăsa o sută şi cea care ieşea cu o sută va lăsa
zece, pentru casa lui Israel.
4 ¶ Pentru că astfel spune DOMNUL , casei lui Israel: Căutaţi-
mă şi veţi trăi;
5 Dar nu căutaţi Betelul, nici nu intraţi în Ghilgal şi nu tre-
ceţi la Beer-Şeba; pentru că Ghilgalul va fi dus negreşit în
captivitate şi Betelul va ajunge de nimic.
6 Căutaţi pe DOMNUL şi veţi trăi; ca nu cumva să izbuc-
nească el ca focul în casa lui Iosif şi să o mistuie şi să nu fie
nimeni să îl stingă în Betel.
7 Voi care întoarceţi judecata în pelin şi lăsaţi deoparte
dreptatea la pământ,
8 Căutaţi pe cel care face cele şapte stele şi Orionul şi pre-
face umbra morţii în dimineaţă şi întunecă ziua cu noap-
te; care cheamă apele mării şi le toarnă pe faţa pământului:
DOMNUL este numele său;
9 Care întăreşte pe cel prădat împotriva celui tare, astfel în-
cât cel prădat va veni împotriva fortăreţei.
10 Ei urăsc pe cel care îi mustră la poartă şi detestă pe cel
care vorbeşte cu integritate.
11 Întrucât aşa cum călcarea voastră în picioare este peste
sărac şi luaţi de la el sarcini de grâu, aţi zidit case din piatră
cioplită, dar nu veţi locui în ele; aţi sădit vii plăcute, dar nu
veţi bea vin din ele.
12 Fiindcă eu cunosc multele voastre fărădelegi şi păcatele
voastre mari, ei chinuie pe cel drept, iau mită şi abat de la
dreptul lor pe cei săraci la poartă.
13 De aceea, cel prudent va tăcea în acel timp; pentru că este
un timp rău.
14 Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi; şi astfel DOMNUL
Dumnezeul oştirilor va fi cu voi, precum aţi spus.
15 Urâţi răul şi iubiţi binele şi întemeiaţi judecata la poartă;
poate că DOMNUL Dumnezeul oştirilor va fi cu har către
rămăşiţa lui Iosif.
16 ¶ De aceea DOMNUL Dumnezeul oştirilor, Domnul, spu-
ne astfel: Bocet va fi în toate străzile; şi ei vor spune pe toate
drumurile mari: Vai! Vai! şi vor chema pe agricultor la jelire
şi pe cei iscusiţi la plângere la bocire.
17 Şi în toate viile va fi bocet, fiindcă voi trece prin mijlocul
tău, spune DOMNUL .
18 Vai vouă care doriţi ziua DOMNULUI! Ce este ea pentru
voi? Ziua DOMNULUI este întuneric şi nu lumină.
19 Ca şi cum un om ar fugi de un leu şi un urs l-ar întâlni;
sau ar intra în casă şi şi-ar sprijini mâna de perete şi un şarpe
l-ar muşca.
20 Nu va fi ziua DOMNULUI întuneric şi nu lumină? Chiar
foarte întuneric şi fără strălucire în ea?
21 ¶ Urăsc, dispreţuiesc zilele voastre de sărbătoare şi nu voi
mirosi aromă dulce la adunările voastre solemne.
22 Deşi îmi oferiţi ofrande arse şi darurile voastre de mân-
care, eu nu le voi accepta; nici nu voi lua aminte la ofrandele
voastre de pace din vitele voastre îngrăşate.
 Amos 8
23 Îndepărtează de la mine zgomotul cântărilor tale; fiindcă
nu voi asculta melodia violelor tale.
24 Ci să curgă judecata ca apele şi dreptatea ca un pârâu
puternic.
25 Mi-aţi oferit voi sacrificii şi ofrande în pustie patruzeci de
ani, casă a lui Israel?
26 Dar aţi ridicat tabernacolul lui Moloc al vostru şi pe
Chiun, chipurile voastre, steaua dumnezeului vostru, pe
care vi l-aţi făcut.
27 De aceea vă voi face să mergeţi în captivitate dincolo de
Damasc, spune DOMNUL , al cărui nume este Dumnezeul
oştirilor.
Capitolul 6
V ai celor din Sion, care sunt în tihnă, şi se încred în
muntele Samariei, care sunt numiţi mai marii naţiuni-
lor, la care a venit casa lui Israel!
2 Treceţi la Calne şi vedeţi; şi de acolo mergeţi la Hamatul
cel mare; apoi coborâţi la Gatul filistenilor; sunt ele mai bune
decât aceste împărăţii? Sau graniţa lor este mai mare decât
graniţa voastră?
3 Voi care îndepărtaţi ziua cea rea şi faceţi să se apropie sca-
unul violenţei;
4 Care vă culcaţi pe paturi de fildeş şi vă întindeţi pe diva-
nurile lor şi mâncaţi mieii din turmă şi viţeii din mijlocul
ieslei;
5 Care cântaţi la sunetul violei şi inventaţi instrumente de
muzică pentru voi, precum David;
6 Care beţi vin din boluri şi vă ungeţi cu unguentele cele mai
alese; dar ei nu se mâhnesc pentru nenorocirea lui Iosif.
7 De aceea acum vor merge captivi cu cei dintâi care merg
captivi şi banchetul celor care s-au întins va fi luat.
8 ¶ Domnul DUMNEZEU a jurat pe el însuşi, spune DOMNUL
Dumnezeul oştirilor: Detest maiestatea lui Iacob şi îi urăsc
palatele; de aceea voi da cetatea cu plinătatea ei.
9 Şi se va întâmpla, dacă rămân zece oameni într-o casă, că
ei vor muri.
10 Şi unchiul unui om, cel care îl arde, îl va ridica să scoată
oasele din casă şi va spune celui de lângă laturile casei: Mai
este cineva cu tine? Şi el va spune: Nu. Atunci el va spune:
Tăcere, pentru că nu putem aminti numele DOMNULUI.
11 Pentru că, iată, DOMNUL porunceşte şi va lovi casa cea
mare cu spărturi şi casa cea mică cu crăpături.
12 Vor alerga caii pe stâncă? Va ara cineva acolo cu boii?
Pentru că aţi întors judecata în fiere şi rodul dreptăţii în
cucută;
13 Voi care vă bucuraţi într-un lucru de nimic, care spuneţi:
Nu ne-am luat noi coarne prin tăria noastră?
14 Dar, iată, voi ridica împotriva voastră o naţiune, casă a
lui Israel, spune DOMNUL Dumnezeul oştirilor; şi ei vă vor
chinui de la intrarea Hamatului până la râul pustiului.
Capitolul 7
A stfel mi-a arătat Domnul DUMNEZEU; şi, iată, el a
format lăcuste la începutul creşterii otavei; şi, iată, era
otava după cositul împăratului.
2 Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat iarba ţării,
că am spus: Doamne DUMNEZEULE , iartă, te implor, prin
cine se va ridica Iacob? pentru că el este mic.
3 DOMNUL s-a pocăit pentru aceasta: Nu va fi, spune
DOMNUL .
4 Astfel mi-a arătat Domnul DUMNEZEU; şi, iată, Domnul
521
DUMNEZEU a chemat la luptă prin foc şi a mistuit adâncul
cel mare şi a devorat o parte.
5 Atunci am spus: Doamne DUMNEZEULE , încetează, te
implor, prin cine se va ridica Iacob? pentru că el este mic.
6 DOMNUL s-a pocăit pentru aceasta. Aceasta de asemenea
nu va fi, spune Domnul DUMNEZEU.
7 Astfel el mi-a arătat; şi, iată, Domnul stătea în picioare pe
un zid făcut cu un fir cu plumb, cu un fir cu plumb în mâna
sa.
8 Şi DOMNUL mi-a spus: Amos ce vezi? Şi eu am spus: Un
fir cu plumb. Atunci Domnul a spus: Iată, voi pune un fir cu
plumb în mijlocul poporului meu Israel; nu voi mai trece pe
lângă ei;
9 Şi înălţimile lui Isaac vor fi pustiite şi sanctuarele lui Israel
vor fi risipite; şi mă voi ridica cu sabia împotriva casei lui
Ieroboam.
10 ¶ Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis la Ieroboam,
împăratul lui Israel, spunând: Amos a uneltit împotriva ta
în mijlocul casei lui Israel; ţara nu este în stare să ţină toate
cuvintele lui.
11 Pentru că astfel a spus Amos: Ieroboam va muri prin sa-
bie şi Israel va fi, negreşit, dus captiv din ţara lui.
12 De asemenea Amaţia i-a spus lui Amos: Tu văzătorule,
du-te, fugi în ţara lui Iuda şi acolo mănâncă pâine şi acolo
profeţeşte;
13 Dar să nu mai profeţeşti la Betel; pentru că este capela
împăratului şi este curtea împăratului.
14 Atunci Amos a răspuns şi i-a zis lui Amaţia: Eu nu eram
profet, nici fiu de profet, ci eram păzitor de oi şi culegător de
roade de sicomor;
15 Şi DOMNUL m-a luat precum urmam turma şi DOMNUL
mi-a spus: Du-te, profeţeşte poporului meu Israel.
16 De aceea acum, ascultă cuvântul DOMNULUI: Tu spui:
Nu profeţi împotriva lui Israel şi nu picura cuvântul tău îm-
potriva casei lui Isaac.
17 De aceea astfel spune DOMNUL: Soţia ta va fi o curvă în
cetate şi fiii tăi şi fiicele tale vor cădea prin sabie şi ţara ta va fi
împărţită cu frânghia; şi tu vei muri într-o ţară întinată; iar
Israel va merge negreşit în captivitate din ţara lui.
Capitolul 8
A stfel mi-a arătat Domnul DUMNEZEU; şi, iată, un coş
cu fructe de vară.
2 Şi a spus: Amos ce vezi? Iar eu am spus: Un coş cu fructe
de vară. Atunci DOMNUL mi-a spus: A venit sfârşitul asupra
poporului meu Israel; nu voi mai trece pe lângă ei.
3 Şi cântările templului vor fi urlete în acea zi, spune Domnul
DUMNEZEU; vor fi multe trupuri moarte în fiecare loc; ei le
vor arunca afară în tăcere.
4 ¶ Ascultaţi aceasta, voi care înghiţiţi pe nevoiaşi, pentru a
face pe săracii ţării să înceteze,
5 Spunând: Când va trece luna nouă, ca să vindem grâne? şi
sabatul, ca să punem înainte grâu, făcând efa mică şi şekelul
mare, şi prin înşelăciune falsificând balanţele?
6 Ca să cumpărăm pe săraci pentru argint şi pe nevoiaşi
pentru o pereche de încălţăminte; da, şi să vindem codina
grâului?
7 DOMNUL a jurat pe maiestatea lui Iacob: Cu siguranţă nu
voi uita vreuna din lucrările lor.
8 Să nu se cutremure ţara pentru aceasta, şi să nu se jelească
oricine care locuieşte în ea? Şi se va ridica în întregime ca
un potop; şi va fi lepădată şi înecată, precum prin potopul
 Obadia 1
Egiptului.
9 Şi se va întâmpla în acea zi, spune Domnul DUMNEZEU,
că voi face ca soarele să apună la amiază şi voi întuneca pă-
mântul în plină zi;
10 Şi voi preface sărbătorile voastre în jale şi toate cântările
voastre în plângere; şi voi aduce pânză de sac pe toate coap-
sele şi chelie pe fiecare cap; şi o voi face ca jalea pentru sin-
gurul fiu şi sfârşitul ei ca o zi amară.
11 ¶ Iată, vin zilele, spune Domnul DUMNEZEU, că voi tri-
mite o foamete în ţară; nu foamete de pâine, nici sete de apă,
ci de auzire a cuvintelor DOMNULUI;
12 Şi ei vor rătăci de la mare la mare şi de la nord până la
est, vor alerga încoace şi încolo pentru a căuta cuvântul
DOMNULUI şi nu îl vor găsi.
13 În acea zi fecioarele cele frumoase şi tinerii vor leşina de
sete.
14 Cei care jură pe păcatul Samariei şi spun: Dane, viu este
dumnezeul tău; şi: Vie este calea Beer-Şebei; chiar ei vor că-
dea şi niciodată nu se vor mai ridica.
Capitolul 9
A m văzut pe Domnul stând în picioare pe altar; şi el a
spus: Loveşte pragul de sus al uşii, ca uşorii să se clatine;
şi retează-le capul, la toţi; iar eu voi ucide pe ultimul dintre ei
cu sabia; cel care fuge dintre ei nu va fugi departe şi cel care
scapă dintre ei nu va fi eliberat.
2 Chiar dacă ar săpa până în iad, de acolo îi va lua mâna mea;
chiar dacă ar urca până la cer, de acolo îi voi coborî;
3 Şi chiar dacă s-ar ascunde pe vârful Carmelului, voi cerce-
ta şi îi voi lua de acolo; şi chiar dacă ar fi ascunşi dinaintea
ochilor mei pe fundul mării, de acolo voi porunci şarpelui şi
el îi va muşca;
4 Şi chiar dacă merg în captivitate în faţa duşmanilor lor, de
acolo voi porunci sabiei şi îi va ucide; şi îmi voi pune ochii
asupra lor pentru rău şi nu pentru bine.
… Obadia …
Capitolul 1
V iziunea lui Obadia. Astfel spune Domnul DUMNEZEU
referitor la Edom: Noi am auzit un zvon de la DOMNUL
şi un ambasador este trimis printre păgâni: Sculaţi-vă şi să
ne ridicăm împotriva ei în bătălie.
2 Iată, te-am făcut mică printre păgâni, eşti foarte
dispreţuită.
3 Mândria inimii tale te-a înşelat, tu, care locuieşti în crăpă-
turile stâncii, a cărei locuinţă este sus; care spune în inima ei:
Cine mă va coborî la pământ?
4 Chiar dacă te-ai înălţa ca acvila şi chiar dacă ţi-ai aşe-
za cuibul printre stele, de acolo te voi coborî, spune
DOMNUL .
5 Dacă ar fi venit hoţi la tine, dacă ar fi venit tâlhari noaptea,
(cât eşti de stârpit!) nu ar fi furat până când s-ar fi îndestu-
lat? Dacă ar fi venit culegători de struguri la tine, nu ar lăsa
522
5 Şi Domnul DUMNEZEUL oştirilor este cel care atinge ţara
şi ea se va topi şi toţi cei ce locuiesc în ea vor jeli; şi se va
ridica în întregime ca un potop şi se va îneca precum prin
potopul Egiptului.
6 El este cel ce îşi zideşte camerele, unele peste altele, în cer şi
a întemeiat ceata sa peste pământ; cel ce cheamă apele mării
şi le toarnă pe faţa pământului, DOMNUL este numele său.
7 Nu îmi sunteţi voi precum copiii etiopienilor, copii ai lui
Israel? spune DOMNUL . Nu l-am adus eu pe Israel din ţara
Egiptului şi pe filisteni din Caftor şi pe sirieni din Chir?
8 Iată, ochii DOMNULUI Dumnezeu sunt asupra împărăţiei
păcătoase şi o voi nimici de pe faţa pământului: numai că nu
voi nimici de tot casa lui Iacob, spune DOMNUL .
9 Pentru că, iată, eu voi porunci şi voi vântura casa lui
Israel printre toate naţiunile, precum grânele sunt vântu-
rate într-o sită, totuşi nici cel mai mic grăunte nu va cădea
pe pământ.
10 Toţi păcătoşii poporului meu vor muri prin sabie, cei
care spun: Răul nu ne va ajunge nici nu ne va întâmpina.
11 ¶ În acea zi voi ridica tabernacolul căzut al lui David şi îi
voi închide spărturile; şi îi voi ridica ruinele şi îl voi zidi ca
în zilele din vechime;
12 Ca ei să stăpânească rămăşiţa Edomului şi a tuturor pă-
gânilor, cei chemaţi după numele meu, spune DOMNUL care
face aceasta.
13 Iată, vin zilele, spune DOMNUL , că plugarul va ajunge
pe secerător şi cel care calcă struguri pe cel care seamănă
sămânţă; şi munţii vor picura vin dulce şi toate dealurile se
vor topi.
14 Şi voi întoarce pe captivii poporului meu Israel; şi ei vor
zidi cetăţile risipite şi le vor locui; şi vor sădi vii şi vor bea
vinul lor; vor face de asemenea grădini şi vor mânca rodul
lor.
15 Şi îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara lor
pe care le-am dat-o, spune DOMNUL Dumnezeul tău.
câţiva struguri?
6 Cât de cercetate sunt lucrurile lui Esau! Cât de căutate sunt
lucrurile lui ascunse!
7 Toţi oamenii din alianţa ta te-au adus până la graniţă; oa-
menii care erau în pace cu tine te-au înşelat şi te-au învins;
cei care mănâncă pâinea ta au întins o cursă sub tine; nu este
înţelegere în el.
8 În ziua aceea, spune DOMNUL , nu voi nimici pe înţelepţii
din Edom şi înţelegerea de pe muntele lui Esau?
9 Şi oamenii tăi puternici, Temane, se vor descuraja, pentru
că fiecare din muntele lui Esau va fi stârpit prin măcelărire.
10 ¶ Pentru violenţa ta împotriva fratelui tău Iacob, ruşinea
te va acoperi şi vei fi stârpit pentru totdeauna.
11 În ziua în care stăteai în picioare pe cealaltă parte, în ziua
în care străinii luau în captivitate forţele lui şi străini intrau
pe porţile lui şi aruncau sorţi asupra Ierusalimului, chiar tu
 Iona 2
erai ca unul dintre ei.
12 Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău în ziua în
care a devenit un străin, nici nu trebuia să te bucuri asupra
copiilor lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să vor-
beşti cu mândrie în ziua strâmtorării.
13 Tu nu trebuia să fi intrat pe poarta poporului meu în
ziua nenorocirii lor; da, nu trebuia să fi privit necazul lor
în ziua nenorocirii lor, nici să fi pus mâna pe averea lor în
ziua nenorocirii lor,
14 Nici nu trebuia să fi stat în picioare la răspântie, ca să
stârpeşti pe aceia dintre ai lui care au scăpat, nici nu tre-
buia să fi predat pe aceia dintre ai lui care au rămas în ziua
strâmtorării.
15 Fiindcă ziua DOMNULUI este aproape asupra tuturor pă-
gânilor, cum ai făcut aşa ţi se va face; răsplata ta se va întoar-
ce asupra capului tău.
16 Aşa cum aţi băut pe muntele meu sfânt, aşa vor bea toate
… Iona …
Capitolul 1
Ş I cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amitai,
spunând:
2 Ridică-te, du-te la Ninive, acea mare cetate şi strigă împo-
triva ei; pentru că stricăciunea lor s-a ridicat înaintea mea.
3 Dar Iona s-a ridicat să fugă la Tarsis, departe de faţa
DOMNULUI; şi a coborât la Iafo; şi a găsit o corabie care mer-
gea la Tarsis, aşa că el a plătit costul călătoriei şi a coborât în
ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, departe de faţa DOMNULUI.
4 ¶ Dar DOMNUL a trimis un vânt tare pe mare şi a fost o
furtună puternică pe mare, aşa încât corabia era gata să fie
spartă.
5 Atunci marinarii s-au înspăimântat şi a strigat fiecare băr-
bat către dumnezeul lui şi au aruncat în mare încărcăturile
care erau în corabie, ca să fie uşurată de ele. Dar Iona a co-
borât în părţile de jos ale corabiei şi s-a culcat şi a dormit
adânc.
6 Atunci căpitanul a venit la el şi i-a spus: Ce faci somno-
rosule? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău, poate că
Dumnezeu îşi va aminti de noi, ca să nu pierim!
7 Şi au spus fiecare unul către altul: Veniţi şi să aruncăm
sorţi, ca să ştim din cauza cui este asupra noastră acest rău.
Astfel ei au aruncat sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci i-au spus: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui este
acest rău asupra noastră? Care este ocupaţia ta? Şi de unde
vii tu? Care este ţara ta? Şi din ce popor eşti tu?
9 Şi el le-a spus: Eu sunt evreu; şi mă tem de DOMNUL ,
Dumnezeul cerului, care a făcut marea şi uscatul.
10 Atunci oamenii au fost grozav de înspăimântaţi şi i-au
spus: De ce ai făcut aceasta? Pentru că bărbaţii au ştiut că el
fugea departe de faţa DOMNULUI, pentru că le spusese.
11 ¶ Atunci i-au spus: Ce să îţi facem, ca marea să se linişteas-
că faţă de noi? Pentru că marea se înfuria şi era furtunoasă.
12 Şi el le-a spus: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare; astfel
523
naţiunile în continuu, da, vor bea şi vor înghiţi şi vor fi ca şi
cum nu ar fi fost.
17 ¶ Dar pe muntele Sion va fi eliberare şi va fi sfinţenie; şi
casa lui Iacob va stăpâni posesiunile lor.
18 Şi casa lui Iacob va fi un foc şi casa lui Iosif, o flacără,
şi casa lui Esau, mirişte, şi vor arde în ei şi îi vor mistui; şi
nu va fi nici unul care să rămână din casa lui Esau; fiindcă
DOMNUL a vorbit.
19 Şi cei de la sud vor stăpâni muntele lui Esau; şi cei din
câmpie, pe filisteni; şi vor stăpâni câmpurile lui Efraim şi
câmpurile Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul.
20 Şi captivitatea acestei oştiri a copiilor lui Israel va stă-
pâni ce este a Canaaniţilor, până la Sarepta; şi captivitatea
Ierusalimului, care este în Sefarad, va stăpâni cetăţile din
sud.
21 Şi vor urca salvatori pe muntele Sion să judece muntele lui
Esau; şi împărăţia va fi a DOMNULUI.
marea se va linişti faţă de voi; pentru că ştiu că din cauza
mea această mare furtună este asupra voastră.
13 Totuşi oamenii au vâslit din greu ca să aducă corabia la
uscat, dar nu puteau, pentru că marea se înfuria şi era furtu-
noasă împotriva lor.
14 De aceea au strigat către DOMNUL şi au spus: Te implo-
răm, DOAMNE , te implorăm, nu ne lăsa să pierim din cauza
vieţii acestui om şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat!
Pentru că tu, DOAMNE , ai făcut cum ai dorit.
15 Astfel au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, şi furia mă-
rii a încetat.
16 Atunci oamenii s-au temut de DOMNUL grozav de tare şi
au oferit un sacrificiu DOMNULUI şi au făcut promisiuni.
17 Acum DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită
pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele peştelui trei zile şi trei
nopţi.
Capitolul 2
A tunci Iona s-a rugat DOMNULUI Dumnezeul său din
pântecele peştelui,
2 Şi a spus: Din cauza necazului meu am strigat către
DOMNUL iar el m-a ascultat; din pântecele iadului am stri-
gat şi mi-ai auzit vocea.
3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în mijlocul mărilor, şi
potopurile m-au înconjurat; toate talazurile tale şi valurile
tale au trecut peste mine.
4 Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi
din nou voi privi spre templul tău sfânt.
5 Apele m-au înconjurat, până la suflet; adâncul m-a învălu-
it; papura era împletită în jurul capului meu.
6 Am coborât până la poalele munţilor; pământul cu zăvoa-
rele lui era în jurul meu pentru totdeauna; totuşi ai ridicat
viaţa mea din putrezire, DOAMNE , Dumnezeul meu.
7 Când sufletul meu a leşinat în mine mi-am amintit de
 Mica 1
DOMNUL; şi rugăciunea mea a intrat la tine, în templul tău
sfânt.
8 Cei care dau atenţie la deşertăciuni mincinoase îşi pără-
sesc propria lor milă.
9 Dar îţi voi sacrifica cu vocea mulţumirii, voi împlini ceea
ce am promis. Salvarea este a DOMNULUI.
10 Şi DOMNUL i-a vorbit peştelui şi l-a vărsat pe Iona pe
uscat.
Capitolul 3
Ş i cuvântul DOMNULUI a venit la Iona a doua oară,
spunând:
2 Ridică-te, mergi la Ninive, acea mare cetate, şi predică-i
această predicare pe care ţi-o voi porunci.
3 Astfel Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, conform cuvân-
tului DOMNULUI. Acum Ninive era o cetate peste măsură
de mare, cât o călătorie de trei zile.
4 Şi Iona a început să intre în cetate cale de o zi şi a strigat şi
a zis: Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi răsturnată!
5 ¶ Astfel oamenii din Ninive l-au crezut pe Dumnezeu şi au
proclamat un post şi au îmbrăcat pânză de sac, de la cel mai
mare dintre ei chiar până la cel mai mic dintre ei.
6 Căci a ajuns cuvântul la împăratul din Ninive; şi s-a ridicat
de pe tronul lui şi şi-a scos roba de pe el şi s-a acoperit cu
pânză de sac şi s-a aşezat în cenuşă.
7 Şi el a făcut să fie proclamată şi publicată aceasta prin
Ninive, prin decretul împăratului şi a nobililor săi, spu-
nând: Nici un om, nici animal, nici cireadă, nici turmă, să
nu guste nimic; nici să se hrănească, nici să bea apă;
8 Ci şi om şi animal să fie acoperit cu pânză de sac şi să strige
tare către Dumnezeu, da, să se întoarcă fiecare de la calea lui
cea rea şi de la violenţa care este în mâinile lor.
9 Cine poate spune dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi nu
se va pocăi, şi se va întoarce de la mânia lui aprinsă, ca să nu
pierim?
10 Şi Dumnezeu a văzut lucrările lor, că s-au întors de la calea
lor cea rea; şi Dumnezeu s-a pocăit de răul pe care spusese că
… Mica …
Capitolul 1
C uvântul DOMNULUI care a venit la Mica, Moraşitul,
în zilele lui Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţi ai lui Iuda,
pe care el l-a văzut referitor la Samaria şi Ierusalim.
2 Ascultaţi, toţi oamenii; dă ascultare pământule şi tot ce
este pe tine, şi Domnul DUMNEZEU să fie martor împotriva
voastră, Domnul din templul lui sfânt.
3 Fiindcă, iată, DOMNUL iese din locul lui şi va coborî şi va
călca în picioare locurile înalte ale pământului.
4 Şi munţii se vor topi sub el şi văile ca ceara înaintea focului
se vor despica şi ca apele turnate dintr-o râpă.
5 Toate acestea sunt pentru păcatul lui Iacob şi pentru pă-
catele casei lui Israel. Care este păcatul lui Iacob? Nu este
524
îl va face şi nu l-a făcut.
Capitolul 4
D ar aceasta a displăcut foarte mult lui Iona şi s-a mâniat
foarte tare.
2 Şi s-a rugat DOMNULUI şi a spus: Te rog, DOAMNE, nu era
aceasta spusa mea, când eram încă în ţara mea? De aceea am
fugit înainte la Tarsis, pentru că am ştiut că eşti un Dumnezeu
cu har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate şi te
pocăieşti de la rău.
3 De aceea acum, DOAMNE , te implor, ia-mi viaţa de la mine,
pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.
4 Atunci DOMNUL a spus: Faci tu bine că te mânii?
5 ¶ Astfel Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat în partea de est
a cetăţii şi acolo şi-a făcut o colibă şi a stat jos la umbră lângă
ea, până când va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.
6 Şi DOMNUL Dumnezeu a pregătit o plantă şi a făcut-o să se
ridice peste Iona, ca să fie o umbră deasupra capului său, ca
să îl scape din mâhnirea lui. Astfel Iona s-a veselit cu mare
bucurie pentru plantă.
7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme când dimineaţa s-a
ridicat în ziua următoare şi viermele a lovit planta aşa că
aceasta s-a uscat.
8 Şi s-a întâmplat, când soarele a răsărit, că Dumnezeu a
pregătit un vânt arzător din est; şi soarele a bătut peste capul
lui Iona, încât el a leşinat şi a dorit în el însuşi să moară şi a
spus: Mai bine este pentru mine să mor decât să trăiesc!
9 Şi Dumnezeu i-a spus lui Iona: Faci tu bine că te mânii din
cauza plantei? Iar el a spus: Fac bine că mă mânii, până la
moarte!
10 Atunci DOMNUL a spus: Ai avut milă de plantă, pentru
care nu ai muncit, nici nu ai făcut-o să crească; ea care într-o
noapte s-a ridicat şi într-o noapte a pierit.
11 Şi nu ar trebui să cruţ Ninive, acea mare cetate, în care
sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu
pot să discearnă între dreapta lor şi stânga lor; şi de aseme-
nea multe vite?
Samaria? Şi care sunt locurile înalte ale lui Iuda? Nu sunt ele
Ierusalimul?
6 De aceea voi face Samaria ca o movilă de pe câmp şi ca
plantaţii de vii; şi voi rostogoli pietrele ei în vale şi îi voi dez-
veli fundaţiile.
7 Şi toate chipurile ei cioplite vor fi zdrobite în bucăţi şi toate
darurile ei vor fi arse cu foc şi toţi idolii ei îi voi lăsa pustii,
fiindcă ea a adunat din plata unei curve şi se vor întoarce ca
plata unei curve.
8 ¶ De aceea eu voi boci şi voi urla, voi umbla dezbrăcat şi
gol; voi face bocet ca dragonii şi voi jeli ca bufniţele.
9 Fiindcă rana ei este incurabilă; fiindcă a venit la Iuda; a
venit la poarta poporului meu, la Ierusalim.
 Mica 4
10 Nu spuneţi aceasta la Gat, nu plângeţi deloc; în casa lui
Bet-Leafra rostogoleşte-te în ţărână.
11 Treci, tu, locuitor al Safirului, având ruşinea dezgolită;
locuitorul lui Ţaanan nu a venit la jelirea lui Bet-Eţel; el va
primi de la tine adăpostul lui.
12 Fiindcă locuitorul Marotului a aşteptat cu grijă binele;
dar răul a coborât de la DOMNUL la poarta Ierusalimului.
13 O, tu locuitor al Lachişului, înhamă animalul iute la car,
ea este începutul păcatului fiicei Sionului, fiindcă păcatele
Israelului s-au găsit în tine.
14 De aceea tu vei da daruri Moreşet-Gatului: casele lui
Aczib vor fi o minciună regilor lui Israel.
15 Totuşi eu îţi voi aduce un moştenitor, O, locuitor a
Mareşahului, gloria lui Israel va ajunge chiar până la
Adulam.
16 Cheleşte-te şi tunde-te pentru copiii desfătărilor tale; mă-
reşte-ţi chelia ca acvila; fiindcă ei sunt plecaţi de la tine în
captivitate.
Capitolul 2
V ai celor ce plănuiesc nelegiuire şi fac răutate pe paturile
lor! Când dimineaţa se luminează, ei o împlinesc, fiind-
că este în puterea mâinilor lor.
2 Şi ei poftesc câmpii şi le iau prin violenţă; şi case, şi le iau;
astfel ei oprimă un om şi casa lui, chiar un om şi moştenirea
lui.
3 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, împotriva acestei fa-
milii, eu plănuiesc un rău, de la care nu vă veţi feri gâturile,
nici nu veţi merge trufaşi, căci timpul acesta este rău.
4 În acea zi, cineva va ridica o parabolă împotriva ta şi va
plânge cu plângere jalnică şi va spune: Noi suntem prădaţi
în întregime, el a schimbat partea de moştenire a poporului
meu, cum a luat-o el de la mine! Întorcându-se, el ne-a îm-
părţit câmpiile.
5 De aceea tu nu vei avea pe nimeni în adunarea DOMNULUI
care să arunce o funie de măsurat prin sorţ.
6 Nu profeţiţi, spuneţi-le celor ce profeţesc: ei nu le vor pro-
feţi, ca să nu le fie ruşine.
7 Tu, cea numită casa lui Iacob, este duhul DOMNULUI
strâmtorat? Sunt acestea lucrările lui? Nu fac bine cuvintele
mele celui ce umblă cu integritate?
8 Chiar de curând poporul meu s-a ridicat ca un duşman:
voi smulgeţi roba cu tot cu cămaşă de la cei ce trec în sigu-
ranţă, ca şi oameni care se întorc de la război.
9 Aţi aruncat afară din casele lor plăcute pe femeile popo-
rului meu; aţi luat pentru totdeauna gloria mea de la copiii
lor.
10 Ridicaţi-vă şi îndepărtaţi-vă; fiindcă aceasta nu este odih-
na voastră: fiindcă este profanată, vă va nimici, chiar cu o
nimicire grozavă.
11 Dacă un om, umblând în duhul şi falsitate, minte, spu-
nând: Eu vă voi profeţi despre vin şi băutură tare; el va fi
profetul acestui popor.
12 Eu îi voi aduna negreşit pe toţi ai tăi, Iacobe; eu voi strân-
ge negreşit rămăşiţa lui Israel; eu îi voi pune împreună ca
oile lui Boţra, ca turma în mijlocul staulului ei, ei vor face
zgomot mare din cauza mulţimii oamenilor.
13 Cel care zdrobeşte a venit înaintea lor; au fost zdrobiţi şi
au trecut prin poartă şi au ieşit pe ea; şi împăratul lor va trece
înaintea lor şi DOMNUL în fruntea lor.
525
Capitolul 3
Ş i eu am spus: Auziţi, vă rog, căpeteniile lui Iacob şi voi
prinţi ai casei lui Israel; nu ar trebui să cunoaşteţi voi
judecata?
2 Voi care urâţi binele şi iubiţi răul; care smulgeţi pielea lor
de pe ei şi carnea lor de pe oasele lor;
3 Care de asemenea mâncaţi carnea poporului meu şi jupuiţi
pielea lor de pe ei; şi ei le rup oasele şi îi toacă în bucăţi, ca
pentru oală şi precum carnea înăuntrul căldării ce fierbe.
4 Atunci vor striga către DOMNUL , dar nu îi va auzi; îşi va
ascunde faţa de ei în acel timp, după cum s-au comportat rău
în faptele lor.
5 Astfel spune DOMNUL referitor la profeţii care rătăcesc pe
poporul meu, care muşcă cu dinţii lor şi strigă: Pace! Şi ei
pregătesc război împotriva lui, a celui care nu pune în gurile
lor.
6 De aceea noapte vă va fi, ca să nu aveţi viziune; şi întuneric
vă va fi, ca să nu ghiciţi; şi soarele va apune asupra profeţilor şi
ziua va fi neagră asupra lor.
7 Atunci văzătorii vor fi ruşinaţi, şi ghicitorii încurcaţi: da,
ei toţi îşi vor acoperi buzele; fiindcă nu este răspuns de la
Dumnezeu.
8 Dar cu adevărat eu sunt plin de putere, prin duhul
DOMNULUI, şi de judecată, şi de vitejie, ca să îi fac cunoscut
lui Iacob încălcarea lui, şi lui Israel păcatul lui.
9 Auziţi aceasta, vă rog, voi, căpetenii ale casei lui Iacob şi
prinţi ai casei lui Israel, care detestaţi judecata şi pervertiţi
toată echitatea.
10 Ei zidesc Sionul cu sânge şi Ierusalimul cu nelegiuire.
11 Căpeteniile acestora judecă pentru mită şi preoţii aces-
tora învaţă pentru plată, şi profeţii acestora ghicesc pentru
bani, totuşi ei se vor sprijini pe DOMNUL şi vor spune: Nu
este DOMNUL printre noi? Nici un rău nu poate veni asupra
noastră.
12 De aceea Sionul va fi arat ca un câmp din cauza voastră
şi Ierusalimul va deveni movile şi muntele casei ca locurile
înalte ale pădurii.
Capitolul 4
D ar la sfârşitul zilelor se va întâmpla că muntele casei
DOMNULUI va fi întemeiat în vârful munţilor, şi va fi
înălţat deasupra dealurilor; şi vor curge oameni spre el.
2 Şi multe naţiuni vor veni şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm
pe muntele DOMNULUI şi la casa Dumnezeului lui Iacob; şi
el ne va învăţa despre căile lui, şi noi vom merge pe cărările
lui, fiindcă legea va ieşi din Sion şi cuvântul DOMNULUI din
Ierusalim.
3 Şi el va judeca între mulţi oameni şi va certa naţiuni puter-
nice de departe; şi ei îşi vor bate din săbii fiare de plug, şi din
suliţele lor prăjini de curăţat pomi; nu va ridica naţiune sabie
împotriva altei naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul.
4 Dar ei vor şedea, fiecare om sub via sa şi sub smochinul
său; şi nimeni nu-i va înspăimânta; fiindcă gura DOMNULUI
oştirilor a vorbit.
5 Fiindcă toţi oamenii vor merge, fiecare în numele dum-
nezeului său, şi noi vom merge în numele DOMNULUI
Dumnezeul nostru pentru totdeauna şi întotdeauna.
6 În acea zi, spune DOMNUL , eu o voi aduna pe cea care
şchiopătează şi o voi strânge pe cea alungată şi pe cea pe care
am nenorocit-o.
7 Şi pe cea care şchiopăta, o voi face o rămăşiţă; şi pe cea
lepădată departe, o naţiune puternică; şi DOMNUL va
 Mica 7
domni peste ei în muntele Sion de acum înainte, chiar pen-
tru totdeauna.
8 ¶ Şi tu, O, turn al turmei, locul întărit al fiicei Sionului, la
tine voi veni, la cea dintâi domnie; împărăţia va veni la fiica
Ierusalimului.
9 Acum, de ce strigi tu tare? Nu este împărat în tine? A pierit
sfătuitorul tău? Fiindcă te-au luat junghiuri precum o femeie
în durerile naşterii.
10 Fii în durere şi chinuieşte-te să naşti, tu, fiică a Sionului,
ca o femeie în durerile naşterii; căci acum vei ieşi din cetate
şi vei locui pe câmp şi vei merge la Babilon; acolo tu vei fi
eliberată; acolo DOMNUL te va răscumpăra din mâna duş-
manilor tăi.
11 Acum, de asemenea multe naţiuni se adună împotriva ta,
care spun: Să fie întinată şi ochiul nostru să privească asupra
Sionului.
12 Dar ei nu cunosc gândurile DOMNULUI, nici nu înţeleg
sfatul lui; fiindcă el îi va aduna ca pe nişte snopi în arie.
13 Ridică-te şi treieră, tu, fiică a Sionului; fiindcă voi face
cornul tău, fier şi voi face copitele tale, aramă; şi tu vei zdro-
bi în bucăţi multe popoare, iar eu voi consacra DOMNULUI
câştigul lor, şi averea lor DOMNULUI întregului pământ.
Capitolul 5
Ş i, adună-te în cete, tu, fiică a cetelor; el ne-a asediat; ei vor
lovi pe judecătorul lui Israel cu un toiag peste obraz.
2 Dar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mică între miile lui Iuda,
totuşi din tine îmi va ieşi cel care va fi conducător peste
Israel, a cărui ieşiri au fost din vechime, din veşnicie.
3 De aceea el va renunţa la ei, până când cea care este în tra-
valiu a născut: atunci rămăşiţa fraţilor lui se va întoarce la
copiii lui Israel.
4 Şi el va sta în picioare şi se va hrăni în tăria DOMNULUI,
în maiestatea numelui DOMNULUI, Dumnezeul lui; şi ei
vor dăinui; fiindcă acum el va fi mare până la marginile
pământului.
5 Şi acest bărbat va fi pacea, când Asirianul va veni în ţara
noastră; şi când el va călca în palatele noastre, atunci vom
ridica împotriva lui şapte păstori şi opt bărbaţi conducători.
6 Şi ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia, şi ţara lui Nimrod în
intrările acesteia; astfel el ne va elibera de Asirian, când va
veni în ţara noastră şi când va călca înăuntrul graniţelor
noastre.
7 Şi rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca
o rouă de la DOMNUL , ca ploaia pe iarbă, care nu întârzie
pentru om nici nu aşteaptă pe fiii oamenilor.
8 Şi rămăşiţa lui Iacob va fi printre neamuri în mijlocul mul-
tor popoare ca un leu printre fiarele pădurii, ca un leu tâ-
năr printre turmele de oi, care, dacă trece prin ele, deopo-
trivă calcă în picioare şi sfâşie în bucăţi şi nimeni nu poate
elibera.
9 Mâna ta se va înălţa asupra potrivnicilor tăi şi toţi duşma-
nii tăi vor fi stârpiţi.
10 Şi se va întâmpla, în acea zi, spune DOMNUL , că voi stârpi
caii tăi din mijlocul tău şi îţi voi distruge carele.
11 Şi voi stârpi cetăţile ţării tale şi voi dărâma toate întări-
turile tale,
12 Şi voi stârpi vrăjitoriile din mâna ta; şi nu vei mai avea
ghicitori;
13 Chipurile tale cioplite le voi stârpi deopotrivă şi statuile
tale din mijlocul tău; şi nu te vei mai închina lucrării mâi-
nilor tale.
526
14 Şi voi smulge dumbrăvile tale de închinare din mijlocul
tău, astfel îţi voi distruge cetăţile.
15 Şi voi face răzbunare în mânie şi furie asupra păgânilor,
aşa cum ei nu au auzit.
Capitolul 6
A uziţi acum ce spune DOMNUL: Ridică-te şi luptă-te
înaintea munţilor şi dealurile să îţi audă vocea.
2 Auziţi, voi, munţilor, şi voi, temelii tari ale pământului,
cearta DOMNULUI; fiindcă DOMNUL are o ceartă cu popo-
rul lui şi el se va judeca cu Israel.
3 Poporul meu, ce ţi-am făcut eu ţie? Şi cu ce te-am obosit
eu? Adu mărturie împotriva mea.
4 Fiindcă te-am scos din ţara Egiptului şi te-am răscumpă-
rat din casa servitorilor; şi i-am trimis înaintea ta pe Moise,
Aaron şi Miriam.
5 Poporul meu, aminteşte-ţi acum ce sfat a cerut Balac, îm-
păratul Moabului, şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor,
de la Sitim până la Ghilgal; ca voi să cunoaşteţi dreptatea
DOMNULUI.
6 ¶ Cu ce să vin eu înaintea DOMNULUI, să mă plec înain-
tea preaînaltului Dumnezeul? Să vin înaintea lui cu ofrande
arse, cu viţei de un an?
7 Va fi DOMNUL mulţumit cu mii de berbeci sau cu zeci de
mii de râuri de untdelemn? Să dau pe întâiul meu născut
pentru încălcarea mea, rodul trupului meu pentru păcatul
sufletului meu?
8 El ţi-a arătat, omule, ce este bine; şi ce cere DOMNUL de
la tine decât să faci ce este drept şi să iubeşti mila şi să umbli
umil cu Dumnezeul tău?
9 ¶ Vocea DOMNULUI strigă către cetate, şi omul înţelep-
ciunii va vedea numele tău. Ascultaţi de nuia, şi pe cel ce a
rânduit-o.
10 Mai sunt tezaurele stricăciunii în casa celui stricat şi o
blestemată efă mică?
11 Să îi socotesc puri pe cei cu balanţele stricăciunii şi cu
punga plină cu greutăţi înşelătoare?
12 Fiindcă bogaţii sunt plini de violenţă şi locuitorii au spus
minciuni şi limba din gura lor este înşelătoare.
13 De aceea te voi îmbolnăvi de asemenea lovindu-te, pusti-
indu-te datorită păcatelor tale.
14 Vei mânca dar nu te vei sătura; şi în mijlocul tău va fi do-
borârea ta; şi tu vei apuca dar nu vei salva; şi ce salvezi, eu
voi da săbiei.
15 Vei semăna, dar nu vei secera; tu vei călca măslinele, dar
nu tu te vei unge cu untdelemn; şi vin dulce, dar nu tu vei
bea vin.
16 Fiindcă statutele lui Omri sunt ţinute, şi toate lucrările
casei lui Ahab, şi voi umblaţi în sfaturile lor; căci te voi face o
ruină şi pe locuitorii acesteia, o fluierătură; de aceea voi veţi
purta ocara poporului meu.
Capitolul 7
V ai mie! Pentru că sunt ca după ce au adunat fructele de
vară, precum strugurii culeşi pe urma recoltei; nu este
nici o ciorchină de mâncat, sufletul meu doreşte întâiul rod
copt al fructelor.
2 Omul bun a pierit de pe pământ; nu este nici unul integru
printre oameni; toţi stau la pândă după sânge; ei vânează cu
o plasă, fiecare bărbat pe fratele lui.
3 Pentru ca să facă răul cu amândouă mâinile cu zel, şi prin-
ţul şi judecătorul cer o răsplată; şi omul mare, îşi rosteşte
 Naum 2
dorinţa ticăloasă; astfel încheie târgul.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai integru
este mai ascuţit decât un gard de spini; ziua paznicilor tăi şi a
cercetării vine; acum va fi uimirea şi nedumerirea lor.
5 Nu vă încredeţi într-un prieten, nu vă puneţi încrederea
într-o călăuză; păzeşte-ţi uşile gurii tale de cea care se întin-
de la pieptul tău.
6 Fiindcă fiul îl dezonorează pe tată, fiica se ridică împotriva
mamei sale, nora împotriva soacrei ei; duşmanii unui om
sunt oamenii propriei case.
7 ¶ De aceea eu voi privi la DOMNUL; îl voi aştepta pe
Dumnezeul salvării mele; Dumnezeul meu mă va auzi.
8 Nu te bucura împotriva mea, duşmanul meu; când cad,
mă voi scula; când stau în întuneric, DOMNUL îmi va fi o
lumină.
9 Voi purta indignarea DOMNULUI, fiindcă am păcătuit îm-
potriva lui, până când va pleda în cauza mea şi îmi va face ju-
decata; mă va scoate la lumină iar eu voi privi dreptatea lui.
10 Atunci cea care este duşmana mea va vedea, şi ruşinea
o va acoperi pe cea care mi-a spus: Unde este DOMNUL
Dumnezeul tău? Ochii mei o vor privi; acum ea va fi călcată
în picioare ca noroiul de pe străzi.
11 În ziua în care zidurile tale ar trebui zidite, în acea zi de-
cretul va fi mult îndepărtat.
… Naum …
Capitolul 1
P ovara Ninivei. Cartea viziunii lui Naum elcoşitul.
2 Dumnezeu este gelos şi DOMNUL se răzbună; DOMNUL
se răzbună şi este furios; DOMNUL se va răzbuna pe potriv-
nicii lui şi el păstrează furie pentru duşmanii lui.
3 DOMNUL este încet la mânie şi măreţ în putere şi nu va
achita de loc pe cel stricat; DOMNUL îşi are calea în vârtej de
vânt şi în furtună, şi norii sunt praful picioarelor lui.
4 El mustră marea şi o face uscat şi seacă toate râuri-
le; Basanul tânjeşte şi Carmelul de asemenea; şi floarea
Libanului tânjeşte.
5 Munţii se cutremură înaintea lui şi dealurile se topesc şi
pământul arde la prezenţa lui, da, lumea şi tot ce locuieşte
în ea.
6 Cine poate sta în faţa indignării lui? Şi cine poate rămâne
în încrâncenarea mâniei lui? Furia lui este turnată ca focul şi
stâncile sunt trântite de el.
7 DOMNUL este bun, o întăritură în ziua tulburării; şi el îi
cunoaşte pe cei ce se încred în el.
8 Dar cu un potop ce se revarsă, va distruge deplin acel loc şi
întunericul va urmări pe duşmanii lui.
9 ¶ Ce vă închipuiţi împotriva DOMNULUI? El va mistui de-
plin; necazul nu se va ridica a doua oară.
10 Pe când ei sunt îngrămădiţi ca spinii şi beţi ca beţivii, vor
527
12 În acea zi de asemenea el va veni din Asiria, până la tine,
şi din cetăţile fortificate, şi din fortăreaţă până la râu, şi de la
mare la mare, şi din munte la munte.
13 Cu toate acestea, ţara va fi părăsită din cauza celor ce lo-
cuiesc în ea, datorită roadelor faptelor lor.
14 ¶ Hrăneşte-ţi poporul cu toiagul tău, turma moştenirii
tale, care locuieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului;
să se hrănească în Basan şi Galaad, ca în zilele din vechime.
15 Lui îi voi arăta lucruri minunate, conform cu zilele ieşirii
tale din ţara Egiptului.
16 Naţiunile vor vedea şi vor fi încurcate în toată tăria lor; ei
îşi vor pune mâna la gură, urechile lor vor fi surde.
17 Vor linge ţărâna ca un şarpe, vor ieşi din găurile lor ca
viermii pământului; le va fi frică de DOMNUL , Dumnezeul
nostru, şi se vor înfricoşa din cauza ta.
18 Cine este un Dumnezeu ca tine, care iartă nelegiuirea
şi trece cu vederea încălcarea de lege a rămăşiţei moşteni-
rii sale? Nu îşi ţine mânia pentru totdeauna, fiindcă găseşte
plăcere în milă.
19 El se va întoarce din nou, va avea mila de noi; el va supu-
ne nelegiuirile noastre; şi tu vei arunca toate păcatele lor în
adâncurile mării.
20 Tu vei împlini adevărul lui Iacob şi mila lui Avraam, pe
care le-ai jurat taţilor noştri în zilele din vechime.
fi mistuiţi ca paiele cu totul uscate.
11 Este unul ieşit din tine, care îşi închipuie răul împotriva
DOMNULUI, un sfătuitor stricat.
12 Astfel spune DOMNUL: Deşi sunt liniştiţi şi de asemenea
mulţi, totuşi astfel vor fi ei stârpiţi, când el va trece. Deşi te-
am chinuit, nu te voi mai chinui.
13 Fiindcă acum voi sfărâma jugul lui de pe tine şi îţi voi
rupe legăturile.
14 Şi DOMNUL a dat o poruncă referitor la tine, ca numele
tău să nu mai fie semănat; din casa dumnezeilor tăi voi stâr-
pi chipul cioplit şi chipul turnat; îţi voi săpa mormântul, căci
eşti nemernic.
15 Iată pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care
vesteşte pacea! Iudo, ţine-ţi sărbătorile solemne, împlineş-
te-ţi jurămintele, căci cel stricat nu va mai trece prin tine; el
este stârpit deplin.
Capitolul 2
C el ce sparge în bucăţi a venit înaintea feţei tale; păzeşte
cetatea întărită, păzeşte calea, întăreşte-ţi coapsele, în-
tăreşte-ţi mult puterea.
2 Pentru că DOMNUL a abătut maiestatea lui Iacob, precum
maiestatea lui Israel, fiindcă pustiitorii i-au pustiit şi le-au
stricat viţele.
3 Scutul războinicilor lui este înroşit, vitejii sunt în stacojiu;
carele vor fi cu torţe arzând în ziua pregătirii sale şi brazii
vor fi zguduiţi.
4 Carele vor năvăli pe străzi, se vor izbi unul de al-
tul pe drumurile late; vor părea ca torţele, vor alerga ca
fulgerele.
5 El se gândeşte la vitejii lui; ei se vor poticni în mersul lor; se
vor grăbi spre zidul acesteia şi apărarea va fi pregătită.
6 Porţile râurilor vor fi deschise şi palatul se va topi.
7 Şi Huţab va fi dusă captivă, va fi ridicată şi servitoarele ei
o vor conduce ca şi cu voce de porumbiţe, lovindu-şi pieptul
cu tamburinele.
8 Dar Ninive este din vechime ca un iaz de apă; totuşi ei
vor fugi. Staţi, staţi, vor striga ei; dar nici unul nu va privi
înapoi.
9 Prădaţi argintul, prădaţi aurul, fiindcă fără sfârşit este co-
moara splendidă a tuturor vaselor de preţ.
10 Ea este nelocuită şi goală şi pustiită; şi inima se topeşte şi
genunchii se lovesc unul de altul şi este multă durere în toate
coapsele, şi feţele lor toate adună negreală.
11 Unde este vizuina leilor şi locul de hrană al leilor tineri,
unde leul, leul cel bătrân, şi puiul de leu a umblat şi nimeni
nu i-a speriat?
12 Leul a sfâşiat în bucăţi destul pentru puii săi şi a sugru-
mat pentru leoaicele sale şi şi-a umplut gropile cu pradă şi
vizuinile sale cu animale sfâşiate.
13 Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oştirilor şi voi
arde carele ei în fum şi sabia va mistui pe leii tăi tineri; şi îţi
voi stârpi prada de pe pământ şi vocea mesagerilor tăi nu va
mai fi auzită.
Capitolul 3
V ai cetăţii sângeroase! Este plină de minciuni şi jefuire;
prada nu se depărtează;
2 Zgomotul unui bici şi zgomotul huruitului roţilor şi al ca-
ilor cabraţi şi al carelor sărind.
3 Călăreţul ridică deopotrivă sabia strălucitoare şi suliţa
scânteietoare şi este o mulţime de ucişi şi un număr mare de
trupuri moarte; şi nu este sfârşit al cadavrelor lor; se potic-
nesc de cadavrele lor;
4 Din cauza mulţimii curviilor atrăgătoarei curve, stăpâna
vrăjitoriilor, care vinde naţiuni prin curviile ei şi familii prin
vrăjitoriile ei.
528
5 Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oştirilor; şi îţi
voi ridica fustele peste faţa ta şi voi arăta naţiunilor goliciu-
nea ta şi împărăţiilor ruşinea ta.
6 Şi voi arunca murdărie scârboasă asupra ta şi te voi face
ticăloasă şi te voi aşeza ca privelişte.
7 Şi se va întâmpla, că toţi cei ce te vor privi vor fugi de tine
şi vor spune: Ninive este risipită, cine o va plânge? De unde
să îţi caut mângâietori?
8 ¶ Eşti tu mai bună decât populata No, care era aşezată
printre râuri, care avea apele de jur împrejurul ei, a cărei
bastion era marea şi zidul ei era din mare?
9 Etiopia şi Egiptul erau tăria ei şi era infinită; Put şi Lubim
erau ajutoarele tale.
10 Totuşi ea a fost strămutată, a mers în captivitate; copiii ei
tineri de asemenea au fost zdrobiţi în bucăţi la capătul tutu-
ror străzilor; şi au aruncat sorţi pentru bărbaţii ei de vază şi
toţi marii ei oameni au fost legaţi în lanţuri.
11 Tu de asemenea vei fi beată, vei fi ascunsă; de asemenea
vei căuta tărie din cauza duşmanului tău.
12 Toate locurile tale întărite vor fi ca smochinii cu primul
rod de smochine; dacă vor fi scuturate, vor cădea chiar în
gura celui ce mănâncă.
13 Iată, oamenii tăi din mijlocul tău sunt femei; porţile ţării
tale vor fi ţinute larg deschise pentru duşmanii tăi; focul îţi
va mistui drugii.
14 Scoate-ţi ape pentru asediu; întăreşte-ţi întăriturile; intră
în lut şi calcă în picioare mortarul; întăreşte cuptorul pentru
cărămizi.
15 Acolo te va mistui focul; sabia te va stârpi; te va mânca
precum omida; înmulţeşte-te asemenea omidei, înmulţeşte-
te ca lăcustele.
16 Ţi-ai înmulţit comercianţii mai mult decât stelele cerului;
omida strică şi zboară.
17 Încoronaţii tăi sunt ca lăcustele şi căpeteniile tale precum
cosaşii mari, care se aşază pe îngrădituri în ziua rece, dar
când soarele răsare ei zboară şi nu se cunoaşte locul unde
sunt.
18 Păstorii tăi dormitează, rege al Asiriei; nobilii tăi vor lo-
cui în ţărână; poporul tău este împrăştiat pe munţi şi nimeni
nu îi adună.
19 Nu este vindecare pentru vânătaia ta; rana ta este apăsă-
toare; toţi care aud faima ta vor bate din palme asupra ta,
căci peste cine nu a trecut stricăciunea ta neîncetat?
 … Habacuc …
Capitolul 1
P ovara pe care a văzut-o profetul Habacuc.
2 DOAMNE , cât timp voi mai striga fără să mă auzi! Strig
către tine despre violenţă dar nu vei salva!
3 De ce îmi arăţi nelegiuire şi mă faci să privesc apăsare?
Căci înaintea mea sunt jefuire şi violenţă şi cei care ridică
ceartă şi discordie.
4 De aceea legea este neglijată şi judecata niciodată nu în-
aintează, căci cel stricat împresoară pe cel drept; de aceea
judecata nedreaptă merge înainte.
5 ¶ Voi, cei dintre păgâni, priviţi şi luaţi aminte şi minunaţi-
vă cu uimire, căci în zilele voastre voi lucra o lucrare pe care
voi nu o veţi crede chiar dacă vi se va spune.
6 Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, acea naţiune amarnică şi pri-
pită, care va mărşălui prin întinderea ţării, pentru a stăpâni
locuinţe care nu sunt ale lor.
7 Ei sunt îngrozitori şi înspăimântători; de la ei înşişi vine
judecata lor şi demnitatea lor.
8 De asemenea, caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii şi mai
feroce decât lupii nopţii; şi călăreţii lor se vor împrăştia şi
călăreţii lor vor veni din depărtare; ei vor zbura ca acvila ce
se grăbeşte să mănânce.
9 Ei toţi vor veni pentru violenţă; feţele lor vor înfuleca pre-
cum vântul de est şi vor aduna captivi ca nisipul.
10 Şi vor batjocori împăraţi şi prinţii le vor fi de batjocură;
vor râde de orice întăritură; căci vor îngrămădi ţărână şi o
vor lua.
11 Atunci se va răzgândi şi va trece înainte şi va ofensa, atri-
buind puterea lui dumnezeului său.
12 ¶ Nu eşti tu din veşnicie, DOAMNE Dumnezeul meu,
Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE , tu i-ai rânduit pen-
tru judecată; şi: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pen-
tru mustrare.
13 Ochii tăi sunt prea puri ca să priveşti răul şi nu te poţi uita
la nelegiuire; de ce te uiţi atunci la cei care lucrează perfid şi
îţi ţii limba când cel stricat devorează pe cel mai drept decât
el?
14 Şi îi faci pe oameni ca peştii mării, ca pe târâtoarele ce nu
au conducător peste ele?
15 Ei îi ridică pe toţi cu cârligul, îi prind în plasa lor şi îi adu-
nă în năvodul lor; de aceea se bucură şi se veselesc.
16 De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor şi ard tămâie în
cinstea năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă şi
carnea lor, multă.
17 Îşi vor goli astfel plasa şi nu vor continua să ucidă naţiu-
nile fără cruţare?
Capitolul 2
Î mi voi face garda şi mă voi aşeza pe turn şi voi veghea
să văd ce îmi va spune şi ce îi voi răspunde când voi fi
mustrat.
2 Şi DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea, lămureş-
te-o pe table, ca să fugă cel ce o citeşte.
3 Pentru că viziunea este pentru un timp rânduit, dar la sfâr-
şit va vorbi şi nu va minţi; deşi întârzie, aşteapt-o; pentru că
va veni cu siguranţă, nu va întârzia.
4 Iată, sufletul lui care este înălţat, nu este integru în el, dar
cel drept va trăi prin credinţa lui.
529
5 ¶ Da, de asemenea, pentru că el calcă legea prin vin, el este
un om mândru, nici nu stă acasă, el, care îşi lărgeşte dorinţa
lui ca iadul şi este ca moartea şi nu poate fi săturat, dar adună
la el toate naţiunile şi îngrămădeşte la el toate popoarele;
6 Nu vor ridica toţi aceştia o parabolă împotriva lui şi un
proverb zeflemitor împotriva lui şi nu vor spune: Vai celui
care înmulţeşte ce nu este a lui! Cât timp? Şi celui care se îm-
povărează cu lut gros!
7 Nu se vor ridica deodată cei ce te vor muşca şi se vor trezi
cei ce te vor chinui iar tu vei fi pradă pentru ei?
8 Pentru că ai prădat multe naţiuni, toată rămăşiţa poporu-
lui te va prăda; datorită sângelui oamenilor şi datorită vio-
lenţei făcute ţării, cetăţii şi tuturor celor ce o locuiesc.
9 Vai celui ce pofteşte o poftă rea pentru casa lui, ca el să îşi
aşeze casa pe înălţime, ca să fie scăpat de puterea răului!
10 Tu ai croit ruşine casei tale, prin stârpirea multor popoa-
re, şi ai păcătuit împotriva sufletului tău.
11 Căci piatra va striga din zid şi grinda din lemnărie îi va
răspunde.
12 Vai celui ce construieşte un oraş cu sânge şi întemeiază o
cetate prin nelegiuire!
13 Iată, nu este de la DOMNUL oştirilor, că popoarele vor
munci întocmai pentru acest foc şi popoarele se vor obosi
întocmai pentru această deşertăciune?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa gloriei
DOMNULUI, precum apele acoperă marea.
15 ¶ Vai celui ce dă băutură aproapelui său, care îi torni
din burduful tău şi îl îmbeţi de asemenea ca să îi priveşti
goliciunea!
16 Eşti umplut de ruşine pentru glorie, bea şi tu şi lasă-ţi
prepuţul să fie descoperit; paharul dreptei DOMNULUI va fi
întoarsă spre tine, şi vomă ruşinoasă va fi pe gloria ta.
17 Fiindcă violenţa Libanului te va acoperi, şi prada fiarelor,
care i-a înspăimântat, datorită sângelui oamenilor şi datori-
tă violenţei făcute ţării, cetăţii şi tuturor celor ce o locuiesc.
18 La ce foloseşte chipul cioplit pe care făcătorul l-a cioplit;
chipul turnat şi învăţătorul minciunilor? În care se încrede
făcătorul lucrării lui, pentru a face idoli muţi?
19 Vai celui ce spune lemnului: Trezeşte-te; pietrei mute:
Ridică-te, ea ne va învăţa! Iată, idolul este acoperit cu aur şi
argint şi nu este deloc suflare în mijlocul lui.
20 Dar DOMNUL este în templul lui sfânt: tot pământul să
tacă înaintea lui.
Capitolul 3
O rugăciune a profetului Habacuc, un poem.
2 DOAMNE , am auzit vorbirea ta şi m-am înspăimân-
tat; DOAMNE , înviorează-ţi lucrarea în mijlocul anilor, fă-o
cunoscută în mijlocul anilor; în furie, aminteşte-ţi mila.
3 Dumnezeu a venit din Teman şi Cel Sfânt din muntele
Paran. Selah. Gloria lui cuprinde cerurile şi pământul era
plin de lauda lui.
4 Şi strălucirea lui era ca lumina; el avea coarne ieşind din
mâna lui şi acolo era ascunderea puterii lui.
5 Înaintea lui mergea ciuma şi cărbuni aprinşi mergeau îna-
intea picioarelor lui.
6 El a stat în picioare şi a măsurat pământul, el a privit şi
a tulburat naţiunile; şi munţii veşnici au fost împrăştiaţi,
 Țefania 2
dealurile străvechi s-au plecat; căile lui sunt veşnice.
7 Am văzut corturile Cuşanului în nenorocire, şi perdelele
ţării Madian au tremurat.
8 L-au nemulţumit râurile pe Domnul? S-a aprins mânia ta
împotriva râurilor? S-a aprins furia ta împotriva mării, încât
ai călărit pe caii tăi şi te-ai urcat în carele salvării tale?
9 Arcul tău a fost dezgolit de tot, chiar cuvântul tău, conform
jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu
râuri.
10 Munţii te-au văzut şi s-au cutremurat, potopul apei a
trecut; adâncul şi-a înălţat vocea şi şi-a ridicat mâinile în
înalt.
11 Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor, la lumina săge-
ţilor tale au mers şi la strălucirea suliţei scânteietoare.
12 Ai mărşăluit prin ţară în indignare, ai treierat păgânii în
mânie.
13 Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru
salvarea unsului tău; ai rănit capul din casa celui stricat,
dezvelind temelia până la gât. Selah.
… Țefania …
Capitolul 1
C uvântul DOMNULUI, care a venit la Ţefania, fiul lui
Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Hizchia,
în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.
2 Voi mistui cu desăvârşire totul de pe faţa pământului, spu-
ne DOMNUL .
3 Voi mistui pe om şi pe animal; voi mistui păsările cerului
şi peştii mării şi pietrele de poticnire împreună cu cei stri-
caţi; şi voi stârpi omul de pe pământ, spune DOMNUL .
4 De asemenea îmi voi întinde mâna asupra lui Iuda şi asu-
pra tuturor locuitorilor Ierusalimului; şi voi stârpi rămăşiţa
lui Baal din acest loc şi numele chemarimilor împreună cu
preoţii;
5 Şi pe cei care se închină oştirii cerului pe acoperişuri; şi pe
cei care se închină şi care jură pe DOMNUL şi care jură pe
Malcam;
6 Şi pe cei care se întorc de la a-l urma pe DOMNUL şi pe cei
care nu l-au căutat pe DOMNUL , nici nu au întrebat de el.
7 Taci în prezenţa DOMNULUI Dumnezeu, pentru că ziua
DOMNULUI este aproape, pentru că DOMNUL a pregătit un
sacrificiu, el şi-a chemat oaspeţii.
8 Şi se va întâmpla că în ziua sacrificiului DOMNULUI voi
pedepsi prinţii şi copiii împăratului şi pe toţi care sunt îm-
brăcaţi cu haine străine.
9 De asemenea, în aceeaşi zi voi pedepsi pe toţi cei care
sar pragul, care umplu casele stăpânilor lor cu violenţă şi
înşelăciune.
10 Şi se va întâmpla, în acea zi, spune DOMNUL , că va fi zgo-
motul unui strigăt de la poarta peştelui şi un urlet de la a
doua şi un trosnet mare dinspre dealuri.
11 Urlaţi, voi locuitori din Macteş, pentru că tot popo-
rul comercianţilor este doborât; toţi cei ce cară argint sunt
stârpiţi.
530
14 Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieşit ca
un vârtej de vânt să mă împrăştie; bucuria lor era să mistuie
pe sărac în ascuns.
15 Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin mormanul apelor
mari.
16 Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele
mele au tremurat la această voce, putregai a intrat în oasele
mele şi am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în
ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu
oştirea sa.
17 Deşi smochinul nu va înflori, nici nu vor fi roade în vii; lu-
crarea măslinului va eşua şi câmpiile nu vor da hrana; turma
va fi stârpită din staul şi nu va mai fi cireadă în iesle;
18 Totuşi eu mă voi bucura în DOMNUL , mă voi veseli în
Dumnezeul salvării mele.
19 DOMNUL Dumnezeu este tăria mea şi îmi va face picioa-
rele precum picioarele căprioarelor şi el mă va face să umblu
pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreţ pe instrumen-
tele mele cu coarde.
12 Şi se va întâmpla, în acel timp, că voi cerceta Ierusalimul
cu candele şi voi pedepsi oamenii care sunt aşezaţi pe droj-
diile lor, care spun în inima lor: DOMNUL nu va face bine,
nici nu va face rău.
13 De aceea bunurile lor vor deveni o pradă, şi casele lor o
pustietate; de asemenea vor zidi case, dar nu le vor locui; şi
vor sădi vii, dar nu le vor bea vinul.
14 ¶ Ziua cea mare a DOMNULUI este aproape, este aproape,
şi se grăbeşte foarte mult, vocea zilei DOMNULUI; viteazul
va striga acolo cu amar.
15 Ziua aceea este o zi a furiei, o zi de necaz şi strâmtorare, o
zi de secătuire şi de pustiire, o zi de întuneric şi de întuneci-
me, o zi cu nori şi de întuneric gros,
16 O zi a trâmbiţei şi a alarmei împotriva cetăţilor fortificate
şi împotriva turnurilor înalte.
17 Şi voi aduce strâmtorare peste oameni pentru ca ei să um-
ble ca orbii, pentru că au păcătuit împotriva DOMNULUI; şi
sângele lor va fi vărsat ca ţărâna, şi carnea lor ca balega.
18 Nici argintul lor, nici aurul lor nu va fi în stare să îi scape
în ziua furiei DOMNULUI; dar tot ţinutul va fi mistuit de
focul geloziei lui, pentru că el va face chiar o descotorosire
grabnică de cei care locuiesc în ţinut.
Capitolul 2
A dunaţi-vă, da, adunaţi-vă, naţiune nedorită;
2 Înainte de a se da hotărârea, înainte ca ziua să treacă
precum pleava, înainte ca mânia aprinsă a DOMNULUI să
vină asupra voastră, înainte ca ziua mâniei DOMNULUI să
vină asupra voastră.
3 Căutaţi-l pe DOMNUL , voi toţi cei blânzi ai pământului,
care aţi lucrat judecata lui; căutaţi dreptatea, căutaţi blânde-
ţea, poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI.
4 ¶ Fiindcă Gaza va fi părăsită şi Ascalonul va fi un pustiu, ei
 Țefania 3
vor alunga Asdodul la amiază şi Ecronul va fi dezrădăcinat.
5 Vai locuitorilor ţărmului mării, naţiunea cheretiţilor!
Cuvântul DOMNULUI este împotriva voastră; Canaane, ţara
filistenilor, te voi nimici până nu va mai fi nici un locuitor.
6 Şi ţărmul mării va fi locaşuri şi colibe pentru păstori şi sta-
ule pentru turme.
7 Şi ţărmul va fi pentru rămăşiţa casei lui Iuda; ei se vor hră-
ni de acolo; ei se vor culca seara în casele Ascalonului, pen-
tru că DOMNUL Dumnezeul lor îi va cerceta şi îi va întoarce
din captivitatea lor.
8 ¶ Am auzit ocara Moabului şi dispreţuirile copiilor lui
Amon, cu care au ocărât poporul meu şi s-au preamărit pes-
te graniţele lor.
9 De aceea, precum trăiesc, spune DOMNUL oştirilor,
Dumnezeul lui Israel, negreşit Moabul va fi ca Sodoma şi
copiii lui Amon ca Gomora, locul înmulţirii urzicilor şi oc-
nelor de sare şi o pustiire veşnică, restul poporului meu îi va
prăda, şi rămăşiţa poporului meu îi va stăpâni.
10 Aceasta vor avea pentru mândria lor, pentru că au ocărât şi
s-au preamărit împotriva poporului DOMNULUI oştirilor.
11 DOMNUL va fi înfricoşător împotriva lor, pentru că el îi
va înfometa pe toţi dumnezeii pământului; şi oamenii i se
vor închina, fiecare din locul lui, toate insulele păgânilor.
12 ¶ Voi, de asemenea, etiopienilor, veţi fi ucişi de sabia
mea.
13 Şi el îşi va întinde mâna împotriva nordului şi va dis-
truge Asiria; şi va face Ninive o pustietate şi uscat ca o
sălbăticie.
14 Şi turme se vor culca în mijlocul ei, toate animalele naţiu-
nilor: şi cormoranul şi cocostârcul vor cuibări pe capitelurile
stâlpilor ei; glasul lor va cânta la ferestre; pustiirea va fi pe
praguri, pentru că el va dezgoli lucrarea de cedru.
15 Aceasta este cetatea care se bucură, care a trăit fără grijă,
care a spus în inima ei: Eu sunt şi nu este nici una în afară de
mine; cum a devenit ea o pustietate, un loc în care animalele
să se culce! Fiecare ce trece pe lângă ea va fluiera şi va face
semn cu mână.
Capitolul 3
V ai celei murdare şi întinate, cetăţii asupritoare!
2 Ea nu a ascultat de acea voce; nu a primit discipli-
narea; nu s-a încrezut în DOMNUL; nu s-a apropiat de
Dumnezeul ei.
3 Prinţii din lăuntrul ei sunt lei răcnind; judecătorii ei sunt
lupi de seară; ei nu rod oasele până ziua următoare.
4 Profeţii ei sunt persoane uşoare şi perfide; preoţii ei au în-
tinat sanctuarul, ei au încălcat legea.
5 DOMNUL cel drept este în mijlocul ei; el nu va face nelegiu-
ire, în fiecare dimineaţă el îşi aduce judecata la lumină, el nu
531
eşuează; dar cel nedrept nu cunoaşte ruşine.
6 Eu am stârpit naţiunile, turnurile lor sunt pustiite; eu le-
am risipit străzile, încât nimeni nu trece pe acolo; cetăţile
lor sunt distruse, încât nu este nici un om, nu este nici un
locuitor.
7 Am spus: Sigur te vei teme de mine, vei primi instruirea;
astfel încât locuinţa lor să nu fie stârpită, oricum i-am pe-
depsit, dar ei s-au sculat devreme şi şi-au corupt toate face-
rile lor.
8 ¶ De aceea, aşteptaţi-mă, spune DOMNUL , până în ziua în
care mă voi ridica pentru pradă: căci hotărârea mea este să
adun naţiunile, să strâng împărăţiile, să îmi vărs indignarea
asupra lor, toată mânia mea aprinsă, pentru că tot pământul
va fi mistuit de focul geloziei mele.
9 Pentru că atunci voi da din nou popoarelor o limbă pură,
ca toţi să cheme numele DOMNULUI, să îi servească într-un
singur gând.
10 De dincolo de râurile Etiopiei, închinătorii mei, chiar fiica
risipiţilor mei, îmi vor aduce ofranda.
11 În acea zi nu vei fi ruşinat de toate facerile tale, în care ai
călcat legea împotriva mea, pentru că atunci voi scoate afară
din mijlocul tău pe cei care se bucură în mândria ta, şi nu te
vei mai îngâmfa datorită muntelui meu sfânt.
12 De asemenea, voi lăsa în mijlocul tău un popor chinuit şi
sărac, şi ei se vor încrede în numele DOMNULUI.
13 Rămăşiţa lui Israel nu va face nelegiuire, nici nu va vorbi
minciuni; nici nu se va găsi în gura lor o limbă înşelătoare;
pentru că ei se vor hrăni şi se vor culca şi nimeni nu îi va
înspăimânta.
14 ¶ Cântă, fiică a Sionului; strigă, Israele; veseleşte-te şi bu-
cură-te cu toată inima, fiică a Ierusalimului.
15 DOMNUL a luat judecăţile tale, el a alungat pe duşmanul
tău; împăratul lui Israel, DOMNUL , este în mijlocul tău, nu
vei mai vedea răul.
16 În acea zi se va spune Ierusalimului: Nu te teme; şi
Sionului: Să nu îţi slăbească mâinile.
17 DOMNUL Dumnezeul tău în mijlocul tău este puternic; el
va salva, el se va bucura de tine cu bucurie; el se va odihni în
dragostea lui, se va bucura de tine cu cântare.
18 Îi voi aduna pe cei întristaţi pentru adunarea solemnă,
care sunt ai tăi, pentru care ocara ei era o povară.
19 Iată, atunci îi voi aduce la nimic pe toţi cei care te chinu-
iesc; şi voi salva pe cea şchioapă şi o voi aduna pe cea alun-
gată; şi le voi aduce laudă şi faimă în fiecare ţară unde au fost
făcuţi de ruşine.
20 În acel timp vă voi aduce din nou, la timpul în care vă
adun, fiindcă vă voi face un nume şi o laudă printre toate po-
poarele pământului, când vă voi aduce înapoi din captivitate
înaintea ochilor voştri, spune DOMNUL .
 Hagai 2
… Hagai …
Capitolul 1
Î n anul al doilea al împăratului Darius, în luna a şasea, în
ziua întâi a lunii, a venit cuvântul DOMNULUI prin pro-
fetul Hagai la Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui
Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, spunând:
2 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, spunând: Acest po-
por spune: Nu a venit timpul, timpul să fie construită casa
DOMNULUI.
3 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI prin profetul Hagai,
spunând:
4 Pentru voi este timpul să locuiţi în casele voastre căptuşite
cu lemn, iar această casă stă pustiită?
5 Şi acum astfel zice DOMNUL oştirilor: Luaţi aminte la căile
voastre.
6 Aţi semănat mult şi adunaţi puţin; mâncaţi, dar nu aveţi
destul; beţi, dar nu sunteţi îndestulaţi cu băutură; vă îmbră-
caţi, dar nimănui nu îi este cald; şi cel ce câştigă un venit,
câştigă venit pentru a-l pune într-o pungă spartă.
7 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Luaţi aminte la căile
voastre.
8 Urcaţi-vă la munte şi aduceţi lemn şi construiţi casa;
şi eu îmi voi găsi plăcerea în ea şi voi fi glorificat, spune
DOMNUL .
9 Vă aşteptaţi la mult şi, iată, a fost puţin; şi când l-aţi adus
acasă, eu l-am suflat. De ce? spune DOMNUL oştirilor. Din
cauza casei mele care stă pustiită, în timp ce voi alergaţi fie-
care pentru propria lui casă.
10 De aceea cerul de deasupra voastră este oprit a da rouă şi
pământul este oprit a da rodul lui.
11 Şi am chemat o secetă peste ţară şi peste munţi şi peste
grâne şi peste vinul nou şi peste untdelemn şi peste ceea ce
dă pământul şi peste oameni şi peste vite şi peste toată lucra-
rea mâinilor.
12 ¶ Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui
Ioţadac, marele preot, împreună cu toată rămăşiţa poporu-
lui, au ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeului lor şi cu-
vintele profetului Hagai, precum DOMNUL Dumnezeul lor
l-a trimis; şi poporul s-a temut înaintea DOMNULUI.
13 Atunci a vorbit Hagai, mesagerul DOMNULUI, în mesa-
jul DOMNULUI către popor, spunând: Eu sunt cu voi, zice
DOMNUL .
14 Şi DOMNUL a stârnit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel,
guvernator al lui Iuda şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, ma-
rele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului; şi ei au ve-
nit şi au lucrat la casa DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul lor,
15 În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea
al împăratului Darius.
Capitolul 2
Î n luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi una a lunii, a venit
cuvântul DOMNULUI prin profetul Hagai, spunând:
2 Vorbeşte acum lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernator al
lui Iuda, şi lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşi-
ţei poporului, spunând:
3 Cine a mai rămas între voi dintre cei ce au văzut această
casă în gloria ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Nu este ea ca
nimic în ochii voştri pe lângă aceea?
4 Totuşi acum fii tare, Zorobabel, spune DOMNUL; şi fii
tare, Iosua, fiu al lui Ioţadac, marele preot; şi fiţi tari, voi, tot
532
poporul ţării, zice DOMNUL , şi lucraţi; pentru că eu sunt cu
voi, spune DOMNUL oştirilor;
5 Conform cuvântului prin care am făcut legământ cu voi,
când aţi ieşit din Egipt, tot astfel duhul meu rămâne printre
voi: nu vă temeţi.
6 Fiindcă astfel spune DOMNUL oştirilor: Încă o dată, mai
este puţin timp şi voi clătina cerurile şi pământul şi marea
şi uscatul;
7 Şi voi clătina toate naţiunile şi dorinţa tuturor naţiunilor
va veni, şi voi umple casa aceasta cu glorie, spune DOMNUL
oştirilor.
8 Argintul este al meu şi aurul este al meu, spune DOMNUL
oştirilor.
9 Gloria acestei case de pe urmă va fi mai mare decât cea di-
nainte, spune DOMNUL oştirilor; şi în acest loc voi da pace,
zice DOMNUL oştirilor.
10 ¶ În ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua, în anul al doi-
lea al lui Darius, a venit cuvântul DOMNULUI prin profetul
Hagai, spunând:
11 Astfel zice DOMNUL oştirilor: Întreabă acum pe preoţi,
referitor la lege, spunând:
12 Dacă cineva poartă carne sfântă în poala hainei lui şi cu
poala sa atinge pâine sau mâncare gătită sau vin sau untde-
lemn sau orice hrană, va fi aceasta sfântă? Şi preoţii au răs-
puns şi au zis: Nu.
13 Atunci Hagai a spus: Dacă cineva care este necurat printr-
un trup mort atinge vreuna din acestea, va fi aceasta necura-
tă? Şi preoţii au răspuns şi au zis: Va fi necurată.
14 Atunci Hagai a răspuns şi a zis: Aşa este acest popor şi aşa
este această naţiune înaintea mea, zice DOMNUL; şi aşa este
fiecare lucrare a mâinilor lor; şi ceea ce ei oferă acolo este
necurat.
15 Şi acum, te rog, ia aminte din această zi şi de acum în-
colo, înainte de a se pune piatră pe piatră în templul
DOMNULUI;
16 De când au fost acele zile, când cineva venea la o grămadă
de douăzeci de măsuri, erau doar zece; când cineva venea la
teasc să scoată cincizeci de vase, erau doar douăzeci.
17 V-am lovit cu tăciune în grâu şi cu mană şi cu grindină
în toată osteneala mâinilor voastre; totuşi nu v-aţi întors la
mine, spune DOMNUL .
18 Luaţi aminte acum din această zi şi de acum încolo, din a
douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost pusă
temelia templului DOMNULUI, luaţi aminte.
19 Este încă sămânţa în grânar? Da, şi viţa şi smochinul
şi rodiul şi măslinul, nu au dat rod: din această zi vă voi
binecuvânta.
20 ¶ Şi din nou cuvântul DOMNULUI a venit la Hagai, în a
douăzeci şi patra zi a lunii, spunând:
21 Vorbeşte lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, zicând: Voi
clătina cerurile şi pământul;
22 Şi voi răsturna tronul împărăţiilor şi voi distruge puterea
împărăţiilor păgânilor; şi voi răsturna carele şi pe cei ce le
conduc; şi caii şi călăreţii lor vor cădea, fiecare prin sabia
fratelui său.
23 În acea zi, spune DOMNUL oştirilor, te voi lua, Zorobabel,
servitorul meu, fiul lui Şealtiel, zice DOMNUL , şi te voi face
ca un sigiliu; pentru că eu te-am ales, spune DOMNUL
oştirilor.
 Zaharia 3
… Zaharia …
Capitolul 1
Î n luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvân-
tul DOMNULUI la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul
profetului Ido, spunând:
2 DOMNUL s-a înfuriat pe taţii voştri.
3 De aceea spune-le: Astfel spune DOMNUL oştirilor:
Întoarceţi-vă la mine, spune DOMNUL oştirilor şi eu mă voi
întoarce la voi, spune DOMNUL oştirilor.
4 Nu fiţi ca taţii voştri, la care au strigat profeţii dinainte,
spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Întoarceţi-vă
acum de la căile voastre rele şi de la faptele voastre rele; dar
nu au auzit, nici nu mi-au dat ascultare, spune DOMNUL .
5 Taţii voştri, unde sunt ei? Şi profeţii, trăiesc ei pentru
totdeauna?
6 Dar cuvintele mele şi statutele mele pe care le-am poruncit
servitorilor mei, profeţii, nu au ajuns ele la taţii voştri? Şi ei
s-au întors şi au spus: Precum DOMNUL oştirilor a gândit să
ne facă, conform căilor noastre şi conform faptelor noastre,
astfel s-a purtat el cu noi.
7 ¶ În ziua a douăzeci şi patra a lunii a unsprezecea, care este
luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul
DOMNULUI la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profe-
tului Ido, spunând:
8 Am văzut în noapte şi iată, un om călărind pe un cal roşu
şi stătea între pomii de mirt care erau jos; şi în urma lui erau
acolo cai roşii, pestriţi şi albi.
9 Atunci am spus: Ce sunt aceştia, domnul meu? Şi îngerul
care vorbea cu mine mi-a zis: Îţi voi arăta ce sunt aceştia.
10 Şi bărbatul care stătea între pomii de mirt a răspuns şi
a zis: Aceştia sunt cei pe care DOMNUL i-a trimis să umble
încoace şi încolo pe pământ.
11 Şi ei au răspuns îngerului DOMNULUI, care stătea între
pomii de mirt, şi au zis: Noi am umblat încoace şi încolo pe
pământ şi, iată, tot pământul şade liniştit şi este în odihnă.
12 Atunci îngerul DOMNULUI a răspuns şi a zis: DOAMNE
al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de
cetăţile lui Iuda, împotriva cărora te-ai indignat aceşti şap-
tezeci de ani?
13 Şi DOMNUL a răspuns îngerului care vorbea cu mine, cu-
vinte bune şi cuvinte mângâietoare.
14 Astfel îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: Strigă, spu-
nând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sunt gelos, cu o mare
gelozie, pentru Ierusalim şi pentru Sion.
15 Şi mă înfurii pe păgânii care sunt în tihnă; fiindcă eu eram
numai puţin înfuriat iar ei au ajutat nenorocirii.
16 De aceea astfel spune DOMNUL: M-am întors la
Ierusalim cu îndurări; casa mea va fi construită în el, spu-
ne DOMNUL oştirilor, şi o frânghie de măsurat va fi întinsă
peste Ierusalim.
17 Strigă totuşi, spunând: Astfel spune DOMNUL oştiri-
lor: Cetăţile mele, prin prosperitate, vor fi împrăştiate pes-
te tot şi DOMNUL va mângâia încă Sionul şi va alege încă
Ierusalimul.
18 ¶ Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată, patru
coarne.
19 Şi am spus îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt aces-
tea? Şi el mi-a răspuns: Acestea sunt coarnele care au îm-
prăştiat pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.
533
20 Şi DOMNUL mi-a arătat patru tâmplari.
21 Atunci eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Iar el a vorbit,
spunând: Acestea sunt coarnele care au împrăştiat pe Iuda,
astfel încât nici un om nu şi-a ridicat capul; dar aceştia au
venit să le sperie, ca să alunge coarnele neamurilor care şi-au
înălţat cornul împotriva ţării lui Iuda pentru a o împrăştia.
Capitolul 2
M i-am ridicat ochii din nou şi am privit şi iată, un om
cu o frânghie de măsurat în mâna lui.
2 Atunci am spus: Unde mergi? Şi el mi-a zis: Să măsor
Ierusalimul, să văd care este lăţimea lui şi care este lungimea
lui.
3 Şi, iată, îngerul care vorbea cu mine a ieşit şi un alt înger a
ieşit să îl întâlnească,
4 Şi i-a zis: Aleargă, vorbeşte acestui tânăr, spunând:
Ierusalimul va fi locuit ca oraşe fără ziduri, din cauza mulţi-
mii oamenilor şi a vitelor din el;
5 Fiindcă eu, spune DOMNUL , îi voi fi un zid de foc de jur
împrejur şi voi fi glorie în mijlocul lui.
6 ¶ Hei, hei! ieşiţi şi fugiţi din ţara nordului, spune DOMNUL ,
pentru că v-am împrăştiat ca pe cele patru vânturi ale ceru-
lui, spune DOMNUL .
7 Eliberează-te, Sioane, care locuieşti cu fiica Babilonului!
8 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: După glorie m-a
trimis el la naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atin-
ge de voi se atinge de lumina ochiului său.
9 Pentru că, iată, eu îmi voi scutura mâna peste ele şi vor
ajunge o pradă servitorilor lor; şi veţi cunoaşte că DOMNUL
oştirilor m-a trimis.
10 ¶ Cântă şi bucură-te, fiică a Sionului, pentru că, iată, eu
vin şi voi locui în mijlocul tău, spune DOMNUL .
11 Şi multe naţiuni se vor alătura DOMNULUI în acea zi şi
vor fi poporul meu; şi eu voi locui în mijlocul tău şi vei cu-
noaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la tine.
12 Şi DOMNUL va moşteni pe Iuda, partea lui în ţara sfântă;
şi din nou va alege Ierusalimul.
13 Să tacă, toată făptura, înaintea DOMNULUI, pentru că el
s-a ridicat din locuinţa lui sfântă.
Capitolul 3
Ş i el mi l-a arătat pe Iosua, marele preot, stând în picioare
înaintea îngerului DOMNULUI şi pe Satan stând în pi-
cioare la dreapta lui, pentru a i se împotrivi.
2 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: DOMNUL să te mustre,
Satan! Chiar DOMNUL , care a ales Ierusalimul, să te mustre!
Nu este acesta un semn de înfierare smuls din foc?
3 Şi Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi stătea în picioare
înaintea îngerului.
4 Şi îngerul a răspuns şi a vorbit celor care stăteau în picioare
înaintea lui, spunând: Luaţi de pe el hainele murdare. Şi lui
i-a spus: Iată, am făcut ca nelegiuirea ta să treacă de la tine şi
cu un rând haine te voi îmbrăca.
5 Iar eu am spus: Puneţi-i o mitră frumoasă pe cap. Astfel ei
i-au pus o mitră frumoasă pe cap şi l-au îmbrăcat cu haine.
Şi îngerul DOMNULUI stătea de faţă.
6 Şi îngerul DOMNULUI l-a avertizat pe Iosua, spunând:
7 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Dacă vei umbla pe căile
 Zaharia 6
mele şi dacă vei păzi porunca mea, atunci tu vei judeca de
asemenea casa mea şi de asemenea vei păzi curţile mele şi îţi
voi da locuri să umbli între aceştia care stau de faţă.
8 ¶ Ascultă Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi care şed îna-
intea ta; pentru că ei sunt oameni admiraţi; căci, iată, eu voi
aduce pe servitorul meu, LĂSTARUL .
9 Căci, iată, piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua: pe
o singură piatră vor fi şapte ochi; iată, eu voi grava inscrip-
ţia ei, spune DOMNUL oştirilor, şi voi îndepărta nelegiuirea
acestei ţări într-o singură zi.
10 În acea zi, spune DOMNUL oştirilor, veţi chema, fiecare
pe aproapele, său sub viţă şi sub smochin.
Capitolul 4
Ş i îngerul care vorbea cu mine a venit din nou şi m-a tre-
zit, ca pe un om care este trezit din somnul său,
2 Şi mi-a spus: Ce vezi? Iar eu am zis: Am privit, şi iată, un
sfeşnic cu totul de aur cu un potir în vârful lui şi cele şapte
candele ale lui pe el; şi şapte ţevi la cele şapte candele, care
sunt în vârful lui,
3 Şi doi măslini lângă el, unul pe partea dreaptă a potirului
şi celălalt pe partea stângă a lui.
4 Astfel am răspuns şi am vorbit îngerului care vorbea cu
mine şi am zis: Ce sunt acestea, domnul meu?
5 Atunci îngerul care vorbea cu mine a răspuns şi mi-a zis:
Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu am spus: Nu, domnul meu.
6 Atunci el a răspuns şi mi-a vorbit, zicând: Acesta este cu-
vântul DOMNULUI către Zorobabel, spunând: Nu prin tă-
rie, nici prin putere, ci prin duhul meu, spune DOMNUL
oştirilor.
7 Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel tu vei de-
veni o câmpie; şi el va scoate piatra de căpătui cu strigăte,
zicând: Har, har pentru ea.
8 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
9 Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case; mâi-
nile lui de asemenea o vor termina; iar tu vei cunoaşte că
DOMNUL oştirilor m-a trimis la voi.
10 Căci cine a dispreţuit ziua lucrurilor mici? Fiindcă ei se
vor bucura şi vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel
împreună cu cei şapte; aceştia sunt ochii DOMNULUI, care
aleargă încoace şi încolo pe întreg pământul.
11 ¶ Atunci am răspuns şi i-am zis: Ce sunt aceşti doi măs-
lini în dreapta sfeşnicului şi în stânga lui?
12 Şi am răspuns din nou şi i-am zis: Ce sunt aceste două
ramuri de măslin, care prin cele două ţevi de aur golesc unt-
delemnul de aur din ele însele?
13 Şi el mi-a răspuns şi a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu
am spus: Nu, domnul meu.
14 Atunci el a zis: Acestea sunt cei doi unşi care stau în pi-
cioare lângă Domnul întregului pământ.
Capitolul 5
A tunci m-am întors şi mi-am ridicat ochii şi am privit
şi iată, un sul zburând.
2 Şi el mi-a zis: Ce vezi? Iar eu am răspuns: Văd un sul zbu-
rând; lungimea lui este de douăzeci de coţi şi lăţimea lui de
zece coţi.
3 Atunci el mi-a spus: Acesta este blestemul care se răspân-
deşte pe faţa întregului pământ: căci oricine fură va fi nimi-
cit, precum este scris pe această parte, conform cu aceasta; şi
oricine jură va fi nimicit precum este scris pe partea aceea,
conform cu aceea.
534
4 Îl voi răspândi, spune DOMNUL oştirilor, şi va intra în casa
hoţului şi în casa celui care jură fals pe numele meu; şi va
rămâne în mijlocul casei lui şi o va mistui cu lemnele ei şi
cu pietrele ei.
5 ¶ Atunci îngerul care vorbea cu mine a mers înainte şi
mi-a spus: Ridică-ţi acum ochii şi vezi ce este aceasta care
merge înainte?
6 Şi eu am spus: Ce este aceasta? Iar el a zis: Aceasta este o efă
care merge înainte. El a mai spus: Aceasta este înfăţişarea lor
pe tot pământul.
7 Şi, iată, s-a ridicat un talant de plumb: şi aceasta este o fe-
meie care şede în mijlocul efei.
8 Şi el a spus: Aceasta este stricăciune. Şi a aruncat-o în mij-
locul efei; şi a aruncat greutatea de plumb peste gura ei.
9 Atunci mi-am ridicat ochii şi am privit şi, iată, au ieşit
două femei; şi vântul bătea în aripile lor; fiindcă aveau aripi
ca aripile unei berze; şi ele au ridicat efa între pământ şi cer.
10 Atunci am spus îngerului care vorbea cu mine: Unde duc
acestea efa?
11 Şi el mi-a spus: Pentru a-i construi o casă în ţara Şinearului;
şi va fi întemeiată şi pusă acolo pe temelia ei.
Capitolul 6
Ş i m-am întors şi mi-am ridicat ochii şi am privit şi, iată,
ieşeau patru care dintre doi munţi; şi munţii erau munţi
de aramă.
2 La primul car erau cai roşii; şi la carul al doilea, cai negri;
3 Şi la carul al treilea, cai albi; şi la carul al patrulea, cai băl-
ţaţi şi murgi.
4 Atunci eu am răspuns şi am zis îngerului care vorbea cu
mine: Ce sunt aceştia, domnul meu?
5 Şi îngerul a răspuns şi mi-a zis: Acestea sunt cele patru du-
huri ale cerurilor care ies din locul unde stăteau în picioare
înaintea Domnului întregului pământ.
6 Caii negri care sunt la acesta merg înainte spre ţara nordu-
lui; şi cei albi merg înainte după ei şi cei bălţaţi merg înainte
spre ţara sudului.
7 Şi cei murgi au ieşit şi au căutat să meargă înainte ca să
umble încolo şi încoace pe pământ; şi el a spus: Plecaţi de
aici, umblaţi încolo şi încoace pe pământ. Astfel ei au umblat
încolo şi încoace pe pământ.
8 Atunci a strigat către mine şi mi-a vorbit, spunând: Iată,
aceştia care merg înainte spre ţara nordului mi-au liniştit
duhul în ţara nordului.
9 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
10 Ia de la cei din captivitate, de la Heldai, de la Tobia şi de la
Iedaia, care au venit din Babilon, şi vino în aceeaşi zi şi intră
în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania;
11 Apoi ia argint şi aur şi fă coroane şi pune-le pe capul lui
Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot;
12 Şi vorbeşte-i, spunând: Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor,
zicând: Iată, pe bărbatul al cărui nume este LĂSTARUL; Şi el
va creşte din locul lui şi va construi templul DOMNULUI;
13 Chiar el va construi templul DOMNULUI şi el va purta
gloria şi va şedea şi va conduce pe tronul său; şi va fi preot pe
tronul său, şi sfatul de pace va fi între ei amândoi.
14 Şi coroanele vor fi pentru Helem şi pentru Tobia şi pentru
Iedaia şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o amintire în tem-
plul DOMNULUI.
15 Şi cei de departe vor veni şi vor construi în templul
DOMNULUI şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a tri-
mis la voi. Şi aceasta se va întâmpla, dacă voi, cu atenţie, veţi
 Zaharia 9
asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru.
Capitolul 7
Ş i s-a întâmplat că, în anul al patrulea al împăratului
Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, în ziua
a patra a lunii a noua, în luna Chislev,
2 Când ei trimiseseră la casa lui Dumnezeu pe Şareţer şi pe
Reghem-Melec şi pe oamenii lui, pentru a se ruga înaintea
DOMNULUI;
3 Şi să vorbească preoţilor, care erau în casa DOMNULUI oş-
tirilor, şi profeţilor, spunând: Să plâng în luna a cincea, pu-
nându-mă deoparte, precum am făcut aceşti atât de mulţi
ani?
4 Atunci cuvântul DOMNULUI oştirilor a venit la mine,
spunând:
5 Vorbeşte întregului popor al ţării şi preoţilor, spunând:
Când aţi postit şi aţi jelit în luna a cincea şi în luna a şaptea,
în aceşti şaptezeci de ani, cu adevărat aţi postit pentru mine,
chiar pentru mine?
6 Şi când aţi mâncat şi aţi băut, nu aţi mâncat şi nu aţi băut
pentru voi înşivă?
7 Nu ar fi trebuit să auziţi cuvintele pe care DOMNUL le-a
strigat prin profeţii dinainte, când Ierusalimul era locuit şi
în prosperitate, şi cetăţile lui de jur împrejurul lui, când oa-
menii locuiau partea de sud şi câmpia?
8 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, spunând:
9 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, spunând: Faceţi jude-
cată adevărată şi arătaţi milă şi mângâieri, fiecare om frate-
lui său;
10 Şi nu oprimaţi nici pe văduvă, nici pe cel fără tată, nici pe
străin, nici pe cel sărac; şi nimeni dintre voi să nu îşi închi-
puie răul în inima sa, împotriva fratelui său.
11 Dar ei au refuzat să dea ascultare şi şi-au tras umărul şi
şi-au astupat urechile, ca să nu audă.
12 Da, şi-au făcut inima ca o piatră de diamant, ca nu cumva
să asculte legea şi cuvintele pe care DOMNUL oştirilor le-a
trimis în duhul său, prin profeţii dinainte; de aceea a venit o
mare furie de la DOMNUL oştirilor.
13 De aceea s-a întâmplat că, pe când el striga totuşi ei au re-
fuzat să audă; tot astfel, ei au strigat şi eu am refuzat să aud,
spune DOMNUL oştirilor;
14 Ci i-am împrăştiat cu un vârtej de vânt printre toate naţi-
unile pe care nu le cunoşteau. Astfel ţara a fost pustie după
ei, încât nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea;
fiindcă ei au pustiit ţara cea plăcută.
Capitolul 8
D in nou, cuvântul DOMNULUI oştirilor a venit la mine,
spunând:
2 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sunt gelos, cu mare gelo-
zie, pentru Sion; şi sunt gelos, cu mare furie, pentru el.
3 Astfel spune DOMNUL: M-am întors la Sion şi voi locui
în mijlocul Ierusalimului; şi Ierusalimul se va numi cetatea
adevărului; şi muntele DOMNULUI oştirilor, muntele sfânt.
4 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Vor locui totuşi bătrâni
şi bătrâne pe străzile Ierusalimului, şi fiecare om cu toiagul
său în mână, din cauza mulţimii zilelor.
5 Şi străzile cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, jucându-se pe
străzile ei.
6 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Dacă aceasta este minu-
nată în ochii rămăşiţei acestui popor în acele zile, va fi de
asemenea minunată în ochii mei? spune DOMNUL oştirilor.
535
7 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, voi salva pe poporul
meu din ţara estului şi din ţara vestului;
8 Şi îi voi aduce şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; şi ei
vor fi poporul meu iar eu voi fi Dumnezeul lor, în adevăr şi
în dreptate.
9 ¶ Astfel spune DOMNUL oştirilor: Să fie tari mâinile voas-
tre, voi care auziţi, în aceste zile, cuvintele acestea prin gura
profeţilor, care erau în ziua în care temelia casei DOMNULUI
oştirilor a fost pusă, ca templul să fie construit.
10 Pentru că înainte de aceste zile nu era plată pentru om,
nici vreo plată pentru vită; şi nici nu era pace pentru cel care
ieşea sau pentru cel care intra, din cauza necazului, pentru
că am stârnit pe toţi oamenii, pe fiecare, împotriva aproa-
pelui său.
11 Dar acum nu voi fi, pentru rămăşiţa acestui popor, ca în
zilele dinainte, spune DOMNUL oştirilor.
12 Pentru că sămânţa va fi prosperă; viţa îşi va da rodul şi
pământul îşi va da venitul şi cerurile îşi vor da roua; şi eu voi
face ca rămăşiţa acestui popor să stăpânească toate acestea.
13 Şi se va întâmpla că, precum aţi fost un blestem printre
păgâni, casă a lui Iuda şi casă a lui Israel, tot astfel vă voi salva
şi veţi fi o binecuvântare; nu vă temeţi, întăriţi-vă mâinile.
14 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: Precum am
gândit să vă pedepsesc, când taţii voştri mă provocau la fu-
rie, spune DOMNUL oştirilor, şi nu m-am pocăit,
15 Tot astfel am gândit, din nou, în aceste zile să fac bine
Ierusalimului şi casei lui Iuda: nu vă temeţi.
16 Acestea sunt lucrurile pe care să le faceţi: Fiecare să vor-
bească adevărul aproapelui său; faceţi judecata adevărului şi
a păcii în porţile voastre;
17 Şi nimeni dintre voi să îşi închipuie răul în inimile voas-
tre împotriva aproapelui său; şi nu iubiţi jurământul fals,
pentru că toate acestea sunt lucruri pe care eu le urăsc, spu-
ne DOMNUL .
18 ¶ Şi cuvântul DOMNULUI oştirilor a venit la mine,
spunând:
19 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Postul lunii a patra şi
postul lunii a cincea şi postul lunii a şaptea şi postul lunii a
zecea vor fi pentru casa lui Iuda bucurie şi veselie şi sărbători
fericite; de aceea iubiţi adevărul şi pacea.
20 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Se va întâmpla din nou
că, vor veni popoare şi locuitori ai multor cetăţi;
21 Şi locuitorii unei cetăţi vor merge la o alta, spunând: Să
mergem repede să ne rugăm înaintea DOMNULUI şi să îl că-
utăm pe DOMNUL oştirilor, voi merge şi eu.
22 Da, multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să îl cau-
te pe DOMNUL oştirilor în Ierusalim şi să se roage înaintea
DOMNULUI.
23 Astfel spune DOMNUL oştirilor: În acele zile se va întâm-
pla că, zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca,
chiar vor apuca poala aceluia care este un iudeu, spunând:
Vom merge cu voi, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu
voi.
Capitolul 9
P ovara cuvântului DOMNULUI în ţara Hadrac; şi
Damascul va fi odihna acestuia; când ochii omului, pre-
cum şi a tuturor triburilor lui Israel, vor fi spre DOMNUL .
2 Şi Hamatul de asemenea va avea graniţă cu el, Tirul şi
Sidonul, deşi acesta este foarte înţelept.
3 Şi Tirul şi-a construit o întăritură şi şi-a îngrămădit argint
ca ţărâna şi aur fin ca noroiul străzilor.
 Zaharia 11
4 Iată, Domnul îl va lepăda şi îi va lovi puterea în mare şi va
fi mistuit de foc.
5 Ascalonul va vedea şi se va teme; Gaza, de asemenea va
vedea şi se va întristat foarte mult şi Ecronul de asemenea,
pentru că aşteptarea lui va fi ruşinată; şi împăratul va pieri
din Gaza şi Ascalonul nu va fi locuit.
6 Şi un bastard va locui în Asdod, iar eu voi stârpi mândria
filistenilor.
7 Şi voi îndepărta sângele lui din gura lui şi urâciunile lui
dintre dinţii lui; dar cel care rămâne, chiar el, va fi pen-
tru Dumnezeul nostru şi va fi ca un guvernator în Iuda, şi
Ecronul ca un iebusit.
8 Iar eu voi aşeza tabăra lângă casa mea, din cauza armatei,
din cauza celui care trece şi din cauza celui care se întoarce;
şi opresorul nu va mai trece printre ei, pentru că acum am
văzut cu ochii mei.
9 ¶ Bucură-te foarte mult, fiică a Sionului; strigă, fiică a
Ierusalimului, iată, Împăratul tău vine la tine; el este drept şi
având salvare; umil şi călărind pe o măgăriţă şi un măgăruş,
mânzul unei măgăriţe.
10 Şi voi stârpi carul din Efraim şi calul din Ierusalim şi ar-
cul de război va fi stârpit; şi el va vorbi păgânilor de pace; şi
locul domniei lui va fi de la mare până la mare şi de la râu
până la marginile pământului.
11 Iar cât despre tine, prin sângele legământului tău, am tri-
mis pe prizonierii tăi din groapa în care nu este apă.
12 ¶ Întoarceţi-vă la întăritură, voi, prizonieri ai speranţei;
chiar astăzi vestesc că îţi voi răsplăti dublu;
13 După ce l-am încordat pe Iuda pentru mine, după ce, cu
Efraim, am umplut arcul şi i-am ridicat pe fiii tăi, Sioane,
împotriva fiilor tăi, Grecie, şi te-am făcut ca sabia unui băr-
bat puternic.
14 Şi DOMNUL va fi văzut deasupra lor şi săgeata sa va ieşi
ca fulgerul: şi Domnul DUMNEZEU va suna trâmbiţa şi va
merge cu vârtejurile de vânt de la sud.
15 DOMNUL oştirilor îi va apăra şi ei vor nimici şi vor su-
pune cu pietre de praştie; şi vor bea şi vor face un zgomot
ca de la vin; şi vor fi umpluţi precum potirele şi precum
colţurile altarului.
16 Şi Domnul DUMNEZEUL lor îi va salva în acea zi, ca pe
turma poporului său; căci vor fi ca pietrele unei coroane, ri-
dicată ca un însemn peste ţara sa.
17 Iată, cât de mare este bunătatea sa şi cât de mare este fru-
museţea sa! Grânele îi vor înveseli pe tineri şi vinul nou pe
fecioare.
Capitolul 10
C ereţi de la DOMNUL ploaie la timpul ploii târzii; astfel
DOMNUL va face nori strălucitori şi le va da averse de
ploaie, la fiecare om verdeaţă în câmp.
2 Pentru că idolii au vorbit deşertăciune şi ghicitorii au văzut
o minciună şi au istorisit vise false; ei mângâie în deşert; de
aceea ei au mers pe calea lor ca o turmă, s-au tulburat pentru
că nu era păstor.
3 Mânia mea s-a aprins împotriva păstorilor şi am pedepsit
ţapii; pentru că DOMNUL oştirilor a cercetat turma sa, casa
lui Iuda, şi i-a făcut ca pe calul său ales în luptă.
4 Din el a ieşit colţul, din el cuiul, din el arcul de bătălie, din
el fiecare opresor laolaltă.
5 ¶ Şi ei vor fi ca războinici care calcă pe duşmanii lor, în
noroiul străzilor, în bătălie; şi vor lupta, pentru că DOMNUL
este cu ei şi cei călare pe cai vor fi încurcaţi.
536
6 Şi voi întări casa lui Iuda şi voi salva casa lui Iosif, şi îi voi
aduce pentru a-i pune înapoi, pentru că am milă de ei; şi vor
fi ca şi cum nu i-aş fi lepădat, pentru că eu sunt DOMNUL
Dumnezeul lor şi îi voi auzi.
7 Şi cei din Efraim vor fi ca un războinic; şi inima lor se va
bucura ca de vin; da, copiii lor vor vedea aceasta şi se vor
veseli; inima lor se va bucura în DOMNUL .
8 Eu voi fluiera după ei şi îi voi aduna, pentru că i-am răs-
cumpărat; şi se vor înmulţi precum se înmulţeau înainte.
9 Şi îi voi semăna printre popoare, iar ei îşi vor aminti de
mine în ţări îndepărtate; şi vor trăi, ei şi copiii lor, şi se vor
întoarce din nou.
10 Îi voi aduce din nou din ţara Egiptului şi îi voi aduna din
Asiria şi îi voi duce în ţara Galaadului şi în Liban şi loc nu va
fi găsit pentru ei.
11 Şi el va trece prin mare cu necaz şi va lovi valurile în mare
şi toate adâncurile râului se vor usca; şi mândria Asiriei va fi
coborâtă şi sceptrul Egiptului se va îndepărta.
12 Şi îi voi întări în DOMNUL; şi ei vor umbla în sus şi în jos
în numele său, spune DOMNUL .
Capitolul 11
D eschide-ţi uşile, Libanule, ca focul să îţi mistuie
cedrii.
2 Urlă, bradule, pentru că cedrul a căzut, pentru că cei pu-
ternici sunt prădaţi. Urlaţi, stejari ai Basanului, pentru că
pădurea cea deasă a fost dată jos.
3 Răsună urletul păstorilor; pentru că gloria lor este prădată;
răsună răcnetul leilor tineri; pentru că mândria Iordanului
este prădată.
4 ¶ Astfel spune DOMNUL Dumnezeul meu: Paşte oile de
măcel;
5 Ale căror stăpâni le înjunghie, şi nu se cred vinovaţi; şi
cei care le vând, spun: Binecuvântat fie DOMNUL , pentru că
sunt bogat; şi păstorii lor nu au milă de ele.
6 Fiindcă nu voi mai avea milă de locuitorii ţării, spune
DOMNUL; ci, iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna
aproapelui său şi în mâna împăratului său; şi ei vor lovi ţara
şi nu îi voi elibera din mâna lor.
7 Şi voi paşte turma de măcel, pe voi, cele sărace din turmă.
Şi mi-am luat două toiege; pe unul l-am numit Frumuseţe şi
pe celălalt l-am numit Legături; şi păşteam turma.
8 Într-o lună am nimicit de asemenea trei păstori; şi sufletul
meu i-a urât şi sufletul lor de asemenea m-a detestat.
9 Atunci am spus: Nu vă voi mai paşte; cea care moare, să
moară; şi cea care trebuie stârpită, să fie stârpită; şi restul să
mănânce, fiecare, carnea celeilalte.
10 Şi mi-am luat toiagul, Frumuseţe, şi l-am tăiat în două,
ca să rup legământul meu pe care l-am făcut cu toate
popoarele.
11 Şi a fost rupt în acea zi: şi astfel, cei săraci ai turmei,
care m-au aşteptat, au cunoscut că acesta era cuvântul
DOMNULUI.
12 Şi le-am spus: Dacă credeţi că este bine, daţi-mi plata mea;
iar dacă nu, lăsaţi-o. Astfel ei mi-au cântărit ca preţ, treizeci
de arginţi.
13 Şi DOMNUL mi-a spus: Aruncă-l olarului: un preţ frumos
cu care am fost preţuit de ei. Şi am luat cele treizeci de ar-
ginţi şi i-am aruncat olarului, în casa DOMNULUI.
14 Atunci am tăiat în două celălalt toiag al meu, Legături, ca
să rup înfrăţirea dintre Iuda şi Israel.
15 ¶ Şi DOMNUL mi-a spus: Ia-ţi şi uneltele unui păstor
 Zaharia 14
nebun.
16 Pentru că, iată, voi ridica un păstor în ţară care nu va cer-
ceta pe cele care sunt stârpite, nici nu va căuta pe cele tinere,
nici nu va vindeca pe cele rănite, nici nu va paşte pe cele care
stau pe loc; ci carnea celor îngrăşate va mânca şi le va rupe
copitele în bucăţi.
17 Vai de păstorul netrebnic, ce părăseşte turma! Sabia va fi
pe braţul lui şi pe ochiul lui drept; braţul lui va fi uscat deplin
şi ochiul lui drept va fi deplin întunecat.
Capitolul 12
P ovara cuvântului DOMNULUI pentru Israel, spune
DOMNUL , care întinde cerurile şi pune temelia pămân-
tului şi formează duhul omului înăuntrul lui.
2 Iată, voi face Ierusalimul un pahar de cutremurare pen-
tru toate popoarele de jur împrejur, când ele vor fi de ase-
menea la asediu atât împotriva lui Iuda cât şi împotriva
Ierusalimului.
3 Şi în acea zi voi face Ierusalimul o piatră grea pentru toa-
te popoarele: toţi câţi se vor împovăra cu ea vor fi tăiaţi în
bucăţi, deşi toate popoarele pământului se adună împotriva
lui.
4 În acea zi, spune DOMNUL , voi lovi fiecare cal cu înmăr-
murire şi pe călăreţul lui cu nebunie; şi îmi voi deschide ochii
peste casa lui Iuda şi voi lovi cu orbire toţi caii popoarelor.
5 Şi guvernatorii lui Iuda vor spune în inima lor: Locuitorii
Ierusalimului vor fi tăria mea, în DOMNUL oştirilor,
Dumnezeul lor.
6 În acea zi îi voi face pe guvernatorii lui Iuda ca o vatră
de foc între lemne şi ca o torţă de foc într-un snop; şi ei
vor mistui toate popoarele de jur împrejur, la dreapta şi
la stânga: şi Ierusalimul va locui din nou la locul său în
Ierusalim.
7 DOMNUL de asemenea va salva corturile lui Iuda în-
tâi, pentru ca gloria casei lui David şi gloria locuitorilor
Ierusalimului să nu se preamărească împotriva lui Iuda.
8 În acea zi DOMNUL va apăra pe locuitorii Ierusalimului; şi
cel slab între ei, în acea zi, va fi ca David; şi casa lui David va
fi ca Dumnezeu, ca îngerul DOMNULUI înaintea lor.
9 ¶ Şi se va întâmpla în acea zi că, eu voi căuta să nimicesc
toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului.
10 Şi voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii
Ierusalimului duhul harului şi al cererilor; şi ei vor privi la
mine, acela pe care l-au străpuns, şi vor jeli pentru el, pre-
cum jeleşte cineva pentru singurul lui fiu, şi vor fi în amă-
răciune pentru el, precum este cineva în amărăciune pentru
întâiul său născut.
11 În acea zi va fi o jelire mare în Ierusalim, ca jelirea din
Hadadrimon în valea Meghidonului.
12 Şi ţara va jeli, fiecare familie deoparte; familia casei lui
David deoparte şi soţiile lor deoparte; familia casei lui Natan
deoparte, şi soţiile lor deoparte;
13 Familia casei lui Levi deoparte, şi soţiile lor deoparte; fa-
milia lui Şimei deoparte, şi soţiile lor deoparte;
14 Toate familiile care rămân, fiecare familie deoparte, şi so-
ţiile lor deoparte.
Capitolul 13
Î n acea zi se va deschide o fântână casei lui David şi locui-
torilor Ierusalimului, pentru păcat şi pentru necurăţie.
2 Şi se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL oştirilor că,
voi stârpi din ţară numele idolilor şi ei nu vor mai fi amintiţi;
537
şi de asemenea voi face pe profeţi şi duhurile necurate să iasă
din ţară.
3 Şi se va întâmpla când cineva va mai profeţi că, tatăl său
şi mama sa, care l-au născut, îi vor spune: Nu vei trăi, pen-
tru că vorbeşti minciuni în numele DOMNULUI; şi tatăl
său şi mama sa, care l-au născut, îl vor străpunge când el
profeţeşte.
4 Şi se va întâmpla în acea zi că, profeţii vor fi ruşinaţi, fieca-
re de viziunea lui, după ce va fi profeţit; nici nu vor mai purta
ei o îmbrăcăminte aspră pentru a înşela;
5 Ci el va spune: Nu sunt profet, sunt agricultor; pentru că un
om m-a învăţat să păzesc vite din tinereţea mea.
6 Şi cineva îi va spune: Ce sunt aceste răni în mâinile tale?
Atunci el va răspunde: Acelea cu care am fost rănit în casa
prietenilor mei.
7 ¶ Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului meu şi împotriva
omului care este tovarăşul meu, spune DOMNUL oştirilor;
loveşte păstorul, şi oile vor fi împrăştiate; şi eu îmi voi în-
toarce mâna asupra micuţilor.
8 Şi se va întâmpla în toată ţara, spune DOMNUL , că două
părţi din ea vor fi stârpiţi şi vor muri, dar a treia parte va
rămâne în ea.
9 Şi eu voi duce a treia parte prin foc şi îi voi curăţa precum
argintul este curăţat şi îi voi încerca precum aurul este în-
cercat; ei vor chema numele meu şi eu îi voi auzi; voi spu-
ne: Acesta este poporul meu; iar ei vor spune: DOMNUL este
Dumnezeul meu.
Capitolul 14
I ată, ziua DOMNULUI vine, şi prada ta va fi împărţită în
mijlocul tău.
2 Fiindcă voi aduna toate naţiunile la luptă împotriva
Ierusalimului; şi cetatea va fi luată, şi casele vor fi jefuite, şi
femeile violate; şi jumătate din cetate va merge în captivitate
şi rămăşiţa poporului nu va fi stârpită din cetate.
3 Atunci va ieşi DOMNUL şi va lupta împotriva acelor naţi-
uni, ca atunci când a luptat în ziua bătăliei.
4 Şi picioarele lui vor sta în acea zi pe muntele Măslinilor,
care este înaintea Ierusalimului, la est, şi muntele Măslinilor
se va despica în mijlocul său spre est şi spre vest, şi va fi o vale
foarte mare; şi jumătate din munte se va retrage spre nord şi
jumătate din el spre sud.
5 Şi voi veţi fugi spre valea munţilor, pentru că valea mun-
ţilor va ajunge până la Aţel; da, veţi fugi, precum aţi fugit
dinaintea cutremurului în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda;
şi DOMNUL Dumnezeul meu va veni, şi toţi sfinţii împreună
cu tine.
6 Şi se va întâmpla în acea zi, că lumina nu va fi nici străluci-
toare, nici întunecată;
7 Ci va fi o zi cunoscută DOMNULUI, nici ca zi, nici ca noap-
te; ci se va întâmpla, că seara va fi lumină.
8 ¶ Şi se va întâmpla în acea zi, că ape vii vor ieşi din
Ierusalim: jumătate din ele spre marea de este şi jumătate
din ele spre marea de vest; vara şi iarna va fi aceasta.
9 Şi DOMNUL va fi împărat peste tot pământul; în acea zi va
fi un singur DOMN şi numele lui, unul singur.
10 Toată ţara va fi transformată într-o câmpie, de la Gheba
până la Rimon, la sud de Ierusalim; şi acesta va fi înălţat şi
va fi locuit pe locul său, de la poarta lui Beniamin până la
locul porţii întâi, până la poarta colţului şi de la turnul lui
Hananeel până la teascurile împăratului.
11 Şi oameni vor locui în el şi nu va mai fi o nimicire totală,
 Maleahi 2
ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.
12 Şi aceasta va fi plaga cu care DOMNUL va lovi toate po-
poarele care au luptat împotriva Ierusalimului: Carnea li se
va mistui în timp ce ei stau încă pe picioarele lor, şi ochii li se
vor mistui în orbitele lor, şi limba li se va mistui în gura lor.
13 Şi se va întâmpla în acea zi, că va fi un mare tumult de
la DOMNUL printre ei; şi vor apuca, fiecare, mâna aproape-
lui său şi mâna lui se va ridica împotriva mâinii aproapelui
său.
14 Şi Iuda de asemenea va lupta la Ierusalim; şi bogăţiile tu-
turor păgânilor de jur împrejur vor fi strânse împreună, aur
şi argint şi haine foarte multe.
15 Şi astfel va fi plaga calului, a catârului, a cămilei şi a măga-
rului şi a tuturor vitelor care vor fi în acele corturi, ca această
plagă.
16 ¶ Şi se va întâmpla, că oricine care rămâne din toate na-
ţiunile care au venit împotriva Ierusalimului se vor urca din
… Maleahi …
Capitolul 1
P ovara cuvântului DOMNULUI către Israel prin
Maleahi.
2 Te-am iubit, spune DOMNUL. Totuşi voi spuneţi:
În ce ne-ai iubit? Nu era Esau fratele lui Iacob? spune
DOMNUL; totuşi am iubit pe Iacob,
3 Şi pe Esau l-am urât şi munţii săi şi moştenirea sa le-am
făcut pustii pentru şacalii pustiului.
4 Pentru că Edom spune: Suntem săraci dar ne vom întoarce
şi vom zidi locurile pustiite; astfel spune DOMNUL oştiri-
lor: Vor zidi, dar eu voi surpa; şi îi vor numi: Graniţa strică-
ciunii; şi: Poporul împotriva căruia DOMNUL are indigna-
re pentru totdeauna.
5 Şi ochii voştri vor vedea şi veţi spune: DOMNUL va fi
preamărit de la graniţa lui Israel.
6 Un fiu onorează pe tatăl său şi un servitor pe stăpânul său.
De aceea dacă eu sunt tată, unde este onoarea mea? Şi dacă
sunt stăpân, unde este temerea de mine? vă spune DOMNUL
oştirilor, preoţilor, care dispreţuiţi numele meu. Iar voi spu-
neţi: În ce am dispreţuit numele tău?
7 Voi aduceţi pâine întinată pe altarul meu şi spuneţi: În ce
te-am întinat? În aceea că spuneţi: Masa DOMNULUI este
de dispreţuit.
8 Şi dacă aduceţi pe cea oarbă ca sacrificiu, nu este rău?
Şi dacă aduceţi pe cea şchioapă şi bolnavă, nu este rău?
Adu-o acum guvernatorului tău; va fi el mulţumit de tine,
sau te va primi el? spune DOMNUL oştirilor.
9 Şi acum, te rog, imploră-l pe Dumnezeu să fie cu har spre
noi; aceasta a fost prin mâna voastră; va lua el aminte la vre-
unul dintre voi? spune DOMNUL oştirilor.
10 Cine, chiar dintre voi, ar închide uşile fără motiv? Şi nu
aţi aprinde foc fără motiv pe altarul meu. Nu am plăcere în
voi, spune DOMNUL oştirilor, nici nu voi primi un dar din
mâna voastră.
11 Căci, de la răsăritul soarelui chiar până la apusul lui,
538
an în an să se închine Împăratului, DOMNULUI oştirilor, şi
să ţină sărbătoarea tabernacolelor.
17 Şi va fi astfel, că oricine nu se va urca din toate famili-
ile pământului la Ierusalim să se închine Împăratului,
DOMNULUI oştirilor, peste ei nu va fi ploaie.
18 Şi dacă familia Egiptului nu urcă şi nu vine, aceea nu va
avea ploaie; va fi plaga cu care DOMNUL va lovi păgânii care
nu urcă să ţină sărbătoarea tabernacolelor.
19 Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor naţi-
unilor care nu urcă să ţină sărbătoarea tabernacolelor.
20 În acea zi va fi pe clopoţeii cailor: SFINŢENIE DOMNULUI;
şi oalele din casa DOMNULUI vor fi ca potirele înaintea
altarului.
21 Da, fiecare oală în Ierusalim şi în Iuda va fi sfinţenie
DOMNULUI oştirilor; şi toţi cei care sacrifică vor veni şi vor
lua din ele şi vor fierbe în ele; şi în acea zi nu va mai fi nici un
canaanit în casa DOMNULUI oştirilor.
numele meu va fi mare între neamuri; şi în fiecare loc, tă-
mâie va fi oferită numelui meu şi o ofrandă pură; pentru
că numele meu va fi mare între păgâni, spune DOMNUL
oştirilor.
12 Dar voi l-aţi pângărit, în aceea că spuneţi: Masa
DOMNULUI este întinată; şi rodul ei, mâncarea ei este de
dispreţuit.
13 Aţi spus de asemenea: Iată, ce obositor este! Şi aţi su-
flat dispreţuitor asupra ei, spune DOMNUL oştirilor; şi
aţi adus ceea ce a fost sfâşiat şi pe cea şchioapă şi pe cea
bolnavă; astfel aţi adus ofrandă, să o accept din mâna
voastră? spune DOMNUL oştirilor.
14 Dar blestemat fie înşelătorul, care are în turma lui o
parte bărbătească şi jură şi sacrifică Domnului un lu-
cru corupt; fiindcă eu sunt un mare Împărat, spune
DOMNUL oştirilor, şi numele meu este înspăimântător
printre păgâni.
Capitolul 2
Ş i acum, voi, preoţilor, această poruncă este pentru voi.
2 Dacă refuzaţi să ascultaţi şi dacă refuzaţi să puneţi la
inima, să daţi glorie numelui meu, spune DOMNUL oştiri-
lor, voi trimite chiar un blestem asupra voastră şi voi bleste-
ma binecuvântările voastre; da, le-am blestemat deja, deoa-
rece nu puneţi la inima.
3 Iată, voi corupe sămânţa voastră şi voi împrăştia balega pe
feţele voastre, balega sărbătorilor voastre solemne; şi unul vă
va îndepărta cu ea.
4 Şi veţi şti că v-am trimis această poruncă, pentru ca legă-
mântul meu să fie cu Levi, spune DOMNUL oştirilor.
5 Legământul meu cu el a fost de viaţă şi de pace; şi i le-am
dat pentru teama cu care s-a temut de mine şi a fost înfrico-
şat înaintea numelui meu.
6 Legea adevărului era în gura lui şi nelegiuire nu a fost gă-
sită pe buzele lui; el a umblat cu mine în pace şi echitate şi a
 Maleahi 4
întors pe mulţi de la nelegiuire.
7 Fiindcă buzele preoţilor ar trebui să păstreze cunoaştere şi
ei ar trebui să caute legea la gura lui, căci el este mesagerul
DOMNULUI oştirilor.
8 Dar voi v-aţi abătut de pe cale; aţi făcut pe mulţi să se
poticnească de lege; aţi corupt legământul lui Levi, spune
DOMNUL oştirilor.
9 De aceea v-am făcut şi eu de dispreţuit şi înjosiţi înaintea
tuturor oamenilor, după cum nu aţi ţinut căile mele, ci aţi
fost părtinitori în lege.
10 ¶ Nu avem noi toţi un singur tată? Nu ne-a creat un singur
Dumnezeu? De ce ne purtăm cu perfidie fiecare om împotri-
va fratelui său, profanând legământul taţilor noştri?
11 Iuda s-a purtat cu perfidie şi o urâciune s-a comis în
Israel şi în Ierusalim, pentru că Iuda a profanat sfinţenia
DOMNULUI pe care el a iubit-o şi s-a căsătorit cu fiica unui
dumnezeu străin.
12 DOMNUL va stârpi pe omul care face aceasta, pe învăţă-
torul şi elevul din corturile lui Iacob şi pe cel ce aduce ofran-
dă DOMNULUI oştirilor.
13 Şi aceasta aţi făcut din nou, acoperind altarul DOMNULUI
cu lacrimi, cu plâns şi cu strigare, într-atât că nu mai pri-
veşte ofranda, nici nu o primeşte cu bunăvoinţă din mâna
voastră.
14 Totuşi spuneţi: Pentru ce? Pentru că DOMNUL a fost
martor între tine şi soţia tinereţii tale, împotriva căreia te-ai
purtat cu perfidie, totuşi ea este tovarăşa ta şi soţia legămân-
tului tău.
15 Şi nu a făcut el una? Totuşi a avut rămăşiţa duhului. Şi
pentru ce una? Ca el să caute o sămânţă evlavioasă. De aceea
ia seama la duhul tău şi nimeni să nu se poarte cu perfidie
împotriva soţiei tinereţii lui.
16 Căci DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, spune că urăşte
divorţul; fiindcă unul acoperă violenţă cu haina lui, spune
DOMNUL oştirilor; de aceea luaţi seama la duhul vostru să
nu vă purtaţi cu perfidie.
17 Aţi obosit pe DOMNUL prin cuvintele voastre. Totuşi voi
spuneţi: În ce l-am obosit? Când spuneţi: Fiecare om ce face
rău este bun în ochii DOMNULUI şi el îşi găseşte plăcerea în
ei; sau: Unde este Dumnezeul judecăţii.
Capitolul 3
I ată, voi trimite mesagerul meu şi el va pregăti calea în-
aintea mea; şi Domnul, pe care îl căutaţi, va veni deodată
la templul său, chiar mesagerul legământului, în care găsiţi
plăcere; iată, el va veni, spune DOMNUL oştirilor.
2 Dar cine poate îndura ziua venirii lui? Şi cine va sta în pi-
cioare când se va arăta el? Fiindcă el este ca focul topitorului
şi ca săpunul albitorului;
3 Şi va şedea ca un topitor şi un purificator al argintului; şi va
purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca aurul şi argintul, ca ei
să aducă DOMNULUI o ofrandă în dreptate.
4 Atunci ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului va fi plăcută
DOMNULUI, ca în zilele din vechime şi ca în anii de mai
înainte.
5 Iar eu mă voi apropia de voi la judecată; şi voi fi un mar-
tor grabnic împotriva vrăjitorilor şi împotriva adulterilor
şi împotriva celor care jură fals şi împotriva celor care
oprimă pe angajat în plăţile lui, pe văduvă şi pe cel fără
tată şi pe cei care abat pe străin de la dreptul său şi nu se
539
tem de mine, spune DOMNUL oştirilor.
6 Căci eu sunt DOMNUL, eu nu mă schimb; de aceea voi, fii
ai lui Iacob, nu sunteţi mistuiţi.
7 ¶ Chiar din zilele taţilor voştri v-aţi abătut de la rânduie-
lile mele şi nu le-aţi ţinut. Întoarceţi-vă la mine şi eu mă voi
întoarce la voi, spune DOMNUL oştirilor. Dar aţi spus: În
ce să ne întoarcem?
8 Va jefui un om pe Dumnezeu? Totuşi voi m-aţi jefuit. Dar
voi spuneţi: În ce te-am jefuit? În zeciuieli şi ofrande.
9 Sunteţi blestemaţi cu un blestem, căci m-aţi jefuit, chiar
toată această naţiune.
10 Aduceţi toate zeciuielile în cămară, ca să fie mâncare în
casa mea, şi încercaţi-mă cu aceasta, spune DOMNUL oşti-
rilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului şi să vă torn o
binecuvântare, până nu va mai fi loc destul să o primiţi.
11 Şi voi mustra din cauza voastră pe devoratorul, iar el nu
va distruge roadele pământului vostru; nici via voastră nu îşi
va arunca rodul în câmp înainte de timp, spune DOMNUL
oştirilor.
12 Şi toate naţiunile vă vor numi binecuvântaţi, căci veţi fi o
ţară încântătoare, spune DOMNUL oştirilor.
13 Cuvintele voastre au fost înăsprite împotriva mea, spune
DOMNUL. Totuşi voi spuneţi: Ce am vorbit noi atât de mult
împotriva ta?
14 Voi aţi spus: Este zadarnic să servim pe Dumnezeu; şi ce
folos este că noi am ţinut rânduiala sa şi că am umblat cu jale
înaintea DOMNULUI oştirilor?
15 Şi acum numim fericiţi pe cei mândri; da, cei ce lucrea-
ză stricăciune sunt ridicaţi; da, cei ce ispitesc pe Dumnezeu
chiar sunt eliberaţi.
16 Atunci cei ce s-au temut de DOMNUL au vorbit deseori
unul cu altul; şi DOMNUL a dat ascultare şi a auzit aceasta;
şi o carte a amintirii a fost scrisă înaintea lui pentru cei ce
s-au temut de DOMNUL şi care s-au gândit la numele lui.
17 Şi vor fi ai mei, spune DOMNUL oştirilor, în acea zi când
îmi pregătesc bijuteriile; şi îi voi cruţa, aşa cum un om cruţă
pe propriul fiu care îl serveşte.
18 Atunci vă veţi întoarce şi veţi discerne între cel drept şi
cel stricat, între cel ce serveşte pe Dumnezeu şi cel ce nu îl
serveşte.
Capitolul 4
C ăci, iată, vine ziua care va arde ca un cuptor; şi toţi
cei mândri, da, şi toţi cei ce lucrează cu stricăciune
vor fi paie; şi ziua care vine îi va arde în întregime, spune
DOMNUL oştirilor, căci nu le va lăsa nici rădăcină nici
ramură.
2 Dar vouă, care vă temeţi de numele meu, vi se va ridica
Soarele dreptăţii cu vindecare în aripile lui; şi veţi merge
înainte şi veţi creşte ca viţei din iesle.
3 Şi veţi călca în picioare pe cei stricaţi, căci vor fi cenuşă
sub tălpile picioarelor voastre în ziua în care voi face aceasta,
spune DOMNUL oştirilor.
4 Amintiţi-vă legea lui Moise, servitorul meu, pe care i-am
poruncit-o în Horeb pentru tot Israelul, cu statutele şi
judecăţile.
5 Iată, vă voi trimite pe profetul Ilie înainte de a veni ziua
DOMNULUI cea mare şi îngrozitoare;
6 Şi el va întoarce inima taţilor la copii şi inima copiilor la ta-
ţii lor, ca nu cumva să vin şi să lovesc pământul cu blestem.
Noul Testament
 FIDELA

Biblia în limba română

Copyright © 2009 Brian Nibbe
Str. Nirajului, Nr. 6
Cluj-Napoca 400599 România
 Evanghelia după
… Matei …
Capitolul 1
C artea naşterii lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui
Avraam.
2 Avraam a născut pe Isaac; şi Isaac a născut pe Iacob; şi
Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui;
3 Şi Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar; şi Fares a
născut pe Esrom; şi Esrom a născut pe Aram;
4 Şi Aram a născut pe Aminadab; şi Aminadab a născut pe
Naason; şi Naason a născut pe Salmon;
5 Şi Salmon a născut pe Boaz din Rahab; şi Boaz a născut pe
Obed din Rut; şi Obed a născut pe Isai;
6 Şi Isai a născut pe David, împăratul; şi David, împăratul, a
născut pe Solomon din cea care a fost soţia lui Urie;
7 Şi Solomon a născut pe Roboam; şi Roboam a născut pe
Abia; şi Abia a născut pe Asa;
8 Şi Asa a născut pe Iosafat; şi Iosafat a născut pe Ioram; şi
Ioram a născut pe Ozia;
9 Şi Ozia a născut pe Ioatam; şi Ioatam a născut pe Ahaz; şi
Ahaz a născut pe Ezechia;
10 Şi Ezechia a născut pe Manase; şi Manase a născut pe
Amon; şi Amon a născut pe Iosia;
11 Şi Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, pe timpul stră-
mutării în Babilon.
12 Şi după ce au fost strămutaţi în Babilon, Iehonia a născut
pe Salatiel; şi Salatiel a născut pe Zorobabel;
13 Şi Zorobabel a născut pe Abiud; şi Abiud a născut pe
Eliachim; şi Eliachim a născut pe Azor;
14 Şi Azor a născut pe Sadoc; şi Sadoc a născut pe Achim; şi
Achim a născut pe Eliud;
15 Şi Eliud a născut pe Eleazar; şi Eleazar a născut pe Matan;
şi Matan a născut pe Iacob;
16 Şi Iacob a născut pe Iosif, soţul Mariei, din care a fost năs-
cut Isus, care este numit Cristos.
17 Aşadar, toate generaţiile de la Avraam până la David,
au fost patru-sprezece generaţii; şi de la David până la stră-
mutarea în Babilon au fost patrusprezece generaţii; şi de la
strămutarea în Babilon până la Cristos, sunt patrusprezece
generaţii.
18 ¶ Şi naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: Pe când Maria,
mama lui, era logodită cu Iosif, înainte ca să fie ei împreună,
ea s-a aflat însărcinată din Duhul Sfânt.
19 Atunci Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind să o facă de
ruşine înaintea lumii, a intenţionat să divorţeze de ea pe
ascuns.
20 Dar pe când se gândea el la acestea, iată, îngerul Domnului
i s-a arătat într-un vis, spunând: Iosife, fiul lui David, nu te
teme să iei la tine pe Maria, soţia ta; fiindcă ce a fost conce-
put în ea este din Duhul Sfânt.
21 Şi ea va naşte un Fiu şi îi vei pune numele ISUS; pentru că
el va salva pe poporul său de păcatele lor.
22 Şi toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese
rostit de Domnul prin profetul, care a spus:
23 Iată, o fecioară va fi însărcinată şi va naşte un fiu şi îi vor
pune numele Emanuel, care fiind tradus este: Dumnezeu cu
noi.
24 Apoi Iosif, trezindu-se din somn, a făcut cum îi poruncise
îngerul Domnului şi a luat la el pe soţia sa;
543
25 Dar nu a cunoscut-o, până după ce ea a născut pe fiul ei
primul născut; şi i-a pus numele ISUS.
Capitolul 2
I ar după ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeei, în zilele
lui Irod împăratul, iată, au venit nişte magi din răsărit la
Ierusalim,
2 Zicând: Unde este cel ce s-a născut Împărat al iudeilor?
Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închi-
năm lui.
3 Dar Irod împăratul, auzind, s-a tulburat şi tot Ierusalimul îm-
preună cu el.
4 Şi după ce a adunat pe toţi preoţii de seamă şi pe scribii
poporului, a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască
Cristos.
5 Şi i-au spus: În Betleemul Iudeei, fiindcă astfel este scris
prin profetul:
6 Şi tu, Betleem, în ţara lui Iuda, nu eşti cel mai neînsemnat
dintre prinţii lui Iuda; fiindcă din tine va ieşi un Conducător,
care va conduce poporul meu Israel.
7 ¶ Atunci Irod, după ce a chemat în ascuns pe magi, a că-
utat să afle de la ei cu de-amănuntul timpul când s-a arătat
steaua.
8 Şi i-a trimis la Betleem, spunând: Mergeţi şi cercetaţi cu
de-amănuntul despre copil; şi după ce îl veţi fi găsit, daţi-mi
ştire din nou, ca să vin şi eu să mă închin lui.
9 ¶ După ce l-au auzit pe împăratul, au plecat; şi iată, steaua,
pe care au văzut-o în răsărit, mergea înaintea lor, până a ve-
nit şi a stat deasupra locului, unde era copilul.
10 Când au văzut steaua, s-au bucurat cu nespus de mare
bucurie.
11 Şi când au intrat în casă, au văzut pe copil cu Maria, mama
lui şi s-au prosternat şi i s-au închinat; şi deschizându-şi te-
zaurele, i-au oferit daruri: aur şi tămâie şi smirnă.
12 Şi, fiind avertizaţi de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă la
Irod, s-au întors în ţara lor pe altă cale.
13 ¶ Şi după ce au plecat, iată, îngerul Domnului se arată lui
Iosif în vis, spunând: Ridică-te şi ia copilul şi pe mama lui şi
fugi în Egipt şi stai acolo până îţi voi trimite eu vorbă; fiind-
că Irod va căuta copilul, să îl nimicească.
14 După ce s-a ridicat, a luat copilul şi pe mama lui în noapte
şi a plecat în Egipt.
15 Şi a fost acolo până la moartea lui Irod; ca să se împlineas-
că ce fusese spus de Domnul prin profetul, care a spus: Din
Egipt am chemat pe fiul meu.
16 ¶ Atunci Irod, văzând că fusese batjocorit de magi, s-a
înfuriat foarte tare şi a trimis şi a ucis pe toţi băieţii de la
doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile
lui, conform timpului pe care îl aflase în amănunţime de la
magi.
17 Atunci s-a împlinit ce fusese spus de către Ieremia profe-
tul, zicând:
18 O voce s-a auzit în Rama, tânguire şi plângere şi jale mare:
Rahela jelindu-şi copiii şi refuzând să fie mângâiată, pentru
că nu mai erau.
19 ¶ Dar după ce Irod a murit, iată, un înger al Domnului se
arată în vis lui Iosif în Egipt,
 Matei 5
20 Spunând: Ridică-te şi ia copilul şi pe mama lui şi du-te
în ţara lui Israel; fiindcă au murit cei ce căutau să ia viaţa
copilului.
21 Şi s-a ridicat şi a luat copilul şi pe mama lui şi a venit în
ţara lui Israel.
22 Dar când a auzit că Arhelaus domneşte în Iudeea în locul
tatălui său, Irod, i-a fost teamă să se ducă acolo; şi fiind aver-
tizat de Dumnezeu în vis, s-a dus în părţile Galileei.
23 Şi a venit şi a locuit într-o cetate numită Nazaret; ca să
se împlinească ce fusese spus prin profeţi: El se va chema
Nazarinean.
Capitolul 3
Ş i în acele zile a venit Ioan Baptist, predicând în pustia
Iudeei,
2 Şi spunând: Pocăiţi-vă, fiindcă împărăţia cerului este
aproape.
3 Fiindcă acesta este cel despre care fusese spus de profetul
Isaia, zicând: Vocea unuia strigând în pustie, Pregătiţi calea
Domnului, faceţi cărările lui drepte.
4 Şi acest Ioan îşi avea haina din păr de cămilă şi un brâu de
piele în jurul mijlocului său; şi mâncarea lui era lăcuste şi
miere sălbatică.
5 Atunci au ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toate îm-
prejurimile Iordanului,
6 Şi erau botezaţi de el în Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
7 Dar când a văzut pe mulţi dintre farisei şi saduchei venind
la botezul lui, le-a spus: O pui de vipere, cine v-a avertizat să
fugiţi de la furia care vine?
8 Faceţi de aceea roade cuvenite pocăinţei.
9 Şi nu vă gândiţi să spuneţi în voi înşivă: Avem ca tată pe
Avraam; căci vă spun că Dumnezeu este în stare din aceste
pietre să ridice copii lui Avraam.
10 Iar acum, securea deja este înfiptă la rădăcina pomilor; de
aceea, fiecare pom care nu face rod bun este retezat şi arun-
cat în foc.
11 Eu, într-adevăr, vă botez cu apă pentru pocăinţă; dar cel
ce vine după mine, este mai puternic decât mine, ale cărui
sandale nu sunt demn să le duc; el vă va boteza cu Duhul
Sfânt şi cu foc;
12 Acela a cărui furcă este în mâna lui şi îşi va curăţa în în-
tregime aria şi îşi va aduna grâul în grânar; dar pleava o va
arde cu foc de nestins.
13 Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, să fie
botezat de el.
14 Dar Ioan l-a oprit, spunând: Eu am nevoie să fiu botezat
de tine şi tu vii la mine?
15 Şi Isus răspunzând, i-a zis: Lasă acum, fiindcă astfel ni se
cuvine a împlini toată dreptatea. Atunci l-a lăsat.
16 Şi Isus, după ce a fost botezat, a ieşit din apă îndată; şi iată,
cerurile i s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu cobo-
rând ca un porumbel şi aşezându-se uşor pe el.
17 Şi iată, o voce din cer a spus: Acesta este Fiul meu preaiu-
bit, în care îmi găsesc toată plăcerea.
Capitolul 4
A tunci a fost Isus condus de Duhul sus în pustie, să
fie ispitit de diavolul.
2 Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la
urmă a flămânzit.
3 Şi când ispititorul a venit la el, i-a spus: Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini.
544
4 Dar el a răspuns şi a zis: Este scris: Omul nu va trăi nu-
mai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu.
5 Atunci diavolul l-a luat sus în sfânta cetate şi l-a aşezat pe
un turn al templului.
6 Şi i-a spus: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, fi-
indcă este scris: El va porunci îngerilor săi referitor la tine;
şi pe mâini te vor purta, ca să nu îţi loveşti piciorul de vreo
piatră.
7 Isus i-a spus: Din nou este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul
Dumnezeul tău.
8 Din nou diavolul l-a luat sus pe un munte foarte înalt şi i-a
arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor;
9 Şi i-a spus: Toate acestea ţi le voi da, dacă te prosterni şi te
închini mie.
10 Atunci Isus i-a spus: Pleacă de aici Satan, fiindcă este
scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui
să îi serveşti.
11 Atunci diavolul l-a lăsat; şi iată, îngeri au venit şi i-au
servit.
12 ¶ Şi Isus, auzind că Ioan fusese aruncat în închisoare, a
plecat în Galileea.
13 Şi părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum,
care este lângă mare, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali;
14 Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia profetul,
care zice:
15 Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, pe calea mării, dincolo
de Iordan, Galileea neamurilor;
16 Poporul care şedea în întuneric a văzut o mare lumină;
şi celor ce şedeau în ţinutul şi în umbra morţii, le-a răsărit
lumina.
17 De atunci Isus a început să predice şi să spună: Pocăiţi-vă,
fiindcă împărăţia cerului este aproape.
18 ¶ Şi Isus, trecând pe lângă marea Galileei, a văzut doi
fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele său, arun-
când un năvod în mare, fiindcă erau pescari.
19 Şi le-a spus: Veniţi după mine şi vă voi face pescari de
oameni.
20 Şi imediat au lăsat plasele şi l-au urmat.
21 Şi mergând de acolo, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al
lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele său, în corabie cu tatăl lor,
Zebedei, reparându-şi plasele; şi i-a chemat.
22 Şi imediat au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi l-au urmat.
23 ¶ Şi Isus străbătea toată Galileea, învăţând oamenii în si-
nagogile lor şi predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând
fiecare boală şi fiecare neputinţă printre oameni.
24 Şi faima lui s-a dus în toată Siria; şi aduceau la el pe toţi
bolnavii, ce sufereau de diferite boli şi chinuri şi pe cei pose-
daţi de draci şi pe lunatici şi pe paralizaţi; şi el îi vindeca.
25 Şi l-au urmat mulţimi mari de oameni din Galileea şi
Decapole şi Ierusalim şi Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Capitolul 5
Ş i văzând mulţimile, a urcat pe munte; şi pe când şedea,
discipolii lui au venit la el;
2 Şi el şi-a deschis gura şi i-a învăţat, spunând:
3 ¶ Binecuvântaţi sunt cei săraci în duh; pentru că a lor este
împărăţia cerului.
4 Binecuvântaţi sunt cei ce jelesc; pentru că ei vor fi
mângâiaţi.
5 Binecuvântaţi sunt cei blânzi; pentru că ei vor moşteni
pământul.
 Matei 6
6 Binecuvântaţi sunt cei care flămânzesc şi însetează după
dreptate; pentru că ei vor fi săturaţi.
7 Binecuvântaţi sunt cei milostivi; pentru că ei vor obţine
milă.
8 Binecuvântaţi sunt cei puri în inimă; pentru că ei vor vedea
pe Dumnezeu.
9 Binecuvântaţi sunt făcătorii de pace; pentru că ei vor fi
chemaţi copiii lui Dumnezeu.
10 Binecuvântaţi sunt cei persecutaţi pentru dreptate; pen-
tru că a lor este împărăţia cerului.
11 Binecuvântaţi sunteţi când, din cauza mea, vă vor ocărî
şi vă vor persecuta şi vor spune tot felul de lucruri rele, cu
falsitate, împotriva voastră.
12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă peste măsură, pentru că mare
este răsplata voastră în cer; fiindcă tot aşa au persecutat pe
profeţii care au fost înainte de voi.
13 Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea îşi pierde
gustul, cu ce va fi sărată? Nu mai este bună la nimic decât să
fie aruncată afară şi călcată sub picioarele oamenilor.
14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe deal nu poa-
te fi ascunsă.
15 Nici nu aprind oamenii candela şi o pun sub oboroc, ci pe
sfeşnic; şi aceasta dă lumină tuturor celor din casă.
16 Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca
să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru
care este în cer.
17 ¶ Să nu gândiţi că am venit să distrug legea sau profeţii;
nu am venit să distrug, ci să împlinesc.
18 Fiindcă adevărat vă spun: Până cerul şi pământul vor tre-
ce, o iotă sau o frântură de literă nu va trece nicidecum din
lege, până totul va fi împlinit.
19 De aceea, oricine va strica una dintre cele mai mici din
aceste porunci şi va învăţa pe oameni astfel, va fi chemat cel
mai mic în împărăţia cerului; dar oricine le va împlini şi va
învăţa pe alţii, acela va fi chemat mare în împărăţia cerului.
20 Căci vă spun că: Dacă dreptatea voastră nu va întrece
dreptatea scribilor şi a fariseilor, nicidecum nu veţi intra în
împărăţia cerului.
21 ¶ Aţi auzit că s-a spus de cei din vechime: Să nu ucizi; şi
oricine va ucide va fi sub ameninţarea judecăţii.
22 Dar eu vă spun că: Oricine este mânios fără motiv pe fra-
tele său, va fi sub ameninţarea judecăţii; şi oricine va spu-
ne fratelui său: Raca, va fi sub ameninţarea consiliului; dar
oricine va spune: Prostule, va fi sub ameninţarea focului
iadului.
23 ¶ De aceea, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi amin-
teşti că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului şi du-te întâi de te
împacă cu fratele tău şi apoi vino şi adu-ţi darul.
25 Învoieşte-te repede cu potrivnicul tău, pe când eşti cu el
pe cale; ca nu cumva potrivnicul să te predea judecătorului
şi judecătorul să te predea executorului şi să fii aruncat în
închisoare.
26 Adevărat îţi spun: Nu vei ieşi nicidecum de acolo, până nu
vei plăti cel din urmă bănuţ.
27 ¶ Aţi auzit că s-a spus de cei din vechime: Să nu comiţi
adulter;
28 Dar eu vă spun că: Oricine se uită la o femeie pentru a o
pofti, a comis deja adulter cu ea în inima lui.
29 Şi dacă ochiul tău cel drept te poticneşte, scoate-l şi arun-
că-l de la tine; fiindcă îţi este de folos să piară unul dintre
membrele tale şi să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.
545
30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te poticneşte, reteaz-o şi
arunc-o de la tine; fiindcă îţi este de folos să piară unul din-
tre membrele tale şi să nu fie aruncat tot trupul tău în iad.
31 ¶ Şi s-a spus că: Oricine va divorţa de soţia lui, să îi dea o
carte de despărţire.
32 Dar eu vă spun: Oricine va divorţa de soţia lui, exceptând
cauza curviei, o face să comită adulter; şi oricine se va căsă-
tori cu cea care este divorţată, comite adulter.
33 ¶ Din nou, aţi auzit că s-a spus de cei din vechime: Să nu
juri fals, ci împlineşte faţă de Domnul jurămintele tale;
34 Dar eu vă spun: Nu juraţi niciodată; nici pe cer, pentru că
este tronul lui Dumnezeu;
35 Nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor lui;
nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poţi face un sin-
gur păr alb sau negru.
37 Dar lăsaţi cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; dar ce
este mai mult decât acestea vine din facerea răului.
38 ¶ Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru
dinte.
39 Dar eu vă spun: Nu vă împotriviţi celor ce vă fac rău;
ci oricui te va lovi peste obrazul tău drept, întoarce-i şi pe
celălalt.
40 Şi dacă vreunul voieşte să meargă la judecată cu tine şi să
îţi ia cămaşa, lasă-i şi haina.
41 Şi cu cel ce te va constrânge să mergi o milă, mergi cu el
două.
42 Celui ce îţi cere, dă-i; şi celui ce voieşte să se împrumute
de la tine, nu îi întoarce spatele.
43 ¶ Aţi auzit că s-a spus: Să iubeşti pe aproapele tău şi să
urăşti pe duşmanul tău.
44 Dar eu vă spun: Iubiţi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi
pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă folosesc cu dispreţ şi vă persecută;
45 Ca să fiţi copiii Tatălui vostru care este în cer; pentru că
el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi
trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46 Fiindcă, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveţi?
Nu fac şi vameşii la fel?
47 Şi dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult
decât alţii? Nu fac şi vameşii astfel?
48 De aceea fiţi desăvârşiţi, chiar aşa cum Tatăl vostru din în
cer este desăvârşit.
Capitolul 6
A veţi grijă să nu faceţi milosteniile voastre înaintea oa-
menilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată de
la Tatăl vostru care este în cer.
2 De aceea când faci milostenii, nu suna cu trâmbiţa înain-
tea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe străzi, ca să aibă
glorie de la oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor.
3 Ci tu, când faci milostenii, să nu ştie stânga ta ce face
dreapta,
4 Pentru ca milosteniile tale să fie în ascuns; şi Tatăl tău care
vede în ascuns, el însuşi îţi va răsplăti pe faţă.
5 ¶ Şi când te rogi, să nu fii ca făţarnicii; pentru că lor le
place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile
străzilor, ca să poată fi văzuţi de oameni. Adevărat vă spun:
Ei îşi au răsplata lor.
6 Dar tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta şi după ce ai în-
chis uşa ta, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl
tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă.
 Matei 7
7 Iar când vă rugaţi, nu folosiţi repetiţii deşarte, ca păgâ-
nii; fiindcă ei gândesc că pentru multa lor vorbire vor fi
ascultaţi.
8 De aceea nu vă asemănaţi cu ei; fiindcă Tatăl vostru ştie de
care lucruri aveţi nevoie, mai înainte ca să îi cereţi voi.
9 De aceea astfel să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în cer,
Sfinţit fie numele tău.
10 Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe
pământ.
11 Pâinea noastră zilnică, dă-ne-o nouă astăzi.
12 Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm
datornicilor noştri.
13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci scapă-ne de rău; pentru
că a ta este împărăţia şi puterea şi gloria pentru totdeauna.
Amin.
14 Fiindcă dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru
ceresc vă va ierta pe voi.
15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vos-
tru nu va ierta greşelile voastre.
16 ¶ Mai mult, când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii;
fiindcă îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.
Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor.
17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa;
18 Ca să arăţi nu oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care
este în ascuns; şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti
pe faţă.
19 ¶ Nu vă strângeţi tezaure pe pământ, unde le strică molie
şi rugină şi unde hoţi le sapă şi le fură;
20 Ci strângeţi-vă tezaure în cer, unde nici molie şi nici rugi-
nă nu le strică şi unde hoţi nu le sapă, nici nu le fură.
21 Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima
voastră.
22 Lumina trupului este ochiul; de aceea, dacă ochiul tău
este aţintit clar, tot trupul tău va fi plin de lumină.
23 Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de în-
tuneric. De aceea dacă lumina ce este în tine este întuneric,
cât de mare este întunericul acela!
24 Nimeni nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă sau va urî pe
unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui
pe celălalt. Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi mamonei.
25 ¶ Din această cauză vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa
voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru,
ce veţi îmbrăca. Nu este viaţa mai mult decât mâncarea şi
trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului, pentru că nici nu seamănă,
nici nu seceră şi nici nu adună în grânare; totuşi Tatăl vos-
tru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi mult mai preţioşi decât
ele?
27 Dar care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate adăuga
un cot la statura lui?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu aten-
ţie la crinii câmpului cum cresc; nu ostenesc, nici nu torc;
29 Şi totuşi vă spun că: Nici chiar Solomon, în toată gloria
lui, nu a fost înveşmântat ca unul dintre ei.
30 Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care
astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, nu cu atât mai
mult vă va îmbracă pe voi, puţin credincioşilor?
31 De aceea nu vă îngrijoraţi, spunând: Ce vom mânca? Sau:
Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?
32 (Fiindcă toate acestea neamurile le caută); Fiindcă Tatăl
vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Dar căutaţi întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui;
546
şi toate acestea vă vor fi adăugate.
34 De aceea nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; fiindcă ziua
de mâine se va îngrijora de ale ei. Ajunge zilei răutatea ei.
Capitolul 7
N u judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce
măsură măsuraţi, vi se va măsura la rândul vostru.
3 Dar de ce te uiţi la paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu
iei în considerare bârna care este în propriul tău ochi?
4 Sau cum poţi spune fratelui tău: Lasă-mă să scot paiul din
ochiul tău; şi iată bârna în propriul tău ochi?
5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din propriul tău ochi; şi
atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6 ¶ Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor, nici nu aruncaţi perlele
voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare
şi întorcându-se să vă sfâşie.
7 ¶ Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va
deschide;
8 Fiindcă oricine cere, primeşte; şi cine caută, găseşte; şi ce-
lui ce bate, i se va deschide.
9 Sau care este omul acela dintre voi, căruia, dacă îi cere fiul
său o pâine, îi va da o piatră?
10 Sau dacă îi cere un peşte, îi va da un şarpe?
11 Aşadar dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune copii-
lor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în cer, va da
lucruri bune celor ce i le cer.
12 ¶ De aceea toate lucrurile, pe care voiţi să vi le facă oame-
nii, faceţi-le şi voi la fel; fiindcă aceasta este legea şi profeţii.
13 ¶ Intraţi pe poarta cea strâmtă; pentru că largă este poar-
ta şi lată este calea care duce la nimicire şi mulţi sunt cei ce
intră pe ea.
14 Fiindcă strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce
la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc.
15 Păziţi-vă de profeţii falşi, care vin la voi în haine de oi, dar
pe dinăuntru sunt lupi hămesiţi.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri
din spini, sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, fiecare pom bun aduce rod bun; dar pomul rău
face rod rău.
18 Un pom bun nu poate face rod rău, nici un pom rău nu
face rod bun.
19 Fiecare pom care nu face rod bun este retezat şi aruncat
în foc.
20 Aşadar după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21 Nu oricine îmi spune: Doamne, Doamne, va intra în îm-
părăţia cerului; ci cel ce face voia Tatălui meu care este în
cer.
22 Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne,
nu am profeţit în numele tău? Şi nu în numele tău am scos
draci? Şi nu în numele tău am făcut multe fapte puternice?
23 Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut;
plecaţi de la mine, voi, care lucraţi nelegiuire.
24 De aceea pe oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le
face, îl voi asemăna cu un om înţelept, care şi-a zidit casa
pe stâncă;
25 Şi a căzut ploaia şi au venit şuvoaiele şi au suflat vânturi-
le şi au bătut peste casa aceea; şi nu a căzut pentru că a fost
fondată pe stâncă.
26 Şi oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le face, va fi
asemănat cu un om prost, care şi-a zidit casa pe nisip;
27 Şi a căzut ploaia şi au venit şuvoaiele şi au suflat vânturile
 Matei 9
şi au bătut peste casa aceea; şi a căzut şi prăbuşirea ei a fost
mare.
28 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat Isus aceste cuvinte, că
oamenii au rămas înmărmuriţi de doctrina lui;
29 Fiindcă îi învăţa ca unul care avea autoritate şi nu precum
scribii.
Capitolul 8
C ând a coborât el de pe munte, mari mulţimi l-au
urmat.
2 Şi iată, un lepros a venit şi i s-a închinat, spunând: Doamne,
dacă voieşti, poţi să mă faci curat.
3 Şi Isus întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc; fii cură-
ţit. Şi îndată a fost curăţită lepra lui.
4 Şi Isus i-a spus: Vezi să nu spui nimănui; ci du-te, arată-te
preotului şi oferă darul pe care Moise l-a poruncit ca măr-
turie pentru ei.
5 ¶ Şi pe când Isus intra în Capernaum, a venit la el un cen-
turion, implorându-l,
6 Şi spunând: Doamne, servitorul meu zace în casă parali-
zat, chinuit cumplit.
7 Şi Isus i-a spus: Eu voi veni şi îl voi vindeca.
8 Şi centurionul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt demn să
intri sub acoperişul meu, ci spune numai un cuvânt şi servi-
torul meu va fi vindecat.
9 Fiindcă şi eu sunt om sub autoritate, având sub mine sol-
daţi; şi spun unuia: Du-te şi se duce; şi altuia: Vino şi vine; şi
robului meu: Fă aceasta şi face.
10 Când a auzit Isus, s-a minunat şi a spus celor ce îl urmau:
Adevărat vă spun, nu am găsit aşa credinţă mare nici chiar
în Israel.
11 Şi vă spun: Că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se
vor aşeza cu Avraam şi Isaac şi Iacob în împărăţia cerului.
12 Dar copiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afa-
ră; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
13 Şi Isus a spus centurionului: Pleacă şi ţi se va face cum ai
crezut. Şi servitorul lui a fost vindecat în ora aceea.
14 ¶ Şi când a ajuns Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra
acestuia zăcând şi cu febră.
15 Şi i-a atins mâna şi a lăsat-o febra; şi s-a ridicat şi le-a
servit.
16 Şi când s-a făcut seară, au adus la el pe mulţi posedaţi
de draci; şi a scos duhurile prin cuvânt şi a vindecat pe toţi
bolnavii;
17 Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia profetul,
care a zis: El însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bo-
lile noastre.
18 ¶ Şi când a văzut Isus mulţimi mari în jurul lui, a porun-
cit să meargă de cealaltă parte.
19 Şi un anume scrib a venit şi i-a spus: Învăţătorule, te voi
urma oriunde mergi.
20 Şi Isus i-a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cui-
buri; dar Fiul omului nu are unde să îşi culce capul.
21 Şi un altul dintre discipolii săi i-a spus: Doamne, lasă-mă
întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22 Dar Isus i-a spus: Urmează-mă! şi lasă morţii să îşi în-
groape morţii.
23 ¶ Şi după ce s-a îmbarcat într-o corabie, discipolii săi l-au
urmat.
24 Şi iată, s-a stârnit pe mare o furtună puternică încât cora-
bia era acoperită de valuri, dar el dormea.
25 Şi discipolii lui au venit la el şi l-au trezit, spunând:
547
Doamne, salvează-ne, pierim.
26 Iar el le-a spus: De ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor?
Apoi ridicându-se, a mustrat vânturile şi marea; şi s-a făcut
o linişte mare.
27 Iar oamenii se minunau, spunând: Ce fel de om este aces-
ta, că până şi vânturile şi marea ascultă de el?
28 ¶ Şi când a ajuns el de partea cealaltă în ţinutul
Gherghesenilor, l-au întâmpinat doi posedaţi de draci, foar-
te periculoşi, ieşind din morminte, încât nimeni nu era în
stare să treacă pe acea cale.
29 Şi iată, strigau, spunând: Ce avem noi a face cu tine,
Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de timp să
ne chinuieşti?
30 Şi mai departe de ei era o turmă cu mulţi porci păscând.
31 Şi dracii îl implorau, spunând: Dacă ne scoţi din ei, lasă-
ne să ne ducem în turma de porci.
32 Şi le-a spus: Duceţi-vă. Şi după ce au ieşit, s-au dus în tur-
ma de porci; şi iată, toată turma de porci s-a aruncat furios
în jos pe râpă în mare şi au pierit în ape.
33 Şi cei care îi păşteau au fugit; şi, ducându-se în cetate au
povestit tot şi cele întâmplate cu cei posedaţi de draci.
34 Şi iată, toată cetatea a ieşit să îl întâlnească pe Isus; şi când
l-au văzut, l-au implorat să plece din ţinuturile lor.
Capitolul 9
Ş i s-a îmbarcat într-o corabie şi a trecut dincolo şi a intrat
în cetatea sa.
2 Şi iată, i-au adus un paralitic, zăcând pe un pat; şi Isus,
văzând credinţa lor, a spus paraliticului: Îndrăzneşte, fiule;
păcatele tale îţi sunt iertate.
3 Şi iată, unii dintre scribi au spus în ei înşişi: Acesta
blasfemiază.
4 Şi Isus, cunoscând gândurile lor, a spus: Pentru ce gândiţi
voi rău în inimile voastre?
5 Fiindcă ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt ier-
tate, sau a spune: Ridică-te şi umblă?
6 Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte
păcatele, (atunci i-a spus paraliticului): Ridică-te, ia-ţi patul
şi du-te la casa ta.
7 Şi s-a ridicat şi s-a dus acasă.
8 Iar mulţimile văzând, s-au minunat şi au glorificat pe
Dumnezeu, care a dat astfel de putere oamenilor.
9 ¶ Şi pe când trecea Isus pe acolo, a văzut un om, numit
Matei, şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă. Iar
el sculându-se, l-a urmat.
10 Şi s-a întâmplat că, pe când şedea Isus la masă în casă,
iată, mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut cu el şi cu
discipolii lui.
11 Şi când au văzut fariseii, au spus discipolilor lui: De ce
mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?
12 Dar când a auzit Isus, le-a spus: Nu cei sănătoşi au nevoie
de doctor, ci bolnavii.
13 Dar mergeţi voi şi învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc şi nu
sacrificiu; fiindcă nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe
păcătoşi la pocăinţă.
14 ¶ Atunci au venit la el discipolii lui Ioan, spunând: De ce
noi şi fariseii postim des, dar discipolii tăi nu postesc?
15 Şi Isus le-a răspuns: Pot însoţitorii mirelui jeli cât timp
este mirele cu ei? Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de
la ei şi atunci vor posti.
16 Şi nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche;
fiindcă umplutura ia din haină şi ruptura se face mai rea.
 Matei 10
17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel
burdufurile se sparg şi vinul se varsă şi burdufurile sunt dis-
truse; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi amândouă se
păstrează.
18 ¶ Pe când le spunea el acestea, iată, a venit un anumit
conducător şi i s-a închinat, spunând: Fiica mea adineaori a
murit; dar vino şi pune-ţi mâna peste ea şi va trăi.
19 Şi Isus s-a ridicat şi l-a urmat şi la fel discipolii lui.
20 Şi iată, o femeie care avea o scurgere de sânge de doispre-
zece ani, a venit din spate şi s-a atins de marginea hainei
lui;
21 Fiindcă spunea în ea însăşi: Dacă mă voi atinge doar de
haina lui, voi fi sănătoasă.
22 Dar Isus s-a întors şi când a văzut-o a spus: Îndrăzneşte,
fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă. Şi femeia a fost făcută
sănătoasă din acea oră.
23 Şi când a intrat Isus în casa conducătorului şi a văzut pe
cei ce cântau din fluier şi mulţimea făcând gălăgie,
24 Le-a spus: Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa nu este moartă,
ci doarme. Iar au râs în batjocură de el.
25 Dar după ce oamenii au fost scoşi afară, a intrat şi a luat-o
de mână şi fetiţa s-a ridicat.
26 Şi faima acesteia s-a răspândit în tot ţinutul acela.
27 ¶ Şi pe când Isus pleca de acolo, doi orbi l-au urmat stri-
gând şi spunând: Fiul lui David, ai milă de noi.
28 Şi după ce a intrat în casă, orbii au venit la el; şi Isus
le-a spus: Credeţi că pot face acest lucru? Ei i-au spus: Da,
Doamne.
29 Atunci a atins ochii lor, spunând: Fie-vă conform credin-
ţei voastre.
30 Şi ochii lor au fost deschişi; şi Isus le-a poruncit cu stric-
teţe, spunând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.
31 Dar după ce au ieşit, au răspândit faima lui în tot ţinutul
acela.
32 ¶ Pe când ieşeau, iată, au adus la el un om mut, posedat
de un drac.
33 Şi după ce dracul a fost scos, mutul a vorbit; şi mulţimi-
le se minunau, spunând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în
Israel.
34 Dar fariseii spuneau: Scoate dracii cu prinţul dracilor.
35 ¶ Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în si-
nagogile lor şi predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând
fiecare boală şi fiecare neputinţă din popor.
36 ¶ Dar când a văzut mulţimile, i s-a făcut milă de ele, pen-
tru că erau leşinate şi risipite, ca oi neavând nici un păstor.
37 Atunci el spune discipolilor săi: secerişul, într-adevăr,
este mare, dar lucrătorii puţini.
38 Imploraţi, de aceea, pe Domnul secerişului să scoată lu-
crători la secerişul lui.  stare să nimicească deopotrivă şi sufletul şi trupul în iad.
Capitolul 10
Ş i după ce a chemat la el pe cei doisprezece discipoli ai
săi, le-a dat autoritate împotriva duhurilor necurate, să le
scoată şi să vindece fiecare boală şi fiecare neputinţă.
2 Şi numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Primul,
Simon, care este numit Petru şi Andrei, fratele lui; Iacov al
lui Zebedei şi Ioan, fratele lui;
3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov al lui
Alfeu şi Levi numit şi Tadeu;
4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscariot, care l-a şi trădat.
5 ¶ Pe aceştia doisprezece Isus i-a trimis înainte şi le-a po-
runcit, spunând: Nu mergeţi în calea neamurilor şi nu intraţi
548
în nici o cetate a samaritenilor.
6 Ci mai degrabă mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel.
7 Şi mergând, predicaţi, spunând: Împărăţia cerului este
aproape.
8 Vindecaţi bolnavii, curăţiţi leproşii, înviaţi morţii, scoateţi
draci; în dar aţi primit, în dar să daţi.
9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici bani în brâiele voastre,
10 Nici traistă pentru călătorie, nici două haine, nici încălţă-
minte, nici toiege; fiindcă lucrătorul este demn de hrana lui.
11 Şi în orice cetate sau sat intraţi, cercetaţi cine este demn
acolo; şi rămâneţi acolo până când plecaţi.
12 Şi când intraţi într-o casă, salutaţi-o.
13 Şi dacă este demnă casa, pacea voastră să vină peste ea;
dar dacă nu este demnă, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14 Şi oricine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele
voastre, când plecaţi din casa sau din cetatea aceea, scutu-
raţi praful de pe picioarele voastre.
15 Adevărat vă spun: Va fi mai uşor de suportat pentru ţinu-
tul Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii, decât pentru acea
cetate. 
16 Iată, eu vă trimit înainte ca oi în mijlocul lupilor; aşadar
fiţi înţelepţi ca şerpii şi inocenţi ca porumbeii.
17 Dar păziţi-vă de oameni, fiindcă vă vor preda consiliilor
şi vă vor biciui în sinagogile lor;
18 Şi veţi fi aduşi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor din
cauza mea, pentru mărturie împotriva lor şi a neamurilor.
19 Dar când vă vor preda, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi
spune, fiindcă vi se va da în acea oră ce veţi spune.
20 Fiindcă nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui
vostru care vorbeşte în voi.
21 Şi fratele va preda la moarte pe frate şi tatăl pe copil şi co-
piii se vor scula împotriva părinţilor şi vor face să fie ucişi.
22 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu, dar cel ce
îndură până la sfârşit, acela va fi salvat.
23 Dar când o să vă persecute în această cetate, fugiţi în alta;
fiindcă adevărat vă spun: Nu veţi termina cetăţile lui Israel
până va fi venit Fiul omului.
24 Discipolul nu este mai presus de învăţătorul său, nici ro-
bul mai presus de domnul său.
25 Ajunge discipolului să fie ca învăţătorul său şi robului ca
domnul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebub,
cu cât mai mult pe cei din casa lui?
26 De aceea nu vă temeţi de ei, fiindcă nu este nimic acoperit
care nu va fi revelat; şi ascuns, care nu va fi cunoscut.
27 Ce vă spun eu la întuneric, spuneţi la lumină; şi ce auziţi
la ureche, predicaţi pe acoperişul caselor.
28 Şi nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu sunt în stare
să ucidă sufletul; ci mai degrabă temeţi-vă de cel care este în
29 Nu se vând două vrăbii cu un ban? Şi totuşi nici una din
ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30 Dar până şi perii capului vostru, toţi vă sunt număraţi.
31 De aceea nu vă temeţi, voi sunteţi mai de preţ decât multe
vrăbii.
32 De aceea pe oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor,
îl voi mărturisi şi eu înaintea Tatălui meu care este în cer.
33 Dar oricine mă va nega înaintea oamenilor, pe acela îl voi
nega şi eu înaintea Tatălui meu care este în cer.
34 Nu gândiţi că am venit să trimit pace pe pământ; nu am
venit să trimit pace, ci sabie.
35 Fiindcă am venit să pun pe om în neînţelegere împo-
triva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi pe noră
 Matei 12
împotriva soacrei sale.
36 Şi duşmanii omului vor fi cei din casa lui.
37 Cel ce iubeşte tată sau mamă mai mult decât pe mine, nu
este demn de mine; şi cel ce iubeşte fiu sau fiică mai mult
decât pe mine, nu este demn de mine.
38 Şi cel ce nu îşi ia crucea şi nu mă urmează, nu este demn
de mine.
39 Cel ce îşi găseşte viaţa, şi-o va pierde; şi cel ce îşi pierde
viaţa din cauza mea, o va găsi.
40 Cel ce vă primeşte pe voi, mă primeşte pe mine; şi cel ce
mă primeşte pe mine, îl primeşte pe cel ce m-a trimis.
41 Cel ce primeşte un profet în numele unui profet, va primi
răsplata unui profet; şi cel ce primeşte pe un om drept în nu-
mele unui om drept, va primi răsplata unui om drept.
42 Şi oricine va da să bea unuia din aceşti micuţi doar un
pahar cu apă rece în numele unui discipol, adevărat vă spun,
nicidecum nu îşi va pierde răsplata.
Capitolul 11
Ş i s-a întâmplat, după ce a terminat Isus de poruncit celor
doisprezece discipoli ai săi, că a plecat de acolo să înveţe
pe oameni şi să predice în cetăţile lor.
2 ¶ Iar când a auzit Ioan din închisoare faptele lui Cristos, a
trimis pe doi dintre discipolii săi,
3 Şi i-au spus: Tu eşti cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm
pe altul?
4 Isus a răspuns şi le-a zis: Mergeţi şi arătaţi-i din nou lui
Ioan cele ce auziţi şi vedeţi;
5 Orbii îşi primesc vederea şi şchiopii umblă, leproşii sunt
curăţiţi şi surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se pre-
dică evanghelia.
6 Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine.
7 Şi pe când se duceau, Isus a început să vorbească mulţi-
milor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie
scuturată de vânt?
8 Totuşi ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi?
Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
9 Totuşi ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar
mai mult decât un profet.
10 Fiindcă acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit
pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea
înaintea ta.
11 Adevărat vă spun: Între cei născuţi din femei nu s-a ridi-
cat nici unul mai mare decât Ioan Baptist; cu toate acestea,
cel mai mic în împărăţia cerului este mai mare decât el.
12 Şi din zilele lui Ioan Baptist până acum, împărăţia cerului
suferă violenţă şi oamenii violenţi o iau cu forţa.
13 Fiindcă toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan.
14 Şi dacă voiţi să primiţi, acesta este Ilie care trebuia să
vină.
15 Cine are urechi de auzit, să audă.
16 Dar cu ce voi asemăna această generaţie? Este asemănă-
toare copilaşilor şezând în pieţe şi strigând la tovarăşii lor,
17 Şi spunând: V-am cântat din fluier şi nu aţi dansat; v-am
cântat de jale şi nu v-aţi lamentat.
18 Fiindcă a venit Ioan, nici mâncând nici bând şi ei spun:
Are drac.
19 Fiul omului a venit mâncând şi bând şi ei spun: Iată un
om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al
păcătoşilor. Totuşi, înţelepciunea este justificată prin copiii
ei.
20 ¶ Atunci a început să reproşeze cetăţilor în care fuseseră
549
făcute cele mai multe din faptele lui puternice, pentru că nu
s-au pocăit.
21 Vai ţie, Corazin! Vai ţie, Betsaida! Pentru că, dacă în Tir şi
Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în
voi, de mult s-ar fi pocăit cu pânză de sac şi cenuşă.
22 Dar vă spun: Pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor de suportat
în ziua judecăţii, decât pentru voi.
23 Şi tu, Capernaum, care eşti înălţat până la cer, vei fi do-
borât până în iad; pentru că, dacă în Sodoma ar fi fost făcute
faptele puternice care au fost făcute în tine, ar fi rămas până
astăzi.
24 Dar vă spun: Pentru ţinutul Sodomei va fi mai uşor de
suportat în ziua judecăţii, decât pentru tine.
25 ¶ În timpul acela, Isus a răspuns şi a zis: Îţi mulţumesc,
Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai as-
cuns acestea de la cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat
pruncilor.
26 Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea ta.
27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu; şi nimeni nu cunoaşte
pe Fiul, decât Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte pe Tatăl,
decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să i-l reveleze.
28 Veniţi la mine toţi cei ce munciţi şi sunteţi greu împovă-
raţi şi eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, pen-
tru că eu sunt blând şi umil în inimă; şi veţi găsi odihnă pen-
tru sufletele voastre.
30 Fiindcă jugul meu este uşor şi sarcina mea este uşoară.
Capitolul 12
Î n timpul acela, Isus trecea în sabat prin lan; şi discipolii
lui erau flămânzi şi au început să smulgă spicele şi să le
mănânce.
2 Dar când fariseii au văzut, i-au spus: Iată, discipolii tăi fac
ce nu este legiuit să facă în sabat.
3 Dar el le-a spus: Nu aţi citit ce a făcut David, când a flă-
mânzit el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile
punerii înainte, ceea ce nu era legiuit pentru el să mănânce,
nici pentru cei ce erau cu el, decât numai preoţilor?
5 Sau nu aţi citit în lege, că în sabate, preoţii în templu profa-
nează sabatul şi sunt nevinovaţi?
6 Dar vă spun: Că aici este unul mai mare decât templul.
7 Dar dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc şi nu sacrifi-
ciu, nu aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.
8 Fiindcă Fiul omului este Domn chiar al sabatului.
9 Şi după ce a plecat de acolo, a intrat în sinagoga lor;
10 Şi iată, era un om care avea o mână uscată. Şi l-au întrebat,
spunând: Este legiuit a vindeca în sabate? Ca să îl acuze.
11 Iar el le-a spus: Cine este acel om dintre voi, care, dacă
are o oaie şi ea cade într-o groapă, în sabat, să nu o apuce şi
să o ridice?
12 Cu cât mai de preţ este atunci un om decât o oaie? De ace-
ea este legiuit a face bine în sabate.
13 Atunci i-a spus omului: Întinde-ţi mâna. Iar el a întins-o
şi a fost refăcută complet, ca cealaltă.
14 ¶ Atunci fariseii ieşind, au ţinut sfat împotriva lui, cum să
îl nimicească pe Isus. 
15 Dar Isus ştiind aceasta, a plecat de acolo; şi mulţimi mari
l-au urmat şi i-a vindecat pe toţi.
16 Şi le-a poruncit să nu îl facă cunoscut;
17 Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia profetul,
care zice:
 Matei 13
18 Iată servitorul meu, pe care l-am ales; preaiubitul meu în
care sufletul meu îşi găseşte toată plăcerea; voi pune duhul
meu peste el şi judecată va arăta neamurilor.
19 Nu se va certa, nici nu va striga; nici nu îi va auzi nimeni
vocea pe străzi.
20 O trestie frântă nu va rupe şi un fitil fumegând nu va stin-
ge, până ce va trimite judecată pentru victorie.
21 Şi în numele lui se vor încrede neamurile.
22 Atunci i-a fost adus unul posedat de un drac, orb şi mut;
şi Isus l-a vindecat, aşa că cel orb şi mut, deopotrivă vorbea
şi vedea.
23 Şi toţi oamenii erau uimiţi şi spuneau: Nu este acesta fiul
lui David?
24 Dar fariseii auzind, au spus: Acesta nu scoate draci decât
cu Beelzebub, prinţul dracilor.
25 Şi Isus, ştiind gândurile lor, le-a spus: Fiecare împărăţie
dezbinată împotriva ei însăşi este adusă la pustiire; şi fieca-
re cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu va sta în
picioare.
26 Şi dacă Satan scoate pe Satan, este dezbinat împotriva lui
însuşi; cum va sta aşadar împărăţia lui în picioare?
27 Şi dacă eu prin Beelzebub scot draci, copiii voştri prin
cine îi scot? Din această cauză ei vor fi judecătorii voştri.
28 Dar dacă eu scot draci prin Duhul lui Dumnezeu, atunci
împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să îi je-
fuiască bunurile, decât dacă întâi îl leagă pe cel tare? Şi după
aceea îi va jefui casa.
30 Cel ce nu este cu mine, este împotriva mea; şi cel ce nu
adună cu mine, risipeşte.
31 Din această cauză vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie
vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului
Sfânt nu va fi iertată oamenilor.
32 Şi oricui vorbeşte un cuvânt împotriva Fiului omului, îi
va fi iertat; dar oricui vorbeşte împotriva Duhului Sfânt, nu
îi va fi iertat nici în această lume, nici în cea care vine.
33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul
stricat şi rodul lui stricat; fiindcă pomul se cunoaşte prin ro-
dul lui.
34 Pui de vipere, cum puteţi spune lucruri bune, fiind răi?
Fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura.
35 Omul bun, din tezaurul bun al inimii scoate lucruri bune;
iar omul rău, din tezaurul rău scoate lucruri rele.
36 Dar vă spun: Că de fiecare cuvânt nefolositor pe care oa-
menii îl vorbesc, vor da socoteală despre el în ziua judecăţii.
37 Fiindcă prin cuvintele tale vei fi declarat drept şi prin cu-
vintele tale vei fi condamnat.
38 ¶ Atunci unii dintre scribi şi dintre farisei au răspuns, zi-
când: Învăţătorule, voim să vedem un semn de la tine.
39 Dar răspunzând, le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră
caută un semn; şi semn nu i se va da, decât semnul profetu-
lui Iona;
40 Fiindcă, aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pânte-
cele balenei, tot aşa Fiul omului va fi trei zile şi trei nopţi în
inima pământului.
41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu această ge-
neraţie şi o vor condamna, pentru că s-au pocăit la predica-
rea lui Iona; şi iată, aici este unul mai mare decât Iona.
42 Împărăteasa sudului se va ridica la judecată cu această
generaţie şi o va condamna; pentru că a venit de la marginile
pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici
este unul mai mare decât Solomon.
550
43 Şi, când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin lo-
curi uscate căutând odihnă şi nu găseşte.
44 Atunci spune: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ie-
şit; şi când vine, o găseşte goală, măturată şi înfrumuseţată.
45 Atunci se duce şi îşi ia alte şapte duhuri mai stricate decât
el şi intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a acelui om
devine mai rea decât cea dintâi. Chiar aşa va fi şi cu această
generaţie stricată.
46 ¶ Pe când vorbea el încă oamenilor, iată, mama şi fraţii lui
stăteau afară în picioare, dorind să vorbească cu el.
47 Atunci cineva i-a spus: Iată, mama ta şi fraţii tăi stau afară
în picioare, dorind să vorbească cu tine.
48 Dar el a răspuns şi a zis celui care i-a vorbit: Cine este
mama mea? Şi cine sunt fraţii mei?
49 Şi şi-a întins mâna spre discipolii săi şi a spus: Iată, mama
mea şi fraţii mei!
50 Fiindcă oricine va face voia Tatălui meu care este în cer,
acesta este fratele meu şi soră şi mamă.
Capitolul 13
Ş i în aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
2 Şi mulţimi mari s-au adunat la el, aşa că a intrat într-
o corabie şi a şezut; şi toată mulţimea stătea în picioare pe
ţărm.
3 Şi le-a vorbit multe lucruri în parabole, spunând: Iată, un
semănător a ieşit să semene;
4 Şi pe când semăna el, câteva seminţe au căzut lângă drum
şi au venit păsările şi le-au devorat.
5 Şi câteva au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau pă-
mânt mult; şi imediat au răsărit, pentru că nu au avut adân-
cime a pământului.
6 Şi când soarele a fost sus, au fost pârlite; şi pentru că nu
aveau rădăcină, s-au uscat.
7 Şi câteva au căzut între spini; şi spinii au crescut şi le-au
înăbuşit.
8 Dar câteva au căzut în pământ bun şi au dat rod, una o
sută, alta şaizeci şi alta treizeci.
9 Cine are urechi de auzit, să audă.
10 Şi discipolii au venit şi i-au spus: De ce le vorbeşti în
parabole?
11 Iar el a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouă vă este dat să cu-
noaşteţi misterele împărăţiei cerului, dar lor nu le este dat.
12 Fiindcă celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă; dar
celui ce nu are, de la el se va lua şi ce are.
13 Din această cauză le vorbesc în parabole; pentru că ei vă-
zând nu văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg.
14 Şi în ei este împlinită profeţia lui Isaia, care spune: Prin
auzire veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi
vedea şi nicidecum nu veţi pricepe.
15 Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat şi sunt tociţi la
auzire şi au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii şi
să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă
şi să îi vindec.
16 Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd; şi ure-
chile voastre, pentru că aud.
17 Fiindcă adevărat vă spun: Că mulţi profeţi şi oameni
drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă
ce auziţi voi şi nu au auzit.
18 Voi aşadar ascultaţi parabola semănătorului.
19 Orice om când aude cuvântul împărăţiei şi nu înţelege,
vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta
este cel ce primeşte sămânţa lângă drum.
 Matei 14
20 Iar cel ce a primit sămânţa în locuri pietroase, acesta este
cel ce aude cuvântul şi îl primeşte imediat cu bucurie;
21 Dar nu are rădăcină în el, ci ţine până la un timp; şi când
se întâmplă necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, în-
dată se poticneşte.
22 Şi cel ce a primit sămânţa între spini, acesta este cel ce
aude cuvântul; şi grija acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor
înăbuşă cuvântul şi el devine neroditor.
23 Dar cel ce a primit sămânţa în pământul bun, acesta este
cel ce aude cuvântul şi înţelege; care de asemenea aduce rod
şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24 ¶ Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăţia ce-
rului se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună
în câmpul lui.
25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a
semănat neghine în grâu şi a plecat.
26 Iar când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, atunci au
apărut şi neghinele.
27 Aşa că robii stăpânului au venit şi i-au spus: Domnule,
nu ai semănat sămânţă bună în câmpul tău? De unde are
aşadar neghine?
28 El le-a răspuns: Un duşman a făcut aceasta. Iar robii i-au
spus: Voieşti dar să mergem să le strângem?
29 Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să
dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ele.
30 Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş;
şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi în-
tâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul adu-
naţi-l în grânarul meu.
31 ¶ A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăţia
cerului se aseamănă unui grăunte de muştar, pe care l-a luat
un om şi l-a semănat în câmpul său;
32 Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate
seminţele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ier-
buri şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi cuibă-
resc în ramurile lui.
33 ¶ Le-a spus altă parabolă: Împărăţia cerului se aseamănă
cu dospeala, pe care o femeie a luat-o şi a ascuns-o în trei
măsuri de făină, până a dospit totul.
34 ¶ Toate acestea le-a spus Isus în parabole mulţimilor; şi
fără parabolă nu le vorbea.
35 Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri care au
fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii.
36 Atunci Isus a dat drumul mulţimii şi a intrat în casă; şi
discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola ne-
ghinelor din câmp.
37 Iar el a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună
este Fiul omului;
38 Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii împărăţiei;
dar neghinele sunt copiii celui rău.
39 Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este
sfârşitul lumii; şi secerătorii sunt îngerii.
40 Aşadar după cum neghinele sunt strânse şi arse în foc,
aşa va fi la sfârşitul acestei lumi.
41 Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi şi vor strân-
ge din împărăţia lui toate cele ce poticnesc şi pe cei ce fac
nelegiuire;
42 Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia
Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
551
44 ¶ Din nou, împărăţia cerului este asemănătoare unui tezaur
ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găseşte îl ascunde
şi de bucuria lui se duce şi vinde tot ce are şi cumpără câmpul
acela.
45 ¶ Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu un om, un
comerciant, care caută perle frumoase;
46 Care după ce a găsit o perlă foarte preţioasă, s-a dus şi a
vândut tot ce a avut şi a cumpărat-o.
47 ¶ Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu o plasă
aruncată în mare şi care a adunat din fiecare fel,
48 Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la ţărm şi au şezut
şi au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat.
49 Astfel va fi la sfârşitul lumii; îngerii vor ieşi şi vor reteza
pe cei stricaţi din mijlocul drepţilor,
50 Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor.
51 Isus le-a spus: Aţi înţeles toate acestea? Ei îi spun: Da,
Doamne.
52 Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învăţat
despre împărăţia cerului este asemănător unui om gospo-
dar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi şi vechi.
53 ¶ Şi s-a întâmplat că după ce a terminat Isus parabolele
acestea, a plecat de acolo.
54 Şi după ce a venit în patria sa, îi învăţa în sinagoga lor, în-
tr-atât că ei erau înmărmuriţi şi spuneau: De unde are acest
om această înţelepciune şi faptele puternice?
55 Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este mama lui numită
Maria; şi fraţii lui, Iacov şi Iose şi Simon şi Iuda?
56 Şi nu sunt toate surorile lui cu noi? Atunci de unde are
acest om toate acestea?
57 Şi s-au poticnit în el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este
dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.
58 Şi nu a făcut multe fapte puternice acolo din cauza necre-
dinţei lor.
Capitolul 14
Î n acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
2 Şi a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a
înviat dintre morţi; şi din această cauză se arată fapte pu-
ternice în el.
3 Fiindcă Irod prinsese pe Ioan şi îl legase şi îl pusese în în-
chisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip.
4 Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îţi este legiuit să o ai.
5 Şi voind să îl ucidă, se temea de mulţimi, pentru că îl con-
siderau pe Ioan ca profet.
6 Dar când s-a ţinut ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a
dansat înaintea lor şi i-a plăcut lui Irod.
7 De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va
cere.
8 Şi fiind învăţată dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe
o tavă, capul lui Ioan Baptist.
9 Şi împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jură-
mintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i-l
dea.
10 Şi a trimis şi a decapitat pe Ioan în închisoare.
11 Şi capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei; şi l-a dus ma-
mei ei.
12 Şi discipolii lui au venit şi au luat trupul şi l-au îngropat şi
s-au dus şi i-au spus lui Isus.
13 ¶ Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un
loc pustiu, deoparte; şi când oamenii au auzit, l-au urmat pe
jos afară din cetăţi.
 Matei 15
14 Şi Isus a mers şi a văzut o mulţime mare şi i s-a făcut milă
de ei şi le-a vindecat bolnavii.
15 Şi pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spu-
nând: Acesta este un loc pustiu şi timpul este de acum tre-
cut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate şi să îşi cumpere
de mâncare.
16 Dar Isus le-a spus: Nu au nevoie să plece; daţi-le voi să
mănânce.
17 Iar ei îi spun: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 Şi el a spus: Aduceţi-le aici la mine.
19 Şi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă şi a luat cele
cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în sus spre cer a bine-
cuvântat; şi frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii
mulţimilor.
20 Şi au mâncat toţi şi au fost săturaţi; şi au ridicat din frân-
turile rămase douăsprezece coşuri pline.
21 Şi cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, în
afară de femei şi copii.
22 ¶ Şi imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-
o corabie şi să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp
ce el dădea drumul mulţimilor.
23 Şi după ce a dat drumul mulţimilor, a urcat pe un munte
să se roage, la o parte; şi pe când s-a făcut seară, era acolo
singur.
24 Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri;
fiindcă vântul era împotrivă.
25 Şi Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând
pe mare.
26 Şi când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tul-
burat, spunând: Este un duh; şi de frică au strigat.
27 Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniţi, eu sunt;
nu vă temeţi!
28 Şi Petru i-a răspuns şi a zis: Doamne, dacă eşti tu, chea-
mă-mă să vin la tine pe apă.
29 Iar el a spus: Vino! Şi coborând din corabie, Petru a um-
blat pe apă să meargă la Isus.
30 Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; şi începând
să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
31 Şi imediat Isus a întins mâna şi l-a apucat şi i-a spus: Puţin
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Şi după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
33 Atunci cei ce erau în corabie au venit şi i s-au închinat,
spunând: Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu.
34 ¶ Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul
Ghenezaretului.
35 Şi când bărbaţii din locul acela l-au recunoscut, au trimis
în întreg ţinutul acela de jur împrejur şi au adus la el pe toţi
cei ce erau bolnavi.
36 Şi l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei
lui; şi toţi câţi s-au atins au fost complet însănătoşiţi.
Capitolul 15
A tunci au venit la Isus scribi şi farisei care erau din
Ierusalim, spunând:
2 De ce discipolii tăi încalcă tradiţia bătrânilor? Fiindcă nu
îşi spală mâinile când mănâncă pâine.
3 Iar el a răspuns şi le-a zis: De ce şi voi încălcaţi porunca lui
Dumnezeu datorită tradiţiei voastre?
4 Fiindcă Dumnezeu a poruncit, spunând: Onorează pe ta-
tăl tău şi pe mamă; şi, Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de
moarte să moară.
5 Dar voi spuneţi: Oricine ar spune tatălui ori mamei: Orice
552
ţi-ar fi de folos la mine este un dar;
6 Şi astfel va fi liber să nu onoreze pe tatăl şi pe mama lui.
Astfel aţi făcut fără efect porunca lui Dumnezeu din cauza
tradiţiei voastre.
7 Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, spunând:
8 Acest popor se apropie de mine cu gura lor şi mă onorează
cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine.
9 Dar în zadar mi se închină, învăţând pe oameni ca doctri-
ne poruncile oamenilor.
10 Şi a chemat mulţimea şi le-a spus: Auziţi şi înţelegeţi;
11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură,
aceasta spurcă pe om.
12 Atunci au venit discipolii lui şi i-au spus: Ştii că fariseii au
fost poticniţi după ce au auzit acest cuvânt?
13 Dar el a răspuns şi a zis: Orice plantă pe care nu a sădit-o
Tatăl meu cel ceresc, va fi dezrădăcinată.
14 Lăsaţi-i; ei sunt călăuze oarbe pentru orbi. Şi dacă orbul
călăuzeşte pe orb, vor cădea amândoi în groapă.
15 Atunci Petru a răspuns şi i-a zis: Explică-ne parabola
aceasta.
16 Şi Isus a spus: Sunteţi şi voi încă fără de înţelegere?
17 Încă nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece
şi apoi este aruncat afară în hazna?
18 Dar cele care iese din gură vine din inimă; şi ele spurcă
omul.
19 Fiindcă din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, cur-
vii, hoţii, mărturii false, blasfemii;
20 Acestea sunt cele ce spurcă un om; dar a mânca cu mâini-
le nespălate nu spurcă pe om.
21 ¶ Atunci Isus a ieşit de acolo şi s-a dus în părţile Tirului
şi ale Sidonului.
22 Şi iată, o femeie din Canaan a ieşit din aceleaşi ţinuturi
şi a strigat către el, spunând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul
lui David! Fiica mea este chinuită rău de un drac.
23 Dar nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi discipolii lui, venind
la el, l-au implorat, spunând: Trimite-o de aici fiindcă strigă
după noi.
24 Iar el a răspuns şi a zis: Nu sunt trimis decât la oile pier-
dute ale casei lui Israel.
25 Atunci ea a venit şi i s-a închinat, spunând: Doamne,
ajută-mă.
26 Iar el a răspuns şi a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor
şi să o arunci la căţei.
27 Dar ea a spus: Da, Doamne, totuşi căţeii mănâncă firimi-
turile care cad de la masa stăpânilor lor.
28 Atunci Isus a răspuns şi i-a zis: O, femeie, mare este cre-
dinţa ta, facă-ţi-se precum voieşti. Şi fiica ei a fost vindecată
din ora aceea.
29 ¶ Şi Isus a plecat de acolo şi a venit lângă marea Galileei;
şi a urcat pe munte şi a şezut acolo.
30 Şi au venit la el mulţimi mari, având cu ele şchiopi, orbi,
muţi, ciungi şi mulţi alţii; şi i-au aruncat la picioarele lui Isus
şi i-a vindecat;
31 Încât mulţimea se minuna, văzând că muţii vorbesc,
ciungii sunt făcuţi sănătoşi, şchiopii umblă şi orbii văd; şi
glorificau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Atunci Isus i-a chemat pe discipolii săi şi a spus: Mi-e
milă de mulţime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine şi
nu au ce să mănânce; şi refuz să le dau drumul postind, ca nu
cumva să leşine pe cale.
33 Şi discipolii săi îi spun: De unde să luăm aşa multe pâini
în pustie, încât să săturăm aşa mulţime mare?
 Matei 17
34 Şi Isus le-a spus: Câte pâini aveţi? Şi au răspuns: Şapte şi
câţiva peştişori.
35 Şi a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ.
36 Şi a luat cele şapte pâini şi peştii, a adus mulţumiri, a
frânt şi le-a dat discipolilor lui; şi discipolii, mulţimilor.
37 Şi au mâncat toţi şi au fost săturaţi; şi au ridicat din frân-
turile care au rămas şapte coşuri pline.
38 Şi cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de
femei şi copii.
39 Şi a dat drumul mulţimilor şi s-a îmbarcat într-o corabie
şi a venit în ţinuturile Magdalei.
Capitolul 16
F ariseii şi cu saducheii au venit; şi ispitindu-l, îi cereau
să le arate un semn din cer.
2 Iar el a răspuns şi le-a zis: Când este seară spuneţi: Vine
vreme frumoasă, pentru că cerul este roşu.
3 Şi dimineaţa: Astăzi vine furtună, fiindcă cerul este roşu
posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o discerneţi; dar
semnele timpurilor nu puteţi?
4 O generaţie stricată şi adulteră caută un semn; dar semn
nu i se va da, decât semnul profetului Iona. Şi i-a lăsat şi a
plecat.
5 ¶ Şi când discipolii lui au ajuns de cealaltă parte, uitaseră
să ia pâini.
6 Atunci Isus le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de dospeala
fariseilor şi a saducheilor.
7 Şi discutau între ei, spunând: A spus aşa pentru că nu am
luat pâini.
8 Iar Isus înţelegând le-a spus: Puţin credincioşilor, de ce
discutaţi între voi că nu aţi luat pâini?
9 Încă nu înţelegeţi, nici nu vă amintiţi cele cinci pâini ale
celor cinci mii şi câte coşuri aţi luat?
10 Nici de cele şapte pâini ale celor patru mii şi câte coşuri
aţi luat?
11 Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini vă vorbeam, ca să vă
păziţi de dospeala fariseilor şi a saducheilor?
12 Atunci au înţeles că nu le-a poruncit să se păzească de
dospeala pâinii, ci de doctrina fariseilor şi a saducheilor.
13 ¶ Când Isus a venit în părţile Cezareei Filippi, a întrebat
pe discipolii săi, spunând: Cine spun oamenii că sunt eu,
Fiul omului?
14 Iar ei au spus: Unii, Ioan Baptist; şi alţii, Ilie; şi alţii,
Ieremia, sau unul dintre profeţi.
15 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?
16 Şi Simon Petru a răspuns şi a zis: Tu eşti Cristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu.
17 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Binecuvântat eşti Simon Bar-
Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci
Tatăl meu care este în cer.
18 Şi de asemenea îţi spun: Că tu eşti Petru şi pe această stân-
că voi zidi biserica mea; şi porţile iadului nu o vor învinge.
19 Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerului; şi orice vei lega pe
pământ, va fi legat în cer; şi orice vei dezlega pe pământ, va
fi dezlegat în cer.
20 Atunci a poruncit discipolilor săi să nu spună nimănui că
el este Isus, Cristosul.
21 ¶ De atunci a început Isus să arate discipolilor săi, că el
trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe lucruri din
partea bătrânilor şi a marilor preoţi şi a scribilor şi să fie ucis
şi a treia zi să fie înviat.
22 Atunci Petru l-a luat şi a început să îl mustre, spunând:
553
Departe de tine, Doamne, să nu ţi se întâmple aşa ceva.
23 Dar s-a întors şi i-a spus lui Petru: Du-te înapoia mea,
Satan; tu îmi eşti poticnire, pentru că nu gândeşti lucrurile lui
Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: Dacă cineva voieşte să
vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea
şi să mă urmeze.
25 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; şi
oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va găsi.
26 Căci ce i-ar folosi unui om dacă va câştiga întreaga lume
şi îşi va pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru
sufletul său?
27 Fiindcă Fiul omului va veni în gloria Tatălui său cu îngerii
săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia conform faptelor lui.
28 Adevărat vă spun: Sunt unii, stând aici în picioare, care
nu vor gusta nicidecum din moarte până nu vor vedea pe
Fiul omului venind în împărăţia sa.
Capitolul 17
Ş i după şase zile, Isus ia pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fra-
tele lui; şi îi conduce sus într-un munte înalt, la o parte.
2 Şi a fost transfigurat înaintea lor; şi faţa lui a strălucit ca
soarele şi hainele lui erau albe ca lumina.
3 Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, vorbind cu el.
4 Atunci Petru a răspuns şi i-a zis lui Isus: Doamne, este bine
pentru noi să fim aici; dacă voieşti, să facem aici trei taber-
nacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru
Ilie.
5 Pe când el încă vorbea, iată, un nor strălucitor i-a umbrit; şi
iată, o voce din nor care spunea: Acesta este Fiul meu preaiu-
bit, în care îmi găsesc toată plăcerea; ascultaţi-l!
6 Şi când au auzit discipolii, au căzut cu feţele lor la pământ
şi au fost foarte înfricoşaţi.
7 Şi Isus a venit şi i-a atins şi a spus: Ridicaţi-vă şi nu vă
temeţi.
8 Şi când şi-au ridicat ochii, nu au văzut pe nimeni decât
numai pe Isus.
9 Şi pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, spu-
nând: Nu spuneţi nimănui viziunea, până ce Fiul omului
este înviat dintre morţi.
10 Şi discipolii săi l-au întrebat, spunând: De ce atunci spun
scribii că Ilie trebuie să vină întâi?
11 Şi Isus răspunzând le-a zis: Ilie, într-adevăr, va veni întâi
şi va restaura toate.
12 Dar vă spun că: Ilie a venit deja şi nu l-au cunoscut, ci
i-au făcut orice au voit. Tot aşa şi Fiul omului va suferi din
partea lor.
13 Atunci discipolii au înţeles că le vorbise despre Ioan
Baptist.
14 ¶ Şi când au venit la mulţime, a venit la el un om, înge-
nunchind înaintea lui şi spunând:
15 Doamne, ai milă de fiul meu, fiindcă este lunatic şi chinu-
it îngrozitor; fiindcă deseori cade în foc şi deseori în apă.
16 Şi l-am adus la discipolii tăi şi nu au putut să îl vindece.
17 Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, generaţie fără credinţă
şi perversă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?
Aduceţi-l aici la mine.
18 Şi Isus l-a mustrat şi dracul a ieşit din el; şi copilul a fost
vindecat chiar din ora aceea.
19 Atunci discipolii au venit la Isus, la o parte şi au spus: Noi
de ce nu l-am putut scoate afară?
20 Şi Isus le-a spus: Din cauza necredinţei voastre; fiindcă
 Matei 19
adevărat vă spun: Dacă aveţi credinţă cât un grăunte de
muştar, îi veţi spune acestui munte: Mută-te de aici acolo; şi
se va muta; şi nimic nu vă va fi imposibil.
21 Dar acest fel de draci nu iese decât prin rugăciune şi
postire.
22 ¶ Şi pe când stăteau în Galileea, Isus le-a spus: Fiul omu-
lui va fi trădat în mâinile oamenilor;
23 Şi îl vor ucide şi a treia zi va fi înviat. Şi au fost foarte
întristaţi.
24 ¶ Şi când au ajuns în Capernaum, cei ce primeau tributul
au venit la Petru şi au spus: Învăţătorul vostru nu plăteşte
tributul?
25 Iar el a spus: Ba da. Şi când a intrat în casă, Isus l-a în-
tâmpinat, spunând: Ce gândeşti tu, Simone? Împăraţii pă-
mântului de la cine iau vamă sau tribut? De la fiii lor sau de
la străini?
26 Petru i-a spus: De la străini. Iar Isus i-a zis: Aşadar copiii
sunt scutiţi.
27 Cu toate acestea, ca nu cumva să îi poticnim, du-te la
mare şi aruncă un cârlig şi scoate peştele care va veni primul;
şi deschizându-i gura, vei găsi un ban; pe acela ia-l şi dă-l lor
pentru mine şi pentru tine.
Capitolul 18
Î n acelaşi timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine
este cel mai mare în împărăţia cerului?
2 Şi Isus a chemat la el un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor,
3 Şi a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceţi şi nu de-
veniţi precum copilaşii, nicidecum nu veţi intra în împărăţia
cerului.
4 De aceea oricine se va umili ca acest copilaş, acela este cel
mai mare în împărăţia cerului.
5 Şi oricine va primi un astfel de copilaş în numele meu, pe
mine mă primeşte.
6 Dar oricine va poticni pe unul dintre aceşti micuţi care
cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o
piatră de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7 ¶ Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebu-
ie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.
8 De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticneşte, retea-
ză-le şi aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri
în viaţă şchiop sau ciung, decât având două mâini sau două
picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
9 Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l şi aruncă-l de la
tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un ochi,
decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.
10 Fiţi atenţi să nu dispreţuiţi pe nici unul dintre aceşti mi-
cuţi; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna faţa
Tatălui meu care este în cer.
11 Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.
12 Ce gândiţi voi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre
ele se rătăceşte, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce
pe munte şi o caută pe cea rătăcită?
13 Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bu-
cură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci şi nouă care
nu au rătăcit.
14 Tot aşa, nu este voia înaintea Tatălui vostru care este în
cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară.
15 ¶ Mai mult, dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, du-
te şi spune-i greşeala lui între tine şi el singur; dacă te ascul-
tă, l-ai câştigat pe fratele tău.
16 Dar dacă nu vrea să asculte, mai ia cu tine unul sau doi,
554
pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau
trei martori.
17 Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă
neglijează să asculte şi biserica, să fie pentru tine ca un pă-
gân şi ca un vameş.
18 Adevărat vă spun: Orice veţi lega pe pământ va fi legat în
cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19 Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe
pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi
făcut de Tatăl meu care este în cer.
20 Fiindcă unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu,
acolo sunt eu în mijlocul lor.
21 ¶ Atunci Petru a venit la el şi a spus: Doamne, cât de des
să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să îl iert?
Până la şapte ori?
22 Isus i-a spus: Nu îţi spun până la şapte ori, ci până la şap-
tezeci de ori câte şapte.
23 De aceea împărăţia cerului se aseamănă cu un împărat
care a voit să facă socoteala cu robii săi.
24 Şi când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care
îi datora zece mii de talanţi.
25 Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit
să fie vândut el şi soţia lui şi copiii şi tot ce avea şi să fie fă-
cută plata.
26 Atunci robul s-a prosternat şi i s-a închinat, spunând:
Domnule, ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti totul.
27 Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat dru-
mul şi i-a iertat datoria.
28 Dar robul acela a ieşit şi a găsit pe unul dintre părtaşii lui
de robie, care îi era dator o sută de dinari; şi apucându-l, îl
strângea de gât, spunând: Plăteşte-mi ce îmi eşti dator.
29 Atunci părtaşul lui de robie a căzut la picioarele lui şi l-a
implorat, spunând: Ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti tot.
30 Dar el a refuzat; şi s-a dus şi l-a aruncat în închisoare,
până va plăti datoria.
31 Dar când părtaşii lui de robie au văzut cele făcute, au fost
foarte întristaţi şi au venit şi au spus domnului lor toate cele
făcute.
32 Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stri-
cat, ţi-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai rugat;
33 Nu ar fi trebuit să ai şi tu milă de părtaşul tău de robie,
întocmai cum am avut eu milă de tine?
34 Şi domnul lui s-a înfuriat şi l-a predat chinuitorilor, până
când va plăti tot ce i-a datorat.
35 Tot aşa vă va face Tatăl meu ceresc, dacă nu iertaţi din
inimile voastre, fiecare, fratelui său, greşelile lor.
Capitolul 19
Ş i s-a întâmplat după ce Isus a terminat aceste cuvinte, că
a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeei, dinco-
lo de Iordan;
2 Şi l-au urmat mulţimi mari; şi acolo i-a vindecat.
3 ¶ Fariseii de asemenea au venit la el, ispitindu-l şi spunân-
du-i: Este legiuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui pentru
orice motiv?
4 Iar el a răspuns şi le-a zis: Nu aţi citit că cel care i-a făcut,
de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască?
5 Şi a spus: Din această cauză va lăsa un bărbat pe tată şi
pe mamă şi se va lipi de soţia sa; şi cei doi vor fi o singură
carne.
6 Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne. De aceea ce
Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
 Matei 20
7 Iar ei îi spun: De ce atunci a poruncit Moise să dea o carte
de despărţire şi să divorţeze de ea?
8 Dar el le-a spus: Moise v-a permis să divorţaţi de soţiile
voastre din cauza împietririi inimilor voastre; dar nu a fost
aşa de la început.
9 Şi vă spun: Oricine divorţează de soţia lui, în afară de mo-
tiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter; şi cine
se căsătoreşte cu cea divorţată, comite adulter.
10 Discipolii lui îi spun: Dacă astfel stau lucrurile cu omul şi
soţia, nu este bine a se căsători.
11 Dar el le-a spus: Nu toţi primesc acest cuvânt, ci numai
cei cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care au fost născuţi aşa din pântece-
le mamei; şi sunt fameni care au fost făcuţi fameni de către
oameni; şi sunt fameni care ei înşişi s-au făcut fameni din
cauza împărăţiei cerului. Cine este în stare să primească, să
primească.
13 ¶ Atunci i s-au adus copilaşi ca să pună mâinile peste ei şi
să se roage; şi discipolii i-au mustrat.
14 Dar Isus a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi
opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia cerului.
15 Şi a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.
16 ¶ Şi iată, unul a venit şi i-a spus: Bunule Învăţător, ce lucru
bun să fac ca să am viaţă eternă?
17 Şi i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun
decât unul, adică, Dumnezeu; dar dacă voieşti să intri în
viaţă, ţine poruncile.
18 El i-a spus: Care? Isus a spus: Să nu ucizi, Să nu comiţi
adulter, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă;
19 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi, Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi.
20 Tânărul i-a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea
mea; ce îmi lipseşte încă?
21 Isus i-a spus: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde ce
ai şi dă la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-
mă.
22 Dar după ce tânărul a auzit acel cuvânt, a plecat întristat;
fiindcă avea multe averi.
23 Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: Adevărat vă spun
că: Greu va intra un bogat în împărăţia cerului.
24 Şi vă spun din nou: Este mai uşor pentru o cămilă să trea-
că prin urechea unui ac, decât pentru un om bogat să intre
în împărăţia lui Dumnezeu.
25 Când au auzit discipolii lui, au fost uimiţi peste măsură,
spunând: Atunci cine poate fi salvat?
26 Dar Isus i-a privit şi le-a spus: La oameni, aceasta este impo-
sibil; dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27 ¶ Atunci a răspuns Petru şi i-a zis: Iată, noi am lăsat toate
şi te-am urmat; aşadar ce va fi cu noi?
28 Iar Isus le-a spus: Adevărat vă spun că: Voi care m-aţi ur-
mat, în regenerare, când Fiul omului va şedea pe tronul glo-
riei sale, voi de asemenea veţi şedea pe douăsprezece tronuri,
judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
29 Şi fiecare om care a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau
tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri pentru
numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţă veşnică.
30 Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă; iar cei
de pe urmă vor fi cei dintâi.
Capitolul 20
F iindcă împărăţia cerului se aseamănă cu un om gos-
podar, care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători
555
în via lui.
2 Şi după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a
trimis în via lui.
3 Şi a ieşit pe la ora trei şi a văzut pe alţii stând în picioare
fără lucru în piaţă.
4 Şi le-a spus: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da ce este drept.
Şi s-au dus.
5 A ieşit din nou pe la ora şase şi pe la ora noua şi a făcut la
fel.
6 Şi pe la ora unsprezece a ieşit şi a găsit pe alţii stând în pi-
cioare fără lucru şi le-a spus: De ce staţi aici în picioare toată
ziua fără lucru?
7 Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el
le-a spus: Duceţi-vă şi voi în vie; şi veţi primi ce este drept.
8 Şi când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administrato-
rului său: Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei
de pe urmă până la cei dintâi.
9 Şi când au venit angajaţii de pe la ora unsprezece, au primit
fiecare câte un dinar.
10 Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai
mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar.
11 Şi când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,
12 Spunând: Aceştia, ultimii, nu au lucrat decât o oră şi i-ai
făcut egali cu noi, care am dus greul şi arşiţa zilei.
13 Dar el a răspuns unuia dintre ei şi a zis: Prietene, nu îţi fac
nici o nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?
14 Ia-ţi ce este al tău şi pleacă; voiesc să plătesc acestuia, ul-
timului, ca şi ţie.
15 Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este
ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?
16 Aşa că cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei
din urmă; fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.
17 ¶ Şi Isus, urcând la Ierusalim, a luat pe cei doisprezece
discipoli deoparte, pe cale şi le-a spus:
18 Iată, urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi trădat mari-
lor preoţi şi scribilor şi îl vor condamna la moarte,
19 Şi îl vor preda neamurilor să îl batjocorească şi să îl biciu-
iască şi să îl crucifice; şi a treia zi va învia.
20 ¶ Atunci a venit la el mama copiilor lui Zebedei, cu fiii ei,
închinându-se şi cerând ceva anume de la el.
21 Şi el i-a spus: Ce voieşti? Iar ea i-a spus: Permite ca aceşti
doi fii ai mei să şadă unul la dreapta ta şi altul la stânga, în
împărăţia ta.
22 Dar Isus răspunzând a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea
paharul pe care îl voi bea eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu
care sunt botezat eu? Ei îi spun: Putem.
23 Iar el le-a spus: Într-adevăr, veţi bea paharul meu, şi cu
botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi; dar a şedea la
dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da, ci va fi dat celor
pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.
24 Şi după ce au auzit cei zece, s-au indignat pe cei doi fraţi.
25 Dar Isus i-a chemat şi a spus: Ştiţi că domnitorii neamuri-
lor exercită domnie asupra lor şi cei mari exercită autoritate
asupra lor.
26 Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare
între voi, să vă fie servitor;
27 Şi oricine voieşte să devină primul între voi, să vă fie rob;
28 Chiar aşa cum Fiul omului a venit nu pentru a fi servit, ci
pentru a servi şi a-şi da viaţa răscumpărare pentru mulţi.
29 ¶ Şi pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime l-a
urmat.
30 Şi, iată, doi orbi şezând lângă drumul mare, când au auzit
 Matei 21
că trece Isus, au strigat, spunând: Ai milă de noi, Doamne,
Fiul lui David!
31 Şi mulţimea îi mustra pentru că ar fi trebuit să tacă; dar
strigau mai tare, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui
David!
32 Şi Isus s-a oprit şi i-a chemat şi a spus: Ce voiţi să vă fac?
33 Iar ei i-au spus: Doamne, să ne fie deschişi ochii.
34 Şi Isus, făcându-i-se milă, le-a atins ochii; şi îndată ochii
lor au primit vederea; şi ei l-au urmat.
Capitolul 21
Ş i când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe,
la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis înainte doi
discipoli,
2 Spunându-le: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi imediat
veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea; dezlegaţi-i şi
aduceţi-i la mine.
3 Şi dacă cineva vă spune ceva, veţi zice: Domnul are nevoie
de ei; şi imediat îi va trimite.
4 Toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese spus
prin profetul, care a zis:
5 Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine,
blând şi şezând pe o măgăriţă şi un măgăruş, mânzul unei
măgăriţe.
6 Şi discipolii s-au dus şi au făcut precum le poruncise Isus.
7 Şi au adus măgăriţa şi măgăruşul şi şi-au pus peste ei hai-
nele şi l-au aşezat pe ele.
8 Şi o mulţime foarte mare îşi aşterneau hainele pe cale; iar
alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale.
9 Şi mulţimile care mergeau înainte şi care veneau în urmă
strigau, spunând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat este
cel ce vine în numele Domnului. Osana în cele prea înalte.
10 Şi când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în miş-
care, spunând: Cine este acesta?
11 Şi mulţimile spuneau: Acesta este Isus, profetul din
Nazaretul Galileei.
12 ¶ Şi Isus a intrat în templul lui Dumnezeu şi a scos pe
toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat
mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau
porumbei,
13 Şi le-a spus: Este scris: Casa mea se va chema casa rugă-
ciunii; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
14 Şi orbii şi şchiopii au venit la el în templu; şi i-a vindecat.
15 Şi când preoţii de seamă şi scribii au văzut minunile pe
care le făcea şi pe copii strigând în templu şi spunând: Osana
Fiului lui David, s-au indignat,
16 Şi i-au spus: Auzi ce spun aceştia? Şi Isus le-a zis: Da, nu
aţi citit niciodată: Din gura pruncilor şi a celor ce sug ţi-ai
împlinit laudă?
17 Şi i-a lăsat şi a ieşit din cetate în Betania; şi a înnoptat
acolo.
18 ¶ Şi dimineaţa pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.
19 Şi când a văzut un smochin pe cale, a venit la el şi nu a
găsit nimic pe el decât numai frunze şi i-a spus: Să nu mai
fie rod în tine de acum încolo pentru totdeauna. Şi imediat
smochinul s-a uscat.
20 Şi când au văzut discipolii s-au minunat, spunând: Cât de
repede s-a uscat smochinul!
21 Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat vă spun: Dacă aveţi
credinţă şi nu vă îndoiţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smo-
chinului, ci chiar dacă spuneţi acestui munte: Ridică-te şi
aruncă-te în mare; se va face.
556
22 Şi toate lucrurile, orice veţi cere în rugăciune, crezând,
veţi primi.
23 ¶ Şi după ce a intrat în templu, preoţii de seamă şi bă-
trânii poporului au venit la el pe când învăţa poporul şi au
spus: Cu ce autoritate faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această
autoritate?
24 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru,
pe care dacă mi-l veţi spune, vă voi spune şi eu cu ce autori-
tate fac aceste lucruri.
25 Botezul lui Ioan, de unde a fost? Din cer, sau de la oa-
meni? Dar ei discutau între ei, spunând: Dacă vom spune:
Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
26 Dar dacă vom spune: De la oameni; ne temem de popor;
fiindcă toţi îl consideră pe Ioan ca profet.
27 Şi i-au răspuns lui Isus şi au zis: Nu putem spune. Şi el le-a
spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28 ¶ Dar ce gândiţi voi? Un om avea doi fii; şi a venit la pri-
mul şi a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea.
29 Iar el a răspuns şi a zis: Refuz să mă duc; dar pe urmă, s-a
pocăit şi s-a dus.
30 Şi a venit la al doilea şi a spus tot aşa. Şi el a răspuns şi a
zis: Eu mă duc, domnule. Şi nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Iar ei i-au spus:
Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameşii şi curvele
merg în împărăţia lui Dumnezeu înaintea voastră.
32 Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi cre-
zut; dar vameşii şi curvele l-au crezut; şi voi, văzând aceasta,
nu v-aţi pocăit mai apoi ca să îl credeţi.
33 ¶ Ascultaţi altă parabolă: Era un anume gospodar care a
sădit o vie. Şi a împrejmuit-o cu un gard şi a săpat un teasc în
ea şi a zidit un turn. Şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat
într-o ţară îndepărtată;
34 Şi când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii
săi la viticultori, să primească din roadele acesteia.
35 Dar viticultorii i-au prins pe robii lui şi pe unul l-au bătut
şi pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroşcat cu pietre.
36 Din nou a trimis alţi robi, mai mulţi decât primii; iar ei
le-au făcut la fel.
37 Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl
vor respecta pe fiul meu.
38 Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta
este moştenitorul; veniţi să îl ucidem şi să punem stăpânire
pe moştenirea lui.
39 Şi l-au prins şi l-au scos în afara viei şi l-au ucis.
40 Aşadar când vine domnul viei, ce va face el acelor
viticultori?
41 Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic şi îşi
va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la tim-
purile lor.
42 Isus le-a spus: Nu aţi citit niciodată în scripturi: Piatra pe
care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului te-
meliei; Aceasta este facerea DOMNULUI şi este minunat în
ochii noştri?
43 Din această cauză vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va
fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care îi va aduce
roadele ei.
44 Şi oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar
peste oricine va cădea, îl va spulbera.
45 Şi când preoţii de seamă şi fariseii au auzit parabolele lui,
au înţeles că Isus vorbea despre ei.
46 Şi căutând să pună mâna pe el s-au temut de mulţimi,
pentru că îl considerau ca profet.
 Matei 23
Capitolul 22
Ş i Isus a răspuns şi le-a vorbit din nou prin parabole şi
spunea:
2 Împărăţia cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care
a făcut nuntă fiului său;
3 Şi a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar
aceştia au refuzat să vină.
4 Din nou a trimis alţi robi, zicând: Spuneţi celor care au fost
invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei şi dobitoa-
cele îngrăşate sunt tăiate şi toate lucrurile sunt gata; veniţi
la nuntă.
5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la
comerţul lui.
6 Şi ceilalţi au pus mâna pe robii lui; şi i-au ocărât şi i-au
ucis.
7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; şi şi-a trimis oşti-
rile şi a nimicit pe acei ucigaşi şi le-a ars cetatea.
8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost
invitaţi nu au fost demni.
9 De aceea duceţi-vă la drumurile mari şi chemaţi la nuntă
cât de mulţi veţi găsi.
10 Şi acei robi au ieşit la drumurile mari şi au adunat pe toţi
câţi au găsit, deopotrivă răi şi buni; şi nunta a fost umplută
de oaspeţi.
11 Şi când împăratul a intrat să vadă oaspeţii, a văzut acolo
un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
12 Şi i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de
nuntă? Dar el era fără cuvinte.
13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legaţi-i mâinile şi
picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo
va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
14 Fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
15 ¶ Atunci fariseii s-au dus şi au ţinut sfat cum să îl prindă
în cuvinte.
16 Şi au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând:
Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi înveţi pe oameni calea
lui Dumnezeu în adevăr şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu
te uiţi la faţa oamenilor.
17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da tribut
Cezarului, sau nu?
18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă is-
pitiţi, făţarnicilor?
19 Arătaţi-mi moneda tributului. Şi i-au adus un dinar.
20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi inscripţie?
21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea
daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui
Dumnezeu.
22 Când au auzit, s-au minunat şi l-au lăsat şi s-au dus.
23 ¶ În aceeaşi zi au venit la el saducheii, care spun că nu este
înviere şi l-au întrebat,
24 Spunând: Învăţătorule, Moise a spus: Dacă moare un băr-
bat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soţia lui şi
să ridice sămânţă fratelui său.
25 Şi erau cu noi şapte fraţi: şi primul, după ce s-a căsătorit, a
murit; şi neavând sămânţă a lăsat pe soţia lui fratelui său.
26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27 Şi la urma tuturor a murit şi femeia.
28 La înviere aşadar, căruia din cei şapte va fi ea soţie?
Fiindcă toţi au avut-o.
29 Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi, necunoscând nici
scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Fiindcă în înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor
557
mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 Dar în legătură cu învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a fost
spus de către Dumnezeu, zicând:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor
morţi, ci al celor vii.
33 Şi când mulţimile au auzit, au fost înmărmurite de doc-
trina lui.
34 ¶ Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor,
s-au adunat la el.
35 Atunci unul dintre ei, un învăţător al legii, l-a întrebat,
ispitindu-l şi spunând:
36 Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?
37 Iar Isus i-a spus: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu
toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.
38 Aceasta este prima şi marea poruncă.
39 Şi a doua, asemenea ei: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi.
40 De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii.
41 ¶ Pe când fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat,
42 Spunând: Ce gândiţi voi despre Cristos? Al cui fiu este?
Iar ei i-au spus: Al lui David.
43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numeşte,
Domn, spunând:
44 DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,
până fac pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău?
45 Dacă atunci David îl numeşte Domn, cum este fiul lui?
46 Şi nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici
nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
Capitolul 23
A tunci Isus a vorbit mulţimilor şi discipolilor săi,
2 Spunând: Scribii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise;
3 De aceea toate, oricâte vă spun ei să ţineţi, ţineţi şi faceţi;
dar nu faceţi conform cu faptele lor; fiindcă ei spun şi nu
fac.
4 Fiindcă leagă sarcini grele şi greu de purtat şi le pun pe
umerii oamenilor; dar ei, nici cu degetul lor, nu voiesc să le
mişte.
5 Ci toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni; îşi fac
filacterele late şi îşi lăţesc marginile hainelor;
6 Şi le plac locurile de onoare la mese şi scaunele din faţă în
sinagogi,
7 Şi saluturile în pieţe şi să fie numiţi de oameni Rabi, Rabi.
8 Dar voi, să nu fiţi numiţi Rabi; fiindcă unul este Stăpânul
vostru, Cristos; şi voi toţi sunteţi fraţi.
9 Şi nu numiţi pe nimeni tatăl vostru, pe pământ; fiindcă
unul singur este Tatăl vostru, care este în cer.
10 Nici să nu fiţi numiţi stăpâni; fiindcă unul singur este
Stăpânul vostru, Cristos.
11 Dar cel ce este cel mai mare dintre voi va fi servitorul
vostru.
12 Şi oricine se va înălţa pe el însuşi, va fi umilit; şi cel ce se
va umili, va fi înălţat.
13 Dar vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că în-
chideţi împărăţia cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici
voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsaţi să intre.
14 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că devoraţi
casele văduvelor şi de ochii lumii faceţi rugăciuni lungi; din
această cauză veţi primi mai mare damnare.
15 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că încon-
juraţi marea şi pământul să faceţi un prozelit; şi când l-aţi
 Matei 24
făcut, îl faceţi de două ori mai mult fiul iadului decât pe voi
înşivă.
16 Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: Oricine va jura pe
templu nu este nimic; dar oricine va jura pe aurul templului
este dator.
17 Proşti şi orbi; fiindcă ce este mai mare, aurul sau templul
care sfinţeşte aurul?
18 Şi oricine va jura pe altar, nu este nimic; dar oricine jură
pe darul de pe altar, este dator.
19 Proşti şi orbi; căci care este mai mare, darul, sau altarul
care sfinţeşte darul?
20 De aceea oricine va jura pe altar, jură pe acesta şi pe toate
lucrurile de pe el.
21 Şi oricine va jura pe templu, jură pe acesta şi pe cel ce lo-
cuieşte în el;
22 Şi cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel
ce şade pe el.
23 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că daţi ze-
ciuială din mentă şi anis şi chimen şi aţi lăsat nefăcute cele
mai grele lucruri ale legii: judecata şi mila şi credinţa; pe
acestea ar fi trebuit să le faceţi şi să nu le lăsaţi nefăcute pe
celelalte.
24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi
cămila.
25 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că faceţi cu-
rat exteriorul paharului şi al strachinei, dar în interior sunt
pline de jecmănire şi de necumpătare.
26 Fariseu orb, curăţă întâi ceea ce este în interiorul pa-
harului şi al strachinei, pentru ca şi exteriorul lor să fie
curat.
27 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că sunteţi
asemănători unor morminte văruite, care, într-adevăr, se
arată frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oase-
le morţilor şi de toată necurăţia.
28 Tot aşa şi voi, la exterior vă arătaţi drepţi oamenilor, dar
în interior sunteţi plini de făţărnicie şi de nelegiuire.
29 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că voi zi-
diţi mormintele profeţilor şi înfrumuseţaţi mormintele ce-
lor drepţi,
30 Şi spuneţi: Dacă am fi fost în zilele taţilor noştri, nu ne-
am fi făcut părtaşi cu ei la sângele profeţilor.
31 De aceea vă sunteţi martori vouă înşivă că sunteţi copiii
celor ce au ucis profeţii.
32 Umpleţi şi voi măsura taţilor voştri!
33 Şerpi, pui de vipere, cum să scăpaţi de damnarea
iadului?
34 Din această cauză, iată, eu vă trimit profeţi şi înţelepţi şi
scribi; şi pe unii dintre ei îi veţi ucide şi crucifica; şi pe alţii
dintre ei îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta
din cetate în cetate;
35 Ca să vină asupra voastră tot sângele drept vărsat pe
pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui
Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între templu şi
altar.
36 Adevărat vă spun: Toate acestea vor veni asupra acestei
generaţii.
37 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi împroşti cu
pietre pe cei trimişi la tine. Cât de des am voit să strâng pe
copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi aţi refuzat.
38 Iată, casa vă este lăsată pustie.
39 Fiindcă vă spun: De acum înainte nicidecum nu mă veţi
mai vedea până când veţi spune: Binecuvântat este cel ce
558
vine în numele Domnului.
Capitolul 24
Ş i ieşind, Isus a plecat din templu; şi discipolii lui au venit
la el să îi arate clădirile templului.
2 Dar Isus le-a spus: Nu vedeţi toate acestea? Adevărat vă
spun: Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie
dărâmată.
3 ¶ Şi pe când şedea el pe muntele Măslinilor, discipolii au
venit la el la o parte, zicând: Spune-ne, când vor fi acestea? Şi
care va fi semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?
4 ¶ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Luaţi seama să nu vă înşele
cineva.
5 Fiindcă mulţi vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt
Cristos; şi pe mulţi vor înşela.
6 Şi veţi auzi de războaie şi zvonuri de războaie; vedeţi să nu
fiţi tulburaţi; fiindcă toate trebuie să se întâmple, dar sfârşi-
tul încă nu este.
7 Fiindcă se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie
contra împărăţie; şi vor fi foamete şi molime şi cutremure de
pământ în diferite locuri.
8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9 Atunci vă vor preda să fiţi chinuiţi şi vă vor ucide; şi veţi fi
urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu.
10 Şi atunci mulţi vor fi poticniţi şi se vor trăda unii pe alţii
şi se vor urî unii pe alţii.
11 Şi mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi.
12 Şi pentru că nelegiuirea va abunda, dragostea celor mai
mulţi se va răci.
13 Dar cel ce va îndura până la sfârşit, acela va fi salvat.
14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi predicată în toată
lumea, pentru mărturie la toate naţiunile; şi atunci va veni
sfârşitul.
15 De aceea când veţi vedea urâciunea pustiirii, spusă prin
Daniel profetul, stând în picioare în locul sfânt, (cine citeşte
să înţeleagă);
16 Atunci, cei din Iudeea, să fugă în munţi;
17 Cel de pe acoperiş să nu coboare în casă, să ia vreun lucru
din casa lui;
18 Şi nici cel de pe câmp să nu se întoarcă să îşi ia hainele.
19 Şi vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele zile.
20 Dar rugaţi-vă ca nu cumva fuga voastră să fie iarna sau
într-un sabat.
21 Fiindcă atunci va fi necaz mare, cum nu a fost de la înce-
putul lumii până acum şi nu va mai fi niciodată.
22 Şi dacă acele zile nu ar fi scurtate, nici o făptură nu ar fi
salvată; dar acele zile vor fi scurtate din cauza celor aleşi.
23 Atunci dacă cineva vă va spune: Iată, aici este Cristos, sau
acolo; să nu credeţi.
24 Fiindcă se vor ridica Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor
arăta semne mari şi minuni, încât să înşele, dacă ar fi posibil,
chiar pe cei aleşi.
25 Iată, v-am spus dinainte.
26 De aceea dacă ei vă spun: Iată, este în pustie, nu vă duceţi.
Iată, este în cămăruţe ascunse, nu credeţi.
27 Căci aşa cum fulgerul vine de la răsărit şi străluceşte până
la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
28 Fiindcă oriunde este trupul mort, acolo se vor aduna
vulturii.
29 ¶ Imediat după necazul acelor zile, soarele va fi întunecat
şi luna nu îşi va da lumina şi stelele vor cădea din cer şi pute-
rile cerurilor vor fi clătinate;
 Matei 25
30 Şi atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului; şi atunci,
toate seminţiile pământului se vor jeli şi vor vedea pe Fiul
omului venind în norii cerului cu putere şi mare glorie;
31 Şi va trimite pe îngerii săi cu mare sunet de trâmbiţă şi
vor strânge pe aleşii săi din cele patru vânturi, de la o margi-
ne a cerului până la cealaltă.
32 ¶ Acum învăţaţi o parabolă a smochinului; când lăstarul
lui este deja fraged şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape.
33 Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este
aproape, chiar la uşi.
34 Adevărat vă spun: Această generaţie nicidecum nu va tre-
ce până se vor întâmpla toate acestea.
35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nicide-
cum nu vor trece.
36 ¶ Dar, despre acea zi şi oră, nu ştie nimeni, nici îngerii din
cer, ci numai Tatăl meu.
37 Şi aşa cum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea
Fiului omului.
38 Fiindcă, aşa cum a fost în zilele dinainte de potop, mân-
cau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a
intrat Noe în arcă,
39 Şi nu au ştiut, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi;
aşa va fi şi venirea Fiului omului.
40 ¶ Atunci, doi vor fi la câmp; unul va fi luat şi celălalt
lăsat.
41 Două femei vor măcina la moară; una va fi luată şi cealaltă
lăsată.
42 ¶ Vegheaţi aşadar; pentru că nu ştiţi în ce oră vine
Domnul vostru.
43 Dar să ştiţi aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la
ce oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi permis să îi fie
spartă casa.
44 Din această cauză fiţi şi voi pregătiţi; pentru că la o astfel
de oră la care nu vă gândiţi, vine Fiul omului.
45 ¶ Atunci cine este robul credincios şi înţelept, pe care
l-a pus domnul său peste casa lui, ca să le dea mâncarea la
timp?
46 Binecuvântat este acel rob, pe care domnul său, când vine,
îl va găsi făcând astfel.
47 Adevărat vă spun: Că îl va pune peste toate averile sale.
48 Dar dacă acel rob rău va spune în inima lui: Domnul meu
întârzie să vină;
49 Şi va începe să îi bată pe părtaşii de robie şi să mănânce
şi să bea cu beţivii;
50 Domnul acelui rob va veni într-o zi când el nu se aşteaptă
la aceasta şi la o oră pe care nu o ştie,
51 Şi îl va tăia în două şi îi va rândui partea cu făţarnicii;
acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Capitolul 25
A tunci împărăţia cerului se va asemăna cu zece fecioa-
re, care şi-au luat candelele şi au ieşit să îl întâlnească
pe mire.
2 Şi cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci proaste.
3 Cele proaste şi-au luat candelele şi nu au luat untdelemn
cu ele;
4 Dar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele lor, cu can-
delele lor.
5 În timp ce mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.
6 Şi la miezul nopţii s-a făcut o strigare: Iată, vine mirele;
ieşiţi să îl întâlniţi.
7 Atunci toate acele fecioare s-au ridicat şi şi-au pregătit
559
candelele.
8 Şi cele proaste au spus celor înţelepte: Daţi-ne din untde-
lemnul vostru, pentru că ni s-au stins candelele.
9 Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: Nu; ca nu cumva să
nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai degrabă duceţi-vă la
cei ce vând şi cumpăraţi-vă.
10 Şi pe când se duceau să cumpere, a venit mirele; şi cele ce
erau pregătite, au intrat cu el la nuntă; şi uşa a fost închisă.
11 Şi după aceea au venit şi celelalte fecioare, spunând:
Domnule, domnule, deschide-ne.
12 Dar el a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu vă
cunosc.
13 Vegheaţi aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua nici ora în
care vine Fiul omului.
14 ¶ Fiindcă împărăţia cerului este ca un om, care, plecând
într-o ţară îndepărtată, a chemat pe robii săi şi le-a încredin-
ţat averea sa.
15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi şi altuia doi şi altuia unul; fie-
căruia conform capacităţilor lui; şi imediat a plecat.
16 Atunci, cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi a făcut co-
merţ cu ei şi a făcut alţi cinci talanţi.
17 Şi tot aşa, cel ce primise doi talanţi, a câştigat şi el alţi
doi.
18 Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat în pământ şi a
ascuns banii domnului său.
19 Şi după mult timp domnul acelor robi vine şi face soco-
teala cu ei.
20 Şi cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus alţi cinci
talanţi, spunând: Domnule, mi-ai încredinţat cinci talanţi;
iată, am câştigat pe lângă ei alţi cinci talanţi.
21 Şi domnul său i-a spus: Bine lucrat, rob bun şi credincios;
ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră
în bucuria domnului tău.
22 Şi cel ce primise doi talanţi a venit şi a spus: Domnule,
mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am câştigat pe lângă ei alţi
doi talanţi.
23 Domnul său i-a spus: Bine lucrat rob bun şi credincios; ai
fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră tu
în bucuria domnului tău.
24 Atunci şi cel ce primise un talant a venit şi a spus:
Domnule, te ştiam că eşti om aspru, secerând de unde nu ai
semănat şi adunând de unde nu ai vânturat;
25 Şi temându-mă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în
pământ; iată, ai ce este al tău.
26 Şi domnul său, răspunzând, i-a zis: Rob stricat şi leneş,
ai ştiut că secer de unde nu am semănat şi adun de unde nu
am vânturat;
27 De aceea ar fi trebuit să dai banii mei la schimbătorii de
bani şi eu venind, aş fi primit ce este al meu cu dobândă.
28 Luaţi de aceea talantul de la el şi daţi-l celui ce are zece
talanţi;
29 Căci fiecăruia care are, i se va da şi va avea din abundenţă;
dar de la cel ce nu are, se va lua şi ce are.
30 Şi aruncaţi pe robul nefolositor în întunericul de afară;
acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
31 ¶ Şi când Fiul omului va veni în gloria sa şi toţi îngerii
sfinţi cu el, atunci va şedea pe tronul gloriei sale;
32 Şi înaintea lui vor fi adunate toate naţiunile; şi îi va separa
pe unii de alţii, precum păstorul separă oile de capre;
33 Şi va pune oile la dreapta sa, dar caprele la stânga.
34 Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta lui: Veniţi
binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia pregătită
 Matei 26
pentru voi de la întemeierea lumii;
35 Fiindcă am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc; am fost
însetat şi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi m-aţi primit;
36 Gol şi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi m-aţi vizitat; am
fost în închisoare şi aţi venit la mine.
37 Atunci cei drepţi îi vor răspunde, zicând: Doamne, când
te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat
şi ţi-am dat să bei?
38 Când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi
te-am îmbrăcat?
39 Sau când te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am
venit pe la tine?
40 Şi Împăratul va răspunde şi le va zice: Adevărat vă spun:
În măsura în care aţi făcut acestea unuia dintre cei mai ne-
însemnaţi fraţi ai mei, mie mi le-aţi făcut.
41 Apoi va spune şi celor de la stânga: Plecaţi de la mine,
blestemaţilor, în focul veşnic, pregătit pentru diavol şi în-
gerii lui;
42 Fiindcă am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc; am
fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau;
43 Am fost străin şi nu m-aţi primit; gol şi nu m-aţi îmbră-
cat; bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat.
44 Atunci îi vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când te-am
văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav,
sau în închisoare şi nu te-am servit?
45 Atunci le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun: În mă-
sura în care nu aţi făcut acestea unuia dintre cei mai neîn-
semnaţi din aceştia, mie nu mi le-aţi făcut.
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsă veşnică; dar cei drepţi
în viaţă eternă.
Capitolul 26
Ş i s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste
cuvinte, a spus discipolilor săi:
2 Ştiţi că peste două zile este paştele şi Fiul omului este trădat
pentru a fi crucificat.
3 Atunci s-au adunat preoţi de seamă şi scribii şi bătrânii
poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea
Caiafa,
4 Şi au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie şi să îl
ucidă.
5 Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tul-
burare între oameni.
6 ¶ Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7 A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir
foarte preţios şi l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la
masă.
8 Dar când au văzut, discipolii lui s-au indignat, spunând:
Pentru ce risipa aceasta?
9 Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult şi dat
săracilor.
10 Când Isus a înţeles, le-a spus: De ce tulburaţi femeia?
Fiindcă a lucrat o lucrare bună faţă de mine.
11 Deoarece pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine
nu mă aveţi totdeauna.
12 Fiindcă turnând ea acest mir pe trupul meu, a făcut-o
pentru înmormântarea mea.
13 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evan-
ghelie, în întreaga lume, va fi spus şi ce a făcut ea, spre amin-
tirea ei.
14 ¶ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot,
s-a dus la preoţii de seamă,
560
15 Şi le-a spus: Ce voiţi să îmi daţi şi vi-l voi preda? Şi s-au
înţeles cu el pentru treizeci de arginţi.
16 Şi de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze.
17 ¶ Şi în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spu-
nându-i: Unde voieşti să îţi pregătim să mănânci paştele?
18 Iar el a spus: Mergeţi în cetate la cutare om şi spuneţi-i:
Învăţătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ţine paştele
în casa ta, cu discipolii mei.
19 Şi discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; şi au pregătit
paştele.
20 Iar, când a venit seara, a şezut cu cei doisprezece.
21 Şi pe când mâncau, a spus: Adevărat vă spun că unul din-
tre voi mă va trăda.
22 Şi s-au întristat foarte mult şi a început fiecare dintre ei să
îi spună: Sunt eu, Doamne?
23 Iar el a răspuns şi a zis: Cel ce îşi înmoaie mâna cu mine
în farfurie, acela mă va trăda.
24 Într-adevăr, Fiul omului se duce, aşa cum este scris des-
pre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat!
Bine ar fi fost pentru acel om dacă el nu s-ar fi născut.
25 Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns şi a zis: Rabi, sunt
eu? Iar el i-a zis: Tu ai spus-o.
26 ¶ Şi pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi a binecuvântat-
o şi a frânt-o şi a dat-o discipolilor şi a spus: Luaţi, mâncaţi;
acesta este trupul meu.
27 Şi a luat paharul şi după ce a adus mulţumiri, le-a dat,
spunând: Beţi toţi din ea;
28 Fiindcă acesta este sângele meu, al noului testament, care
se varsă pentru mulţi pentru iertarea păcatelor.
29 Dar vă spun: De acum încolo, nicidecum nu voi mai bea
din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea nou cu voi
în împărăţia Tatălui meu.
30 Şi după ce au cântat un imn, au ieşit înspre muntele
Măslinilor.
31 ¶ Atunci Isus le-a spus: Voi toţi veţi fi poticniţi din cauza
mea în această noapte; fiindcă este scris: Voi bate păstorul şi
oile turmei vor fi împrăştiate.
32 Dar după ce eu sunt înviat, voi merge înaintea voastră în
Galileea.
33 Petru a răspuns şi i-a zis: Chiar dacă toţi vor fi poticniţi
din cauza ta, totuşi niciodată eu nu voi fi poticnit.
34 Isus i-a spus: Adevărat îţi spun că: În această noapte îna-
inte de a cânta cocoşul, mă vei nega de trei ori.
35 Petru i-a spus: Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicide-
cum nu te voi nega. Şi toţi discipolii au spus la fel.
36 ¶ Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani
şi le-a spus discipolilor: Şedeţi aici în timp ce mă voi duce să
mă rog acolo.
37 Şi a luat cu el pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a
început să fie întristat şi foarte mâhnit.
38 Atunci le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar
de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine.
39 Şi a mers puţin mai înainte şi a căzut cu faţa sa la pământ
şi s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă este posibil, să fie de-
părtat de la mine acest pahar; totuşi nu cum voiesc eu, ci
cum voieşti tu.
40 Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit adormiţi şi i-a spus lui
Petru: Ce, o oră nu aţi fost în stare să vegheaţi cu mine?
41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită; în-
tr-adevăr, duhul este voitor, dar carnea fără putere.
42 S-a depărtat din nou a doua oară şi s-a rugat, spunând:
Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine
 Matei 27
fără să îl beau, facă-se voia ta.
43 Şi venind, i-a găsit din nou adormiţi; fiindcă ochii lor erau
îngreunaţi.
44 Şi i-a lăsat şi a plecat din nou şi s-a rugat a treia oară, spu-
nând aceleaşi cuvinte.
45 Atunci el a venit la discipolii săi şi le-a spus: Dormiţi de
acum şi odihniţi-vă; iată, ora este aproape şi Fiul omului
este trădat în mâinile păcătoşilor.
46 Ridicaţi-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă
trădează.
47 ¶ Şi pe când el încă vorbea, iată, Iuda, unul dintre cei doi-
sprezece, venea şi cu el o mulţime mare cu săbii şi bâte, de la
preoţii de seamă şi bătrânii poporului.
48 Şi cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe care îl
voi săruta, el este: prindeţi-l.
49 Şi apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi;
şi l-a sărutat.
50 Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au
venit şi au pus mâinile pe Isus şi l-au prins.
51 Şi, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna şi
şi-a scos sabia şi a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat
urechea.
52 Atunci Isus i-a spus: Pune-ţi sabia la locul ei; fiindcă toţi
cei ce iau sabia, vor pieri cu sabia.
53 Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl meu şi el
mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece
legiuni de îngeri?
54 Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie
să fie?
55 În aceeaşi oră Isus a spus mulţimii: Aţi ieşit ca după un
tâlhar, cu săbii şi cu bâte, ca să mă luaţi? Şedeam zilnic cu
voi, învăţându-vă în templu şi nu m-aţi prins.
56 Dar toată aceasta s-a făcut ca scripturile profeţilor să se
împlinească. Atunci toţi discipolii l-au părăsit şi au fugit.
57 ¶ Şi cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele pre-
ot, unde erau adunaţi scribii şi bătrânii.
58 Iar Petru l-a urmat de la distanţă, până la curtea palatu-
lui marelui preot şi a intrat şi a şezut cu servitorii să vadă
sfârşitul.
59 Şi preoţii de seamă şi bătrânii şi tot consiliul căutau măr-
turie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.  Şi Isus i-a spus: Tu spui.
60 Dar nu au găsit; deşi mulţi martori falşi au venit, totuşi
nu au găsit nimic. Şi la urmă au venit doi martori falşi,
61 Şi au spus: Acesta a spus: Sunt în stare să distrug tem-
plul lui Dumnezeu şi să îl construiesc iarăşi în trei zile.
62 Şi marele preot s-a sculat şi i-a spus: Nu răspunzi nimic?
Ce mărturie aduc aceştia împotriva ta?
63 Dar Isus tăcea. Şi marele preot a răspuns şi i-a zis: Te con-
jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul
lui Dumnezeu.
64 Isus i-a zis: Tu ai spus. Cu toate acestea vă spun: De acum
încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi
venind pe norii cerului.
65 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând: A blas-
femiat; ce nevoie mai avem de alţi martori? Iată, acum aţi
auzit blasfemia lui.
66 Ce gândiţi voi? Ei au răspuns şi au zis: Este vinovat de
moarte.
67 Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au bătut cu pumnii şi alţii
l-au pălmuit,
68 Spunând: Profeţeşte-ne, Cristoase: Cine este cel care te-a
lovit?
561
69 ¶ Şi Petru şedea afară în curtea palatului şi o tânără a ve-
nit la el, spunând: Şi tu ai fost cu Isus din Galileea.
70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu ştiu ce spui.
71 Şi când a ieşit în portic, l-a văzut altă tânără şi a spus celor
de acolo: Şi acesta era cu Isus din Nazaret.
72 Şi din nou a negat cu jurământ: Nu cunosc omul.
73 Şi după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit şi
i-au spus lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, fiindcă şi
vorbirea ta te dă pe faţă.
74 Atunci el a început să blesteme şi să jure, spunând: Nu
cunosc omul. Şi îndată cocoşul a cântat.
75 Şi Petru şi-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte
de a cânta cocoşul, mă vei nega de trei ori. Şi a ieşit şi a plâns
cu amar.
Capitolul 27
C ând a venit dimineaţa, toţi preoţii de seamă şi bătrânii
poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, să îl ucidă.
2 Şi legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pontius Pilat,
guvernatorul.
3 Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că a fost condam-
nat, s-a căit şi a adus înapoi cei treizeci de arginţi marilor
preoţi şi bătrânilor,
4 Spunând: Am păcătuit prin aceea că am trădat sângele ne-
vinovat. Dar ei au spus: Ce ne pasă nouă? Te priveşte!
5 Şi el aruncând arginţii în templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a
spânzurat.
6 Dar preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: Nu este le-
giuit să îi punem în vistierie, pentru că este preţul sângelui.
7 Şi au ţinut sfat şi au cumpărat cu ei câmpul olarului, ca să
îngroape pe străini în el.
8 De aceea câmpul acela a fost numit câmpul sângelui, până
în ziua de azi.
9 Atunci a fost împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia,
spunând: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţu-
it, pe care cei dintre copiii lui Israel l-au preţuit;
10 Şi i-au dat pentru câmpul olarului, aşa cum mi-a rânduit
mie Domnul.
11 ¶ Şi Isus a stat în picioare înaintea guvernatorului; şi gu-
vernatorul l-a întrebat, spunând: Eşti tu Împăratul iudeilor?
12 Şi când a fost el acuzat de preoţii de seamă şi bătrâni, nu
a răspuns nimic.
13 Atunci Pilat i-a spus: Nu auzi câte lucruri aduc ei mărtu-
rie împotriva ta?
14 Şi nu i-a răspuns la nici o vorbă; aşa că guvernatorul se
minuna foarte mult.
15 Şi la acea sărbătoare guvernatorul avea obiceiul să elibe-
reze oamenilor un prizonier, pe care îl voiau.
16 Pe atunci aveau un prizonier faimos, numit Baraba.
17 De aceea când erau adunaţi, Pilat le-a spus: Pe care vo-
iţi să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Isus, care este numit
Cristos?
18 Fiindcă ştia că din cauza invidiei l-au predat.
19 Pe când el era aşezat pe scaunul de judecată, soţia sa a
trimis la el, spunând: Să nu ai nimic a face cu acel om drept;
fiindcă azi am suferit multe în vis din cauza lui.
20 Dar preoţii de seamă şi bătrânii au convins mulţimile ca
să îl ceară pe Baraba, iar pe Isus să îl nimicească.
21 Guvernatorul a răspuns şi le-a zis: Pe care din cei doi voiţi
să vi-l eliberez? Iar ei spuneau: Pe Baraba.
22 Pilat le-a spus: Atunci ce să fac cu Isus, care este numit
 Matei 28
Cristos? Iar ei toţi i-au spus: Să fie crucificat.
23 Iar guvernatorul a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar ei stri-
gau şi mai tare, spunând: Să fie crucificat.
24 Când Pilat a văzut că nu poate fi de nici un folos, ci mai
degrabă s-a făcut tumult, a luat apă şi şi-a spălat mâinile în-
aintea mulţimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui
om drept. Vă priveşte!
25 Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele lui fie asupra
noastră şi asupra copiilor noştri.
26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; şi după ce l-a biciuit pe
Isus, l-a predat să fie crucificat.
27 ¶ Atunci soldaţii guvernatorului l-au luat pe Isus în sala
de judecată şi au adunat în jurul lui toată ceata de soldaţi.
28 Şi l-au dezbrăcat şi i-au pus o robă stacojie.
29 Şi după ce au împletit o coroană de spini, au pus-o pe
capul lui; şi o trestie în mâna lui dreaptă şi îngenuncheau în
faţa lui şi îşi băteau joc de el, spunând: Bucură-te, Împăratul
iudeilor.
30 Şi scuipând asupra lui, au luat trestia şi îl loveau în cap.
31 Şi după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de robă şi l-au
îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să îl crucifice.
32 Şi pe când ieşeau, au găsit un om din Cirene, numit
Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea.
33 ¶ Şi când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se
spune Locul Căpăţânii,
34 I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere. Şi gustând, a refu-
zat să bea.
35 Şi l-au crucificat şi şi-au împărţit hainele lui, aruncând
sorţi; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Şi-au
împărţit hainele mele între ei şi pe cămaşa mea au aruncat
sorţi.
36 Şi şezând, soldaţii îl păzeau acolo.
37 Şi i-au pus deasupra capului său acuzaţia lui în scris:
ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR .
38 Tot atunci au fost crucificaţi cu el doi tâlhari, unul la
dreapta şi altul la stânga.
39 Şi cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap,
40 Şi spunând: Tu care distrugi templul şi îl zideşti în trei zile,
salvează-te pe tine însuţi. Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu,
coboară de pe cruce.
41 Şi la fel, batjocorindu-l, preoţii de seamă, cu scribii şi bă-
trânii, spuneau:
42 Pe alţii a salvat; pe el însuşi nu se poate salva. Dacă este el
Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce şi îl vom
crede.
43 S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl do-
reşte. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44 Şi de asemenea tâlharii care erau crucificaţi împreună cu
el, îl ocărau cu aceleaşi cuvinte.
45 ¶ Iar de la ora şase s-a făcut întuneric peste tot pământul,
până la ora nouă.
46 Şi pe la ora nouă, Isus a strigat cu voce tare, spunând:
Eli, Eli, lama sabactani? Care este tradus: Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
47 Şi unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit,
au spus: Acesta cheamă pe Ilie.
48 Şi imediat, unul dintre ei a alergat şi a luat un burete şi l-a
umplut cu oţet şi l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.
49 Dar ceilalţi spuneau: Lăsaţi-l, să vedem dacă va veni Ilie
să îl salveze.
50 Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare şi-a dat
duhul.
562
51 Şi iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până
jos; şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat;
52 Şi mormintele au fost deschise; şi multe trupuri ale sfinţi-
lor care adormiseră, s-au ridicat;
53 Şi au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în
sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54 Şi centurionul şi cei ce erau cu el păzind pe Isus, vă-
zând cutremurul şi lucrurile care fuseseră făcute, s-au te-
mut foarte tare, spunând: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui
Dumnezeu.
55 Acolo erau şi multe femei, privind de departe, care urma-
seră din Galileea pe Isus, servindu-i,
56 Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov
şi Iose şi mama copiilor lui Zebedei.
57 ¶ Şi când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea,
numit Iosif, care era şi el discipol al lui Isus;
58 Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Atunci
Pilat a poruncit să îi fie dat trupul.
59 Şi Iosif, după ce a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză
curată de in,
60 Şi l-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care îl
tăiase în stâncă; şi a rostogolit o piatră mare la uşa mormân-
tului şi a plecat.
61 Şi acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând
cu faţa la mormânt.
62 Şi a doua zi, care urmează zilei pregătirii, preoţii de seamă
şi fariseii s-au adunat la Pilat,
63 Spunând: Domnule, ne amintim că înşelătorul acela a
spus pe când era încă în viaţă: După trei zile, voi învia.
64 De aceea porunceşte ca mormântul să fie asigurat până
a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui noaptea să îl
fure şi să spună poporului: A înviat dintre morţi; atunci
înşelăciunea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.
65 Pilat le-a spus: Aveţi o gardă; duceţi-vă şi asiguraţi-l cum
puteţi.
66 Aşa că ei au plecat şi au asigurat mormântul, sigilând pia-
tra şi punând o gardă.
Capitolul 28
L a sfârşitul sabatului, pe când începea să se lumineze în-
spre prima zi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi
cealaltă Marie să vadă mormântul.
2 Şi iată, a fost un mare cutremur; fiindcă îngerul Domnului
a coborât din cer şi a venit şi a rostogolit deoparte piatra de
la uşa mormântului şi a şezut pe ea.
3 Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă
ca zăpada.
4 Şi de teama lui, paznicii au tremurat şi au fost ca morţi.
5 Iar îngerul a răspuns şi le-a zis femeilor: Nu vă temeţi; fi-
indcă ştiu că voi îl căutaţi pe Isus cel crucificat.
6 Nu este aici; fiindcă a înviat, aşa cum a spus. Veniţi, vedeţi
locul unde zăcea Domnul.
7 Şi duceţi-vă repede să spuneţi discipolilor lui că a înviat
dintre morţi; şi iată, el merge înaintea voastră în Galileea;
acolo îl veţi vedea; iată, v-am spus.
8 Şi ele au plecat repede de la mormânt cu teamă şi cu mare
bucurie; şi au alergat să îi anunţe pe discipolii lui.
9 Şi pe când mergeau să îi anunţe pe discipolii lui, iată, Isus
le-a întâlnit, spunând: Bucuraţi-vă. Şi au venit şi i-au cuprins
picioarele şi i s-au închinat.
10 Atunci Isus le-a spus: Nu vă temeţi; duceţi-vă, spuneţi fra-
ţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea.
 Marcu 1
11 ¶ Şi pe când se duceau ele, iată, unii din gardă au venit în
cetate şi au arătat marilor preoţi toate cele făcute.
12 Şi după ce s-au adunat cu bătrânii şi au ţinut sfat, au dat
mulţi bani soldaţilor,
13 Spunând: Ziceţi aşa: Discipolii lui au venit noaptea şi l-au
furat pe când noi dormeam.
14 Şi dacă aceasta va fi auzită de guvernator, noi îl vom con-
vinge şi vă vom scăpa de grijă.
15 Aşa că au luat banii şi au făcut cum fuseseră învăţaţi.
Şi acest cuvânt este răspândit printre iudei până în ziua de
Evanghelia după
… Marcu …
Capitolul 1
Î nceputul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui
Dumnezeu;
2 Aşa cum este scris în profeţi: Iată, eu trimit pe mesagerul
meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.
3 Vocea unuia care strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului,
faceţi drepte cărările sale.
4 A venit Ioan botezând în pustie şi predica botezul pocăin-
ţei pentru iertarea păcatelor.
5 Şi ieşea la el toată ţara Iudeei şi cei din Ierusalim şi toţi
au fost botezaţi de el în râul Iordanului, mărturisindu-şi
păcatele.
6 Şi Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi cu un
brâu de piele în jurul mijlocului său şi mânca lăcuste şi miere
sălbatică;
7 Şi predica, spunând: După mine vine unul mai puternic
decât mine, căruia nu sunt demn să mă aplec să îi dezleg
cureaua sandalelor.
8 Eu într-adevăr v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu
Duhul Sfânt.
9 ¶ Şi s-a întâmplat în acele zile că Isus a venit din Nazaretul
Galileei şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschizându-se
şi Duhul ca un porumbel coborând pe el;
11 Şi a venit o voce din cer: Tu eşti Fiul meu preaiubit în care
îmi găsesc toată plăcerea.
12 ¶ Şi îndată Duhul l-a condus în pustie.
13 Şi a fost acolo, în pustie, patruzeci de zile ispitit de Satan;
şi a fost cu fiarele sălbatice; şi îngerii i-au servit.
14 ¶ Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în
Galileea predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu,
15 Şi, spunând: Timpul este împlinit şi împărăţia lui
Dumnezeu este aproape: pocăiţi-vă şi credeţi evanghelia.
16 ¶ Şi pe când umbla pe lângă marea Galileei, a văzut pe
Simon şi pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare,
fiindcă erau pescari.
17 Şi Isus le-a spus: Veniţi după mine şi vă voi face să deve-
niţi pescari de oameni.
18 Şi îndată şi-au lăsat plasele şi l-au urmat.
19 Şi după ce se dusese puţin mai departe de acolo, a văzut
pe Iacov al lui Zebedei şi pe Ioan, fratele său; şi ei erau în co-
rabie, reparând plasele.
563
astăzi.
16 ¶ Atunci cei unsprezece discipoli s-au dus în Galileea, la
un munte unde Isus le rânduise.
17 Şi când l-au văzut, i s-au închinat; dar unii s-au îndoit.
18 Şi Isus a venit şi le-a vorbit, spunând: Toată puterea îmi
este dată în cer şi pe pământ.
19 De aceea duceţi-vă şi învăţaţi toate naţiunile, botezându-i
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 Învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit; şi iată, eu
sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii. Amin.
20 Şi îndată i-a chemat; iar ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în
corabie, cu servitorii angajaţi şi s-au dus după el.
21 ¶ Şi s-au dus în Capernaum; şi îndată în sabat, a intrat în
sinagogă şi îi învăţa.
22 Şi erau înmărmuriţi de doctrina lui; fiindcă îi învăţa ca
unul care avea autoritate şi nu precum scribii.
23 ¶ Şi în sinagoga lor era un om cu un duh necurat; şi el a
strigat,
24 Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din
Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul
lui Dumnezeu.
25 Şi Isus l-a mustrat, spunând: Taci şi ieşi din el.
26 Şi după ce duhul necurat l-a zgâlţâit şi a strigat cu voce
tare, a ieşit din el.
27 Şi toţi au fost atât de uimiţi, încât se întrebau între ei, spu-
nând: Ce este aceasta? Ce doctrină nouă este aceasta? Căci
cu autoritate porunceşte chiar duhurilor necurate şi ele as-
culte de el.
28 Şi faima lui s-a răspândit îndată prin toată regiunea, de
jur împrejurul Galileei.
29 ¶ Şi îndată, ieşind din sinagogă, au intrat în casa lui Simon
şi Andrei, împreună cu Iacov şi Ioan.
30 Iar soacra lui Simon zăcea cu febră şi îndată i-au vorbit
despre ea.
31 Iar el a venit şi a luat-o de mână şi a ridicat-o; şi îndată a
lăsat-o febra şi ea le-a servit.
32 Şi făcându-se seară, când soarele apunea, aduceau la el pe
toţi cei ce erau bolnavi şi pe cei posedaţi de draci.
33 Şi toată cetatea s-a adunat la uşă.
34 Şi a vindecat pe mulţi ce erau bolnavi de diferite boli; şi
a scos mulţi draci; şi nu îi lăsa pe draci să vorbească, pentru
că îl cunoşteau.
35 Şi de dimineaţă, s-a sculat cu mult înainte de ziuă, a ieşit
şi a plecat într-un loc pustiu şi s-a rugat acolo.
36 Şi Simon şi cei ce erau cu el, l-au urmat.
37 Şi când l-au găsit, i-au spus: Toţi te caută.
38 Iar el le-a spus: Să mergem în satele învecinate ca să pre-
dic şi acolo; fiindcă pentru aceasta am venit.
39 Şi predica în sinagogile lor, prin toată Galileea şi scotea
draci.
40 ¶ Şi a venit la el un lepros, implorându-l şi îngenunchind
înaintea lui şi spunându-i: Dacă voieşti, mă poţi curăţi.
 Marcu 3
41 Iar lui Isus, făcându-i-se milă, şi-a întins mâna şi l-a atins
şi i-a spus: Voiesc; fii curăţit.
42 Şi pe când vorbea, îndată lepra s-a depărtat de la el şi a
fost curăţit.
43 Şi i-a poruncit cu stricteţe şi îndată l-a trimis de acolo;
44 Şi i-a spus: Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te, arată-
te preotului şi oferă pentru curăţirea ta lucrurile pe care le-a
poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
45 Dar el a ieşit şi a început să vestească mult şi să răspân-
dească acest lucru, atât de mult încât Isus nu mai putea să
intre pe faţă în cetate, ci era afară în locuri pustii; şi veneau
la el din toate părţile.
Capitolul 2
Ş i din nou a intrat în Capernaum după câteva zile; şi s-a
auzit că este în casă.
2 Şi îndată mulţi s-au adunat, încât nu mai era loc să îi înca-
pă, nici măcar în apropierea uşii; şi le predica cuvântul.
3 Şi au venit la el, aducând un paralitic, purtat de patru
oameni.
4 Şi cum nu puteau să se apropie de el din cauza mulţimii,
au descoperit acoperişul unde era; şi după ce l-au spart, au
coborât patul pe care zăcea paraliticul.
5 Când Isus a văzut credinţa lor, i-a spus paraliticului: Fiule,
păcatele tale îţi sunt iertate.
6 Dar erau unii din scribi, şezând acolo şi cugetând în ini-
mile lor,
7 De ce vorbeşte acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta
păcatele, decât numai Dumnezeu?
8 Şi Isus, cunoscând îndată în duhul său că ei cugetau aşa în
ei înşişi, le-a spus: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor a spune paraliticului: Păcatele tale îţi sunt
iertate, sau a spune: Ridică-te şi ia-ţi patul şi umblă?
10 Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte
păcatele, (îi spune paraliticului),
11 Îţi spun: Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te la casa ta.
12 Iar el îndată s-a ridicat şi luând patul, a ieşit înaintea tu-
turor; astfel că toţi erau uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu,
spunând: Nu am văzut niciodată aşa ceva.
13 ¶ Şi a ieşit din nou lângă mare; şi toată mulţimea venea la
el, iar el îi învăţa.
14 Şi pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu
şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă. Iar el s-a
sculat şi l-a urmat.
15 Şi s-a întâmplat, pe când Isus şedea la masă în casa lui
Levi, că mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau şi ei împreună cu
Isus şi discipolii lui; fiindcă erau mulţi şi îl urmau.
16 Şi când l-au văzut scribii şi fariseii mâncând cu vameşii şi
păcătoşii, le-au spus discipolilor săi: Cum se face că mănân-
că şi bea cu vameşii şi păcătoşii?
17 Şi Isus auzind le spune: Nu cei sănătoşi au nevoie de doc-
tor, ci bolnavii. Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe pă-
cătoşi la pocăinţă.
18 Şi discipolii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească;
şi au venit şi i-au spus: De ce discipolii lui Ioan şi ai fariseilor
postesc, dar discipolii tăi nu postesc?
19 Şi Isus le-a spus: Pot însoţitorii mirelui să postească atât
timp cât mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu
pot posti.
20 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci
vor posti în acele zile.
21 ¶ Şi nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină
564
veche; altfel, bucata cea nouă care umple, ia din cea veche şi
ruptura se face mai rea.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vi-
nul nou sparge burdufurile şi vinul este vărsat şi burdufurile
vor fi distruse; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
23 ¶ Şi s-a întâmplat că mergea în sabat prin lanuri; şi disci-
polii lui, făcându-şi drum, au început să smulgă spicele.
24 Şi fariseii i-au spus: Iată, de ce fac ei în sabat ce nu este
legiuit?
25 Şi el le-a spus: Nu aţi citit niciodată ce a făcut David, când
a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei care erau cu el?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar,
marele preot şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu este
legiuit a le mânca decât preoţilor şi a dat şi celor ce erau cu
el?
27 Şi le-a spus: Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul
pentru sabat;
28 De aceea Fiul omului este Domn şi al sabatului.
Capitolul 3
Ş i a intrat din nou în sinagogă; şi acolo era un om care
avea o mână uscată.
2 Şi îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în sabat, ca să îl
acuze.
3 Iar el i-a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te şi
vino în mijloc.
4 Şi le-a spus: Este legiuit a face bine în sabate, sau a face rău?
A salva viaţă, sau a ucide? Dar ei tăceau.
5 Şi uitându-se împrejur la ei cu mânie, fiind mâhnit din cau-
za împietririi inimii lor, îi spune omului: Întinde-ţi mâna. Şi
el a întins-o; şi mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.
6 Şi fariseii au ieşit şi îndată au ţinut sfat cu irodienii împo-
triva lui, cum să îl nimicească.
7 ¶ Dar Isus s-a retras cu discipolii lui la mare; şi o mare
mulţime din Galileea l-a urmat şi din Iudeea,
8 Şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan;
şi cei din jurul Tirului şi Sidonului, când au auzit ce lucruri
mari făcea, o mare mulţime a venit la el.
9 Şi el a spus discipolilor săi ca o corabie mică să îl aştepte,
din cauza mulţimii, ca nu cumva să îl îmbulzească.
10 Fiindcă vindecase pe mulţi; încât toţi câţi aveau boli îl
înghesuiau ca să îl atingă.
11 Şi duhurile necurate, când îl vedeau, se prosternau înain-
tea lui şi strigau, spunând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12 Şi le-a poruncit cu stricteţe ca nu cumva să îl facă
cunoscut.
13 ¶ Şi el a urcat pe un munte şi a chemat la el pe cine a voit;
şi ei au venit la el.
14 Şi a rânduit doisprezece, ca să fie cu el şi ca să îi trimită
să predice,
15 Şi să aibă putere să vindece bolile şi să scoată dracii;
16 Şi lui Simon, i-a adăugat numele Petru;
17 Şi lui Iacov, al lui Zebedei, şi lui Ioan, fratele lui Iacov; şi
le-a adăugat numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;
18 Şi Andrei şi Filip şi Bartolomeu şi Matei şi Toma şi Iacov
al lui Alfeu şi Tadeu şi Simon Canaanitul,
19 Şi Iuda Iscariot, care l-a şi trădat; şi s-au dus într-o casă.
20 Şi mulţimea s-a adunat din nou, aşa încât ei nu mai pu-
teau nici pâine să mănânce.
21 Şi când au auzit prietenii săi, s-au dus să îl prindă; fiindcă
spuneau: Şi-a ieşit din minţi.
22 ¶ Şi scribii care au coborât din Ierusalim, spuneau: El are
 Marcu 4
pe Beelzebub şi prin prinţul dracilor scoate dracii.
23 Dar el i-a chemat şi le-a spus în parabole: Cum poate
Satan să îl scoată afară pe Satan?
24 Şi dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi,
acea împărăţie nu poate sta în picioare.
25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, acea casă
nu poate sta în picioare.
26 Şi dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi ar fi dezbi-
nat, el nu poate rămâne în picioare, ci are un sfârşit.
27 Nimeni nu poate intra în casa celui tare şi să îi jefuiască
bunurile, decât dacă întâi leagă pe cel tare şi apoi îi va jefui
casa.
28 Adevărat vă spun: Toate păcatele vor fi iertate fiilor oame-
nilor şi blasfemiile cu care vor blasfemia;
29 Dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu are
niciodată iertare, ci este sub ameninţarea damnării eterne;
30 Pentru că ei spuneau: Are un duh necurat.
31 ¶ Atunci au venit fraţii lui şi mama lui, şi, stând în picioa-
re afară, au trimis la el să îl cheme.
32 Şi mulţimea şedea în jurul lui şi i-au spus: Iată, mama ta
şi fraţii tăi sunt afară, te caută.
33 Iar el le-a răspuns, zicând: Cine este mama mea, sau fraţii
mei?
34 Şi s-a uitat împrejur la cei ce şedeau în jurul lui şi a spus:
Iată mama mea şi fraţii mei.
35 Fiindcă oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fra-
tele meu şi sora mea şi mamă.
Capitolul 4
Ş i a început din nou să îi înveţe lângă mare; şi s-a adunat
la el o mare mulţime, astfel că el s-a urcat într-o corabie şi
şedea pe mare; şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 Şi îi învăţa multe lucruri în parabole şi le-a spus în doctri-
na lui:
3 Daţi ascultare; Iată, a ieşit un semănător să semene;
4 Şi s-a întâmplat, că pe când semăna, o sămânţă a căzut lân-
gă drum şi păsările cerului au venit şi au devorat-o.
5 Şi alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ
mult; şi îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a
pământului;
6 Dar când soarele a fost sus, a fost pârlită; şi pentru că nu a
avut rădăcină s-a uscat.
7 Şi alta a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbu-
şit-o şi nu a dat rod.
8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a dat rod, crescând şi în-
mulţindu-se; şi a adus, una treizeci şi una şaizeci şi una o
sută.
9 Şi le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10 Şi când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doispre-
zece l-au întrebat despre parabolă.
11 Şi le-a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterul îm-
părăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea
sunt făcute în parabole;
12 Ca văzând, ei să vadă şi să nu priceapă; şi auzind, să audă
şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi păcatele lor
să le fie iertate.
13 Şi le-a spus: Nu pricepeţi această parabolă? Şi cum veţi
cunoaşte toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Şi aceştia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este se-
mănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan şi ia cuvântul
ce fusese semănat în inimile lor.
565
16 Şi în mod asemănător, aceştia sunt cei semănaţi pe locul
pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu
veselie;
17 Şi nu au rădăcină în ei înşişi şi aşa ţin doar un timp; după
aceea, când se ridică necaz sau persecuţie din cauza cuvân-
tului, îndată sunt poticniţi.
18 Şi aceştia sunt cei semănaţi printre spini; aceştia aud
cuvântul,
19 Şi grijile acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor şi poftele
altor lucruri, intrând, înăbuşă cuvântul şi cuvântul devine
neroditor.
20 Şi aceştia sunt cei semănaţi pe pământ bun; aceştia aud
cuvântul şi îl primesc şi aduc rod, unul treizeci, unul şaizeci
şi unul o sută.
21 ¶ Şi le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub obo-
roc, sau sub pat? Şi nu ca să fie pusă pe sfeşnic?
22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu
a fost nimic ţinut secret, decât ca să vină pe faţă.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 Şi le-a spus: Luaţi seama la ce auziţi; cu ce măsură mă-
suraţi, vi se va măsura; şi vouă care auziţi vi se va adăuga
mult.
25 Fiindcă oricui are, i se va da; şi cel ce nu are, de la el se va
lua şi ce are.
26 ¶ Şi a spus: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca şi cum
un om ar arunca sămânţă în pământ;
27 Şi ar dormi şi s-ar trezi noapte şi zi şi sămânţa ar răsări şi
ar creşte, el nu ştie cum.
28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic,
după care grâu deplin în spic.
29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru
că a venit secerişul.
30 ¶ Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31 Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat
în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în
pământ;
32 Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât
toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările ce-
rului pot cuibări sub umbra lui.
33 Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa
cum erau în stare să îl audă.
34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le
explica discipolilor săi toate lucrurile.
35 ¶ Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să
trecem pe cealaltă parte.
36 Şi după ce au trimis mulţimea, l-au luat aşa cum era în
corabie. Şi erau cu el şi alte corăbii mici.
37 Şi s-a ridicat o furtună mare de vânt şi valurile băteau în
corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38 Şi el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; şi ei l-au tre-
zit şi i-a spus: Învăţătorule, nu îţi pasă că pierim?
39 Şi s-a ridicat şi a mustrat vântul şi a spus mării: Taci, liniş-
teşte-te! Şi vântul a încetat şi a fost o mare linişte.
40 Şi le-a spus: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu
aveţi credinţă?
41 Şi s-au temut cu mare teamă şi au spus unii către alţii:
Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă
de el?
 Marcu 6
Capitolul 5
Ş i au ajuns de partea cealaltă a mării, în ţinutul
Gadarenilor.
2 Şi când a ieşit din corabie, îndată l-a întâlnit un om ieşit
din morminte, cu un duh necurat,
3 Care îşi avea locuinţa printre morminte; şi nimeni nu îl
putea lega, nici măcar cu lanţuri;
4 Pentru că el fusese deseori legat cu cătuşe şi lanţuri şi lan-
ţurile au fost rupte de către el şi cătuşele zdrobite în bucăţi;
şi nimeni nu a fost în stare să îl îmblânzească.
5 Şi totdeauna, noapte şi zi, era în munţi şi în morminte, stri-
gând şi tăindu-se cu pietre.
6 Dar când l-a văzut pe Isus de departe, a alergat şi i s-a
închinat,
7 Şi a strigat cu voce tare şi a spus: Ce am eu a face cu
tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te conjur pe
Dumnezeu, să nu mă chinuieşti;
8 Fiindcă îi spusese: Ieşi din omul acesta, duh necurat.
9 Şi l-a întrebat: Care este numele tău? Iar el a răspuns, zi-
când: Numele meu este Legiune, căci suntem mulţi.
10 Şi l-a implorat mult să nu îi trimită afară din ţinut.
11 Şi acolo, aproape de munţi, era o turmă mare de porci
păscând.
12 Şi toţi dracii l-au implorat, spunând: Trimite-ne în porci,
ca să intrăm în ei.
13 Şi îndată Isus i-a lăsat să plece. Şi duhurile necurate au
ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat furios în jos pe
râpă în mare (erau cam două mii) şi s-au înecat în mare.
14 Şi cei ce păşteau porcii au fugit şi au povestit în cetate şi în
ţinut. Iar oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Şi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel ce fusese posedat de
drac şi a avut legiunea, şezând şi îmbrăcat şi întreg la minte;
şi s-au temut.
16 Şi cei ce au văzut, le-au spus cum s-a întâmplat cu cel ce
fusese posedat de draci şi despre porci.
17 Şi au început să îl roage să plece afară din ţinuturile lor.
18 Şi când el s-a urcat în corabie, cel ce fusese posedat de
drac l-a implorat să fie cu el.
19 Totuşi Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: Du-te acasă la ai tăi şi
povesteşte-le ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine şi
cum a avut milă de tine.
20 Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole ce lu-
cruri mari a făcut Isus pentru el; şi toţi se minunau.
21 ¶ Şi după ce Isus a trecut din nou de partea cealaltă, cu
corabia, s-au adunat mulţi oameni la el; şi el era lângă mare.
22 Şi iată, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe
nume Iair; şi când l-a văzut, a căzut la picioarele lui,
23 Şi l-a implorat mult, spunând: Fetiţa mea zace pe moarte,
vino şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să fie vindecată; şi va trăi.
24 Şi Isus s-a dus cu el; şi mulţi oameni îl urmau şi îl
îmbulzeau.
25 Şi o anume femeie, cu o scurgere de sânge de doisprezece
ani,
26 Şi care suferise multe lucruri de la mulţi doctori şi cheltu-
ise tot ce avusese şi nu se îmbunătăţise nimic, ci mai degrabă
îi mergea mai rău,
27 Când a auzit despre Isus, a venit în mulţime, în spatele lui
şi i-a atins haina.
28 Fiindcă spunea: Dacă i-aş atinge doar hainele, voi fi
sănătoasă.
29 Şi îndată, izvorul sângerării ei a secat; şi a simţit în trupul
ei că a fost vindecată de acea boală.
566
30 Şi Isus, cunoscând îndată în el însuşi că o putere a ieşit din
el, s-a întors în mulţime şi a spus: Cine mi-a atins hainele?
31 Şi discipolii lui i-au spus: Vezi mulţimea îmbulzindu-te şi
spui: Cine m-a atins?
32 Iar el s-a uitat de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut
acest lucru.
33 Dar femeia, temându-se şi tremurând, cunoscând ce s-a
făcut în ea, a venit şi i s-a prosternat în faţa lui şi i-a spus tot
adevărul.
34 Iar el i-a spus: Fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă;
mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.
35 Pe când el încă vorbea, au venit de la casa conducătorului
sinagogii unii care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl
mai tulburi pe Învăţătorul?
36 Dar îndată ce Isus a auzit cuvântul rostit, i-a zis conducă-
torului sinagogii: Nu te teme, crede numai.
37 Şi nu a lăsat pe nici unul să îl însoţească, decât pe Petru şi
Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Şi a venit la casa conducătorului sinagogii şi a văzut tu-
multul şi pe cei ce plângeau şi boceau mult.
39 Şi după ce a intrat, le-a spus: De ce faceţi tumult şi plân-
geţi? Copila nu este moartă, ci doarme.
40 Şi au râs în batjocură de el. Dar după ce i-a scos pe toţi
afară, el a luat pe tatăl şi pe mama copilei şi pe cei ce erau cu
el şi a intrat acolo unde zăcea copila.
41 Şi luând copila de mână i-a spus: Talita cumi; care este
tradus: Fetiţo, îţi spun, ridică-te.
42 Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat, fiindcă avea doispre-
zece ani. Iar ei erau înmărmuriţi cu mare uimire.
43 Şi le-a poruncit cu stricteţe ca nimeni să nu ştie aceasta; şi
a poruncit să îi fie dat ceva de mâncare.
Capitolul 6
Ş i a plecat de acolo şi a venit în patria sa; şi discipolii săi
îl urmează.
2 Şi când a venit sabatul, a început să îi înveţe în sinagogă; şi
mulţi, auzindu-l, erau înmărmuriţi, spunând: De unde are el
acestea? Şi ce înţelepciune îi este dată, încât şi fapte puternice
ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov şi al
lui Iose şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile lui
aici cu noi? Şi se poticneau de el.
4 Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în
patria sa şi printre rudele sale şi în casa lui.
5 Şi nu a putut face acolo nici o lucrare puternică, decât că
şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi s-a minunat de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur,
învăţându-i.
7 ¶ Şi a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimi-
tă înainte, doi câte doi; şi le-a dat putere peste duhurile
necurate;
8 Şi le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un
toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
9 Ci încălţaţi cu sandale; şi să nu îmbrace două haine.
10 Şi le-a spus: În orice loc ar fi să intraţi într-o casă, acolo să
rămâneţi până plecaţi din acel loc.
11 Şi oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când ple-
caţi de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, ca
mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai uşor de
suportat pentru Sodoma şi Gomora în ziua judecăţii decât
pentru acea cetate.
12 Şi au plecat şi au predicat ca oamenii să se pocăiască.
 Marcu 7
13 Şi au scos mulţi draci şi au uns cu untdelemn pe mulţi
bolnavi şi i-au vindecat.
14 ¶ Şi împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui
se răspândise) şi a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morţi şi
din această cauză se arată fapte puternice în el.
15 Alţii au spus: Este Ilie. Şi alţii au spus: Este un profet, sau
ca unul dintre profeţi.
16 Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am
decapitat. El a înviat dintre morţi.
17 Fiindcă Irod însuşi a trimis şi a prins pe Ioan şi l-a legat în
închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pen-
tru că se căsătorise cu ea.
18 Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îţi este legiuit să o ai
pe soţia fratelui tău.
19 De aceea Irodiada a avut o ceartă împotriva lui şi voia să
îl ucidă, dar nu a putut;
20 Fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiind că el era un bărbat
drept şi un sfânt şi îl ocrotea; şi când îl auzea, făcea multe şi
îl asculta cu plăcere.
21 Şi când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naştere,
a făcut o masă mai marilor săi şi marilor căpetenii şi celor
dintâi ai Galileei;
22 Şi când fiica acelei Irodiade a intrat şi a dansat şi a plăcut
lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el, împăratul i-a spus
fetei: Cere-mi orice doreşti şi îţi voi da.
23 Şi i-a jurat: Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumă-
tate din împărăţia mea.
24 Iar ea a ieşit şi i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus:
Capul lui Ioan Baptist.
25 Şi îndată a intrat cu grabă la împărat şi i-a cerut, spunând:
Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
26 Şi împăratul a fost foarte întristat; totuşi, din cauza jură-
mântului şi a celor care şedeau la masă cu el, nu a voit să o
respingă.
27 Şi îndată împăratul a trimis un călău şi a poruncit să îi fie
adus capul; şi s-a dus şi l-a decapitat în închisoare,
28 Şi i-a adus capul pe o tavă şi l-a dat fetei; şi fata l-a dat
mamei ei.
29 Şi când au auzit discipolii lui, au venit şi i-au luat trupul
mort şi l-au pus într-un mormânt.
30 ¶ Şi apostolii s-au adunat la Isus şi i-au spus toate lucruri-
le, deopotrivă cele făcute şi cele ce au învăţat pe oameni.
31 Iar el le-a spus: Veniţi voi înşivă la o parte, într-un loc
pustiu, şi odihniţi-vă un timp; fiindcă erau mulţi venind şi
plecând şi nu aveau timp nici să mănânce.
32 Şi au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
33 Şi oamenii i-au văzut plecând şi mulţi l-au cunoscut şi au
alergat pe jos până acolo, din toate cetăţile şi s-au dus înain-
tea lor şi s-au adunat la el.
34 Şi Isus, când a ieşit, a văzut mulţi oameni şi i s-a făcut
milă de ei, pentru că erau ca oi fără păstor; şi a început să îi
înveţe multe lucruri.
35 Şi când ziua era de acum trecută, discipolii săi au venit
la el şi au spus: Acesta este un loc pustiu şi ora este de acum
târzie.
36 Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ţinutului şi în sate
şi să îşi cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
37 Iar el a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei
i-au spus: Să mergem şi să cumpăram pâine de două sute de
dinari şi să le dăm să mănânce?
38 Iar el le-a spus: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Şi după
ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci şi doi peşti.
567
39 Şi le-a poruncit să îi aşeze pe toţi în grupuri, pe iarba
verde.
40 Şi au şezut în rânduri câte o sută şi câte cincizeci.
41 Şi după ce a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit
în sus spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat
discipolilor săi să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a îm-
părţit printre toţi.
42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline de frânturi şi cu
rămăşiţele de la peşti.
44 Şi cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de
bărbaţi.
45 ¶ Şi îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie
şi să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp
ce el dădea drumul mulţimii.
46 Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47 Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar
el singur pe uscat.
48 Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era
împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre
ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era
un duh şi au strigat;
50 Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vor-
bit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51 Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost
uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.
52 Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor
era împietrită.
53 ¶ Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul
Ghenezaretului şi au tras la ţărm.
54 Şi după ce au ieşit din corabie, îndată l-au cunoscut,
55 Şi alergau prin întreg ţinutul acela de jur împrejur şi înce-
peau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau
că este el.
56 Şi oriunde intra în sate, sau cetăţi, sau ţinuturi, puneau pe
bolnavi în străzi şi îl implorau ca ei măcar să îi atingă margi-
nea hainei; şi câţi l-au atins au fost făcuţi sănătoşi.
Capitolul 7
A tunci s-au adunat la el fariseii şi anumiţi scribi care
au venit din Ierusalim.
2 Şi când au văzut pe unii din discipolii lui mâncând pâine
cu mâinile spurcate, adică nespălate, îi învinovăţeau.
3 Fiindcă fariseii şi toţi iudeii, dacă nu se spală des pe mâini,
nu mănâncă, ţinând tradiţia bătrânilor.
4 Şi când vin de la piaţă, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă.
Şi sunt multe alte lucruri, pe care le-au primit să le ţină, pre-
cum este: îmbăierea cupelor şi a oalelor şi a vaselor de aramă
şi a meselor.
5 Atunci fariseii şi scribii l-au întrebat: De ce nu umblă dis-
cipolii tăi conform tradiţiei bătrânilor, ci mănâncă pâine cu
mâini nespălate?
6 El a răspuns şi le-a zis: Bine a profeţit Isaia despre voi, fă-
ţarnicilor, aşa cum este scris: Acest popor mă onorează cu
buzele lor, dar inima lor este departe de mine.
7 Dar în zadar mi se închină, învăţând pe oameni ca doctri-
ne poruncile oamenilor.
8 Fiindcă lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, ţineţi tra-
diţia oamenilor, precum îmbăierea oalelor şi a cupelor; şi fa-
ceţi multe astfel de lucruri asemănătoare.
9 Şi le-a spus: Prea bine respingeţi porunca lui Dumnezeu,
 Marcu 8
ca să ţineţi propria voastră tradiţie.
10 Fiindcă Moise a spus: Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta;
şi: Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară;
11 Dar voi spuneţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei
sale: Este corban, altfel spus, orice ţi-ar fi de folos de la mine
este un dar; va fi liber,
12 Şi nu îl mai lăsaţi să facă ceva pentru tatăl său sau mama
sa;
13 Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia
voastră, pe care aţi dat-o; şi faceţi multe astfel de lucruri
asemănătoare.
14 Şi după ce a chemat pe toţi oamenii, le-a spus: Daţi-mi
fiecare ascultare şi înţelegeţi;
15 Nu este nimic din afara unui om, care intrând în el îl
poate spurca, ci lucrurile care ies din el, acelea sunt cele ce
spurcă pe om.
16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
17 Şi când a intrat în casă, ieşind din mulţime, discipolii săi
l-au întrebat despre parabolă.
18 Iar el le-a spus: Si voi sunteţi fără înţelegere? Nu pricepeţi
că orice intră în om din afară, nu îl poate spurca;
19 Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese în haz-
na, curăţind toate mâncările?
20 Şi a spus: Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21 Fiindcă dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele,
adultere, curvii, ucideri,
22 Hoţii, lăcomii, stricăciuni, înşelăciune, desfrânare, un
ochi rău, blasfemie, mândrie, nebunie;
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă omul.
24 ¶ Şi de acolo s-a sculat şi s-a dus între marginile Tirului şi
ale Sidonului şi a intrat într-o casă şi dorea ca nimeni să nu
ştie; dar nu a putut fi ascuns.
25 Fiindcă o femeie, a cărei fetiţă avea un duh necurat, a au-
zit despre el şi a venit şi a căzut la picioarele lui;
26 Femeia era grecoaică, siro-feniciană prin naştere; şi l-a
implorat să scoată dracul din fiica ei.
27 Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu
este potrivit să iei pâinea copiilor şi să o arunci la căţei.
28 Iar ea a răspuns şi i-a zis: Da, Doamne, totuşi şi căţeii de
sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29 Şi el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieşit din
fiica ta.
30 Şi când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat şi pe fiica ei
întinsă pe pat.
31 ¶ Şi din nou, plecând din ţinuturile Tirului şi Sidonului, a
venit la marea Galileei, prin mijlocul ţinuturilor Decapolei.
32 Şi ei i-au adus pe unul care era surd şi avea un impedi-
ment în vorbire; şi l-au implorat să îşi pună mâna pe el.
33 Şi l-a luat deoparte afară din mulţime şi şi-a pus degetele
în urechile lui şi a scuipat şi i-a atins limba,
34 Şi privind în sus spre cer, a oftat şi i-a spus: Effata, care
înseamnă, Deschide-te.
35 Şi îndată urechile i-au fost deschise şi frâul limbii sale a
fost dezlegat şi vorbea clar.
36 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le porun-
cea mai mult, cu atât mai mult proclamau aceasta.
37 Şi erau peste măsură de înmărmuriţi, spunând: Toate
le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă şi pe muţi
să vorbească.
568
Capitolul 8
Î n acele zile mulţimea fiind foarte mare şi neavând nimic
să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi şi le-a spus:
2 Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt acum de trei zile cu
mine şi nu au ce să mănânce;
3 Şi dacă le dau drumul la casele lor postind, vor leşina pe
drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 Şi discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să satu-
re pe aceştia cu pâine, aici, în pustie?
5 Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Iar ei au spus: Şapte.
6 Şi a poruncit mulţimii să şadă pe pământ; şi a luat cele şap-
te pâini, a adus mulţumiri, a frânt şi a dat discipolilor săi să
le pună înainte; şi le-au pus înaintea oamenilor.
7 Şi aveau câţiva peştişori; şi binecuvântând a poruncit să îi
pună şi pe aceştia înainte.
8 Aşa că au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat din frânturile
care au rămas şapte coşuri.
9 Şi cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; şi le-a dat
drumul.
10 ¶ Şi îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi şi a venit
în părţile Dalmanutei.
11 Şi fariseii au venit şi au început să îi pună întrebări, cău-
tând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12 Şi a oftat adânc în duhul său şi a spus: De ce caută gene-
raţia aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi
dat acestei generaţii.
13 Şi lăsându-i, a intrat din nou în corabie şi a plecat de par-
tea cealaltă.
14 ¶ Şi discipolii uitaseră să ia pâini şi nici nu aveau cu ei în
corabie mai mult de o pâine.
15 Şi le-a poruncit, spunând: Fiţi atenţi, păziţi-vă de dospea-
la fariseilor şi de dospeala lui Irod.
16 Şi discutau întrei ei, spunând: A spus aşa pentru că nu
avem pâine.
17 Şi Isus ştiind aceasta, le-a spus: De ce discutaţi că nu aveţi
pâini? Încă nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Vă împietriţi
încă inima?
18 Având ochi, nu vedeţi? Şi având urechi, nu auziţi? Şi nu
vă amintiţi?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii,
câte coşuri pline de frânturi aţi ridicat? Ei i-au spus:
Douăsprezece.
20 Şi când, am frânt cele şapte pentru patru mii, câte coşuri
pline de frânturi aţi ridicat? Şi au spus: Şapte.
21 Şi le-a spus: Cum de nu înţelegeţi?
22 ¶ Şi a venit la Betsaida; şi i-au adus un orb şi l-au implorat
să îl atingă.
23 Şi luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; şi scui-
pând pe ochii lui şi punându-şi mâinile peste el, l-a întrebat
dacă vede ceva.
24 Şi privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii,
umblând.
25 După aceea şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi l-a
făcut să privească în sus; şi a fost refăcut şi vedea clar pe
fiecare.
26 Şi l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu
spune nimănui în sat.
27 ¶ Şi Isus şi discipolii săi au ieşit în satele din Cezareea
Filippi; şi pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le:
Cine spun oamenii că sunt eu?
28 Şi au răspuns: Ioan Baptist, iar alţii: Ilie; şi alţii: Unul din-
tre profeţi.
 Marcu 9
29 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Şi Petru
răspunzând îi zice: Tu eşti Cristosul.
30 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 Şi a început să îi înveţe, că Fiul omului trebuie să sufere
multe lucruri şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de sea-
mă şi scribi şi să fie ucis şi după trei zile să învie.
32 Şi vorbea pe faţă acel cuvânt. Şi Petru l-a luat deoparte şi
a început să îl mustre.
33 Dar el, întorcându-se şi privind la discipolii săi, l-a mus-
trat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că
nu gândeşti lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 ¶ Şi chemând la el mulţimea, împreună cu discipolii săi,
le-a spus: Oricine voieşte să vină după mine, să se dezică de
el însuşi şi să îşi ridice crucea şi să mă urmeze.
35 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar
oricine îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie,
acela şi-o va salva.
36 Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câştiga lumea
întreagă, şi îşi va pierde propriul suflet?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 De aceea oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele
în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela şi Fiul
omului se va ruşina când va veni în gloria Tatălui său cu în-
gerii sfinţi.
Capitolul 9
Ş i le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce
stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din
moarte, până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu ve-
nind cu putere.
2 ¶ Şi după şase zile, Isus ia pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi
îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; şi a fost
transfigurat înaintea lor.
3 Şi hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de
albe, ca zăpada; aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu
le poate înălbi.
4 Şi li s-au arătat Ilie cu Moise; şi vorbeau cu Isus.
5 Şi Petru a răspuns şi i-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine
pentru noi a fi aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru
tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.
6 Fiindcă nu ştia ce să spună; fiindcă erau foarte
înspăimântaţi.
7 Şi s-a făcut un nor care i-a umbrit; şi o voce a venit din nor,
spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultaţi-l!
8 Şi dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai
văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.
9 Şi pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spu-
nă nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi
înviat dintre morţi.
10 Şi au ţinut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce
ar însemna învierea dintre morţi.
11 Şi l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie
să vină întâi?
12 Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi,
restaurează toate lucrurile; şi după cum este scris despre Fiul
omului, că trebuie să sufere multe şi să fie făcut de nimic.
13 Dar vă spun că: Ilie a şi venit şi i-au făcut orice au voit, aşa
cum este scris despre el.
14 ¶ Şi când a venit la discipoli, a văzut o mulţime mare îm-
prejurul lor şi pe scribi întrebându-se cu ei.
15 Şi îndată toţi oamenii, când l-au văzut, au fost foarte ui-
miţi, şi alergând la el, îl salutau.
569
16 Şi i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebaţi cu ei?
17 Şi unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am
adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18 Şi oriunde îl apucă, îl zgâlţâie şi face spume şi îşi scrâşneş-
te dinţii şi rămâne vlăguit; şi am vorbit cu discipolii tăi ca să
îl scoată; şi ei nu au fost în stare.
19 Iar el i-a răspuns şi a zis: O, generaţie fără credinţă, până
când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la
mine.
20 Şi l-au adus la el. Şi când l-a văzut, îndată duhul l-a zgâlţâ-
it şi el a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spume.
21 Şi l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceas-
ta? Iar el a spus: Din copilărie.
22 Şi deseori îl aruncă în foc şi în ape, ca să îl nimicească; dar
dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne.
23 Iar Isus i-a spus: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt po-
sibile celui ce crede.
24 Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a spus cu lacrimi: Cred,
Doamne; ajută a mea necredinţă.
25 Când Isus a văzut că mulţimea se aduna alergând, a mus-
trat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut şi surd, eu îţi
poruncesc, ieşi din el şi nu mai intra în el.
26 Şi duhul a strigat şi l-a zgâlţâit tare şi a ieşit din el; şi era ca
unul mort; încât mulţi au spus: Este mort.
27 Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
28 Şi după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat
deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?
29 Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieşi afară prin nimic,
decât prin rugăciune şi postire.
30 ¶ Şi au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi nu voia
ca cineva să ştie.
31 Fiindcă învăţa pe discipolii săi şi le spunea: Fiul omului
este trădat în mâinile oamenilor iar ei îl vor ucide; şi după ce
va fi fost ucis, a treia zi va învia.
32 Dar nu au înţeles acea spusă şi le-a fost teamă să îl
întrebe.
33 ¶ Şi a venit la Capernaum şi fiind în casă, i-a întrebat:
Pentru ce v-aţi contrazis între voi pe drum?
34 Dar tăceau, fiindcă pe drum s-au contrazis unii cu alţii
cine va fi cel mai mare.
35 Şi a şezut şi a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: Dacă
cineva doreşte să fie cel dintâi, să fie cel de pe urmă între toţi
şi servitor al tuturor.
36 Şi a luat un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor; şi după ce l-a
luat în braţe, le-a spus:
37 Oricine va primi pe unul din acest fel de copilaşi în nu-
mele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte pe
mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel ce m-a trimis.
38 Şi Ioan i-a răspuns, zicând: Învăţătorule, noi am văzut pe
unul scoţând draci în numele tău şi el nu ne urmează; şi l-am
oprit, pentru că nu ne urmează.
39 Dar Isus a spus: Nu îl opriţi, fiindcă nu este nici un om
care să facă un miracol în numele meu şi care îndată să poată
vorbi rău despre mine.
40 Fiindcă cine nu este împotriva noastră, este de partea
noastră.
41 Fiindcă oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele
meu, pentru că aparţineţi lui Cristos, adevărat vă spun, nu
îşi va pierde răsplata.
42 ¶ Şi oricine va poticni pe unul dintre micuţii care cred în
mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să îi fie
atârnată de gât şi să fie aruncat în mare.
 Marcu 10
43 Şi dacă mâna ta te poticneşte, reteaz-o; este mai bine pen-
tru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să
mergi în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge,
44 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te poticneşte, retează-l; este mai bine
pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare
şi să fii aruncat în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge.
46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l; este mai bine
pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un ochi,
decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc şi fiecare sacrificiu va fi sărat
cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o
veţi drege? Să aveţi sare în voi înşivă şi pace unii cu alţii.
Capitolul 10
Ş i s-a sculat de acolo şi a venit în ţinuturile Iudeii prin par-
tea de dincolo a Iordanului: şi din nou au mers mulţimi la
el; şi aşa cum era obişnuit, i-a învăţat din nou.
2 Şi fariseii au venit la el şi l-au întrebat, ispitindu-l: Este le-
giuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui?
3 Iar el le-a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Şi au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărţire şi
să divorţeze de ea.
5 Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Din cauza împietririi inimii
voastre v-a scris el această poruncă.
6 Dar de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut parte băr-
bătească şi parte femeiască.
7 Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său şi pe mama
sa şi se va lipi de soţia sa.
8 Şi cei doi vor fi o singură carne; aşa că nu mai sunt doi, ci
o singură carne.
9 De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10 Şi în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre ace-
laşi lucru.
11 Iar el le-a spus: Oricine va divorţa de soţia lui şi se va că-
sători cu alta, comite adulter împotriva ei.
12 Şi dacă o femeie va divorţa de soţul ei şi va fi căsătorită cu
altul, ea comite adulter.
13 ¶ Şi i-au adus copilaşi ca să îi atingă, dar discipolii i-au
mustrat pe aceia care îi aduceau.
14 Iar Isus, văzând, s-a indignat şi le-a spus: Lăsaţi copilaşii
să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împă-
răţia lui Dumnezeu.
15 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui
Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
16 Şi luându-i în braţe, şi-a pus mâinile peste ei şi i-a
binecuvântat.
17 ¶ Şi după ce a ieşit la drum, a venit unul alergând şi a în-
genuncheat înaintea lui şi l-a întrebat: Bunule Învăţător, ce
să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
18 Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este
bun decât unul, adică, Dumnezeu.
19 Poruncile le cunoşti: Să nu comiţi adulter, Să nu ucizi, Să
nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu escrochezi, Să ono-
rezi pe tatăl tău şi pe mama ta.
20 Iar el a răspuns şi i-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am
păzit din tinereţea mea.
21 Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit şi i-a spus: Un lucru îţi
lipseşte; du-te, vinde orice ai şi dă săracilor şi vei avea tezaur
570
în cer; şi vino, ridică crucea şi urmează-mă.
22 Iar el s-a întristat la acel cuvânt şi a plecat mâhnit; pentru
că avea multe averi.
23 Şi Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi:
Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
bogăţii.
24 Şi discipolii au fost înmărmuriţi la cuvintele lui. Iar Isus
răspunde din nou şi le zice: Copii, cât de greu este pentru cei
ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
25 Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, de-
cât să intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi au fost înmărmuriţi peste măsură, spunând între ei:
Atunci cine poate fi salvat?
27 Şi Isus uitându-se la ei, spune: La oameni este imposibil,
dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.
28 Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate
şi te-am urmat.
29 Iar Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu este nici
un om care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau
mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, din cauza mea şi
a evangheliei,
30 Şi să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case
şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, cu persecuţii;
şi în lumea ce vine, viaţă eternă.
31 Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei
de pe urmă vor fi cei dintâi.
32 ¶ Şi erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; şi Isus mergea
înaintea lor; şi erau uimiţi; şi pe când îl urmau, le era teamă.
Şi i-a strâns din nou pe cei doisprezece şi a început să le spu-
nă ce lucruri i se vor întâmpla,
33 Spunând: Iată, ne urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va
fi predat marilor preoţi şi scribilor; şi îl vor condamna la
moarte şi îl vor preda neamurilor.
34 Şi îl vor batjocori şi îl vor biciui şi îl vor scuipa şi îl vor
ucide; şi a treia zi va învia.
35 ¶ Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând:
Învăţătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.
36 Iar el le-a spus: Ce voiţi să vă fac?
37 Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să şedem unul la dreapta ta şi
celălalt la stânga ta, în gloria ta.
38 Dar Isus le-a spus: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul
pe care îl beau eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt
botezat eu?
39 Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-adevăr veţi
bea paharul pe care îl beau eu; şi cu botezul cu care sunt bo-
tezat eu, veţi fi botezaţi;
40 Dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da;
ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.
41 Şi după ce au auzit cei zece, au început să fie indignaţi pe
Iacov şi Ioan.
42 Dar Isus, chemându-i, le spune: Ştiţi că cei socotiţi să
domnească peste neamuri exercită domnie asupra lor; şi mai
marii lor exercită autoritate asupra lor.
43 Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare
printre voi, va fi servitorul vostru.
44 Şi oricine dintre voi voieşte să devină primul, va fi rob
tuturor.
45 Căci chiar Fiul omului a venit nu pentru a fi servit, ci a
servi şi a-şi da viaţa răscumpărare pentru mulţi.
46 ¶ Şi au venit la Ierihon; şi pe când ieşea el din Ierihon cu
discipolii săi şi cu o mare mulţime, Bartimeu orbul, fiul lui
Timeu, şedea lângă drumul mare cerşind.
 Marcu 12
47 Şi auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige şi
spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.
48 Şi mulţi îl mustrau că ar trebui să tacă; dar el striga şi mai
mult: Fiul lui David, ai milă de mine.
49 Şi Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Şi au chemat
pe orb, spunându-i: Îndrăzneşte, ridică-te, el te cheamă.
50 Şi el, aruncându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Isus.
51 Şi Isus, răspunzând, îi zice: Ce voieşti să îţi fac? Iar orbul
i-a spus: Doamne, să primesc vedere.
52 Şi Isus i-a spus: Du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos. Şi
îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat pe Isus pe cale.
Capitolul 11
Ş i când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe
şi Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi
dintre discipolii săi,
2 Şi le-a spus: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră; şi îndată
ce veţi fi intrat în el veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a
şezut niciodată un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.  această autoritate să faci acestea?
3 Şi dacă vă spune cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că
Domnul are nevoie de el; şi îndată îl va trimite aici.
4 Şi s-au dus şi au găsit măgăruşul legat afară, lângă uşă, în
locul unde se întâlnesc două drumuri; şi l-au dezlegat.
5 Şi unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce
faceţi dezlegând măgăruşul?
6 Iar ei le-au spus aşa cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat să
plece.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus şi şi-au aruncat hainele pe el;
iar el a şezut pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale; şi alţii tăiau ramuri
din copaci şi le aşterneau pe cale.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după, strigau,
spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele
Domnului,
10 Binecuvântată fie împărăţia tatălui nostru David, care
vine în numele Domnului. Osana în cele prea înalte!
11 Şi Isus a intrat în Ierusalim şi în templu; şi după ce a privit
toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieşit înspre
Betania cu cei doisprezece.
12 ¶ Şi a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13 Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a ve-
nit să caute dacă cumva găseşte ceva pe el; şi când a ajuns
la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul
smochinelor.
14 Şi Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum îna-
inte, niciodată, nici un om să nu mănânce fructe din tine. Şi
discipolii lui au auzit.
15 Şi au venit la Ierusalim; şi Isus a intrat în templu şi a înce-
put să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu;
şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor
ce vindeau porumbei;
16 Şi nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17 Şi i-a învăţat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi
numită de toate naţiunile, casa rugăciunii? Dar voi aţi făcut
din ea o peşteră de tâlhari.
18 Şi scribii şi preoţii de seamă au auzit şi au căutat cum să
îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulţi-
mea era înmărmurită de doctrina lui.
19 Şi când s-a făcut seară a ieşit din cetate.
20 ¶ Şi dimineaţa, pe când treceau, au văzut smochinul uscat
din rădăcini.
21 Şi Petru, amintindu-şi, i-a spus: Învăţătorule, iată,
571
smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveţi credinţă în
Dumnezeu!
23 Fiindcă adevărat vă spun: Că oricine va spune acestui
munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare; şi nu se va îndoi în
inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor
face, el va avea orice spune.
24 De aceea vă spun: Tot ce doriţi când vă rugaţi, să credeţi
că veţi primi şi veţi avea.
25 Şi când staţi în picioare rugându-vă, iertaţi dacă aveţi
ceva împotriva oricui; pentru ca şi Tatăl vostru care este în
cer să vă ierte greşelile voastre.
26 Dar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în cer
nu va ierta greşelile voastre.
27 ¶ Şi au venit din nou la Ierusalim; şi pe când se plimba
el prin templu, au venit la el preoţii de seamă şi scribii şi
bătrânii,
28 Şi i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Şi cine ţi-a dat
29 Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu o în-
trebare şi răspundeţi-mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac
acestea.
30 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-
mi.
31 Şi discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va
spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
32 Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fi-
indcă toţi oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr,
profet.
33 Şi au răspuns şi i-au zis lui Isus: Nu ştim. Şi Isus, răspun-
zând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
Capitolul 12
Ş i a început să le vorbească în parabole. Un anumit om a
sădit o vie şi a pus o îngrăditură împrejur şi a săpat un
teasc şi a zidit un turn şi a arendat-o unor viticultori şi a ple-
cat într-o ţară îndepărtată.
2 Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să pri-
mească de la viticultori din rodul viei.
3 Dar ei l-au prins şi l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.
4 Şi el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pie-
tre în el şi l-au rănit la cap şi l-au trimis ocărât.
5 Şi din nou a trimis pe un altul; şi pe acela l-au ucis; şi pe
mulţi alţii: pe unii bătându-i şi pe alţii ucigându-i.
6 De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a
trimis şi pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta
pe fiul meu.
7 Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moştenito-
rul; veniţi să îl ucidem şi moştenirea va fi a noastră.
8 Iar ei l-au luat şi l-au ucis şi l-au scos afară din vie.
9 Ce va face aşadar domnul viei? Va veni şi va nimici pe viti-
cultori şi va da via altora.
10 Şi nu aţi citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o
zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei;
11 Aceasta este facerea DOMNULUI; şi este minunat în ochii
noştri.
12 Şi căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor;
fiindcă ştiau că spusese parabola împotriva lor; şi l-au lăsat
şi s-au dus.
13 ¶ Şi au trimis la el pe unii dintre farisei şi dintre irodieni,
să îl prindă în cuvinte.
14 Şi când au venit, i-au spus: Învăţătorule, ştim că eşti
 Marcu 13
adevărat şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu te uiţi la faţa oa-
menilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit
a da tribut Cezarului, sau nu?
15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând făţărnicia lor,
le-a spus: De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar, ca să îl
văd.
16 Şi l-au adus. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi in-
scripţie? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.
17 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Daţi Cezarului cele ale
Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi s-au
minunat de el.
18 ¶ Atunci saducheii, care spun că nu este înviere, au venit
la el şi l-au întrebat, spunând:
19 Învăţătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele unui bărbat
moare şi îşi lasă soţia şi nu lasă copii, fratele lui să ia pe soţia
lui şi să ridice sămânţă fratelui său.
20 Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie, şi, mu-
rind, nu a lăsat sămânţă.
21 Şi al doilea a luat-o şi a murit şi nici el nu a lăsat sămânţă;
şi la fel al treilea.
22 Şi cei şapte au luat-o şi nu au lăsat sămânţă. La urma tu-
turor a murit şi femeia.
23 La înviere aşadar, când vor învia, căruia dintre ei va fi ea
soţie? Fiindcă cei şapte au avut-o de soţie.
24 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciţi,
pentru că nu cunoaşteţi nici scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu?
25 Fiindcă atunci când vor învia dintre morţi, nici nu se vor
însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în
cer.
26 Iar despre cei morţi, că învie; nu aţi citit în cartea lui
Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu sunt
Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul
lui Iacob?
27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor
vii; voi de aceea vă rătăciţi mult.
28 ¶ Şi unul dintre scribi a venit, şi auzindu-i discutând, şi
pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima
poruncă, dintre toate?
29 Şi Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este:
Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur
Domn;
30 Şi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta
şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată tăria ta;
aceasta este prima poruncă.
31 Şi a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai
mare decât acestea.
32 Şi scribul i-a spus: Bine, Învăţătorule, ai spus adevărul;
pentru că este un singur Dumnezeu şi nu este altul decât el;
33 Şi a-l iubi cu toată inima şi cu toată înţelegerea şi cu tot
sufletul şi cu toată tăria şi a-l iubi pe aproapele său ca pe el
însuşi, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime
şi sacrificiile.
34 Şi când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus:
Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi după aceea
nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.
35 ¶ Şi, în timp ce îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis:
Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?
36 Fiindcă însuşi David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL
a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până îi fac pe
duşmanii tăi aşternutul piciorului tău.
572
37 De aceea, însuşi David îl numeşte Domn; şi de unde este
el fiul lui? Şi oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.
38 ¶ Şi le-a spus în doctrina lui: Păzi-ţi-vă de scribii cărora le
place să umble cu robe lungi şi le plac saluturile în pieţe,
39 Şi scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de onoare la
mese;
40 Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac ru-
găciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.
41 ¶ Şi Isus şedea în faţa vistieriei şi privea cum oamenii
aruncau bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncau mult.
42 Şi a venit o anumită văduvă săracă şi a aruncat doi ca-
dranţi care fac un bănuţ.
43 Şi a chemat pe discipolii săi şi le-a spus: Adevărat vă spun
că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au arun-
cat toţi în vistierie;
44 Fiindcă ei toţi au aruncat din abundenţa lor; dar ea, din
sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.
Capitolul 13
Ş i pe când ieşea el din templu, unul dintre discipolii săi i-a
spus: Învăţătorule, iată ce pietre şi ce clădiri!
2 Şi Isus, răspunzând, îi zice: Vezi aceste mari clădiri? Nu va
fi lăsată nicidecum piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.
3 Şi pe când şedea el pe muntele Măslinilor, înaintea templu-
lui, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei, l-au întrebat deoparte:
4 Spune-ne, când vor fi acestea? Şi ce semn va fi când toate
acestea vor fi împlinite?
5 ¶ Şi Isus, răspunzându-le, a început să spună: Luaţi seama
să nu vă înşele cineva;
6 Fiindcă mulţi vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt
Cristos; şi pe mulţi vor înşela.
7 Şi când veţi auzi de războaie şi zvonuri de războaie, nu fiţi
tulburaţi, fiindcă acestea trebuie să se întâmple; dar sfârşitul
încă nu este.
8 Fiindcă se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie
contra împărăţie; şi vor fi cutremure de pământ în diferite
locuri şi vor fi foamete şi tulburări; acestea sunt începuturile
durerilor.
9 Dar luaţi seama la voi înşivă; fiindcă vă vor preda consili-
ilor; şi în sinagogi veţi fi bătuţi; şi veţi fi aduşi înaintea gu-
vernatorilor şi a împăraţilor din cauza mea, pentru mărturie
împotriva lor.
10 Şi evanghelia trebuie întâi să fie predicată printre toate
naţiunile.
11 Dar când vă vor duce şi vă vor preda, nu vă îngrijoraţi di-
nainte ce veţi spune, nici nu premeditaţi; ci tot ce vă va fi dat
în acea oră, aceea să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei care
vorbiţi, ci Duhul Sfânt.
12 Şi fratele va trăda pe frate la moarte şi tatăl pe fiu; şi co-
pii se vor ridica împotriva părinţilor şi vor face ca ei să fie
ucişi.
13 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu, dar cel ce va
îndura până la sfârşit, acela va fi salvat.
14 ¶ Dar când veţi vedea urâciunea pustiirii, spusă prin
Daniel profetul, stând în picioare unde nu ar trebui (cine ci-
teşte să înţeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
15 Şi cel de pe acoperiş să nu coboare în casă, nici să nu intre
să ia vreun lucru din casa lui;
16 Şi cel de pe câmp să nu se întoarcă să îşi ia haina.
17 Dar vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele
zile!
18 Şi rugaţi-vă ca nu cumva fuga voastră să fie iarna.
 Marcu 14
19 Fiindcă în acele zile va fi necaz, aşa cum nu a fost de la
începutul creaţiei, pe care Dumnezeu a creat-o până în acest
timp, nici nu va mai fi niciodată.
20 Şi dacă Domnul nu ar fi scurtat acele zile, nici o carne
nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleşi, pe care i-a ales, a
scurtat zilele.
21 Şi atunci, dacă cineva vă va spune: Iată, Cristos este aici;
sau: Iată, este acolo; nu credeţi.
22 Fiindcă se vor ridica Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor ară-
ta semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, dacă ar fi posibil,
chiar pe cei aleşi.
23 Dar luaţi bine seama; iată, v-am spus dinainte toate
lucrurile.
24 ¶ Dar în acele zile, după acel necaz, soarele se va întuneca
şi luna nu îşi va da lumina ei.
25 Şi stelele din cer vor cădea şi puterile din cer vor fi
clătinate.
26 Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu mare
putere şi glorie.
27 Şi atunci îşi va trimite îngerii şi va strânge pe aleşii săi din
cele patru vânturi, de la cele mai îndepărtate părţi ale pă-
mântului până la cele mai îndepărtate părţi ale cerului.
28 ¶ Acum învăţaţi o parabolă a smochinului: Când lăstarul
lui este deja fraged şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape;
29 Tot aşa şi voi, când vedeţi acestea întâmplându-se, ştiţi că
aceasta este aproape, la uşi.
30 Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece această gene-
raţie, până nu se vor face acestea.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nicide-
cum nu vor trece.
32 Dar despre acea zi şi oră nu ştie nimeni, nici îngerii care
sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi bine seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; fiindcă nu ştiţi
când este timpul.
34 Fiindcă Fiul omului este ca un om ce se află într-o călăto-
rie lungă, care şi-a lăsat casa şi a dat autoritate robilor săi şi
fiecărui om lucrarea sa şi a poruncit portarului să vegheze.
35 De aceea vegheaţi; fiindcă nu ştiţi când vine domnul ca-
sei, seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau
dimineaţa;
36 Ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească
dormind.
37 Şi ce vă spun, spun tuturor: Vegheaţi.
Capitolul 14
D upă două zile era sărbătoarea paştelui şi a azimelor; şi
preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl prindă prin
viclenie să îl ucidă.
2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulbu-
rare a poporului.
3 ¶ Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când
şedea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru
cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte preţios; şi a
spart vasul şi a turnat mirul pe capul lui.
4 Şi unii erau indignaţi în ei înşişi şi spuneau: Pentru ce s-a
făcut risipa aceasta de mir?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute
de dinari şi s-ar fi dat banii la săraci. Şi murmurau împotri-
va ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsaţi-o în pace; de ce o tulburaţi? A lucrat
o lucrare bună faţă de mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi,
573
puteţi să le faceţi bine; dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul
pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evan-
ghelie, prin întreaga lume şi ce a făcut ea va fi spus, ca o
amintire despre ea.
10 Şi Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la
preoţii de seamă să li-l trădeze.
11 Şi când au auzit, s-au bucurat şi au promis să îi dea bani.
Şi căuta momentul potrivit cum să îl trădeze.
12 ¶ Şi în prima zi a azimelor, când înjunghiau paştele, dis-
cipolii lui i-au spus: Unde voieşti să mergem şi să pregătim
ca să mănânci paştele?
13 Şi a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: Mergeţi în
cetate şi acolo veţi întâlni un om purtând un ulcior de apă;
urmaţi-l.
14 Şi oriunde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul
spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele
cu discipolii mei?
15 Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută şi pregă-
tită; acolo să pregătiţi pentru noi.
16 Şi discipolii lui s-au dus şi au intrat în cetate şi au găsit aşa
cum le spusese; şi au pregătit paştele.
17 ¶ Şi după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18 Şi pe când şedeau ei şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă
spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
19 Şi au început să se întristeze şi să îi spună unul câte unul:
Sunt eu? Şi altul: Sunt eu?
20 Iar el a răspuns şi le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece,
care înmoaie cu mine în farfurie.
21 Într-adevăr, Fiul omului se duce aşa cum este scris despre
el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine
ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22 ¶ Şi pe când mâncau ei, Isus a luat pâine şi a binecuvântat
şi a frânt-o şi le-a dat şi a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este
trupul meu.
23 Şi a luat paharul şi după ce a adus mulţumiri, le-a dat; şi
toţi au băut din el.
24 Şi le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament,
care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun: Niciodată nu voi mai bea din rodul
viţei, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăţia lui
Dumnezeu.
26 ¶ Şi după ce au cântat un imn, au ieşit înspre muntele
Măslinilor.
27 Şi Isus le-a spus: Voi toţi vă veţi poticni din cauza mea în
această noapte; pentru că este scris: Voi bate păstorul şi oile
se vor împrăştia.
28 Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră
în Galileea.
29 Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toţi se vor poticni, totuşi
eu nu.
30 Iar Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că: Astăzi, chiar în aceas-
tă noapte, înainte de a cânta cocoşul de două ori, mă vei nega
de trei ori.
31 Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu
tine, nicidecum nu te voi nega. Şi ei toţi au spus la fel.
32 ¶ Şi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; şi
le-a spus discipolilor săi: Şedeţi aici, în timp ce mă voi ruga.
33 Şi a luat cu el pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan; şi a început
să fie amarnic tulburat şi foarte mâhnit.
34 Şi le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de
 Marcu 15
moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.
35 Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga
ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.
36 Şi a spus: Abba, Tată, toate îţi sunt posibile; ia de la mine
acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voieşti tu.
37 Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a spus lui Petru: Simone,
dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită.
Într-adevăr, duhul este voitor, dar carnea, fără putere.
39 Şi din nou s-a dus deoparte şi s-a rugat şi a spus aceleaşi
cuvinte.
40 Şi când s-a întors, i-a găsit din nou adormiţi, (fiindcă
ochii lor erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă.
41 Şi a venit a treia oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi
odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este
trădat în mâinile păcătoşilor.
42 Ridicaţi-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este
aproape.
43 ¶ Şi îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul din-
tre cei doisprezece şi împreună cu el o mulţime mare cu săbii
şi bâte, de la preoţii de seamă şi scribi şi bătrâni.
44 Şi cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare
îl voi săruta, el este; prindeţi-l şi duceţi-l în siguranţă.
45 Şi venind, s-a apropiat îndată de el şi a spus: Învăţătorule,
învăţătorule; şi l-a sărutat.
46 Şi şi-au pus mâinile pe el şi l-au prins.
47 Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sa-
bie şi a lovit pe un rob al marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aţi ieşit ca împotriva unui hoţ,
cu săbii şi bâte, ca să mă luaţi?
49 Zilnic am fost cu voi în templu învăţându-vă şi nu m-aţi
prins; totuşi, scripturile trebuie să fie împlinite.
50 Şi toţi l-au părăsit şi au fugit.
51 Şi un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in arun-
cată peste goliciunea lui; şi cei tineri au pus mâna pe el;
52 Şi a lăsat pânza de in şi a fugit gol de la ei.
53 ¶ Şi l-au dus pe Isus la marele preot; şi cu el s-au adunat
toţi preoţii de seamă şi bătrânii şi scribii.
54 Şi Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului
marelui preot; şi şedea cu servitorii şi se încălzea la foc.
55 Şi preoţii de seamă şi tot consiliul căutau mărturie împo-
triva lui Isus ca să îl ucidă; şi nu au găsit pe nimeni.
56 Fiindcă mulţi aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar
mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57 Şi unii s-au sculat şi au adus mărturie falsă împotriva lui,
spunând:
58 Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu
făcut de mâini şi în trei zile voi construi altul făcut fără
mâini.
59 Dar nici aşa nu se potriveau mărturiile lor împreună.
60 Şi marele preot s-a sculat în picioare în mijloc şi l-a între-
bat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc
aceştia împotriva ta?
61 Dar el tăcea şi nu răspundea nimic. Din nou, mare-
le preot l-a întrebat şi i-a spus: Eşti tu Cristosul, Fiul Celui
Binecuvântat?
62 Şi Isus a spus: Eu sunt. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând
la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: Ce nevoie
mai avem de alţi martori?
64 Aţi auzit blasfemia; voi ce gândiţi? Şi toţi l-au condamnat
a fi vinovat de moarte.
574
65 Şi unii au început să îl scuipe şi să îi acopere faţa şi să îl
bată cu pumnii şi să îi spună: Profeţeşte; şi servitorii îl loveau
cu palmele mâinilor lor.
66 ¶ Şi pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una
dintre servitoarele marelui preot;
67 Şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit şi a
spus: Şi tu de asemenea ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, spunând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui
tu. Şi a ieşit afară în portic; şi cocoşul a cântat.
69 Şi din nou, o servitoare l-a văzut şi a început să le spună
celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Şi la puţin timp după aceea, cei
ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-
adevăr, eşti unul dintre ei; fiindcă eşti galileean şi vorbirea
ta este la fel.
71 Dar a început să blesteme şi să jure: Nu îl cunosc pe acest
om despre care vorbiţi.
72 Şi cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a amintit cu-
vântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoşul de două
ori, mă vei nega de trei ori. Şi gândindu-se la aceasta, a
plâns.
Capitolul 15
Ş i îndată, dimineaţa, preoţii de seamă au ţinut sfat cu bă-
trânii şi cu scribii şi cu întregul consiliu şi l-au legat pe
Isus şi l-au dus şi l-au predat lui Pilat.
2 Şi Pilat l-a întrebat: Eşti tu Împăratul iudeilor? Şi, răspun-
zând, i-a zis: Tu spui.
3 Şi preoţii de seamă l-au acuzat de multe lucruri; dar el nu
a răspuns nimic.
4 Şi Pilat l-a întrebat din nou, spunând: Nu răspunzi nimic?
Iată câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta.
5 Dar Isus, tot nu a răspuns nimic; aşa că Pilat se minuna.
6 Şi la acea sărbătoare le elibera un prizonier, pe oricare îl
cereau.
7 Şi era unul numit Baraba, legat cu cei care făcuseră insu-
recţie cu el, care au făcut crimă în insurecţia aceea.
8 Şi mulţimea, strigând tare, a început să îl implore să facă
cum le-a făcut totdeauna.
9 Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe
Împăratul iudeilor?
10 Fiindcă ştia că preoţii de seamă îl predaseră din cauza
invidiei.
11 Dar preoţii de seamă au întărâtat oamenii, ca să le elibe-
reze mai degrabă pe Baraba.
12 Şi Pilat a răspuns din nou şi le-a zis: Ce voiţi atunci să îi
fac celui pe care îl numiţi Împăratul iudeilor?
13 Iar ei au strigat din nou: Crucifică-l!
14 Atunci Pilat le-a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar au strigat
şi mai tare: Crucifică-l.
15 Şi Pilat, voind să mulţumească poporul, le-a eliberat
pe Baraba şi l-a predat pe Isus, după ce l-a biciuit, să fie
crucificat.
16 ¶ Şi soldaţii l-au dus în sala numită Pretoriu şi au adu-
nat întreaga ceată.
17 Şi l-au îmbrăcat cu purpură şi au împletit o coroană din
spini şi i-au pus-o pe cap.
18 Şi au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor!
19 Şi îl băteau peste cap cu o trestie şi îl scuipau; şi, plecându-şi
genunchii, i se închinau.
20 Şi după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură şi l-au
îmbrăcat cu hainele lui; şi l-au dus afară ca să îl crucifice.
 Marcu 16
21 ¶ Şi au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea
pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru şi Rufus, ca
să îi poarte crucea.
22 Şi l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul
Căpăţânii.
23 Şi i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a
primit.
24 Şi după ce l-au crucificat, şi-au împărţit hainele lui, arun-
când sorţi peste ele, ce să ia fiecare.
25 Şi era ora a treia şi l-au crucificat.
26 Şi inscripţia acuzaţiei sale a fost scrisă deasupra:
ÎMPĂRATUL IUDEILOR .
27 Şi cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta şi ce-
lălalt la stânga lui.
28 Şi s-a împlinit scriptura care spune: Şi a fost numărat cu
călcătorii de lege.
29 Şi cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-şi cape-
tele şi spunând: Aha, tu care distrugi templul şi în trei zile
îl zideşti,
30 Salvează-te pe tine însuţi şi coboară de pe cruce!
31 La fel şi preoţii de seamă, batjocorind, spuneau între ei
împreună cu scribii: Pe alţii a salvat; pe el însuşi nu se poate
salva;
32 Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel,
ca să vedem şi să credem. Şi cei care erau crucificaţi cu el îl
ocărau.
33 ¶ Şi când a venit ora şase, s-a făcut întuneric peste tot pă-
mântul până la ora nouă.
34 Şi la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi,
Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul
meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
35 Şi unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit,
au spus: Iată, cheamă pe Ilie.
36 Şi unul a alergat şi a umplut un burete cu oţet şi l-a pus
într-o trestie şi i-a dat să bea, spunând: Lăsaţi-l; să vedem
dacă va veni Ilie să îl ia jos.
37 Şi Isus a strigat cu voce tare şi şi-a dat duhul.
38 Şi perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39 Şi când centurionul care stătea înaintea lui în picioare,
văzând că astfel a strigat şi şi-a dat duhul, a spus: Cu adevă-
rat, acest om era Fiul lui Dumnezeu.
40 Iar acolo erau şi femei privind de departe, printre care era
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel mic şi al lui
Iose şi Salome;
41 (Care de asemenea, când era el în Galileea, îl urmau
şi îl serveau); şi multe alte femei care s-au urcat cu el la
Ierusalim.
42 ¶ Şi acum, făcându-se seară pentru că era pregătirea, care
este ziua dinaintea sabatului,
43 Iosif din Arimateea, un consilier de vază care aştepta şi el
împărăţia lui Dumnezeu, a venit şi a intrat cutezător la Pilat
şi a cerut trupul lui Isus.
44 Şi Pilat s-a minunat că era deja mort; şi chemând centuri-
onul, l-a întrebat dacă era mort de ceva timp.
45 Şi când a aflat aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif
trupul.
575
46 Şi a cumpărat in subţire şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în
pânză de in şi l-a pus într-un mormânt care era tăiat într-o
stâncă şi a rostogolit o piatră peste uşa mormântului.
47 Şi Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, priveau
unde era pus.
Capitolul 16
Ş i după ce a trecut sabatul, Maria Magdalena şi Maria,
mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să
vină şi să îl ungă.
2 Şi foarte devreme în dimineaţa primei zile a săptămânii,
au venit la mormânt, la răsăritul soarelui.
3 Şi spuneau între ele: Cine ne va rostogoli deoparte piatra de
la uşa mormântului?
4 Şi când s-au uitat, au văzut că piatra fusese rostogolită de-
oparte; fiindcă era foarte mare.
5 Şi intrând în mormânt, au văzut pe un tânăr şezând în dreap-
ta, îmbrăcat cu o robă lungă, albă; şi s-au înspăimântat.
6 Iar el le-a spus: Nu vă înspăimântaţi; voi căutaţi pe Isus
din Nazaret, cel crucificat; el a înviat, nu este aici; iată, locul
unde l-au pus.
7 Dar mergeţi, spuneţi discipolilor săi şi lui Petru, că el mer-
ge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veţi vedea, aşa cum
v-a spus.
8 Şi au ieşit repede şi au fugit de la mormânt, pentru că au
tremurat şi au fost uimite; şi nu au spus nimănui nimic, fi-
indcă se temeau.
9 ¶ Şi după ce Isus a înviat devreme în prima zi a săptămâ-
nii, s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte
draci.
10 Ea s-a dus şi le-a spus celor ce au fost cu el, pe când jeleau
şi plângeau.
11 Iar ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, nu au
crezut.
12 După aceea, s-a arătat într-un alt chip la doi dintre ei, pe
când umblau şi mergeau la câmp.
13 Şi s-au dus şi au spus celor rămaşi; dar nici pe ei nu i-au
crezut.
14 ¶ La urmă, s-a arătat celor unsprezece în timp ce şedeau
la masă şi le-a reproşat necredinţa şi împietrirea inimii, pen-
tru că nu i-au crezut pe cei ce l-au văzut după ce a înviat.
15 Şi le-a spus: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia
la fiecare fiinţă.
16 Cel ce crede şi este botezat, va fi salvat; dar cel ce nu cre-
de va fi damnat.
17 Şi aceste semne vor urma pe cei ce cred: În numele meu
vor scoate draci; vor vorbi limbi noi;
18 Vor lua şerpi; şi dacă vor bea orice lucru ucigător, nicide-
cum nu îi va vătăma; vor pune mâinile pe bolnavi şi ei se vor
însănătoşi.
19 ¶ Astfel că, după ce Domnul le-a vorbit aşa, a fost primit
sus la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
20 Şi ei au plecat şi au predicat pretutindeni, Domnul lu-
crând cu ei şi confirmând cuvântul cu semne care îi urmau.
Amin.
 Evanghelia după
… Luca …
Capitolul 1
Î ntrucât mulţi s-au angajat să pună în ordine o istorisi-
re despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre
noi,
2 Chiar aşa cum ni le-au încredinţat cei care au fost de la în-
ceput martori oculari şi servitori ai cuvântului,
3 Mi s-a părut bine şi mie, înţelegând toate cu acurateţe de la
început, să ţi le scriu în ordine, preaalesule Teofil,
4 Ca să cunoşti certitudinea lucrurilor în care ai fost
învăţat.
5 ¶ A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeei, un anumit pre-
ot numit Zaharia, din grupul lui Abia; şi soţia lui era dintre
fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.
6 Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând
ireproşabil în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7 Şi ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; şi
amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul preoţesc
înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său,
9 Conform obiceiului serviciului preoţesc, i-a venit rândul
să ardă tămâie când intra în templul Domnului.
10 Şi toată mulţimea poporului se ruga afară în timpul
tămâierii.
11 Şi i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la
dreapta altarului tămâierii.
12 Şi când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat şi frică a căzut pes-
te el.
13 Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciu-
nea ta este ascultată; şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi
îi vei pune numele Ioan.
14 Şi tu vei avea bucurie şi veselie; şi mulţi se vor bucura la
naşterea lui.
15 Fiindcă va fi mare înaintea Domnului şi nicidecum nu va
bea nici vin, nici băutură tare; şi va fi umplut cu Duhul Sfânt,
chiar din pântecele mamei sale.
16 Şi pe mulţi din copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul
Dumnezeul lor.
17 Şi el va merge înaintea lui, în duhul şi puterea lui Ilie, să
întoarcă inimile taţilor la copii şi pe cei neobedienţi la în-
ţelepciunea celor drepţi; să pregătească un popor înzestrat
pentru Domnul.
18 Şi Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi şti aceasta? Fiindcă
eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în anii ei.
19 Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau
în picioare în prezenţa lui Dumnezeu; şi sunt trimis să vor-
besc cu tine şi să îţi anunţ aceste veşti bune.
20 Şi iată, vei fi mut şi nu vei fi în stare să vorbeşti, până în
ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele
mele, care vor fi împlinite la timpul lor.
21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că el întârzia
atât în templu.
22 Şi când a ieşit nu a putut să vorbească cu ei; şi au priceput
că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne şi a
rămas fără cuvinte.
23 Şi s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele servi-
ciului său, s-a dus la casa lui.
24 Iar după zilele acelea Elisabeta, soţia lui, a rămas
576
însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, spunând:
25 Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a ui-
tat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.
26 ¶ Iar în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de
Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era
Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei era Maria.
28 Şi îngerul a intrat la ea şi a spus: Bucură-te, cea privilegia-
tă: Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei.
29 Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui şi
cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.
30 Şi îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit fa-
voare la Dumnezeu.
31 Şi iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău şi vei naşte
un fiu şi îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul
Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.
33 Şi va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; şi cât
despre împărăţia lui, ea nu va avea sfârşit.
34 Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiind-
că eu nu ştiu de bărbat?
35 Şi îngerul a răspuns şi i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste
tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea şi cel sfânt
care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36 Şi iată, Elisabeta, verişoara ta, a rămas şi ea însărcinată cu
un fiu la bătrâneţea ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea,
care era numită stearpă.
37 Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.
38 Iar Maria a spus: Iată roaba Domnului; fie-mi după cu-
vântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.
39 ¶ Iar Maria s-a sculat în acele zile şi a plecat cu grabă în
ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Şi s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei,
pruncul a săltat în pântecele ei; şi Elisabeta a fost umplută cu
Duhul Sfânt;
42 Şi a vorbit cu voce tare şi a spus: Binecuvântată eşti tu în-
tre femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să
vină la mine?
44 Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile
mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.
45 Şi binecuvântată este cea care a crezut; pentru că va
fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea
Domnului.
46 Şi Maria a spus: Sufletul meu preamăreşte pe Domnul,
47 Şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.
48 Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale;
căci, iată, de acum încolo, toate generaţiile mă vor numi
binecuvântată,
49 Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; şi sfânt este
numele lui.
50 Şi mila lui este peste cei ce se tem de el din generaţie în
generaţie.
51 A arătat putere cu braţul lui; a risipit pe cei mândri în
imaginaţia inimii lor.
52 A doborât pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei
 Luca 2
de rând.
53 A săturat pe cei flămânzi cu bunătăţi; şi pe cei bogaţi i-a
trimis fără nimic.
54 A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;
55 După cum le-a vorbit taţilor noştri, lui Avraam şi semin-
ţei sale pentru totdeauna.
56 Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni; şi s-a întors acasă.
57 ¶ Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; şi a născut
un fiu.
58 Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare
milă faţă de ea; şi se bucurau cu ea.
59 Şi s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă co-
pilul; şi l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.
60 Şi mama lui a răspuns şi a zis: Nu, ci se va numi Ioan.
61 Şi i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit aşa.
62 Şi făceau semne tatălui său, cum ar voi să îl numească.
63 Şi a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, spunând: Numele lui
este Ioan. Şi toţi s-au minunat.
64 Şi gura lui a fost deschisă imediat şi limba lui dezlegată şi
a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.
65 Şi frică a venit peste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi
toate aceste spuse au fost vestite prin tot ţinutul muntos al
Iudeei.
66 Şi toţi cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spu-
nând: Ce fel de copil va fi acesta? Şi mâna Domnului era cu
el.
67 ¶ Şi Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt şi a
profeţit, spunând:
68 Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel; pentru că
a vizitat şi a răscumpărat pe poporul său,
69 Şi ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său
David,
70 Aşa cum vorbise prin gura sfinţilor săi profeţi, care fuse-
seră de când lumea a început;
71 Ca să fim salvaţi de duşmanii noştri şi din mâna tuturor
celor ce ne urăsc;
72 Să înfăptuiască mila promisă taţilor noştri şi să îşi amin-
tească sfântul lui legământ;
73 Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,
74 Că ne va da, fiind noi scăpaţi din mâna duşmanilor noş-
tri, să îi servim fără frică,
75 În sfinţenie şi dreptate înaintea lui, toate zilele vieţii
noastre.
76 Şi tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă
vei merge înaintea feţei Domnului, să pregăteşti căile lui;
77 Să dai cunoştinţa salvării poporului său, prin iertarea pă-
catelor lor,
78 Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsări-
tul din înalt ne-a vizitat,
79 Să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii,
să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.
80 Iar copilul a crescut şi s-a întărit în duh şi a fost în pusti-
uri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Capitolul 2
D ar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieşit un decret de la
Cezar Augustus să se înscrie toată lumea.
2 (Înscrierea aceasta s-a făcut prima dată când Quirinius era
guvernator al Siriei.)
3 Şi toţi se duceau să fie înscrişi, fiecare în propria lui cetate.
4 Iar Iosif s-a urcat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în
Iudeea, la cetatea lui David care se numeşte Betleem; (pentru
577
că era din casa şi din genealogia lui David);
5 Să se înscrie împreună cu Maria, soţia lui logodită, ea fiind
înaintată în sarcină.
6 Şi aşa a fost că, pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele
când trebuia să nască.
7 Şi a născut pe fiul ei întâiul născut şi l-a înfăşat şi l-a pus în
iesle; pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi.
8 ¶ Şi în acelaşi ţinut erau nişte păstori care stăteau în câmp
şi făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor.
9 Şi iată, îngerul Domnului a venit peste ei şi gloria Domnului
a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoşat foarte tare.
10 Şi îngerul le-a spus: Nu vă temeţi; căci, iată, vă aduc veşti-
le bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul.
11 Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un
Salvator, care este Cristos Domnul.
12 Şi pentru voi acesta va fi semnul: veţi găsi pruncul înfăşat
şi culcat în iesle.
13 Şi dintr-odată a fost cu îngerul o mulţime de oştire ce-
rească, lăudând pe Dumnezeu şi spunând:
14 Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte şi pace pe pământ,
bunăvoinţă faţă de oameni.
15 Şi s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că
păstorii au spus unii către alţii: Să mergem acum până la
Betleem şi să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care
Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16 Şi au venit în grabă şi au găsit pe Maria şi pe Iosif şi prun-
cul culcat în iesle.
17 Iar după ce l-au văzut, au răspândit spusa ce li s-a zis des-
pre acest copil.
18 Şi toţi cei ce au auzit, s-au minunat despre cele ce le spu-
neau păstorii.
19 Dar Maria păstra toate aceste lucruri şi cugeta în inima
ei.
20 Şi păstorii s-au întors, glorificând şi lăudând pe
Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, aşa cum
li se spusese.
21 ¶ Şi când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copi-
lului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca
el să fi fost conceput în pântece.
22 Şi după ce s-au împlinit zilele purificării ei, conform
legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfăţişeze
Domnului;
23 (Cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte băr-
bătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru
Domnul);
24 Şi să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea
Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 ¶ Şi, iată, era un om în Ierusalim al cărui nume era
Simeon; şi acest om era drept şi pios, aşteptând mângâierea
lui Israel; şi Duhul Sfânt era peste el.
26 Şi i-a fost revelat de Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea
înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului.
27 Şi a venit prin Duhul în templu; şi când părinţii au adus
înăuntru pe copilul Isus, să facă pentru el după obiceiul
legii,
28 Atunci, el l-a luat în braţele sale şi a binecuvântat pe
Dumnezeu şi a spus:
29 Doamne, acum tu laşi pe robul tău să plece în pace, con-
form cuvântului tău:
30 Pentru că ochii mei au văzut salvarea ta,
31 Pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32 O lumină să lumineze neamurile şi gloria poporului tău
 Luca 3
Israel.
33 Şi Iosif şi mama lui s-au minunat de cele spuse despre el.
34 Şi Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui:
Iată, acest copil este pus pentru prăbuşirea şi ridicarea mul-
tora în Israel; şi să fie un semn împotriva căruia se va vorbi;
35 (Da, o sabie va trece chiar prin sufletul tău), ca să fie reve-
late gândurile din multe inimi.
36 Şi era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Aşer;
ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu un soţ şapte ani
după fecioria ei;
37 Şi ea era o văduvă timp de aproape optzeci şi patru de ani
care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi şi rugă-
ciuni noapte şi zi.
38 Şi, venind ea în acel moment, a adus mulţumiri la fel
Domnului şi a vorbit despre el tuturor celor ce aşteptau răs-
cumpărarea în Ierusalim.
39 Şi, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului,
s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Iar copilul creştea şi se întărea în duh, umplut cu înţelep-
ciune; şi harul lui Dumnezeu era peste el.
41 ¶ Şi părinţii lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la
sărbătoarea paştelui.
42 Şi când el avea doisprezece ani, au urcat la Ierusalim,
după obiceiul sărbătorii.
43 Şi după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, co-
pilul Isus a rămas în Ierusalim; şi Iosif şi mama lui nu au
ştiut.
44 Iar ei, presupunând că el este printre călători, au mers
cale de o zi; şi l-au căutat printre rude şi cunoscuţi.
45 Şi negăsindu-l, s-au întors înapoi la Ierusalim,
căutându-l.
46 Şi s-a întâmplat, că după trei zile l-au găsit în templu, şe-
zând în mijlocul învăţătorilor, deopotrivă ascultându-i şi
punându-le întrebări.
47 Şi toţi care îl auzeau, erau înmărmuriţi de înţelegerea şi
răspunsurile lui.
48 Şi când l-au văzut, au fost uimiţi şi mama lui i-a spus:
Fiule, de ce te-ai purtat astfel cu noi? Iată, tatăl tău şi cu mine
te-am căutat, mâhnindu-ne.
49 Şi le-a spus: Cum se face că m-aţi căutat? Nu ştiaţi că tre-
buie să fiu în cele ale Tatălui meu?
50 Şi ei nu au înţeles vorba pe care le-o spusese.
51 Şi a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus; dar
mama lui păstra toate aceste spuse în inima ei.
52 Şi Isus creştea în înţelepciune şi în statură şi în favoare
faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Capitolul 3
Ş i în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,
Pontius Pilat fiind guvernator al Iudeei şi Irod fiind te-
trarh al Galileei şi Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al re-
giunii Trachonitis şi Lisanias, tetrarh al Abilenei,
2 Ana şi Caiafa fiind înalţii preoţi, cuvântul lui Dumnezeu a
venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3 Şi a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicând bo-
tezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor;
4 Aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul,
spunând: Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiţi calea
Domnului, faceţi-i cărările drepte.
5 Fiecare vale va fi umplută şi fiecare munte şi deal va fi co-
borât; şi cea strâmbă va fi îndreptată şi căile colţuroase vor
fi netezite;
578
6 Şi toată făptura va vedea salvarea lui Dumnezeu.
7 Atunci a spus mulţimilor care ieşeau să fie botezate de el:
Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiţi de furia care vine?
8 Faceţi de aceea roade cuvenite pocăinţei şi nu începeţi să
spuneţi în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă
spun că Dumnezeu este în stare din aceste pietre să ridice
copii lui Avraam.
9 Iar acum, securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor; de
aceea fiecare pom care nu face rod bun este retezat şi arun-
cat în foc.
10 Şi mulţimea l-a întrebat, spunând: Atunci ce să facem?
11 El a răspuns şi le-a zis: Cel ce are două haine, să împartă
celui ce nu are; şi cel ce are mâncare, să facă la fel.
12 Atunci au venit şi vameşi să fie botezaţi şi i-au spus:
Învăţătorule, ce să facem?
13 Şi le-a spus: Să nu revendicaţi mai mult decât vă este
rânduit.
14 Şi soldaţii la fel îl întrebau, spunând: Şi noi ce să facem?
Şi le-a spus: Nu asupriţi pe nimeni, nici să nu acuzaţi pe ne-
drept; şi să fiţi mulţumiţi cu plăţile voastre.
15 ¶ Şi pe când poporul era în aşteptare şi toţi cugetau în ini-
mile lor despre Ioan, dacă este sau nu este el Cristosul,
16 Ioan a răspuns, zicând, tuturor: Eu într-adevăr vă botez
cu apă; dar vine unul mai puternic decât mine, căruia nu
sunt demn să îi dezleg cureaua sandalelor; el vă va boteza cu
Duhul Sfânt şi cu foc.
17 A cărui furcă este în mâna lui şi îşi va curăţa în întregime
aria şi va aduna grâul în grânarul său; dar pleava o va arde
cu foc de nestins.
18 Şi predica poporului îndemnând multe alte lucruri.
19 Dar Irod, tetrarhul, fiind mustrat de el pentru Irodiada,
soţia fratelui său Filip şi pentru toate relele pe care Irod le
făcuse,
20 A mai adăugat peste toate şi pe aceasta, că a închis pe Ioan
în închisoare.
21 ¶ Şi, după ce toţi oamenii au fost botezaţi, s-a întâmplat că
şi Isus a fost botezat şi rugându-se, cerul a fost deschis;
22 Şi Duhul Sfânt a coborât în chip trupesc ca un porumbel
peste el şi o voce a venit din cer, spunând: Tu eşti Fiul meu
preaiubit; în tine îmi găsesc toată plăcerea.
23 Şi Isus începuse a fi aproape de treizeci de ani când şi-a
început lucrarea, fiind (cum se presupunea) fiul lui Iosif, care
era al lui Eli,
24 Care era al lui Matat, care era al lui Levi, care era al lui
Melhi, care era al lui Iana, care era al lui Iosif,
25 Care era al lui Matatia, care era al lui Amos, care era al lui
Naum, care era al lui Esli, care era al lui Nagai,
26 Care era al lui Maat, care era al lui Matatia, care era al lui
Semei, care era al lui Iosif, care era al lui Iuda,
27 Care era al lui Ioanan, care era al lui Resa, care era al lui
Zorobabel, care era al lui Salatiel, care era al lui Neri,
28 Care era al lui Melhi, care era al lui Adi, care era al lui
Cosam, care era al lui Elmodam, care era al lui Er,
29 Care era al lui Iose, care era al lui Eliezer, care era al lui
Iorim, care era al lui Matat, care era al lui Levi,
30 Care era al lui Simeon, care era al lui Iuda, care era al lui
Iosif, care era al lui Ionan, care era al lui Eliachim,
31 Care era al lui Melea, care era al lui Mena, care era al lui
Matata, care era al lui Natan, care era al lui David,
32 Care era al lui Isai, care era al lui Obed, care era al lui
Boaz, care era al lui Salmon, care era al lui Naason,
33 Care era al lui Aminadab, care era al lui Aram, care era al
 Luca 5
lui Esrom, care era al lui Fares, care era al lui Iuda,
34 Care era al lui Iacob, care era al lui Isaac, care era al lui
Avraam, care era al lui Tara, care era al lui Nahor,
35 Care era al lui Saruh, care era al lui Ragau, care era al lui
Falec, care era al lui Eber, care era al lui Sala,
36 Care era al lui Cainan, care era al lui Arpacşad, care era al
lui Sem, care era al lui Noe, care era al lui Lameh,
37 Care era al lui Matusala, care era al lui Enoh, care era al
lui Iared, care era al lui Maleleel, care era al lui Cainan,
38 Care era al lui Enos, care era al lui Set, care era al lui
Adam, care era fiul lui Dumnezeu.
Capitolul 4
I ar Isus, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan
şi a fost dus de Duhul în pustie,
2 Fiind ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. Şi nu a
mâncat nimic în zilele acelea; şi după ce s-au terminat, la
urmă a flămânzit.
3 Şi diavolul i-a spus: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porun-
ceşte acestei pietre să se facă pâine.
4 Şi Isus i-a răspuns, zicând: Este scris că: Omul nu va trăi
numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.
5 Şi diavolul, luându-l pe un munte înalt, i-a arătat toate îm-
părăţiile pământului în timp de o clipă.
6 Şi diavolul i-a spus: Îţi voi da ţie toată această putere şi glo-
ria lor; pentru că îmi este dată; şi o dau oricui voiesc.
7 De aceea dacă te vei închina mie, toată va fi a ta.
8 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Înapoia mea, Satan; fiindcă este
scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui
serveşte-i.
9 Şi l-a adus la Ierusalim şi l-a aşezat pe un turn al templului
şi i-a spus: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de
aici;
10 Fiindcă este scris: El va porunci îngerilor săi referitor la
tine, să te apere;
11 Şi pe mâini te vor purta, ca nu cumva să îţi loveşti piciorul
de vreo piatră.
12 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: S-a spus: Să nu ispiteşti pe
Domnul Dumnezeul tău.
13 Şi după ce diavolul a terminat toată ispitireă, a plecat de la el
pentru un timp.
14 ¶ Şi Isus s-a întors în puterea Duhului în Galileea; şi s-a
răspândit o faimă despre el prin toată regiunea dimprejur.
15 Şi el îi învăţa în sinagogile lor, fiind glorificat de toţi.
16 Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi aşa cum era
obiceiul lui, a intrat în sinagogă în ziua de sabat şi s-a sculat
să citească,
17 Şi i s-a dat cartea profetului Isaia. Şi după ce a deschis
cartea, a găsit locul unde era scris:
18 Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să
predic săracilor evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu
inima zdrobită, să predic celor captivi eliberarea şi orbilor
primirea vederii, să pun pe cei zdrobiţi în libertate,
19 Să predic anul acceptat al Domnului.
20 Şi a închis cartea şi a dat-o înapoi servitorului sinagogii
şi a şezut. Iar ochii tuturor celor care erau în sinagogă erau
aţintiţi asupra lui.
21 Şi a început să le spună: În această zi este împlinită aceas-
tă scriptură în urechile voastre.
22 Şi toţi îi aduceau mărturie şi se minunau de cuvintele cu
har care ieşeau din gura lui. Şi spuneau: Nu este acesta fiul
lui Iosif?
579
23 Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veţi spune acest proverb:
Doctore, vindecă-te pe tine însuţi; tot ce am auzit că s-a fă-
cut în Capernaum, fă şi aici în patria ta.
24 Şi a spus: Adevărat vă spun: Nici un profet nu este accep-
tat în patria lui.
25 Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zi-
lele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase luni, când
a fost foamete mare peste toată ţara;
26 Dar la nici una dintre ele nu a fost trimis Ilie, ci numai în
Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israel în timpul lui Elisei profetul;
totuşi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, afară de Naaman
sirianul.
28 Şi toţi cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost um-
pluţi de furie.
29 Şi s-au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-au dus până
în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl
arunce cu capul în jos.
30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
31 ¶ Şi s-a coborât la Capernaum, o cetate a Galileei şi îi în-
văţa în sabate.
32 Şi erau înmărmuriţi de doctrina lui, deoarece cuvântul
lui era cu putere.
33 Şi în sinagogă era un om care avea un duh al unui drac
necurat şi a strigat cu voce tare,
34 Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din
Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul
lui Dumnezeu.
35 Şi Isus l-a mustrat, spunând: Taci şi ieşi din el. Şi după ce
dracul l-a trântit în mijloc, a ieşit din el şi nu l-a vătămat.
36 Şi toţi au fost uimiţi şi vorbeau între ei, spunând: Ce cu-
vânt este acesta! Pentru că porunceşte cu autoritate şi putere
duhurilor necurate şi ele ies afară.
37 Şi faima despre el s-a răspândit în fiecare loc din
împrejurimi.
38 Iar el s-a sculat, ieşind din sinagogă şi a intrat în casa lui
Simon. Şi soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare; şi l-au
implorat în legătură cu ea.
39 Şi s-a aplecat peste ea şi a mustrat febra; şi febra a lăsat-o;
iar ea s-a sculat imediat şi le-a servit.
40 Şi pe când soarele apunea, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi
de diverse boli, îi aduceau la el; iar el îşi punea mâinile pe
fiecare din ei şi îi vindeca.
41 Şi draci ieşeau de asemenea din mulţi, strigând şi spu-
nând: Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar el mustrându-i,
nu îi lăsa să vorbească; pentru că ştiau că el era Cristos.
42 Iar când s-a făcut ziuă, a ieşit şi s-a dus într-un loc pus-
tiu; şi oamenii îl căutau şi au ajuns la el şi îl ţineau, ca să nu
plece de la ei.
43 Dar le-a spus: Eu trebuie să predic împărăţia lui Dumnezeu
şi altor cetăţi; pentru că de aceea sunt trimis.
44 Şi predica în sinagogile Galileei.
Capitolul 5
Ş i s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă
cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă la-
cul Ghenezaret,
2 Şi a văzut două corăbii stând la marginea lacului; iar pes-
carii ieşiseră din ele şi spălau plasele.
3 Şi s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a
rugat să o depărteze puţin de ţărm. Şi a şezut şi i-a învăţat pe
oameni din corabie.
 Luca 6
4 Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon:
Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru a prinde
o mulţime de peşte.
5 Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-
am ostenit şi nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul
tău, voi coborî plasa.
6 Şi după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulţime de
peşti; şi li se rupea plasa.
7 Şi au făcut semn părtaşilor lor care erau în cealaltă corabie,
să vină să îi ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbi-
ile, aşa că au început să se scufunde.
8 Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus,
spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat
păcătos.
9 Fiindcă era înmărmurit el şi toţi cei care erau cu el, datori-
tă mulţimii de peşti pe care îi prinseseră;
10 Şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi
cu Simon. Şi Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum
încolo vei prinde oameni.
11 Şi după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au
urmat.
12 ¶ Şi s-a întâmplat, când era el într-una din cetăţi, că iată,
era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus,
a căzut cu faţa la pământ şi l-a implorat, spunând: Doamne,
dacă voieşti mă poţi face curat.
13 Şi întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curăţit.
Şi îndată lepra a plecat de la el.
14 Şi el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te şi arată-te
preotului şi oferă pentru curăţirea ta după cum a poruncit
Moise, ca mărturie pentru ei.
15 Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; şi mul-
ţimi mari se adunau să îl asculte şi să fie vindecate de către
el de neputinţele lor.
16 Iar el s-a retras în pustie şi s-a rugat.
17 ¶ Şi s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăţa el,
că erau farisei şi învăţători ai legii, şezând acolo, care veneau
din fiecare sat al Galileei şi Iudeei şi din Ierusalim; şi puterea
Domnului era prezentă pentru a-i vindeca.
18 Şi iată, nişte bărbaţi au adus într-un pat un om paralitic; şi
căutau cum să îl ducă înăuntru şi să îl pună înaintea lui.
19 Şi după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din ca-
uza mulţimii, s-au urcat pe acoperiş şi l-au coborât cu patul
printre ţigle, în mijloc, înaintea lui Isus.
20 Şi când le-a văzut credinţa, i-a spus: Omule, păcatele
tale îţi sunt iertate!
21 Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine
este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele,
decât numai Dumnezeu?
22 Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns şi le-a
zis: Ce cugetaţi în inimile voastre?
23 Ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt iertate; sau
a spune: Ridică-te şi umblă?
24 Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte
păcatele, (a zis paraliticului): Îţi spun, ridică-te şi ia-ţi patul
şi du-te la casa ta.
25 Şi imediat s-a sculat în faţa lor, a luat patul pe care zăcea
şi s-a dus la casa lui, glorificând pe Dumnezeu.
26 Şi toţi au fost uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu şi au
fost umpluţi de frică, spunând: Azi am văzut lucruri
neobişnuite.
27 ¶ Şi după acestea a ieşit şi a văzut pe un vameş numit Levi,
şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă.
580
28 Şi el a abandonat totul şi sculându-se, l-a urmat.
29 Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi a fost o mare
mulţime de vameşi şi de alţii care şedeau la masă cu ei.
30 Dar scribii lor şi fariseii cârteau împotriva discipolilor
lui, spunând: De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?
31 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de
doctor, ci bolnavii.
32 Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la
pocăinţă.
33 Iar ei i-au spus: De ce discipolii lui Ioan postesc des şi
fac rugăciuni şi la fel cei ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi
beau?
34 Iar el le-a spus: Puteţi face pe însoţitorii mirelui să post-
ească în timp ce mirele este cu ei?
35 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci
vor posti în acele zile.
36 Şi le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu pune un petic dintr-
o haină nouă la una veche; altfel şi cea nouă se rupe şi peticul
ce a fost luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche.
37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vi-
nul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa şi burdufurile se
vor distruge;
38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă
se păstrează.
39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu doreşte imediat vin
nou; fiindcă spune: Cel vechi este mai bun.
Capitolul 6
Ş i s-a întâmplat în al doilea sabat după primul, că el trecea
prin lanuri; şi discipolii lui smulgeau spice, le frecau în
mâini şi mâncau.
2 Şi unii dintre farisei le-au spus: De ce faceţi ce nu este le-
giuit să faceţi în sabate?
3 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Nu aţi citit deloc aceasta, ce a
făcut David când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat
pâinile punerii înainte şi a dat şi celor ce erau cu el; ceea ce
nu este legiuit a fi mâncate decât numai de preoţi?
5 Şi le-a spus: Fiul omului este Domn şi al sabatului.
6 Şi s-a întâmplat şi în alt sabat, că a intrat în sinagogă şi îi în-
văţa; şi acolo era un om şi a cărui mână dreaptă era uscată.
7 Şi scribii şi fariseii îl pândeau, dacă va vindeca în sabat; ca
să găsească o acuzaţie împotriva lui.
8 Dar el le ştia gândurile şi a spus omului care avea mâna
uscată: Ridică-te şi stai în picioare în mijloc. Iar el s-a sculat
şi a stat în picioare.
9 Atunci Isus le-a spus: Vă voi întreba ceva. Este legiuit în sa-
bate a face bine, ori a face rău? A salva viaţă, sau a o nimici?
10 Şi, uitându-se împrejur peste ei toţi, a spus omului:
Întinde-ţi mâna. Iar el aşa a făcut; şi mâna lui a fost refăcută
complet, ca cealaltă.
11 Iar ei s-au umplut de mânie; şi au vorbit unii către alţii ce
să îi facă lui Isus.
12 ¶ Şi s-a întâmplat în zilele acelea, că el s-a dus într-un
munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune
către Dumnezeu.
13 Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe discipolii săi; şi
dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli;
14 Pe Simon (pe care l-a numit şi Petru) şi pe Andrei, fratele
lui; pe Iacov şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu;
15 Pe Matei şi pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, şi pe Simon,
numit Zelotes,
 Luca 7
16 Pe Iuda, fratele lui Iacov; şi pe Iuda Iscariot, care era şi
trădătorul.
17 Şi el a coborât cu ei şi a stat în picioare în câmp şi mulţi-
mea discipolilor lui şi o mare mulţime de oameni din toată
Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângă ţărmul Tirului şi al
Sidonului, care au venit să îl audă şi să fie vindecaţi de bolile
lor,
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate şi erau vindecaţi.
19 Şi toată mulţimea căuta să îl atingă; pentru că din el ieşea
o putere şi îi vindeca pe toţi.
20 ¶ Şi el şi-a ridicat ochii spre discipolii săi şi a spus:
Binecuvântaţi sunteţi voi, cei săraci, pentru că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu.
21 Binecuvântaţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, pentru că
veţi fi săturaţi. Binecuvântaţi sunteţi voi, care plângeţi acum,
pentru că veţi râde.
22 Binecuvântaţi sunteţi voi, când oamenii vă vor urî şi când
vă vor exclude şi vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca
rău, datorită Fiului omului.
23 Bucuraţi-vă în acea zi şi săltaţi de veselie; căci iată, răs-
plata voastră este mare în cer; fiindcă tot aşa au făcut taţii
lor cu profeţii.
24 Dar vai vouă, care sunteţi bogaţi! Pentru că v-aţi primit
mângâierea.
25 Vai vouă, care sunteţi sătui! Pentru că veţi flămânzi. Vai
vouă, care râdeţi acum! Pentru că veţi jeli şi veţi plânge.
26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă
astfel au făcut taţii lor cu profeţii falşi.
27 ¶ Dar vă spun vouă care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voş-
tri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28 Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei
care vă folosesc cu dispreţ.
29 Şi celui ce te bate peste obraz, oferă-i şi pe celălalt; şi celui
ce îţi ia haina nu îi opri nici cămaşa.
30 Şi dă fiecăruia ce îţi cere, şi de la cel ce îţi ia bunurile tale
nu cere înapoi.
31 Şi cum doriţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32 Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi voi?
Fiindcă şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc.
33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi
voi? Fiindcă şi păcătoşii fac la fel.
34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să pri-
miţi înapoi, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii dau
cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi cât au dat.
35 Totuşi, iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine şi împru-
mutaţi fără să speraţi nimic înapoi; şi răsplata voastră va fi
mare şi veţi fi copiii Celui Preaînalt; fiindcă el este bun cu cei
nemulţumitori şi cu cei răi.
36 De aceea fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este
milostiv.
37 ¶ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu
veţi fi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi;
38 Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată şi scuturată şi
vărsându-se pe deasupra oamenii vă vor turna în sân. Căci
cu aceeaşi măsură cu care măsuraţi, vi se va măsura înapoi.
39 Şi le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb?
Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Discipolul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar fieca-
re discipol desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41 Şi de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei în
considerare bârna din propriul tău ochi?
42 Sau cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să scot
581
paiul care este în ochiul tău, pe când, tu însuţi nu vezi bârna
care este în propriul tău ochi? Făţarnicule, scoate întâi bârna
din propriul tău ochi şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul
care este în ochiul fratelui tău.
43 Fiindcă un pom bun nu face rod stricat; nici un pom stri-
cat nu face rod bun.
44 Fiindcă fiecare pom este cunoscut după rodul lui. Fiindcă
nu se strâng smochine din spini, nici nu se adună struguri
din mărăcini.
45 Un om bun, din tezaurul bun al inimii lui, aduce ce este
bun; şi un om rău, din tezaurul rău al inimii lui aduce ce este
rău; fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura lui.
46 Dar de ce mă chemaţi: Doamne, Doamne şi nu faceţi cele
ce vă spun?
47 Oricine vine la mine şi aude cuvintele mele şi le face, vă
voi arăta cu cine se aseamănă;
48 Este asemenea unui om care a zidit o casă şi a săpat adânc
şi a aşezat temelia pe o stâncă; şi când a venit potopul, şuvo-
iul a bătut violent peste casa aceea şi nu a putut să o clatine;
pentru că a fost fondată pe stâncă.
49 Dar cel ce aude şi nu face, este asemenea unui om care,
fără temelie, a zidit o casă pe pământ, împotriva căreia şu-
voiul a bătut violent şi imediat a căzut; şi ruina acelei case a
fost mare.
Capitolul 7
I ar după ce a terminat toate cuvintele sale în auzul popo-
rului, a intrat în Capernaum.
2 Şi robul unui anumit centurion, care îi era drag acestuia,
era bolnav şi gata să moară.
3 Dar când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iude-
ilor, implorându-l să vină şi să vindece pe robul lui.
4 Şi când au venit la Isus, l-au implorat insistent, spunând:
Este demn cel căruia i se va face aceasta;
5 Fiindcă iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit o
sinagogă.
6 Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era de-
parte de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i:
Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri
sub acoperişul meu;
7 De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la
tine; dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.
8 Fiindcă şi eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine
soldaţi şi spun unuia: Du-te, şi se duce; şi altuia: Vino, şi
vine; şi robului meu: Fă aceasta, şi face.
9 Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el şi s-a întors
şi a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit aşa
credinţă mare nici chiar în Israel.
10 Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos
pe robul care fusese bolnav.
11 ¶ Şi s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o
cetate numită Nain; şi mulţi dintre discipolii lui l-au însoţit
şi mulţi oameni.
12 Şi când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată un mort era dus
afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; şi o mare
mulţime din cetate era cu ea.
13 Şi când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a
spus: Nu plânge.
14 Şi a venit şi s-a atins de targă; iar cei ce o cărau, s-au oprit.
Iar el a spus: Tinere, îţi spun, ridică-te.
15 Şi mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbeas-
că. Iar el i l-a dat mamei lui.
 Luca 8
16 Şi a venit o frică peste toţi; şi glorificau pe Dumnezeu,
spunând: Un mare profet este ridicat între noi; şi: Dumnezeu
a vizitat pe poporul său.
17 Şi acest cuvânt despre el s-a răspândit prin toată Iudeea şi
prin toate împrejurimile.
18 Şi discipolii lui Ioan l-au anunţat despre toate acestea.
19 ¶ Şi Ioan chemând pe doi dintre discipolii săi, i-a trimis
la Isus, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aştep-
tăm pe altul?
20 Când bărbaţii au venit la el, au spus: Ioan Baptist ne-a
trimis la tine, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să
aşteptăm pe altul?
21 Iar în acea oră, el a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi
de duhuri rele; şi multor orbi le-a dăruit vedere.
22 Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui
Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit; că orbii văd din nou, şchiopii
umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi
şi săracilor li se predică evanghelia.
23 Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine.
24 Şi după ce mesagerii lui Ioan au plecat, a început să vor-
bească oamenilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?
O trestie scuturată de vânt?
25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi?
Iată, cei îmbrăcaţi splendid şi care trăiesc destrăbălat, sunt la
curţile împărăteşti.
26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar
mai mult decât un profet.
27 Acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit pe
mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea
înaintea ta.
28 Fiindcă vă spun: Între cei născuţi din femei, nu este profet
mai mare decât Ioan Baptist; dar cel mai mic în împărăţia lui
Dumnezeu, este mai mare decât el.
29 Şi toţi oamenii care l-au auzit şi vameşii au dat dreptate
lui Dumnezeu, fiind botezaţi cu botezul lui Ioan.
30 Dar fariseii şi învăţătorii legii au respins sfatul lui
Dumnezeu împotriva lor, nefiind botezaţi de el.
31 Iar Domnul a spus: Atunci cu ce voi asemăna oamenii din
această generaţie? Şi cu ce sunt ei asemenea?
32 Sunt asemenea unor copii, şezând în piaţă şi strigând unii
la alţii şi spunând: V-am cântat din fluier şi nu aţi dansat;
v-am cântat de jale şi nu aţi plâns.
33 Fiindcă Ioan Baptist a venit, nici mâncând pâine, nici
bând vin; şi spuneţi: Are drac.
34 Fiul omului a venit mâncând şi bând; şi spuneţi: Iată un
om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al
păcătoşilor.
35 Totuşi înţelepciunea este justificată de toţi copiii ei.
36 ¶ Iar unul dintre farisei l-a rugat să mănânce cu el. Şi a
intrat în casa fariseului şi a şezut să mănânce.
37 Şi iată, o femeie din cetate, care era o păcătoasă, când a
aflat că Isus a şezut la masă în casa fariseului, a adus un vas
de alabastru cu mir,
38 Şi a stat la picioarele lui, în spate, plângând şi a început să
îi spele picioarele cu lacrimi şi să le şteargă cu perii capului
ei şi îi săruta picioarele şi le ungea cu mir.
39 Şi când fariseul care îl invitase a văzut, îşi spunea în el în-
suşi, zicând: Acest om, dacă era profet, ar fi ştiut cine şi ce fel
de femeie este cea care îl atinge; fiindcă este o păcătoasă.
40 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: Simon, am să îţi spun ceva. Şi
el zice: Învăţătorule, spune.
41 Era un anumit creditor care avea doi datornici; unul îi era
582
dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
42 Şi când nu au avut nimic cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi.
Spune-mi dar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?
43 Simon a răspuns şi a zis: Presupun că acela căruia i-a ier-
tat mai mult. Iar el i-a spus: Drept ai judecat.
44 Şi s-a întors spre femeie şi i-a spus lui Simon: Vezi tu
această femeie? Am intrat în casa ta şi nu mi-ai dat apă pen-
tru picioare; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi le-a
şters cu perii capului ei.
45 Tu nu mi-ai dat sărutare; dar această femeie, de când am
intrat, nu a încetat să îmi sărute picioarele.
46 Capul nu mi l-ai uns cu untdelemn; dar această femeie
mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate;
fiindcă a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Iar ei i-a spus: Păcatele tale sunt iertate.
49 Şi cei ce şedeau cu el la masă au început să spună în ei în-
şişi: Cine este acesta care iartă chiar păcatele?
50 Iar el i-a spus femeii: Credinţa ta te-a salvat; mergi în
pace.
Capitolul 8
Ş i după aceea s-a întâmplat că el a mers prin fiecare cetate
şi sat, proclamând veştile bune şi anunţând evanghelia
împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece împreună cu el,
2 Şi anumite femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele
şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră
şapte draci,
3 Şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod şi Susana
şi multe altele, care îl serveau din bunurile lor.
4 ¶ Şi după ce mulţi oameni s-au adunat şi au venit la el din
fiecare cetate, a vorbit printr-o parabolă:
5 Un semănător a ieşit să semene sămânţa sa; şi pe când se-
măna el, o parte a căzut pe lângă drum; şi a fost călcată în
picioare şi păsările cerului au devorat-o.
6 Şi alta a căzut pe o stâncă; şi imediat după ce a răsărit s-a
uscat, pentru că îi lipsea umezeală.
7 Şi alta a căzut printre spini; şi spinii au crescut împreună
cu ea şi au înăbuşit-o.
8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a răsărit şi a făcut rod în-
sutit. Şi după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de
auzit, să audă.
9 Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce este această
parabolă?
10 Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele îm-
părăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole; ca văzând
să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.
11 Şi parabola este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui
Dumnezeu.
12 Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul
şi ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie
salvaţi.
13 Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, cu bucurie
primesc cuvântul; dar aceştia nu au rădăcină, care cred pen-
tru un timp şi în timpul ispitei se îndepărtează.
14 Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au
auzit, merg mai departe şi sunt înăbuşiţi sub griji şi bogăţii şi
plăceri ale acestei vieţi şi nu aduc rod la maturitate.
15 Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă cinstită
şi bună, auzind cuvântul, îl păzesc şi aduc rod cu răbdare.
16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un
vas, sau o pune sub pat; ci o pune pe un sfeşnic ca cei care
 Luca 9
intră să vadă lumina.
17 Fiindcă nimic nu este ascuns care să nu se scoată la iveală;
nici ceva ascuns, care nu va fi cunoscut şi va veni pe faţă.
18 De aceea luaţi seama cum auziţi; fiindcă oricui are, i se
va da; şi oricui nu are, de la el se va lua chiar şi ce i se pare
că are.
19 Atunci au venit spre el mama şi fraţii lui şi nu puteau să
ajungă la el din cauza mulţimii.
20 Şi i-a fost spus de cineva care a zis: Mama ta şi fraţii tăi
stau afară în picioare, dorind să te vadă.
21 Dar el a răspuns şi le-a zis: Mama mea şi fraţii mei sunt
aceştia care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc.
22 ¶ Şi s-a întâmplat într-o zi anumită, că el s-a îmbarcat într-o
corabie cu discipolii săi; şi le-a spus: Să trecem pe partea cealal-
tă a lacului. Şi au ridicat ancora .
23 Şi cum navigau ei, el a adormit; şi a coborât o furtună de
vânt pe lac; şi au fost umpluţi cu apă şi erau în pericol.
24 Şi au venit la el şi l-au trezit, spunând: Stăpâne, stăpâne,
pierim. Atunci s-a ridicat şi a mustrat vântul şi furia apei; şi
au încetat şi a fost linişte.
25 Şi le-a spus: Unde vă este credinţa? Şi înfricoşaţi, s-au
minunat, spunând unii către alţii: Ce fel de om este acesta?
Pentru că porunceşte chiar vânturilor şi apei şi ele ascultă
de el.
26 Şi au ajuns în ţinutul gadarenilor, care este faţă în faţă cu
Galileea.
27 Şi când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un anumit bărbat,
ieşit din cetate, care avea draci de mult timp şi nu purta îm-
brăcăminte, nici nu locuia în casă, ci în morminte.
28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat şi a căzut jos înaintea
lui şi cu o voce tare a spus: Ce am a face cu tine, Isuse, Fiul
Dumnezeului cel preaînalt? Te implor, nu mă chinui.
29 (Fiindcă poruncise duhului necurat să iasă din om.
Fiindcă deseori îl apucase; şi a fost ţinut legat cu lanţuri şi în
cătuşe; şi smulgea legăturile şi era dus de drac în pustie.)
30 Iar Isus l-a întrebat, spunând: Care îţi este numele? Iar el
a zis: Legiune; pentru că mulţi draci intraseră în el.
31 Şi îl implorau să nu le poruncească să plece în adânc.
32 Iar acolo, era o turmă mare de porci, păscând pe munte; şi
l-au implorat să le permită să intre în ei. Şi le-a permis.
33 Atunci dracii au ieşit din omul acela şi au intrat în porci; şi
turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în lac şi s-au înecat.
34 Când cei ce îi păşteau au văzut ce se făcuse, au fugit şi au
mers şi au povestit în cetate şi în ţinut.
35 Atunci au ieşit să vadă ce se făcuse; şi au venit la Isus şi au
găsit pe omul din care plecaseră dracii, şezând la picioarele
lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.
36 Iar cei ce văzuseră, le-au povestit în ce mod fusese vinde-
cat cel posedat de draci.
37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gadarenilor, de jur îm-
prejur, l-a implorat să plece de la ei; pentru că fuseseră apu-
caţi de o mare frică; şi el s-a îmbarcat în corabie şi s-a întors
înapoi.
38 Iar bărbatul din care dracii ieşiseră îl ruga să fie cu el; dar
Isus l-a trimis, spunând:
39 Întoarce-te la casa ta şi arată ce lucruri mari ţi-a făcut
Dumnezeu. Şi a plecat şi a vestit prin toată cetatea ce lucruri
mari a făcut Isus pentru el.
40 ¶ Şi s-a întâmplat că, după ce s-a întors Isus, oamenii l-au
primit; fiindcă toţi îl aşteptau.
41 Şi iată, a venit un bărbat numit Iair care era un conducă-
tor al sinagogii; şi a căzut la picioarele lui Isus şi îl implora
583
să intre în casa lui;
42 Pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani
şi ea era pe moarte. Dar pe când mergea el, oamenii îl
împresurau.
43 Şi o femeie, care avea o scurgere de sânge de doisprezece
ani, care cheltuise tot ce avea cu doctorii, neputând fi vinde-
cată de nici unul,
44 A venit din spate şi s-a atins de marginea hainei lui; şi
imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Şi Isus a spus: Cine s-a atins de mine? Şi, toţi negând,
Petru şi cei ce erau cu el au spus: Stăpâne, mulţimea te îm-
presoară şi te îmbulzeşte şi tu spui: Cine s-a atins de mine?
46 Dar Isus a spus: S-a atins cineva de mine; căci ştiu că a
ieşit putere din mine.
47 Iar femeia, când a văzut că nu este ascunsă, a venit tre-
murând şi prosternându-se înaintea lui i-a spus în faţa în-
tregului popor din ce cauză se atinsese de el şi cum fusese
vindecată imediat.
48 Iar el i-a spus: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a făcut
sănătoasă; mergi în pace.
49 Pe când vorbea el încă, vine unul din casa conducătorului
sinagogii, spunându-i: Fiica ta este moartă; nu mai deranja
pe Învăţătorul.
50 Dar când Isus a auzit, i-a răspuns, zicând: Nu te teme;
crede numai şi va fi făcută sănătoasă.
51 Iar când a ajuns în casă, nu a lăsat pe nici unul să intre,
decât pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi pe tatăl şi pe mama
fetei.
52 Şi toţi plângeau şi o jeleau; dar el a spus: Nu plângeţi; nu
este moartă, ci doarme.
53 Şi au râs în batjocură de el, ştiind că era moartă.
54 Dar el i-a scos pe toţi afară şi a apucat-o de mână şi a che-
mat-o, spunând: Fetiţo, ridică-te.
55 Şi duhul ei a venit din nou şi s-a sculat imediat; şi Isus a
poruncit să îi dea să mănânce.
56 Şi părinţii ei au fost înmărmuriţi; dar le-a poruncit să nu
spună nimănui ce s-a făcut.
Capitolul 9
A tunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli
ai săi şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi dracii şi să
vindece boli.
2 Şi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vin-
dece bolnavii.
3 Şi le-a spus: Nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiege,
nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveţi câte două
haine.
4 Şi în orice casă intraţi, acolo să rămâneţi şi de acolo să
plecaţi.
5 Şi oricine nu vă primeşte, când ieşiţi din acea cetate, scu-
turaţi chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie
împotriva lor.
6 Şi au plecat şi au trecut prin sate, predicând evanghelia şi
vindecând pretutindeni.
7 Şi Irod tetrarhul a auzit despre toate cele făcute prin el;
şi era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat
dintre morţi;
8 Iar unii, că Ilie s-a arătat; şi alţii, că unul dintre profeţii din
vechime a înviat.
9 Şi Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este
acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Şi dorea să îl
vadă.
 Luca 9
10 ¶ Şi apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră.
Şi i-a luat şi s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetăţii
numită, Betsaida.
11 Şi oamenii, când au ştiut aceasta, l-au urmat; şi i-a primit
şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu şi a vindecat pe
cei ce aveau nevoie de vindecare.
12 Şi când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doi-
sprezece au venit şi i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă
în satele şi ţinutul dimprejur şi să găzduiască şi să găsească
mâncare; pentru că suntem aici într-un loc pustiu.
13 Dar le-a spus: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu
avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai
dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot
acest popor.
14 Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbaţi. Iar el le-a
spus discipolilor săi: Faceţi-i să şadă jos în grupuri de câte
cincizeci.
15 Şi au făcut astfel şi i-au făcut pe toţi să şadă.
16 Atunci a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în
sus spre cer, le-a binecuvântat şi a frânt şi a dat discipolilor
să le aşeze înaintea mulţimii.
17 Şi au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece
coşuri din frânturile care le-au rămas.
18 ¶ Şi s-a întâmplat că pe când se ruga deoparte, discipolii
lui erau cu el; şi i-a întrebat, spunând: Cine spun mulţimile
că sunt eu?
19 Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie;
iar alţii, că un profet dintre cei din vechime a înviat.
20 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Iar Petru,
răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.
21 Şi interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui
aceasta,
22 Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie res-
pins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de scribi şi să fie ucis
şi a treia zi să fie înviat.
23 Şi le-a spus tuturor: Dacă cineva voieşte să vină după
mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea zilnic şi
să mă urmeze.
24 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar
oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.
25 Şi cum să îi mai fie de folos unui om dacă va câştiga în-
treaga lume, dar se pierde pe el însuşi sau este lepădat?
26 Fiindcă oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele,
de acela se va ruşina Fiul omului când va veni în gloria lui şi
a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Dar vă spun cu adevărat, sunt unii stând aici în picioare,
care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu.
28 ¶ Şi s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că
a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe un munte
să se roage.
29 Şi pe când se ruga el, înfăţişarea feţei lui s-a făcut alta, şi
îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.
30 Şi iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbaţi, care erau Moise
şi Ilie,
31 Care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre moartea lui,
pe care avea să o împlinească la Ierusalim.
32 Dar Petru şi cei împreună cu el erau îngreunaţi de somn;
şi când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi
care stăteau cu el.  i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.
33 Şi s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru
i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; şi
584
să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru
Moise şi unul pentru Ilie; neştiind ce spunea.
34 Pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi
s-au temut pe când intrau ei în nor.
35 Şi din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu
preaiubit; ascultaţi-l.
36 Şi după ce vocea a încetat Isus s-a aflat singur. Şi ei au
păstrat tăcerea şi nu au spus nimănui în zilele acelea nimic
din cele ce văzuseră.
37 ¶ Şi s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de
pe munte, mulţi oameni l-au întâmpinat.
38 Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, spunând:
Învăţătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este
singurul meu copil.
39 Şi iată, îl apucă un duh şi dintr-odată strigă; şi îl zgâlţâie
cu spume din nou şi zdrobindu-l, cu greu se duce de la el.
40 Şi am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au
putut.
41 Iar Isus, răspunzând, a zis: O generaţie fără credinţă şi
perversă, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu-l pe
fiul tău aici.
42 Şi pe când venea el, dracul l-a trântit jos şi l-a zgâlţâit. Şi
Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat
înapoi tatălui său.
43 ¶ Şi toţi au fost înmărmuriţi de măreţia lui Dumnezeu.
Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a
făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:
44 Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă
Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.
45 Dar nu înţelegeau spusa aceasta şi era ascunsă de ei, ca
nu cumva să o priceapă; şi s-au temut să îl întrebe despre
spusa aceea.
46 Iar între ei s-a ridicat o discuţie, care dintre ei ar fi mai
mare.
47 Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic
şi l-a pus lângă el,
48 Şi le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele
meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va primi pe mine,
primeşte pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi
toţi, acela va fi mare.
49 Şi Ioan a răspuns şi a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul
scoţând draci în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu îţi
urmează împreună cu noi.
50 Şi Isus i-a spus: Nu îl opriţi; fiindcă cel ce nu este împotri-
va noastră este pentru noi.
51 ¶ Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălţat,
că el cu hotărâre şi-a îndreptat faţa să meargă la Ierusalim,
52 Şi a trimis mesageri înaintea feţei sale; şi s-au dus şi au in-
trat într-un sat al samaritenilor, să facă pregătiri pentru el.
53 Şi nu l-au primit, pentru că faţa lui era îndreptată să mear-
gă la Ierusalim.
54 Şi când discipolii săi Iacov şi Ioan au văzut, au spus:
Doamne, voieşti să poruncim să se coboare foc din cer şi să
îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?
55 Iar el s-a întors şi i-a mustrat şi a spus: Nu ştiţi din ce fel
de duh sunteţi voi.
56 Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici vieţile oa-
menilor, ci pentru a le salva. Şi s-au dus într-un alt sat.
57 ¶ Şi s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva
58 Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au
cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să îşi culce capul.
 Luca 11
59 Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Dar el a spus: Doamne,
permite-mi întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu.
60 Iar Isus i-a spus: Lasă morţii să îşi îngroape morţii lor; iar
tu du-te şi predică împărăţia lui Dumnezeu.
61 Şi altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar
permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei
din casa mea.
62 Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug şi se uită îna-
poi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Capitolul 10
I ar după acestea Domnul a mai rânduit şi alţi şaptezeci şi
i-a trimis doi câte doi înaintea feţei lui în fiecare cetate şi
loc, oriunde el însuşi avea să vină.
2 De aceea le-a spus: Secerişul, într-adevăr, este mare, dar
lucrătorii puţini; imploraţi, de aceea pe Domnul secerişului
să scoată lucrători la secerişul lui.
3 Mergeţi; iată, eu vă trimit ca miei în mijlocul lupilor.
4 Nu purtaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nu
salutaţi pe nimeni pe drum.
5 Iar în orice casă intraţi, întâi spuneţi: Pace acestei case.
6 Şi dacă, într-adevăr, este acolo fiul păcii, pacea voastră va
odihni peste ea; dar dacă nu, ea se va întoarce la voi.
7 Iar în aceeaşi casă rămâneţi, mâncând şi bând ce vă dau ei;
fiindcă demn este lucrătorul de plata sa. Nu treceţi din casă
în casă.
8 Şi în oricare cetate intraţi şi vă primesc, mâncaţi ce vi se
va pune înainte;
9 Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi spuneţi-le: Împărăţia lui
Dumnezeu s-a apropiat de voi.
10 Dar în oricare cetate intraţi şi nu vă primesc, mergeţi pe
străzile acesteia şi spuneţi:
11 Chiar praful cetăţii voastre, care se lipeşte de noi, îl scu-
turăm împotriva voastră; totuşi să fiţi siguri de aceasta, că
împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.
12 Dar vă spun că va fi mai uşor de suportat în ziua aceea
pentru Sodoma decât pentru acea cetate.
13 Vai ţie, Corazine! Vai ţie, Betsaido! Pentru că, dacă în
Tir şi Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost
făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit şezând în pânză de sac
şi cenuşă.
14 Dar pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor de suportat la jude-
cată, decât pentru voi.
15 Şi tu, Capernaum, care eşti înălţat la cer, vei fi aruncat
jos în iad.
16 Cel ce vă aude, pe mine mă aude; şi cel ce vă dispreţuieşte,
pe mine mă dispreţuieşte; şi cel ce mă dispreţuieşte, dispre-
ţuieşte pe cel ce m-a trimis.
17 ¶ Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând:
Doamne, până şi dracii ne sunt supuşi prin numele tău.
18 Iar el le-a spus: Am privit pe Satan căzând ca fulger din
cer.
19 Iată, vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi
peste toată puterea duşmanului; şi nimic, în nici un fel, nu
vă va vătăma.
20 Totuşi nu vă bucuraţi în aceasta, că duhurile vă sunt su-
puse; ci, mai degrabă, bucuraţi-vă pentru că numele voastre
sunt scrise în cer.
21 În acea oră Isus s-a bucurat în duh şi a spus: Îţi mulţu-
mesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai
ascuns acestea de cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat
pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea ta.
585
22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu; şi nimeni nu ştie cine
este Fiul, decât Tatăl; şi cine este Tatăl, decât Fiul şi acela că-
ruia Fiul voieşte să îl reveleze.
23 Şi s-a întors spre discipoli şi a spus la o parte: Binecuvântaţi
sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi;
24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să
vadă cele ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă cele ce auziţi
şi nu au auzit.
25 ¶ Şi iată, un anumit învăţător al legii s-a sculat şi l-a ispitit,
spunând: Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţă eternă?
26 Şi i-a spus: Ce este scris în lege? Cum citeşti?
27 Şi răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată puterea
ta şi cu toată mintea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
28 Şi i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi.
29 Dar el, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: Şi cine este
aproapele meu?
30 Şi Isus, răspunzând, a zis: Un anumit om s-a coborât din
Ierusalim la Ierihon şi a căzut printre tâlhari, care l-au dez-
brăcat şi l-au rănit şi au plecat lăsându-l aproape mort.
31 Şi din întâmplare, cobora un anumit preot pe acea cale; şi
când l-a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte.
32 Şi în acelaşi fel şi un levit, când a fost la locul acela, a venit
şi l-a văzut şi a trecut înainte pe cealaltă parte.
33 Dar un anumit samaritean, călătorind, a venit unde era
el; şi când l-a văzut, i s-a făcut milă.
34 Şi a venit la el şi i-a legat rănile, turnând peste ele untde-
lemn şi vin şi l-a pus pe animalul lui şi l-a adus la un han şi
a avut grijă de el.
35 Şi a doua zi, când a plecat, a scos doi dinari şi i-a dat han-
giului şi i-a spus: Ai grijă de el; şi oricât vei mai cheltui, când
mă întorc, îţi voi înapoia.
36 Atunci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproape-
le celui căzut printre tâlhari?
37 Iar el a spus: Cel ce a arătat milă faţă de el. Atunci Isus i-a
spus: Du-te şi fă şi tu la fel.
38 ¶ Şi, s-a întâmplat, pe când mergeau ei, că el a intrat într-
un sat anume; şi o anume femeie numită Marta l-a primit
în casa ei.
39 Şi ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat şi ea la pi-
cioarele lui Isus şi asculta cuvântul lui.
40 Dar Marta era copleşită cu multă servire; şi, venind la el,
a spus: Doamne, nu îţi pasă că sora mea m-a lăsat să servesc
singură? Spune-i aşadar să mă ajute.
41 Dar Isus a răspuns şi i-a zis: Marta, Marta, eşti îngrijorată
şi tulburată pentru multe lucruri;
42 Dar un lucru este necesar; şi Maria a ales partea cea bună,
care nu i se va lua.
Capitolul 11
Ş i s-a întâmplat, pe când se ruga el într-un anumit loc,
după ce a încetat, unul dintre discipolii lui i-a spus:
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe
discipolii lui.
2 Şi le-a spus: Când vă rugaţi, spuneţi: Tatăl nostru care eşti
în cer, Sfinţit fie numele tău. Vie împărăţia ta. Facă-se voia
ta, precum în cer şi pe pământ.
3 Pâinea noastră de zi cu zi dă-ne-o nouă zilnic.
4 Şi ne iartă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm fiecăruia
îndatorat nouă. Şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău.
5 Şi le-a spus: Cine dintre voi, având un prieten, va merge
la el la miezul nopţii şi îi va spune: Prietene, împrumută-mi
 Luca 11
trei pâini,
6 Pentru că un prieten al meu a venit la mine din călătorie şi
nu am ce să pun înaintea lui?
7 Şi cel dinăuntru, răspunzând, va zice: Nu mă tulbura; uşa
deja este încuiată şi copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot
scula să îţi dau.
8 Vă spun: Chiar dacă nu se va ridica să îi dea, pentru că este
prietenul lui, totuşi, din cauza insistenţei lui supărătoare, se
va scula şi îi va da câte are nevoie.
9 Şi vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi
vi se va deschide.
10 Fiindcă oricine cere, primeşte; şi cel ce caută, găseşte; şi
celui ce bate, i se va deschide.
11 Dacă un fiu va cere pâine de la vreunul dintre voi care este
tată, îi va da o piatră? Sau, dacă cere un peşte, îi va da în loc
de peşte un şarpe?
12 Sau, de asemenea, dacă va cere un ou, îi va da un
scorpion?
13 Dacă voi aşadar, fiind răi, ştiţi cum să daţi daruri bune
copiilor voştri; cu cât mai mult Tatăl ceresc va da Duhul
Sfânt celor ce i-l cer.
14 ¶ Şi a scos un drac şi acesta era mut. Şi s-a întâmplat
că după ce dracul a ieşit, mutul a vorbit; şi oamenii s-au
minunat.
15 Dar unii dintre ei au spus: Prin Beelzebub, conducătorul
dracilor, scoate el dracii.
16 Iar alţii, ispitindu-l, căutau de la el un semn din cer.
17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: Fiecare împă-
răţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi casă îm-
potriva casei, cade.
18 Şi dacă, de asemenea, Satan este dezbinat împotriva lui
însuşi, cum va sta în picioare împărăţia lui? Pentru că spu-
neţi că eu prin Beelzebub scot draci.
19 Iar dacă eu prin Beelzebub scot draci, fiii voştri, prin cine
îi scot? Din această cauză, ei vor fi judecătorii voştri.
20 Dar dacă cu degetul lui Dumnezeu scot eu draci, fără în-
doială, împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte palatul, ave-
rile lui sunt în pace;
22 Dar când unul mai puternic decât el va veni peste el şi
îl învinge, îi ia toată armura în care s-a încrezut şi împarte
prăzile lui.
23 Cel ce nu este cu mine, este împotriva mea; şi cel ce nu
adună cu mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri
uscate, căutând odihnă; şi negăsind, spune: Mă voi întoarce
la casa mea de unde am ieşit.
25 Şi când vine, o găseşte măturată şi înfrumuseţată.
26 Atunci se duce şi îşi ia alte şapte duhuri mai stricate decât
el şi intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a acelui om
devine mai rea decât cea dintâi.
27 ¶ Şi s-a întâmplat că, pe când vorbea el acestea, o anumită
femeie din mulţime a ridicat vocea şi i-a spus: Binecuvântat
este pântecele care te-a purtat şi sânii la care ai supt.
28 Dar el a spus: Mai degrabă, binecuvântaţi sunt cei ce aud
cuvântul lui Dumnezeu şi îl ţin.
29 ¶ Iar pe când mulţimea se îngrămădea, a început să spu-
nă: Această generaţie este rea; ea caută un semn; dar nu i se
va da semn, decât semnul profetului Iona.
30 Fiindcă aşa cum Iona a fost un semn ninivenilor, tot aşa
va fi şi Fiul omului acestei generaţii.
31 Împărăteasa sudului se va ridica în judecată cu bărbaţii
586
acestei generaţii şi îi va condamna; pentru că a venit de la
marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi
iată aici, unul mai mare decât Solomon.
32 Bărbaţii din Ninive se vor scula în judecată cu această
generaţie şi o vor condamna; pentru că s-au pocăit la predi-
carea lui Iona; şi iată aici, unul mai mare decât Iona.
33 Şi nimeni după ce a aprins o candelă nu o pune într-un
loc ascuns, nici sub oboroc, ci pe un sfeşnic, ca cei ce intră
să vadă lumina.
34 Lumina trupului este ochiul; de aceea când ochiul tău
este aţintit clar, tot trupul tău de asemenea este plin de lu-
mină; dar când este stricat, trupul tău de asemenea este plin
de întuneric.
35 Ia seama atunci, lumina care este în tine să nu fie
întuneric.
36 De aceea dacă întreg trupul tău este plin de lumină, nea-
vând o parte întunecată, totul va fi plin de lumină, ca atunci
când lumina strălucitoare a unei candele îţi dă lumină.
37 ¶ Şi pe când vorbea, un anumit fariseu l-a implorat să
mănânce la el; şi a intrat şi a şezut la masă.
38 Şi când fariseul a văzut, s-a minunat că nu se îmbăiase
mai întâi, înainte de prânz.
39 Şi Domnul i-a spus: Acum, voi fariseilor, faceţi curat ex-
teriorul paharului şi al tăvii; dar interiorul vostru este plin
de jefuire şi stricăciune.
40 Proştilor, nu cel care a făcut exteriorul a făcut şi
interiorul?
41 Daţi mai bine milostenii din cele ce aveţi; şi iată, toate vă
sunt curate.
42 Dar vai vouă, fariseilor! Pentru că daţi zeciuială din men-
tă şi rută şi din toate felurile de ierburi şi neglijaţi judecata şi
dragostea de Dumnezeu; pe acestea ar fi trebuit să le faceţi şi
să nu lăsaţi pe celelalte nefăcute.
43 Vai vouă, fariseilor! Pentru că iubiţi scaunele din faţă în
sinagogi şi saluturile în pieţe.
44 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că sunteţi
ca mormintele care nu se vad şi oamenii care umblă pe dea-
supra lor nu îşi dau seama.
45 Atunci unul dintre învăţătorii legii a răspuns şi i-a zis:
Învăţătorule, vorbind astfel şi pe noi ne ocărăşti.
46 Iar el a spus: Vai şi vouă învăţători ai legii! Pentru că îm-
povăraţi pe oameni cu sarcini greu de purtat, iar voi nu atin-
geţi sarcinile cu nici unul dintre degetele voastre.
47 Vai vouă! Pentru că zidiţi mormintele profeţilor, iar taţii
voştri i-au ucis.
48 Cu adevărat, aduceţi mărturie că încuviinţaţi faptele ta-
ţilor voştri; pentru că ei într-adevăr i-au ucis, iar voi le zidiţi
mormintele.
49 Tot din această cauză înţelepciunea lui Dumnezeu a spus:
Le voi trimite profeţi şi apostoli şi pe unii dintre ei îi vor uci-
de şi îi vor persecuta;
50 Ca sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la înte-
meierea lumii, să fie cerut de la această generaţie;
51 De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a
pierit între altar şi templu; adevărat vă spun: Va fi cerut de la
această generaţie.
52 Vai vouă, învăţători ai legii! Pentru că aţi luat cheia cu-
noaşterii; voi înşivă nu aţi intrat şi pe cei ce intrau i-aţi
împiedicat.
53 Şi pe când el le spunea acestea, scribii şi fariseii au înce-
put să îl constrângă vehement şi să îl provoace să vorbească
despre multe lucruri,
 Luca 12
54 Întinzându-i o cursă şi căutând să prindă ceva din gura
lui, ca să îl acuze.
Capitolul 12
Î ntre timp, pe când era strânsă o mulţime nenumărată
de oameni, încât se călcau unii pe alţii în picioare, a în-
ceput să spună întâi discipolilor săi: Păziţi-vă de dospeala
fariseilor, care este făţărnicia.
2 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi revelat; nici
ascuns care nu va fi cunoscut.
3 De aceea orice aţi spus în întuneric va fi auzit în lumi-
nă; şi ce aţi vorbit la ureche în cămăruţe, va fi proclamat pe
acoperişuri.
4 Şi vă spun, prietenii mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul
şi după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.
5 Ci vă voi avertiza dinainte de cine să vă temeţi: Temeţi-vă
de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da,
vă spun: Temeţi-vă de el.
6 Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani şi nici una dintre ele nu
este uitată înaintea lui Dumnezeu?
7 Dar până şi perii din capul vostru, toţi sunt număraţi.
De aceea nu vă temeţi, sunteţi mai de valoare decât multe
vrăbii.
8 Şi vă spun: Oricine mă va mărturisi înaintea oameni-
lor, şi Fiul omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu;
9 Dar cel ce mă neagă înaintea oamenilor, va fi negat şi el
înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului omului, îi
va fi iertat; dar aceluia ce blasfemiază împotriva Duhului
Sfânt, nu îi va fi iertat.
11 Iar când vă vor duce la sinagogi şi la magistraţi şi la au-
torităţi, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce
veţi spune;
12 Fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa în acea oră ce ar trebui
să spuneţi.
13 ¶ Iar unul din mulţime i-a spus: Învăţătorule, spune fra-
telui meu să împartă cu mine moştenirea.
14 Iar el i-a spus: Omule, cine m-a pus judecător sau împăr-
ţitor peste voi?
15 Şi le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de lăcomie, pentru că
viaţa omului nu stă în abundenţa bunurilor lui.
16 Şi le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui anumit om
bogat a rodit mult;
17 Şi se gândea în el însuşi, spunând: Ce voi face, pentru că
nu mai am loc unde să îmi adun roadele?
18 Şi a spus: Aceasta voi face: voi dărâma grânarele mele şi
le voi zidi mai mari; şi acolo voi aduna toate roadele mele şi
bunurile mele.
19 Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri strân-
se pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-
te.
20 Dar Dumnezeu i-a spus: Prostule, în această noapte vor
cere sufletul tău de la tine; şi cele pe care le-ai pregătit, ale
cui vor fi?
21 Aşa este cel ce strânge tezaure pentru el şi nu este bogat
spre Dumnezeu.
22 ¶ Şi le-a spus discipolilor săi: De aceea vă spun: Nu vă
îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru
trup, ce veţi îmbrăca.
23 Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult
decât îmbrăcămintea.
587
24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi; pentru că nici nu seamă-
nă, nici nu seceră; aceştia nu au nici depozit, nici grânar;
şi Dumnezeu le dă mâncare; cu cât mai valoroşi sunteţi voi
decât păsările?
25 Şi care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga la statura
lui un cot?
26 Aşadar dacă nu sunteţi în stare a face ce este cel mai pu-
ţin, de ce vă îngrijoraţi despre restul?
27 Uitaţi-vă cu atenţie la crini cum cresc; nu ostenesc, nu
torc; totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată gloria lui, nu a
fost înveşmântat ca unul dintre aceştia.
28 Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba din câmp, care
astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult
vă va îmbrăca pe voi, puţin credincioşilor.
29 Şi nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nici nu vă
frământaţi mintea.
30 Fiindcă toate acestea le caută naţiunile lumii; dar Tatăl
vostru ştie că aveţi nevoie de acestea.
31 Mai degrabă, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu; şi toate
acestea vi se vor adăuga.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că este buna plăcere a
Tatălui vostru să vă dea împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenii; faceţi-vă pungi care nu
se învechesc, un tezaur în ceruri care nu seacă, unde hoţul
nu se apropie, nici molia nu distruge.
34 Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima
voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins şi luminile aprinse;
36 Şi voi înşivă asemănători oamenilor care aşteaptă pe
domnul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca atunci când
vine şi bate, să îi deschidă imediat.
37 Binecuvântaţi sunt acei robi, pe care domnul, când vine,
îi va găsi veghind; adevărat vă spun, că se va încinge şi îi va
pune să şadă la masă şi se va apropia şi îi va servi.
38 Şi dacă vine în a doua gardă, sau vine în a treia gardă şi îi
găseşte aşa, binecuvântaţi sunt acei robi.
39 Dar să ştiţi aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce
oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi lăsat să îi fie spartă
casa.
40 De aceea şi voi fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine
într-o oră la care nu vă gândiţi.
41 ¶ Atunci Petru i-a spus: Doamne, nouă ne spui această
parabolă, sau de asemenea tuturor?
42 Iar Domnul a spus: Cine aşadar, este administratorul cre-
dincios şi priceput, pe care domnul său îl va pune peste gos-
podăria sa, să dea partea de mâncare la timpul cuvenit?
43 Binecuvântat este acel rob, pe care domnul lui, când vine,
îl va găsi făcând astfel.
44 Adevărat vă spun, că îl va pune peste tot ce are el.
45 Dar dacă acel rob spune în inima lui: Domnul meu întâr-
zie a veni; şi începe să bată pe servitori şi pe servitoare şi să
mănânce şi să bea şi să se îmbete,
46 Domnul acelui rob va veni într-o zi în care nu este aştep-
tat şi într-o oră pe care robul nu o cunoaşte şi îl va tăia în
două, şi îi va da partea lui împreună cu necredincioşii.
47 Iar acel rob, care a ştiut voia domnului său şi nu s-a pregă-
tit, nici nu a făcut conform cu voia lui, va fi biciuit cu multe
lovituri.
48 Dar cel ce nu a ştiut şi a făcut lucruri demne de lovituri,
va fi biciuit cu puţine lovituri. Şi oricăruia îi este dat mult, i
se va cere mult; şi cui oamenii i-au încredinţat mult, îi vor
cere mai mult.
 Luca 14
49 Am venit să trimit foc pe pământ; şi ce voiesc, dacă este
aprins deja?
50 Dar am un botez cu care să fiu botezat; şi cât sunt de con-
strâns până să fie împlinit!
51 Presupuneţi că am venit să dau pace pe pământ? Eu vă
spun: Nu; ci mai degrabă dezbinare;
52 Fiindcă, de acum înainte vor fi cinci într-o casă dezbina-
tă, trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tată-
lui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra
împotriva norei ei şi nora împotriva soacrei ei.
54 ¶ Şi a mai spus oamenilor: Când vedeţi un nor ridicându-
se de la apus, imediat spuneţi: Vine ploaia; şi aşa este.
55 Şi când suflă vântul de la sud, spuneţi: Va fi arşiţă; şi se
întâmplă.
56 Făţarnicilor, puteţi discerne faţa cerului şi a pământului;
dar cum de nu discerneţi acest timp?
57 Şi de ce nu judecaţi chiar de la voi înşivă ce este drept?
58 Dar când te duci cu potrivnicul tău la magistrat, pe drum,
dă-ţi silinţa să fii eliberat de el; ca nu cumva să te târască la
judecător şi judecătorul să te predea executorului şi executo-
rul să te arunce în închisoare.
59 Îţi spun că nu vei ieşi nicidecum de acolo, până nu vei
plăti până şi ultimul bănuţ.
Capitolul 13
Ş
lor.
i erau prezenţi în acel timp unii care i-au spus despre ga-
lileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu sacrificiile
2 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Gândiţi că aceşti galileeni au
fost păcătoşi mai mult decât toţi galileenii, pentru că au su-
ferit astfel de lucruri?
3 Vă spun: Nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam
şi i-a ucis, gândiţi că ei au fost păcătoşi mai mult decât toţi
oamenii care locuiau în Ierusalim?
5 Vă spun: Nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
6 ¶ A spus şi această parabolă: Cineva avea un smochin plan-
tat în via lui; şi a venit căutând rod în el şi nu a găsit.
7 Atunci i-a spus grădinarului: Iată, de trei ani vin căutând
rod în acest smochin şi nu găsesc; taie-l; de ce să ocupe pă-
mântul degeaba?
8 Iar el, răspunzând, i-a zis: Domnule, lasă-l şi acest an, până
voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi;
9 Şi dacă va face rod, bine; şi dacă nu, după aceea îl vei tăia.
10 ¶ Şi îi învăţa în una din sinagogi în sabat.
11 Şi iată, era o femeie care avea un duh de neputinţă de
optsprezece ani; şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se
ridice.
12 Şi Isus, văzând-o, a chemat-o la el şi i-a spus: Femeie, eşti
dezlegată de neputinţa ta.
13 Şi a pus mâinile peste ea; şi imediat a fost îndreptată şi
glorifica pe Dumnezeu.
14 Şi conducătorul sinagogii a răspuns cu indignare, pentru
că Isus vindecase în sabat şi a spus oamenilor: Sunt şase zile
în care ar trebui să se lucreze; de aceea în acestea veniţi şi fiţi
vindecaţi şi nu în ziua sabatului.
15 Atunci Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicule, nu îşi
dezleagă fiecare din voi în sabat boul sau măgarul de la iesle
şi îl duce la adăpat?
16 Şi nu ar fi trebuit această femeie, fiind o fiică a lui Avraam,
pe care Satan a legat-o, iată, de optsprezece ani, să fie
588
dezlegată de această legătură în ziua sabatului?
17 Şi după ce a spus acestea, toţi potrivnicii lui au fost ruşi-
naţi; şi toţi oamenii se bucurau de toate lucrurile glorioase
care se făceau prin el.
18 ¶ Atunci el a spus: Cu ce se aseamănă împărăţia lui
Dumnezeu? Şi cu ce o voi asemăna?
19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care un om l-a
luat şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s-a făcut un
copac mare; şi păsările cerului au cuibărit în ramurile lui.
20 Şi a spus din nou: Cu ce voi asemăna împărăţia lui
Dumnezeu?
21 Se aseamănă cu dospeala pe care o femeie, luând-o,
a amestecat-o în trei măsuri de făină, până când a dospit
totul.
22 Şi trecea prin cetăţi şi sate, învăţând şi călătorind spre
Ierusalim.
23 ¶ Atunci cineva i-a spus: Doamne, sunt puţini cei salvaţi?
Şi le-a zis:
24 Străduiţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă; pentru că,
vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor fi în stare.
25 Când stăpânul casei se va ridica şi va închide uşa şi veţi
începe să staţi în picioare afară şi să bateţi la uşă, spunând:
Doamne, Doamne, deschide-ne; şi, răspunzând, vă va zice:
Nu vă cunosc şi nici de unde sunteţi;
26 Atunci veţi începe să spuneţi: Am mâncat şi am băut în
prezenţa ta şi ne-ai învăţat pe străzile noastre.
27 Iar el va zice: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depăr-
taţi-vă de la mine, toţi lucrătorii nelegiuirii.
28 Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea
pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împă-
răţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
29 Şi vor veni de la răsărit şi apus şi de la nord şi sud şi vor
şedea în împărăţia lui Dumnezeu.
30 Şi iată, sunt cei de pe urmă care vor fi cei dintâi; şi sunt cei
dintâi care vor fi cei de pe urmă.
31 ¶ În acea zi au venit unii dintre farisei, spunându-i: Ieşi şi
pleacă de aici; pentru că Irod doreşte să te ucidă.
32 Iar el le-a spus: Mergeţi şi spuneţi acelei vulpi: Iată, eu
scot draci şi fac vindecări astăzi şi mâine şi a treia zi voi fi
făcut desăvârşit.
33 Totuşi, eu trebuie să umblu astăzi şi mâine şi poimâi-
ne; pentru că nu este posibil ca un profet să piară afară din
Ierusalim.
34 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi arunci cu pie-
tre în cei trimişi la tine; cât de des am voit să strâng pe copiii
tăi, aşa cum îşi strânge o găină puii sub aripi şi aţi refuzat!
35 Iată, casa vă este lăsată pustie; şi într-adevăr vă spun:
Nu mă veţi mai vedea, până vine timpul când veţi spune:
Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.
Capitolul 14
Ş i s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al
fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.
2 Şi iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu
hidropizie.
3 Şi Isus, răspunzând, le-a spus învăţătorilor legii şi farisei-
lor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?
4 Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat şi l-a vindecat şi l-a lăsat să
plece;
5 Şi le-a răspuns, zicând: Care dintre voi va avea un măgar
sau un bou căzut într-o groapă şi nu îl va scoate imediat, în
ziua sabatului?
 Luca 15
6 Şi din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.
7 ¶ Şi le-a spus o parabolă celor ce au fost invitaţi, când a ob-
servat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:
8 Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul
de onoare; ca nu cumva, unul mai onorabil decât tine să fie
invitat de el;
9 Şi cel ce te-a invitat pe tine şi pe el, venind, îţi spune: Dă
acestuia locul; şi atunci începi cu ruşine să iei ultimul loc.
10 Ci, când eşti invitat, du-te şi aşează-te pe ultimul loc; ca,
pe când vine cel ce te-a invitat, să îţi spună: Prietene, urcă-te
mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă
cu tine.
11 Pentru că oricine se înalţă pe el însuşi, va fi umilit; şi cel
ce se umileşte, va fi înălţat.
12 Atunci a spus şi celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau
o cină, nu chema prietenii tăi, nici fraţii tăi, nici rudele tale,
nici vecini bogaţi; ca nu cumva şi ei să te cheme în schimb şi
să îţi fie făcută o răsplată.
13 Ci, când faci un ospăţ, cheamă săracii, schilozii, şchiopii,
orbii;
14 Şi vei fi binecuvântat; pentru că ei nu te pot răsplăti, fiind-
că tu vei fi răsplătit la învierea drepţilor.
15 ¶ Şi când unul dintre cei ce şedeau la masă cu el a auzit
acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel care va mânca pâine
în împărăţia lui Dumnezeu.
16 Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare şi a
invitat pe mulţi;
17 Şi a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitaţi:
Veniţi; pentru că toate sunt de acum pregătite.
18 Dar toţi, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus:
Am cumpărat o bucată de pământ şi trebuie să mă duc şi să
o văd; te rog să mă scuzi.
19 Şi altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg
să îi încerc; te rog să mă scuzi.
20 Şi altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie şi de aceea nu
pot veni.
21 Şi acel rob a venit şi a arătat domnului său acestea. Atunci
stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repe-
de în pieţele şi străzile cetăţii şi adu aici săracii şi schilozii şi
şchiopii şi orbii.
22 Şi robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit şi mai
este loc.
23 Şi domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari şi la
garduri şi constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.
24 Fiindcă vă spun: Că nici unul dintre acei bărbaţi care au
fost invitaţi, nu va gusta din cina mea.
25 ¶ Şi mergeau mulţimi mari cu el; şi, întorcându-se, le-a
spus:
26 Dacă vine cineva la mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe
mamă şi pe soţie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, da, şi pro-
pria sa viaţă de asemenea, nu poate fi discipolul meu.
27 Şi oricine nu îşi poartă crucea şi nu vine după mine, nu
poate fi discipolul meu.
28 Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se
aşează mai întâi şi socoteşte costul, dacă are cu ce să îl
termine?
29 Ca nu cumva, punând el temelia şi nefiind în stare să ter-
mine, toţi cei ce îl văd, să înceapă să îşi bată joc de el,
30 Spunând: Acest om a început să zidească şi nu a fost în
stare să termine.
31 Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui
împărat, nu se aşează mai întâi şi se consultă dacă este în
589
stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui
cu douăzeci de mii?
32 Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimiţând
o solie, cere condiţii de pace.
33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la tot ce are, nu
poate fi discipolul meu.
34 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va
fi dreasă;
35 Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci
oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.
Capitolul 15
A tunci toţi vameşii şi păcătoşii s-au apropiat de el să
îl audă.
2 Şi fariseii şi scribii cârteau, spunând: Acesta primeşte pe
păcătoşi şi mănâncă cu ei.
3 Şi le-a zis această parabolă, spunând:
4 Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una
dintre ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă în pustie şi
merge după cea care este pierdută până o găseşte?
5 Şi după ce a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se.
6 Şi când vine acasă, cheamă la un loc prietenii şi vecinii,
spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine; pentru că am găsit oaia
mea pierdută.
7 Vă spun că tot aşa va fi bucurie în cer pentru un singur
păcătos care se pocăieşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi
nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.
8 Sau, care femeie, având zece arginţi, dacă pierde un argint,
nu aprinde o candelă şi mătură casa şi caută cu grijă până
când îl găseşte?
9 Şi după ce îl găseşte, cheamă la un loc prietenele şi vecinele,
spunând: Bucuraţi-vă cu mine; pentru că am găsit argintul
pe care l-am pierdut.
10 La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui
Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.
11 ¶ Şi a spus: Un anumit om avea doi fii;
12 Şi cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea
de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărţit avutul său.
13 Şi nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul şi
a călătorit într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea,
trăind destrăbălat.
14 Şi după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea
ţară; şi el a început să ducă lipsă.
15 Şi s-a dus şi s-a alipit de un cetăţean al acelei ţări; iar acela
l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16 Şi ar fi dorit să îşi umple pântecele cu roşcovele pe care le
mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17 Şi când şi-a venit în fire, a spus: Câţi angajaţi ai tatălui
meu au pâine din abundenţă iar eu pier de foame!
18 Mă voi scula şi voi merge la tatăl meu şi îi voi spune: Tată,
am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta,
19 Şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe
unul dintre angajaţii tăi.
20 Şi s-a sculat şi a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă
foarte departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă şi a aler-
gat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat.
21 Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi în-
aintea ta şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.
22 Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceţi cea mai bună robă
şi îmbrăcaţi-l; şi puneţi un inel pe mâna lui şi sandale în
picioare;
23 Şi aduceţi aici viţelul îngrăşat şi tăiaţi-l; şi să mâncăm şi
 Luca 17
să ne veselim;
24 Pentru că acest fiu al meu era mort şi este iarăşi viu; şi a
fost pierdut şi este găsit. Şi au început să se veselească.
25 Dar fiul lui mai mare era în câmp; şi pe când venea şi se
apropia de casă, a auzit muzică şi dansuri.
26 Şi a chemat pe unul dintre servitori şi a întrebat ce în-
seamnă acestea.
27 Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat viţelul
îngrăşat pentru că l-a primit sănătos şi bine.
28 Dar el s-a mâniat şi a refuzat să intre; de aceea tatăl său,
ieşind, îl ruga să intre.
29 Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de aceşti mulţi
ani te servesc, nici nu ţi-am încălcat porunca niciodată; şi
totuşi, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu
prietenii mei;
30 Dar când a sosit acest fiu al tău, care ţi-a devorat bunurile
cu prostituatele, ai tăiat pentru el viţelul îngrăşat.
31 Iar el i-a spus: Fiule, tu eşti întotdeauna cu mine şi tot ce
am este al tău.
32 Dar se cuvenea să ne veselim şi să ne bucurăm; pentru că
acest frate al tău era mort şi trăieşte din nou; şi era pierdut
şi a fost găsit.
Capitolul 16
Ş i le-a spus şi discipolilor săi: Era un anumit om bogat,
care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înain-
tea lui că i-a risipit averea.
2 Şi l-a chemat şi i-a spus: Cum de aud aceasta despre tine?
Dă socoteală de administrarea ta, fiindcă nu mai poţi fi
administrator.
3 Atunci administratorul a spus în el însuşi: Ce să fac? Pentru
că domnul meu ia administraţia de la mine; nu sunt în stare
să sap; să cerşesc îmi este ruşine.
4 Am hotărât ce să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din
administraţie, să mă primească în casele lor.
5 Şi a chemat pe fiecare dintre datornicii domnului său şi a
spus primului: Cât datorezi domnului meu?
6 Iar el a spus: O sută de baţi de untdelemn. Iar el i-a spus: Ia
înscrisul tău şi şezi degrabă şi scrie cincizeci.
7 Apoi a spus altuia: Dar tu, cât datorezi? Iar el a spus: O
sută de cori de grâu. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău şi scrie
optzeci.
8 Şi domnul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru
că lucrase cu înţelepciune; pentru că în generaţia lor copiii
acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9 Şi eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreptăţii;
pentru ca, atunci când eşuaţi, ei să vă primească în locuinţe
veşnice.
10 Cel ce este credincios în puţin, este credincios şi în mult;
şi cel ce este nedrept în puţin, este nedrept şi în mult.
11 De aceea dacă nu aţi fost credincioşi în nedreapta mamo-
nă, cine va încredinţa adevăratele bogăţii încrederii voastre?
12 Şi dacă nu aţi fost credincioşi în ceea ce este al altuia, cine
vă va da ceea ce este al vostru?
13 Nici un servitor nu poate servi doi stăpâni; fiindcă, ori pe
unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi; ori la unul va ţine şi pe
celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi lui
mamona.
14 Şi fariseii de asemenea, fiind lacomi, au auzit toate acestea
şi l-au luat în derâdere.
15 Dar el le-a spus: Voi sunteţi cei care vă justificaţi pe voi în-
şivă înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile;
590
pentru că ce este înălţat între oameni este urâciune înaintea
lui Dumnezeu.
16 Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci, împără-
ţia lui Dumnezeu se predică şi fiecare se înghesuie să intre
în ea.
17 Dar este mai uşor pentru cer şi pământ să treacă, decât să
cadă o frântură de literă a legii.
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta,
comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea care este di-
vorţată de soţ, comite adulter.
19 ¶ Şi era un anumit om bogat, care era îmbrăcat în purpu-
ră şi in subţire şi se veselea somptuos în fiecare zi;
20 Şi era un anumit cerşetor, numit Lazăr, care era pus la
poarta lui, plin de răni,
21 Şi dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa
bogatului; mai mult şi câinii veneau şi îi lingeau rănile.
22 Şi s-a întâmplat că cerşetorul a murit şi a fost dus de în-
geri în sânul lui Avraam; şi bogatul a murit de asemenea şi
a fost îngropat;
23 Şi în iad îşi ridică ochii, fiind în chinuri; şi vede pe Avraam
de departe şi pe Lazăr în sânul lui.
24 Şi a strigat şi a spus: Tată Avraame, ai milă de mine şi
trimite pe Lazăr ca să îşi înmoaie vârful degetului în apă şi
să îmi răcorească limba; pentru că sunt chinuit în această
flacără.
25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, aminteşte-ţi că tu în timpul
vieţii tale, ai primit lucrurile tale bune şi tot aşa, Lazăr pe
cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26 Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este stabilită o
prăpastie mare; aşa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu
pot; nici cei de acolo să treacă la noi.
27 Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiţi la casa
tatălui meu;
28 Fiindcă am cinci fraţi; ca el să le adeverească, pentru ca
nu cumva să vină şi ei în acest loc de chin.
29 Avraam îi spune: Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de
ei.
30 Dar el a spus: Nu, tată Avraame; ci, dacă cineva dintre
morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31 Iar el i-a spus: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu
vor fi convinşi nici chiar dacă ar învia cineva dintre morţi.
Capitolul 17
A tunci le-a spus discipolilor: Este imposibil să nu vină
poticnirile; dar vai aceluia prin care vin!
2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega în jurul gâtului o
piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să poticneas-
că pe unul dintre aceşti micuţi.
3 Luaţi seama la voi înşivă şi dacă fratele tău păcătuieşte îm-
potriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l.
4 Şi dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori într-o zi şi de
şapte ori într-o zi se întoarce la tine, spunând: Mă pocăiesc;
iartă-l.
5 Şi apostolii au spus Domnului: Măreşte-ne credinţă.
6 Iar Domnul a spus: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte
de muştar, aţi spune acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi
sădeşte-te în mare; şi ar asculta de voi.
7 Dar care dintre voi, având un rob arând sau păstorind vi-
tele, îi va spune îndată după ce vine din câmp: Mergi şi şezi
la masă?
8 Şi nu îi va spune mai degrabă: Pregăteşte-mi ceva să mă-
nânc şi încinge-te şi serveşte-mi, până voi mânca şi voi bea;
 Luca 18
şi după acestea, vei mânca şi vei bea tu?
9 Îi mulţumeşte acelui rob, pentru că a făcut ce îi fusese po-
runcit? Consider că nu.
10 Tot aşa şi voi, când veţi fi făcut toate cele poruncite vouă,
să spuneţi: Suntem robi nefolositori, am făcut ce era datoria
noastră să facem.
11 ¶ Şi s-a întâmplat, pe când mergea el la Ierusalim, că a
trecut prin mijlocul Samariei şi Galileei.
12 Şi când a intrat într-un sat anumit, l-au întâlnit zece băr-
baţi leproşi, care stăteau departe în picioare;
13 Şi ei şi-au ridicat vocea, spunând: Isuse, Stăpâne, ai milă
de noi.
14 Şi când i-a văzut, le-a spus: Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor.
Şi s-a întâmplat că, în mersul lor, au fost curăţiţi.
15 Şi unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors
şi cu voce tare glorifica pe Dumnezeu.
16 Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui, dându-i mul-
ţumiri; şi el era samaritean.
17 Iar Isus, răspunzând, a zis: Nu au fost zece curăţiţi? Dar
unde sunt cei nouă?
18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să dea glorie lui
Dumnezeu decât acest străin?
19 Şi i-a spus: Scoală-te, du-te; credinţa ta te-a făcut
sănătos.
20 ¶ Şi fiind întrebat de farisei, când are să vină împărăţia lui
Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu
vine la vedere;
21 Nici nu vor spune: Iat-o aici! Sau: Iat-o acolo! Căci, iată,
împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22 Şi le-a spus discipolilor: Vor veni zilele când veţi dori să
vedeţi una dintre zilele Fiului omului şi nu veţi vedea.
23 Şi vă vor spune: Iată aici; sau: Iată acolo. Nu vă duceţi, nici
nu îi urmaţi.
24 Deoarece ca fulgerul, care fulgerând dintr-o parte de sub
cer, străluceşte până în cealaltă parte de sub cer; aşa va fi şi
Fiul omului în ziua lui.
25 Dar mai întâi el trebuie să sufere multe şi să fie respins de
această generaţie.
26 Şi cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului
omului.
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când
Noe a intrat în arcă şi potopul a venit şi i-a nimicit pe toţi.
28 Şi la fel cum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpă-
rau, vindeau, plantau, zideau;
29 Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi
pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi.
30 Chiar aşa va fi în ziua când Fiul omului se revelează.
31 În acea zi, cel ce va fi pe acoperişul casei şi bunurile lui în
casă, să nu se coboare să le ia; şi cel ce este pe câmp, la fel, să
nu se întoarcă.
32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot.
33 Oricine va căuta să îşi salveze viaţa, o va pierde; şi oricine
îşi va pierde viaţa, o va păstra.
34 Vă spun: În acea noapte, vor fi doi într-un pat; unul va fi
luat şi celălalt va fi lăsat.
35 Două vor măcina împreună; una va fi luată şi cealaltă va
fi lăsată.
36 Doi vor fi la câmp; unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.
37 Iar ei au răspuns şi i-au zis: Unde Doamne? Iar el le-a
spus: Oriunde este trupul, acolo se vor aduna vulturii.
591
Capitolul 18
Ş i le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna
şi să nu se descurajeze,
2 Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea
de Dumnezeu şi pe om nu îl respecta;
3 Şi era o văduvă în acea cetate; şi a venit la el, spunând: Fă-
mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
4 Şi a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el
însuşi: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu
îl respect,
5 Totuşi, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac
dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6 Şi Domnul a spus: Auziţi ce spune judecătorul nedrept.
7 Şi nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor lui, care strigă zi
şi noapte către el, deşi rabdă îndelung în ce îi priveşte?
8 Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea,
când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?
9 ¶ Şi a spus şi această parabolă unora care se încredeau în ei
înşişi că erau drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi;
10 Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu
şi celălalt vameş.
11 Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi:
Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.
12 Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială
din tot ce obţin.
13 Şi vameşul stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice
nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule,
fii milostiv cu mine, un păcătos.
14 Vă spun, mai degrabă s-a coborât acest om acasă decla-
rat drept decât celălalt; pentru că fiecare înălţându-se pe
el însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe el însuşi, va fi
înălţat.
15 ¶ Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când dis-
cipolii au văzut, i-au mustrat.
16 Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la
mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui
Dumnezeu.
17 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui
Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
18 ¶ Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule
Învăţător, ce să fac să moştenesc viaţă eternă?
19 Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este
bun decât unul, adică, Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu
aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.
21 Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
22 Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un
lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în
cer; şi vino, urmează-mă.
23 Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fi-
indcă era foarte bogat.
24 Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus:
Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
bogăţii!
25 Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin ure-
chea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia
lui Dumnezeu.
26 Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27 Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la
Dumnezeu.
28 Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am
 Luca 19
urmat.
29 Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a
lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru
împărăţia lui Dumnezeu,
30 Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp şi în
lumea care vine, viaţă veşnică.
31 ¶ Atunci a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: Iată, ne ur-
căm la Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul
omului, vor fi împlinite.
32 Fiindcă va fi dat neamurilor şi va fi batjocorit şi va fi ocă-
rât şi scuipat;
33 Şi îl vor biciui şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.
34 Dar ei nu au înţeles nimic din acestea; şi această spusă a
fost ascunsă de ei şi nu au cunoscut cele spuse.
35 ¶ Şi s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că
un anumit orb şedea lângă drum, cerşind;
36 Şi, auzind mulţimea trecând, a întrebat ce este aceasta.
37 Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38 Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de
mine!
39 Şi cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el
striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40 Iar Isus, stând în picioare, i-a poruncit să fie adus la el; şi
după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41 Spunând: Ce voieşti să îţi fac? Iar el a spus: Doamne, să
primesc vedere.
42 Şi Isus i-a spus: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a
salvat.
43 Şi îndată a primit vedere şi l-a urmat, glorificând pe
Dumnezeu; şi toţi oamenii, când au văzut, au dat laudă lui
Dumnezeu.
Capitolul 19
Ş i Isus a intrat şi a traversat Ierihonul.
2 Şi iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele
vameşilor, şi el era bogat.
3 Şi căuta să vadă pe Isus, cine era; şi nu putea din cauza
mulţimii, pentru că era mic de statură.
4 Dar a alergat înainte şi s-a căţărat într-un sicomor să îl
vadă; pentru că pe acolo urma să treacă.
5 Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus şi l-a văzut
şi i-a spus: Zachee, grăbeşte-te şi coboară; fiindcă astăzi eu
trebuie să rămân în casa ta.
6 Şi el, grăbindu-se, a coborât şi l-a primit bucuros.
7 Şi când au văzut, toţi cârteau, spunând: A intrat să fie oas-
pete la un bărbat păcătos.
8 Dar Zacheu a stat în picioare şi i-a spus Domnului: Iată,
Doamne, jumătatea averii mele o dau săracilor; şi dacă
am luat ceva de la cineva printr-o acuzaţie falsă, dau în-
apoi împătrit.
9 Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare acestei case, întrucât
şi el este fiul lui Avraam.
10 Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era
pierdut.
11 ¶ Şi pe când auzeau ei acestea, a adăugat şi a spus o para-
bolă, pentru că el era aproape de Ierusalim şi ei credeau că
împărăţia lui Dumnezeu se va arăta imediat.
12 De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o ţară în-
depărtată ca să îşi primească o împărăţie şi să se întoarcă.
13 Şi a chemat pe cei zece robi ai săi şi le-a dat zece mine şi
le-a spus: Ocupaţi-vă de acestea până vin.
14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis o solie după el,
592
spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.
15 Şi s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit îm-
părăţia, că atunci a poruncit să fie chemaţi la el aceşti robi,
cărora le dăduse arginţii, ca să ştie cât câştigase fiecare prin
comerţ.
16 Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câş-
tigat zece mine.
17 Iar el i-a spus: Bine, rob bun; pentru că ai fost credincios
în foarte puţin, ai autoritate peste zece cetăţi.
18 Şi a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut
cinci mine.
19 Iar el i-a spus şi acestuia: Fii şi tu peste cinci cetăţi.
20 Şi altul a venit, spunând: Doamne, iată mina ta, pe care
am păstrat-o într-un ştergar;
21 Fiindcă m-am temut de tine, pentru că eşti un om sever;
ridici ce nu ai pus jos şi seceri ce nu ai semănat.
22 Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai
că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce
nu am semănat;
23 Şi atunci, de ce nu mi-ai dat arginţii la bancă: şi la venirea
mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
24 Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la
el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25 (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
26 Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce
nu are, şi ce are i se va lua de la el.
27 Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au dorit ca eu să dom-
nesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.
28 ¶ Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, ur-
cându-se la Ierusalim.
29 Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi
de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte
pe doi dintre discipolii săi,
30 Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care,
intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut
nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
31 Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să
îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.
32 Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le
spusese.
33 Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au
spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.
35 Şi l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi
l-au aşezat pe Isus călare pe el.
36 Şi pe când mergea el, ei îşi aşterneau hainele pe cale.
37 Şi pe când se apropia, chiar la coborâşul muntelui
Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucu-
re şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor
faptelor puternice pe care le văzuseră,
38 Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele
Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea înalte.
39 Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule,
mustră-ţi discipolii.
40 Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tă-
cea, pietrele imediat vor striga.
41 ¶ Şi când s-a apropiat, a privit cetatea şi a plâns din cauza
ei,
42 Spunând: Dacă ai fi ştiut, chiar tu, cel puţin în această zi
a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de
ochii tăi.
43 Pentru că zilele vor veni peste tine şi duşmanii tăi vor
 Luca 21
arunca un val de pământ în jurul tău şi te vor împresura
şi te vor strânge din toate părţile,
44 Şi te vor face una cu pământul şi pe copiii tăi în tine; şi nu
vor lăsa în tine piatră peste piatră; pentru că nu ai cunoscut
timpul cercetării tale.
45 Şi a intrat în templu şi a început să scoată pe cei ce vin-
deau în el şi pe cei ce cumpărau,
46 Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii;
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
47 Şi îi învăţa în fiecare zi în templu. Dar preoţii de seamă şi
scribii şi mai marii poporului căutau să îl nimicească,
48 Şi nu găseau ce ar putea face; fiindcă toţi oamenii erau
foarte atenţi să îl audă.
Capitolul 20
Ş i s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăţa el
poporul în templu şi predica evanghelia, că preoţii de
seamă şi scribii au venit peste el cu bătrânii,
2 Şi i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu
acestea? Sau cine este cel ce ţi-a dat această autoritate?
3 Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru; şi
răspundeţi-mi:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer,
el va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu
pietre; fiindcă sunt convinşi că Ioan era un profet.
7 Şi au răspuns că nu puteau spune de unde era.
8 Şi Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac
acestea.
9 ¶ Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un
anumit om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a
plecat într-o ţară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
10 Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi
dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis
fără nimic.
11 Şi din nou, a trimis alt rob; şi l-au bătut şi pe acela şi l-au
batjocorit şi l-au trimis fără nimic.
12 Şi din nou, a trimis un al treilea; şi de asemenea l-au rănit
şi l-au aruncat afară.
13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul
meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spu-
nând: Acesta este moştenitorul; să îl ucidem, ca moştenirea
să fie a noastră.
15 Şi l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. Ce le va face aşa-
dar domnul viei?
16 Va veni şi va nimici pe aceşti viticultori şi va da via altora.
Şi când au auzit, au spus: Nicidecum.
17 Iar el i-a privit şi a spus: Atunci ce este acest lucru, care
este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a deve-
nit capul colţului temeliei.
18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste
oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
19 Şi preoţii de seamă şi scribii căutau să pună mâinile pe el
în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că
spusese această parabolă împotriva lor.
20 ¶ Şi îl pândeau şi au trimis spioni, care se prefăceau oa-
meni drepţi, ca să îl prindă cu cuvintele lui, aşa încât să îl dea
puterii şi autorităţii guvernatorului.
21 Şi l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi
înveţi cu dreptate şi nici nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi
593
calea lui Dumnezeu în adevăr.
22 Este legiuit pentru noi să dăm tribut Cezarului, sau nu?
23 Dar el a priceput viclenia lor şi le-a spus: De ce mă
ispitiţi?
24 Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi inscripţie o are? Ei au
răspuns şi au zis: Al Cezarului.
25 Iar el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului
şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
26 Şi nu au putut să îl prindă cu vorbele lui înaintea poporu-
lui; şi s-au minunat de răspunsul lui şi au tăcut.
27 ¶ Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există
vreo înviere; şi l-au întrebat,
28 Spunând: Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cui-
va moare, având soţie şi el moare fără copii, ca fratele lui să
îi ia soţia şi să ridice sămânţă fratelui său.
29 Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie şi a murit
fără copii.
30 Şi al doilea a luat-o de soţie şi el a murit fără copii.
31 Şi al treilea, a luat-o; şi în acelaşi fel şi cei şapte; şi nu au
lăsat copii şi au murit.
32 Iar la urma tuturor a murit şi femeia.
33 La înviere aşadar, căruia dintre ei este ea soţie? Fiindcă
cei şapte au avut-o de soţie.
34 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Fiii şi fiicele acestei lumi se
însoară şi se mărită;
35 Dar cei socotiţi demni să obţină acea lume şi învierea din-
tre morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita;
36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali
cu îngerii; şi sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
37 Dar că morţii sunt înviaţi, chiar Moise a arătat la rug, când
numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul
lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii;
fiindcă toţi trăiesc pentru el.
39 ¶ Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis:
Învăţătorule, bine ai spus.
40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
42 Şi însuşi David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a
spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,
43 Până fac pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău.
44 David într-adevăr îl numeşte Domn; cum este el atunci
fiul lui?
45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
46 Păziţi-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi
şi iubesc saluturile în pieţe şi scaunele de frunte în sinagogi
şi locurile de onoare la mese;
47 Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac ru-
găciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.
Capitolul 21
Ş i a ridicat privirea şi a văzut pe bogaţi aruncându-şi da-
rurile în vistierie.
2 Şi a văzut şi pe o anumită văduvă săracă aruncând acolo
doi bănuţi.
3 Şi a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a arun-
cat în vistierie mai mult decât toţi;
4 Fiindcă toţi aceştia au aruncat din abundenţa lor spre
ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în
vistierie tot ce avea ca să trăiască.
5 ¶ Şi, pe când unii vorbeau despre templu, cum era orna-
mentat cu pietre frumoase şi daruri, a spus:
 Luca 22
6 Cât despre acestea pe care le vedeţi, vor veni zilele în care
nu va fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi dărâmată.
7 Iar ei l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, dar când vor fi
acestea? Şi ce semn va fi când acestea se vor întâmpla?
8 Iar el a spus: Luaţi seama să nu fiţi amăgiţi; fiindcă mulţi
vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; şi timpul
se apropie; nu vă duceţi aşadar după ei.
9 Dar când veţi auzi de războaie şi dezordini, nu vă îngro-
ziţi; fiindcă acestea trebuie întâi să se întâmple; dar nu este
îndată sfârşitul.
10 Apoi le-a spus: Se va ridica naţiune contra naţiune şi îm-
părăţie contra împărăţie.
11 Şi vor fi mari cutremure de pământ în diferite locuri şi
foamete şi molime; şi arătări înspăimântătoare şi semne
mari vor fi din cer.
12 Dar înaintea tuturor acestora, vor pune mâinile pe voi şi
vă vor persecuta, predându-vă la sinagogi şi închisori, fiind
aduşi înaintea împăraţilor şi a guvernatorilor, din cauza nu-
melui meu.
13 Şi aceasta vi se va întoarce pentru mărturie.
14 De aceea puneţi-vă în inimi să nu meditaţi înainte ce veţi
răspunde;
15 Fiindcă eu vă voi da o gură şi înţelepciune, pe care toţi
potrivnicii voştri nu vor putea să o combată, nici să i se
împotrivească.
16 Şi veţi fi trădaţi deopotrivă de părinţi şi fraţi şi rude şi
prieteni; şi vor ucide pe unii dintre voi.
17 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu.
18 Şi nici un păr din capul vostru nu va pieri nicidecum.
19 În răbdarea voastră păstraţi-vă sufletele.
20 ¶ Iar când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate,
atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape.
21 Atunci, cei din Iudeea să fugă în munţi; şi cei din mijlocul
lui să plece afară; şi cei de pe câmpuri să nu intre în el.
22 Căci acelea vor fi zilele de pedeapsă, pentru a fi împlinite
toate cele scrise.
23 Dar vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele zile!
Fiindcă va fi o mare strâmtorare în ţară şi furie peste acest
popor.
24 Şi vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre
toate naţiunile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de nea-
muri, până se vor împlini timpurile neamurilor.
25 Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ
chinul naţiunilor, cu nedumerire; marea şi valurile urlând;
26 Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea celor
ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate.
27 Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind într-un nor cu
putere şi glorie mare.
28 Iar când acestea vor începe să se întâmple, atunci uitaţi-
vă în sus şi ridicaţi-vă capetele; pentru că răscumpărarea
voastră se apropie.
29 ¶ Şi le-a spus o parabolă: Priviţi smochinul şi toţi
copacii.
30 Când deja înfrunzesc, vedeţi şi ştiţi de la voi înşivă că de
acum vara este aproape.
31 Tot aşa şi voi, când vedeţi acestea întâmplându-se, să ştiţi
că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32 Adevărat vă spun: Această generaţie nu va trece până să
fie toate împlinite.
33 Cerul şi pământul vor trece; dar cuvintele mele nicide-
cum nu vor trece.
34 Şi luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze
594
inimile cu depravare şi beţie şi cu îngrijorările acestei vieţi şi
pe neaşteptate acea zi să vină peste voi.
35 Căci va veni ca o cursă peste toţi cei ce locuiesc pe faţa
întregului pământ.
36 De aceea vegheaţi şi rugaţi-vă tot timpul, ca să fiţi socotiţi
demni să scăpaţi de toate acestea ce se vor întâmpla şi să staţi
în picioare înaintea Fiului omului.
37 Iar în timpul zilei era în templu, învăţându-i; iar noaptea
ieşea şi o petrecea pe muntele care se cheamă al Măslinilor.
38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la el, în templu, ca
să îl audă.
Capitolul 22
Ş i sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paştele, era
aproape.
2 Şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă
se temeau de popor.
3 Atunci a intrat Satan în Iuda, numit şi Iscariot, fiind din
numărul celor doisprezece.
4 Şi Iuda a mers şi s-a înţeles cu preoţii de seamă şi căpeteni-
ile, cum să îl trădeze lor.
5 Şi s-au bucurat şi s-au înţeles să îi dea arginţi.
6 Şi a promis şi căuta ocazia să li-l trădeze, în absenţa
mulţimii.
7 ¶ Atunci a venit ziua azimelor, în care paştele trebuia
înjunghiat.
8 Iar el a trimis pe Petru şi Ioan, spunând: Duceţi-vă şi pre-
gătiţi-ne paştele, ca să mâncăm.
9 Iar ei i-au spus: Unde voieşti să pregătim?
10 Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va
întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmaţi-l în casa
unde intră.
11 Şi să ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi spune: Unde
este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii
mei?
12 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută; acolo să
pregătiţi.
13 Şi au mers şi au găsit cum le-a spus; şi au pregătit paştele.
14 Şi când a venit ora, el a şezut la masă şi cei doisprezece
apostoli cu el.
15 Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest
paşte cu voi înainte de a suferi eu;
16 Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până
când va fi împlinit în împărăţia lui Dumnezeu.
17 Şi luând paharul, a adus mulţumiri şi a spus: Luaţi acesta
şi împărţiţi-l între voi;
18 Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viţei
până când va veni împărăţia lui Dumnezeu.
19 Şi a luat pâine şi a adus mulţumiri şi a frânt-o şi le-a dat,
spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să
faceţi aceasta în amintirea mea.
20 Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: Acest pahar este
noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21 ¶ Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la
masă.
22 Şi, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost rânduit;
dar vai acelui om, prin care este trădat!
23 Şi au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel
care ar face aceasta.
24 Şi a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie
socotit cel mai mare?
25 Dar el le-a spus: Împăraţii neamurilor domnesc
 Luca 23
peste ele; şi cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemaţi
binefăcători.
26 Dar voi să nu fiţi aşa; ci cel ce este mai mare printre voi,
să fie ca cel mai tânăr; şi cel ce este conducător ca cel ce
serveşte.
27 Căci care este mai mare, cel ce şade la masă, sau cel ce
serveşte? Nu cel ce şade la masă? Dar eu sunt printre voi ca
cel ce serveşte.
28 Iar voi sunteţi cei care aţi rămas necontenit cu mine în
ispitirile mele.
29 Şi eu vă rânduiesc o împărăţie, aşa cum Tatăl meu mi-a
rânduit;
30 Ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în împărăţia mea şi
să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale
lui Israel.
31 Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a cerut să
te cearnă ca grâul.
32 Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credinţa ta
să înceteze; şi când te vei întoarce, întăreşte pe fraţii tăi.
33 Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gată să merg cu tine de-
opotrivă la închisoare şi la moarte.
34 Iar el a zis: Îţi spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoşul
astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoşti.
35 Şi le-a spus: Când v-am trimis fără pungă şi traistă şi în-
călţăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
36 Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia şi la
fel traista; şi cel ce nu are sabie, să îşi vândă haina şi să cum-
pere una.
37 Fiindcă vă spun, aceasta care este scrisă mai trebuie să se
împlinească cu mine: Şi el a fost socotit printre călcători de
lege, fiindcă şi cele referitoare la mine au un sfârşit.
38 Iar ei au spus: Doamne, iată aici două săbii. Iar el le-a
spus: Este destul.
39 ¶ Şi a ieşit şi s-a dus conform obiceiului la muntele
Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat şi ei.
40 Şi, venind la acel loc, le-a spus: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi
în ispită.
41 Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi a în-
genunchiat şi s-a rugat,
42 Spunând: Tată, dacă voieşti, depărtează acest pahar de la
mine; totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă.
43 Şi i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
44 Şi, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a
devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
45 Şi după ce s-a sculat de la rugăciune şi a venit la discipolii
săi, i-a găsit dormind de întristare,
46 Şi le-a spus: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca nu
cumva să intraţi în ispită.
47 ¶ Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulţime şi cel chemat
Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor şi s-a
apropiat de Isus să îl sărute.
48 Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul
omului?
49 Când cei ce erau împrejurul lui au văzut ce avea să urme-
ze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat
urechea dreaptă.
51 Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi aşa, până aici. Şi i-a atins
urechea şi l-a vindecat.
52 Atunci Isus a spus preoţilor de seamă şi căpeteniilor tem-
plului şi bătrânilor care veniseră la el: Aţi venit ca împotriva
unui tâlhar, cu săbii şi bâte?
595
53 Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu aţi întins mâi-
nile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră şi puterea
întunericului.
54 ¶ Atunci l-au luat şi l-au condus şi l-au adus în casa mare-
lui preot. Şi Petru urmărea de departe.
55 Şi după ce aprinseseră un foc în mijlocul curţii şi erau
aşezaţi împreună, Petru a şezut în mijlocul lor.
56 Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când şedea lângă foc
şi, privindu-l cu atenţie, a spus: Şi acesta era cu el.
57 Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
58 Şi peste puţin, un altul l-a văzut şi a spus: Şi tu eşti dintre
ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
59 Şi cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând:
În adevăr şi acesta era cu el; fiindcă şi el este galileean.
60 Iar Petru a spus: Omule, nu ştiu ce spui. Şi imediat, pe
când el încă vorbea, a cântat cocoşul.
61 Şi Domnul s-a întors şi s-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a
amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte
cocoşul mă vei nega de trei ori.
62 Şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar.
63 ¶ Şi bărbaţii, care îl ţineau pe Isus, îl batjocoreau şi îl
băteau.
64 Şi, legându-l la ochi, îl loveau peste faţă şi îl întrebau, spu-
nând: Profeţeşte, cine este cel ce te-a lovit?
65 Şi multe alte lucruri vorbeau blasfemiator împotriva lui.
66 Şi imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului şi preoţii
de seamă şi scribii s-au adunat şi l-au adus în consiliul lor,
spunând:
67 Eşti tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi
spune, nicidecum nu veţi crede;
68 Şi dacă vă voi întreba şi eu, nicidecum nu îmi veţi răspun-
de, nici nu îmi veţi da drumul.
69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii
lui Dumnezeu.
70 Atunci toţi au spus: Eşti tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar
el le-a spus: Voi spuneţi că eu sunt.
71 Şi au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi
înşine am auzit din gura lui.
Capitolul 23
Ş i toată mulţimea lor s-a sculat şi ei l-au dus la Pilat.
2 Şi au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe aces-
ta pervertind naţiunea şi oprind a da tribut Cezarului, spu-
nând că el este Cristos, un Împărat.
3 Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Eşti tu Împăratul iudeilor?
Iar el i-a răspuns şi a zis: Tu spui.
4 Atunci Pilat a spus marilor preoţi şi mulţimii: Nu găsesc
nici o vină în acest om.
5 Dar erau şi mai insistenţi, spunând: Întărâtă poporul, în-
văţând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în
acest loc.
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este
galileean.
7 Şi înţelegând că este din jurisdicţia lui Irod, l-a trimis la
Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
8 Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fi-
indcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre
el; şi spera să vadă vreun miracol făcut de el.
9 Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns
nimic.
10 Iar preoţii de seamă şi scribii stăteau în picioare şi vehe-
ment îl acuzau.
 Luca 24
11 Iar Irod, împreună cu soldaţii lui, îl făceau de nimic şi îl
batjocoreau şi l-au înveşmântat cu o haină strălucitoare şi
l-au trimis înapoi la Pilat.
12 Şi amândoi, Pilat şi Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul
în acea zi; fiindcă înainte erau în duşmănie unul cu altul.
13 ¶ Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoţii de seamă
şi conducătorii şi poporul,
14 Le-a spus: Mi-aţi adus pe acest om ca pe unul care perver-
teşte poporul; şi iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu
am găsit în acest om nici o vină din cele ce îl acuzaţi;
15 Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; şi iată, nimic
demn de moarte nu a fost făcut de el.
16 De aceea îl voi pedepsi şi îl voi elibera.
17 (Fiindcă de nevoie, trebuia să le elibereze pe unul închis
la sărbătoare.)
18 Dar toţi au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta şi eli-
berează-ni-l pe Baraba;
19 (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, şi
ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
20 Pilat aşadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din
nou.
21 Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
22 Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu
am găsit nici o vină de moarte în el; aşadar îl voi pedepsi şi
îl voi elibera.
23 Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucifi-
cat. Şi vocile lor şi ale marilor preoţi au învins.
24 Iar Pilat a dat sentinţa ca să fie aşa cum ei au cerut.
25 Şi le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din
cauza răscoalei şi a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a
dat voii lor.
26 ¶ Şi pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon,
un cirenean, venind de la câmp, şi pe el au pus crucea, ca să
o poarte după Isus.
27 Şi l-a urmat o mare mulţime a poporului şi a femeilor,
care, de asemenea, se băteau în piept şi îl jeleau.
28 Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale
Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru
voi înşivă şi pentru copiii voştri.
29 Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate
sunt cele sterpe şi pântecele care nu au născut şi sânii care
nu au alăptat.
30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi
dealurilor: Acoperiţi-ne.
31 Căci dacă ei fac acestea într-un copac verde, ce se va face
în cel uscat?
32 ¶ Şi erau de asemenea alţi doi răufăcători duşi cu el, pen-
tru a fi ucişi.
33 Şi după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo
l-au crucificat pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi celă-
lalt la stânga.
34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu ştiu ce fac. Şi
i-au împărţit hainele şi au aruncat sorţi.
35 Şi poporul stătea în picioare, privind. Şi conducătorii de
asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A
salvat pe alţii; să se salveze pe el însuşi, dacă el este Cristos,
alesul lui Dumnezeu.
36 Iar soldaţii de asemenea îl batjocoreau, venind la el şi ofe-
rindu-i oţet,
37 Şi spunând: Dacă tu eşti împăratul iudeilor, salvează-te
pe tine însuţi.
38 Şi a fost şi o inscripţie scrisă deasupra lui cu litere
596
greceşti şi latineşti şi evreieşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL
IUDEILOR .
39 Iar unul dintre răufăcătorii atârnaţi îl înjura, spunând:
Dacă tu eşti Cristos, salvează-te pe tine însuţi şi pe noi.
40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi
tu de Dumnezeu, pentru că eşti sub aceeaşi condamnare?
41 Şi noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răspla-
ta cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic
incorect.
42 Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, aminteşte-ţi de mine,
când vii în împărăţia ta.
43 Şi Isus i-a spus: Adevărat îţi spun: Astăzi vei fi cu mine
în paradis.
44 ¶ Şi era cam pe la ora a şasea şi a fost întuneric peste tot
pământul, până la ora a noua.
45 Şi soarele s-a întunecat şi perdeaua templului s-a rupt
prin mijloc.
46 Şi după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâi-
nile tale îmi încredinţez duhul; şi, spunând astfel, şi-a dat
duhul.
47 Şi centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat
pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om
drept.
48 Şi toţi oamenii, care s-au adunat la acea privelişte, vă-
zând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile s-au întors.
49 Şi toţi cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din
Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50 ¶ Şi iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un
bărbat bun şi drept;
51 (Acesta nu fusese de acord cu sfatul şi fapta lor); el era din
Arimateea, o cetate a iudeilor; şi care aştepta şi el împărăţia
lui Dumnezeu.
52 Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53 Şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în pânză de in şi l-a pus în-
tr-un mormânt tăiat în piatră, în care nimeni nu mai fusese
pus.
54 Şi acea zi era pregătirea; şi sabatul se apropia.
55 Şi femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea,
l-au urmat şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul
lui.
56 Şi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri; şi s-au
odihnit în sabat conform poruncii.
Capitolul 24
I ar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineaţa,
au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregă-
tiseră şi pe alte femei împreună cu ele.
2 Şi au găsit piatra rostogolită de la mormânt.
3 Şi au intrat şi nu au găsit trupul Domnului Isus.
4 Şi s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre
aceasta, iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ele în haine
strălucitoare;
5 Şi pe când li s-a făcut teamă şi şi-au plecat feţele la pă-
mânt, le-au spus: De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?
6 Nu este aici, ci a înviat; amintiţi-vă cum v-a vorbit fiind
încă în Galileea,
7 Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oameni-
lor păcătoşi şi să fie crucificat şi a treia zi să învie.
8 Şi ele şi-au amintit cuvintele lui.
9 Şi s-au întors de la mormânt şi au povestit toate acestea
celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10 Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama
 Luca 24
lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea
apostolilor.
11 Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.
12 Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aple-
cându-se, vede pânzele de in întinse la o parte şi a plecat,
minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.
13 ¶ Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat nu-
mit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.
14 Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se
petrecuseră.
15 Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau şi se întrebau,
Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.
17 Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schim-
baţi între voi, umblând, şi sunteţi trişti?
18 Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând,
i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce
s-au întâmplat acolo în aceste zile?
19 Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus
din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi
cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;
20 Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să
fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.
21 Dar noi speram că el este acela care avea să răscumpere pe
Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au
fost făcute aceste lucruri.
22 Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmăr-
murit, fiind dis-de-dimineaţă la mormânt;
23 Şi negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut şi o
viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.
24 Şi unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au
găsit chiar aşa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.
25 Atunci el le-a spus: O, neînţelepţilor şi înceţi cu inima în
a crede toate cele ce profeţii au vorbit;
26 Nu ar fi trebuit Cristos să sufere acestea şi să intre în glo-
ria sa?
27 Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat
în toate scripturile cele referitoare la el însuşi.
28 Şi s-au apropiat de satul unde mergeau; şi el s-a făcut că
doreşte să meargă mai departe.
29 Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi; pentru că este
spre seară şi ziua este trecută. Şi a intrat să rămână cu ei.
30 Şi s-a întâmplat pe când el şedea la masă cu ei, că a luat
pâine şi a binecuvântat-o şi a frânt şi le-a dat.
31 Şi ochii lor au fost deschişi şi l-au cunoscut; şi el s-a făcut
nevăzut dinaintea lor.
597
32 Şi au spus unii către alţii: Nu ne ardea inima în noi,
în timp ce ne vorbea pe drum şi în timp ce ne deschidea
scripturile?
33 Şi s-au sculat în ora aceea şi s-au întors la Ierusalim şi au
găsit pe cei unsprezece adunaţi împreună, şi pe cei ce erau
cu ei,
34 Spunând: Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui
Simon.
35 Şi ei au istorisit cele de pe drum şi cum li s-a făcut cunos-
cut la frângerea pâinii.
36 ¶ Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus însuşi a stat în picioare
în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă.
37 Dar ei erau îngroziţi şi înfricoşaţi şi presupuneau că au
văzut un duh.
38 Dar el le-a spus: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ri-
dică gânduri în inimi?
39 Priviţi mâinile mele şi picioarele mele că sunt eu însumi;
pipăiţi-mă şi vedeţi; pentru că un duh nu are carne şi oase,
cum mă vedeţi pe mine că am.
40 Şi după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41 Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, şi se minu-
nau, le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?
42 Şi i-au dat o bucată de peşte fript şi de fagure de miere.
43 Şi a luat şi a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am
vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite
toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi,
referitor la mine.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă scripturile.
46 Şi le-a spus: Astfel este scris şi astfel se cuvenea Cristos să
sufere şi să învie dintre morţi a treia zi;
47 Şi pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate în nume-
le lui printre toate naţiunile, începând de la Ierusalim.
48 Iar voi sunteţi martori ale acestora.
49 Şi iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar
rămâneţi voi în cetatea Ierusalim până când voi veţi fi îm-
brăcaţi cu putere de sus.
50 ¶ Iar el i-a dus afară până spre Betania şi şi-a ridicat mâi-
nile şi i-a binecuvântat.
51 Şi s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a înde-
părtat de ei şi a fost înălţat la cer.
52 Şi ei i s-au închinat şi s-au întors la Ierusalim cu mare
bucurie.
53 Şi erau tot timpul în templu, lăudând şi binecuvântând pe
Dumnezeu. Amin.
 Evanghelia după
… Ioan …
Capitolul 1
L a început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi
Cuvântul era Dumnezeu.
2 Acelaşi era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute de el şi fără el nu a fost făcut
nimic din ceea ce a fost făcut.
4 În el era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul nu a
cuprins-o.
6 A fost un om trimis de la Dumnezeu, al cărui nume era
Ioan.
7 Acesta a venit pentru mărturie, ca să aducă mărturie des-
pre Lumina aceea, pentru ca toţi prin el să creadă.
8 Nu era el acea Lumină, ci a fost trimis să aducă mărturie
despre Lumina aceea.
9 Aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe fiecare
om ce vine în lume.
10 El era în lume şi lumea a fost făcută de el şi lumea nu l-a
cunoscut.
11 A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12 Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în nu-
mele lui, le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu,
13 Care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii,
nici din voia omului, ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a fost făcut carne şi a locuit printre noi, plin
de har şi de adevăr (şi noi am privit gloria lui, glorie ca a sin-
gurului-născut din Tatăl).
15 Ioan a adus mărturie despre el şi a strigat, spunând: Acesta
era el, despre care am spus: Cel ce vine după mine este prefe-
rat înaintea mea, pentru că era înainte de mine.
16 Şi din plinătatea lui noi toţi am primit, şi har peste har,
17 Pentru că legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevă-
rul au venit prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul lui
Fiu născut, care este în sânul Tatălui, el l-a făcut cunoscut.
19 ¶ Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis
preoţi şi leviţi din Ierusalim să îl întrebe: Tu cine eşti?
20 Iar el a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: Eu nu sunt
Cristosul.
21 Iar ei l-au întrebat: Ce atunci? Eşti Ilie? Iar el spune: Nu
sunt. Eşti tu profetul? Şi a răspuns: Nu.
22 Atunci i-au spus: Cine eşti tu? Ca să dăm un răspuns celor
ce ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?
23 Iar el a spus: Eu sunt vocea unuia strigând în pustie:
Îndreptaţi calea Domnului, cum a spus profetul Isaia.
24 Şi cei ce au fost trimişi erau dintre farisei.
25 Şi l-au întrebat şi i-au spus: Atunci de ce botezi, dacă nu
eşti Cristosul, nici Ilie, nici profetul?
26 Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar printre voi
stă în picioare unul pe care voi nu îl cunoaşteţi.
27 El este acela care, venind după mine, este preferat îna-
intea mea, a cărui curea a sandalei eu nu sunt demn ca să o
dezleg.
28 Acestea s-au făcut în Betabara, dincolo de Iordan, unde
era Ioan, botezând.
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a spus: Iată
Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii.
598
30 El este acela despre care eu am spus: După mine vine un
om, care este preferat înaintea mea, pentru că era înainte de
mine.
31 Şi eu nu îl cunoşteam, dar ca să fie arătat lui Israel, din
această cauză am venit, botezând cu apă.
32 Şi Ioan a adus mărturie, spunând: Am văzut Duhul cobo-
rând din cer ca un porumbel şi a rămas peste el.
33 Şi eu nu îl cunoşteam, dar cel ce m-a trimis să botez cu
apă, acesta mi-a spus: Acela peste care vei vedea Duhul co-
borând şi rămânând peste el, acesta este cel ce botează cu
Duhul Sfânt.
34 Şi eu am văzut şi am adus mărturie că acesta este Fiul lui
Dumnezeu.
35 ¶ Din nou, a doua zi Ioan stătea în picioare şi doi dintre
discipolii lui cu el;
36 Şi, privind pe Isus umblând, spune: Iată Mielul lui
Dumnezeu.
37 Şi cei doi discipoli l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe
Isus.
38 Atunci Isus s-a întors şi i-a văzut urmându-l şi le spune:
Ce căutaţi? Şi ei i-au spus: Rabi (care fiind tradus se spune:
Învăţătorule), unde locuieşti?
39 El le-a spus: Veniţi şi vedeţi. Au venit şi au văzut unde
locuieşte şi au rămas cu el în acea zi, pentru că era cam ora
a zecea.
40 Unul dintre cei doi, care auziseră pe Ioan şi l-au urmat,
era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41 El întâi a găsit pe fratele său Simon şi i-a spus: Noi am gă-
sit pe Mesia (care fiind tradus este Cristosul).
42 Şi l-a adus la Isus. Şi, privind la el, Isus a spus: Tu eşti
Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (care se traduce,
piatră).
43 ¶ A doua zi Isus a voit să meargă în Galileea şi a găsit pe
Filip şi i-a spus: Urmează-mă.
44 Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: Noi am găsit pe
acela despre care a scris Moise în lege şi profeţi, pe Isus din
Nazaret, fiul lui Iosif.
46 Şi Natanael i-a spus: Poate veni vreun lucru bun din
Nazaret? Filip i-a spus: Vino şi vezi.
47 Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a spus despre el:
Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug!
48 Natanael i-a spus: De unde mă cunoşti? Isus a răspuns şi
i-a zis: Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când
erai sub smochin.
49 Natanael a răspuns şi i-a zis: Rabi, tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, tu eşti Împăratul lui Israel.
50 Isus a răspuns şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus: Te-am vă-
zut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât
acestea.
51 Şi i-a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că de acum veţi
vedea cerul deschis şi îngerii lui Dumnezeu urcând şi cobo-
rând peste Fiul omului.
Capitolul 2
Ş i a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileei şi mama lui
Isus era acolo;
 Ioan 3
2 Şi la nuntă a fost chemat şi Isus şi discipolii lui.
3 Şi când s-a terminat vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu au
vin.
4 Isus i-a spus: Femeie, ce am a face cu tine? Nu mi-a venit
încă timpul.
5 Mama lui a spus servitorilor: Faceţi orice vă va spune.
6 Şi acolo erau puse şase vase de piatră, puse conform obi-
ceiului de purificare al iudeilor, care conţineau două sau trei
măsuri.
7 Isus le-a spus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până
sus.
8 Şi le-a spus: Scoateţi acum şi duceţi-i conducătorului nun-
ţii. Şi i-au dus.
9 Şi conducătorul nunţii, după ce a gustat apa făcută vin şi
neştiind de unde era, (dar servitorii, care au scos apa, ştiau),
conducătorul nunţii a chemat pe mire,
10 Şi i-a spus: Orice om pune întâi vin bun şi după ce oame-
nii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai
ţinut vinul bun până acum.
11 Acest început al miracolelor l-a făcut Isus în Cana Galileei;
şi şi-a arătat gloria; şi discipolii lui l-au crezut pe el.
12 ¶ După aceasta, s-a coborât la Capernaum, el şi mama lui
şi fraţii lui şi discipolii lui; şi au rămas acolo nu multe zile.
13 Şi paştele iudeilor era aproape şi Isus a urcat la Ierusalim,
14 Şi a găsit în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei
şi pe schimbătorii de bani şezând jos;
15 Şi, făcând un bici de frânghii, i-a scos pe toţi afară din
templu, şi oile şi boii, şi a vărsat banii schimbătorilor şi le-a
răsturnat mesele,
16 Şi a spus celor ce vindeau porumbei: Luaţi acestea de aici,
nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de comerţ.
17 Şi discipolii lui şi-au amintit că este scris: Zelul casei tale
m-a mâncat.
18 Atunci iudeii au răspuns şi i-au zis: Ce semn ne arăţi
nouă, văzând că faci acestea?
19 Isus a răspuns şi le-a zis: Distrugeţi templul acesta şi în
trei zile îl voi ridica.
20 Atunci iudeii au spus: Patruzeci şi şase de ani a fost tem-
plul acesta în construcţie şi tu îl vei ridica în trei zile?
21 Dar el le vorbea despre templul trupului său.
22 Tocmai de aceea, când a înviat dintre morţi, discipolii lui
şi-au amintit că le spusese aceasta; şi au crezut scriptura şi
cuvântul pe care îl spusese Isus.
23 Dar când era în Ierusalim, la paşte, la sărbătoare, mulţi
au crezut în numele lui, când vedeau miracolele pe care le
făcea.
24 Dar Isus însuşi nu li s-a încredinţat, pentru că îi cunoştea
pe toţi,
25 Şi nu a avut nevoie ca să îi aducă cineva mărturie despre
om, fiindcă ştia ce era în om.
Capitolul 3
Î ntre farisei era un om cu numele Nicodim, un condu-
cător al iudeilor;
2 Acesta a venit la Isus noaptea şi i-a spus: Rabi, ştim că
eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; fiindcă nimeni nu
poate face miracolele acestea pe care le faci tu, decât dacă
Dumnezeu este cu el.
3 Isus a răspuns şi i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă
un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui
Dumnezeu.
4 Nicodim i-a spus: Cum se poate naşte un om, fiind bătrân?
599
Poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se
nască?
5 Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă cineva nu
este născut din apă şi din Duh, nu poate intra în împărăţia
lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din carne este carne; şi ce este născut din
Duhul este duh.
7 Nu te minuna că ţi-am spus: Trebuie să fiţi născuţi din
nou.
8 Vântul suflă încotro voieşte şi auzi sunetul lui, dar nu ştii
de unde vine, nici încotro merge; tot aşa este oricine care
este născut din Duhul.
9 Nicodim a răspuns şi i-a zis: Cum pot fi acestea?
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţător al lui Israel şi nu
ştii acestea?
11 Adevărat, adevărat îţi spun: Vorbim ceea ce ştim şi aducem
mărturie ce am văzut, dar nu primiţi mărturia noastră.
12 Dacă v-am spus lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi
crede dacă vă voi spune lucruri cereşti?
13 Şi nimeni nu s-a urcat în cer, decât cel ce s-a coborât din
cer, Fiul omului, care este în cer.
14 Şi aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie
să fie înălţat Fiul omului;
15 Pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă
eternă.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul său Fiu născut, ca oricine crede în el, să nu piară, ci
să aibă viaţă veşnică.
17 Fiindcă Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să
condamne lumea, ci pentru ca lumea prin el să fie salvată.
18 Cine îl crede pe el, nu este condamnat; dar cine nu crede
este deja condamnat, pentru că nu a crezut în numele singu-
rului Fiu născut al lui Dumnezeu.
19 Iar condamnarea este aceasta, că lumina a venit în lume şi
oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru
că faptele lor erau rele.
20 Fiindcă oricine lucrează rău urăşte lumina şi nu vine la
lumină, ca nu cumva să i se mustre faptele;
21 Dar cel ce face adevăr vine la lumină, ca să îi fie arătate
faptele, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.
22 ¶ După acestea, Isus şi discipolii lui au venit în ţinutul
Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza.
23 Şi Ioan de asemenea boteza în Enon, aproape de Salim,
pentru că acolo erau multă apă; şi ei veneau şi erau botezaţi.
24 Fiindcă Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.
25 Între unii dintre discipolii lui Ioan şi iudei s-a ridicat
atunci o întrebare despre purificare.
26 Şi au venit la Ioan şi i-au spus: Rabi, cel ce era cu tine
dincolo de Iordan şi căruia i-ai adus mărturie, iată, acesta
botează şi toţi vin la el.
27 Ioan a răspuns şi a zis: Un om nu poate primi nimic decât
dacă îi este dat din cer.
28 Voi înşivă îmi aduceţi mărturie că am spus: Nu sunt eu
Cristosul, ci sunt trimis înaintea lui.
29 Cine are mireasa, este mirele; dar prietenul mirelui, care
stă în picioare şi îl aude, se bucură foarte mult de vocea mi-
relui; de aceea această bucurie a mea este împlinită.
30 El trebuie să crească, dar eu să mă micşorez.
31 Cel ce vine de sus este mai presus de toţi; cel ce este din
pământ, este pământesc şi vorbeşte din ale pământului; cel
ce vine din cer este deasupra tuturor.
32 Şi ce a văzut şi a auzit, aceasta aduce ca mărturie, dar
 Ioan 4
nimeni nu primeşte mărturia lui.
33 Cel ce a primit mărturia lui a pus pe sigiliul lui că
Dumnezeu este adevărat.
34 Fiindcă acela, pe care l-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cu-
vintele lui Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu nu îi dă Duhul cu
măsură.
35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna lui.
36 Cine îl crede pe Fiul, are viaţă veşnică; dar cine nu îl cre-
de pe Fiul, nu va vedea viaţa, ci furia lui Dumnezeu rămâne
peste el.
Capitolul 4
D e aceea când Domnul a ştiut cum au auzit fariseii că
Isus a făcut şi a botezat mai mulţi discipoli decât Ioan,
2 (Deşi Isus însuşi nu boteza, ci discipolii lui),
3 A părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea.
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5 Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproa-
pe de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.
6 Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit
de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a
şasea.
7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a
spus: Dă-mi să beau.
8 (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere
mâncare).
9 Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu,
ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru
că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui
Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai
fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.
11 Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fân-
tâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?
12 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fân-
tâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?
13 Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va
înseta din nou.
14 Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va
mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântâ-
nă de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.
15 Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să
nu însetez, nici să nu mai vin aici să scot.
16 Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.
17 Femeia a răspuns şi a zis: Nu am soţ. Isus i-a spus: Bine ai
zis: Nu am soţ;
18 Pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu
este soţul tău; în aceasta ai spus adevărat.
19 Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că eşti profet.
20 Taţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi spuneţi că
în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.
21 Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe
muntele acesta, nici în Ierusalim, nu vă veţi închina Tatălui.
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi, noi ştim la ce ne închi-
năm; fiindcă salvarea este din iudei.
23 Dar vine timpul şi acum este, când adevăraţii închinători
se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă Tatăl caută
astfel de oameni să i se închine.
24 Dumnezeu este un Duh; şi cei ce i se închină, trebuie să i
se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia i-a spus: Ştiu că vine Mesia, care se numeşte
Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.
600
26 Isus i-a spus: Eu, cel care vorbeşte cu tine, sunt acela.
27 Şi la aceasta, au venit discipolii lui şi se minunau că vor-
bea cu femeia, totuşi nimeni nu a spus: Ce cauţi? Sau: De ce
vorbeşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat vasul şi s-a dus în cetate şi le-a
spus oamenilor:
29 Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus pe toate câte le-am
făcut; nu cumva acesta este Cristosul?
30 Atunci ei au ieşit din cetate şi au venit la el.
31 Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi,
mănâncă.
32 Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi
nu o cunoaşteţi.
33 De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva
să mănânce?
34 Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a
trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi că: Mai sunt încă patru luni şi vine seceri-
şul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpiile, pen-
tru că sunt albe, gata pentru seceriş.
36 Şi cel ce seceră primeşte plată şi adună rod pentru viaţă
eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă şi cel ce seceră
să se bucure împreună.
37 Şi în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă şi
altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi unde nu aţi muncit; alţii au
muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39 Şi mulţi samariteni din acea cetate l-au crezut pe el pentru
cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate
câte le-am făcut.
40 De aceea când au venit samaritenii la el, l-au rugat să ră-
mână cu ei; şi a rămas acolo două zile.
41 Şi mai mulţi au crezut din cauza propriului său cuvânt,
42 Şi spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza spuselor
tale, ci fiindcă l-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în
adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.
43 ¶ Iar după cele două zile a plecat de acolo şi s-a dus în
Galileea.
44 Fiindcă Isus însuşi a adus mărturie că un profet nu are
onoare în propria lui patrie.
45 Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit,
văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiind-
că şi ei merseseră la sărbătoare.
46 Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileei, unde a fă-
cut apa vin. Şi era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav
în Capernaum.
47 Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a
dus la el şi l-a implorat să coboare şi să îi vindece fiul, fiindcă
era pe moarte.
48 Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, ni-
cidecum nu veţi crede.
49 Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu
moare.
50 Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut cu-
vântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Şi pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui şi i-au spus, zi-
când: Fiul tău trăieşte.
52 Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai
bine. Şi i-au spus: Ieri, în ora a şaptea, l-a lăsat febra.
53 Aşadar, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi
zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el însuşi şi toată casa
lui.
 Ioan 6
54 Acesta este iarăşi al doilea miracol, pe care l-a făcut Isus,
după ce a plecat din Iudeea în Galileea.
Capitolul 5
D upă acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; şi Isus s-a
urcat la Ierusalim.
2 Şi era în Ierusalim, lângă poarta oilor, o scăldătoare, care
se numeşte în evreieşte Betesda, având cinci arcade.
3 În acestea zăcea o mulţime mare de neputincioşi, orbi,
şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4 Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldă-
toare şi agita apa; şi cine intra primul după agitarea apei era
făcut sănătos de orice boală avea.
5 Şi acolo era un anumit om care era în neputinţă de treizeci
şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând şi ştiind că era aşa de mult
timp, i-a spus: Doreşti să fii făcut sănătos?
7 Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să
mă bage în scăldătoare când se agită apa; iar până să mă duc
eu, se coboară altul înaintea mea.
8 Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă.
9 Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla;
însă în ziua aceea era sabatul.
10 ¶ De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este
sabatul; nu îţi este legiuit să îţi iei patul.
11 El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus:
Ia-ţi patul şi umblă.
12 Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi
patul şi umblă?
13 Dar cel vindecat nu ştia cine era; fiindcă Isus se retrăsese
la o parte, fiind o mulţime în locul acela.
14 După acestea Isus l-a găsit în templu şi i-a spus: Iată, eşti
făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ţi se întâmple
ceva mai rău.
15 Omul s-a dus şi a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut
sănătos.
16 Şi de aceea iudeii îl persecutau pe Isus şi căutau să îl ucidă,
pentru că a făcut acestea în sabat.
17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; şi
eu lucrez.
18 Din această cauză iudeii căutau şi mai mult să îl uci-
dă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar şi spunea că
Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
19 Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă
spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuşi, decât ce vede
pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea şi Fiul le
face la fel.
20 Fiindcă Tatăl iubeşte pe Fiul şi îi arată tot ce face el; şi îi va
arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morţi şi dă viaţă, tot aşa
şi Fiul dă viaţă cui voieşte.
22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredinţat toată
judecata Fiului,
23 Ca toţi să onoreze pe Fiul, aşa cum onorează pe Tatăl. Cine
nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvintele mele şi
crede pe cel ce m-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine în con-
damnare, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul şi acum este,
când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; şi cei ce
aud, vor trăi.
26 Fiindcă, aşa cum Tatăl are viaţă în el însuşi, tot aşa a dat
601
Fiului să aibă viaţa în el însuşi.
27 Şi i-a dat de asemenea autoritate să execute judecată, pen-
tru că este Fiul omului.
28 Nu vă minunaţi de aceasta; pentru că vine timpul în care
toţi cei din morminte vor auzi vocea lui,
29 Şi vor ieşi afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vie-
ţii; iar cei ce au lucrat cele rele, pentru învierea damnării.
30 Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, şi
judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia
Tatălui, care m-a trimis.
31 Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu
este adevărată.
32 Este altul care aduce mărturie despre mine şi ştiu că măr-
turia pe care o aduce despre mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a adus mărturie adevărului.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca
voi să fiţi salvaţi.
35 El a fost o lumină aprinsă şi strălucitoare, şi voi aţi voit să
vă veseliţi pentru un timp în lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă
faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte
pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a
trimis.
37 Şi Tatăl însuşi, care m-a trimis, a adus mărturie despre
mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată vocea, nici nu i-aţi văzut
chipul.
38 Şi cuvântul lui nu îl aveţi trăind în voi, pentru că pe cel ce
l-a trimis el, pe el nu îl credeţi voi.
39 Cercetaţi scripturile, pentru că voi gândiţi că în ele aveţi
viaţă eternă; şi ele sunt cele care aduc mărturie despre
mine.
40 Şi nu voiţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.
41 Nu primesc onoare de la oameni.
42 Dar vă ştiu că nu aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
43 Am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă va
veni altul în propriul lui nume, îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi care primiţi onoare unii de la alţii şi
nu căutaţi onoarea care vine doar de la Dumnezeu?
45 Să nu gândiţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine
să vă acuze, Moise, în care vă încredeţi.
46 Fiindcă, dacă aţi fi crezut pe Moise, m-aţi fi crezut pe
mine; fiindcă el a scris despre mine.
47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele
mele?
Capitolul 6
D upă acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileei,
care este marea Tiberiadei.
2 Şi o mare mulţime îl urma pentru că vedeau miracolele lui
pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.
3 Şi Isus a urcat pe munte şi acolo s-a aşezat cu discipolii
săi.
4 Şi paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Atunci Isus, ridicând ochii şi văzând că o mare mulţime a
venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca
aceştia să mănânce?
6 Şi spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el ştia ce avea să
facă.
7 Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este
suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puţin.
8 Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru,
i-a spus:
 Ioan 6
9 Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti-
şori; dar ce sunt acestea la atâţia?
10 Şi Isus a spus: Faceţi oamenii să se aşeze. Şi în locul ace-
la era multă iarbă. Atunci bărbaţii s-au aşezat, în număr de
aproape cinci mii.
11 Şi Isus a luat pâinile şi după ce a adus mulţumiri, le-a îm-
părţit discipolilor, iar discipolii celor ce şedeau jos; la fel şi
din peşti cât au dorit.
12 După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi:
Adunaţi frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se
piardă.
13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu
frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor
ce au mâncat.
14 Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl
făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce tre-
buia să vină în lume.
15 De aceea Isus, ştiind că sunt gata să vină să îl ia cu forţa să
îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
16 Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
17 Şi s-au urcat într-o corabie şi au trecut marea spre
Capernaum. Şi deja se făcuse întuneric şi Isus tot nu venise
la ei.
18 Şi marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
19 Şi după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de
stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de
corabie, şi au fost înfricoşaţi.
20 Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeţi.
21 Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; şi îndată cora-
bia a sosit la ţărmul spre care mergeau.
22 ¶ A doua zi, când mulţimea care stătea de cealaltă parte a
mării a văzut că acolo nu era nici o altă corabie decât aceea
în care se urcaseră discipolii lui, şi că Isus nu intrase cu dis-
cipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
23 (Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul
unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise).
24 Când a văzut aşadar mulţimea că nici Isus, nici discipo-
lii lui nu erau acolo, au urcat şi ei în corăbii şi au venit la
Capernaum, căutând pe Isus.
25 Şi când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi,
când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi
mă căutaţi nu pentru că aţi văzut miracolele, ci pentru că aţi
mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mânca-
rea care rămâne pentru viaţa veşnică pe care Fiul omului v-o
va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl.
28 Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele
lui Dumnezeu?
29 Isus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui
Dumnezeu: să credeţi pe acela pe care l-a trimis el.
30 De aceea i-au spus: Aşadar ce semn faci tu, ca să vedem şi
să te credem? Ce lucrezi tu?
31 Taţii noştri au mâncat mană în pustie; aşa cum este scris:
Le-a dat pâine din cer să mănânce.
32 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu
Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevă-
rata pâine din cer.
33 Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din
cer şi dă viaţă lumii.
34 Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această
pâine.
602
35 Şi Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine
nu va flămânzi niciodată; şi cine mă crede pe mine, nicide-
cum nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că: M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.
37 Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; şi pe cel ce vine la
mine nicidecum nu îl voi scoate afară;
38 Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia
celui ce m-a trimis.
39 Şi aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce
mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.
40 Şi aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care
vede pe Fiul şi îl crede pe el, să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi
învia în ziua de apoi.
41 ¶ Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu
sunt pâinea care s-a coborât din cer.
42 Şi spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată
şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune el atunci: Am coborât
din cer?
43 De aceea Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a
trimis îl atrage; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.
Aşadar, fiecare om care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine
la mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de
la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce mă crede pe mine are
viaţă veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 Taţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50 Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce
din ea oricine şi să nu moară.
51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă
cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; şi pâinea
pe care, de asemenea, o voi da eu este carnea mea, pe care o
voi da pentru viaţa lumii.
52 De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate
acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?
53 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă
nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu
aveţi viaţă în voi.
54 Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu are viaţă
eternă, şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, şi sângele meu
este într-adevăr băutură.
56 Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu locuieşte
în mine, şi eu în el.
57 Aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis şi eu trăiesc prin Tatăl,
tot aşa cel care mă mănâncă, va trăi şi el prin mine.
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu aşa cum
au mâncat taţii voştri mană şi au murit; cel ce mănâncă din
pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna.
59 Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăţa în
Capernaum.
60 De aceea mulţi dintre discipolii lui când au auzit, au spus:
Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?
61 Dar Isus, cunoscând în el însuşi că discipolii lui cârteau
despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticneşte?
62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul omului urcându-se unde era
mai înainte?
63 Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic;
cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh şi sunt viaţă.
 Ioan 7
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus ştia de
la început cine erau cei care nu au crezut şi cine este cel care
îl va trăda.
65 Şi spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poa-
te veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.
66 De atunci mulţi dintre discipolii lui au mers înapoi şi nu
mai umblau cu el.
67 Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriţi şi voi să
plecaţi?
68 Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne
ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne.
69 Şi noi credem şi suntem siguri că tu eşti Cristosul, Fiul
Dumnezeului cel viu.
70 Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece?
Şi unul dintre voi este diavol?
71 Şi vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea
să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.
Capitolul 7
Ş i după acestea, Isus a umblat prin Galileea, fiindcă nu
voia să umble prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să îl
ucidă.
2 Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.
3 De aceea fraţii lui i-au spus: Pleacă de aici şi mergi în
Iudeea, ca să vadă şi discipolii tăi faptele pe care tu le faci.
4 Fiindcă nimeni nu face ceva în ascuns, ci el însuşi caută să
fie pe faţă. Dacă faci acestea, arată-te pe tine însuţi lumii.
5 Fiindcă nici fraţii lui nu îl credeau pe el.
6 Atunci Isus le-a spus: Timpul meu încă nu a venit; dar tim-
pul vostru întotdeauna este gata.
7 Lumea nu vă poate urî; dar pe mine mă urăşte, pentru că
eu aduc mărturie despre ea, că faptele ei sunt rele.
8 Urcaţi-vă la această sărbătoare, eu nu mă urc încă la aceas-
tă sărbătoare, pentru că timpul meu încă nu s-a împlinit.
9 După ce le-a spus acestea, a rămas în Galileea.
10 Dar după ce au urcat fraţii lui, atunci a urcat şi el la sărbă-
toare, nu pe faţă, ci ca în ascuns.
11 Atunci iudeii îl căutau la sărbătoare şi spuneau: Unde este
acela?
12 Şi era mult murmur în mulţime despre el; într-adevăr
unii spuneau: Este un om bun; alţii spuneau: Nu, ci înşeală
mulţimea.
13 Totuşi, nimeni nu vorbea pe faţă despre el, de teama
iudeilor.
14 Dar pe la jumătatea sărbătorii, Isus a urcat la templu şi îi
învăţa.
15 Şi iudeii se minunau, spunând: Cum ştie acest om carte
fără să fi învăţat?
16 Isus le-a răspuns şi a zis: Doctrina mea nu este a mea, ci a
celui care m-a trimis.
17 Dacă cineva voieşte să facă voia lui, va cunoaşte despre
doctrina aceasta, dacă este din Dumnezeu, sau dacă eu vor-
besc de la mine însumi.
18 Cine vorbeşte de la el caută propria lui glorie; dar cine
caută gloria celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu
este nedreptate.
19 Nu v-a dat Moise legea şi totuşi nimeni dintre voi nu ţine
legea? De ce căutaţi să mă ucideţi?
20 Mulţimea i-a răspuns şi a zis: Ai drac, cine caută să te
ucidă?
21 Isus a răspuns şi le-a zis: Am făcut o lucrare şi toţi vă
minunaţi.
603
22 De aceea Moise v-a dat circumcizia (nu că este din Moise,
ci din patriarhi) şi circumcideţi un om în sabat.
23 Dacă un om primeşte circumcizia în sabat, ca nu cumva
legea lui Moise să se calce, sunteţi mâniaţi pe mine pentru că
am făcut un om în întregime sănătos în sabat?
24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.
25 Atunci unii dintre cei din Ierusalim au spus: Nu este
acesta cel pe care caută ei să îl ucidă?
26 Şi iată, vorbeşte cutezător şi ei nu îi spun nimic. Ştiu cum-
va conducătorii că acesta este cu adevărat Cristosul?
27 Totuşi noi ştim de unde este acesta; însă când vine
Cristosul, nimeni nu ştie de unde este.
28 Şi Isus, pe când îi învăţa în templu, a strigat şi a spus:
Deopotrivă mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt. Şi nu am ve-
nit de la mine însumi, dar cel ce m-a trimis este adevărat, cel
pe care voi nu îl cunoaşteţi.
29 Dar eu îl cunosc, fiindcă sunt de la el şi el m-a trimis.
30 ¶ De aceea căutau să îl prindă; dar nimeni nu a pus mâi-
nile pe el, deoarece încă nu îi venise timpul.
31 Şi mulţi din mulţime l-au crezut pe el şi au spus: Când
vine Cristosul va face mai multe miracole decât cele pe care
le-a făcut acesta?
32 Fariseii au auzit mulţimea cârtind astfel de lucruri des-
pre el; şi fariseii şi preoţii de seamă au trimis ofiţeri ca să îl
prindă.
33 Atunci Isus le-a spus: Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi
mă duc la cel ce m-a trimis.
34 Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu
puteţi veni.
35 Atunci iudeii au spus între ei: Unde se va duce el, ca să nu
îl putem găsi? Nu cumva se va duce la cei împrăştiaţi printre
neamuri şi să înveţe pe neamuri?
36 Ce este acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu
mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu puteţi veni?
37 ¶ În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în
picioare şi a strigat, spunând: Dacă însetează cineva, să vină
la mine şi să bea.
38 Cel ce mă crede pe mine, după cum a spus scriptura, din
lăuntrul lui vor curge râuri de apă vie.
39 (Dar spunea aceasta despre Duhul, pe care cei ce îl cred
pe el urmau să îl primească; pentru că Duhul Sfânt încă nu
fusese dat; pentru că Isus nu fusese încă glorificat.)
40 ¶ De aceea mulţi din mulţime, când au auzit acest cuvânt,
au spus: Acesta este cu adevărat Profetul.
41 Alţii au spus: Acesta este Cristosul. Dar unii au spus: Din
Galileea vine Cristosul?
42 Nu a spus scriptura că: Din sămânţa lui David şi din satul
Betleem, de unde era David, vine Cristosul?
43 Astfel în mulţime a fost dezbinare din cauza lui.
44 Iar unii dintre ei voiau să îl prindă; dar nimeni nu a pus
mâinile pe el.
45 Ofiţerii au venit atunci la preoţii de seamă şi la farisei, iar
ei le-au spus: De ce nu l-aţi adus?
46 Ofiţerii au răspuns: Niciodată vreun om nu a vorbit ca
omul acesta.
47 Atunci fariseii le-au răspuns: Nu aţi fost şi voi înşelaţi?
48 L-a crezut pe el vreunul dintre conducători sau dintre
farisei?
49 Dar această mulţime, care nu ştie legea, este blestemată.
50 Nicodim (cel care venise la Isus noaptea, fiind unul dintre
ei), le-a spus:
51 Judecă legea noastră pe un om înainte să îl asculte şi să
 Ioan 8
ştie ce face?
52 Iar ei au răspuns şi i-au zis: Nu eşti şi tu din Galileea?
Cercetează şi vezi, pentru că din Galileea nu se ridică nici
un profet.
53 Şi fiecare a mers la casa lui.
Capitolul 8
I sus s-a dus la muntele Măslinilor.
2 Şi dis-de-dimineaţă a venit din nou în templu; şi tot po-
porul a venit la el; şi a şezut şi i-a învăţat.
3 Şi scribii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; şi
după ce au pus-o în mijloc,
4 Îi spun: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în adul-
ter, chiar asupra faptei.
5 Şi Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe une-
le ca acestea. Dar tu ce spui?
6 Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aple-
cându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi
auzea.
7 Şi în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat şi le-a spus:
Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu
piatra în ea.
8 Şi, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.
9 Şi cei ce au auzit, fiind mustraţi de conştiinţa lor, au ieşit
unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ulti-
mii. Şi Isus a rămas singur; şi femeia stând în mijloc.
10 Când s-a ridicat Isus şi nu a mai văzut pe nimeni decât
pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi?
Nimeni nu te-a condamnat?
11 Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Şi Isus i-a spus: Nici eu nu
te condamn; du-te şi nu mai păcătui.
12 Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina
lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întune-
ric, ci va avea lumina vieţii.
13 De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine
însuţi; mărturia ta nu este adevărată.
14 Isus a răspuns şi le-a zis: Deşi eu aduc mărturie despre
mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că ştiu de
unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu puteţi spune de
unde vin şi unde mă duc.
15 Voi judecaţi conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pen-
tru că nu sunt singur, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.
17 Şi de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a
doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi şi Tatăl
care m-a trimis aduce mărturie despre mine.
19 Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns:
Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-
aţi fi cunoscut, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu.
20 Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăţa
în templu; şi nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi
venise încă timpul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc şi voi mă veţi
căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde mă duc eu,
voi nu puteţi veni.
22 Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuşi? Pentru
că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.
23 Şi le-a spus: Voi sunteţi de jos, eu sunt din înalt; voi sun-
teţi din această lume, eu nu sunt din această lume.
24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci
dacă nu credeţi că eu sunt el, veţi muri în păcatele voastre.
604
25 Atunci i-au spus: Tu, cine eşti? Şi Isus le spune: Chiar ceea
ce de la început v-am spus.
26 Am multe de spus şi de judecat despre voi, dar cel ce m-a
trimis este adevărat şi spun lumii cele pe care le-am auzit
de la el.
27 Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Atunci Isus le-a spus: Când veţi fi ridicat pe Fiul omului,
atunci veţi şti că eu sunt el şi că nu fac nimic de la mine în-
sumi, ci aşa cum m-a învăţat Tatăl, acestea vorbesc.
29 Şi cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat sin-
gur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.
30 Pe când vorbea acestea, mulţi l-au crezut pe el.
31 Atunci Isus a spus iudeilor care l-au crezut pe el: Dacă stă-
ruiţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei;
32 Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.
33 I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nu
am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veţi fi făcuţi
liberi?
34 Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine
face păcat este robul păcatului.
35 Şi robul nu trăieşte în casă pentru totdeauna, Fiul însă
trăieşte pentru totdeauna.
36 De aceea dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat
liberi.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să mă uci-
deţi, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.
38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; şi voi faceţi ceea
ce aţi văzut la tatăl vostru.
39 Ei au răspuns şi i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus
le-a spus: Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui
Avraam.
40 Dar acum căutaţi să mă ucideţi, un om care v-a spus ade-
vărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut
aceasta.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu
suntem născuţi din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.
42 Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi
iubi; fiindcă eu am ieşit şi am venit din Dumnezeu; căci nu
am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi as-
culta cuvântul meu.
44 Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, şi poftele tatălui vos-
tru voiţi să faceţi. El a fost ucigaş de la început şi nu a stat
în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte o
minciună, vorbeşte din ale lui, fiindcă este mincinos şi tatăl
minciunii.
45 Şi pentru că eu spun adevărul, nu mă credeţi.
46 Cine dintre voi mă dovedeşte vinovat de păcat? Şi dacă
spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui
Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi
din Dumnezeu.
48 Atunci iudeii au răspuns şi i-au zis: Nu spunem noi bine
că eşti samaritean şi că ai drac?
49 Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar
voi mă dezonoraţi pe mine.
50 Şi eu nu caut gloria mea; este unul care caută şi judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ţine cuvântul
meu, nicidecum nu va vedea moartea niciodată.
52 Atunci, iudeii i-au spus: Acum ştim că ai drac. Avraam
este mort şi profeţii; şi tu spui: Dacă cineva ţine cuvântul
meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.
 Ioan 10
53 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este
mort? Şi profeţii sunt morţi; cine te faci tu pe tine însuţi?
54 Isus a răspuns: Dacă eu mă glorific, gloria mea nu este
nimic; Tatăl meu este cel ce mă glorifică, el despre care voi
spuneţi că este Dumnezeul vostru;
55 Totuşi nu l-aţi cunoscut, dar eu îl cunosc; şi dacă spun că
nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc şi ţin
cuvântul lui.
56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea;
şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani şi ai
văzut pe Avraam?
58 Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să
fi fost Avraam: Eu sunt.
59 ¶ Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a
ascuns şi a ieşit din templu, mergând prin mijlocul lor şi ast-
fel a trecut.
Capitolul 9
Ş i pe când trecea, Isus a văzut pe un om orb din naştere.
2 Şi discipolii lui l-au întrebat, spunând: Rabi, cine a pă-
cătuit, acest om sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3 Isus a răspuns: Nu a păcătuit nici acest om, nici părinţii lui;
ci ca faptele lui Dumnezeu să fie arătate în el.
4 Eu trebuie să lucrez faptele celui ce m-a trimis cât este ziuă;
vine noaptea, când nimeni nu poate lucra.
5 Cât sunt în lume, eu sunt lumina lumii.
6 După ce a vorbit astfel a scuipat pe pământ şi a făcut tină
din scuipat; şi a uns ochii orbului cu lutul acela,
7 Şi i-a spus: Du-te, spală-te în scăldătoarea Siloamului (care
se traduce: Trimis). De aceea s-a dus şi s-a spălat şi a venit
văzând.
8 De aceea vecinii şi cei ce îl văzuseră înainte că era orb, au
spus: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?
9 Unii spuneau: El este; alţii spuneau: Seamănă cu el; el spu-
nea: Eu sunt.
10 Aşadar i-au spus: Cum au fost deschişi ochii tăi?
11 El a răspuns şi a zis: Un om numit Isus, a făcut tină şi mi-a
uns ochii şi mi-a spus: Du-te la scăldătoarea Siloamului şi
spală-te; şi m-am dus şi m-am spălat şi am primit vedere.
12 Atunci i-au spus: Unde este el? Iar el a spus: Nu ştiu.
13 ¶ L-au adus la farisei pe cel ce înainte fusese orb.
14 Şi era de sabat când făcuse Isus tină şi i-a deschis ochii.
15 Atunci din nou fariseii l-au întrebat şi ei cum a primit
vedere. El le-a spus: Mi-a pus lut pe ochi şi m-am spălat şi
văd.
16 De aceea unii dintre farisei au spus: Omul acesta nu este
de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sabatul. Alţii au spus:
Cum poate un om păcătos să facă astfel de miracole? Şi era
dezbinare între ei.
17 Din nou au spus orbului: Tu ce spui despre el, pentru că
ţi-a deschis ochii? El a spus: Este un profet.
18 Dar iudeii nu au crezut despre el că fusese orb şi a pri-
mit vedere, până nu au chemat pe părinţii celui care a primit
vedere.
19 Şi i-au întrebat, spunând: Este acesta fiul vostru, despre
care voi spuneţi că s-a născut orb? Aşadar, cum vede acum?
20 Părinţii lui le-au răspuns şi au zis: Ştim că acesta este fiul
nostru şi că s-a născut orb;
21 Dar cum vede acum, nu ştim, sau cine i-a deschis ochii,
nu ştim; el este în vârstă, întrebaţi-l; el va vorbi pentru el
însuşi.
605
22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei;
fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că, dacă ar mărturisi cine-
va că el este Cristosul, să fie exclus din sinagogă.
23 Din această cauză au spus părinţii lui: Este în vârstă,
întrebaţi-l.
24 Atunci au chemat din nou pe omul care fusese orb şi i-au
spus: Dă-i lauda lui Dumnezeu; noi ştim că omul acesta este
un păcătos.
25 El a răspuns şi a zis: Dacă este păcătos, nu ştiu; eu una
ştiu, că eram orb şi acum văd.
26 Din nou i-au spus: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27 Iar el le-a răspuns: V-am spus deja şi nu aţi ascultat.
Pentru ce doriţi să auziţi din nou? Doriţi şi voi să vă faceţi
discipolii lui?
28 Atunci l-au insultat şi au spus: Tu eşti discipolul aceluia;
dar noi suntem discipolii lui Moise.
29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; cât despre acesta
nu ştim de unde este.
30 Omul a răspuns şi le-a zis: Chiar în aceasta este o minune,
că voi nu ştiţi de unde este şi el mi-a deschis ochii.
31 Şi ştim că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşi; dar, dacă
cineva este închinător lui Dumnezeu şi face voia lui, pe el îl
ascultă.
32 De când este lumea, nu s-a auzit că cineva a deschis ochii
unuia născut orb.
33 Dacă acest om nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face
nimic.
34 Ei au răspuns şi i-au zis: Tu eşti născut cu totul în păcate
şi ne înveţi pe noi? Şi l-au aruncat afară.
35 Isus a auzit că l-au aruncat afară; şi când l-a găsit i-a spus:
Crezi tu pe Fiul lui Dumnezeu?
36 Iar el a răspuns şi a zis: Cine este Doamne, ca să îl cred
pe el?
37 Şi Isus i-a spus: Deopotrivă l-ai văzut şi el este cel ce vor-
beşte cu tine.
38 Iar el a spus: Doamne, cred, şi i s-a închinat.
39 Şi Isus a spus: Pentru judecată am venit eu în această
lume, ca cei ce nu văd, să vadă; şi cei ce văd, să devină orbi.
40 Şi unii dintre fariseii care erau cu el au auzit aceste cuvinte
şi i-au spus: Suntem şi noi orbi?
41 Isus le-a spus: Dacă aţi fi orbi nu aţi avea păcat, dar acum
spuneţi: Vedem; de aceea păcatul vostru rămâne.
Capitolul 10
A devărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe uşă
în staulul oilor, ci se caţără pe altă parte, acela este hoţ
şi tâlhar.
2 Dar cel care intră pe uşă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide şi oile aud vocea lui; iar el îşi cheamă
oile pe nume şi le conduce afară.
4 Şi după ce îşi scoate oile, merge înaintea lor şi oile îl urmea-
ză; pentru că ele cunosc vocea lui.
5 Şi nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el; pen-
tru că nu cunosc vocea străinilor.
6 Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles cele ce
le vorbea el.
7 Atunci Isus le-a spus din nou: Adevărat, adevărat vă spun:
Eu sunt uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar
oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt uşa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat şi va
intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
 Ioan 11
10 Hoţul nu vine decât pentru a fura şi a ucide şi a nimici. Eu
am venit ca ele să aibă viaţă şi să o aibă din abundenţă.
11 Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi dă viaţa pen-
tru oi.
12 Dar cel plătit şi care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt
ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le apucă
şi risipeşte oile.
13 Cel angajat fuge, pentru că este angajat şi nu îi pasă de
oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe ale mele şi sunt
cunoscut de ale mele.
15 Aşa cum mă cunoaşte Tatăl, tot aşa îl cunosc şi eu pe
Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea
trebuie să le aduc, şi ele vor auzi vocea mea; şi va fi o singură
turmă şi un singur păstor.
17 Din această cauză Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau
viaţa, ca iarăşi să o iau.
18 Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine. Am pu-
tere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă
am primit-o de la Tatăl meu.
19 ¶ De aceea din cauza acestor cuvinte din nou a fost dez-
binare între iudei.
20 Şi mulţi dintre ei au spus: Are drac şi este nebun; de ce îl
ascultaţi?
21 Alţii au spus: Acestea nu sunt cuvintele unuia care are
drac. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?
22 Şi la Ierusalim era sărbătoarea dedicării templului şi era
iarnă.
23 Şi Isus se plimba prin templu, în porticul lui Solomon.
24 Atunci iudeii l-au încercuit şi i-au spus: Până când ne faci
să ne îndoim? Dacă tu eşti Cristosul, spune-ne pe faţă.
25 Isus le-a răspuns: V-am zis şi nu aţi crezut; faptele pe care
le fac eu în numele Tatălui meu, ele aduc mărturie despre
mine.
26 Dar voi nu credeţi, fiindcă nu sunteţi dintre oile mele,
după cum v-am spus.
27 Oile mele aud vocea mea şi eu le cunosc şi ele mă
urmează;
28 Şi eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu vor pieri nicio-
dată şi nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi
nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.
31 ¶ Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să îl ucidă cu
pietre.
32 Isus le-a răspuns: V-am arătat multe fapte bune de la Tatăl
meu; pentru care din aceste fapte mă ucideţi cu pietre?
33 Iudeii i-au răspuns, zicând: Nu pentru o lucrare bună te
ucidem cu pietre, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind
om, te faci pe tine însuţi Dumnezeu.
34 Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am
spus: Sunteţi dumnezei?
35 Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul
lui Dumnezeu şi scriptura nu poate fi desfiinţată,
36 Voi spuneţi despre acela pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a tri-
mis în lume: Tu blasfemiezi, pentru că am spus: Sunt Fiul lui
Dumnezeu?
37 Dacă nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi, credeţi faptele ca
să ştiţi şi să credeţi că Tatăl este în mine şi eu în el.
39 De aceea căutau din nou să îl prindă, dar el a scăpat din
606
mâna lor.
40 Şi s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde boteza
Ioan la început; şi a rămas acolo.
41 Şi mulţi au venit la el şi au spus: Ioan într-adevăr nu a
făcut nici un miracol, dar tot ce a spus Ioan despre omul
acesta, era adevărat.
42 Şi acolo mulţi l-au crezut pe el.
Capitolul 11
Ş i era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul
Mariei şi al surorii ei, Marta.
2 (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters
picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
3 De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată,
acela pe care îl iubeşti, este bolnav.
4 Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moar-
te, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să
fie glorificat prin ea.
5 Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6 Când a auzit aşadar că este bolnav, a mai rămas două zile
în locul în care era;
7 Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din
nou în Iudeea.
8 Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să
te ucidă cu pietre şi din nou te duci acolo?
9 Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cine-
va umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii
acesteia.
10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru
că nu este lumină în el.
11 Acestea a spus Isus; şi după aceea el le-a spus: Lazăr, prie-
tenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
12 Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se
va face bine.
13 Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că
vorbeşte despre odihna somnului.
14 De aceea Isus le-a spus atunci pe faţă: Lazăr este mort.
15 Şi mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi;
totuşi, să mergem la el.
16 Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreu-
nă discipoli cu el: Să mergem şi noi, ca să murim cu el.
17 ¶ Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru
zile în mormânt.
18 Şi Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece
stadii.
19 Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le
mângâie din cauza morţii fratelui lor.
20 Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieşit şi l-a întâl-
nit. Dar Maria şedea în casă.
21 Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost
aici, fratele meu nu ar fi murit;
22 Dar ştiu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu,
Dumnezeu îţi va da.
23 Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
24 Marta i-a spus: Ştiu că va învia în înviere, în ziua de
apoi.
25 Isus i-a spus: Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în
mine, chiar dacă ar fi murit, totuşi va trăi;
26 Şi oricine trăieşte şi crede în mine, nicidecum nu va muri
niciodată. Crezi tu aceasta?
27 Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu eşti Cristosul, Fiul
lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
 Ioan 12
28 Şi, spunând acestea, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora
ei, pe ascuns, spunând: Învăţătorul a venit şi te cheamă.
29 Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede şi a venit la el.
30 Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâm-
pinase Marta.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, vă-
zând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o,
spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32 Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut şi a
căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost
aici, fratele meu nu ar fi murit.
33 De aceea Isus, când a văzut-o plângând, şi pe iude-
ii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui şi s-a
tulburat.
34 Şi a spus: Unde l-aţi pus? I-au spus: Doamne, vino şi
vezi.
35 Isus plângea.
36 Atunci iudeii au spus: Iată cât îl iubea!
37 Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis
ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38 Isus de aceea, gemând din nou în el însuşi, vine la mor-
mânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea.
39 Isus a spus: Luaţi piatra la o parte. Marta, sora mortului,
i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de
patru zile.
40 Isus i-a spus: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea
gloria lui Dumnezeu?
41 Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Şi Isus a
ridicat ochii în sus şi a spus: Tată, îţi mulţumesc că m-ai
auzit.
42 Şi eu am ştiut că totdeauna mă asculţi; dar am spus aceas-
ta din cauza mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu
m-ai trimis.
43 Şi, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino
afară.
44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de
pânză, şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le spune:
Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45 ¶ Atunci mulţi dintre iudei, care au venit la Maria şi au
văzut ce a făcut Isus, l-au crezut pe el.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut
Isus.
47 Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au
spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
48 Dacă îl lăsăm astfel în pace, toţi îl vor crede pe el şi vor
veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea.
49 Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an,
le-a spus: Voi nu ştiţi nimic,
50 Nici nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un sin-
gur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea?
51 Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul
acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;
52 Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca să adune într-
unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiţi.
53 De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a ple-
cat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită
Efraim, şi a stat acolo cu discipolii săi.
55 Iar paştele iudeilor era aproape, şi mulţi au urcat din ţară
la Ierusalim înainte de paşte, ca să se purifice.
56 Atunci ei căutau pe Isus şi au vorbit între ei, stând în pi-
cioare în templu: Ce gândiţi voi, că nicidecum nu va veni la
607
sărbătoare?
57 Acum deopotrivă preoţii de seamă şi fariseii poruncă
dăduseră, ca, dacă ştie cineva unde este, să le arate ca să îl
prindă.
Capitolul 12
A tunci Isus, cu şase zile înainte de paşte, a venit în
Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl în-
viase dintre morţi.
2 De aceea acolo i-au făcut o cină şi Marta servea, iar Lazăr
era unul dintre cei ce şedeau la masă cu el.
3 Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de
nard curat, foarte scump, şi a uns picioarele lui Isus şi i-a
şters picioarele cu părul ei; şi casa a fost umplută de aroma
parfumului.
4 Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon,
care avea să îl trădeze, a spus:
5 De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi
să fie daţi săracilor?
6 Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci
pentru că era un hoţ şi avea punga şi purta ceea ce se punea
în ea.
7 Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormân-
tării mele l-a ţinut.
8 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu
mă aveţi totdeauna.
9 ¶ Aşadar, o mare mulţime dintre iudei au ştiut că el este
acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă şi pe
Lazăr, pe care îl înviase dintre morţi.
10 Dar preoţii de seamă s-au sfătuit să îl ucidă şi pe Lazăr,
11 Pentru că din cauza lui, mulţi dintre iudei plecau şi îl cre-
deau pe Isus.
12 ¶ În ziua următoare o mare mulţime de oameni care ve-
niseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,
13 Au luat ramuri de palmieri şi au ieşit pentru a-l întâmpi-
na, şi strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel
ce vine în numele Domnului!
14 Şi Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum
este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, şezând
pe mânzul unei măgăriţe.
16 Şi discipolii lui nu au înţeles acestea la început; dar după
ce Isus a fost glorificat, atunci şi-au amintit că acestea au fost
scrise despre el, şi că ei îi făcuseră aceste lucruri.
17 Atunci mulţimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el
a chemat pe Lazăr afară din mormânt şi l-a înviat dintre
morţi.
18 Din această cauză mulţimea l-a şi întâmpinat, pentru că a
auzit că el făcuse acest miracol.
19 De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeţi că nu câşti-
gaţi nimic? Iată, lumea s-a dus după el.
20 ¶ Şi erau anumiţi greci printre cei ce urcau ca să se închi-
ne la sărbătoare;
21 Aceştia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida
Galileei şi l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem
pe Isus.
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi apoi Andrei şi Filip
i-au spus lui Isus.
23 Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omu-
lui să fie glorificat.
24 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu
cade în pământ şi nu moare, rămâne singur; dar dacă moare,
 Ioan 13
aduce mult rod.
25 Cel ce îşi iubeşte viaţa sa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte
viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă.
26 Dacă îmi serveşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu,
acolo va fi şi servitorul meu; dacă îmi serveşte cineva, Tatăl
îl va onora.
27 Acum sufletul meu este tulburat; şi ce voi spune? Tată,
salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit
la această oră.
28 Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer,
spunând: Deopotrivă l-am glorificat şi îl voi glorifica din
nou.
29 De aceea mulţimea care stătea în picioare şi care a auzit a
spus: A tunat; alţii au spus: Un înger i-a vorbit.
30 Isus a răspuns şi a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza
mea, ci pentru voi.
31 Acum este judecata acestei lumi; acum prinţul acestei
lumi va fi aruncat afară.
32 Şi eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi
la mine.
33 A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.
34 Mulţimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul
trăieşte pentru totdeauna; şi cum spui tu: Fiul omului trebu-
ie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?
35 Atunci Isus le-a spus: Încă puţin timp lumina este cu voi.
Umblaţi cât aveţi lumina, ca nu cumva să vină întuneri-
cul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu ştie unde
merge.
36 Cât aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi copii ai lu-
minii. Isus a vorbit acestea şi a plecat şi s-a ascuns de ei.
37 Dar deşi el făcuse atâtea miracole în prezenţa lor, tot nu
îl credeau pe el;
38 Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a
spus: Doamne, cine a crezut predicarea noastră? Şi cui i-a
fost revelat braţul Domnului?
39 Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus
din nou:
40 Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima; ca nu cumva să
vadă cu ochii, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi
vindec.
41 Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui şi a vorbit des-
pre el.
42 Totuşi, chiar dintre conducătorii mari, mulţi l-au crezut
pe el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva
să fie excluşi din sinagogă:
43 Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui
Dumnezeu.
44 Isus a strigat şi a spus: Cel ce mă crede pe mine, nu mă
crede pe mine, ci pe cel ce m-a trimis.
45 Şi cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.
46 Eu, o lumină în lume, am venit ca oricine mă crede pe
mine să nu trăiască în întuneric.
47 Şi dacă cineva aude cuvintele mele şi nu crede, nu eu îl ju-
dec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.
48 Pe cel ce mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are
cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va jude-
ca în ziua de apoi.
49 Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care
m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică; de aceea orice
vorbesc eu, chiar aşa cum Tatăl mi-a spus, aşa vorbesc.
608
Capitolul 13
I ar înainte de sărbătoarea paştelui, când Isus a ştiut că i-a
sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i
pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2 Şi la sfârşitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima
lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze,
3 Isus, ştiind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale şi că de
la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce,
4 S-a ridicat de la cină şi şi-a pus deoparte hainele; şi a luat
un ştergar şi s-a încins.
5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele pi-
cioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era
încins.
6 Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne,
tu să speli picioarele mele?
7 Isus a răspuns şi i-a zis: Ce fac eu, tu nu ştii acum; dar vei
şti după acestea.
8 Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele ni-
ciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu
mine.
9 Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele,
ci şi mâinile şi capul.
10 Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să îşi spele
decât picioarele, deoarece este în totul curat; şi voi sunteţi
curaţi, dar nu toţi.
11 Fiindcă ştia cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteţi
toţi curaţi.
12 Şi după ce le-a spălat picioarele şi şi-a luat hainele, aşezân-
du-se din nou, le-a spus: Ştiţi ce v-am făcut?
13 Voi mă numiţi Învăţătorul şi Domnul; şi bine spuneţi,
fiindcă sunt.
14 Aşadar dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat pi-
cioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii
altora.
15 Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceţi aşa cum şi eu
v-am făcut vouă.
16 Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât
domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis.
17 Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi.
18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu îi ştiu pe cei pe care i-am
ales, dar ca să se împlinească scriptura: Cel ce mănâncă pâi-
ne cu mine şi-a ridicat călcâiul împotriva mea.
19 De acum vă spun înainte să se întâmple, ca atunci când se
va întâmpla, să credeţi că eu sunt el.
20 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce primeşte pe oricine
trimit, pe mine mă primeşte; iar cel ce mă primeşte, îl pri-
meşte pe cel ce m-a trimis.
21 ¶ După ce a spus Isus acestea, a fost tulburat în duh şi a
adus mărturie şi a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că unul
dintre voi mă va trăda.
22 Atunci discipolii se uitau unii la alţii, nepricepând despre
cine vorbeşte.
23 Şi era aplecat pe pieptul lui Isus unul dintre discipolii săi,
pe care îl iubea Isus.
24 De aceea Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine ar fi
acela despre care vorbeşte.
25 Iar acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a spus:
Doamne, cine este?
26 Isus a răspuns: Acela este, căruia îi voi da o bucăţică, după
ce am înmuiat-o. Şi după ce a înmuiat bucăţica, a dat-o lui
Iuda Iscariot, al lui Simon.
27 Şi după bucăţică, Satan a intrat în acela. Atunci Isus i-a
 Ioan 15
spus: Ceea ce faci, fă repede.
28 Dar nici unul dintre cei şezând la masă nu a ştiut pentru
ce i-a spus aceasta.
29 Fiindcă unii gândeau, deoarece Iuda avea punga, Isus îi
spusese: Cumpără cele ce avem nevoie pentru sărbătoare,
sau să dea ceva săracilor.
30 Acela atunci, primind bucăţica, imediat a ieşit; şi era
noapte.
31 ¶ De aceea, când a ieşit Iuda, Isus a spus: Acum este Fiul
omului glorificat şi Dumnezeu este glorificat în el.
32 Dacă Dumnezeu este glorificat în el, Dumnezeu îl va glo-
rifica de asemenea pe el în el însuşi şi îndată îl va glorifica.
33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi cum
am spus iudeilor că: Unde mă duc eu voi nu puteţi veni, tot
aşa vă spun acum.
34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum
v-am iubit; ca şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.
35 Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei, dacă
aveţi dragoste unii pentru alţii.
36 ¶ Simon Petru i-a spus: Doamne, unde te duci? Isus i-a
răspuns: Unde mă duc, nu mă poţi urma acum; dar mai târ-
ziu mă vei urma.
37 Petru i-a spus: Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi
voi da viaţa pentru tine.
38 Isus i-a răspuns: Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevărat,
adevărat îţi spun: Nicidecum nu va cânta cocoşul, până când
nu mă vei nega de trei ori.
Capitolul 14
S ă nu vi se tulbure inima; credeţi în Dumnezeu, credeţi
de asemenea în mine.
2 În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri mari; dacă nu ar fi
aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Şi dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, voi veni din nou şi vă
voi primi la mine însumi; ca unde sunt eu, să fiţi şi voi.
4 Şi ştiţi unde mă duc eu şi ştiţi calea.
5 Toma i-a spus: Doamne, nu ştim unde te duci; şi cum pu-
tem şti calea?
6 Isus i-a spus: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa: nimeni nu
vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă m-aţi fi cunoscut, l-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu; şi
de acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut.
8 Filip i-a spus: Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de
ajuns.
9 Isus i-a spus: De atâta timp sunt cu voi şi totuşi nu m-ai
cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl;
şi cum spui tu: Arată-ne pe Tatăl?
10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine însumi?
Cuvintele pe care vi le vorbesc eu nu le vorbesc de la mine; ci
Tatăl, care locuieşte în mine, el face faptele.
11 Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine; iar dacă
nu, măcar credeţi-mă datorită acestor fapte.
12 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce mă crede pe mine, va
face şi el faptele pe care le fac eu; şi mai mari decât acestea va
face; pentru că eu mă duc la Tatăl meu.
13 Şi orice veţi cere în numele meu, aceea voi face, ca Tatăl
să fie glorificat în Fiul.
14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face.
15 ¶ Dacă mă iubiţi, ţineţi poruncile mele.
16 Şi eu îl voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor,
ca să rămână cu voi pentru totdeauna,
17 Pe Duhul adevărului, pe care lumea nu îl poate primi,
609
pentru că nu îl vede, nici nu îl cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi,
fiindcă locuieşte cu voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea; dar voi mă
vedeţi; pentru că eu trăiesc şi voi veţi trăi.
20 În ziua aceea, veţi şti că eu sunt în Tatăl meu şi voi în mine
şi eu în voi.
21 Cel ce are poruncile mele şi le ţine, acela este cel ce mă
iubeşte; şi cel ce mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi
iubi şi mă voi arăta lui.
22 Iuda, nu Iscariot, i-a spus: Doamne, cum se face că te vei
arăta nouă şi nu lumii?
23 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine
cuvintele mele; şi Tatăl meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi
ne vom face locuinţă la el.
24 Cel ce nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele; şi cuvântul
pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.
25 V-am vorbit acestea, fiind încă prezent cu voi.
26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl
în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte
toate câte v-am spus.
27 ¶ Pacea o las cu voi, vă dau pacea mea; eu v-o dau nu cum
o dă lumea. Nu lăsaţi inima voastră să fie tulburată, nici nu
o lăsaţi să fie înfricoşată.
28 Aţi auzit cum v-am spus eu: Plec, dar vin din nou la voi.
Dacă m-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat pentru că am spus: Mă
duc la Tatăl; fiindcă Tatăl meu este mai mare decât mine.
29 Şi acum v-am spus mai înainte de a se întâmpla, ca atunci
când se va întâmpla, să credeţi.
30 De acum înainte nu voi mai vorbi mult cu voi, fiindcă
vine prinţul acestei lumi şi nu are nimic în mine,
31 Dar ca să ştie lumea că îl iubesc pe Tatăl; şi aşa cum Tatăl
mi-a poruncit, aşa fac. Ridicaţi-vă, să plecăm de aici.
Capitolul 15
E u sunt adevărata viţă şi Tatăl meu este viticultorul.
2 Fiecare mlădiţă ce este în mine neaducând rod, el o în-
depărtează; şi pe fiecare mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca
să aducă mai mult rod.
3 Voi sunteţi deja curaţi din cauza cuvântului pe care vi l-am
vorbit.
4 Trăiţi în mine şi eu în voi. Aşa cum mlădiţa nu poate aduce
rod de la ea însăşi, decât dacă trăieşte în viţă, tot aşa nici voi,
decât dacă trăiţi în mine.
5 Eu sunt viţa, voi mlădiţele; cel ce trăieşte în mine şi eu în
el, acesta aduce mult rod; pentru că fără mine, nu puteţi face
nimic.
6 Dacă cineva nu trăieşte în mine, este aruncat afară ca o
mlădiţă şi se usucă; şi oamenii le adună şi le aruncă în foc
şi sunt arse.
7 Dacă trăiţi în mine şi cuvintele mele trăiesc în voi, cereţi
orice doriţi şi vi se va face.
8 În aceasta este Tatăl meu glorificat, fiindcă aduceţi mult
rod; astfel veţi fi discipolii mei.
9 Cum m-a iubit Tatăl, aşa v-am iubit şi eu; continuaţi în
dragostea mea.
10 Dacă ţineţi poruncile mele, veţi rămâne în dragostea
mea; aşa cum eu am ţinut poruncile Tatălui meu şi rămân
în dragostea lui.
11 V-am vorbit acestea, ca bucuria mea să rămână în voi şi
bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca mea: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum
 Ioan 17
eu v-am iubit.
13 Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să
îşi dea viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi orice vă poruncesc.
15 De acum înainte nu vă mai numesc robi; pentru că ro-
bul nu ştie ce face domnul său, ci v-am numit prieteni; pen-
tru că toate câte am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut
cunoscute.
16 Nu voi m-aţi ales, ci eu v-am ales şi v-am rânduit ca voi să
mergeţi şi să aduceţi rod şi rodul vostru să rămână; pentru
ca orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, să vă dea.
17 Vă poruncesc acestea: Să vă iubiţi unii pe alţii.
18 ¶ Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe mine m-a urât înainte
de voi.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar fi iubit pe ai ei; dar pentru
că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea
lumea vă urăşte.
20 Amintiţi-vă cuvântul pe care eu vi l-am spus: Robul nu
este mai mare decât domnul său. Dacă m-au persecutat pe
mine şi pe voi vă vor persecuta; dacă au ţinut cuvântul meu
şi pe al vostru îl vor ţine.
21 Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pen-
tru că nu îl cunosc pe cel ce m-a trimis.
22 Dacă nu aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, nu ar fi avut păcat;
dar acum nu au nici o manta pentru păcatul lor.
23 Cine mă urăşte pe mine, urăşte şi pe Tatăl meu.
24 Dacă nu aş fi făcut între ei faptele pe care nimeni altul nu
le-a făcut, nu ar fi avut păcat; dar acum deopotrivă au văzut
şi au urât, deopotrivă pe mine şi pe Tatăl meu.
25 Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească cuvântul
scris în legea lor: M-au urât fără motiv.
26 Dar când vine Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de
la Tatăl, adică Duhul adevărului care iese de la Tatăl, acela
va aduce mărturie despre mine.
27 Şi voi de asemenea veţi aduce mărturie, pentru că de la
început eraţi cu mine.
Capitolul 16
V -am spus acestea, ca să nu vă poticniţi.
2 Vă vor excomunica din sinagogi; şi vine timpul că
oricine vă ucide va gândi că face un serviciu lui Dumnezeu.
3 Şi vă vor face acestea, pentru că nu au cunoscut nici pe
Tatăl, nici pe mine.
4 Dar v-am spus acestea, pentru ca atunci când va veni tim-
pul, să vă amintiţi că eu vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus
acestea de la început, pentru că eram cu voi.
5 Dar acum mă duc la cel ce m-a trimis; şi nimeni dintre voi
nu mă întreabă: Unde te duci?
6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut
inima.
7 ¶ Totuşi eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci
dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă plec,
vi-l voi trimite.
8 Şi când vine, el va mustra lumea despre păcat şi despre
dreptate şi despre judecată.
9 Despre păcat, pentru că ei nu mă cred pe mine;
10 Despre dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu şi nu mă
mai vedeţi;
11 Despre judecată, pentru că prinţul acestei lumi este
judecat.
12 Am încă multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum.
13 Dar când vine el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot
610
adevărul, fiindcă nu va vorbi de la el însuşi, ci orice va auzi,
aceea va vorbi şi vă va arăta cele ce vin.
14 El mă va glorifica, pentru că va primi din al meu şi vă va
arăta.
15 Toate câte are Tatăl sunt ale mele; din această cauză am
spus că: Va primi din al meu şi vă va arăta.
16 ¶ Puţin timp şi nu mă veţi vedea şi din nou puţin timp şi
mă veţi vedea, pentru că eu mă duc la Tatăl.
17 Atunci unii dintre discipolii lui au spus între ei: Ce este
aceasta ce ne spune: Puţin timp şi nu mă veţi vedea şi din
nou, puţin timp şi mă veţi vedea? Şi: Pentru că eu mă duc la
Tatăl?
18 Spuneau de aceea: Ce este aceasta ce spune: Încă puţin
timp? Nu putem spune ce vorbeşte.
19 Şi Isus a ştiut că doreau să îl întrebe şi le-a spus: Despre
aceasta vă întrebaţi între voi, că am spus: Puţin timp şi nu
mă veţi vedea şi din nou, puţin timp şi mă veţi vedea?
20 Adevărat, adevărat vă spun că: Voi veţi plânge şi veţi jeli,
dar lumea se va bucura; şi vă veţi întrista, dar întristarea
voastră va deveni bucurie.
21 Femeia când are durerile naşterii are întristare, pentru
că i-a venit timpul; dar după ce a născut copilul nu îşi mai
aminteşte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om
în lume.
22 Şi voi acum de aceea aveţi întristare; dar vă voi vedea din
nou şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni
nu o ia de la voi.
23 Şi în ziua aceea nu mă veţi întreba nimic. Adevărat, ade-
vărat vă spun că: Orice veţi cere de la Tatăl în numele meu,
vă va da.
24 Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu; cereţi şi
veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.
25 V-am spus acestea în parabole; dar vine timpul când nu
vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi declara deschis despre
Tatăl.
26 În ziua aceea veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu
îl voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27 Fiindcă Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi
aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu.
28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; din nou las lumea
şi mă duc la Tatăl.
29 Discipolii săi i-au spus: Iată, acum vorbeşti deschis şi nu
spui nici o parabolă.
30 Acum suntem siguri că ştii toate şi nu ai nevoie să te între-
be cineva; prin aceasta credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
31 Isus le-a răspuns: Acum credeţi?
32 Iată, vine timpul şi acum a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la
ale lui şi mă veţi lăsa singur; şi totuşi nu sunt singur, pentru
că Tatăl este cu mine.
33 V-am spus acestea ca în mine să aveţi pace. În lume veţi
avea necaz; dar îndrăzniţi, eu am învins lumea.
Capitolul 17
I sus a vorbit acestea şi şi-a ridicat ochii spre cer şi a spus:
Tată, a sosit timpul. Glorifică pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să
te glorifice,
2 Aşa cum i-ai dat putere peste toată făptura, ca să dea viaţă
eternă tuturor acelora pe care i i-ai dat.
3 Şi aceasta este viaţă eternă: să te cunoască pe tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis.
4 Eu te-am glorificat pe pământ; am terminat lucrarea pe
care mi-ai dat să o fac.
 Ioan 18
5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine cu gloria pe care o aveam
la tine înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai
dat din lume; ai tăi erau şi mi i-ai dat şi ei au ţinut cuvântul
tău.
7 Acum au ştiut că toate câte mi-ai dat sunt de la tine.
8 Fiindcă le-am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat şi ei le-
au primit şi au ştiut cu siguranţă că de la tine am ieşit şi au
crezut că tu m-ai trimis.
9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru
aceia pe care mi i-ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;
10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi
sunt glorificat în ei.
11 Şi eu nu mai sunt în lume, dar aceştia sunt în lume şi eu
vin la tine. Sfinte Tată, ţine-i în numele tău pe aceia pe care
mi i-ai dat, ca să fie una precum noi.
12 Pe când eram cu ei în lume, îi ţineam eu în numele tău. Pe
aceia pe care mi i-ai dat i-am păzit şi nici unul dintre ei nu
este pierdut, decât fiul pieirii, ca să se împlinească scriptura.
13 Şi acum vin la tine; şi vorbesc acestea în lume, ca să aibă
bucuria mea împlinită în ei.
14 Eu le-am dat cuvântul tău; şi lumea i-a urât pentru că ei
nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.
15 Nu mă rog să îi iei din lume, ci ca să îi păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin adevărul tău; cuvântul tău este adevăr.
18 Cum m-ai trimis în lume, aşa i-am trimis şi eu în lume.
19 Şi pentru ei mă sfinţesc eu însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în
adevăr.
20 Şi nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru cei ce mă vor
crede pe mine prin cuvântul lor.
21 Ca ei toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în
tine, ca şi ei să fie una în noi; ca lumea să creadă că tu m-ai
trimis.
22 Şi eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, pentru ca ei să
fie una, precum noi suntem una,
23 Eu în ei şi tu în mine, pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi
în unul şi ca lumea să ştie că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit,
precum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, voiesc ca şi aceia pe care mi i-ai dat să fie cu mine
acolo unde sunt eu, ca să vadă gloria mea pe care mi-ai dat-o;
pentru că m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Dreptule Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cu-
noscut şi aceştia au ştiut că tu m-ai trimis.
26 Şi le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi mai face cu-
noscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit să fie în ei şi
eu în ei.
Capitolul 18
D upă ce a spus acestea, Isus a ieşit cu discipolii lui din-
colo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a
intrat el şi discipolii lui.
2 Şi Iuda, de asemenea, care l-a trădat, ştia locul acela pentru
că Isus se aduna deseori acolo cu discipolii săi.
3 Atunci Iuda, primind o ceată de oameni şi ofiţeri de la
preoţii de seamă şi farisei, a venit acolo cu lămpi şi torţe şi
arme.
4 Isus aşadar, ştiind toate cele ce urmau să vină asupra lui, a
ieşit înainte şi le-a spus: Pe cine căutaţi?
5 Ei i-au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le-a spus: Eu sunt.
Şi Iuda de asemenea, care l-a trădat, stătea în picioare cu ei.
6 Imediat ce le-a spus Isus: Eu sunt, s-au dat înapoi şi au
611
căzut la pământ.
7 Atunci i-a întrebat din nou: Pe cine căutaţi? Iar ei au spus:
Pe Isus din Nazaret.
8 Isus a răspuns: V-am zis că eu sunt; de aceea dacă pe mine
mă căutaţi, lăsaţi pe aceştia să meargă;
9 Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: Dintre
aceia pe care mi i-ai dat nu am pierdut pe nici unul.
10 Atunci Simon Petru, având o sabie, a scos-o şi a lovit pe
robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Numele ro-
bului era Malhus.
11 Atunci Isus i-a spus lui Petru: Pune-ţi sabia în teacă; pa-
harul pe care mi l-a dat Tatăl, să nu îl beau?
12 ¶ Atunci ceata şi căpetenia şi ofiţerii iudeilor l-au luat pe
Isus şi l-au legat,
13 Şi l-au dus întâi la Ana, fiindcă el era socrul lui Caiafa,
care era marele preot în anul acela.
14 Iar Caiafa era cel care recomandase iudeilor că este de
folos să moară un singur om pentru popor.
15 Şi Simon Petru urma pe Isus şi tot aşa alt discipol; disci-
polul acela era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în
curtea palatului marelui preot.
16 Petru însă stătea în picioare afară la uşă. Atunci celălalt
discipol, care îi era cunoscut marelui preot, a ieşit şi i-a vor-
bit portăresei şi l-a adus pe Petru înăuntru.
17 Atunci servitoarea, portăreasa, i-a spus lui Petru: Nu
cumva şi tu eşti dintre discipolii acestui om? Nu sunt, a spus
el.
18 Şi robii şi ofiţerii, după ce făcuseră un foc de cărbuni pen-
tru că era frig, stăteau în picioare şi se încălzeau; iar Petru
stătea în picioare cu ei şi se încălzea.
19 Atunci marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii
lui şi despre doctrina lui.
20 Isus i-a răspuns: Eu am vorbit pe faţă lumii; eu totdeauna
am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună întot-
deauna iudeii şi nu am spus nimic în ascuns.
21 De ce mă întrebi? Întreabă-i pe cei care m-au auzit ce le-
am vorbit; iată, ei ştiu ce am spus eu.
22 Şi după ce a vorbit acestea, unul dintre ofiţerii, care stă-
teau în picioare acolo, l-a lovit cu palma pe Isus, spunând:
Aşa răspunzi marelui preot?
23 Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, adu mărturie despre
răul acesta, dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?
24 ¶ Atunci Ana l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
25 Şi Simon Petru stătea în picioare şi se încălzea. Ei aşadar
i-au spus: Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui? El a negat
şi a spus: Nu sunt.
26 Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a că-
rui ureche o tăiase Petru, a spus: Nu te-am văzut eu în gră-
dină cu el?
27 Atunci Petru a negat din nou şi imediat a cântat cocoşul.
28 ¶ Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de
judecată; şi era dis-de-dimineaţă şi ei nu au intrat în sala de
judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paştele.
29 Pilat atunci a ieşit afară la ei şi a spus: Ce acuzaţie aduceţi
împotriva acestui om?
30 Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă nu ar fi fost un răufăcător,
nu ţi l-am fi predat.
31 Atunci Pilat le-a spus: Luaţi-l voi şi judecaţi-l conform
cu legea voastră. De aceea iudeii i-au spus: Nouă nu ne este
legiuit să ucidem pe nimeni.
32 Ca să se împlinească cuvântul lui Isus pe care îl spusese,
arătând cu ce moarte avea să moară.
 Ioan 19
33 Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată şi l-a che-
mat pe Isus şi i-a spus: Eşti tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns: De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-
au spus-o despre mine?
35 Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Naţiunea ta şi preoţii de
seamă mi te-au predat; ce ai făcut?
36 Isus a răspuns: Împărăţia mea nu este din această lume;
dacă împărăţia mea ar fi din această lume, atunci servitorii
mei ar lupta ca nu cumva să fiu predat iudeilor; dar acum
împărăţia mea nu este de aici.
37 Atunci Pilat i-a spus: Aşadar, eşti tu împărat? Isus a răs-
puns: Tu spui că eu sunt împărat. Eu, pentru aceasta m-am
născut şi din această cauză am venit în lume, să aduc mărtu-
rie adevărului. Toţi care sunt din adevăr ascultă vocea mea.
38 Pilat i-a spus: Ce este adevărul? Şi după ce a spus aceasta a ieşit
din nou la iudei şi le-a spus: Eu nu găsesc nici o vină în el.
39 Dar voi aveţi un obicei, să vă eliberez pe unul la paşte; do-
riţi aşadar să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?
40 Atunci toţi au strigat din nou, spunând: Nu pe acesta, ci
pe Baraba. Iar Baraba era un tâlhar.
Capitolul 19
A tunci Pilat l-a luat aşadar pe Isus şi l-a biciuit.
2 Şi soldaţii, împletind o coroană de spini, au pus-o pe
capul lui şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3 Şi spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Şi îl loveau cu
palmele.
4 Pilat aşadar a ieşit din nou afară şi le-a spus: Iată, vi-l aduc
afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el.
5 Isus a ieşit atunci afară, purtând coroana de spini şi haina
purpurie. Şi Pilat le-a spus: Iată omul!
6 Aşa că preoţii de seamă şi ofiţerii, când l-au văzut, au stri-
gat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luaţi-l
voi şi crucificaţi-l, fiindcă eu nu găsesc nici o vină în el.
7 Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege şi după legea noastră
el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe el însuşi Fiul lui
Dumnezeu.
8 De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a
temut;
9 Şi a intrat din nou în sala de judecată şi i-a spus lui Isus: De
unde eşti tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.
10 Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbeşti? Nu ştii că am pute-
re să te crucific şi am putere să te eliberez?
11 Isus a răspuns: Nu ai avea nici o putere asupra mea dacă
nu ţi-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a
predat ţie are mai mare păcat.
12 Şi de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii stri-
gau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al
Cezarului; oricine se face pe el însuşi împărat vorbeşte împo-
triva Cezarului!
13 Pilat de aceea, auzind acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară
şi s-a aşezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment,
iar în evreieşte, Gabata.
14 Şi era pregătirea paştelui şi cam pe la ora şase. Şi le-a spus
iudeilor: Iată Împăratul vostru.
15 Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să
crucific pe Împăratul vostru? Preoţii de seamă au răspuns:
Nu avem împărat decât pe Cezar.
16 Aşa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Şi l-au luat pe
Isus şi l-au dus de acolo.
17 ¶ Şi, purtându-şi crucea, a ieşit la locul numit al Căpăţânii,
care în evreieşte se numeşte Golgota,
612
18 Unde l-au crucificat şi cu el pe alţi doi, de o parte şi de
alta, iar Isus la mijloc.
19 Iar Pilat a scris un titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: ISUS
DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR .
20 Atunci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, pentru că
locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; şi era
scris în evreieşte, în greceşte şi în latineşte.
21 Atunci preoţii de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu
scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat
al iudeilor.
22 Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
23 Atunci soldaţii, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat
hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare
soldat, şi cămaşa; dar cămaşa era fără cusătură, ţesută în în-
tregime de sus până jos.
24 De aceea au spus între ei: Să nu o sfâşiem, ci să aruncăm
sorţi pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura,
care spune: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pe cămaşa
mea au aruncat sorţi. Soldaţii aşadar, au făcut acestea.
25 Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui şi sora
mamei lui, Maria, soţia lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26 Atunci Isus, văzând pe mama lui şi pe discipolul pe care
îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie,
iată fiul tău!
27 Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Şi din momen-
tul acela discipolul a luat-o la el acasă.
28 După aceea Isus ştiind că toate lucrurile au fost deja făcu-
te, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.
29 Şi acolo s-a pus un vas plin cu oţet; şi ei, umplând un burete
cu oţet şi punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.
30 De aceea, după ce Isus a luat oţetul, a spus: S-a sfârşit; şi,
plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31 De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cru-
ce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sa-
batului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească pi-
cioarele şi să fie luaţi.
32 Atunci soldaţii au venit şi au zdrobit picioarele primului
şi ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.
33 Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu
i-au zdrobit picioarele;
34 Ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi
imediat a ieşit sânge şi apă.
35 Şi cel ce a văzut a adus mărturie, şi mărturia lui este ade-
vărată; şi el ştie că vorbeşte adevărat, ca voi să credeţi.
36 Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptu-
ra: Nici un os al lui nu va fi zdrobit.
37 Şi din nou altă scriptură spune: Se vor uita la cel pe care
l-au străpuns.
38 ¶ Şi după acestea Iosif din Arimateea, fiind discipol al lui
Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor, l-a implorat pe Pilat
să ia trupul lui Isus; şi Pilat i-a dat voie. A venit de aceea şi a
luat trupul lui Isus.
39 Şi a venit şi Nicodim, care venise la Isus mai întâi noaptea
şi a adus un amestec de smirnă şi aloe de aproape o sută de
litre.
40 Au luat atunci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii
de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să
înmormânteze.
41 Şi în locul unde a fost crucificat era o grădină şi în grădină
un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
42 Acolo aşadar l-au pus pe Isus, din cauza pregătirii iudei-
lor, pentru că mormântul era aproape.
 Ioan 21
Capitolul 20
Î n prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-
dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric şi a vă-
zut piatra luată de pe mormânt.
2 Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt disci-
pol, pe care îl iubea Isus şi le-a spus: Au luat pe Domnul din
mormânt şi nu ştim unde l-au pus.
3 De aceea Petru şi celălalt discipol au ieşit şi au venit la
mormânt.
4 Au alergat astfel amândoi împreună şi celălalt discipol l-a
întrecut pe Petru şi a ajuns primul la mormânt.
5 Şi, aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos; to-
tuşi nu a intrat.
6 Atunci a venit Simon Petru urmându-l şi a intrat în mor-
mânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos.
7 Iar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu
fâşiile de pânză, ci la o parte, împăturit într-un loc.
8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care a ajuns primul la
mormânt şi a văzut şi a crezut.
9 Pentru că nu ştiau încă scriptura că el trebuia să învie din-
tre morţi.
10 ¶ Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
11 Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plân-
gând; şi pe când plângea s-a aplecat spre mormânt.
12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând unul la cap şi altul la
picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
13 Şi ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru
că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.
14 Şi după ce a spus acestea, s-a întors înapoi şi a văzut pe
Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus.
15 Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, pre-
supunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai
dus, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua.
16 Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni;
care înseamnă, Învăţătorule.
17 Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la
Tatăl meu; ci du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl
meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul
vostru.
18 Maria Magdalena a venit şi a spus discipolilor că l-a văzut
pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
19 ¶ Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămâ-
nii, pe când uşile, unde discipolii erau adunaţi de teama iu-
deilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc
şi le-a spus: Pace vouă.
20 Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Atunci
discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis
Tatăl, aşa vă trimit şi eu.
22 Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus: Primiţi
Duhul Sfânt:
23 Oricui remiteţi păcatele, le sunt remise; şi oricui le reţineţi,
sunt reţinute.
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit
Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi discipoli i-au spus atunci: Am văzut pe Domnul.
Dar el le-a spus: Dacă nu văd în mâinile lui semnul cuielor şi
dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi nu pun mâna
mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
26 ¶ Şi după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru şi
Toma era cu ei; Isus a venit, uşile fiind închise, şi a stat în pi-
cioare în mijloc şi a spus: Pace vouă.
613
27 Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ţi degetul aici şi priveşte
mâinile mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea; şi nu fi
fără credinţă, ci fii cu credinţă.
28 Şi Toma a răspuns şi i-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul
meu.
29 Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; bine-
cuvântaţi sunt cei ce nu au văzut şi totuşi au crezut.
30 Şi cu adevărat multe alte semne a făcut Isus în prezenţa
discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
31 Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeţi că Isus este
Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi astfel, crezând, să aveţi via-
ţă prin numele lui.
Capitolul 21
D upă acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la ma-
rea Tiberiadei şi s-a arătat astfel.
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, numit Didumos, şi
Natanael din Cana Galileei, şi fiii lui Zebedei, şi alţi doi din-
tre discipolii lui.
3 Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus:
Venim şi noi cu tine. Au plecat şi au intrat imediat într-o co-
rabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.
4 Dar pe când s-a făcut dimineaţă, Isus stătea în picioare pe
ţărm; dar discipolii nu ştiau că era Isus.
5 Atunci Isus le-a spus: Copilaşilor, aveţi ceva de mâncare?
Iar ei i-au răspuns: Nu.
6 Iar el le-a spus: Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei
şi veţi găsi. De aceea au aruncat-o şi nu o mai puteau trage
de mulţimea peştilor.
7 De aceea discipolul pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru:
Este Domnul. Simon Petru, auzind aşadar că este Domnul,
s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) şi s-a aruncat
în mare.
8 Şi ceilalţi discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa
cu peşti, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două
sute de coţi).
9 Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni
şi peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a spus: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins
acum.
11 Simon Petru s-a urcat şi a tras plasa pe uscat, plină de
peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi, deşi erau atâţia, nu s-a
rupt plasa.
12 Isus le-a spus: Veniţi, mâncaţi. Şi nici unul dintre discipoli
nu cuteza să îl întrebe: Cine eşti? ştiind că este Domnul.
13 Atunci Isus a venit şi a luat pâinea şi le-a dat-o, şi peştele
la fel.
14 Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor
săi, după ce a înviat dintre morţi.
15 ¶ Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru:
Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El
i-a spus: Da, Doamne; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte
mieluşeii mei.
16 I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă
iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne; ştii că te iubesc. El i-a spus:
Păstoreşte oile mele.
17 El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti
tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi
i-a spus: Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc. Isus i-a
spus: Paşte oile mele.
18 Adevărat, adevărat îţi spun: Când erai tânăr, te încingeai
singur şi umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îţi vei
 Fapte 2
întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu
voieşti.
19 A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe
Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.
20 Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe
discipolul pe care îl iubea Isus şi care se rezemase la cină pe
pieptul lui şi a spus: Doamne, cine este cel ce te trădează?
21 Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta
ce va fi?
22 Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până
… Faptele Apostolilor …
Capitolul 1
A m alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate pe
care Isus a început, deopotrivă a le face şi a învăţa,
2 Până în ziua în care a fost primit sus, după ce prin Duhul
Sfânt a dat porunci apostolilor pe care îi alesese;
3 Cărora, de asemenea, li s-a arătat viu după suferinţa sa, prin
multe dovezi infailibile, fiind văzut de ei patruzeci de zile şi
vorbind despre lucrurile privind împărăţia lui Dumnezeu;
4 Şi fiind împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de
Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui, pe care, a spus
el, aţi auzit-o de la mine.
5 Pentru că Ioan într-adevăr a botezat cu apă; dar voi veţi fi
botezaţi cu Duhul Sfânt nu după multe zile.
6 ¶ De aceea, după ce s-au adunat, i-au cerut, spunând:
Doamne, în acest timp vei reinstaura împărăţia lui Israel?
7 Iar el le-a spus: Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau
soroacele pe care Tatăl le-a pus în propria sa putere.
8 Ci veţi primi putere după ce Duhul Sfânt va fi venit peste
voi; şi îmi veţi fi martori deopotrivă în Ierusalim şi în toată
Iudeea şi în Samaria şi până la cea mai îndepărtată parte a
pământului.
9 Şi după ce a spus acestea, în timp ce ei se uitau, a fost înăl-
ţat; şi un nor l-a luat din ochii lor.
10 Şi în timp ce se uitau cu atenţie spre cer, pe când mergea
el în sus, atunci iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ei
în haine albe,
11 Şi care au spus: Voi bărbaţi galileeni, de ce staţi în picioare
uitându-vă lung la cer? Acest Isus, care este luat de la voi în
cer, va veni în acelaşi fel cum l-aţi văzut mergând în cer.
12 ¶ Atunci s-au întors în Ierusalim din muntele numit al
Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, la o zi de călăto-
rie în sabat.
13 Şi când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde
stăteau deopotrivă Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei, Filip
şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon
Zelotes şi Iuda, fratele lui Iacov.
14 Toţi aceştia, într-un gând, perseverau în rugăciune şi ce-
reri, împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii
lui.
15 ¶ Şi în acele zile, Petru s-a sculat în mijlocul discipolilor şi
a spus (mulţimea numelor adunate împreună era de aproape
614
vin eu, ce îţi pasă? Tu, urmează-mă.
23 Atunci, a ieşit cuvântul acesta printre fraţi, că discipolul
acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă
voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă?
24 Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea
şi a scris acestea; şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Şi sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut
Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici
chiar lumea însăşi nu ar putea cuprinde cărţile ce ar fi scrise.
Amin!
o sută douăzeci):
16 Bărbaţi şi fraţi, această scriptură trebuia să se împlineas-
că, pe care Duhul Sfânt prin gura lui David a spus-o dinainte
despre Iuda, care a fost călăuză celor ce au prins pe Isus.
17 Pentru că el a fost numărat cu noi şi a obţinut parte din
acest serviciu.
18 Acesta atunci a cumpărat un câmp cu răsplata nelegiuirii;
şi, căzând cu capul înainte, a pleznit în două prin mijloc şi
toate măruntaiele i s-au revărsat.
19 Şi a fost cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, în-
tr-atât încât câmpul acela este numit în limba lor proprie
Acheldama, care este, Câmpul sângelui.
20 Fiindcă este scris în cartea Psalmilor: Să îi fie pustie locu-
inţa şi nimeni să nu locuiască în ea; şi serviciul lui de episcop
să îl ia altul.
21 De aceea, dintre aceşti bărbaţi care s-au adunat cu noi în
tot timpul în care Domnul Isus a intrat şi a ieşit printre noi,
22 Începând de la botezul lui Ioan, până la acea zi în care a
fost luat de la noi, trebuie ca unul să fie rânduit martor cu
noi al învierii sale.
23 Şi au rânduit pe doi, Iosif numit Barsaba, care era supra-
numit Iustus, şi Matia.
24 Şi s-au rugat şi au spus: Tu Doamne, care cunoşti inimile
tuturor, arată-ne pe care dintre aceşti doi l-ai ales,
25 Ca să poată lua parte la acest serviciu şi apostolie din care
Iuda prin încălcarea legii a căzut, ca să meargă la propriul
său loc.
26 Şi au dat sorţii lor; şi sorţul a căzut pe Matia; şi a fost nu-
mărat cu cei unsprezece apostoli.
Capitolul 2
Ş i când ziua cincizecimii se împlinea, erau toţi într-un
gând la un loc.
2 Şi dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vije-
lios puternic şi a umplut toată casa unde erau ei aşezaţi.
3 Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste
fiecare dintre ei.
4 Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vor-
bească în alte limbi, cum le dădea Duhul să vorbească clar.
5 ¶ Şi erau acolo, locuind în Ierusalim, iudei, bărbaţi pioşi,
din fiecare naţiune de sub cer.
 Fapte 3
6 Şi când aceasta s-a făcut auzită departe, mulţimea s-a adu-
nat şi era confuză, pentru că fiecare om îi auzea vorbind în
propria lui limbă.
7 Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, spunând unii către alţii:
Iată, nu sunt toţi aceştia care vorbesc galileeni?
8 Şi cum auzim noi, fiecare în propria noastră limbă, în care
am fost născuţi?
9 Parţi şi mezi şi elamiţi şi locuitori din Mesopotamia şi
Iudeea şi Capadochia, Pontus şi Asia,
10 Şi de asemenea Frigia şi Pamfilia, Egipt şi părţile Libiei
înspre Cirene şi străini din Roma, iudei şi prozeliţi,
11 Cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre fapte-
le minunate ale lui Dumnezeu.
12 Şi toţi erau uimiţi şi derutaţi, spunând unul către altul: Ce
înseamnă aceasta?
13 Iar alţii, bătându-şi joc, spuneau: Sunt plini de vin nou.
14 ¶ Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, şi-a înăl-
ţat vocea şi le-a spus: Voi bărbaţi din Iudeea şi toţi care lo-
cuiţi la Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi ascultaţi cu-
vintele mele:
15 Fiindcă aceştia nu sunt beţi, cum presupuneţi voi, fiindcă
este ora a treia a zilei.
16 Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 Şi se va întâmpla în ultimele zile, spune Dumnezeu: Voi
turna din Duhul meu peste toată făptura; şi fiii voştri şi fii-
cele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vor vedea viziuni şi
bătrânii voştri vor visa visuri;
18 Şi de asemenea peste robii mei şi peste roabele mele voi
turna în acele zile din Duhul meu; şi vor profeţi;
19 Şi voi arăta minuni în cer deasupra şi semne în pământ
dedesubt; sânge şi foc şi vapori de fum;
20 Soarele va fi transformat în întuneric şi luna în sânge,
înainte să vină ziua aceea mare şi însemnată a Domnului.
21 Şi se va întâmpla că oricine va chema numele Domnului
va fi salvat.
22 Voi bărbaţi din Israel, ascultaţi aceste cuvinte: Isus din
Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin mi-
racole şi minuni şi semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin
el în mijlocul vostru, cum chiar voi înşivă ştiţi;
23 Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât şi cunoaşterea dinainte
a lui Dumnezeu, voi l-aţi prins şi prin mâini nelegiuite l-aţi
crucificat şi ucis;
24 El pe care Dumnezeu l-a sculat, dezlegând durerile mor-
ţii; pentru că nu era posibil ca el să fie ţinut de ea.
25 Fiindcă David vorbeşte despre el: Eu dinainte am văzut
pe Domnul întotdeauna înaintea feţei mele, fiindcă el este la
dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;
26 Din această cauză mi s-a bucurat inima şi limba mi s-a
veselit; peste acestea şi carnea mea se va odihni în speranţă;
27 Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei per-
mite Sfântului tău să vadă putrezirea.
28 Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieţii; mă vei umple de bu-
curie cu înfăţişarea ta.
29 Bărbaţi şi fraţi, lăsaţi-mă să vă vorbesc pe faţă despre pa-
triarhul David, că el este deopotrivă mort şi îngropat şi mor-
mântul lui este cu noi până în această zi.
30 De aceea, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu
jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va
scula pe Cristos să şadă pe tronul său;
31 El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că
sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut
putrezirea.
615
32 Pe acest Isus l-a sculat Dumnezeu, pentru care noi toţi
suntem martori.
33 De aceea fiind înălţat prin mâna dreaptă a lui Dumnezeu
şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a vărsat
aceasta ce vedeţi şi auziţi voi acum.
34 Fiindcă David nu s-a urcat la ceruri; dar el însuşi spune:
DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,
35 Până fac pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău.
36 De aceea toată casa lui Israel să ştie cu siguranţă, că
Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus pe care voi l-aţi crucificat,
deopotrivă Domn şi Cristos.
37 ¶ Şi când au auzit, au fost străpunşi în inimile lor şi i-au
spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: Bărbaţi şi fraţi, ce să
facem?
38 Iar Petru le-a spus: Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie
botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor,
şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39 Fiindcă a voastră este promisiunea şi a copiilor voştri şi
a tuturor care sunt departe, atâţia câţi Domnul Dumnezeul
nostru va chema.
40 Şi cu multe alte cuvinte a adeverit şi a îndemnat, spu-
nând: Salvaţi-vă din această generaţie perversă.
41 Atunci cei ce au primit cu bucurie cuvântul lui au fost
botezaţi; şi în aceeaşi zi le-au fost adăugate aproape trei mii
de suflete.
42 ¶ Şi continuau stăruitor în doctrina apostolilor şi părtăşie
şi frângerea pâinii şi rugăciuni.
43 Şi frică a venit peste fiecare suflet; şi multe minuni şi sem-
ne au fost făcute prin apostoli.
44 Şi toţi care au crezut erau în acelaşi loc şi aveau toate lu-
crurile în comun;
45 Şi îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tu-
turor, aşa cum avea fiecare nevoie.
46 Şi, continuând în fiecare zi într-un gând în templu şi frân-
gând pâine din casă în casă, îşi mâncau mâncarea cu veselie
şi simplitate a inimii,
47 Lăudând pe Dumnezeu şi având favoare înaintea între-
gului popor. Şi Domnul adăuga bisericii în fiecare zi pe cei
ce erau salvaţi.
Capitolul 3
Ş i Petru şi Ioan s-au urcat împreună la templu la ora ru-
găciunii, a noua.
2 Şi un anumit bărbat, şchiop din pântecele mamei lui, pe
care îl puneau în fiecare zi la poarta templului care se chea-
mă Frumoasă, era adus să ceară milostenii de la cei care in-
trau în templu;
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi Ioan aproape să intre în tem-
plu, le-a cerut milostenie.
4 Şi Petru, uitându-se cu atenţie la el, împreună cu Ioan, a
spus: Uită-te la noi.
5 Iar el s-a uitat atent la ei, aşteptând să primească ceva de
la ei.
6 Atunci Petru a spus: Argint şi aur eu nu am; dar ceea ce
am îţi dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te
şi umblă.
7 Şi l-a luat de mâna dreaptă şi l-a ridicat; şi îndată picioarele
lui şi încheieturile gleznelor s-au întărit.
8 Şi, sărind, a stat pe picioare şi a umblat şi a intrat în templu
cu ei, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi toţi oamenii l-au văzut umblând şi lăudând pe
Dumnezeu;
 Fapte 4
10 Şi l-au recunoscut că era cel care şedea pentru milostenii
la poarta Frumoasă a templului; şi au fost umpluţi de mirare
şi uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11 Şi pe când şchiopul care fusese vindecat se ţinea de Petru
şi Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit
al lui Solomon, minunându-se tare.
12 ¶ Şi când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbaţi isra-
eliţi, de ce vă minunaţi de aceasta? Sau de ce priviţi cu aten-
ţie la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau sfinţenie
l-am făcut să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob,
Dumnezeul taţilor noştri, a glorificat pe Fiul său Isus; pe
care voi l-aţi trădat şi l-aţi negat în prezenţa lui Pilat, când el
era hotărât să îi dea drumul.
14 Dar voi aţi negat pe Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut un băr-
bat, un ucigaş, să vă fie dat;
15 Şi aţi ucis pe Prinţul vieţii, pe care Dumnezeu l-a înviat
dintre morţi; despre care noi suntem martori.
16 Şi prin credinţa în numele lui, numele lui l-a întărit pe
acest om, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; chiar credinţa care
este prin el i-a dat această sănătate deplină în prezenţa voas-
tră a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că prin ignoranţă aţi lucrat acestea,
precum şi conducătorii voştri.
18 Dar lucrurile acelea, pe care Dumnezeu le-a arătat di-
nainte prin gura tuturor profeţilor săi, că Cristos va suferi,
le-a împlinit aşa.
19 ¶ De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre
să fie şterse când vor veni timpurile de răcorire din prezenţa
Domnului;
20 Şi el va trimite pe cel dinainte predicat vouă, pe Isus
Cristos;
21 Pe care cerul trebuie să îl primească până la timpurile re-
stituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin
gura tuturor sfinţilor săi profeţi de când a început lumea.
22 Fiindcă Moise într-adevăr spunea taţilor: Domnul
Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voş-
tri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi în toate, orice vă va
spune.
23 Şi se va întâmpla, că fiecare suflet care nu va asculta pe
acel profet, va fi nimicit din popor.
24 Şi de asemenea toţi profeţii, de la Samuel şi cei care au ur-
mat, toţi câţi au vorbit, tot aşa au prezis despre aceste zile.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care
Dumnezeu l-a făcut cu taţii noştri, spunând lui Avraam: Şi în
sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.
26 Mai întâi la voi, Dumnezeu, sculând pe Fiul său Isus, l-a
trimis să vă binecuvânteze, în întoarcerea fiecăruia dintre
voi de la nelegiuirile sale.
Capitolul 4
Ş i pe când vorbeau ei poporului, preoţii şi căpetenia tem-
plului şi saducheii au venit peste ei,
2 Fiind mâhniţi că ei învăţau poporul şi predicau prin Isus
învierea dintre morţi.
3 Şi au pus mâinile pe ei şi i-au închis până a doua zi; fiindcă
era deja seară.
4 Dar mulţi dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; şi nu-
mărul bărbaţilor era cam cinci mii.
5 ¶ Şi s-a întâmplat că de dimineaţă, conducătorii lor şi bă-
trânii şi scribii,
6 Şi Ana, înaltul preot, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi atâţia
616
câţi erau din familia înaltului preot, s-au adunat împreună
la Ierusalim.
7 Şi după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau
în numele cui aţi făcut voi aceasta?
8 Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi con-
ducători ai poporului şi bătrâni ai Israelului,
9 Dacă suntem noi astăzi cercetaţi despre fapta bună făcută
omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;
10 Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel
că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-aţi
crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, prin el
omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.
11 Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi con-
structorii, care a devenit capul colţului temeliei.
12 Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este nici un
alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care noi trebuie
să fim salvaţi.
13 Şi, când au văzut cutezanţa lui Petru şi Ioan şi au înţeles
că erau oameni fără carte şi needucaţi, s-au minunat; şi i-au
recunoscut că fuseseră cu Isus.
14 Şi, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare
cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
15 ¶ Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu,
s-au sfătuit între ei,
16 Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-
adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor
locuitorilor din Ierusalim; şi nu putem nega.
17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre
oameni, să îi ameninţăm cu severitate, ca să nu mai vorbeas-
că în numele acesta nici unui om.
18 Şi i-au chemat şi le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici
să înveţe în numele lui Isus.
19 Dar Petru şi Ioan au răspuns şi le-au zis: Judecaţi voi dacă
este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai
mult decât de Dumnezeu.
20 Fiindcă noi nu putem decât să vorbim lucrurile pe care
le-am văzut şi le-am auzit.
21 Şi după ce i-au mai ameninţat, i-au lăsat să plece, negă-
sind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului; pen-
tru că toţi glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22 Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vin-
decării avea peste patruzeci de ani.
23 ¶ Şi după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor şi au poves-
tit tot ce le-au spus preoţii de seamă şi bătrânii.
24 Şi când au auzit şi-au ridicat vocea către Dumnezeu într-
un singur gând şi spuneau: Doamne, tu eşti Dumnezeu, care
ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele;
25 Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: De ce
s-au dezlănţuit păgânii şi oamenii îşi închipuie lucruri
deşarte?
26 Împăraţii pământului s-au ridicat în picioare şi conducă-
torii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotri-
va Cristosului său.
27 Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus,
pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod şi
Pontius Pilat cu neamurile şi poporul lui Israel,
28 Pentru a face atâtea câte mâna ta şi sfatul tău au predes-
tinat să fie făcute.
29 Şi acum, Doamne, priveşte ameninţările lor; şi dă servito-
rilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanţa,
30 Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; şi semne şi mi-
nuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
 Fapte 5
31 Şi după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună
s-a clătinat; şi ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi vor-
beau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanţă.
32 ¶ Şi mulţimea celor care au crezut erau într-o singură ini-
mă şi într-un suflet; şi nici unul nu spunea despre cele ce le
avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
33 Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învie-
rea Domnului Isus; şi mare har era peste ei toţi.
34 Fiindcă nu era nici unul între ei care să ducă lipsă; căci
câţi erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau şi
aduceau preţurile lucrurilor vândute.
35 Şi le puneau jos, la picioarele apostolilor; şi împărţirea se
făcea fiecărui om după cum avea nevoie.
36 Şi Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba,
(care este, fiind tradus, Fiul mângâierii,) un levit, născut în
Cipru,
37 Având pământul lui, l-a vândut şi a adus banii şi i-a pus la
picioarele apostolilor.
Capitolul 5
D ar un anumit bărbat, numit Anania, cu soţia lui,
Safira, au vândut o proprietate,
2 Şi a păstrat din preţ, soţia lui ştiind şi ea în ascuns; şi au
adus o anumită parte şi au pus-o la picioarele apostolilor.
3 Dar Petru a spus: Anania, de ce a umplut Satan inima ta să
minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?
4 Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a
fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conce-
put lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe
Dumnezeu.
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat du-
hul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6 Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au
îngropat.
7 Şi s-a întâmplat cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia
lui, neştiind ce s-a făcut.
8 Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pă-
mântul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună
să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care au
îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.
10 Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui şi şi-a dat duhul;
şi tinerii au intrat şi au găsit-o moartă şi ducând-o afară, au
îngropat-o lângă soţul ei.
11 Şi mare frică a venit peste toată biserica şi peste toţi câţi
au auzit acestea.
12 ¶ Şi prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne şi
minuni printre oameni; (şi toţi erau cu un gând în porticul
lui Solomon.
13 Dar dintre ceilalţi nu cuteza nici un om să li se alăture;
dar poporul îi preamărea.
14 Şi tot mai mulţi credincioşi erau adăugaţi Domnului,
mulţimi deopotrivă de bărbaţi şi femei).
15 Într-atât de mult încât duceau afară în străzi pe bolnavi
şi îi puneau pe paturi şi pe saltele, ca măcar umbra lui Petru,
trecând pe acolo, să îi poată învălui pe unii din ei.
16 Şi a venit de asemenea mulţime din cetăţile din jur la
Ierusalim, aducând bolnavi şi pe cei care erau chinuiţi de
duhuri necurate; şi au fost vindecaţi fiecare.
17 ¶ Atunci înaltul preot s-a sculat şi toţi cei împreună cu
el, (aceştia fiind partida saducheilor) şi au fost umpluţi de
indignare;
617
18 Şi şi-au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea
comună.
19 Dar îngerul Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile
închisorii şi i-a condus afară şi a spus:
20 Duceţi-vă, staţi în picioare şi vorbiţi poporului în templu
toate cuvintele vieţii acesteia.
21 Şi, când au auzit, au intrat în templu la răsăritul soarelui şi
îi învăţau. Dar înaltul preot şi cei cu el, au venit şi au convo-
cat consiliul şi sfatul bătrânilor copiilor lui Israel şi au trimis
la închisoare să îi aducă.
22 Şi când ofiţerii au venit şi nu i-au găsit în închisoare, s-au
întors şi au povestit,
23 Spunând: Într-adevăr, am găsit închisoarea închisă cu
toate în siguranţă şi paznicii stând afară în faţa uşilor; dar
când am deschis, nu am găsit pe nimeni înăuntru.
24 Şi când înaltul preot şi căpetenia templului şi preoţii de
seamă au auzit aceste cuvinte, erau derutaţi în legătură cu
acestea, până unde se va ajunge cu aceasta.
25 Atunci a venit unul şi le-a povestit, spunând: Iată, bărba-
ţii pe care i-aţi pus în închisoare stau în picioare în templu
şi învaţă poporul.
26 ¶ Atunci s-a dus căpetenia împreună cu ofiţerii şi i-au
adus fără violenţă fiindcă se temeau de popor, ca nu cumva
să fie împroşcaţi cu pietre.
27 Şi după ce i-au adus, i-au aşezat în faţa consiliului; şi înal-
tul preot i-a întrebat,
28 Spunând: Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu îi învăţaţi
în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu doctrina
voastră şi vreţi să aduceţi sângele acestui om peste noi.
29 Atunci Petru şi apostolii au răspuns şi au zis: Trebuie să
ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni.
30 Dumnezeul taţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care l-aţi
ucis şi atârnat pe un lemn.
31 Pe el l-a înălţat Dumnezeu cu dreapta sa pentru a fi Prinţ şi
Salvator, pentru a da pocăinţă lui Israel şi iertarea păcatelor.
32 Şi noi suntem martorii lui despre aceste lucruri; şi la fel
este Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă
de el.
33 Când au auzit, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să îi ucidă.
34 Atunci s-a sculat unul în consiliu, un fariseu, numit
Gamaliel, un învăţător al legii, onorat printre toţi oamenii şi
a poruncit să îi scoată puţin afară pe apostoli.
35 Şi le-a spus: Voi bărbaţi ai Israelului, aveţi grijă la voi înşi-
vă ce vreţi să faceţi în legătură cu aceşti oameni.
36 Fiindcă înainte de aceste zile s-a sculat Teuda, lăudându-
se a fi cineva, la care s-au unit un număr de bărbaţi, aproape
patru sute. Acesta a fost ucis, şi toţi câţi ascultau de el, au fost
împrăştiaţi şi făcuţi de nimic.
37 După acesta s-a sculat Iuda din Galileea, în zilele impo-
zitării, şi a atras mult popor după el; şi el a pierit; şi toţi câţi
ascultau de el au fost risipiţi.
38 Şi acum vă spun: Depărtaţi-vă de aceşti oameni şi lăsaţi-
i în pace; pentru că dacă acest sfat sau această lucrare este
de la oameni, va fi nimicită.
39 Dar dacă este din Dumnezeu, nu sunteţi în stare să o ni-
miciţi; ca nu cumva, să vă aflaţi luptând chiar împotriva lui
Dumnezeu.
40 Şi au fost de acord cu el; şi după ce i-au chemat pe apostoli
şi i-au bătut, le-au poruncit să nu vorbească în numele lui
Isus; şi le-au dat drumul.
41 ¶ Şi au plecat atunci din faţa consiliului, bucurându-se că
au fost consideraţi demni să îndure ruşine pentru numele
 Fapte 7
lui.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi în fiecare casă, nu au încetat să
îi înveţe şi să predice pe Isus Cristos.
Capitolul 6
Ş i în acele zile, înmulţindu-se numărul discipolilor, s-a
ridicat o cârtire a grecilor împotriva evreilor, pentru că
văduvele lor erau neglijate în servirea zilnică.
2 Atunci, cei doisprezece au chemat la ei mulţimea discipo-
lilor şi au spus: Nu se cuvine ca noi să părăsim cuvântul lui
Dumnezeu şi să servim la mese.
3 De aceea fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu o măr-
turie bună, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care noi
să îi punem peste această nevoie.
4 Iar pe noi ne vom da necontenit rugăciunii şi servirii
cuvântului.
5 Şi cuvântul a plăcut înaintea întregii mulţimi; şi au ales pe
Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, şi pe
Filip şi Procor şi Nicanor şi Timon şi Parmena şi Nicolae, un
prozelit din Antiohia,
6 Pe care i-au adus înaintea apostolilor; şi după ce s-au rugat,
şi-au pus mâinile peste ei.
7 Şi cuvântul lui Dumnezeu a crescut; şi numărul discipo-
lilor s-a înmulţit mult în Ierusalim; şi o mare mulţime din
preoţi au fost obedienţi credinţei.
8 ¶ Şi Ştefan, plin de credinţă şi putere, făcea mari minuni şi
miracole printre oameni.
9 Atunci s-au sculat unii din sinagoga care este numită a li-
bertinilor, şi cirenieni şi alexandrini şi dintre cei din Cilicia
şi din Asia, dezbătând cu Ştefan.
10 Şi nu au fost în stare să se împotrivească înţelepciunii şi
duhului prin care vorbea.
11 Atunci au mituit bărbaţi care au spus: L-am auzit vor-
bind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi a lui
Dumnezeu.
12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe scribi; şi au venit
peste el şi l-au prins şi l-au dus la consiliu,
13 Şi au pus martori falşi, care spuneau: Acest om nu înce-
tează să vorbească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui
loc sfânt şi a legii;
14 Fiindcă l-am auzit spunând că acest Isus din Nazaret va
distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a
dat Moise.
15 Şi toţi care şedeau în consiliu, uitându-se cu atenţie la el,
vedeau faţa lui ca faţa unui înger.
Capitolul 7
A tunci înaltul preot a spus: Aşa stau lucrurile?
2 Iar el a spus: Bărbaţi, fraţi şi taţi, ascultaţi! Dumnezeul
gloriei a apărut tatălui nostru Avraam, când era în
Mesopotamia, înainte să locuiască el în Haran,
3 Şi i-a spus: Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi vino în ţara
pe care ţi-o voi arăta.
4 Atunci, ieşind din ţara caldeilor, a locuit în Haran; şi de
acolo, când tatăl lui a murit, l-a strămutat în această ţară, în
care locuiţi voi acum.
5 Dar nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să îşi pună piciorul
jos; totuşi a promis că i-o va da lui ca posesiune şi seminţei
lui după el, pe când el încă nu avea copil.
6 Şi astfel Dumnezeu a spus că sămânţa lui va fi temporar
locuitoare într-o ţară străină, şi că aceia o vor aduce în robie
şi se vor purta rău cu ea patru sute de ani.
618
7 Şi naţiunea căreia îi vor fi ei în robie, eu o voi judeca, a
spus Dumnezeu; şi după aceea vor ieşi şi îmi vor servi în
acest loc.
8 Şi i-a dat legământul circumciziei; şi aşa l-a născut pe Isaac
şi l-a circumcis în a opta zi; şi Isaac pe Iacob; şi Iacob pe cei
doisprezece patriarhi.
9 Şi patriarhii, împinşi de invidie, l-au vândut pe Iosif în
Egipt; dar Dumnezeu era cu el.
10 Şi l-a eliberat din toate nenorocirile lui şi i-a dat favoare şi
înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului; şi l-a
făcut guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 Şi peste toată ţara Egiptului şi a Canaanului a venit o mare
secetă şi mare nenorocire; şi taţii noştri nu găseau mâncare.
12 Dar când Iacob a auzit că în Egipt era grâu, a trimis întâi
pe taţii noştri.
13 Şi la a doua venire, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi; şi
familia lui Iosif s-a făcut cunoscută lui Faraon.
14 Atunci Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacob, şi
toată familia lui, cu şaptezeci şi cinci de suflete.
15 Aşa a coborât Iacob în Egipt şi a murit, el şi taţii noştri.
16 Şi au fost duşi în Sihem şi puşi în mormântul pe care îl
cumpărase Avraam pentru o sumă de bani de la fiii lui Emor,
tatăl lui Sihem.
17 ¶ Dar când s-a apropiat timpul promisiunii, pe care
Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut şi s-a în-
mulţit în Egipt,
18 Până când s-a ridicat alt împărat care nu îl cunoştea pe
Iosif.
19 Acesta a lucrat cu viclenie cu rudele noastre şi s-a purtat
rău cu taţii noştri, aşa că au lepădat pe pruncii lor, ca să nu
trăiască.
20 În timpul acela s-a născut Moise şi era deosebit de frumos
şi a crescut în casa tatălui său timp de trei luni;
21 Şi după ce a fost aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a
crescut ca fiu al ei.
22 Şi Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi
era puternic în cuvinte şi în fapte.
23 Şi după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să
viziteze pe fraţii lui, copiii lui Israel.
24 Şi văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi a făcut drepta-
te celui asuprit şi l-a lovit pe egiptean;
25 Fiindcă presupunea că fraţii lui vor înţelege cum
Dumnezeu, prin mâna lui, le va da salvare; dar nu au
înţeles.
26 Şi în ziua următoare s-a arătat el însuşi celor ce s-au certat
şi îi îndemna la pace, spunând: Domnilor, voi sunteţi fraţi;
de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?
27 Dar cel ce l-a nedreptăţit pe aproapele său l-a împins la o
parte, spunând: Cine te-a făcut conducător şi judecător pes-
te noi?
28 Doreşti să mă ucizi, aşa cum ai făcut ieri cu egipteanul?
29 Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în
ţara lui Madian, unde a născut doi fii.
30 ¶ Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în
pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără
de foc într-un rug.
31 Când Moise a văzut, s-a minunat de privelişte; şi pe când
s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el,
32 Spunând: Eu sunt Dumnezeul taţilor tăi, Dumnezeul
lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
Atunci Moise a tremurat şi nu a cutezat să privească.
33 Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ţi încălţămintea din
 Fapte 8
picioarele tale, fiindcă locul în care stai în picioare este pă-
mânt sfânt.
34 Am văzut, am văzut asuprirea poporului meu care este în
Egipt şi am auzit gemetele lor şi am coborât să îi eliberez. Şi
acum, vino, te voi trimite în Egipt.
35 Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a fă-
cut pe tine conducător şi judecător? Pe acesta l-a trimis
Dumnezeu să fie conducător şi eliberator prin mâna îngeru-
lui care i s-a arătat în rug.
36 Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni şi semne
în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie patruzeci de
ani.
37 Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Un pro-
fet vă va ridica Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voş-
tri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi.
38 Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul
care i-a vorbit în muntele Sinai şi cu taţii noştri; care a primit
oracolele vii să ni le dea nouă;
39 Căruia taţii noştri au refuzat să îi dea ascultare, şi l-au
respins, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,
40 Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea
noastră; cât despre acest Moise, care ne-a condus afară din
ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.
41 Şi au făcut un viţel în acele zile şi au oferit sacrificii idolu-
lui şi s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini.
42 ¶ Atunci Dumnezeu s-a întors şi i-a predat să se închine
oştirii cerului; aşa cum este scris în cartea profeţilor: Voi,
casa lui Israel, mi-aţi oferit patruzeci de ani în pustie vite
înjunghiate şi sacrificii?
43 Da, aţi luat tabernacolul lui Moloh şi steaua dumnezeului
vostru Remfan, statuete pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi
lor; şi vă voi strămuta dincolo de Babilon.
44 Taţii noştri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, aşa
cum poruncise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul
pe care îl văzuse;
45 Pe care şi taţii noştri care au urmat, l-au adus cu Isus în
stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dina-
intea feţei taţilor noştri, până în zilele lui David,
46 Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să
găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob.
47 Iar Solomon i-a zidit o casă.
48 Totuşi, cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâi-
ni; după cum spune profetul:
49 Cerul este tronul meu şi pământul este aşternutul picio-
rului meu; ce casă îmi veţi zidi, spune Domnul; sau care este
locul odihnei mele?
50 Nu a făcut mâna mea toate acestea?
51 ¶ Voi, îndărătnici şi necircumcişi în inimă şi urechi, voi
întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; ca taţii voştri, aşa
şi voi.
52 Pe care din profeţi nu i-au persecutat taţii voştri? Şi au
ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui
Drept; căruia i-aţi fost voi acum trădători şi ucigaşi;
53 Care aţi primit legea prin mijlocirea îngerilor şi nu aţi
păzit-o.
54 ¶ Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă şi scrâşneau din
dinţi asupra lui.
55 Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer
şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la
dreapta lui Dumnezeu,
56 Şi a spus: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului
stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
619
57 Atunci au strigat cu voce tare şi şi-au astupat urechile, şi
într-un gând au alergat asupra lui;
58 Şi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre; şi mar-
torii şi-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui
nume era Saul.
59 Şi l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, care invoca şi spu-
nea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu.
60 Şi, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine
în seamă păcatul acesta. Şi, spunând aceasta, a adormit.
Capitolul 8
Ş i Saul a fost de acord cu uciderea lui. Iar în timpul ace-
la a fost o mare persecuţie împotriva bisericii care era
la Ierusalim; şi toţi au fost împrăştiaţi prin toate regiunile
Iudeei şi Samariei, exceptând apostolii.
2 Şi bărbaţi pioşi l-au dus pe Ştefan şi au făcut pentru el un
mare bocet.
3 Cât despre Saul, prăpădea biserica, intrând în fiecare casă;
şi, târând deopotrivă bărbaţi şi femei, îi preda la închisoare.
4 ¶ De aceea cei împrăştiaţi au mers pretutindeni, predicând
cuvântul.
5 Atunci Filip a coborât la cetatea Samariei şi le-a predicat
pe Cristos.
6 Şi oamenii într-un gând au dat atenţie celor vorbite de
Filip, auzind şi văzând miracolele pe care le făcea.
7 Fiindcă din mulţi posedaţi ieşeau duhuri necurate, strigând
cu voce tare; şi mulţi paralizaţi şi şchiopi au fost vindecaţi.
8 Şi era mare bucurie în acea cetate.
9 Şi un anume bărbat, numit Simon, era dinainte în cetate
folosind magia şi fermecând oamenii Samariei, spunând că
el însuşi este cineva mare;
10 Căruia toţi îi dădeau atenţie, de la cel mai mic la cel
mai mare, spunând: Acest om este puterea cea mare a lui
Dumnezeu.
11 Şi îi dădeau atenţie, din cauză că de mult timp îi ferme-
case cu vrăjitorii.
12 Dar când l-au crezut pe Filip, predicând despre lucrurile
împărăţiei lui Dumnezeu şi numele lui Isus Cristos, au fost
botezaţi şi bărbaţi şi femei.
13 Atunci chiar Simon însuşi a crezut; şi după ce a fost bo-
tezat, continua cu Filip şi se minuna, privind miracolele şi
semnele care erau făcute.
14 ¶ Şi când apostolii care erau în Ierusalim au auzit că
Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe
Petru şi Ioan;
15 Care, după ce au coborât, s-au rugat pentru ei să primeas-
că Duhul Sfânt;
16 (Fiindcă până atunci nu căzuse peste nici unul dintre ei;
doar că erau botezaţi în numele Domnului Isus.)
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul
Sfânt.
18 Şi când a văzut Simon că prin punerea mâinilor apostoli-
lor a fost dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani,
19 Spunând: Daţi-mi şi mie această putere, ca pe oricine pun
mâinile, să primească Duhul Sfânt.
20 Dar Petru i-a spus: Arginţii tăi să piară cu tine, pentru
că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu
bani.
21 Tu nu ai nici parte nici sorţ în acest lucru; fiindcă inima ta
nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te aşadar de această stricăciune a ta şi imploră
pe Dumnezeu, dacă îţi poate fi cumva iertat gândul inimii
 Fapte 9
tale.
23 Pentru că îmi dau seama că eşti în fierea amărăciunii şi
legătura nedreptăţii.
24 Atunci, Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi pentru mine
Domnului, ca nici unul dintre aceste lucruri pe care le-aţi vor-
bit să nu vină peste mine.
25 Şi ei, după ce au adeverit şi au predicat cuvântul Domnului,
s-au întors la Ierusalim şi au predicat evanghelia în multe
sate ale samaritenilor.
26 ¶ Şi îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: Scoală-
te şi du-te spre sud, pe calea care coboară de la Ierusalim
spre Gaza, care este pustie.
27 Şi s-a sculat şi s-a dus; şi iată, un bărbat din Etiopia, un
famen cu mare putere la Candace, împărăteasa etiopienilor,
care avea în grijă toată vistieria ei, care venise la Ierusalim
să se închine,
28 Se întorcea şi şedea în carul său, citind din profetul Isaia.
29 Atunci Duhul i-a spus lui Filip: Apropie-te şi alătură-te
acestui car.
30 Şi Filip a alergat acolo şi l-a auzit citind din profetul Isaia
şi a spus: Înţelegi ce citeşti?
31 Iar el a spus: Cum aş putea, dacă nu mă călăuzeşte cineva?
Şi i-a cerut lui Filip să urce şi să şadă cu el.
32 Şi locul din scriptură pe care îl citea era acesta: El a fost
dus ca o oaie la măcel; şi ca un miel mut înaintea celui ce îl
tunde, aşa nu şi-a deschis gura;
33 În umilirea lui, judecata lui a fost luată; şi generaţia sa,
cine va declara? Fiindcă viaţa i-a fost luată de pe pământ.
34 Şi famenul i-a răspuns lui Filip şi a zis: Te implor, despre
cine vorbeşte profetul acest lucru? Despre el însuşi, sau des-
pre altcineva?
35 Atunci Filip şi-a deschis gura şi a început de la aceeaşi
scriptură şi i-a predicat pe Isus.
36 Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă oarecare şi
famenul a spus: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?
37 Şi Filip a spus: Dacă crezi din toată inima ta, este legiu-
it. Iar el a răspuns şi a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui
Dumnezeu.
38 Şi a poruncit să stea carul; şi au coborât amândoi în apă,
deopotrivă Filip şi famenul; şi l-a botezat.
39 Şi când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe
Filip, şi famenul nu l-a mai văzut; şi s-a dus pe calea sa,
bucurându-se.
40 Iar Filip s-a aflat la Azot; şi, traversând ţinutul, predica în
toate cetăţile până a ajuns în Cezareea.
Capitolul 9
D ar Saul, suflând ameninţări şi măcel împotriva disci-
polilor Domnului, s-a dus la înaltul preot,
2 Şi a cerut scrisori de la el pentru Damasc pentru sinagogi,
astfel încât dacă va găsi pe unii ai acestei căi, fiind deopotri-
vă bărbaţi sau femei, să îi aducă legaţi la Ierusalim.
3 Şi pe când călătorea el a ajuns aproape de Damasc; şi dintr-
odată a strălucit în jurul lui o lumină din cer,
4 Şi a căzut la pământ şi a auzit o voce, spunându-i: Saule,
Saule, de ce mă persecuţi?
5 Iar el a spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi Domnul a spus: Eu
sunt Isus pe care tu îl persecuţi; îţi este greu să dai cu călcâiul
în ţepuşe.
6 Şi, tremurând şi înmărmurit, a spus: Doamne, ce voieşti să
fac eu? Şi Domnul i-a spus: Scoală-te şi du-te în cetate şi ţi se
va spune ce trebuie să faci.
620
7 Iar bărbaţii care călătoreau cu el stăteau în picioare fără
cuvinte, auzind o voce, dar nevăzând pe nimeni.
8 Iar Saul s-a ridicat de la pământ; şi deşi ochii îi erau des-
chişi, nu vedea pe nimeni; iar ei l-au condus de mână şi l-au
dus în Damasc.
9 Şi trei zile a fost fără vedere şi nici nu a mâncat, nici nu a
băut.
10 ¶ Şi era un anume discipol la Damasc, numit Anania; şi
Domnul i-a spus într-o viziune: Anania. Iar el a spus: Iată-
mă, Doamne.
11 Şi Domnul i-a spus: Scoală-te şi du-te în strada care se
cheamă Dreaptă şi întreabă în casa lui Iuda de numitul Saul
din Tars; fiindcă iată, se roagă,
12 Şi a văzut într-o viziune un bărbat numit Anania intrând
şi punând o mână peste el, ca să primească vedere.
13 Atunci Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la
mulţi despre acest bărbat, câte rele a făcut sfinţilor tăi la
Ierusalim;
14 Şi aici are autoritate de la preoţii de seamă să lege pe toţi
care cheamă numele tău.
15 Dar Domnul i-a spus: Du-te; fiindcă el este un vas ales
pentru mine, să poarte numele meu înaintea neamurilor şi
împăraţilor şi a fiilor lui Israel.
16 Fiindcă eu îi voi arăta ce lucruri mari trebuie să sufere
pentru numele meu.
17 Şi Anania a plecat şi a intrat în casă; şi, punând mâinile
peste el, a spus: Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus, care
ţi-a apărut pe calea pe care veneai, ca să primeşti vedere şi să
fii umplut cu Duhul Sfânt.
18 Şi îndată, de pe ochii lui au căzut ca nişte solzi; şi a primit
îndată vedere şi s-a sculat şi a fost botezat.
19 Şi după ce a primit mâncare, s-a întărit. Atunci Saul a fost
câteva zile cu discipolii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a predicat în sinagogi pe Cristos, că el este Fiul
lui Dumnezeu.
21 Şi toţi care auzeau erau uimiţi şi spuneau: Nu este acesta
cel care făcea ravagii printre cei care chemau în Ierusalim
acest nume; şi a venit aici cu acel scop, ca să îi aducă legaţi la
preoţii de seamă?
22 Dar Saul se întărea tot mai mult în putere şi punea în
încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că
acesta este Cristosul.
23 ¶ Şi după ce s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit
să îl ucidă.
24 Dar complotul lor a fost cunoscut de Saul. Şi pândeau la
porţi zi şi noapte să îl ucidă.
25 Atunci discipolii l-au luat noaptea şi l-au coborât prin zid,
într-un coş.
26 Şi Saul, ajungând la Ierusalim, a încercat să se alăture dis-
cipolilor; dar tuturor le era teamă de el şi nu credeau că era
discipol.
27 Dar Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli şi le-a făcut cu-
noscut cum văzuse pe Domnul pe cale şi că îi vorbise, şi cum
la Damasc predicase cutezător în numele lui Isus.
28 Şi a fost cu ei în Ierusalim, intrând şi ieşind din el.
29 Şi vorbea cutezător în numele Domnului Isus şi deopo-
trivă vorbea şi se contrazicea cu grecii; dar ei încercau să îl
ucidă.
30 Când au aflat fraţii, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis
mai departe la Tars.
31 Atunci au avut pace bisericile din toată Iudeea şi Galileea
şi Samaria şi au fost edificate; şi, umblând în teama de
 Fapte 10
Domnul şi în mângâierea Duhului Sfânt, s-au înmulţit.
32 ¶ Şi s-a întâmplat că, trecând Petru prin toate ţinuturile,
a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.
33 Şi acolo a găsit un anumit om chemat Enea, care zăcea la
pat de opt ani şi care era paralizat.
34 Şi Petru i-a spus: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te
şi fă-ţi patul. Iar el s-a sculat îndată.
35 Şi toţi cei ce locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au
întors la Domnul.
36 ¶ Şi în Iope era o anume discipolă numită Tabita, care tra-
dus se spune Dorca; femeia aceasta era plină de fapte bune şi
de milosteniile pe care ea le făcea.
37 Şi s-a întâmplat în acele zile că era bolnavă şi a murit, şi
după ce au scăldat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38 Şi fiindcă Lida era aproape de Iope şi discipolii auziseră
că Petru era acolo, au trimis la el doi bărbaţi, dorind să nu
întârzie să vină la ei.
39 Atunci Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a ajuns, l-au
dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau în picioare
lângă el, plângând şi arătând cămăşile şi hainele pe care
Dorca le-a făcut când era cu ele.
40 Dar Petru i-a scos afară pe toţi şi s-a pus pe genunchi şi
s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus: Tabita, scoală-
te. Iar ea şi-a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a
ridicat în şezut.
41 Iar el i-a dat mâna şi a sculat-o; şi după ce a chemat sfinţii
şi văduvele, le-a înfăţişat-o în viaţă.
42 Şi aceasta a fost cunoscută prin întreaga Iope; şi mulţi au
crezut în Domnul.
43 Şi s-a întâmplat că a rămas multe zile la Iope cu un anume
Simon, un tăbăcar.
Capitolul 10
I ar în Cezareea era un anumit bărbat cu numele Corneliu,
un centurion din ceata numită Italiana,
2 Devotat şi care se temea de Dumnezeu cu toată casa lui,
care dădea multe milostenii poporului şi implora neîncetat
pe Dumnezeu.
3 El a văzut lămurit, cam pe la ora a noua a zilei, într-o vizi-
une, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:
Corneliu.
4 Şi când s-a uitat atent la el, i s-a făcut teamă şi a spus: Ce
este, Doamne? Iar el i-a spus: Rugăciunile tale şi milosteniile
tale au urcat spre amintire înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi acum trimite bărbaţi la Iope şi cheamă pe Simon, al că-
rui nume este Petru;
6 El găzduieşte cu un anume Simon, un tăbăcar, a cărui casă
este lângă mare; acesta îţi va spune ce ar trebui să faci.
7 Şi după ce a plecat îngerul care i-a vorbit lui Corneliu, el a
chemat pe doi din servitorii casei sale şi pe un soldat devotat,
dintre cei care îl serveau continuu;
8 Şi după ce le-a făcut cunoscut toate, i-a trimis la Iope.
9 ¶ Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de
cetate, Petru a urcat pe acoperişul casei să se roage, cam pe
la ora a şasea,
10 Şi i s-a făcut foame foarte tare şi a dorit să mănânce; dar
pe când pregăteau aceştia, el a căzut în extaz,
11 Şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas, coborând la el, ca
şi cum ar fi fost o pânză mare legată la cele patru colţuri şi
lăsată pe pământ;
12 În care erau toate felurile de patrupede ale pământului şi
sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
621
13 Şi a venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide şi mănâncă.
14 Dar Petru a spus: Nicidecum, Doamne; pentru că nicio-
dată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat.
15 Şi vocea a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curăţit
Dumnezeu, nu considera profan.
16 Iar aceasta s-a făcut de trei ori; şi vasul a fost luat din nou
la cer.
17 Şi în timp ce Petru se întreba în el însuşi ce ar putea să
însemne viziunea ce o văzuse, atunci, iată, bărbaţii care fu-
seseră trimişi de Corneliu făcuseră cercetare, privind casa
lui Simon, şi stăteau în picioare înaintea porţii,
18 Şi strigau şi întrebau dacă Simon, care era numit Petru,
era găzduit acolo.
19 ¶ În timp ce Petru se gândea la viziune, Duhul i-a spus:
Iată, te caută trei bărbaţi.
20 Scoală-te aşadar, coboară-te şi du-te cu ei, neîndoindu-te
de nimic; pentru că eu i-am trimis.
21 Atunci Petru a coborât la bărbaţii care au fost trimişi la
el de la Corneliu; şi a spus: Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi;
care este motivul pentru care sunteţi aici?
22 Iar ei au spus: Centurionul Corneliu, un bărbat drept şi
care se teme de Dumnezeu şi cu mărturie bună prin toată
naţiunea iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu printr-un
înger sfânt să trimită după tine să vii acasă şi să audă cuvinte
de la tine.
23 Atunci el i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. Şi a doua
zi Petru a plecat împreună cu ei, şi unii fraţi din Iope l-au
însoţit.
24 Şi a doua zi au intrat în Cezareea. Şi Corneliu îi aştepta şi
a chemat la un loc rudele lui şi prietenii apropiaţi.
25 Şi pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut
la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Dar Petru l-a ridicat, spunând: Scoală-te; eu însumi tot
om sunt.
27 Şi pe când vorbea cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi care
erau adunaţi.
28 Şi le-a spus: Voi ştiţi că nu este legiuit pentru un bărbat
iudeu să se alăture, sau să vină la unul din altă naţiune; dar
Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc nici un om profan sau
necurat.
29 Din această cauză am venit fără împotrivire, îndată ce
s-a trimis după mine; de aceea întreb, cu ce scop aţi trimis
după mine?
30 Şi Corneliu a spus: Acum patru zile posteam până la ora
aceasta; şi la ora nouă mă rugam în casa mea şi iată, un băr-
bat în haine strălucitoare a stat în picioare înaintea mea,
31 Şi a spus: Corneliu, rugăciunea ta este ascultată şi miloste-
niile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.
32 Trimite aşadar la Iope şi cheamă aici pe Simon, al cărui
nume este Petru; acesta este găzduit în casa lui Simon, un
tăbăcar, lângă mare; când vine el, îţi va vorbi.
33 De aceea îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că
ai venit. Acum aşadar, noi suntem toţi prezenţi înaintea lui
Dumnezeu, să auzim toate lucrurile care îţi sunt poruncite
de Dumnezeu.
34 ¶ Atunci Petru a deschis gura şi a spus: În adevăr înţeleg
că Dumnezeu nu este părtinitor;
35 Ci în fiecare naţiune, cel ce se teme de el şi lucrează drep-
tate, este acceptat la el.
36 Cuvântul pe care Dumnezeu l-a trimis copiilor lui Israel,
predicând pacea prin Isus Cristos, (acesta este Domn al
tuturor),
 Fapte 12
37 Acel cuvânt, voi îl ştiţi, a fost proclamat prin toată Iudeea
şi a început din Galileea, după botezul pe care Ioan l-a
predicat;
38 Cum Dumnezeu a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul
Sfânt şi cu putere; el care umbla făcând bine şi vindecând pe
toţi cei ce erau oprimaţi de diavolul, pentru că Dumnezeu
era cu el.
39 Şi noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a
făcut deopotrivă în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe acesta
l-au ucis şi l-au atârnat pe lemn.
40 Pe el, Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să fie
cunoscut,
41 Nu la tot poporul, ci martorilor aleşi dinainte de
Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi băut cu el după ce a
înviat dintre morţi.
42 Şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să adeverim că
el este cel care a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor
vii şi celor morţi.
43 Acestuia îi aduc mărturie toţi profeţii, că prin numele lui,
oricine crede în el va primi iertarea păcatelor.
44 ¶ În timp ce Petru vorbea încă aceste cuvinte, Duhul
Sfânt a căzut peste toţi cei ce auzeau cuvântul.
45 Şi cei ai circumciziei care credeau, câţi au venit cu Petru,
au fost înmărmuriţi, că şi peste neamuri a fost turnat darul
Duhului Sfânt,
46 Fiindcă îi auzeau vorbind în limbi şi preamărind pe
Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns:
47 Poate cineva să oprească apa, ca aceştia, care au primit
Duhul Sfânt ca şi noi, să nu fie botezaţi?
48 Şi le-a poruncit să fie botezaţi în numele Domnului.
Atunci i-au cerut să rămână câteva zile.
Capitolul 11
Ş i apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi nea-
murile au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Şi când Petru a urcat la Ierusalim, cei ai circumciziei s-au
contrazis cu el,
3 Spunând: Ai intrat la bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu
ei.
4 Dar Petru a luat-o de la început şi le-a explicat pe rând,
spunând:
5 Eram în cetatea Iope, rugându-mă; şi într-un extaz am vă-
zut o viziune: Un fel de vas a coborât, ca şi cum ar fi fost o
pânză mare, lăsată din cer de patru colţuri, şi a venit până
la mine;
6 Asupra căreia, când mi-am aţintit ochii, mi-am dat seama
şi am văzut patrupede ale pământului, sălbăticiuni şi târâ-
toare şi păsări ale văzduhului.
7 Şi am auzit o voce, spunându-mi: Scoală-te, Petre; ucide şi
mănâncă.
8 Dar eu am spus: Nicidecum, Doamne; pentru că nimic
profan sau necurat nu a intrat niciodată în gura mea.
9 Dar vocea mi-a răspuns din nou din cer: Ce Dumnezeu a
curăţit, nu considera profan.
10 Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi toate au fost retrase în
cer.
11 Şi iată, îndată au fost acolo trei bărbaţi sosiţi deja la casa
unde eram, trimişi din Cezareea la mine.
12 Şi Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără să mă îndoiesc
de nimic. Şi aceşti şase fraţi de asemenea m-au însoţit şi noi
am intrat în casa acestui bărbat;
13 Şi ne-a arătat cum a văzut îngerul în casa lui, care a stat
622
în picioare şi i-a spus: Trimite bărbaţi la Iope şi cheamă pe
Simon, care este numit şi Petru;
14 Care îţi va vorbi cuvinte, prin care vei fi salvat, tu, şi toată
casa ta.
15 Şi pe când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut
peste ei, chiar aşa ca şi peste noi la început.
16 Atunci mi-am amintit cuvântul Domnului, cum spunea:
Ioan, într-adevăr, a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt.
17 Întrucât atunci aşa cum le-a dat Dumnezeu acelaşi dar, ca
şi nouă, care am crezut pe Domnul Isus Cristos; ce eram eu,
ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu?
18 Când au auzit acestea, au tăcut şi au glorificat pe
Dumnezeu, spunând: Într-adevăr Dumnezeu a dat şi nea-
murilor pocăinţa pentru viaţă.
19 ¶ Atunci cei împrăştiaţi din cauza persecuţiei ridica-
te împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia şi Cipru
şi Antiohia, nepredicând cuvântul nimănui decât numai
iudeilor.
20 Şi unii dintre ei erau bărbaţi din Cipru şi Cirene, care,
când au venit la Antiohia, au vorbit grecilor, predicând pe
Domnul Isus.
21 Şi mâna Domnului era cu ei; şi un număr mare au crezut
şi s-au întors la Domnul.
22 Atunci veşti despre aceste lucruri au ajuns la urechile bi-
sericii care era în Ierusalim; şi au trimis pe Barnaba, ca să
treacă până în Antiohia,
23 Care, ajungând şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bu-
curat şi i-a îndemnat pe toţi să se lipească de Domnul cu
hotărâre de inimă;
24 Pentru că era un bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de
credinţă; şi mare mulţime a fost adăugată la Domnul.
25 Atunci Barnaba a plecat la Tars, ca să îl caute pe Saul.
26 Şi după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Şi s-a întâmplat
că un an întreg ei s-au adunat cu biserica şi au învăţat o mare
mulţime. Şi discipolii au fost numiţi creştini pentru prima
dată în Antiohia.
27 ¶ Şi în acele zile au coborât profeţi de la Ierusalim la
Antiohia.
28 Şi s-a sculat unul dintre ei, numit Agab, arătând prin
Duhul că va fi mare foamete în toată lumea, cum s-a şi în-
tâmplat în zilele lui Claudiu Cezar.
29 Atunci discipolii, fiecare om conform puterii lui, au hotă-
rât să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea.
30 Ceea ce au şi făcut şi l-au trimis la bătrâni prin mâna lui
Barnaba şi Saul.
Capitolul 12
Ş i pe timpul acela, Irod, împăratul, a întins mâinile ca să
chinuiască pe unii din biserică.
2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Şi deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat
şi pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).
4 Şi după ce l-a prins, l-a pus în închisoare şi l-a predat la pa-
tru grupe de patru soldaţi să îl păzească, vrând, după Paşti,
să îl ducă înaintea poporului.
5 ¶ Astfel, Petru era ţinut în închisoare; dar biserica făcea
rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.
6 Şi când Irod se gândea să îl aducă afară, în noaptea aceea
Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri; şi paz-
nicii înaintea porţii ţineau închisoarea.
7 Şi iată, îngerul Domnului a venit peste el şi o lumină a
 Fapte 13
strălucit în închisoare; şi l-a lovit în coaste pe Petru şi l-a
ridicat, spunând: Scoală-te repede. Şi lanţurile lui au căzut
de pe mâini.
8 Şi îngerul i-a spus: Încinge-te şi leagă-ţi sandalele. Şi a făcut
aşa. Iar el i-a spus: Aruncă-ţi haina pe tine şi urmează-mă.
9 Şi a ieşit şi l-a urmat; şi nu ştia că era adevărat ceea ce se
făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.
10 După ce au trecut de prima şi a doua gardă, au ajuns la
poarta de fier care conducea în cetate, care li s-a deschis sin-
gură; şi au ieşit şi au trecut de o stradă; şi îndată îngerul a
plecat de la el.
11 Şi după ce Petru şi-a venit în fire, a spus: Acum ştiu într-
adevăr că Domnul a trimis îngerul său şi m-a eliberat din
mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor.
12 Şi după ce s-a lămurit, a ajuns la casa Mariei, mama lui
Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Şi pe când Petru bătea la uşa porţii, o servitoare pe nume
Roda a venit să asculte.
14 Şi când a recunoscut vocea lui Petru, de bucurie nu a des-
chis poarta, ci a alergat înăuntru şi a spus că Petru stătea în
picioare înaintea porţii.
15 Iar ei i-au spus: Eşti nebună. Dar ea a continuat să spună
că aşa este. Atunci ei au spus: Este îngerul lui.
16 Dar Petru continua să bată; şi, deschizând, l-au văzut şi
erau înmărmuriţi.
17 Dar el, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a povestit
cum l-a scos Domnul din închisoare. Şi a spus: Arătaţi aces-
tea lui Iacov şi fraţilor. Şi a plecat şi s-a dus în alt loc.
18 Şi îndată ce s-a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea prin-
tre soldaţi, despre ce s-a întâmplat cu Petru.
19 Şi după ce Irod l-a căutat şi nu l-a găsit, a cercetat paznicii
şi a poruncit să fie ucişi. Şi a coborât din Iudeea la Cezareea
şi a rămas acolo.
20 ¶ Iar Irod era furios pe cei din Tir şi Sidon; dar au venit
la el într-un gând şi, făcându-şi prieten pe Blast, cameristul
împăratului, au cerut pace; pentru că ţara lor era hrănită din
ţara împăratului.
21 Şi într-o zi anume, Irod, înveşmântat în haină împără-
tească, şedea pe tronul său şi le ţinea un discurs.
22 Şi poporul a strigat: Vocea unui dumnezeu şi nu a unui
om.
23 Şi îndată, îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat
lui Dumnezeu gloria; şi a fost mâncat de viermi şi şi-a dat
duhul.
24 Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
25 Şi Barnaba şi Saul s-au întors din Ierusalim după ce şi-au
împlinit serviciul, şi au luat cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.
Capitolul 13
Ş i erau în biserica ce era în Antiohia, anumiţi profeţi şi
învăţători, precum: Barnaba şi Simeon, chemat Niger, şi
Luciu din Cirene şi Manaen, care fusese crescut cu Irod, te-
trarhul, şi Saul.
2 Pe când serveau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a
spus: Puneţi-mi deoparte deopotrivă pe Barnaba şi Saul
pentru lucrarea la care i-am chemat.
3 Şi după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei,
i-au trimis.
4 ¶ Aşa că aceştia, fiind trimişi de Duhul Sfânt, au plecat la
Seleucia; şi de acolo au navigat până la Cipru.
5 Şi când au ajuns la Salamis, au predicat cuvântul lui
Dumnezeu în sinagogile iudeilor; şi îl aveau şi pe Ioan ca
623
servitor.
6 Şi când traversau insula până la Pafos, au găsit un anumit
vrăjitor, un profet fals, un iudeu al cărui nume era Bar-Isus;
7 Care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat prevă-
zător; care a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi dorea să audă
cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul, (fiindcă aşa este numele lui prin in-
terpretare) li s-a împotrivit, căutând să întoarcă pe procon-
sul de la credinţă.
9 Atunci Saul, (care este şi Pavel) fiind umplut de Duhul
Sfânt şi uitându-se cu atenţie la el,
10 A spus: O, tu plin de toată viclenia şi de toată ticăloşia, fiu
al diavolului, duşman a toată dreptatea, nu vei înceta tu să
perverteşti căile drepte ale Domnului?
11 Şi acum, iată, mâna Domnului este peste tine şi vei fi orb,
nevăzând soarele un timp. Şi îndată a căzut peste el ceaţă şi
întuneric; şi se învârtea căutând pe cineva să îl conducă de
mână.
12 Atunci, proconsulul, când a văzut ce s-a făcut, a crezut,
fiind înmărmurit de doctrina Domnului.
13 Şi după ce Pavel şi cei cu el au ridicat ancora din Pafos, au
venit la Perga, în Pamfilia; şi Ioan, plecând de la ei, s-a întors
la Ierusalim.
14 ¶ Şi după ce ei au plecat din Perga, au venit la Antiohia, în
Pisidia, şi au intrat în sinagogă în ziua de sabat şi au şezut.
15 Şi după citirea legii şi a profeţilor, conducătorii sinagogii
au trimis la ei, spunând: Bărbaţi şi fraţi, dacă este în voi vre-
un cuvânt de îndemnare pentru popor, spuneţi.
16 Atunci Pavel s-a sculat şi, făcând semn cu mâna, a spus:
Bărbaţi ai Israelului şi voi care vă temeţi de Dumnezeu,
ascultaţi.
17 Dumnezeul acestui popor, al lui Israel, a ales pe taţii noştri
şi a înălţat poporul când locuiau ca străini în ţara Egiptului,
şi cu un braţ înalt i-a scos afară din acesta.
18 Şi pe timpul a aproape patruzeci de ani le-a suferit pur-
tările în pustie.
19 Şi după ce a nimicit şapte naţiuni în ţara Canaanului, le-a
împărţit ţara acelora prin loturi.
20 Şi după aceea, le-a dat judecători pe durata a aproape pa-
tru sute cincizeci de ani, până la Samuel, profetul.
21 Şi apoi au cerut un împărat; şi Dumnezeu le-a dat pe Saul,
fiul lui Chiş, un bărbat din tribul lui Beniamin, pe durata a
patruzeci de ani.
22 Şi după ce l-a înlăturat, l-a ridicat pentru ei pe David să
fie împăratul lor; căruia i-a şi adus mărturie şi a spus: L-am
găsit pe David, al lui Isai, un bărbat după inima mea, care va
împlini toată voia mea.
23 Din sămânţa acestuia, Dumnezeu, conform promisiunii,
a ridicat lui Israel un Salvator, pe Isus;
24 Când Ioan predicase, înaintea venirii lui, botezul pocăin-
ţei, întregului popor al lui Israel;
25 Şi pe când Ioan îşi împlinea drumul, spunea: Cine presu-
puneţi că sunt eu? Eu nu sunt el. Dar, iată, vine unul după
mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le
dezleg.
26 Bărbaţi şi fraţi, fii din stirpea lui Avraam şi oricare dintre
voi care vă temeţi de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvân-
tul acestei salvări.
27 Fiindcă cei ce locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu
l-au cunoscut, şi vocile profeţilor care sunt citite în fiecare
sabat, le-au împlinit, condamnându-l.
28 Şi cu toate că nu au găsit nici un motiv de moarte în el,
 Fapte 14
totuşi i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis.
29 Şi după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat
jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morţi;
31 El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din
Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor.
32 Şi noi vă predicăm evanghelia, cum că promisiunea făcu-
tă pentru taţi,
33 A împlinit-o Dumnezeu faţă de noi, copiii lor, în aceea
că a înviat pe Isus, cum şi este scris în psalmul al doilea: Tu
eşti Fiul meu, astăzi te-am născut.
34 Iar pentru că l-a înviat dintre morţi, să nu se mai întoarcă
la putrezire, a spus astfel: Vouă vă voi da îndurările adevă-
rate ale lui David.
35 De aceea şi spune în alt psalm: Nu vei da Sfântului tău să
vadă putrezirea.
36 Fiindcă David, după ce a servit propriei sale generaţii prin
voia lui Dumnezeu, a adormit şi a fost adăugat lângă taţii săi
şi a văzut putrezirea;
37 Dar el, pe care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut
putrezire.
38 Să vă fie cunoscut aşadar, bărbaţi şi fraţi, că prin acesta vă
este predicată iertarea păcatelor;
39 Şi prin el, toţi care cred sunt declaraţi drepţi din toate
lucrurile, din care nu puteţi fi declaraţi drepţi prin legea lui
Moise.
40 De aceea păziţi-vă ca nu cumva să vină peste voi ce este
spus în profeţi:
41 Priviţi dispreţuitorilor şi minunaţi-vă şi pieriţi; pentru că
eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicide-
cum nu o veţi crede, chiar dacă cineva v-o relatează.
42 ¶ Şi după ce iudeii au plecat din sinagogă, neamurile
l-au implorat ca aceste cuvinte să le fie predicate în sabatul
următor.
43 Şi după ce adunarea s-a împrăştiat, mulţi dintre iudeii şi
prozeliţii religioşi au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care ,vor-
bindu-le, i-au convins să continue în harul lui Dumnezeu.
44 Şi în următorul sabat, s-a adunat aproape întreaga cetate
să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invi-
die şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând
şi blasfemiind.
46 Atunci Pavel şi Barnaba au vorbit cutezător şi au spus: Era
necesar ca întâi să vă fie vorbit vouă cuvântul lui Dumnezeu;
dar, văzând că îl daţi la o parte şi vă judecaţi nedemni de via-
ţa veşnică, iată, ne întoarcem la neamuri.
47 Fiindcă aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus să fii o lu-
mină a neamurilor, ca să fii pentru salvare până la marginile
pământului.
48 Şi când neamurile au auzit s-au bucurat şi glorificau cu-
vântul Domnului; şi toţi câţi au fost rânduiţi la viaţă eternă
au crezut.
49 Şi cuvântul Domnului a fost proclamat prin toată
regiunea.
50 Dar iudeii au stârnit pe femeile religioase şi de vază şi pe
cei mai de seama bărbaţi ai cetăţii şi au stârnit persecuţie
împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au scos din ţinuturile lor.
51 Dar ei şi-au scuturat praful de pe picioarele lor împotriva
lor şi au venit la Iconia.
52 Şi discipolii erau umpluţi cu bucurie şi cu Duhul Sfânt.
624
Capitolul 14
Ş i s-a întâmplat, în Iconia, că, amândoi au mers împreună
în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mul-
ţime, deopotrivă a iudeilor şi grecilor, a crezut.
2 Dar iudeii care nu credeau au întărâtat neamurile şi le-au
tulburat în rău minţile împotriva fraţilor.
3 Aşa că au rămas mult timp vorbind cutezător în Domnul,
care aducea mărturie cuvântului harului său şi dădea semne
şi minuni să se facă prin mâinile lor.
4 Dar mulţimea din cetate s-a împărţit; şi o parte ţinea cu
iudeii, şi o parte cu apostolii.
5 Şi când s-a făcut o năvală, deopotrivă a neamurilor şi a
iudeilor cu conducătorii lor, pentru a-i ocărî şi a-i împroşca
cu pietre,
6 Şi-au dat seama şi au fugit la Listra şi Derbe, cetăţi din
Licaonia şi în regiunile din jur;
7 Şi predicau acolo evanghelia.
8 ¶ Şi la Listra şedea un anumit bărbat neputincios de pi-
cioare, care niciodată nu a umblat, fiind olog din pântecele
mamei sale;
9 Acesta a auzit vorbind pe Pavel, care, privindu-l cu atenţie
şi pricepând că avea credinţă să fie vindecat,
10 A spus cu voce tare: Scoală-te drept pe picioarele tale. Şi
el a sărit şi a umblat.
11 Şi când a văzut mulţimea ce făcuse Pavel, şi-au înălţat vo-
cile, spunând în limba din Licaonia: Zeii au coborât la noi în
asemănarea oamenilor.
12 Şi l-au numit pe Barnaba, Jupiter, iar pe Pavel, Mercurius,
pentru că el era cel mai de seama vorbitor.
13 Atunci preotul lui Jupiter, care era înaintea cetăţilor lor,
a adus tauri şi ghirlande la porţi şi dorea să aducă sacrificii
cu poporul.
14 Când au auzit apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au sfâşiat hai-
nele şi s-au repezit în mulţime, strigând,
15 Şi spunând: Domnilor, de ce faceţi acestea? Şi noi sun-
tem oameni cu aceleaşi sentimente ca voi şi vă predicăm să
vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel viu,
care a făcut cerul şi pământul şi marea şi toate lucrurile care
sunt în ele;
16 Care în timpurile trecute a lăsat toate naţiunile să umble
în căile lor.
17 Şi totuşi, nu s-a lăsat pe el însuşi fără mărturie, în aceea
că a făcut bine şi ne-a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare,
umplându-ne inimile cu mâncare şi veselie.
18 Şi, cu aceste spuse, cu greu au potolit mulţimile ca să nu
le aducă sacrificii.
19 ¶ Dar au venit iudei din Antiohia şi Iconia, care au con-
vins mulţimile; şi, împroşcându-l cu pietre pe Pavel, l-au tâ-
rât afară din cetate, presupunând că a murit.
20 Totuşi, pe când discipolii stăteau împrejurul lui, s-a scu-
lat şi a intrat în cetate; şi a doua zi a plecat cu Barnaba la
Derbe.
21 Şi după ce au predicat evanghelia la acea cetate şi au învăţat
pe mulţi, s-au întors din nou la Listra şi Iconia şi Antiohia,
22 Întărind sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână
neclintiţi în credinţă şi spunând că prin multe necazuri tre-
buie noi să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.
23 Şi după ce le-au rânduit bătrâni în fiecare biserică şi s-au
rugat cu postire, i-au încredinţat Domnului, pe care l-au
crezut.
24 Şi după ce au trecut prin Pisidia, au venit la Pamfilia.
25 Şi după ce au predicat cuvântul în Perga, au coborât în
 Fapte 16
Atalia.
26 Şi de acolo au navigat spre Antiohia, de unde fuseseră
încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care
au împlinit-o.
27 Şi după ce au venit şi au adunat biserica, le-au istorisit tot
ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum a deschis neamurilor uşa
credinţei.
28 Şi au rămas acolo cu discipolii nu puţin timp.
Capitolul 15
Ş i unii, coborând din Iudeea, învăţau pe fraţi: Dacă nu
sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi
salvaţi.
2 De aceea după ce Pavel şi Barnaba au avut nu puţină disen-
siune şi dispută cu ei, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi
câţiva dintre ei să urce la Ierusalim la apostoli şi bătrâni cu
această întrebare.
3 Şi fiind trimişi pe drum de biserică, au trecut prin Fenicia
şi Samaria, relatând convertirea neamurilor; şi făceau bucu-
rie mare tuturor fraţilor.
4 Şi când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică şi
apostoli şi bătrâni şi au istorisit toate lucrurile pe care le-a
făcut Dumnezeu cu ei.
5 Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut,
spunând că: Era necesar să îi circumcidă şi să le poruncim
să ţină legea lui Moise.
6 ¶ Şi apostolii şi bătrânii s-au adunat să cerceteze despre
acest lucru.
7 Şi după ce a fost multă dispută, Petru s-a sculat şi le-a spus:
Bărbaţi şi fraţi, voi ştiţi că, din zilele de demult, Dumnezeu a
ales între noi, ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul
evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a adus mărturie,
dându-le Duhul Sfânt întocmai ca şi nouă;
9 Şi nici nu a pus o deosebire între noi şi ei, purificându-le
inimile prin credinţă.
10 Acum aşadar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, punând un jug
pe gâtul discipolilor pe care nici taţii noştri, nici noi nu am
fost în stare să îl purtăm?
11 Ci credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem
salvaţi, la fel ca ei.
12 Atunci toată mulţimea a tăcut şi a dat ascultare lui
Barnaba şi Pavel care istoriseau ce miracole şi minuni lucra-
se Dumnezeu printre neamuri prin ei.
13 Şi după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbaţi şi
fraţi, ascultaţi-mă;
14 Simeon a istorisit cum întâi Dumnezeu a cercetat să ia
dintre neamuri un popor pentru numele lui.
15 Şi cu aceasta sunt în acord cuvintele profeţilor; aşa cum
este scris:
16 După aceasta mă voi întoarce şi voi rezidi cortul căzut al
lui David; şi voi rezidi ruinele lui şi îl voi ridica;
17 Pentru ca rămăşiţa oamenilor să caute pe Domnul şi
toate neamurile peste care este chemat numele meu, spune
Domnul care face toate acestea.
18 Cunoscute sunt lui Dumnezeu toate faptele lui, de la în-
ceputul lumii.
19 De aceea concluzia mea este, să nu îi necăjim pe aceia care
dintre neamuri se întorc la Dumnezeu;
20 Ci să le scriem să se ferească de profanările idolilor şi de
curvie şi de animale sugrumate şi de sânge.
21 Fiindcă Moise, din timpurile de demult, are în fiecare
625
cetate pe cei care îl predică, fiind citit în sinagogi în fiecare
sabat.
22 ¶ Atunci li s-a părut cuvenit apostolilor şi bătrânilor, cu
întreaga biserică, să trimită la Antiohia bărbaţi aleşi dintre
ei, cu Pavel şi Barnaba; pe Iuda, numit şi Barsaba, şi Sila, băr-
baţi mai de seama între fraţi;
23 Şi au scris astfel prin mâna lor: Apostolii şi bătrânii şi
fraţii, salutare fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia
şi Siria şi Cilicia;
24 Întrucât am auzit că unii care au ieşit dintre noi v-au tul-
burat prin cuvinte, întorcând pe dos sufletele voastre, spu-
nând: Să fiţi circumcişi şi să ţineţi legea; cărora nu le-am dat
vreo astfel de porunca;
25 Ni s-a părut cuvenit, fiind adunaţi într-un gând, să tri-
mitem la voi bărbaţi aleşi, cu preaiubiţii noştri Barnaba şi
Pavel,
26 Oameni care şi-au riscat vieţile pentru numele Domnului
nostru Isus Cristos.
27 De aceea am trimis pe Iuda şi Sila, care vă vor spune şi ei,
cu gura, aceleaşi lucruri.
28 Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt şi nouă, să nu
vă încărcăm cu nici o greutate mai mare decât aceste lucruri
necesare:
29 Să vă feriţi de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de ani-
male sugrumate şi de curvie; de care dacă vă păziţi, bine veţi
face. Fiţi sănătoşi.
30 Astfel, atunci când li s-a dat drumul, au venit la Antiohia;
şi după ce au adunat mulţimea, le-au dat epistola;
31 Iar ei, după ce au citit, s-au bucurat pentru mângâiere.
32 Şi Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, îndemnau pe fraţi cu mul-
te cuvinte şi îi întăreau.
33 Şi după ce au întârziat un timp, au fost lăsaţi să plece în
pace, de la fraţi la apostoli.
34 Dar lui Sila i s-a părut cuvenit să mai rămână acolo.
35 Şi Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, învăţând şi pre-
dicând cuvântul Domnului, şi cu mulţi alţii.
36 ¶ Dar după câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: Să mer-
gem acum din nou să vizităm pe fraţii noştri în fiecare cetate
în care am predicat cuvântul Domnului, să vedem ce fac.
37 Dar Barnaba voia să îl ia cu ei pe Ioan, chemat Marcu.
38 Dar Pavel considera că nu este bine să îl ia cu ei, pe cel care
s-a despărţit de ei din Pamfilia şi nu s-a dus cu ei în lucrare.
39 Şi cearta dintre ei a fost aşa de tăioasă, că s-au despărţit
unul de altul; şi aşa, Barnaba l-a luat pe Marcu şi au navigat
spre Cipru;
40 Iar Pavel l-a ales pe Sila şi au plecat, fiind încredinţaţi de
fraţi harului lui Dumnezeu.
41 Şi a trecut prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.
Capitolul 16
A tunci a ajuns la Derbe şi Listra; şi iată, acolo era un
anumit discipol numit Timotei, fiul unei femei iudeice
care credea; iar tatăl lui era grec;
2 Care avea o mărturie bună de la fraţii care erau în Listra
şi Iconia.
3 Pe el îl voia Pavel să meargă mai departe cu el; şi l-a luat
şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri;
fiindcă toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4 Şi cum treceau prin cetăţi, le încredinţau să păzească ho-
tărârile care fuseseră rânduite de apostolii şi bătrânii care
erau în Ierusalim.
5 Atunci, bisericile au fost întărite în credinţă şi creşteau la
 Fapte 17
număr în fiecare zi.
6 ¶ Şi după ce au străbătut Frigia şi regiunea Galatiei, au fost
opriţi de Duhul Sfânt să predice în Asia cuvântul.
7 După ce au venit la Misia, au încercat să meargă în Bitinia;
dar Duhul nu i-a lăsat.
8 Şi, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troas.
9 Şi o viziune i-a apărut în noapte lui Pavel; un anumit băr-
bat din Macedonia stătea în picioare, chemându-l şi spu-
nând: Vino în Macedonia şi ajută-ne.
10 Şi după ce a văzut el viziunea, îndată am căutat să ajun-
gem în Macedonia, concluzionând noi că Domnul ne-a che-
mat să le predicăm evanghelia.
11 De aceea ridicând ancora din Troas, am navigat direct la
Samotracia, şi a doua zi la Neapolis;
12 Şi de acolo la Filipi, care este cea mai de seama cetate a
acelei părţi din Macedonia, o colonie; şi am fost în acea ceta-
te, rămânând câteva zile.
13 Şi în ziua de sabat ne-am dus afară din cetate, lângă râu,
unde era de obicei rugăciune; şi am stat jos şi am vorbit fe-
meilor care erau adunate.
14 Şi o anumită femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpu-
ră din cetatea Tiatirei, care se închina lui Dumnezeu, ne-a
auzit; a cărei inimă Domnul a deschis-o ca să dea atenţie
lucrurilor vorbite de Pavel.
15 Şi după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a implorat, spu-
nând: Dacă m-aţi judecat a fi credincioasă Domnului, intraţi
în casa mea şi rămâneţi. Şi ne-a constrâns.
16 ¶ Şi s-a întâmplat că, pe când mergeam noi la rugăciune,
ne-a întâlnit o tânără roabă, posedată de un duh al vrăjitori-
ei, care aducea domnilor ei mult câştig prin ghicire;
17 Aceasta, îl urma pe Pavel şi pe noi şi striga, spunând:
Aceşti oameni sunt robii Dumnezeului cel preaînalt, care ne
arată calea salvării.
18 Şi a făcut aceasta multe zile. Dar Pavel, fiind mâhnit, s-a
întors şi a spus duhului: Îţi poruncesc, în numele lui Isus
Cristos, să ieşi din ea. Şi a ieşit în aceeaşi oră.
19 Şi când domnii ei au văzut că se dusese speranţa câş-
tigului lor, au prins pe Pavel şi Sila şi i-au târât în piaţă la
conducători;
20 Şi i-au adus la magistraţi, spunând: Aceşti oameni, iudei
fiind, tulbură foarte mult cetatea noastră,
21 Şi învaţă obiceiuri care nu ne este permis de lege nici să le
primim, nici să le facem, romani fiind.
22 Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor; şi magis-
traţii le-au smuls hainele şi au poruncit să îi bată.
23 Şi după ce au lăsat multe răni pe ei, i-au aruncat în închi-
soare, însărcinând pe temnicer să îi ţină în siguranţă.
24 Acesta, primind o astfel de însărcinare, i-a aruncat în în-
chisoarea interioară şi le-a strâns picioarele în butuci.
25 ¶ Şi la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau laude
lui Dumnezeu; şi prizonierii îi auzeau.
26 Şi dintr-odată a fost un cutremur mare, aşa încât s-au
zguduit temeliile închisorii; şi îndată, toate uşile s-au des-
chis şi legăturile fiecăruia s-au dezlegat.
27 Şi temnicerul, trezindu-se din somnul său şi văzând uşile
închisorii deschise, a scos sabia şi intenţiona să se omoare,
presupunând că prizonierii fugiseră.
28 Dar Pavel a strigat cu voce tare, spunând: Nu îţi face nici
un rău; fiindcă toţi suntem aici.
29 Atunci el a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi a venit
tremurând şi a căzut înaintea lui Pavel şi Sila.
30 Şi i-a dus afară şi a spus: Domnilor, ce trebuie să fac
626
pentru a fi salvat?
31 Iar ei au spus: Crede pe Domnul Isus Cristos şi vei fi salvat
tu şi casa ta.
32 Şi i-au vorbit cuvântul Domnului, lui şi tuturor care erau
în casa lui.
33 Şi el i-a luat în aceeaşi oră a nopţii şi le-a spălat rănile; şi
îndată a fost botezat, el şi toţi ai lui.
34 Şi după ce i-a dus în casa lui, le-a pus mâncare înainte şi
s-a bucurat, crezând în Dumnezeu cu toată casa lui.
35 ¶ Şi după ce s-a făcut ziuă, magistraţii au trimis lictorii,
spunând: Lăsaţi pe aceşti oameni să plece.
36 Şi temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: Magistraţii
au trimis să vă las să plecaţi; acum aşadar, plecaţi şi mergeţi
în pace.
37 Dar Pavel le-a spus: Ne-au bătut în public, necondamnaţi,
romani fiind, şi ne-au aruncat în închisoare; şi acum ne scot
pe ascuns? Nici vorbă; ci să vină ei înşişi pentru a ne condu-
ce afară.
38 Şi lictorii au spus aceste vorbe magistraţilor; şi s-au temut
când au auzit că sunt romani.
39 Şi au venit şi îi implorau; şi i-au condus afară şi îi rugau
să plece din cetate.
40 Şi au ieşit din închisoare şi au intrat la Lidia; şi după ce
i-au văzut pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.
Capitolul 17
Ş i, după ce au trecut prin Amfipolis şi Apolonia, au venit
la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor;
2 Iar Pavel, după cum avea obiceiul, a intrat la ei, şi trei zile
de sabat a argumentat cu ei din scripturi,
3 Expunând şi afirmând că Cristos trebuia să sufere şi să în-
vie dintre morţi; şi spunând că: Acest Isus, pe care vi-l predic
eu, este Cristos.
4 Şi unii dintre ei au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi Sila;
şi dintre grecii religioşi o mare mulţime şi nu puţine dintre
femeile de seama.
5 Dar iudeii, care nu au crezut, împinşi de invidie, au luat cu
ei nişte însoţitori răi, de soi josnic, şi au strâns o mulţime şi
au pus toată cetatea în tulburare şi au asaltat casa lui Iason,
căutând să îi aducă la popor.
6 Şi, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe unii fraţi la magis-
traţii cetăţii, strigând: Aceştia care au întors lumea cu capul
în jos au venit şi aici;
7 Pe ei Iason i-a primit; şi toţi aceştia lucrează împotrivă ho-
tărârilor Cezarului, spunând că este un alt împărat, Isus.
8 Şi au tulburat mulţimea şi magistraţii cetăţii, când au auzit
acestea.
9 Şi după ce au luat garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au
dat drumul.
10 ¶ Iar fraţii au trimis îndată, în timpul nopţii, deopotrivă
pe Pavel şi Sila la Bereea; care, venind, au intrat în sinagoga
iudeilor.
11 Dar aceştia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în ace-
ea că au primit cuvântul cu toată promptitudinea minţii şi
cercetau în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acelea erau
aşa.
12 De aceea mulţi dintre ei au crezut; şi dintre femeile gre-
coaice onorabile, şi nu puţini dintre bărbaţi.
13 Dar când iudeii din Tesalonic au ştiut că şi în Bereea era
predicat de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi
acolo şi au stârnit poporul.
14 Şi atunci, fraţii au trimis îndată pe Pavel ca şi cum ar fi
 Fapte 18
mers spre mare; dar şi Sila şi Timotei au rămas amândoi
acolo.
15 Şi cei ce îl conduceau pe Pavel, l-au adus la Atena; şi, pri-
mind poruncă pentru Sila şi Timotei, ca să vină la el cu toată
graba, au plecat.
16 ¶ Şi, în timp ce Pavel îi aştepta la Atena, i s-a întărâtat du-
hul în el când a văzut cetatea cu totul dedată idolatriei.
17 De aceea se contrazicea în sinagogă cu iudeii şi cu cei reli-
gioşi şi în fiecare zi în piaţă cu cei ce îl întâlneau.
18 Atunci, l-au întâlnit unii filozofi dintre epicurieni şi din-
tre stoici. Şi unii spuneau: Ce doreşte să spună guralivul
acesta? Iar alţii: Se pare că este proclamatorul unor dumne-
zei străini; pentru că le predica pe Isus şi învierea.
19 Şi l-au luat şi l-au adus în Areopag, spunând: Putem şti ce
este doctrina aceasta nouă, despre care vorbeşti?
20 Fiindcă aduci lucruri străine la urechile noastre; de aceea
intenţionăm să ştim ce voiesc să fie acestea.
21 (Fiindcă toţi atenienii şi străinii care erau acolo îşi pe-
treceau timpul cu nimic altceva decât să spună, sau să audă
ceva nou.)
22 ¶ Atunci Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului
şi a spus: Bărbaţi din Atena, îmi dau seama că în toate lu-
crurile voi sunteţi prea superstiţioşi.
23 Căci cum treceam şi priveam la lucrurile voastre de
închinare, am găsit şi un altar pe care era inscripţionat:
DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Acestuia aşadar, voi vă în-
chinaţi ignorant, pe acesta vi-l predic eu.
24 Dumnezeu care a făcut lumea şi toate lucrurile în ea, fi-
indcă este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în
temple făcute prin mâini;
25 Nici nu este adorat cu mâini omeneşti, ca şi cum ar avea
nevoie de ceva, el care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate;
26 Şi a făcut dintr-un singur sânge toate naţiunile oamenilor
să locuiască pe toată faţa pământului, şi a rânduit timpurile
dinainte hotărâte şi hotarele locuinţei lor;
27 Ca să îl caute pe Domnul, dacă, ar putea cumva să îl ca-
ute bâjbâind şi să îl găsească, deşi nu este departe de fiecare
dintre noi;
28 Fiindcă în el trăim şi ne mişcăm şi avem fiinţă; cum au
spus unii dintre poeţii voştri: Fiindcă şi noi suntem urmaşii
lui.
29 Fiind aşadar urmaşi ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să gân-
dim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului,
sau pietrei, sculptată prin arta şi gândurile omului.
30 Şi Dumnezeu a trecut cu vederea aceste timpuri de igno-
ranţă; dar acum, porunceşte tuturor oamenilor de pretutin-
deni, să se pocăiască;
31 Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în drep-
tate prin acel bărbat pe care l-a rânduit; prin care a dat asigu-
rare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morţi.
32 ¶ Şi, auzind despre învierea din morţi, unii şi-au bătut
joc; şi alţii spuneau: Te vom asculta din nou despre aceasta.
33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.
34 Totuşi unii bărbaţi s-au alipit de el şi au crezut, între care
şi Dionisie Areopagitul şi o femeie numită Damaris şi alţii
cu ei.
Capitolul 18
I ar după acestea, Pavel a plecat din Atena şi a venit la
Corint;
2 Şi a găsit un anumit iudeu numit Aquila, născut în Pontus,
venit de curând din Italia cu soţia sa Priscila; (deoarece
627
Claudius poruncise tuturor iudeilor să plece din Roma) şi
a venit la ei.
3 Şi pentru că era de acelaşi meşteşug, a rămas cu ei şi lucra,
fiindcă prin meseria lor erau făcători de corturi.
4 Şi el argumenta în sinagogă în fiecare sabat şi convingea pe
iudei şi pe greci.
5 Şi când au coborât deopotrivă Sila şi Timotei din
Macedonia, Pavel era constrâns în duh şi adeverea iudeilor
că Isus era Cristosul.
6 Şi când ei s-au împotrivit şi au blasfemiat, şi-a scuturat ha-
inele şi le-a spus: Sângele vostru să fie peste capetele voastre;
eu sunt curat; de acum încolo mă voi duce la neamuri.
7 ¶ Şi a plecat de acolo şi a intrat în casa unuia numit Iustus,
care se închina lui Dumnezeu, a cărui casă era lipită de
sinagogă.
8 Şi Crisp, mai marele sinagogii, a crezut pe Domnul cu toată
casa lui; şi mulţi dintre corinteni, auzind, au crezut şi au fost
botezaţi.
9 Atunci Domnul i-a spus lui Pavel, în timpul nopţii, printr-
o viziune: Nu te teme, dimpotrivă, vorbeşte şi nu tăcea;
10 Pentru că eu sunt cu tine şi nimeni nu te va prinde să îţi
facă rău; pentru că eu am mult popor în acea cetate.
11 Şi a rămas acolo un an şi şase luni, învăţând cuvântul lui
Dumnezeu între ei.
12 ¶ Şi pe când era Galio proconsul al Ahaiei, iudeii, într-un
gând, s-au ridicat împotriva lui Pavel şi l-au adus la scaunul
de judecată,
13 Spunând: Acesta incită pe oameni să se închine lui
Dumnezeu împotriva legii.
14 Şi pe când Pavel era gata să deschidă gura, Galio le-a spus
iudeilor: Dacă ar fi vorba într-adevăr despre vreun lucru de
nelegiuire, sau viclenie nesăbuită, iudeilor, după cuviinţă
v-aş îndura;
15 Dar dacă este o problemă de cuvinte şi nume şi de legea
voastră, vă priveşte; fiindcă eu nu intenţionez să fiu judecă-
tor al acestora.
16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17 Atunci, toţi grecii l-au prins pe Sosten, mai marele sina-
gogii şi l-au bătut înaintea scaunului de judecată. Şi lui Galio
nu îi păsa de nimic din acestea.
18 ¶ Iar Pavel a rămas încă multe zile, după care şi-a luat
rămas bun de la fraţi şi a navigat de acolo în Siria şi cu el
Priscila şi Aquila; după ce Pavel şi-a tuns scurt părul în
Chencrea, fiindcă făcuse un jurământ.
19 Şi a venit la Efes şi i-a lăsat acolo; iar el a intrat în sinagogă
şi argumenta cu iudeii.
20 Dar, cerându-i să rămână mai mult timp cu ei, nu a
consimţit;
21 Ci şi-a luat rămas bun de la ei, spunând: Trebuie, neapă-
rat, să ţin această sărbătoare care vine, în Ierusalim; dar mă
voi întoarce la voi din nou, dacă Dumnezeu voieşte. Şi s-a
îmbarcat din Efes.
22 Şi după ce a debarcat la Cezareea şi a urcat şi a salutat bi-
serica, a coborât la Antiohia.
23 Şi după ce a petrecut ceva timp, a ieşit şi a traversat pe
rând ţinutul Galatiei şi al Frigiei, întărind pe toţi discipolii.
24 ¶ Iar un anumit iudeu, numit Apolo, născut la Alexandria,
un bărbat elocvent, fiind puternic în scripturi, a ajuns la
Efes.
25 Acesta era învăţat în calea Domnului; şi fiind fervent
în duh, vorbea şi învăţa cu de-amănuntul lucrurile despre
Domnul, cunoscând doar botezul lui Ioan.
 Fapte 20
26 Şi acesta a început să vorbească cutezător în sinagogă; şi
Aquila şi Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei şi i-au arătat mai
exact calea lui Dumnezeu.
27 Şi când s-a gândit să treacă în Ahaia, fraţii au scris, în-
demnând pe discipoli să îl primească; acesta, înfăţişându-se,
a ajutat mult pe cei care crezuseră prin har.
28 Fiindcă el convingea pe iudei cu putere, public, arătând
prin scripturi că Isus este Cristos.
Capitolul 19
Ş i s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel,
traversând ţinuturile de sus, a venit la Efes; şi, găsind
anumiţi discipoli,
2 Le-a spus: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei
i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.
3 Iar el le-a spus: Atunci cu ce aţi fost botezaţi? Iar ei au spus:
Cu botezul lui Ioan.
4 Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul
pocăinţei, spunând poporului că ar trebui să îl creadă pe cel
ce vine după el, adică pe Cristos Isus.
5 Când au auzit, au fost botezaţi în numele Domnului Isus.
6 Şi după ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a
venit peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau.
7 Şi erau cam doisprezece bărbaţi cu totul.
8 ¶ Şi a intrat în sinagogă şi a vorbit cutezător pe durata a trei
luni, dezbătând şi convingând despre cele ale împărăţiei lui
Dumnezeu.
9 Dar când unii s-au împietrit şi nu au crezut, ci au vorbit de
rău calea aceea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi a separat
discipolii, dezbătând zilnic în şcoala unuia, Tiran.
10 Şi aceasta a ţinut pe durata a doi ani; aşa că toţi care lo-
cuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă
iudei şi greci.
11 Şi Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâi-
nile lui Pavel;
12 Aşa că au adus la bolnavi prosoape şi şorţuri de pe trupul
lui şi bolile se depărtau de ei, şi duhurile rele ieşeau din ei.
13 ¶ Atunci, unii din iudeii pribegi, exorcişti, au luat asupra
lor să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau du-
huri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică
Pavel.
14 Şi erau şapte fraţi ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preo-
ţilor, care au făcut astfel.
15 Iar duhul rău a răspuns şi a zis: Pe Isus îl cunosc şi pe
Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?
16 Şi omul în care era duhul rău, a sărit pe ei şi i-a învins, aşa
că au fugit afară din casă, goi şi răniţi.
17 Şi aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor şi
grecilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi
numele Domnului Isus era preamărit.
18 Şi mulţi care au crezut, au venit şi au mărturisit şi şi-au
arătat faptele.
19 Şi mulţi dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus
cărţile la un loc şi le-au ars înaintea tuturor; şi au calculat
preţul lor şi au găsit că era de cincizeci de mii de arginţi.
20 Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere şi a
învins.
21 ¶ După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în
duhul, după ce traversase Macedonia şi Ahaia, să meargă
la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să
văd şi Roma.
22 Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau,
628
Timotei şi Erast; dar el a stat un timp în Asia.
23 Şi s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea
aceea.
24 Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea
temple din argint pentru Diana, aducând nu puţin câştig
meşterilor,
25 Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupaţii
asemănătoare şi a spus: Bărbaţilor, ştiţi că prin această mun-
că avem bogăţia noastră.
26 Mai mult, vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape
în toată Asia, acest Pavel a convins şi a abătut mulţi oameni,
spunând că cei făcuţi prin mâini nu sunt dumnezei,
27 Aşa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol
să fie făcută de nimic, dar şi templul marii zeiţe Diana va fi
dispreţuit şi măreţia ei de asemenea va fi nimicită, ea căreia
toată Asia şi lumea i se închină.
28 Iar când au auzit ei acestea s-au umplut de furie şi strigau,
spunând: Mare este Diana efesenilor.
29 Şi întreaga cetate s-a umplut de confuzie; şi, prinzând pe
Gaiu şi Aristarh, bărbaţi din Macedonia, parteneri de călă-
torie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru.
30 Dar când Pavel a intenţionat să intre la popor, discipo-
lii nu l-au lăsat.
31 Şi de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prie-
tenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuşi
în teatru.
32 Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea
era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.
33 Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii îm-
pingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a
voit să se apere înaintea poporului.
34 Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o sin-
gură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana
efesenilor.
35 Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus:
Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efese-
nilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a
căzut de la Jupiter.
36 Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să
staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.
37 Fiindcă aţi adus aici pe aceşti bărbaţi, care nu sunt nici
jefuitori de biserici, nici blasfemiatori ai zeiţei voastre.
38 De aceea dacă Demetrie şi meşterii care sunt cu el au ceva
împotriva cuiva, judecata este deschisă şi sunt proconsuli; să
se acuze ei unul pe altul.
39 Dar dacă cereţi ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva
în adunarea legiuită.
40 Fiindcă suntem de asemenea în pericol să fim acuzaţi
pentru tulburarea de azi, nefiind nici un motiv prin care să
putem da socoteală despre această îmbulzeală.
41 Şi după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.
Capitolul 20
I ar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe dis-
cipoli şi i-a îmbrăţişat şi a ieşit să plece în Macedonia.
2 Iar după ce a traversat părţile acelea şi i-a îndemnat cu
multe cuvinte, a venit în Grecia,
3 Şi a rămas trei luni. Şi după ce iudeii au făcut complot îm-
potriva lui, pe când intenţiona să navigheze spre Siria, s-a
hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 Şi l-au însoţit până în Asia, Sopater din Bereea; şi din-
tre tesaloniceni, Aristarh şi Secundus; şi Gaiu din Derbe şi
 Fapte 21
Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.
5 Aceştia, mergând înainte, ne-au aşteptat în Troas.
6 Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor şi am ve-
nit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas şapte zile.
7 ¶ Şi în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat
să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua
zi; şi a continuat cuvântul până la miezul nopţii.
8 Şi erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunaţi.
9 Şi în fereastră a şezut un tânăr numit Eutih, fiind cufun-
dat într-un somn adânc; şi pe când Pavel predica îndelung,
s-a adâncit în somn şi a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost
ridicat mort.
10 Iar Pavel a coborât şi s-a aplecat peste el şi, îmbrăţişându-
l, a spus: Nu vă tulburaţi; fiindcă viaţa lui este în el.
11 Şi după ce a urcat şi a frânt pâinea şi a mâncat şi a vorbit
timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.
12 Şi l-au adus pe tânăr viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.
13 ¶ Iar noi ne-am dus înainte la corabie şi am navigat spre
Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rân-
duise el, el însuşi gândindu-se să meargă pe jos.
14 Şi când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat şi am venit
la Mitilene.
15 Şi de acolo am navigat şi în următoarea zi am ajuns faţă
în faţă cu Chios; şi în următoarea zi am ajuns la Samos şi am
rămas la Troghilion şi în următoarea zi am venit la Milet.
16 Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru
că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă va fi
posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.
17 ¶ Iar din Milet a trimis la Efes şi a chemat bătrânii
bisericii.
18 Şi după ce au venit la el, le-a spus: Ştiţi din prima zi de
când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate
timpurile,
19 Servind pe Domnul cu toată umilinţa minţii şi cu multe
lacrimi şi ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile
iudeilor;
20 Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat
şi v-am învăţat public şi din casă în casă,
21 Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor, pocăinţă spre
Dumnezeu şi credinţă spre Domnul nostru Isus Cristos.
22 Şi acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, ne-
ştiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,
23 Decât că Duhul Sfânt adevereşte în fiecare cetate, spu-
nând că mă aşteaptă lanţuri şi nenorociri.
24 Dar nici unul dintre aceste lucruri nu mă mişcă, nici nu
consider a mea viaţă de preţ pentru mine însumi, aşa încât
să îmi termin alergarea cu bucurie şi serviciul pe care l-am
primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului
lui Dumnezeu.
25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am umblat
predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa
mea.
26 De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat
de sângele tuturor.
27 Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă declar sfatul întreg
al lui Dumnezeu.
28 Aveţi aşadar grijă la voi înşivă şi la întreaga turmă peste
care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să păstoriţi bi-
serica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său
sânge.
29 Fiindcă ştiu aceasta, că după plecarea mea, vor intra prin-
tre voi lupi apăsători, necruţând turma.
629
30 Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi vorbind lucruri
perverse, să atragă discipoli după ei.
31 Vegheaţi aşadar şi amintiţi-vă, că timp de trei ani nu am
încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte şi zi, pe fiecare.
32 Şi acum fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvân-
tului harului său, care este în stare să vă edifice şi să vă dea o
moştenire printre toţi cei sfinţiţi.
33 Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.
34 Da, voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au servit nevoilor
mele şi celor ce erau cu mine.
35 V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui
să susţineţi pe cei slabi şi să vă amintiţi cuvintele Domnului
Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a
primi.
36 ¶ Şi după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat şi s-a rugat
cu ei toţi.
37 Iar ei toţi au plâns mult şi au căzut la gâtul lui Pavel şi îl
sărutau,
38 Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus,
că nu vor mai vedea faţa lui. Şi l-au însoţit la corabie.
Capitolul 21
Ş i s-a întâmplat că, după ce ne-am smuls dintre ei şi am
ridicat ancora, am venit drept la Coos şi ziua următoare
la Rodos şi de acolo la Patara;
2 Şi, găsind o corabie care naviga la Fenicia, ne-am îmbarcat
şi am luat-o înainte.
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat în stânga, am navi-
gat la Siria şi am ancorat la Tir; fiindcă acolo corabia trebuia
să descarce încărcătura.
4 Şi găsind discipoli, am întârziat acolo şapte zile; aceştia
i-au spus lui Pavel prin Duhul, să nu urce la Ierusalim.
5 Şi când am împlinit acele zile, am plecat şi ne-am reluat că-
lătoria; şi toţi ne-au condus, cu soţii şi copii, până afară din
cetate; şi, îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.
6 Şi după ce ne-am îmbrăţişat unii pe alţii, am intrat în cora-
bie; iar ei s-au întors la ale lor.
7 Iar după ce am terminat noi călătoria pe mare, de la Tir
am ajuns la Ptolemaida şi am salutat fraţii şi am rămas cu
ei o zi.
8 ¶ Iar următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat şi am
ajuns la Cezareea; şi am intrat în casa lui Filip, evanghelistul,
care era dintre cei şapte; şi am rămas cu el.
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare, care profeţeau.
10 Iar pe când întârziam noi acolo multe zile, a coborât din
Iudeea un anumit profet, numit Agab.
11 Şi după ce a venit la noi şi a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat
mâinile şi picioarele, a spus: Astfel spune Duhul Sfânt: Pe
bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega la Ierusalim
iudeii şi îl vor preda în mâinile neamurilor.
12 Şi când am auzit acestea, deopotrivă noi şi cei de acolo,
l-am implorat să nu urce la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: Ce faceţi de plângeţi şi îmi frân-
geţi inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să
şi mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus.
14 Şi, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Voia
Domnului să se facă.
15 ¶ Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele şi am urcat la
Ierusalim.
16 Şi au mers cu noi şi dintre discipolii din Cezareea şi au
adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu
care să găzduim.
 Fapte 22
17 Şi când am venit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu
bucurie.
18 Iar în ziua următoare, Pavel a intrat cu noi la Iacov; şi toţi
prezbiterii erau prezenţi.
19 Şi după ce i-a salutat, a istorisit fiecare lucru în parte pe
care l-a lucrat Dumnezeu printre neamuri, prin serviciul
său.
20 Şi după ce au auzit, au glorificat pe Domnul şi i-au spus:
Vezi, frate, câte mii de iudei sunt care cred; şi toţi sunt zeloşi
pentru lege.
21 Şi ei sunt instruiţi despre tine, că înveţi toţi iudeii care
sunt printre neamuri să părăsească pe Moise, spunând că
ei nici nu ar trebui să circumcidă pe copiii lor, nici să umble
cuvenit obiceiurilor.
22 Ce este aşadar? Mulţimea trebuie neapărat să se adune;
fiindcă vor auzi că ai venit.
23 De aceea fă ceea ce îţi spunem: Noi avem patru bărbaţi
care au un jurământ asupra lor;
24 Ia-i şi purifică-te împreună cu ei şi cheltuieşte cu ei, ca să
îşi radă capetele; şi toţi să ştie că acele lucruri, despre care au
fost instruiţi în legătură cu tine, nu sunt nimic; ci, din con-
tră, şi tu însuţi umbli pios şi păzeşti legea.
25 Iar în legătură cu neamurile care cred, noi am scris şi am
hotărât ca ei să nu ţină asemenea lucru, ci doar să se păzeas-
că ei de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale su-
grumate şi de curvie.
26 Atunci Pavel a luat pe acei bărbaţi, şi în următoarea zi,
purificându-se împreună cu ei, a intrat în templu să declare
împlinirea zilelor purificării, până ce va fi oferită ofrandă
pentru fiecare dintre ei.
27 ¶ Şi când cele şapte zile erau aproape gata, iudeii care erau
din Asia, când l-au văzut în templu, au întărâtat toată mulţi-
mea şi au pus mâinile pe el,
28 Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care
învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului şi legii şi
acestui loc; şi mai mult, a adus şi greci la templu şi a profanat
acest loc sfânt.
29 (Fiindcă, mai înainte, îl văzuseră cu el în cetate pe
Trofim, un efesean pe care presupuneau că Pavel l-a adus în
templu.)
30 Şi toată cetatea a fost pusă în mişcare şi poporul fugea să
se adune; şi l-au luat pe Pavel şi l-au târât afară din templu;
şi îndată uşile au fost închise.
31 Şi pe când căutau să îl ucidă, a urcat vestea la căpetenia
cohortei că tot Ierusalimul era întărâtat;
32 Acesta îndată a luat soldaţi şi centurioni şi a fugit jos la
ei; şi când au văzut pe căpetenie şi pe soldaţi, au încetat să îl
bată pe Pavel.
33 Atunci, căpetenia s-a apropiat şi l-a luat, şi a poruncit să
fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Şi în mulţime unii strigau ceva şi alţii altceva; şi, nepu-
tând să ştie ceva sigur din cauza tumultului, a poruncit să îl
ducă în fortăreaţă.
35 Şi când a ajuns pe trepte, a fost astfel: că era purtat de sol-
daţi din cauza violenţei poporului.
36 Fiindcă mulţimea poporului îl urmărea, strigând:
Luaţi-l!
37 Şi pe când Pavel urma să fie dus în fortăreaţă, a spus că-
peteniei: Îmi este permis să îţi spun ceva? Iar el a spus: Ştii
greceşte?
38 Nu eşti tu atunci acel egiptean, care înainte de aceste zile
a făcut tulburare şi a condus afară în pustie patru mii de
630
bărbaţi care erau asasini?
39 Iar Pavel a spus: Eu sunt un om, iudeu din Tarsul Ciliciei,
cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te implor, per-
mite-mi să vorbesc poporului.
40 Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi
a făcut semn poporului cu mâna. Iar după ce s-a făcut mare
tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, spunând:
Capitolul 22
B ărbaţi, fraţi şi taţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă
de voi.
2 (Iar ei, când au auzit că le vorbeşte în limba ebraică, au
păstrat şi mai mare tăcere, iar el a spus):
3 ¶ Eu sunt într-adevăr bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei,
mai mult, crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel,
învăţat conform cu exactitatea legii taţilor şi i-am fost zelos
lui Dumnezeu, aşa cum sunteţi voi toţi în această zi.
4 Şi am persecutat această cale până la moarte, legând şi pu-
nând în închisori, deopotrivă bărbaţi şi femei.
5 Astfel şi înaltul preot îmi aduce mărturie şi toată aduna-
rea bătrânilor, de la care am şi primit scrisori pentru fraţi
şi m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legaţi, la
Ierusalim, pentru a fi pedepsiţi.
6 Dar s-a întâmplat, în călătoria şi apropierea mea de
Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lu-
mină mare în jurul meu.
7 Şi am căzut la pământ şi am auzit o voce, spunându-mi:
Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi?
8 Şi eu am răspuns: Cine eşti tu, Doamne? Iar el mi-a spus:
Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuţi.
9 Iar cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina şi li s-a
făcut teamă; dar nu înţelegeau vocea celui ce îmi vorbea.
10 Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a
spus: Scoală-te şi du-te în Damasc; şi acolo ţi se va spune
despre toate câte îţi sunt rânduite să le faci.
11 Şi în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind con-
dus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc.
12 Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având
mărturie bună de la toţi iudeii care locuiau acolo,
13 A venit la mine şi a stat în picioare şi mi-a spus: Frate
Saul, primeşte vedere. Şi eu, în aceeaşi oră, am privit în sus
spre el.
14 Iar el a spus: Dumnezeul taţilor noştri te-a ales, ca să cu-
noşti voia lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi vocea gurii
lui.
15 Pentru că vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor,
despre ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, de ce întârzii? Scoală-te şi botează-te şi spală-ţi
păcatele, chemând numele Domnului.
17 Şi s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim,
tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz;
18 Şi l-am văzut, spunându-mi: Grăbeşte-te şi ieşi repede din
Ierusalim; pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine.
19 Şi eu am spus: Doamne, ei ştiu că am închis şi am bătut în
fiecare sinagogă pe cei ce te-au crezut pe tine;
20 Şi când a fost vărsat sângele martirului tău, Ştefan, stă-
team şi eu acolo în picioare şi încuviinţam moartea lui şi am
păzit hainele celor ce l-au ucis.
21 Iar el mi-a spus: Mergi, pentru că te voi trimite departe
de aici, la neamuri.
22 ¶ Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt şi şi-au ridicat
vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă
 Fapte 23
nu se cuvine să trăiască.
23 Dar pe când strigau şi azvârleau hainele şi aruncau praf
în aer,
24 Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreaţă şi a po-
runcit să fie cercetat prin biciuire, ca să se lămurească din ce
cauză strigau astfel împotriva lui.
25 Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionu-
lui care stătea lângă el în picioare: Îţi este legiuit să biciuieşti
un om, un roman, şi necondamnat?
26 Când a auzit centurionul, a venit şi a anunţat căpetenia,
spunând: Fii atent la ce ai de gând să faci; fiindcă acest om
este roman.
27 Atunci căpetenia a venit şi i-a zis: Spune-mi, eşti roman?
Iar el a spus: Da.
28 Şi căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă de bani am
cumpărat această cetăţenie. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt
chiar născut cetăţean roman.
29 Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce ar fi trebuit să
îl cerceteze; iar căpeteniei îi era şi ei teamă după ce a aflat că
era roman şi pentru că îl legase.
30 Iar a doua zi, pentru că voia să ştie într-adevăr pentru ce
fusese acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile sale şi a po-
runcit marilor preoţi şi întregului lor consiliu să vină; şi l-a
adus jos pe Pavel şi l-a pus înaintea lor.
Capitolul 23
I ar Pavel, privind cu atenţie consiliul, a spus: Bărbaţi şi
fraţi, până în această zi, m-am purtat în toată buna con-
ştiinţă în faţa lui Dumnezeu.
2 Iar Anania, înaltul preot, a poruncit celor ce stăteau lângă
el în picioare să îl lovească peste gură.
3 Atunci Pavel i-a spus: Dumnezeu te va lovi, perete văruit;
fiindcă tu şezi să mă judeci după lege şi porunceşti să fiu bă-
tut, contrar legii?
4 Iar cei ce stăteau lângă el în picioare au spus: Îl insulţi pe
înaltul preot al lui Dumnezeu?
5 Atunci Pavel a spus: Fraţilor, nu am ştiut că era înaltul pre-
ot; fiindcă este scris: Să nu vorbeşti de rău pe conducătorul
poporului tău.
6 ¶ Dar când Pavel a înţeles că o parte erau saduchei şi cei-
lalţi farisei, a strigat în consiliu: Bărbaţi şi fraţi, eu sunt fari-
seu, fiul unui fariseu; din cauza speranţei şi a învierii morţi-
lor sunt eu judecat.
7 Iar după ce a vorbit astfel, s-a făcut o neînţelegere între fa-
risei şi saduchei; şi mulţimea a fost împărţită.
8 Fiindcă saducheii spun că nu este nici înviere, nici înger
sau duh; dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9 Şi s-a ridicat strigăt mare; şi scribii, care erau de partea
fariseilor, s-au sculat şi se certau aprins, spunând: Nu găsim
nimic rău în acest om; dar dacă i-a vorbit un duh sau un în-
ger, să nu ne luptăm împotriva lui Dumnezeu.
10 Iar după ce s-a făcut o neînţelegere mare, căpetenia, te-
mându-se ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, a
poruncit soldaţilor să coboare şi să îl smulgă cu forţa din
mijlocul lor şi să îl aducă în fortăreaţă.
11 Iar noaptea următoare, Domnul a stat lângă el în picioa-
re şi a spus: Pavele, îndrăzneşte; fiindcă aşa cum ai adeverit
despre mine în Ierusalim, aşa trebuie să aduci mărturie şi la
Roma.
12 ¶ Iar după ce s-a făcut ziuă, unii dintre iudei s-au înhăitat
şi s-au legat cu blestem, spunând că nici nu vor mânca, nici
nu vor bea până nu îl vor fi ucis pe Pavel.
631
13 Şi erau mai mulţi de patruzeci cei care au făcut acest
complot.
14 Aceştia, venind la preoţii de seamă şi la bătrâni, au spus:
Ne-am legat cu blestem că nu vom gusta nimic până nu îl
vom ucide pe Pavel.
15 De aceea acum voi, împreună cu consiliul, spuneţi căpe-
teniei ca mâine să îl aducă jos la voi, ca şi cum aţi dori să
cercetaţi ceva mai amănunţit despre el; iar noi, înainte să se
apropie el, suntem gata să îl ucidem.
16 Dar fiul surorii lui Pavel, după ce a auzit despre cursa lor,
a venit şi a intrat în fortăreaţă şi i-a spus lui Pavel.
17 Atunci Pavel a chemat la el pe unul dintre centurioni şi a
spus: Du pe tânărul acesta la căpetenie, fiindcă are să îi po-
vestească ceva.
18 Aşa că l-a luat şi l-a dus la căpetenie şi a spus: Prizonierul
Pavel m-a chemat la el şi m-a rugat să aduc la tine pe acest
tânăr, care are să îţi vorbească ceva.
19 Atunci, căpetenia l-a luat de mână şi l-a tras deoparte în
ascuns şi l-a întrebat: Ce este aceasta ce ai să îmi spui?
20 Iar el a spus: Iudeii s-au înţeles să îţi ceară ca mâine să îl
aduci jos pe Pavel, în consiliu, ca şi cum ar dori să cerceteze
mai amănunţit ceva despre el.
21 Dar tu nu te lăsa convins de ei; fiindcă mai mult de patru-
zeci de bărbaţi dintre ei îi întind o cursă, aceştia s-au legat
cu blestem ca nici să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl
vor ucide; şi acum, ei sunt gata, aşteptând o promisiune de
la tine.
22 Atunci căpetenia a lăsat pe tânăr să plece şi i-a poruncit:
Să nu spui nimănui că mi-ai arătat acestea.
23 Şi a chemat la el doi centurioni, spunând: Pregătiţi două
sute de soldaţi să meargă la Cezareea, şi şaptezeci de călăreţi
şi două sute de lăncieri la ora a treia din noapte.
24 Şi daţi-le animale, ca să îl pună pe Pavel deasupra şi să îl
ducă teafăr la Felix, guvernatorul.
25 Şi a scris o scrisoare, cuprinzând acestea:
26 Claudius Lisias către preaonorabilul guvernator Felix,
salutări.
27 Acest bărbat a fost prins de iudei şi ar fi fost ucis de ei;
atunci, am venit cu armată şi l-am salvat, înţelegând că era
roman.
28 Dar voind să cunosc cauza pentru care l-au acuzat, l-am
coborât în consiliul lor;
29 Şi, l-am găsit acuzat despre întrebări din legea lor, dar nea-
vând nimic care să îl acuze demn de moarte sau de lanţuri.
30 Şi când mi s-a spus cum iudeii întindeau o cursă pen-
tru acest bărbat, îndată l-am trimis la tine şi am poruncit
şi acuzatorilor lui să spună înaintea ta cele împotriva lui.
Sănătate.
31 Atunci soldaţii, aşa cum li se poruncise, l-au luat pe Pavel
şi l-au adus pe timpul nopţii la Antipatris.
32 Iar a doua zi, au lăsat călăreţii să meargă cu el şi s-au în-
tors la fortăreaţă;
33 Iar aceştia, după ce au venit la Cezareea şi au dat epistola
guvernatorului, l-au prezentat şi pe Pavel înaintea lui.
34 Şi după ce guvernatorul a citit, l-a întrebat din ce provin-
cie era. Şi a priceput că este din Cilicia;
35 Te voi asculta pe îndelete, a spus el, când vor veni şi acu-
zatorii tăi. Şi a poruncit să fie păzit în sala de judecată a lui
Irod.
 Fapte 25
Capitolul 24
Ş i după cinci zile, Anania, înaltul preot, a coborât cu bă-
trânii şi cu un anumit orator, numit Tertul, care l-au în-
ştiinţat pe guvernator împotriva lui Pavel.
2 Şi după ce a fost chemat, Tertul a început să acuze, spu-
nând: Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace şi că
au fost făcute lucrări bune pentru această naţiune prin pre-
vederea ta,
3 Le primim întotdeauna şi în toate locurile, preanobile
Felix, cu toată mulţumirea.
4 Dar ca nu cumva să te mai reţin, te rog să ne asculţi pe
scurt cu bunăvoinţa ta.
5 Fiindcă l-am găsit pe acest bărbat corupător, instigator la
revoltă printre toţi iudeii din întreaga lume şi un conducător
al partidei nazarinenilor;
6 Care a încercat de asemenea să profaneze templul; şi pe
care l-am prins şi voiam să îl judecăm conform cu legea
noastră.
7 Dar căpetenia Lisias a venit şi l-a luat cu mare violenţă din
mâinile noastre,
8 Şi a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă îl vei
cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el despre toate lucrurile
de care îl acuzăm noi.
9 Şi iudeii au aprobat şi ei, spunând că aşa stau lucrurile.
10 ¶ Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să
vorbească, a răspuns: Deoarece ştiu că de mulţi ani ai fost
judecător al acestei naţiuni, cu atât mai bucuros răspund
pentru mine însumi;
11 Ca să poţi înţelege, că nu sunt decât douăsprezece zile de
când am urcat să mă închin la Ierusalim.
12 Şi nu m-au găsit în templu dezbătând cu cineva, nici fă-
când agitaţie a mulţimii, nici în sinagogi, nici în cetate;
13 Nici nu pot dovedi lucrurile de care acum mă acuză.
14 Dar îţi mărturisesc aceasta, că după calea pe care ei o nu-
mesc erezie, aşa mă închin Dumnezeului taţilor mei, cre-
zând toate care sunt scrise în lege şi în profeţi;
15 Şi spre Dumnezeu am speranţă, pe care şi ei înşişi o au,
că va fi o înviere a morţilor, deopotrivă a celor drepţi şi
nedrepţi.
16 Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeau-
na o conştiinţă fără poticnire, către Dumnezeu şi oameni.
17 Şi, după mulţi ani, am venit să aduc naţiunii mele milos-
tenii şi ofrande.
18 După care anumiţi iudei din Asia m-au găsit purificat în
templu, nici cu mulţime, nici cu tumult.
19 Aceştia ar trebui să se înfăţişeze aici înaintea ta şi să acu-
ze, dacă au ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceştia dacă au găsit în mine vreo nelegiuire,
în timp ce am stat în picioare înaintea consiliului,
21 Cu excepţia acestei singure voci, că am strigat stând în
picioare printre ei: În legătură cu învierea morţilor sunt eu
judecat astăzi de voi.
22 ¶ Iar după ce Felix a auzit acestea, având o mai bună cu-
noaştere despre acea cale, i-a amânat şi a spus: Când va co-
borî Lisias, căpetenia, voi hotărî cele despre voi.
23 Şi a poruncit unui centurion să îl ţină pe Pavel şi să îi lase
libertate şi să nu oprească pe nici unul dintre ai lui să îl ser-
vească, sau să vină la el.
24 Şi după câteva zile, când Felix a venit cu soţia lui, Drusila,
care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre
credinţa în Cristos.
25 Dar pe când el discuta despre dreptate şi înfrânare şi
632
judecata care va veni, lui Felix i s-a făcut teamă şi a răspuns:
Acum du-te; când voi avea ocazie cuvenită, te voi chema.
26 În acelaşi timp aştepta de asemenea că Pavel îi va da bani,
ca să îl elibereze; de aceea a trimis adeseori după el şi vorbea
cu el.
27 Dar după doi ani a venit succesorul lui, Porcius Festus; şi
Felix, voind să arate favoare iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.
Capitolul 25
Ş i, când Festus a venit în provincie, după trei zile a urcat
de la Cezareea la Ierusalim.
2 Atunci, înaltul preot şi mai marele iudeilor l-au înştiinţat
împotriva lui Pavel şi l-au implorat,
3 Cerând o favoare împotriva lui, ca să trimită după el la
Ierusalim, pregătind o cursă pe drum să îl ucidă.
4 Dar Festus a răspuns că Pavel ar trebui ţinut în Cezareea şi
că el însuşi intenţionează să plece în scurt timp într-acolo.
5 Aşa că a spus: Aceia care pot, să se coboare cu mine şi să
acuze pe acest bărbat, dacă este ceva rău în el.
6 Şi după ce a întârziat mai mult de zece zile printre ei, a
coborât la Cezareea; şi a doua zi, şezând pe scaunul de jude-
cată, a poruncit să fie adus Pavel.
7 Şi după ce a venit el, iudeii care au coborât de la Ierusalim
au stat în picioare împrejur şi au adus plângeri multe şi
grele împotriva lui Pavel, pe care nu au fost în stare să le
dovedească.
8 În timp ce el se apăra: Nu am păcătuit deloc, nici împotriva
legii iudeilor, nici împotriva templului, nici chiar împotriva
Cezarului.
9 Dar Festus, voind să facă o favoare iudeilor, i-a răspuns lui
Pavel şi a spus: Eşti de acord să urci la Ierusalim şi acolo să
fii judecat despre acestea înaintea mea?
10 Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de jude-
cată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut
nimic rău iudeilor, aşa cum şi ştii foarte bine.
11 Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moar-
te, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea
de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la
Cezar.
12 Atunci Festus, după ce s-a înţeles cu consiliul, a răspuns:
La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge.
13 ¶ Iar după câteva zile, împăratul Agripa şi Bernice au ve-
nit la Cezareea să îl salute pe Festus.
14 Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat
împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit
bărbat lăsat în lanţuri de Felix;
15 Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoţii de sea-
mă şi bătrânii iudeilor m-au încunoştinţat, cerând judecată
împotriva lui.
16 Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să
dea la moarte pe nici un om, înainte ca cel care este acuzat
să fie faţă în faţă cu acuzatorii şi să aibă ocazia să se apere
referitor la acuzaţia adusă împotriva lui.
17 De aceea când au venit aici, fără nici o întârziere, a doua
zi am şezut pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus
bărbatul.
18 Împotriva căruia acuzatorii după ce au stat în picioare,
nu au adus nici o acuzaţie din acelea pe care le presupuneam
eu;
19 Ci aveau anumite cercetări împotriva lui despre propria
lor superstiţie şi despre unul Isus, care a murit, despre care
Pavel afirmă că este viu.
 Fapte 27
20 Şi îndoindu-mă de acest mod de cercetări, am întrebat
dacă era dispus să meargă la Ierusalim, şi acolo să fie judecat
despre acestea.
21 Dar după ce Pavel a apelat să fie ţinut pentru examinarea
lui Augustus, am poruncit ca el să fie ţinut până îl voi trimite
la Cezar.
22 Atunci, Agripa i-a spus lui Festus: Aş dori chiar eu în-
sumi să îl aud pe acest om. Iar el a spus: Mâine îl vei auzi.
23 Şi a doua zi, când Agripa a venit şi Bernice, cu mare pom-
pă, şi au intrat în locul audierii cu căpeteniile şi cu bărba-
ţii conducători ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus
Pavel.
24 Şi Festus a spus: Împărate Agripa şi toţi bărbaţii care sun-
teţi prezenţi cu noi, îl vedeţi pe acesta, despre care toate mul-
ţimile iudeilor au stăruit de mine, deopotrivă la Ierusalim şi
aici, strigând că nu ar mai trebui să trăiască.
25 Dar când am înţeles că nu a făcut nimic demn de moarte
şi chiar el însuşi a cerut recurs la Augustus, am hotărât să îl
trimit.
26 Despre el nu am nimic sigur să scriu domnului meu. De
aceea l-am adus în faţă, înaintea voastră şi mai ales înaintea
ta, împărate Agripa, ca după ce se va fi făcut cercetare, să am
ceva să scriu.
27 Fiindcă mi se pare iraţional să trimit un prizonier şi să nu
arăt acuzaţiile împotriva lui.
Capitolul 26
I ar Agripa i-a spus lui Pavel: Îţi este permis să vorbeşti
pentru tine însuţi. Atunci Pavel a întins mâna şi s-a
apărat:
2 Mă consider fericit, împărate Agripa, pentru că voi putea
să mă apăr astăzi, înaintea ta, în legătură cu toate despre care
sunt acuzat de iudei;
3 Mai ales ştiindu-te a fi expert în toate obiceiurile şi dis-
cuţiile dintre iudei; ca urmare, te implor să mă asculţi cu
răbdare.
4 Felul meu de viaţă din tinereţe, care a fost de la început în
naţiunea mea la Ierusalim, îl cunosc toţi iudeii;
5 Care m-au cunoscut de la început, dacă ei doresc să aducă
mărturie, că am trăit conform cu partida cea mai strictă a
religiei noastre, ca fariseu.
6 Şi acum stau în picioare şi sunt judecat pentru speranţa
promisiunii făcută de Dumnezeu taţilor noştri;
7 La care, cele douăsprezece triburi ale noastre, servind ne-
încetat lui Dumnezeu noapte şi zi, speră să ajungă. Despre
această speranţă sunt acuzat, împărate Agripa, de iudei.
8 De ce pare un lucru de necrezut pentru voi, că Dumnezeu
înviază morţii?
9 Într-adevăr, eu m-am gândit în mine însumi, că ar trebui
să fac multe lucruri potrivnice faţă de numele lui Isus din
Nazaret.
10 Lucru pe care l-am şi făcut în Ierusalim; şi pe mulţi din-
tre sfinţi i-am închis în închisoare, primind autoritate de la
preoţii de seamă; şi, fiind ei ucişi, îmi dădeam votul împo-
triva lor.
11 Şi deseori i-am pedepsit în fiecare sinagogă şi i-am con-
strâns să blasfemieze; şi, fiind peste măsură de turbat împo-
triva lor, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine.
12 ¶ După care, pe când mă duceam la Damasc cu autoritate
şi împuternicire de la preoţii de seamă,
13 La miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din
cer, mai mare ca strălucirea soarelui, strălucind în jurul meu
633
şi a celor care călătoreau cu mine.
14 Şi după ce am căzut toţi la pământ, am auzit o voce vor-
bindu-mi şi spunând în limba ebraică: Saule, Saule, de ce mă
persecuţi? Greu îţi este să dai cu călcâiul în ţepuşe.
15 Iar eu am spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi el a spus: Eu sunt
Isus, pe care tu îl persecuţi.
16 Scoală-te dar şi stai pe picioarele tale; căci cu acest scop
m-am arătat ţie, să te fac un servitor şi un martor deopotrivă
a cele ce ai văzut şi a acelora în care mă voi arăta ţie;
17 Eliberându-te din poporul şi dintre neamurile spre care
acum te trimit,
18 Să le deschizi ochii, să îi întorci de la întuneric la lumină
şi din puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare
de păcate şi moştenire printre cei sfinţiţi prin credinţa care
este în mine.
19 După care, împărate Agripa, nu am fost neobedient vizi-
unii cereşti;
20 Ci am arătat mai întâi celor din Damasc şi Ierusalim şi
prin toate ţinuturile Iudeei şi neamurilor, să se pocăiască
şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă lucrări cuvenite de
pocăinţă.
21 Pentru acestea, iudeii m-au prins în templu şi au încercat
să mă ucidă.
22 De aceea obţinând ajutor de la Dumnezeu, continuu
până în această zi, aducând mărturie deopotrivă celor mici
şi mari, nespunând nimic altceva decât cele ce ziceau profe-
ţii şi Moise că se vor întâmpla:
23 Căci Cristosul trebuie să sufere, că el va fi cel dintâi al învi-
erii dintre morţi şi să arate lumină poporului şi neamurilor.
24 ¶ Şi pe când el se apăra astfel, Festus a spus cu voce tare:
Pavele, ţi-ai ieşit din minţi; multă învăţătură te face nebun.
25 Dar el a spus: Nu sunt nebun, preanobile Festus; ci vor-
besc deschis cuvintele adevărului şi sobrietăţii.
26 Fiindcă împăratul ştie despre acestea, înaintea căruia şi
vorbesc cutezător; fiindcă sunt convins că nimic din acestea
nu îi sunt ascunse; fiindcă aceasta nu s-a făcut într-un colţ.
27 Crezi tu, împărate Agripa, pe profeţi? Ştiu că tu crezi.
28 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: Aproape mă convingi să
fiu creştin.
29 Iar Pavel a spus: Aş fi voit pentru Dumnezeu, ca nu numai
tu, ci şi toţi cei ce mă aud astăzi, să fie aproape şi chiar mai
mult decât sunt eu, exceptând aceste lanţuri.
30 Şi după ce a vorbit astfel, împăratul s-a sculat şi guverna-
torul şi Bernice şi cei ce şedeau cu ei;
31 Şi după ce s-au retras, vorbeau între ei, spunând: Acest
om nu face nimic demn de moarte sau de lanţuri.
32 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: Acest om ar fi putut fi
eliberat dacă nu ar fi apelat la Cezar.
Capitolul 27
I ar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel şi pe
alţi prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius,
din cohorta lui Augustus.
2 Şi, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridi-
cat ancora, intenţionând să navigăm pe lângă coastele Asiei;
Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.
3 Şi a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Şi Iulius îl trata
omeneşte pe Pavel şi i-a permis să meargă la prietenii săi să
primească îngrijire.
4 Şi după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adă-
postul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.
5 Şi după ce am trecut de marea Ciliciei şi Pamfiliei, am
 Fapte 28
ajuns la Mira, o cetate din Licia.
6 Şi acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, na-
vigând spre Italia; şi ne-a urcat în ea.
7 Şi navigând încet mai multe zile şi ajungând cu greu lân-
gă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul
Cretei, lângă Salmona;
8 Şi, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit
Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.
9 Şi, trecând mult timp şi navigarea fiind de acum periculoa-
să, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,
10 Şi le-a spus: Domnilor, pricep că această călătorie va fi
cu vătămare şi multă pagubă, nu doar pentru încărcătură şi
corabie, dar şi pentru vieţile noastre.
11 Cu toate acestea, centurionul s-a încrezut în căpetenia va-
sului şi în proprietarul corăbiei mai mult decât în cele spuse
de Pavel.
12 ¶ Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai
mulţi s-au înţeles să plece şi de acolo, dacă ar fi posibil să
ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta şi care
este orientat spre sud-vest şi nord-vest.
13 Iar când vântul de sud a suflat uşor, presupunând că şi-au
atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.
14 Dar nu după mult timp s-a ridicat împotriva acesteia un
vânt violent, numit Euroclidon.
15 Iar când corabia a fost apucată şi nu putea face faţă vântu-
lui, ne-am lăsat purtaţi de ea.
16 Şi, trecând repede pe lângă o anume insulă numită,
Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;
17 Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încin-
gând corabia; şi, temându-se ca nu cumva să fie aruncaţi în
bancurile de nisip, au strâns pânzele şi astfel au fost purtaţi.
18 Iar noi, fiind puternic bătuţi de furtună, a doua zi au
aruncat încărcătura peste bord;
19 Şi a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele
corăbiei.
20 Şi după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele,
şi nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată spe-
ranţa că vom fi salvaţi.
21 ¶ Iar după o îndelungată abstinenţă, Pavel a stat în picioa-
re în mijlocul lor şi a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascul-
tat şi să nu fi ridicat ancora din Creta şi să câştigaţi această
vătămare şi pagubă.
22 Şi acum, vă îndemn să fiţi cu voie bună; fiindcă nu va fi
pierderea vieţii nici unuia dintre voi, decât a corăbiei.
23 Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul
Dumnezeului al căruia sunt şi căruia îi servesc,
24 Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în faţa
Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi care călăto-
resc cu tine.
25 Prin urmare, domnilor, fiţi cu voie bună; fiindcă îl cred pe
Dumnezeu, că va fi chiar aşa cum mi s-a spus.
26 Totuşi, noi trebuie să fim aruncaţi pe o anumită insulă.
27 Şi când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncaţi în sus
şi în jos în Adriatica, spre miezul nopţii, marinarii au presu-
pus că se apropie de o coastă;
28 Şi au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stân-
jeni; şi după ce s-au dus puţin mai departe, au măsurat din
nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncaţi pe stânci,
au azvârlit patru ancore din pupa şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după
ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenţionează să
634
arunce ancore din prora,
31 Pavel a spus centurionului şi soldaţilor: Dacă aceştia nu
rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi.
32 Atunci, soldaţii au tăiat frânghiile bărcii şi au lăsat-o să
cadă.
33 Şi până să se facă ziuă, Pavel implora pe toţi să ia mânca-
re, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când aşteptaţi şi
continuaţi postind, fără să luaţi nimic.
34 De aceea vă îndemn să luaţi mâncare; fiindcă aceasta este
pentru sănătatea voastră; fiindcă nici un fir de păr nu va că-
dea de pe capul nici unuia dintre voi.
35 Iar după ce a spus astfel, a luat pâine şi a adus mulţumiri
lui Dumnezeu în prezenţa tuturor; şi după ce a frânt-o, a în-
ceput să mănânce.
36 Atunci toţi au fost cu voie bună şi au luat şi ei mâncare.
37 Şi eram de toţi în corabie două sute şaptezeci şi şase de
suflete.
38 Şi, săturându-se cu mâncare, au uşurat corabia şi au arun-
cat grâul în mare.
39 Iar pe când se făcea ziuă, nu au recunoscut pământul; dar
au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care intenţionau, dacă
era posibil, să împingă corabia.
40 Şi după ce au ridicat ancorele, s-au încredinţat mării şi au
dezlegat funiile de la pana cârmei şi au înălţat pânza princi-
pală în vânt şi au ţinut-o spre ţărm.
41 Şi, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eşu-
at corabia; şi prora s-a înfipt tare şi a rămas nemişcată, dar
pupa era sfărâmată de violenţa valurilor.
42 Iar voia soldaţilor era să ucidă prizonierii, ca nu cumva
vreunul să înoate şi să fugă.
43 Dar centurionul, intenţionând să îl salveze pe Pavel, i-a
oprit de la scopul lor; şi a poruncit ca cei ce pot să înoate să
se arunce primii în mare şi să ajungă pe uscat;
44 Şi restul, unii pe scânduri şi unii pe sfărâmăturile de la
corabie. Şi aşa s-a întâmplat că toţi au scăpat în siguranţă
pe uscat.
Capitolul 28
Ş i după ce au scăpat, atunci au aflat că insula se numeşte
Melita.
2 Şi barbarii ne-au arătat nu puţină bunăvoinţă; fiindcă au
aprins un foc şi ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care că-
dea şi din cauza frigului.
3 Şi când Pavel strânsese o grămadă de vreascuri şi le pusese
pe foc, a ieşit o viperă din căldură şi s-a prins de mâna lui.
4 Şi barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, au
spus între ei: Fără îndoială, acest om este un ucigaş pe care,
deşi a scăpat din mare, dreptatea nu îl lasă să trăiască.
5 Şi el a scuturat jivina în foc şi nu a simţit nici un rău.
6 Dar se aşteptau ca el să înceapă să se umfle sau să cadă
mort dintr-o dată; dar după ce au aşteptat mult şi au văzut
că nici un fel de vătămare nu i se întâmplă, şi-au schimbat
părerea şi au spus că el era un dumnezeu.
7 Iar în aceleaşi ţinuturi erau stăpânirile celui mai de seama
om al insulei, al cărui nume era Publius; care ne-a primit şi
ne-a găzduit prietenos trei zile.
8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea bolnav cu febră şi
scurgere de sânge; la care a intrat Pavel şi s-a rugat şi şi-a pus
mâinile pe el şi l-a vindecat.
9 De aceea după ce a fost făcută aceasta, şi alţii de pe insulă
care aveau boli au venit şi au fost vindecaţi;
10 Care ne-au şi onorat cu multe onoruri; şi când am plecat,
 Romani 1
ne-au încărcat cu cele ce au fost necesare.
11 ¶ Iar după trei luni, ne-am îmbarcat într-o corabie din
Alexandria, care iernase pe insulă, al cărei însemn era
Castor şi Pollux.
12 Şi, aruncând ancora la Siracuza, am rămas trei zile.
13 Şi de acolo ne-am dus pe ocolite şi am ajuns la Regium;
şi după o zi s-a pornit vântul de sud şi a doua zi am ajuns la
Puteoli,
14 Unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei
şapte zile; şi aşa ne-am dus spre Roma.
15 Şi de acolo, când au auzit fraţii despre noi, au ieşit în întâm-
pinarea noastră până la forumul lui Apius şi la Trei Taverne;
pe care Pavel, când i-a văzut, a mulţumit lui Dumnezeu şi a
prins curaj.
16 Iar când am ajuns la Roma, centurionul a dat pe prizoni-
eri căpeteniei gărzii; dar lui Pavel i s-a permis să locuiască
aparte cu un soldat care îl păzea.
17 ¶ Şi s-a întâmplat că, după trei zile, Pavel a chemat la un
loc pe mai marii iudeilor; iar după ce s-au adunat ei, le-a
spus: Bărbaţi şi fraţi, deşi nu am făcut nimic împotriva po-
porului, sau a obiceiurilor taţilor noştri, totuşi din Ierusalim
am fost predat prizonier în mâinile romanilor.
18 Care, după ce m-au cercetat, au intenţionat să mă elibe-
reze, pentru că nu era nici o acuzaţie de moarte în mine.
19 Dar după ce iudeii au vorbit împotrivă, am fost constrâns
să apelez la Cezar; nu că aş avea ceva de care să acuz naţiu-
nea mea.
20 De aceea pentru această cauză v-am chemat, să vă văd şi
să vă vorbesc; fiindcă din cauza speranţei lui Israel sunt legat
cu acest lanţ.
… Romani …
Capitolul 1
P avel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus
deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu,
2 (Pe care a promis-o înainte prin profeţii săi în sfintele
scripturi),
3 Despre Fiul său Isus Cristos, Domnul nostru, care con-
form cărnii a fost făcut din sămânţa lui David;
4 Şi declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, conform duhului
sfinţeniei, prin învierea dintre morţi;
5 Prin el noi am primit har şi apostolie, pentru obedienţa
faţă de credinţă printre toate naţiunile, pentru numele lui;
6 Printre care sunteţi şi voi cei chemaţi ai lui Isus Cristos;
7 Tuturor celor din Roma, preaiubiţi ai lui Dumnezeu, che-
maţi sfinţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi
Domnul Isus Cristos.
8 ¶ Întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos
pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este declarată în
toată lumea.
9 Fiindcă martor îmi este Dumnezeu, pe care îl servesc cu
duhul meu în evanghelia Fiului său, cum neîncetat vă men-
ţionez întotdeauna în rugăciunile mele,
635
21 Şi i-au spus: Noi nici nu am primit scrisori din Iudeea
despre tine, nici vreunul dintre fraţii care au venit nu ne-a
arătat sau a vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar considerăm cuvenit să auzim de la tine ce părere ai;
fiindcă în legătură cu această partidă, ne este bine cunoscut
că pretutindeni se vorbeşte împotrivă.
23 ¶ Iar după ce au stabilit pentru el o zi, au venit mulţi la
el în locuinţa lui; cărora le arăta şi adeverea împărăţia lui
Dumnezeu, convingându-i în legătură cu Isus, deopotrivă
din legea lui Moise şi din profeţi, de dimineaţa până seara.
24 Şi unii au crezut spusele, iar unii nu au crezut.
25 Şi, neînţelegându-se între ei, s-au dus, după ce Pavel le-a
spus o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaia
către taţii noştri,
26 Spunând: Du-te la aceşti oameni şi spune-le: Auzind veţi
auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi ni-
cidecum nu veţi pricepe;
27 Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat, şi urechile lor
sunt tocite la auzire şi şi-au închis ochii; ca nu cumva să vadă
cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se
întoarcă şi să îi vindec.
28 De aceea să vă fie cunoscut că, salvarea lui Dumnezeu
este trimisă neamurilor şi ele o vor asculta.
29 Şi după ce el a spus acestea, iudeii au plecat şi au avut o
discuţie mare între ei.
30 ¶ Iar Pavel a locuit doi ani întregi în propria lui casă în-
chiriată şi primea bine pe toţi ce intrau la el,
31 Predicând împărăţia lui Dumnezeu şi predând cele des-
pre Domnul Isus Cristos cu toată cutezanţa şi fără piedici.
10 Cerând, dacă ar fi posibil acum în sfârşit să vin la voi, să
am o călătorie bună prin voia lui Dumnezeu.
11 Fiindcă doresc mult să vă văd, ca să vă împart vreun dar
spiritual, ca voi să fiţi întăriţi;
12 Şi aceasta este ca să fiu mângâiat împreună cu voi prin
credinţa împărtăşită deopotrivă de voi şi de mine.
13 Dar nu voiesc să nu ştiţi, fraţilor, că deseori am plănuit să
vin la voi, (dar am fost împiedicat până acum), ca să am vre-
un rod şi printre voi, aşa ca printre celelalte neamuri.
14 Sunt dator deopotrivă grecilor şi barbarilor; deopotrivă
înţelepţilor şi neînţelepţilor.
15 Astfel, cu tot ce am în mine, sunt gata să vă predic evan-
ghelia şi vouă, celor din Roma.
16 ¶ Fiindcă nu îmi este ruşine de evanghelia lui Cristos; fi-
indcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăru-
ia care crede; întâi a iudeului şi de asemenea a grecului.
17 Fiindcă în aceasta este dreptatea lui Dumnezeu revelată
din credinţă la credinţă; aşa cum este scris: Iar cel drept va
trăi prin credinţă.
18 ¶ Fiindcă furia lui Dumnezeu este revelată din cer îm-
potriva a toată neevlavia şi nedreptatea oamenilor care ţin
 Romani 3
adevărul în nedreptate.
19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu
este arătat în ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
20 Fiindcă lucrurile invizibile ale lui de la creaţia lumii sunt
văzute clar, fiind înţelese prin lucrurile făcute, deopotrivă
puterea lui eternă şi Dumnezeirea; aşa că ei sunt fără scuză;
21 Întrucât, cunoscându-l pe Dumnezeu, nu l-au glorifi-
cat ca Dumnezeu, nici nu au fost mulţumitori; ci au deve-
nit deşerţi în închipuirile lor şi inima lor nepricepută a fost
întunecată.
22 Susţinând că sunt înţelepţi, au devenit proşti,
23 Şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o
icoană făcută asemenea cu omul muritor şi cu păsări şi fiare
cu patru picioare şi cu lucruri târâtoare.
24 ¶ De aceea Dumnezeu i-a şi predat necurăţiei prin poftele
inimilor lor, să îşi dezonoreze trupurile între ei înşişi;
25 Care au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o min-
ciună şi s-au închinat şi au servit creaturii mai mult de-
cât Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna.
Amin.
26 Din această cauză Dumnezeu i-a predat poftelor dezono-
rante; fiindcă şi femeile lor au schimbat folosirea naturală
într-aceea care este împotriva naturii;
27 Şi tot astfel şi bărbaţii, părăsind folosirea firească a femeii,
au ars în pofta lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi înfăp-
tuind ce este scârbos şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită
pentru rătăcirea lor.
28 Şi tot aşa cum nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în
cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a predat unei minţi desfrânate,
să facă acele lucruri care nu sunt cuvenite;
29 Fiind umpluţi de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lă-
comia, răzbunarea; plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelă-
ciune, purtări rele; şoptitori,
30 Defăimători, urâtori de Dumnezeu, insultători, mândri,
lăudăroşi, născocitori de lucruri rele, neobedienţi faţă de
părinţi,
31 Fără înţelegere, călcători de legământ, fără afectivitate
naturală, neînduplecaţi, nemiloşi;
32 Care, ştiind judecata lui Dumnezeu, că cei ce fac astfel de
lucruri sunt demni de moarte, nu numai că le fac, dar şi au
plăcere în cei ce le comit.
Capitolul 2
D e aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care ju-
deci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe
tine însuţi; fiindcă tu care judeci, faci aceleaşi lucruri.
2 Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform
adevărului împotriva celor ce fac astfel de lucruri.
3 Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce fac astfel
de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui
Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi
a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te
conduce la pocăinţă?
5 Dar după împietrirea ta şi inima nepocăită, îţi strângi
furie pentru ziua furiei şi a revelaţiei dreptei judecăţi a lui
Dumnezeu;
6 Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;
7 Celor care prin răbdare în facerea binelui caută glorie şi
onoare şi nemurire, viaţă eternă;
8 Dar celor certăreţi şi care nu ascultă de adevăr, ci ascultă
de nedreptate, indignare şi furie,
636
9 Necaz şi chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul,
întâi al iudeului şi de asemenea al neamurilor.
10 Dar glorie şi onoare şi pace fiecăruia care lucrează binele,
întâi iudeului şi de asemenea neamurilor.
11 Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire.
12 Căci atâţi câţi au păcătuit fără lege, vor şi pieri fără lege; şi
atâţi câţi au păcătuit în lege, vor fi judecaţi prin lege;
13 (Fiindcă nu auditorii legii sunt drepţi înaintea lui
Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declaraţi drepţi.
14 De aceea când neamurile, care nu au legea, fac prin natu-
ră lucrurile cuprinse în lege, acestea, neavând legea, îşi sunt
lor lege;
15 Acestea arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conştiinţa
lor aducând mărturie şi gândurile lor acuzându-se sau altfel,
apărându-se unele pe altele),
16 În ziua când Dumnezeu va judeca secretele oamenilor
prin Isus Cristos, conform evangheliei mele.
17 ¶ Iată, tu, te numeşti iudeu şi te odihneşti în lege şi te fă-
leşti cu Dumnezeu,
18 Şi îi ştii voia şi aprobi lucruri nespus mai bune, fiind în-
văţat din lege;
19 Şi eşti sigur că tu însuţi eşti călăuză orbilor, lumină celor
ce sunt în întuneric,
20 Educator al celor fără minte, învăţător al pruncilor, având
forma cunoaşterii şi a adevărului în lege;
21 Tu dar, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu
care predici: Să nu furi; furi?
22 Tu care spui: Să nu comiţi adulter; comiţi adulter? Tu care
deteşti idolii, faci sacrilegiu?
23 Tu care te făleşti cu legea, dezonorezi pe Dumnezeu prin
încălcarea legii?
24 Fiindcă prin voi este blasfemiat numele lui Dumnezeu în-
tre neamuri, aşa cum este scris.
25 Fiindcă circumcizia, într-adevăr, este de folos, dacă îm-
plineşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a
devenit necircumcizie.
26 De aceea dacă necircumcisul ţine dreptatea legii, necir-
cumcizia lui nu i se va socoti pentru circumcizie?
27 Şi necircumcizia care este prin natură, dacă împlineşte
legea, nu te va judeca pe tine, care prin litera legii şi prin cir-
cumcizie calci legea?
28 Fiindcă iudeu nu este cel în afară; nici circumcizie
cea pe dinafară, în carne;
29 Ci iudeu este cel în lăuntru; şi circumcizie este aceea a ini-
mii, în duhul, nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni,
ci de la Dumnezeu.
Capitolul 3
C e avantaj are atunci iudeul, sau care este folosul
circumciziei?
2 Este mare oricum; mai întâi de toate, fiindcă într-adevăr,
lor le-au fost încredinţate oracolele lui Dumnezeu.
3 Şi ce dacă unii nu au crezut? Necredinţa lor va desfiinţa
credinţa lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat şi fiecare om
mincinos; aşa cum este scris: Ca să poţi fi declarat drept în
cuvintele tale şi să învingi când eşti judecat.
5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui
Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care
varsă furie? (Vorbesc ca un om).
6 Nicidecum; fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu
lumea?
 Romani 5
7 Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a
abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuşi sunt de ase-
menea judecat eu ca păcătos?
8 Şi nu, (aşa cum suntem defăimaţi şi aşa cum afirmă unii că
spunem noi): Să facem rele, ca să vină bune? A căror dam-
nare este justă.
9 ¶ Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum;
fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei şi pe nea-
muri, că toţi sunt sub păcat,
10 Aşa cum este scris: Nu este nici unul drept, nici unul
măcar.
11 Nu este nici unul care înţelege, nu este nici unul care îl
caută pe Dumnezeu.
12 Toţi s-au abătut, toţi împreună au devenit inutili; nu este
nici unul care face bine, nu este nici unul măcar.
13 Gâtul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor au folo-
sit înşelăciune; veninul de aspidă este sub buzele lor;
14 A căror gură este plină de blestem şi amărăciune;
15 Picioarele lor sunt iuţi să verse sânge;
16 Distrugere şi nefericire sunt în căile lor;
17 Şi nu au ştiut calea păcii;
18 Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 Ştim însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca
fiecare gură să fie astupată şi toată lumea să devină vinovată
înaintea lui Dumnezeu.
20 De aceea prin faptele legii nici o carne nu va fi decla-
rată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoştinţa
păcatului.
21 ¶ Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este ară-
tată, fiind adeverită prin lege şi profeţi;
22 Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credinţa lui
Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei ce cred; fiindcă nu
este diferenţă;
23 Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui
Dumnezeu;
24 Fiind declaraţi drepţi în dar datorită harului său, prin
răscumpărarea care este în Cristos Isus;
25 Pe care Dumnezeu l-a pus în faţă să fie ispăşire prin cre-
dinţa în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trece-
rea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduinţa lui
Dumnezeu;
26 Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just şi
justificatorul celui ce crede în Isus.
27 Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A fapte-
lor? Nu, ci prin legea credinţei.
28 De aceea concludem că un om este declarat drept prin
credinţă, fără faptele legii.
29 Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu şi al neamurilor?
Da, şi al neamurilor;
30 Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara
drept din credinţă pe cel circumcis şi prin credinţă pe cel
necircumcis.
31 Desfiinţăm atunci legea prin credinţă? Nicidecum; ci
confirmăm legea.
A
Capitolul 4
şadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru,
conform cărnii?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce
să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu
şi aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
637
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte conform haru-
lui, ci conform datoriei.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci îl crede pe cel ce declară drept
pe cel neevlavios, credinţa lui i se socoteşte pentru dreptate.
6 După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omu-
lui, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7 Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt
iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa
păcatul.
9 ¶ Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel cir-
cumcis, sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui
Avraam credinţa i s-a socotit pentru dreptate.
10 Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în ne-
circumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11 Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptăţii cre-
dinţei pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl
tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca
să li se atribuie şi lor dreptatea;
12 Şi să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie,
ci şi celor ce umblă în paşii credinţei tatălui nostru Avraam,
pe când era în necircumcizie.
13 ¶ Fiindcă promisiunea că el va fi moştenitor al lumii
nu era dată lui Avraam sau seminţei sale prin lege, ci prin
dreptatea credinţei.
14 Căci dacă moştenitori sunt cei din lege, credinţa este ză-
dărnicită şi promisiunea este desfiinţată;
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este
nici încălcare a legii.
16 ¶ Din această cauză este din credinţă, ca să fie conform
harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii seminţe;
nu numai celei ce este din lege, dar şi celei ce este din credin-
ţa lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
17 (Aşa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor naţiuni), în
faţa celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viaţă
morţilor şi cheamă cele ce nu sunt ca şi cum ar fi.
18 El care împotriva speranţei a crezut în speranţă, ca el să
devină tatăl multor naţiuni, conform cu ceea ce i se spusese:
Aşa va fi sămânţa ta.
19 Şi, nefiind slab în credinţă, nu a luat în considerare pro-
priul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici
starea moartă a pântecelui Sarei;
20 Şi nu a ezitat la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredin-
ţă; ci a fost întărit în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu;
21 Şi, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să
şi facă.
22 Şi de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
24 Ci şi pentru noi, cărora de asemenea ni se va atribui, dacă
îl credem pe cel ce a înviat dintre morţi pe Isus Domnul
nostru;
25 Care a fost predat din cauza greşelilor noastre şi a fost
înviat pentru justificarea noastră.
Capitolul 5
D e aceea, fiind declaraţi drepţi prin credinţă, avem pace
cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos;
2 Prin care de asemenea avem accesul prin credinţă la
acest har, în care stăm şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui
Dumnezeu.
3 Şi nu numai, dar ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că neca-
zul lucrează răbdare,
 Romani 7
4 Şi răbdarea, experienţă; iar experienţa, speranţă;
5 Şi speranţa nu face de ruşine; pentru că dragostea lui
Dumnezeu se varsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt,
care ne este dat.
6 Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuve-
nit Cristos a murit pentru cei neevlavioşi.
7 Căci cu greu ar muri vreunul pentru un om drept; totuşi
pentru un om bun, cumva ar cuteza cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu îşi demonstrează dragostea faţă de noi, în
aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit
pentru noi.
9 Aşadar cu atât mai mult, fiind acum declaraţi drepţi prin
sângele lui, vom fi salvaţi de la furie prin el.
10 Căci, dacă, duşmani fiind, am fost împăcaţi cu Dumnezeu
prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi,
vom fi salvaţi prin viaţa lui.
11 Şi nu numai, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu prin
Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum
împăcarea.
12 ¶ Din această cauză, aşa cum printr-un singur om a intrat
păcatul în lume şi moartea prin păcat; şi astfel moartea a tre-
cut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit;
13 (Fiindcă până la lege păcatul era în lume; dar păcatul nu
este imputat când nu este lege.
14 Cu toate acestea moartea a domnit de la Adam până la
Moise, chiar şi asupra celor ce nu păcătuiseră după asemă-
narea încălcării lui Adam, care este imaginea celui ce avea
să vină.
15 Dar nu precum greşeala, aşa este şi darul! Căci, dacă prin
greşeala unuia mulţi sunt morţi, cu mult mai mult harul lui
Dumnezeu şi darul prin har, care este printr-un singur om,
Isus Cristos, a abundat pentru mulţi.
16 Şi darul nu este ca printr-unul care a păcătuit. Fiindcă ju-
decata a fost prin unul spre condamnare, dar darul este din
multe greşeli spre justificare.
17 Căci dacă prin greşeala unuia moartea a domnit prin unul;
cu mult mai mult, cei ce primesc abundenţă de har şi din da-
rul dreptăţii vor domni în viaţă prin unul, Isus Cristos).
18 Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit judecată peste
toţi oamenii la condamnare, tot aşa, prin dreptatea unuia,
darul a venit peste toţi oamenii pentru justificarea vieţii.
19 Fiindcă după cum prin neobedienţa unui om, mulţi au
fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin obedienţa unuia, mulţi vor
fi făcuţi drepţi.
20 Mai mult, legea a intrat ca greşeala să abunde. Dar unde
păcatul a abundat, harul a abundat şi mai mult;
21 Pentru ca, precum păcatul a domnit pentru moarte, tot
aşa harul să domnească prin dreptate pentru viaţă eternă
prin Isus Cristos Domnul nostru.
Capitolul 6
A tunci, ce vom spune? Să continuăm în păcat ca să
abunde harul?
2 Nicidecum. Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai
trăim în el?
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost
botezaţi în moartea lui?
4 De aceea suntem îngropaţi cu el prin botez în moarte; pen-
tru ca, aşa cum Cristos a fost înviat dintre morţi prin glo-
ria Tatălui, chiar aşa şi noi ar trebui să umblăm în înnoirea
vieţii.
5 Căci dacă am fost sădiţi împreună în asemănarea morţii
638
sale, vom fi şi în asemănarea învierii sale.
6 Ştiind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu
el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum îna-
inte noi să nu mai servim păcatului.
7 Fiindcă cel mort este eliberat de păcat.
8 Şi dacă suntem morţi împreună cu Cristos, credem că vom
şi trăi cu el,
9 Ştiind că Cristos, fiind înviat dintre morţi, nu mai moare;
moartea nu mai are domnie asupra lui.
10 Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singu-
ră dată; dar în aceea că trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă a fi morţi într-adevăr
faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Cristos Isus
Domnul nostru.
12 De aceea nu lăsaţi păcatul să domnească în trupul vostru
muritor, ca ascultaţi de acesta în poftele lui.
13 Nici nu predaţi membrele voastre ca unelte ale nedrep-
tăţii, pentru păcat; ci predaţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu
ca cei vii dintre morţi, şi membrele voastre lui Dumnezeu ca
unelte ale dreptăţii.
14 Fiindcă păcatul nu va avea domnie asupra voastră; fiindcă
nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15 ¶ Ce atunci? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege,
ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că aceluia cui vă predaţi robi pentru a-i da ascul-
tare, aceluia îi sunteţi robi, căruia îi daţi ascultare; fie ai pă-
catului pentru moarte, fie ai obedienţei pentru dreptate?
17 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, pentru că aţi fost robii
păcatului, dar aţi ascultat din inimă de acea formă de doc-
trină, care v-a fost dată.
18 Fiind astfel eliberaţi de păcat, aţi devenit robii dreptăţii.
19 Vorbesc omeneşte din cauza neputinţei cărnii voastre; fi-
indcă aşa cum aţi predat membrele voastre roabe necurăţiei
şi nelegiuirii, pentru nelegiuire, tot aşa, acum predaţi mem-
brele voastre roabe ale dreptăţii pentru sfinţenie.
20 Fiindcă atunci când eraţi robii păcatului, eraţi liberi faţă
de dreptate.
21 Şi ce roade aveaţi atunci în acele lucruri de care acum sun-
teţi ruşinaţi? Fiindcă sfârşitul acelor lucruri este moartea.
22 Dar acum, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robii lui
Dumnezeu, aveţi rodul vostru pentru sfinţenie iar sfârşitul,
viaţă veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul lui
Dumnezeu este viaţa eternă prin Isus Cristos Domnul
nostru.
Capitolul 7
N u ştiţi, fraţilor, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea)
că legea are domnie asupra omului cât timp trăieşte?
2 Fiindcă femeia care are soţ este legată de soţ prin lege cât
timp trăieşte el; dar dacă soţul moare, este dezlegată de legea
soţului.
3 Aşadar, dacă în timp ce soţul trăieşte, ea se căsătoreşte cu
alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soţul ei moare, este
liberă de acea lege; aşa că nu este adulteră, deşi este căsăto-
rită cu alt bărbat.
4 De aceea, fraţii mei, şi voi aţi devenit morţi faţă de lege
prin trupul lui Cristos; ca voi să fiţi căsătoriţi cu altul, toc-
mai cu cel înviat dintre morţi, ca să aducem rod pentru
Dumnezeu.
5 Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care
erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod
 Romani 8
pentru moarte.
6 Dar acum, suntem dezlegaţi de lege, fiind morţi în ceea
ce eram ţinuţi; ca noi să servim în înnoirea duhului şi nu în
vechimea literei.
7 ¶ Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum.
Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiind-
că nu aş fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu
pofteşti.
8 Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în
mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.
9 Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit po-
runca, păcatul a reînviat şi eu am murit.
10 Şi porunca, cea pentru viaţă, eu am aflat-o ca fiind pentru
moarte.
11 Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înşe-
lat şi prin ea m-a ucis.
12 De aceea legea este sfântă, şi porunca sfântă şi dreaptă şi
bună.
13 ¶ Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine?
Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte
în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină
peste măsură de păcătos.
14 Deoarece ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal,
vândut sub păcat.
15 ¶ Fiindcă ce lucrez nu încuviinţez; fiindcă ce doresc aceea
nu fac; dar ce urăsc aceea fac.
16 Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviinţez legea că este
bună.
17 Aşadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci
păcatul care locuieşte în mine.
18 Deoarece ştiu că în mine (adică în carnea mea) nu locu-
ieşte nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum
să lucrez ce este bine, nu găsesc.
19 Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care
nu îl voiesc, acela îl fac.
20 Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează
aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele,
răul îmi este la îndemână.
22 Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui
Dumnezeu;
23 Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se îm-
potriva legii minţii mele şi înrobindu-mă legii păcatului care
este în membrele mele.
24 O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul
acestei morţi?
25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nos-
tru. Aşadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu;
dar cu carnea, legii păcatului.
Capitolul 8
A şadar, acum nu este condamnare pentru cei în
Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform
Duhului.
2 Fiindcă legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de
legea păcatului şi a morţii.
3 Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin car-
ne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemăna-
rea cărnii păcătoase şi pentru păcat, a condamnat păcatul
în carne;
4 Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi, care um-
blăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.
639
5 Fiindcă cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile căr-
nii; dar cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului.
6 Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual,
viaţă şi pace.
7 Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui
Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu şi nici
nu poate fi.
8 Aşa că cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu.
9 Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are
Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.
10 Şi dacă Cristos este în voi, trupul este mort din cauza pă-
catului; dar Duhul este viaţă din cauza dreptăţii.
11 Dar dacă Duhul celui ce l-a înviat pe Isus dintre morţi lo-
cuieşte în voi, cel ce l-a înviat pe Cristos dintre morţi, de ase-
menea, va da viaţă trupurilor voastre muritoare prin Duhul
său care locuieşte în voi.
12 ¶ Aşadar fraţilor suntem datori, nu cărnii, pentru a trăi
conform cărnii.
13 Căci dacă trăiţi conform cărnii, veţi muri; dar dacă voi
prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.
14 Fiindcă toţi câţi sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu,
aceştia sunt fiii lui Dumnezeu.
15 Fiindcă nu aţi primit duhul robiei din nou spre frică; ci aţi
primit Duhul adopţiei fiilor, prin care strigăm: Abba, Tată!
16 Duhul însuşi aduce mărturie cu duhul nostru că suntem
copiii lui Dumnezeu;
17 Şi dacă suntem copii, atunci şi moştenitori; moştenitori ai
lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Cristos; dacă într-adevăr
suferim împreună cu el, ca să şi fim glorificaţi împreună;
18 ¶ Întrucât socotesc că suferinţele din acest timp nu sunt
demne de a fi comparate cu gloria care va fi revelată în noi.
19 Fiindcă arzătoarea anticipare a creaturii aşteaptă revela-
rea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creatura a fost supusă deşertăciunii nu de voie, ci din
cauza celui ce a supus-o în speranţă,
21 Deoarece creatura însăşi de asemenea va fi elibera-
tă din robia putrezirii în glorioasa libertate a copiilor lui
Dumnezeu.
22 Deoarece ştim că toată creaţia împreună geme şi împreu-
nă suferă durerile naşterii până acum.
23 Şi nu numai ei, dar şi noi înşine, care avem primele roade
ale Duhului, chiar noi gemem în noi înşine aşteptând adop-
ţia fiilor, care este răscumpărarea trupului nostru.
24 Fiindcă suntem salvaţi prin speranţă; dar speranţa văzută
nu este speranţă; fiindcă ce vede cineva, de ce să şi spere?
25 Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, aşteptăm cu
răbdare.
26 Tot astfel Duhul de asemenea ajută infirmităţilor noastre;
fiindcă nu ştim pentru ce să ne rugăm cum ar trebui; dar
Duhul însuşi mijloceşte pentru noi cu gemete de nespus.
27 Şi cel care cercetează inimile ştie care este mintea
Duhului, pentru că mijloceşte pentru sfinţi conform voii lui
Dumnezeu.
28 Şi ştim că toate lucrurile lucrează împreună pentru bi-
nele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor chemaţi conform
scopului său.
29 Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi pre-
destinat să fie făcuţi conform chipului Fiului său, ca el să fie
întâiul născut între mulţi fraţi.
30 Mai mult, pe cei care i-a predestinat, pe aceia i-a şi che-
mat; şi pe care i-a chemat, i-a şi declarat drepţi; şi pe care i-a
 Romani 10
declarat drepţi, i-a şi glorificat.
31 ¶ Ce vom spune atunci faţă de acestea? Dacă Dumnezeu
este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?
32 El care nu a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pen-
tru noi toţi, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile
cu el?
33 Cine va pune ceva în socoteală aleşilor lui Dumnezeu?
Dumnezeu este cel care declară drept.
34 Cine este cel ce condamnă? Cristos este cel ce a murit;
da, mai mult, a şi fost înviat, cel ce şi este la dreapta lui
Dumnezeu, care de asemenea mijloceşte pentru noi.
35 Cine ne va separa de dragostea lui Cristos? Necaz, sau
strâmtorare, sau persecuţie, sau foamete, sau goliciune, sau
pericol, sau sabie?
36 Aşa cum este scris: Din cauza ta suntem ucişi cât este ziua
de lungă; suntem socotiţi ca oi pentru măcel.
37 Nu, în toate acestea suntem mai mult decât cuceritori
prin cel ce ne-a iubit.
38 Fiindcă sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici în-
geri, nici principalităţi, nici puteri, nici cele prezente, nici
cele viitoare,
39 Nici înălţime, nici adâncime, nici o altă creatură, nu va
fi în stare să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este
în Cristos Isus Domnul nostru.
Capitolul 9
S pun adevărul în Cristos, nu mint, conştiinţa mea de ase-
menea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt,
2 Că am mare întristare şi mâhnire neîncetată în inima
mea.
3 Fiindcă aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Cristos
pentru fraţii mei, rudele mele conform cărnii,
4 Care sunt israeliţi, a cărora este adopţia şi gloria şi legă-
mintele şi darea legii şi serviciul divin şi promisiunile;
5 Ai cărora sunt taţii şi din care conform cărnii este Cristos,
care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru tot-
deauna. Amin.
6 ¶ Dar nu ca şi cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect.
Fiindcă nu toţi cei din Israel, sunt Israel;
7 Nici nu sunt toţi copii pentru că sunt sămânţa lui Avraam;
ci: În Isaac ţi se va numi sămânţa.
8 Căci aşa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceştia nu sunt co-
piii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiţi pentru
sămânţă.
9 Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta
voi veni şi Sara va avea un fiu.
10 Şi nu numai; tot aşa şi când Rebeca a rămas însărcinată
printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac,
11 (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuţi, nici făcând ceva
bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să
rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă),
12 I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic.
13 Aşa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe
Esau.
14 Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu?
Nicidecum.
15 Fiindcă el îi spune lui Moise: Voi avea milă de cine voi avea
milă; şi voi avea compasiune de cine voi avea compasiune.
16 Aşadar, nu este de la cine voieşte, nici de la cine aleargă, ci
de la Dumnezeu care arată milă.
17 Fiindcă scriptura spune lui Faraon: Chiar pentru acest
scop te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea mea şi pentru ca
640
numele meu să fie declarat peste tot pământul.
18 Aşadar el are milă de cine voieşte şi pe cine voieşte
împietreşte.
19 Atunci îmi vei spune: De ce mai găseşte vină? Fiindcă
cine s-a împotrivit voii lui?
20 Dar mai degrabă: Cine eşti tu, omule, care contrazici pe
Dumnezeu? Va spune lucrul format celui care l-a format: De
ce m-ai făcut astfel?
21 Nu are olarul putere peste lut, din acelaşi amestec să facă
un vas pentru onoare şi altul pentru dezonoare?
22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să arate furie şi să îşi facă
cunoscută puterea, a îndurat cu multă îndelungă răbdare
vasele furiei pregătite pentru distrugere;
23 Şi ca să facă cunoscute bogăţiile gloriei sale peste vasele
milei, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie,
24 Adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei,
ci şi dintre neamuri?
25 Aşa cum spune şi în Osea: Îl voi chema poporul meu pe
cel ce nu era poporul meu; şi preaiubită pe cea care nu era
preaiubită.
26 Şi se va întâmpla în locul unde li se spunea: Voi nu sunteţi
poporul meu; acolo vor fi chemaţi fiii Dumnezeului cel viu.
27 Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numă-
rul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămăşiţă va fi
salvată.
28 Fiindcă va termina lucrarea şi o va scurta în dreptate;
pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.
29 Şi aşa cum a spus Isaia înainte: Dacă Domnul Savaot nu
ne-ar fi lăsat o sămânţă, am fi fost ca Sodoma şi ne-am fi ase-
mănat cu Gomora.
30 ¶ Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau
dreptate, au ajuns la dreptate, adică dreptatea care este din
credinţă;
31 Dar Israel, care urmărea legea dreptăţii, nu a ajuns la le-
gea dreptăţii.
32 De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credinţă, ci prin fap-
tele legii. Fiindcă s-au împiedicat de acea piatră de cădere;
33 Aşa cum este scris: Iată, eu pun în Sion o piatră de căde-
re şi o stâncă de poticnire; şi oricine îl crede pe el, nu va fi
ruşinat.
Capitolul 10
F raţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea către
Dumnezeu pentru Israel este ca ei să fie salvaţi.
2 Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar
nu conform cunoaşterii.
3 Căci fiind ignoranţi despre dreptatea lui Dumnezeu şi că-
utând să îşi stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus
dreptăţii lui Dumnezeu.
4 Căci Cristos este sfârşitul legii pentru dreptate pentru toţi
cei ce cred.
5 Fiindcă Moise descrie dreptatea care este din lege că: Omul
care face acele lucruri va trăi prin ele.
6 Dar dreptatea care este din credinţă vorbeşte astfel: Nu
spune în inima ta: Cine va urca în cer? (Adică, să îl coboare
pe Cristos),
7 Sau: Cine va coborî în adânc? (Adică, să îl aducă pe Cristos
din nou dintre morţi).
8 Dar ce spune? Cuvântul este aproape de tine, chiar în gura
ta şi în inima ta; acesta este cuvântul credinţei pe care îl
predicăm.
9 Aşadar, dacă mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi
 Romani 12
crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, vei
fi salvat.
10 Căci cu inima omul crede pentru dreptate; şi cu gura
mărturisirea este făcută pentru salvare.
11 Fiindcă scriptura spune: Oricine îl crede pe el nu va fi
ruşinat.
12 Căci nu este diferenţă între iudeu şi grec; fiindcă acelaşi
Domn al tuturor este bogat pentru toţi care îl cheamă.
13 Fiindcă oricine va chema numele Domnului va fi salvat.
14 Dar cum vor chema pe cel în care nu au crezut? Şi cum
vor crede în cel despre care nu au auzit? Şi cum vor auzi fără
predicator?
15 Şi cum vor predica dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este
scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce predică evan-
ghelia păcii şi aduc evanghelia lucrurilor bune.
16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelia. Fiindcă Isaia spune:
Doamne, cine a crezut predicarea noastră?
17 Astfel credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin cuvântul
lui Dumnezeu.
18 Dar eu spun: Nu au auzit ei? Da, într-adevăr, sunetul lor
a mers pe tot pământul şi cuvintele lor până la marginile
lumii.
19 Dar eu spun: Nu a ştiut Israel? Întâi, Moise spune: Eu vă
voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt naţiune, vă voi mâ-
nia printr-o naţiune fără pricepere.
20 Iar Isaia este foarte cutezător şi spune: Am fost găsit de
cei ce nu m-au căutat; am fost făcut cunoscut celor ce nu
întrebau de mine.
21 Dar lui Israel îi spune: Toată ziua mi-am întins mâinile
spre un popor neobedient şi împotrivitor cu vorba.
Capitolul 11
S pun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său?
Nicidecum. Fiindcă şi eu sunt israelit din sămânţa lui
Avraam, din tribul lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunos-
cut dinainte. Nu ştiţi ce spune scriptura despre Ilie? Cum
mijloceşte la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând:
3 Doamne, i-au ucis pe profeţii tăi şi au surpat altarele tale;
şi am fost lăsat eu singur şi îmi caută viaţa.
4 Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am lăsat şap-
te mii de bărbaţi care nu au plecat genunchiul înaintea lui
Baal.
5 Aşadar, tot astfel şi în timpul de acum este o rămăşiţă con-
form alegerii harului.
6 Şi dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel,
harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai
este har; altfel, fapta nu mai este faptă.
7 Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a
obţinut-o, iar ceilalţi au fost orbiţi,
8 (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de ador-
mire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă), până în
ziua aceasta.
9 Şi David spune: Masa să le fie o cursă şi ca o capcană şi ca
o piatră de poticnire şi o răsplătire pentru ei;
10 Să li se întunece ochii şi să nu vadă; şi îndoaie-le spatele
întotdeauna.
11 ¶ Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci
prin căderea lor salvarea a venit neamurilor, ca să îi provoa-
ce pe ei la gelozie;
12 Dacă însă căderea lor este bogăţia lumii, şi paguba lor este
bogăţia neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?
641
13 Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt
apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;
14 Dacă ar fi posibil cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce
sunt carnea mea şi să salvez pe unii dintre ei.
15 Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va
fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?
16 Dar dacă primul rod este sfânt, de asemenea este şi alua-
tul; şi dacă rădăcina este sfântă, ramurile de asemenea.
17 Iar dacă unele ramuri sunt rupte, şi tu, fiind un măslin
sălbatic, ai fost altoit printre ele, şi împreună cu ele te împăr-
tăşeşti din rădăcina şi grăsimea măslinului,
18 Nu te făli faţă de ramuri. Dar dacă te făleşti, nu tu ţii ră-
dăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu
altoit.
20 Bine, din cauza necredinţei au fost rupte, iar tu stai în pi-
cioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile naturale, fii
atent ca nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.
22 Iată atunci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu; severi-
tate peste cei ce au căzut, dar bunătate peste tine, dacă con-
tinui în bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
23 Şi ei, de asemenea, dacă nu vor rămâne în necredinţă, vor
fi altoiţi; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din
nou.
24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălba-
tic, şi împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu
cât mai mult aceştia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiţi
în propriul lor măslin?
25 ¶ Fiindcă nu vă voiesc neştiutori, fraţilor, despre acest
mister, ca nu cumva să fiţi înţelepţi în îngâmfările voastre;
pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra
plinătatea neamurilor.
26 Şi astfel tot Israelul va fi salvat; aşa cum este scris:
Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la
Iacob;
27 Fiindcă acesta este legământul meu pentru ei, când voi
înlătura păcatele lor.
28 Referitor la evanghelie, sunt duşmani din cauza voastră,
dar referitor la alegere, sunt preaiubiţi din cauza taţilor.
29 Fiindcă darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt
irevocabile.
30 Fiindcă aşa cum şi voi odinioară nu l-aţi crezut pe
Dumnezeu, totuşi aţi primit milă acum prin necredinţa lor;
31 Tot aşa şi aceştia nu au crezut acum, pentru ca prin mila
voastră să obţină şi ei milă.
32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necre-
dinţă, ca el să arate milă tuturor.
33 ¶ O, adâncul bogăţiilor, deopotrivă ale înţelepciunii şi cu-
noaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile
lui şi peste putinţă de găsit căile lui!
34 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost
sfătuitorul lui?
35 Sau cine i-a dat întâi, şi să îi fie răsplătit?
36 Pentru că din el şi prin el şi pentru el sunt toate. A lui fie
gloria pentru totdeauna. Amin.
Capitolul 12
D e aceea vă implor, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu,
să prezentaţi trupurile voastre un sacrificiu viu, sfânt,
plăcut lui Dumnezeu, ceea ce este servirea voastră logică.
2 Şi nu vă conformaţi acestei lumi; ci fiţi transformaţi prin
 Romani 14
înnoirea minţii voastre, pentru a dovedi care este voia lui
Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită.
3 ¶ Fiindcă prin harul care îmi este dat, spun fiecăruia care
este printre voi, să nu gândească mai măreţ decât ar trebui
să gândească; ci să gândească cumpătat, aşa cum Dumnezeu
a împărţit fiecăruia măsura credinţei.
4 Fiindcă aşa cum avem multe membre într-un trup, dar nu
toate membrele au acelaşi serviciu,
5 Tot aşa şi noi, fiind mulţi, suntem un trup în Cristos şi fie-
care suntem membre unii altora.
6 Având aşadar daruri care diferă conform harului care
ne este dat; fie profeţia, să profeţim conform cu măsura
credinţei;
7 Sau serviciu, în servire; sau cel ce învaţă pe alţii, în
învăţătură;
8 Sau cel ce îndeamnă, în îndemnare; cel ce dă, în simplitate;
cel ce conduce, cu sârguinţă; cel ce arată milă, cu bucurie;
9 ¶ Dragostea să fie neprefăcută. Detestaţi ceea ce este rău;
lipiţi-vă de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu dragoste frăţească, în onoare
dând întâietate altuia.
11 Nu leneşi în muncă; fervenţi în duh; servind Domnului;
12 Bucurându-vă în speranţă; răbdând în necaz; continuând
stăruitor în rugăciune;
13 Luând parte la nevoile sfinţilor; urmărind ospitalitatea.
14 Binecuvântaţi pe cei ce vă persecută; binecuvântaţi şi nu
blestemaţi.
15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce
plâng.
16 Fiţi cu aceeaşi minte unii pentru alţii. Nu gândiţi lucruri
înalte, ci coborâţi la cei umili. Nu fiţi înţelepţi în îngâmfările
voastre.
17 Nu răsplătiţi nimănui rău pentru rău. Îngrijiţi-vă de lu-
cruri oneste înaintea tuturor oamenilor.
18 Dacă este posibil, cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi
oamenii.
19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi, ci daţi loc furiei, fiindcă este
scris: Pedeapsa este a mea; eu voi răsplăti, spune Domnul.
20 De aceea dacă flămânzeşte duşmanul tău, dă-i să mănân-
ce; dacă însetează, dă-i să bea; căci făcând astfel, vei îngră-
mădi cărbuni aprinşi pe capul lui.
21 Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine.
Capitolul 13
F iecare suflet să se supună puterilor mai înalte. Fiindcă
nu este putere decât de la Dumnezeu; şi puterile care
sunt, sunt rânduite de Dumnezeu.
2 De aceea oricine se opune autorităţii, se împotriveşte rân-
duielii lui Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor primi
damnarea lor.
3 Deoarece conducătorii nu sunt de temut pentru fapte bune,
ci pentru cele rele. Doreşti aşadar să nu te temi de putere? Fă
binele şi vei avea laudă de la aceasta;
4 Fiindcă îţi este servitorul lui Dumnezeu pentru bine. Dar
dacă faci răul, teme-te; fiindcă nu poartă sabia în zadar; fi-
indcă este servitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru
furie asupra celui ce face răul.
5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu doar din cauza furiei, ci
şi din cauza conştiinţei.
6 Fiindcă din această cauză şi plătiţi taxe; fiindcă ei sunt
servitorii lui Dumnezeu, ocupându-se neîncetat tocmai cu
acest lucru.
642
7 De aceea daţi tuturor drepturile cuvenite; cui taxă, taxă;
cui vamă, vamă; cui frică, frică; cui onoare, onoare.
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, ci să vă iubiţi unii pe alţii;
fiindcă cel ce iubeşte pe altul a împlinit legea.
9 Fiindcă: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu
aduci mărturie falsă, să nu pofteşti; şi orice altă poruncă este
cuprinsă în acest cuvânt şi anume: Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.
10 Dragostea nu lucrează răul aproapelui; de aceea dragostea
este împlinirea legii.
11 Şi aceasta, ştiind timpul, că acum este ora să ne trezim
din somn; căci acum salvarea noastră este mai aproape decât
atunci când am crezut.
12 Noaptea este mult înaintată, iar ziua este aproape; de ace-
ea să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu ar-
mura luminii.
13 Să umblăm onest, ca în timpul zilei; nu în îmbuibări şi
beţii, nu în curvie şi desfrânare, nu în ceartă şi invidie.
14 Ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu purtaţi grijă
de lucruri carnale, pentru a-i împlini poftele.
Capitolul 14
P rimiţi-l pe cel slab în credinţă, dar nu pentru dispute
îndoielnice.
2 Fiindcă unul crede că poate mânca de toate; altul, care este
slab, mănâncă verdeţuri.
3 Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă;
şi cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă
Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru pro-
priul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi ţinut în
picioare; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în
picioare.
5 Unul judecă o zi mai presus decât alta; dar altul judecă toa-
te zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui.
6 Cel ce respectă ziua, o respectă pentru Domnul; şi cel ce nu
respectă ziua, pentru Domnul nu o respectă. Cel ce mănân-
că, mănâncă pentru Domnul; fiindcă aduce mulţumiri lui
Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mă-
nâncă şi aduce mulţumiri lui Dumnezeu.
7 Fiindcă nici unul dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi, şi
nimeni nu moare pentru el însuşi.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim,
pentru Domnul murim; aşadar deopotrivă şi dacă trăim şi
dacă murim, ai Domnului suntem.
9 Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit şi s-a sculat
şi a trăit din nou, ca să fie Domn deopotrivă al morţilor şi
al viilor.
10 Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce faci tu de ni-
mic pe fratele tău? Fiindcă toţi vom sta în picioare înaintea
scaunului de judecată al lui Cristos.
11 Fiindcă este scris: Aşa cum eu trăiesc, spune Domnul, mie
mi se va pleca fiecare genunchi şi fiecare limbă va mărturisi
lui Dumnezeu.
12 Aşadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre el însuşi
lui Dumnezeu.
13 ¶ De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alţii; ci mai bine,
judecaţi aceasta: nimeni să nu pună piatră de cădere sau oca-
zie de poticnire în calea fratelui.
14 Ştiu şi sunt convins prin Domnul Isus, că nimic nu este
necurat în sine; dar pentru cel ce consideră vreun lucru a fi
necurat, pentru acela este necurat.
 Romani 16
15 Dar dacă fratele tău se mâhneşte din cauza mâncării tale,
tu nu mai umbli conform dragostei creştine. Nu nimici cu
mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos.
16 Aşadar nu lăsaţi binele vostru să fie vorbit de rău;
17 Fiindcă împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi bău-
tură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Fiindcă cel ce în acestea serveşte lui Cristos, este plăcut lui
Dumnezeu şi aprobat de oameni.
19 Aşadar, să urmărim cele ale păcii şi cele ale edificării
unuia de către altul.
20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării.
Într-adevăr, toate lucrurile sunt pure; dar este rău pentru
acel om care mănâncă spre poticnire.
21 Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să
nu faci ceva prin care fratele tău se împiedică, sau este potic-
nit, sau este făcut slab.
22 Ai credinţă? Să o ai pentru tine însuţi înaintea lui
Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă pe el însuşi în
acel lucru pe care îl permite.
23 Iar cel ce se îndoieşte, dacă mănâncă, este damnat, pentru
că nu mănâncă din credinţă; fiindcă tot ce nu este din cre-
dinţă este păcat.
Capitolul 15
D ar noi, cei puternici, suntem datori să purtăm nepu-
tinţele celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui pentru bine, spre
edificare.
3 Fiindcă până şi Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi, ci aşa cum
este scris: Ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.
4 Fiindcă toate câte au fost scrise înainte, au fost scrise pen-
tru învăţătura noastră, ca noi prin răbdarea şi mângâierea
scripturilor să avem speranţă.
5 Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea să fiţi cu
aceeaşi minte unii faţă de alţii, conform lui Cristos Isus;
6 Ca voi, cu o minte şi cu o gură să glorificaţi pe Dumnezeu
şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.
7 De aceea primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum ne-a primit şi
Cristos pe noi, pentru gloria lui Dumnezeu.
8 Şi spun că Isus Cristos a fost un servitor al circumciziei
pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru a confirma promisi-
unile făcute taţilor;
9 Şi ca neamurile să glorifice pe Dumnezeu pentru mila lui;
aşa cum este scris: Din această cauză ţie îţi voi mărturisi
printre neamuri şi voi cânta numelui tău.
10 Şi din nou spune: Bucuraţi-vă voi neamuri cu poporul
lui.
11 Şi din nou: Lăudaţi pe Domnul voi toate neamurile; şi
aclamaţi-l toate popoarele.
12 Şi din nou, Isaia spune: Va fi o rădăcină a lui Isai şi unul
se va scula să domnească peste neamuri: în el se vor încrede
neamurile.
13 ¶ Şi Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi
pacea în a crede, pentru ca voi să abundaţi în speranţă prin
puterea Duhului Sfânt.
14 Şi eu însumi, de asemenea, sunt convins despre voi, fraţii
mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, umpluţi cu toată cu-
noaşterea, în stare să vă şi avertizaţi unii pe alţii.
15 Totuşi, fraţilor, v-am scris mai cutezător, în parte ca să
vă aduc aminte, din cauza harului care mi-a fost dat de
Dumnezeu,
16 Ca eu să fiu servitorul lui Isus Cristos pentru neamuri,
643
servind evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca oferirea nea-
murilor să fie bine primită, fiind sfinţită prin Duhul Sfânt.
17 Eu am aşadar cu ce să mă fălesc în Isus Cristos, în cele ce
se referă la Dumnezeu.
18 Fiindcă nu voi cuteza să vorbesc deloc despre cele pe care
Cristos nu le-a lucrat prin mine, spre obedienţa neamurilor,
prin cuvânt şi faptă,
19 Prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului
lui Dumnezeu; aşa că, de la Ierusalim şi în jur, până în Iliria,
eu am predicat pe deplin evanghelia lui Cristos.
20 Da, aşa m-am străduit să predic evanghelia, nu acolo
unde Cristos fusese menţionat, ca nu cumva să zidesc peste
temelia altui om;
21 Ci aşa cum este scris: Aceia cărora nu li s-a spus despre el,
îl vor vedea; şi cei ce nu au auzit vor înţelege.
22 Din care cauză am şi fost împiedicat mult să vin la voi.
23 Dar acum, fiindcă nu mai am loc în aceste ţinuturi, şi
având în aceşti mulţi ani o mare dorinţă să vin la voi,
24 Dacă vreodată voi merge în Spania, voi veni la voi, fiindcă
sper să vă văd în călătoria mea şi să fiu condus de voi până
acolo, după ce mai întâi voi fi puţin îndestulat cu prezenţa
voastră.
25 Dar acum, mă duc la Ierusalim să servesc sfinţilor.
26 Fiindcă cei din Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o
anume strângere de ajutoare pentru sfinţii săraci, care sunt
în Ierusalim;
27 Într-adevăr, au binevoit şi le sunt datori. Căci dacă nea-
murile au fost făcute părtaşe la lucrurile lor spirituale, este şi
datoria neamurilor să le servească în cele carnale.
28 Aşadar, după ce voi împlini aceasta şi le voi sigila acest
rod, voi trece pe la voi spre Spania.
29 Şi sunt sigur, când voi veni la voi, că voi veni în plinătatea
binecuvântării evangheliei lui Cristos.
30 Dar vă implor, fraţilor, datorită Domnului nostru Isus
Cristos şi datorită dragostei Duhului, să vă străduiţi împre-
ună cu mine în rugăciunile către Dumnezeu pentru mine;
31 Ca să fiu scăpat de cei din Iudeea care nu cred, şi pentru
ca serviciul pe care îl am pentru Ierusalim să fie bine primit
de sfinţi;
32 Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu şi să
fiu înviorat cu voi.
33 Şi Dumnezeul păcii fie cu voi toţi. Amin.
Capitolul 16
Ş i vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este servitoare a
bisericii care este în Chenchreea;
2 Ca să o primiţi în Domnul, aşa cum se cuvine sfinţilor, şi
să o ajutaţi în orice lucru ar avea nevoie de voi; fiindcă şi ea a
fost sprijinitoarea multora şi de asemenea a mea.
3 Salutaţi pe Priscila şi pe Aquila, ajutoarele mele în Cristos
Isus,
4 Care şi-au riscat gâtul pentru viaţa mea; cărora le aduc
mulţumire nu numai eu, dar şi toate bisericile neamurilor.
5 Tot aşa, salutaţi biserica ce este în casa lor. Salutaţi pe
Epenet, preaiubitul meu, care este primul rod al Ahaiei pen-
tru Cristos.
6 Salutaţi pe Maria, care a muncit mult pentru noi.
7 Salutaţi pe Andronic şi pe Iunia, rudele mele şi părtaşii
mei de închisoare, care sunt cu vază printre apostoli, care de
asemenea au fost în Cristos înaintea mea.
8 Salutaţi pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul.
9 Salutaţi pe Urban, ajutorul nostru în Cristos, şi pe Stache,
 1 Corinteni 1
preaiubitul meu.
10 Salutaţi pe Apele, aprobat în Cristos. Salutaţi pe cei din
casa lui Aristobul.
11 Salutaţi pe Ierodion, ruda mea. Salutaţi pe cei din casa lui
Narcis care sunt în Domnul.
12 Salutaţi pe Trifena şi Trifosa, care muncesc în Domnul.
Salutaţi pe Persida, preaiubita, care a muncit mult în
Domnul.
13 Salutaţi pe Ruf, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, şi a
mea.
14 Salutaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermas, pe Patroba, pe
Hermes şi pe fraţii care sunt cu ei.
15 Salutaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe
Olimp şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei.
16 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă. Bisericile lui
Cristos vă salută.
17 ¶ Dar fraţilor, vă implor să însemnaţi pe cei ce fac dezbi-
nări şi poticniri contrare doctrinei pe care voi aţi învăţat-o,
şi ocoliţi-i.
18 Fiindcă cei ce sunt astfel nu servesc Domnului nostru Isus
Cristos, ci pântecelui lor; şi prin cuvinte bine alese şi vorbiri
plăcute, înşeală inimile celor creduli.
… 1 Corinteni …
Capitolul 1
P avel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos prin voia
lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi
în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, cu toţi cei ce cheamă în
fiecare loc numele lui Isus Cristos, Domnul nostru, Domn
deopotrivă al lor şi al nostru;
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos!
4 ¶ Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna în legătură cu
voi, pentru harul lui Dumnezeu care vă este dat prin Isus
Cristos.
5 Pentru că în toate sunteţi îmbogăţiţi prin el, în toată cu-
vântarea şi toată cunoaşterea.
6 Aşa cum mărturia lui Cristos a fost confirmată în voi,
7 Astfel încât nu vă lipseşte nici un dar, aşteptând venirea
Domnului nostru Isus Cristos;
8 Care de asemenea vă va confirma până la sfârşit, ireproşa-
bili în ziua Domnului nostru Isus Cristos.
9 Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi la
părtăşia Fiului său Isus Cristos, Domnul nostru.
10 ¶ Acum vă implor, fraţilor, prin numele Domnului nos-
tru Isus Cristos, ca voi toţi să vorbiţi acelaşi lucru şi să nu fie
dezbinări între voi, ci să fiţi desăvârşit uniţi în aceeaşi minte
şi în aceeaşi judecată.
11 Fiindcă mi-a fost făcut cunoscut despre voi, fraţii mei,
prin cei ai Cloei, că printre voi sunt certuri.
12 Acum spun aceasta, pentru că fiecare dintre voi spune:
Eu sunt al lui Pavel; şi eu al lui Apolo; şi eu al lui Chifa; şi eu
644
19 Fiindcă obedienţa voastră este cunoscută printre toţi. De
aceea mă bucur de voi; dar totuşi doresc să fiţi înţelepţi refe-
ritor la ce este bine şi inocenţi referitor la rău.
20 Şi Dumnezeul păcii va zdrobi complet pe Satan sub pi-
cioarele voastre în curând. Harul Domnului nostru Isus
Cristos fie cu voi. Amin.
21 ¶ Vă salută Timotei, conlucrătorul meu; şi Luciu şi Iason
şi Sosipater, rudele mele.
22 Vă salut în Domnul, eu Terţiu, cel ce a scris epistola.
23 Vă salută Gaiu, gazda mea şi a întregii biserici. Vă salută
Erast, vistiernicul cetăţii şi fratele Quart.
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toţi.
Amin.
25 Iar aceluia care poate să vă întărească conform evangheli-
ei mele şi predicării lui Isus Cristos, conform revelaţiei mis-
terului care a fost ţinut ascuns de la începerea lumii,
26 Dar acum este arătat şi prin scripturile profeţilor, con-
form poruncii Dumnezeului cel veşnic, făcut cunoscut pen-
tru toate naţiunile, pentru obedienţa faţă de credinţă,
27 A singurului Dumnezeu înţelept fie gloria, prin Isus
Cristos, pentru totdeauna. Amin.
al lui Cristos.
13 Este Cristos împărţit? A fost Pavel crucificat pentru voi?
Sau în numele lui Pavel aţi fost botezaţi?
14 Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am botezat pe nici unul
dintre voi, afară de Crisp şi de Gaiu;
15 Ca nu cumva să spună cineva că am botezat în propriul
meu nume.
16 Şi am botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu dacă am
botezat pe altcineva.
17 Căci Cristos m-a trimis nu să botez, ci să predic evan-
ghelia; nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui
Cristos să fie făcută fără efect.
18 ¶ Fiindcă predicarea crucii este nebunie celor ce pier, dar
nouă care suntem salvaţi, ne este puterea lui Dumnezeu.
19 Fiindcă este scris: Voi nimici înţelepciunea înţelepţilor şi
voi zădărnici înţelegerea celor prudenţi.
20 Unde este înţeleptul? Unde este scribul? Unde este certă-
reţul acestei lumi? Nu a făcut Dumnezeu prostească înţelep-
ciunea acestei lumi?
21 Fiindcă, întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea
prin înţelepciune nu a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a
binevoit să salveze prin nebunia predicării pe cei ce cred.
22 Fiindcă iudeii cer un semn şi grecii caută înţelepciune,
23 Dar noi predicăm pe Cristos crucificat; pentru iudei po-
ticnire iar pentru greci nebunie;
24 Dar pentru cei chemaţi, deopotrivă iudei şi greci,
pe Cristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui
Dumnezeu.
25 Pentru că prostia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât
 1 Corinteni 4
oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică de-
cât oamenii.
26 Fiindcă vedeţi chemarea voastră, fraţilor, că nu sunt mul-
ţi înţelepţi conform cărnii, nici mulţi puternici, nici mulţi
nobili chemaţi.
27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile prosteşti ale lumii ca să
facă de ruşine pe cei înţelepţi; şi Dumnezeu a ales lucrurile
slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari.
28 Şi lucrurile josnice ale lumii şi cele dispreţuite, Dumnezeu
le-a ales; şi cele care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce
sunt;
29 Aşa ca nici o carne să nu se laude înaintea lui.
30 Dar datorită lui sunteţi voi în Cristos Isus, care este făcut
de la Dumnezeu pentru noi înţelepciune şi dreptate şi sfinţi-
re şi răscumpărare;
31 Pentru ca, după cum este scris: Cel ce se laudă, să se laude
în Domnul.
Capitolul 2
Ş i eu, fraţilor, când am venit la voi, nu am venit cu superi-
oritatea vorbirii sau a înţelepciunii, vestindu-vă mărturia
lui Dumnezeu.
2 Fiindcă am decis să nu ştiu printre voi altceva decât pe Isus
Cristos şi pe el crucificat.
3 Şi eu am fost cu voi în slăbiciune şi în teamă şi în mare
tremur.
4 Şi cuvântul meu şi predicarea mea nu au fost prin cuvin-
tele amăgitoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea
Duhului şi a puterii;
5 Aşa încât credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oame-
nilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
6 ¶ Oricum, vorbim înţelepciune printre cei desăvârşiţi; to-
tuşi nu înţelepciunea acestei lumi, nici a prinţilor acestei
lumi care ajung la nimicire,
7 Ci vorbim înţelepciunea lui Dumnezeu într-un mister,
chiar acea înţelepciune ascunsă, pe care Dumnezeu a rându-
it-o înainte de lume pentru gloria noastră;
8 Înţelepciune pe care nu a cunoscut-o nici unul dintre prin-
ţii acestei lumi; căci, dacă ar fi cunoscut, nu ar fi crucificat
pe Domnul gloriei.
9 Dar aşa cum este scris: Ochiul nu a văzut nici urechea nu
a auzit, şi nici la inima omului nu au urcat cele pregătite de
Dumnezeu pentru cei ce îl iubesc.
10 Dar Dumnezeu ni le-a revelat prin Duhul său; fiindcă
Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.
11 Fiindcă cine dintre oameni ştie lucrurile omului, de-
cât duhul omului, care este în el? Chiar aşa, lucrurile lui
Dumnezeu nimeni nu le ştie decât Duhul lui Dumnezeu.
12 Şi noi nu am primit duhul lumii, ci duhul care este din
Dumnezeu, ca să ştim lucrurile care ne-au fost dăruite de
Dumnezeu.
13 Acele lucruri pe care le şi vorbim, nu în cuvintele pe care
le învaţă înţelepciunea omenească, ci în cele pe care le în-
vaţă Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cei
spirituali.
14 Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui
Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el; nici nu le poate
cunoaşte, pentru că ele sunt judecate spiritual.
15 Dar cel spiritual judecă toate lucrurile, iar el însuşi nu
este judecat de nimeni.
16 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea
învăţătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.
645
Capitolul 3
Şi eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unora spirituali, ci ca
unora carnali, ca unor prunci în Cristos.
2 V-am dat lapte să beţi şi nu mâncare, fiindcă până acum nu
eraţi în stare să purtaţi aceasta, şi nici chiar acum nu sunteţi
în stare,
3 Fiindcă tot carnali sunteţi; fiindcă de vreme ce între voi
este invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi voi carnali şi nu
umblaţi voi conform oamenilor?
4 Deoarece când unul spune: Eu sunt al lui Pavel; şi altul: Eu
sunt al lui Apolo; nu sunteţi voi carnali?
5 Cine atunci este Pavel şi cine Apolo, decât servitori prin
care aţi crezut chiar aşa cum a dat Domnul fiecăruia?
6 Eu am sădit, Apolo a udat; dar Dumnezeu a dat creşterea.
7 Aşa că nici cel ce sădeşte nu este ceva, nici cel ce udă, ci
Dumnezeu care dă creşterea.
8 Şi cel ce sădeşte şi cel ce udă una sunt; şi fiecare va primi
propria lui răsplată conform cu propria lui muncă.
9 Fiindcă noi suntem conlucrători cu Dumnezeu; sunteţi
câmpul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 ¶ Conform cu harul lui Dumnezeu care îmi este dat, ca
un meşter zidar înţelept, am pus temelia, şi altul zideşte dea-
supra. Dar fiecare să ia seama cum zideşte deasupra.
11 Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă,
care este Isus Cristos.
12 Şi dacă cineva zideşte pe această temelie: aur, argint, pie-
tre preţioase, lemn, fân, paie;
13 Lucrarea fiecăruia va fi arătată; fiindcă ziua aceea o va
face cunoscută, pentru că va fi revelată prin foc; şi focul va
încerca lucrarea fiecăruia, cum este.
14 Dacă lucrarea pe care cineva a zidit-o deasupra rămâne,
va primi răsplată.
15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, va suferi pierdere; dar el
însuşi va fi salvat, însă aşa ca prin foc.
16 Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi?
17 Dacă cineva strică templul lui Dumnezeu, pe el îl va ni-
mici Dumnezeu; fiindcă templul lui Dumnezeu este sfânt,
templu care sunteţi voi.
18 Nimeni să nu se înşele pe el însuşi. Dacă cuiva dintre voi
i se pare că este înţelept în această lume, să se facă prost, ca
să fie înţelept.
19 Fiindcă înţelepciunea acestei lumi este prostie înaintea
lui Dumnezeu. Căci este scris: El prinde pe înţelepţi în vi-
cleniile lor.
20 Şi din nou: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, că
sunt deşarte.
21 De aceea nimeni să nu se laude cu oameni. Fiindcă toate
sunt ale voastre;
22 Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moar-
tea, fie cele prezente, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre;
23 Şi voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui
Dumnezeu.
Capitolul 4
A şa să ne socotească un om, ca servitori ai lui Cristos şi
administratori ai misterelor lui Dumnezeu.
2 Şi mai mult, se cere între administratori ca un om să fie
găsit credincios.
3 Dar pentru mine este ceva foarte mic să fiu judecat de voi
sau de judecata omului; mai mult, nici eu nu mă judec.
4 Fiindcă nu ştiu nimic prin mine însumi; totuşi nu prin
 1 Corinteni 6
aceasta sunt declarat drept; dar cel ce mă judecă este
Domnul.
5 De aceea nu judecaţi nimic înainte de vreme, până când
vine Domnul, care deopotrivă va scoate la lumină lucruri-
le ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor; şi
atunci fiecare va avea laudă de la Dumnezeu.
6 ¶ Iar acestea, fraţilor, le-am transpus la mine însumi şi
Apolo pentru voi, ca să învăţaţi prin noi să nu gândiţi despre
oameni peste ceea ce este scris, ca nu cumva unul dintre voi
să se îngâmfe de partea unuia împotriva altuia.
7 Fiindcă cine te face diferit? Şi ai ceva ce nu ai primit? Iar
dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit?
8 Sunteţi deja sătui, sunteţi deja bogaţi, aţi domnit ca împă-
raţi fără noi; şi aş dori ca voi să domniţi, ca şi noi să domnim
împreună cu voi,
9 Fiindcă gândesc că Dumnezeu ne-a prezentat pe noi, apos-
tolii, ultimii, ca rânduiţi la moarte; pentru că suntem făcuţi
un spectacol lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10 Noi suntem proşti pentru Cristos, dar voi sunteţi înţelepţi
în Cristos; noi suntem slabi, dar voi sunteţi tari; voi sunteţi
onorabili, dar noi suntem dispreţuiţi.
11 Chiar până în această oră, deopotrivă flămânzim şi în-
setăm şi suntem goi şi loviţi cu pumnii şi nu avem locuinţă
sigură;
12 Şi muncim, lucrând cu mâinile noastre; fiind ocărâţi, bi-
necuvântăm; fiind persecutaţi, răbdăm;
13 Fiind defăimaţi, ne rugăm; suntem făcuţi ca gunoiul lu-
mii, lepădătura tuturor până în această zi.
14 Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci ca pe fiii mei prea-
iubiţi vă avertizez.
15 Fiindcă deşi aveţi zece mii de educatori în Cristos, totuşi
nu aveţi mai mulţi părinţi; fiindcă în Cristos Isus eu v-am
născut prin evanghelie.
16 De aceea vă implor, fiţi urmaşi ai mei.
17 Din această cauză vi l-am trimis pe Timotei, care este fiul
meu preaiubit şi credincios în Domnul, care vă va aduce în
amintire căile mele, care sunt în Cristos, aşa cum îi învăţ
pretutindeni în fiecare biserică.
18 Dar unii sunt îngâmfaţi, ca şi cum nu aş veni la voi.
19 Dar voi veni în curând la voi, dacă Domnul voieşte; şi voi
cunoaşte nu cuvintele celor îngâmfaţi, ci puterea.
20 Fiindcă împărăţia lui Dumnezeu nu este în cuvânt, ci în
putere.
21 Ce voiţi? Să vin la voi cu un toiag, sau în dragoste şi în
duhul blândeţii?
Capitolul 5
P retutindeni se aude că printre voi este curvie; şi o
astfel de curvie cum nici chiar printre neamuri nu este
menţionată, încât unul să aibă pe soţia tatălui său.
2 Şi voi sunteţi îngâmfaţi şi nu aţi jelit în schimb, pentru
ca cel ce a făcut această faptă să fie dat afară din mijlocul
vostru.
3 ¶ Fiindcă eu, într-adevăr, ca absent în trup dar prezent în
duh, am judecat deja ca fiind prezent, pe acela care a înfăp-
tuit astfel acest lucru,
4 În numele Domnului nostru Isus Cristos, când vă adunaţi,
voi şi duhul meu cu puterea Domnului nostru Isus Cristos,
5 Să îl predaţi pe unul ca acesta lui Satan pentru nimicirea
cărnii, ca duhul să îi fie salvat în ziua Domnului Isus.
6 Fala voastră nu este bună. Nu ştiţi că puţină dospeală dos-
peşte tot aluatul?
646
7 De aceea curăţaţi dospeala veche, ca să fiţi un aluat nou,
aşa nedospiţi cum sunteţi. Căci de fapt Cristos, paştele nos-
tru, a fost sacrificat pentru noi.
8 De aceea să ţinem sărbătoarea nu cu dospeală veche, nici
cu dospeala răutăţii şi stricăciunii, ci cu azimele sincerităţii
şi ale adevărului.
9 V-am scris în epistolă să nu vă însoţiţi cu curvari;
10 Şi nu neapărat cu curvarii acestei lumi, sau cu cei lacomi,
sau cu jecmănitori, sau cu idolatri, fiindcă atunci ar trebui să
ieşiţi din lume.
11 Dar acum v-am scris să nu vă însoţiţi cu vreunul care,
măcar că este numit frate, este curvar, sau lacom, sau ido-
latru, sau defăimător, sau beţiv, sau jecmănitor; cu unul ca
acesta nici măcar nu mâncaţi.
12 Fiindcă ce am eu să judec şi pe cei de afară? Nu îi judecaţi
voi pe cei dinăuntru?
13 Dar pe cei de afară, îi judecă Dumnezeu. De aceea daţi
afară pe acel om rău dintre voi.
Capitolul 6
C utează vreunul dintre voi, având un lucru împotriva
altuia, să meargă la judecată înaintea celor nedrepţi şi
nu înaintea sfinţilor?
2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi
judecată de voi, sunteţi voi nedemni să judecaţi cele mai
neînsemnate?
3 Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele
ce ţin de viaţa aceasta?
4 Dacă într-adevăr aveţi judecăţi pentru lucrurile care ţin de
viaţa aceasta, voi să puneţi să judece pe aceia care sunt cel
mai puţin stimaţi în biserică.
5 Spre ruşinea voastră vorbesc. Astfel, nu este nimeni înţe-
lept printre voi? Nici măcar unul care să poată judeca între
fraţii săi?
6 Ci frate se judecă cu frate, şi acest lucru înaintea celor ce
nu cred.
7 De aceea acum este absolut o vină printre voi, pentru că vă
judecaţi unul cu altul. De ce nu suferiţi mai degrabă nedrep-
tate? De ce nu suferiţi mai degrabă să fiţi escrocaţi?
8 Dimpotrivă, voi nedreptăţiţi şi escrocaţi, şi acestea pe
fraţi!
9 ¶ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici
adulterii, nici cei ce se abuzează cu bărbaţi, nici sodomiţii,
10 Nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
jecmănitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi astfel eraţi unii dintre voi; dar sunteţi spălaţi, dar sun-
teţi sfinţiţi, dar sunteţi declaraţi drepţi în numele Domnului
Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
12 Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate sunt de folos; toa-
te îmi sunt legiuite, dar eu nu voi fi adus sub puterea nici
unuia.
13 Mâncărurile sunt pentru pântece, şi pântecele pentru
mâncăruri; dar Dumnezeu le va nimici deopotrivă şi pe
acesta şi pe acelea. Şi trupul nu este pentru curvie, ci pentru
Domnul; şi Domnul pentru trup.
14 Şi Dumnezeu a înviat şi pe Domnul şi ne va învia şi pe noi
prin puterea sa.
15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt membrele lui Cristos?
Voi lua atunci membrele lui Cristos şi le voi face membrele
unei curve? Nicidecum!
16 Ce? Nu ştiţi că cel alipit de o curvă este un singur trup cu
 1 Corinteni 8
ea? Fiindcă cei doi, spune el, vor fi o singură carne.
17 Dar cel alipit de Domnul este un singur duh cu el.
18 Fugiţi de curvie. Fiecare păcat ce îl face un om este în afa-
ra trupului; dar cel ce curveşte păcătuieşte împotriva pro-
priului trup.
19 Ce? Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt
care este în voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu şi voi nu
sunteţi ai voştri?
20 Fiindcă sunteţi cumpăraţi cu un preţ; de aceea glorificaţi
pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt
ale lui Dumnezeu.
Capitolul 7
Ş i despre cele ce mi-aţi scris: este bine pentru om să nu se
atingă de femeie.
2 Totuşi, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soţia lui, şi
fiecare femeie să aibă propriul ei soţ.
3 Soţul să dea soţiei bunăvoinţa conjugală datorată; şi tot aşa
şi soţia, soţului.
4 Soţia nu are putere asupra propriului ei trup, ci soţul; şi
la fel, nici soţul nu are putere asupra propriului său trup, ci
soţia.
5 Să nu vă privaţi unul de celălalt, decât doar prin înţelegere
pentru un timp, ca să vă dăruiţi postului şi rugăciunii; şi să
vă împreunaţi din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan
din cauza lipsei voastre de autocontrol.
6 Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă.
7 Fiindcă aş voi ca toţi oamenii să fie întocmai ca mine. Dar
fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel,
şi altul altfel.
8 De aceea le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor: Este bine
pentru ei dacă rămân întocmai ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este
mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10 ¶ Iar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia
să nu se despartă de soţ.
11 Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să
se împace cu soţul ei; şi soţul să nu divorţeze de soţia lui.
12 Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate
are o soţie ce nu crede, şi ea se mulţumeşte să locuiască cu el,
să nu divorţeze de ea;
13 Şi femeia care are un soţ ce nu crede, şi el se mulţumeşte
să locuiască cu ea, să nu îl părăsească.
14 Fiindcă soţul care nu crede este sfinţit prin soţie, şi soţia
care nu crede este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri sunt
necuraţi; dar acum sunt sfinţi.
15 Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă.
Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar
Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16 Fiindcă ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei salva soţul? Sau ce ştii
tu, soţule, dacă îţi vei salva soţia?
17 Totuşi, aşa cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia, aşa cum
Domnul a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa rânduiesc
în toate bisericile.
18 Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă ne-
circumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se
circumcidă.
19 Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este ni-
mic, ci ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare să rămână în aceeaşi chemare în care a fost
chemat.
21 Eşti chemat, fiind rob? Nu te nelinişti de aceasta; dar dacă
647
poţi fi făcut liber, mai degrabă foloseşte-te de aceasta.
22 Fiindcă cel ce este chemat în Domnul, fiind rob, este un
eliberat al Domnului; tot aşa şi cel ce este chemat, fiind liber,
este rob al lui Cristos.
23 Voi sunteţi cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai
oamenilor.
24 Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să
rămână cu Dumnezeu.
25 ¶ Cât despre fecioare şi feciori, nu am poruncă de la
Domnul; totuşi îmi dau sfatul, ca unul ce am obţinut milă
de la Domnul să fiu credincios.
26 De aceea presupun că aceasta este bine, din cauza strâm-
torării prezente, spun că este bine pentru om să fie aşa.
27 Eşti legat de soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Eşti dezlegat
de soţie? Nu căuta soţie.
28 Dar şi dacă te căsătoreşti, nu ai păcătuit; şi dacă fecioara
se căsătoreşte, nu a păcătuit. Totuşi astfel de oameni vor avea
tulburare în carne; dar eu vă cruţ.
29 Dar spun aceasta, fraţilor, că timpul este scurt; rămâne ca
şi cei ce au soţii să fie ca şi cum nu ar avea;
30 Şi cei ce plâng, ca şi cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură,
ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum nu ar
stăpâni;
31 Şi cei ce folosesc această lume, ca şi cum nu ar abuza de ea;
fiindcă înfăţişarea acestei lumi trece.
32 Dar aş dori ca voi să fiţi fără grijă. Cel necăsătorit se în-
grijeşte de lucrurile care aparţin Domnului, cum să placă
Domnului;
33 Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să
placă soţiei.
34 Tot aşa între soţie şi fecioară este diferenţă. Cea necăsă-
torită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă de-
opotrivă în trup şi în duh; dar cea căsătorită se îngrijeşte de
lucrurile lumii, cum să placă soţului.
35 Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un
laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este onorabil şi ca să
serviţi Domnului fără distragere.
36 Dar dacă cineva gândeşte că se poartă necuvenit faţă de
fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei şi nevoia o cere, să
facă ce voieşte, nu păcătuieşte, să se căsătorească.
37 Totuşi, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrân-
gere, şi are putere peste propria lui voinţă şi a hotărât astfel
în inima lui că îşi va păstra fecioara, bine face.
38 Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în
căsătorie mai bine face.
39 ¶ Soţia este legată prin lege cât timp trăieşte soţul ei; dar
dacă soţul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine vo-
ieşte, numai în Domnul.
40 Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi
gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Capitolul 8
I ar despre lucrurile sacrificate idolilor, ştim că toţi avem
cunoaştere. Cunoaşterea îngâmfă, dar dragostea creştină
edifică.
2 Şi dacă cineva gândeşte că ştie ceva, încă nu ştie nimic aşa
cum ar trebui să ştie.
3 Dar dacă cineva iubeşte pe Dumnezeu, acesta este cunos-
cut de el.
4 De aceea cât despre a mânca lucrurile sacrificate idoli-
lor, ştim că un idol nu este nimic în lume şi că nu este alt
Dumnezeu decât numai unul singur.
 1 Corinteni 10
5 Căci chiar dacă sunt aşa numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe
pământ (aşa cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni),
6 Totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu Tatăl, din care
sunt toate, şi noi în el; şi un singur Domn Isus Cristos, prin
care sunt toate, şi noi prin el.
7 Însă nu este în fiecare om acea cunoaştere, fiindcă unii,
conştientizând idolul până la această oră, mănâncă aceasta
ca ceva sacrificat unui idol; şi conştiinţa lor, fiind slabă, este
mânjită.
8 Dar mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu; fiindcă
nici dacă mâncăm, nu suntem mai buni, nici dacă nu mân-
căm, nu suntem mai răi.
9 Dar luaţi seama ca nu cumva în vreun fel această libertate
a voastră să devină o piatră de cădere celor slabi.
10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaştere, şe-
zând la masă în templul idolului, nu va fi încurajată con-
ştiinţa lui, fiind slabă, să mănânce acele lucruri sacrificate
idolilor?
11 Şi să piară prin cunoaşterea ta fratele slab, pentru care a
murit Cristos?
12 Dar când păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi răniţi con-
ştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.
13 De aceea dacă o mâncare face pe fratele meu să se potic-
nească, nu voi mânca niciodată carne, cât va rămânea lu-
mea, ca nu cumva să fac pe fratele meu să se poticnească.
Capitolul 9
N u sunt apostol? Nu sunt liber? Nu am văzut pe Isus
Cristos, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea
în Domnul?
2 Dacă nu sunt apostol altora, sunt totuşi cel puţin vouă; fi-
indcă sigiliul apostoliei mele sunteţi voi în Domnul.
3 Răspunsul meu pentru cei ce mă cercetează este acesta:
4 Nu avem putere să mâncăm şi să bem?
5 Nu avem putere să luăm cu noi soră, soţie, ca şi ceilalţi
apostoli şi ca fraţii Domnului şi Chifa?
6 Ori numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?
7 Cine se duce vreodată să se războiască pe propria sa chel-
tuială? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau
cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8 Vorbesc acestea ca un om, sau nu spune şi legea la fel?
9 Fiindcă este scris în legea lui Moise: Să nu legi gura boului
ce treieră grâne! De boi se îngrijeşte Dumnezeu?
10 Sau spune anume pentru noi? Fără îndoială, pentru noi
este scris că cel ce ară, este dator să are în speranţă; şi cel ce
treieră în speranţă, ar trebui să fie părtaş la speranţa lui.
11 Dacă noi v-am semănat lucrurile spirituale, este mare lucru
dacă noi vom secera ale voastre lucruri carnale?
12 Dacă alţii sunt părtaşi acestei autorităţi asupra voastră,
nu cu atât mai mult noi? Totuşi nu ne-am folosit de această
putere, ci suportăm toate, ca nu cumva să împiedicăm evan-
ghelia lui Cristos.
13 Nu ştiţi că cei care lucrează în cele sfinte, mănâncă din
ale templului? Şi că cei care servesc la altar, sunt părtaşi cu
altarul?
14 Chiar aşa a rânduit Domnul, ca cei care predică evanghe-
lia, să trăiască din evanghelie.
15 ¶ Dar eu nu m-am folosit de nici unul dintre acestea; şi
nu am scris acestea ca aşa să fie făcute pentru mine, fiindcă
mi-ar fi mai bine a muri, decât ca cineva să îmi zădărniceas-
că fala mea.
16 Fiindcă deşi predic evanghelia, eu nu am de ce să mă
648
fălesc; fiindcă este pusă asupra mea o obligaţie; şi îmi este
vai mie dacă nu predic evanghelia.
17 Deoarece, dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată; iar
dacă fac împotriva voii mele, o administrare a evangheliei
îmi este încredinţată.
18 Care este atunci răsplata mea? Este ca, predicând evan-
ghelia, să pot face evanghelia lui Cristos fără cheltuială, ca
să nu abuzez de puterea mea în evanghelie.
19 Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, totuşi m-am făcut rob
tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20 Şi iudeilor m-am făcut ca iudeu, ca să câştig pe iudei; celor
de sub lege, ca fiind sub lege, ca să câştig pe cei de sub lege;
21 Celor fără lege, ca fără lege (nefiind fără lege faţă de
Dumnezeu, ci sub lege faţă de Cristos), ca să câştig pe cei
fără lege.
22 Celor slabi m-am făcut ca cei slabi, ca să câştig pe cei slabi.
M-am făcut toate tuturor, ca oricum să salvez pe unii.
23 Şi fac aceasta pentru evanghelie, ca să mă fac părtaş al ei
cu voi.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă într-o cursă, toţi aleargă, dar
unul primeşte premiul? Alergaţi astfel ca să îl obţineţi.
25 Dar orişicare se străduieşte pentru măiestrie se înfrânea-
ză în toate. Şi ei fac aceasta ca să obţină o coroană pieritoare,
dar noi una nepieritoare.
26 Eu de aceea astfel alerg, dar nu ca în nesiguranţă. Astfel
lupt, dar nu ca unul care loveşte în aer.
27 Ci îmi disciplinez trupul şi îl ţin în supunere, ca nu cum-
va după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
Capitolul 10
M ai mult, fraţilor, nu vă voiesc ignoranţi, cum că toţi
taţii noştri au fost sub nor, şi toţi au trecut prin mare;
2 Şi toţi au fost botezaţi la Moise în nor şi în mare;
3 Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală,
4 Şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, fiindcă au băut
din acea Stâncă spirituală ce îi urma; şi acea Stâncă era
Cristos.
5 Dar în cei mai mulţi dintre ei Dumnezeu nu şi-a găsit plă-
cerea, fiindcă au fost trântiţi în pustie.
6 Şi acestea au fost exemplele noastre, pentru ca noi să nu
poftim după lucruri rele, aşa cum şi aceia au poftit.
7 Nici nu fiţi idolatri ca unii dintre ei; aşa cum este scris:
Poporul a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace.
8 Nici să nu curvim, aşa cum unii dintre ei au curvit şi au
căzut într-o singură zi douăzeci şi trei de mii.
9 Nici să nu ispitim pe Cristos, după cum unii dintre ei l-au
ispitit şi au fost nimiciţi de şerpi.
10 Nici nu cârtiţi, după cum au cârtit unii dintre ei şi au fost
nimiciţi de nimicitorul.
11 Şi toate acestea li s-au întâmplat ca să fie exemple; şi sunt
scrise pentru avertizarea noastră, peste care au ajuns sfârşi-
turile lumii.
12 De aceea cel ce gândeşte că stă în picioare să ia seama ca
nu cumva să cadă.
13 Nu v-a luat nici o ispită, decât ceva obişnuit omului; dar
credincios este Dumnezeu care nu va permite să fiţi ispitiţi
peste ce sunteţi în stare, ci împreună cu ispita va face şi o cale
de scăpare, ca voi să fiţi în stare să o purtaţi.
14 ¶ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie.
15 Vorbesc ca unor oameni înţelepţi; judecaţi voi ce spun.
16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu
este el comuniunea sângelui lui Cristos? Pâinea, pe care o
 1 Corinteni 12
frângem, nu este comuniunea trupului lui Cristos?
17 Pentru că noi, fiind mulţi, suntem o singură pâine, un sin-
gur trup, fiindcă toţi suntem părtaşi din acea singură pâine.
18 Uitaţi-vă la Israel conform cărnii; nu sunt cei ce mănâncă
sacrificiile părtaşi ai altarului?
19 Atunci ce spun? Că idolul este ceva, sau ceea ce este sacri-
ficat idolilor este ceva?
20 Dar spun că lucrurile pe care neamurile le sacrifică, le
sacrifică dracilor şi nu lui Dumnezeu, şi eu nu voiesc să aveţi
părtăşie cu dracii.
21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu
puteţi fi părtaşi ai mesei Domnului şi ai mesei dracilor.
22 Sau provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem mai tari de-
cât el?
23 ¶ Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate sunt de folos. Toate
îmi sunt legiuite, dar nu toate edifică.
24 Nimeni să nu caute folosul lui, ci fiecare pe al celuilalt.
25 Orice se vinde în măcelărie, mâncaţi, necercetând nimic
din cauza conştiinţei.
26 Fiindcă al Domnului este pământul şi plinătatea lui.
27 Şi dacă cineva dintre cei ce nu cred vă invită şi doriţi să
mergeţi, mâncaţi tot ce vă este pus înainte, necercetând ni-
mic din cauza conştiinţei.
28 Dar dacă cineva vă spune: Aceasta este sacrificată idolilor,
nu mâncaţi din cauza celui ce v-a înştiinţat şi din cauza con-
ştiinţei, fiindcă al Domnului este pământul şi plinătatea lui,
29 Dar conştiinţa, spun eu, nu a ta, ci a celuilalt; fiindcă de ce
să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia?
30 Iar dacă eu prin har sunt părtaş, de ce să fiu vorbit de rău
pentru aceea pentru care dau mulţumiri?
31 De aceea fie mâncaţi, fie beţi, fie faceţi altceva, faceţi toate
pentru gloria lui Dumnezeu.
32 Nu fiţi poticnire nici iudeilor, nici neamurilor, nici bise-
ricii lui Dumnezeu;
33 Aşa cum eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu,
ci pe al celor mulţi, ca să fie salvaţi.
Capitolul 11
F iţi urmaşi ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos.
2 ¶ Acum vă laud, fraţilor, că vă amintiţi de mine în toate
şi ţineţi rânduielile precum vi le-am dat.
3 Dar voiesc să ştiţi că Cristos este capul fiecărui bărbat, şi ca-
pul femeii este bărbatul, şi capul lui Cristos este Dumnezeu.
4 Fiecare bărbat care se roagă sau profeţeşte, având capul
acoperit, îşi dezonorează capul.
5 Iar fiecare femeie care se roagă sau profeţeşte, cu capul ne-
acoperit, îşi dezonorează capul, fiindcă este unul şi acelaşi
lucru cu a fi rasă.
6 Deoarece, dacă femeia nu este acoperită, să se şi tundă de
tot; dar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă scurt
sau rasă, să fie acoperită.
7 Fiindcă un bărbat, într-adevăr, nu este dator să îşi acopere
capul, întrucât el este chipul şi gloria lui Dumnezeu, dar fe-
meia este gloria bărbatului.
8 Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;
9 Fiindcă bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia
pentru bărbat.
10 Din această cauză femeia este datoare să aibă autoritate
peste capul ei din cauza îngerilor.
11 Totuşi, în Domnul, nici bărbatul nu este fără femeie, nici
femeia fără bărbat.
12 Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul
649
este prin femeie, iar toate din Dumnezeu.
13 Judecaţi în voi înşivă, este cuviincios ca o femeie să se
roage lui Dumnezeu neacoperită?
14 Nu vă învaţă chiar natura însăşi că, dacă un bărbat are
păr lung, este o ruşine pentru el?
15 Dar dacă o femeie are păr lung este o glorie pentru ea.
Pentru că părul i-a fost dat pentru învelitoare.
16 Dar dacă cineva pare a fi certăreţ, noi nu avem un astfel
de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
17 ¶ Acum, în ceea ce va spun, nu vă laud, pentru că vă adu-
naţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18 Fiindcă, întâi de toate, când vă adunaţi în biserică, aud că
sunt dezbinări între voi; şi în parte o cred.
19 Fiindcă trebuie să fie şi erezii printre voi, ca cei aprobaţi
să fie arătaţi printre voi.
20 De aceea când vă adunaţi în acelaşi loc, nu este ca să mân-
caţi cina Domnului.
21 Fiindcă la mâncare, fiecare îşi ia cina adusă de el, în faţa
altuia; şi unul este flămând, iar altul este beat.
22 Ce? Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau dispre-
ţuiţi biserica lui Dumnezeu şi îi faceţi de ruşine pe cei ce nu
au? Ce să vă spun? Să vă laud în aceasta? Nu vă laud.
23 Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am şi dat: Că
Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;
24 Şi după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi a spus: Luaţi,
mâncaţi, acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi;
faceţi aceasta în amintirea mea.
25 Tot astfel a luat şi paharul după ce a mâncat, spunând:
Acest pahar este testamentul cel nou în sângele meu; faceţi
aceasta, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea.
26 Fiindcă ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi
din acest pahar, arătaţi moartea Domnului până vine el.
27 De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta şi bea paharul
Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul şi sângele
Domnului.
28 Dar omul să se cerceteze pe el însuşi şi astfel să mănânce
din pâine şi să bea din pahar.
29 Fiindcă cel ce mănâncă şi bea în mod nedemn, mănân-
că şi bea propria lui condamnare, nediscernând trupul
Domnului.
30 Din cauza aceasta între voi sunt mulţi slabi şi bolnavi şi
mulţi dorm.
31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am fi judecaţi.
32 Dar când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul,
ca nu cumva să fim condamnaţi cu lumea.
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aştep-
taţi-vă unii pe alţii.
34 Şi dacă flămânzeşte cineva, să mănânce acasă; ca nu cum-
va să vă adunaţi pentru condamnare. Iar restul le voi pune în
ordine când voi veni.
Capitolul 12
D ar despre darurile spirituale, fraţilor, nu vă voiesc
ignoranţi.
2 Ştiţi că eraţi neamuri, duşi la idoli muţi, aşa cum eraţi
călăuziţi.
3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni, vorbind prin Duhul
lui Dumnezeu, nu spune: Isus este anatema; şi nimeni nu
poate spune că Isus este Domnul, decât prin Duhul Sfânt.
4 Şi sunt diversităţi ale darurilor, dar acelaşi Duh;
5 Şi sunt diferenţe ale serviciilor, dar acelaşi Domn;
6 Şi sunt diversităţi ale lucrărilor, dar este acelaşi Dumnezeu,
 1 Corinteni 14
care lucrează toate în toţi.
7 Dar manifestarea Duhului este dată fiecăruia spre folos.
8 Fiindcă unuia îi este dat, prin Duhul, cuvântul înţelepciu-
nii; şi altuia cuvântul cunoaşterii, prin acelaşi Duh;
9 Şi altuia credinţa prin acelaşi Duh; şi altuia darurile vinde-
cării prin acelaşi Duh;
10 Şi altuia lucrarea miracolelor; şi altuia profeţie; şi altuia
discernerea duhurilor; şi altuia diferite limbi; şi altuia tra-
ducerea limbilor.
11 Dar toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împăr-
ţind fiecăruia în parte aşa cum voieşte.
12 ¶ Fiindcă după cum trupul este unul şi are multe mem-
bre, şi toate membrele acelui singur trup, fiind multe, sunt
un singur trup, tot aşa este şi Cristos.
13 Căci de un singur Duh noi toţi suntem botezaţi într-un
singur trup, fie iudei sau neamuri, fie robi sau liberi; şi toţi
am fost făcuţi să bem într-un singur Duh.
14 Fiindcă trupul nu este un singur membru, ci mai multe.
15 Dacă piciorul ar spune: Pentru că nu sunt mână, nu sunt
din trup; nu este pentru aceasta din trup?
16 Şi dacă urechea ar spune: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt
din trup; nu este pentru aceasta din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar
fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Dar acum Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre
ele, în trup, aşa cum a voit.
19 Şi dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul?
20 Dar acum sunt multe membre, dar un singur trup.
21 Şi ochiul nu poate spune mâinii: Nu am nevoie de tine;
sau din nou, capul, picioarelor: Nu am nevoie de voi.
22 Dar mai mult, membrele trupului care par a fi mai slabe
sunt necesare.
23 Şi acele membre ale trupului, pe care le considerăm a fi
mai puţin onorabile, pe acestea le înconjurăm cu mai mul-
tă onoare, şi membrele noastre lipsite de frumuseţe au mai
multă frumuseţe.
24 Fiindcă membrele noastre frumoase nu au nevoie de po-
doabe. Dar Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă
onoare acelora lipsite de onoare,
25 Ca nu cumva să fie dezbinare în trup, ci membrele să în-
grijească deopotrivă unele de altele.
26 Şi dacă un membru suferă, toate membrele suferă cu el;
sau dacă un membru este onorat, toate membrele se bucură
cu el.
27 De fapt voi sunteţi trupul lui Cristos şi membre în
particular.
28 Şi Dumnezeu a pus pe anumiţi oameni în biserică, întâi
apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţă-
tori; apoi miracole, apoi daruri de vindecări, ajutorări, gu-
vernări, diversităţi de limbi.
29 Sunt toţi apostoli? Sunt toţi profeţi? Sunt toţi învăţători?
Sunt toţi lucrători de miracole?
30 Au toţi daruri de vindecări? Vorbesc toţi în limbi? Traduc
toţi?
31 Dar doriţi zelos darurile cele mai bune, şi mai mult, vă
arăt o cale nespus mai bună.
Capitolul 13
C hiar dacă aş vorbi în limbile oamenilor şi ale îngerilor,
dar nu am dragoste creştină, devin ca o aramă sunătoa-
re sau un chimval răsunător.
2 Şi chiar dacă aş avea dar de profeţie şi înţeleg toate misterele
650
şi toată cunoaşterea, şi chiar dacă aş avea toată credinţa încât
să mut munţi, dar nu am dragoste creştină, nu sunt nimic.
3 Şi chiar dacă aş împărţi toată averea mea să hrănesc să-
racii, şi chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, dar nu aş avea
dragoste creştină, nu mi-ar folosi la nimic.
4 Dragostea creştină este îndelung-răbdătoare şi plină de
bunătate; dragostea creştină nu invidiază; dragostea creşti-
nă nu se laudă, nu este îngâmfată,
5 Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie
repede, nu gândeşte să facă rău,
6 Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.
8 Dragostea creştină nu se sfârşeşte niciodată. Dar profeţii
dacă ar fi, se vor sfârşi; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaşte-
re dacă ar fi, se va duce.
9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;
10 Dar când vine ce este desăvârşit, atunci ce este în parte
se va duce.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un
copil, gândeam ca un copil; dar după ce am devenit bărbat,
am înlăturat cele copilăreşti.
12 Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă; dar atunci
faţă în faţă; acum ştiu în parte, dar atunci voi cunoaşte aşa
cum sunt şi eu cunoscut.
13 Şi acum rămân acestea trei: credinţă, speranţă, dragos-
te creştină; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea
creştină.
Capitolul 14
U rmăriţi dragostea creştină şi doriţi zelos daruri spi-
rituale, dar mai degrabă să profeţiţi.
2 Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută vorbeş-
te nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, fiindcă nimeni nu îl înţe-
lege; totuşi în duh el vorbeşte mistere.
3 Dar cel ce profeţeşte, vorbeşte oamenilor spre edificare şi
îndemnare şi mângâiere.
4 Cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută se edifică pe el
însuşi, dar cel ce profeţeşte edifică biserica.
5 Aş dori ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai degrabă să
profeţiţi, fiindcă mai mare este cel ce profeţeşte decât cel ce
vorbeşte în limbi, afară numai dacă traduce, ca biserica să
primească edificare.
6 Şi acum fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce v-aş
fi de folos dacă nu v-aş vorbi fie prin revelaţie, fie prin cu-
noaştere, fie prin profeţie, fie prin doctrină?
7 Şi chiar cele neînsufleţite, dând sunet, fie fluier, fie harpă,
dacă nu dau sunete distincte, cum va fi ştiut ce se cântă cu
fluierul sau harpa?
8 Fiindcă şi trâmbiţa dacă dă un sunet neclar, cine se va pre-
găti de bătălie?
9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi prin limbă cuvinte uşor de
înţeles, cum va fi ştiut ce se vorbeşte? Fiindcă veţi vorbi în
vânt.
10 Pot fi atât de multe feluri de voci în lume, dar nici una
dintre ele nu este fără semnificaţie.
11 De aceea dacă nu cunosc înţelesul vocii, voi fi un barbar
pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un barbar pen-
tru mine.
12 Tot aşa şi voi, fiindcă sunteţi zeloşi pentru daruri spiritu-
ale, căutaţi să abundaţi spre edificarea bisericii.
13 De aceea cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută, să se
roage ca să o traducă.
 1 Corinteni 15
14 Căci dacă mă rog într-o limbă necunoscută, duhul meu se
roagă, dar înţelegerea mea este neroditoare.
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul şi mă voi
ruga de asemenea cu înţelegerea; voi cânta cu duhul şi voi
cânta de asemenea cu înţelegerea.
16 Altfel, când binecuvântezi cu duhul, cum va spune cel ce
stă pe locul celui neînvăţat: Amin, la mulţumirile tale, din
moment ce nu înţelege ce spui?
17 Fiindcă tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu
este edificat.
18 Mulţumesc Dumnezeului meu că eu vorbesc în limbi mai
mult decât voi toţi.
19 Totuşi în biserică voiesc mai bine să vorbesc cinci cuvinte
cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvin-
te într-o limbă necunoscută.
20 Fraţilor, nu fiţi prunci la înţelegere, ci la răutate fiţi ino-
cenţi, iar la înţelegere, fiţi desăvârşiţi.
21 În lege este scris: Prin alte limbi şi prin alte buze voi vorbi
acestui popor, şi cu toate acestea nu mă vor asculta, spune
Domnul.
22 De aceea limbile sunt pentru un semn, nu celor ce cred,
ci celor ce nu cred; dar profeţia nu serveşte pentru cei ce nu
cred, ci pentru cei ce cred.
23 De aceea dacă se adună întreaga biserică într-un loc şi toţi
vorbesc în limbi, şi intră cei neînvăţaţi sau cei ce nu cred, nu
vor spune că sunteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi profeţesc şi intră cineva care nu crede sau
neînvăţat, el este învinovăţit de toţi, este judecat de toţi,
25 Şi astfel secretele inimii lui devin cunoscute; şi, căzând
astfel cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va
declara că Dumnezeu este cu adevărat în voi.
26 ¶ Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi îm-
preună, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o
altă limbă, are o revelaţie, are o traducere. Toate să fie făcute
pentru edificare.
27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă necunoscută, să fie câte
doi sau cel mult trei şi pe rând, şi unul să traducă.
28 Iar dacă nu este traducător, să tacă în biserică şi să îşi vor-
bească lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29 Iar profeţii să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă îi este revelat ceva altuia care şade acolo, primul
să tacă.
31 Fiindcă puteţi toţi să profeţiţi, unul după altul, pentru ca
toţi să înveţe şi toţi să fie mângâiaţi.
32 Şi duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor;
33 Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii,
ca în toate bisericile sfinţilor.
34 Femeile voastre să tacă în biserici, fiindcă nu le este permis
să vorbească, ci să fie în supunere, aşa cum spune şi legea.
35 Şi dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe pe soţii lor acasă,
fiindcă este ruşine pentru femei să vorbească în biserică.
36 Ce? De la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai
până la voi a ajuns?
37 Dacă cineva se consideră a fi profet sau spiritual, să recu-
noască cele ce vă scriu a fi poruncile Domnului.
38 Dar dacă cineva este ignorant, să fie ignorant.
39 De aceea, fraţilor, doriţi zelos să profeţiţi şi nu opriţi a se
vorbi în limbi.
40 Toate să se facă decent şi în ordine.
651
Capitolul 15
M
staţi;
ai mult, fraţilor, vă fac cunoscut evanghelia pe care
v-am predicat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi
2 Prin care şi sunteţi salvaţi, dacă reţineţi aceste cuvinte pre-
dicate, dacă nu cumva aţi crezut în zadar.
3 Fiindcă v-am dat întâi ce am primit şi eu, cum Cristos a
murit pentru păcatele noastre conform scripturilor,
4 Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, conform
scripturilor,
5 Şi că a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.
6 După aceea a fost văzut de peste cinci sute de fraţi deoda-
tă, dintre care cei mai mulţi rămân până acum, iar unii au
şi adormit.
7 După aceea a fost văzut de Iacov, apoi de toţi apostolii.
8 Şi la urma tuturor, ca unul născut la timp nepotrivit, a fost
văzut şi de mine.
9 Fiindcă dintre apostoli cel mai neînsemnat sunt eu, care
nu sunt demn să fiu numit apostol, pentru că am persecutat
biserica lui Dumnezeu.
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul
lui dăruit mie nu a fost în zadar, ci am muncit mult mai mult
decât ei toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care a fost
cu mine.
11 Aşadar, fie eu, fie ei, astfel predicăm şi astfel aţi crezut.
12 ¶ Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre morţi,
cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13 Dar dacă nu este înviere a morţilor, atunci Cristos nu a
fost înviat.
14 Şi dacă Cristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră
este deşartă şi credinţa voastră de asemenea deşartă.
15 Şi, într-adevăr, suntem găsiţi martori falşi ai lui
Dumnezeu, pentru că am adus mărturie despre Dumnezeu
că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, dacă aşa este că
morţii nu învie.
16 Căci dacă morţii nu învie, atunci Cristos nu a fost înviat.
17 Şi dacă nu a fost înviat Cristos, credinţa voastră este de-
şartă; voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18 Atunci şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă doar pentru această viaţă avem speranţă în Cristos,
suntem cei mai mizerabili dintre toţi oamenii.
20 ¶ Dar acum, Cristos a fost înviat dintre morţi şi a devenit
primele roade ale celor ce au adormit.
21 Fiindcă întrucât prin om a venit moartea, prin om a venit
şi învierea morţilor.
22 Fiindcă aşa cum în Adam toţi mor, tot astfel, în Cristos
toţi vor fi înviaţi.
23 Dar fiecare la rândul lui; Cristos primele roade, apoi cei ai
lui Cristos la venirea lui.
24 Atunci va fi venit sfârşitul, când el va fi dat împărăţia în
mâna lui Dumnezeu, adică Tatălui; când va fi desfiinţat fie-
care domnie şi fiecare autoritate şi putere.
25 Fiindcă el trebuie să domnească până va pune pe toţi duş-
manii sub picioarele sale.
26 Ultimul duşman nimicit va fi moartea.
27 Fiindcă a supus toate sub picioarele lui. Dar când spune
că toate i-au fost supuse, este evident că el, care a supus toate,
este exceptat.
28 Şi când toate îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi va fi su-
pus celui ce a supus toate sub el, pentru ca Dumnezeu să fie
toate în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei botezaţi pentru cei morţi, dacă
 1 Corinteni 16
morţii nu învie nicidecum? De ce sunt botezaţi atunci pen-
tru cei morţi?
30 Şi de ce suntem noi în pericol în fiecare oră?
31 Eu afirm, prin fala voastră pe care o am în Cristos Isus,
Domnul nostru, că mor zilnic.
32 Dacă în felul oamenilor m-am luptat cu fiarele în Efes,
care îmi este folosul, dacă nu învie morţii? Să mâncăm şi să
bem, fiindcă mâine murim.
33 Nu vă amăgiţi: Vorbirile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă la dreptate şi nu păcătuiţi! Fiindcă unii nu au
cunoaşterea despre Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.
35 ¶ Dar va spune cineva: Cum sunt morţii înviaţi? Şi cu ce
trup vin?
36 Prostule! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare,
37 Şi ce semeni, nu semeni acel trup care va fi, ci grăunte gol,
fie de grâu, fie de altă sămânţă,
38 Dar Dumnezeu îi dă trup aşa cum a dorit; şi fiecărei se-
minţe propriul ei trup.
39 Nu toată carne este aceeaşi carne; ci este o carne a oa-
menilor şi altă carne a animalelor; şi alta a peştilor şi alta a
păsărilor.
40 De asemenea sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti;
dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41 Este o glorie a soarelui şi o altă glorie a lunii şi o altă glorie
a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie.
42 Astfel este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în pu-
trezire şi este înviat în neputrezire;
43 Este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este se-
mănat în slăbiciune, este înviat în putere;
44 Este semănat trup natural, este înviat trup spiritual.
Există trup natural şi există trup spiritual.
45 Astfel şi este scris: Primul om, Adam, a fost făcut un su-
flet viu; ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46 Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea,
spiritual.
47 Primul om este din pământ, pământesc; al doilea om este
Domnul din cer.
48 Ca cel pământesc, tot astfel sunt şi cei pământeşti; şi ca cel
ceresc, tot astfel sunt şi cei cereşti.
49 Şi aşa cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom
purta şi chipul celui ceresc.
50 Şi aceasta spun, fraţilor, că nu pot carnea şi sângele să
moştenească împărăţia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu
moşteneşte neputrezirea.
51 ¶ Iată, vă spun un mister: Nu toţi vom adormi, dar toţi
vom fi schimbaţi,
52 Într-un moment, într-o clipeală de ochi, la ultima trâm-
biţă; fiindcă trâmbiţa va suna şi morţii vor fi înviaţi nepieri-
tori, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Fiindcă această putrezire trebuie să se îmbrace cu nepu-
trezire, şi acest muritor să se îmbrace cu nemurire.
54 Astfel, când această putrezire se va fi îmbrăcat cu neputre-
zire, şi acest muritor se va fi îmbrăcat cu nemurire, atunci va
fi împlinit cuvântul scris: Moartea este înghiţită în victorie.
55 Moarte, unde este boldul tău? Mormântule, unde este
652
victoria ta?
56 Şi boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este
legea.
57 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin
Domnul nostru Isus Cristos!
58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi neclintiţi, de nemişcat,
abundând totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca
voastră în Domnul nu este în zadar.
Capitolul 16
I ar despre colecta pentru sfinţi, aşa cum am rânduit bise-
ricilor Galatiei, aşa faceţi şi voi.
2 În ziua întâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte
la el, aşa cum l-a făcut Dumnezeu să prospere, ca să nu se
facă colecte când voi veni.
3 Şi când voi veni, pe cei care îi veţi aproba prin epistole, pe
aceştia îi voi trimite să ducă darul vostru la Ierusalim.
4 Şi dacă este cuvenit să merg şi eu, vor merge cu mine.
5 ¶ Iar eu voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, fi-
indcă trec prin Macedonia.
6 Şi poate voi rămâne, sau voi şi ierna la voi, ca voi să mă
conduceţi oriunde ar fi să merg.
7 Fiindcă nu doresc să vă văd acum în treacăt, ci sper să mai
rămân cu voi un timp, dacă Domnul va permite.
8 Dar voi rămâne în Efes până la Cincizecime,
9 Fiindcă mi s-a deschis o uşă mare şi lucrătoare, şi sunt
mulţi potrivnici.
10 ¶ Iar dacă vine Timotei, vedeţi ca el să fie fără teamă între
voi, fiindcă lucrează lucrarea Domnului, aşa cum fac şi eu.
11 Aşadar, să nu îl dispreţuiască nimeni, ci conduceţi-l în
pace, ca să vină la mine, fiindcă îl aştept cu fraţii.
12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu
fraţii, dar voia lui nu a fost deloc să vină acum, dar va veni
când va avea ocazia favorabilă.
13 Vegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, fiţi tari!
14 Toate faptele voastre să fie făcute cu dragoste creştină.
15 Vă implor, fraţilor, (ştiţi casa lui Stefana, că este primele
roade ale Ahaiei şi că s-au dedicat ei înşişi pentru servirea
sfinţilor),
16 Ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi fiecăruia ce
ajută împreună cu noi şi munceşte.
17 Mă bucur de venirea lui Stefana şi Fortunat şi Ahaic, pen-
tru că ei au împlinit ce lipsea din partea voastră.
18 Fiindcă au înviorat duhul meu şi al vostru; recunoaşteţi,
aşadar, pe unii care sunt astfel.
19 Vă salută bisericile din Asia. Vă salută mult în Domnul,
Aquila şi Priscila, cu biserica din casa lor.
20 Vă salută toţi fraţii. Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare
sfântă.
21 Salutarea este de la mine, Pavel, cu mâna mea.
22 Dacă cineva nu îl iubeşte pe Domnul Isus Cristos, să fie
anatema, maranata!
23 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi.
24 Dragostea mea fie cu voi toţi în Cristos Isus. Amin.
 … 2 Corinteni …
Capitolul 1
P avel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu,
şi fratele Timotei, bisericii lui Dumnezeu care este în
Corint, cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia;
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos.
3 ¶ Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nos-
tru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul întregii
mângâieri,
4 Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în sta-
re să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâ-
ierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5 Pentru că aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot
astfel şi mângâierea noastră abundă prin Cristos.
6 Şi dacă suntem oprimaţi este pentru mângâierea şi salvarea
voastră, care este lucrătoare în răbdarea aceloraşi suferin-
ţe pe care şi noi le suferim; iar dacă suntem mângâiaţi, este
pentru mângâierea şi salvarea voastră.
7 Şi speranţa noastră despre voi este neclintită, ştiind că
aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa veţi fi şi ai
mângâierii.
8 Fiindcă nu vă voim neştiutori, fraţilor, despre necazul care
a venit peste noi în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură,
peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranţa de
viaţă;
9 Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încre-
dem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;
10 Care ne-a scăpat dintr-o atât de mare moarte şi ne scapă;
în care ne încredem că ne va şi scăpa;
11 Şi voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca
pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulţumiri să
fie aduse de mulţi pentru noi.
12 ¶ Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia con-
ştiinţei noastre, că am avut comportarea noastră în lume,
şi mai abundent faţă de voi, în simplitate şi dumnezeias-
că sinceritate, nu cu înţelepciune carnală, ci prin harul lui
Dumnezeu.
13 Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiţi sau recunoaşteţi;
şi mă încred că veţi recunoaşte chiar până la sfârşit,
14 Aşa cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că suntem bucu-
ria voastră, chiar aşa cum şi voi sunteţi a noastră, în ziua
Domnului Isus.
15 Şi în această încredere vroiam să vin înainte la voi, ca să
aveţi un al doilea beneficiu.
16 Şi să trec pe la voi spre Macedonia, şi apoi să vin din nou
din Macedonia la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.
17 De aceea când vroiam astfel, m-am purtat uşuratic? Sau
cele ce le vreau, le vreau conform cărnii? Pentru ca la mine
da să fie da, şi nu să fie nu.
18 Dar aşa cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru
către voi nu a fost da şi nu.
19 Fiindcă Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel predicat
printre voi de noi, adică prin mine şi Silvan şi Timotei, nu a
fost da şi nu, ci în el a fost da.
20 Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt Da, şi
în el Amin, spre gloria lui Dumnezeu prin noi.
21 Şi cel ce ne asigură împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns
este Dumnezeu;
653
22 Care ne-a şi sigilat şi a dat arvuna Duhului în inimile
noastre.
23 Mai mult, eu invoc pe Dumnezeu ca martor peste su-
fletul meu, că pentru a vă cruţa nu am venit până acum în
Corint.
24 Nu că avem domnie peste credinţa voastră, ci suntem
ajutoare la bucuria voastră, fiindcă voi prin credinţă staţi în
picioare.
Capitolul 2
D ar am decis aceasta în mine însumi, că nu voi veni din
nou la voi în întristare.
2 Căci, dacă eu vă întristez, cine este atunci cel ce mă bucu-
ră, decât acelaşi care este întristat de mine?
3 Şi v-am scris acelaşi lucru, ca nu cumva venind, să am
întristare de la cei de la care ar fi trebuit să am bucurie;
având încredere în voi toţi, că bucuria mea este a voastră a
tuturor.
4 Fiindcă v-am scris din mult necaz şi chin al inimii, cu mul-
te lacrimi; nu ca să fiţi mâhniţi, ci ca să ştiţi dragostea pe
care o am din abundenţă pentru voi.
5 ¶ Dar dacă vreunul a provocat mâhnire, pe mine nu m-a
mâhnit, decât în parte, ca nu cumva să vă împovărez
pe toţi.
6 Este destul unui astfel de om această pedeapsă, care i-a
fost dată de mulţi;
7 Aşa că din contră, voi ar trebui mai degrabă să îl iertaţi şi
să îl mângâiaţi, încât unul ca acesta să nu fie copleşit de prea
multă întristare.
8 De aceea vă implor să confirmaţi dragostea voastră pentru
el;
9 Fiindcă v-am scris şi cu acest scop, ca să cunosc dovada
voastră, dacă sunteţi obedienţi în toate.
10 Iar cui îi iertaţi voi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă
am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în persoana lui
Cristos.
11 Ca nu cumva să aibă Satan câştig de la noi, fiindcă nu sun-
tem neştiutori ai uneltirilor lui.
12 ¶ Mai mult, când am venit la Troa pentru evanghelia lui
Cristos şi mi s-a deschis o uşă prin Domnul,
13 Nu am avut odihnă în duhul meu, fiindcă nu am găsit pe
Titus, fratele meu, ci, luându-mi rămas bun de la ei, am ple-
cat în Macedonia.
14 Acum mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care totdeauna
ne face să învingem în Cristos şi care face cunoscută aroma
cunoaşterii lui prin noi, în fiecare loc.
15 Fiindcă lui Dumnezeu îi suntem o aromă dulce a lui
Cristos, în cei ce sunt salvaţi şi în cei ce pier;
16 Pentru unii, suntem aroma morţii pentru moarte; iar
pentru ceilalţi, aroma vieţii pentru viaţă. Şi cine este capabil
pentru acestea?
17 Fiindcă nu suntem ca cei mulţi, care corup cuvântul lui
Dumnezeu; dar ca din sinceritate, dar ca din Dumnezeu, în-
aintea feţei lui Dumnezeu vorbim în Cristos.
Capitolul 3
Î ncepem din nou să ne recomandăm pe noi înşine? Sau
ne trebuie, ca altora, epistole de recomandare către voi,
 2 Corinteni 5
sau recomandări din partea voastră?
2 Voi sunteţi epistola noastră scrisă în inimile noastre, cu-
noscută şi citită de toţi oamenii;
3 Fiind arătaţi pe faţă a fi epistola lui Cristos servită de noi,
scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu
în table de piatră, ci în table de carne ale inimii.
4 ¶ Şi astfel de încredere avem prin Cristos către
Dumnezeu,
5 Nu că suntem capabili din noi înşine să gândim ceva ca din
noi înşine, dar abilitatea noastră este de la Dumnezeu,
6 ¶ Care de asemenea ne-a făcut servitori capabili ai noului
testament; nu ai literei, ci ai duhului, fiindcă litera ucide, dar
duhul dă viaţă.
7 Dar dacă serviciul morţii scris şi săpat în pietre era cu glo-
rie, încât copiii lui Israel nu puteau să privească ţintă la faţa
lui Moise din cauza gloriei feţei lui, glorie care urma să fie
abolită,
8 Cum să nu fie mai degrabă cu glorie serviciul duhului?
9 Căci dacă serviciul condamnării este glorie, cu cât mai
mult serviciul dreptăţii îl întrece în glorie;
10 Fiindcă tocmai ce a fost făcut glorios în acest sens, nu
avea glorie, din cauza gloriei care o întrece cu mult.
11 Căci dacă ce este abolit era cu glorie, cu cât mai mult ceea
ce rămâne este cu glorie.
12 Văzând atunci că avem o astfel de speranţă, folosim mare
cutezanţă în vorbire;
13 Şi nu ca Moise, care a pus un văl peste faţa lui, încât co-
piii lui Israel să nu privească ţintă la sfârşitul a ceea ce este
abolit.
14 Dar minţile lor au fost orbite, fiindcă până în această zi,
acelaşi văl, care este abolit în Cristos, rămâne neridicat la
citirea vechiului testament.
15 Dar până astăzi, când Moise este citit, vălul este întins
peste inima lor.
16 Cu toate acestea, când se va întoarce la Domnul, vălul va
fi înlăturat.
17 Dar acel Duh este Domnul; şi unde este Duhul Domnului,
acolo este libertate.
18 Dar noi toţi, cu faţa descoperită, privind ca într-o oglindă
gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip de la glo-
rie spre glorie, chiar prin Duhul Domnului.
Capitolul 4
D e aceea văzând că avem acest serviciu, aşa cum am pri-
mit milă, nu ne descurajăm;
2 Ci am renunţat la cele ascunse ale ruşinii, nu umblând în
viclenie, nici mânuind înşelător cuvântul lui Dumnezeu, ci
prin manifestarea adevărului ne recomandăm pe noi înşine
conştiinţei fiecărui om, înaintea lui Dumnezeu.
3 Dar dacă evanghelia noastră este ascunsă, este ascunsă ce-
lor pierduţi,
4 În care dumnezeul acestei lumi a orbit minţile celor ce nu
cred, încât lumina glorioasei evanghelii a lui Cristos, care
este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.
5 Fiindcă nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Cristos Isus,
Domnul; iar pe noi înşine robii voştri pentru Isus.
6 Pentru că Dumnezeu, care a poruncit luminii să strălu-
cească din întuneric, a strălucit în inimile noastre spre lumi-
na cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.
7 ¶ Dar avem acest tezaur în vase de lut, pentru ca măreţia
puterii să fie a lui Dumnezeu şi nu din noi.
8 Suntem necăjiţi din fiecare parte, totuşi nu strâmtoraţi;
654
derutaţi, dar nu în disperare;
9 Persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi.
10 Purtând totdeauna în trup uciderea Domnului Isus,
pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru.
11 Fiindcă noi, care trăim, suntem totdeauna predaţi la
moarte pentru Isus, ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în carnea
noastră muritoare.
12 Astfel că moartea lucrează în noi, dar viaţa în voi.
13 Şi, având acelaşi duh al credinţei, conform cu ce este scris:
Eu am crezut şi de aceea am vorbit; şi noi credem şi de aceea
vorbim,
14 Ştiind că el care a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe
noi prin Isus şi ne va prezenta împreună cu voi.
15 Fiindcă toate sunt pentru voi, pentru ca harul abun-
dent, prin mulţumirile multora, să abunde spre gloria lui
Dumnezeu.
16 De aceea nu ne descurajăm; dar deşi omul nostru de afară
piere, totuşi omul dinăuntru este înnoit zi de zi.
17 Fiindcă necazul nostru uşor, care este pentru o clipă, lu-
crează pentru noi, mai presus de orice, o greutate eternă de
glorie;
18 În timp ce noi nu ne uităm la cele văzute, ci la cele nevă-
zute, fiindcă cele care sunt văzute sunt trecătoare, dar cele
nevăzute sunt eterne.
Capitolul 5
C ăci ştim că dacă ar fi descompusă casa noastră pămân-
tească a tabernacolului, avem o clădire din Dumnezeu,
o casă nefăcută de mâini, eternă în ceruri.
2 Fiindcă într-adevăr în aceasta gemem, dorind aprins a ne
îmbrăca cu locaşul nostru care este din cer,
3 Şi astfel, fiind astfel îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi goi.
4 Fiindcă, într-adevăr, noi care suntem în acest tabernacol
gemem, fiind apăsaţi, nu pentru că dorim a ne dezbrăca, ci
pentru a ne îmbrăca, pentru ca ce este muritor să fie înghiţit
de viaţă.
5 Şi cel ce ne-a lucrat chiar pentru aceasta, este Dumnezeu,
care ne-a dat de asemenea arvuna Duhului;
6 De aceea şi suntem întotdeauna cutezători, ştiind că în timp
ce suntem acasă în trup, suntem absenţi de la Domnul;
7 (Fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin vedere),
8 Suntem cutezători, spun, şi mai degrabă doritori să fim ab-
senţi din trup şi să fim prezenţi cu Domnul.
9 De aceea ostenim ca, fie prezenţi, fie absenţi, să fim plăcuţi
lui.
10 ¶ Fiindcă noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului
de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele
făcute în trup, conform cu ce a făcut, fie bine, fie rău.
11 Cunoscând de aceea teroarea Domnului, convingem pe oa-
meni; dar suntem făcuţi cunoscuţi lui Dumnezeu; şi mă în-
cred că suntem făcuţi cunoscuţi şi în conştiinţele voastre.
12 Fiindcă nu ne recomandăm pe noi înşine vouă din nou, ci
vă dăm ocazia să vă lăudaţi referitor la noi, ca să aveţi cu ce
răspunde acelora care se laudă în înfăţişare şi nu în inimă.
13 Căci dacă ne-am ieşit din minţi, este pentru Dumnezeu,
sau dacă suntem întregi la minte, este pentru voi.
14 ¶ Fiindcă dragostea lui Cristos ne constrânge; deoare-
ce astfel judecăm, că dacă unul singur a murit pentru toţi,
atunci toţi au murit,
15 Şi a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai
trăiască de acum înainte pentru ei înşişi, ci pentru cel ce a
murit pentru ei şi a înviat.
 2 Corinteni 8
16 Aşa că de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni
conform cărnii; da, deşi l-am cunoscut pe Cristos conform
cărnii, totuşi de acum înainte nu îl mai cunoaştem.
17 De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă,
cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi.
18 Şi toate sunt din Dumnezeu, care ne-a împăcat cu el în-
suşi prin Isus Cristos şi ne-a dat serviciul împăcării;
19 Anume că, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu
sine, neimputându-le greşelile lor; şi ne-a încredinţat cuvân-
tul împăcării.
20 De aceea suntem ambasadori pentru Cristos; ca şi cum
Dumnezeu v-ar implora prin noi, vă rugăm în numele lui
Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu.
21 Fiindcă pe cel ce nu a cunoscut păcat, l-a făcut păcat pen-
tru noi, ca noi să fim făcuţi dreptatea lui Dumnezeu în el.
Capitolul 6
A tunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de aseme-
nea ca voi să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar.
2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat şi în
ziua salvării te-am ajutat; iată, acum este timpul acceptat;
iată, acum este ziua salvării.)
3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie
defăimat,
4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înşine ca servitori ai
lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în
chinuri,
5 În bătăi, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în
posturi,
6 Prin puritate, prin cunoaştere, prin îndelungă răbdare,
prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,
7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu,
prin armura dreptăţii din dreapta şi din stânga,
8 Prin onoare şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de
bine, ca înşelători şi totuşi adevăraţi,
9 Ca necunoscuţi şi totuşi bine cunoscuţi; ca murind şi iată,
trăim; ca fiind disciplinaţi şi nu ucişi;
10 Ca întristaţi, totuşi totdeauna bucurându-ne; ca săraci,
totuşi făcând bogaţi pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stă-
pânind toate.
11 ¶ Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima
noastră s-a lărgit!
12 Nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi în
adâncurile voastre.
13 Dar ca răsplată de acelaşi fel, (vă vorbesc ca unor copii ai
mei,) lărgiţi-vă şi voi.
14 ¶ Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă
ce părtăşie are dreptatea la fărădelege? Şi ce comuniune are
lumina cu întunericul?
15 Şi ce concordie are Cristos cu Belial? Sau ce parte are cel
ce crede cu cel ce nu crede?
16 Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii?
Fiindcă voi sunteţi templul Dumnezeului cel viu aşa cum a
spus Dumnezeu: Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi
Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul meu.
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi, spune
Domnul, şi nu atingeţi ce este necurat; şi vă voi primi.
18 Şi vă voi fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul
Cel Atotputernic.
655
Capitolul 7
D e aceea având aceste promisiuni, preaiubiţilor, să ne
curăţim de fiecare întinare a cărnii şi a duhului, desă-
vârşind sfinţenia în teama de Dumnezeu.
2 ¶ Primiţi-ne; noi nu am nedreptăţit pe nimeni, nu am co-
rupt pe nimeni, nu am escrocat pe nimeni.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că
sunteţi în inimile noastre pentru a muri şi a trăi cu voi.
4 Mare este cutezanţa vorbirii mele către voi, mare este fala
mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de
bucuros în tot necazul nostru.
5 Fiindcă şi după ce noi am venit în Macedonia, carnea noas-
tră nu a avut odihnă, ci am fost necăjiţi din toate părţile; di-
nafară lupte, dinăuntru temeri.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiţi,
ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7 Şi nu doar prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care
a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorinţa voastră
zeloasă, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa că eu
m-am bucurat mai mult.
8 Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc,
deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întris-
tat, cel puţin pentru un timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că
v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat după
o manieră evlavioasă, ca de la noi să nu aveţi pagubă în
nimic.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăinţă până la
salvare, de care nu este a te pocăi; dar întristarea lumii lu-
crează moarte.
11 Căci, iată, acelaşi lucru care v-a întristat după o manieră
evlavioasă, ce sârguinţă a lucrat în voi, şi ce dezvinovăţire, şi
ce indignare, şi ce teamă, şi ce dorinţă aprinsă, şi ce zel, şi ce
răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în lucrul acesta.
12 De aceea deşi v-am scris, nu v-am scris nici din cauza
celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit
nedreptate, ci ca sârguinţa noastră pentru voi înaintea lui
Dumnezeu să vi se arate.
13 Din această cauză am fost mângâiaţi în mângâierea voas-
tră, da, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Titus, pen-
tru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14 Căci dacă m-am fălit lui cu ceva despre voi, nu mă ruşi-
nez; ci aşa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar aşa fala
noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca fiind adevăr.
15 Şi simpatia lui lăuntrică este mai abundentă spre voi, când
îşi aminteşte de obedienţa voastră a tuturor, cum l-aţi primit
cu teamă şi cu tremur.
16 Mă bucur de aceea că mă încred în voi în toate lucrurile.
Capitolul 8
D ar vă facem cunoscut, fraţilor, despre harul lui
Dumnezeu, dăruit bisericilor Macedoniei;
2 Că, într-o mare încercare a necazului, abundenţa bucuriei
lor şi adânca sărăcie a lor au abundat spre bogăţiile genero-
zităţii lor.
3 Căci conform puterii lor aduc eu mărturie, şi peste puterea
lor au dat de bună voie;
4 Rugându-ne cu multă insistenţă să primim noi darul şi să
luăm asupra noastră părtăşia servirii pentru sfinţi.
5 Şi aceasta au făcut, nu cum am sperat, ci întâi s-au dat pe ei
înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6 Încât am îndemnat pe Titus, ca aşa cum a început, aşa să şi
 2 Corinteni 10
împlinească în voi acelaşi har.
7 ¶ De aceea aşa cum abundaţi în toate, în credinţă şi cuvânt
şi cunoaştere şi în orice sârguinţă şi dragostea voastră pen-
tru noi, vedeţi ca şi în acest har să abundaţi.
8 Vorbesc nu printr-o poruncă, ci din cauza sârguinţei alto-
ra, şi să dovedesc sinceritatea dragostei voastre.
9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, că
deşi era bogat, totuşi pentru voi s-a făcut sărac, ca voi, prin
sărăcia lui, să fiţi bogaţi.
10 Şi în aceasta vă dau sfat, fiindcă aceasta vă este de folos,
vouă care aţi început mai înainte, nu doar a face, ci şi a voi
de acum un an.
11 Dar acum şi împliniţi facerea acesteia; ca aşa cum a fost
promptitudinea de a voi, aşa să fie şi împlinirea din ceea ce
aveţi.
12 Căci dacă o minte binevoitoare este prezentă, este primit
conform cu ce are omul şi nu conform cu ce nu are.
13 Fiindcă nu doresc ca alţii să fie uşuraţi, iar voi
împovăraţi,
14 Ci să fie egalitate acum în acest timp, ca abundenţa voas-
tră să fie pentru nevoia lor, pentru ca şi abundenţa lor să fie,
la rândul ei, pentru nevoia voastră, ca să fie egalitate,
15 Aşa cum este scris: Cel ce a strâns mult nu avea în plus; şi
cel ce a strâns puţin nu ducea lipsă.
16 ¶ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus ace-
eaşi sârguinţă în inima lui Titus pentru voi.
17 Pentru că, într-adevăr, a primit îndemnul, dar, fiind mult
mai sârguincios, de bună voie a plecat la voi.
18 Şi noi am trimis cu el pe fratele, a cărui laudă este în evan-
ghelie printre toate bisericile.
19 Şi nu numai, dar a şi fost ales de biserici să călătorească
cu noi cu acest har, care este administrat de noi spre gloria
aceluiaşi Domn şi ca o dovadă a promptitudinii voastre;
20 Evitând aceasta, ca nimeni să nu ne învinovăţească în
această abundenţă care este administrată de noi;
21 Îngrijind de lucruri oneste, nu numai înaintea Domnului,
ci şi înaintea oamenilor.
22 Şi am trimis cu ei pe fratele nostru, despre care deseori
noi am dovedit că este zelos în multe, dar acum se arată mult
mai zelos datorită marii încrederi pe care o am în voi.
23 Dacă cineva se întreabă despre Titus, el este partenerul
meu şi conlucrător referitor la voi; sau, dacă întreabă des-
pre fraţii noştri, ei sunt mesagerii bisericilor şi gloria lui
Cristos.
24 De aceea arătaţi pentru ei, şi în faţa bisericilor, dovada
dragostei voastre şi a falei noastre referitor la voi.
Capitolul 9
F iindcă despre servirea pentru sfinţi, îmi este de prisos
să vă scriu;
2 Deoarece cunosc promptitudinea minţii voastre, pentru
care mă fălesc cu voi celor din Macedonia, că Ahaia era gata
de acum un an; şi zelul vostru a stârnit pe cei mai mulţi.
3 Am trimis totuşi pe fraţi ca nu cumva fala noastră despre
voi să fie în zadar în această privinţă; ca aşa cum am spus,
să fiţi gata,
4 Ca nu cumva, întâmplător, dacă vin cei din Macedonia cu
mine şi vă găsesc nepregătiţi, noi (ca nu cumva să spunem
voi) să fim ruşinaţi în aceeaşi fălire plină de încredere.
5 De aceea am considerat necesar să îndemn pe fraţi să vină
înainte la voi şi să fie pregătit dinainte darul vostru gene-
ros, despre care aţi fost anunţaţi dinainte, aşa ca acesta să fie
656
gata, ca dar generos şi nu ca zgârcenie.
6 ¶ Dar spun aceasta: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgâr-
cenie va şi secera; iar cel ce seamănă cu generozitate, va şi
secera cu generozitate.
7 Fiecare să dea după cum hotărăşte în inima lui, nu cu pă-
rere de rău, sau din necesitate, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe
un dătător vesel.
8 Şi Dumnezeu este în stare să facă tot harul să abunde spre
voi, ca având totdeauna toată îndestularea în toate, să abun-
daţi spre fiecare lucrare bună.
9 (Aşa cum este scris: A împărţit peste tot; a dat săracilor;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
10 Iar cel ce dă sămânţă semănătorului, deopotrivă vă dă
pâine pentru mâncare şi înmulţeşte sămânţa voastră semă-
nată şi creşte roadele dreptăţii voastre);
11 Fiind îmbogăţiţi în fiecare lucru spre toată generozitatea,
care lucrează prin noi mulţumire lui Dumnezeu.
12 Pentru că administrarea acestei serviri, nu doar umple
complet nevoile sfinţilor, ci şi este abundentă prin multe
mulţumiri aduse lui Dumnezeu;
13 În timp ce prin proba acestei serviri ei glorifică pe
Dumnezeu pentru supunerea voastră mărturisită faţă de
evanghelia lui Cristos, şi pentru generozitatea contribuţiei
voastre faţă de ei şi faţă de toţi;
14 Şi prin rugăciunea lor pentru voi, tânjind după voi pentru
harul nespus de mare al lui Dumnezeu în voi;
15 Însă mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul lui
de nespus.
Capitolul 10
Ş i, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândeţea şi bunăvo-
inţa lui Cristos, eu care în prezenţă sunt umil printre voi,
dar, fiind absent, sunt cutezător spre voi,
2 Vă implor, aşadar, ca să nu fiu cutezător când sunt prezent,
cu acea încredere cu care gândesc să fiu cutezător împotriva
unora, care gândesc despre noi ca şi cum am umbla conform
cărnii.
3 Măcar că umblăm în carne, nu ne războim conform
cărnii,
4 (Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci pu-
ternice prin Dumnezeu pentru surparea fortificaţiilor),
5 Surpând imaginaţiile minţii şi fiecare lucru înalt care se ri-
dică pe el însuşi împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi adu-
când în captivitate fiecare gând la obedienţa faţă de Cristos;
6 Şi fiind gata a pedepsi fiecare neobedienţă, când obedienţa
voastră va fi împlinită.
7 ¶ Vă uitaţi la lucruri după înfăţişare? Dacă cineva se în-
crede în el însuşi că este al lui Cristos, să se mai gândească
la aceasta în el însuşi, că aşa cum este el al lui Cristos, aşa
suntem şi noi ai lui Cristos.
8 Căci chiar dacă m-aş făli cu ceva mai mult despre autori-
tatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru edificare şi
nu pentru nimicirea voastră, nu aş fi ruşinat;
9 Ca nu cumva să par ca şi cum v-aş înfricoşa prin epistole.
10 Fiindcă epistolele lui, spun ei, sunt grele şi tari, dar prezen-
ţa lui trupească este slabă şi vorbirea lui este de dispreţuit.
11 Să gândească un astfel de om aceasta, că, aşa cum suntem
în cuvânt prin epistole, când suntem absenţi, tot astfel vom fi
şi în faptă, când suntem prezenţi.
12 Fiindcă nu cutezăm să ne facem din numărul, sau să ne
comparăm cu unii ce se recomandă pe ei înşişi, dar ei, mă-
surându-se prin ei înşişi şi comparându-se între ei înşişi, nu
 2 Corinteni 12
sunt înţelepţi.
13 Dar noi nu ne vom făli cu lucruri fără măsură, ci conform
cu măsura standardului pe care Dumnezeu ni l-a distribuit,
o măsură care să ajungă chiar până la voi.
14 Fiindcă nu ne întindem peste măsură, ca şi cum nu am
fi ajuns până la voi, fiindcă am ajuns chiar până la voi în
predicarea evangheliei lui Cristos;
15 Nu ne fălim cu lucruri fără măsură, adică cu muncile al-
tora, dar avem speranţă, credinţa voastră fiind sporită, că
vom fi lărgiţi şi noi din abundenţă prin voi, conform cu stan-
dardul nostru,
16 Să predicăm evanghelia în ţinuturile care sunt dincolo de
voi şi să nu ne fălim cu domeniul de lucru al altuia, cu lu-
cruri pregătite deja la îndemâna noastră.
17 Dar cel ce se laudă, să se laude în Domnul.
18 Fiindcă nu cel ce se recomandă pe el însuşi este aprobat,
ci pe cine recomandă Domnul.
Capitolul 11
A ş dori să îmi răbdaţi o mică nebunie; şi, într-adevăr, îmi
răbdaţi.
2 Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fi-
indcă v-am logodit cu un singur soţ, ca să vă înfăţişez lui
Cristos ca pe o fecioară pură.
3 Dar mă tem ca nu cumva, aşa cum şarpele a amăgit-o pe
Eva prin viclenia lui, tot aşa minţile voastre să fie corupte de
la simplitatea care este în Cristos.
4 Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu
l-am predicat, sau dacă primiţi un duh diferit, pe care nu
l-aţi primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu aţi accep-
tat-o, aţi putea să îl răbdaţi bine.
5 Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât
apostolii cei mai mari dintre cei mai mari.
6 Dar chiar dacă eu sunt necioplit în cuvânt, totuşi nu în cu-
noaştere; ci în toate suntem cunoscuţi pe deplin printre voi.
7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca
voi să fiţi înălţaţi, pentru că v-am predicat evanghelia lui
Dumnezeu în dar?
8 Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăţi, să vă fac vouă
serviciu.
9 Şi când eram prezent cu voi şi fiind în nevoie, nu am îngre-
unat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit fraţii care
au venit din Macedonia, şi în toate m-am păzit să vă fiu o
greutate şi la fel mă voi păzi.
10 Aşa cum adevărul lui Cristos este în mine, nici un om nu
mă va opri de la această fală în ţinuturile Ahaiei.
11 Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie.
12 Iar ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce
doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiţi
ca şi noi.
13 Fiindcă aceştia sunt falşi apostoli, lucrători înşelători,
prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.
14 Şi nu este de mirare, fiindcă însuşi Satan se preface într-
un înger al luminii.
15 De aceea nu este mare lucru dacă şi servitorii lui se pre-
fac ca servitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi conform cu
faptele lor.
16 ¶ Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă
nu, măcar primiţi-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puţin.
17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi
în nebunie, în această încredere a falei.
18 Văzând că mulţi se laudă conform cărnii, mă voi lăuda
657
şi eu.
19 Fiindcă suportaţi cu plăcere pe cei proşti, voi fiind
înţelepţi.
20 Fiindcă suportaţi dacă cineva vă duce în sclavie, dacă ci-
neva vă devorează, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se
înalţă pe el însuşi, dacă cineva vă plezneşte peste faţă.
21 Vorbesc referitor la ocară, ca şi cum am fi fost slabi. Dar
oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebuneşte) sunt şi eu
cutezător.
22 Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt. Sunt
ei sămânţa lui Avraam? Şi eu.
23 Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu,
mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai
des în închisori, deseori în morţi.
24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri
fără una;
25 De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroş-
cat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte şi o zi am
fost în adâncul mării.
26 Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole de tâl-
hari, în pericole prin compatrioţi, în pericole prin păgâni, în
pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare,
în pericole printre fraţi falşi.
27 În osteneli şi dureri, deseori în vegheri, în foame şi sete,
deseori în posturi, în frig şi goliciune.
28 Pe lângă cele ce sunt de afară, cea care vine peste mine
zilnic, grija pentru toate bisericile.
29 Cine este slab şi eu nu sunt slab? Cine este poticnit şi eu
nu ard?
30 Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre
neputinţele mele.
31 Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care
este binecuvântat pentru totdeauna, ştie că nu mint.
32 În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea ceta-
tea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă,
33 Dar am fost coborât printr-o fereastră, într-o coşniţă,
prin zid, şi am scăpat din mâinile lui.
Capitolul 12
F ără îndoială, nu îmi foloseşte să mă laud. Fiindcă voi
veni la viziuni şi revelaţii ale Domnului.
2 Am cunoscut un om în Cristos, acum patrusprezece ani,
(dacă în trup, nu ştiu, dacă afară din trup, nu ştiu; Dumnezeu
ştie); unul ca acesta a fost răpit până la al treilea cer.
3 Şi am cunoscut un astfel de om (dacă în trup, dacă în afara
trupului, nu ştiu; Dumnezeu ştie);
4 Că a fost răpit în paradis şi a auzit cuvinte de nespus, care
nu este legiuit omului să le rostească.
5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, iar cu mine nu mă voi
lăuda decât în neputinţele mele.
6 Căci dacă aş voi să mă laud, nu voi fi prost, fiindcă voi
spune adevărul; dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă
considere mai presus de ceea ce mă vede a fi, sau de ceea ce
aude de la mine.
7 Şi ca nu cumva să fiu înălţat peste măsură prin abunden-
ţa revelaţiilor, mi-a fost dat un spin în carne, mesager al lui
Satan, să mă lovească cu pumnii, ca nu cumva să fiu înălţat
peste măsură.
8 Pentru aceasta, de trei ori am implorat pe Domnul, ca spi-
nul să se depărteze de la mine.
9 Şi mi-a spus: Harul meu îţi este de ajuns, fiindcă puterea
mea este făcută desăvârşită în slăbiciune. De aceea cu cea
 2 Corinteni 13
mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputinţele
mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.
10 De aceea am plăcere în slăbiciuni, în ocărâri, în nevoi,
în persecuţii, în chinuri, pentru Cristos; deoarece când sunt
slab, atunci sunt tare.
11 ¶ Am devenit prost în laudă; voi m-aţi constrâns; fiindcă
eu ar fi trebuit să fi fost recomandat de voi, fiindcă în nimic
nu sunt în urma acestor apostoli, cei mai mari dintre cei mai
mari, cu toate că nu sunt nimic.
12 Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre
voi în toată răbdarea, în semne şi minuni şi fapte puternice.
13 Fiindcă ce este lucrul în care aţi fost inferiori faţă de ce-
lelalte biserici, decât că eu însumi nu v-am fost greutate?
Iertaţi-mi această nedreptate.
14 Iată, sunt gata a treia oară să vin la voi; şi nu vă voi fi
greutate, fiindcă nu caut ale voastre, ci pe voi, fiindcă nu co-
piii sunt datori să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru
copii.
15 Şi eu, cu mare plăcere, voi cheltui şi voi fi cheltuit pentru
sufletele voastre; deşi cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai
puţin sunt iubit.
16 Dar fie aşa, eu nu v-am împovărat; totuşi, fiind isteţ, v-am
prins prin şiretlic.
17 Am câştigat eu ceva de la voi prin vreunul din cei pe care
i-am trimis la voi?
18 Am rugat pe Titus, şi cu el am trimis un frate. A câştigat
Titus ceva de la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh? Nu am
umblat noi pe aceleaşi urme?
19 ¶ Din nou, credeţi că ne apărăm faţă de voi? Vorbim îna-
intea lui Dumnezeu în Cristos, dar le facem pe toate, preaiu-
biţilor, pentru edificarea voastră.
20Fiindcă mă tem ca nu cumva, când vin, să nu vă găsesc
aşa cum aş voi, şi eu să fiu găsit de voi aşa cum nu aţi voi; ca
nu cumva să fie certuri, invidii, furii, lupte, vorbiri de rău,
şoptiri, îngâmfări, răscoale;
21 Şi nu cumva, când vin din nou, Dumnezeul meu să mă
658
umilească printre voi şi să deplâng pe mulţi care au păcătuit
deja şi nu s-au pocăit de necurăţia şi curvia şi desfrânarea pe
care le-au lucrat.
Capitolul 13
A ceasta este a treia oară când vin la voi. În gura a doi
sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.
2 V-am spus înainte şi vă spun dinainte a doua oară, ca fiind
prezent, deşi acum absent, scriu celor ce au păcătuit înainte
şi tuturor celorlalţi, că, dacă vin din nou, nu voi cruţa;
3 Pentru că voi căutaţi o dovadă a lui Cristos vorbind în
mine, care nu este slab spre voi, ci este puternic în voi.
4 Fiindcă deşi a fost crucificat prin slăbiciune, totuşi trăieşte
prin puterea lui Dumnezeu. Fiindcă şi noi suntem slabi în el,
dar vom trăi cu el prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5 Cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă; dovediţi-vă. Sau nu
ştiţi că Isus Cristos este în voi, în afară numai dacă sunteţi
netrebnici?
6 Dar mă încred că veţi şti că noi nu suntem netrebnici.
7 Şi mă rog lui Dumnezeu ca voi să nu faceţi nimic rău, nu
pentru ca să ne arătăm aprobaţi, ci pentru ca să faceţi ce este
onest, deşi noi am fi ca netrebnici.
8 Fiindcă nu putem face nimic împotriva adevărului, ci pen-
tru adevăr.
9 Fiindcă ne bucurăm când suntem slabi, iar voi sunteţi tari;
şi aceasta şi dorim, desăvârşirea voastră.
10 De aceea vă scriu acestea fiind absent, ca nu cumva fi-
ind prezent, să folosesc asprime conform cu puterea pe care
Domnul mi-a dat-o pentru edificare şi nu pentru dărâmare.
11 ¶ În final, fraţilor, rămâneţi cu bine. Fiţi desăvârşiţi,
fiţi mângâiaţi, fiţi ai unei singure minţi, trăiţi în pace, şi
Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.
13 Vă salută toţi sfinţii.
14 Harul Domnului Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu
şi comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toţi. Amin.
 Galateni 2
… Galateni …
Capitolul 1
P avel, apostol (nu de la oameni, nici prin om, ci prin
Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat dintre
morţi),
2 Şi toţi fraţii care sunt cu mine, bisericilor Galatiei,
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul
nostru Isus Cristos,
4 Care s-a dat pe el însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne
elibereze din această lume rea, conform voii lui Dumnezeu
şi Tatăl nostru;
5 A lui fie gloria pentru totdeauna şi întotdeauna! Amin.
6 ¶ Mă minunez că aşa de repede v-aţi întors de la cel ce v-a
chemat în harul lui Cristos, la o evanghelie diferită,
7 Care nu este una adevărată, ci sunt unii care vă tulbură şi
voiesc să pervertească evanghelia lui Cristos.
8 Dar chiar dacă noi, sau un înger din cer vă va predica ori-
ce altă evanghelie decât aceea pe care v-am predicat-o noi,
anatema fie!
9 Cum am spus noi mai înainte, aşa spun eu acum din nou:
Dacă vă va predica cineva orice altă evanghelie decât aceea
pe care aţi primit-o, anatema fie!
10 Căci acum pe oameni conving, sau pe Dumnezeu? Sau
caut să plac oamenilor? Căci dacă aş plăcea încă oameni-
lor, nu aş fi robul lui Cristos.
11 ¶ Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia care a fost
predicată de mine nu este conform omului,
12 Fiindcă nici nu am primit-o de la om, nici nu am învăţat-
o de la om, ci prin revelaţia lui Isus Cristos.
13 Fiindcă aţi auzit de purtarea mea de altă dată, în iuda-
ism, că persecutam peste măsură biserica lui Dumnezeu şi
o pustiiam;
14 Şi creşteam în iudaism peste mulţi de o vârstă cu mine,
din naţiunea mea, fiind peste măsură de zelos pentru tradi-
ţiile taţilor mei.
15 Dar când a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte
din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul său,
16 Pentru a revela pe Fiul său în mine, ca să îl predic printre
păgâni, îndată, nu am primit sfat de la carne şi sânge,
17 Nici nu am urcat la Ierusalim la cei care au fost apostoli
înainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors din
nou la Damasc.
18 Apoi, după trei ani, am urcat la Ierusalim să îl văd pe
Petru şi am rămas cu el cincisprezece zile.
19 Dar nu am văzut pe alţii dintre apostoli decât pe Iacov,
fratele Domnului.
20 Şi în cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu
mint.
21 După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
22 Şi eram necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea care
erau în Cristos.
23 Ci auzeau numai că: Cel ce ne persecuta odată, acum pre-
dică credinţa pe care odinioară el o pustiia.
24 Şi glorificau pe Dumnezeu în mine.
Capitolul 2
A poi, după patrusprezece ani, am urcat din nou la
Ierusalim cu Barnaba şi am luat şi pe Titus cu mine.
2 Şi conform unei revelaţii am urcat şi le-am prezentat acea
659
evanghelie pe care o predic printre neamuri şi personal celor
care erau renumiţi, ca să nu se întâmple cumva să alerg sau
să fi alergat în zadar.
3 Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost con-
strâns să se circumcidă,
4 Şi aceasta din cauza fraţilor falşi, furişaţi, care au intrat
în ascuns să spioneze libertatea noastră pe care o avem în
Cristos Isus, ca să ne aducă în sclavie,
5 Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin su-
punere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în conti-
nuare cu voi.
6 Dar de la aceştia, care par a fi ceva (orice ar fi fost ei, pen-
tru mine nu este nici o diferenţă; Dumnezeu nu caută la faţa
omului), fiindcă aceştia, care păreau a fi ceva, în discuţii nu
mi-au adăugat nimic.
7 Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fu-
sese încredinţată mie, aşa cum lui Petru îi fusese încredințată
cea a circumciziei,
8 (Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru spre apostolia
circumciziei, a lucrat şi în mine spre neamuri),
9 Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan, cei consideraţi a fi stâlpi, au
priceput harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie şi lui Barnaba
mâinile drepte ale părtăşiei, ca noi să mergem la păgâni, iar
ei la circumcizie;
10 Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi stră-
duit să fac.
11 ¶ Dar când Petru a venit la Antiohia, i-am stat împotrivă
în faţă, fiindcă era de învinuit.
12 Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu
neamurile; dar când au venit, s-a retras şi s-a separat, temân-
du-se de cei din circumcizie.
13 Şi ceilalţi iudei s-au făţărnicit şi ei cu el, încât şi Barnaba
a fost atras în făţărnicia lor.
14 Dar când am văzut că nu umblau drept, conform cu ade-
vărul evangheliei, i-am spus lui Petru în faţa tuturor: Dacă
tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce
constrângi neamurile să trăiască în felul iudeilor?
15 Noi suntem prin natură iudei şi nu păcătoşi dintre
neamuri,
16 Ştiind că un om nu este declarat drept prin faptele legii, ci
prin credinţa lui Isus Cristos am crezut şi noi în Isus Cristos,
ca să fim declaraţi drepţi prin credinţa lui Cristos şi nu prin
faptele legii, pentru că prin faptele legii nici o carne nu va fi
declarată dreaptă.
17 Dar dacă în timp ce căutăm să fim declaraţi drepţi prin
Cristos ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este atunci
Cristos servitorul păcatului? Nicidecum.
18 Căci dacă eu zidesc din nou cele pe care le-am distrus, mă
fac pe mine însumi călcător de lege.
19 Fiindcă eu, prin lege, sunt mort faţă de lege, ca să trăiesc
pentru Dumnezeu.
20 Sunt crucificat împreună cu Cristos totuşi trăiesc, dar nu
eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa pe care o trăiesc acum
în carne, o trăiesc prin credinţa Fiului lui Dumnezeu, care
m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine.
21 Nu împiedic harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea
vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.
 Galateni 4
Capitolul 3
G alateni neînţelepţi, cine v-a amăgit să nu ascultaţi
de adevăr, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost di-
nainte clar descris ca și crucificat între voi?
2 Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Aţi primit Duhul
prin faptele legii sau prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi atât de neînţelepţi? Începând în Duhul, sunteţi
acum desăvârşiţi prin carne?
4 În zadar aţi suferit voi atât de multe? Dacă, într-adevăr,
chiar este în zadar!
5 Aşadar, cel ce vă dă Duhul şi lucrează miracole printre voi,
le face prin faptele legii, sau prin auzirea credinţei?
6 ¶ Aşa cum Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a
socotit pentru dreptate.
7 De aceea să ştiţi că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt
copiii lui Avraam.
8 Şi scriptura, prevăzând că Dumnezeu îi va declară
drepţi prin credinţă pe păgâni, i-a predicat mai înainte lui
Avraam evanghelia, spunând: În tine toate naţiunile vor fi
binecuvântate.
9 Astfel, cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreu-
nă cu credinciosul Avraam.
10 ¶ Deoarece toţi câţi sunt din faptele legii, sunt sub bles-
tem, fiindcă este scris: Blestemat este oricine care nu rămâne
neclintit în toate câte sunt scrise în cartea legii pentru a le
face.
11 Şi că nimeni nu este declarat drept prin lege, înaintea
lui Dumnezeu este clar; pentru că: Cel drept va trăi prin
credinţă.
12 Dar legea nu este din credinţă, ci: Omul care le face, va
trăi prin ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se
blestem pentru noi; fiindcă este scris: Blestemat este oricine
atârnă pe lemn,
14 Ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri
prin Isus Cristos, ca promisiunea Duhului să o primim prin
credinţă.
15 Fraţilor, vorbesc ca un om; deşi este doar legământul unui
om, totuşi dacă este confirmat, nimeni nu îl desfiinţează nici
nu mai adaugă la el.
16 Iar promisiunile au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui.
El nu spune: Şi seminţelor, ca despre multe, ci ca despre una:
Şi seminţei tale, care este Cristos.
17 Şi spun aceasta că, legământul cel dinainte confirmat
de Dumnezeu în Cristos, legea, care a venit patru sute trei-
zeci de ani mai târziu, nu îl poate anula pentru a desfiinţa
promisiunea.
18 Căci dacă moştenirea este din lege, nu mai este din promi-
siune; dar Dumnezeu a dat-o lui Avraam prin promisiune.
19 Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza
încălcărilor de lege, până să vină sămânţa căreia îi fusese fă-
cută promisiunea, dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor.
20 Iar mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia, dar Dumnezeu
este unul.
21 Atunci este legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?
Nicidecum; căci dacă ar fi fost dată o lege care putea da viaţă,
într-adevăr, dreptatea ar fi fost prin lege.
22 Dar scriptura a închis pe toţi oamenii sub păcat, ca pro-
misiunea lui Isus Cristos, prin credinţă, să fie dată celor ce
cred.
23 Dar înainte de venirea credinţei, eram ţinuţi sub lege, în-
chişi referitor la credinţa care urma să fie revelată.
660
24 Astfel, legea a fost pedagogul nostru pentru a ne aduce la
Cristos, ca prin credinţă să fim declaraţi drepţi.
25 Dar după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub
pedagog.
26 Fiindcă toţi sunteţi copiii lui Dumnezeu prin credinţa în
Cristos Isus.
27 Fiindcă toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat
cu Cristos.
28 Nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu
este nici parte bărbătească, nici parte femeiască; fiindcă voi
sunteţi toţi una în Cristos Isus.
29 Şi dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa
lui Avraam şi moştenitori conform promisiunii.
Capitolul 4
D ar spun: Cât timp moştenitorul este copil, nu diferă
cu nimic de rob, măcar că este domn al tuturor,
2 Ci este sub tutori şi administratori, până la timpul stabilit
de tată.
3 Aşa şi noi, când eram copii, eram în robie sub principiile
elementare ale lumii.
4 Dar când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis
pe Fiul său, venit din femeie, venit sub lege,
5 Să răscumpere pe cei ce erau sub lege, ca să primim adop-
ţia fiilor.
6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului
său în inimile voastre, care strigă: Abba, Tată!
7 De aceea nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moş-
tenitor al lui Dumnezeu prin Cristos.
8 Atunci însă, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, aţi servit ca
robi celor ce prin natură nu sunt dumnezei.
9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai de-
grabă, fiind cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi din
nou la slabele şi sărăcăcioasele principii elementare, cărora
doriţi din nou să le fiţi robi în robie?
10 Voi ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani.
11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să fi muncit în zadar
pentru voi.
12 ¶ Fraţilor, vă implor, fiţi ca mine, pentru că eu sunt ca voi;
nu m-aţi nedreptăţit cu nimic.
13 Dar ştiţi cum prin neputinţa cărnii v-am predicat evan-
ghelia la început.
14 Şi nu aţi dispreţuit, nici nu aţi respins ispita mea care era în
carnea mea, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu,
ca pe Cristos Isus.
15 Unde este, aşadar, binecuvântarea voastră? Fiindcă vă
aduc mărturie, că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos propriii
ochi şi mi i-aţi fi dat.
16 Am devenit de aceea duşmanul vostru, pentru că vă spun
adevărul?
17 ¶ Ei cu zel vă influenţează, dar nu spre bine; da, ei voiesc
să vă excludă, ca la rândul vostru să îi influenţaţi cu zel.
18 Dar totdeauna este bine să fiţi influenţaţi cu zel în ce este
bine şi nu doar când sunt prezent cu voi.
19 ¶ Copilaşii mei, despre care din nou simt durerile naşterii
până când Cristos este format în voi,
20 Doresc să fiu prezent acum cu voi şi să îmi schimb tonul
vocii, pentru că stau în dubiu despre voi.
21 ¶ Spuneţi-mi, voi, care doriţi să fiţi sub lege, nu auziţi
legea?
22 Fiindcă este scris că Avraam a avut doi fii, unul din feme-
ia roabă şi celălalt din femeia liberă.
 Galateni 6
23 Dar cel din femeia roabă a fost născut conform cărnii, iar
cel din femeia liberă, prin promisiune.
24 Lucrurile acestea sunt o alegorie, fiindcă acestea sunt cele
două legăminte, unul, de la muntele Sinai, care naşte pentru
robie şi care este Agar.
25 Fiindcă această Agar este muntele Sinai în Arabia şi co-
respunde Ierusalimului care este acum şi este în robie cu co-
piii săi.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este liber, cel ce este mama
noastră a tuturor.
27 Fiindcă este scris: Bucură-te, stearpo, care nu naşti.
Izbucneşte şi strigă tu care nu eşti în durerile naşterii; pen-
tru că cea pustiită are mai mulţi copii decât cea care are soţ.
28 Iar noi, fraţilor, suntem copiii promisiunii aşa cum a fost
Isaac.
29 Dar aşa cum atunci, cel ce fusese născut conform cărnii
persecuta pe cel născut conform Duhului, tot aşa şi acum.
30 Dar ce spune scriptura? Alungă femeia roabă şi pe fiul ei,
fiindcă fiul femeii roabe nicidecum nu va fi moştenitor cu
fiul femeii libere.
31 Aşa că, fraţilor, nu suntem copii ai femeii roabe, ci ai fe-
meii libere.
Capitolul 5
A şadar, staţi tari în libertatea cu care Cristos ne-a fă-
cut liberi şi nu vă prindeţi din nou în jugul robiei.
2 Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veţi fi circumcişi, Cristos
nu vă va fi de nici un folos.
3 Fiindcă mărturisesc din nou fiecărui om ce se circumcide,
că este dator să ţină întreaga lege.
4 Cristos a devenit fără nici un efect pentru voi; voi toţi care
sunteţi declaraţi drepţi prin lege, sunteţi căzuţi din har.
5 Fiindcă noi prin Duh aşteptăm speranţa dreptăţii prin
credinţă.
6 Fiindcă în Isus Cristos nici circumcizia, nici necircumci-
zia nu sunt folosesc la ceva, ci credinţa care lucrează prin
dragoste.
7 Aţi alergat bine; cine v-a împiedicat ca să nu ascultaţi de
adevăr?
8 Credulitatea aceasta nu vine de la cel ce vă cheamă.
9 Puţină dospeală dospeşte tot aluatul.
10 Eu am încredere în voi, prin Domnul, că nu veţi fi nicide-
cum cu o altă minte; dar cel ce vă tulbură îşi va purta jude-
cata, oricine ar fi.
11 Şi eu, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt
persecutat? Atunci poticnirea crucii a fost înlăturată.
12 Aş dori să fie stârpiţi cei ce vă tulbură.
13 ¶ Fiindcă, fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate; numai
nu folosiţi libertatea pentru a da ocazie cărnii, ci prin dra-
goste serviţi unii altora.
14 Fiindcă toată legea este împlinită într-un cuvânt, în aces-
ta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
15 Dar dacă vă muşcaţi şi vă devoraţi unii pe alţii, luaţi sea-
ma să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
16 ¶ Spun, aşadar: Umblaţi în Duhul şi nicidecum nu veţi
împlini pofta cărnii.
17 Căci carnea pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul îm-
potriva cărnii; şi acestea sunt potrivnice unele altora, aşa
încât nu puteţi face cele ce voiţi.
661
18 Dar dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub lege.
19 Iar faptele cărnii sunt cunoscute; acestea sunt: adulter,
curvie, necurăţie, desfrânare,
20 Idolatrie, vrăjitorie, ură, certuri, gelozii, furii, lupte, dez-
binări, erezii,
21 Invidii, ucideri, beţii, îmbuibări şi cele asemănătoare
acestora; despre care vă spun dinainte, aşa cum v-am spus
în trecut, că cei care lucrează astfel de lucruri nu vor moşteni
împărăţia lui Dumnezeu.
22 Dar rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelun-
gă răbdare, bunătate, facere de bine, credinţă,
23 Blândeţe, înfrânare; împotriva acestora nu este lege.
24 Şi cei ai lui Cristos au crucificat carnea cu pasiunile şi
poftele ei.
25 Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm în Duhul.
26 Să nu fim doritori de glorie deşartă, provocându-ne unii
pe alţii, invidiindu-ne unii pe alţii.
Capitolul 6
F raţilor, chiar dacă un om ar fi cuprins în vreo greşea-
lă, voi care sunteţi spirituali, pe unul ca acesta îndrep-
taţi-l în duhul blândeţii, fiind atent la tine însuţi, ca să nu fii
şi tu ispitit.
2 Purtaţi-vă greutăţile unii altora şi împliniţi astfel legea lui
Cristos.
3 Căci dacă cineva crede că este ceva, nimic fiind, se înşeală
singur pe sine însuşi.
4 Dar fiecare să îşi dovedească propria sa lucrare şi atunci va
avea bucurie numai în el însuşi şi nu în altul.
5 Căci fiecare îşi va purta propria lui sarcină.
6 ¶ Iar cel ce este învăţat în cuvânt să îi facă parte din toate
bunurile cu cel ce îl învaţă.
7 Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu se lasă batjocorit; fiindcă
orice seamănă un om, aceea va şi secera.
8 Pentru că cel ce seamănă pentru carnea sa, din carne va
secera putrezire; dar cel ce seamănă pentru Duh, va secera
din Duh viaţă veşnică.
9 Şi să nu obosim în facerea binelui, fiindcă la timpul cuvenit
vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
10 Aşadar, cât avem ocazie, să facem bine tuturor, dar mai
ales celor din casa credinţei.
11 ¶ Vedeţi cu ce litere mari v-am scris cu propria mea
mână.
12 Toţi câţi doresc să se fălească în carne, aceştia vă con-
strâng să vă circumcideţi, numai ca nu cumva să sufere per-
secuţie pentru crucea lui Cristos.
13 Fiindcă nici ei înşişi, care sunt circumcişi, nu păzesc legea,
ci doresc să fiţi circumcişi, ca să se laude cu carnea voastră.
14 Dar eu nicidecum nu mă laud decât cu crucea Domnului
nostru Isus Cristos, prin care lumea este crucificată faţă de
mine şi eu faţă de lume!
15 Căci în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia
nu folosesc la ceva, ci o creatură nouă.
16 Şi celor câţi umblă conform acestei reguli, pace fie peste ei
şi milă şi peste Israelul lui Dumnezeu.
17 Nimeni, de acum încolo, să nu mă tulbure, fiindcă eu port
în trupul meu semnele Domnului Isus.
18 Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu duhul
vostru! Amin.
 … Efeseni …
Capitolul 1
P
Isus,
avel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu,
sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor în Cristos
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos.
3 ¶ Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru
Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările
spirituale în locurile cereşti, în Cristos;
4 După cum ne-a ales în el înainte de întemeierea lumii, ca
să fim sfinţi şi ireproşabili înaintea lui în dragoste,
5 Predestinându-ne pentru adopţia fiilor prin Isus Cristos,
pentru el însuşi, conform bunei plăceri a voii sale,
6 Pentru lauda gloriei harului său în care ne-a făcut accep-
taţi în cel preaiubit.
7 În care avem răscumpărarea prin sângele lui, iertarea pă-
catelor, conform bogăţiilor harului său,
8 În care el a abundat spre noi în toată înţelepciunea şi
priceperea,
9 Făcându-ne cunoscut misterul voii sale, conform bunei
sale plăceri, pe care şi-a propus-o în el însuşi;
10 Ca în administrarea plinătăţii timpurilor să adune în
unul, toate în Cristos, deopotrivă pe cele în cer şi cele pe pă-
mânt; în el,
11 În care am şi obţinut o moştenire, fiind predestinaţi con-
form cu scopul celui care lucrează toate după sfatul voii
sale,
12 Ca să fim spre lauda gloriei sale, noi, care întâi ne-am în-
crezut în Cristos.
13 În care şi voi v-aţi încrezut, după ce aţi auzit cuvântul
adevărului, evanghelia salvării voastre; şi în care, după ce aţi
crezut, aţi fost sigilaţi cu acel duh Sfânt al promisiunii,
14 Care este arvuna moştenirii noastre, până la răscumpăra-
rea posesiunii cumpărate, spre lauda gloriei sale.
15 Din această cauză şi eu, după ce am auzit despre credinţa
voastră în Domnul Isus şi dragostea pentru toţi sfinţii,
16 Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, făcând menţiu-
ne despre voi în rugăciunile mele,
17 Ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei,
să vă dea duhul înţelepciunii şi al revelaţiei în cunoaşterea lui;
18 Ochii înţelegerii voastre, fiind iluminaţi, ca voi să cu-
noaşteţi care este speranţa chemării lui şi care sunt bogăţiile
gloriei moştenirii lui în sfinţi,
19 Şi care este nemărginita mărime a puterii lui faţă de noi,
care credem, conform cu lucrarea tăriei puterii sale,
20 Pe care a lucrat-o în Cristos, când l-a înviat dintre morţi
şi l-a aşezat la dreapta sa, în locurile cereşti,
21 Mult deasupra fiecărui principat şi autorităţi şi puteri şi
domnii şi a fiecărui nume numit, nu numai în lumea aceas-
ta, ci şi în cea care vine;
22 Şi a pus toate sub picioarele lui şi l-a dat să fie capul peste
toate lucrurile în biserică,
23 Care este trupul lui, plinătatea celui care umple toate în
toţi.
Capitolul 2
Ş i v-a înviat pe voi, care eraţi morţi în greşeli şi păcate;
2 În care aţi umblat odinioară, conform mersului acestei
662
lumi, conform cu prinţul puterii văzduhului, a duhului care
lucrează acum în copiii neobedienţei;
3 Printre care şi noi toţi am avut odinioară comportarea în
poftele cărnii noastre, împlinind dorinţele cărnii şi minţii;
şi, prin natură, eram copiii furiei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în milă, din cauza dragos-
tei sale mari cu care ne-a iubit,
5 Chiar pe când eram morţi în păcate, ne-a făcut vii împre-
ună cu Cristos (prin har sunteţi salvaţi);
6 Şi ne-a înviat împreună şi ne-a aşezat împreună în locurile
cereşti în Cristos Isus,
7 Ca în timpurile ce vin să arate nemărginitele bogăţii ale
harului său, în bunătatea lui faţă de noi, prin Cristos Isus.
8 Fiindcă prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă; şi aceasta nu
din voi înşivă, ci este darul lui Dumnezeu;
9 Nu prin fapte, ca să nu se fălească nimeni.
10 Fiindcă noi suntem lucrarea lui, creaţi în Cristos Isus pen-
tru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit dinainte, ca
să umblăm în ele.
11 ¶ De aceea, amintiţi-vă că voi, fiind odinioară neamuri în
carne, care eraţi numiţi necircumcizie de către aceea numită
circumcizie în carne, făcută de mâini;
12 Că în acel timp eraţi fără Cristos, înstrăinaţi de cetăţenia
lui Israel şi străini de legămintele promisiunii, neavând spe-
ranţă şi fără Dumnezeu în lume.
13 Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depar-
te, sunteţi aduşi aproape prin sângele lui Cristos.
14 Fiindcă el este pacea noastră, care a făcut din doi unul şi a
dărâmat peretele din mijloc al despărţirii dintre noi,
15 Abolind în carnea lui duşmănia, legea poruncilor cuprin-
să în rânduieli, ca să facă în el însuşi din doi un om nou,
făcând pace;
16 Şi să îi împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur
trup, prin cruce, ucigând, prin ea, duşmănia;
17 Şi a venit şi v-a predicat pace celor de departe şi celor de
aproape.
18 Fiindcă prin el, amândoi avem acces printr-un singur
Duh la Tatăl.
19 De aceea acum nu mai sunteţi străini şi locuitori tem-
porari, ci sunteţi concetăţeni cu sfinţii şi cu cei ai casei lui
Dumnezeu,
20 Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi profeţilor, Isus Cristos
însuşi fiind piatra unghiulară a temeliei,
21 În care toată clădirea, bine închegată, creşte pentru a fi un
templu sfânt în Domnul;
22 În care şi voi sunteţi zidiţi împreună, pentru a fi locuinţă
lui Dumnezeu, prin Duhul.
Capitolul 3
D in această cauză eu, Pavel, prizonierul lui Cristos Isus
pentru voi, neamurile,
2 Dacă aţi auzit despre administrarea harului lui Dumnezeu
care îmi este dat referitor la voi;
3 Cum prin revelaţie mi-a făcut cunoscut misterul; (aşa cum
v-am scris înainte în puţine cuvinte,
4 Din care, citind, puteţi înţelege cunoaşterea mea în miste-
rul lui Cristos),
5 Care în alte generaţii nu a fost făcut cunoscut fiilor
 Efeseni 5
oamenilor, aşa cum este revelat acum sfinţilor săi apostoli şi
profeţi prin Duhul;
6 Că neamurile vor fi co-moştenitoare şi ale aceluiaşi trup şi
părtaşe ale promisiunii lui în Cristos, prin evanghelie;
7 Căreia am fost făcut servitor, conform cu darul harului lui
Dumnezeu dat mie, prin lucrarea efectivă a puterii lui.
8 Mie, care sunt mai mic decât cel mai neînsemnat dintre
toţi sfinţii, îmi este dat acest har, să predic printre neamuri
bogăţiile de nepătruns ale lui Cristos;
9 Şi să fac pe toţi să vadă care este părtăşia misterului, care
de la începutul lumii fusese ascuns în Dumnezeu, care a cre-
at toate prin Isus Cristos;
10 Ca să le fie cunoscută acum, principatelor şi autorităţilor
în locurile cereşti, prin biserică, înţelepciunea atât de felurită
a lui Dumnezeu,
11 Conform scopului etern pe care l-a făcut în Cristos Isus,
Domnul nostru,
12 În care avem cutezanţă şi acces cu încredere prin credinţa
lui.
13 De aceea doresc să nu vă decurajaţi datorită necazurilor
mele pentru voi, ceea ce este gloria voastră.
14 Din această cauză îmi plec genunchii înaintea Tatălui
Domnului nostru Isus Cristos,
15 Din care este numită întreaga familie în cer şi pe pământ,
16 Ca să vă dea, conform bogăţiilor gloriei sale, să fiţi întăriţi
cu putere prin Duhul lui, în omul dinăuntru,
17 Aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin
credinţă; pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi întemeiaţi în
dragoste,
18 Să fiţi în stare să înţelegeţi cu toţi sfinţii care este lărgimea
şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea;
19 Şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece cunoaş-
terea, ca să fiţi umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu.
20 Şi celui care este în stare să facă toate peste măsură de
abundent, peste tot ce cerem sau gândim, conform puterii
care lucrează în noi,
21 A lui fie gloria în biserică prin Cristos Isus, prin toate ge-
neraţiile, totdeauna şi întotdeauna. Amin.
Capitolul 4
D e aceea eu, prizonierul Domnului, vă implor să umblaţi
demni de chemarea cu care sunteţi chemaţi,
2 Cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, răb-
dând unii altora în dragoste,
3 Străduindu-vă să ţineţi unitatea Duhului în legătura
păcii.
4 Este un singur trup şi un singur Duh, precum şi voi sunteţi
chemaţi într-o singură speranţă a chemării voastre;
5 Un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,
6 Un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este deasupra
tuturor şi prin toţi şi în voi toţi.
7 Dar fiecăruia dintre noi îi este dat har conform măsurii
darului lui Cristos.
8 De aceea el spune: Când s-a urcat în înălţime, a dus în cap-
tivitate captivitatea şi a dat daruri oamenilor.
9 (Şi că el a urcat, ce este decât că el a şi coborât întâi în păr-
ţile de jos ale pământului?
10 Cel ce a coborât este chiar cel ce a urcat mult deasupra
tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.)
11 Şi el a dat pe unii apostoli, şi pe unii profeţi, şi pe unii
evanghelişti, şi pe unii păstori şi învăţători,
12 Pentru desăvârşirea sfinţilor, pentru lucrarea servirii,
663
pentru edificarea trupului lui Cristos,
13 Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii
Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii
plinătăţii lui Cristos;
14 Ca să nu mai fim copii, aruncaţi încoace şi încolo şi pur-
taţi de fiecare vânt de doctrină prin şiretlicul oamenilor şi
prin viclenie iscusită, prin care pândesc să înşele;
15 Ci, vorbind adevărul în dragoste, să creştem în toate în el,
care este capul, Cristos;
16 Din care întregul trup, bine închegat şi strâns legat îm-
preună prin contribuţia fiecărei încheieturi, conform lucră-
rii efective în măsura fiecărei părţi, îşi face creşterea trupu-
lui pentru edificarea lui însuşi în dragoste.
17 ¶ De aceea spun aceasta şi aduc mărturie în Domnul, ca
voi de acum înainte să nu umblaţi cum umblă celelalte nea-
muri, în deşertăciunea minţii lor,
18 Având înţelegerea întunecată, fiind înstrăinaţi de viaţa lui
Dumnezeu prin ignoranţa care este în ei, din cauza orbirii
inimii lor;
19 Care, fiind nesimţitori, s-au dedat ei înşişi desfrânării,
pentru a lucra toată necurăţia cu lăcomie.
20 Dar voi nu aţi învăţat astfel despre Cristos;
21 Dacă aşa este că l-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi de către el,
precum adevărul este în Isus;
22 Ca voi să puneţi deoparte cele referitoare la purtarea
voastră de mai înainte, omul vechi, care este corupt conform
poftelor înşelătoare;
23 Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre;
24 Şi să vă îmbrăcaţi cu omul nou, care, conform lui
Dumnezeu, este creat în dreptate şi adevărată sfinţenie.
25 De aceea punând deoparte minciuna, vorbiţi adevăr fie-
care cu aproapele lui, pentru că suntem membre unii altora.
26 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste furia
voastră,
27 Nici nu daţi loc diavolului.
28 Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să munceas-
că, lucrând cu mâinile ce este bun, ca să aibă să dea celui ce
are nevoie.
29 Să nu iasă din gura voastră nici un cuvânt stricat, ci doar ce
este bun pentru folosul edificării, ca să dea har auditorilor.
30 Şi nu mâhniţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, prin care
sunteţi sigilaţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune şi furie şi mânie şi strigăte şi vorbire
rea să fie înlăturate de la voi, împreună cu toată răutatea;
32 Şi fiţi buni unii cu alţii, compătimitori, iertându-vă unii
pe alţii precum şi Dumnezeu, în Cristos, v-a iertat pe voi.
Capitolul 5
D e aceea fiţi urmaşi ai lui Dumnezeu, precum copii
iubiţi.
2 Şi umblaţi în dragoste, precum şi Cristos ne-a iubit şi s-a
dat pe el însuşi ofrandă pentru noi şi sacrificiu lui Dumnezeu
pentru aromă bine mirositoare.
3 Dar curvia şi toată necurăţia, sau lăcomia, să nu lăsaţi nici-
odată să fie numite între voi, precum se cuvine sfinţilor;
4 Nici obscenităţi, nici vorbiri prosteşti, nici glume vulga-
re, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă aducerea de
mulţumiri.
5 Fiindcă ştiţi aceasta, că nici un curvar, sau spurcat, sau
lacom, care este idolatru, nu are moştenire în împărăţia lui
Cristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nu lăsaţi pe nimeni să vă înşele prin cuvinte deşarte,
 Efeseni 6
fiindcă din cauza acestora vine furia lui Dumnezeu peste
copiii neobedienţei.
7 De aceea nu fiţi părtaşi cu ei.
8 Fiindcă odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină
în Domnul; umblaţi precum copii ai luminii;
9 (Fiindcă rodul Duhului este în toată bunătatea şi în drep-
tate şi în adevăr),
10 Dovedind ce este plăcut Domnului.
11 Şi să nu aveţi părtăşie cu faptele neroditoare ale întuneri-
cului; ci, mai degrabă, mustraţi-le.
12 Fiindcă este ruşine şi numai a vorbi despre cele făcute de
ei în ascuns.
13 Dar toate cele mustrate sunt arătate de lumină; fiindcă
cea care arată totul pe faţă, este lumina.
14 De aceea el spune: Trezeşte-te, tu, care dormi, şi scoală-te
dintre morţi şi Cristos îţi va da lumină.
15 Vedeţi dar, să umblaţi prudent, nu ca nişte proşti, ci ca
cei înţelepţi,
16 Răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele.
17 Din această cauză nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi ce este
voia Domnului.
18 Şi nu vă îmbătaţi cu vin, în care este destrăbălare; dimpo-
trivă, fiţi umpluţi cu Duhul,
19 Vorbind vouă înşivă în psalmi şi imnuri şi cântări
spirituale; cântând şi făcând melodie în inima voastră
Domnului,
20 Mulţumind totdeauna pentru toate Dumnezeului şi
Tatălui, în numele Domnului nostru Isus Cristos,
21 Supunându-vă unii altora în teama de Dumnezeu.
22 ¶ Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului;
23 Pentru că soţul este capul soţiei, precum şi Cristos este
capul bisericii; şi el este salvatorul trupului.
24 De aceea, precum biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi
soţiile să se supună propriilor soţi în totul.
25 Soţilor, iubiţi-vă soţiile, precum şi Cristos a iubit biserica
şi s-a dat pe el însuşi pentru ea,
26 Ca să o sfinţească şi să o cureţe cu spălarea apei prin
cuvânt,
27 Ca să îşi prezinte lui însuşi o biserică glorioasă, neavând
pată, sau zbârcitură, sau ceva de felul acesta, ci ca să fie sfân-
tă şi fără cusur.
28 Aşa sunt datori soţii să îşi iubească soţiile, ca pe propriile
lor trupuri. Cel ce îşi iubeşte soţia, se iubeşte pe el însuşi.
29 Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată propria lui car-
ne, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte, precum şi Domnul face
bisericii;
30 Pentru că suntem membre ale trupului său, din carnea sa
şi din oasele sale.
31 Din această cauză va lăsa un om pe tatăl său şi pe mama
sa şi se va alipi de soţia lui, şi cei doi vor fi o singură carne.
32 Acesta este un mare mister; dar eu vorbesc referitor la
Cristos şi la biserică.
33 Şi mai mult, fiecare dintre voi, astfel să îşi iubească soţia
ca pe el însuşi; şi soţia să se teamă cu respect de soţ.
664
Capitolul 6
C opii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul, fiindcă
aceasta este drept.
2 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; (care este prima po-
runcă cu promisiune);
3 Ca să îţi fie bine şi să poţi trăi mult timp pe pământ.
4 Şi taţilor, nu vă provocaţi copiii la furie, ci creşteţi-i în dis-
ciplinarea şi avertizarea Domnului.
5 ¶ Robilor, cu teamă şi tremur, în simplitatea inimii voas-
tre, ca lui Cristos, faceţi ce vă poruncesc stăpânii, conform
cărnii;
6 Nu cu servire de ochii lor, ca cei ce plac oamenilor, ci ca
robii lui Cristos, făcând voia lui Dumnezeu din inimă;
7 Servind cu bunăvoinţă, ca Domnului şi nu oamenilor,
8 Ştiind că orice bunătate va face fiecare, aceasta va primi de
la Domnul, fie că este rob sau liber.
9 Şi stăpânilor, faceţi-le aceleaşi lucruri, reţinându-vă de la
ameninţare; ştiind că şi Stăpânul vostru este în cer; şi la el
nu este părtinire.
10 ¶ În final, fraţii mei, fiţi tari în Domnul şi în puterea tă-
riei lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să fiţi în
stare să staţi în picioare împotriva uneltirilor diavolului.
12 Pentru că noi nu luptăm împotriva cărnii şi sângelui, ci
împotriva principalităţilor, împotriva autorităţilor, împotri-
va domnitorilor întunericului acestei lumi, împotriva strică-
ciunii spirituale în locurile înalte.
13 ¶ Din această cauză, luaţi întreaga armură a lui Dumnezeu,
ca să fiţi în stare să vă împotriviţi în ziua cea rea; şi, făcând
totul, să staţi în picioare.
14 De aceea staţi în picioare, având mijlocul vostru încins cu
adevăr şi purtând platoşa dreptăţii;
15 Şi picioarele voastre încălţate cu pregătirea evangheliei
păcii;
16 Peste toate luând scutul credinţei, cu care veţi fi în stare să
stingeţi toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Şi luaţi coiful salvării şi sabia Duhului, care este cuvântul
lui Dumnezeu;
18 Rugându-vă tot timpul cu toată rugăciunea şi cu cerere
în Duhul şi veghind la aceasta cu toată stăruinţă şi cu cerere
pentru toţi sfinţii;
19 ¶ Şi pentru mine, ca să îmi fie dat cuvânt, să îmi deschid
gura cutezător, să fac cunoscut misterul evangheliei,
20 Pentru care sunt ambasador în lanţuri, pentru ca în ea să
vorbesc cutezător, precum ar trebui eu să vorbesc.
21 ¶ Dar ca să ştiţi şi voi cele ce mă privesc şi ce fac, Tihic, un
frate preaiubit şi servitor credincios în Domnul, vă va face
cunoscut toate;
22 Pe cel care vi l-am trimis cu acelaşi scop, ca să ştiţi despre
treburile noastre şi să vă mângâie inimile.
23 Pace fie fraţilor şi dragoste cu credinţă de la Dumnezeu
Tatăl şi Domnul Isus Cristos.
24 Harul fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus
Cristos în sinceritate. Amin.
 … Filipeni …
Capitolul 1
P avel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos, tuturor sfinţilor
în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii
şi diaconii;
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos.
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea
aminte despre voi,
4 Întotdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toţi,
făcând cerere cu bucurie,
5 Pentru părtăşia voastră în evanghelie, din prima zi până
acum;
6 Fiind încredinţat de acest lucru, că cel care a început o bună
lucrare în voi, o va termina până în ziua lui Isus Cristos.
7 ¶ Aşa cum este drept pentru mine să gândesc aceasta des-
pre voi toţi, pentru că vă port în inima mea; întrucât, deopo-
trivă în lanţurile mele şi în apărarea şi confirmarea evanghe-
liei, voi toţi sunteţi părtaşi ai harului meu.
8 Fiindcă Dumnezeu îmi este martor cât de mult vă doresc
pe voi toţi în adâncurile milei lui Isus Cristos.
9 Şi aceasta mă rog, ca dragostea voastră să abunde chiar din
ce în ce mai mult în cunoaştere şi în toată judecata,
10 Ca voi să discerneţi lucruri mai bune, ca să fiţi sinceri şi
fără poticnire până în ziua lui Cristos,
11 Fiind umpluţi cu roadele dreptăţii, care sunt prin Isus
Cristos, pentru gloria şi lauda lui Dumnezeu.
12 ¶ Dar voiesc să ştiţi, fraţilor, că cele ce mi s-au întâmplat,
mai degrabă au ajutat la înaintarea evangheliei;
13 Aşa că lanţurile mele în Cristos sunt arătate în tot palatul
şi în toate celelalte locuri.
14 Şi mulţi dintre fraţii în Domnul, încredinţaţi din cauza
lanţurilor mele, sunt şi mai cutezători să vorbească fără tea-
mă cuvântul.
15 Unii, într-adevăr, predică pe Cristos chiar din invidie şi
ceartă; iar alţii, de asemenea, din bunăvoinţă.
16 Unii predică pe Cristos din ceartă, nu sincer, închipuin-
du-şi că adaugă necaz lanţurilor mele;
17 Iar ceilalţi, din dragoste, ştiind că sunt pus pentru apăra-
rea evangheliei.
18 Atunci ce este? Cu toate acestea, în orice fel, fie de ochii
lumii, fie în adevăr, Cristos este predicat; şi în aceasta mă
bucur, da, şi mă voi bucura.
19 Căci ştiu că aceasta se va întoarce pentru salvarea mea
prin rugăciunea voastră şi prin aportul Duhului lui Isus
Cristos,
20 Conform anticipării mele arzătoare şi în speranţa mea, că
nu voi fi în nimic ruşinat, ci cu toată cutezanţa, ca întotdeau-
na, aşa şi acum Cristos va fi preamărit în trupul meu, fie prin
viaţă, fie prin moarte.
21 ¶ Fiindcă pentru mine a trăi este Cristos, şi a muri este
câştig.
22 Dar dacă trăiesc în carne, aceasta este rodul muncii mele;
totuşi nu ştiu ce voi alege.
23 Fiindcă sunt strâns din două părţi, având dorinţă să plec
şi să fiu cu Cristos, ceea ce este mult mai bine;
24 Totuşi, a rămâne în carne este mai necesar pentru voi.
25 Şi, având această încredere, ştiu că voi trăi şi voi continua
cu voi toţi, pentru înaintarea voastră şi bucuria credinţei,
665
26 Ca bucuria voastră să fie mai abundentă în Isus Cristos
pentru mine, prin venirea mea din nou la voi.
27 Numai purtaţi-vă cum se cuvine evangheliei lui Cristos,
pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, să aud des-
pre ale voastre că staţi neclintiţi într-un singur duh, cu o sin-
gură minte, luptând împreună pentru credinţa evangheliei,
28 Şi nefiind înspăimântaţi în nimic de potrivnicii voştri,
ceea ce le este o dovadă a pieirii, dar vouă a salvării, şi aceas-
ta de la Dumnezeu.
29 Fiindcă vouă vă este dat, pe partea lui Cristos, nu numai
a-l crede pe el, dar şi a suferi pentru el.
30 Având acelaşi conflict pe care l-aţi văzut în mine şi acum
auziţi că este în mine.
Capitolul 2
A şadar, dacă este vreo mângâiere în Cristos, dacă este
vreo încurajare a dragostei, dacă este vreo părtăşie a
Duhului, dacă sunt şi adâncuri ale iubirii şi îndurări,
2 Împliniţi-mi bucuria, ca una să gândiţi, având aceeaşi dra-
goste, fiind de acord, într-o singură minte.
3 Nu faceţi nimic prin ceartă sau glorie deşartă, ci, în umi-
linţa minţii, toţi să stimeze pe alţii mai presus de ei înşişi.
4 Nu priviţi fiecare spre propriile lucruri, ci fiecare şi spre
cele ale altora.
5 ¶ De aceea să fie în voi această minte, care era şi în Cristos
Isus;
6 Care, în chipul lui Dumnezeu fiind, nu a socotit ca tâlhărie
a fi egal cu Dumnezeu,
7 Ci s-a făcut pe el însuşi lipsit de importanţă şi a luat asupra
lui chipul unui rob şi a fost făcut în asemănarea oamenilor;
8 Şi, fiind găsit la înfăţişare ca un om, s-a umilit şi s-a făcut
obedient până la moarte, chiar moarte de cruce.
9 De aceea Dumnezeu l-a şi înălţat cel mai mult şi i-a dat un
nume care este mai presus de fiecare nume,
10 Pentru ca, la numele lui Isus, fiecare genunchi să se plece,
al celor din cer şi de pe pământ şi de sub pământ;
11 Şi să mărturisească fiecare limbă că Isus Cristos este
Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
12 ¶ De aceea, iubiţii mei, precum totdeauna aţi dat asculta-
re, nu ca în prezenţa mea doar, ci mult mai mult în absenţa
mea, lucraţi cu propria voastră salvare, cu teamă şi tremur.
13 Fiindcă Dumnezeu este cel care lucrează în voi, deopotri-
vă a voi şi a face după buna lui plăcere.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi dispute,
15 Ca să fiţi ireproşabili şi nevinovaţi, fiii lui Dumnezeu,
fără mustrare, în mijlocul unei naţiuni strâmbe şi perverse,
printre care străluciţi ca lumini în lume,
16 Ţinând sus cuvântul vieţii, ca să mă bucur în ziua lui
Cristos, că nu am alergat în zadar, nici nu am muncit în
zadar.
17 Da, şi dacă voi fi turnat peste sacrificiul şi serviciul cre-
dinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi.
18 Din acelaşi motiv şi voi vă bucuraţi şi vă bucuraţi împre-
ună cu mine.
19 ¶ Dar mă încred în Domnul Isus, să vă trimit curând pe
Timotei, ca să fiu şi eu încurajat, când voi afla cele despre
voi.
20 Fiindcă nu am pe nimeni cu aceeaşi minte, care va îngriji
 Filipeni 4
cu sinceritate de cele despre voi.
21 Fiindcă toţi caută lucrurile lor, nu lucrurile lui Cristos
Isus.
22 Şi ştiţi dovada despre el, cum, ca un fiu cu tatăl a servit cu
mine în evanghelie.
23 De aceea pe el sper să vi-l trimit îndată când voi vedea
cum îmi va merge.
24 Dar mă încred în Domnul, că voi veni şi eu curând.
25 Totuşi am socotit necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit,
fratele meu şi conlucrător şi co-luptător, dar trimisul vostru
şi cel ce a servit nevoilor mele.
26 Fiindcă tânjea după voi toţi şi a fost foarte mâhnit pentru
că aţi aflat că a fost bolnav.
27 Căci, într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, dar
Dumnezeu a avut milă de el; şi nu numai de el, ci şi de mine,
ca nu cumva să am întristare peste întristare.
28 De aceea l-am trimis cu mai multă grijă, ca, atunci
când îl vedeţi din nou, să vă bucuraţi şi să fiu eu mai puţin
întristat.
29 Primiţi-l aşadar în Domnul, cu toată veselia, şi ţineţi în
onoare pe astfel de oameni.
30 Pentru că din cauza lucrării lui Cristos a fost el aproape
de moarte, neţinând la viaţa lui, ca să suplinească lipsa ser-
viciului vostru câtre mine.
Capitolul 3
Î n final, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Să vă scriu ace-
leaşi lucruri, într-adevăr, mie nu îmi este greu, iar vouă vă
este sigur.
2 Păziţi-vă de câini, păziţi-vă de lucrători răi, păziţi-vă de
scrijelaţi!
3 Fiindcă noi suntem circumcizia, cei care în duh ne închi-
năm lui Dumnezeu şi care ne bucurăm în Cristos Isus şi nu
avem încredere în carne.
4 ¶ Măcar că eu aş avea încredere şi în carne. Dacă un altul
gândeşte că are de ce să se încreadă în carne, eu mai mult;
5 Circumcis a opta zi, din stirpea lui Israel, din tribul lui
Beniamin, evreu dintre evrei; referitor la lege, fariseu;
6 Referitor la zel, persecutând biserica; referitor la dreptatea
care este în lege, găsit ireproşabil.
7 Dar lucrurile care erau câştiguri pentru mine, acelea le-am
socotit pierdere pentru Cristos.
8 Da, mai mult, şi socotesc toate lucrurile pierdere, din cauza
măreţiei cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, pentru
care am suferit pierderea a toate şi le socotesc a fi gunoi, ca
să câştig pe Cristos,
9 Şi să fiu găsit în el, nu având propria mea dreptate, care este
din lege, ci aceea care este prin credinţa lui Cristos, drepta-
tea care este din Dumnezeu prin credinţă,
10 Ca eu să îl cunosc pe el şi puterea învierii lui şi părtăşia
suferinţelor lui, fiind făcut conform cu moartea lui,
11 Dacă ar fi posibil, cumva, să ajung la învierea morţilor.
12 Nu că am obţinut deja, sau că am fost făcut deja desăvâr-
şit; dar urmăresc, că poate prind aceea pentru care şi eu am
fost prins de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu mă socotesc pe mine însumi că am prins;
dar fac un singur lucru, uitând acele lucruri care sunt în
urmă şi întinzându-mă spre cele care sunt înainte,
14 Alerg spre ţintă pentru premiul chemării înalte a lui
Dumnezeu în Cristos Isus.
15 ¶ De aceea astfel să gândim câţi suntem desăvârşiţi; şi
dacă în ceva gândiţi altfel, Dumnezeu, chiar aceasta, vă va
666
revela.
16 Totuşi, la ceea ce noi am ajuns deja, să umblăm după ace-
eaşi regulă, să gândim acelaşi lucru.
17 Fraţilor, fiţi împreună urmaşi ai mei şi însemnaţi pe cei ce
umblă astfel, aşa cum ne aveţi pe noi ca exemplu.
18 (Fiindcă mulţi umblă, despre care adeseori v-am spus, şi
acum vă spun, chiar plângând, că sunt duşmanii crucii lui
Cristos,
19 Al căror sfârşit este nimicirea, al căror Dumnezeu este
pântecele lor şi a căror glorie este în ruşinea lor şi care gân-
desc lucrurile pământeşti).
20 Fiindcă noi ne purtăm ca cetăţeni ai cerului, de unde şi
aşteptăm pe Salvatorul, Domnul Isus Cristos;
21 Care va schimba trupul nostru înjosit, pentru a-l face să
fie conformat trupului său glorios, conform lucrării prin
care el este în stare chiar a-şi supune lui însuşi toate.
Capitolul 4
D
mei!
e aceea, fraţii mei preaiubiţi şi mult doriţi, a mea bu-
curie şi coroană, staţi astfel tari în Domnul, preaiubiţii
2 Implor pe Euodia şi implor pe Sintichia să fie în aceeaşi
minte în Domnul.
3 Şi te rog şi pe tine, adevărat părtaş de jug, ajută acele fe-
mei care au ostenit împreună cu mine în evanghelie şi cu
Clement şi ceilalţi conlucrători ai mei, ale căror nume sunt
în cartea vieţii.
4 ¶ Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Din nou spun:
Bucuraţi-vă!
5 Tuturor oamenilor să le fie cunoscută cumpătarea voastră.
Domnul este aproape.
6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în toate, prin rugăciune şi
cerere cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre către
Dumnezeu.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va
păzi inimile şi minţile voastre prin Cristos Isus.
8 În final, fraţilor, toate cele ce sunt adevărate, toate cele one-
ste, toate cele drepte, toate cele pure, toate cele de iubit, toate
cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute şi dacă este vreo
laudă, gândiţi-vă la acestea.
9 Cele pe care le-aţi şi învăţat şi primit şi auzit şi văzut în
mine, faceţi-le! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
10 ¶ Dar foarte mult m-am bucurat în Domnul, că acum în
sfârşit grija voastră pentru mine a înflorit din nou, grija pe
care o aveaţi şi înainte, dar vă lipsea ocazia.
11 Nu referitor la lipsă spun aceasta, fiindcă eu am învăţat ca
în orice stare sunt, să fiu mulţumit.
12 Ştiu deopotrivă să fiu umilit şi ştiu cum să abund; pretu-
tindeni şi în toate m-am deprins deopotrivă să fiu sătul şi să
fiu flămând, deopotrivă să abund şi să fiu în lipsă.
13 Pot toate prin Cristos, care mă întăreşte.
14 Totuşi, bine aţi făcut că aţi luat parte cu mine în necazul
meu.
15 Acum voi, filipenilor, ştiţi de asemenea că la începutul
evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică
nu a avut comuniune cu mine referitor la dărnicie şi primire,
decât voi singuri.
16 Pentru că mi-aţi trimis chiar în Tesalonic, o dată şi încă o
dată, pentru nevoia mea.
17 Nu pentru că doresc un dar, dimpotrivă, doresc rodul
care să abunde în contul vostru.
18 Dar am totul şi abund; sunt îndestulat, primind
 Coloseni 2
prin Epafrodit cele ce au fost trimise de la voi, o aro-
mă a mirosului dulce, un sacrificiu acceptat, plăcut lui
Dumnezeu.
19 Iar Dumnezeul meu va suplini toată nevoia voastră, con-
form bogăţiilor sale în glorie, prin Cristos Isus.
20 Acum Dumnezeului şi Tatălui nostru fie gloria pentru
… Coloseni …
Capitolul 1
P avel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu,
şi fratele Timotei,
2 Sfinţilor şi fraţilor credincioşi în Cristos care sunt în
Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi
Domnul Isus Cristos.
3 ¶ Aducem mulţumiri lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului
nostru Isus Cristos, rugându-ne totdeauna pentru voi,
4 De când am auzit de credinţa voastră în Cristos Isus şi de
dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
5 Pentru speranţa care este păstrată pentru voi în cer, despre
care aţi auzit dinainte în cuvântul adevărului evangheliei,
6 Care a venit la voi ca şi în toată lumea, şi aduce rod, pre-
cum face şi în voi, din ziua în care aţi auzit-o şi aţi cunoscut
harul lui Dumnezeu în adevăr:
7 Precum aţi şi învăţat de la dragul nostru Epafra, împreu-
nă-rob cu noi, care este pentru voi un servitor credincios al
lui Cristos,
8 Care ne-a şi declarat dragostea voastră în Duhul.
9 ¶ Din această cauză şi noi, din ziua în care am auzit, nu
încetăm să ne rugăm pentru voi şi să dorim să fiţi umpluţi
cu cunoaşterea voii lui în toată înţelepciunea şi înţelegerea
spirituală,
10 Ca voi să umblaţi demni de Domnul spre toată plăcerea,
fiind roditori în fiecare lucrare bună şi crescând în cunoaş-
terea lui Dumnezeu;
11 Întăriţi cu toată puterea, conform glorioasei sale tării,
spre toată răbdarea şi îndelunga răbdare cu bucurie;
12 Aducând mulţumiri Tatălui, care ne-a făcut demni de a fi
părtaşi moştenirii sfinţilor în lumină,
13 Care ne-a eliberat din puterea întunericului şi ne-a stră-
mutat în împărăţia Fiului său iubit,
14 În care avem răscumpărarea prin sângele lui, iertarea
păcatelor,
15 ¶ Care este chipul Dumnezeului cel invizibil, întâiul năs-
cut din toată creaţia;
16 Pentru că de el au fost create toate lucrurile care sunt în
cer şi care sunt pe pământ, vizibile şi invizibile, fie tronuri,
fie domnii, fie principate, fie autorităţi: toate au fost create de
el şi pentru el.
17 Şi el este înaintea a toate şi prin el toate se menţin.
18 Şi el este capul trupului, al bisericii; el, care este începutul,
întâiul-născut dintre morţi, ca în toate să aibă întâietatea.
667
totdeauna şi întotdeauna! Amin.
21 Salutaţi pe fiecare sfânt în Cristos Isus. Vă salută fraţii
care sunt cu mine.
22 Vă salută toţi sfinţii, mai ales cei din casa Cezarului.
23 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toţi.
Amin.
19 Fiindcă a plăcut Tatălui ca în el să locuiască toată
plinătatea;
20 Şi, făcând pace prin sângele crucii lui, prin el să împace
toate pentru el; prin el, fie cele de pe pământ, fie în cer.
21 Şi voi, care aţi fost odată înstrăinaţi şi duşmani în mintea
voastră prin faptele rele, totuşi acum el v-a împăcat,
22 În trupul cărnii lui, prin moarte, pentru a vă prezenta
sfinţi şi ireproşabili şi fără mustrare înaintea lui;
23 Dacă voi rămâneţi în credinţă, fiind întemeiaţi şi neclin-
tiţi şi neabătuţi de la speranţa evangheliei pe care aţi auzit-o,
care a fost predicată la toată creaţia sub cer, căreia îi sunt
făcut servitor eu, Pavel,
24 ¶ Care acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi
împlinesc ceea ce este în urma suferinţelor lui Cristos în car-
nea mea, pentru trupul său, care este biserica,
25 Pentru care am fost făcut servitor, conform administrării
lui Dumnezeu, care îmi este dată pentru voi, pentru a împli-
ni cuvântul lui Dumnezeu:
26 Misterul care fusese ascuns de secole şi de generaţii, dar
acum este arătat pe faţă sfinţilor lui,
27 Cărora a voit Dumnezeu să le facă cunoscut care sunt
bogăţiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este
Cristos în voi, speranţa gloriei;
28 Pe care noi îl predicăm, avertizând fiecare om şi învăţând
pe fiecare om în toată înţelepciunea, pentru a putea înfăţişa
pe fiecare om desăvârşit în Cristos Isus,
29 Pentru care şi eu muncesc, străduindu-mă conform cu
lucrarea lui, care lucrează în mine în putere.
Capitolul 2
F iindcă doream să ştiţi ce mare luptă am pentru voi şi
pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi câţi nu au văzut
faţa mea în carne,
2 Ca inimile lor să fie mângâiate, fiind strâns legate împre-
ună în dragoste şi spre toate bogăţiile deplinei asigurări a
înţelegerii, pentru recunoaşterea misterului lui Dumnezeu
şi al Tatălui şi al lui Cristos,
3 În care sunt ascunse toate tezaurele înţelepciunii şi
cunoaşterii.
4 Şi spun aceasta, ca nu cumva cineva să vă înşele cu vorbe
amăgitoare.
5 Căci cu toate că sunt absent în carne, totuşi sunt cu voi
în duhul, bucurându-mă şi văzând ordinea voastră şi
 Coloseni 4
neclintirea credinţei voastre în Cristos.
6 De aceea, aşa cum l-aţi primit pe Cristos Isus Domnul,
umblaţi în el,
7 Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi întemeiaţi în credinţă,
aşa cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumiri.
8 Păziţi-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie
şi înşelătorie deşartă, conform tradiţiei oamenilor, conform
principiilor elementare ale lumii şi nu conform lui Cristos.
9 Căci în el locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Şi voi sunteţi compleţi în el, care este capul a toată princi-
palitatea şi puterea.
11 În care şi sunteţi circumcişi cu circumcizia făcută fără
mâini, în dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, prin cir-
cumcizia lui Cristos;
12 Fiind îngropaţi cu el în botez, în care sunteţi şi înviaţi cu
el prin credinţa lucrării lui Dumnezeu, care l-a înviat dintre
morţi.
13 Şi pe voi, fiind morţi în păcatele voastre şi în necircumci-
zia cărnii voastre, v-a făcut vii împreună cu el, iertându-vă
toate greşelile,
14 Ştergând înscrisul rânduielilor împotriva noastră, care
era contrar nouă şi l-a luat din cale, pironindu-l pe crucea
lui;
15 Despuind principalităţi şi autorităţi, le-a făcut de ruşine
pe faţă, triumfând asupra lor în aceasta.
16 De aceea nu lăsaţi pe nimeni să vă judece datorită mân-
cării, sau datorită băuturii, sau în respectarea unei sărbători,
sau a lunii noi, sau a sabatelor,
17 Care sunt o umbră a lucrurilor care vor veni; dar trupul
este al lui Cristos.
18 ¶ Nimeni să nu vă priveze de răsplată într-o umilinţă vo-
ită şi închinare la îngeri, vârându-se în cele pe care nu le-a
văzut, îngâmfat fără motiv prin mintea lui carnală,
19 Şi neţinându-se Capul, din care tot trupul, prin încheie-
turi şi ligamente, având hrană servită şi strâns legat împreu-
nă, creşte cu creşterea lui Dumnezeu.
20 ¶ Atunci, dacă sunteţi morţi împreună cu Cristos faţă de
principiile elementare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi în
lume, vă supuneţi rânduielilor,
21 (Nu atinge; nu gusta; nu mânui;
22 Care sunt toate pentru distrugere odată cu întrebuinţa-
rea), după poruncile şi doctrinele oamenilor?
23 Lucruri care, într-adevăr, au o aparenţă de înţelepciune
într-o închinare la propria voinţă şi umilinţă şi neglijarea
trupului, nefiind vreo onoare în satisfacerea cărnii.
Capitolul 3
D acă voi, aşadar, aţi fost înviaţi împreună cu Cristos,
căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui
Dumnezeu.
2 Puneţi-vă dragoste în cele de sus, nu în cele de pe pământ.
3 Fiindcă sunteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă împreu-
nă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Cristos, care este viaţa noastră, se va arăta, atunci şi
voi vă veţi arăta cu el în glorie.
5 ¶ De aceea ucideţi membrele voastre care sunt pe pământ:
curvie, necurăţie, pasiune necumpătată, poftă vătămătoare
şi lăcomie, ceea ce este idolatrie,
6 Fiindcă din cauza acestora vine furia lui Dumnezeu peste
copiii neobedienţei,
7 În care aţi umblat şi voi odată, când aţi trăit în ele.
8 Dar acum, puneţi deoparte şi voi toate acestea: mânie,
668
furie, răutate, blasfemie, vorbire murdară din gura voastră.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, văzând că v-aţi despuiat de
omul cel vechi cu faptele lui,
10 Şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte în cu-
noaştere după chipul celui ce l-a creat;
11 Unde nu este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici
necircumcizie, barbar, scit, rob sau liber, ci Cristos este totul
şi în toate.
12 Îmbrăcaţi-vă de aceea ca şi aleşii lui Dumnezeu, sfinţi şi
preaiubiţi, cu adâncuri ale îndurărilor, bunătate, umilinţă a
minţii, blândeţe, îndelungă răbdare,
13 Răbdând unii altora şi iertând unii altora, dacă cineva
are o plângere împotriva cuiva, aşa cum şi Cristos v-a iertat
vouă, faceţi şi voi la fel.
14 Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi dragoste creştină, care
este legătura desăvârşirii.
15 Şi lăsaţi pacea lui Dumnezeu să conducă în inimile voas-
tre, la care aţi şi fost chemaţi într-un singur trup, şi fiţi
mulţumitori.
16 Lăsaţi Cuvântul lui Cristos să locuiască abundent în voi,
în toată înţelepciunea, învăţându-vă şi sfătuindu-vă unii
pe alţii cu psalmi şi imnuri şi cântări spirituale, cântând
Domnului cu har în inimile voastre.
17 Şi tot ce faceţi în cuvânt sau în faptă, faceţi toate în nu-
mele Domnului Isus, aducând mulţumiri lui Dumnezeu şi
Tatălui prin el.
18 ¶ Soţiilor, supuneţi-vă propriilor voştri soţi, aşa cum este
cuvenit în Domnul.
19 Soţilor, iubiţi-vă soţiile voastre şi nu fiţi cu amărăciune
faţă de ele.
20 Copiilor, ascultaţi de părinţii voştri în toate, fiindcă
aceasta este plăcut Domnului.
21 Taţilor, nu vă provocaţi copiii la mânie, ca nu cumva să
se descurajeze.
22 ¶ Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri în toate conform
cărnii, nu cu servire de ochii lor, ca cei ce plac oamenilor, ci
în simplitatea inimii, temându-vă de Dumnezeu;
23 Şi orice faceţi, faceţi din suflet, ca Domnului şi nu ca
oamenilor.
24 Ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii,
căci Domnului Cristos îi serviţi.
25 Dar cel ce face nedreptate va primi pentru nedreptatea pe
care a făcut-o; şi părtinire nu este.
Capitolul 4
S tăpânilor, daţi robilor voştri ce este drept şi echitabil,
ştiind că şi voi aveţi un Stăpân în cer.
2 ¶ Continuaţi în rugăciune şi vegheaţi în aceasta cu
mulţumire,
3 În acelaşi timp rugându-vă şi pentru noi, ca Dumnezeu
să ne deschidă o uşă a rostirii, pentru a vorbi misterul lui
Cristos, pentru care şi sunt în lanţuri,
4 Ca să îl fac cunoscut, aşa cum ar trebui eu să vorbesc.
5 ¶ Umblaţi în înţelepciune faţă de cei de afară, răscumpă-
rând timpul.
6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca
să ştiţi cum ar trebui să răspundeţi fiecărui om.
7 ¶ Toate cele în legătură cu mine, vi le va face cunoscute
Tihic, fratele preaiubit şi credincios servitor şi împreună-rob
în Domnul,
8 Pe care vi l-am trimis pentru acelaşi scop, ca să ştie starea
voastră şi să vă mângâie inimile,
 1 Tesaloniceni 2
9 Împreună cu Onisim, un frate de încredere şi preaiubit,
care este dintre voi. Ei vă vor face cunoscute toate cele de
aici.
10 Vă salută Aristarh, părtaşul meu de închisoare, şi Marcu,
fiul surorii lui Barnaba (referitor la care aţi primit porunci:
dacă vine la voi, primiţi-l),
11 Şi Isus, cel numit Iustus, care sunt din circumcizie. Doar
aceştia sunt conlucrători pentru împărăţia lui Dumnezeu,
care mi-au fost mângâiere.
12 Vă salută Epafra, care este dintre voi, rob al lui Cristos, tot-
deauna străduindu-se pentru voi în rugăciuni, ca să staţi în
picioare desăvârşiţi şi compleţi în toată voia lui Dumnezeu.
… 1 Tesaloniceni …
Capitolul 1
P avel şi Silvan şi Timotei, bisericii tesalonicenilor care
este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: Har
vouă şi pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus
Cristos.
2 ¶ Aducem mulţumiri totdeauna lui Dumnezeu pentru voi
toţi, făcând menţiune despre voi în rugăciunile noastre,
3 Amintind neîncetat lucrarea credinţei voastre şi mun-
ca dragostei şi răbdarea speranţei în Domnul nostru Isus
Cristos, înaintea Dumnezeului şi Tatălui nostru,
4 Ştiind, iubiţi fraţi, alegerea voastră de către Dumnezeu.
5 Pentru că evanghelia noastră nu a venit la voi doar în cu-
vânt, ci şi în putere şi în Duhul Sfânt şi în multă asigurare,
aşa cum ştiţi ce fel de oameni am fost printre voi, pentru
voi.
6 Şi voi aţi devenit urmaşi ai noştri şi ai Domnului, primind
cuvântul în mult necaz, cu bucuria Duhului Sfânt,
7 Încât v-aţi făcut exemple tuturor celor ce cred, în Macedonia
şi Ahaia.
8 Fiindcă de la voi a răsunat cuvântul Domnului, nu numai
în Macedonia şi Ahaia, ci de asemenea, în fiecare loc, cre-
dinţa voastră către Dumnezeu este răspândită, astfel încât
nu este nevoie să spunem noi ceva.
9 Fiindcă ei înşişi au vestit despre noi ce fel de intrare am
avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, pen-
tru a servi Dumnezeului viu şi adevărat,
10 Şi pentru a-l aştepta pe Fiul lui din cer, pe care l-a învi-
at dintre morţi, pe Isus, care ne-a scăpat de la furia care va
veni.
Capitolul 2
F iindcă voi înşivă, fraţilor, ştiţi intrarea noastră la voi,
că nu a fost în zadar;
2 Dar şi după ce am suferit înainte şi am fost ocărâţi, precum
ştiţi, în Filipi, am fost cutezători în Dumnezeul nostru să vă
vorbim evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.
3 Fiindcă îndemnul nostru nu a fost din înşelăciune, nici din
necurăţie, nici în viclenie,
4 Ci, aşa cum am fost aprobaţi de Dumnezeu a fi încredinţaţi
669
13 Fiindcă aduc mărturie despre el că are mare zel faţă de voi
şi pentru cei în Laodiceea şi în Hierapole.
14 Vă salută Luca, doctorul preaiubit, şi Dima.
15 Salutaţi pe fraţii care sunt în Laodiceea şi pe Nimfan şi
biserica din casa lui.
16 Şi când această epistolă este citită printre voi, faceţi aşa
încât să fie citită şi în biserica laodiceenilor; şi voi tot aşa,
citiţi epistola din Laodiceea.
17 Şi spuneţi lui Arhip: Ia seama la serviciul pe care l-ai pri-
mit în Domnul, ca să îl împlineşti.
18 Salutarea este de mâna mea, Pavel. Amintiţi-vă de lanţu-
rile mele. Harul fie cu voi. Amin.
cu evanghelia, chiar aşa vorbim; nu ca plăcând oamenilor, ci
lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre.
5 ¶ Fiindcă niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, pre-
cum ştiţi, nici o manta ce ascunde lăcomia; Dumnezeu este
martor;
6 Nici nu am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici
de la alţii, când am fi putut fi o greutate ca apostoli ai lui
Cristos.
7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar aşa cum o dăda-
că se îngrijeşte cu afecţiune de copiii ei.
8 Astfel, tânjind cu dragoste după voi, eram gata să vă îm-
părtăşim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile
noastre suflete, pentru că ne eraţi preaiubiţi.
9 Fiindcă vă amintiţi, fraţilor, munca şi durerea noastră,
căci, muncind noapte şi zi, deoarece nu doream să fim îm-
povărători nici unuia dintre voi, v-am predicat noi evanghe-
lia lui Dumnezeu.
10 ¶ Voi sunteţi martori şi Dumnezeu la fel, cât de sfânt şi
corect şi ireproşabil ne-am comportat printre voi, cei care
credeţi;
11 Chiar aşa, ştiţi cum v-am îndemnat şi mângâiat şi am
adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui,
12 Ca să umblaţi demn de Dumnezeu, care v-a chemat la
împărăţia şi gloria sa.
13 ¶ Din această cauză şi mulţumim lui Dumnezeu neîn-
cetat, deoarece, când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu pe
care l-aţi auzit de la noi, aţi primit nu cuvântul oamenilor,
ci, aşa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu, care lu-
crează cu putere şi în voi care credeţi.
14 Fiindcă voi, fraţilor, v-aţi făcut urmaşi ai adunărilor lui
Dumnezeu, care, în Iudeea, sunt în Cristos Isus; pentru că
şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri de la concetăţenii voştri, ca
şi ei de la iudei,
15 Care, deopotrivă, au ucis pe Domnul Isus şi pe propriii
lor profeţi şi ne-au persecutat; şi nu plac lui Dumnezeu şi
sunt împotriva tuturor oamenilor,
16 Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru
a umple complet măsura păcatele lor totdeauna, căci furia a
venit peste ei pe deplin.
 1 Tesaloniceni 5
17 Dar noi, fraţilor, fiind luaţi de la voi pentru un timp
scurt, în înfăţişare, nu în inimă, cu mare dorinţă, ne-am
străduit tot mai mult să vă vedem faţa.
18 De aceea am fi voit să venim la voi, chiar eu, Pavel, o dată
şi încă o dată; dar Satan ne-a împiedicat.
19 Fiindcă ce este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana
bucuriei? Nu sunteţi chiar voi în prezenţa Domnului nostru
Isus Cristos la venirea sa?
20 Fiindcă voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.
Capitolul 3
D e aceea, când noi nu am mai putut răbda, am gândit că
ar fi bine să fim lăsaţi în Atena singuri;
2 Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi servitor al lui
Dumnezeu şi conlucrătorul nostru în evanghelia lui Cristos,
pentru a vă întări şi a vă mângâia referitor la credinţa
voastră,
3 Ca nimeni să nu fie clătinat de aceste nenorociri, fiindcă
ştiţi voi înşivă că pentru aceasta suntem rânduiţi.
4 Căci, de fapt, când eram cu voi, v-am spus dinainte că
vom avea de suferit necaz, aşa cum s-a şi întâmplat şi
ştiţi.
5 Din această cauză, când eu nu am mai putut răbda, am
trimis pentru a cunoaşte credinţa voastră, ca nu cumva ispi-
titorul să vă ispitească şi munca noastră să fie în zadar.
6 Dar acum, când Timotei a venit de la voi la noi şi ne-a adus
veşti bune ale credinţei voastre şi ale dragostei creştine şi că
aveţi o amintire bună despre noi întotdeauna, dorind aprins
să ne vedeţi, precum şi noi pe voi.
7 Din această cauză, fraţilor, ne-am mângâiat în legătură
cu voi în tot necazul şi strâmtorarea noastră, prin credinţa
voastră,
8 Pentru că acum trăim, dacă voi staţi neclintiţi în Domnul.
9 ¶ Fiindcă ce mulţumiri putem întoarce lui Dumnezeu pen-
tru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi
înaintea Dumnezeului nostru,
10 Rugându-ne foarte mult noapte şi zi, ca să vă vedem faţa şi
să desăvârşim ceea ce lipseşte credinţei voastre?
11 Iar Dumnezeu însuşi şi Tatăl nostru şi Domnul nostru,
Isus Cristos, să ne îndrepte calea spre voi.
12 Iar Domnul să vă facă să creşteţi şi să abundaţi în dragos-
te unii pentru alţii şi pentru toţi, precum şi noi pentru voi,
13 Ca să vă întărească inimile să fie ireproşabile în sfinţe-
nie înaintea lui Dumnezeu, adică Tatăl nostru, la venirea
Domnului nostru Isus Cristos cu toţi sfinţii săi.
Capitolul 4
M ai mult, atunci, fraţilor, vă implorăm şi vă îndemnăm
prin Domnul Isus, că aşa cum aţi primit de la noi cum
ar trebui să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu, aşa să sporiţi
din ce în ce mai mult.
2 Căci ştiţi ce porunci v-am dat prin Domnul Isus.
3 Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu, adică sfinţirea
voastră, să vă abţineţi de la curvie;
4 Fiecare dintre voi să ştie cum să îşi stăpânească vasul în
sfinţire şi onoare;
5 Nu în patima poftei, aşa ca neamurile care nu îl cunosc pe
Dumnezeu,
6 Ca nici unul să nu meargă prea departe şi să înşele pe fra-
tele său în orice lucru; pentru că Domnul este răzbunătorul
pentru toate acestea, precum v-am şi prevenit şi adeverit.
7 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la
670
sfinţire.
8 Aşa că cel ce dispreţuieşte, nu pe om dispreţuieşte, ci pe
Dumnezeu, care ne-a şi dat Duhul său sfânt.
9 ¶ Dar referitor la dragostea frăţească nu aveţi nevoie să vă
scriu, fiindcă voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă
iubiţi unii pe alţii.
10 Şi, într-adevăr, faceţi aceasta pentru toţi fraţii care sunt în
toată Macedonia; dar vă implorăm, fraţilor, să sporiţi din ce
în ce mai mult,
11 ¶ Şi să vă străduiţi a sta liniştiţi şi a face cele ale voastre şi a
lucra cu propriile voastre mâini, aşa cum v-am poruncit,
12 Ca să umblaţi onest faţă de cei de afară şi să nu aveţi lipsă
de nimic.
13 ¶ Dar nu voiesc să fiţi neştiutori, fraţilor, referitor la cei
adormiţi, ca nu cumva să vă întristaţi, întocmai ca ceilalţi
care nu au speranţă.
14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, tot aşa, pe cei
ce dorm în Isus, Dumnezeu îi va aduce cu el,
15 Fiindcă aceasta vă spunem prin cuvântul Domnului, că
noi, care suntem vii şi rămânem până la venirea Domnului,
nu o vom lua nicidecum înaintea celor adormiţi,
16 Fiindcă însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu
vocea arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, şi morţii
în Cristos se vor scula primii;
17 După aceea noi, care suntem vii şi rămânem, vom fi răpiţi
împreună cu ei în nori să întâmpinăm pe Domnul în văzduh
şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.
18 De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Capitolul 5
D ar despre timpuri şi anotimpuri, fraţilor, nu aveţi ne-
voie să vă scriu.
2 Fiindcă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului vine
astfel ca un hoţ în noapte.
3 Fiindcă atunci când ei spun: Pace şi siguranţă; atunci, pe
neaşteptate, vine nimicirea peste ei, ca durerile naşterii peste
cea însărcinată; şi nicidecum nu vor scăpa.
4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua
aceea să vă apuce ca un hoţ.
5 Voi toţi sunteţi copii ai luminii şi copii ai zilei; nu suntem
ai nopţii, nici ai întunericului.
6 De aceea să nu dormim, ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim
vigilenţi.
7 Fiindcă cei ce dorm, dorm noaptea, şi cei ce sunt beţi, sunt
beţi noaptea.
8 Dar noi, care suntem ai zilei, să fim vigilenţi, îmbrăcându-
ne cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi drept coif, speranţa
salvării.
9 Pentru că Dumnezeu nu ne-a rânduit la furie, ci la obţine-
rea salvării prin Domnul nostru Isus Cristos,
10 Care a murit pentru noi, pentru ca, fie veghem, fie dor-
mim, să trăim împreună cu el.
11 De aceea mângâiaţi-vă unii pe alţii şi edificaţi-vă unul pe
altul, chiar aşa cum şi faceţi.
12 ¶ Şi vă implorăm, fraţilor, să cunoaşteţi pe cei care muncesc
printre voi şi sunt peste voi în Domnul şi vă avertizează;
13 Şi să îi stimaţi foarte mult în dragoste datorită lucrării lor.
Trăiţi în pace între voi.
14 Acum, vă îndemnăm, fraţilor, avertizaţi pe cei insubor-
donaţi, mângâiaţi pe cei slabi de minte, sprijiniţi pe cei slabi,
fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.
15 Vedeţi ca nimeni să nu întoarcă rău pentru rău cuiva, ci
 2 Tesaloniceni 2
totdeauna urmăriţi ceea ce este bine, deopotrivă între voi şi
pentru toţi.
16 Bucuraţi-vă totdeauna.
17 Rugaţi-vă fără încetare.
18 Aduceţi mulţumiri în fiecare lucru, fiindcă aceasta este
voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi.
19 Nu stingeţi Duhul.
20 Nu dispreţuiţi profeţirile.
21 Cercetaţi toate lucrurile, ţineţi strâns ce este bun.
22 Abţineţi-vă de la orice manifestare a răului.
… 2 Tesaloniceni …
Capitolul 1
P avel şi Silvan şi Timotei, bisericii tesalonicenilor în
Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Cristos:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la
Domnul Isus Cristos.
3 ¶ Suntem datori să mulţumim lui Dumnezeu totdeauna
pentru voi, fraţilor, aşa cum se cuvine, deoarece credinţa
voastră creşte peste măsură şi dragostea creştină a fiecăruia
dintre voi toţi, pentru ceilalţi, abundă;
4 Aşa că noi înşine ne lăudăm cu voi în bisericile lui
Dumnezeu, pentru răbdarea voastră şi credinţa în toate per-
secuţiile şi necazurile voastre pe care le înduraţi;
5 O dovadă vizibilă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, că
sunteţi socotiţi demni de împărăţia lui Dumnezeu, pentru
care şi suferiţi,
6 Văzând că este un lucru drept la Dumnezeu să răsplătească
cu necaz celor ce vă tulbură;
7 Şi vouă, care sunteţi tulburaţi, odihnă cu noi, când Domnul
Isus va fi revelat din cer cu îngerii săi puternici,
8 În flacăra focului, dând pedeapsă celor ce nu cunosc pe
Dumnezeu şi nu ascultă de evanghelia Domnului nostru
Isus Cristos;
9 Care vor fi pedepsiţi cu nimicirea veşnică de la faţa
Domnului şi de la gloria tăriei sale;
10 Când va veni să fie glorificat în sfinţii săi şi să fie admirat
în acea zi în toţi cei ce cred în el, pentru că mărturia noastră
printre voi a fost crezută.
11 Pentru aceasta ne şi rugăm totdeauna pentru voi, ca
Dumnezeul nostru să vă socotească demni de această che-
mare şi să împlinească toată plăcerea bunătăţii sale şi lucra-
rea credinţei cu putere,
12 Astfel încât numele Domnului nostru Isus Cristos să fie
glorificat în voi şi voi în el, conform harului Dumnezeului
nostru şi al Domnului Isus Cristos.
Capitolul 2
Ş i vă implorăm, fraţilor, referitor la venirea Domnului
nostru Isus Cristos şi adunarea noastră la el,
671
23 Şi însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească complet; şi în-
tregul vostru duh şi suflet şi trup, să fie păstrate ireproşabile
până la venirea Domnului nostru Isus Cristos.
24 Credincios este cel care vă cheamă, care va şi face
aceasta.
25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
26 Salutaţi pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă.
27 Vă conjur prin Domnul ca această epistolă să fie citită
tuturor fraţilor sfinţi.
28 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi. Amin.
2 Ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în minte, nici tulbu-
raţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca de
la noi, de parcă ziua lui Cristos este aici.
3 ¶ Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că ziua aceea
nu va veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul
păcatului, fiul pieirii,
4 ¶ Care se opune şi se înalţă pe el însuşi peste tot ce este nu-
mit Dumnezeu sau lucru ce este demn de închinare; aşa că el,
ca Dumnezeu, şade în templul lui Dumnezeu, arătându-se
pe el însuşi că este Dumnezeu.
5 ¶ Nu vă amintiţi că, atunci când încă eram cu voi, v-am
spus acestea?
6 Şi acum ştiţi ce îl opreşte ca să fie revelat el la timpul său.
7 Fiindcă misterul nelegiuirii lucrează deja, numai că cel ce
îl opreşte acum îl va opri până când va fi luat din cale.
8 Şi atunci va fi revelat acel Nelegiuit, pe care Domnul îl va
mistui cu duhul gurii sale şi îl va nimici cu strălucirea veni-
rii sale,
9 Cel nelegiuit, a cărui venire este după lucrarea lui Satan, cu
toată puterea şi semnele şi minunile mincinoase,
10 ¶ Şi cu toată înşelătoria nedreptăţii în cei ce pier, pentru
că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie salvaţi.
11 Şi din această cauză Dumnezeu le va trimite o puternică
înşelăciune, ca ei să creadă o minciună,
12Pentru a fi damnaţi toţi cei ce nu au crezut adevărul ci şi-
au găsit plăcerea în nedreptate.
13 ¶ Dar noi suntem datori să aducem totdeauna mulţumiri
lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, pentru că
Dumnezeu v-a ales de la început pentru salvare prin sfinţi-
rea Duhului şi credinţa adevărului,
14 La care v-a chemat prin evanghelia noastră, pentru obţi-
nerea gloriei Domnului nostru, Isus Cristos.
15 De aceea, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi tradiţiile pe care
le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.
16 Iar însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, adi-
că Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat mângâiere veşnică
şi bună speranţă prin har,
17 Să vă mângâie inimile şi să vă întărească în fiecare cuvânt
 1 Timotei 1
bun şi lucrare.
Capitolul 3
Î n final, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, pentru ca al
Domnului cuvânt să curgă liber şi să fie glorificat, aşa cum
şi este cu voi,
2 Şi ca să fim scăpaţi de oamenii iraţionali şi stricaţi, fiindcă
nu toţi au credinţă.
3 Dar credincios este Domnul, care vă va întări şi vă va păzi
de rău.
4 Şi avem încredere în Domnul în ce vă priveşte, că deopotri-
vă faceţi şi veţi face cele ce vă poruncim.
5 Iar Domnul să vă îndrepte inimile la dragostea lui
Dumnezeu şi la aşteptarea răbdătoare a lui Cristos.
6 ¶ Şi vă poruncim, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus
Cristos, să vă îndepărtaţi de fiecare frate care umblă în neo-
rânduială şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi.
7 Fiindcă voi înşivă ştiţi cum ar trebui să ne urmaţi, pentru
că nu ne-am comportat în neorânduială printre voi.
8 Nici nu am mâncat pâinea de la cineva în zadar, ci am
lucrat cu osteneală şi durere noapte şi zi, ca să nu fim
… 1 Timotei …
Capitolul 1
P avel, apostol al lui Isus Cristos prin porunca lui
Dumnezeu, Salvatorul nostru şi a Domnului Isus
Cristos, speranţa noastră,
2 Lui Timotei, adevăratul meu fiu în credinţă: Har, milă
şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Isus Cristos,
Domnul nostru.
3 ¶ Aşa cum te-am implorat, când am plecat în Macedonia,
să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii
o doctrină diferită,
4 Nici să nu dea atenţie la fabulaţii şi la genealogii intermi-
nabile, care mai degrabă servesc întrebărilor, nu edificarea
dumnezeiască ce este în credinţă.
5 Acum, scopul poruncii este dragostea creştină dintr-o
inimă pură şi dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă
neprefăcută,
6 De la care unii, rătăcindu-se, s-au abătut spre vorbărie
deşartă,
7 Dorind a fi învăţători ai legii, neînţelegând nici cele ce
spun, nici cele ce afirmă cu tărie.
8 Dar ştim că legea este bună, dacă cineva o foloseşte în mod
legiuit,
9 Ştiind aceasta, că legea nu este făcută pentru cel drept, ci
pentru cei fără de lege şi neobedienţi, pentru cei neevlavi-
oşi şi păcătoşi, pentru oameni fără sfinţenie şi profani, pen-
tru ucigaşi de taţi şi ucigaşi de mame, pentru ucigaşi de
oameni,
10 Pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru răpitori de
672
împovărători nici unuia dintre voi,
9 Nu pentru că nu avem putere, ci ca să ne facem un exemplu
vouă, pentru a ne urma.
10 Căci şi în timp ce eram cu voi, aceasta vă porunceam, că,
dacă cineva refuză să lucreze, nici să nu mănânce.
11 Fiindcă noi am auzit că sunt printre voi unii care umblă
în neorânduială, fără să lucreze deloc, ci sunt băgăreţi.
12 Iar celor ce sunt astfel le poruncim şi îi îndemnăm prin
Domnul nostru, Isus Cristos, să lucreze în linişte şi să îşi
mănânce propria pâine.
13 Dar voi, fraţilor, nu vă descurajaţi în facerea binelui.
14 Iar dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru, prin
această epistolă, însemnaţi-l pe acel om şi nu vă însoţiţi cu
el, ca să fie ruşinat.
15 Însă nu îl socotiţi ca duşman, ci avertizaţi-l ca frate.
16 ¶ Şi însuşi Domnul păcii să vă dea pace întotdeauna în
orice fel. Domnul fie cu voi toţi.
17 Salutarea lui Pavel cu mâna mea, care este semnul în fie-
care epistolă: aşa scriu.
18 Harul Domnului nostru, Isus Cristos, fie cu voi toţi.
Amin.
oameni, pentru mincinoşi, pentru cei ce jură fals şi orice alt-
ceva ar fi împotriva doctrinei sănătoase;
11 Conform cu glorioasa evanghelie a binecuvântatului
Dumnezeu, cu care am fost încredinţat.
12 ¶ Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui
care m-a întărit, în aceea că m-a socotit credincios, punân-
du-mă în serviciu;
13 Eu, cel care mai înainte eram blasfemiator şi persecutor
şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din
ignoranţă în necredinţă.
14 Şi harul Domnului nostru a fost peste măsură de abun-
dent cu credinţa şi dragostea care este în Cristos Isus.
15 Acesta este un cuvânt de încredere şi demn de toată ac-
ceptarea: Cristos Isus a venit în lume să salveze pe păcătoşi,
dintre care cel dintâi sunt eu.
16 Totuşi, de aceea am obţinut milă, pentru ca mai întâi în
mine, Isus Cristos să arate toată îndelunga răbdare, pentru a
fi un model celor ce, de aici înainte, îl vor crede pe el pentru
viaţă veşnică.
17 Iar Împăratului etern, nemuritor, invizibil, singurul
Dumnezeu înţelept, a lui fie onoarea şi gloria pentru tot-
deauna şi întotdeauna. Amin.
18 ¶ Porunca această ţi-o încredinţez, Timotei, fiule, con-
form profeţiilor care s-au făcut mai înainte despre tine, ca
prin ele să te războieşti războiul cel bun,
19 Ţinând credinţa şi o conştiinţă bună, pe care unii le-au
lepădat, şi referitor la credinţă au naufragiat;
20 Dintre aceştia sunt Himeneu şi Alexandru, pe care i-am
 1 Timotei 5
dat lui Satan, ca să înveţe să nu blasfemieze.
Capitolul 2
D e aceea vă îndemn ca înainte de toate să se facă cereri,
rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii;
2 Pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în autoritate; ca
să putem duce o viaţă liniştită şi paşnică în toată evlavia şi
onestitatea.
3 Fiindcă acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui
Dumnezeu, Salvatorul nostru;
4 Care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cu-
noaşterea adevărului.
5 Fiindcă este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor
între Dumnezeu şi oameni, omul Cristos Isus,
6 Care s-a dat pe sine însuşi răscumpărare pentru toţi, ca să
fie mărturisit la timpul cuvenit.
7 Pentru care eu sunt rânduit predicator şi apostol (spun
adevărul în Cristos, nu mint), învăţător al neamurilor în
credinţă şi adevăr.
8 De aceea doresc ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridi-
când mâini sfinte, fără furie şi fără îndoială.
9 ¶ Şi în acelaşi fel, rânduiesc ca femeile să se înfrumuseţeze
ordonat, în haine decente, cu sfială şi sobrietate, nu cu păr
împletit, sau cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe,
10 Ci cu fapte bune (ceea ce se cuvine femeilor care susţin că
sunt evlavioase).
11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12 Dar nu permit femeii să înveţe pe altul, nici să exercite
autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere.
13 Fiindcă întâi a fost format Adam, apoi Eva.
14 Şi nu Adam a fost înşelat; ci femeia, fiind înşelată, a ajuns
la încălcarea poruncii.
15 Totuşi ea va fi salvată prin naşterea de copii, dacă vor stă-
rui în credinţă şi dragoste creştină şi sfinţenie cu sobrietate.
Capitolul 3
A cesta este un cuvânt adevărat: Dacă vreun om doreşte
serviciul de episcop, doreşte o lucrare bună.
2 Episcopul aşadar trebuie să fie ireproşabil, soţul unei sin-
gure soţii, vigilent, sobru, cu o comportare bună, ospitalier,
în stare să înveţe pe alţii;
3 Nu dedat vinului, nu bătăuş, nu lacom de câştig murdar, ci
răbdător, nu arţăgos, nu iubitor de bani;
4 Conducând-şi bine propria casă, ţinându-şi copiii în supu-
nere cu toată seriozitatea;
5 (Căci dacă cineva nu ştie cum să îşi conducă bine propria
casă, cum va îngriji de biserica lui Dumnezeu?)
6 Nu convertit de curând, ca nu cumva umflându-se de
mândrie să cadă în condamnarea diavolului.
7 Mai mult, el trebuie să aibă o bună mărturie de la cei de
afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi în cursa diavolului.
8 ¶ Tot aşa, diaconii să fie onorabili, nu cu o vorbire cu două
sensuri, nu dedaţi la mult vin, nu lacomi de câştig murdar;
9 Ţinând misterul credinţei într-o conştiinţă pură.
10 Iar aceştia de asemenea să fie întâi dovediţi, apoi să folo-
sească serviciul de diacon, fiind găsiţi ireproşabili.
11 În acelaşi fel, soţiile lor să fie onorabile, nu defăimătoare,
sobre, credincioase în toate.
12 Diaconii să fie soţi ai unei singure soţii, conducând-şi
bine copiii şi propriile lor case.
13 Fiindcă cei care au folosit bine serviciul de diacon, îşi
câştigă o poziţie de demnitate şi mare cutezanţă în credinţa
673
care este în Cristos Isus.
14 Îţi scriu acestea, sperând să vin la tine în curând,
15 Dar dacă voi întârzia mai mult, să ştii cum ar trebui
să te comporţi în casa lui Dumnezeu, care este biserica
Dumnezeului cel viu, stâlpul şi baza adevărului.
16 Şi fără a se putea contesta, mare este misterul evlaviei:
Dumnezeu a fost arătat în carne, declarat drept în Duhul,
văzut de îngeri, predicat neamurilor, a fost crezut în lume şi
primit sus în glorie.
Capitolul 4
I ar Duhul spune în mod clar că, în timpurile din urmă,
unii se vor lepăda de credinţă, dând atenţie duhurilor în-
şelătoare şi doctrinelor dracilor,
2 Vorbind minciuni în făţărnicie, având propria lor conşti-
inţă însemnată cu fierul înroşit,
3 Oprind să se căsătorească şi poruncind să se abţină de la
mâncăruri, pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primite
cu mulţumiri de cei ce cred şi cunosc adevărul.
4 Pentru că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună şi ni-
mic nu este de refuzat, dacă este primit cu mulţumiri,
5 Fiindcă este sfinţit prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin
rugăciune.
6 ¶ Dacă pui pe fraţi să îşi amintească acestea, vei fi un bun
servitor al lui Isus Cristos, hrănit în cuvintele credinţei şi ale
doctrinei bune, la care te-ai conformat.
7 Dar refuză fabulaţiile profane şi băbeşti şi antrenează-te
către evlavie.
8 Fiindcă exerciţiul trupesc este de puţin folos, dar evlavia
este de folos la toate, având o promisiune a vieţii care este
acum şi a celei care vine.
9 Acesta este un cuvânt de încredere şi demn de toată
acceptarea.
10 Fiindcă pentru aceasta deopotrivă muncim şi suferim
ocară, pentru că ne încredem în Dumnezeul cel viu, care
este Salvatorul tuturor oamenilor, mai ales al celor ce cred.
11 Porunceşte şi învaţă-i acestea.
12 Nu lăsa pe nimeni să îţi dispreţuiască tinereţea, ci fii un
model al credincioşilor în cuvânt, în comportare, în dragos-
te creştină, în duh, în credinţă, în puritate.
13 Până voi veni, dă atenţie la citire, la îndemnare şi la
doctrină.
14 Nu neglija darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin
profeţie, cu punerea mâinilor prezbiterilor.
15 Cugetă la acestea, ocupă-te în totul cu ele, pentru ca pro-
gresul tău să fie arătat în toate.
16 Fii atent la tine însuţi şi la doctrină; stăruie în ele; într-
adevăr, făcând aceasta, te vei salva şi pe tine însuţi şi pe cei
ce te ascultă.
Capitolul 5
N u mustra pe bătrân, ci imploră-l ca pe un tată; pe tineri,
ca pe fraţi;
2 Pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori,
cu toată puritatea.
3 Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve.
4 Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, ei să înveţe
întâi să arate pietate în propria lor casă şi să răsplătească
pe părinţi, fiindcă aceasta este bine şi vine primită înaintea
lui Dumnezeu.
5 Iar cea care într-adevăr este văduvă şi singură, se încrede
în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noapte şi zi.
 1 Timotei 6
6 Dar cea care trăieşte în desfrâu este moartă în timp ce
trăieşte.
7 Şi porunceşte acestea ca să fie ireproşabile.
8 Iar dacă cineva nu îngrijeşte de ai lui şi mai ales de cei din
propria casă, a negat credinţa şi este mai rău decât cel care
nu crede.
9 Permite să fie înscrisă o văduvă care are nu mai puţin de
şaizeci de ani şi care a fost soţie a unui singur bărbat,
10 Fiind adeverită pentru fapte bune; dacă a crescut copii,
dacă a găzduit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor,
dacă a ajutat pe cei nenorociţi, dacă a urmat fiecare lucrare
bună.
11 Dar refuză pe văduvele tinere, deoarece, când încep să
crească în desfrâu împotriva lui Cristos, voiesc să se mărite,
12 Având damnare, pentru că au lepădat prima lor
credinţă.
13 Şi în acelaşi timp învaţă să fie leneşe, rătăcind din casă în
casă; şi nu doar leneşe, dar şi limbute şi băgăreţe, vorbind ce
nu ar trebui.
14 De aceea doresc ca tinerele să se căsătorească, să nască co-
pii, să administreze casa, nedând potrivnicului nici o ocazie
să vorbească defăimător.
15 Fiindcă unele sunt deja abătute din cale, urmând pe
Satan.
16 Dacă vreun bărbat sau femeie care crede are văduve, să le
ajute şi nu lăsa ca biserica să fie împovărată, pentru ca biseri-
ca să ajute pe cele care sunt într-adevăr văduve.
17 ¶ Bătrânii care conduc bine să fie socotiţi demni de o du-
blă onoare, mai ales cei ce muncesc în cuvânt şi doctrină.
18 Fiindcă scriptura spune: Să nu legi gura boului care treie-
ră grâne. Şi: Demn este lucrătorul de plata sa.
19 Împotriva unui bătrân nu primi o acuzaţie, decât în faţa
a doi sau trei martori.
20 Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i în faţa tuturor, ca şi ceilalţi
să se teamă.
21 Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus
Cristos şi a îngerilor aleşi, să ţii acestea fără prejudecată, ne-
făcând nimic cu părtinire.
22 Nu pune mâinile în grabă peste nimeni, nici nu fi părtaş
păcatelor altora: ţine-te pe tine însuţi pur.
23 Nu mai bea doar apă, ci foloseşte puţin vin din cauza sto-
macului tău şi a frecventelor tale îmbolnăviri.
24 Păcatele unor oameni sunt evidente, mergând înainte la
judecată; iar unii, de asemenea, îi urmează.
25 Tot aşa şi faptele bune sunt evidente; şi cele ce sunt altfel
nu pot fi ascunse.
Capitolul 6
A tâţia robi câţi sunt sub jug să socotească pe propriii
lor stăpâni demni de toată onoarea, pentru ca numele
lui Dumnezeu şi doctrina lui să nu fie blasfemiate.
2 Iar cei ce au stăpâni ce cred, să nu îi dispreţuiască, pen-
tru că sunt fraţi; ci mai bine să îi servească, pentru că sunt
674
credincioşi şi preaiubiţi, părtaşi ai binefacerii. Acestea înva-
ţă-i şi îndeamnă-i.
3 ¶ Dacă cineva învaţă pe alţii o doctrină diferită şi nu
consimte la cuvintele sănătoase, cuvintele Domnului
nostru Isus Cristos, şi la doctrina care este conformă cu
evlavia,
4 Este îngâmfat, neştiind nimic, şi este nebun după întrebări
şi certuri despre cuvinte, din care vin invidie, ceartă, vorbiri
de rău, bănuieli rele,
5 Dispute perverse ale oamenilor total corupţi în minte şi
lipsiţi de adevăr, presupunând că orice câştig este evlavie:
desparte-te de astfel de oameni.
6 ¶ Dar evlavia cu mulţumire este mare câştig.
7 Fiindcă noi nu am adus nimic în lume şi este sigur că nu
putem duce nimic din ea.
8 Dar având hrană şi îmbrăcăminte, să fim mulţumiţi cu
acestea.
9 Dar cei ce intenţionează să fie bogaţi, cad în ispită şi în cap-
cană şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care îneacă pe
oameni în distrugere şi pieire.
10 Fiindcă iubirea de bani este rădăcina a toată facerea de
rele, după care unii, lăcomindu-se, s-au rătăcit de la credinţă
şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe întristări.
11 Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmăreş-
te dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe.
12 Luptă lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa eternă la
care ai şi fost chemat şi ai făcut o bună mărturisire înaintea
multor martori.
13 Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă la toa-
te, şi înaintea lui Cristos Isus, care înaintea lui Pontius Pilat
a adus o mărturisire bună,
14 Ca tu să ţii porunca fără pată, ireproşabilă, până la apari-
ţia Domnului nostru Isus Cristos,
15 Care în timpurile sale o va arăta, cel care este binecuvân-
tatul şi singurul Suveran, Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor,
16 Cel care singurul are nemurirea, locuind în lumina de
care nimeni nu se poate apropia, pe care nici un om nu l-a
văzut, nici nu îl poate vedea: lui fie onoare şi putere veşnică!
Amin.
17 Porunceşte celor bogaţi în această lume, să nu fie cu
minte trufaşă, nici să se încreadă în bogăţii nesigure, ci în
Dumnezeul cel viu, care ne dă abundent din toate pentru plă-
cerea noastră;
18 Ca să lucreze binele, ca să fie bogaţi în fapte bune, să fie
darnici, voitori să dea,
19 Tezaurizând pentru ei înşişi o temelie bună pentru tim-
purile ce vin, ca să apuce viaţa eternă.
20 ¶ O, Timotei, păzeşte ce îţi este încredinţat, evitând flecă-
relile profane şi deşarte şi împotrivirile a ceea ce este în mod
fals numită ştiinţă,
21 Pe care unii, susţinând-o, au rătăcit referitor la credinţă.
Harul fie cu tine! Amin.
 … 2 Timotei …
Capitolul 1
P avel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui
Dumnezeu, conform cu promisiunea vieţii care este în
Cristos Isus,
2 Lui Timotei, fiul meu preaiubit: Har, milă şi pace, de la
Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru.
3 ¶ Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia îi servesc din strămoşi
cu o conştiinţă pură, că neîncetat amintesc despre tine în
rugăciunile mele, noapte şi zi,
4 Dorind mult să te văd, având mereu în amintire lacrimile
tale, ca să fiu umplut de bucurie,
5 Aducându-mi aminte de credinţa neprefăcută care este în
tine, care a locuit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice
şi sunt convins că şi în tine.
6 Din această cauză, îţi aduc aminte să reaprinzi darul lui
Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.
7 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de pute-
re şi de dragoste şi de minte sănătoasă.
8 ¶ De aceea nu te ruşina de mărturia Domnului nostru, nici
de mine, prizonierul lui, ci fii părtaş al suferinţelor evanghe-
liei, conform puterii lui Dumnezeu,
9 Care ne-a salvat şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu
conform faptelor noastre, ci conform cu propriul lui scop
şi har, care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte ca lumea să
înceapă,
10 Dar acum este făcut cunoscut prin arătarea Salvatorului
nostru, Isus Cristos, care a abolit moartea şi a adus viaţa şi
nemurirea la lumină prin evanghelie,
11 Pentru care sunt rânduit predicator şi apostol şi învăţător
al neamurilor.
12 Din cauza căreia şi sufăr acestea, însă nu mă ruşinez, fi-
indcă ştiu pe cine am crezut şi sunt convins că el este în stare
să păzească ce i-am încredinţat pentru ziua aceea.
13 ¶ Ţine strâns modelul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai
auzit de la mine, în credinţă şi dragoste, care sunt în Cristos
Isus.
14 Acel lucru bun care ţi-a fost încredinţat, păzeşte-l prin
Duhul Sfânt care locuieşte în noi.
15 Ştii aceasta, că toţi cei din Asia s-au întors de la mine, în-
tre care sunt Figel şi Hermogen.
16 Domnul să dea milă casei lui Onisifor, pentru că de multe
ori m-a înviorat şi nu s-a ruşinat de lanţul meu,
17 Ci, când a fost în Roma, m-a căutat stăruitor şi m-a găsit.
18 Domnul să îi dea să găsească milă de la Domnul în acea
zi; şi tu ştii foarte bine în câte mi-a servit el în Efes.
Capitolul 2
D e aceea tu, fiul meu, fii tare în harul care este în Cristos
Isus.
2 Şi cele ce ai auzit de la mine printre mulţi martori, încre-
dinţează acestea oamenilor credincioşi, care vor fi în stare să
înveţe şi pe alţii.
3 ¶ Tu, de aceea, îndură necazuri, ca un bun soldat al lui Isus
Cristos.
4 Nimeni care se războieşte nu se încurcă cu chestiunile
acestei vieţi, ca să placă celui ce l-a ales ca soldat.
5 ¶ Şi dacă cineva de asemenea luptă pentru lauri, nu este
încoronat decât dacă luptă legiuit.
6 Agricultorul care munceşte trebuie să fie cel dintâi părtaş
675
la roade.
7 Ia aminte ce spun, şi Domnul să îţi dea înţelegere în toate.
8 Aminteşte-ţi că Isus Cristos, din sămânţa lui David, a fost
înviat dintre morţi conform evangheliei mele,
9 În care sufăr necaz până la lanţuri ca un răufăcător; dar
cuvântul lui Dumnezeu nu este înlănţuit.
10 Din această cauză îndur toate pentru cei aleşi, pentru ca
şi ei să obţină salvarea care este în Cristos Isus ,cu gloria
eternă.
11 ¶ Acesta este un cuvânt de încredere: Căci dacă suntem
morţi împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el;
12 Dacă îndurăm, vom şi domni împreună cu el; dacă îl ne-
găm şi el ne va nega.
13 Dacă nu credem, totuşi el rămâne credincios; nu se poate
nega pe el însuşi.
14 ¶ Aminteşte-le acestea, îndemnându-i înaintea Domnului
să nu se certe despre cuvinte pentru nici un alt folos decât al
subminării ascultătorilor.
15 Studiază scripturile să te arăţi tu însuţi aprobat lui
Dumnezeu, un lucrător care să nu se ruşineze, împărţind
drept cuvântul adevărului.
16 Dar în fapt ţine-te deoparte de flecărelile profane şi deşar-
te, fiindcă vor creşte spre mai multă neevlavie.
17 Şi cuvântul lor va roade ca o gangrenă, dintre aceştia sunt
Himeneu şi Filet,
18 Care, referitor la adevăr, au rătăcit, spunând că învierea
s-a întâmplat deja; şi răstoarnă credinţa unora.
19 Totuşi, temelia lui Dumnezeu stă tare, având acest sigiliu:
Domnul cunoaşte pe cei ai lui. Şi: Să se despartă de nedrep-
tate oricine cheamă numele lui Cristos.
20 ¶ Dar într-o casă mare nu sunt doar vase de aur şi de
argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt pentru onoare şi
unele pentru dezonoare.
21 De aceea dacă cineva se curăţă pe el însuşi de acestea, va
fi un vas pentru onoare, sfinţit şi folositor stăpânului şi pre-
gătit pentru fiecare lucrare bună.
22 ¶ De asemenea fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte drept-
atea, credinţa, dragostea creştină, pacea cu cei ce cheamă pe
Domnul dintr-o inimă pură.
23 Dar evită întrebările prosteşti şi lipsite de învăţătură, şti-
ind că dau naştere la lupte.
24 ¶ Şi un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie
blând către toţi, capabil să îi înveţe, răbdător,
25 Învăţând în blândeţe pe cei ce se împotrivesc lor înşişi,
dacă Dumnezeu, cumva, le va da pocăinţă pentru recunoaş-
terea adevărului,
26 Şi să se trezească din cursa diavolului, fiind prinşi de el
la voia lui.
Capitolul 3
D ar să mai ştii aceasta, că în ultimele zile vor veni tim-
puri grele.
2 Fiindcă oamenii vor fi iubitori de sine, lacomi, lăudăroşi,
mândri, blasfemiatori, neobedienţi faţă de părinţi, nemulţu-
mitori, fără sfinţenie,
3 Fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, acuzatori falşi, lip-
siţi de autocontrol, feroce, dispreţuitori ai celor buni,
4 Trădători, impulsivi, îngâmfaţi, iubitori de plăceri mai
mult decât iubitori de Dumnezeu,
 2 Timotei 4
5 Având o formă de evlavie dar negând puterea ei; şi fereşte-
te de astfel de oameni.
6 Fiindcă dintre aceştia sunt cei care se furişează în case şi
captivează femeile proaste, încărcate cu păcate, purtate de
diverse pofte,
7 Învăţând tot timpul şi neputând niciodată să vină la cu-
noaşterea adevărului.
8 Şi chiar aşa cum Ianes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise,
tot aşa şi aceştia se împotrivesc adevărului, oameni ai minţi-
lor corupte şi respinşi referitor la credinţă.
9 Dar nu vor înainta mai departe, fiindcă nebunia lor va fi
evidentă tuturor, cum a fost şi a acelora.
10 ¶ Tu, însă, ai cunoscut pe deplin doctrina mea, compor-
tarea mea de viaţă, scopul, credinţa, îndelunga răbdare, dra-
gostea creştină, răbdarea,
11 Persecuţiile, suferinţele care mi s-au întâmplat în
Antiohia, în Iconia şi în Listra; ştii ce persecuţii am îndurat,
dar Domnul m-a scăpat din toate.
12 Într-adevăr, toţi cei ce voiesc să trăiască evlavios în Cristos
Isus vor fi persecutaţi.
13 Dar oamenii care fac rău şi impostorii vor creşte din rău
în mai rău, înşelând şi fiind înşelaţi.
14 Dar tu continuă în cele pe care le-ai învăţat şi de care ai
fost asigurat, ştiind de la cine ai învăţat,
15 Şi pentru că de copil ai cunoscut sfintele scripturi, care
sunt în stare să te facă înţelept pentru salvare prin credinţa
care este în Cristos Isus.
16 Toată scriptura este dată prin suflarea lui Dumnezeu şi fo-
lositoare pentru doctrină, pentru mustrare, pentru îndrep-
tare, pentru educare în dreptate,
17 Ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, deplin înzestrat
pentru toate faptele bune.
Capitolul 4
D e aceea eu te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
Domnului Isus Cristos, care va judeca pe cei vii şi pe cei
morţi la arătarea sa şi a împărăţiei sale;
2 Predică cuvântul; fii prompt la timp şi nelatimp; mustră,
ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi doctrina.
3 Fiindcă va veni timpul când nu vor suporta doctrina
sănătoasă, ci, după poftele lor proprii, îşi vor îngrămădi
676
învăţători, având urechi care îi gâdilă.
4 Şi îşi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor abate spre
fabulaţii.
5 Dar tu veghează în toate, îndură necazuri, fă lucrarea unui
evanghelist, fă deplin dovada serviciului tău.
6 ¶ Căci acum, eu sunt gata să fiu turnat şi timpul plecării
mele este aproape.
7 Am luptat o luptă bună, am terminat alergarea, am ţinut
credinţa.
8 ¶ De acum înainte îmi este pregătită o coroană a dreptăţii,
pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua
aceea şi nu doar mie, ci şi tuturor celor ce iubesc arătarea
lui.
9 ¶ Străduieşte-te să vii curând la mine;
10 Fiindcă Dima m-a părăsit, iubind lumea de acum, şi
a plecat la Tesalonic; Crescens s-a dus în Galatia, Titus în
Dalmaţia.
11 Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine,
fiindcă el îmi este de folos pentru serviciu.
12 Iar pe Tihic l-am trimis la Efes.
13 Când vii, adu mantaua, pe care am lăsat-o în Troas, la
Carp, şi cărţile, dar mai ales pergamentele.
14 Alexandru, arămarul, mi-a făcut mult rău, Domnul să îi
răsplătească conform faptelor lui;
15 Despre acesta să fii şi tu în gardă, fiindcă s-a împotrivit
foarte tare cuvintelor noastre.
16 La întâia mea apărare, nimeni nu a stat cu mine, ci toţi
m-au părăsit, să nu se pună aceasta în contul lor.
17 Totuşi, Domnul a stat cu mine şi m-a întărit, pentru ca
prin mine predicarea să fie pe deplin cunoscută şi să audă
toate neamurile; şi am fost scăpat din gura leului.
18 Domnul mă va scăpa din fiecare lucrare rea şi mă va păs-
tra pentru împărăţia lui cerească; a lui fie gloria pentru tot-
deauna şi întotdeauna! Amin.
19 ¶ Salută pe Prisca şi pe Aquila şi casa lui Onisifor.
20 Erast a rămas în Corint, dar pe Trofim l-am lăsat bolnav
în Milet.
21 Străduieşte-te să vii înaintea iernii. Te salută Eubul şi
Pudens şi Linus şi Claudia şi toţi fraţii.
22 Domnul Isus Cristos fie cu duhul tău! Harul fie cu voi!
Amin.
 … Titus …
Capitolul 1
P avel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos,
conform cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cu recu-
noaşterea adevărului, care este conform cu evlavia,
2 În speranţa vieţii eterne, pe care Dumnezeu, care nu poate
minţi, a promis-o înainte de începutul lumii;
3 Şi la timpurile cuvenite a arătat cuvântul său prin predica-
re, ce mi s-a încredinţat, conform poruncii lui Dumnezeu,
Salvatorul nostru;
4 Lui Titus, adevăratul meu fiu după credinţa comună: Har,
milă şi pace, de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Cristos
Salvatorul nostru.
5 ¶ Din această cauză te-am lăsat în Creta, ca să pui în ordi-
ne cele ce lipsesc şi să rânduieşti bătrâni în fiecare cetate, aşa
cum eu te-am rânduit pe tine;
6 ¶ Dacă cineva este ireproşabil, soţul unei singure so-
ţii, având copii credincioşi, neacuzaţi de destrăbălare sau
insubordonaţi.
7 Fiindcă un episcop trebuie să fie ireproşabil ca administra-
tor al lui Dumnezeu; nu încăpăţânat, nu irascibil, nu dedat
vinului, nu bătăuş, nu dedat câştigului murdar,
8 Ci iubitor de ospitalitate, iubitor al oamenilor buni, sobru,
drept, sfânt, cumpătat,
9 Ţinând strâns credinciosul cuvânt aşa cum a fost învăţat,
ca el să fie în stare, prin doctrină sănătoasă, deopotrivă să
îndemne şi să convingă pe cei împotrivitori cu vorbă.
10 ¶ Fiindcă sunt mulţi insubordonaţi şi palavragii şi înşelă-
tori, mai ales dintre cei ai circumciziei,
11 Ale căror guri trebuie să fie astupate, care răstoarnă case
întregi, dând învăţături ce nu ar trebui, de dragul unui câş-
tig murdar.
12 Unul dintre ei, un profet de-al lor, a spus: Cretanii sunt
totdeauna mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
13 Această mărturie este adevărată. Din această cauză mus-
tră-i aspru, ca ei să fie sănătoşi în credinţă,
14 Nedând atenţie la fabulaţii iudaice şi la porunci ale oame-
nilor care se întorc de la adevăr.
15 Pentru cei puri toate sunt pure, dar pentru cei întinaţi şi
care nu cred, nimic nu este pur ci şi mintea şi conştiinţa lor
sunt întinate.
16 Ei mărturisesc că îl cunosc pe Dumnezeu, dar în fapte îl
neagă, fiind scârboşi şi neobedienţi şi pentru fiecare lucrare
bună sunt netrebnici.
Capitolul 2
D ar tu vorbeşte cele ce se cuvin doctrinei sănătoase:
2 Ca cei bătrâni să fie sobri, onorabili, cumpătaţi, sănă-
toşi în credinţă, în dragoste creştină, în răbdare.
3 În acelaşi fel, femeile bătrâne să fie în comportare cum se
cuvine sfinţeniei, nu acuzatoare false, nu dedate la mult vin,
învăţătoare a lucrurilor bune,
4 Pentru ca să înveţe pe tinerele femei să fie sobre, să îşi iu-
bească soţii, să îşi iubească copiii,
5 Să fie discrete, caste, gospodine acasă, bune, obediente
propriilor soţi, pentru ca astfel cuvântul lui Dumnezeu să
nu fie blasfemiat.
6 Pe cei tineri, în acelaşi fel, îndeamnă-i să aibă o minte
sobră.
7 În toate arătându-te un model pentru fapte bune; în
677
doctrină, arătând incoruptibilitate, seriozitate, sinceritate,
8 Vorbire sănătoasă ce nu poate fi condamnată, pentru ca
cel dintre împotrivitori să fie ruşinat, neavând nimic rău de
spus despre voi.
9 Îndeamnă robii să fie obedienţi propriilor stăpâni şi să le
placă în toate, nicidecum contrazicând;
10 Nu furând, ci arătând toată buna credincioşie, pentru ca
să înfrumuseţeze doctrina lui Dumnezeu Salvatorul nostru
în toate.
11 ¶ Fiindcă harul lui Dumnezeu care aduce salvarea s-a
arătat tuturor oamenilor,
12 Învăţându-ne ca, negând neevlavia şi poftele lumeşti, să
trăim în sobrietate, în dreptate şi în evlavie în această lume
de acum.
13 Aşteptând acea binecuvântată speranţă şi glorioasa apari-
ţie a marelui Dumnezeu şi Salvatorul nostru Isus Cristos.
14 Care s-a dat pe el însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere
din toată nelegiuirea şi să purifice pentru el însuşi un popor
special, zelos pentru fapte bune.
15 Acestea vorbeşte şi îndeamnă şi mustră cu toată autorita-
tea. Nu lăsa pe nimeni să te dispreţuiască.
Capitolul 3
A du-le aminte să fie supuşi principalităţilor şi puteri-
lor, să ascultă de magistraţi, să fie gata pentru fiecare
lucrare bună,
2 ¶ Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie arţăgoşi, ci
blânzi, arătând toată blândeţea tuturor oamenilor.
3 Fiindcă şi noi am fost cândva neînţelepţi, neobedienţi, în-
şelaţi, servind diverselor pofte şi plăceri, trăind în răutate şi
invidie, detestabili şi urându-ne unii pe alţii.
4 Dar după ce s-a arătat bunătatea şi dragostea pentru oa-
meni a lui Dumnezeu, Salvatorul nostru,
5 Nu datorită faptelor dreptăţii pe care noi le-am făcut, ci
conform milei sale el ne-a salvat, prin spălarea regenerării şi
înnoirea Duhului Sfânt,
6 Pe care l-a turnat abundent peste noi prin Isus Cristos,
Salvatorul nostru,
7 Pentru ca, fiind declaraţi drepţi datorită harului său, să fim
făcuţi moştenitori conform cu speranţa vieţii eterne.
8 Acesta este un cuvânt de încredere, şi aceste lucruri voiesc
să le susţii cu tărie, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu
să aibă grijă să practice fapte bune. Acestea sunt bune şi de
folos oamenilor.
9 ¶ Dar evită întrebări prosteşti şi genealogii şi certuri şi lup-
te despre lege, fiindcă sunt nefolositoare şi deşarte.
10 Un om care este eretic, după prima şi a doua avertizare,
respinge-l,
11 Ştiind că cel ce este astfel, este pervertit şi păcătuieşte,
fiind condamnat de el însuşi.
12 ¶ Când voi trimite pe Artema la tine, sau pe Tihic, stră-
duieşte-te să vii la mine la Nicopole, fiindcă am hotărât să
iernez acolo.
13 Adu-l pe Zena, avocatul, şi pe Apolo, îngrijind ca în călă-
toria lor să nu le lipsească nimic.
14 Şi să înveţe şi ai noştri să practice fapte bune pentru folo-
sinţe necesare, pentru a nu fi fără rod.
15 Toţi cei ce sunt cu mine te salută. Salută pe cei ce ne iu-
besc în credinţă. Harul fie cu voi toţi. Amin.
 … Filimon …
Capitolul 1
P avel, prizonier al lui Isus Cristos şi fratele nostru Timotei,
lui Filimon al nostru preaiubit şi conlucrător,
2 Şi preaiubitei Apfia şi lui Arhip, soldat împreună cu noi, şi
bisericii din casa ta:
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la
Domnul Isus Cristos.
4 ¶ Mulţumesc Dumnezeului meu, făcând menţiune întot-
deauna despre tine în rugăciunile mele,
5 Auzind despre dragostea ta şi credinţa pe care o ai faţă de
Domnul Isus şi faţă de toţi sfinţii.
6 Astfel încât părtăşia credinţei tale să devină lucrătoare
prin recunoaşterea oricărui lucru bun care este în voi, în
Cristos Isus.
7 Fiindcă avem multă bucurie şi mângâiere datorită dragos-
tei tale, fiindcă, frate, adâncurile sfinţilor s-au înviorat prin
tine.
8 ¶ De aceea, măcar că am multă cutezanţă în Cristos să îţi
poruncesc ce se cuvine,
9 Totuşi datorită dragostei, mai degrabă te implor, aşa
cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum şi prizonier al lui Isus
Cristos.
10 Te implor pentru fiul meu, Onisim, pe care l-am născut
în lanţurile mele,
11 Care altă dată îţi era nefolositor, dar acum folositor ţie şi
mie,
12 Pe care ţi l-am trimis înapoi; tu, de aceea, primeşte-l pe el,
care este adâncurile mele,
678
13 Pe care voiam să îl reţin cu mine, ca să îmi servească în
locul tău în lanţurile evangheliei;
14 Dar nu am voit să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca
binele tău să nu fie din constrângere, ci de bunăvoie.
15 Fiindcă probabil de aceea s-a despărţit de tine, pentru un
timp, ca să îl ai pentru totdeauna.
16 De acum nu ca rob, ci mai presus decât rob, un frate prea-
iubit mai ales mie şi cu cât mai mult ţie, deopotrivă în carne
şi în Domnul?
17 De aceea dacă mă socoteşti partener, primeşte-l ca pe
mine însumi.
18 ¶ Iar dacă te-a nedreptăţit sau îţi datorează ceva, pune
aceasta în contul meu.
19 Eu, Pavel, am scris cu propria mea mână, eu voi plăti de-
plin; ca să nu îţi spun că, peste toate, pe tine însuţi te datorezi
mie.
20 Da, frate, lasă-mă să am bucuria de la tine în Domnul;
înviorează adâncurile mele în Domnul.
21 Ţi-am scris încredinţat de obedienţa ta, ştiind că vei face
chiar mai mult peste ce spun.
22 ¶ Dar totodată pregăteşte-mi de asemenea o locuinţă, fi-
indcă sunt încredinţat că prin rugăciunile voastre vă voi fi
dăruit.
23 Te salută Epafra, părtaşul meu de închisoare în Cristos
Isus,
24 Marcu, Aristarh, Dima, Luca, conlucrătorii mei.
25 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu duhul vostru!
Amin.
 … Evrei …
Capitolul 1
D umnezeu, care în multe dăţi şi în diferite feluri a vor-
bit în vechime taţilor prin profeţi,
2 În aceste ultime zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care l-a pus
moştenitor a toate, prin care a şi făcut lumile;
3 Care, fiind strălucirea gloriei lui şi caracterul întipărit al
persoanei lui şi susţinând toate prin cuvântul puterii lui,
după ce a făcut prin el însuşi curăţarea păcatelor noastre, s-a
aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţime;
4 Fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii, cu cât a obţinut
prin moştenire un nume nespus mai bun decât ei.
5 ¶ Căci, căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: Tu eşti Fiul
meu, astăzi te-am născut? Şi din nou: Eu voi fi pentru el Tată
şi el va fi pentru mine Fiu?
6 Şi din nou, când aduce în lume pe întâiul născut, el spune:
Şi să i se închine toţi îngerii lui Dumnezeu.
7 Şi despre îngeri spune: Cel ce face pe îngerii lui duhuri şi pe
servitorii lui o flacără de foc.
8 Dar Fiului îi spune: Tronul tău, Dumnezeule, este pentru
totdeauna şi întotdeauna; un sceptru al dreptăţii este scep-
trul împărăţiei tale.
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; din această ca-
uză Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul
veseliei mai presus de tovarăşii tăi;
10 Şi tu, Doamne, la început ai aşezat temeliile pământului;
şi cerurile sunt faptele mâinilor tale;
11 Ele vor pieri, dar tu rămâi; şi toate se vor învechi precum
o haină;
12 Şi ca pe o manta le vei face sul şi vor fi schimbate; dar tu
eşti acelaşi; şi anii tăi nu vor înceta.
13 Şi căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: Şezi la dreap-
ta mea, până voi face pe duşmanii tăi aşternutul piciorului
tău?
14 Nu sunt toţi duhuri servitoare, trimise să servească pen-
tru cei ce vor fi moştenitori ai salvării?
Capitolul 2
D e aceea ar trebui să dăm cea mai mare atenţie lucruri-
lor pe care le-am auzit, ca niciodată să nu le lăsăm să
treacă pe lângă noi.
2 Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit, şi
fiecare încălcare de lege şi neobedienţă a primit o dreaptă
răsplătire
3 Cum vom scăpa noi dacă neglijăm o salvare atât de mare?
Care, întâi a început să fie vorbită de Domnul, şi ne-a fost
confirmată nouă prin cei ce l-au auzit,
4 Dumnezeu de asemenea aducându-le mărturie, deopo-
trivă cu semne şi minuni şi diferite miracole şi daruri ale
Duhului Sfânt, conform voii sale.
5 ¶ Fiindcă nu îngerilor a supus lumea ce are să vină, despre
care vorbim.
6 Iar unul, într-un anume loc a adeverit, spunând: Ce este
omul, să te gândeşti la el? Sau fiul omului, să îl cercetezi?
7 L-ai făcut puţin mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu
glorie şi onoare şi l-ai aşezat peste faptele mâinilor tale;
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui. Căci în aceea că el a su-
pus toate sub el, nu i-a lăsat nimic nesupus. Dar acum, încă
nu vedem toate cele supuse lui.
9 Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puţin mai prejos decât
679
îngerii, pentru suferirea morţii, încoronat cu glorie şi onoa-
re, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fi-
ecare om.
10 ¶ Fiindcă i se cuvenea lui, pentru care sunt toate şi prin
care sunt toate, în aducerea multor fii la glorie, să desăvâr-
şească pe căpetenia salvării lor prin suferinţe.
11 Fiindcă deopotrivă cel ce sfinţeşte şi cei sfinţiţi, sunt toţi
dintr-unul; din care cauză, nu se ruşinează să îi numească
fraţi,
12 Spunând: Voi declara numele tău fraţilor mei, în mijlocul
bisericii îţi voi cânta laudă.
13 Şi din nou: Eu îmi voi pune încrederea în el. Şi din nou:
Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
14 Fiindcă, după cum copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui,
în acelaşi fel şi el s-a împărtăşit din aceleaşi, pentru ca prin
moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morţii, care este
diavolul,
15 Şi să elibereze pe aceia care, prin frica morţii, erau toată
viaţa lor supuşi robiei.
16 Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor,
ci a luat asupra lui sămânţa lui Avraam.
17 De aceea în toate se cuvenea a fi făcut asemenea fraţi-
lor săi, ca să fie mare preot milos şi credincios în cele privi-
toare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele
poporului.
18 Fiindcă, în aceea că el însuşi a suferit, fiind ispitit, este în
stare să ajute pe cei ispitiţi.
Capitolul 3
P entru aceasta, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti,
luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii
noastre, Cristos Isus,
2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, aşa cum şi Moise
a fost credincios în toată casa lui.
3 Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie
decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoa-
re decât casa.
4 Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zideşte
toate este Dumnezeu.
5 Şi Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca
servitor, pentru mărturie acelor lucruri ce urmau să fie vor-
bite după aceea;
6 Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă sun-
tem noi, dacă neclintit ţinem strâns cutezanţa şi bucuria
speranţei, până la sfârşit.
7 ¶ De aceea, (aşa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veţi
auzi vocea lui,
8 Nu vă împietriţi inimile, ca în provocare, în ziua ispitirii
în pustie,
9 Când taţii voştri m-au ispitit, m-au dovedit şi au văzut fap-
tele mele patruzeci de ani.
10 De aceea m-am mâhnit pe această generaţie şi am spus:
Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor şi nu au cunoscut căile
mele.
11 Aşa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna
mea).
12 Luaţi seama, fraţilor, ca să nu fie cumva în vreunul dintre
voi o inimă rea a necredinţei, în îndepărtarea de Dumnezeul
cel viu.
 Evrei 6
13 Ci îndemnaţi-vă zilnic unii pe alţii, cât timp se cheamă,
astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin
înşelătoria păcatului.
14 Fiindcă suntem făcuţi părtaşi ai lui Cristos, dacă ţinem
strâns începutul încrederii noastre, neclintit până la sfârşit;
15 Deoarece se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui, nu vă
împietriţi inimile ca în provocare.
16 Fiindcă unii, după ce au auzit, au provocat; însă nu toţi
care au ieşit din Egipt, prin Moise.
17 Şi pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au
păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Şi cui a jurat el că nu au să intre în odihna lui, dacă nu
celor ce nu au crezut?
19 Aşadar, vedem că nu au putut să intre din cauza
necredinţei.
Capitolul 4
A şadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în
odihna lui, să ne temem ca nu cumva să pară unora că
unii nu aţi ajuns la ea.
2 Pentru că şi nouă, ca şi lor, ne-a fost predicată evanghelia;
dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu
credinţă în cei ce l-au auzit.
3 Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus
el: Cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna
mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea
lumii.
4 Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a
şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate
faptele lui.
5 Şi în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea.
6 De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre
în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din
cauza necredinţei.
7 Din nou, rânduieşte o zi anume, spunând în David: Astăzi,
după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea
lui, nu vă împietriţi inimile.
8 Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit
el după aceea, despre o altă zi.
9 De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui
Dumnezeu.
10 Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a şi oprit de la pro-
priile fapte, aşa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile
fapte.
11 ¶ Aşadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu
cumva cineva să cadă după acelaşi exemplu al necredinţei.
12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai
ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până
la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a
măduvei şi este în stare să discearnă gândurile şi intenţiile
inimii.
13 Şi nu este fiinţă care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate
sunt goale şi deschise ochilor celui cu care avem a face.
14 Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a
trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem strâns
mărturisirea noastră.
15 Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă
compasiune pentru neputinţele noastre, ci în toate a fost is-
pitit asemenea nouă, totuşi fără păcat.
16 Să ne apropiem aşadar în mod cutezător de tronul haru-
lui, ca să obţinem milă şi să găsim har pentru a ajuta în timp
de nevoie.
680
Capitolul 5
C ăci fiecare mare preot luat dintre oameni este rându-
it pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să
ofere deopotrivă daruri şi sacrificii pentru păcate;
2 El, care poate avea compasiune pentru cei ignoranţi şi rătă-
ciţi, pentru că şi el este înconjurat cu neputinţă.
3 Şi din cauza acesteia este dator să aducă sacrificii pentru
păcate, precum pentru popor, aşa şi pentru el însuşi.
4 Şi nimeni nu îşi ia singur această onoare, ci acela chemat
de Dumnezeu, precum Aaron.
5 Tot astfel şi Cristos nu s-a glorificat pe el însuşi ca să fie
făcut mare preot, ci acela care i-a spus lui: Tu eşti Fiul meu,
astăzi te-am născut.
6 Aşa cum şi spune în alt loc: Tu eşti preot pentru totdeauna,
după rânduiala lui Melchisedec.
7 Care în zilele cărnii lui, după ce oferise rugăciuni şi ce-
reri cu strigăt puternic şi lacrimi, către cel ce era în stare
să îl salveze din moarte, a şi fost ascultat în aceea că el s-a
înfricoşat;
8 Cu toate că era Fiu, a învăţat obedienţa prin cele ce a
suferit.
9 Şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit autorul salvării eterne
pentru toţi cei ce ascultă de el;
10 Numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui
Melchisedec.
11 ¶ Despre care avem multe de spus şi greu de explicat în
vorbire, văzând că sunteţi tociţi la auzire.
12 Fiindcă aveţi nevoie să vă înveţe cineva din nou care sunt
principiile începătoare ale oracolelor lui Dumnezeu şi aţi de-
venit ca cei care au nevoie de lapte şi nu de hrană tare, când
tocmai din cauza timpului, sunteţi datori a fi învăţători.
13 Fiindcă oricine foloseşte lapte este neîndemânatic în cu-
vântul dreptăţii, fiindcă este prunc.
14 Dar mâncarea tare este a celor maturi, aceia care din cau-
za folosirii şi-au antrenat simţurile să discearnă deopotrivă
binele şi răul.
Capitolul 6
D e aceea, lăsând cele începătoare ale doctrinei lui
Cristos, să mergem spre desăvârşire, fără să mai punem
din nou temelia pocăinţei de la faptele moarte şi a credinţei
spre Dumnezeu,
2 A doctrinei botezurilor şi a punerii mâinilor şi a învierii
morţilor şi a judecăţii eterne.
3 Şi aceasta vom face dacă Dumnezeu permite.
4 Fiindcă este imposibil pentru cei care au fost odată lumi-
naţi şi au gustat din darul ceresc şi au fost făcuţi părtaşi ai
Duhului Sfânt,
5 Şi au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu şi puterile lumii
ce are să vină,
6 Dacă vor cădea alături, să îi restaureze din nou la pocăin-
ţă, văzând că ei crucifică din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui
Dumnezeu şi îl expun ruşinii publice.
7 Fiindcă pământul, care se adapă din ploaia care cade ade-
sea peste el şi rodeşte ierburi potrivite pentru cei prin care şi
este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu;
8 Dar cel care aduce spini şi mărăcini este respins şi aproape
de blestem; al cărui sfârşit este să fie ars.
9 Dar suntem convinşi despre voi, preaiubiţilor, de lucruri
mai bune şi care ţin de salvare, chiar dacă vorbim astfel.
10 Fiindcă Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea voas-
tră şi munca dragostei, pe care aţi arătat-o pentru numele
 Evrei 8
lui, în aceea că aţi servit şi serviţi sfinţilor.
11 Şi dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi stăruinţă
spre deplina asigurare a speranţei, până la sfârşit,
12 Ca să nu fiţi leneşi, ci urmaşi ai celor ce prin credinţă şi
îndelungă răbdare moştenesc promisiunile.
13 Fiindcă Dumnezeu, când a promis lui Avraam, deoarece
nu a putut să jure pe nici unul mai mare, a jurat pe el însuşi,
14 Spunând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta
şi înmulţind te voi înmulţi.
15 Şi, astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obţinut
promisiunea.
16 Fiindcă oamenii, într-adevăr, jură pe unul mai mare; şi un
jurământ pentru confirmare este pentru ei sfârşitul întregii
certe.
17 În acelaşi fel, Dumnezeu, cu atât mai mult voind să arate
moştenitorilor promisiunii nestrămutarea sfatului său, l-a
confirmat printr-un jurământ,
18 Pentru ca, prin două lucruri de nestrămutat, în care este
imposibil pentru Dumnezeu să mintă, să avem o mângâie-
re tare, noi, care am fugit la adăpost ca să apucăm speranţa
pusă înaintea noastră;
19 Speranţa pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, de-
opotrivă sigură şi neclintită şi care intră până dincolo de
perdea,
20 Unde înainte-mergătorul a intrat pentru noi, adică
Isus, făcut mare preot pentru totdeauna după rânduiala lui
Melchisedec.
Capitolul 7
F iindcă acest Melchisedec, împărat al Salemului, pre-
ot al Dumnezeului cel preaînalt, cel care a întâlnit pe
Avraam întorcându-se de la măcelul împăraţilor şi l-a
binecuvântat,
2 Lui, de asemenea, Avraam i-a dat a zecea parte din tot;
întâi, fiind prin interpretare, Împărat al dreptăţii, iar după
aceea şi Împărat al Salemului, care este Împărat al păcii;
3 Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând început
al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar făcut asemenea Fiului lui
Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna.
4 ¶ Dar pricepeţi ce mare a fost acesta, căruia chiar patriar-
hul Avraam i-a dat a zecea parte din prăzi.
5 Şi, într-adevăr, cei dintre fiii lui Levi, care primesc servi-
ciul preoţiei, au poruncă să ia zeciuieli de la popor conform
legii, adică de la fraţii lor, cu toate că au ieşit din coapsele lui
Avraam.
6 Dar el, a cărui genealogie nu este considerată dintre ei, a
primit zeciuieli de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea
promisiunile.
7 Dar în afară de toată contradicţia, cel mic este binecuvân-
tat de cel mare.
8 Şi aici, oameni care mor iau zeciuieli; dar acolo, le primeşte
el, despre care este mărturie că trăieşte.
9 Şi ca să spun aşa şi Levi, care primeşte zeciuieli, a plătit
zeciuieli în Avraam.
10 Fiindcă era încă în coapsele tatălui său, când l-a întâmpi-
nat Melchisedec.
11 De aceea dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia levitică,
(fiindcă sub aceasta a primit poporul legea,) ce nevoie mai era
ca un alt preot să se scoale după rânduiala lui Melchisedec şi
să nu fie chemat după rânduiala lui Aaron?
12 Căci, fiind schimbată preoţia, se face din necesitate şi o
schimbare a legii.
681
13 Fiindcă cel despre care sunt spuse acestea, aparţine unui
alt trib, din care nimeni nu a servit la altar.
14 Fiindcă este evident că Domnul nostru a răsărit din Iuda,
trib referitor la care Moise nu a spus nimic în legătură cu
preoţia.
15 Şi este încă şi mai evident, căci după asemănarea lui
Melchisedec se scoală un alt preot,
16 Care a fost făcut nu după legea unei porunci carnale, ci
după puterea unei vieţi fără sfârşit.
17 Fiindcă el aduce mărturie: Tu eşti preot pentru totdeauna,
după rânduiala lui Melchisedec.
18 Fiindcă este într-adevăr o anulare a poruncii premergă-
toare din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei.
19 Fiindcă legea nu a făcut nimic desăvârşit, ci aducerea unei
speranţe mai bune a făcut aceasta, prin care ne apropiem de
Dumnezeu.
20 Şi, întrucât nu fără jurământ, el a fost făcut preot;
21 (Fiindcă acei preoţi au fost făcuţi fără jurământ, dar aces-
ta, cu jurământ, prin cel ce i-a spus: Domnul a jurat şi nu se
va pocăi, Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui
Melchisedec);
22 Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament
mai bun.
23 Şi ei, într-adevăr, au devenit preoţi mulţi, pentru că nu le
era permis să continue din cauza morţii.
24 Dar acesta, fiindcă rămâne pentru totdeauna, are o preo-
ţie neschimbătoare.
25 De aceea şi este în stare să îi salveze până la capăt pe cei ce
vin la Dumnezeu prin el, văzând că el trăieşte întotdeauna
pentru a mijloci pentru ei.
26 Fiindcă un astfel de mare preot ne era cuvenit nouă, care
este sfânt, lipsit de răutate, neîntinat, separat de păcătoşi şi
făcut mai înalt decât cerurile;
27 Care nu are nevoie zilnic, ca acei înalţi preoţi, să ofere
sacrificii, întâi pentru propriile sale păcate şi apoi pentru ale
poporului, fiindcă a făcut aceasta o singură dată, când s-a
oferit pe el însuşi.
28 Fiindcă legea face înalţi preoţi pe oameni, care au slăbi-
ciuni, dar cuvântul jurământului, care a fost după lege, face
pe Fiul, care este sfinţit pentru totdeauna.
Capitolul 8
I ar suma celor despre care am vorbit este că: Avem un
astfel de mare preot, care s-a aşezat la dreapta tronului
Maiestăţii în ceruri;
2 Un servitor al sanctuarului şi al adevăratului tabernacol,
pe care l-a ridicat Domnul şi nu omul.
3 Fiindcă fiecare mare preot este rânduit să ofere daruri şi
sacrificii, de aceea, este necesar ca şi acest om să aibă ceva
să ofere.
4 Căci dacă ar fi pe pământ, nu ar fi preot, văzând că sunt
preoţi ce oferă daruri conform legii,
5 Care servesc după exemplul şi umbra lucrurilor cereşti, aşa
cum Moise a fost avertizat de Dumnezeu, când era gata a
face tabernacolul; fiindcă: Vezi, spune el, Să faci toate con-
form modelului arătat ţie pe munte.
6 Dar acum el a obţinut un serviciu nespus mai bun, prin
aceea că este de asemenea mijlocitorul unui legământ mai
bun, care a fost întemeiat pe promisiuni mai bune.
7 Căci dacă acel prim legământ ar fi fost fără deficienţă, nu
s-ar fi căutat loc pentru al doilea.
8 Căci, găsind vină la ei, el spune: Iată, vin zilele, spune
 Evrei 10
Domnul, când voi împlini un legământ nou cu casa lui Israel
şi cu casa lui Iuda;
9 Nu conform legământului pe care l-am făcut cu taţii lor
în ziua când i-am luat de mână pentru a-i conduce afară din
ţara Egiptului, pentru că ei nu au rămas neclintiţi în legă-
mântul meu, nici eu nu le-am dat atenţie, spune Domnul.
10 Fiindcă acesta este legământul pe care îl voi face cu casa
lui Israel după acele zile, spune Domnul; voi pune legile
mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; şi le voi fi
Dumnezeu şi ei îmi vor fi popor;
11 Şi nu vor învăţa fiecare pe aproapele său şi fiecare pe frate-
le său, spunând: Cunoaşte pe Domnul; pentru că toţi mă vor
cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare.
12 Pentru că voi fi milos cu nedreptăţile lor şi păcatele lor şi
nelegiuirile lor; nicidecum nu mi le voi mai aminti.
13 În aceea că el spune: Un nou legământ, el l-a învechit pe
primul. Acum ceea ce putrezeşte şi îmbătrâneşte este gata să
dispară.
Capitolul 9
A tunci, într-adevăr, primul legământ avea şi rânduieli
ale serviciului divin şi un sanctuar pământesc.
2 Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era
sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte, care este numit
sanctuarul.
3 Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul
Preasfânt,
4 Care avea tămâietoarea de aur şi chivotul legământu-
lui îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care
avea mană şi toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele
legământului;
5 Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul
milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.
6 Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoţii intrau în-
totdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.
7 Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu
fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuşi şi pentru greşe-
lile poporului;
8 Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt
nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare
primul tabernacol,
9 Care era o parabolă pentru timpul de atunci, în care au fost
oferite deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desă-
vârşi referitor la conştiinţă pe cel ce servea,
10 Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri
şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11 ¶ Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce
vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu fă-
cut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12 Nici prin sângele ţapilor şi viţeilor, ci prin propriul lui
sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obţinând răs-
cumpărare eternă pentru noi.
13 Căci dacă sângele taurilor şi ţapilor şi cenuşa unei viţele
stropind pe cei întinaţi sfinţeşte spre purificarea cărnii,
14 Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel
etern s-a oferit pe el însuşi fără pată lui Dumnezeu, va pu-
rifica conştiinţa voastră de la faptele moarte, pentru a servi
Dumnezeului cel viu?
15 ¶ Şi din această cauză, el este mijlocitorul noului testa-
ment, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încăl-
cărilor care au fost sub primul testament, cei chemaţi să pri-
mească promisiunea moştenirii eterne.
682
16 Fiindcă unde este un testament, trebuie neapărat să aibă
loc moartea testatorului.
17 Fiindcă un testament intră în vigoare după ce oamenii
sunt morţi, întrucât nu are nici o putere cât timp trăieşte
testatorul.
18 De aceea, nici primul testament nu a fost consacrat fără
sânge.
19 Fiindcă Moise, după ce a rostit fiecare poruncă întregului
popor conform legii, a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, cu
apă şi lână stacojie şi isop, şi a stropit deopotrivă cartea şi
tot poporul,
20 Spunând: Acesta este sângele testamentului pe care
Dumnezeu vi l-a poruncit.
21 Şi tot aşa, a stropit cu sânge deopotrivă tabernacolul şi
toate vasele servirii.
22 Şi, conform legii, aproape toate sunt curăţate cu sânge; şi
fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 De aceea era necesar ca modelele lucrurilor în ceruri să
fie curăţate cu acestea, dar însăşi lucrurile cereşti cu sacrifi-
cii mai bune decât acestea.
24 Căci Cristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâi-
ni, care sunt prefigurările celor adevărate, ci în cerul însuşi,
pentru a se arăta acum în prezenţa lui Dumnezeu pentru
noi;
25 Nici ca să se ofere pe el însuşi de multe ori, aşa cum mare-
le preot intră în locul sfânt în fiecare an cu sângele altora,
26 Fiindcă atunci trebuia să sufere de multe ori de la înteme-
ierea lumii; dar acum, la sfârşitul lumii, el a apărut o singură
dată pentru a pune deoparte păcatul prin însuşi sacrificiul
lui.
27 Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură
dată, iar după aceasta, judecata,
28 Tot aşa, Cristos a fost oferit o singură dată pentru a purta
păcatele multora; şi celor ce îl aşteaptă li se va arăta a doua
oară, fără păcat, pentru salvare.
Capitolul 10
F iindcă legea, având o umbră a lucrurilor bune ce vor
veni şi nu însăşi imaginea lucrurilor, nu poate niciodată
să desăvârşească pe cei ce se apropie cu acele sacrificii, pe
care le-au oferit neîncetat an după an.
2 Altfel, nu ar fi încetat ele să fie oferite? Pentru că închină-
torii ar fi trebuit să nu mai aibă conştiinţa păcatelor, odată
curăţaţi.
3 Totuşi, în sacrificiile acelea este o reamintire a păcatelor în
fiecare an.
4 Fiindcă este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să
înlăture păcatele.
5 De aceea, venind el în lume, spune: Sacrificiu şi ofrandă tu
nu ai voit, dar ai pregătit un trup pentru mine;
6 În ofrande arse şi sacrificii pentru păcat tu nu ţi-ai găsit
plăcerea.
7 Atunci am spus: Iată, eu vin (în sulul cărţii este scris des-
pre mine) pentru a face voia ta, Dumnezeule.
8 După ce a spus mai sus: Sacrificiu şi ofrandă şi ofrande
arse şi sacrificii pentru păcat tu nu ai voit, nici nu ţi-ai găsit
plăcerea; care sunt oferite conform legii;
9 Atunci el a spus: Iată, eu vin pentru a face voia ta,
Dumnezeule. El desfiinţează ce a fost întâi, ca să stabilească
pe al doilea.
10 Voie prin care suntem sfinţiţi o dată pentru totdeauna
prin oferirea trupului lui Isus Cristos.
 Evrei 11
11 Şi fiecare preot stă zilnic în picioare, servind şi oferind
deseori aceleaşi sacrificii care niciodată nu pot înlătura
păcatele.
12 Dar acest om, după ce a oferit un singur sacrificiu pen-
tru păcate, pentru totdeauna, s-a aşezat la dreapta lui
Dumnezeu;
13 De acum, aşteptând până când duşmanii lui vor fi făcuţi
aşternutul piciorului său.
14 Fiindcă printr-o singură ofrandă el a desăvârşit pentru
totdeauna pe cei sfinţiţi.
15 Iar Duhul Sfânt de asemenea ne mărturiseşte; fiindcă
după ce a spus mai înainte:
16 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei după acele
zile, spune Domnul: Voi pune legile mele în inimile lor şi în
minţile lor le voi scrie;
17 Şi păcatele lor şi nelegiuirile lor eu nicidecum nu mi le
voi aminti.  rurile lui; şi prin aceasta, deşi mort, încă vorbeşte.
18 Dar acolo unde este iertare a acestora, nu mai este ofrandă
pentru păcat.
19 ¶ Având de aceea, fraţilor, cutezanţă pentru a intra în lo-
cul preasfânt prin sângele lui Isus,
20 Pe o cale nouă şi vie, pe care el a sfinţit-o pentru noi, prin
perdea, care altfel spus este carnea lui,
21 Şi având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22 Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigura-
re a credinţei, având inimile noastre stropite de o conştiinţă
vătămătoare şi trupurile noastre scăldate cu apă curată.
23 Să ţinem strâns mărturisirea credinţei noastre, fără clăti-
nare; (căci credincios este cel ce a promis),
24 Şi să luăm aminte unii la alţii pentru a provoca la dragos-
te şi la fapte bune;
25 Să nu părăsim adunarea noastră împreună, după cum
este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alţii; şi cu atât
mai mult cu cât vedeţi apropiindu-se ziua.
26 Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoaşte-
rea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,
27 Ci o anumită aşteptare înfricoşată a judecăţii şi o indig-
nare încinsă, care va devora pe potrivnici.
28 Oricine a dispreţuit legea lui Moise a murit fără milă, pe
baza mărturiei a doi sau trei martori;
29 De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneţi că va fi con-
siderat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu
şi a socotit sângele legământului, prin care a fost sfinţit, un
lucru profan şi a tratat dispreţuitor Duhul harului?
30 Căci cunoaştem pe cel ce a spus: Pedeapsa este a mea, eu
voi răsplăti, spune Domnul. Şi din nou: Domnul va judeca
poporul său.
31 Înfricoşător lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului
cel viu.
32 Dar aduceţi-vă aminte de zilele de dinainte, în care, după
ce aţi fost iluminaţi, aţi îndurat o mare luptă a suferinţelor;
33 În parte, fiind făcuţi de privelişte, deopotrivă prin ocări
şi necazuri, şi în parte când aţi devenit părtaşi ai celor care
erau astfel folosiţi.
34 Fiindcă aţi avut compasiune faţă de mine în lanţurile mele
şi aţi îndurat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, ştiind
în voi înşivă că aveţi în cer o avere mai bună şi durabilă.
35 De aceea nu lepădaţi cutezanţa voastră, care are o mare
răsplătire.
36 Fiindcă aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia
lui Dumnezeu, să puteţi primi promisiunea.
37 Deoarece încă puţin timp şi cel ce vine va veni şi nu va
683
întârzia.
38 Iar cel drept va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă îna-
poi, sufletul meu nu îşi va găsi plăcerea în el.
39 Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire,
ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului.
Capitolul 11
I ar credinţa este substanţa lucrurilor sperate, dovada lu-
crurilor nevăzute.
2 Fiindcă prin aceasta bătrânii au obţinut o bună mărturie.
3 ¶ Prin credinţă înţelegem că au fost urzite lumile prin cu-
vântul lui Dumnezeu, aşa că lucrurile care sunt văzute nu au
fost făcute din lucruri care se văd.
4 Prin credinţă, Abel a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu ne-
spus mai bun decât Cain, sacrificiul prin care el a obţinut
mărturia că a fost drept, Dumnezeu mărturisind despre da-
5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moar-
tea; şi nu a fost găsit, deoarece Dumnezeu l-a strămutat; fi-
indcă înainte de strămutarea lui, a avut această mărturie, că
a plăcut lui Dumnezeu.
6 Şi fără credinţă este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce
vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că este un
răsplătitor al celor ce îl caută cu zel.
7 Prin credinţă, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre
lucrurile ce încă nu se vedeau, împins de teamă, a pregătit
o arcă pentru salvarea casei sale, prin care el a condamnat
lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii, care este prin
credinţă.
8 Prin credinţă, Avraam, după ce a fost chemat să meargă la
locul pe care avea să îl primească mai apoi drept moştenire,
a dat ascultare; şi a mers, neştiind încotro mergea.
9 Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisiunii, ca
într-o ţară străină, locuind în corturi cu Isaac şi Iacob, co-
moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.
10 Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor şi
făcător este Dumnezeu.
11 Prin credinţă şi Sara însăşi a primit putere pentru con-
ceperea seminţei şi a născut un copil, deşi îi trecuse vârsta,
fiindcă l-a socotit credincios pe cel ce promisese.
12 De aceea chiar dintr-unul şi acela aproape mort, au ţâşnit
ca stelele cerului în mulţime şi nenumăraţi ca nisipul de pe
malul mării.
13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit lucrurile
promisiunilor, ci, văzându-le de departe, au şi fost convinşi
despre ele, le-au şi îmbrăţişat şi au mărturisit că erau străini
şi locuitori temporari pe pământ.
14 Fiindcă cei ce spun astfel de lucruri, arată clar că ei caută
o patrie.
15 Şi, într-adevăr, dacă şi-ar fi amintit de patria aceea de
unde au ieşit, ar fi avut ocazia să se întoarcă.
16 Dar acum, ei doresc o patrie mai bună, care este cerească;
de aceea Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul
lor; fiindcă le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a oferit pe
Isaac; şi cel ce a primit promisiunile a oferit pe singurul său
fiu născut,
18 Despre care s-a spus: Pentru că în Isaac va fi numită să-
mânţa ta;
19 Socotind că Dumnezeu a fost în stare să îl învie chiar din-
tre morţi, de unde, vorbind figurativ, l-a şi primit.
20 Prin credinţă, Isaac a binecuvântat pe Iacob şi Esau
 Evrei 12
referitor la lucrurile ce vor veni.
21 Prin credinţă, Iacob, când era pe moarte, a binecuvântat
pe amândoi fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemat pe vârful
toiagului său.
22 Prin credinţă, Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, a făcut
menţiune despre ieşirea copiilor lui Israel şi a dat poruncă
referitor la oasele sale.
23 Prin credinţă, Moise, când a fost născut, a fost ascuns trei
luni de către părinţii lui, pentru că au văzut că era un copil
frumos; şi nu au fost înfricaţi de porunca împăratului.
24 Prin credinţă, Moise, când a crescut mare, a refuzat să fie
numit fiul fiicei lui Faraon,
25 Alegând mai degrabă să sufere tratamentul rău cu po-
porul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de
plăcerile păcatului.
26 Considerând ocara lui Cristos ca bogăţii mai mari decât
comorile aflate în Egipt, fiindcă se uita la răsplătire.
27 Prin credinţă, a părăsit Egiptul, netemându-se de furia
împăratului, fiindcă a îndurat, ca văzând pe cel care este
invizibil.
28 Prin credinţă, a ţinut paştele şi stropirea sângelui, ca nu
cumva cel ce nimicea pe întâii născuţi să se atingă de ei.
29 Prin credinţă, au trecut ca pe uscat prin Marea Roşie, pe
care egiptenii, încercând să o treacă, au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au
fost înconjurate şapte zile.
31 Prin credinţă, curva Rahab nu a pierit cu cei care nu au
crezut, fiindcă primise spionii cu pace.
32 Şi ce să mai spun? Fiindcă nu mi-ar ajunge timpul să isto-
risesc despre Ghedeon şi Barac şi Samson şi Iefta şi de David
şi Samuel şi de profeţi,
33 Care, prin credinţă, au supus împărăţii, au lucrat drepta-
te, au obţinut promisiuni, au închis gurile leilor,
34 Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au
fost întăriţi din slăbiciune, au devenit viteji în luptă, au pus
pe fugă armatele străine.
35 Femeile au primit înapoi pe morţii lor prin înviere; iar
alţii au fost torturaţi, neacceptând eliberarea, ca să obţină o
înviere mai bună;
36 Şi alţii au suferit încercare prin batjocuri şi biciuiri, da,
chiar mai mult, prin lanţuri şi închisoare;
37 Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul,
au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au rătăcit în piei de
oaie şi de capre, fiind lipsiţi, nenorociţi, chinuiţi;
38 (Ei, de care lumea nu era demnă); au rătăcit în pustiuri şi
în munţi şi în peşteri şi crăpăturile pământului.
39 Şi toţi aceştia, obţinând o bună mărturie prin credinţă,
nu au primit lucrurile promisiunii,
40 Dumnezeu pregătind dinainte ceva mai bun pentru noi,
ca nu cumva ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.
Capitolul 12
D e aceea şi noi, fiind înconjuraţi cu un nor aşa de mare
de martori, să lăsăm deoparte fiecare greutate şi păca-
tul care ne copleşeşte aşa de uşor şi să alergăm cu răbdare
cursa care este pusă înaintea noastră,
2 Privind cu atenţie la Isus, autorul şi desăvârşitorul credin-
ţei noastre care, pentru bucuria pusă înaintea lui, a îndurat
crucea, dispreţuind ruşinea şi este aşezat la dreapta tronului
lui Dumnezeu.
3 Căci luaţi aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire
a păcătoşilor faţă de el, ca nu cumva să obosiţi şi să cădeţi de
684
oboseală în minţile voastre.
4 ¶ Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, luptând îm-
potriva păcatului.
5 Şi aţi uitat complet îndemnul care vă vorbeşte ca unor co-
pii: Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu
cădea de oboseală când eşti mustrat de el;
6 Fiindcă Domnul disciplinează pe cine iubeşte şi biciuieşte
pe fiecare fiu pe care îl primeşte.
7 Dacă înduraţi disciplinarea, Dumnezeu se poartă cu voi
precum cu fii; căci, care este fiul pe care nu îl disciplinează
tatăl?
8 Dar dacă sunteţi fără disciplinare, din care toţi sunt păr-
taşi, atunci sunteţi bastarzi şi nu fii.
9 Mai mult, după carnea noastră am avut taţi care ne-au dis-
ciplinat şi i-am respectat; nu cu atât mai mult să fim în supu-
nere Tatălui duhurilor şi să trăim?
10 Fiindcă ei, într-adevăr, pentru puţine zile ne disciplinau
după cum li se părea bine; dar el, pentru folosul nostru, ca să
fim părtaşi ai sfinţeniei lui.
11 Dar nici o disciplinare din prezent nu pare a fi bucurie,
ci mâhnire; totuşi după aceea ea dă rodul paşnic al dreptăţii
celor ce au fost antrenaţi prin ea.
12 ¶ De aceea, ridicaţi mâinile care atârnă şi îndreptaţi ge-
nunchii slabi;
13 Şi faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, ca nu
cumva cel care este şchiop să fie abătut din drum ci, mai
degrabă, să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără care ni-
meni nu va vedea pe Domnul.
15 Veghind, ca nu cumva cineva să fie lipsit de harul lui
Dumnezeu, ca nu cumva, răsărind vreo rădăcină de amără-
ciune, să vă tulbure şi prin aceasta mulţi să fie întinaţi;
16 Ca nu cumva să fie cineva curvar sau profan, ca Esau,
care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul său de
întâi născut.
17 Fiindcă ştiţi că mai apoi, voind a moşteni binecuvântarea,
a fost respins; fiindcă nu a găsit loc pentru pocăinţă, deşi cu
grijă a căutat-o cu lacrimi.
18 ¶ Fiindcă nu v-aţi apropiat de muntele care se putea atinge
şi care ardea cu foc, nici de negură şi întuneric şi furtună,
19 Şi nici de sunetul de trâmbiţă şi de vocea cuvintelor, pe
care cei ce au auzit-o au implorat să nu li se mai vorbească
nici un cuvânt;
20 (Fiindcă nu puteau îndura ceea ce era poruncit: Chiar
dacă un animal atinge muntele, să fie ucis cu pietre, sau stră-
puns cu lancea;
21 Şi aşa de înspăimântătoare era priveliştea, încât Moise a
spus: Sunt îngrozit şi tremur);
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului
cel viu, Ierusalimul ceresc, şi de miriadele de îngeri,
23 De adunarea tuturor şi biserica întâilor născuţi, care sunt
scrişi în cer, şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de du-
hurile celor drepţi făcuţi desăvârşiţi,
24 Şi de Isus, mijlocitorul legământului cel nou, şi de sân-
gele stropirii, care vorbeşte lucruri mai bune decât al lui
Abel.
25 ¶ Vedeţi să nu refuzaţi pe cel ce vorbeşte. Fiindcă dacă nu
au scăpat cei ce l-au refuzat pe cel ce vorbea pe pământ, cu
atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne abatem de la cel ce
vorbeşte din cer,
26 A cărui voce a clătinat pământul atunci, dar acum a pro-
mis, spunând: Eu clatin încă o dată, nu doar pământul, ci şi
 Evrei 13
cerul.
27 Şi acest cuvânt: Încă o dată, arată îndepărtarea lucrurilor
clătinate, ca a unor lucruri făcute, pentru ca să rămână acele
lucruri care nu pot fi clătinate.
28 De aceea, primind o împărăţie care nu poate fi clătinată,
să avem har prin care să servim plăcut lui Dumnezeu, cu
reverenţă şi teamă evlavioasă,
29 Fiindcă, într-adevăr, Dumnezeul nostru este un foc
mistuitor.
Capitolul 13
D ragostea frăţească să dăinuie!
2 Nu neglijaţi să găzduiţi străini, fiindcă prin aceasta
unii au găzduit îngeri, fără să ştie.
3 Amintiţi-vă de cei în lanţuri, ca legaţi cu ei, şi de cei chinu-
iţi, ca fiind şi voi înşivă în trup.
4 Căsătoria este onorabilă în toate şi patul neîntinat; dar pe
curvari şi adulteri îi va judeca Dumnezeu.
5 Fie comportarea voastră fără lăcomie; fiţi mulţumiţi cu
cele ce aveţi, fiindcă el a spus: Nicidecum nu te voi lăsa, nici
nu te voi părăsi nicidecum;
6 Încât să spunem cutezător: Domnul este ajutorul meu şi nu
mă voi teme de ce îmi va face omul.
7 ¶ Amintiţi-vă de cei care conduc peste voi, care v-au vorbit
cuvântul lui Dumnezeu, a căror credinţă urmaţi-o, având în
vedere sfârşitul comportării lor.
8 Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi pentru totdeauna.
9 Nu fiţi purtaţi încoace şi încolo de doctrine diverse şi stră-
ine. Fiindcă este bine ca inima să fie întemeiată cu har, nu
cu mâncăruri, care nu au folosit la nimic celor preocupaţi
cu ele.
10 Avem un altar din care nu au dreptul să mănânce cei ce
servesc tabernacolul.
11 Fiindcă trupurile acelor animale, al căror sânge pentru
685
păcat este adus de înaltul preot în sanctuar, sunt arse în afa-
ra taberei.
12 De aceea şi Isus, ca să sfinţească pe oameni cu propriul lui
sânge, a suferit în afara porţii.
13 De aceea să ieşim la el în afara taberei, purtând ocara lui.
14 Fiindcă nu avem aici o cetate statornică, ci căutăm pe ace-
ea care vine.
15 De aceea prin el să oferim tot timpul sacrificiul laudei
către Dumnezeu, care este rodul buzelor noastre, aducând
mulţumiri numelui său.
16 Dar nu uitaţi facerea de bine şi părtăşia, căci cu astfel de
sacrificii este mulţumit Dumnezeu.
17 Ascultaţi de cei ce conduc peste voi şi supuneţi-vă, fiind-
că ei veghează asupra sufletelor voastre, ca cei ce trebuie să
dea socoteală; pentru ca ei să facă aceasta cu bucurie şi nu
cu mâhnire, fiindcă acest lucru nu vă este de folos.
18 Rugaţi-vă pentru noi! Căci ne încredem că avem o conşti-
inţă bună, în toate voind să trăim onest.
19 Dar mult mai mult, vă implor să faceţi aceasta, ca să vă fiu
redat cât mai curând.
20 ¶ Iar Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre morţi
pe Domnul nostru Isus, marele păstor al oilor, prin sângele
legământului veşnic,
21 Să vă desăvârşească în fiecare lucrare bună, pentru a face
voia lui, lucrând în voi ce este plăcut înaintea lui, prin Isus
Cristos, căruia fie gloria pentru totdeauna şi întotdeauna.
Amin.
22 Şi vă implor fraţilor, primiţi bine cuvântul îndemnului,
fiindcă v-am scris o epistolă în puţine cuvinte.
23 Să ştiţi că a fost eliberat fratele Timotei, cu care vă voi ve-
dea, dacă vine curând.
24 Salutaţi pe toţi cei ce vă conduc şi pe toţi sfinţii. Cei din
Italia vă salută.
25 Harul fie cu voi toţi. Amin.
 … Iacov …
Capitolul 1
I acov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus
Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăştiate:
Salutare!
2 ¶ Socotiţi ca bucurie, fraţii mei, când cădeţi în diverse
ispitiri,
3 Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4 Dar lăsaţi răbdarea să îşi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi
desăvârşiţi şi întregi, în nimic fiind lipsiţi.
5 Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o
ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi nu
reproşează, şi îi va fi dată.
6 Dar să ceară în credinţă, în nimic clătinându-se. Pentru că
cel care se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt
şi aruncat încoace şi încolo.
7 Căci, să nu gândească omul acela că va primi ceva de la
Domnul.
8 Un om şovăitor este instabil în toate căile lui.
9 Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălţat.
10 Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca
floarea ierbii.
11 Fiindcă a răsărit soarele cu căldura arzătoare şi usucă iar-
ba şi floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: astfel se
va ofili şi bogatul în căile lui.
12 Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după
ce este încercat, va primi coroana vieţii, pe care Domnul a
promis-o celor ce îl iubesc.
13 ¶ Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de
Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit cu rău,
nici nu ispiteşte el pe nimeni.
14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă
şi amăgit.
15 Apoi, după ce pofta a conceput, naşte păcat; iar păcatul,
odată înfăptuit, naşte moarte.
16 Nu vă rătăciţi preaiubiţii mei fraţi!
17 Fiecare dar bun şi fiecare dar desăvârşit este de sus, co-
borând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici
umbră de întoarcere.
18 Din voia lui ne-a născut el cu cuvântul adevărului, pentru
a fi un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.
19 ¶ De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiecare om să fie grăbit
spre a auzi, încet spre a vorbi, încet spre furie;
20 Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu.
21 De aceea puneţi deoparte toată imoralitatea şi revărsarea
dezmăţului şi primiţi cu blândeţe cuvântul altoit, care este
în stare a salva sufletele voastre.
22 Fiţi aşadar înfăptuitori ai cuvântului şi nu doar auditori,
înşelându-vă pe voi înşivă.
23 Pentru că dacă vreunul este auditor al cuvântului şi nu
înfăptuitor, el este asemănător unui om privindu-şi faţa lui
naturală în oglindă;
24 Fiindcă se priveşte pe el însuşi şi pleacă şi uită imediat ce
fel de om era.
25 Dar oricine priveşte cu atenţie în legea desăvârşită a li-
bertăţii şi continuă în ea, el, nefiind un auditor uituc, ci un
înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.
26 Dacă cineva printre voi pare să fie religios şi nu îşi
686
înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia acestuia este
deşartă.
27 Religia pură şi neîntinată înaintea Dumnezeului şi Tatălui
este aceasta: A cerceta pe cei fără tată şi văduve în nenoroci-
rea lor, şi a se ţine el însuşi nepătat de lume.
Capitolul 2
F raţii mei, să nu aveţi cu părtinire credinţa Domnului
nostru Isus Cristos, Domn al gloriei.
2 Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel
de aur, în haină strălucitoare, şi ar intra şi un sărac în haină
murdară,
3 Şi aţi avea respect faţă de cel care poartă haina străluci-
toare şi i-aţi spune: Aşează-te aici în loc bun; şi i-aţi spune
săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Aşează-te aici sub
aşternutul piciorului meu,
4 ¶ Nu deveniţi atunci părtinitori în voi înşivă şi judecători
ai gândurilor rele?
5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: Nu a ales Dumnezeu pe să-
racii acestei lumi, bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împă-
răţiei pe care a promis-o celor ce îl iubesc?
6 Dar voi dispreţuiaţi pe cel sărac. Nu bogaţii vă asupresc şi
vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?
7 Nu blasfemiază ei acel nume virtuos după care sunteţi
chemaţi?
8 Dacă într-adevăr împliniţi legea împărătească conform
scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine
faceţi.
9 Dar dacă arătaţi părtinire, comiteţi păcat şi sunteţi con-
damnaţi de lege ca şi călcători ai legii.
10 Fiindcă oricine va ţine toată legea şi totuşi se poticneşte
într-un punct, este vinovat de toate.
11 Fiindcă cel ce a spus: Nu comite adulter, a spus de aseme-
nea: Nu ucide. Iar dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te faci
călcător al legii.
12 Astfel să vorbiţi şi astfel să faceţi, ca cei ce vor fi judecaţi
prin legea libertăţii,
13 Fiindcă va avea judecată fără milă cel ce nu a arătat milă;
şi mila se bucură asupra judecăţii.
14 ¶ Care este folosul, fraţii mei, dacă cineva spune că are
credinţă şi nu are fapte? Poate acea credinţă să îl salveze?
15 ¶ Şi dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de mâncarea
zilnică,
16 Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecaţi în pace, în-
călziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu aţi da acestora cele necesare
trupului, ce folos?
17 Aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, moartă este, singură
fiind.
18 ¶ Dar va spune cineva: Tu ai credinţă şi eu am fapte; ara-
tă-mi credinţa ta fără faptele tale şi eu îţi voi arăta credinţa
mea prin faptele mele.
19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; şi dracii
cred şi tremură.
20 Doreşti dar să ştii, omule deşert, că este moartă credinţa
despărţită de fapte?
21 Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept,
când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi prin
 Iacov 5
fapte, credinţa a fost desăvârşită?
23 Şi a fost împlinită scriptura care spune: Avraam a crezut
pe Dumnezeu şi aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; şi a
fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeţi aşadar cum prin fapte este declarat drept un om şi
nu prin credinţă doar.
25 Tot aşa şi curva Rahab, nu prin fapte a fost declara-
tă dreaptă, când a primit mesagerii şi i-a scos afară pe altă
cale?
26 Căci după cum trupul despărţit de duh este mort, tot aşa
şi credinţa despărţită de fapte este moartă.
Capitolul 3
F raţii mei, nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom primi
condamnarea mai mare.
2 Fiindcă toţi ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se potic-
neşte în cuvânt, el este un om desăvârşit, în stare să îşi înfrâ-
neze, de asemenea, tot trupul.
3 Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi şi
conducem tot trupul lor.
4 Iată şi corăbiile, fiind oricât de mari şi purtate sub vânturi
violente, totuşi sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîn-
cotro doreşte cârmaciul.
5 ¶ Astfel şi limba este un membru mic şi se făleşte cu lucruri
mari. Iată, un foc mic ce grămadă mare de lemne aprinde!
6 Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii; astfel este lim-
ba printre membrele noastre; întinează tot trupul şi aprinde
cursul naturii; şi este aprinsă de iad.
7 Căci fiecare gen de fiare şi de păsări şi de şerpi şi a lucruri-
lor din mare, se îmblânzeşte şi a fost îmblânzit de omenire,
8 Dar limba, nici un om nu o poate îmblânzi; este un rău de
nestăpânit, plină de otravă mortală.
9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; şi cu
ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea
lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântare şi blestem. Fraţii
mei, acestea nu ar trebui să fie astfel!
11 Revarsă cumva izvorul din acelaşi loc şi apă dulce şi
amară?
12 Fraţii mei, poate smochinul să dea măsline? Sau viţa,
smochine? Astfel nici un izvor nu dă şi apă sărată şi dulce.
13 ¶ Cine este înţelept şi priceput dintre voi? Să demonstreze,
dintr-o bună purtare, faptele lui cu blândeţea înţelepciunii!
14 Dar dacă aveţi invidie amară şi ceartă în inimile voastre,
nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului.
15 Înţelepciunea aceasta nu coboară de sus, ci este pămân-
tească, animalică, drăcească.
16 Fiindcă unde este invidie şi ceartă, este confuzie şi fiecare
lucrare rea.
17 Dar înţelepciunea de sus este întâi pură, apoi paşnică,
blândă, uşor de abordat, plină de milă şi de roade bune, im-
parţială şi fără făţărnicie.
18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de cei ce fac
pace.
Capitolul 4
D e unde vin lupte şi certuri între voi? Oare nu din poftele
voastre care se războiesc în membrele voastre?
2 Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi obţine;
vă certaţi şi vă luptaţi, totuşi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3 ¶ Voi cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi în mod greşit, ca
să cheltuiţi pentru poftele voastre.
687
4 Voi adulteri şi adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este duş-
mănie cu Dumnezeu? De aceea oricine doreşte să fie prieten
al lumii este duşmanul lui Dumnezeu.
5 Gândiţi că în zadar scriptura spune: Duhul care locuieşte
în noi pofteşte spre invidie?
6 Însă el dă mai mult har. De aceea spune: Dumnezeu se
opune celor mândri, dar dă har celor umili.
7 ¶ Supuneţi-vă aşadar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavo-
lului şi va fugi de la voi!
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi.
Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; şi purificaţi-vă inimile,
şovăitorilor!
9 Fiţi pătrunşi de durere, şi jeliţi şi plângeţi; să vă fie râsul
schimbat în jale şi bucuria în întristare;
10 Umiliţi-vă înaintea Domnului şi el vă va înălţa.
11 ¶ Nu vorbiţi rău unii despre alţii, fraţilor. Cel ce vorbeşte
rău despre un frate şi judecă pe fratele lui, vorbeşte rău des-
pre lege şi judecă legea; dar dacă judeci legea, nu eşti înfăp-
tuitor al legii, ci judecător.
12 Este un singur legiuitor, care este în stare să salveze şi să
nimicească; cine eşti tu care judeci pe altul?
13 Veniţi acum, cei care spuneţi: Astăzi sau mâine vom mer-
ge în cutare cetate şi vom sta acolo un an şi vom face comerţ
şi vom câştiga;
14 De fapt nu ştiţi ce va fi mâine. Fiindcă ce este viaţa voas-
tră? Este doar un abur, care se arată puţin şi apoi dispare.
15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: Dacă Domnul voieşte,
vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
16 Dar acum vă făliţi în lăudăroşiile voastre! Orice astfel de
fală este rea.
17 De aceea aceluia care ştie să facă bine şi nu îl face, aceasta
îi este păcat.
Capitolul 5
V eniţi acum, bogaţilor, plângeţi şi urlaţi din cauza ne-
norocirilor voastre care vor veni asupra voastră.
2 Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt mân-
cate de molii.
3 Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o
mărturie împotriva voastră şi va mânca a voastră carne pre-
cum focul. V-aţi strâns tezaure pentru zilele din urmă!
4 Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat câmpurile, plată
care a fost oprită de voi prin înşelăciune, strigă; şi strigătele
secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot.
5 Aţi trăit în plăceri pe pământ şi în desfrâu; v-aţi îmbuibat
inimile, ca într-o zi de măcel.
6 Aţi condamnat şi aţi ucis pe cel drept; el nu vi se opune.
7 De aceea fiţi îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea
Domnului. Iată, agricultorul aşteaptă rodul preţios al pă-
mântului şi are îndelungă răbdare pentru acesta, până pri-
meşte ploaie timpurie şi târzie.
8 Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că
venirea Domnului se apropie.
9 Nu murmuraţi unii împotriva altora, fraţilor, ca nu cum-
va să fiţi condamnaţi; iată, judecătorul stă în picioare la
uşă.
10 Fraţii mei, luaţi ca exemplu de suferinţă şi de îndelungă
răbdare pe profeţii care au vorbit în numele Domnului.
11 Iată, noi numim fericiţi pe cei care îndură. Aţi auzit despre
răbdarea lui Iov şi aţi văzut deznodământul dat de Domnul,
că Domnul este plin de compasiune şi de milă blândă.
12 Dar mai presus de toate, fraţii mei, nu juraţi, nici pe cer,
 1 Petru 2
nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci al vostru da să
fie da, şi nu să fie nu; ca nu cumva să cădeţi în condamnare.
13 ¶ Îndură necaz cineva dintre voi? Să se roage. Este cineva
vesel? Să cânte psalmi.
14 Este cineva dintre voi bolnav? Să cheme bătrânii bisericii
şi să se roage peste el, ungându-l cu untdelemn în numele
Domnului.
15 Şi rugăciunea credinţei va salva pe cel bolnav şi Domnul îl
va ridica; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16 Mărturisiţi-vă unii altora greşelile şi rugaţi-vă unii
pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mult poate rugăciunea
… 1 Petru …
Capitolul 1
P etru, apostol al lui Isus Cristos, străinilor împrăştiaţi
prin Pontus, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 Aleşi conform cunoaşterii dinainte a lui Dumnezeu Tatăl,
prin sfinţirea Duhului, spre obedienţă şi stropirea cu sângele
lui Isus Cristos; har vouă şi pace să vă fie înmulţite!
3 ¶ Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru
Isus Cristos, care conform milei sale abundente ne-a născut
din nou pentru o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos
dintre morţi,
4 Pentru o moştenire nemuritoare şi neîntinată şi care nu se
ofileşte, rezervată în cer pentru voi,
5 Care sunteţi păziţi prin puterea lui Dumnezeu prin cre-
dinţă pentru salvarea pregătită să fie revelată în timpul de
pe urmă.
6 În aceasta voi vă bucuraţi mult, deşi acum, pentru puţin
timp, dacă este nevoie, sunteţi întristaţi prin diverse ispitiri,
7 Pentru ca încercarea credinţei voastre, fiind mult mai pre-
ţioasă decât aurul care piere, deşi este acum încercată cu foc,
să fie găsită pentru laudă şi onoare şi glorie, la apariţia lui
Isus Cristos,
8 Pe care, nevăzându-l, îl iubiţi; în care, deşi acum nu îl ve-
deţi, totuşi, crezând, vă bucuraţi cu veselie de nespus şi plină
de glorie,
9 Primind sfârşitul credinţei voastre, salvarea sufletelor.
10 ¶ Despre acea salvare au cercetat şi au căutat stăruitor
profeţii care au profeţit despre harul ce va veni pentru voi,
11 Căutând ce, sau în ce fel de timp arăta Duhul lui Cristos,
care era în ei, când adeverea dinainte suferinţele lui Cristos
şi gloria de după acestea.
12 Cărora le-a fost revelat, că nu pentru ei înşişi ci pentru
noi, serveau ei acele lucruri care vă sunt vestite, prin cei ce
v-au predicat evanghelia cu Duhul Sfânt trimis din cer; lu-
cruri în care doreau îngerii să se uite.
13 ¶ De aceea încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi
speraţi până la capăt pentru harul care vă va fi adus la reve-
larea lui Isus Cristos;
14 Precum copii obedienţi, nu conformându-vă poftelor din
trecut când eraţi în ignoranţa voastră,
688
ferventă şi puternică a unui om drept.
17 Ilie era un om cu aceleaşi sentimente ca noi; şi s-a rugat
insistent să nu plouă şi nu a plouat pe pământ trei ani şi şase
luni.
18 Şi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a
dat rodul.
19 ¶ Fraţilor, dacă cineva dintre voi se rătăceşte de la adevăr
şi cineva îl va întoarce,
20 Să ştie el, că cel ce îl întoarce pe păcătos din rătăcirea căii
lui va salva un suflet din moarte şi va acoperi o mulţime de
păcate.
15 Ci aşa cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în
toată comportarea;
16 Deoarece este scris: Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt.
17 ¶ Şi dacă chemaţi pe Tatăl, care judecă fără părtinire con-
form cu lucrarea fiecăruia, trăiţi timpul locuirii voastre tem-
porare aici în frică,
18 Pentru că ştiţi că nu aţi fost răscumpăraţi cu lucruri pu-
trezicioase, ca argint şi aur, din comportarea voastră deşartă
primită prin tradiţii de la taţii voştri,
19 Ci cu preţiosul sânge al lui Cristos, ca al unui miel fără
cusur şi fără pată,
20 Rânduit într-adevăr dinainte de întemeierea lumii, dar
arătat pe faţă în aceste ultime timpuri pentru voi,
21 Care prin el credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat dintre
morţi şi i-a dat glorie, astfel încât credinţa voastră şi speran-
ţa să fie în Dumnezeu.
22 Văzând că v-aţi purificat sufletele în aceea că ascultaţi de
adevăr prin Duhul, spre iubire neprefăcută pentru fraţi; iu-
biţi-vă fervent unii pe alţii dintr-o inimă pură.
23 Fiind născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă muritoare, ci
nemuritoare, prin cuvântul lui Dumnezeu, care trăieşte şi
rămâne pentru totdeauna.
24 Pentru că toată făptura este ca iarba şi toată gloria omu-
lui ca floarea ierbii. Iarba se ofileşte şi floarea ei cade,
25 Dar cuvântul Domnului durează pentru totdeauna. Iar
acesta este cuvântul care prin evanghelie vă este predicat.
Capitolul 2
D e aceea, lăsând deoparte toată răutatea şi toată viclenia
şi făţărniciile şi invidiile şi toate vorbirile rele,
2 Ca prunci nou născuţi, doriţi laptele sincer al cuvântului,
ca să creşteţi prin el,
3 Dacă într-adevăr aţi gustat că Domnul este cu har.
4 La care veniţi, ca la o piatră vie, respinsă într-adevăr de
oameni, dar aleasă de Dumnezeu şi preţioasă;
5 Şi voi, ca pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o pre-
oţie sfântă pentru a oferi sacrificii spirituale, acceptabile lui
Dumnezeu, prin Isus Cristos.
6 De aceea şi este cuprins în scriptură: Iată, pun în Sion o
 1 Petru 4
piatră unghiulară a temeliei, aleasă, preţioasă, şi cel ce îl cre-
de pe el nu va fi ruşinat.
7 De aceea vouă, care credeţi, el vă este preţios; dar celor ne-
obedienţi, piatra pe care constructorii au respins-o, aceasta
a fost făcută capul colţului temeliei,
8 Şi o piatră de cădere şi o stâncă de poticnire, celor care se
împiedică de cuvânt, fiind neobedienţi: la aceasta au şi fost
rânduiţi.
9 Dar voi sunteţi generaţie aleasă, preoţie împărătească, na-
ţiune sfântă, popor special, ca să arătaţi laudele celui ce v-a
chemat din întuneric în lumina lui minunată;
10 Voi, care odinioară nu eraţi popor, dar sunteţi acum po-
porul lui Dumnezeu, care nu aţi obţinut milă, dar acum aţi
obţinut milă.
11 ¶ Preaiubiţilor, vă implor, ca străini şi locuitori temporari
în ţară străină, abţineţi-vă de la poftele carnale care se răz-
boiesc împotriva sufletului,
12 Având comportarea voastră bună printre neamuri, pen-
tru ca în ceea ce vorbesc rău împotriva voastră ca făcători de
rele, prin faptele voastre bune pe care le vor vedea să glorifice
pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13 Supuneţi-vă fiecărei orânduiri omeneşti pentru Domnul,
fie a împăratului ca supremă,
14 Sau conducătorilor, ca celor trimişi de el pentru pedepsi-
rea făcătorilor de rele şi pentru lauda celor ce fac bine.
15 Pentru că astfel este voia lui Dumnezeu, ca făcând bine să
amuţiţi ignoranţa oamenilor fără minte;
16 Ca oameni liberi, dar nu folosind libertatea voastră ca pe
o manta a răutăţii, ci ca servitori ai lui Dumnezeu.
17 Onoraţi pe toţi. Iubiţi pe fraţi. Temeţi-vă de Dumnezeu.
Onoraţi pe împărat.
18 ¶ Servitorilor, fiţi supuşi stăpânilor voştri cu toată tea-
ma, nu numai celor buni şi blânzi, dar şi celor greu de
mulţumit.
19 Fiindcă aceasta este demn de mulţumire, dacă cineva, da-
torită conştiinţei către Dumnezeu, îndură întristare, sufe-
rind pe nedrept.
20 Fiindcă ce glorie este, dacă veţi îndura când sunteţi loviţi
cu pumnul pentru păcatele voastre? Dar dacă faceţi bine şi
suferiţi şi înduraţi, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
21 Fiindcă pentru aceasta aţi fost chemaţi; pentru că şi
Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să
urmaţi paşii lui.
22 El care nu a făcut păcat, nici nu a fost găsită viclenie în
gura lui,
23 Care, fiind defăimat, nu a defăimat; când a suferit, nu a
ameninţat, ci s-a încredinţat aceluia ce judecă cu dreptate.
24 El însuşi care a purtat păcatele noastre în trupul său pe
lemn, ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru
dreptate; prin ale cărui răni aţi fost vindecaţi.
25 Fiindcă eraţi ca oi care rătăceau, dar acum v-aţi întors la
Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.
Capitolul 3
T ot aşa, soţiilor, fiţi în supunere propriilor voştri soţi,
ca, dacă cineva nu ascultă de cuvânt, ei de asemenea să
fie câştigaţi fără cuvânt, prin comportarea soţiilor,
2 Privind comportarea voastră castă, în frică.
3 A căror înfrumuseţare să nu fie cea exterioară a împletirii
părului şi a purtării aurului, sau a îmbrăcării hainelor,
4 Ci să fie omul ascuns al inimii, în ceea ce este nemuri-
tor, chiar ornamentul unui duh blând şi liniştit, care este de
689
mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel şi în vechime sfintele femei care se încredeau
în Dumnezeu, se înfrumuseţau, fiind în supunere propriilor
soţi.
6 Aşa cum Sara a ascultat de Avraam, numindu-l domn; ea,
a cărei fiice sunteţi, atât timp cât faceţi bine şi nu vă temeţi
de nimic înfricoşător.
7 Tot aşa, soţilor, locuiţi împreună cu ele conform cunoaşte-
rii, dând onoare soţiei, ca vasului mai slab şi ca fiind comoş-
tenitori ai harului vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu
fie împiedicate.
8 ¶ Iar în final, fiţi toţi cu o singură minte, având compasiu-
ne unii pentru alţii, iubiţi ca fraţi, fiţi miloşi, fiţi politicoşi,
9 Neîntorcând rău pentru rău, sau defăimare pentru defăi-
mare, ci dimpotrivă, binecuvântând; ştiind că pentru aceas-
ta sunteţi chemaţi, ca să moşteniţi o binecuvântare.
10 Fiindcă cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune
să îşi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu vorbească
viclenie;
11 Să se abată de la facere de rău şi să facă bine; să caute pacea
şi să o urmărească.
12 Pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile
sale deschise la rugăciunile lor, dar faţa Domnului este împo-
triva celor ce fac rău.
13 ¶ Şi cine este cel ce vă va răni, dacă sunteţi urmaşi ai
binelui?
14 Dar şi dacă suferiţi pentru dreptate, fericiţi sunteţi şi nu
vă temeţi de teroarea lor, nici nu fiţi tulburaţi.
15 Ci sfinţiţi pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre. Şi fiţi
gata totdeauna pentru a da un răspuns fiecăruia care cere o
raţiune a speranţei ce este în voi, cu blândeţe şi teamă,
16 Având o conştiinţă bună, pentru ca în ce vorbesc de rău
despre voi, ca făcători de rele, să fie ruşinaţi că acuză în mod
fals buna voastră comportare în Cristos.
17 Fiindcă este mai bine, dacă astfel este voia lui Dumnezeu,
să suferiţi pentru facere de bine, decât pentru facere de rău.
18 Pentru că şi Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel
drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, de-
venind mort în carne, dar înviat prin Duh.
19 Prin care a şi mers şi a predicat duhurilor în închisoare;
20 Care au fost neobedienţi odinioară, odată când îndelunga
răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, în timp ce
era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost
salvate prin apă;
21 Şi căreia, fiind prefigurare, botezul, ne salvează acum, (nu
înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conştiinţe
bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos,
22 Care a mers în cer şi este la dreapta lui Dumnezeu; îngeri
şi autorităţi şi puteri, fiindu-i supuse.
Capitolul 4
Î ntrucât Cristos a suferit pentru noi în carne, înar-
maţi-vă şi voi cu aceeaşi minte, pentru că cel ce a suferit în
carne a încetat cu păcatul,
2 Pentru ca să nu mai trăiască în carne restul timpului său
pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.
3 Fiindcă ne este destul că în timpul trecut al vieţii am lucrat
voia neamurilor, pe când umblam în desfrânare, pofte, exces
de vin, îmbuibări, banchete şi idolatrii nelegiuite.
4 În aceasta li se pare ciudat că voi nu mai alergaţi cu ei la
acelaşi exces de destrăbălare, vorbindu-vă de rău;
5 Aceia vor da socoteală celui ce este gata să judece pe vii şi
 1 Petru 5
pe morţi.
6 Fiindcă pentru acest scop a şi fost evanghelia predicată ce-
lor morţi, ca să fie judecaţi conform oamenilor, în carne, dar
să trăiască conform lui Dumnezeu, în duh.
7 ¶ Dar sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; fiţi aşadar
sobri şi vegheaţi în rugăciune.
8 Şi mai presus de toate aveţi dragoste creştină ferventă între
voi înşivă, pentru că dragostea creştină va acoperi mulţimea
păcatelor.
9 Fiţi ospitalieri unii cu alţii fără cârtiri.
10 Aşa cum fiecare a primit un dar, serviţi-vă cu acesta unii
altora, ca buni administratori ai harului de multe feluri al
lui Dumnezeu.
11 Dacă cineva vorbeşte, să vorbească conform oracole-
lor lui Dumnezeu; dacă cineva serveşte, să facă aceasta
conform abilităţii pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca
Dumnezeu, în toate, să fie glorificat prin Isus Cristos, a
căruia fie lauda şi domnia pentru totdeauna şi întotdeau-
na. Amin.
12 ¶ Preaiubiţilor să nu vi se pară ciudată încercarea în-
cinsă care vine să vă încerce, de parcă ceva ciudat vi s-a
întâmplat,
13 Ci bucuraţi-vă întrucât sunteţi părtaşi suferinţelor lui
Cristos, pentru ca atunci când gloria sa va fi revelată, voi să
vă bucuraţi de asemenea, săltând de veselie.
14 Dacă sunteţi ocărâţi pentru numele lui Cristos, fericiţi
sunteţi, pentru că duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odih-
neşte peste voi; din partea lor, într-adevăr, este blasfemiat,
dar din partea voastră este glorificat.
15 Fiindcă nici unul dintre voi să nu sufere ca un ucigaş,
sau hoţ, sau făcător de rele, sau ca un băgăreţ în treburile
altora.
16 Iar dacă cineva suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să
glorifice pe Dumnezeu în legătură cu aceasta.
17 Pentru că a venit timpul ca judecata să înceapă la casa lui
Dumnezeu, iar dacă întâi începe la noi, care va fi sfârşitul
acelora care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?
18 Şi dacă cel drept cu greu este salvat, unde se vor arăta cel
neevlavios şi cel păcătos?
690
19 De aceea cei ce suferă conform voii lui Dumnezeu să
îşi încredinţeze sufletele lor lui, în facere de bine, ca unui
Creator credincios.
Capitolul 5
P e bătrânii care sunt printre voi îi îndemn, eu, care sunt
de asemenea un bătrân şi martor al suferinţelor lui
Cristos şi părtaş al gloriei care va fi revelată,
2 Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este printre voi, supra-
veghind, nu prin constrângere, ci cu voinţă; nu pentru câştig
murdar, ci cu o minte binevoitoare;
3 Nici ca având domnie peste moştenirea lui Dumnezeu, ci
făcându-vă exemple turmei.
4 Şi când Păstorul cel mare se va arăta, veţi primi o coroană
a gloriei ce nu se ofileşte.
5 Tot aşa, tinerilor, supuneţi-vă bătrânilor. Da, toţi fiţi supuşi
unii altora şi îmbrăcaţi-vă cu umilinţă, pentru că Dumnezeu
se opune celor mândri şi dă har celor umili.
6 De aceea umiliţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să
vă înalţe la timpul cuvenit.
7 Aruncând toată grijă voastră asupra lui, pentru că el se
îngrijeşte de voi.
8 Fiţi treji, fiţi vigilenţi, pentru că potrivnicul vostru, diavo-
lul, umblă împrejur ca un leu care rage, căutând pe cine să
devoreze,
9 Căruia să vă împotriviţi tari în credinţă, ştiind că aceleaşi
suferinţe sunt împlinite în fraţii voştri care sunt în lume.
10 Dar Dumnezeul întregului har, care ne-a chemat la a sa
eternă glorie prin Cristos Isus, după ce aţi suferit puţin timp,
să vă facă desăvârşiţi, neclintiţi, întăriţi, întemeiaţi.
11 A lui fie gloria şi domnia pentru totdeauna şi întotdeauna.
Amin.
12 ¶ Prin Silvan, un frate credincios vouă, precum socotesc,
v-am scris pe scurt, îndemnând şi adeverind că acesta este
adevăratul har al lui Dumnezeu în care staţi în picioare.
13 Biserica aleasă împreună cu voi, care este în Babilon, vă
salută; tot aşa şi Marcu, fiul meu.
14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut al dragostei creştine.
Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos Isus. Amin.
 … 2 Petru …
Capitolul 1
S imon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, celor ce au
obţinut cu noi o credinţă la fel de preţioasă prin dreptatea
Dumnezeului şi Salvatorului nostru Isus Cristos,
2 Har şi pace să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui
Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus.
3 ¶ Aşa cum dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit toate lu-
crurile pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea celui ce ne-a
chemat la glorie şi virtute,
4 Prin care ne sunt dăruite cele mai mari şi preţioase promi-
siuni, ca prin acestea să deveniţi părtaşi naturii dumnezeieşti,
aţi scăpat de putreziciunea care este în lume prin poftă.
5 Şi în afară de aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugaţi
credinţei voastre virtutea; şi la virtute, cunoaşterea;
6 Şi la cunoaştere, înfrânare; şi la înfrânare, răbdarea; şi la
răbdare, evlavia;
7 Şi la evlavie, dragostea frăţească; şi la dragostea frăţească,
dragostea creştină.
8 Căci dacă acestea sunt în voi şi abundă, vă fac să nu fiţi
nici deşerţi, nici neroditori în cunoaşterea Domnului nostru
Isus Cristos.
9 Dar celui ce îi lipsesc acestea este orb şi nu poate vedea de-
parte şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, mai degrabă străduiţi-vă să faceţi ne-
clintită chemarea şi alegerea voastră, căci dacă faceţi acestea,
nicidecum nu veţi cădea,
11 Fiindcă astfel din abundenţă vă va fi dată intrare în împă-
răţia veşnică a Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos.
12 ¶ De aceea nu voi neglija a vă aminti totdeauna despre
acestea, deşi le ştiţi şi sunteţi întemeiaţi în prezentul adevăr.
13 Dar consider drept, cât timp sunt în acest tabernacol, să
vă stârnesc prin aducerea aminte,
14 Ştiind că în curând trebuie să pun deoparte acest ta-
bernacol al meu, aşa cum mi-a arătat Domnul nostru Isus
Cristos.
15 Mai mult, mă voi strădui ca voi să fiţi în stare după moar-
tea mea să aveţi acestea de fiecare dată în memorie.
16 Fiindcă nu am urmat fabulaţii iscusite când v-am făcut
cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos,
ci am fost martori oculari ai măreţiei sale.
17 Fiindcă a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi glorie când
a venit la el o astfel de voce din maiestuoasa glorie: Acesta este
Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată plăcerea.
18 Şi această voce care a venit din cer noi am auzit-o pe când
eram împreună cu el pe muntele sfânt.
19 Şi avem un mai sigur cuvânt al profeţiei, căruia bine faceţi
că îi daţi atenţie, ca unei lumini ce străluceşte într-un loc în-
tunecat până ce se luminează de ziuă, şi steaua dimineţii se
ridică în inimile voastre;
20 Ştiind întâi aceasta, că nici o profeţie a scripturii nu se
interpretează singură.
21 Fiindcă profeţia nu a venit în timpurile de demult prin
voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit pur-
taţi de Duhul Sfânt.
Capitolul 2
D ar au fost şi falşi profeţi în popor, aşa cum vor fi falşi
învăţători printre voi, care vor introduce în ascuns
691
erezii damnabile, negând chiar pe Domnul care i-a răscum-
părat, şi îşi aduc asupra lor o nimicire grabnică.
2 Şi mulţi vor urma căile lor nimicitoare, din cauza cărora
calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 Şi prin lăcomie, cu cuvinte prefăcute, vor face comerţ pe
seamă voastră; judecata lor din vechime nu întârzie, şi dam-
narea lor nu dormitează.
4 ¶ Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat îngerii care au păcătuit,
ci i-a aruncat jos în iad şi i-a predat în lanţurile întunericu-
lui, să fie păstraţi pentru judecată,
5 Şi nu a cruţat vechea lume, ci a păzit pe Noe, al optulea om,
un predicator al dreptăţii, aducând potopul asupra lumii ce-
lor neevlavioşi;
6 Şi a prefăcut cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a
condamnat la demolare, făcându-le un exemplu pentru cei
ce după aceea ar trăi în stricăciune;
7 Şi a scăpat pe dreptul Lot, chinuit în comportarea desfrâ-
nată a celor stricaţi,
8 (Fiindcă acel bărbat drept, locuind printre ei, prin vedere
şi auzire îşi chinuia zi de zi sufletul lui drept cu faptele lor
nelegiuite);
9 Domnul ştie cum să scape pe cei evlavioşi din ispite şi să
păstreze pe cei nedrepţi pentru ziua judecăţii pentru a fi
pedepsiţi,
10 Dar mai ales pe cei ce merg după carne în pofta necurăţiei
şi dispreţuiesc domnia. Înfumuraţi, aroganţi, nu se sperie să
vorbească rău despre demnităţi,
11 Pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere,
nu aduc împotriva lor o acuzaţie defăimătoare înaintea
Domnului.
12 Dar aceştia, ca dobitoace fără raţiune din fire, făcute pen-
tru a fi prinse şi nimicite, vorbesc rău despre cele ce nu înţe-
leg; şi vor pieri complet în propria lor corupţie.
13 Şi vor primi plata nedreptăţii ca cei ce consideră o plă-
cere să se destrăbăleze în timpul zilei. Pete şi ruşini sunt ei,
chefuind în propriile lor înşelăciuni în timp ce sărbătoresc
cu voi.
14 Având ochii plini de adulter şi neputându-se opri de la
păcat; seducând suflete instabile, având o inimă antrenată
cu practici lacome; copii blestemaţi,
15 Care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, urmând calea
lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16 Dar a fost mustrat pentru nelegiuirea sa, măgăriţa
mută, vorbind cu vocea omului, s-a împotrivit nebuniei
profetului.
17 Aceştia sunt fântâni fără apă, nori purtaţi de furtu-
nă, cărora negura întunericului le este rezervată pentru
totdeauna.
18 Căci ei, vorbind cuvinte umflate ale deşertăciunii, seduc
prin poftele cărnii, prin multă desfrânare, pe cei ce, într-ade-
văr, au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 În timp ce le promit libertate, ei înşişi sunt robi ai corup-
ţiei; fiindcă de cine este cineva învins, de acela şi este dus în
robie.
20 Căci, scăpând de contaminările lumii prin cunoaşterea
Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, dacă sunt din nou
ademeniţi în acestea şi învinşi, starea lor de pe urmă este
mai rea decât cea dintâi.
 1 Ioan 2
21 Fiindcă ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea
dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la
sfânta poruncă dată lor.
22 Dar li s-a întâmplat conform cu adevăratul proverb:
Câinele se întoarce la vărsătura lui, şi scroafa scăldată, la tă-
văleala ei în mocirlă.
Capitolul 3
A cum, preaiubiţilor, vă scriu această a doua episto-
lă, în care stârnesc minţile voastre pure prin aducere
aminte,
2 Ca să fiţi mereu cu aducere aminte a cuvintelor care au fost
vorbite mai înainte de către sfinţii profeţi şi a poruncii noas-
tre, apostolii Domnului şi Salvatorului;
3 Ştiind întâi aceasta, că vor veni batjocoritori în zilele de pe
urmă, umblând conform propriilor pofte,
4 Şi spunând: Unde este promisiunea venirii lui? Fiindcă de
când au adormit taţii noştri, toate continuă la fel de la înce-
putul creaţiei.
5 Fiindcă despre aceasta ei sunt ignoranţi în mod voit, că
prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost din vechime şi
pământul având menţinerea lui din apă şi în apă,
6 Prin care lumea, care era atunci, a pierit fiind potopită cu
apă;
7 Dar cerurile şi pământul de acum prin acelaşi cuvânt sunt
păstrate, fiind rezervate focului pentru ziua judecăţii şi a
pieirii oamenilor neevlavioşi.
8 ¶ Dar preaiubiţilor, să nu fie ignorat acest lucru de către
voi, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie
de ani ca o zi.
… 1 Ioan …
Capitolul 1
C eea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu
ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit,
referitor la Cuvântul vieţii;
2 (Căci viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi aducem măr-
turie şi vă anunţăm acea viaţă eternă, care era cu Tatăl şi care
ne-a fost arătată);
3 Ce am văzut şi am auzit vă anunţăm, pentru ca şi voi să
aveţi părtăşie cu noi; şi părtăşia noastră este în adevăr cu
Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos.
4 Şi vă scriem acestea ca bucuria voastră să fie deplină.
5 ¶ Acesta de fapt este mesajul pe care l-am auzit de la el şi
pe care vi-l relatăm, că Dumnezeu este lumină şi în el nu este
deloc întuneric.
6 Dacă spunem că avem părtăşie cu el şi umblăm în întune-
ric, minţim şi nu împlinim adevărul;
7 Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină,
avem părtăşie unii cu alţii şi sângele lui Isus Cristos, Fiul
său, ne curăţă de tot păcatul.
8 ¶ Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm noi înşine şi
692
9 Domnul nu întârzie referitor la promisiunea lui, aşa cum
unii consideră întârziere, ci este îndelung răbdător faţă de noi
şi nu doreşte ca cineva să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 ¶ Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte; în acea
zi cerurile vor trece cu zgomot mare, iar elementele se vor
dizolva cu căldură mare; de asemenea pământul şi faptele
care sunt în el vor fi arse în întregime.
11 Văzând, aşadar, că toate acestea se vor dizolva, ce fel de
oameni ar trebui să fiţi voi în comportare sfântă şi evlavie,
12 Aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care
cerurile fiind în foc se vor dizolva şi elementele se vor topi
cu căldură mare?
13 Cu toate acestea, conform promisiunii lui, aşteptăm ce-
ruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea.
14 ¶ De aceea, preaiubiţilor, văzând că aşteptaţi astfel
de lucruri, străduiţi-vă a fi găsiţi de el în pace, nepătaţi şi
ireproşabili.
15 Şi socotiţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este
salvare; precum v-a scris şi vouă preaiubitul nostru frate
Pavel, conform cu înţelepciunea dată lui,
16 Precum la fel în toate epistolele sale a vorbit în ele despre
acestea; în ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei
ce sunt neînvăţaţi şi instabili le pervertesc, cum fac şi cu ce-
lelalte scripturi, spre propria lor nimicire.
17 De aceea voi, preaiubiţilor, văzând că ştiţi dinainte aceste
lucruri, păziţi-vă ca nu cumva, fiind ademeniţi cu rătăcirea
celor nelegiuiţi, să cădeţi din statornicia voastră.
18 Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului şi
Salvatorului nostru Isus Cristos. A lui fie gloria deopotrivă
acum şi întotdeauna. Amin.
adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept să
ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea.
10 Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem mincinos şi cu-
vântul lui nu este în noi.
Capitolul 2
C opilaşii mei, vă scriu acestea, ca să nu păcătuiţi. Şi
dacă cineva păcătuieşte, avem un mijlocitor la Tatăl, pe
Isus Cristos cel drept.
2 Şi el este ispăşirea pentru păcatele noastre şi nu doar pen-
tru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi.
3 ¶ Şi prin aceasta ştim că îl cunoaştem, dacă ţinem porun-
cile lui.
4 Cel ce spune: Îl cunosc! Şi nu ţine poruncile lui este un
mincinos şi adevărul nu este în el.
5 Dar cel ce ţine cuvântul lui în el, într-adevăr, dragostea lui
Dumnezeu este desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în
el.
6 Cel ce spune că trăieşte în el, este dator să umble aşa cum
 1 Ioan 4
el a umblat.
7 Fraţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe
care aţi avut-o de la început. Porunca veche este cuvântul pe
care voi l-aţi auzit de la început.
8 Din nou vă scriu o poruncă nouă care este adevărată în el
şi în voi, pentru că întunericul a trecut şi lumina adevărată
deja străluceşte.
9 Cel ce spune că este în lumină şi urăşte pe fratele său este
în întuneric până acum.
10 Cel ce iubeşte pe fratele său trăieşte în lumină şi în el nu
este ocazie de poticnire.
11 Dar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă
în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că acel întuneric
i-a orbit ochii.
12 ¶ Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate
pentru numele lui.
13 Vă scriu, taţilor, pentru că aţi cunoscut pe cel care este de
la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că aţi învins pe cel rău.
Vă scriu, copilaşilor, pentru că aţi cunoscut pe Tatăl.
14 V-am scris, taţilor, pentru că aţi cunoscut pe cel care este
de la început. V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cu-
vântul lui Dumnezeu trăieşte în voi şi aţi învins pe cel rău.
15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile care sunt în lume. Dacă ci-
neva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Pentru că tot ce este în lume, pofta cărnii şi pofta ochilor
şi lăudăroşia vieţii, nu este din Tatăl, ci este din lume.
17 Şi lumea şi pofta ei trece, dar cel ce face voia lui Dumnezeu
trăieşte pentru totdeauna.
18 ¶ Copilaşilor, este timpul de pe urmă şi aşa cum aţi auzit
că are să vină anticrist şi acum sunt mulţi anticrişti, prin
aceasta ştim că este timpul de pe urmă.
19 Au ieşit dintre noi, dar nu erau de-ai noştri, căci dacă ar fi
fost de-ai noştri ar fi rămas cu noi, dar au ieşit ca să se arate
că nu toţi erau de-ai noştri.
20 Dar voi aveţi o ungere de la Cel Sfânt şi cunoaşteţi toate
lucrurile.
21 Nu v-am scris pentru că nu cunoaşteţi adevărul, ci pen-
tru că îl cunoaşteţi şi pentru că nici o minciună nu este din
adevăr.
22 Cine este mincinos, dacă nu cel ce neagă că Isus este
Cristosul? Acela este anticrist, care neagă pe Tatăl şi pe Fiul.
23 Oricine neagă pe Fiul nu are pe Tatăl, dar cel ce mărturi-
seşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
24 De aceea să trăiască în voi ce aţi auzit de la început. Dacă
rămâne în voi ce aţi auzit de la început, voi de asemenea veţi
continua în Fiul şi în Tatăl.
25 Şi aceasta este promisiunea pe care el ne-a promis-o: viaţa
eternă.
26 V-am scris acestea referitor la cei ce vă amăgesc.
27 Dar ungerea, pe care aţi primit-o de la el, rămâne în voi
şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe; dar aşa cum aceeaşi
ungere vă învaţă despre toate şi este adevăr şi nu este min-
ciună şi chiar aşa cum v-a învăţat ea, veţi trăi în el.
28 ¶ Şi acum, copilaşilor, trăiţi în el, pentru ca atunci când
va fi arătat el, să avem cutezanţă şi să nu fim făcuţi de ruşine
înaintea lui la venirea sa.
29 Dacă ştiţi că el este drept, ştiţi că toţi cei ce împlinesc
dreptate sunt născuţi din el.
Capitolul 3
V edeţi ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim che-
maţi fiii lui Dumnezeu; din această cauză lumea nu ne
693
cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el.
2 Preaiubiţilor, acum suntem fiii lui Dumnezeu şi nu s-a ară-
tat încă ce vom fi, dar ştim că atunci când el se va arăta, vom
fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea aşa cum este.
3 Şi fiecare dintre cei care au această speranţă în el, se purifi-
că pe el însuşi, precum el este pur.
4 ¶ Oricine face păcat, de asemenea încalcă legea; şi păcatul
este încălcarea legii.
5 Şi ştiţi că el a fost arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi
în el nu este păcat.
6 Oricine trăieşte în el, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte,
nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele: cel ce face dreptate este
drept, aşa cum el este drept.
8 Cel ce face păcat este din diavolul; fiindcă diavolul pă-
cătuieşte de la început. Cu acest scop a fost arătat Fiul lui
Dumnezeu, ca să distrugă faptele diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu face păcat, pentru
că sămânţa lui trăieşte în el şi nu poate păcătui, pentru că
este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta sunt arătaţi clar copiii lui Dumnezeu şi co-
piii diavolului; oricine nu împlineşte dreptatea nu este din
Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
11 Pentru că acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la înce-
put, să ne iubim unii pe alţii.
12 Nu precum Cain, care era din cel rău şi l-a ucis pe fratele
său. Şi din ce cauză l-a ucis? Pentru că propriile lui fapte erau
rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13 Nu vă miraţi, fraţii mei, dacă vă urăşte lumea.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim
pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, locuieşte în moarte.
15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş, şi ştiţi că nici
un ucigaş nu are viaţă eternă locuind în el.
16 Prin aceasta cunoaştem dragostea lui Dumnezeu, pentru
că el şi-a dat viaţa pentru noi şi noi suntem datori să ne dăm
vieţile pentru fraţi.
17 Dar oricine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele
său prins în nevoie şi îşi închide adâncurile faţă de el, cum
trăieşte dragostea lui Dumnezeu în el?
18 Copilaşii mei, să nu iubim în cuvânt, nici cu limba, ci în
faptă şi în adevăr.
19 ¶ Şi prin aceasta ştim că suntem din adevăr şi ne vom asi-
gura inimile noastre înaintea lui.
20 Pentru că, dacă inima noastră ne condamnă, Dumnezeu
este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate
lucrurile.
21 Preaiubiţilor, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem
cutezanţă spre Dumnezeu.
22 Şi orice cerem, primim de la el, pentru că ţinem poruncile
lui şi facem cele plăcute înaintea lui.
23 Şi aceasta este porunca lui: Să credem în numele Fiului
său Isus Cristos şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a dat
poruncă.
24 Şi cel ce ţine poruncile lui trăieşte în el, şi el în el. Şi prin
aceasta ştim că el trăieşte în noi, prin Duhul pe care el ni l-a
dat.
Capitolul 4
P reaiubiţilor, să nu credeţi fiecare duh, ci puneţi la
încercare duhurile, dacă sunt din Dumnezeu, fiindcă
mulţi profeţi falşi au ieşit în lume.
2 Prin aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu. Fiecare
 1 Ioan 5
duh, care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în carne, este
din Dumnezeu,
3 Şi fiecare duh, care nu mărturiseşte că Isus Cristos a venit
în carne, nu este din Dumnezeu şi acesta este acel duh al an-
ticristului, despre care aţi auzit că are să vină; şi acum este
deja în lume.
4 Voi sunteţi din Dumnezeu, copilaşilor, şi le-aţi învins,
pentru că mai mare este cel ce este în voi decât cel ce este
în lume.
5 Ei sunt din lume; din această cauză vorbesc din lume şi
lumea îi ascultă.
6 Noi suntem din Dumnezeu; cel ce cunoaşte pe Dumnezeu,
ne ascultă; cel ce nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin
aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7 ¶ Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragos-
tea este din Dumnezeu; şi oricine iubeşte, este născut din
Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8 Cel ce nu iubeşte nu cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este dragoste.
9 În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu faţă de
noi, că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul său Fiu năs-
cut, ca noi să trăim prin el.
10 În aceasta este dragoste, nu că noi am iubit pe Dumnezeu,
ci că el ne-a iubit şi a trimis pe Fiul său să fie ispăşirea pentru
păcatele noastre.
11 ¶ Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi şi
noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii.
12 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iu-
bim unii pe alţii, Dumnezeu trăieşte în noi şi dragostea lui
este desăvârşită în noi.
13 Prin aceasta ştim că trăim în el şi el în noi, fiindcă ne-a
dat din Duhul său.
14 Şi noi am văzut şi aducem mărturie că Tatăl a trimis pe
Fiul să fie Salvatorul lumii.
15 Oricine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu,
Dumnezeu trăieşte în el şi el în Dumnezeu.
16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are
Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cel ce
trăieşte în dragoste trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu în
el.
17 În aceasta dragostea noastră este făcută desăvârşită, ca să
avem cutezanţă în ziua judecăţii, pentru că aşa cum este el,
aşa suntem noi în această lume.
18 În dragoste nu este teamă, ci dragostea desăvârşită alungă
afară teama, pentru că teama are chin. Iar cel ce se teme, nu
este făcut desăvârşit în dragoste.
19 Noi îl iubim pentru că întâi el ne-a iubit.
20 Dacă cineva spune: Eu iubesc pe Dumnezeu şi urăşte
pe fratele său, este un mincinos, fiindcă cel ce nu iubeşte
pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să iubească pe
Dumnezeu, pe care nu l-a văzut?
21 Şi avem această poruncă de la el ca: Cel ce iubeşte pe
Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.
694
Capitolul 5
O ricine crede că Isus este Cristosul, este născut din
Dumnezeu; şi fiecare om care iubeşte pe cel ce l-a năs-
cut, iubeşte şi pe cel care este născut din el.
2 Prin aceasta ştim că iubim pe copiii lui Dumnezeu, când
iubim pe Dumnezeu şi ţinem poruncile lui.
3 Fiindcă aceasta este dragostea de Dumnezeu: Să ţinem po-
runcile lui şi poruncile lui nu sunt apăsătoare;
4 ¶ Deoarece oricine este născut din Dumnezeu, învinge
lumea; şi aceasta este victoria care învinge lumea: credinţa
noastră.
5 Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus
este Fiul lui Dumnezeu?
6 ¶ Acesta este cel ce a venit prin apă şi sânge, Isus Cristos;
nu doar prin apă, ci prin apă şi sânge. Şi Duhul este cel ce
aduce mărturie, pentru că Duhul este adevăr.
7 Pentru că trei sunt cei care aduc mărturie în cer: Tatăl,
Cuvântul şi Duhul Sfânt; şi aceştia trei una sunt.
8 Şi trei sunt care aduc mărturie pe pământ: Duhul şi apa şi
sângele; şi aceştia trei, în mărturie, una sunt.
9 Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu
este mai mare, pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu,
pe care el a adus-o mărturie despre Fiul său.
10 Cel ce crede pe Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuşi;
cel ce nu crede pe Dumnezeu, l-a făcut mincinos, pentru că nu
crede mărturia pe care Dumnezeu a adus-o despre Fiul său.
11 Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă eter-
nă şi această viaţă este în Fiul său.
12 Cel ce are pe Fiul are viaţa, cel ce nu are pe Fiul lui
Dumnezeu nu are viaţa.
13 ¶ V-am scris acestea, vouă, care credeţi în numele Fiului
lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă eternă şi să credeţi
în numele Fiului lui Dumnezeu.
14 ¶ Şi aceasta este cutezanţa pe care o avem în el, că, dacă
cerem ceva conform voii lui, ne ascultă;
15 Şi dacă ştim că ne ascultă, orice îi cerem, ştim că avem
lucrurile cerute pe care le-am dorit de la el.
16 Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind un păcat, care
nu duce la moarte, va cere, şi el îi va da viaţă pentru cei ce nu
păcătuiesc spre moarte. Este un păcat care duce la moarte,
nu spun să se roage pentru acel păcat.
17 Orice nedreptate este păcat, dar este păcat care nu duce
la moarte.
18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte;
dar cel ce este născut din Dumnezeu se păzeşte pe el însuşi
şi cel rău nu îl atinge.
19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în
răutate.
20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat înţele-
gere ca să cunoaştem pe cel ce este adevărat; şi suntem în
cel ce este adevărat, în Fiul său Isus Cristos. Acesta este
Dumnezeul cel adevărat şi viaţa eternă.
21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.
 3 Ioan 1
… 2 Ioan …
Capitolul 1
B ătrânul, către aleasa doamnă şi către copiii ei, pe
care îi iubesc în adevăr; şi nu doar eu, ci şi toţi cei ce au
cunoscut adevărul,
2 Datorită adevărului care trăieşte în noi şi va fi cu noi
pentru totdeauna.
3 Har fie cu voi, milă şi pace, de la Dumnezeu Tatăl şi de la
Domnul Isus Cristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste.
4 ¶ M-am bucurat foarte mult că am găsit pe unii dintre co-
piii tăi umblând în adevăr, aşa cum noi am primit poruncă
de la Tatăl.
5 ¶ Şi acum te implor, doamnă, nu că ţi-am scris o poruncă
nouă, ci aceea pe care am avut-o de la început: să ne iubim
unii pe alţii.
6 Şi aceasta este dragostea: să umblăm după poruncile lui.
Porunca este aceasta: ca aşa cum aţi auzit de la început, să
umblaţi în ea.
… 3 Ioan …
Capitolul 1
B ătrânul, preaiubitului Gaiu, pe care îl iubesc în
adevăr.
2 ¶ Preaiubitule, mai presus de toate doresc ca tu să prosperi
şi să fii sănătos, aşa cum prosperă sufletul tău.
3 Fiindcă m-am bucurat foarte mult când fraţii au venit şi au
adus mărturie despre adevărul care este în tine, aşa cum tu
umbli în adevăr.
4 Nu am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că
umblă în adevăr.
5 ¶ Preaiubitule, cu credincioşie faci tot ceea ce lucrezi pen-
tru fraţi şi pentru străini,
6 Care au adus mărturie despre dragostea ta creştină, înain-
tea bisericii; pe care dacă îi însoţeşti evlavios, bine vei face.
7 Fiindcă pentru numele lui au ieşit, neluând nimic de la
neamuri.
8 De aceea suntem datori să îi primim pe unii ca aceştia, ca
să fim conlucrători adevărului.
695
7 ¶ Pentru că în lume au intrat mulţi înşelători care nu măr-
turisesc că Isus Cristos a venit în carne. Acesta este un înşe-
lător şi un anticrist.
8 Uitaţi-vă la voi înşivă, ca să nu pierdem cele ce am lucrat,
ci să primim o răsplată deplină.
9 Oricine încalcă legea şi nu trăieşte în doctrina lui Cristos
nu îl are pe Dumnezeu. Cel ce trăieşte în doctrina lui Cristos,
acela îl are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce această doctrină, să nu
îl primiţi în casă şi să nu îi spuneţi: Salutare!
11 Fiindcă cine îi spune: Salutare! Este părtaş faptelor lui
rele.
12 ¶ Având multe a vă scrie, nu doresc să le scriu cu hârtie şi
cerneală; dar mă încred să vin la voi şi să vă vorbesc faţă în
faţă, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Te salută copiii alesei tale surori. Amin.
9 ¶ Am scris bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă în-
tâietatea între ei, nu ne primeşte.
10 ¶ Din această cauză, dacă vin, îi voi aminti faptele sale pe
care le face, îndrugând cuvinte răutăcioase împotriva noas-
tră; şi nemulţumit cu acestea, el nici nu îi primeşte pe fraţi
şi opreşte pe cei ce doresc să îi primească şi îi dă afară din
biserică.
11 Preaiubitule, nu urma ceea ce este rău, ci ceea ce este bun.
Cel ce face bine este din Dumnezeu, dar cel ce face rău nu l-a
văzut pe Dumnezeu.
12 ¶ Dimitrie are o mărturie bună de la toţi şi a adevărului
însuşi; da, şi noi aducem mărturie; şi ştiţi că mărturia noas-
tră este adevărată.
13 ¶ Aveam multe să scriu, dar nu voiesc să îţi scriu cu cer-
neală şi condei.
14 Dar mă încred să te văd în curând şi vom vorbi faţă în
faţă. Pace ţie. Te salută prietenii noştri. Salută prietenii pe
nume.
 … Iuda …
Capitolul 1
I uda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, celor
ce sunt sfinţiţi prin Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus
Cristos şi chemaţi:
2 Milă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite.
3 Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa pentru a vă scrie des-
pre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu şi să vă
îndemn să luptaţi cu zel pentru credinţa care a fost dată sfin-
ţilor o dată.
4 Fiindcă s-au furişat în ascuns anumiţi oameni, care din
vechime au fost rânduiţi pentru această condamnare, oa-
meni neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru
în desfrânare şi negând pe singurul Domn Dumnezeu şi pe
Domnul nostru Isus Cristos.
5 ¶ De aceea doresc a vă aduce aminte, deşi odată aţi şti-
ut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din ţara
Egiptului, a nimicit pe cei care nu au crezut.
6 Şi la fel pe îngerii care nu şi-au ţinut domeniul de activita-
te, ci şi-au părăsit propria locuinţă, el i-a păstrat în lanţuri
veşnice sub întuneric, pentru judecata marii zile.
7 Aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, într-
o comportare asemănătoare, s-au dedat curviei şi au mers
după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind pe-
deapsa focului etern.
8 ¶ Într-adevăr, în acelaşi fel şi aceşti visători murdari înti-
nează carnea, dispreţuiesc guvernarea şi vorbesc de rău de
demnităţi.
9 Dar Mihail, arhanghelul, pe când lupta cu diavolul, s-a
contrazis pentru trupul lui Moise şi nu a cutezat să aducă
împotriva lui o acuzaţie defăimătoare, ci a spus: Domnul să
te mustre!
10 Dar aceştia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le
ştiu; dar ce înţeleg, în mod natural, ca animale fără raţiune,
în acelea se corup pe ei înşişi.
11 ¶ Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au grăbit
lacom după rătăcirea lui Balaam pentru plată şi au pierit în
împotrivirea lui Core.
12 Aceştia sunt pete la mesele voastre de dragoste creştină,
696
când ei sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără
apă, purtaţi împrejur de vânturi; pomi tomnatici, fără rod,
morţi de două ori, dezrădăcinaţi;
13 Valuri furioase ale mării, înspumându-şi propria ruşine;
stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat
pentru totdeauna.
14 Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit despre aces-
tea, spunând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai
lui,
15 Pentru a face judecată peste toţi şi a condamna pe toţi cei
neevlavioşi dintre ei, pentru toate faptele lor neevlavioase,
pe care le-au făcut cu neevlavie, şi pentru toate cuvântările
lor grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva
lui.
16 Aceştia sunt cârtitori, plângăreţi, umblând după propriile
lor pofte; şi gura lor vorbeşte cuvinte umflate, feţele oameni-
lor fiind în admiraţie datorită profitului.
17 ¶ Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au
fost spuse mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus
Cristos;
18 Cum vă spuneau ei, că în timpul din urmă vor fi batjoco-
ritori, umblând conform propriilor pofte neevlavioase.
19 Aceştia sunt cei care se separă pe ei înşişi, senzuali, nea-
vând Duhul.
20 Dar voi, preaiubiţilor, edificându-vă pe cea mai sfântă
credinţă a voastră, rugându-vă în Duhul Sfânt,
21 Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând mila
Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţă eternă.
22 Şi aveţi compasiune de unii, diferenţiind între ei;
23 Iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând
chiar haina pătată de carne.
24 ¶ Acum, a aceluia care este în stare a vă păzi de la cădere
şi a vă prezenta ireproşabili înaintea prezenţei gloriei sale cu
multă veselie,
25 Singurului Dumnezeu înţelept, Salvatorul nostru, a lui fie
gloria şi maiestatea, domnia şi puterea, deopotrivă acum şi
întotdeauna. Amin.
 … Revelaţia…
Capitolul 1
R evelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-
o, pentru a arăta robilor săi lucrurile care trebuie să se
întâmple în curând; şi el a înştiinţat şi a trimis aceasta prin
îngerul său, robului său, Ioan,
2 Care a adus mărturie despre cuvântul lui Dumnezeu şi
despre mărturia lui Isus Cristos şi despre toate lucrurile pe
care le-a văzut.
3 Binecuvântat este cel ce citeşte şi cei ce aud cuvintele acestei
profeţii şi ţin lucrurile scrise în ea, căci timpul este aproape.
4 Ioan, celor şapte biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace
de la cel care este şi care era şi care vine, şi de la cele şapte
Duhuri care sunt înaintea tronului său,
5 ¶ Şi de la Isus Cristos, martorul credincios şi întâiul născut
dintre morţi şi prinţul împăraţilor pământului. A lui, care
ne-a iubit şi ne-a spălat de păcatele noastre în propriul lui
sânge,
6 Şi ne-a făcut împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl
său, a lui fie gloria şi domnia pentru totdeauna şi întotdeau-
na. Amin.
7 Iată, el vine cu norii; şi fiecare ochi îl va vedea şi cei care
l-au străpuns; şi toate seminţiile pământului vor boci din ca-
uza lui. Da, Amin.
8 ¶ Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, spune
Domnul, care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic.
9 Eu, Ioan, care de altfel sunt fratele vostru şi părtaş în ne-
cazul şi în împărăţia şi în răbdarea lui Isus Cristos, eram în
insula numită Patmos, din cauza cuvântului lui Dumnezeu
şi din cauza mărturiei lui Isus Cristos.
10 Eram în Duhul în ziua Domnului şi am auzit în spatele
meu o voce tare, ca a unei trâmbiţe,
11 Spunând: Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe
urmă; şi: Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şap-
te biserici care sunt în Asia: la Efes şi la Smirna şi la Pergam
şi la Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea.
12 Şi m-am întors pentru a vedea vocea care vorbea cu mine.
Şi, fiind întors, am văzut şapte sfeşnice de aur;
13 Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice era cineva asemănător
Fiului Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi
încins la piept cu un brâu de aur.
14 Iar capul şi părul lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi
ochii lui erau ca flacăra focului;
15 Şi picioarele lui asemănătoare aramei fine, ca arzând într-
un cuptor; şi vocea lui ca vocea multor ape.
16 Şi avea în mâna lui dreaptă şapte stele; şi din gura lui ieşea
o sabie ascuţită cu două tăişuri; şi înfăţişarea lui era ca soa-
rele când străluceşte în puterea lui.
17 Şi când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Iar
el şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunându-mi: Nu te
teme, eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă,
18 Şi sunt cel ce trăieşte deşi a fost mort; şi, iată, eu sunt viu
pentru totdeauna şi întotdeauna, Amin; şi am cheile iadului
şi ale morţii.
19 Scrie lucrurile pe care le-ai văzut şi cele care sunt şi cele
care vor fi după acestea,
20 Misterul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea
dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur. Cele şapte stele sunt
îngerii celor şapte biserici şi cele şapte sfeşnice pe care le-ai
697
văzut sunt cele şapte biserici.
Capitolul 2
Î ngerului bisericii Efesului, scrie-i: Acestea spune cel
ce ţine cele şapte stele în mâna sa dreaptă, cel ce umblă în
mijlocul celor şapte sfeşnice de aur;
2 Ştiu faptele tale şi munca ta şi răbdarea ta şi că nu poţi su-
feri pe cei răi; şi i-ai încercat pe cei care spun că sunt apostoli
dar nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi;
3 Şi ai suferit şi ai răbdare şi pentru numele meu ai muncit şi
nu ai căzut de oboseală.
4 Cu toate acestea am ceva împotriva ta, pentru că ţi-ai pă-
răsit dragostea dintâi.
5 De aceea aminteşte-ţi de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă
faptele dintâi; altfel, voi veni dintr-odată la tine şi îţi voi lua
sfeşnicul din locul lui dacă nu te pocăieşti.
6 Dar ai aceasta, că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi eu
le urăsc.
7 Cel ce are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul:
Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care
este în mijlocul paradisului lui Dumnezeu.
8 ¶ Şi îngerului bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea spune
cel dintâi şi cel de pe urmă, care a fost mort dar este viu;
9 Ştiu faptele tale şi necazul şi sărăcia (dar eşti bogat), şi blas-
femia acelora care spun că sunt iudei dar nu sunt, ci sunt
sinagoga lui Satan.
10 Nu te teme de nici unul dintre acele lucruri pe care le vei
suferi; iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în închisoa-
re, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea necaz zece zile; fii credin-
cios până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii.
11 Cel ce are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul:
Cel ce învinge nu va fi nicidecum vătămat de moartea a
doua.
12 ¶ Şi îngerului bisericii din Pergam, scrie-i: Acestea spune
cel ce are sabia ascuţită, cu două tăişuri;
13 Ştiu faptele tale şi unde locuieşti, unde este tronul lui
Satan; şi ţii tare numele meu şi nu ai negat credinţa mea,
chiar în acele zile în care Antipa era martirul meu credin-
cios, care a fost ucis printre voi, unde locuieşte Satan.
14 Dar am câteva lucruri împotriva ta, pentru că ai acolo pe
cei ce ţin tare doctrina lui Balaam, care îl învăţa pe Balac să
arunce o poticnire înaintea copiilor lui Israel, pentru a mân-
ca lucruri sacrificate idolilor şi pentru a curvi.
15 Tot aşa, tu ai şi pe cei ce ţin tare doctrina nicolaiţilor, pe
care eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te; altfel, voi veni la tine dintr-odată şi voi lupta
împotriva lor cu sabia gurii mele.
17 Cel ce are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul:
Celui ce învinge îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi îi
voi da o piatră albă, şi pe piatră este scris un nume nou, pe
care nimeni nu îl ştie, decât cel ce îl primeşte.
18 ¶ Şi îngerului bisericii din Tiatira, scrie-i: Acestea spune
Fiul lui Dumnezeu, care are ochii săi ca flacăra focului şi pi-
cioarele sale asemănătoare aramei fine;
19 Ştiu faptele tale şi dragostea creştină şi serviciul şi credin-
ţa şi răbdarea ta şi faptele tale, şi cele de pe urmă sunt mai
multe ca cele dintâi.
20 Cu toate acestea am câteva lucruri împotriva ta, pentru
 Revelaţia 5
că rabzi pe acea femeie Izabela, care se numeşte pe ea însăşi
profetesă, ca să înveţe şi să amăgească pe robii mei pentru a
curvi şi a mânca lucruri sacrificate idolilor.
21 Şi i-am dat timp să se pocăiască de curvia ei şi nu s-a
pocăit.
22 Iată, o voi arunca la pat, şi pe cei ce comit adulter cu ea îi
voi arunca în mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.
23 Şi îi voi ucide pe copiii ei cu moarte; şi vor şti toate biseri-
cile că eu sunt cel care cercetează rărunchii şi inimile; şi voi
da fiecăruia dintre voi conform cu faptele voastre.
24 Dar vă spun vouă şi celorlalţi în Tiatira, atâţia câţi nu au
această doctrină şi care nu au cunoscut adâncimile lui Satan,
precum spun ei, nu voi pune peste voi nici o altă povară.
25 Dar ceea ce aveţi ţineţi cu tărie până voi veni.
26 Şi celui ce învinge şi ţine faptele mele până la sfârşit, îi voi
da putere peste naţiuni;
27 Şi le va conduce cu un toiag de fier; ca oalele unui olar vor
fi sparte în bucăţi; aşa cum am primit eu de la Tatăl meu.
28 Şi îi voi da steaua de dimineaţă.
29 Cine are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul.
Capitolul 3
Ş i îngerului bisericii din Sardes, scrie-i: Acestea spune cel
ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte
stele: Ştiu faptele tale, că ai numele că trăieşti şi eşti mort.
2 Fii veghetor şi întăreşte lucrurile care rămân, care sunt
gata să moară; fiindcă nu am găsit faptele tale desăvârşite
înaintea lui Dumnezeu.
3 Aminteşte-ţi de aceea cum ai primit şi ai auzit şi ţine strâns
şi pocăieşte-te. Dar dacă tot nu vei veghea, voi veni peste tine
ca un hoţ şi nu vei şti nicidecum în care oră voi veni peste
tine.
4 Ai câteva nume chiar în Sardes, care nu şi-au mânjit haine-
le; şi vor umbla cu mine în alb, pentru că sunt demni.
5 Cel ce învinge, acela va fi îmbrăcat în haine albe; şi nu voi
şterge nicidecum numele lui din cartea vieţii, ci voi mărturi-
si numele lui înaintea Tatălui meu şi înaintea îngerilor săi.
6 Cel ce are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul.
7 ¶ Şi îngerului bisericii din Filadelfia, scrie-i: Acestea spune
cel sfânt, cel adevărat, cel ce are cheia lui David, cel ce deschi-
de şi nimeni nu închide; şi închide şi nimeni nu deschide.
8 Ştiu faptele tale; iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă ce
nimeni nu o poate închide; pentru că ai puţină putere şi ai
ţinut cuvântul meu şi nu ai negat numele meu.
9 Iată, voi face să vină din sinagoga lui Satan pe cei care spun
că sunt iudei dar nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să
se închine înaintea picioarelor tale şi să ştie că te-am iubit.
10 Pentru că ai ţinut cuvântul răbdării mele, eu de asemenea
te voi păzi de ora ispitirii, care va veni peste întreaga lume,
pentru a-i încerca pe cei ce locuiesc pe pământ.
11 Iată, eu vin dintr-odată; ţine tare ce ai, ca nimeni să nu
îţi ia coroana.
12 Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului
meu şi nu va mai ieşi afară niciodată; şi pe el voi scrie numele
Dumnezeului meu şi numele cetăţii Dumnezeului meu, care
este noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul
meu; şi voi scrie pe el noul meu nume.
13 Cel ce are ureche, să audă ce spune bisericilor Duhul.
14 ¶ Şi îngerului bisericii laodiceenilor, scrie-i: Acestea spu-
ne Amin-ul, cel credincios şi adevăratul martor, începutul
creaţiei lui Dumnezeu;
15 Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte; aş dori
698
să fi fost rece, sau fierbinte.
16 Astfel, pentru că eşti căldicel şi nu eşti nici rece, nici fier-
binte, te voi vărsa din gura mea.
17 Pentru că spui: Sunt bogat şi îmbelşugat cu bunuri şi nu
am nevoie de nimic; şi nu ştii că eşti nenorocit şi mizerabil
şi sărac şi orb şi gol;
18 Îţi recomand să cumperi de la mine aur încercat în foc,
ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci, şi ruşinea
goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie, ca
să vezi.
19 Pe câţi îi iubesc, îi mustru şi îi disciplinez; de aceea fii ze-
los şi pocăieşte-te.
20 Iată, eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva vocea mea şi
deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine.
21 Celui ce învinge îi voi da să şadă cu mine pe tronul meu,
aşa cum şi eu am învins şi şed cu Tatăl meu pe tronul lui.
22 Cel ce are ureche, să asculte ce spune bisericilor Duhul.
Capitolul 4
D upă aceasta, m-am uitat şi, iată, o uşă era deschisă în
cer; şi prima voce pe care am auzit-o era ca a unei trâm-
biţe care vorbea cu mine şi a spus: Urcă-te aici şi îţi voi arăta
lucrurile care trebuie să fie de aici înainte.
2 Şi imediat am fost în duhul; şi, iată, un tron era aşezat în
cer şi pe tron şedea cineva.
3 Şi cel ce şedea era la vedere asemănător pietrei de jasp şi de
sardonix; şi era un curcubeu de jur împrejurul tronului, la
vedere asemănător smaraldului.
4 ¶ Şi de jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de
scaune; şi pe scaune am văzut douăzeci şi patru de bătrâni,
şezând, îmbrăcaţi în haine albe; şi aveau pe capetele lor co-
roane de aur.
5 Şi din tron ieşeau fulgere şi tunete şi voci; şi erau şapte
lămpi de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele şapte
Duhuri ale lui Dumnezeu.
6 Şi înaintea tronului era o mare de sticlă, asemănătoare
cristalului; şi în mijlocul tronului şi de jur împrejurul tronu-
lui, se aflau patru fiinţe vii pline de ochi în faţă şi în spate.
7 Şi prima fiinţă vie era asemănătoare leului, şi a două fiinţă
vie era asemănătoare viţelului, şi a treia fiinţă vie avea faţă
ca un om, şi a patra fiinţă vie era asemănătoare unei acvile
zburând.
8 Şi cele patru fiinţe vii aveau fiecare din ele şase aripi împre-
jur; şi erau pline de ochi pe dinăuntru; şi nu au odihnă zi şi
noapte, spunând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu
Atotputernic, care era şi care este şi care vine.
9 ¶ Şi când acele fiinţe vii dau glorie şi onoare şi mulţumi-
re celui ce şade pe tron, care trăieşte pentru totdeauna şi
întotdeauna,
10 Cei douăzeci şi patru de bătrâni cad jos înaintea celui ce
şade pe tron şi se închină celui ce trăieşte pentru totdeau-
na şi întotdeauna şi îşi aruncă coroanele înaintea tronului,
spunând:
11 Tu eşti demn Doamne să primeşti gloria şi onoarea şi pu-
terea; pentru că ai creat toate lucrurile şi pentru plăcerea ta
sunt şi au fost create.
Capitolul 5
Ş i am văzut în mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron o
carte care fusese scrisă pe dinăuntru şi partea din spate,
sigilată cu şapte sigilii.
2 ¶ Şi am văzut un înger puternic, proclamând cu voce tare:
 Revelaţia 7
Cine este demn să deschidă cartea şi să desfacă sigiliile ei?
3 Şi nimeni nu a fost în stare în cer, nici pe pământ, nici sub
pământ, să deschidă cartea, nici să se uite la ea.
4 Şi eu am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit demn
să deschidă cartea şi să o citească, nici să se uite la ea.
5 Şi unul dintre bătrâni mi-a spus: Nu plânge; iată, Leul din
tribul lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins pentru a deschi-
de cartea şi a desface cele şapte sigilii ale ei.
6 ¶ Şi am privit şi, iată, în mijlocul tronului şi al celor patru
fiinţe vii şi în mijlocul bătrânilor, a stat în picioare un Miel
ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt
cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise înainte în tot
pământul.
7 Şi a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a celui ce şedea
pe tron.
8 ¶ Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci
şi patru de bătrâni au căzut jos înaintea Mielului, având fi-
ecare din ei harpe şi potire de aur pline de arome, care sunt
rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cântau o cântare nouă, spunând: Tu eşti demn să iei car-
tea şi să deschizi sigiliile acesteia; pentru că ai fost înjunghi-
at şi ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele tău, din
fiecare rasă şi limbă şi popor şi naţiune;
10 Şi ne-ai făcut Dumnezeului nostru, împăraţi şi preoţi; şi
vom domni pe pământ.
11 Şi am văzut şi am auzit vocea multor îngeri de jur împre-
jurul tronului şi a fiinţelor vii şi a bătrânilor; şi numărul lor
era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii,
12 Spunând cu voce tare: Demn este Mielul care a fost în-
junghiat să primească puterea şi bogăţiile şi înţelepciunea şi
tăria şi onoarea şi gloria şi binecuvântarea.
13 Şi pe fiecare creatură care este în cer şi pe pământ şi sub
pământ şi pe cele ce sunt în mare şi pe toate care se află în
acestea le-am auzit spunând: Binecuvântarea şi onoarea şi
gloria şi puterea fie ale aceluia ce şade pe tron şi a Mielului,
pentru totdeauna şi întotdeauna.
14 Şi cele patru fiinţe vii au spus: Amin. Şi cei douăzeci şi
patru de bătrâni au căzut jos şi se închinau celui ce trăieşte
pentru totdeauna şi întotdeauna.
Capitolul 6
Ş i am văzut când Mielul a deschis unul dintre sigilii şi am
auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru
fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.
2 Şi am văzut şi, iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un
arc; şi i-a fost dată o coroană; şi a ieşit înainte, cucerind şi
pentru a cuceri.
3 ¶ Şi când a deschis al doilea sigiliu, am auzit pe a doua fi-
inţă vie spunând: Vino şi vezi.
4 Şi a ieşit un alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el i-a fost dat să
ia pacea de pe pământ şi ca ei să se ucidă unii pe alţii; şi i-a
fost dată o sabie mare.
5 ¶ Şi când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă
vie, spunând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi, iată, un cal ne-
gru; şi cel ce şedea pe el avea în mâna sa o balanţă.
6 Şi am auzit o voce în mijlocul celor patru fiinţe vii, spu-
nând: O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de
orz pentru un dinar; şi vezi să nu vatămi untdelemnul şi
vinul.
7 ¶ Şi când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei
de a patra fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.
8 Şi m-am uitat şi, iată, un cal gălbui; şi numele celui ce şedea
699
pe el era Moartea, şi Iadul venea cu el. Şi li s-a dat putere pes-
te a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie şi cu foamete
şi cu moarte şi cu fiarele pământului.
9 ¶ Şi când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar
sufletele celor ce au fost ucişi pentru cuvântul lui Dumnezeu
şi pentru mărturia pe care au ţinut-o.
10 Şi strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne
sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru de la
cei ce locuiesc pe pământ?
11 Şi le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; şi li s-a spus
că trebuie să se odihnească încă puţin timp, până când se va
împlini şi numărul părtaşilor lor de servire şi al fraţilor lor,
care urmau să fie ucişi ca ei.
12 ¶ Şi m-am uitat când a deschis al şaselea sigiliu şi, iată, a
fost un cutremur mare; şi soarele a devenit negru ca o pânză
de sac din păr şi luna a devenit ca sângele;
13 Şi stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin
îşi aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un
vânt puternic.
14 Şi cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; şi fiecare mun-
te şi insulă au fost mutate din locurile lor.
15 Şi împăraţii pământului, şi oamenii de vază şi cei bogaţi şi
căpetenii şi cei puternici şi fiecare rob şi fiecare om liber s-au
ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor;
16 Şi spuneau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi as-
cundeţi-ne de la faţa Celui ce şade pe tron şi de la furia
Mielului;
17 Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, şi cine poate
sta în picioare?
Capitolul 7
Ş i după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe
cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vân-
turi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ, nici
peste mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul soarelui, având
sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare ce-
lor patru îngeri, cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi
marea,
3 Spunând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copa-
cii, până când vom sigila pe robii Dumnezeului nostru pe
frunţile lor.
4 Şi am auzit numărul celor sigilaţi; şi au fost sigilaţi o sută
patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile copiilor lui
Israel.
5 Din tribul lui Iuda, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din
tribul lui Ruben, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul
lui Gad, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
6 Din tribul lui Aşer, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din
tribul lui Neftali, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul
lui Manase, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
7 Din tribul lui Simeon, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
Din tribul lui Levi, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tri-
bul lui Isahar, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
8 Din tribul lui Zabulon, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
Din tribul lui Iosif, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tri-
bul lui Beniamin, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
9 ¶ După aceasta m-am uitat şi iată o mare mulţime, pe care
nimeni nu o putea număra, din toate naţiunile şi din toate
rasele şi popoarele şi limbile, a stat în picioare înaintea tro-
nului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi cu ra-
muri de palmieri în mâinile lor.
 Revelaţia 10
10 Şi strigau cu voce tare, spunând: Salvarea este a
Dumnezeului nostru care şade pe tron şi a Mielului.
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare de jur împrejurul tronu-
lui şi al bătrânilor şi a celor patru fiinţe vii şi cădeau pe feţele
lor înaintea tronului şi i se închinau lui Dumnezeu,
12 Spunând: Amin. Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea
şi mulţumirea şi onoarea şi puterea şi tăria fie a Dumnezeului
nostru, pentru totdeauna şi întotdeauna. Amin.
13 Şi unul dintre bătrâni a răspuns, spunându-mi: Cine
sunt aceştia care sunt îmbrăcaţi în robe albe? Şi de unde au
venit?
14 Şi i-am zis: Domnule, tu ştii. Iar el mi-a spus: Aceştia
sunt aceia care au ieşit din mare necaz şi şi-au spălat ro-
bele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îi ser-
vesc zi şi noapte în templul său; şi cel ce şade pe tron va locui
printre ei.
16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nici soarele
nu va cădea peste ei, nici vreo arşiţă.
17 Pentru că Mielul care este în mijlocul tronului îi va păs-
tori şi îi va conduce la izvoarele vii ale apelor; şi Dumnezeu
va şterge toate lacrimile de la ochii lor.
Capitolul 8
Ş i când a deschis al şaptelea sigiliu, a fost tăcere în cer
aproape o jumătate de oră.
2 Şi am văzut cei şapte îngeri care stăteau în picioare înain-
tea lui Dumnezeu; şi le-au fost date şapte trâmbiţe.
3 Şi un alt înger a venit şi a stat în picioare la altar, având o
tămâietoare de aur; şi lui i-a fost dată multă tămâie, ca să
o aducă cu rugăciunile tuturor sfinţilor peste altarul de aur
care era înaintea tronului.
4 Şi fumul tămâiei se ridica împreună cu rugăciunile sfinţi-
lor, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi îngerul a luat tămâietoarea şi a umplut-o cu focul al-
tarului şi a aruncat-o pe pământ; şi au fost voci şi tunete şi
fulgere şi un cutremur.
6 Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pre-
gătit să trâmbiţeze.
7 ¶ Şi primul înger a trâmbiţat şi au urmat grindină şi foc
amestecat cu sânge şi au fost aruncate peste pământ; şi a treia
parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 ¶ Şi al doilea înger a trâmbiţat şi ceva ca un munte mare
arzând cu foc a fost aruncat în mare; şi a treia parte a mării
a devenit sânge.
9 Şi a murit a treia parte a creaturilor care erau în mare şi
aveau viaţă; şi a treia parte a navelor a fost distrusă.
10 ¶ Şi al treilea înger a trâmbiţat şi a căzut din cer o stea
mare, arzând ca o făclie; şi a căzut peste a treia parte a râuri-
lor şi peste izvoarele apelor;
11 Şi numele stelei este chemat Pelin; şi a treia parte a ape-
lor a devenit pelin; şi mulţi oameni au murit din cauza ape-
lor, pentru că au fost făcute amare.
12 ¶ Şi al patrulea înger a trâmbiţat şi a treia parte a soarelui
a fost lovită şi a treia parte a lunii şi a treia parte a stelelor,
în aşa fel că a treia parte a lor a fost întunecată; şi ziua nu a
strălucit cu a treia parte din ea şi noaptea la fel.
13 Şi m-am uitat şi am auzit un înger zburând prin mijlocul
cerului, spunând cu voce tare: Vai, vai, vai, locuitorilor pă-
mântului din cauza celorlalte voci ale trâmbiţelor celor trei
îngeri care sunt gata să trâmbiţeze!
700
Capitolul 9
Ş i al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut că o stea a căzut
din cer pe pământ; şi lui i-a fost dată cheia gropii fără
fund.
2 Şi a deschis groapa fără fund; şi a urcat un fum din groapă
ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul au fost în-
tunecate din cauza fumului gropii.
3 Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ; şi le-a fost dată pute-
re aşa cum au putere scorpionii pământului.
4 Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului, nici vreo
verdeaţă, nici vreun copac, decât doar pe acei oameni care
nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor.
5 Şi le-a fost dat să nu îi ucidă, ci să fie chinuiţi cinci luni; şi
chinul lor era ca şi chinul scorpionului când înţeapă un om.
6 Şi în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi;
şi vor dori să moară şi moartea va fugi de la ei.
7 Şi înfăţişarea lăcustelor era asemănătoare cailor pregătiţi
pentru bătălie; şi pe capetele lor erau ca nişte coroane ase-
mănătoare aurului şi feţele lor erau ca feţele oamenilor.
8 Şi aveau păr ca părul femeilor şi dinţii lor erau ca dinţii
leilor.
9 Şi aveau platoşe ca platoşele de fier; şi sunetul aripilor lor
era ca sunetul carelor cu mulţi cai, alergând spre luptă.
10 Şi aveau cozi asemănătoare scorpionilor şi erau ace în
cozile lor; şi puterea lor era să vatăme oamenii cinci luni.
11 Şi aveau peste ele un împărat, care este îngerul gropii fără
fund, al cărui nume în ebraică este Abadon, iar în greacă are
numele Apolion.
12 Un vai a trecut; iată, vin încă două vaiete după acestea.
13 ¶ Şi al şaselea înger a trâmbiţat şi am auzit o voce din
cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui
Dumnezeu,
14 Spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa:
Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare,
Eufrat.
15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau pregătiţi
pentru o oră şi o zi şi o lună şi un an, să ucidă a treia parte
din oameni.
16 Şi numărul armatei călăreţilor era de două sute de mii de
mii; şi am auzit numărul lor.
17 Şi astfel am văzut în viziune caii şi pe cei ce şedeau pe ei,
având platoşe de foc şi de hiacint şi de pucioasă; şi capetele
cailor erau precum capetele leilor; şi din gurile lor ieşea foc
şi fum şi pucioasă.
18 Prin acestea trei a fost ucisă a treia parte a oamenilor, prin
focul şi prin fumul şi prin pucioasa care ieşea din gurile lor.
19 Fiindcă puterea lor este în gurile lor şi în cozile lor; deoa-
rece cozile lor erau asemănătoare şerpilor şi aveau capete şi
cu acestea vătămau.
20 Şi ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi prin aceste plăgi,
totuşi nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai
închine dracilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi
de piatră şi de lemn, care nu pot nici vedea, nici auzi, nici
umbla;
21 Şi nu s-au pocăit nici de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de curvia lor, nici de furturile lor.
Capitolul 10
Ş i am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îm-
brăcat cu un nor; şi avea un curcubeu peste capul lui şi
faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de foc;
2 Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul
 Revelaţia 12
drept pe mare şi stângul pe pământ,
3 Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a stri-
gat el, cele şapte tunete au rostit cu vocile lor.
4 Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata
să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează
lucrurile pe care cele şapte tunete le-au rostit şi nu scrie
acestea.
5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi
pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer,
6 Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna,
care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi
lucrurile care sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea,
că timp nu va mai fi;
7 Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger, când va începe să
trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a
declarat el robilor săi, profeţii.
8 Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu
mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna
îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ.
9 Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el
mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar
în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi
în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am mâncat-
o pântecele mi s-a amărât.
11 Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea
multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.
Ş
Capitolul 11
i mi-a fost dată o trestie asemănătoare cu un toiag; şi în-
gerul a stat în picioare, spunând: Ridică-te şi măsoară
templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în
acesta.
2 Dar curtea care este în afara templului, las-o afară şi nu o
măsura; fiindcă a fost dată neamurilor; şi vor călca în picioa-
re cetatea sfântă patruzeci şi două de luni.
3 ¶ Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor profeţi o
mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în pânză de sac.
4 ¶ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau
în picioare înaintea Dumnezeului pământului.
5 Şi dacă cineva voieşte să îi vatăme, din gura lor iese foc şi îi
mistuie pe duşmanii lor; şi dacă cineva voieşte să îi vatăme,
în acest mod trebuie să fie ucis.
6 Aceştia au putere să închidă cerul, ca să nu plouă în zile-
le profeţiei lor; şi au putere asupra apelor, să le schimbe în
sânge şi să lovească pământul cu toate plăgile, de câte ori
voiesc.
7 ¶ Şi când ei vor fi terminat mărturia lor, fiara care se ridică
din groapa fără fund va face război împotriva lor şi îi va în-
vinge şi îi va ucide.
8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa marii cetăţi,
care în sens spiritual este numită Sodoma şi Egipt, unde şi
Domnul nostru a fost crucificat.
9 Şi cei din mai multe popoare şi rase şi limbi şi naţiuni vor
privi trupurile lor moarte timp de trei zile şi jumătate şi nu
vor permite ca trupurile lor moarte să fie puse în morminte.
10 Şi cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura din cauza lor şi
se vor veseli şi vor trimite daruri unii altora; pentru că aceşti
doi profeţi au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ.
11 ¶ Iar după trei zile şi jumătate Duhul de viaţă din
Dumnezeu a intrat în ei şi ei au stat în picioarele lor; şi mare
frică a căzut peste cei ce i-au văzut.
701
12 Şi au auzit o voce tare din cer, spunându-le: Urcaţi aici. Şi
au urcat la cer într-un nor; şi duşmanii lor i-au privit.
13 Şi în aceeaşi oră a fost un mare cutremur de pământ şi
a zecea parte din cetate a căzut, şi în cutremur au fost ucişi
dintre oameni şapte mii; iar rămăşiţa a fost înfricoşată şi a
dat glorie Dumnezeului cerului.
14 Al doilea vai a trecut; şi, iată, al treilea vai vine dintr-
odată.
15 ¶ Şi al şaptelea înger a trâmbiţat; şi au fost în cer voci tari,
spunând: Împărăţiile acestei lumi au devenit ale Domnului
nostru şi ale Cristosului său; şi el va domni pentru totdeauna
şi întotdeauna.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şedeau înaintea
lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut pe feţele lor şi s-au
închinat lui Dumnezeu,
17 Spunând: Îţi aducem mulţumiri, Doamne Dumnezeule
Atotputernic, care eşti, care erai şi care vii; pentru că ai luat
marea ta putere la tine şi ai domnit.
18 Şi naţiunile s-au mâniat şi a venit furia ta şi timpul
morţilor pentru a fi judecaţi şi să dai răsplată robilor tăi,
profeţii, şi sfinţilor şi celor ce se tem de numele tău, mici
şi mari, şi pentru a nimici pe cei ce distrug pământul.
19 Şi a fost deschis templul lui Dumnezeu în cer şi a fost
văzut chivotul testamentului său în templul său; şi au fost
fulgere şi voci şi tunete şi un cutremur de pământ şi grin-
dină mare.
Capitolul 12
Ş i s-a arătat o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu
soarele, şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei o coroană
cu douăsprezece stele;
2 Şi, fiind însărcinată, a strigat, fiind în travaliu şi în chin ca
să nască.
3 Şi s-a arătat o altă minune în cer; şi, iată, un mare dragon
roşu, având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele sale
şapte coroane.
4 Şi coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului şi le arun-
ca pe pământ; şi dragonul a stat în picioare înaintea femeii
care era gata să nască, pentru ca să îi devoreze copilul ime-
diat ce va fi născut.
5 Şi a născut un copil de parte bărbătească, ce a fost născut
pentru a conduce toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copi-
lul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul lui.
6 Şi femeia a fugit în pustie, unde are pregătit un loc de la
Dumnezeu, ca acolo ei să o hrănească o mie două sute şai-
zeci de zile.
7 ¶ Şi a fost război în cer; Mihail şi îngerii lui au luptat împo-
triva dragonului; şi dragonul şi îngerii lui au luptat.
8 Şi nu au învins; nici locul lor nu a mai fost găsit în cer.
9 Şi a fost aruncat afară dragonul cel mare, acel şarpe bătrân,
numit Diavolul şi Satan, care înşeală întreaga lume; a fost
aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
10 Şi am auzit o voce tare, spunând în cer: Acum a venit sal-
varea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea
lui Cristos; pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraţilor
noştri, cel care i-a acuzat înaintea Dumnezeului nostru zi
şi noapte.
11 Şi l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul măr-
turiei lor; şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
12 Din această cauză, bucuraţi-vă voi ceruri şi cei ce locuiţi
în ele. Vai locuitorilor pământului şi ai mării! Pentru că dia-
volul a coborât la voi, având furie mare, deoarece ştie că mai
 Revelaţia 14
are doar puţin timp.
13 ¶ Şi când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a
persecutat femeia care a născut copilul de parte bărbătească.
14 Şi femeii i-au fost date două aripi ale unei acvile mari,
ca să zboare în pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru
un timp şi timpuri şi jumătate a timpului, ascunsă de la
faţa şarpelui.
15 Şi şarpele a aruncat din gura lui apă ca un potop după
femeie, ca să o facă să fie dusă de potop.
16 Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura
şi a înghiţit potopul pe care l-a aruncat dragonul din gura
sa.
17 Şi dragonul a fost furios pe femeie şi a mers să facă război
cu rămăşiţa seminţei ei, cei care ţin poruncile lui Dumnezeu
şi au mărturia lui Isus Cristos.
Capitolul 13
Ş i am stat în picioare pe nisipul mării şi am văzut o fiară
ridicându-se din mare, având şapte capete şi zece coar-
ne, şi pe coarnele ei zece coroane şi pe capetele ei numele
blasfemiei.
2 Şi fiara pe care am văzut-o era asemănătoare unui leo-
pard şi picioarele sale erau ca ale unui urs şi gura sa ca gura
unui leu; şi dragonul i-a dat puterea sa şi tronul său şi mare
autoritate.
3 Şi am văzut unul dintre capetele ei, ca rănit de moarte; şi
rana sa mortală a fost vindecată; şi tot pământul se minuna
de fiară.
4 Şi s-au închinat dragonului care a dat putere fiarei; şi s-au
închinat fiarei, spunând: Cine este asemănător fiarei? Cine
este în stare să facă război cu ea?
5 Şi i-a fost dată o gură care vorbea lucruri mari şi blasfemii;
şi i-a fost dată putere să continue patruzeci şi două de luni.
6 Şi şi-a deschis gura în blasfemie împotriva lui Dumnezeu,
pentru a blasfemia numele lui şi tabernacolul lui şi pe cei ce
locuiesc în cer.
7 Şi i-a fost dat să facă război cu sfinţii şi să îi învingă; şi i-a
fost dată putere peste toate rasele şi limbile şi naţiunile.
8 Şi i se vor închina toţi cei ce locuiesc pe pământ, cei ale că-
ror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat
de la întemeierea lumii.
9 Dacă vreun om are ureche, să audă.
10 Cel ce duce în captivitate va merge în captivitate; cel ce cu
sabia va ucide, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea
şi credinţa sfinţilor.
11 ¶ Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi
avea două coarne asemănătoare unui miel şi vorbea ca un
dragon.
12 Şi exercită toată puterea primei fiare de dinaintea ei şi face
ca pământul şi cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare,
a cărei rană mortală fusese vindecată.
13 Şi face minuni mari, aşa încât coboară foc din cer pe pă-
mânt, înaintea oamenilor.
14 Şi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea ace-
lor miracole pe care ea avea putere să le facă înaintea fiarei,
spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei
care a avut rana de sabie şi trăia.
15 Şi ea avea putere să dea viaţă icoanei fiarei, pentru ca icoa-
na fiarei deopotrivă să vorbească şi să facă să fie ucişi atâţia
câţi nu se închină icoanei fiarei.
16 Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci
şi liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna lor dreaptă,
702
sau pe frunţile lor;
17 Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât cel ce
avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său.
18 Aici este înţelepciunea. Cel ce are înţelegere să numere
numărul fiarei; fiindcă este numărul unui om; şi numărul
lui este: Şase sute şaizeci şi şase.
Capitolul 14
Ş i m-am uitat şi, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele
Sion şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii având numele
Tatălui său scrise pe frunţile lor.
2 Şi am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape şi ca vocea
unui tunet mare; şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu
harpele lor;
3 Şi cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului şi
înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor; şi nici un om nu
putea învăţa acel cântec, decât cei o sută patruzeci şi patru
de mii, care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt
virgini. Aceştia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde mer-
ge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, fiind primele
roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Şi în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt irepro-
şabili înaintea tronului lui Dumnezeu.
6 ¶ Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului,
având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc
pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor,
7 Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i
glorie; pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui
care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
8 Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul,
acea cetate mare, pentru că a făcut toate naţiunile să bea din
vinul furiei curviei sale.
9 ¶ Şi al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: Dacă
vreun om se închină fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei
pe fruntea lui sau pe mâna lui,
10 Acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este tur-
nat fără amestec în paharul indignării sale; şi va fi chinuit cu
foc şi cu pucioasă în prezenţa sfinţilor îngeri şi în prezenţa
Mielului;
11 Şi fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna şi
întotdeauna; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină
fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
12 Aici este răbdarea sfinţilor; aici sunt cei ce ţin poruncile
lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13 Şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Scrie:
Binecuvântaţi sunt morţii care mor în Domnul de acum îna-
inte: Da, spune Duhul, ca să se odihnească de muncile lor; şi
faptele lor îi urmează.
14 ¶ Şi m-am uitat şi, iată, un nor alb şi pe nor şedea unul
asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de
aur şi în mâna sa o seceră ascuţită.
15 Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu voce tare ce-
lui aşezat pe nor: Trimite secera ta şi seceră; fiindcă ţi-a venit
timpul să seceri; pentru că secerişul pământului este copt.
16 Şi cel ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ; şi
pământul a fost secerat.
17 Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi
el o seceră ascuţită.
18 Şi un alt înger a ieşit din altar, având putere peste foc; şi
a strigat cu strigăt mare celui ce avea secera ascuţită, spu-
nând: Trimite secera ta ascuţită şi adună ciorchinii viei
 Revelaţia 17
pământului; pentru că strugurii ei sunt copţi pe deplin.
19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a adunat via
pământului şi a aruncat-o în teascul cel mare al furiei lui
Dumnezeu.
20 Şi teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din
teasc a ieşit sânge până la frâiele cailor, pe o întindere de o
mie şase sute de stadii.
Capitolul 15
Ş i am văzut alt semn în cer, mare şi uimitor; şapte îngeri
având ultimele şapte plăgi; pentru că în ele este îndestu-
lată furia lui Dumnezeu.
2 Şi am văzut, ca şi cum era o mare de sticlă amestecată cu
foc, şi pe cei ce au obţinut victoria asupra fiarei şi asupra
icoanei ei şi asupra semnului ei şi asupra numărului nume-
lui ei, stând în picioare pe marea de sticlă, având harpele lui
Dumnezeu.
3 Şi cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cân-
tecul Mielului, spunând: Mari şi minunate sunt faptele tale,
Doamne Dumnezeule Atotputernic; drepte şi adevărate sunt
căile tale, tu Împărat al sfinţilor.
4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, şi nu va glorifica nu-
mele tău? Pentru că doar tu eşti sfânt; pentru că toate naţiu-
nile vor veni şi se vor închina înaintea ta; pentru că judecă-
ţile tale au fost arătate.
5 Şi după aceea m-am uitat şi, iată, a fost deschis templul ta-
bernacolului mărturiei în cer.
6 Şi au ieşit cei şapte îngeri din templu, având cele şapte plă-
gi, îmbrăcaţi în in pur şi alb şi având piepturile lor încinse
cu brâie de aur.
7 Şi una dintre cele patru fiinţe vii a dat celor şapte îngeri
şapte potire de aur pline de furia lui Dumnezeu, care trăieşte
pentru totdeauna şi întotdeauna.
8 Şi templul a fost umplut de fum din gloria lui Dumnezeu
şi din puterea lui; şi nici un om nu era în stare să intre în
templu, până când cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri vor
fi împlinite.
Capitolul 16
Ş i am auzit o voce tare din templu, spunând celor şapte
îngeri: Mergeţi şi turnaţi potirele furiei lui Dumnezeu
peste pământ.
2 Şi s-a dus primul şi a turnat potirul său peste pământ; şi
a căzut o rană rea şi dureroasă peste oamenii care au avut
semnul fiarei şi peste cei ce s-au închinat icoanei ei.
3 ¶ Şi al doilea înger a turnat potirul său peste mare; şi a
devenit ca sângele unui mort; şi fiecare suflet viu a murit în
mare.
4 ¶ Şi al treilea înger a turnat potirul său peste râurile şi peste
izvoarele apelor; şi ele au devenit sânge.
5 Şi am auzit pe îngerul apelor spunând: Drept eşti tu,
Doamne, care eşti, care erai şi care vei fi, pentru că ai judecat
astfel.
6 Pentru că au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor şi tu le-
ai dat să bea sânge; fiindcă ei merită aceasta.
7 Şi am auzit pe un altul din altar, spunând: Da, Doamne
Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecă-
ţile tale.
8 ¶ Şi al patrulea înger a turnat potirul său peste soare; şi i-a
fost dată putere să pârjolească pe oameni cu foc.
9 Şi oamenii au fost pârjoliţi cu arşiţă mare şi au blasfemiat
numele lui Dumnezeu, care are putere peste aceste plăgi; şi
703
nu s-au pocăit ca să îi dea glorie.
10 ¶ Şi al cincilea înger a turnat potirul său peste tronul fia-
rei; şi împărăţia ei a fost plină de întuneric; şi îşi muşcau
limbile din cauza durerii,
11 Şi au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, din cauza dureri-
lor lor şi a rănilor lor şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 ¶ Şi al şaselea înger a turnat potirul său peste râul cel
mare, Eufrat; şi apa lui a fost secată, ca să fie pregătită calea
împăraţilor de la răsăritul soarelui.
13 Şi am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaşte-
lor, ieşind din gura dragonului şi din gura fiarei şi din gura
profetului fals.
14 Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând miracole, care
merg înainte la împăraţii pământului şi ai întregii lumi,
să îi adune la bătălia acelei zile mari a Dumnezeului Cel
Atotputernic.
15 Iată, eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este cel ce veghează
şi îşi păzeşte hainele, ca nu cumva să umble gol şi ei să pri-
vească ruşinea lui.
16 Şi i-a adunat într-un loc numit pe evreieşte
Armaghedon.
17 ¶ Şi al şaptelea înger a turnat potirul său în aer; şi a venit
o voce tare de la templul din cer, de la tron, spunând: S-a
făcut.
18 Şi au fost voci şi tunete şi fulgere; şi a fost un mare cutre-
mur, aşa de mare cum nu a mai fost de când sunt oameni pe
pământ, un cutremur aşa de puternic şi de mare.
19 Iar cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetă-
ţile naţiunilor au căzut; şi Babilonul cel mare a fost amintit
înaintea lui Dumnezeu, ca să îi dea paharul cu vinul furiei
mâniei lui.
20 Şi fiecare insulă a fugit şi munţii nu s-au găsit.
21 Şi grindină mare, cât un talant, a căzut din cer peste oa-
meni; şi oamenii au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plă-
gii grindinii; pentru că plaga acesteia a fost foarte mare.
Capitolul 17
Ş i a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte
potire şi a vorbit cu mine, spunându-mi: Vino aici; îţi voi
arăta judecata curvei cea mare ce şade pe multe ape;
2 Cu care au curvit împăraţii pământului şi s-au îmbătat din
vinul curviei ei locuitorii pământului.
3 Şi m-a purtat în duh într-o pustie; şi am văzut o femeie
aşezată pe o fiară colorată stacojiu, plină de nume ale blasfe-
miei, având şapte capete şi zece coarne.
4 Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stacojiu, şi împo-
dobită cu aur şi pietre preţioase şi perle, având în mâna ei un
pahar de aur plin de urâciuni şi de murdăria curviei sale;
5 Şi pe fruntea ei era scris un nume: MISTER, BABILONUL
CEL MARE , MAMA CURVELOR ŞI A URÂCIUNILOR
PĂMÂNTULUI.
6 Şi am văzut femeia îmbătată cu sângele sfinţilor şi cu sân-
gele martirilor lui Isus; şi când am văzut-o, m-am minunat
cu mare uimire.
7 Şi îngerul mi-a spus: De ce te-ai minunat? Eu îţi voi spune
misterul femeii şi al fiarei care o poartă, care are cele şapte
capete şi zece coarne.
8 ¶ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este; şi se va ridica din
groapa fără fund şi va merge în pieire; şi se vor minuna cei ce
locuiesc pe pământ, ale căror nume nu au fost scrise în cartea
vieţii de la întemeierea lumii, când ei privesc fiara care era şi
nu este, şi totuşi este.
 Revelaţia 19
9 Şi aici este mintea care are înţelepciune. Cele şapte capete
sunt şapte munţi pe care şade femeia.
10 Şi sunt şapte împăraţi; cinci au căzut şi unul este şi celălalt
încă nu a venit; şi când vine, trebuie să rămână puţin timp.
11 Şi fiara care era şi nu este, chiar ea este a opta, şi este din
cei şapte şi merge în pieire.
12 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi
care până acum nu au primit împărăţie; dar primesc putere,
ca împăraţi, o oră cu fiara.
13 Aceştia au o singură voinţă şi vor da puterea şi tăria lor
fiarei.
14 Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge;
pentru că el este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţi-
lor; şi cei ce sunt cu el sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.
15 Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva,
sunt popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi.
16 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut pe fiară, acestea vor
urî pe curvă şi o vor face pustie şi goală, şi carnea ei o vor
mânca şi o vor arde cu foc.
17 Fiindcă Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească vo-
inţa lui şi să facă un acord şi să dea împărăţia lor fiarei, până
când vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu.
18 Iar femeia pe care ai văzut-o, este acea cetate mare care
domneşte peste împăraţii pământului.
Capitolul 18
Ş i după aceste lucruri am văzut alt înger coborând din cer,
având putere mare; şi pământul a fost luminat cu gloria
lui.
2 Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut
Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul
fiecărui duh necurat şi colivia fiecărei păsări necurate şi de
urât.
3 Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei,
şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pă-
mântului s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei.
4 ¶ Şi am auzit altă voce din cer, spunând: Ieşiţi din ea, po-
porul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi
din plăgile ei.
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a
adus aminte de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiţi-i aşa cum v-a răsplătit ea şi dublaţi-i dublu con-
form faptelor ei; în paharul pe care ea l-a umplut, umpleţi-i
dublu.
7 Cât de mult se glorifica pe ea însăşi şi trăia desfătător, atât
de mult chin şi întristare să îi daţi, fiindcă spune în inima
ei: Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nicidecum nu voi
vedea întristarea.
8 Din această cauză, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte şi jelire şi foamete; şi va fi complet arsă cu foc; pentru
că puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă.
9 ¶ Şi împăraţii pământului, care au curvit şi au trăit desfă-
tător cu ea, o vor plânge şi se vor lamenta pentru ea când vor
vedea fumul arderii ei,
10 Stând departe de frica chinului ei, spunând: Vai, vai, acea
cetate mare, Babilon, acea cetate puternică! Pentru că într-o
singură oră ţi-a venit judecata.
11 Şi comercianţii pământului vor plânge şi vor jeli după ea,
pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 Marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de perle
şi in subţire şi purpură şi mătase şi stacojiu; şi tot lemnul de
tuia şi toate felurile de vase din fildeş şi toate felurile de vase
704
din lemnul cel mai preţios şi de aramă şi fier şi marmură,
13 Şi scorţişoară şi arome şi alifii şi tămâie şi vin şi untde-
lemn şi floarea făinii şi grâne şi vite şi oi şi cai şi care şi sclavi
şi suflete ale oamenilor.
14 Şi fructele după care poftea sufletul tău s-au dus de la tine
şi toate lucrurile care erau elegante şi splendide s-au dus de
la tine şi nu le vei mai găsi nicidecum.
15 Comercianţii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit prin
ea, vor sta departe, din cauza fricii chinului ei, plângând şi
bocind,
16 Şi spunând: Vai, vai, acea cetate mare, care a fost îmbră-
cată în in subţire şi purpură şi stacojiu şi decorată cu aur şi
pietre preţioase şi perle!
17 Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea
mari bogăţii. Şi fiecare căpitan de vas şi toată mulţimea de
pe corăbii şi marinarii şi toţi câţi fac comerţ pe mare, au stat
departe,
18 Şi strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care
cetate era asemenea acestei mari cetăţi!
19 Şi îşi aruncau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi
bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îm-
bogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreţiei
ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
20 ¶ Bucură-te de ea, cerule şi voi sfinţi apostoli şi profeţi;
pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.
21 Şi un înger puternic a luat o piatră ca o piatră mare de
moară şi a aruncat-o în mare, spunând: Astfel, cu violenţă va
fi aruncat Babilonul, acea cetate mare, şi nu va mai fi găsită
nicidecum.
22 Şi vocea harpiştilor şi a muzicienilor şi a flautiştilor şi a
trompetiştilor nu va mai fi auzită nicidecum în tine; şi nici
un meşteşugar, al oricărui meşteşug ar fi el, nu va mai fi găsit
nicidecum în tine; şi sunetul pietrei de moară nu va mai fi
auzit nicidecum în tine;
23 Şi lumina lumânării nu va mai străluci nicidecum în tine;
şi vocea mirelui şi a miresei nu va mai fi auzită nicidecum
în tine; deoarece comercianţii tăi erau oamenii mari ai pă-
mântului; pentru că prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toa-
te naţiunile.
24 Şi în ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al
tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ.
Capitolul 19
Ş i după aceste lucruri, am auzit o voce puternică, a unei
mulţimi mari de oameni în cer, spunând: Aleluia! Salvarea
şi gloria şi onoarea şi puterea fie ale Domnului Dumnezeului
nostru;
2 Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile lui; pentru că
el a judecat curva cea mare care corupea pământul cu curvia
ei şi a răzbunat sângele robilor săi din mâna ei.
3 Şi din nou au spus: Aleluia! Şi fumul ei se ridică în sus pen-
tru totdeauna şi întotdeauna.
4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au
căzut jos şi s-au închinat lui Dumnezeu care şade pe tron,
spunând: Amin! Aleluia!
5 ¶ Şi o voce a ieşit din tron, spunând: Lăudaţi pe Dumnezeul
nostru, toţi robii lui şi cei ce vă temeţi de el, deopotrivă mici
şi mari.
6 Şi am auzit ceva ca vocea unei mulţimi mari şi ca vocea
multor ape şi ca vocea unor tunete tari, spunând: Aleluia;
pentru că Domnul Dumnezeul cel atotputernic domneşte!
7 Să ne veselim şi să ne bucurăm şi să îi dăm glorie; pentru
 Revelaţia 21
că a venit nunta Mielului şi soţia lui s-a pregătit.
8 Şi i-a fost dat să se îmbrace în in subţire, pur şi alb; fiindcă
inul subţire este dreptatea sfinţilor.
9 Şi mi-a spus: Scrie: Binecuvântaţi sunt cei ce sunt chemaţi
la cina nunţii Mielului. Şi mi-a zis: Acestea sunt cuvintele
adevărate ale lui Dumnezeu.
10 Şi am căzut la picioarele lui pentru a mă închina lui. Iar
el mi-a spus: Vezi, nu face aceasta; eu sunt împreună-rob cu
tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus; închină-te lui
Dumnezeu; fiindcă mărturia lui Isus este duhul profeţiei.
11 ¶ Şi am văzut cerul deschis şi, iată, un cal alb; şi cel ce
şedea pe el era numit Credincios şi Adevărat şi în dreptate
judecă şi face război.
12 Şi ochii lui erau ca flacăra focului şi pe capul lui multe
coroane; şi avea un nume scris, pe care nimeni nu îl ştia,
decât el.
13 Şi era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge; şi numele
lui este chemat Cuvântul lui Dumnezeu.
14 Şi armatele care erau în cer îl urmau pe cai albi, îmbrăcate
în in subţire, alb şi pur.
15 Şi din gura lui iese o sabie ascuţită ca să lovească cu ea
naţiunile; şi el le va conduce cu un toiag de fier; şi el cal-
că în picioare teascul indignării şi furiei Dumnezeului Cel
Atotputernic.
16 Şi avea pe haină şi pe coapsa sa un nume scris: ÎMPĂRAT
AL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMN AL DOMNILOR .
17 Şi am văzut un înger stând în picioare în soare; şi a stri-
gat cu voce tare, spunând tuturor păsărilor care zboară în
mijlocul cerului: Veniţi şi adunaţi-vă pentru cina marelui
Dumnezeu;
18 Ca să mâncaţi carnea împăraţilor şi carnea căpeteniilor
şi carnea oamenilor puternici şi carnea cailor şi a celor care
şed pe ei şi carnea tuturor oamenilor, liberi şi robi şi mici şi
mari.
19 Şi am văzut fiara şi împăraţii pământului şi armatele lor
adunaţi pentru a face război împotriva celui ce şedea pe cal
şi împotriva armatei lui.
20 Şi fiara a fost prinsă, şi cu ea profetul fals, care în faţa
sa lucra miracole, cu care înşela pe cei ce au primit semnul
fiarei şi pe cei ce se închinau icoanei sale. Aceştia doi au fost
aruncaţi de vii într-un lac de foc arzând cu pucioasă.
21 Şi cei rămaşi au fost ucişi cu sabia celui ce şade pe cal,
sabie care ieşea din gura sa; şi toate păsările s-au îmbuibat
cu carnea lor.
Capitolul 20
Ş i am văzut un înger coborând din cer, având cheia gropii
fără fund şi un lanţ mare în mâna sa.
2 Şi a prins dragonul, acel şarpe din vechime, care este
Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani,
3 Şi l-a aruncat în groapa fără fund şi l-a închis şi a pus un
sigiliu deasupra lui, ca el să nu mai înşele naţiunile până se
vor împlini cei o mie de ani; şi după aceea el trebuie dezlegat
pentru puţin timp.
4 ¶ Şi am văzut tronuri, şi ei au şezut pe ele şi le-a fost dată
judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărtu-
ria lui Isus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi care nu s-au
închinat fiarei, nici icoanei sale şi nici nu i-au primit semnul
pe frunţile lor sau pe mâinile lor; şi au trăit şi au domnit cu
Cristos o mie de ani.
5 Dar ceilalţi morţi nu au înviat până nu s-au terminat cei o
mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere.
705
6 Binecuvântat şi sfânt este cel ce are parte în cea dintâi în-
viere; asupra acestora moartea a doua nu are putere, ci ei vor
fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu el
o mie de ani.
7 ¶ Iar când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezle-
gat din închisoarea lui,
8 Şi va ieşi pentru a înşela naţiunile care sunt în cele patru
colţuri ale pământului, Gog şi Magog, să îi adune pentru bă-
tălie, pe ei, al căror număr este ca nisipul mării.
9 Şi au urcat peste lărgimea pământului şi au înconjurat
tabăra sfinţilor şi preaiubita cetate; dar a coborât foc de la
Dumnezeu din cer şi i-a mistuit.
10 ¶ Şi diavolul care i-a înşelat a fost aruncat în lacul de foc
şi pucioasă, unde sunt fiara şi profetul fals, şi vor fi chinuiţi
zi şi noapte pentru totdeauna şi întotdeauna.
11 ¶ Şi am văzut un mare tron alb şi pe cel ce şedea pe el,
de la faţa lui au fugit pământul şi cerul; şi loc nu s-a găsit
pentru ele.
12 Şi am văzut pe cei morţi, mici şi mari, stând în picioare
înaintea lui Dumnezeu; şi cărţile au fost deschise; şi altă car-
te a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi au fost judecaţi
morţii din cele ce erau scrise în cărţi, conform cu faptele
lor.
13 Şi marea a dat pe morţii care erau în ea; şi moartea şi iadul
au dat pe morţii care erau în ele; şi au fost judecaţi, fiecare
conform cu faptele lor.
14 Şi moartea şi iadul au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta
este moartea a doua.
15 Şi cel ce nu a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat
în lacul de foc.
Capitolul 21
Ş i am văzut un cer nou şi un pământ nou; fiindcă cerul
dintâi şi pământ dintâi au trecut; şi marea nu mai era.
2 Şi eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, cobo-
rând de la Dumnezeu din cer, pregătită ca o mireasă înfru-
museţată pentru soţul ei.
3 Şi am auzit o voce tare din cer, spunând: Iată, taberna-
colul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei şi
ei vor fi poporul lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi va fi
Dumnezeul lor.
4 Şi Dumnezeu va şterge fiecare lacrimă de la ochii lor; şi nu
va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici nu va mai
fi durere; pentru că lucrurile dintâi s-au dus.
5 Şi cel ce şedea pe tron, a spus: Iată, eu fac toate lucrurile
noi. Şi mi-a spus: Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt adevă-
rate şi credincioase.
6 Şi mi-a zis: S-a făcut. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul
şi sfârşitul. Eu îi voi da în dar celui însetat din izvorul apei
vieţii.
7 Cel ce învinge, va moşteni toate; şi eu voi fi Dumnezeul lui
şi el va fi fiul meu.
8 Dar fricoşii şi cei care nu cred şi scârboşii şi ucigaşii şi cur-
varii şi vrăjitorii şi idolatrii şi toţi mincinoşii vor avea par-
tea lor în lacul care arde cu foc şi pucioasă, care este a doua
moarte.
9 ¶ Şi a venit la mine unul dintre cei şapte îngeri, care aveau
cele şapte potire pline cu cele şapte plăgi de pe urmă şi a vor-
bit cu mine, spunând: Vino aici, îţi voi arăta mireasa, soţia
Mielului.
10 Şi m-a dus în duhul la un munte mare şi înalt şi mi-a ară-
tat cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfânt, coborând din cer
 Revelaţia 22
de la Dumnezeu,
11 Având gloria lui Dumnezeu; şi lumina ei era asemenea
celei mai preţioase pietre, asemenea pietrei de jasp, limpede
precum cristalul;
12 Şi avea un zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, şi
la porţi doisprezece îngeri şi nume scrise pe ele, care sunt
numele celor douăsprezece triburi ale copiilor lui Israel;
13 La răsărit trei porţi, la nord trei porţi, la sud trei porţi, iar
la apus trei porţi.
14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi în ele numele
celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Şi cel ce vorbea cu mine avea o trestie de aur pentru a mă-
sura cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
16 Iar cetatea se întinde în patru colţuri şi lungimea ei este
tot atât ca lăţimea; şi a măsurat cetatea cu trestia, douăspre-
zece mii de stadii. Lungimea şi lăţimea şi înălţimea ei sunt
egale.
17 Şi a măsurat zidul ei, o sută patruzeci şi patru de coţi,
după măsura omului, adică a îngerului.
18 Şi construcţia zidului ei era de jasp; iar cetatea era de aur
pur, asemenea sticlei transparente.
19 Şi temeliile zidului cetăţii erau înfrumuseţate cu toate fe-
lurile de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp; a doua,
safir; a treia, calcedonie; a patra, smarald;
20 A cincea, sardonix; a şasea, sardiu; a şaptea, crisolit; a
opta, beril; a noua, topaz; a zecea, crizopras; a unsprezecea,
hiacint; a douăsprezecea, ametist.
21 Şi cele douăsprezece porţi erau douăsprezece perle; fieca-
re dintre porţi era dintr-o singură perlă; şi strada cetăţii era
aur pur, ca de sticlă transparentă.
22 Şi nu am văzut templu în ea, fiindcă Domnul Dumnezeu
Cel Atotputernic şi Mielul sunt templul ei.
23 Şi cetatea nu are nevoie de soare nici de lună ca să stră-
lucească în ea, fiindcă gloria lui Dumnezeu a luminat-o şi
Mielul este lumina ei.
24 Şi naţiunile celor salvaţi vor umbla în lumina ei; şi împă-
raţii pământului îşi aduc gloria şi onoarea în ea.
25 Şi nicidecum porţile ei nu se vor închide ziua, căci acolo
nu va fi noapte.
26 Şi vor aduce gloria şi onoarea naţiunilor în ea.
27 Şi nu va intra nicidecum în ea ceva care spurcă, nici ceva
care lucrează urâciune, sau minciună, decât cei care sunt
scrişi în cartea vieţii Mielului.
Capitolul 22
Ş i mi-a arătat un râu pur al apei vieţii, limpede precum
cristalul, ieşind din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul străzii ei şi pe fiecare parte a râului era pomul
vieţii, rodind douăsprezece feluri de fructe, dându-şi rodul
706
în fiecare lună; şi frunzele pomului erau pentru vindecarea
naţiunilor.
3 Şi nu va mai fi vreun blestem, ci tronul lui Dumnezeu şi al
Mielului va fi în ea; şi robii lui îi vor servi;
4 Şi vor vedea faţa lui; şi numele lui va fi pe frunţile lor.
5 Şi nu va fi noapte acolo; şi nu vor avea nevoie de candelă,
nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le dă
lumină; şi vor domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
6 ¶ Şi mi-a spus: Aceste cuvinte sunt credincioase şi adevă-
rate; şi Domnul Dumnezeul sfinţilor profeţi a trimis pe în-
gerul său să arate robilor săi lucrurile care trebuie făcute în
curând.
7 Iată, vin dintr-o dată; binecuvântat este cel ce ţine cuvinte-
le profeţiei acestei cărţi.
8 Şi eu, Ioan, am văzut acestea şi le-am auzit. Şi când am
auzit şi am văzut, am căzut jos să mă închin înaintea picioa-
relor îngerului care mi-a arătat acestea.
9 Atunci mi-a spus: Vezi, nu face aceasta, fiindcă eu sunt îm-
preună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce ţin
strâns cuvintele acestei cărţi; închină-te lui Dumnezeu.
10 Şi mi-a zis: Nu sigila cuvintele profeţiei acestei cărţi; pen-
tru că timpul este aproape.
11 Cel ce este nedrept, să rămână nedrept; şi cel ce este mur-
dar, să rămână murdar; şi cel ce este drept, să rămână drept;
şi cel ce este sfânt, să rămână sfânt.
12 Şi, iată, vin dintr-o dată; şi răsplata mea este cu mine,
pentru a da fiecăruia aşa cum va fi lucrarea lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi
cel de pe urmă.
14 Binecuvântaţi sunt cei ce împlinesc poruncile lui, ca să
aibă dreptul la pomul vieţii şi pe porţi să intre în cetate.
15 Iar afară sunt câinii şi vrăjitorii şi curvarii şi ucigaşii şi
idolatrii şi toţi cei ce iubesc şi practică minciuna.
16 Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu pentru a vă adeve-
ri aceste lucruri în biserici. Eu sunt rădăcina şi urmaşul lui
David şi steaua de dimineaţă şi strălucitoare.
17 Şi Duhul şi mireasa zic: Vino! şi să spună: Vino! cel ce aude. Şi
să vină cel ce este însetat. Şi oricine voieşte, să ia apa vieţii în dar.
18 ¶ Fiindcă eu aduc mărturie fiecărui om care aude cuvin-
tele profeţiei acestei cărţi: Dacă vreun om va adăuga la aceste
lucruri, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt scrise în
această carte;
19 Şi dacă vreun om va scoate din cuvintele cărţii acestei
profeţii, Dumnezeu îi va lua partea din cartea vieţii şi din ce-
tatea sfântă şi din lucrurile care sunt scrise în această carte.
20 ¶ Cel ce adevereşte aceste lucruri spune: Cu siguranţă,
vin dintr-o dată. Amin. Chiar aşa, vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toţi.
Amin.
 DICŢIONAR
CUVINTE IMPORTANTE
ABADON / APOLION – Îngerul gropii fără fund, al distrugerii, al exterminării, al morţii. Apolion mai înseamnă şi
Satan.
ABUNDENT – Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat.
ACVILĂ - Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază şi încovoiat la vârf, colţul gurii
ajungând sub ochi, cu gheare puternice şi cu aripi lungi şi ascuţite; pajură, aceră (Aquila).
ADULTER – Care a încălcat fidelitatea conjugală. Infracţiune care constă î n încălcarea fidelităţii conjugale de către unul
dintre soţi.
AMIN – Aşa să fie o expresie de acord şi susţinere. Mai înseamnă adevărat, sigur, credincios, într-adevăr.
ANATEMA – Pus deoparte pentru distrugere; blestemat.
ANTICRIST – În general se referă la lucrarea lui Satan în lume. În Revelaţia se referă la omul care se va ridica la putere în
lume şi va încerca încă o dată să distrugă lucrarea lui Cristos şi pe oamenii lui. Orice persoană care neagă pe Isus ca Fiul lui
Dumnezeu, sau neagă venirea lui Isus în care este „împotriva lui Isus” adică, „Anticrist”.
ARVUNA - Sinonim, acont, Parte din suma de bani care se plăteşte înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii,
ca garanţie; acontare.
AZIME - Turtă din aluat nedospit coaptă pe vatră sau pe spuză (folosită de iudei la sărbătoarea paştelui).

BAAL – Dumnezeul principal căruia i se închina poporul din Canaan.

BAPTIST – În limba greacă, βαπτιστησ (Baptistes). Este numele lui Ioan, cel care a botezat pe Isus Cristos. A fost numit
„Baptist” înainte de a boteza, Matei 3:1. Câteva traduceri care folosesc numele Ioan Baptist: KJV (şi mai multe) din engleză,
John Baptist; 1910 Louis Segond din franceză, Jean Baptiste; Reina Valera şi RVG din spaniolă, Juan el Bautista.
BISERICA – O adunare locală chemată afară a celor chemaţi şi aleşi.
BOTEZ – Poruncă pentru fiecare creştin născut din nou în care el este scufundat în apă adâncă de un păstor al bisericii,
Romani 6 explică motivele botezului. Este primul pas pentru un creştin după ce este născut din nou ca evidenţă că l-a primit
pe Domnul Isus ca Salvator.

CIRCUMCIZIE - Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuţului.

CENTURION – Soldat roman cu grad de ofiţer, comandant al unei centurii (100 de soldaţi).
A CONCEPE - A rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea.
CONJUGAL - Care ţine de soţi, privitor la căsătorie.
CORBAN – Un dar sacru, un cadou oferit lui Dumnezeu sau templului său.
CREDINŢĂ – O convingere în ceva necunoscut. Când cineva recunoaşte că nu are putere să facă ceva şi are încredere în
ceva necunoscut. Să creadă în ceea ce nu înţelege, dar crede că este cineva care înţelege, şi cel care înţelege va rezolva ceea
ce este necunoscut. Să avem credinţă în Dumnezeu înseamnă că nu înţelegem ceea ce înţelege Dumnezeu şi avem încredere
că Dumnezeu se va ocupa de tot ceea ce nu înţelegem – a pune încredere în Dumnezeu. Credinţă este şi substantiv şi verb.
Substantivul este referitor la tot ce spune Biblia; verbul este o acţiune când suntem ascultători de tot ce spune Biblia, în ciuda
faptului că nu înţelegem totul.
CUTEZANŢĂ – Îndrăzneală, curaj.

A DAMNA - A condamna la chinurile infernului. A blestema.

DECENŢĂ – La femei ca şi la bărbaţi, decenţa (modestia) are acelaşi caracter (restrâns la un sens de curăţenie, nu îndrăzneţ
sau necuviincios, nu neglijent, nu dezmăţat), dar cuvântul este folosit ca sinonim pentru castitate sau puritate a maniere-
lor.... Nu înseamnă îmbrăcare sărăcăcioasă, de slabă calitate, ci evlavia caracterului.
A DECLARA DREPT – Este dreptatea pe care o atribuie Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos şi prin credinţa lui Isus
Cristos. Este declaraţia lui Dumnezeu că cei care se încred în Isus sunt perfect drepţi înaintea Lui din cauza ispăşirii pe care
Cristos a făcut-o pentru păcat prin sângele şi moartea sa. Romani 5:1,2
A DEGHIZA, - A (se) îmbrăca în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă
formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla.
DINAR – Cea mai răspândită monedă romană de argint pe timpul lui Isus.
DISCIPOL - Persoană care adoptă, urmează şi continuă doctrina, învăţătura, principiile cuiva.
DOCTRINĂ – O învăţătură biblică neschimbătoare, având la bază cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu cuprins înscris
în Biblie.
DRAGOSTEA CREŞTINĂ – Frază folosită pentru cuvântul, „agape” din limba greacă. Înseamnă să iubesc pe cineva cu
dragostea pusă în mine de Dumnezeu. Iubesc pe altcineva din cauza mea, nu din cauza acelor lucruri pe care le pot primi
în schimb. Este şi cuvântul, caritate.

ETERN - Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului.

EVLAVIE – Calităţile naturii lui Dumnezeu: puritate, sfinţenie, dragoste.
FAMEN - Bărbat castrat; spec. eunuc.
FĂŢARNIC - (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals.
FILACTERĂ - Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată de vechii evrei.

GLORIE - Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva
pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale.

HAR – Când ceva este dat cuiva fără plată; un dar nemeritat. Din cauza harului lui Dumnezeu suntem salvaţi – aceasta în-
seamnă că Dumnezeu ne dă viaţă veşnică fără ca noi să plătim ceva în schimb. Dacă dăm un cadou cuiva, îi dam din cauza
harului nostru, adică, nu cerem ceva în schimb. Har este un concept biblic prin care Dumnezeu ne dă ceva prea mare pentru
noi, fără ca noi să merităm, sau fără ca noi să îl câştigăm prin faptele noastre.

A IMPUTA – A pune în contul cuiva, a reproşa.

A ÎNDREPTA - A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. Refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. Tranz. şi refl. A
(se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi.
IREPROŞABIL – Căruia nu i se poate reproşa nimic; desăvârşit, perfect.
ISPĂŞIRE – A obţine din nou bună favoare. A face tot ce este necesar să plătească o datorie şi să ajungă din nou în bună
favoarea cuiva. Isus Cristos a fost un fel de ţap ispăşitor, prin faptul că el a făcut totul necesar pentru Dumnezeu Tatăl să
primească înapoi pe păcătos. Isus, prin sângele său vărsat, a făcut calea netedă înapoi la Dumnezeu Tatăl. El a acţionat în
locul nostru tot ceea ce a fost cerut de Dumnezeu Tatăl şi a obţinut din nou buna noastră favoare cu Dumnezeu.
ISPITĂ - Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat.

JASP – O piatră semipreţioasă alcătuită din calcedonie şi fier; iaspis.

A JUSTIFICA - A arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi.

MILĂ - Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare;
milostenie.

OBEDIENT – Supus şi ascultător.

OFRANDĂ - Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoştinţă.

PARABOLĂ - Povestire cu un cuprins religios sau moral; pildă care însoţeşte un adevăr sau o învăţătură.
POCĂINŢĂ – A crede altfel. A se căi despre o acţiune. În Biblie, pocăinţa este folosit cu privire la păcătosul care se întoarce
de la păcatul lui şi crede în mod diferit despre ce spune Dumnezeu. A se pocăi de faptele moarte, Evrei 6, înseamnă să ne
oprim să mai încercăm să ne salvăm prin faptele noastre.
PREDESTINAT – Când Dumnezeu aranjează dinainte căile prin care anumite lucruri se vor întâmpla, Efeseni 1:4.

RABI – Titlu respectabil însemnând stăpân sau învăţător la vechii evrei.

RĂSCUMPĂRARE - A plăti preţul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. A elibera o per-
soană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani.
REVELAŢIE - Dezvăluire, descoperire (neaşteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru
revelat.

A SALVA - A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. a mântui, a elibera. Isus
salvează, înseamnă că Isus ne scapă de condamnarea veşnică din iad. Un om salvat de Dumnezeu este cineva născut din
nou, Ioan 3, care a fost mutat din moartea spirituală la viaţa eternă.
A SFINŢI – A sanctifica; a face ceva comun să fie sfânt; pus deoparte să fie folosit de Dumnezeu.
SPIRITUAL – Duhovnicesc; Care aparţine spiritului / duhului.

TABERNACOL - Cort portativ, susţinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei.
TOCIŢI LA AUZIRE – Cu un auz cu înţelegere scăzută; Evrei 5:11.
TOVARĂŞI - Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viaţa sau prin activitatea dusă în comun sau
prin lupta pentru aceeaşi cauză.

UMILINŢĂ - Atitudine umilă, smerită a omului în faţa unei autorităţi superioare; smerenie. În ce priveşte atitudinea creş-
tină, umilinţă înseamnă că noi nu ne credem mai presus decât suntem.

VEŞNICIE - Fiinţare fără sfârşit; vecie; Durată care are un început, dar nu are sfârşit.

ZECIUIALĂ – A zecea parte din toate veniturile noastre cerută de Dumnezeu pentru lucrarea lui.