Timotin, A. - Lectii de Bazele Electrotehnicii - Vol.1 - Scan

-
~IINISTERUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
IXSTITUTUL POLITEHNIC- BUCUREŞTI
A. TIMOTIN * V. HORTOPAN * S. MASTERO

A. IFRIM * M. PREDA
Lectii
•
DE BAZELE
ELECTROTE
EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGIC Ă

BUCUREŞTI - 1964
TABLA DE MATERII
CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM VARIABIL
31. Regimrd cvasistaţionar al circuitelor electrice filiforme . . . . . . . . . . . . . • . . . . . • . . . . . . . . 11

31.1. Recapitularea leg.ilor electromagnetismului . . . . . . . . . . . . . . . • . . . • . . . . . . . . 12
31.2. Relaţii fundamentale pentru studiul circuitelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
31.3. Elementele de circuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
32. Circuite simple în regim tranzitoriu . . . • . • • • . . . . . . . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 26

32.1. Regimul tranzitoriu de stabilire a curentului într-o bobină (circuit RL~... . .. 26
32.2. Regimul tranzitoriu de încărcare a unui condensator (circuit RC).......... 30
32.3. Regimul tranzitoriu al unui circuit serie RLC sub tensiune aplicată constantă 33
32.4. Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
CURENŢI ALTERNATIVI
··,.. 33. Regimul permanent sinusoidal 37
33.1. Mărimi variabile şi mărimi sinusoidale. Terminologie...................... 38
33.2. Regimul permanent sinusoidal al circuitelor simple, determinat cu metoda sub-
stituţi ei soluţiilor sinusoidale ...................................... 47
33.3. Caracterizarea circuitelor liniare În regim permanent sinusoidal . . . . . . . . . . 53
33.4. Puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3 4. 11,[etode de reprezentare simbolică a mărimilor sinusoidale şi utiliza.rea lor. • . . . . . . . . 65
34.1. Reprezentări geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

34.2. Reprezentări analitice {în complex). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
34.3. Caracterizarea în complex a circuitelor liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
34.4. Formele complexe ale "legii lui Ohm" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
:35. I mpedanţe echivalente şi utilizarea lor • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
35.1. Impedanţa complexă echivalentă şi admitanţa complexă echivalentă...... 104

35.2. T~or~mele ii?pedal_lţ~l~r.echivalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
35.3. Crrcmte cu mductlVItaţi mutuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
35.4. Circuite rezonante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
35.5. Circuite cu proprietăţi speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
33.6. Linia monofazată scurtă de curent alternativ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
6 Tabla de ma!26
36. Teoremele lui Kirchhoff pentru reţelele de curent alternctir. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

36.1. Teoremele lui Kirchhoff În valori instantanee........ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
36.2. Forma complexă a teoremelor lui Kirchhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
36.3. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
37. Conservarea puterilor în reţelele de curent alternativ.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
37.1. Teorema conservării puterilor instantanee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
37.2. Teoremele conservării puterilor complexe, active şi reactive................ 136
37 .3. Aplicaţii la teoremele de conservare a puterilor. . . • • . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . 144
37.4. Transferul maxim de putere pe la horne.............................. 146
38. Metode şi teoreme pentru rezolvarea circuitelcr de curent alternativ . • . . . . . . . . . . . . . . . . 149

38.1. Metoda suprapunerii efectelor . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . • . . • . . . . • • . . . • . • . . . 149
38.2. Metode de transfigurare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
38.3. Metoda curenţilor de ochiuri (Maxwell). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 161
38.4. Metoda potenţialelor de noduri .....•..•.................•........ , . . • . 167
REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
39. Sisteme trifazate, caracterizare şi proprietăţi. ................................... 172

39.1. Sisteme trifazate simetrice de mărimi sinusoidale. . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . 17 3
39.2. Producerea tensiunilor electromotoare trifazate simetrice................ 178
39.3. Conexiunile sistemelor trifazate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
39.4. Cîmpuri magnetice invu·titoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
4•'i. Rezolvarea reţelelor trifazate echilibrate, sub tensiuni la borne simetrice.............. 188
40.1. Receptoare trifazate echilibrate în stea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

40.2. Receptoare trifazate echilibrate în triunghi.............................. 193
40.3. Puteri în reţele trifazate echilibrate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
40.4. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
41. Rezolvarea reţelelor trifazate de;;echil1:brcte sub tensiuni ia borne date. . . . . . . . . . . . . . . . 200
41.1. Teorema potenţialului punctului neutl·u............ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
'1l.2. Recepta:: dezechilibrat în stea, cu fir neutru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
41.3. Receptor dezechilibrat în stea fără fir neutru (fig. 41.6) . . . . . . . . . . . . . . . . 204
41.4. Receptor dezechilibrat în triunghi (fig. 41. 9) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
41.5. Puteri în reţele trifazate dezcchilibrate........................ . . . . . . . . . . 210
42. JVIetoda componentelor simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
42.1. D~scompuz:erea .unui sistem trifazat de mărimi în trei sisteme componente

tnfazate s1metnce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
42.2. Circuite trifazate echilibrate alimentate cu tensiuni ncsimetrice . . . . . . . . . . 222
42.3. Circuite trifazate dezechilibrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
42.4. Calculul puterii cu ajutorul coraponcntelor simetrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
CUADRIPOLI
43. Cuadripoli electrici 235
43.1. Cuadripoli generali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

43.2. Cuadripoli diporţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
43.3. Ecuaţiile şi parametrii cuadripolilor liniari, pasivi şi rcciproci. . . . . . . . . . . . . . 238
43.4. Determinarea parametrilor cuadripolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
Tabla de materii 7
43.5. Impedanţe caracteristice ............................. , . • . . • • • . . . . . . • 24 7

43.6. Cuadripoli echivalenţi şi scheme echivalente • . . . . . . . . . . . • • • . • . • . • • • . • . • • 250
43.7. Cuadripoli nereciproci . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. •. •• 253
44. Utilizarea calculului matriceal 255
44.1. Matrice şi operaţii algebrice cu mau-i.ce . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . . . • • • . . . • • 256

44.2. Matricele cuadripolilor şi forma matriceală a ecuaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . • • 262
44.3. Conexiunile cuadripolilor diporţi • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . • . • . . . 265
44.4. Aplicaţ.ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . •• 267
45. Lanţuri de cuadripoli şi filtre elo~ct1·ice. . . •. . . . . . . . . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . 2 69
45.1. Lanţ de cuadripoli ........................................... , . • . • • . . 269

45.2. Raportul de transmisiune şi caracterist~dle de frecvenţă . . . . . . . . . . • . . . . . . . 274
45.3. Filtre electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . 275
46. Diagrame - loc geometric 2Rl
46 .1. Inversiunea geometrică .........................•...... ·. . . . . . • . . . . . . . 2 82

46.2. Inversiune a complexă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . 283
46.3. Exemple de diagrame -loc geometric. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
46.4. Aplicaţie. Diagrama-loc geometric al curentului primar al unui cuadripol
pasiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . • . . . . . . . . . . . . . 288
CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM PERIODIC .NES!NUSOIDAL
47. Regimul periodic nesinusoidal şi caracterizarea lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 290
47.1. Descompunerea spectrală (analiza armonică) a funcţiunilor periodice de timp 291

47.2. Seria Fourier complexă ............................................. , 296
4 7.3. Propr!e~ăţi al~ mări'_llilor. periodice nesinusoidale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29"1
47.4. Puten In regim nesmusmdal.......................................... 301
48. Regimul perma;wnt nesinusoidal al retelelor liniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
48.1. E!em;nte. ~e circuit în. regim :'.eein~soi~al.............................. 303

48.2. Circmte hmare sub tensmne nesmusmdala la borne................ . . . . . . . . 307
48.3. Influenţa armonicelor de tensiune în circuitele trifazate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309
49. Circuite neliniare în regim periodic permanent........ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310

49.1. Teoremele lui Kirchhoff şi conservarea puterilor la circuite cu elemente dipolare
nelir1iare ..................................................... 9 •••• 310
t.O ')
Redresorul ideal ................................................... .
:!:' ........... 3l't
49.3. Teoremele lui Kirchhoff pentru mici componente variabile în jurul unui punct
de funcţionare staţionar ............................................. . 316
49.4. Bobina cu miez de fier ............................................... . 319
49.5. Condensatorul cu pierderi ........................................... . 331
CIRCT.JITE ELECTRICE ÎN REGIM TRANZITO.RIU
So!. '1Ietoda descompunerii spect-rale (transformarea Faurier). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339
50.1. Integrala Fourier şi transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339

50.2. Descompunerea spectrală a functiunilor de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341
50.3. Aplicarea descompunerii spectrale la studiul regimului tranzitoriu . . . . . . . . . . 342
30.4. Aplicaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
8 Tabla de materii
51. Metoda răspunsului tranzitoriu (integrala Duhamel) ............... ,............ 344
51.1. Funcţiune de răspuns tranzitoriu , ............................ , . . . . . . . . 344

51.2. Integrala Duhamel.......................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346
52. Metoda operaţională (transformarea Laplace) 349
52.1. Transformarea Laplace şi proprietăţile ei................................ 350
52.2. Determinarea funcţiunii original corespunzătoare unei transformate Laplace
date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
52.3. Aplicarea transformării Laplace la studiul unor regimuri tranzitorii . . . . . . . . 360
52.4. Forma operaţională a teoremelor lui Kirchhoff ......................... , 363
52.5. Metoda operaţională de rezolvare a circuitelor în regim tranzitoriu. . . . . . . . . . 366
LINll ELECTRICE LUNGI
53. Linii lungi în regim tranzitoriu.............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371
53.1. Parametrii primari ai liniilor electrice lungi (parametri lineici)... . . . . . . . . . . . 373

53.2. Ecuaţiile telegrafiştilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376
53.3. I?-tegr~rea ecuaţiilor telegrafiştilor în regim tranzitoriu pentru liniile fără
prerden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 379
54. Linii lungi în regim permanent sinusoidal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 334
54.1. Studiul ecuaţiilor tclegrafiştilor în complex ............... , . . . . . . . . . . . . . . 384

54.2. Ecuaţiile liniilor electric'~ lungi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
54.3. Aplicaţii .......................................... , . . . . . . . . . . . . . . . 394
CONDUCTOARE MASIVE
55. Cîmpul electromagnetic în conducta are masive . ...............................• , . . 397
55.1. Ecuaţiile cîmpului electromagnetic În conductoare masive. . . . . . . . . . . . . . . . 398

55.2. Pătrunderea cîmpului electromagnetic în semispaţinl conductor infinit. . . . . . 401
55.3. Probleme de curenţi turbionari .. ,..................................... 406
56. Efectul pelicular......................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411

56.1. Problemele efectului pelicular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411
56.2. Efectul pelicular slab în conductorul cilindric studiat cu metoda iteraţiei. . . . . . 414
56.3. Studiul efectului pelicnlar net cu metoda adîncimii de pătrundere . . . . . . . . 418
RADIAŢIA UNDELOR ELECTROMAGNETICE
57. Radiafia undelor electromagnetice de către circuite la frecvenţe inalte. . . . . . . . . . . . • • . • 420

57.1. Potenţialele electrodinamice retardate şi determinarea lor.................. 420
57.2. Rezistenţa de radiaţie a circuitelor.................................... 424
57.3. Radiaţia oscilatorului electric elementar................................ 425
ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICĂ

58. Teoria electronilor ...................................... , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
58.1. Ipotezele fundamentale ale teoriei electronilor.......................... 433

58.2. Ecuaţiile Maxwell-Lorentz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 436
58.3. Aplicaţii .......................................................... 437
58.4. Interpretarea microscopică a !llărimilor macroscopice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4·t2
Tabia de materii 9
59. Polarizarea electrică şi magnetică a corpurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 449
59.1. Teoria clasică a susceptivităţii electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 449

59.2. Teoria clasică a susceptivităţii magnetice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
59.3. Teoria clasică a feromagnetismului (teoria lui W eiss). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460
60. Elemente de teorie cuantică a unor proprietăţi de material.......................... 462
60.1. Elemente de mecanică cuantică a unei particule.................... . . . . . . 462

60.2. Sisteme de particule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 468
60.3. Benzile permise de energie într-un cristal unidimensional................ 470
60.4. Elemente de teorie cuantică a conducţiei electrice în solide. . . . . . . . . . . . . . . . 4 76
60.5. Aplicaţie. Efecte de contacL......................................... 481
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
CIRCUITE ELECTRICE 1N REGIM
VARIABIL
REGIMUL CVASIS'l'AŢIONAR
31.JJ AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME
Circuitele electrice de curent variabil în timp au o impor-

tanţă practică foarte mare. Studiul lor constituie şi astăzi principalul capitol
de aplicaţii ale electrodinamicii, adică principalul capitol de electrotehnică.
Deşi rezolvarea riguroasă a oricărei probleme de electrodinamică revine în
cele din urmă la rezolvarea ecuaţiilor lui Maxwell, pentru cîmpul electromag-
netic (v. par. 29.2. vol. I), studiul circuitelor se poate face cu metode mai
simple, specifice, suficient de exacte pentru aplicaţii, dacă sînt îndeplinite anu-
mite condiţii destul de generale.
Prima condiţie este caracterul filiform al conductoarelor care alcătuiesc
circuitul : sectiunea lor transversală trebuie să aibă dimensiuni liniare sufi-
cient de mici,' pentru ca intensitatea curentului să poată fi repartizată uniform
pe această secţiune. Realizarea acestei condiţii depinde de natura conductorului
şi de frecvenţă. Dacă a este o dimensiune liniară a acestei secţiuni (de ex. raza
ei), cr conductivitatea materialului conductor, fL = flo fl-r permeabilitatea lui
magnetică şi f = w f2rr: frecvenţa, studiul cîmpului electromagnetic alternativ
în conductoare masive (par. 55.2) arată că se poate considera conductorul fili-
forrn, dacă
a~ 1f .
1
O").l(J)
=a, (31.1)
manmea a, caracteristică materialului la o frecventă dată, numindu-se adîn-

cimea de pătrundere a undelor în conductor. '
A doua condiţie e caracterul cvasistaţionar (v. cap. 25, vol. I) al regimului
de variaţie în timp a mărimilor de stare ale cîmpului electromagnetic. Aceste
Yariaţii trebuie să fie suficient de lente pentru ca peste tot, cu excepţia die-
lectricului condensatoarelor, să se poată neglija curentul electric de deplasare
1Y. par. 21.3., vol. I). În dielectricul condensatoarelor, atît intensitatea cîmpului
electric, respectiv inducţia electrică, cît şi suprafaţa străbătută de fluxul electric
1 de arie egală cu a armăturilor) sînt suficient de mari pentru ca intensitatea
12 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM VARIABIL
curentului de deplasare - egală cu intensitatea curentului de conducţie absor-

bit de armături - să poată avea valori comparabile cu ale curenţilor din cele-
lalte ramuri ale circuitului. Studiul undelor electromagnetice, care se pun
în evidenţă atunci cînd aproximaţia regimului cvasistaţionar nu mai e apli-
cabilă (v. par. 573), arată că regimul cvasistaţionar este practic realizat, dacă
cea mai mare dimensiune liniară l a întregului circuit e foarte mică faţă de
lungimea de undă cea mai mică ), (corespunzătoare celei mai mari frec-
venţe f), care intervine în problema considerată
l «A.= c0 (f, (31.2)

unde c0 ~ 3 ·108 m(s e viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid.
Condiţiile(31.1) şi (31.2) arată că într-o problemă dată posibilitatea apli-
cării metodelor de studiu specifice circuitelor depinde de frecvenţă. Presupunînd
că frecvenţa f creşte de la zero, există un domeniu O < f < f 1 , în care ambele
conditii sînt realizate, adică circuitul e filiform si regimul e cvasistationar.
Exist~ apoi un domeniuf1 < f < f 2 , în care numai ~ondiţia (31.2) este re~lizată,
adică circuitul nu mai poate fi considerat filiform, dar regimul este cvasista-
ţionar. Cu anumite precauţii şi limitîndu-ne la un regim periodic sinusoidal,
se pot extinde şi în acest caz unele metode specifice circuitelor, operîndu-se
cu parametri dependenţi de frecvenţă. În sfîrşit, pentru f 2 < f nici regimul
nu mai poate fi socotit cvasistaţionar şi metodele specifice circuitelor nu mai
pot fi aplicate.
31.1. Recapitula:rea legilor eiectromagnetismului.
Legile teoriei macroscopice a cîmpului electromagnetic, prezentate în voi. I şi discutatP.

în par. 29.1, se exprimă în forma lor cea mai generală cu ajutorul mărimilor de stare locală a
cîmpului electromagnetic- intensitatea cîmpului electric E, inducţia electrică D, intensi-
tatea cîmpului magnetic H, inducţia magnetică B - şi cu ajutorul mărimilor de stare electrică
şi magnetică a corpurilor- sarcina electrică q şi densităţile ei, intensitat~a curentului electric
de conducţie i şi densitatea ei J, polarizaţia electrică P şi rnagnetizaţia M. In scrierea raţionali
zată folosită în acest curs, aceste legi sînt :
- Legea inducţiei electromagnetice :
(I)
-Legea fluxului electric:
(II)
- Legea legăturii dintre intensitatea cîmpului electric, inducţia electrică şi polal'izaţia electrică:
(III)
- Legea polarizaţiei electrice temporare (lege de material caracterizînd dielectricii liniari) :
(IV)
REGIMUL CVASISTAT!ONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME 13
din care, cu relaţia III, în dielectricii liniari fără polarizaţie permanentă, rezultă :
D= eE, (IV')
unde e = D JE e permitivitatea dielectricului, Xe susceptivitatea electrică a lui, iar
e:0 ;;::;; (lj36rr) I0- 9 F /m e permitivitatea vidului.
- Legea circuitului magnetic :
~ Hds = ~~ JdA + :t ~~ DdA (V)

r sr sr
(al doilea termen din membrul drept :fiind curentul de deplasare, care se neglijează în regim
cvasistaţionar).
-Legea fluxului magnetic:
~~ BdA =O. (VI)

r:
-Legea legăturii dintre inducţia magnetică, intensitatea cîmpului magnetic şi magnetizaţie:
(VII)
-Legea magnetizaţiei temporare (lege de material caracterizînd material magnetic liniar) :
(VIII)
din care, cu relaţia VII, în materiale magnetic liniare şi fără magnetizaţie permanentă, rezultă :
B = [LH, (VIII')
unde [L = B /H e permeabilitatea magnetică a materialului, Xm susceptivitatea magnetică a
lui, iar I-Lo= 4rr .IQ-7 H/m e permeabilitatea vidului.
-Legea conservării sarcinii electrice :
~~
\ JdA=- dqr:.
- (IX)
J dt
r:
- Legea conducţiei electrice (lege de material pentru conductoare electrice liniare, repre-
zentînd formularea locală generalizată a legii lui Ohm):
J = cr(E + E;), (X)
în care a= 1 /p e condnctivitatea electrică a materialului, p rezistivitatea lui, iar E; intensi-
tatea cîmpului electric imprimat (diferită de zero numai în regiunile de neomogenitate sau acce-
lerate ale conductoarelor).
- Legea transformării energiei in conductoare (formularea locală generalizată a legii
Joule-Lenz):
(XI)
in care P J e densitatea de volum a puterii cedate de cîmpul electromagnetic conductorului în
f!Ocesul de conducţie a curentului electric. Alte legi privind fenomenele electrice şi magnetice
r::cai puţin importante din punctul de vedere al cîmpului electromagnetic şi al circuitelor elec-
trice (pe ex. legea eleetrolizei- v. par. 15.2., voi. 1), nu mai sînt amintite.
In expresiile integrale ale legilor, sensul de integrare pe curbele Închise r, adică sensul
u..n::entelor de arc ds = t. ds, este asociat după regula burghiului drept sensului de integrare
;-= s'J.prafeţele deschise Sr, sprijinite pe aceste curbe, adică sensului elementelor de arie dA =
= n. dA ale acestor suprafeţe; .în cazul suprafeţelor închise L, sensul lui dA e sensul normalei.
~~rioare.
În studiul circuitelor electrice (v. şi cap. 13, voi. I) şi magnetice (v. cap. 26, voi. 1), aceste
legi sau consecinţele lor se exprimă cu ajutorul mărimilor de stare ale circuitelor, definite de
integrale de linie sau de suprafaţă ale mărimilor de stare locală, şi anume :
- Tensiunea electrică :
(31.3)
- Tensiunea electromotoare (t.e.m.) de contur 1:
e= ~ (E + E;) • ds. (31.3')

r
- Fluxul electric :
(31.4)
-Intensitatea curentului electric de conducţie 2 (curentul electric):
(31.5)
- Tensiunea magnetică:
Um = ~ H. ds (31.6)
c
-Tensiunea magnetomotoare (t.m.m.):
Umm = ~H · ds (31.6')
r
- Fluxul magnetic :
(31.7)
O b s e r v a ţ i e: Ori de cîte ori se utilizează aceste mărimi integrale, care sînt marimi
scalare algebrice (putînd fi pozitive sau negative), trebuie să se precizeze sensul în care se efec·
tuează integrarea (adică sensul lui ils, .respectiv dA), numit sens de referinţă al mărimii .respec-
tive. Fără această precizare, simbolurile acestor mărimi şi relaţiile scrise cu ele nu au o inter-
pretare unică. De aceea, sensurile de referinţă se precizează pe scheme cu săgeţi, aşa cum s-a
procedat şi la studiul circuitelor de curent continuu (v. par. 13.1., voi. I).
1 Integrala de contur a lui E se numeşte tensiune electromotoare indusă, iar aceea a lui E;
tensiune electromotoare imprimată.
2
De obicei, termenul de intensitate a curentului e folosit atunci cînd Sr e secţiunea trans·
versală a unui conductor sau o parte a ei; dacă Sr e o suprafaţă înţepată de mai multe conduc•
toare, integrala (31.5) e egală cu suma algebrică a intensităţilor curenţilor ce străbat suprafaţa
în sensul ales, se notează cu 0 şi se numeşte solenaţie (v. par. 17.6.1.).
REGIMUL CVASISTAŢIONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME 15
31.2. Relaţii fundamentale pentru studiul circuitelor
În teoria circuitelor electrice de curent variabil in regim cvasistaţionar

se folosesc multe dintre aceste legi, anumite forme particulare ale lor sau anu-
mite consecinţe ale lor, exprimate sub formă integrală cu ajutorul mărimilor
de stare definite prin relaţiile (31.3) ... (31.7). Cele mai importante dintre aceste
relatii sînt următoarele :
'a) Legea inducţiei electromagnetice : Tensiunea electromotoare indusă în
lungul unui contur r este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic prin
orice suprafaţă Sr sprijinită pe această curbă:
~ dtl>sr
:;Eds = er=-dt (31.8)
r
b) Legea conducţiei electrice (Ohm): Suma dintre tensiunea electrică în

lungul unui fir conductor şi tensiunea electrică imprimată în lungul firului
este proporţională cu intensitatea curentului de conducţie din fir :
~ (E + E;) ds = u1 + e; = Ri. (31.9)

c
Aici
u1 = ) Eds, e; = .\ E;ds, i = )~ JdA,
c c s
curba C fiind luată în lungul axului firului conductor intre două puncte oarecare
ale lui, iar suprafaţa S fiind o secţiune transversală a lui. Dacă pe porţiunea
de fu, considerată tensiunea imprimată, e nulă (nu există pile electrice), legea
lui Ohm se scrie :
uf = Ri. (31.9')
În aceste relaţii, mărimile au acelaşi sens de referinţă (ds 11 dA), iar R 1 e rezis-
tenţa electrică a porţiunii considerate a conductorului (v. par. 12.3., voi. I).
c) Teorema continuităţii wrentului electric de conducţie: În regim cvasi-
staţionar, intensitatea totală a curentului electric de conducţie printr-o supra·
faţă închisă 2: care nu străbate dielectricul vreunui condensator e nulă :
(31.10)
1 Se va nota adesea în cele ce nrmează rezistenţa unei porţiuni conductoare de circuit

~ litera mică r, spre a o deosebi de rezistenţa circuitului definită În curent alternativ.
16 CIRCUITE ELECTRICE IN REGib\. VARIABIL
------------------------------------------------------------------
În adevăr, membrul doi al legii conservării sarcinii (IX), egal cu curentul de
deplasare prin aceeaşi suprafaţă închisă, ca urmare a legii fluxului electric (II),
e nul în regim cvasistaţionar.
d) Legea conservării sarcinii electrice : Intensitatea i a curentului electric
de conducţie, care intră în (iese din) suprafaţa închisă L, ce conţine armătura
unui condensator electric, este egală eu viteza de creştere (scădere) a sarcinii
q a acestei armături (v. mai departe fig. 31.4.a) :
'i L
. = ±dq
- • 1
(31.11)
dt 1
Semnul ( +) corespunde cazului cînd sensul de referinţă al curentului i

intră în armătura de sarcină q, iar semnul (--) cazului contrar. De data aceasta,
curentul de deplasare printr-o suprafaţă L care trece prin dielectricul conden-
satoru1u1,· Lv __..:. = ± -dq = L,· nu mai· poate f'1 neg1"IJat, f"nn d egal cu curen-
· = dw
dt dt
tul de conductie ce alimentează condensatorul.
e) Teorem'a capacităţii electrostatice (consecinţă a legilor (II), (III) şi (IV) -
- v. par. 7.2, voi. 1): Raportul dintre sarcina q a armăturii unui condensator
şi tensiunea electrică uc dintre această armătură şi cealaltă de sarcină --q e
o mărime de material numită capacitate electrostatică
[ C = qfuc >O, \ ' (31.12)
independentă de mărimea sarcinii q (şi deci de a tensiunii uc) pentru dielectricii

liniari şi determinată de configuraţia geometrică a condensatorului şi de natura
dielectricului.
f) Teorema inductivităţii (consecinţă a legilor (V)- fără curent de deplasare-,
(VII) şi (VIII) - v. par. 27. 1, vol. 1) : Raportul dintre fluxul r, (produs de
curentul circuitului s prin conturul circuitului filiform r) şi curentul i,, care
îl produce, e o mărime de material numită inductivitate (sau inductanţă).
(31.13)
independentă de mărimea fluxului <1>,., (şi deci de a curentului i,) pentru material
magnetic liniar şi determinată de configuraţia geometrică a sistemului de
circuite si de natura materialelor învecinate. Relatia de mai sus defineste induc-
tivitatea 'proprie dacă r = s ' '
Lrr = 1 Lr = <f>,.r/i,. >O 1 (31.14)

'
şi inductivitatea mutuală dacă r =f= s. În cazul a n circuite filiforme situate

într-un mediu liniar din punct de vedere magnetic, fluxul rezultat <1>,, produf"
REGIMUL CVASISTAŢIONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORM.E 17
de toate circuitele prin conturul circuitului r, e suma fluxurilor produse

de fiecare în parte :
&=
L:" L,,i,
r
(r = 1,2, ... ,n). (31.15)
Acestea sînt relaţiile lui Maxwell privitoare la inductivităţi.
g) Teorema energiei electrice (v. par. 8. 1, vol. I) : Energia acumulată în

cîmpul electric al unui condensator electric cu dielectric liniar este :
wr•J = _!:._ quc = _!:._ q2 /C = _!:._ u;c. (31.16)

2 2 2
h) Teorema energiei magnetice (v. par. 28.1, vol. l) : Energia acumulată

în cîmpul magnetic al unui sistem de n circuite situate înţr-un mediu magnetic
liniar este :
(31.17)
Fiecare dintre termenii cu indici egali ai acestei sume
Wr
-rm; __ 1
- -
m. • _
W rrlr - -
l L .2 _
rrl-, -
1
-
w;,
-- (31.18)
2 2 2 Lrr
este energia magnetică proprie a circuitului r, iar fiecare pereche de termeni

cu aceiaşi indici distincţi
(31.18')
este energia magnetică de interacţiune a circuitelor r şi s.

i) Legea transformării energiei în conductori (v. par. 12.4, vol. I) : Puterea
disipatăsub formă de căldură într-un conductor de rezistenţă R străbătut
de curentul i este
1 ·------~
j PR = Ri2 >O 1 (legea Joule-Lenz), (31.19)
iar puterea cedată circuitului de un generator de tensiune electromotoare eg este
(31.20)
dacă sensurile de referinţă ale mărimilor eg şi i coincid (puterea cedată negativă
e efectiv preluată din circuit).
j) Teorema transferului de putere la bome: Puterea Pb primită instantaneu
pe la borne de o reţea cu N borne de acces, ale cărei laturi nu sînt cuplate
2-1668
magnetic cu exteriorul, este egală cu suma produselor dintre potenţialele

instantanee v c ale bornelor şi curenţii instantanei i~ex) absorbiţi din exterior :
N ----,
Pb =cE--l- vci~ex) 1· (31.21)
În adevăr, dacă 2: e o suprafată închisă care contine reteaua, intersectînd

<:ele N bo:me, puterea primită din e:Xterior este egală (~onfor~ teoremei energiei
electromagnetice, v. par. 29.4, vol. I) cu fluxul vectorului lui Poynting prin
acea suprafaţă
Pb = Pr. = ~) (E X H)d.A;" 1
r.
{calculul se face cu normala interioară pentru a obţine puterea primită). Dacă
reţeaua nu are laturi cuplate inductiv cu exteriorul, cîmpul electric indus e
neglijabil în punctele suprafeţei L; şi se poate pune E = - grad v. Cu
rot H= J (regim cvasistaţionar) se obţine :
Pb = -).~(grad V X H)dAine=- )) (rot (vH)- v rot H] dA;" 1 = ~) v JdAinn

~ r. :E
deoarece fluxul unui rotor printr-o suprafaţă închisă e identic nul (div rot::::::::: 0).
Ultima integrală are integ:randul nul în punctele din dielectric, iar în dreptul
fiecărei borne JJ
v JdA;,; 1 = v JJ
JdAint = vi(•xJ. Se obţine deci relaţia (31.21).
În particular, în cazul unei reţele cu două borne de acces, prin care intră
curenţii i('"'J = i 1 şi i~•"'J = - i 1, puterea primită pe la borne are expresia:
Pb = v 1 i[•"'J + v i/•"'J =
2 (v 1 - v2)i 1 •
Introducînd tensiunea la borne ub = v1 - v 2 , cu sensul de referinţă aso-
ciat sensului curentului după regula de la receptoare, puterea primită pe la borne
din exterior de un dipol are expresia :
Pb = ubi 1· (31.21')
Aceeaşi relaţie exprimă puterea cedată pe la horne spre exterior, dacă

sensurile de referinţă ale
mărimilor ub şi i sînt luate după regula de la generatoare.
O b s e r v a ţi i: l. În relaţiile de mai sus am folosit litere mici, u, i, v, p, pentru a desemna
valorile instantanee-funcţiuni de timp- ale măriwilor respective (v. par. 33.1.), în acord cu
conventia uzuală.
2.' În măsura în care nu există ambiguitate, indicii inferiori nu se mai pun şi puterea la
borne se notează p, iar tensiunea la borne u.
31.3. Elementele de circuit

Studiul circuitelor electrice filiforme în regim cvasistaţionar arată că fiecare
latură a unui asemenea circuit poate fi privită ca o asociaţie de elemente de
circuit ideale (sau pure) - rezistoare, bobine, condensatoare etc. -fiecare
element fiind caracterizabil prin cîte un singur parametru de circuit - rezis-
REGIMUL CVASISTAŢIONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FJLIFORME !9
tenţă, inductivitate, capacitate etc. Proprietăţile circuitelor apar astfel locali-

zate în puncte distincte ale lor, ceea ce justifică denumirea de circuite cu para-
metri concentraţi (sau cu constante concentrate), dată acestor circuite. În ele
cîmpul magnetic e luat în considerare numai prin inductivităţile hobinelor
din laturile lor, iar cîmpul electric numai prin capacităţile condensatoarelor
din aceste laturi. Desigur, elementele reale de circuit au proprietăţi mai complexe,
care nu sînt caracterizabile printr-un singur parametru. Înfăşurarea unei bobine
de exemplu, prezintă nu numai o inductivitate, ci şi o anumită rezistenţă.
1n măsura în care circuitul e filiform şi regimul e cvasistaţionar, se poate găsi o
schemă echivalentă, alcătuită din elemente ideale de circuit, care să ducă la ace-
leasi ecuatii ca si în cazul elementului de circuit real. Fără a da o demonstratie
ge~erală ~ acestei afirmaţii, o vom verifica în cîteva exemple în capitolul uru{ă
tor (cap. 32), după ce mai înainte vom fi studiat elementele ideale de circuit
necesare compunerii unor astfel de scheme echivalente.
În afară de rezistoare, bobine şi condensatoare, circuitele electrice mai
conţin şi surse de energie electromagnetică (surse de curent), care sînt sediul
unor tensiuni electromotoare - adică aduc o contributie nenulă la tensiunea
electromotoare de contur din circuitul închis în care sî~t conectate. Ele se mai
numesc generatoare electrice.
O reţea electrică cu parametri concentraţi este o asociaţie de generatoare,
rezistoare, bobine, condensatoare şi conductoare de legătură conectate într-un
anumit mod. O retea electrică cu un număr mic de borne de acces si de genera-
toare (de obicei un'ul sau nici unul), îndeplinind o funcţiune determin'ată în insta-
laţia sau în reţeaua mai complexă din care face parte, e nu1Iljtă circuit electric.
Această accepţie a termenului de circuit e astăzi din ce în-ce mai utilizată, ală
turi de accepţia iniţială (aceea de sistem de medii prin care se poate închide
curentul electric). Un circuit electric cu două horne de acces şi ale cărui laturi
nu au cuplaje magnetice cu alte laturi din exterior se numeşt~_4~p.t!Lf3lectric.
L"n circuit electric în ale cărui laturi se găsesc generatoare se numeşte activ,
iar un circuit fără generatoare se numeşte pasiv. Bobinele şi condensatoarele
se mai numesc elemente de circuit reactive.
Calculul circuitelor şi reţelelor electrice consistă în rezolvarea unor ecuaţii
diferenţiale obţinute prin aplicarea legilor şi teoremelor menţionate în para-
graful precedent cum şi a altor legi de material (de exemplu caracteristici de
elemente de circuit.) Variabila independentă e timpul, iar funcţiunile necunoscute
~int de obicei curentii din laturi. Dacă parametrii circuitului sînt constanti, ecua-
ţiile obţinute sînt ~cuaţii diferenţiale ordinare liniare, cu coeficienţi co'nstanţi,
i"-r circuitul e numit liniar. Dacă parametrii circuitului sînt funcţiuni date
de timp (cum e, de exemplu, rezistenţa unui microfon cu cărbune care variază
in ritmul impus de oscilaţiile sonore ale aerului), ecuaţiile obţinute sînt ecuaţii
·~.iferenţiale ordinare liniare cu coeficienţi variabili, iar circuitul e numit
parametric. În sfîrşit, dacă parametrii circuitului depind de valorile curenţilor
'i tensiunilor din circuit (cum e inductivitatea unei bobine cu miez
.:e fier), ecuaţiile obţinute sînt ecuaţii diferenţiale ordinare neliniare,
1ar circuitul se numeşte neliniar.
Teoria matematică a ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi este astăzi,

: :~·rie completă, şi de aceea circuitele Iiniare se pot studia sistematic în cadrul cursurilor de
o: ""::::C·Jtehnică. Studiul circuitelor parametrice, şi mai ales a celor neliniare, prezintă dificultăţi
matematice considerabile, deşi prezintă un interes practic foarte mare, prilejuit în special de
dezvoltarea electronicii. De aceea, aceste circuite se studiază dezvoltat la discipline de specia-
litate, cu mijloace teoretice şi empirice.
Aşa cum am precizat la început, cu cît frecvenţa e mai Înaltă, cu atît- pentru un circuit
dat - aproximaţia regimului cvasistaţionar e mai puţin bună şi, odată cu: ea, caracterizarea
ca circuit cu parametri concentraţi e mai puţin adecvată. De aceea, pentn1 circuite de lungime
comparabilă, cu lungimea de undă sau cu o fracţiune a ei, s-a dezvoltat o teorie aparte, în care
se ia în considerare repartiţia continuă a caracteristicilor circuitului, care se numeşte atunci
circuit cu parametri repartizaţi (v. cap. 53. Liniile electrice lungi).
În cele ce urmează se vor studia elementele ideale de circuit, cu scopul principal de a stabili
relaţiile dintre tensiunea la borne şi curent. La rezistor, bobină şi condensator, care sînt dipoli
pasivi, se va folosi regula de asociere a sensurilor de referinţă de la receptoare (săgeata tensiunii
la borne pleacă de la aceeaşi bornă cu săgeata curentului); dipolii la care se aplică această regulă
se mai numesc dipoli receptori. La generatoarele care debitează energie electromagnetică, care
sînt dipoli activi, se va folosi regula de asociere a sensurilor de referinţă de la generatoare (săgeata
tensiunii la borne pleacă din borna în care intră săgeata curentului); dipolii la care se aplică
această regulă se numesc dipoli generatori. Trebuie însă să subliniem că, pentru orice dipol, se
poate aplica oricare dintre aceste reguli, cu condiţia de a menţiona care regulă se aplică, sau de
a indica explicit sensurile de referinţă în scheme. Altfel, relaţiile obţinute nu au o interpretare
univocă (v. şi par. 13.1, voi. I). Uneori, cînd se foloseşte regula de la receptoare, curentul se mai
numeşte curent absorbit, iar tensiunea la borne, tensiune aplicată (v. şi par. 34.4); iar cînd se
fcloseşte regula de la generatoare, curentul se mai numeşte curent debitat, şi tensiunea la borne,
tensiune produsă. La aplicarea legii conducţiei electrice vom ţine seama de faptul că intensi-
tatea cîmpului electric imprimat e peste tot nulă, cu excepţia surselor (pilelor electrice).
31.3.1 Rezistorul ideal. Un rezistor ideal de rezistentă R are inductivitatea

neglijabilă (v. par. 27.3, vol. I). Fie o curbă închisă r, c~re trece în lungul firu-
lui conductor şi se închide pe la borne în sens opus sensului tensiunii la borne ub
(fig. 31.1, a). Tensiunea electromotoare er calculată în lungul acestei curbe,
egală cu suma dintre tensiunea în lungul firului u 1 şi tensiunea la borne cu
semn schimbat (- ub), este nulă, deoarece o dată cu inductivitatea se negli~
jează şi fluxul magnetic, respectiv variaţia lui în timp, dată de relaţia (31.8) :
dcD
.\., Eds = er Uf- ub ---~O.
"j dt
r
Pentru rezistorul ideal, tensiunea la borne este deci egală cu tensiunea
în lungul firului, dată de relaţia (31.9') :
ub = u1 = Ri.
În circuite mai complexe, căderea de tensiune la bornele unui rezistor ideal
se mai notează uR. Se obţine astfel expresia căderii de tensiune rezistive (numită
impropriu şi cădere de tensiune
ohmică):
UR = Ri (31.22)
În regim variabil, tensiunea la bor-

nele unui rezistor ideal rămîne pro-
porţională cu intensitatea curentului,
adică legea lui Ohm îşi păstrează
a. b. forma uzuală din cazul curentului
Fig. 31.!. continuu, în care apare tensiunea la
REGIMUL CVASISTAŢIONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME 21
borne în locul tensiunii în lungul firului din forma generală (31.9'). Rezistorul
ideal e singurul element de circuit cu această proprietate.
Înmulţind ambii membri ai relaţiei (31.22) cu i, se obţine bilanţul puterilor
instantanee :
p = uRi = Ri 2 > o. (31.23)
Puterea instantanee primită pe la bornele unui rezistor ideal e egală cu aceea

disipată prin efect J oule-Lenz în conductor (31.19).
În figura 31.1, b se indică simboluri grafice folosite pentru rezistoare.
31.3.2. Bobina ideală. O bobină ideală are inductivitatea L si rezistenta
conductorului neglijabilă. Tensiunea electromotoare er, calculată în lung~l
firului în sensul curentului şi închisă pe la borne în sens opus tensiunii la borne ub
(fig. 31.2,a), este cu relaţia (31.8) :
,l Eds = er = u f - ub = - d<D , (31.24)

j dt
r
unde 1> = 1>sr e fluxul magnetic al bobinei, calculat printr·o suprafaţă Sr spri-
jinităpe curba închisă r.
Observ aţi e: Riguros vorbind, acest flux, ca şi inductivitatea bobinei, e determinat
univoc numai prin precizarea liniei tensiunii la borne care Închide curba r.
Cum alegerea acestei
linii are un caracter destul de arbitrar, rezultă şi o anumită nedeterminare în definirea induc·
tivităţii unei bobine (care constituie În fond un circuit deschis). Practic, cîmpul magnetic e
intens numai în interiorul spirelor. Numărul spirelor fiind de obicei mare (cîteva sute sau cîteva
mii), fluxul magnetic <D sr e determinat în principal de porţiunile suprafeţei Sr sprijinite de
spire, adică e practic egal cu fluxul fascicular (printr-o spiră), multiplicat cu numărul spirelor.
Porţiunea din suprafaţa Sr, sprijinită pe linia tensiunii la borne, are deci o contribuţie negli-
jabilă la fluxul total cu atît mai mică, cu cît conductoarele de legătură şi bornele sînt mai apro-
piate. De aceea, nedeterminarea care ar interveni În alegerea liniei tensiunii la borne - luată
de obicei pe drumul cel mai scurt - nu afectează inductivitatea decît la frecvenţe foarte înalte,
unde bobinele au puţine spire. Numai în acest caz precizarea exactă a liniei tensiunii la borne
e necesară.
Dacă rezistenţa bobinei e neglijabilă, şi tensiunea în lungul firului e ne-

glijabilă :
Uj = Ri ~o.
_Yu există deci cădere de tensiune în lungul firului conductor al unei bobine ideale.
Există însă o cădere de tensiune în lungul liniei tensiunii la borne, care rezultă
imediat din relaţia (31.24) :
·- d<D
ub = - . er = - - (31.25) L
·- dt
~
Cind bobina nu e cuplată mag-
L L
:::.etic cu alte bobine (adică inducti-
•.-ită.ţile ei mutuale cu aceste bobine ~
~i.::t -neglijabile) din relaţia (31.15)
~:-r..J.tă:
- er = :t (Li), a.
Fig. 31.2.
b.
iar cînd inductivitatea L e constantă (material magnetic liniar şi configuraţie

geometrică invariabilă), simbolul L se poate scoate de sub semnul de derivare.
În circuite mai complexe, căderea de tensiune la bornele unei bobine ideale
se mai notează Up Se obţine astfel expresia căderii de tensiune inductive:
dcD di 1
UL = dt = T
L dt , (31.26)
1
L,P
~ ultima egalitate fiind valabilă pentru
bobine de inductivitate invariabilă
necuplate magnetic cu altele.
Dacă rezistenta bobinei nu se
poate neglija (fig.' 31.2,a cu R =f= O)
sau dacă se consideră un rezistor bobi-
a. b. nat cu inductivitate nenulă, în relatia
Fig. 31.3. (31.24) trebuie pus u 1 = Ri şi, ~u
<D = Li, rezultă ecuaţia :
ub = Uf + d<D
-dt = •
Rt + Ldidt- = uR + uL.
Se observă că tensiunea la borne nu mai este proporţională cu intensitatea
curentului, dacă L =1= O : în regim variabil legea lui Ohm nu se mai poate
formula ca în curent continuu. Se mai observă că în acest caz tensiunea la borne
e suma dintre căderea de tensiune (31.22) de la bornele unui rezistor ideal şi
căderea de tensiune (31.26) de la bornele unei bobine ideale. Bobina reală (cu
R =1= O) şi rezistorul real (cu L =f= O) admit deci o schemă echivalentă, CDmpusă
din elemente ideale R, L, conectate în serie (.fig. 31.3,a).
Înmulţind ambii membri ai relaţiei (31.26) cu i, rezultă bilanţul puterilor
instantanee la bobina ideală liniară (de inductivitate invariabilă) :
(31.27)
Puterea instantanee primită pe la borne de o bobină ideală e egală cu viteza

de variaţie a energiei magnetice (31.18) a bobinei. Dacă p > O, energia e pri-
mită efectiv pe la borne şi se acumulează în cîmpul magnetic al bobinei. Dacă
p < O, energia cîmpului magnetic scade şi puterea c, în fond, cedată în exte-
rior; această situaţie se realizează în orice moment în care, numai pentru una
dintre mărimile ub=uL sau i, sensul instantaneu reale opus sensului de referinţă
corespunzător regulii de la receptoare.
În figura 3l.2,b şi figura 3l.3,b se indică simboluri grafice folosite pentru
bobine ideale (cu R = 0), respectiv pentru bobine şi înfăşurări reale
(cuR =f=O).
31.3.3. Condensatorul ideal. Un condensator ideal de capacitate C are
rezistenţa conductoarelor de legătură, inductivitatea circuitului constituit de
aceste conductoare şi de armături şi conductanţa dielectricului, neglijabile.
REGIMUL CVASISTAŢ!ONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME 23.
Fie q sarcina armăturii în care intră curentul i, în sensul de referinţă ales, cea-
laltă armătură avînd sarcina- q. Considerăm o curbă închisă r
(fig. 31.4,a), care
străbate dielect:ricul în sensul de referinţă al tensiunii uc a condensatorului
şi se închide pe la borne în sens opus lui ub. Cu relaţia (31.8), tensiunea electro-
motoare er indusă în lungul
acestei curbe este :
er = ~ Eds = uf + uc - ub=
r
d<D
= dt
Deoarece inductivitatea
circuitului condensatorului e
presupusă neglijabilă er = 1
d <D di . a. b.
=-- = - L- ~ O, s1 de-
dt dt ' Fig. 31.4.
oarece rezistenta acestui circuite
presupusă neglijabilă u 1 = Ri ~O. Rezultă că tensiunea la bornele unui conden-
sator ideal e egală cu tensiunea dintre armături, dată de relaţia (31.12) :
Uz,- = .2_. (31.28)

c
Analiza precedentă pune în evidenţă faptul că schema echivalentă a unm
condensator real ar trebui să conţină în serie cu condensatorul un rezistor
ideal şi o bobină ideală, în măsura în care parametrii acestora nu ar putea fi
neglijaţi.
Deoarece conductanţa dielectricului e presupusă neglijabilă, acesta nu e străbătut de

curent de conducţie, şi curentul de conducţie total care intră În suprafaţa închisă L: (ce conţine
armătura de sarcină q) e egal cu curentul i din conductorul conectat la acea armătură. Din legea
conservării snrcinii, relaţia (31.11), rezultă că acest curent e diferit de zero în regim variabil În
timp, asigurînd încărcarea sau descărcarea comlensatorului. Totodată, acest curent e e;;al cu
curentul care iese din armătura de sarcină- q, deoarece suma curenţilor printr-o suprafaţă
închisă ce conţine ambele armături e nulă În regim cvasistaţionar (v. 31.10). Acest rezultat se
exprimă figurat, spunînd că în regim variabil curentul electric "trece" prin condensator, în
c·poziţie cu curentul de regim staţionar (curentul continuu).
Dacă nu ar fi neglijabilă conductanţa dielectricului, schema echivalentă a condcnsato-
rului real ar mai conţine, în paralel cu un condensator ideal, un rezistor ideal de rezistenţă
egală cu valoarea reciprocă a conductanţci dielectricului.
Cu relaţiile (31.28) şi (31.11) rezultă relaţia dintre curent şi tensiunea

la borne ub = uc pentru condensatorul ideal (cu sensurile de referinţă alese) :
• d duc
~=-(Cu)= C-. ·• (31.29}
dt c dt
-=itima egalitate fiind valabilă pentru condensatoare de capacitate invariabilă

_ 'J. dielectc liniarir şi configuraţie geometrică invariabilă). Integrînd relaţia
CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM VARIABIL
(31.11)- în care se ia semnul (+), deoarece curentul i intră în armătura de

sarcină q- între momentul t = O, cînd q = q(O) şi momentul curent t, re-
zultă :
'
q= ~ idt + q(O) ,
o
iar cu relaţia (31.28), notînd uc(O) = q(O) /C, se obţine expresia căderii de ten-
siune capacitive :
'
uc = ~ ~ idt + uc(O). (31.30)
o
În măsura în care condiţiile iniţiale nu prezintă interes în problema considerată,

această relaţie se scrie ca integrală nedefinită (funcţie primitivă) :
(31.30')
subînţelegîndu-se o constantă arbitrară aditivă.

Înmulţind ambii membri ai relaţiei (31.28) cu tensiunea la borne ub =uc,
se obţine egalitatea ce exprimă bilanţul puterilor instantanee la condensato-
rul ideal de capacitate invariabilă :
(31.31)
Puterea instantanee primită pe la borne de un condensator ideal e egală cu vi-

teza de variaţie a energiei electrice (31.16) a condensatorului. Dacă p > O,
energia e primită efectiv pe la borne şi se acumulează în cîmpul electric al
condensatorului. Dacă p < O, energia cîmpului electric scade şi puterea e,
în fond, cedată pe la borne; această situaţie se realizează în orice moment în
care numai pentru una dintre mărimile ub = uc sau i, sensul instantaneu real
e opus sensului de referinţă corespunzător regulii de la receptoare.
În figura 31.4,b se indică simboluri grafice folosite pentru condensatoare.
31.3.4. Generatorul ideal de tensiune. O sursă de energie electromagnetică
care introduce în circuitul din care face parte o tensiune electromotoare eg
dată, independentă de structura reţelei în care e conectată şi între ale cărui
borne căderea de tensiune interioară e neglijabilă, se numeşte generator ideal
de tensiune. Considerînd o curbă închisă r (fig. 3l.5,a), care trece prin generator
în lungul conductorului şi în sensul tensiunii lui electromotoare şi se închide
pe la borne în sensul tensiunii la borne ub, luată după regula de la generatoare,
tensiunea electromotoare (imprimată, dacă sursa e o pilă electrică, sau indusă)
în lungul acestei curbe este prin ipoteză :
er = ~ (E + E;)ds = eg.
r
REGIMUL CVASISTAŢ!ONAR AL CIRCUITELOR ELECTRICE FILIFORME 25
Totodată, această integrală se poate descompune pe porţiuni în suma dintre

o integrală luată în lungul conductorului de la l' la 1 - care e dată de relaţia
(31.9) şi e prin ipoteză neglijabilă - şi o integrală luată în lungul liniei tensiuni
la borne prin dielectric (unde
E; = 0), care rezultă egală cu ten- 1 1
. f
siunea la borne. Se obţine : --"\"'""--
;--"7-~,~ '
1 r '\
1 \
1
( 31.32) 1 1 1 \
1 eg = ub
1· 1 1
Tensiunea electromotoare a unui : eg 1 ~~e9 1
1
generator ideal (luată în sensul
curentului) e egală cu tensiunea la 1~1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
borne (luată după regula de la 1 1

generatoare). Se observă că, în '------' ---~-../
acest caz, fată de cele două borne 1 1'

a. b.
şi 1', sensur'ae săgeţilor mărimilor
eg şi ub de mai sus sînt diferite.
Dacă mărimile ar fi astfel defi-
nite, încît fată de cele două borne
sensurile lor' să coincidă (de ex.
dela 1'la 1, v.fig.31.5,b)-oricare
ar fi sensul ales pentru curent -
am avea:
eg = - ub. (31.32') ~
c. d. e. f
Generatoarele reale au cădere Fig. 31.5.
de tensiune interioară, datorită în
cel mai simplu caz rezistenţei conductorului (care determină o valoare nenulă
1
şi egală cu Ri pentru integrala~ (E+E;)ds) şi inductivităţii proprii (care adaugă

1'
un termen de forma- ~(Li) la eg pentru a da pe er)· Dacă t.e.m. eg e independentă

de curentul i, iar inductivitatea interioară şi rezistenţa interioară sînt invaria-
bile, generatorul real e liniar şi admite o schemă echivalentă alcătuită dintr-un
, cu o bobină ideală.
generator ideal de tensiune în serie cu un rezistor ideal si
~
În figura 31.5, c se indică simbolul utilizat în acest curs, pentru generatoare ideale de
ten~iune. Acest simbol e simplu şi are în interior săgeata ce precizează sensul de referinţă al
t.e.m., corespunzător localizării exacte a acestei mărimi. Pentru :generatoare electrice se mai
utilizează simbolurile din figura 31.5, d (generatoare de curent alternativ) şi din figura 31.5, e (gene-
ratoare de curent continuu). Şi la ultimele, În locul indicării polarităţii prin (-) şi ( +) (ştiind
că t.e.m. e dirijată de la -la +) s-ar putea preciza sensul t.e.m., cu o mică săgeată dispusă
alăt=i, ca în figura 31.5, d. Indicarea sensului de referinţă cu o astfel de săgeată dispusă în
exteriorul simbolului de generator nu e recomandabilă, deoarece poate prilejui confuzii cu săgeata
":e precizează sensul tensiunii la borne şi care- de obicei (fig. 31.5, a)- are sens opus.
31.3.5. Generatorul ideal de curent. Există generatoare reale, al căror
,:=ent debitat în exterior e practic independent de reţeaua la care sînt conec-
t.:>t~. O sursă de energie electromagnetică care are proprietatea de a debita
= cUl'ent dat ig (t), independent de reţeaua conectată la bornele ei, se numeşte
generator ideal de curent sau injector de curent. O astfel de sursă e complet carac-
terizată de curentul ei ig, iar tensiunea ei electromotoare, ca şi tensiunea ei
la borne, depind de condiţiile exterioare şi pot fi calculate numai după rezol-
varea reţelei în care sursa e conectată. În acest curs vom folosi pentru genera-
toare ideale de curent simbolul din figura 31.5,f.
32.JI CIRCUITE SIMPLE ÎN REGIM TRANZITORIU
32.1. Regimul tranzitoriu de stabilire a curentului

într-o bobină (circuit RL)
Se consideră un circuit contiuînd în conexiune serie : o bobină de inducti-

vitate L, un rezistor, o sursă de t.e.m. constantă E 0 şi un întreruptor, rezistenţa
totală a circuitului (a rezistorului; a bobinei, a sursei şi a conductoarelor de
legătură) fiind R. Circuitul e la început deschis, iar în momentul t = O se
închide cu ajutorul întreruptorului. Tensiunea electromotoare er calculată
în sensul curentului, în lungul conductorului circuitului închis, e egală cu suma
dintre t.e.m. a generatorului şi t.e.m. indusă în bobina de inductivitate
invariahilă (bobină liniară) :
• d<D di
er = l (E + Ei)ds = E0 - - = E0 - L -.
J dt dt
r
De altă parte, conform legii conducţiei electrice, integrala de mai sus e egală
cu Ri (curba r fiind peste tot conţinută în conductor). Rezultă:
E -L - -di = R'r,
0
dt
sau, separînd în dreapta termenii care conţin funcţiunea necunoscută i:
E0 = Ri + L di (t > 0). (32.1}
dt
S-a obtinut o relatie de aceeasi formă cu aceea care s-ar obtine dacă un
generator ideal de t.e.~. E 0 ar aplica tensiunea la borne ub = E 0 'unui circuit
compus dintr-un rezistor ideal de rezistenţă R şi o bobină ideală de inducti-
vitate L. De aceea, circuitul nostru admite schema echivalentă cu parametrii
concentraţi din figura 32.1, a şi ecuaţia lui s-ar fi putut scrie direct, însumînd
tensiunile la borne ale elementelor ideale de circuit din această schemă. Trebuie
însă să se sublinieze că în circuitul real, tensiunile la bornele diferitelor elemente
diferă de tensiunile la borne din schema echivalentă (datorită căderilor de ten-
siune din rezistenţele lor interioare); echivalenţa există numai din punctul de
vedere al ecuaţiei circuitului şi poate fi folosită la rezolvarea lui.
Relaţia (32.1) e o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi neomo-
genă (de ord. I). Rezolvînd această ecuaţie, vom reaminti totodată metoda
generală de rezolvare a acestui tip de ecuaţii.
CIRCUITE SIMPLE IN REGIM TRANZITORIU 27
Soluţia generală se caută sub forma unei suprapuneri de două alte soluţii :
i(t) = it(t) ip(t). + (32.2)
Regimul liber: Primul termen e soluţia generală (cuprinzînd atîtea con-
stante arbitrare cîte ordinul ecuaţiei) a ecuaţiei omogene asociată ecuaţiei date,
obţinută anulînd termenul liber al acesteia; în cazul studiat:
R Lt. +L dit = O•
-
dt
Eor-____________.________________
vr
1
.
1
'
t
a. /
/.,....
..-""'\·---------
1~
/ b.
/
/
/
Fig. 32.1.
Soluţia acestei ecuaţii omogene (care nu mai con-ţine decîtparametrii circuitu-

lui) are o formă care nu depinde de factori exteriori, e determinată complet
de condiţiile iniţiale şi se numeşte soluţia de regim liber. Forma ei generală e o
sumă cu coeficienţi arbitrari de funcţiuni exponenţiale de timp, în număr egal
cu ordinul ecuatiei, factorii ele la exponent fiind rădăcinile ecuatiei caracteris-
tice, care se obţine din ecuaţia omogenă, înlocuind formal derivata de ordinul k
a funcţiunii necunoscute cu puterea k a unei variabile auxiliare r. În cazul
nostru, ecuaţia caracteristică este R +
L r = O, cu o singură rădăcină
r = - RfL, şi soluţia generală de regim liber are forma:
R
. -yl "
~1 = Ke = Ke (32.3}
în care am notat cu
(3.42}
o manme caracteristică circuitului numită constanta de timp 1 a lui. Constanta

arbitrară K urmează a fi determinată din conditiile initiale pe care trebuie să
le satisfacă soluţia completă (32.2). Se observă că regimul liber e un regim
amortizat, care se stinge treptat cînd timpul creşte :
lim i(t)=O. (32.5)
->00
Această proprietate caracterizează circuitele liniare obişnuite, ai căror para-

metri R, L, C sînt toţi pozitivi, astfel că rădăcinile ecuaţiei caracteristice au
partea reală pozitivă.
Regimul forţat : Al doilea termen din (32.2) e o soluţie parţict,~,l~ră {compkt
' determinată) a ecuaţiei neomogene date şi se numeŞie soluţia de regim forţat,
deoarece forma ei e impusă de funcţiunea de timp, reprezentată de termenul
liber al ecuatiei, adică de conditiile exterioare. Ori de cîte ori această functiune
e o constantă, o exponenţială, d sinusoidă sau o combinaţie liniară a unor ~stfel
de funcţiuni, soluţia de regim forţat se găseşte sub forma unei funcţiuni de timp
de acelaşi fel cu termenul liber, ai cărei parametri se determină complet prin
substituţie în ecuaţie şi identificare. În problema noastră, termenul liber E 0
fiind constant, se caută o soluţie constantă ip(t) = 10 care, înlocuită în
Ielaţia (32.1), conduce la relaţia E 0 = R 10 , de unde :
(32.6)
Regimul permanent: Se numeşte soluţie de regim permanent 2 expresia asim-
ptotică, pentru t tinzînd către infinit a soluţiei generale (32.2) a ecuaţiei. Ori
de cîte ori termenul liber e constant sau e o funcţiune periodică de timp (care
,deci nu se anulează la t-+ oo ), iar regimul liber e un regim amortizat (care deci
se anulează la t-;. oo ), soluţia de regim forţat îşi păstrează forma la valori oricît
,de mari ale timpului şi se confundă cu soluţia de regim permanent :
i(t) -+ ip(t), dacă t-;. oo. (32.7)

Aceasta este situatia cea mai întîlnită în circuitele liniare uzuale alimentate cu
:tensiuni periodice.' În aceste circuite, regimul forţat se confundă cu regimul
permanent şi, de aceea, în cele ce urmează, nu vom mai face distincţie între ele.
Dacă însă termenul liber nu e o constantă sau o funcţiune periodică de timp, nu există
un regim permanent al circuitului. Soluţia de regim forţat se găse~te atunci prin procedee mai
complicate, studiate la cursurile de matematici.
Regimul tranzitoriu şi punerea condiţiilor iniţiale : În circuitele cu regim

liber amortizat, se numeşte regim tranzitoriu regimul variabil de trecere de la
o anumită stare iniţială (rezultată de obicei în urma unei perturbaţii- cum ar
fi închiderea unui întreiuptor) la un anumit regim permanent. Soluţia de regim
1 Se verifică uşor că mărimea 't' are dimensiunea timpului :

[>] = [L] [R]-1 =[<Il] [I]-1 [R]-1 = [<Il] [U]-1 = [T]
2 Uneori se spune impropriu regim stafionar, ceea ce prilejuieşte confuzii cu regimul în
care mărimile nu variază in timp.
tranzitoriu a ecuaţiei circuitului e, în acest caz, soluţia generală (32.2),

în care constantele arbitrare cuprinse în expresia soluţiei generale de regim liber
se determină cu ajutorul conditiilor initiale.
Înlocuind relaţiile (32.3) şi (32.6) în' relaţia (32.2), soluţia generală a ecua-
ţiei circuitului studiat este :
(t> O) i (t) = Ke--:; +§ cu "t'

L
=-· (32.8)
R R
Conditiile initiale se stabilesc în felul următor : Înainte de închiderea între-
rupto;ului, şi' deci şi imediat înainte de această operaţie, adică la t = O - c:
(unde c: e o mărime pozitivă arbitrar de mică), curentul în circuit era nul
i (0-c:) = O; în momentul iniţial din punctul de vedere al ecuaţiei (32.1), adică
+
imediat după închiderea întreruptorului, la t = O c:, curentul are valoarea
iniţială i (O +c:), a cărei cunoaştere e necesară pentru determinarea constantei K
din relaţia (32.8). Valoarea curentului din circuit nu poate avea însă salturi,
deoarece acestora le corespund viteze de variaţie infinite incompatibile cu ecua-
tia circuitului ub = Ri +
L di /dt (în care toti ceilati termeni sînt fini ti si deci
Şi di/dt). Curentul trece deci continuu prin ~omentul t =O, adică: ' '
i (O-s:)= i (O+ c:). (32.9)
În exemplul studiat i(O- s:) = O, aşa încît valoarea iniţială a curentului după
închiderea întreruptorului este nulă:
i (O)= i (O+ c:) = K + E 0 /R =O.
Rezultă de mc1 K = - E 0 / R şi se obţine soluţia căutată pentru curentul din
circuit în regimul tranzitoriu care urmează închiderii întreruptorului :
E
__ ,
1
i(t) = If (l-e L
R
) 1
(t> 0). (32.10)
În figura 32.1, b se reprezintă variaţia în timp a funcţiunilor Uf, (t), i (t), ip (t)
~i il (t).
Observ aţi i: l. Teoretic, regimul tranzitoriu durează infinit de mult, deoarece i1 =G
numai pentru t-->-oo. Practic, dacă i1 < I0-2 ip, se poate considera că i ~ ip, şi cum această
5ituaţie se realizează după 'Un timp de ordinul a 4 ... 5-r, rezultă că regimul tranzitoriu durează
un timp relativ scurt de la închiderea Întreruptorului, şi anume de acelaşi ordin de mărime cu
constanta de timp a circuitului.
Dacă, de exemplu, L = 0,5 H şi R = 5 Q (valori uzuale pentru bobine de inductivităţi
I!lari), se obţine T = G,l s şi regimul tranzitoriu durează practic o jumătate de secundă, adică
regimul permanent se stabileşte relativ repede şi instrumentele de măsură obişnuite nu-l pot
pune în evidenţă. Constante de timp apreciabile pot apărea numai la bobinele cu miez de fier,
care pot avea inductivităţi mari, realizate cu spire puţine, ca rezistenţa să fie mică. Astfel, la
irrfăşurările de excitaţie ale alternatoarelor mari, constanta de timp atinge cîteva secunde.
Pentru bobinele cu miez de fier, calculul precedent e numai aproximativ, deoarece inductivi-
tăţile acestor bobine depind de valoarea curentului (în special Ia saturaţia miezului) şi circuitul
ro ne liniar.
2. În general, pentru circuite cu regim liber aperiodic (lipsit de oscilaţii) şi monoton des-
c·e>cător, constanta de timp se poate defini În două feluri:- a) prin timpul în care curentul
"-' atinge valoarea de regim permanent, dacă şi-ar păstra viteza iniţială de variaţie,- b) prin
2...-ia suprafeţei cuprinsă între asimptotă şi curbă, raportată la diferenţa dintre valoarea ini-
;:ă..lă ~i cea de regim permanent.
În cazul circuitului studiat- şi, În general, ori de cîte ori regimul liber are o variaţie
exponenţială- ambele definiţii duc la acelaşi rezultat, şi anume la mărimea ' din relaţia (32.3)
În adevăr, conform primei definiţii, dacă soluţia de regim tranzitoriu i = J 0 (1 - e ~)
(di)
şi-ar păstra viteza iniţială de variaţie -
I 1
= -2 ar avea forma i = -2 t şi ar atinge valoarea
dt o Ţ Ţ
i P = [ 0 pentru t = 't', Segmentul interceptat pe asimptotă de tangenta la curbă şi de ordonata
{:Orespunzătoare se mai numeşte subtangentă şi este egal în orice punct cu constanta de timp
(v. fig. 32.1, b). Conform celei de-a doua definiţii, cîtul prin ip = i (O)= J 0 al ariei menţionate
este:
IC:O
1 ( ( - ~ dt
Io) (I0 - i) dt = ) e ~ = 't' 1 e -~ 1 = '·
o o o
32.2. Regimul tranzitoriu de încărcare a unui condensatol' (circuit RC)
Se consideră un circuit continînd in conexiune serie : un condensator de

capacitate C, un rezistor, o sursă 'de t.e.m. constantă E 0 şi un întreruptor, rezis-
tenţa totală a circuitului (a rezistorului, a sursei şi a conductoarelor de legătură)
fiind R, iar inductivitatea neglijabilă. Circuitul e la început deschis cu
condensatorul descărcat, iar în momentul t = O se inchide cu ajutorul
întreruptorului.
Urmînd aceeaşi metodă de rezolvare ca in exemplul precedent, indicăm
pe scurt etapele rezolvării, alegînd ca funcţiune necunoscută căderea de ten-
siune Uc din condensator. T.e.m. în lungul unei curbe închise r luată prin conduc-
tor şi închisă prin dielectricul condensatorului e dată numai de sursă (induc-
tivitatea fiind neglijabilă) :
er = ~jE + E;) ds = E 0 •
Descompunind integrala pe porţiuni şi folosind pentru partea din conductor

legea lui Ohm, rezultă ecuaţia circuitului :
E0 = R i + uc. (32.11)
Relaţia obţinută corespunde schemei echivalente din figura 32.2, a în care

un generator ideal de t.e.m. E 0 aplică tensiunea la borne ub = E 0 unui rezistor
ideal de rezistenţă R în serie cu un condensator ideal de capacitate C.
Cu relaţia (31.29) se obţine ecuaţia diferenţială liniară cu coeficienţi con-
stanţi (de ord. I) :
duc
E 0 = .R C - - uc (t > 0).
dt
+ (32.12)
Soluţia generală a acestei ecuaţii rezultă :
(32.13)
În această expresie, tensiunea de regim liber este
(32.14)
cu constanta de timp:
(32.15
1
r-r
1
1
t
a b
Fig. 32.2.
iar tensiunea de regim permanent este:

ucp = Eo. (32.16)
Constanta arbitrară K se determină din condiţiile iniţiale, observînd că în
acest caz nu poate avea salturi tensiunea condcnsatorului uc, a cărei derivată
trebuie să rămînă finită pentru a rămîne compatibilă cu ecuaţia (32.12) a circui-
tului:
uc(O- e) = uc(O +
e). (32.17)
Cum presupunem condensatorul descărcat înainte de închiderea întreruptoru-
lui uc(O- e) = O, şi deci condiţia iniţială pentru ecuaţia circuitului e uc(O)=O,
de unde rezultă K = - E 0 şi soluţia de regim tranzitoriu :
uc = EJ1- e- R'c) t >0. (32.18)
'='1 rdaţia (31.29) se obţine curentul de încărcare a condensatorului :

(32.19)
În figura 32.2, b sînt reprezentate grafic variaţiile în timp ale mărimilor ub (t),
uc(t) şi i (t). Se observă că în regim permanent (t~ oo ), curentul se anulează :
o tensiune continuă nu poate determina un curent continuu printr-un
condensator.
Şi în cazul circuitelor RC uzuale, constantele de timp sînt foarte mici. Dacă un conden·
sator de mare capacitate, de exemplu, <;_u C = 100 fLF se încarcă prin rezistenţa R = 100 O,
constanta de timp rezultă -r = 0,01 s. In acest caz însă se pot obţine relativ uşor constante
mari de timp dacă se aleg rezistenţe foarte mari, ceea ce nu prezintă dificultăţi. Acelaşi conden-
sator încărc!_lt printr-o rezistenţă R = 10 MQ are -r = 16,7 min cu un curent de încărcare
foarte slab. In sehimb, dacă rezistenţa de încărcare e foarte mică (de ex. dacă se reduce la rezis-
tenţa- de ordinul fracţiunilor de ohm - a conduetoarelor de legătură), valorile iniţiale i (O) =
=Eo /R ale curenţilor de încărcare pot fi foarte mari, perielitînd securitatea instalaţiilor. De aceea,
bateriile mari de condensatoare industriale au rezistoare (sau alte dispozitive) pentru limitarea
curentului de încărcare. Dacă după încărcarea unui condensator se deschide întreruptorul,
condensatorul rămîne încărcat la tensiunea (eventual înaltă), care îi era aplicată înainte de
deschiderea întreruptorului, un timp îndelungat (dacă nu se iau măsuri speciale de descărcare
pentru a evita pericolul electrocutării, instalaţia fiind aparent scoasă de sub tensiune). În adevăr,
în circuit deschis, condensatorul se poate descărca lent, numai prin rezistenţa foarte mare a
dielectJ:icului său. Aceasta putînd atinge valori de sute şi mii de megohmi, constanta de timp
corespunzătoare poate fi de cîteva ore şi chiar de cîteva zile. Măsurarea acestei constante de
timp (prin măsurarea subtangentei la curba de descărcare) permite să se deducă din formula
(32.15) rezistenţa dielectricului.
În studiul acestui circuit s-ar :6. putut alege ca funcţiune necunoscută curen-
tul, înlocuind în relaţia (32.11) pe uc dat de relaţia (31.30'); se obţine ecuaţia
integro-difercnţială :
E0 = R i +~ ~i dt. (32.20)
Astfel de ecuaţii se reduc la ecuaţii diferenţiale prin derivare. Rezultă, pentru

curent, ecuaţia omogenă :
di 1
0= R -+-
dt c z.,
a cărei solutie de regim permanent de identic nulă şi a cărei soluţie de regim

liber este : '
Cu condiţia iniţială uc(O) =O, din relaţia (32.11) rezultă i (O)= E 0 /R = K',
adică soluţia (32.18). De observat că în cazul acestui circuit valoarea curentului
are un salt în momentul iniţial :
i(O + e) - i(O- e) = i(O) = ~.

R
Condensatorul fiind iniţial descărcat şi deci fără tensiune (care poate apărea
treptat numai pe măsura încărcării lui) cînd se închide întreruptorul, întreagk'
tensiune a sursei e preluată de căderea de tensiune rezistivă, ceea ce determină
valoarea iniţială nenulă a curentului. Derivata curentului neapărînd în ecuaţia
CIRCUITE SIMPLE IN REG!lVt TRANZITORIU
------------------------------------------------------------------
circuitului, saltul de curent e compatibil cu această ecuaţie" Dacă însă s-ar lua
în considerare şi inductivitatea circuitului, cun~ntul ar fi nn1 in momentul iniţial,
aşa cum se arată în exemplu următor.
32.3. Regimul tranzitoriu ai unui circuit serie RLC

---~-··-·-------···-~
sub tensiune aplicată constantă
Se consideră un circuit analog celui precedent (par, 32.2), cu singura deose·

bire că i se adaugă in serie o bobină de inrluctivitate L T.e.m. în lungul con-
turului r e acum :
- E )d E I di
] (E -l- ~ · s = : ~-r ~--"- ,._.J - - ,
e_r =: t
r \ l ? rlt
astfd 1neit itn !locul eeuaţiei (31.43) se obţine ecuaţia :
E
-~,l = R l. L di
dt
uc
'
= R ~. +- !J." di
--
dt
+-- -ci ~- ~. d.t. (32.21)
Relaţia obţinută corespunde schemei echivalente din figura 32.3. a, în care

un generator ideal de t.e.m. E 0 aplică tensiunea la borne u 1, = E 0 unui grup
de elemente ideale R, L şi C conectate în serie, astfel încît ub = uR ul. uc. + +
Cu relaţiile (31.22), (31.26) şi (31.30') rezultă relaţia (32.21).
Cu relaţia (31.29), alegînd ca variabilă independentă pe ne, rezultă ecuaţia
diferenţială Hniară eu coeficienţi constanţi (de ord. II) :
2
d uc . •
E 0 = L C ---
dt 2
+ RC ----
dt '
-~- uc·
du-c
{32.22)
Folosind notaţiile :
v~-i-- ;-----
R 1
x = -- , <o0 = - - ' 13 = .11------
rx2 - w~ = 1 - -----· ---- =--' j -(,} p• lj--1, (32.23)
2l" VI-:G 4L I.C
F'ig..32.3.
- - - - - - - - - · - · - · · · · · - · - · · · - - - - - - · - - - · - - - - - - - - - - · - - - ··--··-·- .. ·-------- - - · - - - ··--·· --
34
--~------~--------·------·-----
CIRCUITE ELECTRICE !N REGL\1 VARiABil
soluţia generală are forma :

uc(t) =.~ uc 1(t) + ucp(t) = E0 -+ uc 1(t), (32.24)
deoarece tensiunea de regim permanente ucp='E0 • Tensiunea de regim liber uc, e
soluţia ecuaţiei omogene ,
d2 nc
1 , duc l
--+ 2a-- (32.25)
dt2 ' dt
cu rădăcinile ecuaţiei caracteristice :
ru = - ~ ± V:~ ~--L~; = - o: :!-.: 1f~2-=-c~~ ~=- cx ~- = --o: :±: j Wv
Tensiunea de regim liber poate avea trei forme distincte, după relaţiile care
există între parametrii circuitului, respectiv după natura rădăcinilor ecuaţiei
caracteristice. Se disting astfel trei clase de circuite, fiecare clasă fiind carac-
terizată de un anumit tip de regim liber, după cum rezistenţa R a circuitului:
e mai mică, egală sau mai mare decît o anumită valoare critică: R? 2 (LJC.
1. Regim liber oscilatoriu a.mortizat : În acest caz,
R< 2lfL-,
C
adică !!__ <
2L
-~-
jtLC
sau r1. < tu0 (32.26)
si circuitul e subamortizat, numindu-se circnit oscilant, deoarece e eapahil de

~scilaţii proprii cu pulsaţia
(32.27)
respectiv, cu frecvenţa
(32.28)
numită frecvenţa oscilaţiilor proprii (sau libere), ultimele valori fiind cu atît mai
exacte, cu cît Re mai mic faţă de 2 VLJC.
Soluţia de regim liber, cu două constante arbitrare, se poate scrie
(1) (-a·t-irupJ• , (--a-iwp)l K -·al , ,

uc 1 = A 1e -1- A 2e = e sm ( wpt -1- k) (32.29)
şi reprezintă o oscilaţie amortizată cu factorul exponenţial e--a•, numită osci-
laţie pseudoperiodică. Constantele arbitrare K şi k se determină din condiţiile
iniţiale, care se obţin prin acelaşi raţionament folosit în exemplele precedente :
uc(O) = + z) =
uc(O uc(O- z) = O
(32.30)
ic(O) c= ic(O + z) = ic(O -- z) = O.
Ultima condiţie introdusă în (31.29) impune ( d:~ ), =i,= O.

CIRCUITE SIMPLE IN REGIM TRANLITOl~JU 35
Se obţine astfel expre!lia tensiunii uc, pentru regimul oscilatmiu ami[J>rtizat ;

- - - - - - - - -------·-------·-----·- - - -
1 ugl = E 0
1
[1- -.-
1
- e --o• sin (o> pl.
smk
(t > 0),
·
·+ k)J -~
(32.31)
în care:
]{
=: ~--v,t
c
Cu relaţia (31.29) rezultă curentul :
(32.32)
Evoluţia tensiunii condensatorului ş] a curentului sînt :nopre:zenttate ]n figmra

32.3, b pentru cazul particular cx "'~ -~ •
2rt
2. Regim liber aperiodic critic: în acest caz,
(32.33)
Iar ~ = wp = O. Ecuaţia caracteristică a:re o :rădăcină dub]ă negativă

r 1.2. = - a: soluţia de regim liber fiind! de forma :
uc(2)1 = (K1 + K 2t) e -a• . (32.34)
·Constantele arbitrare K 1 şi K 2 se determină cu condiţiile iniţiale (32.30) intro-

duse în soluţia generală (32.24). Se obţine astfel expresia tensiunii ll:c pentru
regimul aperiodic critic,
1 u~l = E 0 [ 1 - (l + oct) e---a•] 1 (t >O), (32.35)
reprezentată grafic în figura 32.3, b.

3. Regim liber aperiodic (supra-auwrtizat) ; În <JJeest eaz
R > 21!-.L-c· .]< • R

au1ca --
~L
l
::> -r--
ILC
sau cx. :;:> l.Of~~.
•
(32.36)
iar rădăcinile ecuaţiei caractei·istice sint reale, dist]nete şi negative (mărimea ~

:fiind reală şi mai mică decît rx) r1. 2 = - rx ±
~· Circuitul e supra-amortizat
:Şi se numeşte circuit apcriodic. Soluţia de regim liber este d!e forma
(32.37)
36 CIRCUITE ELECTHICE IN REGIM VARIABIL
si nu schimbă tle semn. Constantele lC si k' se determină cu conditiile initiale

{32.30), introduse în soluţia generală (32.24). Se obţine astfel exp~esia t~nsi
unii ruc pentl!'u regimul aperiodic,
= E0 [1 - shlk' e -a• sh (~t + k')J 1 (t > <J), (32.33)
în care
R C ____
V
2
·>X R
- - ---1
1.J.
2v~-
. c
Evoluţia tensiu.nii eondensatoru!ui :în acest 1·egim se f~u~e mai lent decît în regim11i
aperiodic c:rritic, care e cel mai rapid dintre toate regimurile aperiodice. Această
evoluţie e 1·epre·zentată grafic iln figura 32.3. b.
_!<;1ceiU.(I•~.eJl•:C r?to_.;]iatt(t! în :;.1-e~r;~· paragraf pe.r[nit să se forrnuJeze cîteva eoncluzii cu ,caracteir

general:
a) Circuitele electrice filifonne in regim evasi~taţionar pot fi studiate pe scheme echiva-
lente cu parametri concentraţi, -compuse din elemente ideale de circuit: re.zistoare, ibobiue,
condensa!.oare, generatoare 1,
b) La circuitele linim:e (cu parametri invariabili) mărîmile de stare satisfac ecuaţii dife-
xenţiale linia re cu coeficienţi constanţi, ~e ordin egal cu nu mirul elementelor de circuit reacti ve
(bobine _c?i condensatoa:re) din ci.rcuit. In cazuri. mai complexe ~-e obţin sisteme de asemenea
ecuaţii. In regim tranzitoriu, funcţiunile de timp care reprezintă ace3te m1rimi au o compo-
JUentă de regim liber- soluţie generală a ecuaţiei omogene, conţinînd un număr de constante
arbitrare egal Cll numărul. elementelor de circuit reactive (bobine şi condensatoare), din cir-
cuit- şi o componentă de regim forţat- soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
c) Regimul Eber e un regim amortizat, eventual oscilatoriu, care în circuitele obişnuîte
se stinge în citeva fracţiuni de secundă. Constantele arbitrare din soluţia generală de regim liber
,;e determină prin condiţiile iniţiale deduse din continuitatea valorilor unor mărimi, ale căror
derivate apar in ecuaţiile diferenţiale ale circuitului. De obicei, aceste mărimi sînt :
-fluxurile rezultante ale bobinelor şi, ca urmat·e, curenţii acestor bobine;
- sarcinlle condensatoarelor Ei, ca urmare, tensiunile acestor condensatoare.
(În cazuri speciale, mărimile n'le căror valori trec continuu prin momentul iniţial se iden·
tifică, stabilind incompatibilitatea salturilor lor cu ecuaţiile circuitelor.) Numărul ecuaţiilor
care stahilese condiţiile iniţiale e egal cu numărul mărimilor de acest fel, respectiv cu numărul
elementelor de circuit reactive din reţea. Acest număr e deci egal cu al constantelor arbitrare
-eare trebuie determinate.
d) Regimul forţat coincide cu regimul permanent pentru drcuitele uzuale, alimentate
cu tensiuni constante sau periodice, şi se determină substitnind in ecuaţiile neomogene soluţif
particulare de aceea~i formă cu termenii liberi.
În practică, regimul permanent al circuitelor electrice prezintă o importanţă foarte mar~,
deoarece, 'in majo.ritatea utilizărilor, se produc tenRiuni periodice alternative şi în particular
sinusoidale. De aceea, regimul permanent sinusoidal constituie principalul obiect de studiu În
teoria circuitelor de curent alternativ şi pentru acest regim !!-au elaborat metode rapide de
calcul care vor li prezentate in capitolele următoare.
1 Pentru simplificare vom spune uneori: "uu circuit compus dintr-o sursă E În serie
0
eu o rezistenţă R etc,, în loc de "un circuit compus dintr-o sursă ideală de t.e.m. E 0 În serie
cu un rezistor ideal de rezistenţă R etc." . Această exprimare-- În fond improprie-·- e foarte
răspîndită iin tehnică.
33.11 REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL
Se Jnunese circuite de cnrent alternativ eircuitelc electrieg:

alimentate cu tensiuni electromotoare alternative, adică cn tensiuni periodice
de valoare medie nulă.. Aceste circu'te prezintă o importanţă deosebită în
tehnică, atît în producerea, transmisiunea şi utilizarea energiei electromagne-
tice cît si în electrocomunicatii, semualizări si automatizări, datorită numeroa-
selor lo; avantaje. ' ' <:~ '
Cele mai si~ple maşini electrice generatoare sînt acelea de curent alterna::' ·
tiv, deoarece nu pretind dispozitive suplimentare de comuta ţie pentru redre- ·
sarea curentului, necesare maşinilor obişnuite de curent continuu; prin simpla ,
:rotire a unui cadru bobinat într-un cîmp magnetic (v. par. 22 .5.3. vol. I) s~>;ţ
poate produce o tensiune elect:romotoare alternativă . Transmisiunea la distanţa ·
a energiei electromagnetice se face cu linii electrice, ale căror pierderi de putere
prin efe ct Joule sînt invers propOJrţionale cu pătratul tensiunii (v. par. 33.4.5,
aplicatia 2), care -luînd în considerare si investitiile pentru constructia liniei-
are o ~numită valoare optimă din punct' de vcde;e economic cu atît ~ai înaltă,
cu cît distanţa şi puterea transmisă sînt mai mari; transmisiunea optimă ·
a energiei cere deci să fie posibilă transformarea după voie a tensiunii, ceea ce
"e poate obţine comod. cu ajutorul t:ransformatoarelor (v. par. 22.5.4. voi. I )
numai în curent alternativ. Aceasta p ennite adaptarea opt.mă a parametr,Ior
transmisiunii de energie si la neeesitătile consumatorilor. Cele mai simple si
mai robuste motoare ele~triee sint mo'toarele asincrone de curent alternati,~.
Semnalele care fac obiectul transrnisiunilm· de telecomunicatii, cum FÎnt semna-
lele corespunzătoare vm·bir:ii, muzicii etc., sî:nt practic supr~puneri de semnale
alternative. Producerea şi utilizarea undelor :radioelectrice necesită, de asemenea,
curenţi alternativ:i de fTccvenţă înaltă.
Curenţii altemativi sînt produşi, de obicei, în circuite liniare, cu constante
de timp suficient de mici, pentru ca, practic, imediat după aplicarea tensiunilor
alternative de alimentare, să se stabilească regimul permanent:. Dacă aceste
teru;iuni alternative sînt sinusoidale, curenţii de regim permanent din toate
laturile circuitului sînt de aceeasi formă- adică sînt si ei sinusoidali si de aceeaşi
trecYenţă. Condiţionată de car~cterul liniar al ecua{iilor diferenţia!~ ale circui-
t :-Jlui. această situaţie decurge din proprietatea funcţiunilor sinusoidale de a
33 CURENTI ALTERNATlVI
fi singurele funcţiuni alternative reale care îşi păstrează forma prin derivare.
Pentru orice altă variaţie în timp - alternativ,ă -- a tensiunilor de alimentare,
curenţii au altă formă, în cazul general diferită de la o latură a circuitului la
alta, adică prezintă distorsiuni. Totodată, utilizînd analiza armonică a func-
ţiunilor periodice (Fourier), regimul periodic nesinusoidal al reţelelor electrice
liniare poate fi studiat ca o suprapunere de regimuri periodice sinusoidale de
diferite frecvenţe. Aceste împrejurări explică întîietatea pe care o are funcţiunea
sinusoidală de timp printre toate formele posibile de funcţiuni, care să repre-
zinte tensiuni periodice aplicate circuitelor în regim permanent - cum şi impor-
tanţa practică a studiului circuitelor electrice liniare în regim permanent sinu-
soidal (numit şi regim permanent armonie).
1[) b s e r v a f i e: .Reţelele electrice pentru producerea, transmisiunea şi distribuţia ener-
giei electromagnetice sint astăzi- cu foarte puţine excepţii- reţele de curent alternativ
sinusoidal eu frecvenţa standardîzată de 50 Hz (în America 60 Hz), numită frecvenţă indus-
trială.
Această valoare a frecvenţei a fost aleasă cît mai joasă (dificultăţile producerii şi tran<-
rrilsiunii energiei fiind--- in linii generale-- cu atît mai mari, cu cît frecvenţa e mai înaltă),
dar suficient de mare pentru ca variaţiile intensităţii luminoase a lămpilor cu incandeseei' f.ă
folosite in ilumiaatul public să nu fie sesizabile vederii.
:n.l. !Vfărimi variabile şi mărimi sinusoidale. Terminologie
În cele ce urmează vom reaminti unele definiţii cunoscute din teoria osci-
laţiilor şi
vom prezenta unele proprietăţi şi concepte utilizate în electrotehnică,
pentru caracterizarea mărimilor alternative şi sinusoidale (funcţiuni de timp).
:H.l. L Măt·imi variabile
Valoare irtstantarwe : valoarea pe care o manmc variabilă o are într-un

m11;ment oarecare t; se notează cu litera mică a simbolului stabilit prin con-
venţie pentru mărimea respectivă.
No!ă : În exemplele care urmează se va folosi simbolul i al curentului, deşi proprietăţile

exemplificate pot fi ale oricărei alte mărimi .
. Jlllărime periodică : rnări.me variabilă a cărei suceesiune de valori se repro~

du(;e în aceeaşi ordine, după trecerea unor intervale de timp egale (fig. 33.1).
Valoarea instantanee a unei mărimi p~)riodice e o funcţiune periodică de timpi (t)
care, rprin definiţie, satisface condiţia
i(t) '=c i (t 1'), (33.1)
pentru orice t, in eare T e u constantă, numită perioadă, egală cu cel mai mic
interval de timp, după care se :reproduc în aceeaşi ordine caracteristicile feno-
menului periodic. Rezultă imediat că i(t) :c~" i(t +
n T), unde ne un număr întreg
pozitiv sau negativ,
REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL 39
Numărul d.e perioade cuprins în unitatea de timp se numeşte frecvenţa (f)

a mărimii periodice, iar produsul frecvenţei prin 2n se numeşte pulsaţia sau
frecvenţa unghiulară ( u>) a mărimii_ periodice (uneori, frecvenţa fundamentală,
respectiv pulsaţia fundamentală). Intre frecvenţă, pulsaţie şi perioadă rezultă
relaţiile:
!=~~=2:; 0l = 2T:f = 2rr •

T'
0l T = 2 7':. (33.2)
Unitatea de frecvenţă se numeşte hertz (Hz).

Valoare de ·vîrf: cea mai mare valoare instantanee atinsă de o marime
periodică în decursul unei perioade; dacă valoarea instantanee este i, valoarea
de vârf se notează i.
Valoare medie: media aritmetică a valorilor instantanee ale unei mărimi
variabile într-un anumit interval de timp :
l (12 .
JmeJ = ---··· ' ~dt. {33.3)
t2-tl •'1
În cazul mărimilor periodice, cînd nu se menţionează explicit altfel, inter-

valul de timp se consideră egal cu o perioadă T (fig. 33.1, a). Valoarea medie a
mărimii periodice i se notează cu i
sau i~ sau 10
________ ._ -------------
(33.4)
-- ____ ____ - - - - - -
"
şi nu depinde de valoarea iniţială t 1

_p_ T
a intervalului. Se va folosi simbolul
.~(tilda) plasat deasupra unei expresii
cu valori instantanee, pentru a indica
operaţia de calcul a valorii medii a
acelei expresii.
Valoarea efectivâ (sau eficace) a t
unei mătimi periodice : rădăcina pă
trată a mediei pătratelor valorilor
instantanee ale unei mărimi periodice
in timp de o perioadă :
(33.5)
V aloa:rea efectivă a mărimii periodice i t

.se notează cu litera mare a simbolului
mărimii: I (uneori cu I.f)· Valoarea r..
efectivă a unui curent periodic e Fig. 3.3.1.
CURENŢl ALTERNATIV!
numeric egală eu intensitatea unui curent continuu, care, străbătînd aceeaşi rezis-
tenţă ca şi curentul periodic, produce aceeaşi dezvoltare de căldură în timp de o
perioadă. Din cauza inerţiei echipajului mobil, instrumentele electrice de măsuri3J
indicatoare nu pot urmări variaţiile instantanee ale mărimilor periodice măsu
rate. De aceea, ele indică de obicei valori efective (cînd au cuplul instantaneu
proporţional cu pătratul mărimii) sau valorii medii (cînd au cuplul instantaneu
proporţional cu mărimea).
1\llărime alternativă: mărime perilodică a cărei valoare medie în cursul uneii
JOe:rioade este nulă (fig. :33.1, b) :
}\ici A·J~ re,:pectiv A· , sint mndulele integralelo:r fuueţiurâi i pe imte:r~

'alele în care i > O, respectiv i <O.
li!Iărime pulsatorie : mărime periodică a cărei valoare instantanee nu schimbă.
de semn : i >
O (fig. 33. 1, c) sau i -<. O.
33.1.2. Irtărimi sinusoidale. Se numeste mărime sinusoidală sau mărime
1:umor;i~ă 1 o ~nărime ,alternativă a căJ·ei ~xpresie ca funcţiune de timp poate
fi scnsa sub ionna .. ,.n1 sinus"· :
i = 1 ru sm ( CJlt y), (33.6)
în care
(33.7)
sînt parametrii <:onstanţi 2 , eauracteristici mărimii: amplitudinea, pulsaţia şi
faza iniţială (v. fig. 33.2).
Se nuu;t~_§t_!l__JJJ!!]JlJi!:tdine mod_1!hd. V(!lgriL_IîlllXiiil~ ~a _mcărimii sinusoidale
~~_este~. evident, coefici~n:ti.irpoiitiv al sinm:uiui în expresi~ (33:6). Se i1oteâ'ză
l",a" sau i (uneori,, I,, cladi\ acest simboi nu e utilizat pentru va]oarea efectivă a
mărimii i).
Se num'"ste_i@;d; a!g"!_-!.ll!!;Jrit!J1, d~Jie_ll_d_tmt lini1l.r <~e_ţimp, al sinusului d~n
expresia (33.6), adică mtghiul(.CJlt +'y}. Faza se exprimă totdeauna în radiani
(pe:ntru_ca formulele de derivare, ~ntegrare şi dezvoltare în serie să fie cele uzuale).
• Se numeşte fază iniţială valoarea y _a fazei in momentu] i.niţ.iai (1: = O).
(Se mai notează a:,,.~' et1.:.) . . -
Deoarece sinusul e o funcţiune periodică de argumentul său, cu perioada unghiulară 211:,
în absenţa vreunei precizări suplimentare, faza şi faza iniţială sint determinate pînăla un mul-
tiplu întreg de 2rr. Adăugînd sau scăzînd un multiplu întreg de 21t', se poate intotdeauna aduce
faza iniţială într-un interval ales dle măsură 2n:, de exemplu ;
(33.8)
1 Mărimile armoni ce in acest seu~ nu au nici o legătură cu funcfiunile a:rmonite (soluţiile

c derivate continue, pînă la ordinul al doilea inclusiv, ale ecuaţiei lui Laplace), cu care nu
trebuie confundate.
2 Dacă unii dintre aceşti parametri sînt lent variabili in timp, mărimea se numeşte mărime
8 innsoidală modula.tii sau mărime cvasisinusoidală.

/ GJt
a_ '~ 1ma,-l 1D(!<Jt+1} b. i~J.

-- ma~ -'lfi. ((,Jt + l.f_)
')r
c. i=lmarsln(CAJt+'lr)
z
~ !r,ax cos (<A + r. .- }[-) =lmax ms f!JI r -lmax sin wt
2
J[
r.. o 1'<0 "fg-Ţ <O
d i"' Imax sin r.;t e. 1 =>/,11ax sin(wt+'f) f /mf.ma11 ~tn(r..)t-li.)

· 1 •Tr
2
"'Imox cos(wt-fJ = lmax sin (r.;t -I'J'I/ "'-1mox cos"''
" Fig.. 33.2.
42 CURENŢI ALTERNATIV!
------------
Orice mărime care depinde "în sinus" sau "în cosinus" de o funcţiune liniară de timp poat.r
fi adusă la forma (33.6) cu (33.7) şi (33.8 ), prin modificarea convenabilă a fazei iniţiale. Exemple :
- 10 sin ( 3t +- %) = 10 sin ( 3t + %-rr) = lO sin ( 3t- ~);

10 sin (3t + Srr) = 10 sin (3t + Srr- 2. 2rr) = 10 sin (3t + rr);
10 sin ( -3t + :) = -10 sin( 3t- ~) = 10 sin ( 3t- ~- + rr) = 10 sin (3! ' ~);
10 cos ( 3t- ~) = 10 sin ( 3 t - : + %) = 10 sin ( 3t + ~) ·

În figura 33.2 sînt indicate reprezentările grafice ale unor mărimi siumoidalc cu fau iniţial~:
diferite.
Coeficientul pozitiv al timpului în expresia wt y a fazei a fost notat <W (<l, +

deoarece e chiar pulsaţia (frecvenţa unghiulară) funcţiunii periodice ,h: timp
(33.6).
În adevăr, din relaţiile (33.1) şi (33.2) rezultă că o functiune periodică de. ti>ilp de-
puhaţie w satisface condiţia i (t) = i(t +
2rr/w), iar din periodicitatea sinusului rezultă,
Imax sin (wt-f-y)=lmax sin (c.lt-f-2rr-f-y)=lmax sin [w(t+--:)+yJ.
lFrecvenţa f şi perioada T ale mărimii sinusoidale sînt deci :
w 1 2rr
f= ->0. T=-=->0. (33.9)
2;r . f w
Valoarea medie pe un număr n întreg de perioade a unm mărimi smuso~·

dale e nulă:
t 1 +nT t 1+nT
.2_ (sin ( wt + y)dt = _Jmax ~~-cos ( wt + y) 1 =

nT) 2'ITn 1
2rt
=
1
m'!.':_
21tn
[cos ( wt1 + y)- cos ( wtl + n ;T + y)]
ad.ieă
i= o, {33.10»
şi de aceea nu poate fi utilizată pentru caracterizarea acestei mărimi.
Valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale se calculează cu relaţia (33.5)

't+T
dt = Jf,y ~ [l -cos (2 wt + 2y)]dt =

.. tl
•t+T
J2 ~- I,2na~ I2
- max
2T
dt-
2
cos (2 wt N + 2 y) = .:""':".'
2
'1
REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL
----------------------- ---~----------------------
deoarece valoarea medie a funcţiunii sinusoidale cos 2y) =
sin ( 2 wt + 2y + %) de perioadă '!.'._ e nulă.

\. 2
Se obţin deci relaţiile :
I = Im"."', (33.11)-
v·2
1
1
----------------·---
caraeteristice functiunilor sinusoidale. În electrotehnică se operează cu valo~

rile efective ale m'ărimilor sinusoidale, şi de aceea aceste mărimi se ;;criu cu
relaţiile (33.6) şi (33.10), sub forma:
nr-2 sin ( wt + "() (33.12)
cu
I > O, w > O, - n < y n, (33.12')
numită forma normală în sinus a mărimii i.

O b s e r v a ţ i i : a) Alături de forma normală În sinus e foarte răRpîndită -- mai ale"
în literatura anglo-saxonă de specialitate -forma normală in cosinus :
i = IV2cos (wt + rx), (33.13)
;t; •
care se poate aduce întotdeauna la forma în sinus si reciproc, cu rx = y - - . Intr-o problemă
• 2
dată trebui~ să se folosească aceeaşi scriere pentru toate mărhnile sinusoidale fie în sinus, Jie
in cosinus. In acest curs vom folosi exclusiv scrierea (33.12).
b) Schimbarea originii timpului nu afectează valoarea instanta ne~ a tnărimii şi deci nici
faza. Această schimbare afectează faza iniţială :
cu
Cum alegerea originii timpului e arbitrară, rezultă că, într-o problemă dată, fazele ini1iale alv
c':lturor mărimilor sinusoidale conţ.iu un termen aditiv arbitrar, acelaşi pentru toate, şi numai
diferenţele relative ale fazelor iniţiale au semnificaţie fizică. Di) aceea, pentru una dintre mări
::-"e sinusoidale care intervin într-o problemă dată, faza iniţială se poate alege arbitrar; o datâ
--;=,:;td fa:a iniţială a uneia dintre mărimi, fazele iniţiale ale tuturor celorlalte mărimi sînt uniooc·
>:;...-.;inate. Mărimea pentru care se alege faza iniţială nulă se numeşte origine de fază.
tl O mă.r;ime sinusoidală e complet preeizată cînd se dau frecvenţa, valoarea efectivă şi
:~:o. :..::.:ţială. In regim permanent sinusoidal, frecvenţa e hotărîtă de sursele de alimentare şi
c c_,:~~~~1 pentru toate tensiunile şi toţi curenţii din reţea. Fiecare dintre aceste mărimi e, în
ace o: : ~z. caracterizată complet de numai doi parametri: valoarea efectivă şi faza ini;ială:
i = I V2 sin (wt + y) ~ (J, y). (a:nt)
dJ L reprezentarea grafică a mărimilor sinusoidale de aceeaşi frecventă ,;e preferă să se

folosească dr~pt variabilă independentă unghiul wt (v. fig. 33.2).
Cl:RE:\Ţ! AL TERNA TIVI
Relaţii de fa::;ă : Se numeşte defazaj între două mărimi sinusoidale. consi-

derate într-o ordine dată, diferenţa fazelor lor în această ordine. Dacă mărimi]e
au acee;qi frc:wenţă, defazaj lll (po:âtiv, negativ sau. nul) e egal şi cu diferenţa
fazelor lor iniţiale.
Fie
i 1 = 11 V2 sin ( Ult +y 1) şi i 2 = 12 V2 sin ( + y Ult 2).
Defazajul dintre i 1 şi i 2 (în această ordine) e unghiul:

rpl2 = ( (ilt + Y1) -- ( + Y2) = Ult Y1- Yz .(:O. (33.15)
.Se ddinese următoarele relaţii de fază (v. şi fig. 33.3) :

rp 12 = y 1 - y2 >O i~, e defazat înaintea lui is (fig. 33.3, a) (33.16)
i 1 e defazat în urma lui i 2 (fig. 33.3, b) (33.17)
,:1 şi i 2 sînt în fază (fig. 33.3, .f} (33.18)
i1 şi i 2 sînt în cuadratnră (fig. 33.3, c şi d) (33.19)
i1 şi i 2 sînt în opoziţ.ie (fig. 33.3,e) (33.20)

Observ aţi i: a) Dacă mărimea i 1 e înaintea mărimii i 2 cu defazajul 9 12, atunci mări
Inca if1 e in urma mărimii i 1 cu <p 12 •
b) Deoarece fazele sint determinate pînă la un termen aditiv multiplu arbitrar de 2n şi
defazajul e determinat ~înă la un asemenea termen aditiv. De aceea, dacă nu se introduce o
restricţie suplimentară, relaţiile de fază "înainte" şi "în urmă" nu au o interpretare unică :
cînd i 1 e înaintea lui i 2 cu tp 12 < 27t, i 1 e totodată în urma lui i 2 cu cp; 2 = tp 12 - 2rr. Pentru a evita
o exprimare ambiguă, se reduce totdeauna defazajul Ia intervalul ( - n, c.), adăugînd sau +
scăzînd un multiplu de 2n din relaţia (33.15). Cu această precizare, relaţiile de fază (33.16) şi
(33.17) au o interpretare unică, iar relaţia de definiţie a defazajului devine:
-------·-·------
1
:1 'Pl2; = Yl-Y2 + 27tn; - 7 t < Cf'u ·'(: n, i• (33.21)
i 1
nude întregul n ~ (} ,;e alele l'!stfel ca inegalităţile să fie satisfăcute.
33.1.3. Operaţii elementare cu mărimi sinnsoidale. Prin anumite operaţii

liniare elementare (adică ireductibile unele la altele) efectuate cu mărimi sinu-
soidale, se obţin mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă. Aceste operaţii sînt :
adunare:1, amplificarea (înmulţirea cu un scalar). derivarea şi integrarea, şi sînt
,.,ingurele care intervin în ecuaţiile diferenţiale ale circuitelor liniare.
a) Aduna.rea mărimilor sinusoidale:
i1 = I1 V2 sin ( (!)t + y 1 ), i2 = I 2 V2 sin ( (!)t + y 2) (33.22)
eonduce la mărimea sinusoidală de aceeaşi frecvenţă
i = i1 +i 2 = I V2 sin ( + y)
(J)t (33.23)
cu valoarea efeetivă :
I = li![>
V i +- ·l''2 + 2I1 I 2 cos (Y1- Y2 ) (33.24)
'1
wt
wt
t.Jt wt
V
a. !.
Fig. 33.:3.
----~~--~----·--~~~~--·-·---------
41) CURENŢI AL TERNA TIVI
-şi cu faza iniţială y determinată de relaţiile :
sin y =-= -} (I1 sin y 1 +1 2 sin 1 2]; cos y = 1[I 1 cos y 1 +1 2 cos 1 2]. (33.25)
Valorile de mai sus se obţin prin identificare, după înlocuirea mărimilor (33.22)
in (33.23).
b) Amplificarea w scalarul constant ), ~ O a unei mărimi sinusoidale con-
duce la o mărime sinusoidală de aceeaşi frecvenţă şi de aceeaşi fază iniţială,
avînd valoarea efectivă multiplicată cu "A -
i = Ai1 = Al1 sin (cut+ YI) = I sin (cut + 1), (33.26)

cu
O b ser l'a 1 i e: Scăderea a două mărimi sinusoidale se reduce la operaţiile precede1te:

. . .
"1 - ~2 = -"1 + (--1) · "z·
. (33.26')
c) Deriva.ren unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul conduce la o mărime
sinusoidală de aceeaşi frecvenţă, defazată înainte cu 1t /2 şi avînd valoarea efec.
tivă de cu ori mai mare. Fiei= I 'jf2 sin (ffit 1)· Atunci: +
di = V2 l<il eos ((ilt + y) = eul V2 sin(. cut+ 1 + ~) · (33.27)
ili 2
d) Integrare(t unei mărimi sinusoidale în timp conduce la o mărime sinu-

soidalăde aceeaşi frecvenţă, defazată în urmă cu 1t /2 şi avînd Yaloarea efectiYă
de w ori mai mică. Fie i = I sin (cut 1)· V2 +
Atunci:
•
\ i dt = - V21
w
cos ( (ilf + 1) = _!_ V2 sin ( cut
ro
+y - ':'_) .
2;
(33.28)
O b s e r v a ţ i e: În regim permanent căutăm la integrare numai funcţiunea primitivă

.de aceeaşi formă cu cea iniţială, adică tot sinusoidală; de aceea nu se adaug'l nici o constantă
arhit:rară.
La efectuarea unor operaţii neliniare, rezultatul nu mai este o mărime

sînusoidală. Astfel, produsul mărimilor sinusoidale (33.22) este
i 1i 2 = 2 IJ2 sin ( <ilt +1 1) sin (cut+ y 2 ) = I 1 I 2 cos (y1 - y 2) -

- III2 cos (2 (iJt + Yl + 12) (33.29)
si contine un termen constant si unul de frecventă dublă. Termenul constant
~ chia; Ya]oarea medie a produ~·ului în decursul u~ei perioade :
i -;:-:'
\ "1<2=
1 cr . . o.t,
-T Jo Lh = 11 12 cos (1 1 - y2) ! .
i (33.29')
- -
Valoarea medie pe o peri.Jadă a produsului a două mărimi sinusoidale e egală cu

_produsul valorilor lor efective, multiplicat cu cosinusul defazajului dintre ele.
~-------~~~~~~~~--~~~~~~~~~-·
33.2. Regimul permanent sinusoidal al circuitelor simple

determinat cu metoda mhstituţiei soluţiilor sinusoidale
Considerăm diferite circuite simple (adică neramificate ), liniare şi pasive,

<Cărora li se aplică tensiunea la borne sinusoidală (luată după conven1ia de aso-
ciere a sensurilor de referinţă de la receptoare) :
u = U V2 sin ( w t + ~). (33.30)
Scriind ecuaţia diferenţială a circuitului cu ajutorul schemei echivalente, alcă
tuite din elemente ideale de circuit conectate în serie, vom căuta pentru inten-
sitatea curentului soluţia de regim permeament (forţat), adică o soluţie de
aceeaşi formă cu a tensiunii aplicate :
i= I V2 sin (w t + y). (33.31)

~Anticipînd asupra celor care vor fi dezvoltate în paragraful 33.3, precizam că
.defazajul între tensiune şi curent se notează cu simbolul tp, fără alţi indici :
"P = ~ ~ y ~ o, (33.32)
iar raportul între valorile efective ale tensiunii si curentului se numeste impe-
.danţă şi se notează cu simbolul Z : ' '
u
-=
I
z >o. (33.33)
Cu ae(o;;;te notaţii, curentul de regim permanent se scrie :
1 i = ~ V2 sin (w t + ~- cp ). 1· (33.34)
~ '
33.2.1. Rezistorul ideal 1

(fig. 33.4). În acest caz, ecuaţia circuitului e:
u = u, = r i= U V2 sin ( w t + ~).
Se obţine:
- = -"
1 == -u v-2 s1n
. (wt i , P.)
t-' • (33.35)
r r
Rezultă cu relaţiile (33.33) şi (33.32) :
(33.36)
Curentul tmui rezistor ideal e in fazd

··u tensiunea aplicată, şi are valoan a
cfcctin1 proporţională cu a tensiunii
-_:Jirct~ şi independentă de frecvenţă. Fig. 33.4.
' În c·ele ce urmează folosim simbolul r pentru rezistenţa unui rezistor, rezervînd simbolul. R
_ <. ::~ cezi•tenţa întregului circuit (v. par. :~.3.3).
33.2.2 . Bobina ideală {fig. 33.5). În acest caz, ecuaţia circuitului e (31.26):
u = uL = L- sau
dt
di
U v-2 sin ( <ut + ~) = di
L -d-t •
Substitu.ind expresia (33.31) rezultă
U V2 sin ( wt + ~) = L wl V2 cos ( wt+y) = L w.l V2siu ( wt + y + %) '

adică:
I = -u 81 y
. B
= ' -
rc
--. (33.37)
Lw' · ' 2
wl Se obţine pentru curent expresia:
l u 1V"..
. = ;;:- sn1 1
,:;,
1. wt +(.1.t-- - :n:)
- •
lJCil 1 2
(33.37')
Rezultă cu relaţiile (33.33) şi

(33.32):
r---------- --·-i ~---·-~-----;-r
~ ZL_=-: __L ~__1; 1 YL = 2 .

(.3.3.38)
1
Curentul une1: bobine ideale e defazat în urma tenshmii aplicate cu 7t /2, şi are
valoarea efecti~;ă proporţională cu a tensiunii apl.cate şi invers proporţională cu
frecvenţa. Impedanţa unei bobine ideale e egală cu produsul dintre inductivi-
:tate şi pulsaţie.La frecvenţe înalte, o bobină blochează trecerea curentului,
iar la frecvenţe joase, reprezintă un scurt~ircuit.
33.2.3. Condensator ideal (fig. 33.6). In acest caz, ecuaţia circuitului
e (3L29):
i = C du = C -~ [U V2 sin (cut+ 'B)]
dt dt .
şi se ohţine pentru curent expresia
i = 1 v·2- sin <(!)t + y) = c w u V2 cos< wt + f3),

adică:
B , rr)
. ·t--
2 ' (33.39)
1ar
l == C w U si v " & , .!':
=' r·13 -1-· 2 . (33.39')
Rezultă cu relaţiilt~ {33.33) şi (33.32) :
(33.40)
REGIMU.L PER;\i\ANENT 5lNUSO!DAL 49
Curentul unui condensator ideal e defazat înaintea tensiunii aplicate cu ;;; /2 şi

are v ·.Zoarea efectivă proporţională cu a tens.i11nii ş1: proporţională cu frecvenţa.
Impedanţa unei bohine ideale e egală cu yaloarea :reriproeă a produsului flintre
capacitate şi frecvenţă.
La frecvente Îitahe un condensator
reprezintă 'un scurtcircuit, iar la
1
.frecvenţe .i oase blochează trecerea
curentului.
33.2.t. Circuit r, J. ~erie (fig-. :33.1, a~~
Ecuqia circuitului este : u
u JT sin
lt =
( (o)t !.- r~J

u.
Căutînd soluţ.îa de regim permanent sub

forma
ri _:_ L
relaţiei (33.31) şi, substituind-o în

di
dt
(33Al) J
ecuaţie, rezultă identitatea (în timp):
U V2 sin {cut T ('î) = ri f2 sin(UJt + ·r) ·, L.v,l '(

-~.').
2
(33A2)
Identitatea tl.·f~huie ;,;J fi.c satisfăcută şi ln aeele molnente t pa·rt:Î,·nlu:re~ ln care :
(3.3.13)
2
Înloeui.nd ace~t<o valori partir:ulare în relaţia (33. -12), re;mltă P-~alttăţ.ile :
U sin (~ - y) =·~ L {., 1 (3LH)
U eos (~ -- y) ~' r l. (33 15)
Rididnd la p:itrat ;i adunind a"este relaţii, se ob~ine :
u
I = -·-···--·------··· == --· '
u
(.33!G)
r;z -'j=w2'f2 z
de unde :
1 z
= 2 y;~-+-·~ L" (3:3.4.7)
-'----·---
~ impedanţa circuitului r, L s~rie. Împărţind relaţia (3:3.44) .şi (;3.,,' ~). oe oh(iue:
t!!{~--y)
"
~~ 1 tgcp:" ~~;-lj
r
>O, (31.48)
-----·----
cu
."in rp = Lc,)/Z >0 şi cot, •p = r(/, -O.
_\_cbte relt1ţii rJennit cakula:rea defazajului
0<9< (:CLH9)
2
Cu relaţia (3.3A6) ')i (33A8), curentul are expresia:
i u
= -:·-______ l',-2 sin ( C•lt J
V[,2 ~>" - f- r" .
_,_ ,,. ,')

·------------ ---~----·- -·
Curentul circuitului r, L serie e defazat în urma tensiunii (v. fig. 33.7, b) cu un unghi (:rescătror
1't
cu frecventa, care tinde către-·- , cînd (~--+00. Valoarea efectivă a curentul.ui scad!" monoton
' 2
cu freevenţa, tinzînd asimptotie către: Jr = UjwL -~O (fig. 33.7. c)
"~
1 'f
a.
.!:!.
r
wt
w
L
l
sLL
c.
Fig. 33.7.
33.2.5. Circuit cu r, C serie (fig. 33.8, a). Ecuaţia circuitului. este :

u = u, -1-- uc
U Vf sin ( wt + ~) = ri + ~ ~ id1. (33.5!)
Căutînd soluţia de regim permanent snb forma (33.31) şi substituind-<, in eeuaţ.ie, reznld iden-
titatea (în timp) :
l ,...
'V2 sin ( wt + p) = + Cw
- 1 V 2 sin 1\
1
U r1 Vi sin ( wt- y) t,)l -

,
,,
1
--
Identitatea trebuie să 111' satisfăcută ~i în aeele momente ! particulare, iu eare :

TI
(\)t ~~- y = .,
Înlocuind aceste valori particulare În relaţia (33.52), rezultă eg.al.ităJile
l
u sin (IB---Y) ~o---I. ( 3:i.54J
' Ce~ ·
U cos ([3-y) = rl. (3:).55)
Ridicînd la pătrat şi adunind aceste relaţii, se obţine :

u z
I -------- t
Yr + ljC
~ ,~.
2 2
w2 U
de unde:
(33.57;
e impedanţa circuitnlui 1·, C serie.

REGIMuL PERMANENT SlNUSOlDAL fd
Împărţind relaţiile (33.54} şi (33.55), se obţine:
1
tg ? == --- ------ <o,
wCr
<CU
(i, (33.SP )
u())~~rl
u, ~
o---------------------~
a.
1 _}_
1 {.r /----
1(''
It r
!-+
' L.
c;
.Fig. 33 . 8.
Aceste relaţii permit cakulaxea rlef«zajului :
()
·Cu relaţiile (3il.56) ~i (33 . .58), ementul 3H' expre;oia :
'
V2- sin 1(:Jt
',·
an' 1" --- .. __ )
~ ·' , -~ rC' ~.J }
Curentul. circuitului r~ C serie e deff!zat tru'Jii.nt.en
YeDţc mici ca 1 c = UC cu .. tînzînd m<motun c-ătrr; FR '-~ U /l' (f1g.
3.3.2.6. Circuit r, L C ;;cYie (frg. _Ecuaţia ei:r(:u.itrdu)

(31.30') ePi.f ·
di
+
-j- .l \ Hit.
Fig. 33.9. ('
52 CURENŢI ALTEh'NATlV!
Căutînd .s:olut:ia de regin1 ,perrnanent s1.:~h forJna (:-~;.3.:=n) .;i ~uhst.ituind~o în e("uaţie, :rezultă ~{}(.~,a~
titat·ea (ln t:in) p) ;
U VT sin ( wt + p) -""' d V2- sin (oi - y)

.
5U.l t
1
(•J.l-
1
-r Cw
.[_ '- "ln

'
;o - -- y·_)
('
~= 1
(.L !. J
,,_, -- ---;-)
Cr,,
F
/, ( 33.63)
de nnde
1.-,
1 L. =
1
1
.e irnpedanţ.a <:.ircu.itl:tl~Ji r. L~ G serie. (33.63) ~i (33.6-i), "~ ob1.ine:
i LN ---- __!__
1 c())
tg G~ -·--- y) = i tg· '? =-_:~ ,~----------
:
i__ -----·-
cu
Aeeste relaţii permit ca!eul.area defazajului:
.)
C:u t·elaţiile ( 3 3. 6 S) ;i
i =------__}_:_~------·
r<EGlMllL PEl(MAi~ENT SINUSOlDAL
E-~· 'rP1~Jservă eă aecst circujt cuprinde.! in cazuri pa:rt.icu]a.re~ toate cire"tlitelc .-:".tudiate anterior,:
n"z,ioturn 1 ideal (cu L ~ O. C--" oo). IHJlJina ideală (cur~ O, C -~- oc), condem.atorul ideal (eu
.r __, 1rl. L -+ 0), drcuitul r. L (eu C ~ şi circuitul r, C (cu L -> 0}.
Exemplele precedente arată că metoda substituţiei pe1·mite detm·minarea

§î:i:dit dificultăţi a curentului de n·gim permanent. Dacă circuitele sint mai com-
fJllexe, ramificate etc., cakulele devin îm;ă complicate şi nu permit o privire de
ansamhlu asupra proprietăţil.t:~:r calitative ale circuitului. De aceea, în tehnică
se fl[l]osesc alte metode (v. par. 3:1.) mai sistematice şi maii intuitive.
33.3. Caracterizarea circuitelor liinian'

în regim pennanent simuwidaJ
c:aracterizarca unui c]n~uit de cmrent alternativ sinusoidai - l a o frecventă

da~ă- se poate face eu ajutorul at um:nai doi parametri. Există diferite modl{ri
~le alegere a acestei percehi. de parametri.
3.3.3.1. Impedanţa şi defazaj;d, F'ie un dipoli ellectric liniar şi pasiv
w
(fig. 3'.3.10, a), sub tensiunea la ho:rn;; ,.,]nusoidală de frecvenţă f = dfttă :
2rr
u = U V2 Fin (w t + ~). (33.70)
Cmentul de regim permanent sensul de referintă corespunzător :regulii de
b reeeptoare) va ii de asemene:1! sinusoidal şi de adeeaşi frecvenţă :
(33.71)
?i poate ~fi determinat cu metoda snbstit<Iţiei exen:liplifieată lin paragraful pre-
cedent. In general, y +
i~ şi rapmrtul
o:/= const. (33.72)

i(l)
e fnnetiune de timp in curent ahernntiu, raportul dintre tensiunea la

.borrne i~stantan.ee şi curenhd insl,a;nta:n.eu. nu mai e o constantă ca.racte-
ristidi circuitului, ca fn curenL contin,cw.
Deoarece ci:rcuitul! e liniar şi pasiY.
cînd ,-aloarea efectivă a tensiunii creste
de {, ori şi valoarea efectivă a c1.uenu..;lui
-creşte de ), ori, iar fa~;de iniţia1e ră.m1n
neschimbate; de asemenea, dl(!eă la faza u
-iniţiaHi a tensiunii se adaugă lm te:rmen
aditiv, totul se petrece ca şi cliJm. s-m- fi
,.:chimhat ongmea timpulu:i, §lt Ia faza
iniţială a curentului se adaug;Ji aceeaşi
.:antiita:te. Rezultă că raportul: tJ(1lorilor 11 . b.
~ .
";ecl!~'e ~~ r erenţa j'a.ze.or
. dj' f • . . l' ..
unţHE e ale ten- Fig. 33.10.
CURENŢJ ALTEl,NATIVI
------------ ---------- ------------------------------------·----
siunU aplicate si curentului sint mărimi independente de tensiuni si de curent

proprii pentru ~ caracteriza circuitul studiat la frecvenţa de lucru.' De aceea:
pentru caracterizarea circuitului se definesc :
lmped11:nţa circuitului:
l _,
Iz oo:::o IU/l "-=- r·
- { {u;·r,
-L . , .(,, '....) ~,. O, (33. 73)
·-----------~
c:are e totdeauna pozitivă şi depinde numai ds :frecvenţa J = w f2rr: şi de para-

m~:~tdi circuitului, şi se măsoară în oh::ni ca şi Ye~i9tenţa;
Oejfzr-afuJ ci:rc;titulai ~
(p ~"" (3 -·y 1 g ( {J); r, L, C,,..) ~ O, {33.74)
c1ue depinde n.urnai de fo:eeventa f = w /2rr: si de parametrii circuitului si se

măsoară î.n tw.r.Hcani. Dadi se cm;osc Z şi rp, ~ureniul i e univoc determinat,
~:leoarem'l ][ = U /Z ş.i y = ~ -- rp :
(33.75)
exemplele de la paragraful 33.2. au fost determinate impedanţele şi defaza-

jele circuitelor simple studiate (v. 33.36, 33~.'33, 33.40, 33.47 şi 33.48, 33.57 şi:
!:'') 3" 9'3 f-"7)
'"·6· Şl. ~>a,.u
33 ".)b" • ;_;~O· ~ ..
Circuitele pasive neconţinînd generatoare absorb o putere medie pozitivă

(cel m.ult n:;lă~. Aşa cum, s~ va arăt.a în paragraful 33.4, din această proprie-
tate, n~zulta ea pentr.u cu·eu1tele pas1ve :
1 ;;os tp
~
> O. 1·
!
(33.76)
Defazajul aeestor eîreuite e 1leci cuprins în intervalul:
(33.77)
Şle tmivoc earacterizat de tangenta_lui (tgrp ).

33.3.2. Rezistenta si reactanta. In locul parametrilor Z si tp se mai folosesc
pentru caracterizare~ a~eluiaşi ci~·cuit parametrii R şi X, defi~iţi cum urmează ~
Rezistenţn circuitului 1 :
-----------
. R = u cos cp = Z cos rp 1 > O, (33.78}
1 I l
l Această mărime nu trebuie confundată cu r~zi>t~nţa defi.uită prin le:;~:1 cJrd~~ţiei

electrice (rezistenţa de curent contin!!u), cu care c:.incide nrrm1i în caz:1ri p::trticl_llare şi spra
deosebire de eare este în genera! o fnnr:ţiuue de frecvenţă. De aceea, rezistenţa de c11rent cJntinm.J,
a fost notată nrai sus cu. r.
·--------·---------
unde UR = U cos q; se mai numeşte componenta activă a tensiunii aplicate

(v. mai departe relaţia 33.116).
Reactanţa cirwitului :
U sin
"1
1
X,
= I
· =
(jJ
Z •
Slll m ): ()
r 1 <- '
t"
(33.79)
1 '
unde U x: = U sin (p se mai nmn.eşte componenta reactivă a tensiunii aplicate

(v, mai departe relaţia 33.116).
Dacă se dau rezistenţa şi reactanţa, defazajul şi impedanţa rezultă din
relaţiile :
tg :p
X
., cos :p
R X , z
s1n (!? = -- -' -_l/X2
r , R2
-t- ~ , (33.80)
R z' z
eare se reţîn uşor eu ajutorul "triunghiului impedanţelor" (fig. 33.11, a), iar
valoarea instantanee a curentului se scrie :
i =: --=----==
[}
YR2 -h X2
(
t
-~e--
V2 sin wt + ~ -
. . X )
arc tg :._ 1.
R )
(33.81)
H.ezistenţa ŞI reactanţa se măsoară in ohmi (n).
33.3.3, .~dmitanţa şi defazajul. În locul impedanţei se poate folosi pentru

caracterizarea circuitului valoarea ei reciprocă, numită :
Admitanţa circuitldui :
1 y = !_ = _!_ 1 > o, (33.32)

l___z_u_j
care împreună cu defazajul q; constituie un sistem complet de parametrii carac-
teristici. Există, evident, relaţiile :
I = YU; Y = ~ _
1
; R = cos rp iY; X = sin rp fY, (33.33)
VR2+ X2
iar valoarea instantanee a
curentului se scrie ,:
i= UY V2 sin ( wt + ~ -q;).
(33.84)
Admitanta se măsoară în
siemens (1 S = 1 Q-1).
33.3.4. Conductanta si
susceptanţa. În locul par~ a.
metrilor Z şi ;:p, sau R şi X, Fig. 33.11.
CURENTI ALTERNATIV!
sau Y si ([), se mai foloseFc pentru caracterizarea aceluiaşi c.iTcuit parametrii G

ŞI B. defi'niti cum urmează :
Conductanţa circuitului 1
G ~= J cos --u-- m
T
=
r' co.S ?
1
1 '> o', (33.85)
umle Ic = I cos 9 se numeşte componenta activă a. curentului.

Susceptanta circuitului 2 :
f B = L~in cp = Y sin m 11 :( O. (33.86)

j lJ • 1
unde I 8 == I sin ? se numeşte componenta reactivă a curentului.

Dacă se dau conductanta ~i suseeptanţa, defazajul şi admitanţa rezultă
din relatiile : '
y = VB'-G''
~ +
. "'
' G '
tab .([) = -B' G : . c:J B (33.87}
COS ([)
, = ---
y, Slll
' = -y,·
care se retin uşor cu ajutorul ,,triunghiului admitanţelor" (fig. 33.1 1, b).

Totodată;
Z = -~~!--==-: 2
VG2-t-- B2 ' G = RJZ :~ B Jj
= X!Z 2 : R = Gf't72 : X= B IY 2
• ' ' 8 .,
(33.88)
iar Yaloarea instantanee a curentului se scrie :
i = U VG2 +Jj2 V2 sin ( cut + ~ - arc tg% )· (33.89)
Conductanţa Şl susceptanţa se măsoară în siemens (Q- 1).

33.3.5. Aplicaţii: În exemplele (33.2.1.. .. 33.2.6) s-au calculat impedanţa şi defazajul cir-
mitelor celor mai simple. Calculînd acum şi ceilalţi parametri, se obţin datele din tabela ali'i-
turată, completată cn îneă două circuite tip paralel, a căror rezolvare se propune ca exerciţiu.
O b s e r v a ţ i i : r1) Din examinarea acestei tabele rezultă că rezistenţa circuitelor de
c·urent alternativ R (33.78) a fost astfel definită, încît să coincidă cu rezistenţa r a rezistornlui
la circuitele serie cele mai simple, iar condnctanţa circuitelor de c.a., G (33.85) a fost astfel
clefinită, încît să concidă cu conductanţa (1 /r) a rezistornlui la circuitele paralel cele mai simple.
În paragraful 33.4 vom arăta (relaţia 33.105) că aceste definiţii asigură pentru puterea activă
(medie) aceleaşi expresii ca în eurent continuu: 1' = R J2 ~= G U 2 • De subliniat că, în generaL
l l ]
Y == -- dar G --- si B :ci:
Z' R' . X
&) În aplicaţii prezintă deosebită impmtanţă urm>ttoarde expresii :
Reactanţa nnei hobine (n;actanţa inductivă):
l ' (33.90)
i Xr =- 1 ()·
' Leu 1
1 Această mărime nu e în gene.ral egală cu valoarea reciprocă a rezistenţei (33.78) şi nu
trebuie confunJată nici eu condnctanţa definită in curent continuu cn care coincide numai în
•·azuri particulare şi spre deosebire ele care e, în general, o funcţiune de frecvenţă. De aceea
e numită uneori conductanţă echivalentă.
2 Uneori se defineşte suseeptanţa astfel încît să aibă semnul opus celei definite aici, pentru
a fi egală cu partea imaginară a admitanţei complexe (v. par. 34); B' ~= -- Y sin QJ•
1'abel<L 33.7.
CITll:UITUL 'l'
y H X G
1
R ezistorul ideal
1
r o ,. o o
~ r r
r
___ _._, ___ -
Bobina ideal ii i 1
1t
],,,, o JA•l o
~ 2 L'<o 1 L<o
i. _____ "" _____
-----~.-------,--~-- ---·--~- ..------" ·--
Cnud~nsatorul ideal
]
c,,, (1 (1
~~--
,-~-- ~---
( ;,,)
c
1- r 2 ·+ ''' 2J:~ t~<r ~, LCJ., J,,,,

r J_,,_,j
o-C~
r- 1.
,- r~2 -=F ,.)~~) r3 ·!- ,,, 21,'' r~ -+- <u 2L:J
Circuitul r, C serie r
c<·l
V
-~---
---.! Cw 1 --------------
l =-= --:---- ,.
~~
f' c
2 '
r i· ;;;;~2
1 "<D
" CNr Yf=f.~-,2 C2m2 ·-- (_:,,~ r'' + (;;;;,; -- ] ~~~:;;-(;2,,,2
Circ!litul r, L, C serie
'
---~- ----~1~)" ,_,,, -· r f do)
·-
---- . ---
1
Cc..J
~J~
c 1!
. ,.~+(L<•J-··-c;:; Lt))
r;,,, .--1-.
' (
-
1uC,
··~~-
J-
_'
c,,, 1 )3
+ ( L<,)~-- (;<t)
Cin:uitul r, L paralel
rLCJJ ,. 1 1 r· 2 LuJ
~ J';::i+v,;~ tgtJ :-.=:: 1~~~;

-,.,,- ·1 . ·u;;;~
r2 + Lhv 2 L<.·l
,.
l.grp =c· _!__ + cz,"2 •----C(o)
Vt --t::r2 C2(,)3 rC<•l r2 r
Reactanţa unui condenstdor (reactanţa capacitivă) :
1
1
Xc =- ~
Cw
1 <O. (33.91)
Rezistenţa şi reactanţa circuitului serie r, L, C:
(33.92)
c) Parametrii Z, Y, R, X, G, B ai circuitelor depind, în general, de frecvenţa f = w f2rr:

a tensiunii de alimentare - şi anume cu atît mai complicat, cu cît structura circuitului e mai.
complicată.
d) Comparînd definiţiile parametrilor circuitelor cu valorile lor din cazul celor mai simple
circuite serie oau paralel, mai rezultă că un circuit liniar şi pasiv admite la o frecvenţă dată două.
scheme echivalente :
- O schemă echivalentă serie, în care nn rezistor de rezistenţă R e conectat în serie cu un
element reactiv de circuit de reactantă X.
-O schemă echivalentă paralel, î~ care un rezistor de rezistenţă 1/G e conectat în pa:rale!
cu un element reactiv de circuit de :reactanţă 1/ B.
33.3.6. Clasifics:rea circuitelor de curent alternativ sinusoidal. În analogie

cu proprietăţile celor mai simple crrcuite, se foloseşte următoarea terminologie,
valabilă la o frecvenţă dată :
a) Circuit rezistiv \ dacă
9 = O, X = O, B = O; Z = R, Y = G. (33.93}
Cel mai simplu circuit pur rezistiv (la orice frecvenţă) e rezistorul ideal.
b) Circuit reactiv, dacii.
9 *o, X=/=0, B=/=0. (33.94}
c) Circuit pur reactiv sau nedisipativ, dacă
cp = ± ~ , R = O, G = O; Z = 1X 1, Y= jB i. (33-95)
2
d) Circuit inductiv, dacă
cp > O, X > O, B > O. (33.96}

Circuitul inductiv e un circuit xeactiv. Defazajul pozitiv se mai numeşte defazaj
inductiv : curentul e în urma tensiunii.
e) Circuit pur inductiv, dacă
re
(f> = --, R =O, G = O, X =- Z, B = Y. (33.97)
2
Cel mai simplu circuit pur inductiv (la orice frecvenţă) e bobina ideală.
f) Circuit capacitiv, dacă
<p < O, X < O, B < O. (33.98)
1 Numit uneori, impropriu, circuit ohmic.

-----------------------
Circuitul capacitiv e un circuit reactiv; defazaju1 negativ se mai numeşte defazaj

capacitiv : tensiunea e în urma curentului.
g) Circuit pur capacitiv, dacă
1t
rp = - - , R= O, G = O, X = -- Z, B = - Y. {33.99\.
- 1
2
Cel mai simplu circuit pur capacitiv (la orice frecvenţă) e condensatoml ideaL
h) Circuit disipativ, dacă laturile lui au rezisten-ţe nenule, în care au lor~
pierderi de energie prin efect Joule-Lenz.
O b ser 'V a, tie: În limbajul tehnic, curent s~ nu1ueste adesea irrtpndt~tntJ nu nurnai
mărimea Z, ci şi dipolulliniar şi pasiv caracterizat de această ;,nărime, folosindu-se' drept simbol
grafic 1111 dreptunghi alb, ca şi pentru l'ezistDare (v~ .fig~ 33GlO,b). De asernenea se rn_ai nu1neşte
reactan~ri nu rnnnai :rnărime:a X, ci şi elementul de circuit pur reactjv~ caracterizat d,~ acea~tR
rnărime~
33.4.1. Pute~e acuwao Puterea instaattU/.e:! Ra bm·ndc rwui dipol electric-

(v. teorema transferului de putere, relaţia 31.21')
este (alge brie) putere primită, :respectiv cedată, după 'fmm sensurile tensiunu
la borne u şi curentului i se a.sociază după. :regula de la receptoare, respectiv de
la generatoare. În cele ce urmează vom considera regula de la receptoare
(fig. 33.12, a), desi definitiile care urmează sînt valabile si in ceîăialt eaz cu inter-
pretarea :respectivă. În' regim sinusoidal, înlocuind 1~e u din rdaţia (33.70}
şi pe i din relaţia (33.71), se obţine, cu - Vl cod (2 <ut + y -1- ~)1

(33.101}
Puterea instantanee e deci o mărime periodică, avind o componentă constantă
şi o componentă de frecvenţă dublă. În aplicaţii interesează numai energia~ ahsor-
hită într-un interval de timp ", foarte mare faţă de perioada T = 2 ref w
W~ = \Ţ p dt
~o
= TUI cos cp- UI _!_ [sin (2 WT
4n
+ y + ~)---sin (y ~)],
respectiv puterea medie absorbită în acest interval :

J:v ~ =
-- u r [Slll
v-I COS cp - -T • ----- . '? r
(~ W T - 1-
- 1 P)
y ~- l-' - - SUl
. + p)J- (33.102}
•,: -r 411
Al doilea termen al acestei puteri tinde către zero, cînd 1:' --;.00.
1 Conform identităţii trigonometrice :

2 sin a sin b = cos (a- b)- cos (a + IJ)
·---- ··---- .. ~ .. -~--~---· ______ ______
" .... ~-------"" ·-··
60 CURENTI ALTERNATIV!
Se nume~te putere activă şi se notează eu P Yaloarea medie a puterii instan-

tanee p, luată pe un număr întreg de perioade :
(33.103)
În acest caz, pentru un dipol electric

l (n1' . 1
(w') ..
--:• .
P=zn= nT )o UJ, ut = (33.103')
, 't' J't =ni
Cu 27t-r = 27t n. T, paranteza dreaptă din (33.102) se anulează şi ti~zuită pentru

puterea activă expresia :
(33.104)
EgaHtatea (33.102) arat{, că

puterea medie pe un interval adJi.trar de ti.n;. -: :ue vulo.d a p:ro-
1'
piate de puterea activă, cu ahateri de ordinul. -:;- , fiiud practic. eg;al>i. cu puterea activă, daeă
·T> > T. Această condiţie e totdeauna realizată în praeti.ci'i., unde intervalele T cele mai mici
in care se apreciază puterea medie sînt de ordinul secuudelor şi C!Ipriud Eute de perioade (la
frecvenţa industrială de 50 Hz). De aceea şi aparatele de măsură a puterii, wattmetrele, al căror
echipaj mobil nu poate urmări variaţiile puterii instantanee eu car~' e proporţional cnp],ul lor
activ, indică puterea medie, adică puterea aetivă.
Din relaţia (33.104,) rezultă că în regim sinusoidal pnterea actim'i a umti

dipol electric e egală cu produsul dintre valorile efective ale tensiunii şi curentului
multiplicat cu cosinusul unghiului de defazaj corespunzător. Pentru un circuit
receptor pasiv, puterea medie e neapărat pozitivă, eel m.nh: nulă (daeă nu. con-
ţine rezistenţe) :
p = u 1 cos cp O. (33.Hl4')
Puterea activă se măsoară, ea şi puterea. instantanee, l.n watt (W --unitatea
S.I.), kilowatt (1 kW = IWW), megawatt (l JVf~{i =.ce 10~ W), gigawatt (1 GW =
=Ioa W).
. " O~ ser v.a f.i e: !'-elat~.a (3,3:10:3)_ e re1aţi~ ge:t~ratăl dl~ d;fi~tf."~li~~ a )Jli: jf'E a.~· . valaLHă
91 m reg1m p~rwd1c nc;:;musmdal şn pent.:ra. o rerea oar~~'l.re; retaţm \33.Hl~') e rcl aţ;a c"lcul
a puterii active in regin1~ F,f,nu5oid.al pelJltru o reţea cu do:]f.t hr;rne (in nt~J>nofaz a~;}.
Puterea activă primită de IML dipol pasiv c totdeauna pozitivă Şl se poate

exprima cu ajutorul rezÎ§tenţei şi conductanţei . par. 33.3) :
---~-- ..----
1 P = R J2 = GU2 l 2
o. (33.105)
-·---·----------
Această expresie e nulă pentru circuitele nedisipative sau pu:r ncactive (v. 33.95)
(care deci nu absorb în medie putere din exterior) ~i e pozitivă pentru cirenite
disip ative.
,Expresia (33.101) a puterJJ motant:mt·e arată că aceasta oscilează cu frecvenţa mJghiu-

lară 2 0)., în juml valorii ei medii, care e pule1ea adivă (v. fig. 33.12, b). Chi~'r dacă circuitd e un
receptm: pasiv. cu P > O, există mcmentD in decursul u'lei perioade, cînd puterea instantanee
primitA <> illega~.iYă, adi.:ă e ·;n fap~ cedată spre exterior. In acele momente, energia acnmuhtă
a.
in dmpul mal'"''l:ie ~l Lo!JineJor ,;au .in cîmpul electric al condenoatoart>lor c parţial restituitii
sur,sel de alimentare. In figura 3:Ll2, ·C se indică sensurile instantanee reale nle ten:oiunii curentnlui
~i puterii JÎV1 diferite momente ale unei perioade.
33.4.2. Puterea apar.entă. Factorul de puter'!.l. Se numeşte putere aparentâ

:1unui ?iP?.l ~lectric mă~imea defin~ă de produsul pozitiv al valorilor efective
ale tt~nSI1JI.DIH Şl curcntnh~L notat cu ,:-l (sau Pa 1,):
i--~- -U-!_l- =o U "'"; I mco· > O. (33.106)
Puterea aparentă se măsoară în: volt:-amper (VA- unitate S.L), kilovolt-amper

(1 kVA == 103 VA), megavolt-amper (l MVA = :wr; VA), gigavolt-amper
(l GVA = 109 VA).
Puterea aparentă a unui dipol pasiv se poate exprin:m cu ajutorul impe-
danţei şi admitanţei sub forma :
s
-- ---zi; -~--y-z:J~--~- z !.~·"' --- y -~~~"'=. (33.107)
1----=-~-----=-_:______ 1 - 2 --
-' 2
Puterea aparentă e o pu.itf."r't~ (:alcalată "ca În curent continuu'\ fără a Jua În consideraţie
'u..iluenţadefazajului. Făr{t a avf'a semnificaţia energetică nemijlocită ca putere activă, puterea
3parentă c importantă, deoarece .reprezintă valoarea. maximt1 11 puterii active, la valori efective
_,n-ariH-hHe ut~ lr~n.-.;inni~ r~j C'lJn~nlÎilui ~i la df~fazaj vnt·iRbi!. D1Jp~l ~·Tnn rna~inile şi aparatele elec--
---------------~---~--------------------- ----------~-----------
r.rice sînt caracterizate prin valori maxime admisibile ale curentului (ca pierderile prin efect
Joule în conductoare 8ă nu determine o Încălzire excesivă) şi tensiunii (ca izolaţia să uu se stră
pung-ă), puterea aparentă caracterizează. limitele lor de funcţ.ionare şi se indică de obicei pe
plăcuţa de fabrieaţie respeetivă.
Se numeşte factor de putere -raportul pozitiv şi subunitar dintre puterea

artivă ŞI cea aparentă :
(33.108)
În regim sinusoidal IJentru un dipol deet:ric, cu (33.104) Şl (33.106), rezultă

pentru faetorul de putere expresia:
kp = cos cp. (33.109)
Pentru ea a ammută im:talaţie de putere aparentă dată să funcţianeze cu maximum de
putere activă, a.didi eu maxin:mm de eficacitate, factorul de putere corespunzător trebuie să
fie cît mai mare (mai apropiat de aDitate), adică defazajul trebuie să fie cît mai mic. De aici
·rezultă una din problemele tehnico-economice cele mai importante ale gospodăriei energetice :
problema ameliorării factorului de putere (v. şi par. 33.4.5. aplicaţia 2).
33.4.3., Putereareactivă: Se numeşte putere reactivă a unui dipol electric

mărimea definită de produsul valuri]o:r efective ale tensiunii şi curentului multi-
plicat cu sinusul unghiului de defazaj şi se notează cu simbolul Q (sau Pr) :
·~--------"-·--.----~ U maxlmax • >: O
l? UI sm 9 = -----
2 --- sm cp < . (33.110)
Puterea reactivă. se mă.soa:ră în var 1 (unitate S.I.), kilova:r (1 kva:r = 10 3 var),

megava:r (1 Mvar = 106 va:r), gigavar (1 Gva:r = 109 var).
Între puterea aparentă, puterea activă şi puterea reactivă există relaţiile :
P~ +Q 2; = S2: Q = P tg cp; P = Scos cp; Q = S sin cp (33.lll)
(care se reţin uşor eu ajutorul "triunghiului puterilor"- fig. 33.13). Puterea
rcactivă primită de uu dipol pasiv- pozitivă la circuitele inductive, negativă
la eircuitde eapaeitive -- se poate exp:dma cu ajutorul J:eactanţ.ei şi suscep-
tanţei (v. pa.r. 33.3) suh f.umde :
(33.ll2)
şi e nulă pentru circuitele nozistive.

Privitor !a sensul de transmisiune real al puterii reactive
facem următoarele precizări : La circuiteho receptoare (la care n
şi i sînt asociaţi după regula de la rcceptoare)
-dacă Q = UI sin (jl > O- puterea reactivă e absor1ită
de bl reteaua exterioară
-dacă Q = Ul sin 'f' <O-- puterea reactivă '' cedată
reţelei exterioa:re
l.a circuitele generatoare (la care u şiL i sînt w;ociaţi după regula
Fig. 33.1::!.
de ]a generatoare):
1 Denumirea "var"' provine de la iniţialele cuvintelor din expresia voh-amper-reactiv

şia fost adoptată internaţional de C.E.I. (Comisia Electrotehnică lnte:maţ.ională) la propunerea
delegatului ţă:rii noastre, regretatuJI acad. prot C. B11deanu.
--dacă Q = UI sin cp > O- puterea reactivă e cedată reţelei exterioare

- dacă Q = UI sin rp < O - puterea reactivă e absorbită de la reţeaua exterioară.
•Cum în cazul unor circuite capacitive (X < 0), şi în particular al unor condensatoare, Q O)- şi în
particular bobinele-- sînt consumatoare de putere reactivă.
Observ a fie: a) Puterea reactivă a fost introdusă pe baza relaţiei de definiţie (33.110),
•eonstruită prin analogie cu expresia (33.104) a puterii active- paralelism care se păstrează
în toate celelalte relaţii (v. 33.105 şi 33.112). Spre deosebire de puterea activă, puterea reactivă
nu are Însă interpretarea energetică simplă a acesteia- adică nu corespunde unui aport mediu
de energie pe la borne. Cu toate acestea, puterea reactivă prezintă o deosebită importanţă
practică, din mai multe motive, dintre care cele mai importante le amintim Jle scurt aici :
b) factorul de putere se poate scrie :
p
k=-s=--s---
]fsz ~ Q2 - v--zy.
l-s2' (33.11 3)
de ull(le rezultă că problema ameliorării factorului de putere e echivalentă cu problema redu-

•cerii puterii reactive (v. şi par. 33.4.5., aplicaţia 2).
c) Aşa cum vom arăta că rezultă din teorema conservării puterilor (v. par. 36.3), suma
algebrică a puterilor reactive primită este nulă pentru toate laturile unei reţele izolate. Dacă
·există o latură care consumă efectiv putere reactivă, trebuie să existe neapărat în reţea cel
puţ in o altă latură producătoare de putere reactivă. Cu puterile reactive se pot face bilanţuri
.b azate pe o proprietate de conservare, ca şi cum ar corespunde unei anumite forme de ener-
gie specifice (distincte de energia obişnuită care condiţionează bilanţul puterilor active).
d) Puterea reactivă primită de o reţea pasivă e proporţională cu diferenţ,a dintre va-
loarea medie a energiei cîmpului magnetic al bobinelor reţelei şi valoarea medie a energiei cîm-
:'ului electric al condensatoarelor reţ,elei (v. rei. 33.123). Aceste energii sînt variabile în timp
·cu frecvenţa unghiulară 2 w şi cu faze diferite. Dacă valorile lor medii nu sînt egale, înseamnă
că variaţiile acestor energii nu se compensează reciproc în cadrul reţelei :
Puterea Teactivă reprezintă o măsură a necompensării schimburilor interioare de energie
intre cîmpul magnetic şi cîmpul electric.
33.4.4. Bilanţul energetic instantaneu al circuitului serie. Considerăm

drcuitul r, L, C serie (fig. 33.9) şi ecuaţia (33.61), din care, multiplicînd-o cu i,
obţinem ecuaţia puterilor. Cu relaţiile (31.27) şi (31.31) rezultă atunci relaţia
. tii duc
p = ui = u,.i uLi +uei= ri 2 L L
+ + --+Cuc--
dt dt
sau
p = UL= (33.114)
Alegînd pentru simplificare tensiunea ca origine ele fază, vom avea :
u = uV2 sin wt Şl i = n 2 sin ( wt- q;). (33.115)

1. ensiunea se poate descompune aditiv, într-un termen în fază cu curentul
(componenta activă a tensiunii instantanee) şi unul în cuadratură (componenta
re activă a tensiunii instantanee) 1 :
u = U cos q; V2 sin ( wt- cp) + U sin cp V2 sin/ wt- cp + :) (33.116)
\ ~
Aeeastă descom1mnere e unică, deoarece se face în baza identităţilor trigonometrice :

'm a = sin (a - b +
b) = cos b sin (a- b) +
sin b cos (a- b) =cos b sin (a-- b) +
- oin b sin 1a - b + ~-)-
\ .
64 C\l!{ENTI ALTERNATIV!
Folosind act~astă descoxnpuncrc, puterea instantanee se .~cnc :
P = ui = 2 UI cos ·~)
.,
sin 3 ( (,lf - 'D)
1
-+- 2 UI sin '.0 Kin ( ult- ro·) cos { (ot -· r:; 'j
1 • ·, 1 •
sau
lD ==.o,.,}_ 11.,
U I cos 'P (l - co~ 2 ( (>){- ~)] + LI sin rp sin 2 ( (•Jt-<p ). (33.11 7)
d-;;- XJ2
Se o'lJServ~l elin comparaţia relaţiilor (33.ll4) şi (33.117) că primul termen :
p
.L
1'
_;._
o= U ..f t. = ., == r 1''• L." Slll
fl." . 2 ( (J)t -
'
r.o ) =
•
U 1 cos 't' [1 --- cos 2 (wt -- 'P )] > O {33.118)
este o putere instantanee pozitivă, rezultată din multiplica.rea curentului eu
componenta tensiunii în fază eu el. Puterea p R se numeşte putere instcmtanee
de pulsaţie, arc valomea medie egală cu valoarea medic a puterii p, adică cu
puterea activă P şi este ch.i.ar puterea inst;;mtanec dezvoltată în rezistenţa dr-
cuitu lu.i. Al. dnilea termen :
Q
~
'. d ' -'-- w·("l) = p -- p g = U I sin 'P sin2( <•1t- '.P) (33.119)
Px= (uL Hc) t o:--= --- 1.
dt
este lHil.terea instantanee rezultată din multip:ticarea curentului cu componenta

tensiunii în cuadratură cu el şi se muneşte putere instantanee oscilantă. Valoarea
medie a puterii p este nulă, iar .-aloarea ei maximă e chiar puterea reactivă
(în modul.). Puterea instantanee oseilantă e egală m.I viteza de variaţie a ener-
giei instantanee totale (elect:rîce şi magnetice) a circuitului. Puterea reactivâ
(în modul) e dec.i egală cu. amplitudinea 1)itezei de variaţie a. energiei acumulate
în cîmpul electromagnetz:c al circuitului. O altă interpretare a puterii reactive
rezultă din (33,112) şi (3::L92') :
.l ) , .• . , L 1' I" ) , .
,
O=
....
'>
XI-==· Vi _
-J-
, _ .
Xc)
>
. .,
I~ = 1L(,) ----
\.
1-
Cu),
= 2vli~- ---.. - (33.120\
\. 2 2C6l~ '
Valoarea medie a energiei magnetice este :

- .. ( e, l [ T Li' , 1 [ l ,. r ·~ . ' LI"
U' ·1 J = --' --- d t - - --- \ 1. rlt 1 = ---, (33.121)
T 0 ;) 2 2 , T .1o .J 2
conform rdaţ.iei (33.5).

Valoarea medie a energiei electrice este :
W/(") = _] \
w T JO
7
:l::u_~ dt = f:,_
2
(1. \·r u~- dt]
2 , T .r '-'
= ~[J~
2
= -1~
:2
12
C(·>" --,
(33'. 1 ')')\
conform relatiei (33.5) şi (33.39').

Rezultă: '
În com•ecin"ţă, puterea reactivă e;;te uulă dacă if··("') ·- ij'/(c) ccoc O. Această situaţie
corespunde defazajului rp = O.
------ ~-~~~ -- ~---~
:\lETODE DE REPREZENTARE SL\\BOLICA A .~IARL\llLOR SI~>CSOIDALE 65
33.4.5. Aplicaţii. l. Un motor de c.a monofazat, funcţ.ionînd sub tensiunea U = :;:;o Y,

ah,oarhe o putere activă P = 2 kW, sub cos '.( = 0,8 induetiv. Se calr,ulează parametrii dipo·
!ului receptor constituit de motor, puterea reactivă 9i puterea aparentă.
Cu aceste date se pot calcula succesiv :
p 2. 10 3
Curentul absorbit : I = --~- = = 11,3.3 A.
Ucosrp 220-0,3
r U 220
Impcdanţa motorului : Z = - = --= 19,1 D.
I 11,.35
Rezistenţa motorului: R = Z cos 9 = 19,4 · 0,8 = 1.3,5 D.
Reactanţa motorului: X= Z sin 9 = 19,4 · 0,6 = 11,65 .n.
Puterea reactivă ahsorbită: Q o= UI sin? = 220 · 11,35 · 0,6 = L3 kvar.
Puterea aparentă: S = UI = 220 · 11,35 = 2,49 kYc'>.
2. O linie hifilară debitează la receptor puterea P = 20 k\V, sub tensiunea U = 220 Y
si cos
•
<0
'
= 0,8 inductiv. Conductorul liniei are o rezisteută
,
specifică _::_
2/
= 3 · Io--4 Q /m si linia
.
are lungimea l= 100 m. Să se calculeze pierderile de putere activă 3P pe linie.
Exprimăm pierderile în funcţiune de datele problemei. Cu relaţiile (33.105) şi (33 .111)
rezultă:
tlP = rP = r - =
52 ]'2
r ---~
Q"+
[I2 [I2
( 33.12-t)
Aici Q= P tcr
O T
t:J = 20 000 . ~~
0,8
= 15 000 var
r =~ 3. 1o-·4 • 2. 100 = 6. Io- 2 n

~i rezultă :
20 2 _!_ 15 2
.3.P = 6. 10~ 2 • ' 10° = 774 W.
220 2
Observ aţi e: Din relaţia (33.124) rezultă că dacă se cerc transmisiunea unei puteri
active P, date cu o linie de rezistenţă r dată, pierderile sînt invers proporţionale cu pătratu.l ten-
siunii şi cresc cu pătratul puterii reactive. Din acest exemplu rezultă necesitatea tensiunilor
înalte pentru puteri şi distanţe mari (la 380 V, pierderile ar fi fost de trei ori mai mici ), cum
şi importanţa ameliorării factorului de putere (la 'fl = O, fJ =" O pierderile ar fi fost de 495 W).
METODE DE REPREZENTARE SIMBOLICA

34.:1 1'
,\
A MĂRIMILOR SINUSOIDALE
ŞI UTILIZAREA LOR
La circuitele electrice cu o structură mai complexă, determinarea regimului

permanent cu metoda substituţiei folosită în paragraful 33.2 devine o operaţie
laborioasă, greu de sistematizat, depărtată de metodele familiare elect:ricienilor
de la studiul circuitelor de curent continuu (utilizarea sistemelor de ecua-ţii
algebrice linia re) şi prea puţin intuitivă.
;)~1668
---------------------------------
De aceea s-au elaborat numeroase alte metode (v. şi metoda separării pute-
rilor- par. 36.4), dintre care cele mai utilizate sînt însă metodele de reprezen-
tare simbolică 1, care consistă în principiu în următoarele :
-Utilizînd o anumită regulă de reprezentare (transformare, corespon-
denţă), se asociază biunivoc fiecărei mărimi sinusoidale un simbol, numit imaginea
sau reprezentarea mărimii (de ex. un vector în reprezentările geometrice şi un
număr complex în cele analitice).
- Se identifică relaţiile dintre simboluri care corespund relaţiilor dintre
mărimile sinusoidale, adică ecuaţiilor integra-diferenţiale ale circuitelor.
- În loc să se rezolve direct aceste ecuaţii integra-diferenţiale, se rezolvă
relaţiile corespunzătoare dintre simboluri în raport cu simbolurile mărimilor
necunoscute.
-Utilizînd regula de reprezentare în sens invers, se determină care sînt
mărimile sinusoidale necunoscute, ştiind că trebuie să corespundă simbolurilor
determinate anterior.
Schematic, aceste metode se pot prezenta astfel :
mărimi sinusoidale relatii între mărhni sinu ~ mărimi sinusoidale

date -----+ soid~le (ecuaţii integro- -----+ necunoscute
diferenţiale)
t
1
simbolurile (imagi- relaţii Între
+
1
simboluri simbolurile (imagi-

nile) cunoscute (imaginile ecuaţiilor dife- nile) necunoscute
renţiale)
Pentru ca această cale de rezolvare -- aparent ocolită -- să fie avantajoasă, trebuie să

fie îndeplinite anumite condiţii :
I. Reprezentarea să fie biunivocă, adică fiecărei mărimi sinusoidale să-i corespundă un
singur simbol şi fiecărui simbol să-i corespundă o singură mărime sinusoidală.
II. Transformarea directă (de la mărimea sinusoidală la simbolul ei) şi transformarea
inversă (de la simbol la mărimea sinusoidală) să se facă fiiră dificultăţi de calcul.
III. Fiecăreia dintre operaţiile elementare cu mărimi sinusoidale care intervin În ecua-
ţiile circuitelor (adunarea, amplificarea, derivarea şi integrarea) să-i corespundă biunivoc o
<Jperaţie omologă efectuată cu simboluri. În particular, deoarece pentru simbolurile utilizate
{vectori, numere complexe) operaţiile de adunare şi de amplificare (înmulţire cu un scalar)
sînt definite în prealabil (independent de problema utilizării lor în metodele de reprezentare
simbolică), trebuie ca adunarea mărimilor sinusoidale sâ corespnndâ adunârii simbolurilor res-
pective, iar amplificarea unei mârimi sinasoidale cn un scal<u sâ ccrespundâ înmulţirii simbolului
ot acelaşi scalar : reprezentarea trebuie să fie liniară.
IV. Calculul cu simboluri să fie mai simplu, mai uşor de sistematizat, sau mai intuitiv
·decît calculul cu mărimi sinusoidale, acesta fiind însuşi rostul acestor metode.
1 Metode de reprezentare simbolică se utilizează cu succes şi În studiul regimului

:tranzitoriu (v. cap. 52).
METODE DE REPREZENTARE SIMBOLICA A c\1ARlc\llLOR Sl~USOIDALE 67
.34.1. Reprezentări geometrice
O funcţiune sinusoidală de timp, de frecvenţă dată, e complet caracte-

rizată de două valori scalare : amplitudinea (sau valoarea efectivă) şi faza ini-
ţială. Un vector liber 1 în plan e complet caracterizat de două valori scalare :
modulul şi unghiul făcut de orientarea lui cu o axă de referinţă, numit argumen-
tul său. În ambele cazuri, obiectul considerat (funcţiune sinusoidală de timp
sau vector liber în plan) e complet caracterizat de un număr pozitiv şi ele valoarea
unui unghi. Se poate deci asocia fără restricţie fiecărei mărimi sinusoidale din-
tr-o specie dată (curent, tensiune etc.) un vector liber în plan şi reciproc, această
.asociere fiind biunivocă :
i = 1 V2 sin (01t + a);=:::::> Sf (i). (34.1)
Relaţiilor analitice dintre mărimile sinusoidale le vor corespunde relaţii geo-

metrice între vectorii corespunzători, relatii care vor fi mai intuitive si mai
uşor de explicitat. Aceasta este ideea fund~mentală a reprezentării geo~etricc
.a mărimilor sinusoidalc, reprezentare introdusă în fizică de Frcsncl.
Vectorii reprezentati-vi 8F (i) sînt numiţi fazori (uneori vectori de timp),
pentru a se preciza distincţia faţă de mărimile fizice vectoriale definite în spaţiul
fizic tridimensional (cum este, de exemplu, densitatea de curent J), cu care nu
trebuie confundaţi.
Planul fa zorilor e un plan abstract- mai exact, cîte un plan abstract pentru fiecare spe-
cie de mărimi fizice cu variaţie sinusoidală- în care se reprezintă biunivoc mărimi care, din
punctul de vedere al spaţiului fizic, sînt mărimi scalare : intensitatea curentului electric, ten-
siunea electrică etc. Ceea ce se reprezintă prin fazori nu sînt însă valorile scalare (instantanee)
.ale ar.estor mărimi( care sînt caracterizabile printr·un singur număr, ca orice scalari), ci func-
ţiunile sinusoidale de timp respective (caracterizabile prin cîte doi scalari: amplitudinea şi faza).
Ceea ce are deci "o natură vectorială" (în sensul că admite o reprezentare biunivocă pe mul-
ţimea vectorilor liberi din plan) nu este specia de mărimi fizice i (intensitatea curentului elec-
tric), ci mulţimea funcţiunilor sinusoidale de timp de forma If'i sin (u)t y). +
Deşi limbajul tehnic comun e destul de ambiguu- numindu-se, de exemplu, curent
dectric atît mărimea sinusoidală cît şi fazornl corespunzător- nu trebuie să se confunde
această n1lirime cu imaginea ei: vectorul SF (i) nu este curentul electric, ci nu1nai îl repre-
zintă, în cazul particular cînd are o varia ţie sinusoidală.
34.l.L Reprezentarea cinematică (cu vectori rotitori). În reprezentarea

cinematică, fazorul asociat mărimii sinusoidale e un vector liber, de modul con-
stant, egal cu amplitudinea mărimii sinusoidale şi de orientare variabilă, care face
in fiecare moment t, cu o axă de referinţă fixă OX0 , un unghi (argumentul) egal cu
faza mărimii (fig. 34.1) :
L = IV'2 sin (wt + ',') ~ o:Alr OA = I]f2 (34.2)

-9::: AOX0 = (ut +a
1 Se numeşte vector liber un vector al cărui punct de aplicaţie e arbitrar, astfel ci't re-
0mczintă mulţimea tuturor vectorilor omoparaleli şi de aceeaşi mărime cu el (echipolenţi cu
.:-':7. avînd diferite puncte de aplicaţie. De obicei se utilizează acelaşi punct de aplicaţie pentru
~·=·ţi vectorii liberi care intervin într-o problemă dată, afară doar dacă claritatea construcţiilor
~,-afice nu cere contrariul.
----------------
Pentru Yectorulliber în plan cu modulul A şi cu argumentul x se foloseşte uneori

notaţiaA/'l.. Cu această notaţie, regula reprczentării cinematice se scrie :
Sf (i) I V2 / CDt ~- '( 1· (34.3)
Proprietăţi : a) Y ectorul reprezentativ (fazorul) se roteşte În semul trigonometric direc [

cu viteza unghiul<~ră constantă w. El face mereu un unghi constant (egal cu faza iniţailă, y =
= <):.AOX) cu o axă OX, rotitoare cu accea;;i viteză şi numită axa de origine de fază (pent1·u
că are orientarea vectorilor reprezentativi ai mhimilor ~inu>oidalc luate ca origine de faz{t).
Ax:a origine de fază face unghiul <):XOX0 = ~)t cu axa de r~ferinţă fixă OX 0 • Dacă se repre·
zintă mai m•.1lte mlrimi sinmoidale de acee,lji frec\·cnţă (v. fig. 31.2), toţi vectorii rcprezen-
tativi sînt în repam relativ. Figura geom~trică form>tă de aceşti vectori împreună cu axa ori-
gine de fază se roteşte în anmmblu cu viteza w în sens direct.
b) Valoarea imtantanee a m1rimii sinusoidale corespunzătoare unui anumit fazor dat,
...
în momentul t, se poate determina grafic, proicctîn d fazorul pe o axă fixă OY0 , rotită cu
2
în sens direct faţă de axa de referinţă OX0 (fig. 3!.1) ~i numită axa twnsversală.
c) Defazajul ? 12 = y 1 --y2 al mărimii sinusoidale i 1 = 1 1 V2.sin (c·Jt +
y 1) faţă de mă
rirnea sinusoidală i 2 = 12 Y2 sin (Nt + y 2), cu
(3U)
se reprezintă direct prin unghiul <)::. A 2 0A 1 , format de Ycctorii reprezentat1v1 respech\"l

(v. fig. 34.2). Toate unghiurile sînt orientate, sensul de referinţă pozitiv al fazelor şi defa·
zajelor fiind sensul trigonometric direct. Fazcrul unei mărimi cu faza iniţială mai mare- adică
--
defazată înainte faţă de o a doua- e rotit în sensul direct faţă de fazorul celei de a doua
mărimi. Săgeata defazajului O, ('( 1 > y 2 ), iar dacă nu coincide, ? 12 <O, (y 1 < YJ)· Posibilitatea
reprezentării intuitive directe a defazajelor constitaie nrllll dintre muile avantaje ale repre-
zen tării geometrice .
d) În acelaşi plan se pot reprezenta fazori asociaţi uno1· mărimi din specii diferite. În
acest caz, pentru fiecare specie se foloseşte o altă scară şi nu se pot aduna decît mărimi
din aceeaşi ~pecie. De aceea e reco:nmdabil să se diferenţieze diferitele specii prin tipul d.e
linie folosit (groasă. subţire, Î11treruptă). În figura .H.3 se reprezintă alături de curentul (34.2 ),
tensiunea u = U Y2 +
sin (c,)t ~) prin fazorul :
8' (u) =~ un /wt + ~~ (3 1.5)
Corespondenţa operaţiilor. O dată formulată regula de reprezentare şi pro-

prietăţile ei, trebuie să stabilim cari sînt operaţiile cu fa zori corespunzătoare
operaţiilor elementare cu mărimi sinusoidale (v. par. 33.1.3.). De proprietăţile
acestei transpuneri a operaţiilor depinde întreaga utilitate a metodei. Se demon-
strează fără dificultăţi următoarele :
~1/t/:!Vfhl.f_+T
.A
wl
ha de refer;nţă
·~~ ~
~
GJt+l'z --- ------x
~-·~~o~~------~~--~L~"~~--------~~- .xo
Fig. 3t.2.
Fig. H.3.
--
a) Adunarea mărimilor sinusoidale corespunde biunivoc cu adunarea vec-
torială a fazorilor respectivi (v. fig. 34.4) :
i1 +i OA 1 ~,
+ OA (34.6)
2 ;;::::::::: 2
adică
(T(;2) :T/1) ar (.z, 1 ) + Sf (i2).

,~
~-------+~------T-----~--~A
(34.6'}
Această proprietate rezultă imediat,
folosind interpretarea mărimilor sinu-
soidale ca proiecţii pe axa trans-·
vcrsală OY a fazcrilor si utilizînd
teorema proiecţiilor : "proi~cţia sume;
mai multor vectori e egală cu suma
proiecţiilor". Relaţiile (33.24), (33.25)
care dau parametrii sumei a două
o mărimi sinusoidale coincid cu relaţiile
"Fig. 34.4. corespunzătoare de la adunarea
vectorilor cu regula paralelogramului.
b) Amplificarea (înmulţirea) unei mărimi sinusoidale cu un scalar real cores-
zentativ (fig. 34.5) :
adică
--
punde biunivoc cu amplificarea (înmulţirea) cu acelaşi scalar a vectorului repre-
"Ai<==:: "AOA = "AI}i2/mt ·- + y, (34.7)
& ("Ai) = "A Sf (i). (34.7')

Această proprietate rezuJtă imediat din regula de reprezentare (3.J..2) , care asociază ampli-
tudinea mărimii sinusoidale la modulul vectorului (cu observaţia că dacă ), < O, trebuie modi-
ficată faza iniţială cu rr, ceea ce corespunde inversării sensului vectorului, aşa cum era necesar).
Observ aţi e: Reprezentarea cinematică este o reprezentare liniară, deoarece asigură
coresponqenţa operaţiilor de adunare şi înmulţire cu un scalar.
c) Derivarea unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul se traduce prin în-

mulţirea modulului fazorului cn tu şi rotirea în sens direct (înainte) cu rr j2 (fig.34.6) ~
-
di
'r-2 j w t + y -r--, -n •
.. -> wi 1 (34.3)
•.It 1 2
{F/J)
7T
\ •' 2 /F(/}
Fig. 34.~. Fig. 3L6.

METODE DE FEPREZENTARE SIMBOLICA A MARIMILOR SINUSOIDALE 71
adică
8f ( ~: ) = u)I f2 / wt + y + %. (34.8')
di
În adevăr, membrul drept e fazorul care corespunde mărimii sinusoidale - din relatia (33.27).
dt .
Am găsit astfel corespondentul (biunivoc) al operaţiei de derivare de la mărimi sinusoidale.
d) Integrarea în timp a unei

mărimi sinusoidale se traduce prin
împărţirea modulului fazorului cu u>
şi rotirea în sens invers (în urmă)
cu rr:/2 (fig. 34.7):
( i dt ;::=::? ~- JV' 2 / wt + y - ~,
J 0) 1 2
(34.9)
adică
""')
8F 1 ~. dt)) = -1 I
0)
]r 2- /
1
•1
1
CJ)t +y- -n: .
2
c (34.9')
În adevăr, membrul drept e fa-

Flg. 34.7.
zarul care corespunde mărimii sinu-
soidale (33.28). Am g8.sit astfel cores-
pondentul (biunivoc) al operaţiei de integrare de la mărimi sinusoidale.
Deoarece operaţiilor elementare cu mărimi sinusoidale, care intervin în

ecuaţiile diferenţiale liniare ale circuitelor, le corespund operaţii elementare
efectuate cu vectori ( adună1·i, amplificări, ro tiri cu ~), rezultă că acestor ecuaţii
diferenţiale le vor corespunde construcţii geometrice (grafice), consistînd din însu-
marca unor vectori cu diferite orientări. Aceste construcţii geometrice se numesc
eli agrame le vectoriale sau fazoriale ale circuitelor şi reprezintă imaginile ecuaţiilor
··ircuitclor în această reprezentare.
J;/etoda rep~ezentării cinematice pentru rezolvarea circuitelor liniare de
curent alternativ consistă deci în următoarele :
1. Se consideră ecuatia integro-difercntială a circuitului si se construieste
diagrama vectorială core~punzătoarc, pon{ind de la fazorii ~eprezcntativi' ai
"nărimilor sinusoidale asupra cărora se efectuează operaţiile reprezentate de
·iit'eriţi termeni ai ecuaţiei (indiferent de faptul dacă aceste mărimi sînt "necu-
::_.);;cute " sau Sint
' " d atc l c " pro blemc1') .
2. Se construieste fazorul care corespunde termenului liber al ecuatiei si
-=:r"' -în conformit~te cu regula adunării vectorilor- închide poligomll fo; ..
=2,t prin însumarea fazorilor corespunzători diferiţilor termeni ai ecuaţici.
3. Se ·verifică corectitudinea reprezentării tuturor operaţiilor şi a mărimilor
.. ::.te·', trasîndu-sc (dacă e nevoie) axa de origine de fază şi axa de referinţă,
72 CUFE"'TI ALTERNATIV!
4. Se determină cu metode geometrice (cel mai ades prin proiecţii pe două

axe ortogonale) relaţiile dintre modulele şi argumentele fazorilor mărimilor
necunoscute si acelea ale fazorilor mărimilor date.
5. Se e~plicitează din aceste relaţii parametrii mărimilor necunoscute
(în general, valori efecti;re şi defazaje) şi se scrie cu aceşti parametri expresia
instantanee pe baza regulii de reprezentare.
Se constată că în această metodă, rezolvarea ecuaţiilor integra-diferenţiale
ale circuitelor în regim permanent sinusoidal revine la determinarea cu metode
s::eometrice - eventual grafice - a unor segmente si unghiuri necunoscute
dintr·o construcţie grafică. '
O b s e r v a. ţi e : Dacă s-ar folosi pentru manm1 sinusoidalec forma normală în cosinus
(33.13), vectorul reprezentativ ar fi tot (3·i.3) şi toate proprietăţile metodei- inclusiv modul
de transpunere al operaţiilor elementare- ar rămîne neschimbate, eu o singnră excepţie:
determinarea grafică a valorii jnstantanee s-ar face proiectînd fazorul pe axa de referinţă OX0
(segmentul OA" în fig. 3-±.l). In acest caz, y ar fi faza iniţială de la forma în cosinus, no-
tată în relaţia (33.13), cu :x. Toate mărimile sinusoidale care intervin in aceeaşi problemă tre-
buie scrise într-un singur mod, în sinus sau în cosinus; în caz contrar, interpretarea diagramei
(care nu depinde de această seriere) se face greşit.
34.1.2. Aplicaţie. Circuitul serie r, L, C. Exemplificăm metoda reprezentării cinema-
tice prin rezolvarea circuitului serie r, L, C studiat cu metoda suhstituţiei în paragraful 33.2.6.
Ecuaţia circuitului e (33.61):
·- di ' 1 ( .
U 1' 2 sin ( ult -i- (3) = ri L + dt --;- C )
t dt, (34.10)
funcţiunea necunoscută fiind curentul :

lf-
I r 2 sin ( u)t + y) = -
u ]/;; .
r "' sm (M --r' 0- 9 ). (34.11)
z
Deoarece adunării ţi amplificării mărimilor sinusoidale le corespund adunarea şi amplificarea
vectorilor, diagrama core5punzătoare ecuaţiei (34.10)- adică imaginea acestei ecuaţii- ex-
primă următoarele : fazorul tensiunii este o sumă de trei termeni, dintre care primul e fazo-
rul curentului amplificat cu r, al doilea e fazorul derivatei curentului amplificat cu L, iar al
l
treilea e fazorul integralei curenLului amplificat cu - •
c
'finînd. seama de regulile (3,1.8) şi (H.9) ale derivării şi integrării, inmmarea aceasta se
---+
poate efectua grafic (fig. 34.8), pas cu pas, pornind de la un vector arbitrar OA, ales pentru
fazorul necunoscut al eurentului (reprezentăm curentul cu linie întrerupt{t şi căderile de ten-
--+
siune cu linii pline) : adun:'un .-ectorial fazorul OB al curentului amplificat cu r, (ri)- cu fa-
--+ - ( d' __......
zarul BC al curentului rotit înainte cu _:..:._ si amplificat cu L ul L _: si cu fazorul CD J-
2 ' dt '
urmă şi ~ ( _.!__ ( ecnaţiei (34.10),
-
al curentului rotit în cu::_ amplificat cu i dt). Couform
2 Ce::) C j
suma OD a acestor trei fazori trebuie să fie fazorul tensiunii u. Am obţinut diagrama circui-
tului serie r, L, C. Putem acum trasa axa de referinţă OX0 , formind unghiul wt ~ in urmă +
faţă de fazorul tensiunii. Lnghiul format de fazorul tensiunii cu fazorul curentului este chiar
defazajul tp = ~- y = ( w! -;- (:l)- ( 01t - f- y) dintre tensiune .~;i curent. Din triunghiul drep-
tunghic OBD se deduce imediat:
1
(u 12)2 = (rrf2) 2 + (Lu)r Y2- c w Ilf2r
U2 = J2 [r2 '
L
METODE DE FEPI(EZENTARE SLv1BOLICA A MA!(L\1JLOR SINUSO!DALE 73
o
o ..
- ----=- _
"'9me de fiaz 0~
4>t --X
.adi cii
l=
u (31,.12)
şi
Leul V2- _"1.__ I

Ce,)
r:z 1
Leu---
Cw
(34.13)
r
(deoarece pe desen a rezultat ? în sens direct, semnul obţinut pentru defazaj din calculul geo-
metric e cel corect. Dadt din construcţia grafică, săgeata lui ţJ, dirijată de la curent la ten-
·'iune, ar fi rezultat în sens invers, ar fi trebuit să schimbăm semnul). Rezultatele obţinute
·sînt cele cunoscute , relaţia (33.66) ~i (33.67tde la aplic>area metodei substituliei.
Observ aţi i: a) Cu metoda reprezentării~ cinematice se.obţine o privire de ansamblu

intuitivă asupra proprietăţilor eircuitului şi, în special, asupra relaţiilor de fază. Putem ur-
mări, de exemplu, fără dificultăţi modul cum se modifică diagrama- cînd frecv·enţa creşte,
-cînd rezistenţa r scade etc. Avantajul principal al reprezentărilor geometrice consistă in
această posibilitate de a putea aprecia repede, intuitiv, proprietăţi calitative ale circuitului.
b) După construirea diagramei şi găsirea valorilor necunoscute se poate scrie direct va-
loarea instantanee a oricăreia dintre mărimile sinusoidale care apar în circuitul considerat.
De exemplu, în cazul circuitului din figura 3:1.8, căderea de tensiune din l.JOhină este :
lt L = UL Y2 sin ( 0)t -'- "{ -i- %) = L 0) I f2 sin ( wt +?- ? +%J. (34.14)
c) Metoda reprezentării cinematice se poate utiliza şi în cazul cînd în circuitul liniar stu-
diat se întîlnesc mărimi sinusoidale de frecvenţe diferite, datorită faptu~ui că tensiunea apli-
cată e o suprapunere de mai multe tensiuni sinusoidale (v. şi cap. 48). In acest caz, metoda
'Oe aplică pentru fiecare grup de componente de aceeaşi frecvenţă în parte, cu observaţia că
unghiurile formate de fazori cu frecvenţe diferite nu mai sînt constante.
74 CURENTI ALTERNATIV_!_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
d) Produsul a două mărimi sinusoidale (v. rei. 33.29), nefiind~o mărime sinusoidală, nu "E
poate reprezenta prin fazori după această metodă. Pentru acelaşi motiv, metoda nu e aplicabilă
circuitelor neliniare sau parametrice, în wre operafiile efectuate asupra unor mărimi sinusoidaiE
conduc la mărimi nesinusoidale.
e) Reprezentarea prin vectori rotitori după regulile (3 11.2), (34.3) se utilizează şi pentru
mărimi nesinusoidale de forma :
y(t) = Y(t) sin \D(t) ~ Y(t) /\D(t) , (34.15)
numite nt,ărimi sinusoidale nwdulate (mărimi armonice 1nodulate) sau mâri1ni cuasisinusoidah
(cuasiarmonice), în cazul cînd "amplitudinea" Y(t) şi "pulsaţia instantanee" n (t)
d<D(t) ,
=
dt
definită ca derivată a "fazei" <D(t), sînt funcţiuni lent Yariabile în timp. În acest caz, pozi-
ţia relativă a vectorilor rotitori esle şi ea lent yariabilă în timp. Reprezentarea rămîne liniarD,.
adică in1aginea sumei e suma Î1nagiuilor (.34.6), iar imaginea produsului unei 1nărimi cu un
scalar e produsul prin acel scalar al imaginii mărimii- dar derivarea şi integrarerL nu se mrâ
traduc prin operafiile (34.8) şi (34.9). De aceea, metoda rcprezentării cinematice penlru reool-
vrtrea circuitelor nu e aplicabilă decît în regim permanent sinusoidal.
f) Practic, în aplicaţii, construcţia grafică corespunzătoare acestei metode se poate sim-
plifica, eliminînd tot cea ce nu e util calculului geometric propriu-zis : rotaţia ansamblului
diagramei cu viteza w în sens direet şi factorul parazit f2:AlLfel spus, putem presupune că dia-
grama e considerată din punctul de vedere al unui observator mobil, care se roteşte o data
cu ea si care lucrează cu valorile efective în locul amplitudinilorl, reducînd dia«rama la scara
l/ V2: 'Se ajunge astfel la metodcc reprezentării polare, aplicabilă numai în prol)leme în care
intervin mărimi de aceeaşi frecYenţa şi prezentată în continuare.
34.1.3. Reprezentarea polară (cu vectori fic;ii). În reprezentarea polară.

fazorul asociat mărimii sinusoidale e un vector liber fix, de modul egal cu valoarea
efectivă a mărimii sinusoidale şi de argument egal cu faza iniţială a mărimii.
(fig. 34.9) :
g
j i=J12 sm ( (•Jt+·:).__'!.I /";',
! (34.16;
adică:
1 0f(i) = 1 ~c [· (34.16')
În această reprezentarP.
fazorii sînt deci imobili, an
lungimi egale cu valorii!:
efective ale mărimilor şi fac
cu axa fixă a originii de fază.
unghiuri egale eu fazde
iniţiale. Imaginea conservă
acum din mărimea sinu-
Fig. 34.. 9. soidală numm elementele
l Această ultimă simplificare nu e necesară, dacă valorile efective nu apar explicit iH.
rxpresia mărimilor sinusoidale, adică dacă simbolurile majuseule reprezintă chiar amplitu··
dinile.
N\ETODE DE REPREZENTARE SliVIBOLICA A i\\ARIMILOI\ SINUSOIDALE 75-
care o individualizează în raport cu celelalte de aceeaşi frecvenţă : valoarea

efectivă şi
faza iniţială. Defazajul a două mărimi se reprezintă, ca şi mai inainte,
prin unghiul format de fazorii respectivi. De astă dată, pentru a obţine valoarea
instantanee a mărimii, trebuie să se multiplice cu V2
proiecţia fazorului pe axa,
~~
JF(j;; =r.ul/'l + Ir/2 \
]f
\
Fig. 34.10.
transversală OY0 , care se roteşte în acest caz cu viteza de rotaţie w în sens invers
celui trigonometric (împreună cu axa de referinţă OX0 ). Deoarece această con-
strucţie nu c de obicei utilă, sistemul de axe OX0Y0 nu se mai reprezintă în
diagrame (v. fig. 34.10).
Avînd în vedere că reprezentarea polară este (pînă la factorul de asemă·
nare jf2) tot reprezentare cinematică, raportată însă la un reper în rotaţie cu vi-
ter.a unghiulară w, în raport cu care vectorii sînt imobili- toate proprietăţile·
reprezentării, privitoare la mărimi E>inusoidale de aceeaşi frecvenţă, rămîn
valabile:
a) Suma a douâ mdrimi sinusoidale se reprezintâ prin suma fazorilor cores·
punzători (rel. 34.6);
b) Amplificarea cu un scalar real a mârimii sinusoidale se reprezintâ prin
amplificarea cu acelaşi scalar a fazorului (rel. 31}. 7);
c) Fazorul care reprezintă derivata unei mărimi sinusoidale se obţine din
fazorul reprezentativ al mlirimii, prin amplificare cu w ŞL rotire înainte (în sens
trigonometric direct) cu!!._ (fig. 34.10) :
2
di
~ uJI
1y + TC
2 (34.17)
dt
d) Fazorul care reprezintă integrala

-L w! unei mărimi sinusoidale se obţine din fazorul
reprezentativ al mărimii prin împărţire cu 0
şi rotire înapoi (în sens trigon:nnetric invers)
cu ~
2
(fig. 34.10) :
c
o 1 y- 7t
Fig. 34.11. ~ i clt ~ -; _;_ _ _ 2 (34.18)
TVIetoda reprezentării polare se aplică la fel ca şi metoda reprezentării cine-

ma ti ce, cu singura deosebire că se lucrează cu valori efective, iar trasarea axei
de referinţă (acum mobilă) nu e necesară. Mai mult, deoarece alegerea originii
timpului- şi cleei poziţia axei OX origine ele fază- e arbitrară, nici această
axă nu se mai desenează. Diagrama astfel obţinută cuprinde toate defazajele
şi reflectă în modul cel mai simplu structura circuitului, permiţînd calculul pe
cale geometrică al parametrilor funcţiunilor sinusoidale necunoscute : valori
efective şi defazaje. ,Pe diagramă, fazorii se notează cu simbolul valorii
efective respective.
Exemplu: În figura 34.11 e construită diagrama polară a circuitului serie r, L, C, studiat
în paragraful 34.1.2., din care rezultă imediat relaţiile cunoscute (34.12) şi (34.13), suficiente
pentru a scrie valoarea instantanee (33.69) a curentului.
În legătură cu alegerea orientării axei origine de fază observăm următoarele : de obicei,
această orientare se ia orizontală de la stînga spre dreapta. Cum acea~tă alegere e arbitrară,
:adesea e mai bine să nu se fixeze de la început direcţia acestei axe. In adevăr, de cele mai
nmlte ori e dată tensiunea aplicată, şi anume cu faza iniţială nulă (deoarece ştim că în orice
problemă, faza iniţială a uneia dintre mărimi e arbitrară şi se poate alege nulă) şi se cere
curentul. Construcţia diagramei se începe adesea (v. par. 34.1.2) de la fazorul curentului (a
cărui fază iniţială nu e cunoscută), şi orientarea tensiunii rezultă prin construcţie. Dezideratul
.de. a întocmi astfel diagrama, Încît tensiunea să rezulte orizontală, ar îngreuia în mod nejus-
tificat această operaţie.
34.1.4. Elementele de circuit studiate cu reprezentarea polară. Considerăm

succesiv elementele ideale de circuit studiate. în regim permanent cu metoda
substituţiei (par. 33.2). Presupunem de astă dată tensiunea origine de fază :
u = uV2 sin (J)t (~=O)
şi determinăm curentul cu ajutorul metodei reprezcntării polare, deoarece

~ = O, y = ~ - r.p = - r.p şi curentul va fi de forma :
(34.20)
Chiar dacă în aceste cazuri elementare aplicarea metodei rcprczentării geome-

trice nu aduce o simplificare, cunoaşterea proprietăţilor elementelor de circuit
e necesară pentru aplicarea sistematică a metodei la cazuri mai complicate.
a) Rezistorul ideal, de rezistenţă r, are ecuaţia (31.22) :
u = u, = r i.
~~~~----~---
f\\ETOIA: DE HEPREZENTARE SIMBOLICA A MARlMlLOR SlNUSOIDALE 77
Fazorul curentului amplificat cu scalarul r e egal cu tensiunea. Cei doi fazor:i

sînt deci paraleli (fig. 34.12, a) şi au :modulele 1 şi U = r 1 şi argumentele egale.
Dcfazajul egal cu unghiul celor doi fazori e nul. Rezultă deci :
1=~,
u ~ = u )'-
~ 12 sin (34.21)
o=O ,. wt.
r ' '
Parametrii circuitului sînt :
Z= r, R = Z cos ? = r, X= Z sin cp =O
(34.22)
Y = 1/Z= sfr, G = Y cos ? = 1/r, B = Y sin tp =O
iar puterile sînt :
U" U2
p = R 12 = T 12 = ~ '
r
Q = X J2 = o, s= u1 = r
(34.23)
h) Bobina ideală, de inductivitate L, are ecuaţia (31.26) :

di
u = UL = L-.
dt
Fazorul tensiunii se obţine cu relaţia (34.17) din fazorul curentului rotit cu ~

înainte (în sens direct), prin ampli-
<~'
ficare cu w şi apoi cu L (fig. 34.12, b) :
U = L w 1, iar curentul e defazat în
urma tensiunii cu " . Rezultă deci :
o:==
1
....
U=rl
2
u
1=~, cp=+_:_:_, a.
L(o 2
i = !!_ Y2 sin ( wt ~ ~) . (34.24) U=Lwl

L~, 2
Z
X
=
=
L w, R = Z cos cp
Z sin cp = L w,
Y = 1/Z = 1/Lw, G = Y cos cp=O,
= O,
"(}' ----- 1
--
b.
B = Y sin ? = 1/L w, (34.25) ],
"~c
P = R 1 2 =O,
Q=X1 2 =L<v12 = U 2 fLw,
S = U1 = U 2 /Lw. (34.26)
c) Condensatorul ideal, de capa- U-~-1-
Cw
citate C, arc ecuaţia (31.30')
c.
~
1
u = uc = c i dt.
Fig. 34.12.
73 CURENŢI AL TERNATIVI
Fazorul tensiunii se obţine cu (.34.18) din fazorul curentului rotit cu T. /2 în urmă

(în sens invers), prin împărţire cu w, şi apoi cu C: U = I j w C, iar curentul e
.defazat înaintea tensiunii cu ~(fig . .34.12, c).· Rezultă deci:
2
I = U C w, (.34.27)

Z = 1jC w,
Y = 1/Z= C0),
R = Z cos 9 =O,
c G = Y cos ':?=O,
X=Z sin cp = -1/C w,
(
B= Y sin rp = - C w, (34.28)
a.
P = RI 2 =O,
J2
b.
Q = XI 2 = - - = - C w U2 ,
Cw
Fig. 34-.13. S = UI = C0)U 2 • (34.29)
34.1.5. Aplicaţie: Circuitul r, L, C cu toate elementele în paralel. Considerăm circuitul
.din figura 34.13, a (cu cele trei elemente ideale de circuit În paralel), căruia i se aplică
tensiunea (34.19). Deoarece În regim cvasistaţionar e valabilă teorema continuităţii (31.10) şi
consecinţa ei directă, teorema I-a a lui Kirchhoff (v-. ~i cap. 36) î~i păstrează valabilitatea.
Se poate deci scrie :
(34.30)
unde curenţii sînt cei determiuaţi mai Înainte pentru elementele de circuit cărora, în acest
.caz, li se aplică aceeaşi tensiune u.. Conform relaţiei (34.30), diagrama circuitului se constru- .
ie~te obţinînd fazorul reprezentativ al curentului total 1 (fig. 34.13, b), prin.adunarea a trei
.. · razoru
taZOI"l: " 1 I ,. = -U a1 1 •
curcntu~nr d'in ·
rezrstor~ ' f aza~ cu f azoru1 tensrunH;
rn . .. f azorn l J-L =
T
=
u
- a l cm·entului din bobină (v. rei. 34.25), defazat în urma fazo.rului tenoiunii cu r: ;2 =
Lc.l
= fazorul I c = U C w al curentului din condensator (Y. rei. 34.:28), dcfc1zat Înaintea fazorului
tensiunii cn rr /2. Deoarece, aşa cu1n am luat la întîmplare mărimi!e acestor fazori, curentul
total I a rezultat defazat Înaintea tensiun.ii (cazul y < 0), unghiul de defazaj q> trebuie
l
introdus cu semnul minus în relaţiile geometrice obţinute scriind proiecţiile pe două axe (pa-
ralelă cu U şi transvcrsală faţă de U) a aduuării vectoriale efectuate :
I cos (-rp) = I cos '? = J r

(34.31)
I sin (~-?) == - I sin y = Ic- h = U ( Cw ~- L:l)
Din aceste re la ţii 1·ezultă :
-+l--CulJ; =,. (2_ -~ cw).

V Lc·l
1 ' 1 12
l=U to-o (34. 32)
r 2 "'' Lw '
Iv\E'JODE DE REPREZENTARE SIMBOLICA A ,v\ARIMILOI' SINUSOIDALE 79
~~-lică:
' = I r2 sin :c 0)l --?) L f2 V~" + (L 1

w -- c (0 r
sin [ 6 ) t - arc tg r (L1w- c (0)] .
(34.33)
Parametrii circuitului 'înt :
1
_2_- Cw
1 r Lw
Z = -::-;.============, R = - ---- X- ,
V ~-+(}--cw)
2
r· Lw
1 1
,2 +(L w--cwr' - ~2 +(L w-cwf1
(34.34)
1" =V_!_-, (_2_- ~ Lw

Cw)2' G = _1_'
r
]ar puterile sînt :
P = GU 2 = L'
r
Q c= BiJ2 = (_!__:--
Leu
C0)) U 2
, S = UI = L' 2 v2,-r"
-f- (_!__-
Lw
Cw) 2
•
(34.35)
'3e verifică uşor cum din acest circuit, particularizînd valorile parametrilor, se pot obţine re-
iaţiile caracteristice ale elementelor de circuit, respectiv ale unor circuite cu două elemente
in derivaţie, din tabela 33.1 (par. 33.3.5).
:3-!.2. Reprezentări analitice (în complex)
În reprezentarea geometrică se foloseşte proprietatea funcţiunilor sinu-

soidale de timp de a putea fi puse în corespondenţă biunivocă cu vectorii liberi
din plan. Dar, aşa cum se ştie din algebra numerelor complexe, fiecărui număr
complex îi corespunde hiunivoc un punct din planul complex (afixul numă
rului) -şi deci îi corespunde şi vectorul de poziţie al acelui punct. Rezultă
că identificînd planul abstract al reprezentărilor geometrice cu planul complex,
:'tabilim o corespondenţă biunivocă între mulţimea funcţiunilor sinusoidale
?i mulţimea numerelor complexe. Se obţin astfel reprezentările analitice- sau
in complex -ale mărimilor sinusoidale :
i=IV2sin (wt-ty) .;.::==:: iS(i), (34.36)

în care fiecărei funcţiuni sinusoidale de timp i îi corespunde o mărime complexă
2 (i) \ susceptibilă de a face obiecta! unui calcul mai simplu şi mai sistematic
decît cel efectuat cu mărimi sinusoidale. După cum planul complex a fost iden-
tificat cn planul rcprezentării cinematice (cu vectori rotitori) sau cu planul
reprezentă:rii polare (cu vectori ficşi), se obţine o reprezentare în complex
nesimplificată ( c·u mărimi complexe funcţiuni de timp, pentru a avea afixul
rotitor în jurul originii) sau o rep:rezentarc în complex simplificată -ultima
fiind utilizabilă numai cînd toate mărimile sinusoidalc au aceeaşi frecvenţă.
1
Se citeşte: "reprezentarea în complex a curentului i".
80
----·----~--~--
CUI<ENT! ALTERNATIV!
·------~-------------~---------
J\'umere complexe. Reamintim pe scurt cîteva noţiuni a,upra mărimilor complexe, i ntro-
ducîud totodată unele notaţii folosite în electrotehnică.
Numerele complexe (sau mărirnile complexe) sînt exprc~ii de forma:
f = a + jb, cu j = r~-=-r l' (31.37)
În care a este un număr real, numit partcc•

reală a numărului complex, iar b este tot un
număr real, numit partea imaginară a numă
rului complex. Se scrie :
a= Re{~}, b = Im {.<::}. (3cL38)

În conformitate cu recomandările C.E.I .. în
,;tudiul regimului permanent, vom nota prin
subliniere mărimile din electrotehnică, care
sint numere complexe. Adesea nu se. folo-
seşte nici o notaţie specială - ca în mate-
matici- sau se folosesc literele barate dea-
'\ supra (adică, simbolul folosit ades pentru
- b \ mărimile electromagnetice vectoriale).
Numerele complexe se pot scrie şi sub
forma exponenţială, respectiv trigonometrică
(folosind formula lui Euler) :
Fig. 34.14. _2 = rei" = r cos rt. + jr sin rt. 2, (34. 39)
in care r e un număr real şi pozitiv (sau nul, pentru numărul complex zero), numit modular
numărului complex _(;
r = :s l ra
=
2
+ b2 ~ o, (34.'10)
1ar rt. = arg { f3_} .~ O e un număr real, nun1it argumentul nmnărului complex _2, dat de
relaţiile :
b . b •
tg a=-; Slll Cf. =-, cos':/..=-' (34. 41}
a r r
astfel că
a= r cos cr., b = r sin rt.. (34.41')
Numerele complexe se pot reprezenta grafic, biunivoc, prin punctele unui plan abstract,
numit planul complex sau planul lui Gauss, într-un sistem de coordonate carteziene. Punctul G
asociat numărului complex ~ se numeşte afixul lui !e_ şi are abscisa egală cu partea reală a,.
iar ordonata egala cu partea imaginară b (fig. 3•1.14). Rezultă:
DA= a, OB = b, OC = r, <;:_COA = rt.. (34.42)
În acest plan, axa ahsciselor se numeşte axn reală şi sensul ei pozitiv se indică, de obicei,
prin simbolul -'- l al unităţii reale; axa ordonatelor se numeşte axa imaginară, iar sensul
ei pozitiv se indică, de obicei, prin simbolul +
j al unităţ.ii imaginare. Prin această corespou-
1 în electrotehnică, unitatea imaginară V=I

se notează cu simbolul j, pentru a evita
cmJfuzii cu simholul i al curentului.
2 Această egalitate (formula lui Euler) trebuie utilizată numai cu ung·hiul rt. exprimat
în radiani
~~~~~~~~~~~~---------~~---------------~~~~-~~~-
METODE DE REPFEZI:NTARE SDIBOLICA A MARI/1\ILOF SINUSOIDALE 81
denţă se asociazii totodată biunivoc fiecărui număr complex f un vector liber în planul com·
-+
plex: vectoru~ de poziţie OC al afixului C al acestui număr. Acesta e vectorul reprezentativ al
nunrărului ~· ln exprimarea curentă, numărul complex, afixul său ~i vectorul său reprezentativ
se numesc şi se simbolizeaz{t la fel : numărul complex r;_.
Se numeşte operator de rotaţie cu unghiul 8 un număr complex de modul unitate şi de
argument 0:
cos G -;- .J sin 8. (34. 43)
Exemple de opc1·atori de rotaţie sînt:
·"
J-
e 2
.It
- J <)
e
.2rr
J -n
j3=-j=e - 0 (34.44)
I\nmărul complex ::era m-e atît partea reală cît şi partea imaginară nule, respectiv modulul
nul şi argumentul nedeterminat. Se notează cu simbolul obi~nt1it pentru cifra zero (fără
subliniere) şi corespunde originii O a planului complex.
Kumărul complex _~:* = a - jb = rc-ja. (v. fig. 34.14) se numeşte conjugatul numă
rului complex r;_ = a + jb = reia.
Operaţii elementare cu numere complexe. Anularea: un număr complex (respectiv o expresie
formată după regulile de calcul cu astfel de numere) se anulează anulîndu-i modulul, respectiv
şi partea reală şi partea imaginară :
a= O
r, = O -+ r = i·c 1 = O -+ { (34.45)
- '- b=O
Egalarea: Două numere complexe sînt egale dacă au părţile reale egale şi părţile imaginare
egale, respectiv modulele egale şi argumentele egale (sau diferite cu un multiplu întreg, n,
de 2r;-) :
(34.46)
Orice egalitate Între numere complexe (respectiv Între expresii formate după regulile de calcul
cu astfel de numere) furnizează două egalităţi între numere (expresii) reale.
Adunarea (scăderea): Numerele complexe se adună (se scad) dacă Ii se adună (scad) părţile
reale separat şi părţile imaginare separat :
(34.4 7)
În reprezentarea grafică se face adunarea (scăderea) vector.ială a vectorilor reprezentativi.

O b s e r v a t i e: Suma dintre nn număr complex şi conjugatul lui e egală cu dublul
părţii lui reale; iar diferenţa dintre un număr complex şi conjugatul lui e egală cu dublul
părţii lui imaginare :
f"_ + .<:.* = 2Re{r;_} = 2a, c - c* = 2Im{_c_} = 2b. (34.48)
Înmulţirea (împărţirea): 1'\urnerele complexe se Înmulţesc (se Împart) dacă li se înmulţesc

!Împart) modulele şi li se adună (scad) argumentele :
(34,. 50)
~-!668
---------------·--····---·- ·-·· - - - - - - - - - - - - - -
CURENŢI ALTEENATIVI
?~Iodulul produsului (citu]ui) este, deci, egal cu p?oJusuJ.....(cîtul) n1oduleJ.or.) ]a:t_· argurnentuJ
pEanlusului (cîtulu:i) este egal eu su.mrJ (dife:reeţa) argu-:.nente~o:r. In :r.cp:r.ezenta1·ea grafică: vectorul
J'eprezentativ al produsului Ee o1Yţine (fig. 34.15, a) din vectorul unriia dintre factori (c 1 )? a:n:.pH~
~t}t::1ru1n~l eu n1odulul cr-hdhdt §! -rotindu-l cu :;rrg·n~~ntul uce~tuia (în sen~s direet d:~C~ 0" 2 > O
Ş1 IlJ. sens Inve:rs daca c- 2 < O); vcctoruJ
reprczeniutiv al citelai se ob1ine (1ig. 34.15,l:)
~1i~1. vecto:ruJ ;er:rez~~tntiv al nllnlă:r?toru::
lUJ. (~ 1 }~ a:n;.ph{ic:n1du-1 cu valoarea r'ecipl'oca
l. :
a E1oduiului !1Um..itorDlui ( -·- ) şi rotindu-1
" 1_,., ,'
~~pol eu ~n:-gu-rnentu~ acestu~a ~ i,?- sens . . :)pus
(1n sens nrve:rs dae~~ c; 3 > O Ş! In sens CUl'ect
dacă c'2...._:::: O)~
Cnzr~-ri J)(U"ticu.!frre:
!nn:n:dţirea. nntn
nun1ih: co:r.nplex cu un fnctor r'-eal.inseamnă
amplificarea vectorul.u.i -rep1·ezentativ cu act:l
factor .reni; înuJ.ulţh·ea unui nu:rr.1.ăr complex
cu un operator de .rotaţie (3-1·."!·3) ÎJ1~ca1nnă
rot.U.·ea vectorului reprezentativ ca aJ:grnnen-
tul e d acelui operator :
a (34. 5])
·"
j-
lnnmlţirea cu j = e 2 înseamnă 7otirea
cu 7t j2 în sens dirsct, iar împărţirea cu j,
-~- ·"
adică Î~>mztl ţi rea crt - j e 2
înseamnă
rotirea cu rr /2 în sens invers. Aceste două
reg'U!i vor fi foarte mult utilizate în studiul
circnit~lor cu metcda reprezentării În com-
plex. Inmulţirea unui număr complex eu
con.ju?atc:l său .e un" număr real: patratul
moduiuh.n acehu nu1nar
(3·'1Sl)
b. 34.. 2.1. Reunozenta.rea in corn~

plex ( nesi.'T,plifi.~~t). În repxezen-
Fig. 3·~.1!). tax·ea în complex nesimplificat, ima-
ginea î:n complex a mărimii sinu-
;c.,l!idale i e o fu:ncţiu.no-; e~.flTlj)]exă de timp, avînd modulul constant şi egal cu am-
pJ.itl~nt.linea 1nă:rirnii ~inrasoid.c.le şi 3-I"gnine:rrtnl egal el11 faza m.ărir.nii si:rrnsoidale :
i=l (3'153)
}~ceastă i1nagine se 1~1ai ·n.1JinJ.eştc reprezer:J;ar!a în eom,plex nesirnplij'itat('i a lui i
;;;au 1Ja!oarea insta.ntanee com.plexă a lui i. In acord cu ultima denumire, mai
;:;u.gestivă, vom nota aceas~ă imagine cu simbolul grafie subliniat al valorii
it-rc1lFJtantanee a rnărim.ii sin:t2Silid.tule :
~'") = 1"'{
t::\J
- i(wt+·l'l =!:
1 2 e-
•
1--- ---·
fn literatură se mai fo]oseşte notaţia Î sau I).

METODE DE D;El'HEZENTARE SIMBOLICA A MARIMILOR S!NUSOIDALE 83
În mod analog, imaginea in complex a tensiunii u este :
u = U '1(-
, 2 sin ( cut + f;) ;:=::: u = 12 eJ'( "' t~.- 0)
U ]~"-
Proprietăţi : a) Drn fon:::nrla ki Euler (34.39) aplicată reprezentării în
<e,•I>J~tnplex :
- 1V2 cos (cut+ y) + jl V2 sin ( wt + y), (34.56)

sezultă că partea. imaginan] a 1·eprezentării în complex nesimplificată este egală
·i:i!!i valoarea instantanee a miirimii :
(34.57)
,, ' l
1;:ceocs~a e_ :egu a,
1 1
eeo:;r~.»H:
o 1 1~ l ' l
de sunp1a, a trecern mverse ( e Ht >mag1ne a manmca
o oo o o o V o
s.~;~Jrr~ S{ndala.,
Se po"te da. o :malit:ică şi trecerii directe de la mărimea instan-
c.l T ==--= 27t, avem :
J! 'V2 cos ( {!)/ y) ]! I V2 sin 1\ w f\ E + T )

4
+ 1) '
(34.58)
f:n !!ceastă obsern:.ţie rdaţ:ia (3·1·.56) se scrie :
(34.59)
A•Ceasta este expresi.a mu:tlitică a regu.lii de reprezentare directe.

c) Dacă s-ar folosi pentl·u mărimi sinusoidale forma normală în cosinus
{33.13), reprezentarea iilrt complex ar fi tot (34.5Ll), şi toate proprietăţile metodei
u Jr-ă.mîne neschimbate, L;u excepţia regulilor de reprezentare, care ar fi :
--- trecerea direct~] ~
.. { Tî
Jl-tt -- 4} (34.60)
--~ trecerea inve:rs{~ :
I cos ,r v)t -~
1
v\1
~
=Re {i~.
_ _} (34.61)
J!:l!~~n'ff.:ru toate rra'frinr.,ilc sinus:oidale car~: intervin în aceeaşi _problernă trebuie să se
Y.tJilizeze o singu.r{i trecerea ilz~rectă şi inversă, adică o singu-:ă fOrmă
:rrurrntaJă : fie în ,~inns, ,12 tn., CD.::-btus~
') fi; -"~ -r'~-- ii . " -u t'·"' f ..." 'l) 1
~~ ~- ,___,,~m_pa_. ... ~1c . 1:1 co~~ip:ex ~·?~~~~ cu. I~egu~a rei:re-
;zenl:.arn c1nematwe se constată unedmt ca, Iden·~thcind planul fazonlor
"~·u planul complex, corespunzător mărimii i (t) este vectm:ul :reprezen-
tativ al imaginii complexe i. Axa de referinţă e acum axa reală, iar axa trans-
Y<ersală e axă irnag:h1~ră. De aceea, în aplic~ţii se foloseşte calculul in complex
R\l circuitelor în paralel euL repn~zenta1·e geometrică (care ilustrează ma:i sugestiv
rebţiile de fază), iar :în diagKgme, factorii sînt notaţi cu simbolurile reprezen-
·J ă:d1or în complex.
CURENŢI ALTERNATIV!
e) Defazajul9 12 =y 1 -y 2 dintre mărimea sinusoidală i 1 =l1 V2 sin ( wt-+·: 1 )

şi mărimea sinusoidală i 2 = I 2 V2- sin ( wt -+ y 2 ) e egal cu diferenţa argumen-
telor imaginilor lor în complex, adică cu argumentul cîtului lor:
r-?1 2 = y 1 - '(z = arg {~}. (3±.62)
Corespondenţa operaţiilor se stabileşte fără dificultăţi :

l. Adunarea mărimilor sinusoidale corespunde biunivoc adunării imagi-
nilor lor în complex :
(34.63)
adică
(34.63')
Această proprietate e evidentă în virtutea corespondenţei pe care am stabilit-o cu reprezentareR
cinematică. Analitic ea rezultă din relaţia (34.5Î), ştiind că partea imaginară a unei sume e.
suma părţilor imaginare ale termenilor sumei.
2. Amplificarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar real corespunde biu-

nivoc cu înmulţirea imaginii cu acelaşi scalar real :
(34.64)
adică
8(t.i) = ).8(i). (34.64')
Şi această proprietate e evidentă şi asigură împreună cu relaţia (3·4.63) liniaritatea reprezentării
în complex.
3. Derivarea unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul se traduce prin

înmulţirea imaginii ei în complex cu numărul imaginar j w
di . .
-~ JWl, (34.65)
dt -
adieă
e (~) = j we(i). (34.65')

În adevăr:
di r.) ~ V2 e i (<o~-'-·r+ ':.)
dt (
wi f2 sin wt -+- y +~ wi . 2
Se observă totodată că, deoarece i este în această reprezentare funcţiune de timp, se obţine
di
-= d ( I]:2
=- r- '( l) - '( )
el "''-1-Y = jwiV2 el "''+Y =jwi,
dt dt
adică reprezentarea derivatei este derivata reprezentării :
(34.60)
METODE DE REPREZENTARE SIMBOLICA A MARIMILOR SINUSOIDALE 85
4. Integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale se traduce prin împărţirea

imaginii ei în complex cu numărul imaginar j w
(34.67)
adică:
e (~ idt) = j~u e(i). (34.67')

Demonstraţia se poate face direct, ca pentru proprietatea precedentă, sau indirect, ohscrvînd că
·dinrelaţia (34.65) rezultă:
.3e demonstrează analog cu (3-4.66) relaţia:
~ idt ~ ~ i dt = \S f~ idt) • (34. 68)
adică reprezentarea integralei e integrala reprezentării.

O b s e r v a ţi e : Dacă am calcula produsul a două mărimi sinusoidale (rel. 33.29) :
i 1i 2 = IJ2 cos (·t 1 - y 2 ) - 1 11 2 cos (2cvt + y 1 + "( 2 ),
;precum şi produsul imaginilor În complex respective :
.a cărui parte imagina1·ă e:
.am constata că produsele de mărimi sinusoidale nu se reprezint<! prin produsele imazinilor com-
plexe. Ca şi metoda rcprezcntării geometrice. metoda reprezentării în complex poate fi utilizată
numai pentru ecuaţ.ii diferenţiale liniarc cu coeficienţi constanţi, În care nu apa1· produse de
fu11cţiuni de timp.
În studiul în complex al circuitelor prezintă însă interes semisuma produ-

sului dintre imaginea complexă a unei mărimi şi conjugata complexă a celei~
laltc :
(34.69)
-care arc următoarele proprietăţi remarcabile :
- nu mai depinde de timp ;
-depinde numai de valorile efective şi ele diferenţa fazelor iniţiale, adică
nu depinde de alegerea originii timpului;
- arc partea reală egală cu valoarea medie a produsului valorilor instan-
tanee (v. relaţia 33.29') :
T
il .J,- _i ~ l l ,,- .. l
R e J -----~ T J ZlLzcl.
l 2 f u
Regulile de mai sus, pn \ 1toare la traducerea operaţiilor elen1entare efec-
tuate cu mărimile sinusoidalc, arată că aceste operaţii se traduc- fără exeep-
·ţie - prin operaţii algebrice efectuate cu imaginile în complex ale mărimilor.
Metodele de reprezentare în complex prezintă avantajul principal de

transforma ecuaţiile integro-diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi alle
circuitelor, satisfăcute de curentii si tensiunile sim:moîdale, în eeuatii algebrice
liniare (de gradul întîi) satisfăc'ut~ de imaginile .\\le ace~ tor ~m:enţi:
şi tensiuni 1 •
. : ~egula reprez_cntării __an.alitiee poa~_e il tled~!'ii ~ex?lt:siv din eon~iţ{a c~. ecuaţiile. dif~,3~~en.·b
ţtale hnuue ale Cl~CUite!vru sa fi? .tra;Jus~ 111 ecua.ţ:n n~geb1~H>~ ,;:-"r:uîX"<l aceasta ._, tH:~eegt.nc
ca -reprezenta]~ea c.~ntata sa fie l:nuara :
iar derivarea să se. tl~aducă prin Îl.:mulţirea cu un :n~.Jn1ă.I'
d 2i
Din i = I f2 sin ( M + y) rezultă
d!2
se obţine cu (a):
e(d2 iJdt2 ) =pe( eli fdt) ~-_,
de unde
p = ± jw.
Ţinind seama că
i = I y-2 sin ( wt + y) = I y-2 cos y sin ;,:,! + l:.. l V::F ein y -~~ (sin M)
w f!t
cu (a), (b) şi (c) rezultă:
l
e(i) = I cos y e (f2 sin wt) + l sin y - p8 (V-2 sin ·-o- j s.tu r) e (V2 s~u
w
sau.
Aceast<l e cea mai generală reprezentare analitică a funcţiunilor sinusoida!e de timp, care asiguJti\.
transformarea ecua-ţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi eonstanţi, ale eircnitelor, in ecuaţiii
algebrice de gradul întîi. Semnul de la exponent se alege -l-, pent~n ca expoaentnl să fie «Jhi:u
faza iniţială a mărimii. Mărimea :
A = e (V2 sin w&)

este imaginea. celei mai ,,shnple" miÎl"Îini sinusoidale (de '~n1J.oar\:! efeetlvă eg;ală cu unu şl (ti~~
fază iniţială nulă). Alegerea acestui simbol e arbitrară. În repre:centaxeE in complex simplifi1:at
se alege A = l ş.i rezultă :
e~i) ~-= Je)î' ~-= .)·~
În reprez(;ntarea in complex neo;implifieat se alege
şi rezultă:
tS(i) = J V2 ei(:oH- y)
METODE DE REPREZENTARE SIMBOLICA A JliLiS,[-tiMILCR Slt;t;SOlDALE
Circuitele electrice liniare de curent alternativ sinusuidal vor Ji caracteri-

zate n.dn sisteme de ecuatii ah::ebricc de gradul întîi, ca si circuitele de cure1H
eonti~uu. Aceasta va pen~ite ~labma:rea teoriei circuitd(;:r de curent aitc.rnat1s-
în strînsă analogie cu aceea a chcuitelor de curent continuu.
Metoda reprezentării În complex (nesimplificat), 'rezolvarea cire:ui ·
telor de curent alternativ, consistă în unnătoarele :
1. Se scriu ecuaţiile integ:ro-diferenţiab ale c:ircuitekn: (e.::1.1aţiile în valori
instantanee). o ·~ . oo ,
2~ Se determina nnaginlle lll comple2';: ale m.~_::nrr"J.Hl~ s-hlllE>Hidale, caT(j
>
:reaza ca terrneni• PJ
·~ . •
n.ue:ri a1• acest:ol'
" •• ( •
e~,;uaţ:n Şi care
., 1 . • -l
{it: '()i)tCel~, nate- uf~ ex.
tensiunile) cu regula trecerii directe (34.5:Lo34.55).
it Se stal)ilesc imaginile in co1npiex ale eetla-ţiilo:r dife:rt3nţiale, adică eeua ..
tiile a.l~rebrice liniare ca:rt; le coresnund (ecliatiiie în
,. .._1 .1. ,
ell :regulile (34~63. '
• r:4 , 0''4 o6'"'J~ ,~V:l~~b
34eO' "A "7) o n_)'ator:rta
j _
. " .. . . " .. co:respo110.CL"':}:a
Ilnlarrtaţ,Il, ' tern1er"1 c11 ter~
:tncni !:ulccu_iild de:rivăi~ile în r(.1po:rt cu timpttl p:rin_ etl j f•-' 7i integl~ib~H.<:'
in timo prin împ[i:rtiri cu i cu,
4" ~Se :rezolvă ~lceste ~Cllatii Îil rapo~rt ea Linagi:txiie c-~ialorile instan't&Iilf'<"
comple:x;e) mă:rim~l~r n;c~m~sc~te (d_e, obicei, curenţii). •
5" ~e dete:rin1na marnn1le Sll1US01ci.ale 11eClinoscut~ Cll TCL!u!a trece:r.n 1:1""f~ r :·~~'
(34.57), adică separînd părţile imaginare ale imaginilor co~~plc~'e ale lor.
34.2.2. ApH!Caţ.ie hi ~li:~rcuitul gerie r~ L, C. Exe1nplifi.că:,:n "!!.TH~tcH:la-]n foJ.·:r.na expus.ă 111ai ~u.i
--prin :rezclv~r~:"::!.. (circuitu~ui s.erie ~are a u1ai fost studi~lt in i~~aragr~Jul 33.2,6 şi 34.L2~ Bept·,:·~
~~ent&?Tea ccuaţ.un .34~~10) a Circultu.hn se poate prezenta sc!J.e:nat.ac B.stfel ~
(.14.
sau
!.': = (r + j olL -+· 1 /j wC)i,
de unde imaginea complexă a curentului este :
- - - - - - - "·-·------· - - - -
r + j(<JlL ---l/wC)
sau
liecasta este i1naginea con1.plexă nesbnplific.atll iin~~tauta:ru::e eon1.plexă) a cu:reTtlo-

lui ca1·e trebuie deterncinat .si a cărui v~loarc instae.Lanec se t:.btî.nt~ purtea i~nagirun·f~ .:t
expresiei precedente : ~ "
u1/2 . !_~~~)--=-~ic(~ -).

i(t) ~=;=::;::==~=· ,,;,., ,1cut T ['1 -- a.rc
ltg
1f,·3 -H wL -- l 1wC)' \. )/' /
Arn obţinut chiar expresia (33.69), d.eter~llnal:ă p:ri:r1 calcl1.lul direct~

------------~--------
Observ a ţii : a) Avantajele acestei metode sînt şi mai evidente la circuite compli-
cate, la care se obţin sisteme de ecuaţii diferenţiale şi deci, cu ajutorul reprezentării în complex,
sisteme de ecuaţii algebrice. Explicitarea formală a necnnoscutelor e la fel de simplă ca şi în
cazul circuitelor de curent continuu (regula lui Kramer pentru sisteme de ecuaţii liniare), deşi
calculele sînt mai lungi, din cauză că se operează cu numere complexe. O dată scrise ecuaţiile în
complex, rezolvarea e o chestiune de calcul algebric, care se desfăşoară "mecanic", fără să
fie necesare raţionamente suplimentare.
b) Metoda e avantajoasă nu numai pentru rezolvarea propriu-zisă a circuitelor (determi-
narea curenţilor cînd se dan tensiunile etc.) ci şi pentru studii teoretice, de_?arece sistemele de
ecuaţii în complex permit studiul sistematic al circuitelor sub această formă. Intreaga teorie mo-
dernă a circuitelor de curent alternativ este elaborată astăzi cu reprezentarea în complex (v. şi
cap. 36, 37, 38, 39 etc.).
c) Dacă se scriu explicit (sub formă exponenţială) toate imaginile complexe din ecuatii-
cînd toate mărimile sinusoidale au aceeaşi frecvenţă - , se constată că toţi termenii acestor
ecuaţii (care sint liniare şi omogene în raport cu aceste imagini) au un acelaşi factor comun
V-2 eÎ"''. Acest factor poate fi simplificat de la început, fără ca restul calculului să fie afectat.
Ecuaţia (34.71), de exemplu, se poate scrie:
u V2 ej(o,tH) = ri V2 ej(cot+ 1·) + j wLI f2 ei (C»t+~) + - 1 -

j 6) c
I r:z ei(''''+~·)
sau- după simplificare :
Ueii> = rfei'Y + J. u)LJeiY + -.-1 - Iei~· (34.73)

jwC '
de unde rezultă direct necunoscutele I şi y necesare scrierii valorii instantanee (3,1.72), dacă
frecventa c cunoscută.
D~ aceea, în aplicaţii, metoda reprezentării în complex se simplifică, adoptînd ca simbol
al mărimii sinusoidale i raportul i/ V
2 ~i"'' . Noul simbol nu mai e o funcţiune de timp, ci
un număr complex constant. Se obţine astfel o altă formă a reprezcntării analitice, pe care o
prezentăm în continuare şi care e utilizabilă numai atunci cînd toate mărimile sinusoidale au
aceeaşi frecvenţă.
34.2.3. Reprezentarea în complex simplificat. În reprezentarea în complex

simplificat, imaginea în complex a mărimii sinusoidalc i e un număr complex
constant, avînd modulul egal cu valoarea efectivă a mărimii şi argumentul egal
cu faza iniţială a mărimii :
(34.74)
Această imagine se mai numeşte reprezentarea în complex simplificată a lui i
sau valoarea efectivă complexr1 1 a lui i ŞI se notează cu simbolul majuscnl, subli-
niat, al lui i :
iS(i) = Jei~ = !_ (34.75)
(În literatură se mm foloseşte simbolul J sau I, sau chiar J - în acest

ultim caz rămînînd ca valoarea efectivă să se noteze J În mod analog, 1 1 ).
imaginea în complex a tensiunii u este :

u = U ]12 sin ( CJJt + ~) <:::::::::: Uei il = U. (34.76)
1 Dacă se operează cu amplitudinile mărimilor sinusoidale şi nu cn valorile lor efective,
adică dacă se scrie i = I sin ( ult + y)- unde I c acum amplitudinea--, im8ginea în complex
.e L = JcîY şi se numeşte amplitudine complexii.
METODE DE REPFEZE:\TARE SL\\BOL!CA A i\\ARI/1\ILOR S!NUSOIDALE 89
În exprimarea curentă !'e "pune concis curentul complex (în loc de imaginea În complex
a c-urentului) şi tensiunea coinplexă (în loc de in1aginea în complex a tensiunii).
O b s e r v a ţ i e : În reprezentarea în complex simplificat, mărimile sinusoidale origine

de fază(y = O) au imagini reale.
În această reprezentare, regula trecerii directe se poate exprima analitic

sub forma:
(34.17)
1ar regula trecerii inYerse sub forma :
(34.78)
Deoarece reprezentarea simplificată se obţine prin suprimarea . unui factor
comun parazit din toate relaţiile în complex, care sînt liniare şi omogene în
raport cu imaginile complexe, toate proprietăţile Teprezentării în complex
nesimplificate, corespunzătoare unor astfel de relaţii, rămîn valabile. Defaza-
jele rămîn egale cu argumentele rapoartelor imaginilor complexe respective:
·.'
.1
-"/o
·-
= m
rl-
0 = arg f ~ 1.
\Izf (34.79)
Şl, în particular, defazajul dintTe tensiune ~i curent c :

Ul
~- '( = 9 = arg { ~-~. (34.80)
Transpunerile operaţiilor se fac după regulile stabilite :

l. Suma a două mârimi sinusoidale se reprezintă prin suma imaginilor în
·complex corespunzătoa,re :
(34.81)
2. Ampl~ficarea cu un scalar real a mărimii sinusoidale se reprezintă prin
amplificarea cu acela~'i scalar a imaginii în complex a mărimn :
i.i~/J. (34.82)
3. Derivarea une~ nwnmi sinusoidale fn raport cu timpul se traduce prin
:înmulţirea imaginii ci în complex cu numărul imaginar jw:
rh: ____. • J
;<--JW_. (34.83)
De astă dată, relaţia (34.66) nu mai e valabilă, adică imaginea derivatei nu e

deriYata imaginii (care nu mai e funcţiune de timp).
't. Integrarea în timp a unei mi'irimi sinusaidale se traduce prin împărţirea
imaginii ei în complex w numărul imaginar jw :
~ idt I. (34.84)
·::-~UEE~Tl ,\LTERNATIVI
De astă dată., :rela.ţ.ia (34.68) nu ma-i e vaiahilă, adică imaginea integralei nu m~u
este integrala imaginii ua mai e funcţiune iJ.e timp).
O b s e r v a i i e: Înmn!ţhii sau intpă.rţirii a donă JTi~.drrd. net le corespund 'i:umul--
tErea ~an Kmpăl'ţir.ea .!Î11nar;~nilor
!or complexe. 1\.ep.rezentureu e nmnai !a operaţ.ii Eniare.
J:\1etm1a reprezeată.rii în complex

(simplificat) cuprinde aceleaşi etape
ea şi Jt1.11~toda l"eprezeutării nesimp]i..
fi.ea:t-s'1 eu diferenta eă t-receTea directă
{Jct.e~n~ÎI~ar~a. i~a~inii ~n c?mplex a
Tlnei mn:rnm Em.usGldalej .se face acum
c~ regu~.a ; ia:r t:rece'rea irrve:rs{~
( Uetef.'ITI1IlftJ·ea :!tllal~illlll sinusoidale
Jli'ig. 34d6. em:er;punziitnare unei anumite imagini
in complex) se faeto ca regula (34.?8}.
C>lkuiu.I tl ilnsoţit de obicei de diagrama vecto:rială întocmită în planul cumplex
'în care axa reală e axă orîgine de fază-- şi .ades nid nu se figurează), :in care
fazorii sînt notaţi cu siimbolurile (3 11.'75) ale irnaginilm· în complex.
Construcţi(' însăşi a diagrwrud vectoriale se armi'ireş;~e pe baza ·indicaţii/ar
cnprinse in Zn crrmplex, că Cll j î'nseanută rotirecl in
Gv:respo.v.de n 1n
~et3:te in. a~ett caz ~
l
T -----·-- '
.~-"
joC
'Î~I" d:o.agr3111~1 v·ectorială din ±~gura 34all se notează ca in fi.gr.t.ra ~34.16~ dacă ~e alege tensiunea
.r;a origine de faztL l'Vici in cazul acesta rm prezintă ntilitate .~ă impunem axei. reale o anumiti\.
direcţie (de ex. cea orizontală de la stinga la dreapta).
Reprezentarea iln eomplex se utilizeazi.~ m<'a -- aşu eum am spus --

la studiul' sistematic ai drcaitelor dectl·ice, 1mpreuuă cu metode specifice
de scriere directă a ecuatiilor în comnlcx .t
si
s
de rezolvare a acestor ecuatii.
.J ,
Pentru aceasta c necesa'!'ă ;:.tabilirc.a rnijloacelur de caracterizare a circuitelor

eu mă:rh1Ci.ii rCO-.tnplext·.
Fie un circuit electr-ic i!ipol'at· n~ccpto:r, Jiniar :;;i pasiv, ale cărui laturi inte-
rioare :nu sînt cup!ate magnetic cu cxtm·iorul, la eare "lC aplică tensiunea la borne
sinu.soidaJ~i~ iu.at2. dupii reg11la de la receptoare;
(34.86}
;'v\ETODE DE REPJ<EZCNTMW Si.\lBOLICA A MARIMlLOR Sl!';USOIDALE 9!
Di:polul ahf'mn:be eun:ntul de :regim permanent :
i = I sm (rol;+ (34.87)
" O ,b 3 •: r v :r.r (.. I~1 -~~a'?.ul ~t.1~dint~i ~n c?:t~ple:: al circuit..elor ... s~ -:bi~~ui~şte ca în
3e.nenH~le urce& tora sa se treaea \lrrect 3JmbohJT.de 1magnnlor :an cornplex ale 1nnr.nn.do1' t~l~ ng. 34.17),
?.n loeni ::3Îinholurilor valoriîo:e instantanee~
Cal~aeteriz~J.rea aceC':tui
c1..1rre:nt a~~ernativ· se fa.ce~ ~cu,"\ ajutorul
parametnlor defin1ţ< J.n p:uH-
gi"a!nl 33~3 (in1pct1anţa., ~- defaz"~.jul:
T.ezisteu.ta, reactanta, ao..nt!itanţa., eon.-
ducturJţ~," i3u,sc.ep~a'nţa), ia1: c~r3'cte:ri
~lal~ea reg1n11lllli SEUl en.erget1e se fac-~ cu.
aiutorul puterilor reale. definite î:u para-
a
:;:;·aful 33A, (puterea . activă, puterea
reacti.vă, I:?-t~nc.a aparentă)., Metoda
c,
Fig. 34.17.
repreze:ntarn n1 complex se uovcdeştc
însă deo:ocbit de eficace şi îln prezenta1·ea unitară şi concisă a proprietăţilor
cireuitdo:r electrice. Vom arăta în cele ce urmează că se pot defini parametri
<:omple:;şi (impedanţa complexă, admitanţa complexă) şi o putere complexă,
suscet>tibili de a asigura o caracterizare completă a circuitelor si din care se
dedw~ imediat itnara~etrii reali si !Juterile :reale. }J
'
.IL
31,.3.1. Impedanţa Cilmplexă. Rapmtul dintre tensiunea complexă apli--

cată ia bornele unui dipoi liniar şi pashr ~i curentul complex corespunzător nu
depinde decit de parametrii elementelor de circuit şi de frecvenţă. Acest raport
otefineşte o mărime caracteristică dipolului, numită impedanţă complexă
Z= u ~( w; r, L, C, ... )
,_ I
ln adev{1r, înlocuind în această relaţie expresiile imaginilor complexe (care pot

fi ne,o:implificate sau simplificate) se obţine:
U V'-2 ejlw•+B)
z= Il Il --- !!_ eH~- y)
r 1(-,2 I - I
= !V , cos (f:l-~ - y) . U . (A
J-Sm
J
)
1"'-y.
re
-JJar --
o """"' ,7.
__, C . "
W!pei:Ul-nta ' 1 ' .Iar ~- '{ =
rn~a:.ă;, Cfl C d~" 'l
qazaJU, care, aşa CUlU ŞtÎrn
I - ,
din relaţiile (33.73) şi (33.74), earacterizează circuitul la o frecvenţă dată. Impe-
danţa eomplexă nu depinde deei de mărimile !!_ şi 1_, prin care a fost definită,
92 CURENTI .\LTERN.\TIVI
-------------·---------------------
-------
ci numai de dipolul pe care îl caracterizează. Ţ'inînd seama de aceste relaţii şi

de relaţiile (33.78) şi (33.79), rezultă :
Z =Zei~= R jX (34.89)
Impedanţa complexă are modulul egal cu impedanţa circuitului, argumentul

egal cu defaza_iul circuitului, partea reală egală cu rezistenţa circuitului şi partea
imaginară egală cu reactanţa circuitului :
Z = '~[, <p = arg {~}, R =Re{~}, X= Im {~}. (34.90)

V alo are a impedanţei complexe ~ permite o caracterizare completă a circuitului
dipolar considerat, la frecvenţa dată, deoarece permite deducerea tuturor para-
metrilor reali ai circuitului. Calculul curentului se face imediat cu relaţia :
1 ŢT i Uei il u
; I =7, i
zcicr z
cHfl- cr l, (34.91)
1 '
-~-~----
(34·.91')
Ca orice numere complexe, impedanţeJe complexe se pot reprezenta Într-un
1)lan r:omplex "al impcdanţelor" (planul Z), în care afixul corespunzător se
găseşte totdeauna în semiplanul drept (inclusiv axa imaginară), deoarece :
He {~} = Z cos 9 = R :> O.

În figura 34.18, a sînt reprezentate impedanţelc unui circuit indnctiv (~), pur
inductiv (~ 1 ), capacitiv (Z: 2), pur capacitiv (~ 3 ) şi re zis tiv (~ 1).
+j X
0 0
+1 +1
6.
Fig. 34.18.
---------------------- -·--···---·-----
J\\ETODE DE l(EPREZE"'TARE SI.\\BOLICA _\ !1\ARIJ\\lLOR S!NliSO!DALE 93
-------
O b s e r L' a ţ i e : Impeclanţa complexă nu este o reprezentare în complex a raportului

valorilor instantanee ale tensiunii şi curentului (raport care - de altfel - nu e o mărime si-
nusoidală), sau a oricărei alte mă1·imi instantanee. De aceea, uneori se foloseste si o nota tie <liferită
de cele folosite pentru imaginile complexe. Ea este un parametru complex,· ca1:acteristi~ circuitu-
lui, care acţionează În ecuaţiile În complex ale circuitului ca un operator de Înmulţire.
34.3.2. Admitanţa complexă. Haportul dintre curentul complex şi tensiunea

complexă aplicată la bornele unui dipolliniar şi pasiv defineşte o mărime egală
cu valoarea reciprocă a impedanţei complexe şi numită admitanţă compiexă :
T l
Y=.:__'-:_= =- = \f ( u); r, L, C, ... ).
.!_!: z
Şi admitanţa complexă depinde numai de structura dipolului şi de frccYenţă,

fiind o caracteristică a acestui dipol. Înlocuind expresiile imaginilor complexe
ale curentului ŞI tensiunii, se oţine :
Irz eilo,t+·:)
lT = - - - - - - -
c r2 ei((·j'+ 0)
!_ cos (5 - '-') - J. _!__ sin (S - 't)
1
.
C ' ' L '
Cu relaţiile (33.74'), (33.82), (33.83) şi (33.86) rezultă:
~----·-_--_-··----.--1 1
; Y=Ye-J'r=G-JB j (3•1.93)
Admitanţa complexâ are modulul egal cu admitanţa circuitului, argumentul egal

cu defazajul cu semn schimbat, partea reală egală cu conductanţa circuitului şi
partea imaginară egală cu susceptanţa circuitului cu semn schimbat :
Y = Il], 9 = - m·g {l], G = He {:!':}, B = - Im {Y}. (34.94)
Valoarea admitanţei complexe Y permite o caracterizare completă a cir-
cuitului dipolar considerat la frecvenţa dată, deoarece permite deducerea tuturor
parametrilor reali ai circuitului. Calculul curentului se face imediat cu relaţia :
I = YU = UYe-i•r = UYeiW-·:1
şicu i(t) dat de relaţia (34.91').
Ca orice numere complexe, admitanţele complexe se pot reprezenta într-un
plan complex "al admitanţelor" (planul Y), în care afixul corespunzător se·
găseşte totdeauna în semiplanul drept (inclusiv axa imaginară), deoarece
He {X} = Y cos cp = G :;;? o.

În figura 34.18, b sînt reprezentate impcdanţcle unui circuit inductiv (}J, pur
inductiv (X'1 ), capacitiv (Y2 ), pur capacitiv (X' 3 ) şi rezistiv 0:".~)·
1 Dacă susceptanţa s-ar defini prin relaţia B' = - Y sin CfJ, atunci am avea
1:': = G + jB'.
CURENTI ALTERNATIV!
Observ a ~ ie : Admitanţa complexă nu este o reprezentare in complex a dtului valori-

lor instantanee ale curentului şi tensiunii sau a or:icSrei alte nuirimi instantanee:" }~a este un pa1·a ~
Inet1·u complex, c:ll"acteristic circuitului, care acţionează in e{~UJ:q.ii ca operator de irimliiţire.
34.3.3. Putex·eH complexă. După ce am 8tudiat reprezcntaYea în complex

a operaţiilor elementare (par. 34.2.1), am a:rătat cii produsul a două mă.dmi:
instantanee nu e o mărime sinusoidală şi nu se poate 1·eprezenta în cm:nplex.
De aceea, nici puterea instantanee p la bn-rnde unui! dipol (geneTator sau n>,cep-
tor) (v. par. 33.4.1).
p = ui = UI cos rp-- liJ cos (2 (,){
nu se poate reprezenta in. complex după l'egu]ile :n~prezentărit stalJilite p(?ntriT

mărimi sinusoid.ale.
Se poate defini însă o mărime complexă, care să strîngă în aceeaşi expresico
puterea activă, puterea rcactivă şi puterea aparentă., utilizate pentru earac:-
terizarea reginruhri permanent al circuitelm· (v. par. 33.4), folosind proprietatea
exprimată de relaţiile (34.69), (34.70).
Se numeşte putere complexă (uneori putere aparentă complexă.) >nărimea ,)
definită de produsul dintre tensiunea complexă şi valoarea conjugatilc a eureiJ-
tului. complex in reprezentare simplificată (sau cu eenli-Emma acestui prodn'o',
în reprezentarea nesimplificată) :
S == UI* -- ~ui*.
2----
(34.91)
Înlocuind expresiile explicite ale imaginilor complexe, se verifică ultima egali-

tate şi se separă partea reală, partea imaginară, modulul şi argum.entul. aceste~
mărimi:
l _. I J!--
-- u~ = --- [} v 2
z. --- 2
TII*= UieiU-yl = Ul co:;: (~ -- j Ul sin

• ' ] sean1a d. e
T, lUlllOL 1
rem~n1e
.. ]
\'33.. -04)
h , ("'3lr6·)
,'' , ti _ ŞI'(",-,
"'"'·-'-11·•'' '' ·~
.tiJ, :rezulta:
Ş = Se.iq ,= Uieifi! = Ul cos 9 + j UJ sin cp == P -+ jQ.

Puterea complexit are nwduhd egal cn puterea aparentă, argumeru.u.t ep;(<.i
cu defazajul circuitului, partm~ reală egnli'i c:t, pu.terea activei. valo.a.reu;, medie
a puterii instmuanee) ;;i partec. imagincml, egală. w. reacliul :
=llf; ;; (3JL.99)
P = j) == U I eos ? = Re {§} ; Q (,.34.100)
O dată cu P şi Q, puterea complexă e primită. (ca sens de :refe.dnţ.ă,), dacă ten-

siunea I-J şi curentul 1 sînt asociate ca sensuri după regula ele la receptoare --
şi e produsă (ca sens de referinţă), dacă tensiunea Eşi cmentul 1 sînt asoe:iate
ca sensuri după regula de la generatoare.
95
(:a orice Illllnăx C(;J'J:lplex ŞI puterea a într-un

plan complex "al pntcrilo::::'' (planul 8).
L~:;;, d(noli ccti-J. ;t~ pozi1f~ ~-~H_-:Lu},:_j put~-T_i~ c.tHG.p]e->:.P: )j u._~:~-~::.trr:; fn plr.teriior
tranmni;~:!~;J~~~~i~)~i ~: :~~::i~~j::•d:c~:;,~i!~;~~j'cn";,,;~n~·i ,%·~ (l, in

~iCL'.SUi
.[ui~De exeJn_plu') !:_ 2 poate fi puterea t::tJnlpÎJ~xH in

hoE"nt:le UJJ"G.l dipol activ re(·eptor C[-n:~:: { .~ şi 1
'3e asociază după regula d-~ la receptoare-f -'-J ~
produce putere activă ş.c p.dmeşte putere reae-
tivă. ~: d~r po?Le Ji şi putete::-a (~GJ:Jlplexă .ia .. ho:rn;:_.le
unul ni}JD1 act1v gene:ra-~or (la care [! Ş·l 1 se a~G-
ciază după :regula de la generatoare-) ~ind }~-Iinlt'"~1)~-
putere activă şj pîorlnce putere :reacîJv;i.
La dipoli paâvi, pozi~:;fl afixntui fcUl erii,
J:omplexe e eonţinu.tă uunlai int,~--r~n ~eini-pian~
c~;
"',,
","'~.,.
\
1
j
:0
l
71 ') il
~
~j: anume sen1.iplanut d:rept (dad1l ~e folo~e;~e conw ______ ,'Vl ·Y, 0
\[
·ve:1ţja .de 7so~ţere de --~,a :L;~ e1n11 se _ ~~---+-~·
,t>h;,mneşte;. l1~ ade':ar,, pa•ivi rer;ep· / / ,\"(, · 1
w:ri P:): O şi Q <·
O. In 31.19, .': ,e I'uterea // 1 \ ' '.\
emnplexă primiti de un dip<.":' hulue11:, (Q > 0), /' ,\ '- 1
iar ;' 1 puterea complexă• primi18 r,i," un dipol cf""~/ 1-o \ ' !
t,_'apacitiv (Q -- O)~ ..::·t 1---~
1 \ .,\~=ifi
~Puterea complexă deJ:. nn Frunită \
dipol pastt' se ;:rw~ exprinlil: ţ'olosimf )m-
ped:~!a eom.prexa ~n ad.mitanţa com-
ple.."".
1' (G + jB) U 2 • (34.101)

b s e r v a ţ i i ; tt) Pnte:re:a eumplexă S nu cstf; imaginea in complex:
a putm:{i 'instantanee p, care ~·- aşa cmn am menţi~m<rt"la ·ine.eputli1 parag:raltil\i]-
nu se poate repr.ezeuta în com.p]<ox,
b) Se poate opera~ ]1111 lo0ul n:l!ă;:]n;ii S eu J:nă:drn~:-:a ~ ~il lig~ 3-~~~19} ~
8* CJ
:'umită. pu~:cre eomp~ex,J, c

Le C.ll ac~3n~tă C;fHTitfl~exă
~u ~pecu=d 1n ec!z:~I e]nn,, ten.·:ntc.nli complexe
~
se ec.;lculeazii mai usor
·, ;~
1' •
dec1t a C~.li'C.nttHlU COll1H1t""X cînd [} :=ce -- t7._ dfJJC?~rcee e luat o:r1g1ne

de fază). '
. .~) . 0 mamne. c,'~=TIJ?Iexa âefXnitii: d.e rn:odu;,rl,j! i:rnagilJ.itJJt ~3on1plexo ale ten . .
:3JUUll Şl curent11lu.I ttara ea v:ren.nn.~ di:n. factori să fw cordugat) nu carac-
t.eriza regirn.ul perrnsne:nt • tl:!'
fllt eir:cuituJmi. <-r11n d,, T~:~ ~:şc~~c~._:,a.;
tt''i("tJ.-, ~~ c~;-'.
.... a IDGJ.~1lm,e
""' " ;.
[Jl=Ule -1 j U Ji SUl ([3

a:re vakri care depind de e:Iegerea arbitrară a originii timpului (prin :suma (:) v
a fazelor initiale): O astfel de :mih:ime nu are niei o semnificatie fizică ader:>iată
studiului regimului permanent. '
96
u 3't.3.4. Caracterizarea ele-
~ Z==r
mentelor de circuit în complex.
Pentru studiul în complex al
•1- 1_
_!_- r circuitelor de curent alternatiY
este necesar să se cunoască pro-
prietăţile şi modul de caractc-
a.
Tizare al elementelor ideale de
circuit r, L, C. Considerăm c:'i h
se aplică o tensiune sinusoidală
dată (34.86), cu imaginea cont-
p 1exa~ r·
j_ = u· e.iil .
ŞI
d.etenotn-
.
j . .,
curentul .T = I e · , pa- nărn
u rametrii caracteristici şi pu-
~J=ţ.~L terile.
b. În studiul în complex
al circuitelor, pc scheme se
u
(fc ~ 1 \f=jc.;Cl!
c.
1
z- _1_ figmează simbolurile imagi-
- - jwC
nilor complexe (în locul sim-
bolurilor mărimilor instanta-
nee) alături de săgeţile sensn-
l
rilor de referinţă - totdealma
necesare pentru scrierea ecua-
Fig. 34.20. tiilor si interpretarea rezulta-
telor (~-. fig. 34.20).
a) Rezistorul ideal, de rezistenţă r, are ecuaţia (31.22), reprezentată în
complex, uţilizîncl regula amplificării cu un scalar (34.82) :
1 !
u = r i = u. ~ U = ir I = U i• (34.103)
. ~-----=-~- _---=:J
Aceasta e expresia în complex a căderii de tensiune rczisti,-e. Rezultă :
- impedanţa complexă a rezistorului ideal :
u ,--;.---Î
=-=IZ=r:, (34.1 04)
.l 1 - '·
cu Z = r, 9 = O, R = r, X = O.
- admitanţa complexă a rezistorulni ideal :
_l l •
u =~ 1
1 y = -- 1
.t , (34.105)
-- ''--------'
cu Y = ljr, G = ljr, B =O.
- puterea complexă a rezistorului ideal :
U I* = ~ ş_ = r J2 = C2 1
(34.1116)
-- r 1
-------------
cu P = RI 2 = rl 2 = U 2 jr > O, Q = XI 2 =O.
METODE DE ftEPREZENTARE SIMBOLICA A :V\AR!MILOR S!NlJSOIDALE Dl
Am rerrăsit toate Yalorile scalare determinate cu metoda r;eprezentării i?'O·

metric;' (34.21...34.23).
b) Bobina idealc'i de :inductivitate L are ecuaţia (31.26), reprezentată în
compleT, utilizînd regula derivării (3i.83) ~i a amplificării cu un scalar (.'H.B2) :
di , TT
n ::::: I _j - = UL ~ t,' :::::::::: (3!.107)
dt ---
Aceasta e expresia in complex a căderii de tensiune inductive. Hezultă :

~ ÎIT<pedanţa cm:nplexă a hobinei ideale :
(34,,108)
cu
R= O,
- adrnitanţa complexă a bohinci ideale :
l
• "j ()·9")
(3 -t._._
F
cu
Y = lj(,JL, G ==O,
- puterea complexă a bobinei ideale :
1 [jl ;
U I *= 1 S = j wL J2
1 --·
=~ j -
t~)L
't ,
cu
P = RP =O, Q = XJ:>. = (•JLP = TPfwL >O.
Am regăsit toate valorile scalare determinate cu metoda reprezentării geome-

trice (34.24 ... 34.26).
" c) Condensatcrul ideal de capacitate C are ecuaţia (31.30'), reprezentată
în complex, utilizînd regula integrării ( 3-ţ .8 11) ~i a amplificării eu uu .scalar
(3-!.82) :
J (
u = __:__
C"
'i dt = uc ~ U=
--
',-
1
i
L
------
jmC
= .Uc:i
-'! (:H.lll)
.-\ceasta e expresia in complex a căderii de tensiune eapacith·e. RezulUi :

-- impedanţa complexă a condensatm:nlui ideal :
(3-U.D)
- ---l:3c))
--------------------------------------- - - - -
9'3 CURENŢI ALTERNATIV!
cu
Z = lfwC, R= O, X -1/wC.
admitanţ.a complexă a condensatorului ideal :
= IY=jw c/ (34.113)
ŢT !______ 1
cu
y = (J) c, G =O, B = - (•) C <O.
- puterea complexă a condensatorului ideal :
U I* (34.114)
cu
P = RJ2 =O, Q =X 1 2 =- 12 / w C =- w C U2 < O.
Am regăsit toate valorile scalare determinate ~u metoda reprezentării geome-
trice (34.27 ... 34.29).
În figura 34.20 sînt construite şi diagramele vectoriale corespunzătoare
(cu notaţia de la reprezentarea în complex).
34.4. Formele complexe ale ,Jegii lui Ohm"
. 34.4.1. Analogii cu circuitele de curent continuu. in regim staţionar, datorită lipsei tensi-
unii electromotoare indme (31.8), cîmpul electric este un cîmp potenţial şi tensiunea electrică
nu depinde de drum. De aceea, în curent continuu (v. şi par. 13, voi. I), în expresia inte-
g:rală (31.9) a legii conducţiei electrice, tensiunea în lungul firului poate fi înlocuită cu tensiunea la
}Jorne. Se obţine astfel ,,legea lui Ohm", sub forma
Ub = r i (34.115)
pentru un dipol liniar şi pasiv, de rezistenţă r, alimentat cu tensiunea la borne Ub cu sensul
asociat curentului după regula de la receptoare - sau sub forma mai generală
e ± Ub = r i i)
pentru un dipol liniar şi activ, conţinînd o sursă de tensiune electromotoare e, avind sensul
curentului. Semnul (+) din ultima relaţie corespunde dipolului receptor (sensul tensiunii la
borne e asociat sensului curentului după regula de la Hceptoare), iar semnul (-) corespunde
dipolului generator (sensul tensiunii la bornc e asociat sensului curentului după regula de Ia gene-
ratoare).
În regim nestaţionar şi deci şi în curent alternativ, d2torită existenţei tensiunii electro-
motoare induse şi a prezenţei condensatoarelor, relaţiile (34.115) şi (34-.116) nu mai sînt vala-
bile în valmi instantanee. Un analog formal al acestor relaţii se obţ.ine dacă se operează cu
im2ginile în complex ale tensiunilor şi curenţilor. Analogul formal al relaţiei (34.115) rezultă
din relaţia (34.88) de introdueere a impedanţei eomplexe, pentru dipoli liniari şi pasivi :
I!J=KLI (34.117)
·~---··-----
1\IETODE DE REPREZENTARE SL>1BOLICA A /Y\ARIMILOR SINUSOIDALE 99
şi se numeşte forma complexă a legii lui Ohm. Ana1ogul formal al relaţiei (34.116) este teorema
lui Joubert, demonstrată în paragraful următor- şi care se mai numeşte forma complexă genera-
lizată a legii lui Ohm.
Aceste analogii formale cu relaţiile fundamentale de la circuitele de curent continuu vor fi
Întregite prin formularea unor teoreme analoge teoremelor lui Kirchhoff (cap. 36) şi constituie
unul din marile avantaje ale reprezentării în complex. Ele sînt limitate de existenţa impedanţelor
mutuale (v. 34.4.3).
3J.4.2. Teorema lui Joubert. Fie o latură activă de circuit electric

(fig.34.21,a) cuplată magnetic cu altele, conţinînd un rezistor, o bobină, un conden-
sator şi un generator de tensiune electromotoare instantanee dată eg, aYînd
sensul de referinţă al curentului i. Inductivitatea proprie a laturii 1 este L,
capacitatea condensatorului este C, rezistenţa totală a conductorului (de la
borna lla armătura 1' a condensatorului şi de la cealaltă armătură, 2', la borna 2)
este R, iar tensiunea la borne instantanee cu sensul de referinţă după regula
u.
-b
(Recepta;;}
.
b.
q,PXJ E
1_~"--. __ yi -g
1~~2
~~
y_ (Generator}
6
c.
t; 2
a.
de la reccptoare este u 12 = ub. Fie r o curbă luată în sensu curentului (de la

1 la l') prin interiorul eonductorului laturii şi prin dielectricul condensatorului
şi închisă pe la borne în sens opus tensiunii ub. Fluxul total înlănţuit de latură,
( .
1 Această inductivitate include şi inductivitatea proprie a generatorului, dacă t.e.m,
corespunzătoare nu e inclusă în e,.Pentru definirea inductivităţii laturii şi- mai general-

.a fluxului înlănţuit de latură, suprafaţa de definiţie a fluxului se consideră sprijinită de linia ten-
sienii la borne (v. şi observaţia de la par. 31.3.2).
li}[) CC!(ENTI ALTERNA TIVI
calculat prin suprafaţa Sr în sensul asociat seusului curentului burghiului drept,

~ ,. . ~ , ~ . , (ex) . • ~ .
~l) = L ~ Şl
1
se compune dm fluxul homne1 <D clm fluxul care Hli.htee
t.e,uL a generato:rul tu. e 6. rV1.Hxul exterwr

. h (cx)
(_. e fl uxul pro d us pnn
• 1" ~- • "
JUOuma
ele em·enţii alt'u laturi. Tensiunea electromotoare inclusă în lungul curbei este : :r
~E (:H.ll8)
r
Ac~ast~. i[!tegrral;1 se poate lnsă Llesfa.ce pc porţiuni :
,,,
1'
. :!
,.
~.E a" ~ E ds T'
'E d;; \E fls \E d&
-
1
- J
!" t 2' 2
(fir) (dielectric) (fir) (pc 1a borne}
Primrll şi ai treilea termen reprezintă tensiunea în lungul firului, egală, co-nform

legii conductiei electrice. cu produsul dintre rezistentă si curent.
Termenul ai' doilea c ten~iunea condensatorului, iar uÎti~u.l e tensiunea Ia borne
cu senl.n ,;;ehimb~t :
• -1~ ' 1 ,. .
Eu" = u.R -•- H c - Il• = R. •
t --'~, - - \ ult- ub, (34.118')
J\ ·' . " c J
r
ultima egalîtate fiind valabilă pentru circuite liniare.

Egalînd expresiile (34.ll8) şi (34.118'), se obţine ecuaţia unei laturi :rccep--
toare active şi cuplate
1 ••
UR -t-- Uc - U;, R ;" . C Jt
--+--. \ d t-ub. (34.U9)
l~ u1oeum
. d .ffi
'1' = L· t• -r·
' wrh (ex) . ' d
ŞI separin termenu•• dependenţi de curent, se
obţine ecuaţia uncl. laturî liniare rcceptoarc :
L ~ + !_ ( i dt. (:li.l20)
dt cJ
Ecuaţia cwrespunzăt.oare în complex este :
Factorul complex al curentului este chiar impedanţa complexă proprie ? a

1aturii. Se obtine astfel expresia teoremei lui Jouhert pentru laturi recept(HU'e
(v. sdhetna e~hivalcntă din fig. 34.21, b):
( .,a-~1'1:1' • ''ll\
.t
o;..! JJl
b·1ETODE DE REPREZENT.::.l<E SlNiBOLlCA A .\L.3.RTJ',liLOR SINUSOIDALE 101
ce<!re pentru laturi generatoare (la care :o-a luat nb

'~eh!valentă din fig . .34.21, c) se scrie :
- u. ___ [J ZI
Aceete două expresii se scriu strins :
i--·-----------------------!
1 E . .v, (e.•l 1
-~
U" Z I 11 ' 122)
1~ - g -JCUW
~ --- __ tJ•= --" · -
~l'numl ( +) corespunzînd laturii :reccptoare şi semnul (-) Iatu.rii gtn<;ratoare.

Această relaţie constituie analognl pentru curent alternativ, l:n cnmplex,
al h~gii lui Ohm generalizate (34·.116). Suma temâunilo:r din membrd stîn~
se mJmeşte tensiune aplicată
' ..,.. -r · ' f (r ;:} 1 -r T

: i:~., = J (lj (!lE' -
::t: t.;" (31.123)
- - - - - - · - --·-·--------------i
Şi coincide cu tensiunea la horne luată după regu]a de la reccptoare, h1 caz.u]

'
taturil or pas1ve
. (E ""<•xl = oi1 • Cu UJUtoru
_g = O).' Şl. necup l ate (. ~ . 1 tensmnn
. .. ap l'I-
cate, teorema lui Joubert se enunţă : Tensiunea aplicată unei laturi de circuit
(pasive sau active, cuplate sem necuplate) e egală w produsnl dinlre impedanj:o:
proprie a laturii şi curent :
(34.124}
3.4-.4.3. Impedanţe mutuale. Fluxul cxtiCrior instan!ancu poate fi produs

rele t·,urenţii i2" i3<; us~iL ai altor 1.1 --- l laturi de circuit . In acest caz vonJL da in ..
diede llaturii studiate pînă acum, al eă:rei. curent va fi i = i 1 : a cărei inducti-
~ ~ ~ ţ• ·" ((!X.)
•
Yitate p:ropne va fi L
•
= . • '
L 11 , Şl al că:rc1 flux extenor Ya n 4-• 1 . \tom txpnma
. ,.7. •
acest flux cu ajutorul rehq.iei Iui l1I<ex>>'en (31.15) :
L
"\'f
L1 _jl.·
!=2
, ea re Intervin
111 . . 1n
. d·tlCt:tvrtaţue
... ~ " xntn. tla Je Lr • _, ~
r,
2:L· ,. ·-... c·i'.
• , I .
{~rnntH. HliH.::J! :rru: uet]-
::;(
1 51
YÎtll.ţi mutuale, de exemplu L 1 ,1 ("•'· fig. 34~.22), depi.nde ele st:rumrile de referinţă
.de pe eircuite în raport: ce~ car(3 a1 d~firu~~ă. . I)aeă /_ 1 2; :>O~ E.u:.xul ~produs de
{:irte rr~tul 2 foEn:cu:rs de eru.'entu}~ î':n senBnl de ref(~J~tntă considerat pe acest
P. ~
7 '-' \.'i. li ~ ., : A ' 11 ,:, -·
encmtt) mranţme cn·cmtm l (Y. hg. 34.22,a) mtr-un sens asoc1at dmpa regu!a
' p ® ''
burghiului drept cu sensul de referinţă de pe ci.:rcuitul 2 (sensul îi:n care calcu-

lăm tensiunea dectromotoa:rc :indusă de 2 în 1). Dacă L 12 < O, fluxul produs de
circuitul 2 înlănţuie circuitul l (v. fig. 34.22,c) îtntr-un. sens opus celui asociat
după regula burghiului drept. De aceea, pe schernele echivalente ale circuitelor
(v. ]]g. 34.22, b pentru cazul din fig. 34.22, a şi fir::. 34.22\d pentru eazul din
------~-----
fig. 3·1.22, c), valoarea, pozitivă sau negativă, a inductivităţii mutuale trebuie
însoţitâ de indicarea sensurilor ei de referinţă de pe circuite, indicarea care se
face cu steluţe (sau puncte), plasate alături de bornele "de intrare" pentru
*
'
L, f\
~
---"
L"
Lz
b.
a.
c.
:Fig. 34.22.
acele sensuri de referinţă (bornele polarizate). Indicarea nu se face cu săgeţi,

pentru a nu se impune în nici un fel sensurile de referinţă ale curenţilor folo-
site la scrierea ecuatiilor.
Temdunea electro~otoare indusă de fluxul exterior (34.125) are (în circuite
liniarc cu L,. 5 = const.) expresia instantanee :
d <1> 1 (ex) __ ~ L di 5
- L.J ls (3-U26ţ
dt ~1 dt
respectiv în complex:
L
-B~lsL· (3.± .127)

s=J
Mărimea imaginară :
iz ·
] _rs = J (t)
L rs = J·xrs j == _sr
1 z (34 .128)
.\1ETODE DE !IEPREZE'lTAR.E SL\1BQLICA A MARL\1ILOR SINUSOIDALE !03
se JElme~te impedanţâ complexâ m utualâ dintre circuitele s Şl r, Iar mărimea

reală :
, X,., = cu L,. 5 i (34.129)
Rt~ nnmc~tc rcctanţă mutuală (inductiYii). Deci, în cazul cînd fluxul exterior
e produs de curenţii altor laturi (liui.are) de circuit, expresia (34.122) se poate
scrie (afeetînd acum indicele 1 tuturor mărimilor referitoare la latura studiată) :
z_l _.1
J
sau
L i L
J./b1 = ~I J1 T L; ~Is L II=VZ

, I
L-J-Js _s • (34.130)
s=:2 1 ·~ l
··-~---·~---·------'
Semnul ( +) corespunde regulii de la rcceptoare, Iar semnul (-) regulii de la

generatoare pentru Jjz, 1 • Mărimea
QL = -- &1 = ~ls _I, = jXL L (34.131)

(s 4= 1)
se mai numeşte cădere de tensiune indusă mutual de curentul [, în latura 1 şi
e l'gală si de semn contrar cu tensiunea electramotoare indusă de curentul !_, în
lat~ra 1':
Ji:1s = - .i CU Sfl1s = - .i Cu Lls L = - ~L 1,. (34.132)
Comparind relaţiile (34.116) şi (34.130), se constată imediat că analogia

formală dintre relatiile fundamentale de la circuitele de curent continuu si
cele de la circuitele' de curent alternativ studiate în complex este imperfectă,
. în cazul cînd există tensiuni de induc-ţie mutuală, respectiv impedanţe mutuale,
care nu au analog în curent continuu.
Observ a tie : a) Semnele din faţa mărimilor L 15 şi X 1 s din ecuaţiile (34.125), (3·4.126),
(3·t.127), (34.128) se schimbă, dacă se schimbă unul dintre .sensurile de referinţă
ale curentului J.,, sau al ten3iunii electromotoare calculate în latura l, faţă de sensurile de
referinţă indicate de bornele polarizatc, utilizate pentru definirea mărimii L 1 , ~ O,
b) Semnul din faţa t.e.m. '!: generatorului fi~ se schimbă dacă sensul de referinţă al
acc--teia e opus celui al curentului. In ace-.t caz~ E r se 1na;. numeşte tensiune contraelectrornotoareo
Sistematizarca studiului reţelelor electrice cu ajutorul reprezentării în

complex se poate face în strînsă analogic cu aceea a reţelelor de curent continuu
(v. cap. 13, voi. I). La circuitele dipolare, determinarea curentului la tensiune
dată se reduce la calculul impedanţci complexe prezentate de circuit (v. rel.
34.91); de aceea interesează metodele de calcul ale acestei impedanţe în funcţie
de structura circuitului :;;i de impedanţele laturilor lui (v. cap. 35). La reţele
1()4
mai cumplicate se uti.lizează forma complexă a teoremelor lui Kirchhoff

. cap. 36), cu ajutcrul cărora sr~ poate rezolva orice problemă privitoare la
reţelele Iiniare. Numeroase r:lte teoreme şi metode de rezolvare, consecinţe
~de teoremelor lui Iiirchhofft sint utiliza ~e pe;~t:ru simplificcrrea şi sisteinc~tiza
rea calculelor (v. cap. 37).
I~IPEDJ,J'\TE ECHIVALE~~TE
Şi L'TIUZAREA. I"OR
";i admitanta (~OmiD!exă echfra1entă

~-· ·-·-··- ---~---~---..---..- ·--.ll_._ .._ __ - - - - - - - - -
Consideram un circuit dipolar o<trecare D, a cărlli tensiune la horne e

cu imaginea i'n complex Q. Pl'esupunem că în regim permanent
sinu:;;oidală,
curentul este, de asemenea, shmsoidal şi are imaginea în complex!_, considerată
cu sensul de referÎlY~ă asociat tensiunii la borne drtpiî regula. de la receptoare
(fig. 35.1).
Se numeşte impedan{d echivalentă complexă raportul dintre tensiunea
la borne complexă şi eurentl<l complf:x, eu sensul asociat după :regu!a de Ia
rceeptoare. ale unui! eircuit clipolar omtecare:
(35.1)
cu partea reală, R, ~ O, rl!:.istenţa echit;,,.lentă- şi. cu p:~rtea imaginară, X, ~O,

reactrmţa echivalen.td.
S~.o .nu,meşt.e admita.nţri echi•mtlfmtă comple:ră valmuea reciprocă a imJH'clan-

ţei ceh.IYalente complexe :
e -}Ci
.. , (35.2)
cu ]'Hlrtea reală, Ge ~O, conductanl(;, er:hi•tmlentâ- ;:i cn pa.rtea imaginară Ctl

:oerrm schimbat, B, ~O, .:msceptanţ'a echivalentă. '
:M:ărimile (3fl.l} şi (35.2) se dciinesc pentru circuite oarecare, care pot fi active, ncliniare,
cup]ate cu alte circuite "le., eu singura presupunere că Ub(t) şi i(t) sint sin.usoidale (eventual
c·umponente sinusoidale ale unor funcţiuni periodice nesinusoidale). De aceea, impedanţa
rrd1in;lentă şi admitanţa echiYnlenfă nu (·tuact<"rizează circuitw la care se referă derît intr-un
J05
::.<:"egim dat de funcţionare~ }Jot depindB de v::-tlc~f.u:ea tcn~iunii ~i a curentului şi p~Jt avea păT'ţile
:~;~l:~~a1~~i~it!cî~t;~;~~~~~~l ~~I:~:u~:~~:! ,f~~;;;l~I'i;';~,;,~l~i, i~~~f\c~a~t~,e~~;:J~ :t:"ş~l~:'~~tc~~~~:

1
("Xte:rioarc~ in1pedanţa (2.dmitanţa) r'chiyalent3 r-o1n.ple::'-;:i! C\-.tc egale\ etl Î.t!1pedur:_ţa (ad::nhr::nţa)
.::n1~-;.plexă O.efi!lită anterior (reL 3-4.0H~ ,~·4.92) ~-i u.re parte::1 reală pnzitiYL..
I
D
V ~~ f?\
'
~---,·
u
-
l 1
l '1-
r"
! tfe
! !
""7,
pe
n T ce ~~u
_J._
1
"
Le~
f'er-1 ,.Y
'~-'
J _.J
!
l
t'
a b. c.
Fig. 35.1
1Jn circuit de i1npedanţă echl,-alentă ~c adrnite o ~chenl~'i echi\-'"alentâ~ ('{tl'lStitujtii di.ntr-o

ciu;::ură latură de circuit de impedanţă l: = Ke (fig. 35.1, a). Daci'! Ee defintcfC inJarth,itn./ea
~rhivale:ntă Le şi capacitatea echicalentii C~ prin relatiile~
l
Im {~t}: (35.3)
-circuitul mai admite o schendi echiv~leHt:1 8e-rie (fi;;. 35.1~ b) . t~Onlpu~ă din:tr-nu rezl~to.r ideal
de rezistenţă Re= Re {~e}. şi o bobină îdea1ă de înductivitate L 0 precum şi o st~hernă echiva~
lentă paralel (derivaţie), eompusă dintr-un rezistor ideal de conduetanţă Gc = He f)T. }şi un
eondens'ltor ideal de capacitate ~e (v.. }ig.. 35.1, c). . , . . . . •.•
Aceste sche:rne echivalente ~1nt utiazabilr~ pentru siudnu c.1n:nltuh:n. la o t:reevenţa cată
şi în regimul de funcţionare pentru care au ftBt definite ~e şi ·ye· In. gtncraJ, aeeste r:;che1ne
nu sînt realizabile În concret, deoarece pacnnetrii lor R f'J G(. ~ L 13 " C(. nu sînt neapitr:;;t p.ozi-
tiYi şi independenţi de frecventă, curn sînt r~~u.·an1etrii elernenteio:r idea]e de ci:renlt.
1n cazul general, pentru calculul impedanţei eehivalente

e necesară rezolvarea circuitului respectiv (de ex. cu. teore-
mele lui Kirchhoff, cap. 36), presupunînd că i ~·; aplică ten-
c;iunea _Tj_b, pentru a atla curentul Z absorJJi!.
Exen1plu: Cunsiderărn un dipol linia-r şi. ~1r:tiv, t'U o Eingură lr~tu:ră.
.ueeuplată cu a1tele (fig. 3S.2)~ de hnpedanţă. proprie ~ ~f de Le.m~ 1-'~. lJin
teore!na lui Joubert pentru Jaturi receptour(~ (3~1.121) reznltă} 1 E -~ L~ ].
lmpedanţa echh·aJentă complexă (3.1.1) rezultă: E
y
Z, ~- j -'l. ~ •
Fig. cf5.:2
fJ.:1c8. Le~nl. e sufleient de n1Hre şi prop(J'tţ-i.onală t·u eurentul. ~e poate obtine Jl'-
staut, adică se poate realiza în concret o rezistenţă echivalentă negativa.
ln cazul particular al unor dipoli liniari, pasivi ş:i fără iuduct:ivitiiţi mut•m:\e
:între laturile lor interioare, impedanţa echivalentă şi admitanţa echivalentă
se pot calcula cu teoremele impedanţelor echivalente, e...-entua1 completate
cu teoremele de transfigurare (v. par. 38.2).
~-- -~~~·~~~- -·---·--~~-·· ---~--- ~~~~ -·- ·- ---~-.
106 CCRE:--iŢI .\LTEF:\ATI\'I
35.2. Teoremele impeflanţelor echivalente
35.2.1. Dipoli Îr1 s~rie . ne~;uplaţi inductiY (fi;?:· ,3;).3" a). ~Fie n dipoli pa~IYI~
necuplati inductiv între ei sau cu exteriorul, ,;i conectati în serie, aYÎnr1 impc-
danţele 'complexe ~ 1 , ~2 , _;;; 3 , "", ~' In lipsa u~or fiuxuri de inducţie cxteri•)<{re,
1'
tensiunea instantanee u 11 ' == \' E ds poate fi calculată pe oncc drum luat
l
pTin exteriorul dipolilor fi(~ djrect între bornc ( ulJ' fie urmînd c;uccc--
siunea liniilor tensiunilor la hr;rne :
1
H11. == Il~,~ l.ll (35.4)
La conexiunea în serie, suma tensiunilor aplicate dipolilor e egală cu tensiunea
aplicată la borne. În complex :
.!ls - (33.4')
Deoarece dipolii sînt pasivi si necuţ;lati inductiY între ei, tensiunea fiecăruia
e egală cu produsul dintre 'impedS:nţ<; proprie şi curent (rel. 311.111) :
În regun cvasistaţionar, curentul are însă accea;;1 Yaloare în lungul circuitului

neramificat (conexiune serie) :
(:3;).6)
si îrnpărtind relatia (35.5) cu această Y<tÎoare comună I a curentului rezulta
~u relaţi~ (35.1):'
1 Ze ?;1
= Z:s ~- ··· = L, ?;, (35.7)
~~~~~--·
s=l
Separînd părţile reale şi ecle imaginare, se mai ohţ.in rela1iilc :
Re= L';R,; XC= .L.J

)'X,.-
(35.8)
S= 1 B=-l
La dipoli în serie, necupla.ţi inductiv, impedanţa echivalentă complexâ e suma

impedanţelor complexe ale dipolilor, rezistenţa echivalent ii e suma rezistenţei ar
lor, iar reactanţa echivalentă e suma reactanţelor lor. Am obţinut aceeaşi regulă
ca pentru rezistoarele în serie în curent continuu (v. par. 13.5, Yol. I).
Observ aţi i : a) Deoarece suma modulelor unor numere complexe nu este în general
egală cu modulul sumei, rezultă că regula de mai sus nu e valabilă pentru impedanţele scalare :
(exceptînd cazul cînd toţi dipolii au acelaşi defazaj).

-· ··- .. --------------
T'.\l'ED-'.'\TE ECHl\._\LE'\TE ŞI CTILIZ.~PL\ LOR 107
b) Pentru ad1nitanţa rchiYalPntă co1nplexă elin relaţia (33.'-;) rezultă la d-ipoli in serie;
n l
~y
s=l-)
(3~.10)
c) În cazul u nurna1 ,_loui laturj în seTie :
(35.11)
3.3.:2.2. Dipoli în paralel, necuplaţi inductiv (fig:. 35.3, b). Fie cei n dipoli
din cazul precedent, conectaţi de astă dată în paralel. Admitanţele lor complexe
sînt:
-1
u -2
u
~~ ~
l ~~ l
1- ..f..1 _Iz -~ 1
li~; 1 l
În regim cYasistaţionar, elin teo- ţ 1
rema cnntinuităţii (31.10) rezult{t 1' 0-·,_q_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ j
că suma curentilor care ies din-
a.
tr-un rwd e nuÎă (teorenw I-a a
'J • -K-'
lUl. P- f±', Y.
lrC<lHO- . 36')·
. cap. 1
Tinind seama de sensurile curen-
~ilor
,
celor n dipoli
.
'si
IJ
ele al curen-
tului rezultant i, se poate scrie :
La conexiunea în paralel. curentul b.

total absorbit e suma curentilor
Fig. 35.3
dipolilor. În complex : '
r = L + !..2 + !..3 (35,12')
Deoarece dipohi sînt pasiYi şi necuplaţi inductiv între ci, curentul fiecăruia e
egal cu produsul dintre admitanţă şi tensiune (rel. 34.95):
(35.13)
1n lipsa unor fluxuri de inclncţic exterioare, tensiunea la bornele circuitului
e egală cu tensiunea aplicată fiecărui dipol în parte (conexiunea paralel) :
lh = ll1 = _llz = U 3 = .. · (35.14)

şi împărţind relaţia (35.13) cu această Yaloare comună, rezultă cu relaţia (35.2) :
n
y = y y
="Y-
Lt __ :, (35.15)
·---'
__ l -=----2
s ~-o-; 1
l03 CURENTI ALTERNATIV!
Sepa:rînd părţile reale şi cele imaginare, se mai obţin relaţiile :
B, = 2=:: B,. (35.16)

s=l
La dipoli în paralel, necuplaţi inductiv, admitanfa echivalentă complexă e

suma admitanţelor complexe ale rlipolilor, conductanţa echivalentă complexă
e suma conductanţelor lor, iar susceptanţa echivalentă complexă e suma suscep-
tanţelor lor. Am obţinut aceeaşi reguiă ca pentru rezistoarele .în paralel, in
curent continuu (v. par. 13.5, voi. I).
Obs erv aţi i : a) Teon~1na nu e valabilă pentru adnritanţeJe sealare :
(:>5.17)
(exceptînd cazul cind toţi dipolii au acelaşi defazaj).

b) Pentru impedanţa echivalentă complexă, din relatia (:35.IS) reznltă la dipoli in pa-
xald:
(35.18)
c) În cazul a numai două laturi În paralel
(35.19)
llltima formulă e foarte mult utilizată în aplicaţii.
35.2.3. Aplicaţii la divizarea tensiunii şi a curentulw. Divizorul de tensiune e un sistem

de doi dipoli în serie ~1 , Z 2 ), căruia i se aplică tensiunea dată !}_, astfel că la bornele fie-
c.ăruia din dipolii componenţi se obţine o "fracţiune" a tensiunii aplicate (v. fig. 35.4, a): !j1 ,
respectiv 1!2 • Deoarece dipolii sînt în serie Z = ~ 1 +
~2 şi l = _[J !Ze, iar TJ1 = bl şi
{j2 = ,7:2 r. Se obţine :
(3.'>.20)
j_ Relaţiile obţinute arată că dacă un di.po]

e capacitiv şi altul inductiv, putem
avea JZ:1 + ?~l < [l1 i~ şi tensiunile par~
ţia.le pot fi rnai mari decît tensiunea
aplicată. O divizare propriu-zisă se obţine
numai eu 'Pl = 'h· De obicei, Yl == cp 2 =O
(divizor de tensiune rezistiv- sau po~
tcnţionietr.ic} sau 91 = Y2 =
2
(divizor de tensiune capacitiv); aceşti
divizari se folosesc la măsurarea ten-
siunilor electrice înalte.
Divizorul de curent e un sisten1 de
doi dipoli în paralel, care absoarbe din
exterior curentul dat T, astfel că in
b. fiecare din dipolii comp-;;nenţi se obţin"
Fig. 35.4 cite o "fracţiune" a curentului total
l.\\PEDANŢE ECHiVALENTE Ş[ UTILIZAREA LOR 1O~i
(fig. 35.4, b); f_H respectiv f:· Deoarece dipolii sînt În

paralel, X= )_:: 1 +1:'8 şi !.!_ ~~ UXn iar -~1 r~Y1
1
~i !t = L1Y2.· Se obţîne: ~~"! -7~--~'-'l
~L~"'
(35·21)
21
1
i
•
JWL3)
-
!
,
t
1
jwC
Curentul dintr-o latură e proporţional deci cu l~~-=l

in-aJ.n~,Janţa celeilalte laturi. B.e1aţiile (35~21} sînt foarte l
ntilizate în aplicatii~ Si în acest caz se obtine o divizare ~~~--------~-~
propriu~zisă nun1~Î c1i cp 1 = cp 2. De obice{, (? 1 = ;o 2 = O Fig. 35.5
(divizo1· de curent. rezistiv - sau tip shunt, care se
foloaeşte la măsurarea curenţilor intenşi).
3-5.2.4. Aplicaţie numerică !a rezolvai·ea unui circuit nuxt (serie-paralel). Se numeşte eir-
cuît mixt serie-pa:::alel un circuit constituit din doi dipoli în paralel, conectaţi în serie cu un
al treilea. Considerăm ca exemplu circuitul din figura 35.5, în care :
1
3Q, Lw = 2Q, -:;- '~O 60, u = 120 Y.
Cul
Se determină valoarea instantanee a curentului absorbit, avînd tensiunea ca origine de fazii,
cn folosirea teoremelor impedanţelor echivalente. Impedanţele complexe ale celor trei ramuri sînt ;
1
~1 = ,- = 3, !:_2 = j wL = j2, g3 = j wC = -- j6.
I mpcdanţa echivalentă grupului paralel (L, C) este :

j 2(-j 6) 12
=---= 3j.
j 2 -j 6 -4j
Impedanţa echivalentă a ansamblului (g_1 în serie cu ~23 ) este :
a~a cJ impedanţa scalară şi defazajul sînt :

7t
Zc = 3 V2n, 'Pc = - = 45°
4
> O.
Curentul complex, cu TT = U 120 origine de fază, este :
rJ 120
1= -
~e -
-
3 V2 eirt/4
- = 20 ff e -ir</4 = Jeir,
n~a d Ynloarea efectivă a curentului e I = 20 V2 A, iar valorile instantanee sînt:-
i(t) u(t) = 120 V2 sin cM·
O b s e r v a t i, e ; La frecvenţa considerată, circuitul a rezultat inductiv. La

freeventă de două •ori mai mare Z2 = j 4, 2_ 3 = --j 3, 2_! 3 = -jl2 şi Z.e = 3 - jl2.
adică <p, < O şi circuitul e capacitiv. Reactanţa echivalentă a acestui circuit depinde de frec-
venţă~
11 o CURE:\ŢI
____ .._______
,
)~cLTER'\ATI\'I
-----
35.3. Circuite cu inductivităţi mutuale
Studiem, ca exemplu, un caz în care nu se pot utiliza teoremele imp~dan

ţelor echivalente (35.7, 35.18), deoarece dipolii sînt cuplaţi n<agnetie: o bobină
.de rezistenţă r 1 şi inductiYitatea L 1 e conectată în serie cu o bobină de rezis-
tenţă r 2 şi inductiYitate L 2 • In-
ductiYitatea lor mutuală (pen-
tru sensuri de refcrintă cores-
punzătoare sensului cu;entului,
Y. fig. 35. 6, a) c notată L 1 ~
şi poate f1 pozitivă (hohine cu
u fluxuri adi tive) sau negatiYă
(bobinc cu fluxuri în opoziţie).
Se cerc schema echivalentă
Le= Lt "'Lz +2L 12
serie a acestui circuit, adică
schema în care rezistenta lui
' a b.
echivalentă R, c în se;ie cu
inductivitatea echivalentă L,
(fig. 35.6, b).
Presupunem că se aplică
tensiunea Jl, de pulsaţie (•), şi
că sistemul absoarbe curen-
Re = 7.
tul l = [ 1 = [ 2 • Căderile de
>/<
......--... * tensiune la bornele fiecărei
L12
111
'i r2
c~ bobine în parte se pot ex-
prima utilizînd teorema lui
Lt L2
Jouhcrt sub forma (34.. 130) :
.1 e = ?
~
c d.
Fig. 35.6 adică :

T_T
•L = L'l _L,, TŢ2
L = [rl _LI l'z _LI J. '·'
~ (L1 1
-;- I -'~ +, 2L 12)) r-
'- - z I'
C::'.e -
Paranteza dreaptă care înmulţeşte curentul c chiar impedanţa echiYa1entă

complexă. Rezultă rezistenţa echiYalentă şi reactanţa echivalentă :
R, = r1 +r 2, X,= cu (L 1 L2 -:- 2 Lu), (35.22)
respectiv inductiYitatea echivalentă (35.3) :
(35.23)
-----·---
unde semnul ( +) corespunde hobinelor cu fluxuri aditiYc, Iar semnul (- )

corespunde hobinclo:r cu fluxuri in opoziţie.
Ca exerciţiu propunem stabilirea schemei echiYalente (din figura 35.6, d)
pentru circuitul paralel, cu laturi cuplate, din figura 35.6, c.
-------~- ----~---·------------~------
[.\\PEDA);p: ECHI\".\LECJTE Sl C Il LI ZAREA LOR 111
35A. Circuite rezonante
lin sistem oscilant, mecanic sau electric, c un sistem care, în lipsa unei
"forţe" exterioare (in cazul unui circuit electric, în lipsa unei tensiuni aplicate),
poate prezenta oscilaţii proprii slab amortizate, adică un regim liber oscila-
toriu amortizat (v. par. 32.3). In cazul general, aceste oscilaţii sînt suprapuneri
de oscilaţi.i cvasisinusoidale, cu diferite frecvenţe proprii fp = ;~ .
Dl' exemplu, circuitul serie r, L. C, studiat în paragraful 32·3, avea o singură frec-
Tenţii proprie, corespunzătoare pu]saţiei (.32.27):
(35.24)
Să presupunem că unui astfel de sistel!l oscilant i se aplică o "forţă" exterioară

periodică, de frecvenţă unghiulară 0. In regim permanent, oscilaţiile forţate ale
sistemului vor avea amplitudini si faze initiale dependente de frecventa
"forţei" exterioare. Dacă această Aecvenţă v-~riază lent, se observă urmă
toarele : pentru anumite valori ale frecYenţei exterioare, amplitudinile osci-
laţiilor trec prin valori maxime sau mm1me cu atît mai nete, cu cît
.amortizarea sistemului c mai mică; pentru aceleaşi valori ale frecvenţei (sau
foarte apropiate de acestea), oscilaţiile forţate ajung în cvadratură (deplasările)
sau În fază (vitezele) cu .,forţa" exterioară; valorile frecvenţei la care se
obser...-ă extremum-ul amplitudinilor sau Yalorile critice ale defazajelor sînt
foarte apropiate de frecven'~ele proprii ale siotemului. Acest fenomen se
1Iumestc rezonantă.
Î~ cazul cir~uitelor electrice în regim permanent sinusoidal sub tensiune
aplicată dată, fenomenul de rezonanţă consistă în trecerea amplitudinii curen-
tului absorbit din exterior prin Yalori maxime (rezonanţa propriu-zisă) sau
minime (antirezonanţa), cum şi în anularea defazajului şi a puterii reactive
.absorbite - atunci cînd frecYenţa are valori apropiate de acelea ale frecven-
~ţelor proprii.
Caracterizarea exactă a stării de rezonanţă se poate face în mai multe
moduri - care toate sînt echi-valente, :în practică, pentru circuitele slab amor-
tizate (de înaltă calitate). Astfel, pentru pulsaţia de rezonanţă 0r 1 se foloseşte
~una din următoarele trei definiţii :
uJr 1 -- pulsaţia tensiunii aplicate, la care circuitul absoarbe o putere
re activă nulă, respectiv Ia care are defazaj nul;
(U,~ - pulsaţia tensiunii aplicate, la care impedanţa scalară e minimă sau
maximă, respectiv curentul e maxim sau minim la tensiune dată;
{J)r 3 =Wp -~ pulsaţia oscilaţiilor proprii.
În acest curs vom considera pulsaţia t•Jn ca pulsa(ie de rezonanţă. Pentru

circuite foarte slab amortizatc (cu rezistenţe foarte mici faţă de reactanţele
1 Prin împărţirea pulsaţiei de rezonanţă cu 2rr, acdeaşi definiţii eonduc la frecvenţa

de rezonanţă j,. = ro,-/2rr. ·
./
112 CURENŢI ALTEPNAT!Vi
bobinelor si ale condensatoarclor la frecventa de rezonantă.l, cele trei valori

Jc mai 1-ms 'tind către D valoare limită unică, 11~1n1ită pulsaţia 'ideală de rezonanţi'i ;
(limita fiind considerată la valori tinzind către zero ale rezistenţdor r,, ale
laturilor k = l, 2, .", L).
Pentru un circuit -care conţine un singur conder;.~ator de ·Capacitate C şi o singură l1n~
hină iie inducti.vitate L, pulsaţia ideală de rezonanţă :rezultă din (?.5.24) cu R __,_ O şi este :
(3S.2·J')
AceilotJ. formulă se numeşte formula lui 'l'homson. În cde ce urmenză, yom studia cele mai
simple circuite rezonante şi unele aplicaţii ale lor.
35.4.1. Circuitul cu rezonantă de tensiune (rezonantă serie). Considerăm

circuitul serie r, L, C (fig. 35.7, d), studiat pînă 'acum, c~ exemplu, cu diferite
metode. Dacă r < 2 VLfC, regimul său liber e osci1atoriu amortizat (v. reL
32.26), eu lPuls.aţia proprie (35.24).
w <'-~o
......----... -.......
4'1 "'
1 - " \
" '\
\
\ 1\
l 6===~----=,
1 /
1
"' ""-...
"--.
a.
-- /
/ 1
__./
/
c.
d
!Ml-'EDANŢE ECHIVALENTE Şl UTILLZARE<I LOH i !3
Curentul se poate calcula şi cu e!jutorul impedanţei echivalente con1plexe,

care c suma iinpedanţelor elementelor conectate in serie :
. ( j \ •
J 1wL-
'\
-j
cuC,;
= Ze ·~ ()5.25)
Curentul complex sub ten;;iu.n<;a la horn c L' L~~ luat~î ca origine ele fază,
estf:;
F
] = _:_-:::_
7
Cu Yaloarea ef.:ctivă :
1= u J ((o)). (3S.%)
z
Dacă pulsaţia variază in intervalul v:.> ),

curentul creşte, pornind de la valoa·
rea I (O) =o O şi are un maxim pentru
pulsaţia c.u,. 2 , la care impedanţa e mi-
nimă, adică reactanţa e nulă
l
Lw···- = 0. (3S.27)
Cv,
adid
l '
(•) 2 -· ---- -
.. ' - ·VIe: -- uJ0 --/- uJ, . (35.28)
:\Iaxin.ml cm:entului este :
(35.29)
La :rez.1.mantă. impedanta circuitului e

eeală cu re~is,tenta lui si e foarte mică.
P~entru {u > (.) 72 ~- w 0 ,' curentul scade,
tinzî.nd asimptotic către zero (fig. 3S.S,a),
Defazajul circuit:u1ui rez1Iltă din 1·e!a-
ţra
. " 1 5 ,..,.
(·..>· ')5), :
La pulsaţii mici, circuitul e capacic

tiv (q;"'
< 0), si anume w (O) = - .!:2. •
, !
b.
O dată cu cresterea nulsatiei, defazaj ul
(negativ) sead~ în v~loar~ absolută ;~l Fig. 33.8
CURENŢI ALTERNXf!\'1
-----------·--·-----·
se anulează la pulsaţia care anulează pe tg rp, adică la pulsaţia care anulează

reactanţa (35.27). Pcilsaţia ele rezonanţă w, 1 e deci tot 0J 0
(35.31)
Pentru (u :> (•),. 1 = 0J 0 , circuitul e inductiv ( cp > O) ~l defazajul tinde

~
catre -1t '
cn1 d 0J -7 00 (f>1g. 35.3, b).
2
În figura 35.7 sînt construite diagramele vectoriale pentru (v < (0 0 (fig. a)>
0J = (J)o (fig. b), u) > 0lo (fig. c). Din însă7i construcţia geometrică a diagramei
rezultă că vîrful fazorului căderii ele tensiune din rezistentă U, = r J .si deci
si al fazorului curentului l descriu cîte un cerc. Se mai 'obEe~vă că--î;; acest
~ircuit tensiunile la bornele comlensatorului [,~c şi ale bobinPi Jh pot atinge
la rezonanţă ·valori efective mari, şi anume, m<~i mari decît ale tensiunii aplicate
la borne. De aceea, circuitul se numeşte cirwit cu rezona.nfă de tensiune şi se
utilizează pentru amplificarea tensiunilor :<labe, aYîncl frecvenţ.a egală eu frec-
venţa lui de rezonanţă (35.28). Se numeşte factor de calitate, Q, al circuitului,
raportul dintre căderea de tensiune din bobină ~i eea aplicată la rezonanţă
(35.32)
Factorul de calitate atinge valori foarte mari -- de ordinul sutelor în circu-

itele oscilante obisnuite - si de aceea diagramele din figura 35.7 sint depăr
tate de situatia 'realii cli{l astfel Je ci;cuite. Curbele de rezonantă din
figura 35.8 se 'pot exprima unitar, înlocuind în (35.26) ~i (35.30) para'metrii
circuitului î:n funcţie de Q şi 6) 0 • Se obţin relaţiile :
? = are tg [Q {~
\ (•)o
(35.33)
Pentru r __. O. O __, :;c :-i. curentul

~ ~- }
I = ej(L0l-ljCw) tinde către

infinit la freeYenta de rezonantă,
dacă ten;;iunea la borne e menţinu'tă
ccn1stantă. Circuitul scrie de în~ltă
calitate (Q >> 1) constituie un
:ocurtcircuit pentru curenţii de frec-
Yenţă corespunzătoare, w = <.0 0•
35.4.2. Circuitul cu rezonantă
de curent (rezonanţă paralel).
Considerăm o bobină de rezis-
tenţă r ŞI induetivitate L in
paralel, cu un eondensator de
capacitate C. Rezistenţa laturii
a. b. eu condensatorul o considerăm
Fig. 35.9 neglijabilă (fig. 35.9, a).
1:\\PEDANTE EClll\'ALENTE ŞI UTILIZAREA LOR 115
-------------------------
Admitanţa circuitului se calculează cu tem-emele impedanţelor echivalente :
Y = 2_ = j wC
-- ~
+ r--- 1
-
- - .i "'L
1- N 2LC+jmC
r + j6.lL (35.34)
Curentul complex sub tensiunea la horne U = [' este :

I = Y U = Y Ue- '\
cu valoare efectivă :
I = Y U = U l(f=::Ji~q~ '~"~.,oc;c = I( w). (35.35)

1 0
1 r · -- cv 2L 2· o
Dacă pulsaţia "ariază în intervalul (0, et: ), curentul scade, pornind de la valoarea
I (O) = U fr, şi
are un minim la pulsaţia c•1, 2, care se determină exact, anulînd
deri,-ata expresiei (35.35) (fig. 35.10, a). După un calcul relativ lung se obţine :
(35.36)
O .-aloare aproximativă a pulsaţici pentru eare curentul e minim se poate

obtine observînd că dacă amortiza1·ea e sllabă atunci r 2 « w 2L 2 - la frecvente
m~i apropiate de rezonanţă sau mai mari- şi r 2 poate fi neglijat pe lîngă CJ) 2 I).
Cu această aproximaţie expresia (35.35) d'"vine :
I """' u ,1 1r-(.--1----y
- - (uC j
' T
r2CZ
---;;- (35.37)
1' • c-,L , L·
şi e minimă pentru :
(35.38)
Această Yaloarc aproximatiYă e fom:te apropiată (cu mai puţin de l %0) de

Yaloarea exactă (35.36)
' - = 2_,.
.pentru ciTcuite cu O Vc > 4.
L Cu relat,ia (35.38),
ya]oarea aproximath-ă a curentului la rczomnr~,ă este :
(35.39)
1ar impedanţa la rezonanţă este:
(35AO)
Defazajul circuitului rezultă din relaţia (35.34) :
B '1(1
(t)J_,~ lL-
"''-
("J~.L.t-- - - ;--2
C)J
I~ (35.41)
arc tg - = arc tg ---·---·----------
G T
(·}L
arc tcr -- (l - o 2 LC).
"' T '
Def2.zajul e IH!I JHmtnl 6l =" O, iar la pulsaţi] mici e iuducti_v, trecînd I)rintil'-un
r:n. .:.:.rx:i;cx1., pr~n tru a se a1.1u.1a la pu.isaţia de :rţ~'?.on.:xuţi?~ ~
I1ra·ctâc egttlă c1.1 w 0 Îa arn·1).ft!za1~1 u;~.ici~ Pentru. L~J ::/ v;r 1 , circuitul e capac.itiv-
(cp < O) şi defazajul tinde cătnc - rr: f2 dnd <c· -,o e>.:J (fig. 35.10, b),
JÎn figura 35 . 9, b este COI!struit:{ diagrama n~ctorială pentru {!) = w, 2 c=o;;. tJJ 0•
În acest circuit, curenţii din cde două 1·amu:ri Ic şi lL pot atinge la rezo-
nanţă valori efective mari, şi a.imme mai mari decit ale eurentului absorbit
din exteriot'" De aceea .. circuitul JC nurn.este cz:rcuit Clt rezonantă de curent şi
se utllize~z.ă
.
Dentru
"-
a~nnlificarea
J.
em·entii~Yr s!ahL• av1ml . ~
frec~enta
·'
e>rală cu.~
frecventa lui de rezommtă. Factorul de rrtlita.te este egal în acest caz cu raportul
de amp'Hf1!~are ai Ctlrentalui : ~
~? !: t~),~
r
1 , r-y~· ..
= ---- = -.-· 11-- = Q.
·r Y C
Curhele de rezonanţă (35.35) si i{35.4ll Q>1
se pot exprima cu ajutorul factoruh;i
de caiitate şi al pulsaţiei ideal!:' de
:rezonanţă t•lo : u
Q ---;. 00, Z( (u0 ) ----.- •:x-:J

1
şi curentul I =" u (c(,)
\.
se anulează la frecv-.enţa de rezG-
nanliL (~it~cnitrtl paralel di! î.naltă evJi-
tate ~OJ.> l) blochează trecerea curen-
ţilor frecyenţ.ă corespunzătoare.
C~r~ct1~tul pa1·alel e~te un r:Îl:-c:r;.t :tezo-

nant, la e.are eeJe t:rei condlţi.i :rnenţionate t,
ii-?-ceputu.11. ar>f;~.tui paragraf~ c~ "l~h~d ca]:acterÎ:-i-
tlCe re2;onanţe1, dne la valori otstincte pentrn
pulsaţia d·e re:<:onanţă. Astfel, C<lo = l /VEI::
.h:nd puJs~·l~i-~:l jtlea~~i dr n~zonan1~L ŢHJ.1:>~1~·L\ de Fig. 35.10
117
;:?Jinnhn·e a d.efaZ[ijului e (tin~ dat de 1(35.4,2}., de e1ax.hn al i::npe-dauţe;l dt' e. ('-JJ,'"i~ d3ltr
de şi arnindouă sînt d.ife:tite de pufsaţia p_rop.t·Je W:r'J -= G dat9 de (3.,).,24,)., Pentr11
{::ircuite]c .osc~~a:a~e~ _n~~Iizatr:'. ~~! aplî,?a~5i_ pentru p~-ro~nie1;ilile 1u~ rezonante {rad~o.tehnieD.~
:::eleo::l<rcr~nHl:!catn)~ t~etoru de eantate ~Int i()ar:t{:· r:.H-u"t :?!. toate n<·t;3te pu]~~ţi± J'X".âft}'(. eo.incid~:
35.5. fC::ireuite cu propritci'ăţi l'pe.ciale

-- -~--·------------------------- ------ - - - -
35~:.•. L Circuite generatoare tie e;u.r•~n~~ ~;·.on.''.d.i.allf~ (n.1n:ataje l:l:crach~:rot}t Considerăn1

un circuit n1ixt cn struetura din figtn·H ;;5~]1!') u. Presnpunînd COlTStantă tensiunea. aplicată
"i:'"ircuitului., deterrr.dnăn1 eondiţ.ia pentrn e~î:. ind~i(::r-en t de valoarea imped2.nţe:R ~;~., cu.:rentu~
_! 3 ~lil a:il1ii aceeaşi valoare. ·
]Ti;:pedanţa echivalentă ~e t~o}Ieu~eazi1 e~o.:: teort~rwrJe (3:5.11) şi: (35.19):
Il?_~
---~--------.
(35 •. 17)
~1~2 .?aC-?1 + ?21'
-PerJ:tnll ti~a l 3 să fie indepcndlr~n.t ele va:]oru.·r::>~L lni -~~;~ t".~h· nece?ari\ sati~f:acen~:a CC'JH.:Ii1if'i con:t~
p]exe-:
(35.18)
1V 1 1~2. (!,
)t.-1 V (r • (.3.5.49)
•.i.t ~
li.~zi:~U.;t:nţ.d·,,. fiiad P'")Z;.LÎ\·- dehnitc.~ tref)ttie :--~d fie l'H1~(~ a~l1inJ>~uă:

Ft: == Ji. 2 :___-:~ <~,
Ge o rc::~Yj!d:c';.Ltsu.t.l..Jt ideal1 (so:J.u .inve:::::,-,J~ .niL căror

10Etran:t:et:d ~.ti satisfac~~
~1.e rt'Z(!-LL~J_nţ.ă
l
j <-.~L.~ --~~(li --c L(·;
5:(;}c ,J,c
(35.51)
~J2•.1'f~ :r.er~re-
1" şi "·
(3.5.51)
l G este :
(115.52)
(1 !;, cernuul de FB.lb co:respunzîn d

c. fi crpr}i 3 r., 1 11 b ._, . :z:.f:xn:nul cle
35.ll. .f ~~ ~fi,u:u;1i·.3.5.' I] ~ c ~·~
li 3 CUIU~NTt ALTER.:\ATIV!
o-·-
cul., =r..JL; "'rjJL - CJC
a. b.
Fig. 3,).1:2.
Clreuitele dh1 ac.e:J:stă cat:eg~JTÎe d)nt aliruentate cu te~n.sinni constante şi furnizează cu~
re1Yţi constanţi, oricaL·~ ar fi îrnpedan~a dt~ s.eti"<;~nă K
3. ln practică. totdeauna .R1 ::j:: O ~i
R 2 =F O, chiar dacă sînt foarte reici. Dt' a~eea, curentul e rnnnai aproxhnativ constant
(pentru valori g 3 nu prea mal'l).
35.5~2~ Circuit a:·~efazo.r'" Se sonsid.r'ir.l circnltnl mixt din fi~ura 3,).12, în care bobinele:
au inductivhăţi cg·~.d0 :
(35.53)
şi căutărn ce condiţ:le trebuie să fie 3atb;ficută inLre pararn!3tl·ii circt?ituJui, pentru ca s{:
existe o dife:rent.ă d .., fază de TI" /2 intra l':!. ş·i I_!, c.rlcare ~u· fi rezLtc11ţe~e R 3 ~i 1~ 1 • Ten5iunt"a
la borne este : ' .
n (?' ~2~J )
i
l?
c 1~l 7 1
lr r·--
i"'->1
l :"'2 T ?!::1'
(35.54)
(
zl :1.\
= L (C?, -'- Zs +- ?:·-·'}.
"'-a
Explicitînd impedauţele cu rel~~ţia (35.53), 5e ol;ţine ~
(35.55}
11:
Pentm ca defazajul între (~ şi !:; ,;;_ !~,e -, partea reală a relaţiei (35.35) trebuie să fie
2
nulă, adică:
(35.56)
În figura 35.12, b e construită diug.ran'l\Jl ."/f:ctnriaR.ă a cireuitulul dcfazor.
35.5.3· Circuite complet :a!JJerimlice., Se [nmese circuite complet aperiodice circuitele a
cămr impedantă echivalentă comolexă nu deninde de frecventă, desi au in 5tructura lur
elemente de ci;cuit reactive. În e~zu] i~1reui.t'1lll;i din figura 35.13, a, i;npeclanţa echivalentă~
complexă este ;
1 1 ) L
jr j u l L - -
\ ,,)C.
+2 --;-
C.
r -----------·----- •
' l ) L
r!-'-jrlwL-
.. . -
,.,c. -l..-
c
j ,,)c 1
-·-·- -·-------------
L'-l<'EDANTc ECH!VALE:\TE Ş 1 UTILIZ ..I.PE \ LOt! ll ~
-------------····------·-----------
Se vede că irnpedanţa e indeŢ).'_~ndJ:>nU"t de frccYenţă, dacă nnnritorul ~i nu1nărătorul fraeţiei

sint egali ş-i se sirrrp1ifiLfJ.. C"f'ea ce are l0c pentTu :
(3.S ..SI)
În ace~t caz
/:1 = r. x, =o. (35.38)
l \
(r . ,:__ j <elL) j,. -~- -:---.1
·7 .l'''C'
/ 2 =r
1 l
~r _!_ j 1, :._,)L
Şi 1n ace~t c·az ;;.c ,<;;:Îiilplific<-1. rlacil c sati.c;;fi.!culii couc1iţia (3.3·,;7)~ .7i se obţine:
(35.39)
----·--------------------·------
Transmisiunea la distanţă a energiei electrice dă posibilita te a utilizării

surselor de energie depărtate de centrele de utilizare. În acest scop se utili-
zează linii electrice (fig. 35.14, a).
Dacă linia cş,re leagă generato:rul de receptor c scurtă(<,;, şi cap. 53 ~i 54),
ea poate fi înlocuită cu o schemă echivalentă R, L serie (<lg. 35.14, b). Cînd
este necesar să se ţină seama şi de impedanţa inte1·ioară ~i a generatorului,
se includ în pa1·ametrii liniei Tezistenta, respectiv reactanta hobinajului
gene:rato:rului. 'în acest caz, totul se' reduce la examinm~a funcţionării
d, ~ )E
.J_..;- U
J
\ ur1
( " - - - < > - - - - - - -~-\"'J
!)
21
i 1
z L----,o--- _______J~_1
1
a
o
o. 6
'Fig. 35.13' Ji'ig. 3.).1-1.
-----------------
J:.!iJ
unui c]reuit S(orie, eu rezistenţa .Re şi. reaetanţa );~.,, in :oer.ie eu un n::eep-
tor de impedanţ:ă ~~ (fig. 35.H, b). În practică se cunosc tensiunea la bor-
nele :receptorului fZ 2 (tensiunea seeumi1ară) şi impedanţa d:e sarcină z_ 2 • res-
pectiv curentul! ], o= Jl2 == f.
-- ~2 --
Adesea, receptn:rui e earactf';rizat de putera activă P.,. t•~nsiunea (.l., si

factorul de J~Utere cosq; 2 (de cx. indnctiv). A tun ci cmentul. est-~ I 2= P 2 j [l2 cos- r.p~,
iar Z 2 = U2 /l2 = U~ cos q; 2 jP2 •
Prohlema principală eonstii îln examinarea relaţiei între tensiunea genera-
torului E şi tens.i.uuea :M,cundară !l_2,, pentru a determina căderil.e de tensiune.
Dife~enţa va1oriJo:r efective ale tensiunilor :
i'iU :-= E -- U 2 ~· O (35.60)

~e ntuneşte varia-fie de Umsi.une. :Diferenţa tensiunilor complexe :
Ali =--= lJ; -- Jl 2 (:55.61)
se numeşte cădere geometrică de umsi1.me. Sdu::ma echivalentă avînd tcoate
elementele în serie, se poate scrie rdaţia :
E = (z
-
'O
'~--u
. R·
--;-
,,
• ,·
e
··...-) r
]-"1~<- - = _2
7 •r=
u· -+-- (.'R ( +· J-A..,j-
·' __'l':2. ~Jj_, (35.62)
d"i~-."..~~~ue, prin calcul în complex, :rezuhă }}; şi l'l,_l!_.

eal.culul se poate faee şi grafic. Diagrama veetorială a liniei este :repezentată
'tn. ng?:ra
,.. 3"';); ~~ ." TJ
A ' • __} f '
~'J, ~consiaennu. ten~J.un~a ~ 2 ongme ue .. aza.
_] •
D.m fignra 3::, ,l;y se poate stahil1 I'el.a~]a :

-"~ ·~)
(.;J.Uv •
(35.M)
se numeşte câderto longitudi-nală de tensiune, J<ur
AC= ~,t 7 = RJ si.n ~Pz _,__ X 1 cos q:- 2 (35.6.5)

;,:e rn1weşte căderea trans~:'ersall'i de tensiune.
Se obs(~f\i ă eă varia tia
d.~.:~ tensiune este dată ·~te
relaţia:
Ol1 =-:: } ; --- IJ 2 :=: .BA'
,=-,V (D~-~-"A~tTy~L.T'lt oy:____
- U2 "~ tlJ}, (3.5.66)
deoarece, practic, ( tl 1 U) 2 «
<~(U 2 +1'l 1 U) 2 , eăde1·ile de
tensiune în linie fiind n1ici
fată de temâunea E, iar defa-
" l 1P.; cl'.. 1~1tre .,.
zap1 F ŞI' ..P..' d e ase-
Fig. 3.S.1S. lnenea une.
TEOREMELE LUI KIRCHHOFF PENTRU HETELELc DE CURENT ALTERNATlV J2i
Valoarea efectivă a căderii geometrice de tensiune (fig. 35.lS) este:

(35.61)
În mod practic interesează VJ.riaţ,ia de tensiune, cl<eoarece reecptt;:n·ele sî.at

dimc?si.~nat? pe1;tru o. a~um~tP. Va~oare efectiy·~ a tf;nsi~n~i U 2 • Jn •TcţekJ<;
de d1stnlmţlC urbane de JOasa tnH'l1me se adnnte o 'anape de Tensm:w de
3-4% U 2 •
Dacă q> 2 < O (receptor capacitiv}~ tensiu:.nea L'2 poate depăşi tensiunen E; ~Inp~l c.u~n
J:~:w.hă di.n (35.66) ~i ('.!5.64,), act>ai'tă situaţie se reali~.,~ază daf'ă:
(35. 68)
t~1 acest caz~ variaţia de tensiune re}il"ezintă o cre~t("te de tenshtne ~~ nn o p:ienlc"re de tetl-
,,iune ca în cazul din figura 35.15.
! TEORE.NIELE Ll.JI KIRCHHOFF

36. _PENTRU RETELEJ,E DE CURENT ALTEH.NA.TIY
1' 1
1 >
Ca Şl retelele de eurent continuu (Y. pm. 13 ..2, Yol. I),. :reţelele de curent
alternativ p;t fi studiate cu ajutorul mwr ecuaţii asoeiate nodurilor, reg,peetiY
·-nehiurilo:r, care rezultă (lm aplicarea unor tcryrnne, numite teore.rnde lui
Kirchhoff-- datorită analogiei fonnalc pe care o preziua, cu teoremele sirnilare
din curent continuu,. Pentru re-ţelele .lir:ia:re~ aJeătuitc exclusiv din elenlf.~nte
d.e circuit dipola1·e ( cun1 am studiat me:ren pbă acum), teoremele lui Kirehhoff
f:onst:i.tuic o bază teoretică co:n1pletă, furnizî.nd un sistcirl de eellatii Ifrrhtrt~
în nuxnă:r egal c11 ali'lecunoscute-lo:r~ Deoa:reee aplicarea ~]ceslor teor;~x.:ne :nece-
~ită adesea un volmu mare de calcule,, s-au elaborat )i. alte metode nwi r;ish·-
J.lltt.tice, mai rapide~ sau :rr1ai adaptate lBlOl" p:rohJA.~n1e particulare . cap~ ...38)~
-.Este însă irnpo:rtant să~ se reţină că orice p:rohlernă ca:re se studiază ctr 2:C''il\~t(~
metode poate fi :rezolvată şi numai eu ajuton1l t(•on~meicr 1-ni Kirebhvff.
.16~1-L .Elemente de topologia ~{~ţeleior (v. şi par. 1.1.2.1~ voL 1~. _ S:- :Ji·n;ue)tr ~ la:
!:.tYă orice porţiune ln~rginită şi neran~ifieată de relt"a ţi f!·Oi.l., punctul de Inhl:rure a ri>)Ua
~.c~u. 1:1ai mu1te. Iatu_ri .. la aJ?lîeaţii e uti~ să se ~~o.n;,ide~e~ Ttod._u:i n~ma~ puncAtel~ ~de: hxtih~re
a. trei sau nJai ·multe 1atun~ cu. exeepţla eazuhn unet !atu.~:·1 nH.:hise 11r ea 1nsaş~. {\,. . . oeluul
din stînga al reţelei din fig. 36.1, a)., care e mărg·lnită de un nod cornun nruheJnr e.i ca~
pete şi ales arbitrar [(1) din fig. 36 .1). Se numeşte ochi (buclă, contur, eidu) o sueee-
8iune de laturi ale reţelei, alcătuind o eurbă închisă. O :reţea ~e numeşte conexă, dacă ori-
•t:are două nodtui ale ei pot fi unite p:rintJ'·G eurbă, c:ire treee munai p:rin latnri :1le eeţdei.
---------------------------------
122 CURENŢI ),LTERNATIVI
În curent alternativ interesează şi reţelele neconexe (fig.36 .l, a), ale căror părţi (subreţele)
conexe, izolate unele de altele, pot interacţiona prin inducţie electromagnetică (cuplaj in-
ductiv sau magnetic). Se numeşte schemă topologicrt a reţelei o schemă simplificată, în care
structura laturilor nu mai e specificată, şi
acestea sint figurate prin En1i (fig. 36.1,
b ~i :36.2). Pe schema topologică. a
unei reţ.elc se pot studia toate pmprie-
tăţilc reţelei refei:itoare la relaţiile dintre /~~
laturi, noduri :;i ochiuri. Laturile şi
1
ochiurile se consideră orientate, sensu- !(It) A.
1 1
\ ..
c[:JcîJ
11) !o (3)
/1.
1 (2)
L = 10 1
l2]{~E_}
N =6 1
o 6 1
s = 2 \\
(1) (3) "--
b.
5=2, !.=4, N=3. 0=3 b.
:Fig. 36.1 "Fig. 36.2
rile Ue re[cTinţă ale .laturilor fiind indicate <:U sfigeţi plasate pe laturi (uneori, alături), iar
sensurile de Teferinţă r,le ochimilor fiind indicate cu arce de curbă deschisă dotate cu o
s :igeată şi desenate înăuntn1l sau în exteriorul ochiurilor (fig. 36.2).
Un ochi se numeşte independent fa(.ă de un sistem dat de ochi01ri, dacă existenţa lui
nu poate fi dedusă din cunoaşterea laturilor ochiurilor sistemului dat, ceea ce revine practic
la faptul cii orice integrală de contur scrisă pentru acest ochi nu poate fi exprimată ca o
combinaţie liniară a unor integrale scrise pentru ochiurile sistemului dat. Se numeşte sistem
fnndamental de ochiuri independente un sistem de O ochiuri astfel alese încît fiecare dintre
de e independent faţă de celelalte, iar oricare ochi al reţelei, neaparţinînd sistemului, nu e
independent faţ.ă de acesta. Ochiurile unui sistem fundamental furnizează numărul maxim
de ecuaţii independente ob1.inute, exprimînd integrale de contur. Pentru o reţea dată se
pot găsi mai multe sisteme fundamentale de ochiuri, dar toate au acelaşi număr O de ochiuri,
unn1ăr ce constituie o caracteristică a reţelei.
Notăm cu L nurnărul de laturi, cu N numărul de noduri, ca S numărul de subretele
conexe şi iz{llate ale reţelei. Se numeşte arbore al unei subreţele conexe p porţiune con~xă
a ei, care conţine toate nodurile acesteia şi nu conţ-ine nici un ochi. In figura 36..2 sînt
desenate ing,.oşat laturile unor arbori ale subreţelelor a şi b. Un :_!rbore are Ns - l laturi,
dacă IV, e numărul de noduri ale subreţelei conexe considerate. In adevăr, cînd construim
succesiv arborele din laturile lui, prima latură are două noduri (capetele ei), iar celelalte
aduc fiecare cîte un nod (deoarece dacă nu ar avea capătul al doilea liber s-ar forma un
ochi, ceea ce e exclus prin defini1ia arborelui). Se observă acum că dacii., pornind de la un
arbore, se adaugă succesiv cîte o latură pentru a construi reţeaua definitivă, orice nnuă
latură astfel adăugată nu aduce nici un nod în plus (prin definilie arborele le cupdnde pe
toate), dar aduce subreţelei cîte un ochi independent de celelalte şi numai cîte unul. Numărul
de laturi astfel adăugate e d~ci egal cu numărul O, al ochiurilor independente ale subreţelei
TEOREMELE LUI KIRCHHOFF PENTRU RETELELE DE CURENT ALTERNATIV 123,
considerate. Nunărul de laturi L, al acestei suhreţele conexe este egal cu numărul de laturi
ale arborelui N 5 - 1, plus numărul 0 5 al ochiurilor ei independente :
L,= O, + Ns- 1.
Scriind cîte o astfel de ecuaţie pentru fiecare subreţea conexă şi însumînd cele S ecnaţi'_
scrise, se obţine pentru întreaga reţea relaţia :
L =O+ N - S.
Sub forma:
(36.1;
această relaţie permite determim:rea numărului de ochiuri independente ale nnei reţele d3tc.
Practic (deşi nu e necesar), acestea se aleg a3tfel Încît fiecare să aibă cîte o latură care s<:1
nu aparţină celorlalte (în acest fel sîntem siguri de independenţa lor, iar dacă am ales O
astfel de ochiuri independente, ştim că le-am ales pe toate).
În cele ce urmează vom presupune că : toate laturile reţelei sînt numerotate într-o.
ordine dată, cu indicii curenţi :
k, l, rn, r, s, t = l, 2, ... , L~ (36.2)
toate nodurile reţelei sint nun1erotat~~ lntt-o ordine dată, cu indicii curenţL
b~ c~ d = l~ 2, ... , T;T, ( 36.3)
toate ochiurile independente ale unui sistem fundamental, ales arhrit1·ar, sînt numerotate
într-o ordine dati: :
p, q = l, 2, ···~ o.
36.1.2. Prima teoremă
a lui Khch.~off. Unei SU]H'afet,·e
~
'5: carA"
închise "-'b
înconjură un nod oarecare (b) foarte aproape de nod, i se poate aplica teorema
continuităţii (31.10), Îr, = O. curentul tot:Jl ir.b = JdA, fiind în acest caz JJ
I;b
suma algebrică a curentilor laturilor care se întîlnesc în nod. Se obţine
astfel - ca şi în curent cdntinun - pxima teoremă a lui Kirchhoff:
Suma algebrică a valorilor 1:nstantanee ale curenţilor din laturile care se
reunesc într-un nod este nuh'i :
,,
L_,
.
L,z,_ === (36.5)
kE(bJ
În această sumă ,;algebrică:·, curenţilor care ies din nocl li se afectează semnul
(+), iar celo:r care intră în nod, scmr,ul (---); indicele /,: al laturii ia acele valori
1 O relaţie de acest tip a fost stabiiitii prima dată d') Euler pentru poliedrc şi de aceea
(36·1) se mai numeşte teorema lui Euler.
2 Semnul E e semnul de apartenenţâ, folosit aici pentru a indica : latura k apar·ţine mul·-
ţimii laturilor legate la nodul (b ).

din şirul (36.2), care corespund laturilor legate la nodul (b) considerat. De exem-
plu,. în cazul nodului din figura 36.3, prima teoremă a lui. Kirchhoff se scrie :
H.elaţia (36.5) a fost stabilită utilizînd legea conserdirii sarcum şi aproximaţia

regimului evasistaţ.ionar. În ea nu. apar parametrii circuitelor. De aceea, această
relaţie c valabilă în xegi1n eva-
sistaţion.ar pentru orice fel de
circuite : liniare, parametrice,
neliniare.
36.1.3. A doua teoremă a
lui Kirchhoff. În lungul um•i
CUrbe Închise r M COlUIJUSă d:in
succesiunea liniilor tensiunilor
la borne ub ale diferitelor la-
/ turi m ~1~ unui ochi (p)
/ (fig. 36.4.'), se poate calcula
/ \ tensiunea electromotoare in dusă
\
:Fig. 36.3 erp = ~ Eds, egală, în acest caz,
rn
t'U suma algebrică a tensiunilor la borne ale laturilor ochiului. Această. tensiune
dectromotoare indusă e însă nulă, deoarece fluxul magnetic prin suprafaţa Sr,
jOprijinită pe curba rp e ne- . .1 .
giijabil, ca urmare a modu- --
_ 1 (b)f
---
J!ui de alegere a liniilor 1~· Î.'
tensiunilor la borne - care ~~ur-~~·j lm
oeolet"c regiunile de flux l \ ' l / l?m ",...
itntcns, localizate în hohine 1 1 '\ 1 \.) /,
(v. ,;,i par. 31.2.2). Se ob-
ţ.ine astfel cea mai generală Iubi'j
// /"..---,,\ f(' \J\* ('"mr:
1
1 (pf· \1 Lm
formă a celei ele-a doua '/ 1 11 u ..
1
teoreme a lui Kirchhoff : ~~ ' 1 \ ·~"m
Sunw algebrică
a valorilor
instantanee ale tenşiunilor la
. .1.2.'--~-~~
p..:.,_ _ __ _
Af/ :\\
...- ,_' ·
cm~~\
,
bornele laturilor care alcă- " 1 p \ 0., r em
tuiesc un ochi este nulă : ..._ ub;'.~ i ",~, ~)
' "\,\ ! -~ _)~
;------·~~-·1 Sr:. ',~\\ ţ uh~_:::--~~ (c}
11 ~ = o.. il ?/
1
li&
Lt nt
(36·.6.)) p \l
\1 "" '1: - _..... \
\
~r ___
t____n_.• _"_P J ~----1 r;br; Z O ,· ~ Y. -··-
În aeeastă sumă "algebrică",
p / \ \
tensiunilor la horne, al căror
sens dP :refexintă e acelasi cu
sensul de int~grare (s~nsul Fig. 36.4
1 Semnul E e semnul .de apartenenţă, foln.oit aici pentru a indica : latura m. aparţine
mulţi:nii laturilor ochiului (p ).
TEOREN1ELE LUI KIRCHHOFF PENTRU RETELELE DE CURENT ALTERNATIV 125
de r.eferintă al ochiului, numit şi sens de scriere al ecuaţiei), li se afcctf•a?.<"i

semnul ( +-),
iar celor al căror sens de referinţă e opus, semnul (---). Ind i-
cele m al laturii ia acele valori din şirul (36.2), care corespund laturil0r ce
aparţin ochiului (p) considerat.
De ~xemplu, în cazul ochiului din figura 36A, relaţia (36.6) se scrie :
li·
vJ,t
-- u,Dt; __!__
1
U•
r:J s
-- u,vr - U.·
;; l
"'" 0•
O altă formă genenJJă a celei de-a doua teoreme a lui Kirchhoff se obţine 1nlo-
;;uind tensiunile la borne cu valorile scoase din ecuaţiile latu:rilor scrise 5uh forma
Telaţiei (34.H9), utilizat;\', la deducerea teoremei lui Joubert :
dr<v",
ub;/l = llRm -+- Ucm -~--1 -~i~-- ---- e .·t' (::16./j
ln această relaţie, ubm e tensiunea luată după regula de la l'eCCi)toare pentru

toate latm:ile retelei, uR rn e căderea de tensiune :rezisti o; fi. dinlatu:ri, uc ir: e tensiunea
.?
eonde:nsatornlui conectat În serie în latura m, {\, este t.e.rrL a generatorului

1l1n lat1uă cu sensul de referintă acelasi cu al curentului im , ia:r <Vm e fhlXlJ]
magnetic total care î:rilănţuie .lai:ura (mai 1mţin fluxul c~re induc~ t.e.m. a
gc;ner_atorduî.). ·
Ţ l onunct :reJ.aţm ('''6
~-n
< ] ' '
1i In rel frţw ("h
;-, ·. -~ A
,o;). 6) şr RcpalTlld.> Intr-un 1nerrmru
o l
t.e.m.
o A A
a.le gene:ratoarelor, se obţine o altă formă generală. a primei teoreme a lui Kir·
chhoff:
Suma algebrică a valorilor instantanee nle tensiunilor electromotoare ale
g:nera:oarelor din l~turile u~ui o_chi e egală cu suma algebrică a căderi lor de ten-
.~nme t~?stontnnee dzn acele wtun :
Ee"' =
mE{p)
2::::
mE(p)
rl
UR .
'''
+ Uc
"'
-+· d(fl",].
dt
(36.8)
Această relaţie şi relaţia (36.6) au fost stabilite utilizînd numai legi generale,
RI Hlea 1m apar explicit parametrii circuituh1i; de aceea ea este valahiLt
pentnt orir:e fel de circuite : liniare, paramet:rice şi neliniarc.
O ;, s e r v a ţ i e : Ecuaţia (36.8) poate fi dedusă ~i calculînd tensiunea electromo·
trJ<Jre în .lungul unei cu:rbe care trece numai prin laturile ochiului (nu pe la borne, cam
-~t:ecea curba rp utilizată aiei)6
În cazul circuitelor liniare, căderile, de tensiune se pot exprima în

functie de curenti. introducînd parametrii circuitului în relaţiile (31.22),
(3L28), (31.15): , .
(36.9)·
în t::arc Rm > O este .reziste~1ţa conductorului laturii, C", > O este capacitatea
eondcm;atorulni, Lmm = Lm > O este inductivitatca proprie a laturii, Lm, ~ O
este inductivitatea mutuală dintre latura s şi latura m (L".,, = L",,), cu sensul
rQrespunzător sensului de scriere al ecuaţiei prin latura m şi sensului eurentnlai. i.
din-latura s, <'n:re indu.~e. Dacă numai unul dintre aceste sensuri nu coincide cu ce!
l26 CURENŢI ALTERNATIV!
indicat de borna polarizată corespunzătoare valorii date a inductivităţii mutuale,

semnul acestei valori trebuie schimbat.
Cu relaţia (36.9) se obţine a doua teoremă a lui Kirchhoff pentru circuite
./i.niare:
(36.10)
•au, cxplicitînd căderea de tensiune de inducţie prop1·ie (s = m),
Ee,"
mE(p)
E
mE(p)
[Rmim + __1:_ ( imdt + L", dim +
Cm J dt
t
s~l
Lms di,] •
dt
(36.10')
s-::ţm
36·1·4. Observaţii privitoare la aplicarea teoremelor lui Kirchhoff. a) Cu ajutorul ace•;tor

t~oreme se. obţin N - S ecuaţii independente de noduri (deoarece în fiecare din cele S
subretele conexe, ultimul nod - în care intră numai curenti ale căror valori au mai intrat
in ec~aţiile altor noduri cu semn schimbat -- conduce la' o ecuaţie care e egală cu suma
cu semn schimbat a celorlalte ecuaţii de noduri, şi deci nu e indpendentă de ele); O= L -
- N + S ecuaţii ipdependente de ochiuri. Rezultă în total O +
N - S = L ecu<:ţii
integra-diferenţiale. In reţele liniare, acest sistem de ecuaţii are L funcţiuni necunoscute :
curenţii i(t) ai laturilor şi problema are o soluţie unică (în regim tranzitoriu, după preci-
zarea copdiţiilor iniţiale).
b) In ecuaţiile obţinute din cea de-a doua teoremă a lui Kirchhoff toţi termenii au sem-
i nul ( + ), respectiv (-), după cum sensul de referinţă al mărimii respective coincide sau nu cn
~. ~ensul de scriere al ecuaţiei. Din cauza convenţiei suplimentare, pe care o implică semnul
di,
~~ unei inductiYităt,i mutuale (v. par. 34.4 .3), termenii de forma L au semnul
''" dt
hotărît de corespondenţa dintre sensul de scriere din ochiul cu latura m şi sensul curen-
tului din latura s, de o parte, şi sensurile indicate de bornele polarizate, de altă parte
eum s-a precizat 1nai sus.
c) Aplicarea teoremelor se face (ca în curent continuu) alegînd sensuri de referinţă
arbitrare pe laturi, alegînd ochiurile independente şi sensurile de referinţă arbitrare pentru
de, scriind ecuatiile si rezolvînd sistemul astfel obtinut.
d) Teorema' a doua a lui Kirchhoff se poate' scrie şi pentru un ochi care nu se în-
chide m1mai prin laturi, ci şi -pe o anumită porţiune- prin dielectric, direct între două
horne. In acest caz, tensiunea dintre aceste borne nu mai poate fi explicitată În funcţie
de curenţi şi rămîne în ecuaţia (36.6) neînlocuită cu relaţia (36. 7). Ecuaţia finală (36.8), res-
pectiv relaţiile (36.10), va cuprinde în membrul drept, alături de căderile de tensiune din la-
t1U'ile ochiului, si tensiunea dintre bornele prin care se închide acest ochi.
' ' e) Cea mai bcmă verifî-
care a scrjeri:i ·'5-i rezolv~rii eo-
recte a ecuaţiilor o constituie
verificarea bilanţului puterilor
(v. cap ..37).
Aplicatie: Ecuatiile trans-
formatorului. Considerăm un
ansamblu de două bobine
cuplate, constituind un tram•-
formator electric (fără miez de
fier, pentru ca inductivităţile
să fie constante-v. fig. 36·5, a).
Schema echivalentă e desenată
în figura 36.5, b; în această
schemă, r 1 şi r 2 sint rezistenţele
a. b. conductoarelor înfăşurărilor, L 1
Fig. 36.5 şi L 2 sînt inductivităţile acestor
TEOREMELE LUI KIRCHHOFF PENTRU REŢELELE DE CURENT ALTER:'-IATIV ]27
înfăşurări,iar L 12 , inductivitatea mutuală. Bornele polarizate au fost astfel alese, încît, in

raport cu ele, L 12 > O (în cazul cînd curenţii ar intra prin aceste borne, ar da fluxuri în
acelaşi sens prin miez - cum rezultă din figura 36.5, a). Alegem sensurile de referinţă ale
tensiunilor la borne şi ale curenţilor după regula de la receptoare la prima bobină şi· după
regula de la generatoare la a doua - transforrnatorul constituind o celulă intermediară
într-un lanţ de transmisiune a energiei electromagnetice. Alegem sensurile de referinţă pe
cele două ochiuri închise cu liniile tensiunilor la borne. Ecuaţiile de ochiuri (36.9) sînt, în
acest caz (cu e1 = e2 = O, deoarece nu avem generatoare):
di 1 L di2
O = r 1i 1 + L1 -
dt
- 12-
dt
o= + L2 ~i - L2r di,
dt dt
(semnul minus din faţa lui L 12 rezultă din regula indica t{t la punctul b de mm sus), sau :
di 1 I di2
L1 - - "12-
dt dt
(36.11)
di L di 1
--'-- L -2 - 2 1 -
Jt dt
pentru verificare inrnulţirn pritna ecuaţie cu i 1 ~ a doua cu i 2 şi adunău1 ecuaţiile: se oblinc
relaţia:
.
uJr 1 - u 2 r2
. .
= r1 Lt
2
-1- .2 ,
r2 1-2 ~-
ti [L,iÎ
dt ~2 ,
~- ~i~-
2
-'-(-L
,
) ..
12 lrl
1.
J
2
(36.12)
Diferenţa dintre puterea u 1 i 1 primită

pe la borne ele prima bobină (deoarece am folosit con-
venţia de la receptoare) şi puterea u 2 i 2 cedată pe la borne (deoarece am folosit convenţia
de la generatoare) de a doua bobină este disipată în parte în rezistenţele înfăşurări.lor
+
(r1ij r2 i§) şi acumulată în parte în cîmpul magnetic al bohinelor. a cărui energie e JV (m)
(v. rei. 31.17). Semnul (-) din faţa inductivită ţii mutuale L 12 rezultă din faptul <:ă Fensul
curentului i 2 iese din borna polarizată respectivă, în loc să intre ca i 1 : valoarea inducti-
vităţii mutuale în raport cu sensurile curenţilor este (--- L 12 ).
36.2. Forma complexă a teoremelor lui Kirchhoff
Pentru circuite liniare în regim pe:rmanent sinusoidal de pulsaţie C•l ~e

pot reprezenta în complex simplificat relaţiile (36..5), (36.6) 7i (36.10), folosind
notaţiile:
(3 (J. 1.')
,")
em :.-== Ern Vz sin ( L·jt + ~m) ~ J:;m == l!..'-meja 117

ŞI l'egulile de transpunere a operaţiilor elementare (34.81...84).
36.2.1. Forma complexă a prhnei teoreme a lui Kirchhoff. RqJTczcntînd
în complex, cu notaţiile (36.13), ecuaţia (36.5), se obţine expresia
(36.14)
123 CUHENj"l ALTE!{NAT!Vi
c~u-e se rmmţă : Sw1}a al8elnicif a imaginya~ în com.l!lex a_le. curenţilor dip_, la:u-
nl<J, cw·:e s.g _r.owwsc -l~IIr-un nod este nula. Convcnţ.nle r:rrntoare la seJnn s.mt
aceica~J. cu la valon m1<tuntance. D:~oa:rece r.•1.od.ulnt une1 su:rGe nu este e:ral eo,
surna ~no,Julilo.r termenilor, o reh,ţ.ie de forma (36.1:n nu ~e :poate scrie r~entn:
.-alorilr: efr:,·tjye (reale) :
3!i ..2.:l . .Forma complex{, a tem·emci a doua a lui Kin~hhoff. :H.eprezentîm:?

în eowplrs, cu 11otaţiilc (36.13), ecuaţia {36.6), se 0hţine <'m:mţ.;:Il ce1 mai
g~~J~(·:ral al t1·orr~n11-'j :
o. (36. ]:') \
Sw.<w algdn-icâ a imu.einilor in complex ale tensiunilor la bornrde laturilor ctUP:'

alcătui::.s~ un ochi este~ :miii. ConYtor~ţiiie privitoare la semn sînt acelear;;i ea la
valori ~n'itantance. Şi în an·st caz, relaţia nu P valabilă între valori efectiv<" :
Repnezentînd în co1aplc~x ectwţia (:36.10), cu notaţiile (36.13), se ohţine :relaţi<'
(36J ti)
Dar
L L
;[:j (<JL." T =
s-=f
j (uL ,J.. + ~j 0lLm,L
~=l
(s:f=.m)
'>~.
.{--f
(:36. 17)
••Err;
Suma a imaginilor în complex ale tensiunilor electromotoare ale genera-

toarrdor 1• egalii cn sumu alp,ebricii it arderilor de tensiune comple:xe din a~:el<!
laturi. Gă;lerile de tensiune pot tl. r<:zistivc (R",Z,"), ind.uctivc (j (vL"J,.,),
capaeitive { ~-;-- [",) sau induse ;nutu:.tl (j (,;L, 115 [ , ) de alţi em·e.n-ţi. Conveu-
\.1 (uGr,, .
li.ik privitoare la semn sînt acelc·a~i f~a Ia vuloTi instantaxwe.
Teor<:ma a doua n lui Kirchhoff ~," noatc FiCri.e strîns. introducînd i:r:np<>
('l.,r.•tr•
u_._, - f .•
,., ~J,.,,.,~ <'.
..l.\ ;t
.1'•• :\:"/ -
lat",l"J·l·.
1_
; .
(36.J
(36.19)
TEOREMELE LUI 1\IRCHHOFF PENTRU RETELELE DE CURENT ALTERNATIV 129
Cu aceste notaţii relaţia (36.18) se scrie:
(36.20)
sau mat strins :
(36.21)
. Observ a ţ ii: a) Prima sumă relativă Ia ochiul (p) se face asupra tuturor indi-
cilor m ai laturilor care aparţin ochiului (p). A doua sumă, în s, se face asupra tuturor Ia-
turilor reţelei (inclusiv s = m). Dacă o latură s nu e cuplată inductiv cu vreuna din la-
turile ochiului (p), curentul respectiv nu apare în ecuaţia acestui ochi, deoarece Zms = O.
b) Dacă se scrie explicit această relaţie, se observă că fiecare dintre impedanţele mu-
tuale ale laturilor ochiului (p) cu laturi exterioare ochiului (p) apare o singură dată, în timp
ce o impedanţă mutuală Zms între laturi m şi s, care aparţin ambele ochiului (p), apare de
două ori : o dată în termenul ZmsL< şi a doua oară în termenul ~smLm·
c) Comparînd relaţia (36.20) cu teorema a doua a lui Kirchhoff din curent continuu
::i:.Em = ::E.Rmi"" se constată că singura deosebire de ordin formal între aceste relaţii decurge
din existenţa, în curent alternativ, a impedanţelor mutuale ~ms·
36.2.3. Rezolvarea reţelelor, în complex, cu teoremele lui Kirchhoff.

Metoda generală de rezolvare a reţelelor liniare de curent alternativ sinusoidal,
cu reprezentare în complex, consistă în utilizarea sistemului de L ecuaţii
Kirchhoff independente :
b = 1,2, ... ,N- S = L - O
(36.22)
L:
mE(p}
[tlmsls]
•=1
= L: _l!J_",
mE(p)
p = 1,2, ... ,0
În reţelele disipative (cum sînt reţelele electrice obişnuite, în care totdeauna

Rm > 0), acest sistem are o soluţie unică, adică există un singur sistem de
curenţi complecşi ] 1 , ] 2 , ... ,JL care îl satisfac (la t.e.m. date).
În adevăr, din teoria sistemelor de ecuaţii algebrice de gradul 1, se ştie
că soluţia unui sistem neomogen de L ecuaţii cu L necunoscute e unică, dacă
sistemul omogen corespunzător nu are decît soluţia identic nulă; în caz contrar,
o soluţie a sistemului omogen poate fi suprapusă cu o soluţie a sistemului neo-
mogen si s-ar obtine o a doua solutie a sistemului neomogen. În cazul siste-
mului (36.22), si~temul omogen e 'acela obţinut cu !};_m = O (m = 1,2, ... ,L)
şi corespunde cazului fizic al unei reţele fără surse. Dar o reţea liniară disipativă
fără surse nu poate avea curenţi de regim permanent, din cauza dezvoltării
ireversibile de energie în rezistenţele laturilor (prin efect Joule-Lenz), care
cere un aport mediu constant de energie din exterior.
9-JSGS
În reţele nedisipative (pur reactive, fără rezistenţe), soiuţia sistemului (36.22) poate
să nu fie unică. Acest rezultat se explică prin faptul că în astfel de reţele regimul liber nu e
amortizat, regimul tranzitoriu nu se stinge niciodată şi regimul permanent consistă în su-
prapunerea regimului forţat (hotărît de sursele sinusoidale date) cu r!!gimul liber, periodic,
determinat de condiţiile iniţiale şi de frecvenţele proprii ale reţelei. In acest caz, sistemul
de curenţi care circulă la llll moment dat prin laturile reţelei, la t.e.m. date depinde de con·
diţiile iniţiale : de exemplu, de ordinea închiderii întreruptoarelor de alimentare.
La aplicarea ecuaţiilor (36.22) se urmează aceleaşi etape ca şi în cazul

teoremelor scrise cu valori instantanee (par. 36.14), cu observaţia că înainte
de a scrie ecuaţiile e necesar să se calculeze imaginile în complex ale tensiunilor
electromotoare date - pornind de la o singură formă normală (în sinus sau
în cosinus) a valorilor lor instantanee. După rezolvarea ecuaţiilor în complex,
trecerea inversă la valorile instantanee ale curentilor se face cu aceeasi formă
normală. · ' ·
Verificarea calculului se face fie scriind ecuaţii suplimentare pe ochiuri
neutilizate initial, ecuatii care trebuie să fie identic satisfăcute cu solutiile com-
plexe obţinut~, fie- ~ai complet- verificînd bilanţul puterilor ~omplexe
1 (v. par. 37 şi aplicaţia 37.3.3.).
·~
. "' jL?cu (11
jGJC;
i h Dacă în problema dată se
cere o tensiune u, cu imaginea
V, între două noduri oarecare
! - \~~ - 1. .l..J..'J'J 1 •wL '(b) şi (d) se scrie ecuaţia a doua
J·L,,,w~~
· ~. _' --~, ·~1~~
3
U,I
1
2 .... R_, ~ R~r.
a lui Kirchhoff pe un ochi
(
1
h J
" , ~
· ·-
\-;
'
'') 1
jf2GJ (2 .. J _ !__
1
.
· ~· •
*."-~. . . . '\\
~
constituit din laturi ale reţelei
şi închis prin linia acestei ten-
.~iuni (v. aplicaţia 36.3.3.) .
.E
., ..,
(1) '""'f'--"'' -::;..;
.l;!. 11
!-1 '" ~.-_ .../ ' jelf jwLJ (1"-'L~t • ,/ 1
1 '- ._.- 1 36.3. Apiica.ţii
L~,,=c"-"....C_...f--_o+-~ J ·---
(2j l~t (])
36.3.1. Scrierea ecuatillor literale
Fig. S6.6 pentru reţeaua din :figura 36.6. Reţeaua
are L=4 laturi, N = 3 noduri, S = 2
subretele conexe Şi O = L - N +
S = 3 ochiuri independente. Vom avea N - S = 1
ecuaţii de noduri (de ex. pentru nodul (1) şi O = 3 ecuaţii de ochiuri pentru ochiurile
(l'), (2'), (3') alese.
Alegem sensurile de referinţă pentru curenţii de laturi. I 1 , 12 , l 3 I 4 şi sensurile de scriere
pe ochiuri. Ecuaţiile sînt
f (l) l2 + Ia - !.1 = O
- / (l')
J
E1 = j wLd1 - j wL12Ia
7
+ j wLzi2 - j wL21I1
~C ) Ia- j (uLatl.~- j wL2I2 + j wLztll

'
l (2') ..;._§3
(3')
=.1 R3+ j wLa +
O = (R 4
\
+ j wL )l 4 4
JW 31
- j wL, 3 [
La rezolvarea acestw Sistem de patru ecuaţii cu patru necunoscute e preferabil să eliminăm
3•
'
_",---..,., .-
(36.23)
curentul [ 1 = ls +
L (conform cu (l)) din ecuaţiile de ochiuri (1'), (2'), (3'), pentru a
obţine un sfstem de trei ecuatii cu trei necunoscute -la care se poate aplica regula lui Cramer,
fără a fi nevoie să se opereze cu determinanţi de ordin mai mare decît trei.
TEOREMELE LUI KIRCHHOFF PENTRU REŢELELE DE CURENT ALTERNATIV 131
36.3.2. Impedanţa echh-alentă a transfor•

matornlui în sarcină (fig. 36.7). În acest caz,
N=2, L=2, S=2, şi 0=L-N+S=2
ecuaţii independente de ochiuri.
Scriem ecuaţiile cu ochiurile închise pe liniile , - ...... ,
tensiunilor la horne :
/ \
• L 1
O = (R1 + j wLr>!.1- j wLrslz- rr ) . (36.2,1.) U
~1
1
i1 \• jG.J 11
.1'
O= (R 9 + j wL,)l2 - jwL2rl1 + ra f 1 .$
Aceste ecuaţii sînt imaginile

ecuaţiilor (36.ll). Ele se scriu
Jlr = Zri1- ~ul2

în complex ale
sub forma:
)
(36.25)
1
l
<>·~---""'
r
Fig. 36.7
- JJ2 = Z2I2- Z2rl1 f'
în care ?;12 = Z21 = j wL 12 e impedanţa mutuală, ~1 = R 1 j wL 1 e impedanţa proprie +
a primarului, iar Z2 = R 2 + j wL~ e impedanţa proprie a secundarului.
Dacă valoarea algebrică a inductivităţii mutuale L 12 ar fi fost definită în raport cu sen-
surile de referinţă luate pentru curenţi, semnul din faţa lui ~12 ar fi fost ( dar acea va- +),
loare a inductivităţii mutuale ar fi fost negativă (L12 < O) pentru înfăşurări realizate ca în
figura 36. 5, a (cu tensiuni u 1 şi u 2 practic îri fază).
Dacă la bornele secundare ale transformatorului e conectată o sarcină de impedanţă
echivalentă ~ ...
(36.26)
şi ecuaţiile transformatorului devin :
Jlr = Zrl1 - Z12l2 [

(36.27)
O = (?2 + Zs>Ia- Zarii f•
Calculăm impedanţa echivalentă de intrare a transformatorului ;
!lr
=-· (36,28)
Din a doua ecuaţie (36,27) se obţine :

:?,2 (36,29)
-Z--'=-.J.=-Z- ll
-2 1 _s
şi introducînd această valoare în prima ecuaţie (30.27), se obţine :

'72 2L212
Z.e 1 = 7
o:l- cr-----z
012
~::.2 +
=
.:::..s
, ,
Zr -:- z-2
tu
J.
!
z ·
-- s
(36.30)
36.3.3. Rezolvarea numerică a unei reţele. Datorită caracterului complex al ecuaţiilor,

rezolvarea lor literală conduce la calcule ext1·erh de laborioase. De aceea, în aplicaţii se
preferă scrierea de la început a ecuaţiilor sub fonnil numerică şi rezolvarea lor sub acestă
formă. Ca exemplu, studiem reţeaua din figura 36.8,a, în care parametrii de circuit şi t.e.m.
ale generatoarelor sînt :
20Q; L 1 = 0,0318 H; L 1 L 4 = 0,0636 H; 1
L 19 = + 0,0318 H; C3 = 159 t.tF;
(36.31)
e1 = 10 Y2 sin M; e2 = 50 Y2 cos(wt -7!);/ w = _ŞQ."..Hz. J.
2rr
1
132 CURENŢI AL TERNA TIVI
Calculăm reactanţele bobinelor şi condensatoarelor :

1
= = w~ (36.32)
l
wL 1 wL 12 10!1; = wL 1 = 20!1;--=-20!1
wC3
şi imaginile în complex ale t.e.m. :
~ fi1 = 10ei = 10
0
e1 = 10 1(2 sin wt
(36.33)
e2 = 50 1(2 sin( cut-~)~ E 2 = Soe-i~= -j50. •
1
\ (3') 1
\ J
\
.§.2 =-SOj
b.
Fig. 36.8
Pentru scrierea directă a ecuaţiilor numerice e util să notăm schema cu valorile complexe
ale impedanţelor şi t.e.m. (fig. 36·8, b). Alegem sensurile de referinţă ale curenţilor [ 10
] 2 , J 3 şi ochiurile independente (1') şi (2'), ştiind că O = L - N S = 3-2 1 = 2. + +
Substituind direct pe [ 3 = 11 - [ 2 (scos din ecuaţia nodului (1)) ecuaţiile de ochiuri în com-
plex sînt:
10 = (20 +
j10)l1 - j10]2 - j20(l1 - f2)
-- (- so j) = -- (- j 20)(I1 - -! 2) + (20 + i 2o + .i 20) I 2 - j 10 J1
sau
10 = (20 - + j 10[2
j 10)!1 }
(3G.:H)
j50 = j 10[1 + (20 + j 20)!2
cu soluţiile :
.1t .1"1:
j··- -j-·
(36.35)
[ 1 ~ 1; 12 = 1 + j = Yz e 4
, la = 11 -- 12 = - j= e
2
•
Valorile instantanee ale curenţilor sînt (cu 34·78) :
i 1 = Im { V2 ei'"'}= V2 sin (cut)

. f'
i2 = Im { Yz / 4 1{2 ei"''} = 2 sin ( cut + ~) (36.36)
i 3 = Iru {e-i f V2 e jwt} = Y2 sin (cut- ~)

CONSERVAREA PUTERILOR IN RETELE DE CURENT ALTERNATIV 133
O b s e r v a f i i: a) Pentru a verifica rezultatele, scriem ecuaţia ochiului exterior (3'):

10 - (-50j) = (20 + j 10)[1 - j 10[2 + (20 + j 40)[2 - j 10[1
10 + 50j = 20[1 + (20+ j 30)[2 = 20(1) + (20 + j 30) (1 + j) (36.37)
care cu relat.ia (36.35) e satisfăcută identic.
b} O verificare mai completă se face cu bilanţul puterilor complexe (v. 37.3).
c) După determinarea curenţilor putem afla oricare dintre căderile de tensiune din
circuit. Să presupunem că se cere tensiunea UAB (fig. 36·8. a). Scriem atunci teorema a doua
a lui Kirchhoff pe ochiul ABC, închis prin laturi şi prin linia acestei tensiuni la borne:
(36.38)
de unde:
,-
."
= ~1 -
4 1
Jl.AB Ea- j blLd_2 = 10- (-j 50)- j 20(1 + j)=30 V2 e
iar
uAs=lm { 30 Y-·"y-·ll
2il4 2el"'/=60 sin ( wt+41t) • (36.39)
37.11 CONSERVAREA PUTERILOR

ÎN REŢELELE DE CURENT ALTERNATIV
Teoremele conservării puterilor se exprimă prin relaţii care sînt con-

secinţe analitice ale teoremelor lui Kirchhoff fără alte ipoteze. Aceste relaţii
se interpretează pe· baza legii transformării de energic în conductoare (rei.
31.19 şi 31.20), a teoremei energiei electrice (rei. 31.16), a teoremei energiei
magnetice (rei. 31.17), a teoremei transferului de putere la borne (rei. 31.21).
37.1. Teorema conservării puterilor instantanee
37 .1.1. Forma generală a teoremei. Fie o reţea electrică, constituită ex-

clusiv din elemente dipolare de circuit, şi ale cărei laturi nu sînt cuplate mag-
netic cu exteriorul. Reţeaua nu este însă izolată şi presupunem, pentru gene-
ralitate, că fiecare nod (c) = 1, 2, ... , N constituie cîte o bornă de acces, în el
fiind injectat din exterior! curentul instantaneu i/•xJ. Conform teoremei trans-
ferului de putere la borne (rei. 31.21), reţeaua primeşte din exterior puterea
instantanee :
(37.1)
1 Faptul că un nod (a) nu e conectat în exterior, se ia în considerare punînd i ~·'") =0.

_____ ____,, ,

------------------------ -------------------
unde Ve sînt potenţialele nodurilor ei faţă de un punct arbitrari (de obicei,
ultimul nod- v. fig. 37.1). " -
Din teorema întîia a lui Kirehhoff, scrisă pentru nodul (c), rezultă:
(37 .2)
1
1
1
/--:;
/ 1-
/
/
_.... /
--~....--
:Fig. 37.1
suma algebrică din membrul al doilea fiind. luată numai asupra laturilo:r
interioare ale reţelei conectate la nod. Înlocuind relaţia (37 .2) în relaţia (37 .l)
şi ordonînd suma dublă după indicii m = 1, 2, ... , L ai curenţilor laturilor,
se obţine o sumă simplă în m, ·. al cărei fiecare termen conţine curentul im,
dat factor comun pe lîngă toate potenţialele nodurilor din care "iese" acest
curent. Deoarece o latură are numai două capete, există numai două astfel
de noduri, de exemplu, (c) şi (d), şi anume unul (c), din care curentul iese (în
care caz potenţialul ve înmulţeşte curentul im), şi unul (d), în care curentul intră
(în care caz potenţialul vd înmulţeşte curentul- im)· Rezultă deci egalitatea :
N L
p;, = l:; B
c= 1 mE(c)
VcL;n = E im(vc- vd).
m~" 1
(37.3)
1 Aceste potenţiale se caleulează (ca şi tensiunile la borne ub) pe curbe, ale căror puncte
sînt depărtate de regiunile de flux magnetic intens din bobine şi generatoare - ceea ce e
totdeauna posibil, dacă reţeaua nu e cuplată inductiv cu exteriorul. De asemenea, curba
închisă, determinată de linia tensiunii la borne a unei laturi şi liniile de calcul al poten-
ţialelor capetelor laturii, nu trebuie să înlănţuie fluxuri magnetice.
CONSERVAREA PUTERILOR TN REŢELE DE CURENT ALTERNATIV 135
Diferenţa de potenţiale în această ordine e însă chiar tensiunea la bornele

laturii,luată după regula de la receptoare (v. fig. 37.1) :
(37.4)
Astfel se obţine forma generală a teonmBi conservării puterilor instantanee:
(37 .5)
Puterea primită pcJ_a_hm:nele--de acces de o reţea necuplată inductiv cu ex-

teriorul e egală cu suma puterilor instantanee, primite de lilturî pe la borne.
37.1.2. Conservarea 1mteri!m.· instantanee in -reţde Hri:iare. În acest caz,
tensiunea la bo:rne se exprimă cu relaţiile (36. 7) Ş,i (36.9) sub forma :
d'
Ubm- URm- + Ucm -!-, ~-
l
l
,m
~- R mtm_
. -'
,
1
~
C + .""
J,
r . _::.:-
L_,-'-'ms d · em• (37.6)
(f, rn. s•~l t
Înlocuim această expresie în relaţia (37.5) şi formăm derivate în raport cu

timpul, tinînd
,
seama că Rm, Cm, Lm,· sînt constante, i.a:r im = dqm. Se ohtine
dt ,
relaţia:
L
N
ţ-..
L
"0 em~'m
- ; ---~ "\:' R m j.2m. - -d [
1
" q!, ] . -~ L ·. • di,
~12Cm + b-1 ~ L ms t m -dt ·
•(exl ..J
-- (37. 7)
/ , v,tC · -r L-1 L.J J- dt
;;::"1 m~l m=l
Suma dublă
se poate descompune în doi termeni egali, iar în al doilea dintre
aceştia se pot permuta indicii mu'~i între ei (notarea indicilor şi ordinea de
sumare nu prezintă importanţă la calculul unei sume multiple) şi se poate
inlocui L,m = Lm, :
I, L • di_ 1 L L • di, 1 L L • dim
:[: 2::; L",_,l·m d~ = 2 L L Lm,tm dt + 2 2::; 2.:; L smts dt =
tt!=l s=l m=l s=l s_=l m=l
(37.8)
Cu aceasta, relaţia (37.7) ia forma:
f ;
.t.......l
c=l
•(ex) '
teLe i
~
W emtr,;
m=l
.• = ~ R m i2m -\- ~
Lr
m=l
dt
,
[+- .t.......l
m=l
q;"
2C
m
_1_
1
~ +:
L..t ,;;.._;
s=l m=l
[Lm,imis]. (37.9)
2
"
Interpretarea termenilor acestei relaţii rezultă .imediat cu relaţiile (37 .1 ),

(31.20), (31.19), (31.16) şi (31.17) şi se poate scrie :
(37.10)
J I,a energii păstrăm simbolurile majuscule chiar pentru valori instantanee.

Relaţia (37.9) cu interpretarea relaţiei (37.10) reprezintă expresia teoremei

conservării puterilor instantanee in reţele
liniare :
Suma dintre puterea primită instantaneu pe la bornele reţelei Pb (v.37.1)
şi puterea debitată instantaneu de generatoare
L
pg = L.:::emim (37.11)
m=l
este egală cu suma dintre puterea disipată instantaneu prin efect Joule-Lenz
(37 .12)
si viteza de variaţie a energiei electromagnetice instantanee, acumulată în

~împul magnetic al bobinelor
L
E
m=l
(37.13)
ŞI în cîmpul electric al condensatoarelor reţelei

1" 2 L 2
wr·J = E
m=l
2~
m
= E
m=l
c"' ;cm . (37.14)
Această teoremă generalizează bilanţul puterilor instantanee (33.114) al unei

laturi de circuit.
37.1.3. Conservarea puterilor instantanee la o reţea izolată. În cazul unei reţele fără
borne de acce8, şi deci izolată electric de exterior, puterea Pb = O şi cele două expreBii
(37.5) şi (37.10) ale teoremei capătă formele:
~
L; Ub m i", = 0 1 (37.15)
m=l
Pg = P
R
+ -dtd [W(m) + wr•J]. (37.16)
37.2. Teoremele conservării puterilor complexe, active şi reactive
3 7.2 .1. Puterea complexă, puterea activă şi puterea reactivă. În regim

permanent sinusoidal, curenţii şi tensiunile sînt de forma :
+ y",) <== [m = Imei'Yrn
im = Im V2 sin (wt (37.17)
i(•xl
c = J(ex)
c l/2 + o ) ___,. I = Iei~,
V sin (wt c ~ _, c (37.18)
ve= V, V2 sin (wt + e:,) <== t"c = V,ei•, (37.19)
ub = ub V2 sin (rot + rJ.m) <== ub = ub ein",
m m r-' -m m
(37.20)
(37.21)
1 Notaţia m < s sub semnul de gumă dublă precizează că sumarea se va face asupra
tuturor perechilor de valori permise pentru indicii distincţi, m = 1, 2, ... , L-1 şi s = 2, 3, ...
... , L, astfel că nici o pereche nu 8C repetă.
Aşa cum am mai arătat, puterile instantanee, care sînt produse de mă
rimi sinusoidale, nu sînt ele însele sinusoidale şi nu se pot reprezenta în com-
plex. De aceea, nici formele instantanee ale teoremei conservării puterilor
(37.5), (37.9), (37.10), (37.15) (37.16)- care exprimă însumarea, amplifica-
rea şi derivarea unor mărimi nesinusoidale - nu pot fi reprezentate în com-
plex, aşa cum au putut fi reprezentate teoremele lui Kirchhoff.
Pornind însă de la forma complexă a teoremelor lui Kirchhoff, operînd
cu puteri complexe (de tipul celor definite în par. 34.33) şi urmărind pas cu
pas demonstraţia din paragraful precedent, se poate demonstra o teoremă
a conservării puterilor complexe.
Se numeşte putere complexă primită pe la borne de o reţea fără cuplaje
inductive cu exteriorul, mărimea definită de expresia :
N N
Sb ='\"V
_ L.; ~'-c [ L..! c c
1
J(exJ* ='\"V J(•xlei(•,-6,) = pb + J. Qb. (37.22)
•-1 •=1
Definiţia aceasta generalizează noţiunea de putere complexă, definită în pa-

ragraful 34.33 pentru un dipol. Partea reală a acestei mărimi e egală cu pu-
terea activă primită pe la borne, definită conform cu relaţia (33.103), de va-
loare medie, pe un număr întreg de perioade a puterii instantanee primită
pe la borne (37.1):
(37.23)
Folosind teorema valorii medii a unui produs (33.29'), rezultă :

N
pb = E VJ~ex) cos (e:,- a,)= Re {Şb}·
•=1
(37.23')
În analogie cu relaţia (33.110), se numeşte putere reactivă primită pe la borne

mărimea definită de expresia :
N
Qb = E VJ~ex) sin (e:,- a,) = Im{Şb}, (37.24)
c=l
egală cu partea imaginară a puterii complexe (37.22).

Se numeşte putere aparentă la borne mărimea pozitivă definită de mo-
dulul puterii complexe :
Sb = S_b [ =
'i '\"
N V,J(ex)*
L..! - -·
1 = V' p~~ + Q2b > O. (37.25)
1 c=l
Această mărime este definită prin analogie cu puterea aparentă a unui dipol,
(33.106), care era egală cu modulul puterii complexe respective, (34.97),
şi nu prezintă utilitate practică decît în cazul particular în care toate
produsele din suma (37 .22) sînt egale (de ex., în regim trifazat echilibrat-
v. cap. 38).
37.2.2. Conservarea puterilor complexe. Considerăm imaginea în complex

a relatiei (37.2) şi luăm conjugata complexă a expresiei obţinute (termen cu
terme~):
I (e~)* --
_c
"\"
L._;
J*m• (37.26)
mE(e)
Introducînd această expresie în relaţia (37.22), transformăm suma dublă ast-

fel obţinută în acelaşi mod cum am trecut de la relaţia (37.1) cu relaţia (37.2)
la relaţia (37.5), folosind reprezentarea în complex a relaţiei (37.4):
fhm= .E"c- fa (37.27)

Se obţine forma generală a teoremei conservării puterilor compl~.:xe:
{37.28)
Puterea complexă primită pe la bornele de acces de o reţea necuplată inductiv

cu exteriorul e egală cu suma puterilor complexe primite de laturi pe la borne.
Ţinînd seama de reprezentarea în complex a relaţiei (37,6),
r L
!;lbm = Rm[m + . ~:: + ~ j roLm,ls -lJm· (37.29)
J WL-m s=l
şi înlocuind tensiunea la borne în relaţia (37·27), se obţine egalitatea:

N L
2: friJ"~l* + ~ Em[::,
e=l m=l ·
(37 .30}
în care
Primul termen din paranteza dreaptă se transformă separînd din suma dublă termenii de
indici egali (m = s) şi observînd că termenii rămaşi (cu m =/= s) pot fi grupaţi doi cite doi
termeni cu aceeaşi pereche de indici, iar Lmm = Lm şi L;ns = L,mo Se obţine:
L L L
'E L: ro Lms l_sli;,
m=l .e=l
~~ B
m=l
(uLm rŢ" + E 'E roLms (Isi::.
m<n:
·l-· r: lm) =
L
~ roL",I! + :L;L: 2roLmJ",I, cos (ym-·y_,), (37.:!1}
m=l m<s
deoarece
lsl~, + 1: lm= I,Im(eHr,-r ml + e~Hr,-rml) = 2IJm cos (y, ~· y m)
Înlocuind relaţia (37·31) în relaţia (37·30) şi observînd că:

____________c_o__N_s_E_R_V_A_R_E_oA__>_'__
U T_E_R_I_L__O_R__I_N__R_E_T_E_L_E__D
__ A_L_T_E_R_N_A_T_I_V_________ i39
E__C_U_R_E_N_"T___
sînt reactanţa proprie a laturii m şi reactanţa mutnală dintre latura m şi latura s (în
raport cu sensurile de referinţă pentru care a fost definit Lms~O), rezultă forma explicită
a teoremei conservării puterilor complexe :
N L L . L
·
,
c=l m=l m=lm=l rn<• l

L: J:cJ;ex)• + L: lfml:. = L: R",I,7, + j B x",r;;, + EB 2X",,lmi.- cos (ym--Ys)JI
(37.34)
care se scrie scurt :
(37.35}
Suma dintre puterea complexă primită pe la horne ş_b (v. 37.22) şi puterea complexă dehitată
de generatoarele din reţea
L
\' E
Sg~ = 'L-t T"'
_m~m
(37.36)
rn=l
are ca parte reală puterea activă P R• disipată în rezistenţele laturilor, iar ca parte imaginară,
puterea reactivă Qx primită de bobinele şi condensatoarele reţelei,
37.2.3. Teorema conservării puterilor active. Puterile active sînt valori
medii ale puterilor instantanee, egale cu partea reală a puterilor complexe
corespunzătoare. De aceea, separînd partea reală a relaţiei (37.28), se obţine
forma generală a teoremei conservării puterilor active:
L
Pb = "
L;' Y c J(<:<)
Tr c COS (<--c -- ~ )·-
De ~ (37.37}
c=l
Puterea activă primită pe la bornele de acces de o reţea necuplată inductiv cu

exteriorul e egală cu suma puterilor active, primite de laturi pe la borne.
Această formă generală poate fi explkitată, inlocuind tensiunea la borne, în funcţie de
parametrii şi curenţii laturilor. '
Rezultatul se scrie direct, luînd partea reală a relaţiei (37.34):
N L L
L: Ve!~"") COS (Ee--- :5,) + L: E~Jm COS (ry;m ~- yp,) = L:; Rml~, ~-O, (37.38)
c=l m=l m=l
care se scrie strîns :

(37 .39)
Suma dintre puterea activă primită pe la borne .Pb (v. 37.23) şi puterea activă debitată de gene-
ratoare
L
.Pg = E Emlm COS (rt.m -ym)~ O (37.40)
m=l
e egală cu puterea activă disipată în laturile reţelei :
PR = L: L '
Rmlm ?::-O. (37.41)
nJ=l
Relaţia (37.39) se mai poate ob~ine şi luînd valoarea medie pe o perioadă a expresiei (37.!0).
În adevăr, puterile active sînt valori medii ale puterilor instantanee, valoarea medie a pro·
dusului a două mărimi sinusoidale e egală cu produsul dintre valorile lor efective şi cosinusul
defazajului lor (v. rei. 33.29'), iar valoarea medie a derivatei unei funcţiuni periodice f(t) e nulă :
- T
-df = -l ) d-f dt = -l (f(T)-f(O)) =O, (37 .42)
dt Tdt T
o
deoarece în virtutea periodicităţii f(T) = f(O).
Relaţia (37.39) oglindeşte faptul că, în regim permanent, energia medie a cîmpului elec·
tromagnetic e constantă, iar cîmpul nu participă în medie la bilanţul puterilor, ci numai îl mijlo·
ceşte : transmite energia de la borne şi de la generatoare la conductoarele reţelei, în care energia
se disipă prin efect J oule-Lenz.
37.2.4. Teorema conservării puterilor reactive. Separînd partea imaginară

a relaţiei (37 .28), se obţine forma generală a teoremei conservării puterilor
reactive:
(37.43)
Puterea reactivă primită pe la bornele de acces de o reţea necuplată inductiv

cu exteriorul e egală cu suma puterilor reactive primite de laturi pe la borne.
Această formă generală poate fi explici tată, înlocuind tensiunea la borne în funcţie de para·
metrii şi curenţii laturilor. Rezultatul se scrie direct, luînd partea imaginară a relaţiei (37.34):
N L
~ V,I~"") sin(e:,- B,) + ~ Emimsin (am- Ym) =
c=l m~l
L
= E Xml,;, + ~~ 2 Xm,J",J, COS (Ym -y,), (37.44)
m=l m<s

(37.45)
Suma dintre puterea reactivă primită pe la borne Qb (v. 37.24) şi puterea reactivă produsă de gene·
ratoare:
L
Qg = ~ Emim sin (a;n -ym) (37 .46)
m=!
e egală cu puterea reactivă primită de bobinele şi condensatoarele reţelei :
L
Qx = ~ Xml~,, + ~~ 2Xmsimls cos (Ym -y,). (37.47)
m=l m<s
Expresia (37.47) a puterii reaetive primite de bobinele şi condensatoarele reţelei se transformă,

înlocuind reaetanţele proprii şi mutuale eu (37 .33) :
L L J2
Qx = ~ wL;nl;"- E---"'---- + ~~ 2wLmJmi, eos (Ym -y,). (37 .48)
m=l m=l (!)Cm m<s
CONSERVAREA PUTERILOR IN REŢELE DE CURENT ALTERNATIV 141
Se observă că în afară de puterile reactive corespunzătoare inductivităţilor proprii ale laturilor

(v. şi rei. 34.26):
{37.49)
şi capacităţilor (v. şi rei. 34.29) :
Qc = L~"
---<o (37.50 )·
m wCm
expresia de mai sus conţine pentru fiecare inductivitate mutuală Lms o putere reactivă :
Puterea reactivă (37.48) primită de bobinele şi coudensatoarele unei reţ_ele mai poate fi expri-
mată în funcţie de energia magnetică medie şi energia electrică medie. In adevăr, luînd media
pe o perioadă a energiei magnetice (37.13), şi ţinînd seama că media pătratului unei mărimi
sinusoidale e egală cu pătratul valorii ei efective, iar media produsului a două mărimi sinusoi-
dale e egală cu produsul valorilor lor efective prin cosinusul defazajului lor, se obţine : ·
- L L - --' L L [3.
WCm) = ~ _!!! i;, + ~}, L", imis= ~ -~ + ~E LmJmls
5 COS (y",- y,).
m~
1
m=l 2 m=l 2 m<s (37.52}
De asemenea, luînd media pe o perioadă a energiei electrice, (37.14) se obţine:
(37.53)
ştiind că tensiunea condcnsatorului e egală cu produsul dintre curent şi irnpedanţa acestuia :
- 1
Vcm=Im--
(J) C,,,
Cu relaţiile (37.52) şi (37.53) se obţine din relaţia (37.48) cea mai generală expresie a puterii
reactive primite de un receptor pasiv :
(37 .54)
adică exact expresia (33.123), găsită pentru o latură de circuit. Am numit această expresie "cea
mai generală", deoarece se poate defini şi pentru un cîmp electromagnetic sinusoidal oarecare ~i
nu numai pentru o reţea cu parametri concentraţi.
Folosind această expresie, teorema conservării puterilor complexe, relaţia (37.35), se scrie ;
(37 . .55)
Analogia parţială a expresiilor (37.10) şi (37 .55) nu trebuie să inducă În eroare în ceea ce
JJriveşte legătura dintre ele: ecuaţia în complex (37.55) nu este imaginea ecuaţiei instantanee
(37.10), termenii acesteia din urmă nefiind mărimi sinusoidale. De aceea, diferenţa de semn la
parantezele din membrul drept nu are nimic paradoxal.
37 .2.5. Conservarea puterilor în reţele izolate. În cazul reţelelor izolate,

nu există conductoare de legătură cu exteriorul şi teoremele de conservare
142 CURENŢI ALTEimATIVI
a puterilor se obţin din cele enunţate pentru reţele neizolate, punînd It•> = O.
Se obtin astfel :
Teorema conservării puterilor complexe (v. rel. 37.28):
L
L Jj_b m [;, = O (37.56)
m=l
sau, explicit, (v. rel. 37.34):
Teorema conservării puterilor active (v. rei. 37.37) :

L
B ubn,lm cos (~"'- Ym) =o (37.58)
m=l
sau, explicit, (v. rei. 37.38):

L L
E Emlm COS (am-Ym) = 2:::; .Rmi;,. (37.59)
m=l m=l
Teorema conservării puterilor reactive (v. rei. 37.43) :

L
.L:
m=i
Ub,Jm sin(~."- Yml =O (37.60)
·.-;au, explicit, (v. rei. 37.44):

L L
:8 E,J". sin (am -ym) = ;[: X"J! -+ I:;:L;2X",J",I, cos (y",-y,). (37.61)
m=l m=l m<s
37.2.6. Conservarea puterilor in reţele pasive. În reţele pasive, Em = O (m = l, 2, ... , L)

şi teoremele de conservare capătă formele particulare următoare:
Teorema conservării puterilor complexe (v. rel. 37.34):
(37.62)
Teorema conserv r1i'puterilor active (v. rei. 37.38):
N L
L V ciJexl cos (e:c- 3c) = L Rmi!. (37.63)
c-1 m=l
Teorema conservării puterilor reactive (v. rei. 37.44):

N L
L VciJ<'"l sin (e:c- ac)= 2:::; 9
Xmi;;. + LL 2XmJmis cos (Ym -y,) (37.M)
c-=1 m=l m<s
37.2.7. Observaţii privitoare la teoremele de conservare a puterilor. a) Teorema conservării

puterilor se utilizează nu numai pentru determinarea regimului de puteri al unei reţele date, ci
şi pentru calculul însuşi al reţelei (v. metoda separării puterilor, par. 37.3.2) şi mai ales pent:ru
verificarea calculului făcut cu alte metode, prin verificarea bilanţului puterilor (v. par. 37.3.1).
• b) Calculul puterilor active, respectiv reactive, primite pe la borne sau date de generatoare,
!i!l face mai uşor, luînd partea reală, respectiv imaginară, a puterilor complexe (37;22) sau (37.34),
decit utilizînd expresiile (37.23') sau (37.38), respectiv (37.24) sau (37.44).
c} În toate expresiile teoremelor de conservare a puterilor dezvoltate in paragrafele pre-
<::edente s-em considerat toate tensiunile la borne Ubm (sau Jlbm) cu sensul de referinţă după regula
de la receptoare, toate t.e.m. ale generatoarelor em (sau flmJ, cu sensul de referinţă acelaşi cu al curen·
!ubi im (sau ImJ şi toate inductivităţile mutuale (sau impedanţele mutuale) Lms (sau Z."" =
= j (i)Lm,) raportate il• sensuriie de referinţă ale curenţilor im şi i,. Orice schimbare a vreunuia
dintre aceste sensuri de referinţă atrage o schimbare de semn a te:rmenului din expresia mărimii
{;are conţine mărimea afectată.
d) Bilanţul de puteri se face numai pe Întreaga reţea. Sumele care intervin trebuie efec-
tuate asupra tuturor laturilor, respectiv nodurilor.
e) În sumele care intervin în expresiile teoremelor de conservare, fiecare termen are o
semnificaţie fizieă bine precizată, reprezentînd puterea primită sau produsă de un anumit ele-
ment al reţelei. De exemplu, !llmlm * e puterea complexă produsă de generatorul din latura m,
Rmi~n e puterea instantanee disipa ta în rezistenţa latmii m, 2 (i) L ms Imi 5 cos (y m - y,) e puterea
reactivă primită de perechea de bohine din laturile m şi s şi asociată inductivităţ.ii lor mutuaie.
N
.Numai lermenii sumei care exprimă puterile la borne- instantanee pb = .2=: v,iJex), complexă §b
c=l
(v. 37.2_?}, activă Pb (v. 37.23') sau reactivă Qb (v. 37.24}- nu au, fiecare în parte; semnificaţie
fizică. In adevăr, valoarea numerică a fiecăruia dintre aceşti termeni depinde de valoarea poten-
ţialului, adică de alegerea arbitrară a punctului de potenţial nul. Un asemenea termen nu repre-
zintă deci o putere care se transmite pe la o anumită bornă: oricare dintre aceşti termeni poate
fi făcut nul, alegînd borna respectivă ca origine a potenţialelor. Puterea la borne, adică suma
tuturor acestor termeni, nu depinde ÎEsă de alegerea originii potenţialului : schimbarea acestei
origi,li adaugă la toate potenţialele o eonstantă, care iese În factor pe lîngă suma- nulă
a tuturor curenţilor injectaţi din exterior.
")' , .(ex) _ 'i:'"' ( , V) .(ex) _ ' \ ' .(ex) .J..., Vo ~ i,(ex) '\" .(ex)
L-J 'V c1t: - !...__; VL· -,- O 1c - L_; Vcic .l. .-1 = L,_; Vclc • (37.65)
~
o
N
Ai ei, 2:=: d•x) =i:z.; = O, conform teoremei continuităţii, aplicată unei suprafeţe închise 2:,
c=l
can conţine întreaga reţea şi e Înţepată numai de conductoarele de legături la horne (v. fig. 37.1).
Această putere la borne (fluxul vectorului Poynting) se transmite strict localizat prin punctele
din dielectric ale suprafeţei 2:. Nu există nici un criteriu fizic ca;re să permită să se asocieze univoc
.f'iecărei borne cîte o parte din această putere.
f) Măsurarea puterilor active transmise pe la borne se face cu aparate nm:nite wattmetre,
fiecare wattmetru avînd o indicaţie propor1ională cu media produsi.rhii dintre tensiunea aplicată
lui şi curentul trecut prin el. Un wattmetru poate măsura deci un termen de forma v'],(ex) =
= VcJ,(ex) cos (e:c-3,). Puterea activă totală (37.23') se poate măsura deci cuN wattmetre, dacă
punctul de referinţă al potenţialelor e lăsat oarecare- şi numai cu N-l wattmetre, dacă se ia
ca referinţă nodul-1V (în acest caz, sun-'la rămînînd eu N-1 termeni)~
g} Puterile aparente (egale w modulele puterilor complexe) nu au proprietatea de conservare.
Pentru puterile aparente nu se poate formula o relaţie de tipul relaţiei (37.56), adică:
L
:[: Ub,Jm=f=O, (37.66)
m-1
pentru o reţea izolată.

37.3. Aplicaţii la teoremele de conservare a puterilor
37.3.1. Verificarea bilanţului puterilor la rezolvarea reţelelor. După ce s-a efectuat calculul
curenţilor
unei reţele, o foarte bună verificare consistă în verificarea egalităţilor care exprimă
conservarea puterilor.
Exemplu : Considerăm reţeaua din figura 36.8, pentru care, În paragraful 36.3.3, s-au deter-
minat curenţii cu ajutorul formei complexe a teoremelor lui Kirchhoff. Dacă se cunosc expresiile
în complex ale curenţilor, cea mai rapidă verificare consistă în aplicarea relaţiei (37 .5 7) :
· gd.i + g 2 I; = R 1 I~ + R 2 I~ + j[wL1I~ + wL 2 I~ _ _!:__C IJ + wL 1i +4

w 3
(37.67)
Am scris -L12 , deoarece L 12 e definit în rapprt cu sensurile indicate de bornele polarizate cu care
curentul 11 coincide, dar [ 2 nu coincide. Inlocuind valorile numerice şi observînd că bilanţul
puterilor complexe devine :
10.1 + (-j so) (1- n = 2o.1 2 + 2o C\f2) + j [ 1o.1 + 20 <V2)

2 2 2
- 2o.1 2 + 2o< V2) +
2
T
, 2 ( - 10). LV2.- 2V2] (37.68)
60 + j 50 = 60 + j 50.
Bilanţul puterilor active (Pg = PR = 60 W) şi al celor reactive (Qg = Qx =.50 var) este
verificat.
37.3.2. Metoda separării puterilor. Egalităţile care exprimă conservarea puterilor active,
respectiv reactive, pot fi utilizate pentru rezolvarea reţelelor- scriindu-le pentru diferi te por-
ţiuni de reţea, considerate ca reţele neizolate, sau pentru întreaga reţea izolată, în numărul necesar
corespunzător numărului necunoscutelor. Se obţine astfel un sistem de ecuaţii, a cărui rezolvare
permite determinarea valorilor efective şi a defazajelor necunoscute. Această metodă de rezol-
vare se mai numeşte metoda separării puterilor şi este indicată În special pentru reţele lipsite de
inductivităţi mutuale şi atunci cînd laturile receptoare nu sînt caracterizate prin impedanţ.cle
lor complexe, ci prin puterea activă nominală,
j_, factorul de putere şi tensiunea nominală. Metoda
se utilizează şi în studiul reţelelor trifazate echili-
brate v. ar. 39).
@l!.mp/!6 · Considerăm un receptor liniar
inducti~, care absoarbe puterea activă P 1 = 2,4 kw,
sub tensiunea la borne U1 = 120 V, cu factorul
J!=U de putere cos cp 1 = 0,5 (fig. 37.2), şi în paralel cu
el un circuit serie (r, C), cu r2 = 3D şi - - = 3 .O.
1
wC2
Calculăm curentul total absorbit I (valoarea efec-
tivă) şi defazajul cp al acestui curent faţă de tensiu-
nea aplicată la borne U = U1 = 120 V.
Fig. 37.2. Receptorul consumă putere activă şi putere
reactivă (inductivă) :
pl = 2 400 W; Ql = pl tg Cfll = V3Pl = n: 2 400 var> o.

Latura (r, C) consumă puterea activă P 2 şi puterea reactivă Q2 , determinabile prin aplicarea
bilanţuluiputerilor pentru această latură :
P 2 = r2 Ii = U2 l 2 cos cp 2 = U I 2 cos cp 2
(37.69)
de unde rezultă :
1 .
( T~ + - )
wzq
adică:
120
V9 + 9 = 20 Y2 A.
Deci:
p2 = T2IE = 3(20 Y2) 2 = 2400 w

Q2 = - IE!wC 2 = - 3 (2v V2) 2
= - 2 400 var< O.
Conservarea puterilor active şi reactive pentru întregul circuit se serie :
P = U I cos rp = P 1 + P 2 = 4800 W \
Q = U I sin rp = Q1
··~--------·--··---·- __...
+ Q2 = 1752 var > "
~~~ (37.70)
Înlocuind valorile numerice date pentru mărimile din membrul drept şi ţinînd seama că U =
= 120 V, se obţin componentele activă şi reactivă ale curentului :
1 cos 'fl = 40; 1 sin rp = B,6 > O,
adică:
I = V40 2 + 14,6 2 ~ 13,5 A
14,6
tg 'fl = - - ~ 0,365; 'fl ~ 20°,
40
37.3.3. Ameliorarea factorului de putere (v. şi par. 33.4.5). Un receptor Nl, cu P = 100 kW,
funcţionează de la cos rp = 0,6 (inductiv), sub o tensiune U = 500 V, 50 Hz. Se cere să se
determine capacitatea echivalentă Ce a bateriei de condensatoare, care trebuie conectată În
paralel cu receptorul, pentru ca factorul de putere al ansamblului să devină cos Cflb = 0,9
(v. fig. 37.3). Puterea reactivă absorbită de bateria de condensatoare este negativă şi are expresia
(v. rei. 34.29):
Qc ~=- w c.uz. (37. 71)
1
Puterea reactivă absorbită de receptorul inductiv este __ J,1__ u
pozitivă şi are expresia (v. rei. 33.ll1): p
Ce --y--
cos'f'
Q=Ptgq:>. (37.72) 1
1
Deoarece puterile reactive se conservă, puterea reactivă
primită pe la borne va fi suma expresiilor de mai sus :
Fig. 37.3.
(37. 73)
cu tg <p sin <p ~ 1,33. Puterea Q poate fi făcută oricît de mică în valoare absolută, alegînd
=
cos 'fl
în mod adecvat capacitatea c•. Factorul de putere la }Jorne cos tpb este, în acest caz, impus şi
permite să se determine raportul :
(37.H)
în care am pus PG = P, deoarece bateria de condensatoare nu absoarbe putere activă.
10-1668
•
Din relaţiile (37.74) şi (37.73) rezultă:
Qb = P tg rp- U 2 c.u Ce = P tg 'Pb•

iar
p
c. = -
c.uU2
(tg 'P- tg <pb). (37.75)
Înlocuind valorile numerice, se obţine C, = 1850 fL F.
37.4. TI·ansferul maxim de putere pe la home
Considerăm un generator de tensiune electromotoare dată -~g şi avînd

impedanţa interioară ~g = Rg + j Xg =
Zg ei"'g de asemenea dată (fig. 37A).
Se pune problema de a determina impedanţa de sarcină ~" care trebuie co-
nectată la bornele generatorului, pentru ca acesta să transfere sarcini! o putere
aetivă maximă.
Realizarea condiţiilor care asigură acest transfer maxim de putere se mai
tnuneşte adaptarea sarcinii la generator (din acest punct de vedere 1 •
În analiza condiţiilor de adaptare interesează în practică două situaţii :
cazul general, cind se poate varia atît modulul cît şi argume~tul impedanţei
de sarci?ă.; şi cazul particular, cînd se poate varia numai modulul impedanţei
de sarcina.
37.4.1. Tmnsfen;l m_uxin-'- de putm:~ la sar·cină mn·emwe. Exprimăm pu-
terea P transferată impedanţei de sarcină ~' = R, jX, = Z,ei P\ în funcţie+
de mărimile !l;_g, ~g şi ~' :
(37. 76)
Deoarece Eg, Rg şi Xg sînt date, variabilele independente în raport cu care se caută

maximum sînt R, şi X,, iar condiţiile de
maxim se pot obţine anuEndderiYate-
1
le parjiale ale funcţiunii P=f(R,, X,).
Le vom obţine mai simplu prin
rationamentul următor : Dacă R, e
m~nţinut constant şi X, variază, ma-
= Zoei'Ps = z,
ximullui P se obţine pentru minimul
= R, -+- jX, numitorului, adică pentru minimul
expresiei (X,+ Xg) 2 :;:>O, care se ob-
ţine la anularea acestei expresii, adică
pentru valoarea :
Fig. 37.4. lx __ -.:r

! s - ..
/\._g
1
1 (37 .'77)
1 Există şi alte criterii de adaptare - de exemplu din punctul de vedere al anulării undei
refiec':ate la joncţiunea a două linii lungi (v. cap. 54)- care conduc În cazul general la alte con·
diţii decît cele stabilite aici.
a reactanţei de sarcină. În acest caz, puterea transferată sarcinii are expresia :
p =E; R =Ez 1 (37.78)

R -+ R )2 g R2
o (
.L s 1
g Rs + __! + 2Rr:r
X,+Xg=O R, c
Cînd R, variază, această expresie e maximă cînd numitorul e m1mm, adică

pentru R,+RifR, minim. Suma a doi termeni al căror produs (R, · Ri/R,=Ri)
e constant e minimă cînd termenii sînt egali, adică pentru valoarea :
/ R, = Rz 1 (37.79)
a rezistenţei de sarcma. Relaţiile (37.78) şi (37.79) reprezintă conditiile cău

tate. Deoarece Z_ = R, +
j X_ si Z, = R" +
j X,, aceste condiţ.ii ;înt echi-
valente cu relaţiile : ' ' -~ " ,
j
z - z~l
_s _g 1
(37.80)
~---·-----'
sau.
şi (37.81)
Puterea activă transmisă pe la bome de un generator liniar dat unui dipol
receutor este maximă atunci cînd inmedanta complexă echivalentă a recep-
torului e conjugata complexă a impedanţe{ interioare complexe a generato-
:rului {teorema transferului maxim de putere).
Trebuie observat că în condiţiile de adaptare (37.80), puterea activă trans-
misă la borne este (cu 37.78 şi 37.79):
E'~
p
m~x
=---g,
4 Rg
(37.83)
în timp ce puterea activă produsă de generator este :
pgl P~ p max
= (Rg + R,)/2 = 2 pmax = Eg •
2Rg
{37.84)
Randamentul electric al transferului de putere fiind :

P R,I 2 R,
'Il = - = --~- = _ _"_::__ (37.85)
Pg ( R, + Rg)P R, + Rg
are în condiVile maximului de putere la borne valoarea :
TJ l P~ P = Tj 1R=R = 0,5.
m.ax g
Această valoare e mult prea scăzută pentru necesităţile transmisiunii de

energie. De aceea, în electroenergetică, unde se cer :randamente cît mai mari.
se lucrează cu Rg « R,, departe de condiţia de adaptare (37.80). În electro·
-1:omunicaţii, unde aspectul energetic e secundar, interesează adesea să se
"scoată" maximul de putere activă dintr-un generator dat şi, în acest caz,
se caută satisfacerea condiţiei de adaptare.
Expresia (37.83) arată că puterea maximă pe care o poate debita un
generator tinde către infinit, dacă impedanţa interioară tinde către zero. În
aceleaşi condiţii, tensiunea la borne
U = §g- ~1 tinde către !l;_. De
2 aceea, un generator capabil să meu-
tină o tensiune invariabilă la borne
~e mai numeşte generator de putere
~, infinită.
37.4.2. Transferul maxim de putere la

2' sarcină cu defazaj invariabil. Practic este
greu să se modifice după voie impedanţa
1' complexă a unui receptor dat, pentru a
obţine adaptarea. Se poate însă intercala
între generator şi sarcină un transformator
(fig. 37.5), astfel că impedanţa echivalentă
Fig. 37.5. prezentată generatorului nu mai este g_,,
c:i
<u2M2
g_,l = z:l + (37.86}
Z2+g_,
(v. rei. 36.30), unde g_1 = R 1 +
j wL 1 e impeda'nţa proprie a înfăşurării primare cu N 1 spire,
!:_2 = R 2 +j w L 2 e impedanţa proprie a înfăşurării secundare cu N 2 spire, iar .M = 1L1al
e inductivitatea mutuală a înfăşurărilor (în modul). Se numeşte transformator ideal un transfor-
mator care are: a) rezistenţele înfăşurărilor neglijabile, R 1 ;:::::: O, R 2 ;:::::: O; b) dispersiunea mag-
netică neglijabilă, astfel că M 2 = L 1L 2 (v. rei. 27.6, voi. 1) şi VL1 /L2 = N 1 !N2 (raportul de trans-
formare); c) reactanţa secundară foarte mare faţădeimpedanţa de sarcină wL2 ;!;:> Z,=l~sl·
Ţinînd seama de aceste condiţii, impedanţa de intrare a transformatorului ideal devine :
sau
(37.87)
Cu ajutorul unui transformator ideal se poate deci obţine o multiplicare a modulului impedanţei
de sarcină cu un factor egal cu pătratul raportului de transformare. Pe această cale se poate deci
modifica numai modulul impedanţei de sarcină a unui generator. De aceea interesează condiţiile
de adaptare la defazaj invariabil ale acestei impedanţe.
Puterea (37.76) se poate scrie, punînd În evidenţă variabila Z, = 1 g_, 1 :
p = R Eg2 = E2
z s cos 'Ps
(37 .88)
' / g_,+Z:_g 12 g z; + zi + 2 Z,Zg cos (<p,- <Jlg)
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV 149
sau
cos 'Ps
z.2 (37.89)
Zs + z"s + 2Zg cos ('Ps- <pg)
La Z 5 variabil, această expresie e maximă cînd numitorul e minim, adică atunci cînd
Zs +zi/Zs e minim, ceea ce are loc pentru:
1 Z 5 ~ Zg [. (37.90)
Aceasta e condiţia de adaptare a sarcinii cu defazaj constant.
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA

38 11
•j CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV
În afară de teoremele lui Kirchhoff pot fi utilizate la rezolvarea reţe

lelor de curent alternativ numeroase alte metode, care sînt consecinţe
ale acestor teoreme.
Dacă se utilizează metoda reprezentării în complex, se observă analo-
gia care există între relaţiile care exprimă legea lui Ohm şi teoremele lui Kir-
chhoff în curent continuu, respectiv în curent alternativ. De aceea se vor pu-
tea transpune în curent alternativ metodele şi teoremele utilizate pentru
rezolvarea circuitelor de curent continuu (v. şi par. 13, vol. I}, pe baza
analogiei:
E I R V G u
t 1 1 t 1 t
'1 t t t { t (38.1)
E I z V y u
Aşa cum am mai precizat, analogia completă este posibilă numm m cazul
în care nu există cuplaje inductive (adică impedanţe mutuale) între laturile
reţelei. Din orice teoremă demonstrată în complex, în curent alternativ
se obţine deci o teoremă valabilă în curent continuu, anulînd impedanţele
mutuale şi înlocuind mărimile complexe din curent alternativ cu mărimile
din curent continuu care le corespund prin relaţia (38.1).
38.1. Metoda suprapunerii efectelor
38.1.1. Teorema supe.rpoziţiei. Conform acestei teoreme, curentul elec-

tric din orice latură a unei reţele de curent alternativ, în care există mai
multe generatoare, este suma algebrică a curenţilor produşi de fiecare t.e.m. în
parte, dacă ar acţiona singură în reţea (celelalte surse fiind presupuse cu
t.e.m. nule, dar cu impedanţe interioare neschimbate).
Din caracterul liniar al ecuatiilor teoremelor lui Kirchhoff rezultă că

fiecare curent este o funcţie 'liniară şi omogenă de t.e.m. exterioare din
retea. În adevăr, rezolvînd ecuatiile date de cele două teoreme ale lui
Kirchhoff prin regula lui Cramer, cu~entul din latura s va rezulta sub forma:
L
ls = :L: Xsm !1mo

m=l
(38.2)
în care coeficienţii Xsm sînt mărimi complexe, numite admitanţe de trans~

fer între laturile s şi m (care îndeplinesc relaţia de reciprocitate X"sm = Xms•
cum se va arăta în par. 38. 3.5.). Relaţia (38.2) se poate exprima şi astfel.:
L
[, = :L; lsm
m=l
:(38.3)
în care lsm = Y sm !1m este curentul produs de t.e.m. l1s în latura s, celelalte
t.e.m. fiind nule.
Metoda suprapunerii efectelor este o metodă generală de rezolvare, care
consistă în determinarea curenţilor pe baza teoremei superpoziţiei, folosind
relaţia (38.3).
38.1.2. Aplicaţie. Calculăm curentulJ3 din figura 38.1, a cu ajutorul teoremei superpoziţieio
Vom avea:
Ia= lat+ Iaz• (33.4)
unde lax e curentul produs în latura 3 în condiţiile în care numai t.e.m. E 1 o:/= O (v. fig. 38.1, b),
iar lase curentul produs în latura 3 în condiţiile în care numai t.e.m. !fl_2 O o:/= (v. fig. 38.1, .c).
l
Astfel, cu b=R1 +jwL1 , Z 2 =R2 , Z =--,avem:
- - 3 jwCa
7z
I_31 = I_ll
Zz + Z.a Zz +~a
I_32= I_22 ~1
Z1 + Zs
R, R,
.,_,..,
~a
1 ·--.
a. b. c.
Fig. 38.1.
adică:
(38 .5)
Înlocuind valorile impedanţelor, se obţine:
Se verifică uşor că dacă Y 1 = 1/Z1 , Y 2 = 1/?_2 , Ya = 1/Z3 sînt admitanţele celor trei ramuri,
expresia generală a curentului la se mai poate scrie:
(38.5')
ha
Dacă efectuînd calculele numerice, se obţine la = 1 ae , valoarea instantanee a curentului
este ia= Ia Y2
sin (wt +
Ya)·
38.2. Metode de transfigurare
Se numeşte transfigurare operaţia prin care o porţiune de reţea se con-

sideră înlocuită cu o alta, de structură în general mai simplă, astfel încît
schimbarea să nu aducă nici o modificare în repartiţia curenţilor şi tensiu-
nilor din restul reţelei. Noua porţiune de reţea cu care se consideră înlo-
cuită ·porţiunea de reţea dată se mai numeşte echivalentă acesteia. Două
reţele sau două circuite care se pot înlocui reciproc prin transfigurare se
numesc reţele echivalente sau circuite echivalente, iar reprezentările lor în
desen, scheme echivalente. În cele ce urmează, vom considera transfigurări
şi scheme echivalente valabile în regim permanent sinusoidal. De la înce-
putul studiului circuitelor de curent alternativ am considerat numeroase
astfel de scheme echivalente - alcătuite din elemente ideale de circuit -
pentru diferite circuite reale.
Metodele de transfigurare folosesc operaţii de transfigurare succesive, pentru a reduce
reţele cu structură mai complicată Ia reţele cu structură mai simplă, ceea ce permite determinarea
unor curenţi sau tensiuni din reţea, fără să se rezolve un sistem de ecuaţii liniare cu multe ecuaţii
şi multe necunoscute, aşa cum ar cere aplicarea teoremelor lui Kirchhoff. Totodată, prin trans-
figurare, se pot analiza proprietăţile unor circuite pe baza proprietăţilor schemelor lor echi-
valente. Există numeroase teoreme care permit efectuarea de transfigurări şi, în primul rînd,
teoremele impedanţelor echivalente (v. par. 35.2), !:U ajutorul cărora se înlocuieşte un sistem
de dipoli În serie sau În paralel cu un singur dipol. In acest capitol vom prezenta diferite alte
asemenea teoreme.
Se numeşte multipol (sau n-pol) o reţea neizolatd cu n bome de acces şi ale cărei laturi inte-
rioare nu prezintă cuplaje inductive cn exteriorul. Un multipol interacţionează deci cu exteriorul
exclusiv prin intermediul celor n curenţi 11 , 12 , ... , !_", absorbiţi prin borne şi al celor n potenţir:le
1::'1 , f 2 , ... ,f" (definite pînă la o constantă arbitrară) ale hornelor (v. fig. 38.2, a).
152 CURENŢI ALTEI\NATIVI
Condiţia necesară şi suficientă de transfigurare a unui multipol este invarianţa curenţil_?r

absorbiţi din exterior atunci cînd se aplică aceleaşi diferenţe de potenţial între borne. In
figura 38.2, b e prezentată schema topologică echivalentă tip stea a unui multipol, iar în
figura 38.2, c, schema topologică echivalentă tip poligon complet a aceluiaşi multipol.
b. c.
Fig. 38.2.
38.2.1. Teorema generatorului de tensiune echivalent (Thevenin-

Helmholtz) : O reţea liniară şi activă, cu două bome A, B de ieşire şi fără
cuplaje inductive cu exteriorul (v. fig. 38.3, a) este echivalentă cu un gene-
rator ideal de tensiune, avînd t.e.m. E_g egală cu tensiunea la bornele reţelei
Ja mersnl În gol ( [} ABo), COnectat În serie CU O impedanţă egală CU impe· zg,
danţa. echivalentă a reţelei pasivizate (ZA 80 ) :
lflg = [] ABo g_g = ~ABo' (38.6)

Curentul I AB debitat în exterior de reţea pe o sarcină de impedanţă Z
are deci expresia (dedusă
din fig. 38.3, b) :
f':g
JAB = ---"--- (38.7)
2I_ + ?;.g
care cu relaţia (38.6) devine
(teorema lui Thevenin) :
8
!lABo 1· (38.8) a.
Z:+~AB 0 Fig. 38.3.
În relaţiile de mai sus, U ABoe tensiunea U AB• care se stabileşte la bornele

reţelei, cînd lAB = O (mersul în gol), iar ~ABo e impedanţa echivalentă a
dipolului constituit de reţea (fără latura exterioară AB) după pasivizare.
Teorema generatorului de tensiune echivalent se demonstrează stabilind
valabilitatea expresiei (38.8) a curentului pentru reţeaua dată, deoarece
A J;B =O .4 j~B
(/) -A80
' l
t. =O
--m ~ o
.§.mi= O
8
8 E''=U
-E'=U
-AB0 - - Atl0 .
a 6
Fig. 38.4.
curenţii (38. 7) şi (38.8) pot fi egali pentru orice impedanţă de sarcină ~

numai dacă sînt satisfăcute egalităţile (38.6). Demonstraţia se bazează pe
liniaritatea reţelei, adică pe teorema superpoziţiei. Reţeaua din figura 38.3, a
se poate obţine prin suprapunerea sistemelor de tensiuni electromotoare
ale reţelelor din figura 38.4, a (reţeaua activă dată debitînd pe latura ex-
terioară, în care s-a introdus un generator ideal de t.e.m. !l? cu sens opus
curentului LAs) şi din figura 38.4, b (reţeaua dată pasivizată, pe care de-
bitează latura exterioară, în care s-a introdus un generator ideal de t.e.m. E'
cu acelaşi sens ca al curentului !_A 8). Rezultă atunci :
I_AB- I'
- _AB + I"
_AB -
- I'
._AB
+ Z+Z
E' (38.9)
_ _ABo
ultimul termen fiind calculat prin înlocuirea reţelei pasivizate, cu impedanţa
ei complexă echivalentă ~ABJ· Se poate alege acum o astfel de valoare a t.e.m.
auxiliare Jl2', care să anuleze curentul LAs· Deoarece teorema lui Joubert
aplicată. laturii exterioare se scrie în acest caz :
~ (fl_;is + (-Jl2'))= lÂs o, (38.10)
rezultă că trebuie să se aleagă :

;§' = U!As),, _ = UABo·
-AB- 0
(38.11)
Cu aceste valori introdme în relaţia (38.9) se obţine relaţia (38.8).

Observ aţi i: a) Teorema lui Thevenin (38.8) se utilizează pentru calculul curentului
într-o latură oarecare A B, fără inductivităţi mutuale a unei reţele izolate date. Restul reţelei
poate fi atunci înlocuit- din pulictul de vedere al curentului debitat În această latură- cu
generatorul de tensiune echivalent în raport cu bornele A B.
b) Calculul tensiunii llABo se face considerînd că latura AB lipseşte, adică rezolvînd o reţea
cu o latură mai puţin. Simplificarea e uneori importantă.
c) Calculul impedanţei interioare Z'ABo se face considerînd că latura AB lipseşte şi că reţeaua
dată e pasivizată, adică toate sursele din laturile ei sînt înlocuite cu laturi pasive de impedanţe
egale cu impedanţele interioare ale acestor surse (egale cu zero, dacă sursele erau ideale).
d) Dacă impedanţa interioară a reţelei pasivizate e neglijabilă ~ABo~O, reţeaua e capa~

bilă să menţină o tensiune constantă la borne flAB ~ K. IAB ~ U ABo şi să debiteze o putere activă
oricît de mare (v. par. 37.4.1); de aceea se mai numeşte reţea de putere infinită.
Aplicaţii : l. Condiţiile de echilibru ale punţii de curent alternativ. Considerăm o punte Wheal-
stone, ale cărei laturi nu au inductivităţi mutuale (fig. 38.5, a}. Curentul L din diagonala de
măsură, considerată ca latură AB, se poate scrie cu relaţia (38.8) :
JlASo
!s= (38.12)
?:s + Z_ABo
A
c o c. c
.{j
..[A80
.fs=_g_ §.
a. b. c.
:Fig. 38.5.
şi se anulează atunci cînd IlABo = O. Tensiunea de mers în gol se calculează pe schema din
figura 38.5, 1!. şi este :
iar impedanţa ~ABo se obţine cu ajutorul schemei din figura 38.5,c.

Dar
~i rezultă :
(38.13)
Această expresie se anulează- oricare ar fiE_ şi ~ 6 - dacă numărătorul e nul, ?'2 ~ 3 - ~ 1~4 =0,
adică dacă
(38.14)
Aceasta e conditia de echilibru în complex a punţii de curent alternativ. Ca orice egalitate în

complex, ea e e~hivalentă cu două egalităţi în real, care rezultă : fie înlocuind Z.k = ZkeÎ'l'k
(k = 1, 2, 3, 4), în care caz se obţin condiţiile :
Zr Za .
- = - ŞI <p 1 - ' P2 = cp 3 - ţp,, (38.15)
Z1 z~
1 Relaţia (38.14) se putea obţine şi din egalităţile :

fl_As 0 =- ~r[~ + ~al~= ~~[~- Z,l; = 0
1WETODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV 155
fie înlocuind ~.~ = Rk + jXk, În care caz se obţin condiţiile :

R1R 4 - X1X 4 = R 2 R 3 - X2 X 3 şi R1 X 4 + R 4X1 = R 2 X 3 -1- R 3 X 2 • (38.16)
La echilibrarea unei punţi de curent alternativ trebuie să se regleze independent doi parametri
reali de circuit: de exemplu, R 4 şi X 4 .Totodată, pentru ca să se realizeze condiţiile (38.16), e
posibil ca reaetanţa X 4 să trebuiască să fie neapărat pozitivă (şi deci a unei bobine de indnctivi-
tate variabilă ) sau neapărat negativă (şi deci a unui condensator de capacitate variabilă).
2. Schema echivalentă a unui generator cuplat cu un transformator. Fie un generator de
t.e.m. Jig şi impedanţă g;g 1, care alimentează o sarcină!:; prin intermediul unui transformator,
1
cu caracteristicile prezentate în paragraful 36.3.2. (v. fig. 38.6, a).
1 --..jwL,2 2=A 2:A

-------o--~
2'=8
a
Fig. 38.6.
Considerînd bornele de ieşire 2, 2' drept borne A, B, se poate stabili o schemă echivalentă de
tipul unui generator de tensiune (v. fig. 38.6, b) pentru grupul generator-transformator, avînd:
E_g = ~ABo = Q20 (tensiunea secundară de mers în gol) (38.17)
g;g = g;ABo = {;,

2
(impedanţa echivalentă de ieşire). (38.18)
Tensiunea secundară de mers în gol se deduce din ecuaţiile (36.25) ale transformatorului, în
care punem rl. 1 = Jig 1 -Z:g 1 [ 1 şi l2 =O,
1
.!lao = g;2tl1 /
Ia = o
= z g~--, -'1
Eg 1 _gl z · (38.19)
lmpedanţa echivalentă de ieşire e impedanţa echivalentă, măsurată pe la bornele de ieşire 2,

2', cînd primarul e pasivizat, adică J;:g = O. Ea este impedanţa echivalentă a transformatorului,
1
calculată în paragraful 36.3.2, dacă se intcrverteşte rolul înfăşurărilor l şi 2. Se observă că
acum impedanţa de sarcină e Lg • Din relaţia (.36.30) rezultă :
1
z·>
z - - z2 - __-'_::i.=_2- (38.20)
-'2 - "" Z
--1
+1
Za
-.::.1
•
Punînd Z:11 = j wL 12 , Z:1 = R1 + j wL1 , 2:2 = R2 + j wL2 , elementele schemei echivalente sînt:
Eg w2q2
!ig = j wLn R
1
~ J~ w L 1 ; Zg = Ra + j wLa -1- R
1
.l •
i Jw
L
1
+ Z_gl (38.21)
Dacă transformatorul e apropiat de un transformator ideal,

(38.22)
şi
(38.22')
Elementele schemei echivalente devin :
N~
z~-z (38.23)
_g ~NI -h'
Acest rezultat se exprimă spunînd că transforrnatorul ideal multiplică t.e.m. a generatorului

cu raportul lui de transformare N 2 (N1, iar impedanţa generatorului cu pătratul raportului de
transformare.
A G
r---?"--
(/)
E :tO
-m
~ -~ ~·~~
J.~-lgl 1
X
8 '$ 1.---6---
B
a. b.
Fig. 38.7.
38.2.2. Teorema generatorului de curent echivalent. O reţea liniară şi

activă, cu două borne A, B de ieşire şi fără cuplaje inductive cu exteriorul
(v. fig. 38.7, a) este echivalentă cu un generator ideal de curent, avînd curentul
injectat !_g egal cu curentul debitat de reţea la mersul în scurtcircuit (IA 8 , 1)
conectat în paralel cu o admitanţă yg, egală cu admitanţa interioară a
reţelei pasivizate (X'ABo) :
(38.24)
Tensiunea JlAB produsă de reţea la bornele A, B ale impedanţei de sar-
cină Z l/Y are deci expresia ( dedusă din fig. 38. 7, b) :
U - Ig (38.25)
-AB- Y+ y
- _g
care cu relaţia (38.24) devine (teorema lui Norton) :
[J _ lAB 5
(38.26)
_AR-
_Y+Y_AB 0
În relaţiile de mai sus, !_AB, e curentul !.An debitat de reţea la legarea horne-
lor A, B scurtcircuit (!lAn = O, ~=0), calculabil cu ajutorul teoremei lui
Thevenin (38.8) :
(38.27)
iar
(38.28)
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV !57
e admitanţa echivalentă a dipolului constituit de reţea (fără latura exte·

rioară AB) după pasivizare.
Teorema generatorului de curent echivalent se demonstrează stabilind
valabilitatea relaţiei (38.26), deoarece tensiunile (38.25) şi (38.26) pot fi egale,
pentru orice admitanţă de sarcină r
= 1/~. numai dacă sînt satisfăcute
egalităţile (38.24). Relaţia (38.26) rezultă imediat din relaţia (38.8) şi (38.27) :
ZTTAs 0
U -ZI -
_AB- - - A B - z_ --
+ z_AB (38.29)
0
La aplicarea acestei teoreme calculăm separat curentul de scurtcircuit I AB

- '
şi admitanţa interioară XAso şi deducem astfel elementele schemei echivalente
(38.7, b) sau tensiunea UAB• respectiv curentul lAs = !lAs Y.
Aplicaţie: Determinăm schema echivalentă ea generator de curent a dipolului activ din

figura 38.8, a. La conectarea bornelor A, B în scurtcircuit, latura (R 2 , L 2) e seurteireuitată şi
nu e parcursă de curent, aşa încît :
Admitanţa interioară e suma adrnitanţelor celor două laturi în paralel :
Se obţine schema din figura 38.8, b.
A A
Rz
9 JAB:s
{ Lz
8 8
a. 1:!.
Fig. 38.8.
38.2.3. Teoremele fl·ansfigurării stea-triunghi. Cele mai Eimple reţele cu

trei borne de acces sînt constituite din trei laturi conectate în triunghi
(fig. 38.9, a), sau în stea (fig. 38.9, b), fără inductivităţi mutuale. Astfel
de reţele se numesc triunghiuri de impedanţe (admitanţe), respectiv stele
de impedanţe (admitanţe).
A. Transfigurarea triunghi-stea: Orice triunghi de impedanţe Z 12 , Z 28 ,

Z 31 admite o schemă echivalentă unică în stea, ale cărei la-turi au impedanţele
z - ~12~31
+ ~23 + Z'at 1; g_2 =
1
{38.30)
1 _l - J12
.Fig. 38.9.
respectiv admitanţele :
y 23 --1-' y :n -r'
Y 1_ - - -_-
l li' V
-- b
Jl. 12 .i. 23
y23
Xs= ... (38.31)
Relaţiile (38.30) - şi (38.31) -· se deduc unele din altele, prin permu-

tarea circulară a indicilor 1, 2, 3. Relaţiile (38.30) se pot stabili scriind că
echivalenţa a:re loc în diferite situaţii particulare. Dacă, de exemplu, bo:rna (1)
nu e conectată în exterior, dipolul ră.mas cu bomele (2) şi (3) trebuie
să aibă aceeaşi i:mpedanţă echivalentă la triunghi şi la stea, adică :
Z
__ za (Z
_"12 ,
1
Z )
-~'11 = z2 +- z.l. (38.32)
g-11 + g-23 + ~31 -- _,
Repetînd :raţionamentul pentru cazul cînd ho:rna (2) nu e conectată, res-

pectiv horna (3) nu e conectată, rezultă încă două relaţii analoge, care se
pot scrie direct tot prin permutări circulare :
(38.32')
(38.32")
Făeînd se:misuma se obţ.ine :

Z11Z2 , + l 23 Z 31 + Z,11 Z,,
-==~_:___===---:-=~=-
~12 + ~~3 + l31
= ~1 + ~2 + Ks
~;r scăzînd pe rînd fiecare din aceste relaţii din (38.33), se obţin relaţiile
(38.30). Relaţiile (38.31) rezultă din (38.30). punînd -?;_ik = 1 /Y.J!, (j, k = 1,2,3).
METODE ŞI TEOREME PENTRl.J REZOLVAREA C!RCl.JITELOR DE CURENT ALTERNATIV 159
B. Transfigurarea stea-triunghi: Orice stea de admitanţe '[1 = l /~1 ,

y,, = l/?;.2 şi r3
= l/?;s admite o schemă echivalentă în triunghi,
;;:[; cărei laturi. au admitanţele :
unică,
(38.34)
.
res-pectiv imnedantele
'
Z.2s = ··· ; Z.st = ... (38.35)
Relaţiile (38.34) şi (38.35) se deduc unele din altele prin permutarea

circulară a indicilor 1, 2, 3. Relaţiile (38.34) se pot stabili scriind că echiva·
lenţa are loc în diferite situaţii particulare. Dacă, de exemplu, bornele (2)
şi (3) sînt coneetate împreună în scurtcircuit, dipolul rămas cu bornele (l)
şi (2) (reunit cu (3)) trebuie să aibă aceeaşi admitanţă echivalentă la tri-
unghi şi la stea, adică:
(38.36)
Scriind alte două relatii analoge p:rin permutări circulare, făcînd semisuma
tuturor şi scăzînd din ea pe fiecare in parte, se obţin relaţiile (38.34).
Relaţiile (38.35) rezultă imediat din relaţia (38.34), punind Li = l jg_i
u = 1, 2, 3).
c .D
z A
13
Y1j.l~
R
~
l
c
a b.
Fig. 38.10.
Aplicaţii: 1. Curentul din diagonala de măsură a unei punţi. Considerăm puntea Wheat-
;;tone, studiată în aplicaţia l de Ia paragraful 38.2.1, (fig. 38.5). Pentru a determina curentul 15
eu relaţia (38.12), e necesară determinarea impedanţei interioare Z:Ano a punţii in raport cu
latura AB. Pentm aceasta trebuie determinată impcdanţa echivalentă a dipolului cu bornele A,B,
obţinut, pasivizînd puntea şi suprimînd iatura AB (v. fig. 38.5, c şi 33.10, a). Folosind trans-
figurarea triunghi-stea, se poate stabili o schemă echivalentă cu elemente serie şi paralel
(fig. 38.10, b), a cărei impedanţă echivalentă se calculează fără dificultăţi.
Rezultă succesiv : - impendanţele stelei echivalente :
?c = z + -z 2 ''- _6
-1
z ' ?o=Z-'--Z+Z
-1 -2 _6 1
- impendanţa echivalentă între O şi B:
- impedanţa echivalentă totală :
(38.37)
Înlocuind această expresie şi (38.13) în (38.12), se obţine expresia căutată a curentului în diago·
nala punţii :
Adesea se folosesc punţi, în care impedanţa laturii generatorului, Z6 , e neglijabilă. În acest caz :
(38.39)
2. 1'ransfigurarea unei stele în triunghi. Considerăm steaua de impedanţe din figura 38.ll,
1
în care Lw = 1 iCw, adică j wL + --
jwC
= O.
Triunghiul echivalent are admitanţele (v. 38.3,t):

1
T
1':12 = 1 1 = j wC
jc,}C+-.-
JCilL
+-r
l'"zs = - - - - -- - --
3 2 1 1
_1_ =Le.; J L 2 jwC +-+-
jwL r
Cc.J ...J_ = Lr.J-
CGJ
R =1' f
Fig. 38.ll. Fig. 38.12.
Triunghiul echivalent e indicat în figura 38.12.
38·2-4. Teorema lui Vaschy. Dacă în toate laturile care se întîlnesc într-un
nod al unei rerele (fig. 38.13, ~) se introduc generatoare ideale de tensiune,
METODE ŞI TEOREME PE;NTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV !61
avînd t.e.m. egale şi îndreptate la fel către nod (fig. 38 ·13, ţ:_) curenţii din
retea nu se schimbă.
• În adevăr, ecuaţiile lui Kirchhoff se scriu la fel, înainte şi după introdu-
cerea surselor ideale menţionate, deoarece în orice ochi (p ), care trece prin
nodul considerat, apar două surse de t.c.m. egale şi opuse, cu o contribu-
ţie nulă la t.e.m. a ochiului.
Teorema lui Vaschy se utilizează pentru a transforma o latură activă în latură pasivă,
<
fără a modifica curenţii. E suficient să se aplice teorema la unul din capetele laturii, alegînd
t.e.m. !};_ a surselor ideale astfel, încît să compenseze exact t.e.m. a sursei din latura considerată.
--~--
,.,.,.,----- -----
1 ..l
----............__,_,
....... (p) """'
a.
Fig. 38.13. Fig. 38.14.
38 ·2 ·5 Teorema compensaţi ei. Orice porţiune pasivă de latură necuplatif

inductiv cu altele, avînd impedanţa proprie ~ şi curentul l (fig. 38.14, f!:)~
poate .fi înlocuitii cu o sursă ideală de t.e.m. ]]; =ZI , cu sens opus curentului
(fig. 38. H, b ), fâră ca să se schimbe curenţii din reţea.
Si în acest caz, teorema se demonstrează observînd că ecuatiile lui Kirchhoff
;ămîn neschimbate : cele două elemente de circuit substituite unul altuia
produc aceeaşi cădere de tensiune la borne pentru orice ochi (p) care trece
prin latura considerată.
38.3. Meto1a cunmţ1br {le ochiuri (Maxwell.)
Metoda curentilor de ochiuri e o metodă sistematică de rezolvare a

reţelelor, în care s~ operează cu noi variabile, astfel încît numărul ecuaţiilor
şi al necunoscntelor si'!. se reducă la numărul O al ochiurilor indepen-
dente, totdeauna ma1 m1c decît număl'ul L al laturilor (sau cel mult
egal cu el).
38.3.1. Curent:ii de ochiuri. Noile variabile sînt anumiti curenti închis!.
fietivi, atribuiti cite unul fiecărui ochi fundamental, cu se'nsul de' refcrintă
al ochiului. S~ numesc curenţi de ochiuri sau curenţi ciclici (de contur, ~le
buclă) şi vor fi notaţi cu accent, spre a fi deosebiţi de curenţii laturilor :
I~, I~ ,... , I~ , ... , I~.
11~1668
162 CURENŢI ALTEHNATIVI
Prin definiţie, fiecare curent de latură Is (s = 1,2, ... , L) e egal cu suma

algebrică a curenţilor de ochiuri care trec prin latura respectivă :
(2/
(38.40)
În acestă sumă intră cu semnul ( +)

curenţii de ochiuri, al căror sens prin
/1) latură coincide cu al curentului latu-
rii, şi cu semnul (-) curenţii de ochiuri,
al căror sens prin latură nu coincide
cu al curentului laturii.
Fie, de exemplu, puntea Wheatstone
- _____ ..-/'
J'
/~3
'
din figura 38.5, a, a cărei schemă
topologică e dată în figura 38.15, şi
6 care are trei ochiuri fundamentale, ale-
, .. Fig. 38.15.
se ca în figură. Relaţiile (38.40)
pentru această reţea sînt :
I1 = 1~- I~;
l2 = l~ -l;;la=- !~;
(38.40')
= 1;; ls = r;
14 !~; l6 ~ - I~· +
Din punct de vedere matematic, relaţiile (38.40) reprezintă o schimbare
liniară de variabilă, care duce de la cele L necunoscute vechi (curenţii de
laturi) la O necunoscute noi (curenţii de ochiuri). Pentru ca o astfel de redu-
cere a numărului de necunoscute să fie posibilă, trebuie ca schimbarea de
variabilă (38.40) să fie compatibilă cu sistemul (36.22), al celor L ecuaţii
Kirchhoff. Se verifică fără dificultăţi că - înlocuind în cele N- S ecuaţii
de noduri
E !k = o
kE(b)
b = 1,2, ... , N-S, (38.41)
date de prima teoremă a lui Kirchhoff, expresiile (38.40) ale curenţilor -

aceste ecuaţii sînt satisfăcute identic (adică oricare ar fi valorile noilor va-
riabile, curenţii de ochiuri). Aceasta, pentru că fiecare curent de ochi -
fiind închis - intră o dată şi iese o dată din nodul considerat, aducînd o
contribuţie nulă la curentul total printr-o suprafaţă închisă care înconjură
nodul:
E ~
kE(b) kE(q)
r=
q
o. (38.42)
Fie, de exemplu, nodul (2) al reţelei din figura 38.15, pentru care prima
ecuaţie Kirchhoff se scrie :
- l1 + !_5 + !2 = o.
Înlocuind aici expresiile (38.40), această ecuaţie devine identitatea :
-(E- !;) + D + r; + ( - l~ ~ !~) = - l~ + li + l~ + I~- l~ - !_; = o.
1 Suma se face asupra tuturor curenţilor ochiurilor (q) cărora latura s le aparţine.
Prin trecerea la noile variabile se satisfac identic primele ecuaţii Kirch-

hoff, adică N-S ecuaţii. Cele O noi variabile - curenţii de ochiuri- vor
fi atunci univoc determinate de cele L - (N -S) = O ecuaţii rămase: ecu·
aţiile date de a doua teoremă a lui Kirchhoff.
38.3.2. Teorema curentilor de ochiuri. Sistemul de O ecuatii satisfăcut
de curentii de ochiuri e dat de teorema curentilor de ochiuri.' Pentru a se
obţine a~est sistem, înlocuim în ecuaţiile de o~hiuri (36.22) ale teoremei a
doua Kirchhoff expresiile (38.40). Se obţin relaţiile :
L
L;
mE(p)
[E ~ms B l~] =
s=l •E(q)
L; ll2m, (p =
mE(p)
1,2, ... , 0).
Intervertind ordinea de sumare, se obţine o sumă multiplă de termeni de for·

ma ~ms !_;.
În această sumă pot fi grupaţi împreună toţi termenii cari con-
ţin în factor acelaşi curent de ochi !._;, curent care se poate scoate în fac·
tor comun în această grupare. Fiecare curent de ochi va apărea deci fac-
tor pe lîngă o sumă de impedanţe z_ms şi înţreaga expresie va putea fi
ordonată după curenţii de ochiuri, căpătînd forma :
(38.43)
Se notează cu :
E;= BEm mE(p)
(38.44)
suma algebrică a tensiunilor electromotoare din laturile ochiului (p) şi se

numeşte tensiune electromotoare de ochi. Se mai notează cu :
z;q = B mE(p)
~ms (38.45)
•E(q)
coeficientul de natura unei impedanţe al curentului ciclic din ecuaţia I;

ochiului (p), şi se numeşte impedanţă de cuplaj dintre ochiurile q şi p (q =/= p),
respectiv impedanţă proprie a ochiului p (p = q). Cu relaţiile (38.44) şi (38.45)
se obţin din relaţia (38.43) ecuaţiile curenţilor de ochiuri :
o
""7' T'
L..t '-'-M c!.q = E'
-P q=l,2, .. ,0, (38.46)
q=l
care, explicit, formează sistemul :

Z~1L~ + Z~2I~ + ... + Z:~o.l~=.E~
Z~ll~ + Z~2Li + ... + l.;oL;=g;; (38.47)
z~11~ + zo2L; + ... + z~a~o=flo

Pentru a scrie dintr-o dată aceste ecuaţii, e necesar să clarificăm interpretarea coeficientului
g_Pq• interpretare care rezultă din (33.45) :
. - Considerăm mai întîi coeficienţ.ii diago-

nah, cu p = q,
~;P. = L: Z.ms
m E(p)
= L:Z.m + L:;
mE(p) mE(p)
jwL 11" .
sE (q) sE(q)
mof:.s (38.48)
Aceasta este impedanţa proprie a ochiului p.
Este egală cu suma impedanţelor proprii ~m ale
laturilor m .care aparţin ochiului (p) - adu-
R1 nată cu suma algebrică a impedanţelor mu-
tuale dintre laturile m şi s, aparţinînd ambele
Fig. 38.16. ochiului (p). Deoarece Lms = Lsm• la scrierea
explicită a acestei ultime sume, fiecare in-
ductivitate mutuală va intra de două ori. Semnnl fiecărei inductivităti mutuale de-
pinde de modul cum se asociază sensul iochiului (p) cu bornele pola."rizate ale celor
două bobine din laturile m si s, fiecare neconcordantă însemnînd o schimbare de
semn. Fie, de exemplu, reţea~a din figura 38.16. h~pedantele proprii ale ochiuri-
lor (1) şi (2) sînt: '
Z. î1 = + j wL + j wL j wL
R1 1 2 - 12 - j wL21 = R 1 + j w(L 1 + L 2) - j2 wL 11
1 1
Z.~ 2 = j wL 2 3 - + j wL + j wL
+ j wL + -.JroC 23 32 = j w(L 2 + L 3) + -.JroC
- + j2 wL 23 • (38.49)
3 3
Semnul (-) din faţa lui L 12 = L 21 se datoreşte faptului că sensul ochiului (1) intră în borna
polarizată a bobinei L 2, dar iese prin borna polarizată a bobinei Ll" Semnul ( +) din faţa lui
L 2 " = L 32 se datoreşte faptului că sensul ochiului (2) iese prin horna polarizată şi la bobina L 3 şi
la bobina L 2 •
- Considerăm apoi coeficienţii nediagonali, cu p -=f=. q
Z , = ""'~
_pq ' - ' ~"" =
mE (p) m
L:E Z.m
(p)
+ BjwLms·
mE(p)
(38.50)
sE (q) m E (q) sE (q)

mof:.s
Aceasta este impedanţa de cuplaj a ochiurilor (p) şi ( q). Este egală cu suma algebrică a impedan-
ţelor proprii ale laturilor comune ochiurilor (p) şi (q) - cu semnul ( dacă ochiurile au acelaşi +),
sens prin latura comună, şi cu semnul (-), dacă au sensuri opuse- adunată eu suma impe-
danţelor mutuale dintre o latură s, aparţinînd ochiului (q) şi o latură m, aparţinînd ochiului
(p) =f: (q). Semnul fiecărei inductivităţi mutuale depinde de modul cum se asociază sensurile
ochiurilor (p) şi (q), cu bornele polarizate ale celor două bobine din laturile m E (p) şi s E (q),
fiecare neconcordantă însemnînd o schimbare de semn.
Fie, de exemplu, reţeaua din figura 38.16. Impedanţele de cuplaj dintre ochiurile (l) şi
(2) sînt:
~1 2 = - j wL 2 - j wi 23 + j wL 12 + j wL13 }
(38.51)
~2 1 = - j wL 2 - j wL 32 + j wL + j wL
21 31
O b s e r va fii: 1. Din însuşi modul cum sînt definite şi deoarece Lms = L,m, im-
pedanţele de cuplaj dintre ochiuri satisfac relaţia de reciprocitate:
(38.52)
(v. exemplul (38.51), În care ZJ.2 = Z21 ).

2. Semnul cu care apare o inductivitate mutuală în coeficienţii ecuaţiilor curenţilor de
ochiuri (38.47) e hotărit pînă la urmă de modul cum se asociază faţă de bornele polarizate sensul
de scriere al ecuaţiei pe ochiul considerat cu sensul curentl!lui de ochi (ciclic), care induce că-
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV !65
derea de tensiune respectivă. Sensurile de referinţă ale laturilor nu intervin în această regulă;
de aceea e preferabil ca ele să nu se indice pe figură atunci cînd scriem ecuaţiile (38.4 7).
38.3.3. Aplicarea metodei curenţilor de ochiuri. Se procedează în felul următor:
a) Se aleg ochiurile fundamentale, sensurile lor de referinţă şi se numerotează.
b) Se calculează cu (38.44) t.e.m. de ochiuri JJ:.J,.
c) Se calculează impedanţele proprii şi mutuale de ochiu:ri KJ,p şi ?_pq cu relaţiile (38.43)
şi (38.50).
d) Se scriu ecuaţiile curenţilor de ochiuri (38.4 7).
e) Se rezolvă în raport cu curenţii de ochiuri.
j) Se aleg sensurile de referinţă pe laturi, se numerotează latu:rile.
g) Se calculează curenţii de laturi cu relaţia (38.40).
h) Se verifică calculele (de ex. cu bilanţul puterilor).
Ca exemplu, considerăm reţeaua din figura 38.16, pentru care ecuaţiile curenţilor de
ochiuri sînt :
{R1 • + j w(L~ + L 2) - j2 wL 12J 1~ + [~ j wL 2 - j w(L 2 3~L12-~dJ 12=~1 -!;;_ 2 }
(38.53)
J
[ - J UlLs- c0(L23-L12-Ll3)] .!1 + [J w (L2 + L3) + j wCa + J2 wLa3] 12 = !;;2.
38.3.4. Admitantele de transfer dintre ochiuri. Dacă se rezolvă ecuatiile curentilor de

ochiuri cu :regula lui Cramer, un curent de ochi oarecare -- de exemplu l{- are ex'presia :
K~1Z~2 ... E~ Z~o

?__~1Z~2 ··· E~ ... Z~o
, ~~1Z~l ... E.~ ... Z~o

lq= ~-=~~----~~--~--~ (38.54)
?__~1Z~2 ... Z~q ··· z;o
?__~1~~2 ... z;q ... z;o
~~1Z~z ... Z~q ... Z~o

Notînd cu~~ dete:rminantul sistemului şi cu ~P/ minorul normalizat al elementului ZJ,q din-~',
dezvoltarea numărăto:rului după coloana q duce la expresia :
~;.7 E' + ~~1 E' , + ll~1 E' , + _ll~a E'. (38.55)

A' 1 A' "2 T ... 1!' p T ... "-\' o
sau
(38.56)
În această relaţie, coeficientul
'
Yqp = 7~~1 =
( ,,
.!_q)l!_;, = i (38.57)
- l!_q =o (q=t-p)
se numeşte admitanţă de transfer de la ochiul p Ia ochiul q. Curenfii de ochiuri sînt deci jimc·
{iuni liniare şi omogene de t.e.m. de ochiuri, ale căror co~ficienţi sînt admitanţele de transfer între
-ochiuri, determinate numai de impedan[ele laturilor şi de structura reţelei.
------------------------------
33.3.5. Teorema reciprocităţii. Deoarece ~pq = K;P, relaţia (38.52),
determinantul /':/ e simetric faţă de diagonala principală şi toţi minorii f::pq
satisfac condiţia ~p 1 = Q;p. Din relaţia (33.57) rezultă că această condi-
ţie e satisfăcută şi de admitanţele de transfer între ochiuri
Y' =
_pq "'!''
.f qp• (38.58)
Relaţia (38.56) e valabilă pentru orice sistem de t.e.m.,cu ace1a~1 coeficienţi.
Putem considera că există în reţea numai o singură sursă ideală de t.e.m. ;&;
conectată în latura mE(p) şi alegem astfel ochiurile fundamentale, ca numai
ochiul (p) siî treacă prin latura m şi numai ochiul (q) să treacă printr-o altă
latură s (fig. 38.17, a). In acest caz, toţi g;;:ţp = O, = fim = Ji, iar Jl;
!_, = !_~; cu relaţia (38 ..56) :
1- .. = ~~
I'~ = 'V' "'<7 E 1
Ti"
l qpu1> = .l qP- ' (38.59)
~~ - -.il -
Iar cu relaţia (38 ·2) :

(38.60)
adică
(38.61)
Se pot deci totdeauna alege ochiurile astfel ca admitanţele de transfer între
laturi (v. par. 38.1.1) să fie egale cu admitanţele de transfer între ochiurile
cărora acele ]aturi. le aparţin în exclusivitate. Considerăm acum că sursa
ideală de t..e.m. § e mutată în latura sE(q) (fig. 38.17, b). Avem §.J,:t 1 = O,
li_~ = !};, = !};, iar lm = 1/,; cu relaţia (38.56) :
lm = 1/,= x;q~;= x;q-g, (38.62)

iar cu relaţia (38.2)
REţea
{p)
pasivi.:atii lm = Y m)J:., = Xm$J1l, (38.63)
adică
' "' Xi,q = Xms· (38.64)
a. Comparînd relaţiile (38.58), (38.61)
şi (38.64), rezultă:
,. -- (38.65)
.lm 1
1
!
1
/
(p)
' Reţea
pa.<ivizatd
(q)
E adică si admitantele de transfer între
i
laturi 'satisfac c~ndiţia de reciproci-
' ... _
\
m /
;
'- tate. De asemenea, cu relaţia (38.58),
(38.59) şi (38.62), rezultă că în
condiţiile de mai sus lm = L :
Curentul produs într-o latură s de
o sursă situată intr-o latură m (fig.
38.17) e egal cu curentul pe care aceeaşi
sursă, mutată în latura s, l-ar produce
Fig. 38.17. în latura m (teorema reciprocităţii).
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR DE CURENT ALTERNATIV ]67
O b s e r v a f i e: Teorema reciprochăţii e o consecinţă a caracterului liniar al reţelei

şi al caracterului dipolar al elementelor care o compun. Există reţele liniare cu elemente de
circuit multipo!are (nestudiate în acest capitol) care se numesc nereciproce, deoarece în ele teo·
rema recip:rocităţii nu e verificată (v. par. 42.2 şi 43. 7).
38A. Metoda potenţialdor de noiiill'i
Metoda potenţialelor de noduri e o metodă sistematică de rezolvare a

retelelor, în care se operează cu noi variabile, astfel încît numărul ecuatiilo:r
şi 'al necunoscutelor să se reducă la numărul lV- l al nodurilor independ~nte,
totdeauna mai mic decît numărul de laturi. În forma prezentată mai jos,
metoda se aplică numai reţelelor fără inductivităţi mutuale (în care nu-
mărul de sub reţele conexe S = l ), pentru care sistemul de ecuaţii
Kirchhoff este :
b = l, 2, ... N -1
(38.66)
p = 1, 2, ... , o.
38.4.1. Forma duală a tem:emelor lui Kirchhoff. În retelele fără in-
ductivităti mutuale, ecuatiile lui Kirchhoff se pun şi sub o' altă formă, în
care necl;noscutele sint te~siunile la bornele laturilor (luate după convenţia
de la receptoare) :
!Ibm = g_mLn - Em (m = 1, 2, ... , L). (38.67)
Curentul 1," se exprimă sub forma :
I=YU
_m _m_bm T
1
YE=YU
_m_m --.:._m_bm +I
-Sm' (38.68)
în care Y". = l i~m e admitanţa laturii m, iar
l
-'m = Y E = (I)
_m_m _m !:!bm = O
(38.69)
e curentul de scurtcircuit al laturii m.

Cu relaţiile (38.67) şi (38.68), ecuaţiile lui Kirchhoff capătă forma:
""'vkrrb
L.J ~ _;::_ k =""'
.1:-1 (- I q~Sk )' b = l, 2, ... , N- l
f k E (bl k E (b) o
(38. 70)
.l E1b =o p = 1, 2, ... , o,
mE (p) m
numită formă duală, deoarece se deduce formal din relaţia (38.66), în. baza
corespondenţei :
I z E nod ochi
i i J, .J, .J, (38.71)
u y -I
-S
ochi nod
Potenţialele de noduri. Noile variabile utilizate în metoda pre-

38.4.2.
zentată în acest capitol sînt tensiunile dintre fiecare nod şi un nod (al N-lea)
luat ca referinţă- numite şi potenţialele nodurilor (şi notate cu accent numai
pentru a păstra uniformitatea de notaţie în schimbarea de variabile efectuată) :
v~, v~ . ... , .!::"N-1·
Fie m o latură care iese din nodul (c)
şi intră în nodul (d). Tensiunea lhm,
după regula de la receptoare, se exprimă
în funcţie de potenţiale (v. fig. 38.18)
prin relaţia :
U
_b", =V'-
_c V'
_a· (38.72)
Dacă se substituie tensiunile -Ub mdate
'' de această expresie în a doua ecua-
ţie Kirchhoff, scrisă sub forma duală
(33. 70), se obţine o identitate
Fig. 33.18.
~(~~- E~) =o, (38.73)
m E (p)
{_leoarece fiecare potenţial de nod intră în această sumă luată pe un ochi
de două ori : o dată cu semnul ( +),
cînd latura iese din acel nod, ŞI o
dată cu semnul (-), cînd latura intră în acel nod.
Prin trece1·ea la noile variabile, se satisfac identic ultimele ecuatii Kirchhoff,
adică O ecuaţii. Cele N - 1 noi variabile - potenţialele de n~dnri - vor
fi atunci univoc determinate de cele L - O = N - 1 ecuatii rămase :
ecuaţiile date de prima teoremă a lui Kirchhoff. '
38.4.3. Teorema potentialelor de noduri. Sistemul de N-1 ecuatii satis-
făcut de potenţialele de n~duri e dat de teorema potenţialelor de n~duri şi
se obţine înlocuind relaţia (38. 72) în primele ecuaţii Kirchhoff, scrise sub
forma duală (38.70). Fie ecuaţia nodului (c):
~ "Kmi!bm = ~ ( - L)
m E (c) m E (<)
·Cu relaţia (38·72) se obţine relaţia:
BYm(~~- V~)=~(- L,J (33.74)

mE (c) m E (c)
Suma din membrul sting se poate gmpa şi ordona după potenţialele nodu-
rilor care apar în ea. Fiecare potenţial de nod apare drept factor comun
pe llngă o sumă de admitanţe de laturi, şi anume: poterrţialul nodului (c),
pentru care e scrisă ecuaţia, apare factor comun pe lîngă suma admitan-
ţelor laturilor legate la nodul (c), numită admitanţa proprie a noduhâ (c):
V' - "'\:""" y • (38.75)

_:_ce - L_; .:..:.....m'
m E (")
.lviETODE Şl TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUlTELOR DE CURENT AL TERNA TIV 169
iar potenţialul unui alt nod (d) =f= (c) apare factor comun pe lîngă suma
cu semn schimbat a admitanţelor care leagă nodul (d) de nodul (c), numită
admitanţa de wplaj dintre nodurile (d) şi (c) :
Y~d =-EYm. (38.76)

mE (c)
mE (d)
l'IIembrul drept din relaţia (38·74) este suma curenţilor de scurtcircuit ai

laturilor legate la nodul (c), consideraţi pozitivi cînd intră în nod. Această
sumă e numită curentul de scurtcircuit injectat în nodul (c),
(38. 77)
unde semnul(-) a determinat schimbarea convenţiei faţă de prima teoremă

Kirchhoff (în care curenţii erau consideraţi pozitivi cînd ieşeau din nod).
Cu relaţiile (38.75), (38.76) şi (38.77) rezultă din relaţia (38.74) ecuaţiile
potenţialelor de noduri :
N=l
E
d=l
Y~dJ::'~ = l;c c = 1, 2, ... , N- l, (38.78)
('are, explicit, formează sistemul :
(38. 79)
Observ aţi i: 1. Ecuaţiile potenţialelor de noduri (38.78) arată că, din punctul de
vedere al acestor potenţiale, totul se petrece ca şi cum reţeaua ar fi pasivizată, iar în noduri
s-ar injecta din exterior curenţii I;c (v. sub 38.4.4, exemplul de calcul şi fig. 38.19 şi 38.20).
2. Din însăşi relaţia (38. 76) de definiţie rezultă că admitanţele de cuplaj între noduri satis-
fac relaţia de reciprocitate :
(38.80)
3. Toate admitanţele de cuplaj (38. 76) au semn schimbat faţă de admitanţele laturilor
respective.
4. Dacă vreo latură are impedanţa proprie nulă, ea are admitanţa infinită şi ecuaţiile
(38.70), respectiv (38.74.) şi (38.78) îşi pierd sensul. Nu se scriu deci ecuaţiile de noduri (38.78)
decît pentru noduri la care sînt legate laturi cu impedanţe nenule. Această scădere a numărului
de ecuaţii de noduri o compensată de faptul că pentru astfel de laturi diferenţa de potenţial
la borne este egală cn tensiunea electromotoarc cu semn schimbat :
TJb
"'--m
= _V~- _Vd' = - K,n,
__ (38.81)
a~a că se obţin pe acea;;tă cale ecuaţii suplimentare care completează sistemul.

5. Sistemul (38. 79) a1·e N-1 ecuaţii. Dacă :
N- 1 < O = .L -- (N- 1), (38.82)
metoda pot~nţialelor de noduri e mai avantajoasă decît aceea a curenţilor de ochiuri, deoarece
duce Ia un sistem cu mai puţine ecuaţii.
6. Mărimile lf:.m intră în relaţiile de mai sus cu semn schimbat, dacă nu au sensul de referinţă
acelaşi cu al curentului. ·
38.4.4. Aplicarea metodei potenţialelor il.e noduri. Se procedează în felul următor :
a) Se alege nodul de referinţă şi nodurile pentru care se scriu ecuaţiile.
b) Se calculează admitanţele laturilor şi curenţii de scurtcircuit injectaţi în noduri.
c) Se calculează admitanţele proprii şi de·
cuplaj între noduri.
d) Se scriu ecuaţiile potenţialelor de
noduri.
e} Se rezolvă în raport cu aceste po·
tenţiale.
L = .5 f) Se aleg sensurile de referinţă pentru
N =3 curentii pe laturi si se calculează tensiunile la
R 0 =3 borneie laturilor d{tpă regula de Ia receptoare
'3 cu (38. 72).
g) Se calculează curenţii din laturi cu re·
laţia (38.68).
h) Se verifică calculele (de ex. cu bilanţul
puterilor).
(Jj:}(N) Exemplu : Considerăm reţeaua din ·figu-
ra 38.19 cu trei ochiuri şi două noduri indepen-
.Fig. 38.19. dente (N- l = 2 < 3 = 0). Se dau :
e1 = 20 sin ( <Yt + ~ )• e3 = 20 V2 sin <Yt (3B.U3)
Admitanţele laturilor şi t.e.m. de laturi sînt :
K1 =j<YC1 =j; Ka=1/R1 =0,25; J::: 3 =1/R 3 =0,5)

r~ = 1/j<YL = - j ; J:::5 = 1/R 5 = 0,5; (38.84}
!Jd1 = 10(1 + j); :§3 = 20.
Curenţii de scurtcircuit injectaţi în nodurile (1) şi (2) sînt:
.1;1 = !Jd1r1 = (10 + 10j)j = - 10 +

jHJ l
.1~ 2 = - g:3r3 = - 20. o,s = - 10 J
Admitanţele proprii şi de cuplaj între noduri sînt :
.rh = Kt + K2 + .r4 + .K6 = j + 0,25 + 0,5- j = o,75l

X:1a = Xh = - <r4 + Ks) = -- (0,5 - j) = - 0,5 +j (38.86)
K2a = Ys + .K, + Ys = 0,5 + 0,5- j = 1- j.
Ecuaţiile potenţialelor de noduri sînt :
Et = K.i.1Et + K.la!:'2 sau - 10 + j10 = O,i5E:i + (- 0,5 + DE:2 (38.87)

{ I;2 = .r2~!::'i + Kf2K:l sau -- 10 = ( - 0,5 + j)_Ki + (1 - j)f2·
METODE ŞI TEOREME PENTRU REZOLVAREA CIRCUJTELOR DE CURENT ALTERNATIV 171
Ecuaţiile sînt acelea care s-ar obţine dacă am considera reţeaua pasivizată da~ neizolată, aYînd
injectaţi din exterior în noduri curenţii .1;1.
1:~ şi - u;l + l;a),
ca în figura 38.20.
Rezolvind aceste ecuaţii, se obţin potenţialele :
V1=2Gj; V:J=lOj. (38.88)
!'
ls
->,
0.5
1
-"{.
(1) •(2}
-j
l..f
_[2
.f_;
Fig. 38.20. Fig. 38.21.
Alegem sensurile curenţilor pe laturi şi calculăm ace~ti curenţi (fig. 38.21, în care, alături de
laturi am inscris valorile admitanţelor) :
.l~ = r:;x~ = sj ~ i 2 = 5 V2 sin (wi + rr:/2)

la = (f:2 + Ea)Ka = 10 + 5j ~ i 3 = 5 ViO sin ( w! + arc tg ~ )
(38.89)
~ i 4 = 10 V2sin w~
.ls = (f1- E2H~s = .5j ~ i5 = 5 V2 sin ( wt + ~ )•

Se verifică imediat teorema lui Kirchhoff cu aceşti curenţi şi bilanţul puterilor complexe :
l~'tli + li. :ti• = R2 1~ + R 3 1~ + R 5 l~ + j ( - + wL,I~)

1
wC li (38.90)
1
sau
(10 + jlO) (10- jlO) + 20(10 -~j 5) = 4.25 + 2.125 + 2.25 + j(-1.200 + 1.100)
•WO - jlOO = 400- j 100.
3 0/ • Il CARACTERIZARE
SISTEME TRIFAZATE,
ŞI PROPRIETĂŢI
Transmisiunea energiei electromagnetice, de la locul de

producere (centrala electrică în care sînt instalate maşinile generatoare) la
locul de utilizare se face prin linii electrice. În cazurile cele mai simple, această
transmisiune se face cu o linie cu două conductoare (v. şi par. 35.6), alimen-
tată la plecare cu un generator de curent alternativ, avînd o anumită ten-
siune electromotoare. Acesta este sistemul monofazat de transmisiune, în care
atît generatorul cît şi sarcina constituie dipoli electrici (v. fig. 39.1, a). Pen-
tru o linie dată, dimensionată pentru o anumită tensiune nominală UN (a
cărei depăşire ar periclita izolaţia liniei) şi pwtru un anumit curent nomi-
nal I\. (a căru.i depăşire ar mări inadmisibil pierderile de putere în conduc-
to::n:c ), există o putere activă maximă pe care o poate transmite linia, egală
cu produ8ul UNI:-< - factorul de putere maxim fiind egal cu unitatea. Ra-
pol'tată la numărul de conductoare -- două în cazul liniei monofazate
această putere maximă (specifică) caracterizează eficacitatea sistemului de
transmisiune :
(1) UNIN
Pcond =
2
Se constată că puterea maximâ pe conductor poate fi sporită (în condiţii

în rest neschimbate), dacă se utilizează o linie cu trei conductoare (v. fig. 39.l,b),
alimentată cu generatoare care produc trei tensiuni electromotoa:re de valori efec-
tive egale şi avînd faze iniţiale diFerite cu cite 2rc: /3. Sistemul de trammisiune
astfel obţinut se numeşte sistem trifaza,t- chiar dacă egalitatea valorilor efec-
tive şi a defazajelor t.e.m. nu e riguros asigurată- şi prezintă numeroase avan·
taje: o transmisiune de energie mai economică (v. şi par. 39.3); posibilitatea
cle a dispune la utilizare de două tensiuni diferite pentru consumatori mono-
SISTEME TRIFAZATE, CARACTERIZARE ŞI PROPRIETATI 173-
fazaţi (v. şi par. 39.3.1); posibilitatea de a produce cîmpu:ri magnetice învîr-

titoare (v. şi par. 39.4), care permit realizarea celor mai simple şi mai eco-
nomice motoare electrice - motoarele asincrone etc. Totodată, constructia
generatoarelor trifazate nu este mai dificilă decît a celor monofazate (v.' şi
par. 39.2). Toate aceste
avantaje au făcut ca în teh-
nica actuală producerea,
transmisiunea si distributia
energiei electro'magnetice 'să
se facă aproape numai în
trifazat (cu frecvenţa indus- a
trială de 50 Hz).
Prima linie de energie în curent

alternativ trifazat a fost realizată
de M. O. Dolivo-Dobrovolschi,
R
în 1891. Linia începea la Lauffen
(lîngă Heidelberg - Germania)-
unde se găsea o instalaţie formată
dintr-o turbină hidraulică, un ge- b.
nerator de curent alternativ tri-
Fig. 39.1.
fazat şi un transformator ridică tor
şi se termina la Frankfurt pe
Main, unde se găsea un transformator coborîtor care alimenta un motor asincron trifazat
(realizat tot de Dolivo-Dobrovolschi), folosit pentru a antrena o pompă. Pe linia care avea 175 km
s-a transmis puterea de 200 CP:::::; l47kW, la tensiunea de 15 kV, cu frecvenţa 30-40 Hz şi cu
un randament de 75%.
În cazuri cu totul speciale se utilizează şi sisteme cu două faze (bifazate) sau C]!. mai mult
de trei faze (polifazate), de obicei din motive impuse de natura receptorului. In cele ce
urmează vor fi prezentate numai sistemele trifazate.
39.1. Sisteme trifazate simetrice de mărinli sinnsoidale
39.1.1. Defin;tii si p:rop:r.ietăti. Se numeste sisîem trifazat simetric direct

(d~ '"''J..;;:!0'c't-i.•J.n~ ,J.i~~t~\ ~'.1.'2~-- an't-'i!.~hl'J.. -;}~,;~."",.,.~+~ -i~ t~'<-i -...n?.~iw.i 'i'>inwc,."i-;lah -;l"'
aceeaşi frecvenţă (e1 , e 2 , e 3 ) 1, care au valori efective egale şi diferenţe relative
de fază că mărimea 'e 2 e în urma mărimii e1 , iar mărimea
2
egale cu ; , astfel ea-
e în urma mărimii e2 • Valorile lor instantanee sînt deci :
el= El V2 sin (U)t + o:1) = E V2 sin (U)t +a)
e2 = E2 ]!2 sin ( wt + a 2) E ]!2 sin ( U)t

t
+ a - 2n)
3, (39.2)
e3 = E 3 ]!2 sin ( wt + o: 3) = E V2 sin ( wt + a - 4;)

1 Folosim notaţia de la tensiuni electromotoare, deşi definiţiile şi proprietăţile prezentate
sînt valabile pentru orice astfel de mărimi : tensiuni la borne, curenţi, fluxuri etc.
j 74 REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
adică•
El = Ez = Ea = E; cx:l = o:;
2n 4n
oc 2 = oc--; cx: 3 = a - - . (39.3)
3 3
În figura 39.2 sînt reprezentate grafic
mărimile unui sistem trifazat simetric
wt
direct. Deoarece adăugarea unui
multiplu întreg de 2n la faza ini-
tială nu modifică mărimea sinu-
~oidală, se mai poate afirma că
mărimea e 3 e defazată înaintea mă·
• •• 21t
nmn e1 cu- .
3
Se numeşte
sistem trifazat sime-
tric invers (de succesiune inversă)
Fig. 39.2. un ansamblu ordonat de trei mă
rimi sinusoidale de aceeasi frec-
venţă (e~, e;, eD, care au valori efective egale şi diferenţe relative 'de fază
K'"•" ·:.i 21t
egale cu - • astfel că mărimea e~ e înaintea mărimii e~, iar mărimea e~ e îna-
~~. ;·' 3
~tea'' mărimii e~. Valorile lor instantanee sînt deci :
e~ = E~ V2 sin (Uit+ aa = E V2 Sin {M + cx:) \
e~ = E~ V2 sin (Uit + a~) = E V2 sin (Uit + 0:

+2;) j (39.4)
e~ = E3 V2 sin (Uit+ a;) = E V2 sm (M + a+~)
adică:
,=
!Xt
,
oq IXz = o: + 2n-3 ; ~.
eta, = "" + 4n: (39.5)
3
Se observă că mărimea e~ e totodată defazată în urma mărimii e~ cu

2
1t •
3
Se mai observă că diferenţa dintre un sistem direct şi un sistem invers
are un caracter obiectiv numai în măsura în care ordonarea mărimilor acelor
sisteme a fost efectuată în prealabil, de exemplu prin numerotarea bornelor
sau a conductoarelor la care se referă aceste mărimi. De aceea, în orice problemă
în care se dă un singur sistem trifazat de tensiuni electromotoare, ordonarea
se poate face astfel încît sistemul să fie de succesiune directă. Aşa vom proceda
mereu în cele ce urmează.
SISTEME TRIFAZATE, CARACTERIZARE ŞI PROPRIETATI 175
Reprezentări simbolice Reprezentarea geometrică a mărimilor

39.1.2.
~istemului trifazat direct (39.2) conduce la trei fazori de lungimi egale, făcînd
unghiuri egale cu cîte Zn , astfel că fazorul !};,2 , (respectiv ~ 3 ), trebuie rotit în
3
sens trigonometric cu Zn , spre a se suprapune cu !};,1 , respectiv !!;_2 (v. fig. 39.3).
3
Reprezentarea în complex a rnărimilor sistemului trifazat direct (39.2)
conduce la următoarele imagini :
j~&
.§_1 =Ee = .§_
.§_2 = E el (a~ ~) = E e - J ~ = a 2 E (39.6)
. ( a+ -2")
l .4:r
~J-
§.3 = E e 3
= E e 3= a !Jd,
unde am introdus notaţia t
La ei~
1
1 Y3
= 3 = - 2 +j 2
(39.7)
r
1
+1
Fig. 39.3.
1 Deşi a e un număr complex, deoarece nu reprezintă o mărime electrică sau magnetică

. j lt/2)
CI numai• un operator numenc
.
de • • • - . • ( • •
rotaţie, se obişnuieşte sa nu se subhmeze ca Şl J = e •
176 REŢELE ELEC'fRICE TRIFAZATE
pentru operatorul de rotaţie cu rr în sens direct. Se verifică uşor relaţiile (în

2
3
care n e un întreg arbitrar) :
~ 1 1(:3
e
j
s = --
2
+ 2
a2 = a5 = a-1 = a3n+2 = e
-i~
"= ---
1 V3
J. --
(39.8)
2 2
şi
)1 +a+ a2 =O 1 (39.9)
,21t
Îmnultirea cu a = 1
e 3 roteste un vector reprezentativ 4 din planul com-
plex c~ 2
rr în sens trigonomet~c direct, 1ar înmulţirea cu a 2 îl roteşte
3
2
cu rr 1n
' sens tngonometnc
· · mvers
· . g. 39 .4) .
(fi
3
Se demonstrează fără dificultăti teorema : suma mărimilor unui sistem simetric
(în instantaneu, ca şi în complex) e identic nulă :
Jll.1 + ~2 + !Jla = O. (39.10)
+j 39.1.3. Diferenţa a două mă

rimi ale unui sistem simetric. În
studiul reţelelor trifazate echi-
librate se întîlneşte frecvent
diferenţa a două mărimi sinu-
soidale, aparţinînd unui sistem
simetric. Fie sistemul simetric
direct (39.2), reprezentat în com-
plex sub forma 1·elaţiei (39.6).
Se demonstrează fără dificultăţi
+? teoremele :
a) Diferenţa dintre una din
mărimi (de ex. !i_1 } şi o a doua,
,.('. o 2r: ~
A > o o
deJazata Ln urma cu -;;- Jaţa ae ea
"
(de ex. Ji 2 }, este o mărime ampli-
fi cată cu V3 ,si defazatii
.1'
cu ~
6 îna-
inte faţă de prima (v. fig. 39.5).
În adevăr, cu relaţia (39.7),
(39.11)
şi deci
.71
!Jl.1- !Jl.2 = !Jl. (1 - a 2) = V3 !Jl. eJ6 ' (39.12)
Iar
e1 - e2 = (E V3) V2 sin ( wt + oc + rr).

6;
(39.12')
b) Diferenţa dintre una din mărimi (de ex. !Jl.1) şi o a doua defazată înainte
cu ~~ faţă de prima (de ex. §.3 ) este o mărime amplificată w V3 şi defazatli
cu -m
1tA urmavfiaţavde pnma
• (v.f i g. 39'")
.:> •
6
În adevăr, cu relaţia (39.7) :
(39.13)
şi deci
,71
JI1 - .§s = fi (l - a) = V3 E e- J 6 (39.14)

wr
e l - e3 = (E v:r; J!i sin 1wt +OI-~).

l 6 J
(39.14'}
Fig. 39.5.
12- \GeR
178 RETELE ELECTRICE TRIFAZATE
39.2. Producerea tensiuilllo:r electromotoare trifazate simetrice
Producerea unui sistem simetric de tensiuni electromotoare este, în prin-

cipiu, la fel de simplă ca şi aceea a unei singure tensiuni electromotoare sinusoi-
dale (v. par 22.5.3, vol. I).
Considerăm un cadru dreptunghiular (1 ), bobinat cu N spire, care se roteşte
-
Fig. 39.6
cu turaţia constantă n (rot /s) în jurul unei axe paralele cu una din laturi, într-un
cîmp magnetic omogen de inducţie B 0 , perpendicular pe axa de rotaţie
(v. fig. 39.6, în care, pentru simplificarea desenului, s-a figurat o singură spiră).
Dacă 2 TI: nt +
ct. e unghiul făcut de normala n 1 pe planul unei spire, iar A e
aria acesteia, fluxul magnetic instantaneu prin cele N spire ale cadrului este :
'
e1 = - -·-1 = 2TI:n NAB0 sin (2TI: n t
dt
+ o: 1) = E V2 sin ( wt + ct.).
Această t.e.m. are pulsaţia :
(i) = 2TI:f = 27tn, (39.15)
faza iniţială :
(39.16)
(egală cu unghiul făcut de normală cu liniile de cîmp în momentul t = O) şi
are valoarea efectivă :
(39.17)
SISTEME TRIFAZATE, CARACTERIZARE ŞI PROPRIETAŢ! 179
în care <P1 """' AB0 e valoarea maximă a fluxului fascicular al unei spire.
o
Tensiunea electromotoare e1 poate alimenta un circuit exterior prin două perii
(1, l') în contact cu inele colectoare, fixate pe axul de rotaţie şi conectate la
capetele înfăşurării cadrului.
Dacă acum se fixează pe acelaşi ax încă două cadre identice, (2) şi (3),
cu planurile decalate succesiv cu cîte 27t /3 (schiţate în fig. 39.6 cu linii între-
rupte), fluxurile instantanee corespunzătoare vor diferi numai datorită faptu-
lui că unghiurile făcute de normalele la planurile respective, cu direcţia liniilor
de cîmp în momentul t = O, vor fi :
0:2 = ct. -
2rr
- şi CI::~ - oc -
4rr (39.18)
3 3
Se vor obţine astfel pentru tensiunile electromotoare induse în cele trei cadre
expresiile
e1 = E V2 sin ( wt + rx)
E V2 sin (wt + ct.- rr)
2
e2 (39.19)
3'
4
e3 - E V2 sin ( wt + ct.-
3
rr)
cu E dat de relaţia (39.17), cu w dat de relaţia (39.15) şi cu a dat de relaţia
(39.16). Se constată că aceste tensiuni electromotoare formează un sistem
trifazat simetric direct.
Generatoarele sincrone de curent alternativ trifazat se construiesc după acest principiu,
cu următoarele deosebiri mai importante (v. reprezentarea schematică din fig. 39. 7) : pentru a
obţine inducţii magnetice intense, maşina e constituită dintr-un rotor şi un stator din material
feromagnetic, prin care se închide fluxul magnetic, cu un întrefier foarte redus, necesar pentru
a asigura mobilitatea lor relativă; cele trei înfăşurări (corespunzătoare celor trei cadre) sînt
imobile; cu conductoarele active (longitudinale) îngropate în crestături dispuse la faţa dinspre
intrefier a statorului; cîmpul magnetic este un cîmp învîrtitor, produs de un electromagnet
Învîrti tor (rotorul), care mă tur~ succesiv cele trei înfăşurări. Rotorul poate avea polii aparenţi
(ca în fig. 39. 7) sau îng~2J_Jaţi. Infăşurarea de magnetizare de curent continuu a rotornlui, nu-
mită înfăşurare de excitaţie, nu a fost figurată În desen. Adesea, rotorul are un număr de 2p
poli alternaţi, în care caz şi înfăşurările statorului sînt dispuse în p grupe de cîte trei bobine
. 2IT î . d"a a tens:mnn
succesive, cu d ecal aJe
. spaţm. 1e d e cite --
A
. n acest caz, o perwa . .. e lectr01notoare
3p
. d use corespun d e l a o rotaţw
m . cu numai. 2- IT a rotoru lui,
. a ~ca. pu lsaţwa· -
. t.e.m. lnause
. ' e de p on.
p
mai mare ca viteza unghiului de rotaţie :
w = 2rrf = 2rrp11 (39.20)
sau
f
n=-g (39.21)
p
În afară de aceasta, dacă spirele unei bobine de fază ar fi suprapuse în aceeaşi pereche de cres-
tături,la o rotaţie completă a rotorului, fluxul prin bobina considerată ar avea o variaţie prea
1 ;o REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
depărtată de cea sinusoidală. De aceea, înfăşurarea se execută repartizat, ceea ce afectează şi

coeficientul numeric al expresiei valorii efective (39.17) a t.e.m.
Din cele arăta te rezultă că sistemele trifazate simetrice de tensiuni electromotoare se pro-
duc prin simpla aşezare decalată În spaţiu (cu decalaje de
2
~ la maşini cu p perechi de poli)
3p
Fig. 39.7.
a trei înfăşurări induse, care se găsesc În rotaţie relativă faţă de un eîmp magnetic inductor şi
sînt în rest identice eu înfăşurarea necesară unui generator de curent alternativ monofazat.
-- ,~î-,
· 3~.3. Conexiunile sistemelor trifazate
Considerăm un sistem de trei linii monofazate independente (fig. 39.8, a),

alimentate cu tensiunile electromotoare e1 , e2 , e 3 simetrice (39.19) şi avînd im-
pedanţe (totale) egale,
(39.22)
Curenţii z, 1 , z, 2 , z, 3 ai celor trei circuite vor avea aceleaşi valori efective :

E
11 = 12 = 1 3 = 1 = - (39.23)
z
şi aceleaşi defazaje faţă de t.e.m. corespunzătoare :
<fl1 = 'f2 = <fls = <p, (39.24)

adică vor forma un sistem simetric :
i1 = 1]12 sin ( wt + y) = E
z
]!2 sin ( wt + o:- 9)
~2.)
2
i2 = IV2 sin ( wt +y- : ) = E
<)' z
V2 sin ( wt + o: -- <p -
3
l.3 = 1]!-2 . { wt
. smt +y- 4~ ) =
E
Z V2- sm
. ( wt -r a -
1
<p - -4:-r )
3 3
Dacă t.e.m. au valorile efective maxime compatibile cu izolaţia liniilor E =

= unom• dacă intensităţile au valorile efective maxime compatibile cu încăl
zirea.conductoarelor şi dacă factorul de putere e maxim (cos rp = 1), cele trei
linii monofazate (cu 6 con-
ductoare) vor putea transmite
puterea maximă :
pnom = 3 unominom' (39.26)
adică puterea maximă pe con-
ductor Pnom/6 va fi egală cu
cea dată de relaţia (39.1).
39.3.1. Cone;dunea în ~tca.
Din cele trei retele monofazate a...
se poate obţine ~ reţea trifazată
şi se poate reduce numărul de
conductoare necesare transmi-
siunii puteru, dacă se leagă
împreună bornele 1', 2', 3' ale
generatoarelor, formînd un
punct O, numit neutrul 1 gene·
ratorulni, respectiv bornele 1',
2', 3' ale receptoarelor, formînd
un punct N numit neutru! 1
receptorului (fig. 39.8,b). Cele
b.
trei eonductoare "de întoarcere"
ale celor trei linii pot fi con-
topite într-un conductor unic
NO, numit conductorul neutru.
Se obţine astfel o reţea trifazată
cu conexiune în stea atît la
generator cît şi la sarcină.
Conductorul neutru va fi
străbătut de suma curenţilor
din celelalte trei conductoare Fig. 39.8.
(cum rezultă din pâma teoremă
a lui Kirchhoff aplicată punctului O sau N). Ori, această sumă e nulă :
ÎN = i1 + i + i3 =
2 O, (39.27)
deoarece sistemul (39.25) e simetric. De aceea, conductorul neutru poate fi
suprimat, fără ca să se modifice repartiţia curenţilor şi a potenţialelor din
reţea. Conexiunea trifazată în stea permite deci transmisiunea puterii (39.26)
cu numai trei conductoare în loc de şase.
1
În loc de neutru se mai spune nul, deoarece un astfel de punct se ia de obicei ca punct
de potenţial nul (originea potenţialelor).
j 82 REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
Economia realizată nu este întotdeauna atît de mare, deoarece între două conductoare
ale liniei trifazate obţinute există acum o tensiune practic egală cu diferenţa a două t.e.m. de
fază, diferenţă a cărei valoare efectivă e cu V3 mai mare decît a acestora (v. rei. 39.12). Dacă
transmisiunea se efectuează Ia tensiune înaltă, izolaţia liniei trifazate obţinute trebuie să fie mai
rezistentă decît a linilor monofazate din care provine. Dacă se menţine aceeaşi izolaţie, se pot
utiliza tensiuni de fază maxime cu V3 mai mici decît în cazul celor trei sisteme monofazate,
adică se poate transmite o putere activă maximă:
P (J)
max
= 3 ( UVn :__m) In om = V3 U noml nom (.39.28}
3
şi o pntere specifică pe conductor :
p (3), l P (3) = ~- U"amlnom (39.29)

con~.~
3 nom V3
cu 2i]f3 mai mare ca în monofazat (v. 39.1) •
. 39.3.2. Conexiunea în triunghi. Din cele trei reţele monofazate se poate
obţine o reţea trifazată şi se poate reduce numărul de conductoare necesare,
dacă se leagă succesiv bornele generatoarelor, respectiv ale receptoarelor, ca
in figura 39.8, c, grupîndu-se două cîte două conductoarele liniei şi înlocuind
cu cîte un singur conductor fiecare grupă de două conductoare în paralel. Se
obţine astfel o reţea trifazată cu conexiune în triunghi atît la generator cît şi
la receptor.
Şi această conexiune permite transmisiunea puterii (39.26) cu numai trei conductoare.
Economia realizată nu este atît de mare, deoarece conductoarele liniei vor fi acum străbătute
de curenţi egali cu diferenţa a doi curenţi debitaţi de generatoare, diferenţă a cărei valoare
dectivă e cu V3 mai mare decît a acestora. În condiţii de încălzire egală, conductoarele liniei
ar trebui să aibă o secţiune mai mare. Dacă se menţin aceleaşi conductoare, pentru ca să se
V
pă.streze încălzirea liniei trebuie redus curentul generatoarelor cu 3, adică se poate transmite
o putere maximă :
p(3) _ 3 U (Inom) _ I
Hom - nom V3 - 110
V3 U nom nom (39.30)-
egalăcu cea de la conexiunea în stea. Puterea specifică pe conductor este deci aceeaşi ca la co-
nexiunea în stea (39.29).
Adesea se folosesc ambele tipuri de conexiune, şi anume steaua la genera-

toare şi triunghiul la receptoare, sau invers. În cele ce urmează vom face abstrac-
ţie de conexiunea generatorului, deoarece vom presupune că acesta e capabil
să producă anumite tensiuni la borne date. E important însă dacă generatorul
are sau nu un punct neutru O, accesibil receptorului (în primul caz generatorul
are neapărat conexiunea în stea).
Observ aţi i: a} În terminologia curentă a reţelelor trifazate se numeşte fază- nu
numai argumentul sinusului din expresia unei mărimi sinusoidale (tensiune, curent etc.) -ci
şi ansamblul elementelor de circuit (generator, conductor, receptor etc.), parcurs de unul dintre
curentii unui sistem trifazat.
b) Se numeşte tensiune stelată sau tensiune simplă tensiunea dintre o bornă a unei faze
şi un punet neutru. Se numeşte tensiune compusă sau tensiune dintre faze tensiunea dintre două
borne sau conductoare de fază (în cazul analizat mai sus, cuV3 mai mare ca prima).
Tensiunea compusă mai e numită tensiune de linie, deoarece e stabilită şi Între conductoa-
rele liniei, iar tensiunea simplă mai e numită tensiune de fază, dacă conexiunea e în stea (această
ultimă denumire nu trebuie utilizată la conexiunea în triunghi, decît precizînd despre a cui
fază e vorba : a receptorului, a generatorului etc.).
39.4. Cîmpuri magnetice învîrtitoare
În legătură cu avantajele amintite la început ale reţelelor trifazate arătăm cum se pot
produce - cu ajutoml un;;i sistem trifazat simetric de curenţi - cîmpuri magnetice învîrti-
toare, extrem de importante pentru fm,( :,.ionarea maşinilor electrice.
Se deosebesc două tipuri principale de cîm-
puri magnetice învîrtitoare : cu vector-cîmp
învîrtitor sau cu repartiţie spaţială învîr-
titoare.
39.4.1. Cîmp magnetic cu vector-cîmp
invîrtitor, Fie trei spire plate dreptunghiulare
identice, ale căror plane formează unghiuri
de !2rr [3 - dispuse deci analog celor trei . . - - { - ",
cadre ale generatorului din figura 39.6, dar
fixe (fig. 39.9). Dacă i 1 , i 2 , i 3 sînt curenţii -~
din cele trei spire, inducţia magnetică B 1 , B 2 ,
B 3 a fiecăreia dintre ele e în fiecare moment
proporţională cu intensitatea curentului care
îl produce (aşa cum rezultă din teorema
suprapoziţiei cîp1purilor magnetice- v. par.
25.1, voi. I). Intr-un punct O de pe axa
de simetrie a sistemului de spire identice
(dreapta de intersecţie a planelor lor), con-
stanta de proporţionalitate K e aceeaşi
pentm toate spirele - şi vectorii inducţie
magnetică ai celor trei spirc, cu orientări -it
fixe, corespunzătoare vectorilor n 1 , n 2 , n 3 Fig. 39.9.
normali pe planul spirelor, sînt :
(39.31)
Cîmpul magnetic rezultant într-un punct de pe ax
B = B1 + B2 +Ba = K(n 1 i 1 + n 2 i 2 + n 3 i 3 ) (39.32)
are proiecţiile pe axele Ox, Oy (alese ca în fig. 39.9),
Bx = K . +. 3 . cos 2rr ) = K ( t.
cos 4rr -1- la
( t1 12
3 1
(39.33)
Să presupunem acum că aceste trei spire - dispuse în spaţiu cu decalaje succesive de 2rr /3 -
sînt alimentate cu trei curenţi i 1 , i 2 , i 3 , formînd un sistem simetric direct, adică avînd expre-
siile (39.25)- cu defazaje succesive în timp de cîte o treime de perioadă şi cu valori efective egale.
În acest caz (v. şi rei. 39.14'):
i2 + ia = - i 1 =- IV2 sin ( w! + y)
i3 - i2 =(V3 I) V2 sin ( wt + "'(-
4
; - ~) = V3 I V2 cos ( w! + y) (39.34)
şi proiecţiile cîmpului magnetic dintr-un punct de pe axă (39.33) devin :
sm (wt + y) l (39.35)
K %I V2- cos ( wt + y) J.
Vectorul B, care a:rc aceste proiectii~ !lre Inodu!ul consta.nt În tirnp
B _i Kilf2 (39.36)
2 '
şi formează cu axa Ox un unghi variabil y = u.lt +

y funcţiune liniară de timp, adică se roteste
în sensul de rotaţie definit de ordinea de a~czare a spirelor (n 1 , n 2 , n 3 ), cu viteza unghiular'ă :
w, (39.37)
egală cu pulsaţia curenţilor trifazaţi care alimentează bobinele. Dacă această pulsaţie nu e prea
mare, şi dacă Jntr-un punct de pe axă se aşază un mic ac magnetic de moment m, căruia i se
dă un impuls de rota~ie iniţial, acul "se prinde în sincronism" şi se roteşte o dată cu vectorul
cîmp B, snb acţiunea cuplului C = m X B (v. par. 18.1, vol. I). Acesta este în forma cea mai
simplificată principiul de funcţionare al motorului electric sincron. ,
39.4-.2. Cîmp magnet!c radial cu rcr•artiţie spaţială învîrtitoare. In maşinile electrice,
conductoarele înfă~urărilor de curent alternativ sînt dispuse în crestături longitudinale, prac-
ticate În feţele dinspre întrefier ale statorului sau ro torului. Conductoarele unei aceleia7i faze
sînt străbătute toate de acelasi
curent şi dacă se parcurge într~
fierul, ocolind rotorul într-nn plan
transversal (v. fig. 39.10), se în-
tîlnesc (pentru o aceeaşi fazii)
grupuri de conductoare "de du-
cere" (cn un anumit sens de refe-
rinţ~'"' al . cu:entului),. dispnse. ~n
cres~Etturi alatrrrat~ ŞI grup~~~:n de
connuctoare "de Intoarcere~& (cu
sens de referinţă opus), care Îln-
preună eu primele asigură consti-
tuirea spirclor înfăşurării. Pe în-
treaga periferie a maşinii, această
alternare a unor conductoare de
ducere şi de întoa1·cere (pe aceeaşi
fază) se poate întîlni dep ori, p
fiind numărul de perechi de poli ai
~1făşurării (respectiv ai maşinii).
In figura 39.10 e reprezentată o
secţiune transversală printr-o ma-
sină trifazată cu o înfilsnrare
~otorică, avînd p = 2 pere~hi de
poli şi cîte trei crestătnri pe pol
şi fază. Pentru simplificarea de-
senului s-au reprezentat numai
coudnctoarele fazei 1 şi numai
cîte un conductor pe crestătnră.
Dacă înfăsurarea unei faze e stră
bătută d~ curentul respectiv, se
produce un cîmp magnetic cu
Fig. 39.10. linii închise prin fierul statorului,
prin fierul rotorului şi prin întrefier. Aceste linii înlănţui~ (după regula burghiului drept) gru·
purile de conductoare de ducere, respectiv de întoarcere. In figura 39.10 sînt reprezentate sim-
plilicat liniile cîmpului de inducţie magnetică produs de curentul i 1 al fazei 1. Datorită permea-
bilitiiţii foarte mari a fierului, liniile de cîmp din întrefier sînt practic perpendiculare pe faţa
acestuia, adică sînt radiale. Cîmpul din întrefier e mai intens în dreptul dinţilor şi mai slab
în dreptul crestăturii, lungimea de întrefier a liniilor de cîmp qorespunzătoare fiind dife1·ită ;
mai mică în dreptul dinţilor şi mai mare în dreptul crestăturilor. In cele ce urmează vom neglija
această structură de detaliu a cîmpului magnetic din întrefier şi vom ţine seama numai de va-
loarea medie a lui pe un interval dinte+ crestătmă. Variaţia acestui cîmp radial în lungul
întreficrului -în funcţiune de unghiul CI: din planul transversal - este periodică, cu perioa-
da unghiulară 2rr /p = 2-r. Maximele acestei variaţii corespund polilor nord (.N) ai rotorului,
iar minimele, polilor sud (S), distanţa dintre doi poli succesivi fiind pasul polar T = rr fp. Axele:
de simetrie ale secţiunii transversale a maşinii, care trec prin dreptul punctelor din întrefier
unde cîmpul se anulează, se numesc axe neutre, şi au fost figurate cu linii Întrerupte în figura'
39.10. Conductoarele înfăşurării fazei a doua, respectiv a treia (nereprezentate în desen), sînt
dispuse analog celo! ale fazei Întîi, cu un decalaj spaţial (unghiular) egal cu 2:t /3p (în sens
orar în fig._ 39.10). In figura 39.11, a e prezentată o singură perioadă a cîmpului magnetic al
înfăşurării statorice a unei singure faze (cu p = 6 şi patru crestături pe pol şi fază).
Determinarea repartiţiei spaţiale a cîmpului în lungul întrefierului de grosime (medie) se face a
observînd că ori de cîte ori se întîlneşte un conductor parcurs de un curent i (fig. 39.11, b), inten-
sitatea cîmpului magnetic are o creştere t!.H, cu valoarea absolută :
/MII:::::_!__ (39.33)
a
şi cu sensul dedns din sensul curentului, după regula burghiului drept. În adevăr, în fierul sta-
toric ~i rotoric (presupus nesaturat) II:=:::; O, deoarece [.L :=:::; oo, şi aplicind legea circuitului mag-
netic unei curbe de forma unui dreptunghi care înlănţub conductorul considerat, rezultă :
(H + LI. H)a - B'6 = i,

adică relaţia (39.38). Creşterea corespunzătoare a inducţiei magnetice radiale din intrefier este:
LlB = !J- 0 LlH = :l: l:Q i. (39.39)

!)
Curba care indică repartiţia spaţială a induc-~iei magnetice în întrefL~r se obţine pornind de la
axa neutră (punctul O) într-un sens ales pentru variabila unghiulară rx şi adăugînd creşterea
(39.39) ori de cîte ori se trece prin dreptul •.mui conductor de curent i (cu sensul asociat în mod
corespunzător scnsului curentului). Pentru cimpul magnetic al înfăşurării fazei Întîi parcursă
de curentul i 1 = I V2 sin ( wt + y) se obţine o expresie de forma :
(39.40)
în care 0,(rx) e funcţiunea de repartiţie spaţială, periodică, în trepte, reprezentat~ cu linii pline
in figura 39-ll,c (în care s-a luat linia de referinţă B = O la periferia rotorului). In primă apro-
ximaţie, această repartiţie spaţială periodică poate fi aproximată cu o sinusoidă de aceea~i
perioadă (de ex. unda fundamentală de la dezvoltarea ei în serie Fonrier), reprezentată în linii
intrerupte în figura 39.ll,c.Se obţine astfel expresia aproximativă:
B 1 (a, t) = K I ]!2 sin ( wt + y)sin prx = B 0 sln ( wt + y) sin pe~: (39.41)

pentru inducţia magnetică din întreiier a fazei întîi. Expresia aceasta reprezintă un cîmp de
vectori radial, alternativ, cu repartiţie unghiulară sinusoidală şi invariabilă: În toate punctele
din întrefier, vectorii cîmp sînt în fază, fiind permanent nuli în dreptul axelor neutre (noduri)
şi avînd maximele şi minimele în dreptul axelor polilor (ventre), în totală analogie cu undele
staţionare.
Dacă se exprimă acum inducţia magnetică din intrefier a fazei a doua, respectiv a treia,
se obţin expresii similare cu relaţia (39.41). Deoarece înfăşurările fazelor sînt prin ipoteză iden-
tice şi sînt parcurse de curenţi trifazaţi simetriei, valoarea maximă B 0 = K I Vfiămîne aceeaşi;
deoarece curenţii i 2 (t), respectiv ia (t), sînt defazaţi în urma curentului i 1 (t) cu
2
; , respectiv
-·
4rr
3
fazele iniţiale ale factorului temporal se vor modifica corespunzător; deoarece înfăşură-
rile acestor faze sînt decalate spaţial (de ex. în sensul IX crescător, ca În fig. 39.10 şi 39.1J)
2rr . 4rr
cu - , respect1v - ' sinusoida repartiţiei spaţiale din relaţia (39.4l):se înlocuieşte cu una
3p 3p
decalată corespunzător. Se obţin astfel expresiile :
• (
B 2 (a, t) ~ B 0 sm wt S}\
+ y - 2;-c sin (39.4.2)
~
4
Ba (c:,t) B 0 sin ( M + y - ;) sin (39A3)
Dacă admitem acum că toate înfăşurările sînt parcurse concomitent de curenţii iH i 2 , ia ai unui
sistem trifazat şi neglijăm neliniarităţile (determinate de saturaţia fierului), inducţia mag-
netică rezultantă din întrefier va fi suma inducţiilor produse de fiecare dintre înfăşurările celor
trei faze
B (c:,t) = B 1 (IX, t) B 2 (IX, t) +
B 3 (IX, t). + (39AJ)
Expresiile acestora se mai pot transforma cu identitatea :
sin a sin b = -~ [cos (a- b)- cos (a+ b)]

2
şi devin:
Bo Bo
B 1 (IX, t) = cos ( wt- piX + y)- cos ( wt +piX + y)
2 2
B Bo 4
Bz (c<,t) _(l_ cos (wt-pa + y)- cos ( wt + pa +y - ; ) (39.45)
2 2
B Bo
Ba(1X,t)= _(l_ cos (wt- pa+ y)- cos ( tvt + pa + y - Srr))
2 2 3
Dacă adunăm aceste expresii, termenii secunzi au o contribuţie nulă, deoarece alcătuiesc un
sistem trifazat simetric de mărimi sinusoidale, iar termenii primi sînt identici, aşa că
3
B(a, t) = - B 0 cos (wt- prx. + y). (39.46)
2
lnducfia magnetică rezultantă nu mai repredntă o undă staţionară, ci o undă progresivă : repar-
tiţia spaţială sinusoidală
cos (-prx+ wt+y)=sin[prx. -(wt + y + ~)]

are o "fază iniţială" Colt + y + ~ funcţiune liniară de timp, adică se deplasează la periferia
maşinii, în lungul Întrefierului, cu o viteză unghiulară de rotaţie 0 0 constantă. Aceasta e viteza

unui sistem de referinţă mobil, în raport eu care inducţia din întrefier apare ca o repartiţie
spaţială invariabilă
wt - prx. +y = const.
Prin derivare rezultă viteza unghiulară de rotaţie :
=----
dt p
dO( Col
-·
2rrf
~p
(39.4 7)
188 REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
respectiv turaţia :
(39.4.3)
numită turaţie de sincronism. Expresia (39.47) reprezintă deci nn cîmp de vectori radial cu repar-
tiţie spaţială învîrtitoare. Un asemenea cîmp magnetic se poate produce de înfăşurarea trifazată
cu 2p poli a unei maşini, adică de un sistem de trei înfăşurări decalate în spaţiu cu cîte 1t'
2
3p
şi parcurse de curenţi defazaţi 2
în timp cu cîte ;' • Dacă un astfel de cîmp învîrtitor e pro-
dus de stator şi "mătură", în deplasarea lui, conductoarele unei înfăşurări trifazate, fixate de
:rotor, în această înfăşurare rotorică se induc curenţi, şi asupra ei se exercită forţe, care, în confor-
mitate cu regula lui I.enz, antrenează rotorul În sensul de rotaţie al cîmpului învîrtitor. Viteza
de rotaţie Q a rotorului e totdeauna diferită de viteza !20 a cîmpului învîrtitor, deoarece numai
astfel există o deplasare relativă a cîmpului învîrtitor faţă de rotor şi se produce fenomenul
de inducţie electromagnetică (dacă Q = !20 , cîmpul ar fi invariabil în raport cu rotorul). Acesta
este în forma cea mai simplificată principiul de funcţionare al motorului electric asincron.
REZOLVAREA RETELELOR TRIF AZATE

40. ECHILIBRATE, SUB TENSIUNI
LA BORNE SIMETRICE
- Se numeşte receptor trifazat echilibrat un receptor trifazat care admite

o schemă echivalentă în stea, cu impedanţe complexe egale în cele trei ramuri
ale stelei. Receptorul poate avea numai cele trei borne de fază (1, 2, 3), în care
caz linia de alimentare nu are fir neutru; sau poate avea şi o a patra bornă (N)-
nodul comun laturilor stelei echivalente, numit punctul neutru al recepto-
rului- în care caz linia de alimentare poate avea fir neutru. Un receptor cu
conexiune în triunghi şi impedanţe complexe egale ~"'' în laturile triunghiului,
e de asemenea echilibrat, deoarece, în paza teoremei transfigurării (38.30),
admite schema echivalentă în stea cu impedanţele egale "
ZI!
Z,==---· (40.1)
-·"' 3
În cele ce urmează vom studia diferite tipuri fundamental& de receptoare
echilibrate, cărora reţeaua de alimentare le aplică la borne ,un sistem simetric
de tensiuni, presupuse cunoscute. V om nota cu '
U 1 -valoarea efectivă a tensiunilor simple (stelate, de fază) ale reţelei;
ul - valoarea efectivă a tensiunilor compuse (dintre faze) .ale reţelei;
ur -valoarea efectivă a tensiunilor aplicate fazelor receptorului;
! 1 - valoarea efectivă a curenţilor din conductoarele liniei;
Ir - valoarea efectivă a curenţilor din fazele receptorului.
Cele trei borne de fază vor fi notate cu 1, 2, 3. În practică se mai utilizează nota-
ţiile (U, V, W), (R, S, T), (a, b, c) etc.
REZOLVAREA RETELELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE 189
--------------------
40.1. Receptoare trifazate echilibrate în stea
40.1.1 Receptor în stea cu fir neutru (fig. 40.1). Se dau tensiunile simple ,
(stelate) ale reţelei de alimentare :
!lto = Ut ; Jlao = a Jl1o (40.2)

(tensiunea fazei întîi fiind aleasă ori- .!l. 1N
gine de fază)- şi impedanţele egale ale 7 .1.1 ~
fazelor receptorului (necuplate inductiv <>-:i~~:--r-----+-<>-C=J--q
între ele) u Z
jcp -12 u
~1 = ~2 = ~ 3 = ~ = Z e ' (40.3) 2 -.31 ]
2
N
respectiv impedanţa firului neutru U \
~N = ZN e Î<PN. (40.4) ~2J/ .!3

Dacă impedanţele (în serie) ale liniei o----ţ--t-1-..:j..-o.-c=J--=-6
de alimentare nu pot fi neglijate, se con- Z
sideră incluse în valorile (40.3). Conduc- !!,o .i:!z J!JO
toarele liniei de alimentare fiind în serie O .!N
cu laturile stelei, curenţii de linie sînt o----~---'--L-..,.-o.-c=J.---6
identici cu aceia din fazele receptorului : ...._____________..-
irt iY2 JlNo
!1 = Ile Iz= I2e
ira Fig. 40.1.
!_3 = I 3 e . (40.5)
Calculul curenţilor. Aceşti curenţi se pot exprima imediat în funcţie de
tensiunile stelate ale receptorului UlN, U 2N, U 3N, care, la rîndul lor, sînt egale
cu diferenţele dintre tensiunile stelate ale reţelei şi tensiunea U No a neutrului
receptorului faţă de neutru! reţelei :
I _ IltN _ Il1o- !!..No. = !!2v_ = I!2:J - I!.No.
_] - i-- ~ ' 12- z z
l _ ITaN Uao- UNo (40.6}
._3- ~ 7.
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, aplicată punctului neutru N, cu:ren-

tul din firul neutru este :
I_N -_ T!.No _
~z-
I
- _l T
1 J
_2 T
1 1
-3' (40.7)
_:_N
Cele patru relaţii (40.6, 40.7), cu necunoscutele !_ 1 , !_2 , !_ 3 şi U NO• rezolvă com-
plet prohlema.Demonstrăm mai întii că tensiunea neut:rului !lNo şi curentul
lN din firul neutru sînt nule în acest :regim echilibrat şi simetric. În acest scop,
înlocuim î.n relaţia (40.7) valorJe (40.6) ale curenţilor şi obţinem egalitatea :
(40.8)
190 ~EŢELE ELECT~!CE T~!FAZATE
-------------------------------------------------------------
deoarece
(40.9)
sistemul tens;unilor simple ale reţelei fiind simetric. Paranteza dreaptă din
relaţia (40.8) nu poate fi nulă,
din cauză că în reţele disipative părţile reale ale
impedanţelor şi admitanţelor sînt pozitive şi nenule. De aceea, din relaţiile
(40.8) şi (40.7) rezultă:
\1ZNo =O\ şi !N = UNof~N =O, (40.10)

de unde:
ulN = !lw (40.11)

Luînd modulele, rezultă :
(40.12)
In regim echilibrat şi simetric, tensiunile stelate ale receptorului sint egale

cu tensiunile stelate ale relaţiei, iar curentul firului neutru e nul. Curenţii
rezultă imediat din relaţiile (40.6) şi (40.10) :
_ 1110 Uf -:i<P
1
-~~ z =-ze
1_2 = 11 t= ~f e-l('l1+ s")=a 2
2l_
1 (40.13)
113o Uf -J
. (q;+3
4Jt)
--1 3 = -z.- = -
z e = a11
-
şi formează un sistem simetric direct
ca şi tensiunile, avînd valorile efective
egale: --,
2 ll1! -ll2l = 1131 =1 I, ~~~ !

Fig. 40.2. \ i!
(40.14)
şi fiind defazate cu argumentul tp al impedanţelor faţă de tensiunile stelate
corespunzătoare: l_1 faţă de Jl10 , l_2 faţă de !!_20 , !_ 3 faţă de ~ 30 • ln figura 40.2
1. sînt reprezentaţi fazorii tensiunilor şi
1
curenţilor.
Concluzie : În regim echilibrat şi simetric,

curenţii unui receptor în stea se pot calcula
pe fiecare fază În parte, ca într-un circuit mo-
0=---------------------------d
Fig. 40.3.
nofazat, căruia i s-ar aplica tensiunea stelată a
reţelei (v. fig. 40.3).
REZOLVAREA REŢELELOR TR!FAZATE ECHILIBRATE 191
Relaţii între mărimile de linie şi mări mile receptorului. Dacă 11 e valoarea

efectivă comună a curenţilor din conductoarele liniei, în cazul receptorului
în stea avem :
(40.15)
deoarece curenţii de linie coincid cu cei din fazele receptorului.

Tensiunile de linie sint tensiunile dintre faze Jl12 , Q 23 , Q 31 , egale cu dife-
renţele tensiunilor stelate respective (v. teoremele din par. 39.1.3) şi care for·
mează sistemul simetric :
V U U
_23=-2o·--_ao=f [J
3 _2oe ,r-
J. 6 1
~
=a2 3 [J fe 6 =a_12
2u v- .~
(40.16)
Luînd. modulele şi ţinînd seama de relaţia (40.12), rezultă că valoarea efectivă

-comună a tensiunilor dintre faze e de V3
ori mai mare ca a tensiunilor de fază
ale receptorului :
(40.17)
40.1.2. Receptor in stea fără fir neutru (fig. 40.4) În acest caz sînt accesi-
bile măsurări ŞI se presupun cunoscute tensiunile simetrice de linie (dintre
faze):
= [-1 .it!; U U = U 1 e i(Bz-ţ) ; _ai=

a 2 _12 U U = U 1 el(Bt-T) {40 · 18)
!112 - 1e ; _23= a _12
şi impedanţele egale ale fazelor :recep-

torului (40.3).
Calculul direct al curenţilor se poate 1
face aplicînd teoremele lui Kirchhoff o-~1\-------+-o--{=~
celor două ochiuri formate şi punctului
neutru N. Ne putem însă dispensa de 1!12
acest calcul, dacă observăm că supri- 2 f _1!11
marea firului neutru Ia reteaua studiată o-~-+...::..:...----~...o---l. N
mai înainte (par. 40.1.1) :r{u poate aduce

nici o modificare în repartiţia tensiu- -'!23•
nilor şi curenţilor, deoarece IN era egal 3 11
cu zero (rel. 40.10). Rezultă ;că tensiu- o-------_.;iii-Cl---1
nile stelate ale receptorului sînt egale 1:.
cu tensiunile stelate ale generatorului Fig. 40.4.
din cazul precedent. Din relaţiile (40.11) şi (40.16) rezultă atunci cum se exprimă
aceste tensiuni în funcţie de tensiunile de linie :
-i~
-U1N = v-13 -U12e
6
(40.19)
cu
U j ] U ] 1 U
1' 1 !In
--lN = - 2N = - 3N
[Jr = 1
= - -1 = -Ut- • (40.20)
V3 V3
Curenţii vor fi şi ei aceiaşi ca în cazul precedent, adică (v. 40.12, 40.14 şi 40.20)
vor avea valoarea efectivă :
(40.21)
şi defazajul (j) faţă de tensiunea stelată cqrespunzătoare a receptorului. Expre-

siile lor complexe vor fi :
I = u
__ tN = ŢT
-12 e-J'("
6 +GJ ) (40.22)
_t z V3z
adică vor fi defazati fată de tensiunea de linie dintre fa~ată si cea următoare
, ,• cu (j) +
7t /6 (fig. 40.5)) '
40.1.3. Receptor~",Î'n stea cu inductivi.
tăţi mutuale. Fie un receptor echilibrat fără
fir neutru, avînd laturile cuplate cu impe-
dan!ele mutuale două cîte două egale
~M = j wL12 = j wL 23 = j wL 31 = j wM,
(40.23)
- de exemplu, în cazul unei bobine trifa-
zate (v. fig. 40.6, a) sau a unei linii de
alimentare, la care se iau în considerare
inductivităţile liniei. În acest caz se poate
găsi o schemă echivalentă în stea fără cuplaje
Fig. 40,5. între laturi (v. fig. 40.6, b) şi problema deter-
REZOLVAREA RETELELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE
minării curenţilor se reduce la cazurile precedente. Pentru a gasi schema

echivalentă, scriem ecuaţiile lui Kirchhoff pe cele două ochiuri independente
din figura 40.6, a :
ul2 = K !_1 + ~M !._2- ~ !._2- ~M !._1 = (~- ~M) Il- (~- ~M) Iz
lJ2a = ~ I2 + ~M la-~ Ia- ~MI2 = (~- ~M) I2- (~- ~M) Is·
Se observă că am obţinut ecuaţiile scrise pentru ochiurile schemei echivalente
din figura 40.6, b, dacă impedanţele acesteia sînt :
(40.24)
Dacă ~ = R + j wL, se constată că inductivităţile echivalente, necuplate.
în stea sînt :
Le= L-Ai, (40.25}
unde M e valoarea comună a inductivitătilor mutuale dintre faze. Curentii
din ramurile acestei stele echilibrate cu i~ductivităţi mutuale sînt simetri~i,
dacă tensiunile aplicate sînt simetrice. Echivalenţa stabilită e însă valabilă
şi în cazul în care tensiunile între faze nu sînt simetrice, deoarece simetria lor
nu a fost utilizată în demonstraţie.
Fig. 40.6. Fig. 40.7.
4·0.2. Receptoare trifazate echilibrate în triunghi
40.2.1 Receptor în triunghi fără cuplaje inductive (fig. 40.7). Se dau ten-
siunile simetrice de linie (40.18) şi impedanţele egale ale fazelor receptorului:
K12 = K2a = Ks1 = ~ = z ei'P, {L10.26}
13--1668 '
------------------- ---------------------------------
Se cer curenţii din fazele receptorului [_12 , [ 23 , 1 31 şi curenţii de linie I_1, 1 2, la·
Calculul curenţilor. Primii curenţi se pot exprima imediat în funcţie de
tensiunile de linie, care sînt acum aplicate direct impedanţelor receptorului:
Ut i(J>,-<P}
I 2 " -_ I . I _ '!l.s1 I
U12
'!l.2a _ 2 (40.27)
-I12 = -z- = -ze ~v
---
~
a -
12,
-
31 - -
~
= a-12
ŞI formează un sistem simetric cu valorile efective :
l.l12 1= i lza \ = Ilai 1= / Ir = {1 1· (40.28)

,.",.
Aceşti curenU.__şht_ţ __(i~fll~~JL~~--;J:}'g:!!J!I,~Qt_yJ_p_~l-~m.ye_~anţ~i fată de t~~s~nile

de linie corespunzătoa~ 112 faţă de __.!ll2! .!~a~.far~ __ cl_e_Jl23_!_1;3.l f~ţă de Q.~.
Din aplicarea piime1 teoremea lui Kirchhoff, la bornele de fază ale recep-
torului rezultă că fiecare curent de linie e diferenta a doi curenti de fază ai
receptorului (v. par. 39.1.3): ' '
I
-1 I
= ._12 - I 31 =
.. 1;,-3 _12
I
e
-i_::
6 = ----- e
V3Ut
z
i (B·-'1'-.:!.)
' 5
(40.29)
~- .n;
!_3 = I31- I23 = }3 Is1 e-J6 = a I1
Curenţii de linie formează şi ei un sistem simetric cu valorile efective :
(40.30)
fl~sa,.r.~-~yji1d def~z~j't:-i. faţă de tensilme~~~n~re_~_ctza dată şi cea următoare.

Dacă se introduce un sistem de tensiuni auxiliare stelate, pe baza relaţiilor
(40.19), considerate ca relaţii de definiţie, rezultă pentru curenţii de linie expre-
siile :
1 - 3 !!IN-
_l - l -
3 I_T IN -jcp
Z e 1 - 3
-2 -
!!2N-
~ -
2
" ZE2N -i<P
e
I a_ -3· !!aN _ 3 '2aN

--- --e
-i<P
• (40.31)
-· z z
Se verifică şi pe această cale că impedanţa unei laturi a stelei echivalente triun-
ghiului e ZA = 2_ = ~ zb. z.
3 - 3-
O b s e r va ţie : Tensiunile auxiliare stelate !!IN• !!2N, !laN definite de relaţiile

(40.19) nu există în acest caz în reţea. Dacă însă reţeaua de alimentare simetrică are neutru!
accesibil, sau dacă se montează un grup de impedanţe egale În stea între bornele ci, pentru a
forma un punct neutru artificial (fig. 40.7), tensiunile stelate corespunzătoare sînt egale cu
.aceste tensiuni auxiliare.
REZOLVAREA RETELELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE 195
În :figura 40.8 e construită diagrama curenţilor şi ten~iunilor.

Relaţii între mărimile de linie şi mărimile receptorului. In cazul receptorului
în triunghi, tensiunea aplicată unei faze a receptorului e chiar tensiunea de linie
1
(40.32)
J .!:!t2
a.
1
z-z
--M
r
-1 b.
Fig. 40.8. Fig. 40.9.
iar curentul de linie este de ]!3 ori mai mare decît curentul de
torului (v. 40.28 şi 40.30),
fază al recep- G
(40.33)
40.2.2 Receptoare în triunghi cu inductivităţi mutuale (fig. 40.9, a). Ca şi

in cazul stelei cu inductivităţi mutuale căutăm o schemă echivalentă fără cu-
plaje inductive pentru receptorul considerat (fig. 40. 9, b).
Ecuaţiile lui Kirchhoff scrise pe cele trei ochiuri independente din figura 40.9 a,
sînt:
U12 = g !.12 + +
~M (J.2a lai)
!!2a = Z. !.2a+ +
?.M (!.ai !.12) (40.34)
Ual= ?.la1 + ?.M (!12 + hsJ
Adunînd aceste ecuaţii şi ţinînd seama că suma tensiunilor dintre faze e nulă,
rezultă:
(~ +2 ~M) (l12 + !.2a + lai) = O.
Primul factor nu poate fi nul, din cauza rezist.enţelor totdeauna pozitive ale
aturilor. Rezultă că cei trei curenţi ai receptorului satistfac relaţia :
(40.35)
Înlocuind cu această relaţie suma a cîte doi curenţi în (40.34), rezultă

U12 = (Z:- Z:M) l.12; U23 = (Z:- K_M) !_23; !!31 = (Z:- Z:M) [_31> (40.36)
adică impedanţele triunghiului echivalent fără cuplaje inductive sînt:
~e = ~- Z_M. (40.37}
Curenţii receptorului [_12 , [_23 , [. 31 şi cei de linie sînt şi în acest caz simetriei,
dacă tensiunile aplicate sînt simetrice. Echivalenţa stabilită e însă valabilă
~i în cazul în care tensiunile dintre faze nu formează un sistem simetric, deoarece
simetria tensiunilor nu a fost utilizată în demonstraţie.
40.3. Puteri în reţele trifazate echilibrate
Un receptor trifazat în stea cu fir neutru constituie un 4-pol, a cărui putere

complexă la borne e dată de relaţia generală (37.22):
(40.38)
sau-cu !_N = 1_1 + [. + [._
2 3 şi Ur,o = !:::"k- V 0 , (k = 1, 2, 3)- de relaţia:
ş_b = Uwl~ + u20n + U30!_;. (40.39)

Dacă receptorul e echilibrat şi tensiunile sînt simetrice, din relaţiile (40.2) şi
40.13) rezultă egalitatea celor trei termeni de mai sus (cu a• = a2 şi (a2 )* = a):
!l.20I.; = a2Uw (a2[1)* = a3Uwi~ = Uw!_~

3
U30L; = a Uw (ali)*= a Jlwl_; = Uwl.;·
Puterea complexă trifazată în regim simetric rezultă cu relaţia (40.17) :
ş_b = 3 U10 l.~ = 3 Uf I 1ei<:> = V3 U 1 I 1 ei'll = Pb + jQb, (40.40)

cu puterea activă şi puterea reactivă :
(40.41)
Puterea activă se măsoară cu un singur watt-
metru (fig. 40.10), a cărui bobină de curent se
pune în serie cu conductorul fazei întîi, a cărui
bobină de tensiune se conectează între conduc-
torni fazei întîi şi firul neutru (dacă acesta lip-
seşte, se foloseşte un neutru artificial, ca în
fig. 40. 7) şi a cărui indicaţie se multiplică cu trei.
Deoarece orice receptor în triunghi ad-
mite o schemă echivalentă în stea, rezultă
că formulele (40.38) şi (40.41) rămîn valabile
(cu !_N =O) la orice fel de receptor echilibrat,
Fig. 40.10. alimentat cu tensiuni simetrice.
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE !97
Concluzii: Cazurile particulare de receptoare studiate anterior conduc la următoarele

concluzii generale, privitoare la reţelele trifazate echilibrate, alimentate cu tensiuni simetrice:
a) ~alculul curenţilor se poate efectua ca în monofazat, pe fiecare fază în parte.
b) In cazul mai multor receptoare conectate în serie sau în paralel se pot face transfigurări
succesive, pentru a obţine un singur receptor echivalent în stea sau în triunghi.
c) Curenţii de linie sînt defazaţi faţă de tensiunile stelate ale generatorull!i (sau ale recep-
torului), cu argumentul tp arc tg ~ al impedanţelor de sarcină Z: = R + jX şi au valoarea
efectivă :
=---=
Uz ___
V3Uz ,
(40.42)
Z~;.
VfzA
în care ZA e impedanţa unei laturi a receptorului echivalent în stea, iar Z~;. impedanţa unei
1aturi a receptorului echivalent în triunghi.
d) Puterile complexe, active şi reactive, sînt date de relaţia (40.40) şi (40.41), oricare ar
fi receptorul.
e) În cazul receptoarelor trifazate echilibrate în stea, curenţii şi tensiunile au aceeaş
-valoare fie că există, fie că nu există firul neutru. De aceea, el poate fi suprimat. Cu toate acestea,
în reţelele trifazate de distribuţie a energiei electrice (la tensiune joasă) există totdeatena
couductorul neutru (cu o secţiune mai mică decît a conductoarelor de fază). Aceasta deoaurec
un mare număr de consumatori (iluminat, uz casnic etc.) au receptoare monofazate - conectate
în stea - a căror echilibrare nu e niciodată perfectă. Firul neutru are, în acest caz, rolul
de a stabiliza potenţialul punctului neutru al receptorului, astfel încît fiecărei faze a acestuia
să i se aplice practic aceeaşi tensiune efectivă, chiar la impedanţe de fază neegale (v. par. 41.2).
Pentru acelaşi motiv, firul neutru, care nu trebuie să se întrerupă nici măcar accidental, nu se
echipează cu siguranţe fuzibile. Totodată, în reţelele de distribuţie de joasă tensiune, conduc-
torul neutru e legat la pămînt, asigurîndu-se astfel o tensiune maximă între conductoarele de
fază şi pămînt, egală cu tensiunea stelată.
s
O b e T v a ţ i e : În practică, valorile efective ale tensiunilor unui sistem trifazat se indică
prin raportul (neefectuat şi egal cu V3) dintre tensiunea de linie şi cea stelată a reţelei de ali-
mentare: Uz/Uj. De exemplu, notaţia 380/220 V înseamnă: tensiuni între faze de 380 V şi
tensiuni stelate de 220 = 380 ;V3 V.
40.4. Aplicaţii ...L.'I !'

-1
,...
T...L.
40.4.1. Exemplu Il. Se consideră o reţea cu

tensiuni trifazate simetrice, date de 380/220 V, J
50 Hz, care alimentează un receptor echili-
: brat în stea, format din trei impedanţe egale
+ +
iZ:= R 1 jX = (3 j4)0 şi un motor trifazat !"
-1
asincron , care absoarbe o putere prr = 4 kW,
sub un factor de putere inductiv cos tp = 0,8.
Se cere:
a) Să se determine curenţii totali de
linie şi să se verifice bilan1ul puterilor active şi
reactive.
b) Să se determine caPacitatea a trei
condensatoarc montate în tri~nghi, care corn- Fig. 40.11.
1
Motorul asincron alimentat cu tensiuni simetrice admite o schemă echivalentă cu trer
impedanţe (inductive) identice, legate în stea sau în triunghi. Prin urmare este un receptoi
.echilibrat.
pensează integral puterea reactivă a celor două reccptoare. astfel încît factorul de putere
să devină unitar.
c) Dacă linia de alimentare are impedanţele interioare (serie) de fază = (1 jl)O, l1 +
să se determine valoarea tensiunii de fază a gene:ratorului, inainte şi după montarea condensa-
toarelor.
Soluţie: Ambele receptoare fiind echilibrate, curenţii de linie formează un sistem simetric,
deci este suficient să se determine curentul pe o fază, de exemplu pe faza 1 (fig. 40.11).
a) Ca origine de fază se consideră tensiunea stelată pe faza l :
Curentul de linie pentru receptorul în stea este:
I{ = rf 1 =~= 8,8(3 - j4) = 26,4- j35,2 ~ 43,9 e-i arctg 0•75 ·

- l 3 + j4
Curentul de linie absorbit de motor are valoarea efectivă :
P" 4 000
I{' = - - _ - - - - ----~7,6A,
V3 U1cos<p V3 38o.o,8
cu expresia în complex pentru faza întîi:
L' = lf' (cos cp"- j sin cp") ~ 7,6(0,8- j 0,6) = 6,08 - j 4,56.
Curentul total devine, conform primei teoreme a lui Kirchhoff:
l1 = _[{ + 1~' ~ 32,48- j 39,76 = Iz e,-i<l',
cu valoarea efectivă I1 = 2 2 V32,48 + 39,76 ~

51,4 A şi defazajul inductiv cp
=arc tg (39,76{32,48) ~arc tg 1,223 = 51 °30' (cos cp ~ 0,633; sin cp ~ 0,774).
Puterile date de reţea sînt :
pb = "V3 380 •.'51,4 . 0,633 = 21 400 w; Qb = n 380 • 51,4 . 0,774 :::::;· 26 200 var.
Puterile consumate de receptoare (cu Q" = P"tgcp") sînt:
Ph = 3RI{Z + P" = 3. 3. 43,9 2 + 4 000 ~ 21 300 W
Q = 3Xl? + Q" = 3 · 4, • 43,9 2 + 4 000 °• 6 ~ 26 100 var.
0,8
În limitele erorilor de calcul cu rigla am obţinut verificarea bilanţului puterilor active şi reac-
tive:
b) Puterea reactivă a bateriei de condensatoare necesare compensării integrale a factoru-

lui de putere este:
Qc = - 3C.<~. w U'f = - Q= - 26 200 var.
Capacitatea pe fază a bateriei montate în triunghi rezultă :
Ca = ~= 26 200 = 192 F.
3U2 w 3 3802 • 314 !1.
'
c) Înainte de montarea condensatoarelor, tensiunea stelată necesară generatorului era:
!1'.-'1 1= 1 !11 + lt [ 1 1 = 1 220 + (1 + j) (32,48 - j 39,76) 1 ~ 290 V.

----------------------------
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE 199
După montarea condensatoarelor, deoarece compensarea este completă, iar condensato3rele

absorb numai curenţi în cuadratură cu tensiunea aplicată, curentul total se reduce la compo-
nenta activă a curentului determinat anterior It 0 = 32,48 A.
Tensiunea stelată necesară
generatoruiui e, În acest caz, nu- ~10
mai:
Uf1o 1 = 1 !11 + K.z l1o 1 =
1 220 + (1 + j) 32,48 1 ~ 255 V.
În figura 40.12 e reprezen-
tată diagrama compunerii curen-
tilor si tensiunilor pe faza întîi.
Avantajul cel mai important al
compensării puterii reactive con-
sistă în reducerea consumului de
putere 11P pe linie: înainte de
compensare
11 P = .'! Rt If = .'! • l · 51,4 2 ~
~ 7 910 w,
după compensare :
11 P = 3 Rt I~0 = 3 · 1 · 32,48 2 ~
Fig. 40.12.
~3170W.
40.4.2. Exemplul 2. O linie trifazată alimentează un receptor format din trei impedanţe
egale ?;_ = R +
jX = (8,4 +
j 11,1)!.1, montate în triunghi (fig. 40.13, a). La bornele genera-
torului, tensiunea între faze are valoarea efectivă U1 = 250 V (f = 50 Hz). Impedanţele echi·
valente serie ale liniei sînt Z.1 = Rt +
jX 1 = (0,2 +
j 0,3)!.1.
Să se determine curenţii de linie, tensiunile de linie aplicate receptorului şi curenţii din
laturile receptorului.
Soluţie: Se transfigurează triunghiul într-o stea echivalentă (fig. 40.13,b). Se obţine:
Zb. Z
?_A= =-- = =-
q 3
== 2,8 + J, 3,7 1-,•.
Deci, impedanţa totală pe fiecare fază va fi:
'J" = !:A
!.:. ry
T
1
_l =
7• 3 + J. 4 = - ' e ir:p ,
.~
m tp =arc tg (413) ~ 53°.

Dacă se alege ca origine de fază terl·
siurwa stelată la generator pe faza 1
J !11 == 2.50! Y3 V, se obţine curentul :
'!~. - r;· ;z" :::_-::-----J=-

~~1- !:....:..1:...!_
30 . 40 = 28 , 9 e- j r ,
~e ~;N
-
Y3 Y3
' f
cu valoarea !
efectivă 1 1 1 = Iz =o 28,9=A.
2 }1112 .!! 12 ~ z Ceilalţi doi curenJ:i de linie sînt :
N
12 = 28,9 e -J
. (.GJ.+3
2") ;
J z
-j (<p +~)
3
b. !_3 = 28,9 e
Fig. 40.13. ~i~temul fiind simetric.

La receptor, tensiunea stelată JTN este:

1
lllN = 11Z).. = Y3- J Y3
( 30 . 40 )
(2,8 + J. 3,7) :::::0 ---vr-
232 - j
.
Valoarea efectivă a tensiunii de linie la receptor este :
' 232
u: = Y3 1 U{NI ~ Y3. Y3 = 232 V,
iar valorile efective ale curenţilor din laturile triunghiului sînt egale cu :
lz 28,9 = 16 7 A.
1r = 1
112 1 = yj :::::0 Y3 •
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE

41. DEZECHILIBRATE SUB TENSIUNI
LA BORNE DATE
Calculul reţelelor trifazate dezechilihrate sub tensiuni la borne date se poate

face cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff, fără alte metode speciale. Pentru
retelele trifazate fără inductivităti mutuale între laturi, acest calcul se siste-
m~tizează, după cum vom arăta î~ acest capitol, în principal pe baza teoremei
potenţialului punctului neutru. Dacă neutru! O al reţelei de alimentare e acce-
sibil, vom presupune, în general, că se dau tensiunile nesimetrice,
(41.1)
cu
Jlw + Jl2o + Jlso =!= O. (41.2)
Tensiunile aplicate între faze rezultă imediat :
U12 = Uw- U20, U23 = U20- Uao• Jl.a1 = Usa- Uw (41.3)
şi sînt, în general, tot nesimetrice, satisfăcînd însă relaţia evidentă
.!1_12 + u23 + J!.sl = o. (41.4)

Dacă neutrul retelei de alimentare nu e accesibil, se pot da numai tensiunile
între faze ale ~eţelei
(41.5)
satisfăcînd relaţia (41.4) şi fiind, în rest, oarecare. În acest caz nu există tensiuni
stelate ale retelei de alimentare, decît introduse în mod conventional si neunivoc,
prin relaţiile' (41.3), luînd arbitrară una din aceste tensiuni, c~ea ce 'corespunde
alegerii unui anumit punct neutru artificial. Astfel de tensiuni stelate vor fi
numite tensiuni stelate auxiliaxe.
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE DEZECHILIBRATE 201
41.1. Teorema potenţialului ptmctului neutru 1
Considerăm un multipol pasiv în stea cu n ramuri, prin care intră curet1ţii

L, [ 2,
... , ln
şi cu bornele de acces 1, 2, ... , n, avînd potenţialele VI, [ 2, ••• , V N
faţă de un punct de referinţă
arbitrar (fig. 41.1).,
Ramurile stelei nu sînt cuplate
inductiv între ele sau cu alte laturi
exterioare şi au impedanţele pro-
prii b, ~ 2 , ... , ~n• respectiv ad-
mitanţele:
Y-1 =-·
1
- 7-1
1 1
Y~=-, ... ,Y"=-· (41.6)
-- z2 z"
Conform teoremei poten ţialulu
·punctului neutru, potenţialul pune- Fig. 41.1
tului N de întîlnire a ramurilor
stelei e egal cu media aritmetică a potenţialelor bornelor de acces, ponderate
cu admitanţele laturilor corespunzătoare
VN= ErX1 +.!:'2Y2 + ••• + E.nYn (41.7)

1
- X1 + Xz + ··· + Xn
1
Tevrema se demonstrează imediat, exprimînd curenţii din laturi cu ajutorul

diferenţelor de potenţial :
şi înlocuind aceste valori în relaţia care exprimă prima teoremă a lui Kirchhoff,
aplit:ată nodului N,
li + l2 + ... + L. = o. (41.9)
Prin înlocuire, grupînd termenii care au în factor pe _[N• se obţine :
de unde rezultă teorema (41.7). Rezultatul e corect, oricare ar fi punctul de

referinţă al potenţialehr, dacă în sumele din teorema (41.7) nu se omite nici
o latură legată de nodul N.
1 Uneori, aceaştă teoremă e numită teorema lui lvlilman.

-----~----------
41.2. Receptor dezechilibrat, în stea, cu fir neutru
Curenţii de linie !_1 , !_2 , !_ 3 , identici cu aceia din fazele receptorului s-ar
putea determina din relaţiile :
u
Il= -;,N =
-1
xl (Vl- VN) = XtCUlO- JlNo) -
(41.10)
Ia = Q~N = Xs (Ea~ E'N) = :Xa {Jlao-Il.riOJ•

-3
dacă s-ar cunoaşte potenţialul V"' al punctului neutru sau tensiunea UNa dintre
neutrul receptorului şi cel al reţelei de alimentare, numită şi deplasarea neutru-
lui. Potenţialul E'N rezultă din teorema (41.7) care, în acest caz, se scrie :
VN = K1X:(ŢY2J;;2+r-sra:+-EorN ~ (4Lll)
- X1+rs+Ks+Xn
cu punct de referinţă arbitrar pentru potenţiale. Practic, se cunosc tensiunile
stelate ale reţelei de alimentare U10 , U20 , U 30 , care coincid cu potenţialele borne-
IJ.zo
3-KJ 13
jf"
1
o Y'o 11
Fig. 41.2 Fig. 41.3
lor, în cazul cînd neutrul reţelei de alimentare se alege drept punct de refe··
rinţă cu V 0 =0. În acest caz, VN = Vn --Ea= UNo şi teorema (41.11) capătă
fu~a: ·
(41.12}
O dată calculată această tensiune (deplasarea neutrului v. fig. 41.3), tensiunile

stelate ale receptorului, şi curenţii rezultă imediat din {41.10).
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE DEZECHILJBRATE 203
Trebuie observat că IlNo -!- O (neutrui "se deplasează"), chiar dacă tensiunile de alimen-
tare sînt simetrice, din cauza dezechilibrului sarcinii. Dacă însă impedanţa 1 ~ N 1de pe firul neutru
e foarte mică (se reduce la rezistenţa şi inductivitatea echivalentă a firul ni), atunci IYN 1--+ CI.)
şi flNo --+ O : deplasarea neutrului e negliJabilă în reţelele cu conductor neutru, de sec-
ţiune suficient de mare, chiar dacă sarcina e puternic dezechi!ibrată. Această consecinţă prezintă
mare importanţă practică, deoarece asigură aplicarea unor tensiuni !'le fază, practic simetrice
(dacă Il NO = O, atunci TI Nt = !l_1o etc.) receptorilor dezechilibraţi monofazaţi, conecta ţi în
stea în reţelele de distribuţie de joasă tensiune. De altă parte, dacă admitanţa firului neutru
e mică sau nulă (nu avem fir neutru), deplasarea neutrului poate fi importantă (v. aplicaţia de
mai jos), producînd mieşorarea tensiunilor aplicate unora dintre faze şi creşterea tensiunilor
la celelalte, ceea ce e inadmisibil în exploatare, periclitînd securitatea instalaţiilor. Dacă, în
plus, suma admitanţelor laturilor e tnică (de ex., datorită satisfacerii unei condiţii de rezo-
nanţă), deplasarea neutrului poate atinge valori oricît de mari, mai mari decît ale tensiunilor
aplicate de reţea. Laturile stelei pot fi În acest caz mult supratensionate.
Aplicaţie: Fie un receptor trifazat pur rezistiv, constituit din lămpi de iluminat, în stea,
~u rezistenţele laturilor :
R1 = 1oo n,
în care sînt incluse şi rezistenţele conductoareior liniei de alimentare (care au inductivităţi negli-
jabile). Reţeaua de alimentare aplică tensiuni simetrice 220 /127 V, 50 Hz. Studiem deplasarea
neutrului Il.NO şi tensiunile aplicate fazelor receptorului Jl 1 N, !lsN IlaN in următoarele
două situaţii :
a) există un conductor neutru de inductivitate neglijabilă şi rezistenţa RN = 0,6 !)
(fi.g. 41.4, a);
b) conductorul neutru lipseşte (fig. 41.5, a).
3
R1
N
2
o !!to
1
3 !:!w
o
Rw
Q,. b.
\} ,\
''"/ 2
li,.ig. 'U.4
a) În primul caz, 1':1 = 0,01,1': 2 = 1': 3 = 0,1, YN = 1,67. Deoarece am presupus că

tensiuniJe la horne sînt simetrice, I.!2 o + !!ao = - !!1 o, rezultă:
-
[ - O,Ol!!to+O,l (Tl2o+ !la o) - O048 ·r;
..1NO - - - ' -10
0,01 + 0,1 + 0,1 + 1,67
UNo = 1 UNo 1 = 0,048 · 127 = 6,08 V.
Deplasarea neutrului e adrnisihilă, fiind sub 50/0 din tensiunea aplicată. Tensiunile de fază ale
receptorului (v. fig. 4·1.4, b) sînt practic simetrice şi egale cu cele ale reţelei.
b) În al doilea caz, YN = O (fig. 41.5,a) şi rezultă :
IT.No = O,olU 1o+O,l W"ao+~so) =-0, 43 ll o

0,01 0,1+ 0,1 + 1
UNo = 1 Ulw 1= 0,43 · 127 = 54,6 V.

3
o
fl1N
a. b
2
Fig. 41.5
Deplasarea neutrului e acum de ordinul jumătăţii tensiunii aplicate (fig. 41.5, b). Tensiunile
de fază ale receptorului sînt :
,2r.
-J-
r.2:v = E2o - !lNo = U1o (e 3 + 0,43); U2 ;v ~ 95 V
.2n:
+J-
!.!.sN = .Eso- !lNo = I!1 o (e
3
+ 0,43); U 3 N ~ 95 V.
Se observă că în lipsa firului neutru lămpile de pe faza 1, mai descărcată (cu rezistenţă
mai mare şi curent mai mic), sînt supra tensionate inadmisibil (143%). Acest exemplu ilustrează
necesitatea utilizării conductorului neutru în retelele trifazate de distributie cu consumatori
monofazaţi. În cazul liniilor de Înaltă tensiune, ~are alimentează un numă~ mare de receptori
prin staţii de transformare, dezechilibrele consumatorilor mici se compensează prin reparti-
zarea cît mai egală a receptorilor monofazaţi pe cele trei faze şi prin utilizarea unor conexiuni
speciale ale înfăşurărilor transformatoarelor. De aceea, aceste linîi au sarcina practic echilibrată.
4.1.3. Receptor dezechilibrat în stea? făx·ă fir neutru (fig. 41.6)
În acest caz nu sînt date tensiunile stelate ale reţelei de alimentare, ci

numai tensiunile dintre faze :
. jB2s
U ir31
U
_23 = V 23 e · ' _31 = U st e ' (41.13)
REZOLVAREA RETELELOR TRIFAZATE DEZECHIL!BRATE 20.5
în general nesimetrice. Numai două din aceste mărimi sînt independente, deoa-
rece suma lor e nulă, fiind suma unor tensiuni la bo:rne în lungul unei curbe
închise:
u12 + u23 + u 31 = o. (41.14)
Curenţii de linie sînt daţi, ca mai sus, de relaţiile :
!_2 = r;N
_a
= y2 (V2- ~N) (41.15)
li
!_3 = z-=
aN
-3
I3(V3- f:N)
unde V N se determină
cu teorema po·
tenţialuluipunctului neutru (41. 7),
care în acest caz se scrie :
Alegerea originii potenţialelor este

arbitrară şi poate fi un punct oare- Fig. '1.1.6
care P0 din spaţiu. În practică .se
alege astfel punctul de referinţă P0 al potenţialelor, încît exprimarea lor în
funcţie de datele problemei- tensiunile dintre faze (41.13)- să se facă cît
mai simplu.
Dacă tensiunile (41.13) sînt simetrice, se preferă să se aleagă drept poten-
ţial de referinţă (nul) potenţialul pe care I-ar avea punctul O al reţelei de ali-
mentare, simetrice, dacă ar fi accesibil- identic cu potenţialul pe care 1-ar
avea o sarcină echilibrată alimentată de această retea. Potentialele bornelor
vor fi atunci tensiunile auxiliare de fază (simetrice), definite de ;elaţiile:
rr ·"'
-J- •
F .Jt
_,_ ŢT -j-·"6
v_1=-1o=
U -12e
Ys
6.•
' - -~
C...:.23
V 2 = U oo= -,.=-e
V3
• 6
; v
-~
~=
--O
-31
U oo=~e
V3 '
:.1! 1 • 1'"'1
(A 'J
iar potenţialul neutrului va fi :
(41.18)
În cazul general, tensiunile (41.13) nu sînt simetrice şi se poate alege nul poten-
ţialulunei faze (de ex. V2). Potenţialele devin:
!:::2 =O; Vl = Il:12; !:::3 = Ua2 = - U2a; VN = UNz = - UzN· (41.19)

Relaţia (41.16) ne dă atunci chiar tensiunea pe faza a doua a receptorului (după

schimbarea semnului). Pentru tensiunile de fază ale receptorului se obţin expre-
siile generale :
(41.20)
Aplicaţii. l. Dispozitiv pentru identificarea succesiunii fazelor. Considerăm un receptor

în:stea (fig. 41.7, a), avînd pe fazele l şi 2 cîte o lampă cu incandescenţă de rezistenţă R, iar
pe faza 3 un condensator de capacitate C. Se cere că se determine raportul valorilor efective
ale curenţilor din fazele l şi 2, ştiind că tensiunile de alimentare sînt simetrice: fl23 = a 2Q12,
Ua1 =~a Jl1a•
J
-----
1;
a.
Fig. 4l.î
Alegem drept referinţă borna fazei 2, astfel că potenţialele sînt (41.19). În :acest caz, Y 1 =
= 1':2';= 1/ R, Ya
= j wC şi cu relaţiile ( 41.20) rezultă tensiunea pe faza 2 a receptorului :
!l.sN =
2 +""
Ii .J w c
Tensiunea pe faza l a receptorului rezultă :

TJ
~12
l
-R -
TŢ
~srJ W
• c
1 - a· j w CR
Il1N = - - - - - - - - =:llia ___ .::.__ _
2 +j wC 2 +j w CR
li
REZOLVAREA RETELELOR TRIFAZATE DEZECH!LIBRATE 207
iar raportul cerut al curenţilor rezultă :
1~1
2ă
j__:_
UrNI= l-e 3
• j w CR
U~v~ 1 u~N
. 2rt
1 -1 + e-)3 .j w CR
Raportul 11 /12 e totdeauna supraunitar, adică lampa de pe faza l e mai luminoasă decît lampa
de pe faza 2. De aceea, acest dispozitiv se poate folosi pentru identificarea succesiunii fazelor :
dacă această ordine nu e cunoscută, conectăm receptorul la cele trei borne neidentificate ale
reţelei şi vom şti că fazele se succed în ordinea : lampa aprinsă puternic, lampa aprinsă slab,
condensatorul. Căutînd maximul raportului la R variabil, se obţine condiţia R = _!_ . pentru

wC
care
!!.. =
12
V ++ VV3 2
2
3 = 2 + V3 = 3,13
j~ ~ jl
2
!!zN = Ilra = - (0,154 + j 0,173) .!lw

În figura 41.7 e desenată diagrama vectorială corespunzătoare cazului R = 1/ wC.
2. Receptor dezechilibrat cu curenţi simetriei. Determinăm condiţia generală pe care tre-
llmie să o satisfacă impedanţele neegale ~1 , K2 , ?;_ 3 ale unui receptor În stea, fără fir neutru, pen-
tru ca fiind alimentat cu tensiuni simetrice, să absoarbă curenţi simetriei. Cu relaţiile ( 41.20)
şi (41.15), curenţii au expresiile generale (care rezultă unele din altele, prin permutări circulare
ale indicilor 1, 2, 3).
.!lr2Y2Yr- IZarYaYr
Ia= .. : (41.21)
l:r + Y2 + Ya
Dacă tensiunile sînt simetrice J!23 = a 2Q12 , J1 31 = aQ 12 , curenţii [_1 şi [ 2 se scriu:
(41.22)
Deoarece ! 3 = - l_1 - [ 2, pentru ca aceşti curenţi să fie simetriei e necesar şi suficient ca ! 2 =

= a 2 [ 1 , adică
sau
(41.23)
Introducînd impedanţele cu Yk 1/Zk (k = 1, 2, 3), rezultă condiţia :
(41.24)
Această conditie e evîdent satisfăcută dacă K1 = ~2 = ~ 3 , deoarece 1 a a 2 = O. Acesta + +

e cazul banal al sarcinii echilibrate. Dar ea poate fi satisfăcută şi cu impedanţe' neegale, adică
există receptoare dezechilibrate, alimentate cu tensiuni simetrice, care absorb curenţi simetriei.
Condiţia ( 41.24) se satisface, de exemplu, cu ?s = j w L = j R_ (o bobină ideală), ?;_ 3 =

- V3
= -l- = - J'L w = - J· -=-

R (un con d ensator i d ea l a cărui capacitate e legată de inducti-
j w c V3
vitatea bobinei prin condiţia de rezonanţă l - w2 LC = O) şi Z1 = R (v. fig. 41.8, a). Rezultă :
1
1!10 _2_ +ll2o-.-- + !laojw C
U
_No= R J (() L =
u1 o (1 -Ja. 2 v-3+JaV3
. 1'-) =-2U1o. T
l l - --
-+--+jwC
R jwL
.J
o !l,o
2
J
Q. IJ.
Fig. 41.8
Curenţii sînt :
!.1 = W1o - !lNo) JR = 3.!L.o JR

I2 = (!!2::J -l!.No)Jj wL = 3!!2o!R = 2
a !.1
la= (!lao- !lNo) · j w C = 3JlsoiR = a!1
şi formează un sistem trifazat simet1·ic direct ca şi tensiunile de fază ale reţelei. De observat
cf1 tensiunile defază ale receptorului Jl1N = 3.!l1o, If_2 N = j V3 I!.20 şi Jl.3N = - j V3 If_3o nu
sînt simetrice (fig. 41.8, b).
41A. Receptor dezechilibrat

în triunghi (fig. 41.9).
Şi în acest caz sînt date tensiu-

nile dintre faze (41.13) ale reţelei de
alimentare. În reprezentarea geome-
trică aceste tensiuni (nesimetrice)
z.31
trebuie să formeze un triunghi
Fig. 41.9 (fig. 41.10), deoarece suma lor e nulă
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE DEZECHILIBRATE 209
Fig. 41.10
(rei. 41.14). Cum aceste tensiuni se aplică direct laturilor triunghiului, curenţii
din aceste laturi-- care reprezintă fazele receptorului- sînt :
I!.at
!_12 = I!.t2 '
Z:12
I
--93 =--·
7
Q23
-23
I at=--•
- Za1
(41.25)
iar curenţii de linie sînt (v. şi fig. 41.10)
Is = lai -ba· (41.26)

Aplicaţie: Considerăm un receptor trifazat în triunghi (fig. 41.11, a) avînd:
712 = 723 = ---'

1
7 31 = i w L = - 1-·- (adică, 2LC w2 - 1 = 0),
- - j wC - ' 2wC
ciiruia i se aplică tensiunile simetrice de succesiune directă
_12,,. (41.27)
Se obţin curenţii :
. 2:t
j-
!_2 = a 2j w C!_!12 -- j w CQ12 = - 0JC 1/3 !_!12 e 3
= a !_1 (4l.28)
l . 4·.'1:
!_ 3 = - - a !_!12 - j w Ca 2fl12 = - wC V3 !_!12 e1 3 = a 2 !_1 •
j tu L
14-1668
210 REŢELE ELECTRICE TR!FAZATE
Se observă că în acest caz cei trei curenţi formează un sistem simetric, dar de succesiune inversă
(v. fig. 41.11, b).
Observaţii privitoare la receptoarele dezechilibrale:
a) Dacă impedanţele echivalente serie ale liniei de alimentare a unui rec~ptor în triunghi nu
sînt neglijabile, trebuie să se,ia în considerare căderile de tensiune pe linie. In acest scop, recep ..
1o-------------~~
)\Q
u12 10
2o--+--<
Oo \
2c-./LC = 1 \
a. ' ,, \ _,
\.!t2
2
-2
/~
b.
Fig. 41.11
torul în triunghi (fig. 41.12, a) trebuie transfigurat într-un receptor în stea (fig. 41.12, b),
pentru a putea calcula impedanţe echivalente pe fiecare fază, prin însumarea celor două impe-
danţe În serie : a liniei şi a receptorului echivalent. Se obţine un receptor dezechilibrat în stea.
care se studiază cu teorema potenţialului punctului neutru.
b) Dacă există impedanţe mutuale între laturile receptorului, metodele prezentate în
acest capitol nu sînt, în general, aplicabile şi trebuie să se utilizeze teoremele lui Kirchhoff.
c) Dacă un generator alimentează mai multe receptoare dezechilibrate în stea, cu neutrele
izolate, potenţialele acestor neutre nu coincid şi stelţle nu pot fi conectate cu laturile omo-
loge În paralel. In acest caz se pot transfigura stelele
in triunghiuri, laturile omologe ale tuturor acestor tri~
unghiuri fiind în paralel, ceea ce permite să se găsească
un receptor echivalent în triunghi pentru întreaga reţea.
41.5. Puteri in reţele tdfazate dezechilibrate

1'
1~·c::::!-l
2' 1
41.5.1. Reţele trHazate cu fir neutru. În
2~-c:J-iN cazul sistemelor de transmisiune trifazate cu
J' 1 fir neutru, zise "cu patru fire" (v. fig. 41.13),
J~-c::J-J puterea complexă (37.22) este:
b.
Fig. 41.12
REZOLVAREA REŢELELOR TRIFAZATE DEZECHII.:rBRATE 211
şi, cum
1N = 11 + !.2 + 13, iar v",- Va = !lw (k = 1, 2, 3),

se obţine expresia :
(41.30)
.Puterea activă e partea reală a acestei expresii,
(41.31)
iar puterea reactivă e partea imaginară a acestei expresii,
(41.32)
În relaţiile (41.30), (41.31), (41,32) numai sumele au o semnificaţie determinată :

puterea primită pe la borne de receptorul considerat. În cazul general, fiecare
termen în parte al acestor sume nu este localizabil, în sensul că nu se poate
asocia unei anumite faze. Unii dintre termenii puterii active, de exemplu, pot
fi negativi, întreaga putere fiind pozitivă aşa cum e necesar, dacă receptorul
e pasiv. Expresia (41.32) a puterii active corespunde măsurării acestei puteri
cu trei wattmetri (fig. 41.13).
Fig. 41.13 :Fig. 41.14
41.5.2. Retele trifazate fără fir neutru. În cazul sistemelor de transmisiune

fără fir neutru: zise "cu trei fire" (fig. 41.14), puterea complexă este :
(41.33)
cu punct de referinţă arbitrar pentru potenţiale. În montajul de măsurare a
puterii active cu trei wattrnetri, punctul comun al hobinelor lor de tensilme
poate fi legat oriunde în reţea sau poate fi lăsat liber. Dacă se alege una dintre
faze, de exemplu faza 2, ca referinţă, s.e obţin expresiile :
(41.34)
(41.35)
A A
Qb = U 12 I 1 sin (U12,J:1) +U 32 I 3 sin (U 32 ,J: 3). (41.36)
Expresia (41.35) a puterii active corespunde măsurării acestei puteri cu doi
wattmetri (fig. 41.14).
42.]] METODA COMPONENTELOR SIMETRICE
Calculul regimurilor trifazate nesimetrice 1 prezintă importanţă practică

în construcţia şi exploatarea sistemelor· electroenergetice. Dimensionarea şi
protejarea reţelelor electrice trifazate necesită calculul unor regimuri de avarie
nesimetrice (scurtcircuite între o fază şi pămînt, scurtcircuite între două faze
şi pămînt, întreruperea unei faze etc.). Regimuri nesimetrice se creează uneori
şi în mod intenţionat, de exemplu pentru pornirea sau reglarea turaţiei la
motoarele asincrone trifazate. ·
Studiul acestor regimuri nesimetrice într-o reţea cu un număr mare de
linii, transformatoare electrice, generatoare şi motoare electrice trifazate con-
duce la necesitatea rezolvării unui sistem de ecuatii cu un număr mare de necu-
noscute. Rezolvarea unui astfel de sistem este îng~euiată considerabil de faptul
că în prezenţa cuplajelor magnetice, mai ales între elementele mobile ale maşi
nilor electrice, relaţiile dintre tensiuni şi intensităţile cutenţilm; sînt complicate.
Pentru a simplifica aceste ecuaţii şi schemele electrice echivalente cores-
punzătoare, electrotehnicienii au elaborat metode de calcul bazate pe utilizarea
unor noi necunoscute, auxiliare. Aceste mărimi necunoscute auxiliare sînt
numite componente (ale tensiunilor, curenţilor etc.). Prin trecerea la noile
necunoscute, sistemul de ecuaţii se simplifică. Schemele electrice echivalente
corespunzătoare se simplifică şi ele. Cele mai răspîndite metode pentru calculul
regimurilor trifazate nesimetrice ale unor circuite liniare sînt cele care utili-
zează ca mărimi de calcul auxiliare "componentele simetrice", "componentele c{,
~' O" sau "componentele d, q, 0". În cele care urmează se expune metoda com-
ponentelor simetrice, care este cea mai răspîndită.
1 În acest curs, termenii simetric şi nesimetric se referă exclusiv la sistemele trifazate

de mărimi sinusoidale (tensiuni, curenţi etc.), respectiv la regimurile caracterizate prin aceste
mărimi; iar termenii echilibrat şi dezechilibrat se referă exclusiv la elementele trifazate de reţea :
receptoare, generatoare, linii etc. (adică la sistemele de impedanţe).
METODA COMPONENTELOR SIMETRICE 2!3
Metoda componentelor simetrice se bazează pe descompunerea sistemelor de mănmt

'trifazate nesimetrice (tensiuni electromotoare etc.) în trei sisteme componente trifazate simetrice
şi pe principiul suprapunerii efectelor (ea se poate aplica deci numai circuitelor liniare sau prac-
tic liniare). Astfel, calculul unui regim trifazat nesimetric se reduce, pentru circuite echili-
•hrate sau porţiuni echilibrate de circuit, la calculul a trei regimuri simetrice (corespunzătoare
cîte unuia dintre cele trei sisteme simetrice componente). Calculul regimurilor simetrice fiind
mai simplu decît calculul regimurilor nesimetrice, metoda e avantajoasă atunci cînd numărul
de elemente dezechilibrate e mic faţă de numărul de elemente echilibrate.
Cînd circuitul studiat conţine maşini electrice, metoda componentelor simetrice e sin-
'gura practic utilizabilă, deoarece ecuaţiile şi schemele electrice echivalente ale maşinilor se
'exprimă mult mai silllplu pentru componentele simetrice decît pentru sistemele nesimetrice
de curenţi şi tensiuni. In particular, un generator electric trifazat, echilibrat, admite o schemă
.echivalentă (de ex. în stea) cu trei generatoare monofazate, cu impedanţe interne egale, ne~
cuplate inductiv între ele numai pentru curenţi de fază simetriei (v. Observaţia b de la par.
42.1.4, b).
!
42.1. Descompunerea unui sistem trifazat de mărimi
în trei sisteme componente trifazate simetrice
42.1.1. Teorema lui Fortescue. La baza metodei componentelor simetrice

'stăideia descompunerii unui sistem trifazat, ordonat de mărimi sinusoidale
(nesimetric) în trei sisteme de, mărimi sinusoidale trifazate simetrice, adică
şi defazaje relative egale, de valoare+ n, -
2 2
avînd amplitudini egale n sau O.
3 3
Cele trei sisteme se numesc : sistemul de succesiulie directă sau sistemul direct ""'
(în care fiecare dintre mărimi e defazată înaintea celei care îi succede cu ~} :"""
introdus în paragraful 39.1 ; sistemul de succesiune inversă sau sistemul i:tvers
mărimi e defazată în urma celei care
2
(în care fiecare dintre îi succede cu ;) ,
introdus, de asemenea, în paragraful 39.1; sistemul omopolar, care e un sistem

ordonat de mărimi sinusoidale, cu amplitudini egale şi în fază.
, În figura 42.1 e prezentată simbolic această descompunere, fiecare în repre-
zentare geometrică, sistemul oarecare nesimetric (a) are fiecare fazor egal cu
suma fazorilor corespunzători ai unui sistem omopolar (b), direct(c), şiinvers(d).
Descompunerea unui sistem ordonat trifazat nesimetric (VI, v2, Va) în
sistemele sale componente simetrice este definită în complex de următoarele
relaţii între mărimile acestor siste~e : .
(42.1)
1 Indicele h pentru "omopolar" provine de la grafia originară "homopolar".

"!:::>"'
:::1 .~
-<::"'
::::;:1 \.
el} \,~"'
:::".-<::.
1 :::,.-r::: ..... //
~-r::;ll
111 _,~
III
e--i
'<!' /-$
~f~ ...-~ ~
.ci !
~1
·~.· j
7\J.::,..-.......
~~
1
1
:::"."'1 l
1
ci
1
1
1
1
METODA COMPONENTELOR SIMETRICE 2!5
--------------------------------------------------------~
Posibilitatea obţinerii unui sistem de mărimi trifazat nesimetric prin com-

punerea a trei sisteme componente simetrice este ilustrată în figura 42.2, în
care se prezintă operaţiile grafice corespunzătoare relaţiilor (42.1).
Cele trei mărimi ale fiecăruia dintre sistemele componente simetrice se pot
. 2;t
]-
exprima simplu, cu ajutorul operatorului a = e 3 , în funcţie de mărimea cores-
punzătoare fazei 1 a sistemului respectiv, numită mărime fundamentală a sis-
temului:
vh1=Eh; V 132 = Vh; vh3 = v/, (42.2)
vdr = vd; Vd2 = a2Vd; Vd3 = aVcl (42.3)
_f;l= V,; V, 2 =a V,; = a2f",. v3 (42.4)
Mărimile fundamentale E"h, yd, V; se numesc respectiv componenta omo-
polară, componenta directă şi componenta inversă a sistemului de mărimi tri·
fazat nesimetric dat (_E"1 , .!::"2, V 3).
Descompunerea unui sistem de mărimi trifazat în trei sisteme componente
simetrice (42.1) se exprimă cu ajutorul componentelor simetrice sub forma :
El = Eh + V d + V;
E2 = Eh + a Vd +a V;
2
(42.5)
f" 3 = Eh +aVa+ a 2
V;.
Deoarece determinantul sistemului de ecuaţii (42.5) este
1 1 1
b.. = 1 a2 a = 3 V3 j,
1 a a2
diferit de zero, rezultă că se poate determina întotdeauna un sistem, şi numai
unul, de valori vh, vd, f",, care să satisfacă aceste ecuaţii.
Ca urmare, descompunerea oricărui sistem trifazat ordonat de mărimi
sinusoidale în trei sisteme componente simetrice, unul omopolar, unul direct
şi unul invers, este unică şi totdeauna posibilă (Teorema lui Fortescue, 1918).
42.1.2. Calculul componentelor simetrice. Calculul componentelor simetrice,
corespunzătoare unui sistem dat de mărimi trifazat nesimetric, se face pe baza
relaţiilor (42.6). Aceste relaţii:
l
Vh = 3(V1 + E2 + Ys)
Ed = ~ (V1 + aV2 + a 2.!:': 3 )
-V;= ~(V
3 - 1
+ a 2-V 2 + aV
-- 3 )
se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (42.5) i'n raport cu vb, vd şi E>·
Prima din ecuaţiile (42.6) se obţine adunînd cele trei ecuaţii (42.5) şi observînd
+
că a 2 a+ 1 = O. A doua ecuaţie (42.6) se obţine înmulţind a doua ~l a
treia ecuaţie din (42.5) cu 1!• respectiv '!:_2 , şi apoi adunînd ecuaţiile astfel obţi
nute. A treia ecuaţie se obţine analog.
Aplicaţii : Să se determine componentele simetrice ale sistemnului de mărimi cu imaginile
complexe:
E = V, Ea = O, Ea = O. (42.7)
Aplicînd relaţiile ( 42.6 ), se obţine :
V
vh = vd = V·==. (42.8)
- - -· 3
Acest caz corespunde, În particul~r, sistemului de curenţi dintr-o linie care are fazele
2 şi 3 întrerupte. Se recomandă ca exerciţiu să se determine componentele simetrice ale cu-
renţilor dintr-o linie la care se întrerup fazele 1 şi 2.
2. Să se calculeze componentele simetrice ale sistemului de tensiuni electrice cu valorile in-
stantanee:
u 1 = 10 V2 sin 2rr-50·t V
Uz= u 3 = 10 V2sin ( 2rr·SO·t + ; ) V.

Reprezentarea în complex a acestor· tensiuni 'i:ste :
El= 10 V, Ea= Ea = j 10 V.
Valorile complexe ale componentelor simetrice se calculează cu ajutorul relaţiilor (42.6):
1 10
Eh = 3 (10 + jlO + j10) = 3 (1 + j2) V
1 10
EJ=3(10+a·j 10+ a 2·j 10)=3(1-j) V
1 10
Ei= 3 (10 + a 2 • j 10 + a· j 10) = 3 (1- j) V ..
Valorile instantanee ale componentelor simetrice ale tensiunilor sînt :
10 -- ;-
Uh = - V5· V2 sin (2rr-50t +arc tg 2) V
3
UJ = Ui = ~ y2. V2 8in ( 2rr·50t- ~) V.
Valorile instantanee ale tuturor mărimilor sistemelor componente simetrice se obţin sim·
plu, pe baza definiţiei acestor sisteme. De exemplu, sistemul de componente simetrice de suc-
~esiune directă este format din următoarele mărimi :
UJ 1 =
.
-10
3
v-2 r-2 sin ( 2rr·50t - -7t)
V
4
V
UJz
10
= -. 7t 2rr)
v-2 y-2 sin (2rr-50t---- V
3 ' 4 3
UJa = -
10
3
V2- V2 sin ( 2rr·50t--rr4 +-
2rr) v.
3
METODA COMPONENTELOR SIMETRICE 217
42.1.3. Determinarea grafică a componentelor simetrice. Fazorii compo·

nentelor simetrice se pot determina simplu şi intuitiv prin realizarea grafică a
operaţiilor de însumare şi rotire corespunzătoare relaţiilor (42.6) sau a unor
operaţii echivalente cu acestea.
!' 1
..?,?--
• '-j
........
.....
În figura 42.3 se indică obţi·
nerea fazorilor 3 V 0 , 3l::"d şi 3 V;,
V/
-2 '\\l' pe baza unor operaţii care cores·
1 \J pund respectiv cu prima, a doua
o.Vz Jl1 şi a treia ecuaţie din (42.6). S-au
........-.=-:-=.r=· __.... ·--· --·--. elaborat însă şi metode grafice
JVd \ 2 simplificate.
- \a. Vz /aV. 1. Metodă grafică simplificată
\
.. -- ....../J
~3v·
pentru determinarea componentelor
directă şi inversă : Această metodă
-' se bazează pe exprimarea compo-
Fig. 42.3
nentelor simetrice directe si inverse
ale unui sistem V1 , V2 , V3 , în funcţie de mărimile diferenţă : ,
(42.9)
Utilizînd expresiile lui V1 şi V 3 care rezultă din relaţiile precedente, a doua

şi a treia ecuaţie (42.6) se pot pune sub forma :
(42.10)
(s-a folosit identitatea l + a+ a 2 = 0).

Aceste relaţii arată că suma dintre fazorul diferenţă V12 şi fazorul V 23 ,
rotit cui (în sens trigonometric direct), este egală cu 3 Vd. Dacă la acelaşi
fazor diferenţă v12 se adună fazorul 1::"23• rotit cu - i (adică în sens invers),
se obţine fazorul 3 V;. Construcţiile grafice respective sînt realizate în figura
42;4,' a. Observînd că punctele M' şi M" sînt vîrfurile celor două triun-
ghiuri echiJaterale, care au segmentul 23 ca bază, construcţia se reduce
practic (fig. 42.4, b) la trasarea a două arce de cerc necesare determinării
acestor vîrfuri şi la construirea vectorilor M'l, M"2, care reprezintă mări
mile 3l::"d şi 3 V;. Pentru a distinge cei doi vectori, remarcăm că originea
vectorului 3 Vd se află în originea vectorului 1::"23 , rotit în jurul extremităţii
sale cu 60° în sens trigonometric.
2. Metodă grafică simplificată pentru determinarea componentei omopolare :
Utilizînd mărimile diferenţă, prima ecuaţie din (42,6) se poate pune sub forma :
(42.11)
+(.[ Examinînd figura 42.5, se observă că vectorul BG, care reprezintă mărimea
12 - 1:::"23 ), are extremitatea în centrul de greutate Gal triunghiului ABC
(Deoarece BG reprezintă o treime din diagonala paralelogramului ABCD).
a.
Pig. 42.4
Rezultă că pentru determinarea componentei omopolare Ei> a unui sistem l:'1 •

_E2 , V 3 este suficient să se unească origineacomună a acestor vectori cu centrul
de greutate G al triunghiului, avînd
D
ca vîrfuri extremităţile vectorilor ~-- ·------------- A
daţi.
42.1.4. Filtre de componente simetrice. \ ~ ,,,.. 1---

/ /
În acest paragraf se vor prezenta cîteva \ ~~ /
exemple de circuite electrice, la a căror \ ~ /
borne de ieşire se obţin componentele sime- \ y/
trice ale sistemului trifazat de mărimi, apli- \ /
cat la bornele lor de intrare. Astfel de
circuite electrice se numesc filtre de com-
\ \)~//
\ ;y
ponente simetrice. \ /
Mai general, acest nume se dă tuturor \ /
circuitelor electrice, la ale căror borne de \
ieşire se obţin mărimi sinusoidale cu valmi
efective proporţionale cu valoarea efectivă 8
a unei componente simetrice (corespunză
toare mărimilor aplicate la bornele de Pig. 42.5
intrare).
I<iltrele de componente simetrice se utilizează În numeroase instalaţii de protecţie auto-
mată împotriva regimurilor nesimetrice de avarie, precum şi în măsurări.
1. Filtre de componente omopolare. Cel mai simplu filtru pentru obţinerea componentei
omopolare a unui sistem de curenţi e format din trei transformatoare de curent, cu înfăşu
rările secundare legate în paralel (de ex. la bornele unui ampermetru) (fig. 42.6, a).
În figura 42.6, b se reprezintă un filtru pentru măsurarea [componentei omopolare a

unui siste_m de tensiuni, format din trei transformatoare de tensiune, cu secundarele legate
în serie. In aceste scheme, k este raportul de transformare al transformatoarelor respective.
~-----~
1/K.f/1 1/1(!/z, !/!rf!3
' - - - - - - - { Vi---~-.~
..!.. (/-1+ -2
1 +-3
1 ): _}_ 1
l(- o
/( 1 ------=--' J
7{ (!ft+Jj2+!!.1)= 7(J!o
a. b
Pig. 42.6
2. Filt':_u pentru componenta inversă (sau directă) a unui sistem de curenţi fără componentă
omopolară: In figura 42.7 este reprezentată schema unui filtru care permite determinarea com-
ponentei inverse a unui sistem de curenţi. Acest filtru funcţionează corect numai dacă com-
ponenta omopolară a sistemului de curenţi e nulă, adică dacă suma intensităţilor celor trei
curenţi e nulă i 1 i2 + +
i 3 = 3 iţ, = O (de ex. curenţii de linie la un sistem trifazat fără fir
neutru). Curentul măsurat de ampermetrul A se poate stabili cu teorema lui Thevenin.
Tensiunea în gol Între bornele M şi N este egală cu
În ipoteza făcută (!_h = 0), exprimînd curenţii În funcţie de componentele lor simetrice,
conform relaţiilor (42.5), se obţine:
Dacă impedanţele sînt astfel alese încît să satisface relaţia :
(42.12)
circuitul funcţionează ca filtru, care dă o tensiune I!MNo' proporţională cu componenta inversă

l;. Conform teoremei lui Thevenin, intensitatea curentului IA din ampermetrul conectat în-
tre bornele 1VIN va fi proporţională cu Q_MNo• şi deci cu componenta inversă li·
Practic, un astfel de filtru se poate realiza, de exemplu, luînd un rezistor ca element
de 1mpedanţa ~1 = r Şl ca element de 1mpedanţa ~ 3 =
• " • 1
r• .V3 r, un rezistor de rezis-
J
V
+ 2
2
tenţa
v
2
r 1egat m sene cu o b ob"ma de
A • V
reactanţa
V X = TV3 r.
Dacă se asigură satisfacerea egalitiiţii ~ 1 +
a 2 ~ 3 = O, tensiunea de mers în gol !JMNo•
şi deci curentul lA, sînt proporţionale cu componenta directă L!· Acelaşi rezultat se obţine
cu filtrul din figura 42. 7, dacă se intervertesc fazele 2 şi 3 (v. observaţia de la sfîrşitul aces-
tui paragraf).
22J REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE
3. Filtru pentru componenta directă (inversă) a unui sistem de tensiuni de linie: Deter·
minarea componentei inverse a unui sistem de tensiuni de linie se realizează adesea cu fil-
trul cu patru elemente, reprezentat În figura 42.8.
Tensiunea în gol între punctele M şi N are expresia :
ur2 !l2a .
!IMNo=
Z.r + Z.a 'Z"" 2 + la + Z.4 ..:'a·
Z
l(j,
M ? 1 =r
'------+--c{Al>------...J
jA ]_"
Fig. 42.7 Fig. 42.8
Suma tensiunilor de linie fiind nulă, componenta lor omopolară e nulă şi deci :
Ilrt = Jld + !l;, !Zss = a 2Jld + aQ_;.

Ca urmare, tensiunea !l_MNo se poate scrie sub forma :
U·
_MNo -
- (Z -
Zr +
2
?:2
+ a2 Za) U + (7
--
la + ~4
- +a Z
lr + lJ
_J ~3 + ~'
2 3 ) U·
-•·
Dacă cele patru impedanţe satisfac condiţia ;
Zr Za
+a =0 (42.13)
Z:r + ?2 Za + Z4
(care se verifică uşor pentru schema din fig. 42.8), tensiunea la ieşirea filtrului e proporţio
nală cu UJ.
În siUcină, conform teoremei lui Thevenin, curentul şi tensiunea la ieşirea filtrului vor
fi proporţionali cu !Zd·
obserV ati e: Din relaţia (42.6) rezultă că componenta directă l::d a sistemului tri·
fazat (.!':r• E2• Ea),
e egală eu componenta inversă f; a sistemului (V1 , V 3 , V2 ),
Ca urmare, orice filtru care serveşte la măsurarea componentelor directe permite şi mă
surarea componentelor inverse ; pentru aceasta e suficient să se inverseze, la intrarea filtrului,
fazele 2 cu 3.
42.1.5. Cîteva proprietăţi ale componentelor simetrice ale tensiunilor şi
curenţilor. a) Prima ecuaţie din (42.6) arată că sistemele de mărimi trifazate,
a căror sumă este zero, au o componentă omopolară egală cu zero.
Din aceasta rezultă, în particular, că :

- sistemele de curenti din elemente de circuit trifazate cu conexiunea
în stea cu punct neutru i~olat (fără conductor neutru sau punere la pămînt)
au o componentă omopolară nulă;
-sistemele de tensiuni de linie au componentă omopolară nulă.
b) În cele ce urmează, pentru a stabili unele proprietăţi ale componentelor
simetrice ale tensiunilor şi curenţilor, vom calcula componentele simetrice
directe şi inverse V 1d, Vu ale unui sistem de mărimi diferenţe de forma :
(42.14)
în functie de componentele simetrice Vd, V; ale sistemului de mărimi V1 ,
E2• Ea:
Cu ajutorul relaţiei (42.6) se obţine :
Eld = Î [(El- .t'2) + a (E2- Ea) + a 2

(l:'"a- E1)J
Ezi = f [(E1- E2) + a 2 (_"[2- Ea) + a (Ea- E1)].

Exprimînd mărimile f"1, E2 , _"[3 , în funcţie de componentele lor simetrice,
relaţiile(42.5), se obţine :
·"
·- -J6
vii= (1 ~ a) Ej =V 3 e Ei· (42.15)
Relaţiile precedente se pot pune sub forma :
1 -j.:: 1 j.:':.
--= Vz, e V=-- Vzie
-Vd =
V3 a
6
-' V3
6. (42.16)
Aceste ultime relaţii exprimă, în particular, relaţiile dintre componentele

simetrice directe şi inverse ale tensiunilor de fază şi de linie la un circuit trifazat
cu conexiunea în stea.
Pentru valorile efective ale acestor mărimi rezultă :
U-= Uti. (42.17)

' V3
Ca urmare:
Toate circuitele trifazate conectate în stea la un acelaşi sistem de tensiune
de linie au aceleaşi componente simetrice directe şi inverse de tensiune, oricare
ar fi punctul neutru la care se raportează.
c) Aceeaşi relaţie (42.15) se utilizează la calcularea componentelor sime-
trice directe şi inverse ale curenţilor de linie, în funcţie de curenţii de fază la
un circuit cu conexiunea în triunghi.
Pentru valorile efective ale acestor mărimi rezultă :
(42.18)
222 REŢELE ELECTRICE TR!FAZATE
d) N esimetria sistemelor trifazate de marimi se apreciază prin :

gradul de disimetrie definit ca raportul dintre valoarea efectivă a com-
ponentei inverse şi valoarea efectivă a componentei directe a sistemului de
mărimi:
E·=-
v, (42.19)
' vd
- gradul de asimetrie definit ca raportul dintre valoarea efectivă a
componentei omopolare şi valoarea efectivă a componentei directe a sistemului
de mărimi:
vh .
Eh
,= ---:-
vd (42,20)
În practică, un sistem de curenţi sau de tensiuni este considerat simetric,

dacă are atît gradul de disimetrie cît şi gradul de asimetric mai mici decît 0,05.
42.2. Circuite trifazate echilibrate alimentate cu tensiuni nesimetrice
Dacă unui circuţt trifazat echilibrat i se aplică un sistem de tensiuni tri-

fazat simetric, atunci (v. par. 40) sistemul de curenţi din circuit va fi şi el sime-
tric si va avea aceeasi succesiune a fazelor ca si echilibrat de tensiuni. Este ade-
vărată si afirma tia i~versă : într-un circuit echilibrat, un sistem de curenti sime-
tric de 'o succesiune oarecare determină un sistem de tensiuni simetric ~i cu o
aceeasi succesiune ca si sistemul de curenti. '
Calculul regimurilor nesimetrice al ci~cuitelor liniare trifazate echilibrate
se face pe baza teoremei superpoziţiei. Se studiază separat fiecare din regimurile
corespunzătoare cîte unuia din sistemele componente simetrice ale tensiunilor,
şi apoi se suprapun efectele acestor sisteme de tensiuni.
Rezultă că în orice circuit echilibrat sistemele componente simetrice de suc-
cesiuni diferite sînt independente între ele.
Suprapunerea lor corespunde compunerii componentelor simetrice conform
re la ţii lor (42.5).
Este important de remarcat că, datorită caracterului echilibrat al circui-
telor studiate, este suficient să se considere cîte o singură fază (şi conductorul
neutru). Aceasta permite, după cum se va vedea mai jos, utilizarea unor scheme
echivalente simple corespunzătoare relaţiilor existente între componentele
simetrice de o aceeaşi succesiune.
42.2.1. Cit·cuit tdfazat echilibrat în stea fără cuplaje magnetice. Considerăm
un circuit trifazat echilibrat, format din trei elemente de impedanţă ~ legate
în stea. Impedanţa firului neutru o notăm cu ~.N (fig. 42.9, a).
Descompunînd sistemal de tensiuni în trei sisteme componente trifazate
simetrice, aplicarea teorem.ei superpoziţiei conduce la studierea regimurilor
simetrice (par. 40.1) corespunzătoare schemelor (b), (c), (d). Pentru aceste trei
scheme, tensiunea fazei 1 a reţelei de alimentare ,!::,'10 se exprimă, respectiv, prin
relaţiile : ·
(42.21)
Acestor trei relaţii le corespund, respectiv, schemele (reţelele), echivalente

monofilare (a), (b), (c), reprezentate în figura 42.10. Aceste scheme redau simplu
şi intuitiv relaţiile dintre componentele simetrice de aceeaşi succesiune ale
'
.!.., .1_ z
:id ..-=- ..!./ ..l L .1_
1 ~
\
~~ 'Ud
1- u
-' \uh
-"-'
\ _Lz _l N , a2! d
_.....-
Z
.--=--, N _,
aJ. .1_ N L, z
r=-, /V
2 2 2 2
a'!lu a!!.; tflh
ald .l_
2
a _,
f· .l__ lh z
.--=--,
3 r---"">
J 3
J
o fy Jaud
- .1../{ o oJ/fh k-,
2
id•o. id•ald=O L· •al; +a'J; .o_ Jjh
a. Regim nestmetric c Regtm s;inelrtc mvers
Fig. 42.9
curentilor si tensiunilor; ele se numesc schema de succesiune directă, schema

.de su~cesi~ne inversă şi schema de succesiune omopolară.
Impedanţele corespunzătoare sistemelor simetrice de curenţi de succesiune
{lirectă, inversă şi omopolară se numesc scurt impedanţă directă ?;_J, impedanţă
inverRă. ~i şi impedanţă omopolară g:". Valorile lor sînt :
(42.22)
!q ld
a. c.
Fig. 42.10
Se remarcă faptul că impendanţa firului neutru intervine numai în cea

de-a treia ecuaţie din (42.21). Termenul 3~Nlh = :fNIN reprezintă căderea
de tensiune de pe firul neutru.
Practic, rezolvarea circuitului studiat (fig. 42.9, a) pe baza metodei com-
ponentelor simetrice se face în felul următor :
a) se determină componentele simetrice ale tensiunilor aplicate (rel. 42.6);
b) se formează schemele reţelelor de succesiune directă, inversă şi om o-
polară;
c) se determină componentele simetrice ale curenţilor şi ale căderilor de
tensiune pe baza utilizil.rii acestor scheme;
d) se calculează curenţii şi căderile de tensiune căutate în funcţie de com-
ponentele lor simetrice (rel. 42.5).
42.2.2. Circuit trifazat echilibrat cu cuplaje magnetice între faze. Considerăm un element
trifa:r.at de circuit, echilibrat, format din trei elemente monofazate, avînd fiecare o rezistenţă
R, o inductivitate proprie L şi o inductivitate mutuală M între faze (fig. 42.11) (conexiunea

elementelor monofazate rămîne arbitrară: stea, triunghi etc.). Ne propunem să determinăm
schemele de succesiune directă, inversă şi omopolară corespunzătoare. În acest scop presu-
punem că se stabileşte succesi~ sistemul de curenţi direct, invers şi omopolar.
. R+JG.JL 1, R+Jw(L-M) _Jd
~~
)1 911
1
1
d ........_______
fl>---:-1·----=-:.;.....-%1d
1
1
~ 1~1 Jl, a. Jid
:3/ 31
.....,, . --.\ R +jc.JL
12
1
1
* )1 !82R
\ ~11---
1 J!2 b. u
_,
r-.'
\~ R+jwL IJ _ _, R+y..;(L+2Mj
______ L
1
~
~
,
,
~
------
.J'Ili )1 91;• ~ ....._____" 1~
J!J c J!;,
Fig. 42.11 Fig. 42.12
Notînd impedanţele proprii cu ~ = r +
j wL şi impedanţele mutuale cu ~m = j w111
expresiile corespunzătoare căderilor de tensiune de pe faza 1 sînt :
!ld = ~ ld + ~ma ld + ~ma ld2
!li= Zli + gmali + gma 2 li (42.23)

!lh = ~b + gmb + ~mlh•
Observînd că a2 +a = -1, relaţiile de mai sus se pot scrie sub forma:
!ld = (~- gm) ld
Il;= (g-~m)l; ( 42.23 ')
U h = (Z + 2Zm) fb.
Ca urmare, impedanţele corespunzătoare
celor trei succesiuni sînt:
~l = Z- Z.m,
Z.d = ?h = Z. 2Zm· (42.24) +
Schemele corespunzătoare de succesiune directă, inversă şi omopolară sînt repr!lzentate
în figura 42.12.
Observ aţi i : a) Datorită existenţei impedanţelor simetrice de cuplaj, impedanţa
omopolar} are o valoare diferită de valoarea comună Z.d = Z_; a impedanţelor directă şi inversă.
b) In relaţiile (42.23) a intervenit aceeaşi impedanţă de cuplaj ~m atît pentru curenţii
de succesiune directă (prima relaţie) cît şi pentru curenţii de succesiune inversă (a dona re-
laţie). Acea~ta se datoreşte faptului că am considerat un circuit static cu inductivităţi mutuale
constante. In cazul circuitelor electrice ale maşinilor electrice rotative -- numite elemente di-
namice- apar, în realitate, inductivităţi variabile în timp. Pentru regimul sinusoidal, ma-
şina admite scheme echivalente cu inductivităţi mutuale constante; dar valorile acestora de-
pind de ordinea în care se succed înfăşurările fazelor interesate, faţă de sensul de rotaţie al
rotorului. Ca urmare, căderea de tensiune produsă într-o fază (r, respectiv s) de curentul din
altă fază (s, respectiv r) depinde şi de sensul mişcării rotorului faţă de aşezarea înfăşurărilor
celor două faze şi rezultă :
!J.r = ?m" · [_, respectiv Ils= Z.m,r ·lr,
cu impedanţe de cuplaj neegale :
Zmrs =F Z.m" (s, T = 1, 2, 3) (42.25)
Acest rezultat arată că la astfel de elemente dinamice teorema reciprocităţii (demonstrată
numai pentru reţele cu elemente de circuit dipolare) nu mai e valabilă. Sistemul de trei impe-
danţe echivalente cu cuplaje nereciproce ale maşinii admit însă, la curenţi simetriei, o schemă
echivalentă cu impedanţe egale necuplate. Dar valoarea comună a celor trei impedanţe egale
Generator
ErJ"::.\
\.J
1 ., Lmte
zl c:1
L1me
Z'/ 4
Ad~Zm f~, ~~
o lz~
re 1G2
.Zm zl C2 m Z{ /)2
o'
~
[3f::'\
f{ 1r;3
A2 z~ z,
\~ f/7
Z'
_m
c-mz'
\
Z'
l [).J \~
v A; • •
1. 1. 1.
_!_N a.
IN o'
B
Ed_n. - Cdz 1 Gd 'z
'-1-:___m J .z c, (l' Z' J lJ,
-1--m -Md z
od rlfdx ur.lml rz; -z:n; IJ2 o:;
\...../
aldf':'\
.Zr;d
_l Gel
az}Gd
alr;d fZt-Zml
C.z
c ( Z/-Z'mJ IJ.J
- ZNd
ZMd
\...:.)
.l li .l
!cc~•aJsd•o.lr;,rO ').
B b.
E,f:-., -Ci z ls; (Z Z J

-1--m c, (Z'l - Z'117 J lJ, zu,
. \...:.)
O; a.E; f":\ Z Gi afG; fZrZml c2 ( ZÎ - Z'n,J lJ2 ZM, Oi'
iE,>;
\...:.)
.l r;, a2/ s, f.lr.lml c3 f.l{ -.l'ml /).J Zu, l
!
.l.l .l. ~~ / 1
1 1r;, <-air;, +a'J G,~o /).

o
B
OII
o 1
c.
lh~ zGh Jh ._,+ 2Z m J

(7 ['t (Z't" 2Z'm J n, Mh
Dh Ehx\.J
..lsh jh f.lt+2.lml c2 U/<- 2[n/ f)
2 ZMh
o:h
[hf:\ .lsh !1> f_Z 1 <-2ZmJ 0 fZ/+22:"/ ZMh
.\..7
l .l .l
ZN Jfh
1o;,
d Fig. 42 ·13·
B
15-·1068
---~---~---~----------- ---------------~------ -~ ----- ------------ --- -----~.-

226
- - - - - - - -------------------------------------
necuplate depinde de natura sistemului simetric de curenţi conc;iderat. De aceea, la maşinile

electrice rotative trifazate (generatoare, motoare etc.), în schemele directe, inverse şi omo-
polare apar impedanţe diferite ZI.d =F ;ţ{_; :f- :ţ{_!J. Acest rezultat se explică intuitiv şi prin faptul
că cele trei sisteme de curenţi, direct, invers şi omopolar _produe cîmpuri magnetice diferite ;
cîmp învîrtitor, în sensul de rotaţie al rotorului, cîmp învîrtito~ În sens opus rotm:nlui ~i. cimp
alte1.·nativ "imobil~'.
4,2.203. fi\~n·marea gche::rnelor de §uccesiunc il:h.·ectiL :in-vetsă si OL"YlO}lolariL

În cazul unui circuit complicat trifazat (de ex.figA2.13, ~),echilibrat, schemele de
succesiune directă, inversă şi omopolară se pot obţine simplu, pornind de la com-
portarea sistemului în regimurile simetrice de diferite succesiuni (schemele b, eşi d).
În regimurile simetrice înlăturăm cuplajele magnetice prin înlocuirea păr
ţilor de circuit cuplate cu elemente echivalente necuplate, conform celor prezen-
tate în paragraful 42.3.2.
Pentru obţinerea unor scheme monofazate pentru calculul componentelor
simetrice directe şi inverse, observăm că, în reţelele b, respectiv c, unirea tuturor
.l.Ma
CI-
AMh
o;,
Fig. 42.14.
punctelor neutre printr-un conductor de impedanţă nulă şi apoi înlăturarea

fazelor 2 si 3 nu modifică curentii din elementele fazei L Schemele astfel obti-
nute le nu~im schema de succesiu~e directă, respectiv schema de succesiune inver~ă
a reţelei date (fig. 42.14, a, respectiv b).
----~~------ ---------------------------- ---------------------------· ---
IvlETODA COMPONENTELOR SIMETRICE 22i
Pentru obţinerea schemei monofazate corespunzătoare componentelor

omopolare, observăm că, în reţeaua d (din fig. 42.13), triplarea impedanţelor
de pe conductorul neutru şi înlăturarea fazelor 2 şi 3 nu modifică curenţii din
faza l a acestei retele. Schema astfel obtinută (fig. 42.14, c) o numim schemă
mnopolară a :reţel~i date. ' v
Posibilitatea utilizării reţelelor directe, inverse şi omopolare, formate aşa

cum s-a indicat mai sus, se poate demonstra şi direct, scriind ecuaţiile care
decurg din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff pentru reţelele trifazate, pentru
schemele directă, inversă şi omopolară (se constată că rezultă aceleaşi valori
pentru componentele simet·rice).
42.3. Circuite t.rifazate deze<~hilihrate
42.3.1. Reducc.r~a problemei circuitelor trifazate dezechilihrate la proble-

ma rezolvării unor circuite echilibrate. Într-un element trifazat de circuit
dezechilibrat, un sistem de curenţi trifazat simetric produce căderi de tensiune
care formează, în general, un sistem nesimetric.
Ca urmare, componentele simetrice de succesiuni diferite nu sînt indepen-
dente. Relaţiile dintre componentele simetrice sînt mult mai complicate decît
în cazul elementelor echilibrate.
Din acest motiv, calculul regimurilor nesimetrice într-un circuit conţinînd
mai multe receptoare dezechilibrate se face, de obicei, echilibrînd circuitul pe baza
teoremei compensaţiei (par. 38.2.5), prin inlocuirea impedanţelor care produc
nesimetrie prin tensiuni corespunzătoare. Aceste tensiuni apar ca necunoscute
auxiliare, ale căror valori se determină astfel încît să fie satisfăcute ecuaţiile de
funcţionare scrise separat, atit pentru par-
tea simetrică de circuit cit şi pentru partea ~~
l?dBc: trifazată ech/1/br'alti
nesimetrică de circuit. . ' (!?)
42.3.2. Calcillnl unei reţele echilibrate '--.......-.....-......,-------.--'r--.,_..1
care alimentează un singur :receptor tdfazat ~· 1
static nesimetric. Considerăm o reţea echi- 1
librată (R), care alimentează un receptor 1 · A,~ B,
1
static dezechilibrat fără cuplaje inductive ~ ~2 J2

între faze. În figura 42.15 s-a reprezentat .4 ~..,....
2 82
reţeaua echilibrată prin dreptunghiul notat 1/z
{CU (R) şi receptorul nesimetric prin impe- _l , ls
danţele sale de fază ~ 1 , ?;2 , ?;3 (fără a face A,~ 81
vreo supoziţie privitoare la modul de 111
conexiune al acestor impedanţe : stea, Fig. 42.15.
triun~~:hi etc.).
Î~locuind pe baza teoremei compensaţieî cele trei impedanţe prin surse
ideale, avînd tensiunile la borne :
{42.26)
se obţine circuitul trifazat echilibrat reprezentat în :figura 42.16.

Determinarea relaţiilor dintre

l Reţ,ea trtfazată
(R}
echtltl;ratd i componentele simetrice ale tensiu-
1 nilor şi curenţilor şi în general, studiul
reţelei simetrice ( R) se face cu
E =U
-~1 1; ajutorul schemelor de succesiune
111 ~81 simetrice Rd, Ri> Rh ale acestei re-
E =u Jl, ţele (R). Aceste scheme sînt repre-
-K 2
12
zentate în figura 42.17.
112~82
-2 Relaţiile dintre curent şi tensiu-
fKJ 1
-3 ne la bornele acestor scheme se
calculează prin oricare din metodele
cunoscute am studiul circuitelor
Fig. 42.16.
electrice monofazate şi sînt de forma :
lh = - X"ABh' Uh + lhsc•
(42.27)
1
Retea mversă (R,) ! Mărimile X"ABd• X"ABi• YABh re-

b-------~--------------~~-----_j prezintă
respectiv admitanţele echi-
valente ale schemelor de succesiune
directă, inversă. şi omopolară pasi-
b.
vizate, iar Idsc•Lsnlh ,c'sînt curenţii de
scurtcircuit debitaţi de aceste scheme,
dacă se scurtcircuitează bornele
Ad-Bd, Ai-Bi, Ah-Bh. Aceste
admitante si acesti curenti de scurt-
' J .J '
circuit se determină în funcţie de

c.
a" structura părţii simetrice de reţea.
Fig. 42.17. Pe de altă parte, un calcul simplu
arată că din ecuaţiile (42.26), cu aju-
torul relaţiilor (42.6), se obţin alte trei relaţii între componentele simetrice ale
tensiunilor şi ale curenţilor la bornele elementelor dezechilibrate :
(42.28),
METODA CO,\\PONENTELOR SIMETRICE 229
În aceste ecuaţii s-au notat cu ~d• ~'' ~h coeficienţii (de natura unor impe-
danţe) ale căror expresii în funcţie de impedanţele ~17 ?;_2 , ~ 3 care formează
receptorul nesimetric sînt :
" l(rr_j
~h = - -'~1 -~-
- 3 --
~d = ~ (.~1 + a~2 + a 2 ~ 3 ), (42.29)
" =
5;
1
3 (Z".::.:.1 - f- a 2Z
_2 + a_Z '
3 )·
Sistemele de ecuaţii (4,2.27) şi (42.23) formează împreună un sistem de

ecuaţii cu şase necunoscute, !JJ, !J.;, Qh, !_d, fi, !_h, care reprezintă compo-
nentele simetrice ale tensiunilor şi curenţilor la bornele receptorului nesimetric.
Prin rezolvarea acestui sistem (42.27), (42.23), se pot determina deci aceste
componente. Utilizînd relaţiile (4·2.5), se calculează curenţii şi tensiunile la
bornele receptorului nesimetric.
În continuare, cunoscînd tensiunile UJ, U;, Uh de la bornele schemelor
de succesiune Rd, R;, R 1" reprezentate în figura. 42.16, determinarea compo-
nentelor simetrice ale curentilor si tensiunilor din laturile retelei simetrice (R)
se face simplu, rezolvînd separat fiecare din aceste scheme.'
42.3.3. Calculul regimurilor de; avarie nesimctrice ale unor l'eţele trifaz2.te
cchilih:rate. În cazul unor scmtcircuite intre o fază şi pămînt, între două faze-
eu sau fără punere la pămînt, ca în cazul întreruperii unei faze sau a două faze,
apar regimuri de funcţionare nesimetrică" Calculul unor astfel de regimuri
prezintă imnortantă deosebită pentru protectia si dimensionarea sistemelor
electrice trifazate.' ' '
Nesimetria corespunzătoare acestor scurtcircuite şi întreruperi este echi-
valentă cu prezenţa unor receptoare statice simple, pentru care, în locul rela-
ţiilor (42.28), se obţin relaţii mult mai simple. Satisfacerea unor astfel de relaţii
simple între componentele simetrice ale tensiunilor, respectiv curenţilor la locul
nesirnetriei, se face, de regulă, prin interconectarea adecvată a schemelor de
succesiuni simetrice Rh, Rd, R;.
Studiem unele exemple tipice care
se pot aplica la diferite situaţii
practice.
l. Scurtcircuit pe faza 1, cu
intreruperea fazelor 2 şi 3. Pentru
a putea aplica metoda componen-
telor simetrice, pe lîngă perechea
de horne A 1 şi B 1 (între care se
realizează scurtcircuitul), s-au con-
siderat şi perechile de horne
analoge A 2 - B 2 şi A 3 - B 3 ,
obţiP.Jndu-se un receptor trifazat
dezechilibrat echivalent (fig. 42.18).
Acest receptor are un conductor Fig. 42.13.
de impedanţă nulă (~1 = O) pe faza 1 şi două întreruperi pe fazele 2 Şl 3

(deci ?;2 = ?;: 3 = oo); ca urmare
ul =o; I2 = l3 =o. (42.30)
Cu ajutorul relaţiilor (42.5) şi (42.6) se deduc relaţiile corespunzătoare
dintre componentele simetrice :
(42.31)
Fig. 42.19.
Se observă uşor că sat:isfaeerea ultimelor ecuaţii de către cu:renţii de la

bornele schemelor Rd, Ri, Rh se poate asigura prin legarea în sede a dipolilm: Rd.
R;, Rh (fig. 42.19). Pentru a satisface şi prima ecuaţie de către tensiunile de la
bornele aceloraşi scheme, este suficient să unim punctele Aa şi Bh printr-un
eonductor de impedanţă nulă~
Ca urmare, calculînd curenţii din aeest circuit, se ohţb eomponentele
simetrice ale curentilor si tensiunilor.
2. Scurtcircuit pe ja;;~le 2 şi 8, cu înireruperea fazei 1. În figura 42.20 s-au
notat cu A 2 - B 2 , respeetiv cu A 3 - B 3 , perechile de horne scurtcircuitate şi
cu A 1 - B 1 bornele omologe (în gol) de
ne
_(
faza 1. Ecuatiile acestui receptor de-
1 •' A .:;
0
zecn1hh:rat s1nt :
l1 = O; J/ 2 = Jl.s = O.
_Cu ajutorul re~a~iilor (4·2 ..5),vr~sp?ctiv
(42.o). aceste cond1tn se cxpnma m func-
ţie d~ componentd~ simet~ice eorespun-
ză loare, astfel :
(42.33}
Fig. 42.20. Se ,_.erifică usor că satisfacerea aces-

tor ecuatii de către tensiunile si curentii
ex stenţi la bornele cores-punzatoare ale reţeldlor de succesiune directă, invc<~ă
şi omopolară ale reţelei simetrice se poate face simplu, interconectînd aceste
reţele în derivaţie, aşa cum se indică în figura 42.21.
Prin urmare, curentii si tensiunile din retelele de succesiuni simetrice ale
părţii echilibrate de reţ~a ~atisfac, datorită i~terconectării, şi ecuaţiile cores-
,\\ETODA COMPONENTELOR SIMETRICE 231
pnnzătoare părtii dezechilibru te; ca urmare, acesti curenti rcnrezintă compo-

nentele simetri~e corespunzătoare regimului ne~imetric 'studiat.
Pentru calculul unui scurtcil·cuit între două faze vom utiliza o conexiune
echivalentă în stea, ca şi pentru orice element trifazat cu conexiune in triunghi.
Aceasta se poate obţine, considerind suprapuse punctele B 1, B 2 , B 3 , într-un
punct neutru, artificial izolat O.
. 42.~.4. }~plicHţii: L Scurtci_,:cui,t b_(fa;z.Q,t la bornel~ ur:z-u~ g(:'"?-erat;r, l'~ru puner:, la p~mînt.;
Cantnderarn un generator cu tensn:m1 clectrornotoare ae faz<:t sinletnce };);_, a··E_, a~~' ast:tel ca
!id = g, Ez :=~O, !Ih =O şi cu.in;_~edan~-~le: directă Zt~~ i~. .~ers_~{ .ţ; şi ~lliopolară.. :2~ (fig~ 4"2.22, a),
la t::are se produce un scurt Circuit net Jnt:e Lo:rnele 2 ~1 0 far:.l .legat!.:rra Ia pa1n1nt.
Scu:rtcircuitu1 e echivalent cu un !·eceptor trifarJat de~echilibr·z.t în sV;;J.~ cu ~1 :::::::: co,
·?Z2 ::::;::: o, z2 = o, l;n = co? ca în figuro. 4·2.22~ b. Se cb~ine astfd. C:.1Zlll studiat în paragraful
Fig. 42.22.
precedent, punctul 2, în care sînt vahbile relaţ.iile (42.33) pentru componentele simp,trie<' ale
tensiunilor si curenti!or receptorului şi schema echivalentă din :figura 4.2.22, c, cu cele trei
:reţele de sc{ccesinne' directă, inversă şi omopolară, conectate in paralel (cu z;,h tot = ,'!b +~
+ 3 Zs = :xl). Rezultă:
lh =o
şi cu relaţia (42.5):
!:1 = !.h + !.d + !__; ~~ o
= !_h + a 2!_d +a!_;= (a 2 - a)
Ti' . VTE
+~'::.;
!:2 oi
7
J __:_d
Zd +Z_;
J3 = Th + a Td + a 2
r; = (a -
F
a 2 ) - - - - '~ = j
VTE = - J •
-· - - - Zd + Z; Zd + f:; -2
2. Punere la pămînt monofazată la bornele unui generator, printr-o impedan1ă Zp·
Considerăm acelaşi generator de mai sus, la care borna fazei 1 e conectată la pămînt printr-o
impedanţă Zp (fig. 42.23, a).
b.
Fig. 42.23.
Relaţiile (42.26) sînt, în acest caz:

!1.1 = Z:.p!H !2 = O, la = O.
Înlocuind tensiunile şi curenţii, în funcţie de componentele lor simetrice, se obţin relaţiile :
T
.!....d == ..:...._iŢ f
= _h == -
[! 1
=
Il d + !!_; + 12h ,
Z:p 3 Zp
corespunzătoare schemei echivalente de interconexiune din figura 42.23, b, din care rezultă :
p;
Ld =li= lh = -
Z.; + Zd + Zh + 3Z:_p
3. Regim trifazal nesimetric al unei reţele complexe. Vom presupune că în reţeaua sime-
trică, reprezentată in figura 42.13, a se realizează un scurtcircuit între punctul A, care repre-
zintă o bornă a generatorului şi punctul B de pe conductorul neutru, legat la pămînt.
Presupunînd cunoscute t.e.m. ale generatorului şi impedanţele circuitului (pentru ele-
mentele dinamice, impedanţele directe, inverse şi omopolare), urmărim determinarea curen-
ţilor şi căderilor de tensiune. Observăm că scurtcircuitul de pe faza 1 e echivalent cu un re-
ceptor dezechilibrat, de tipul din figura 42.18, conectat în stea la bornele generatoruiui (fig.
4.2.24). Conform observaţiei de la sfîrşitul parag:rafului precedent, punctele B 1 , B 2 , B 3 le pre-
supunem suprapuse şi formînd un punct neutru B.
Conform celor expuse în paragraful precedent, reţelele directe, inverse şi omopolare (re-
prezentate în fig. 42.14) pentru acest tip de nesimetrie se leagă în serie (fig. 4·2.19), obţinîn~
du-se reţeaua de calcul monofazată din figura 42.25.
Determinarea componentelor simetrice ale curenţilor şi căderile de tensiune ale reţelei
se reduce astfel la determinarea curenţilor şi căderilor de tensiune din această reţea de calcul.
Această operaţie se poate face şi experimental, pe modele ale reţelei de calcul obţinute, rea-
lizate în laborator, ale căror tensiunî şi curenţi se măsoară direct. Compunînd componentele
simetrice ale diferiteţilor curenli sau tensiuni, cu ajutorul relaţiei (42.5), se obţin curenţii şi
căderile de tensiune căutate din reţeaua cu scurtcircuit nesimetric. În generatoarele obişnuite,
de construcţie echilibrată, !id = ;g şi E_; = O, lih = O.
~---- ---------- --- -
Fig. 4·2.24.
1
i
l4t
i
O(J
j, =1/Jj,
1
n'
u,
Fi;r. 't2. 2.5.

------
Se ştie că puterea complexă totală a unui sistem trifazat, avînd tensiunile

de fază U v U 2 , U 3 şi curenţii de fază !_1 , !_ 2 , !_ 3 , se calculează pe baza unei expresii
de forma 41.30 :
(42.34)
unde, cu l~, J~, 1; s-au notat valorile complexe conjugate ale lui !_1 , !_2 , [ 3 •
Puterea complexă §_ = P +
jQ se poate exprima în funcţie de componen-
tele simetrice, utilizînd relaţiile (42.5) :
Ql = .llh + !ld + U;; U2 = !}__" + a UJ + aJ[;;

2
După gn11Jarea termenilor din (42.34), rezultă:
S U-- 'J• 1 L !.2

_ = ..:......b~-1 ... + 1*)
_3 1
1 TT rr•
~d\_1 1
1
a-?J•
_2 I") -t-.
_[_1 a_s u·
-~;
(1-.
_l 1
-r- "1'•>
ac!'..2 ...L, a2J'3).
Deoarece :1 2 = a* şi a = a 2 *, rezultă :
{42.35)
unde s-au notat cu Ii, J'd şi Ii valorile complexe conjugate s.le t~omponentelor
simet:rke J,,, Lh !__; ale cmenţilo:r l_"1 , [ 2, Ia.
Notind cu (Pb• Yd• Cf'i defazajelc dintre componentele simetrice de aceiaŞI
nume ale tensiunilor şi curenţilor, se obţin expresiile:
cos 'Pi·
'UltiL"lele relaţii arată C~i puterea activă, respectiv reactivră, a unui circuit
trifazat este egală cu suma puterilor active, respectiv reactive, corespunzătoare
sistemelor c:mnnonente simetrice de acelasi nume ale curentilor si tensiunilor .
.L ; .• •
CUADRIPOLI
434 1'
11 CUADRIPOU ELECTRICI
Un multipol electric (v. par. 38.2) cu patru borne de acces se numeşte

cuadripol general sau tetrapol. Prin urmare, un cuad:ripol general este o reţea
electrică cu patru bornc de acces, ale d.rei laturi interioare nu prezintă cuplaje
inductive (inductivităţi mutuale) cu exteriorul (fig.43.1). Un cuadripol general
e o reţea ncizolată, ca:re constituie o parte a unei reţele mai mari, eventual izo-
lată. Curentii si tensiunile din reteaua exterioară sînt complet determinati de
structura ei şi' de potenţialele şi 'curenţii bornelor de acce~ ale cuadripolului.
Interacţiunea cuadripolului cu exteriorul e deci complet caracterizată de cele
patru potenţiale ale bo:rnelo:r şi ele cei patru curenţi p:rimi·ţi din exterior. Ale-
ge;re.a originii potenţialelo~ fiind ad.J~tra~ă, se poate alege egal cu zero poten-ţialul
unei borne; suma cu:rentllor care m.tra
într·o sumafată închisă fiind nulă !teo-
rema co~tinuitătii curentului electric de
conducţie- (3l.l0) -valabilă în regim
cuasistaţionar], unul dintre cei patru
curenti se poate exprima în functie de
ceilalti trei. Există deci numai sdse va-
riabil~ (trei potentiale si trei ~urenti)
necesare şi suficiente pe~1tru caracte;i~
zarea funcţionării unui cuadripol gene-
ral în reţeaua din care face parte.
În regimul permanent sinusoidal,
studiat cu reprezentarea în complex,
se pot alege drept variabile caracteris-
tice curenţii J1 , J:2 , J 3 a trei dintre borne
~----------"
.L,=4~,-l;-!.3
şi tensiunile ul, U2, JZ3 dintre aceste Fi[;. 43.1.
bome şi borna a patra. Dacă se aplică
anumite tensiuni la borne, curentii sînt determinati si se pot calcula, tinînd
seama de structura interioară a c~adripolului. Se obţi~ astfel trei relaţii ;
11 = fl( Ul, T:lz, ua); lz = f2 ( ul, JJ.2, Xl3); I3 = f3 (fl.I, Il2· ua), (43.1)
--------------------
236 CUADRIPOLI
numite ecuaţiile caractenst<ce ale cuadripolului, care sînt necesare şi suficiente

pentru studiul reţelei din care el face parte. Dacă se cunosc aceste ecuaţii, struc-
tura de detaliu a cuadripolului nu prezintă importanţă. Un receptor trifazat
cu fir neutru e un exemplu de cvadripol general.
Multipolii- şi, în particular, cuadripolii generali- se pot clasifica din
mai multe puncte de vedere. Multipolii pot fi liniari, parametrici sau neliniari,
după cum parametrii elementelor de circuit ale schemelor echivalente sînt in-
variabili, sînt funcţiuni date de timp, sau depind de valorile curenţilor şi ten-
siunilor; la multipolii liniari se aplică teorema superpoziţiei şi ecuaţiile carac-
teristice sînt ecuaţii liniare. Multipolii pot fi activi sau pasivi, după cum conţin
sau nu surse de energie electromagnetică; la multipolii liniari şi pasivi, curenţii
de xegim permanent se anulează o dată cu tensiunile aplicate şi ecuaţiile carac-
tcl·istice sînt liniare şi omogene. Multipolii pot fi disipativi sau nedisipativi,
după cum conţin sau nu elemente de circuit, care sînt sediul unei transformări
ire-versibile de energie în căldură (de ex. prin efect Joule-Lenz); multipolii disi-
pativi au schemele echivalente, cu rezistenţe nenule în laturi. Multipolii pot
fi reciproci sau nereciproci, după cum admit sau nu proprietatea de recipro-
citate : curentul !__; - care intră prin borna i cînd toate bornele sînt legate con-
duetiv între ele, afară de borna j la care se aplică tensiunea uj = Il faţă de
L
celelalte- este egal cu curentul -care intră prin horna j cînd toate bornele
sînt legate conductiv între ele, afară de horna i la care se aplică tensiunea ui =
U faţă de celelalte. În paragraful 38.3.5. am demonstrat această proprietate
(teorema reciprocităţii) pentru reţele electrice liniare, constituite din elemente
de circuit dipolare : generatoare, hobine, rezistoare, condensatoare, Pentru reţele
care conţin elemente de circuit multipolare (de ex. maşini electrice trifazate),
proprietatea de reciprocitate poate să nu fie verificată, chiar dacă ·reţeaua este
liniară. În cazul multipolilor neliniari, teorema reciprocităţii nu are loc decît
accidental, chiar dacă toate elementele de circuit sînt dipolare.
Se numeşte poartă a unui multipol o grupare de borne de acces pentru
care suma algebrică a curenţilor e nulă oricare ar fi potenţialele bornelor multi-
polului. O astfel de situaţie poate fi impusă numai de structura topologică a
multipolului sau a retelei exterioare la care e conectat, ca o consecintă a teoremei
continuităţii curentu'lui electric de conducţie (respectiv a primei t~oreme a lui
Kil:chhoff). Fiecărei porţii se poate asocia în mod unic o anumită putere instan-
tanee, definită de suma produselor dintre potenţialele şi curenţii bornelo:r respec-
tjve (v. rel. 37.1). Deoarece suma curenţilor e nulă, schimbarea originii poten-
ţialelor nu afectează această putere. Din acest motiv se consideră că transmi-
siunea puterii se face pe la bornele porţii - deşi în realitate e localizată în cîmpul
electromagnetic ca flux al vectorului Poynting. O poartă concretizează, deci,
una dintre căile de transfer a energiei electromagnetice între exteriorul şi inte-
riorul multipolului. În numeroase aplicaţii interesează porţile cu două borne,
avînd curenţi egali şi opuşi, care pot fi porţi de intrare sau porţi de ieşire.
Se numeşte poartă de intrare o poartă cu două borne (de ex. l , l' în
fig. 43.2), la care tensiunea aplicată U 1 şi curentul [_1 sînt asociaţi după regula
de la receptoare. La o poartă de intrare, puterea complexă S 1 calculată cu aceste
mărimi e o putere primită :
CUADRIPOLl ELECTRICI 237
_ş_l = J!.ll.l = VlD- El·L~ = Vd_1 (ex)* + Vl' n~x), (43.2)

(curenţii primiţ.i din exterior fiind nex) = I1 şi z~~x) ~~ -- !_ 1
).
Se numeşte poartă de ieşire o poartă cu două bome (de ex. 2, 2' în fig. 43.2)
la care tensiunea aplicată U2 şi curentul !_3 sînt asociaţi după regula de la genera·
toare. La o poartă de iesire, pute1·ea comnlcxă S" calculată cu aceste mărimi
, ' e o. putere ~edată,
1
_ş_2= r.r2I; = E2,!i - r2·l~· =,
= - (f:zl~ex)* + fz·:H~"l*) (43.3)
(curenţii pFim~ţi din exterior fiind
;;Xu,
s =u r•
-1 -1-1
Mvlttpol
n•x) = -I2 şi lJ"l ~-= l2).
•
/
u\
-;
.Fig. 43.2. Fig. 43.3.
43.2 Cuadripoli diporţi
Se numeşte cuadripol diport, sau numai cuadripol, un cu adripol general

ale cărui borne sînt grupate în două porţi. Prin urmare, in acest sens, un cuadri-
pol e o reţea neizolată, fără cuplaje inductive cu exteriorul, eu patru bo:rne
de acces grupate în două perechi de horne (sau porţi), avînd fiecare curenţii
egali şi opuşi (fig. 43.3). .
În cele ce urmează ne vom ocupa numai de cuad:ripolii diporţi, deoarece
acestia sînt elementele fundamentale ale lantu:rilo.r de transmisiune a energiei
eledtromagnetiee sau a semnalelor electromagnetice. Ţinînd seama de această
utilizare, una din porţi e poarta de intrare (1, 1' în fig. 43.3) - cu convenţia
de asociere a sensurilor de la receptoare - iar eealaltă e poarta de ieşire (2, 2'
în fig. 43.3) - cu convenţia de asociere a sensurilor de la generatoare.
Interacţiunea unui astîel de cuadripol cu exteriorul e complet caracteri-
zată de numai patru variabile :
ul -tensiunea de la intrare (tensiunea primară),
!_1- curentul de la intrare (curentul primar),
u2 -tensiunea de la ieşire (tensiunea secundară),
!_2 -curentul de la ieşire (curentul secundar).
În aplicaţii este foarte important să se verifice dacă cuadripolul e efectiv
diport, adică dacă cei doi curenţi de la bornele de intrare (sau de la cele de
ieşire) sînt egali şi de sens opus. Această condiţie e sigur realizată, oricare ar fi
238 CUAD!UPOLI
structura internă a cuadripolului, dacă reteaua conectată la intrare si reteaua

conectată la ieşire sînt izolate una de alta (fără legături conductoare -'fig. 43.4 ).
În adevăr, în acest caz există o suprafaţă închisă L, care conţine una din aceste
retele si e dusă numai prin dielectric, cu exceptia a două puncte. unde e întepată
' ' de cele două conductoare ale bor-
1.,..--,, nelor uneia dintre porţi. Conform
1 r--
I
11
'
\
11
1 1' 7
\ 1
n
1z 2
\
teoremei continuităţii, suma cu-
renţilor
fată
,
care ies din această supra-
e nulă si deci cei doi curenti
J
ai unei porţi sînt egali şi opuşi.

J
1
1
1!1! 1
rl
Jlz) Dacă reteaua conectată la intrare
si retea~a conectată la iesire nu
~înt izolate una de alta (au cel
1
1
l
_
f .....
\
1' /..1.1
/
A..
'-.... __ ....- X
1
1 2'
-2 puţin o legătură conductoare între
......__ ele), numai prin analiza structurii
lor sau a cuadripolului se poate
stabili dacă cei doi curenti ai unei
Fig. 43.4. porţi sînt în mod necesa~ (adică,
exclusiv ca urmare a primei teo-
reme a lui Kirchhoff) egali şi opuşi. Aeeastă condiţie e sigur satisfăcută, de
exemplu, ori de cîte ori cuadripolul con-ţine un transformator, care asigură
separarea conductivă a porţii de intrare de poarta de ieşire.
43.3. Ecuaţiile şi parametrii cuadripolilor liniari, pasivi şi reciproci
Dintre cele patru variabile [ 1 , [ 2 , !f1 şi U 2 care caracterizează interacţiunea

cuadripolului cu exteriorul, numai două sînt independente din punctul de vedere
al structurii interioare a cuadripolului. Dacă, de exemplu, se aplică la borne
tensiuni !11 şi !.!2 cunoscute, teoremele lui Kirchhoff permit determinarea unică
a curenţilor [ 1 şi [ 2 • Există deci între aceste patru variabile, două relaţii de forma :
F1(!1, !2, !!.1, !12) = O F2(!1' !2, !!.1, QJ = O, (43.4)
numite ecuaţiile cuadripolului sub formă implicită, a căror cunoastere e sufici-

entă pentru studiul comportării cuadripolului în reţeaua mai ~are din care
face parte.
Cuadripolul fiind prin ipoteză liniar şi pasiv, aceste ecuaţii sînt neapărat
liniare şi omogene. Dacă ecuaţiile nu ar fi liniare, nu s-ar verifica teorema super-
pozitiei caracteristică retelelor liniare. Dacă nu ar fi omogene, curentii nu s-ar
anul~ pentru U 1 = O, Q_~ = O, ceea ce ar implica existenţa unor surse interioare,
care nu există în cuad:ripolii pasivi.
Coeficienţii ecuaţii.lor liniare şi omogene ale cuadripolilor reciproci mai
trebuie să satisfacă teorema reciprocităţii (par. 38.3.5) aplicată reţelei izolate,
obtinută scurtcircuitînd bornele fiecăreia dintre cele două porti. Curentul secun-
da~ !~ produs de o sursă ideală de t.e.m. E conectată într~ hornele primare
cu sensul lui ! 1 (astfel că Q~ = Jj;), bornele secundare fiind scurteircuitate
CUADRIPOLI ELECTRICI 239
(Jf:; = O, v. fig. 43.5, a), trebuie să fie egal cu curentul primar J~' produs
ele aceeasi sursă ideală de t.e.m. E, conectată între bornele secundare cu sensul
l2 (astfel că u; =-ce ~- ,Ş, Y. hf!. {f3.5, b), bornele primare fiind scurtcircuit a te
UZ~'= O),
Relaţia dintre coeficienţi impusă de

aeeastă egalitate (valabilă pentru orice
valoare a tensiunii EJ se numeşte con- a.
diţia de reciprocitate. 2
1
Ecuaţiile cuadripolilor (43.4) au
!"2
diferite forme explicite, obţinute alegînd
cîte o anumită pereche de variabile ca
J"
-1
1
w;=o ~u"!EG
-2\ D
variabile independente : U 2 şi I 2 , U 1
şi L, ! 1 şi [.2 , U 1 şi Q 2 eiC. în -ace~e
forme explicite, celelalte două variabile
11
b.
'
2'
sînt exprimate ca funcţii liniare ~i omo- Fig .43.5.

gene de cele două variabiie independente,
eei patru coeficienti complecsi ai acestor functii numindu-se parametrii cuadri-
poh;lui sau consta;tele cuad1:ipolului. Condiţi~ de reciprocitate (43.5) impune
o l'elaţie între aceşti patru parametri: Un cuadripol diport, liniar, pasiv şi
reciproc e caracterizat prin numai trei parametri complecşi independenţi (sau
prin şase parametri reali). Toţi cuadripolii care au aceiaşi parametri sînt echi-
valenţi între ei şi pot fi substituiţi unul altuia, fără ca această substituţie să
afecteze starea reţ.elei mai mari din care fac parte.
Caracterul pasiv al cuadrlpolului (asociat valorilor pozitive sau nule ale
rczistenţelor latu:rilor lui) mai impune satisfacerea condiţiei ca puterea activă
totală primită de cuadxipol să nu fie negativă, oricare ar fi valorile variabilelor
inf!ependente :
<'galitatea corespunzînd cuad:ripolilol" nedisipativi.

Cei trei parametri complecşi independenţi nu pot avea deci valori arbi-
t:rare, ci numai Yalorile compatibile cu con.diţia de pasivitate (43.6).
43.3.1. Forma fundamentală a ecuaţiilor cuaru.-ipolului şi parametrii
fundamentali. Deoarece funcţiunea cea mai importantă a cuadripolilor c aceea de
element al unui lmri: de transmisiune a e11e:rgiei electromagnetice sau a semnalelor
elect:romaqnetice, forma fumlamental8. a ecuatiilor cuad:ripolilor e aceea în care
mărimile de intrare !Z_1 , f. 1 sint expl"imr1te î~ funcţiune de mărimile de ieşire
!f2 , [ 2 p1·in :rElaţii liniare şi omcogene de forma :
l-Jj.. _ / i)T 1 YYŢ
l-::_1- ~~.::._2 i ~=2 (43.7)
il1 = ~Il 2 + !2!.2
Coeficientii A, B, C, D a1 acestor relatii se numesc parametrii fundamentali
ai cuadripol\iluC !~Cşi D sînt coeficienţi' adimensionali, B e o impedanţă, iar
----------------------- ----------
CLJADRIPOL!
C o admitanţă. Parametrii fundamentali au următoarele interpretări expcn-

;:;entale :
= raportul de transformare al tensiunilor la mersul în gol
= valoarea inversă a admitanţei de transfer de scurt-

circuit (43.8)
1
= valoarea inversă a impedan-ţei de transfer la mers în
gol
= raportul de transformare al curenţilor la mersul în

scurtcircuit.
Cu ajutorul ecuaţiilor (43.7), condiţia (43.5) impune egalitatea :
Şl cum E e arbitrar, rezultă condiţia de reciprociîate :
~==:1 AD-BC=l
-- --
1.
1
(4 ') f')
'~)._-;
exprimată cu parametrii fundamentali. Se observă că tJ. e chiar determinantul

sistenrului (43.7) şi conform cu (4,3.9) acest determinant nu poate fi nul. Ecua-
ţiile (43.7) au deci o solu-ţie unică, dacă sînt explicitate în raport cu Jl2 şi [ 3 •
Folosind regula lui Cramer, se obţine o altă formă fundamentală a ecuaţiilor
cuadripolilor, în care mărimile de ieşire Jl2 , [ 2 sînt exprimate în funcţie de cele
de intrare Q 1 , [ 1 :
u2 = l2!11- IJL (43.10)

Iz = - Idl11 + !!I1·
43.3.2. Parametrii impedanţă. Dacă ecuaţiile fundamentale (43.7) se pot
explicita în raport cu tensiunile Jl1 , Jl.2 (adică dacă ~ =/= 0), se obţine o altă
formă a ecuaţiilor cuadripolilor liniari şi pasivi :
l11 = Z.nl1 + Z.12l.2 (43.11)

!12 = z._21l.1 + Z.22l.2
CUADRIPOLJ ELECTRICI 241
-------
în care coeficienţii sînt parametrii impedanţă ai cuadripolului
==
A . d
c = 1rr1pe anta
'
d Agol
e 'Intrare l a mers 111
AD--RC
(43.12)
1
impedanţa de transfer la mers în gol
- (:
Ţinînd seama de aceste expresii, condiţia de reciprocitate exprimată cu parametrii impedmqă

se scrie :
1- z;l2 = -- ~-=-1 (43.13)

'----·- 1
Determinantul sistemului (43.11) este :
(43.14)
Cu ajutorul parametrilor impedanţă, condiţia de pasivitate (13.6) se scrie :
Această condiţie
zaj al
P = Re {
=Re {
?"t ~ -?:22 12 + ~d!2!i
l:nlf ·-- g22q

poate fi satisfăcntă pentru orice valori efective
curenţilor, dacă
-
-;- !d2)}
[ 1,
=
+ 23:12Il'z cos (!1, !z)}:;? O.

[
2
şi pentru orice defa-
Re { Zn};? 0: Re { ,;'22 };? O; ; Re { Zn ---Z22 };? 1 Re { Z:12 }!;? O. (43.15)
43.3.3. Parametrii admitanţă. Dacă ecuaţ.iile fundamentale (43.7) se pot

explicita în raport cu curenţii 11 , l_ 2 (adică dacă J3. =/= 0), se obţine o altă forrnă
-a ecuaţiilor cuadripolilor liniari şi pasivi :
Y u,
~lL__
+ Y,Qu
~-----2 ,
1
(43.16)
Y U1 + ----
__ ,2:!.__ Y22_ F2i:'
în care coeficienţii sînt parametrii admitanţă ai cuadripolului :

D
= admitanţa de intrare de scurtcircuit
B
:I_D -!]~
R
l l . 1
- · == ac m1tanta c•C
'
transfer '
ue • .
seurtcirctut
H '
P.
16--1668
242 CUADRIPOLI
Tinînd seama de aceste expresii, condiţia de reciprocitate (43.9) exprimată cu parametrii admi-
tanţă se scrie :
(43.18)
Determinantul sistemului (43.16) este:
~Y = l:uY22- l:t2l:a1 = l:ul:za + La· (43.19)

Cu ajutorul parametrilor admitanţă, condiţia de pasivitate (43.6) conduce la relaţiile:
l
Re{l:u} ~O; Re {1:22 } <;;:O ; 2 Re {Yn -!:22} ~ 1Re{L_2 } 1 ~O· (43.20)
43.3.4. Relaţii între diferitele categorii de parametri. Dacă determinantul

D.z=/= O, parametru admitanţă se pot exprima în funcţie de parametrii impedanţă
prin relaţiile :
~
J_ 11 = -~.y12 ~.y
= - -Ax 1 0 = - - . y 22 = -~ •
k (43.21)
- Qz ' - ' -" ~z ' -- flz
iar dacă determinantul ~v =/= O, parametrii impedanţă se pot exprima în funcţie

de parametrii admitanţă. prin relaţiile :
y
z - -22.
~'
Z 2 - - Xt2 . ~21 = - In ; ~22 = X:u • (43.22)
_u-
-Y _1 - ~y ' ~y ~)'
Se observă imediat că
~z • ~Y = l. (43.23)
Dacă se dau parametrii admitanţă, respectiv impedanţă, şi dacă
Y:u =/= O, respectiv ~21 =/= O, se pot calcula parametrii fundamentali :
_.?'as
~21
(43.24)
Se numeşte cuadripol degenerat un cuadripol pentru care unul din determinanţii ~z,
respectiv ~)" este nul. Pentru cuadripolii degeneraţi au sens numai unîi dintre parametrii
definiţi mat sus pentru un cuadripol oar<!care, ceilal~i parametri fiind infiniţi sau nedeterminaţi
(v. şi par. 43.4.1.).
43.3.5. Cuadripoli simetriei. Un cuadripol poate fi alimentat pe la bornele secundare,
eare constituie, în acest caz, bornele de intrare şi poate debita pe la bornele primare, care con-
stituie, în acest caz, bornele de ieşire. Aceasta e
alimentarea inversă a cuadripolului (fig. 43.6),
1'1 care corespunde, În ecuaţii, schimbării sensului
de referinţă al curentului
1 [IJ:=Ul; !l2=!12; li=-lt= f=-[2 • (43.25)
u'
l-1 Ecuaţiile cu a dripolului la alimentare inversă
1 se obţin cu ( 43.25) din (43.10):
" 1~,--{_________r-~2''
Fig. 43.6.
Q~ = Q!l{ + ~J~
!2 = fd!ll. + 4!i .
(43.26)
CUADRJPOL! ELECTRICI 243
Se numeşte cuadripol simetric un cuadripol la care intervertirea porţilor de intrare ~i

ne ieşire nu afectează exteriorul. Pentru aceasta e necesar şi suficient ca prin substituţia 1;?2,
ecuaţiile la alimentarea inversă să coincidă cu ecuaţiile obişnuite ( 43. 7). Condiţia de sime-
trie necesară şi suficientă rezultă a fi
(43.27)
Cu ajutorul parametrilor impedanţa, respectiv admitanţă, condiţia de simetrie se scrie

{v, 43.24):
~2Z = - .g;w respectiv x22 = - Xu· (43.27')
Un cuadripol simetric reciproc are numai doi parametri independenţi, iar condiţia de
l!'eciprocitate pentru cuadripoli simetriei se scrie :
(43.28)
·43.4. Determinarea parametrilor cuadripolilor

----
Principalul obiectiv al studiului unui cuadripol consistă în determinarea

parametrilor, care sînt suficienţi şi necesari pentru caracterizarea funcţionării
cuadripolului în reţeaua mai mare din care face parte. Această determinare
se face analitic sau experimental. În paragraful 44.3 vom prezenta metode
matrice ale pentru determinarea parame-
tiilor unui cuadripol de structură mai
complicată, care poate fi prezentat ca
~ = 1/1
o asociaţie de cuadripoli mai simpli,
y1 = f/..l_1
cu parametri cunoscuţi.
.Yz = 7/.Z.,z
43.4.1. Determinarea analitică. Dacă
se cunoaşte structura interioară a cu- a.
adripolului, ecuaţiile fundamentale (sau
altele) se pot obţine cu ajutorul teo- it 1 1.2 2z
remelor lui Kirchhoff, eliminînd suc- '/
J.-lz ~ .r = 1/..Z.
~1;
cesiv curenţii laturilor interioare şi
presupunînd date tensiunile Jl1 şi Q2 •
'Parametrii cuadripolului rezultă atunci ,,
J!Î .l. 1 = 1/.[7
.z.2= 1/.12
1 2'
prin identificare. Se pot folosi şi direct
b.
relaţiile (43.8), (43.12), (43.17), studiind
regimuri particulare de mers în gol şi
scurtcircuit.
11 .lt ./_2 2
Aplicaţii: 1. Cuadripolul în T(fig. 43.7,a). 'u~

-1 .!:!2)
\
Scriind ecuaţiile lui Kirchhoff pe cele două
ilchiul'i, se obţin relaţiile : ,, 'z,
z~
+ ~H1 --?;Ia
1!11 = ~d.1 (?;(11 -12) = G~1
c.
\ Jl2= -?;d2 +?;([1-lz)=g[I-(.g:a + .g;)[2, Fig. 43.7.
244 CUADRIPOL!
în care apar direct parametrii impedanţă
~u = ~1 + g, ~12 = - ~. ~21 = z. z22 = --<~2 + n.

Cu relaţia (43.24), parametrii fundamentali sint (cu Y = l /Z):
A= 1 + ~1K• B = .Z'1 + g2 + YZ1~2' !d = _r, !2 =~ l + g2r. (43.30)

iar cu relaţia (43.21) se pot obţine parametrii admitanţă.
2. Cuadripol în ll (fig. 43. 7, b). Scriind ecuaţia a doua a lui Kirchhoff pe ochiul central,
rezultă:
şi
11 = Y1!!1 +I = cr1 + 1:> JI1 -- xrz2

{
I2 = l - Kzil2 = YJI1- 0::-2 + Y) + .!12·
Acestea sînt ecuaţiile în care apar parametrii admitanţă :
l':u = Y1 + y, Y12 = -- y, Y21 = y, Y22 = -( Yz + l). (43.31)
Cu relaţia (43.24), parametrii fundamentali sînt (cu 2!_ = 1 /X):

A = 1 + Y2~• li = .Z", !d = Y1 + Y2 + ~Y1Y2, 12 = I + x~z:, (43.32)
iar cu relaţia (4-3.22) se pot obţine parametrii impedanţă.
3. Cuadripolul în punte (fig. 43.7, c). La structuri mai complicate e preferabil să stu-
diem direct regimuri particulare de gol (!2 = O, sau [ 1 = O) şi scurtcircuit (Q 2 = O sau Q 1 =
~~ 0), folosind relaţiile (43.8), (43.12), (43.17). In cazul cnadripolului În punte, dacă secunda-
rul e În gol (.!2 = 0), rezultă :
şi
Se obţine:
(.Z', + Z:") (~2 + Z<) . Z1+Z2+Z'"'-~'---

--- (43.33)
Z2~3- z:1z,
Dacă secundarul e în scurtcircuit (!_l 2 ~ 0), rezultă :
Se obţine
CUAD!UPOLI ELECTRICI 245
Ca verificare, se poate utiliza condiţia de reciprocitate ( 43. 9). Ceilalţi parametri rezultă cu re-
Jaţiile(43.12) şi (43.17).
4. Tra.n~(ormatorul liniar (fără miez de fier). Considerăm transformatorul studiat în pa-
ragraful 36.3.2. şi care eom:tituie un cnadripol eu ecuaţiile (36.24), care se pot scrie:
Q1 = (R1 + .i cu[,) [ 1 - j w!_,_12!2
{ lJ2 = j w[~,!,- (R2 + j w[2) l2·
Se constată imediat că acestea sînt ecuaţiile care conţin parametrii impedanţă :
~n =R, + j <ob,, Z12 ~~ - j w1,z. ~~' = j wh" Z"22 = - (1?2 + j wL2)· ( 43.34)
.Cu relaţia (43.24) rezultă parametrii fan:bmentali:
4 =o R 1 +
j(J)L 1 • B = {<)_~~~ + (R 1 + j<oL1)JR2 + j<uL2) . C = __ +
1_. D = R 2 jwL~ . (43 . 35)
jwL21 ' - jwL21 ' - jwL21 ' - jwL21
5. Cuadripoli degenera!i. În figura 43.8 sint indicate cîteva tipuri de cuadripoli dege-
neraţi, împreună cu parametrii corespunzători (care au sens). Parametrii au fost deduşi din ecua ·
j 1
~~~2
\ j> 1/1' \ Y.n ~~.X; :Xa = -- Y: =X; =--X
~~) Ji!z 4 = 1: !!. = z; c =o;
1'21
12 = 1
X22
J'o--- n.
Relaţia (47.19)reprezintă dezvoltarea în serie Fourier complexă a funcţiunii reale f(t) (par·
tea imaginară a sumei e nulă). Coeficienţii dezvoltării se numesc amplitudini spectrale şi cu
relaţiile (47.3) rezultă:
T
A,. -jB" l f(t ) e --jrHOI
1l
- dt.
(47.20)
2 T]
o
Observ aţi i: a) Dezvoltarea în serie complexă Fourier nu trebuie confundată cu
re prezentarea în complex a seriei trigonometrice. Folosind regulile cunoscute, seria trigonometrică
(47.2), respectiv relaţia (17.6), se poate reprezenta în complex nesimplificat termen cu termen
numai în cazul funcţiunilor alternative (F0 = O) sub forma:
co
=B E
IX) ·1t 00
!(t) (A,. e 12+ B,.) eÎ""' 1 =~ (B,. + jA,.)eÎ""' 1 = V2F,.ej(n:ol+r,.) (47.21)
n~1 n~l n=l
astfel că
f(t) = Im {f(t)}. (47.22)

REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL ŞI CARACTERIZAREA LUI 297
Dacă se cunoaşte însă amplitudinea spect1:ală {2",

din
sau
relaţiile (47.20) şi (47.21), rezultă:
]ifF" eh" = B" + jA"

= 2j {;'n
= 2j (An -jB")
t 2 ' r'"M
7r
C = -jF"_eh" = 1~"..ei(Y"-g.). (4-7.23) w 2w cu

-" V2 vz a
b) Mulţimea amplitudinilor YfF" ale ar- V2F"
monicilor unui semnal [sau, ceea ce e tot una, "f
a dublelor modulelor amplitudinilor spectrale
23
2 1Cn 1 = V2 F 11 ] se numeşte spectrul semnalului T
şi se reprezintă, de obicei, ca un şir discret de
valori funcţiune de n. Spect_rul semnalelor perio-
dice e un spectru discret. In figura 4-7.5 a şi b c.J
w 2CJ 3UJ 54J
sînt reprezentate spectrele semnalului dreptun-
ghiular (4-7.13) şi spectrul semnalului constituit b.
""'
de o succesiune de impulsii delta (47.16).
Fig. 47.5
4 7.3. Proprietăţi ale măr.imilm· periodice nesinusoidale
47.3.1. Valoarea medie a llrodusului a două armonici. Dacă
fn = F ,J2 sin (n wt + y ") şi

gm = G-nJf2 sin (m wt + om) (47.24)
sînt două armonici de ordinele n ·şi m (n ~ m), valoarea medie a produsului lor
pe o perioadă T a fundamentalei este :
T
J::i:, = ; ~ 2Fr.C n sin (n wt + y") sin (m wt + om) dt =

o
.T T
= Fn Gn [;~cos ( (n- m) wt + y"- ?m)dt- ~ ~cos((n+m) wt + y,. + om)dt] •
o o
A doua integrală e nulă pentru orice n şi m, deoarece valoarea medie a unei
funcţiuni sinusoidale pe un număr întreg de perioade e nulă. Prima integrală e
nulă dacă n =f= m din acelaşimotiv,iar pentru n =mare valoarea:'[· cos (y,. -o,.).
De aceea rezultă :
T
l( ~
T )J ngm dt = fngm =O (47.25)
o
(47.26)
----------··-···----------·-----·--·---------
298 CIRCUITE ELECTRICE IN REGiM PERIODIC NESINUSOIDAL
-------------------
Valoarea medie a produsului a două armonici de acelaşi ordin e egală cu pro-
dusul valorilor lor efective prin cosinusul decalajului dintre ele (şi se anulează la
mărimi în cuadratură).
4 7 .3.2. Valoarea efectivă a unei mărimi periodice nesinusoidale. Valoarea

efectivă a unei mărimi periodice e definită în cazul general de relaţia (33.5 :)
(47.27)
În cazul unui curent periodic dezvoltat in serie Fourier:

® 00
i(t) = 10 + :L; V2 I,. sin(n<ut + y,.) = I + L r i"(t) 0 (47.28)

n=1 n~
se obţine :
T r
12 _
- T~L
1 r '2d.t~_ T r~ [1o T ~
1 ~- J •
t,.
,J [1o T :f.:;'l'
~ ld __
J
l.",l
•
t -
o o
T T
.·.= -~ ~J8dt +~~(ţi,.+

o o
ti Îm) dt +
. =-= O, Iar
d ar t,. . ;~--
t,. 1.m = O cu n =r= 1
m. (4·'"'
.. 1. 25\
. 1 ŞI. -:-
2
1.,. =
I~
" 1117
, ~' .2")
o aşa eă
J2 = Jo2 -+--' '\' J2 "" sau

L_r"
n=l
o. (47.29)
Valoarea efectivă a unei mărimi periodice e rădăcina pătrată a sumei pătra

telor valorilor efective ale armonicilor şi a pătratului componentei continue.
De aici rezultă că dacă o serie Fourier, adică o sumă de armonice, este nulă
la orice t şi deci are valoare efectivă nulă, aceasta nu se poate decît dacă toate
armonicele au valori efective nule, adică sînt identice nule. Rezultă deci că :
B"" f.,.(t) :-=:O implică fn(t) o-.= O cu n = 0,1, 2, ... (47.30)

n=l
În mod analog, dacă o tensiune periodică este
""
u(t) = U0 + L; U.,. V2 sin (n (ut + B,), (47.31)
n=l
---------------------------------------------
REGI!AUL PERIODIC NESINUSOIDAL ŞI CARACTERIZAREA LUI 299
---------------------·· --------------
valoarea ei efectivă este

. ;------
U= VU5+ ~ u;. (47.32)
47.3.3. Coeficientul de distorshme. Abaterea unei mărimi periodice de

la forma sinusoidală se face (făcînd abstractie de comnonenta continuă care
nu afectează forma) prin coeficientul de distor;iune Kd definit de raportul dintre
valoarea efectivă I d a tuturor armonicilor superioare (reziduul deformat) şi
valoarea efectivă a <·mnponentei alternative a mărimii. În cazul curentului
(47.28)
(47.33)
VJ2 -lfi
Se observă că acest coeficient de disto.~siune e pozitiv şi subunitar
Fără a da o indicayie asupra formei. exacte a mărimii (există o infinitate

de mărimi periodice cu acela~i coeficient de disto:rsiune şi cu forme diferite,
rezultate din defazajele rel ativl"o ale a:rmonicelor, care nu sînt pri.nse în relaţia
(47.32) coeficientul de distorsiune este util, deoarece creşte monoton în raport
cu oricare dintre valorile efective ale armonicelor. Practic- .in electroener-
getică- o mărime se consideră sinusoidală dacă kd < 5%. În telecomunicaţii
această condiţie se formu.Iează de la caz la caz, după natura semnalului consi-
derat şi a fidelităţii cerute.
Pentru mărimi periodice alternative, simetrice, de forma (47.10), se mai
definesc:
Factorul d~" drf (47.M)
Faaowl de formă k.f = ------~ (4.7.35)

to+T/2
r
_2_ idt
r)
'o
(unde t 0 e momentul în care i trf.ce prin zero cu valori crescătoat·e). La mărimi

sinusoidale rezultă :
k 1 = -~- = Lll. (47.36)

' 2 Y2
300 CIRCUITE ELECTRICE !N REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
47.3.4. Aplicaţie. Să se calculeze valoarea efectivă şi coeficientul de distorsiune al curentu-

lui pulsatoriu (redresat) din figura 47.6.
T
o <t<
i(t) = I I", sin ult pentru
T
2
(47.37)
1o pentru- <t< I'
-- .
2
Soluţie: Valoarea efectivă se poate calcula şi mai simplu, fără dezvoltarea În serie Fourier,
cu ajutorul relaţiei (42.27) de definiţie:
T T
V V
2 2
1 • 1 l-cos 2 wt Im (47.38)
I - ( I 2 sm•9 wtdt = - ( 1
2
- - - - - dt = - ·
T)m T)m 2 2
o o
Pentru calculul coeficientului de
i(t) distorsiune este necesară determina-
rea valorilor efective ale armoni celor,
ceea ce presupune determinarea coe-
J ficienţilor Fourier. Se obţine :
Im
~ ~T/2 ~1 T
2
T t -1 ~ I sin wtdt = -lm (47.39)
1 T m n
Fig. 47.6 o
T
2
+ n)n 1
~ ~lm sin wt
. Im[sin(1-n)rc 'sin (1
B" s1n nwtdt = -
o
2rc 1-n 1 +n .
n:;fo1 Bn =O
pen<rn 1 n = l BI =
Im
2
(47.39')
A"=~ ~Imsin
2
wt cos nwtdt = -
1", [1- cos (l+n)rr + l - cos (1-n)rt]
2rr 1 +n 1- n
o
n impa:r A"= O
pentru
{ 2Im 1 (47 .39")
n pa:r An=-- ·-------.
IT (1-n) (1 +n)
În consecinţă, curentul este
00
i(t) = Im -1 + - s
[
1 in
7t 2
{•lt + E
k = 1 7t
2
9
(1 - 4 k·)
cos 2 kwt]
i(t) = I m [_!_ + _!_ sin ult + t 2 · sin ((2 kwt- ~)]. (47.40)
re 2 k=l n(4k2 -l) 2
--------·--------
REGIMUL PERIODIC NESINUSO!DAL ŞI CARACTERIZAREA LUI 301
Coeficientul de distorsiune este :
;::::: 0,4=40%. (47.41)

V27t 2 --s
Valoarea efectivă a curentului s-ar mai putea calcula şi cu ajutorul relaţiei (47.29) :
1=
( 2 +ft+I2+I4
1·I(
1
2 2 2
+-···
În care
etc.
47 .4. Puteri în regim nesiuusoidal
Considerăm un dipol generator care alimentează cu energie un dipol

receptor (fig. 47.7), astfel că tensiunea la horne şi curentul sînt:
00 00
n = U0 + :L; u,. =
n=l
U0 + :L; V2u .. sin
n=l
(n(J)t + ~") (47.42)
8 00
i - 10 -+- B i" =
n~l
10 + B V2I" sin (nwt + y..)
n~l
cu
9n = ~" - 'Yn• (47.43)
Conform definitiei, puterea activă e
media pe o perioadă a puterilor instan-
tanee:
=-
1T_' U~'d t= UL
-. (47.44)
o Fig. 47.7
sau
Cu relaţiile (47.25) şi (47.26) se obţine expresia puterii active în regim ne-

sinusoidal :
1P = Uolo +f n=l
U,Jn cos tp.,. 1·
/
(47.45)
·-------- - - - - -
302 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NESlNUSOIDAL
activă în regim nesinusoidal este suma dintre produsul terme-

Puterea
nilorconstanţi (puterea de curent continuu) şi suma puterilor active cores-
punzătoare fiecărei armonici în parte.
Prin simetrie se poate defini puterea, reacli~vă în :regim nesinusoidal :
<X;
Q E
n~l
U,.I" E<ÎlliJn· (47.46)
Pentru o reţea electrică izolată, in regim periodic nesinusoidal, atit suma

puterilor active (47.45) cît şi suma puterilor reactive (47.46) sînt nule, dacă
se calculează aceste puteri pentru toate laturile reţelei cu u(t) şi i(t) după
convenţia de la receptoare.
Puterea aparentă în regim nesinusoidal se poate definil în acelaşi mod
ca în regim sinusoidal, prin produsul valorilor efecth-e ale tensiunii şi curen-
tului:
S = UI. (47.47)
Se obscrYă că, spre deosebire de regimul sinusoidal, în regimul nesinu-
soidal
C. Budeanu, pornind de la definirea puterii reactive prin relaţia (47.46),

a introdus o nouă putere, specifică regimului nesinuşoidaL numită putere de-
formantă, definită de relaţia :
.. ,.D2 = 52 _ (P2 + Q2). (47.48)

Rezultă
/
expresia puterii deformante :
---·-·-
' D = / f3!:;,Ui;.I~ + U;I!,-'2UmUpi",IP
1 m<p
Unitătile de măsură pentru puterea activă, reactivă şi aparentă sînt

cos(;om-?p)· (47A9)
acelea utilizate în reg1m sinusoidal. Pentru puterea deformantă s-a propus

unitatea vad.
O b s e r v a ţ i e: Puterea activă definită prin expresia {Li7.44) poate fi măsurată prin
orice wattmetm electrodinamic. Puterea reactivă defiJfttă prin relaţia ('!7.46) nu poate fi măsurată
cu ajutorul aparatelor de măsură cunoscute actual 2• In mod similar, puterea deformantă poate fi
determinată numai prin calcul.
Factorul de putere în regim neshmsoidal este definit de relaţia :
(47.50)
1Se folosesc şi alte definiţii pentru puterea reactivă :;;i cea aparentă. În cele ce urmează
utilizăm teoria puterilor în regim deformant, dezvoltată de C. Budeanu.
2
Cu ajutorul unui varmet:rn electrodinamic se poate măsura cu o aproximaţie suficientă
expresia:
- - - - -------
REGIMUL PERMANENT NESINUSOIDAL AL REŢELELOR LINIARE 303
Acest factor e subunitar, chiar atunci cînd Q = O, deoarece în regim nesi-

nusoidal, în general, D =f= O.
Factorul de putere c egal cu unitatea numai în cazul particular în care sînt satisfăcute
condiţiile
:
u2 = ... =un= ...
I2 I"
91 = 92 = ••• = 9n = ··· = O, (47.51)
deoarece D = O şi Q = O.
4. 8 • ,[ AL
REGIMUL PERMANENT NESINUSOIDAL
11
REŢELELOR LINIARE
În reţele electrice liniare, regimul permanent nesinusoidal se poate sta-

bili numai dacă diferitele tensiuni electromotoare au frecvente diferite sau
sînt nesinusoidale. Dar la aceste retele e valabilă teorema s~perpozitiei si
se poate folosi metoda suprapunerii efectelor. Dacă reţeaua e alim~ntat'ă
cu generatoare avînd tensiuni electromotoare nesinusoidale, regimul perma-
nent al reţelei se poate determina suprapunînd în fie,cflre latură curenţii
pe care i-ar produce fiecare dintre armonicele de un acelaşi ordin ale tu-
turor tensiunilor.
O retea liniară se studiază deci pc fiecare armonică în parte. Pentru
acest stu~1iu se pot folosi oricare dintre metodele de la regimul permanent
8inusoidal, înclusiv reprezentarea în complex, cu observaţia că frecvenţa
este nf, iar pulsaţia n w. Reactan·ţele tuturor condensatoarelor vor fi de n
ori mai mici pentru armonicele de ordinul n decît pentru fundamentală, dar
reactantele tuturor hobinelor ·vor fi de n ori mai mari.
Tr~buie subliniat că pentru miirimile periodice rezultante nu se poate fo-
losi reprezentarea în complex (47.21), deoarece regula derivării (înmulţirea cu
j w) şi a integrării (împărţirea cu j w) nu mai rămîn valabile.
-±8.1. Elemente de circuit în regim nesinusoidal
Considerăm succesiv elementele ideale de circuit în ipoteza că li se

aplică o tensiune la borne periodică, alternativă, cu dezvoltarea în serie
u(t) =
"" U
L; (t) = L; U" V2 sin (n wt + ~,.) (4,8.1)
11
n=l
(calculul curentului continuu produs de o componentă continuă a tensiunii

este banal Ri nu luăm în considerare astfel de componente) şi determinăm în
fiecare caz ' expresia curentului.
48.1.1. Rezistorul ideal (fig. 48.1, a). Deoarece în acest caz li = ri, re-
zultă:
z. = !!:.. =
7
E V2 un
n=l r
sin(nwt + pll) = f; V2 I" sin (nwt + y")
n=l
(48.2)
cu
<p" = Yn- Pn = O u" (48.3)
r
a b.
Fig. 48.1
O rezistentă nu modifică forma curentului fată de aceea a tensiunii

(fig. 48.1, b). Factorul de distorsiune al curentului ~ste egal cu cel al ten-
siunii:
Puterea activă rezultă :

"" 00
P=:L:; U"I" cos'cp" = r~I! = ri 2 • (48.4)
n=l n=I
Conform relaţiei (47.46) şi (47.48), puterile reactivă şi deformantă sînt

nule.
di
48.1.2. Bobină ideală (fig. 48.2, a). Deoarece li= L - ' rezultă :
dt
=E v-2-"-sin
u
<O
nwf,
n=l
( nwt+p,.--
2
7r ) ""
n=l
,-
=EV2I"sin(n6lt+yn) (48.5)
----- ------------------------------------------
cu
r
:p" -
_(.\_'!_TI,
t-'il 1 Il - 2 ' Z,
r~
= u"
IH
= nwL·
'
I = u". {4!V.i)
" n. <u L
O inductivitate reduce deformarea curentului fată de aceea a tensiunii
(fig. 43.2, b) deoarece prezintă o impedanţă proporţională cu ordinul ar-
a b
:Fig. 48.2
monîcii. Într-adevăr, calculind factorii de distcrsiune a curentului, respec-

tiY tensiunii, ;e obţin expresiile :
(48.7)
1ar
(48.8)
Puterea activă conform relaţiei (47.45) e nulă, 1ar puterea reactivă re-
zultă :
n
00 00
Q = L; U"ln =L:nwL (48.9)

n=l n=l
Puterea deformantă, calculată cu relaţiile (47.48) sau (47.49) c diferită

de zero.
49.1.3. Condensatorul ideal (fig. 48.3, a). Deoarece
u=.!=_!_(idt
c cJ ,
20-1668
----------------·----------
305 CIRCUITE ELECTRICE lN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
rezultă :
i= C ~: = BV2
n~l
u> nC U" sin(n w t + (3,. + %) = BV2 In sin (nu> t + y")(48.10)
n=l
cu
cp" = ~" -y" =- !: ; Zn=--= u" = -
1
-; I,. = nC(;> Un. (48.11)
2 I" n wC
O capacitate accentuează deformarea curentului faţă de aceea a tensi·
unii (:fig. 48.3, b) deoarece prezintă o impedanţă invers proporţională cu
a. b.
Fig. 48.3
ordinul armonîcii. Într-adevăr, calculînd factorii de distorsimw at Gu.rentulni,

respectiv ai tensiunii, se obţine:
iar
U· V~u~
kd u =
u =
__.!! r=====-= < kdi· (48·13)
V Uf+ ~ u~
Puterea activă conform relaţiei (47.45) e nulă, iar puterea reactivă re-
zultă:
Q= 2::: (-Uni") = B (-- U~n(;) C).

"" 00
(48·14)
n=l n=l
Puterea deformantă, calculată cu relaţiile (47.48) sau (47.49) e diferită de

zero.
REGIMUL PERMANENT NESINUSOIDAL AL RETELELOR LINIARE 307
48.2. Circuite liniare sub tensiune nesinusoidală la borne
48.2.1. Circuitul r, L, C serie sub tenshme la borne nesinusoidală. Cal·

culul curentului în regim permanent se efectuează prin aplicarea teoremei
superpoziţiei, valabilă din cauza linearităţii ecuaţiei circuitului : fiecare ar-
monică de curent În parte se calculează ca şi cum ar acţiona numai armo-
nica de acelaşi ordin a tensiunii la borne, independent de celelalte.
V alo are a instantanee a curentului rezultat va fi suma armonicelor de
curent calculate pe această cale.
Considerînd tensiunea la borne (48·1), armonica de ordinul n este:
U 11 = V2 U 11 sin (n w t + ~n)• (48.15)

În acord cu teoria circuitului de regim permanent sinusoidal (v. par. 33.2)
armonica de ordinul n a curentului va fi :
• =
l,. r UnV2 ' ( n W t -t-~
Sin
)
I-'n- q>,. , (48.16)
Vr2+(nooL- n:cr
deoarece impedanţa Z(n w) = Z,. şi defazajul r.p (n cu) = r.p,. la pulsaţia nw
sînt date de relaţiile :
1
nooL---
zn =Vr2 +(nwL-- n ~ct;
nooC
tgr.p"= - - - - - (48.17)
r
Valoarea efectivă a armonicii n a curentului este :
I un .
n
=
Vr +(nooL-
2
nooc) l 2
(48.18)
Expresia instantanee a curentului produs de toate armonicele de tensiune va

fi:
i =tin= tIn V2sin(n!ut+ y") = t ~n V2 sin (n~Jlt + ~n--r.pn) =

n=l n=l n=l n
~ nooL--n~-C
( 48.19)
= L..J
Un V2 . (
sm
+,.
nwt Pn- arc tg~-----
)
n~l Vr2+(nooL- n~Cr T
48.2.2. Rezonanta în reginl nesinusoidal. În cazul circuitului precedent

dacă pentru o armo'nică oarecare de ordinul k este îndeplinită condiţia :
l
kwL=-- (48.20)
kwC
impedanţa circuitului pentru această armonică are valoarea minimă, Zk = r,

iar curentul respectiv are amplitudinea maximă.
Se observă că în condiţiile rezonan"ţei pe armonica de ordinul k, pentru
armonica m = k 2 , valoarea absolută a reactanţei este identică cu aceea a
reactanţei pentru fundamentală : ,
Pentru orice armonică m > k 2 , valoarea absolută a reactantei este mai

mare şi pentru orice armonică m < k 2 , valoarea absolută a 'reactanţei e
mai mică decit aceea pentru fundamentală. Prin urmare, armonicele de or-
dinul m < k 2 au o po~dere mai mare în expresia curentului decît în a ten-
siunii.
Aplicatii tehnice ale fenomenului de rezonantă consistă fie în selectarea
unor componente dorite (de ex. circuitele acord~ te din aparatele de radio),
fie în reducerea la minimum a unor armonice supărătoare.
48.2.3. Aplicaţie 1 • Un observator examinează funcţionarea a două circuite:
a) primul e format dintr-o bobină fără fier, cu rezistenţa r = 64 Q şi. reactanţa X= 48 Q,
căreia i se aplică o tensiune sinusoidală de valoare efectivă U = 400 V, f = 50 Hz;
b) al doilea e format dintr-o rezistenţă r' = 100 Q în paralel cu un condensator de C' =
= 20,89 [1-F, conectat la o sursă de tensiune nesinusoidală
4oo r 8o __
u' = - = 12 sin w
V1,o4 t + v---
1,o4
V2 sin 3 w t.
Să ee determine analogiile şi diferenţele constatate Între circuite în ceea ce priveşte : va-

lorile efective ale tensiunii şi curentului; puterea aparentă, puterea activă, factorul de putere,
puterea reactivă şi puterea deformantă.
Soluţie : Se obţin rezultate identice pentru :
- valoarea efectivă a tensiunii
(a) U = 400 V; (b) U' = Vui + ~ = 4oo v

- valoarea efectivă a curentului total
(a)I-
u = 5 A; (b) I' =VIi+ I~ =SA,
- Y r2 +X2
unde:
- puterea aparentă
(a) S = UI = 400 • 5 = 2 000 VA; (b) S' = U'I' = 400 • 5 = 2 000 VA
1 După C. B ude an u: "Metode de calcul în regim de curenţi nesinusoidali", 1955.

- puterea activă
(a) P = RI 2 = 64 · 52 = 1 600 W;
U' 2 400 2
= = --=l600W
R' 100
- factorul de pute1·e
(a) k = Y- = 1 600 = 0,8; (b) k' = P' = 1 600 = 0, 8.

s 2 000 S' 2 000
Se obţin rezultate diferite pentru :

- puterea reactivă
(a) Q = XJ2 = 48. 52 = 1 200 var

(b) Q' = - C w Uf -- 3 w CU~ = - 1130,23 var
--- puterea deformantă
(a) D =O
Concluzii: Pentru circuitul (a), factorul de putere poate fi compensat total prin montarea
unui condensator. Pentru circuitul (b), factorul de putere poate fi îmbunătăţit prin montarea
unei bobine (care să consume puterea reactivă 1130,23 var), dar compensarea nu poate fi com-
pletă, deoarece D =f:: O.
48.3. Influenţa armonicelo:r de tensiune in circuitele trifaznte
Un sistem trifazat simetric direct de tensiuni nesinusoidale e un sistem de tensiuni perio-

dice u 1(t), u 2 (t), na(t), astfel că fiecare provine din precedenta prin întîrziere cu o treime de pe-
rioadă
l (48.21)
f
Pentru dezvoltările în serie ale tensiunilor sistemului rezultă :
00
u 1 (t) = L:; ]12 Un sin (n w t + [3")
"~1
(48.22)
u 3(t) = I::: V2 U" sin ln

® -
1
<>l t + [3" - n
4IT)
"3,
n=l
3!0 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
Din analiza acestor expresii rezultă următoarele proprietăţi:

- armonicele de ordinul n = 3k (multiplu de 3) sînt în fază, adică formează sisteme
omopolare (n = 3, 6, 9, ... ).;
-armonicele de ordinul n = 3k +
1 formează sisteme directe (n = 1, 4, 7, 10, ... ); în
particular, fundamentalele (n = 1) formează un sistem trifazat simetric direct;
- armonicele de ordinul n = 3k +
2 formează sisteme inverse (n = 2, 5, 8, 11, ... ).
În funcţie de conexiunea sistemului trifazat apar diverse efecte ale armonicelor.
La conexiunea În triunghi a înfăşurărilor generatoarelor sau transformatoarelor există
un curent intern de circulaţie cu armonici de ordinul 3, chiar la funcţionarea în gol, datorită
armonicelor de ordinul 3 k ale tensiunilor care sînt În fază. Drept consecinţă tensiunile la bornele
înfăşurărilor (tensiunile de linie) nu mai conţin armonicele 3 k (deci, nici curenţii de linie pro-
duşi în sarcini liniare de aceste tensiuni), deoarece prin simetria înfăşurărilor t.e.m. de ordinul
3 k acoperă integral căderile de tensiune, datorită curenţilor de circulaţie de ordinul 3 k din
înfăşurări.
La conexiunea în stea, tensiunile de linie care sînt fiecare diferenţa a două tensiuni de fază,
(48.23)
nu conţinarmonice de ordin 3 k care sînt în fază.

Con_!!ecinţele
regimului nesinusoidal în circuite trifazate sînt :
a) In cazul conexiunilor, triunghi sau stea la generatoare sau transformatoare, tensiunile
de linie la bornele înfăşurărilor nu conţin armonice de ordinul 3 k.
b) La conexiunea În stea sînt influenţa ţi curentul în conductorul neutru şi tensiunea Între
punctele neutre ale generatorului şi receptorului.
În cazul unui circuit receptor echilibrat, curentul din conductorul neutru va conţine numai
armonice de ordinul 3 k (pentru fiecare armonică de acest ordin curentul va fi de trei ori curentul
de fază). Dacă nu există conductor neutru, tensiunea între punctele neutre conţine numai ar-
monice de ordin 3 k. Această tensiune poate atinge valori periculoase.
c) La conexiunea în stea se observă că raportul valorilor efective ale tensiunilor de linie
şi fază este Ul < V3 (din cauza lipsei armonicelor 3 k din tensiunea de linie şi a raportului
U;
V3 între valorile efective ale oricăror alte armonici ale tensiunilor de linie şi fază). Din motive
.
anal oge, l a conexiunea , . h" Il < ,r;;-3
10 tnung 1 - y o>
It
49./\ CIRCUITE NELINIARE

ÎN REGIM PERIODIC PERMANENT
49.1. Teoremele lui Kirchhoff şi conservarea puterilor

la circuite cu demente dipoiare neli:niare
49.1.1. Ecuatiile generale în valori instantanee. Asa cum am mentionat în

paragraful 36.1, 'formele generale (36.5), (36.6), (36.8) ale teore~elor lui
Kirchhoff sînt valabile şi pentru circuitele cu elemente neliniare, deoarece
la stabilirea acestor forme nu s-au utilizat legi de material valabile numaL
pentru elemente de circuit liniare. Pentru fiecare nod (b) şi pentru fiecare
---------------
CIRCUITE NELINIARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT 311
ochi (p) al unei reţele cu elemente dipolare neliniare se pot deci scrie ecua-
ţiile
Eik =o (49·1)
kElb)
E Ubm =0 (49·2)
mE(p)
în care ik(k = 1,2, ... , L) sînt curenţii din laturile reţelei, iar Ubm(m = 1,2, ...
... , L) sînt tensiunile la bornele acestor laturi. Ecuaţiile de mai sus trebuie
completate cu relaţiile - acum, în general, neliniare - care leagă tensiu-
nile la borne de curenţi, derivatele lor, integralele lor etc :
di 5
., ... dt
r .. ,; ...)'
;... d2·dt; ... ;... ;... /sdt (49.3)
cu s ,= 1,2, ... , L.
În cazurile mai simple, laturile sînt constituite din rezistoare, conden-
satoare, bobine şi generatoare conectate în serie, astfel că în locul ecua-
ţiilor (49.2) se pot utiliza relaţiile (36.8), adică :
00
E em = E [ u Rm + uc", + __
d<D m_ 1• (49.4)
mE(P) mE(p) dt
Sistemul de ecuaţii (49.1), (49.4) se completează atunci cu caracteristicile

elementelor de circuit dipolare :
-caracteristica tensiune-curent pentru rezistoare neliniare (v. cap. 14,
voi. I) :
(49.5)
- caracteristica tensiune-sarcină pentru condensatoare neliniare :
uc", = uc"'(q,") (49.6)

cu
im = d::n • (49.6')
-caracteristica flux-curenţi pentru bobine neliniare (cu nnez de fier)

<Dm = <Dm (il,i2, ... ,im,'''' iL), (49.7)
care in lipsa cuplajelor magnetice are forma mai simplă :
(49.7')
Hezolvarea ecuaţii!or
de mai sus, în cazul general al regimului tranzitoriu, constituie o
problemă dificilă, pentru care nu există metode generale şi care face obiectul unor studii
312 CIRCUITE ELECTRICE !N REGIN\ PERIODIC NESINUSOIDAL
----
matematice şi tehnice foarte dezvoltate. Pentru diferite grupuri particulare de probleme s-au
elaborat metode analitice sau grafice, în general metode aproximative. Există, de asemenea, o
teorie specială a analizei calitative a soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale ncliniare, din care fac parte
şi ecuaţiile de mai sus. Trebuie să se sublinieze că principalele proprietăţi ale circuitelor electrice
liniare nu rămîn valabile pentru circuitele nelinîare : soluţia de regim tranzitoriu a ecuaţiilor
nu se poate descompune totdeauna într-un regim liber şi unul forţat (in particular, regimul
"liber" poate fi un 1·egim permanent- cazul oscilatoarelor); teorema superpoziţiei nu se aplică;
soluţiile de regim permanent nu sînt unice; există soluţii nestabile ale ecuaţiilor - adică stări
sau regimuri de funcţionare ale circuitelor, pentru care abateri oricît de mici determină trecerea
in alte stări sau regimuri stabile etc.
Întreaga teorie a circuitelor electronice (cu tuburi electronice şi dispozitive semicondue•
toare), a traductoarelor, a amplificatoarelor magnetice etc., cu problemele aferente de ampli·
ficare, detecţie, modulaţie, stabilitate, oscilaţii, este o teorie a circuitelor electrice şi magnetice
neliniare, ale cărei ramuri fac obiectul disciplinelor rle specialitate şi depăşesc cadrul prezen·
tului curs.
49.1.2. Ecuaţiile pentru regim periodic nesinusoidal. În regim periodie

nesinusoidal, fiecare dintre mărimile ik, ubm' em, uRm• ucm' (i)m este o funcţiune
periodică de timp de perioadă T = 2n / ul, care poate fi dezvoltată în serie
trigmwmetrică. De exemplu :
." 00
ik(t) = 1~0) +B ik'l(t) Ik0) +B l~'" !f2 sin (v (u t + 'Ykvl), (49.8)

v~l '\'=1
." 00
Ut. (t)
vrn 1 ub~2 + L: u!~ (t) = Ui~ + 2:::; UJ~ V2 sin (v w t -;- p~l). (49.9)
v=l v=l
Îln aceste relatii am notat cu v = 1,2, ... 00 ordinul armonicelor si l·am pus ea
indice superio~·, între paranteze, pentru a nu fi confundat cu i~dicii laturilor.
Înlocuind aceste expresii în ecuaţiile (49.1), (49.2) şi intervertind ordinea de
sumare (adică grupînd tennenii de aeee!iŞi frecvenyă împreună), se obţin
expresii de forma :
... =O.
Fiecare sumă în k din această expresie e o sumă de mărimi sinusoidale de

aceeaşi frecven-ţă (sau constm1te -- primul termen), care prin adunare dau
~ •
o rnar1me • "rl 'lu ~l• d e aceeaş1• f-xeevenţa
rezul tantau tot s1nusm~a,a v ( n~ l 3
·v. par. ;:,;;, '
.. , a).
;;~ • ' " l 1
Intreaga ~xpres1e. nu repre.zl?ta. a tceva uo.ec1~ o. sene tr~g~:rwmetnca,
A • • •u
fiecare suma Hl le fiind o armon1ca. Dai' aceasta ser1e tngonometnca are suma
identic: nulă, deoarece egalitatea exprimată de prima teoremă a lui Kir-
chhoff e valabilă în orice moment !. Aşa cum se ştie (v. şi pa:r. 47.1.1),
o serie trigonometrică nu poate il identic nulă decît dacă fiecare armonică
î'n parte c identic nulă. Din relaţia {!J. 9.l0) :rezultă deci, în mod necesar,
(4·9.11)
Suma annonicelor de aceeasi frecYentă a cmenţiLn· laturilor care se iutîl-

nesc intr-un nod este deci ~ulă. '
------------------------
CJRCUITE NELINIARE IN REGI111 PERIODIC PERMANENT 313
În mod analog se demonstrează această proprietate pentru relaţia (49.2),

respectiv (49.4). Se ajunge astfel la următoarea concluzie generală:
Jn regim periodic nesinusoidal, teoremele lui Kirchhoff se pot exprima
sub formele generale (4,9.1), ('~9.2), (4,9.4), pentru fiecare armonică y în parte 1
E i~"l(t) =o (49.12)
kE(b)
) ' u(v)ft)
"--' bm \
=O (49.13)
mE(p)
" " l".

L..! (v) -_ " " ( U_Rm-
L_; lv) f- d!IJ\;,))
(v) -1, - - - - •
Um (49.14)
mE(p) mE(P) dt
Aceste ecuaţii fiind scrise numai cu mărimi sinusoidale (de frecvenţa v w ),
pot fi reprezentate În complex. Ele nu sînt îneă suficiente pentru rezolvarea
problemelor, deoarece cuprind ca necunoscute nu numai armonicele de or-
dinul v ale curentilor, ci si armonicele de ordinul v ale căderilor de tensiune
şi ale fluxurilor, c~re depin'd ne[niar de curenţi. Ceea ce constituie însă un incon·
venient foarte mare este faptul că aceste armonici de tensiune etc. de ordinul v
depind neliniar de armonicele de toate ordinele ale curenţilor. Aceste dependenţe
complicate se obţin înlocuind în relaţiile (49.5), (49.6) şi (49,7) mărimile instan-
tanee prin dezvoltările lor în serie t:rigonometrică si identificînd în egalitătile obti-
nute termenii de acelaşi ordin. De aceea, mărimile 'din sistemele de ecuaţii (49.12),
(4,9.13), (49.14), scrise pentru diferitele ordine de armonici, sînt toate legate
între ele prin ca:racteristieile elementelor neliniare : (49.5), (49.6) şi (49.7).
49.1.3. Conservarea puterilor în regimul periodic nesinusoidal al :reţe
lelor neliuiaa·e. Ecuaţiile pentru annonicel.e de mdinul v ('19.12), (49.p) sînt
de aceeaşi fonni.l. cu ecuaţiile generale (36.5) şi (36.6) ale reţelelor. In capi-
tolul 37 au fost demonstrate, pe haza acestor ultime relaţii şi fără a utiliza
legi de material, teoremele de conservare a puterilor instantaaee (37 .15),
active (37 ..53) şi reactive (37.60) pentru relele electrice izolate. Identitatea
de formă a relaţiilor de plecare ne asigură - fără a mai fi necesară efec-
tuarea demonstraţiei - că şi relaţiile finale vor avea aceeaşi formă. De aceea
se poate demonst1·a şi formula -pentru o reţea izolată- pe fiecare anno-
nică (v) în parte,
-- conservarea puterilor instantanee de ordinul 'J
L r,
' ) ' .,(v)
'=-./.1:'111:
= '\' u~v) ifv) =o
~ Dm M
(49.15)
m~l m=l
- conservarea puterilor active de ordinul v

L
" " p(v)
L.._J m
="" L
L_;
ljb(v)
m
J(m ) COS
·'
(r.(v)
1'-'m
-- y(vJ)
1·m
m=l m=l
- conservarea puterilor reaetive de ordinul 'J
L L
""f'(v) = ' \ ' U(') Ţ(vJsin(l;(vJ_v(v)) {49.17)
L_; \:: m L_; bm ""-tn rm l m ~
m=l m=l
1 Cazul v = O coreopunde formal componentelor continue.

49.2. Redresorul ideal
Se consideră circuitul din figura 49.l,a, cuprinzînd o sursă ideală de t.e.m. sinusoidală,
luată origine de fază
e= E V2 sin CUI ( 49.18)
(deci E 0 = O, E(v) =O cu v c::F 1), un redresor ideal (r) şi o sarcină rezistivă liniară de rezistenţă R.
Redresorul ideal are caracteristica (1) din figura 49.1,b, prezentînd o rezistenţă nulă pentru un
curent avînd sensul de conducţie (sensul direct)
- şi o rezistenţă infinită pentru un curent avînd
sensul invers,
r =O, i >O, Ur =O
(49.19)
r = oo i =O, Ur <O ) Iri
e Ub=e R
(un redresor real- curba (2) din figura 49.1, b,
prezintă o rezistenţă foarte mare în sens direct
şi una foarte mică în sens invers). Deoarece un
!"·
generator ideal produce la borne o tensiune a
Ub = e (egală cu tensiunea lui electromotoare), u,.
ecuaţia ( 49.2) a căderilor de tensiune se scrie,
în acest caz, {2)
(1/
sau
1
e= Ur + uR = Ur +R i. (49.20) 1
'finînd seama de caracteristica (49.19) a redre-
1
1 b
sorului şi de expresia (49.18), rezultă curentul
(v. fig. 49.2) : Fig. 49.1
. 1 Ef2
sin cut= _ · cur
_ s1n [2m rr: <;; 1 <;; (2m + 1) rr:]
l(t) = ma.>: R (49.21)
{o [(2m + l) rr: <;; t <;; (2m + 2)rr:]
'e, t
'i27l cut
'Î
/ ..... u.r(t)
~ rj
·~....., .....-~·
.Fig. 4.9.2
cu m = O, 1, 2, ... Tensiunea la bornele redresorului rezultă
o [2m rr < t < (2m + 1) rr]

Ur = e-Ri = ·r- (49.22)
{e=EV2sinwt [(2m + 1)rr <t < (2m + 2)rr].
Se observă că redresorului -în intervalele de timp în care nu conduce - i se aplică o tensiune
inversă maximă, egală cu amplitudinea t.e.m. a generatorului,
Funcţiunile pulsatorii (nesinusoidale) i(t) şi llr (t) se pot dezvolta în serie trigonometrică
(v. aplicaţiile de la par. 47 ..3.4).
Se obţine:
j
EV2
(t) = - -
EY2
+- . wt +
- sm ~
L-1 2EV2 . 1
sm 2krot -
") =
- (49.23)
nR 2R k=l rrR (4k 2 - · 1) t 2.
o:>
- 1 (O) + J(l) Y2 sin wt + E J( 2 k) V2 sin (2kwt + y(2k)) (49.23')

k=l
+ -1t)
00
- s i n wt + E
EV2
u,(t) = - - - + -EV2 2
2EY!f (
sin 2kwt (49.24)
"IT 2 k=l7t(4k-1) 21
u~O) + u~I) Y2 sin wt + E u~ kl V2

k=l
2 sin (2krot + ~( 2 k)). ( 49.24')
Se observă că intensitatea are o componentă continuă J(O) = E V2 jrrR, o fundamentală

z.1 = 2R
EV2 sm
. rot (egaIVa • V
cu JUmatate d'm curentul pe care . l d
aceeaşi t.e.m. -ar pro uce ln
A
aceeaşi
•
rezistenţă, în lipsa redresorului ideal) şi numai armoni ce pare (de ordinul 2, 4·, 6, ... ).
Puterile active pe armonica (v): p~v) produsă de generator), p~v) (primită de redresor)
şi p~) (primită de sarcină) sînt calculate în tabela următoare:
1 p~v) = E(v)J(v) COS (rt.(v) _ y(v))~p~v) = U~")J(v) COS (~(v)_.y<vl) 1 p~·) = R/(v)2
1
1
22 1
E E 22 1
v=O o ---<0
2
1
-->0
wR
rr R 1
--- 1
Ez E2 E2 1
v=l - >0 - >0 - >0
2R 4R 4R
--- - 1 1
4E 2 4E 2
1 v=2k o - <o >0
rr 2 R (4k 2 - 1)2 rr 2 R (4k 2 - 1)2 1
1
Se observă că redresoru] e receptor pe fundamentală şi generator pe componenta continuă şi pe

armonici, adică e un transforma tor static de energie.
Se verifică pe fiecare armonică În parte conservarea puterilor active :
(49.25)
316 CIRCUITE ELECTRICE !N- REGIM. PERIODIC NESINUSOlDAL
--~--- -------------------
De altă parte, deoarece red1·esorul e ideal, in el nu au loc pierderi de energie. Pentru aceasta
trebuie ca
E2 2E2
= -- + B --- '
oo oo 4E2
p(O) '- p(l) _L ) ; p(2k) = {) sau --
' ' r ' t::\ r ' 4R c:2R k=l rc2R (!J,k2- 1)2
sau
<X) l l
16 lt;i (4k 2 - 1)2 +2 ' (49.26)
relaţie care e cunoscută din teoria sumării seriilor numerice.
49.3. Teoremele lui Kirchhoff pentl·u mici componente variabile

__ ",~~---~~-~-
în jurul mmi punct de funcţionare staţionar
49.3.1. Parametrii diuainic:i. ai reţelei ueliniare. Se numeşte punct de func-

ţionare staţionar al reţelei, sau stare de echilibru, un ansamblu de valori
constante I k• ro 'IJm
o uoR",• vnocm' ij""" i!\0 ' 1
~m, tr. =
1,4,
,, ... , L) , care sint
' - so1u~n
~..
a 1e
ecuaţiilor (49.1), (49.4), cu (49.5), (49.6), (49.7), cînd t.e.m. ale generatoa-
relor au valorile constante E~,. Aceste valori satisfac deci ecuaţiile :
L;Ig=O;
kE(b)
EE~=
mE(p)
E
mE(p)
[U~",+ Ut]
.
Up\m = UR in (I~,). ; ug,.,, = Uc_,n((~.); w?n = Wm(l~, Ig, ... IV. (49.28)
În orice latură cu condensator în serie I~. = O si Uc0 O, iar în orice la- n -' rr~
+-
tură fără condensator ug", = O şi 1~. =F O (v. 49.6'). Determinarea unui
punct de funciionare stationar se poate face cu metodele exuuse în vol. L
cap. 14 (şi pa~·. 26.5) p~ntru circuite de cment continuu. '
Dacă se consideră acum că la t.e.m. constante E~ se suprapun mici
componente val'iahi1e Aem, adică dacă se consideră t.e.m.
em(t) = E~ + Ci.e",(t) cu J tlem [ « E,?,, (49.29)
curenţii, tensiunile, sarcinile şi fluxui"ile vor diferi puţin de valorile constante

corespunzătoare punctului de funcţionare staţionar considerat (presupunînd
caracteristicile neliniare 49.5, 49.6 şi 49.7 suficient de netede):
UR m (t) = u~m + IJ.uR m(t); Uc m (t) = V~ m + Au,,-m (t)

qm(t) = C!. + (49.30)
Aici, Ci.ik(t), i}.uR ;n(t), ll.uc m (t), ll.qm(t), tlm(t) sînt componente variabile
mici (faţă de cele continue corespunzătoare), şi anume atît de mici încît ca-
racteristicile neliniare (49.5), (49.6), (49.7) să poată fi aproximate prin dezvol-
CIRCUITE NELINIARE IN R.EGl1\1 PERIODIC PERMANENT 317
tările lor în serie în jurul punctului de funcţionare staţionar, cu reţinerea

numai a termenilor de gradul întîi. Cu (49.28) se obtin
, relatiile
' : /
(49.31)
llc
m
(t) =!le ((?,.) +
m
l;duCm)
dqm G
f1qm(t) = ug
m
+ _l_
C~ J
l f1i. ft)
m'
(49.32)
(Am folosit relaţia 49.6', ştiind că în laturile cu condensatoare in

. " . dq", d(L\q",) !
serie I~ = O Sl LlL = --- = ---- j>
' '" d! dt )
(49.33)
Acestea sî:nt caracteristicile liniarizate ale elementelor de circuit neliniare şi

În ele apar parametrii dinamici de circuit (pentru mici componente variabile),
şi anume:
- rezistenţa dinamică a laturii m
R dm =--- Ed ( ŢO \
'm\-m)
= (daR
....
m'l ><:: O (49.34)
Ulm ;O
- capacitatea dinamicâ a condensatorului în latura m
(49.35)
- inductivitatea proprie dinamică a bobinei din latu:ra m
[ d _
-m--
Idm(TO TO JO) _ (iJ<Pm! > 0
" l ' 1 2, ... , L - -.-)<: (49.36)
Olm O
- inductivitatea mutuală dinamică dintre bobina din latura s şi bobina

din latura m
L ms
d _
-
[d
ms
(JOl" JO.2' ... ,
JO)
L
_- (i)cpm')>
- . - <:
Q (49.37)
Ols . O
(în general L~. =/= r:m

dacă se consideră şi fenomenul de isteresis).
Aceşti parametri dinamici - definiţi pentru un punct de funcţionare
staţionar considerat (indicat mai sus prin indicele O) - au următoarele pro-
prietăţi : coincid cu parametrii obişnuiţi în cazul elementelor de circuit li-
niare; pot fi negativi pentru elemente de circuit neliniare; depind de valo-
rile corespunzătoare punctului de funcţionare ale curenţilor, tensiunilor etc.
(inductivităţile depind de curenţii din toate laturile cu care e cuplată bobina
considerată). În limitele aproximaţiilor (49.31), (49.32), (49.33), parametrii
dinamiei nu depind de valoarea micilor componente Dim, llqm la care se
referă.
CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
49.3.2. Ecuaţiile lui Kirchhoff pentru mici componente variabile. In-

troducînd ecuaţiile liniarizate (49.31), (49.32) şi (49.33) şi expresiile (49.29)
şi (49.30), în ecuaţiile lui Kirchhoff, (49.1) şi (49.4), şi ţinînd seama de
(49.27), se obţin relaţiile :
(49.38)
şi
~
L.;
A _
u.em -
~
L.;
[RdmLHm
,. . Ţ-, 1 (
-d ' A • d , ~La
U.l'm .t Ţ- L.;
d(ili,)]
ms - - • (49.39)
mEJp) mE(p) C.,. • •= l dt
Se observă că am obţinut pentru micile componente variabile ale t.e.m. şi

curenţilor ecuaţii Kirchhoff liniare,în care elementele de circuit sînt carac-
terizate prin parametrii lor dinamici, cu valorile corespunzătoare punctului
de funcţionare considerat.
Aceste ecuaţii pot fi rezolvate cu metodele de la circuite liniare, în
măsura în care aproximaţiile (49.31), (49.32), (49.33) rămîn valabile. Se
poate studia regimul tranzitoriu prin suprapunerea regimului liber cu cel
forţat (impus de expresiile t.e.m. variabile 6.em)· Regimul forţat sinusoidal
poate fi studiat cu reprezentare în complex, î:n care caz vor apare impe-
danţele complexe dinamice proprii
Zd-Ra_J_'(
_m - m J 1 CU La,
m -- - -1d -~
mC".
(49.40)
şi mutuale
Z;!.. = j cuL'f... (49.41)
ale laturilor. Cu toate aceste analogii, circuitele neliniare care functionează

cu mici componente variabile prezintă anumite deosebiri esenţiale 'faţă de
circuitele liniare, şi anume :
a) Din cauza posibilităţii existenţei unor parametri dinamici negativi
(în special a unor rezistenţe negative), regimul liber corespunzător acestor
ecuaţii poate să nu fie amortizat, ci poate să fie monoton crescător în timp,
în măsura în care aproximaţiile (49.31), (49.32), (49.33), mai rămîn vala-
bile. ln acest caz, punctul de funcţionare considerat se zice nestabil. Există
numeroase metode şi criterii care permit să se identifice stabilitatea sau ne-
stabilitatea unui punct de funcţionare, fără a rezolva neapărat ecuaţiile.
b) În jurul punctelor de funcţionare nestabile, reţeaua neliniară poate avea
un regim liber permanent (de ex. sinusoidal), fără regim forţat, adică cu
6.e". = O. În acest caz, reţeaua constituie un oscilator, care transformă ener-
gia primită de la sursele de curent continuu în energie de curent alternativ.
c) Teorema reciprocităţii nu e în general valabilă, deoarece inductivită
ţile mutuale dinamice pot să nu satisfacă relaţia L'!,.. = L~"..
O b s e r v a f i e : Ecuaţii liniarizate pentru mici componente variabile se pot scrie şi pentru
reţele eu elemente neliniare multipolare (de ex. tuburi electronice) cu proprietăţi analoge.
------------------~
49.4. Bobina cu miez de fier
Principalele elemente neliniare ale circuitelor de frecvenţă industrială

sînt bobinele cu miez feromagnetic, respectiv înfăşurările circuitelor mag-
netice ale transformatoarelor şi maşinilor electrice. În aceste bobine, în
afară de efectele deformante, determinate de neliniarităţi, au loc şi pierderi
de putere suplimentare (faţă de pierderile prin efect Joule-Lenz din conduc-
toarele înfăşurărilor - care mai sînt numite pierderi "în cupru"), localizate
în miezul lor feromagnetic şi numite pierderi în fier.
49.4.1. Ciclul de magnetizare a unei bobine cu miez de fier. Considerăm
o bobină cu miez feromagnetic (fig. 49.3,a), avînd o înfăşurare cu N spire,
de rezistenţă totală r, la care se aplică tensiunea la borne u(t). În regim
~
)
u
b.
Fig. 49.3
periodic permanent, bobina absoarbe curentul i(t). Fluxul magnetic fascicular

 1 = d + ;" produs de acest curent e suma dintre un flux fascicular
util ;u = ~ ", corespunzător liniilor de inducţie magnetică, care se închid
prin circuitul magnetic al bobinei şi un flux fascicular de dispersiune (numit
şi "de scăpări") J? corespunzător liniilor de inducţie magnetică care se
închid în cea mai mare parte prin dielectric (aer). Calea de închidere a fluxu-
lui de dispersiune prezintă o reluctanţă foarte mare (v. par. 26.1, voi. 1)
şi practic constantă. De aceea, acest flux e proporţional cu curentul care îl
pro~uce şi permite definirea unei inductivităţi de dispersiune Ld, de aseme-
nea constantă :
{49.42)
(se înmulţeşte cu N, pentru a obţine fluxul de dispersiune al tuturor spi-

relor). lnductivitatea de dispersiune e de obicei mică şi se poate calcula cu
suficientă aproximaţie, dacă se cuno_!lşte configuraţia geometrică exactă a
înfăşurării - sau se poate măsura. In cele ce urmează, o presupunem cu-
noscută, împreună cu rezistenţa r. Ţinînd seama de expresia (49.42), fluxul
total al bobinei se poate scrie :
(49.43)
320 CIRCUITE ELECTRICE îN REGIM PERIODiC NESINUSOIDAL
În această relaţie <P" = lV<P fu e fluxul util (din fier) total, care depinde ne-
liniar de curentul de magnetizare i
<P" =f(i). (49 .44)
Această relaţie reprezintă wracteristica flux-curent a bobinei (sau caracteris-
tica mugnftică a bobinei). În cele ce urmează ne vom referi numai la regi-
mul periodic permanent, în care i şi <P sînt funcţiuni periodice de timp.
Pentru o bobină fără miez de fier, caracteristica (49A4) este o dreaptL~, a
cărei pantă e inductivitatea utilă Lu a bobinei. Pentru o bobină cu miez de
fier, în regim periodic, caracteristica (49.44) e o curbă închisă, numită şi
ciclu de magnetizare (curba fw; din fig. 49.5).
Pentru a analiza factorii care determină această caracteristică, considet·ăm cazul simoli-
!i.cat al unei bobine cu circuit magnetic omogen, de secţiune A şi lungime l. Fluxul util al bobinei
e în acest caz
<i)"=NBA, (49.45)
unde B c inducţia magnetică din miez, iar solenaţia magnetizantă totală e, conform legii circui-
tului magnetic,
e = m, (49.46)
unde H e intensitatea cîmpului magnetic din miez. În regim staţionar (adică, practic, numai
la frecvente foarte joase), această solenaţie este :
0; =Ni= Hl. (49.47)
De aceea, în regim staţionar, relaţia dintre (j)" şi i reprezintă, la o altă scară, relaţia dintre B şi
H (fig. 49.4), adică ciclul de isteresis al materialului magnetic (corespunzător valorii maxime
considerate a inducţie! magnetice). Această relaţie dintre <Il u şi i a fost reprezentată cu linie între-
ruptă în li.gura 49.5. In regim variabil (practic, chiar la frecvenţa industrială de 50 Hz), relaţia
dintre " şi i nu mai este asemenea cu aceea dintre B şi H, din cauză că la solenaţia 0; = Ni
a înfăşurării trebuie adăugată contribuţia curenţilor turbionari (Foucault), induşi în miezul
feromagnetic de variaţia în timp a fluxului magnetic. Aceşti curenţi determină şi pierderi de
energie suplimentare prin efect Joule în miezul feromagnetic. Pentru a reduce aceste pierderi,
miezurile înfăşurărilor de curent alternativ se execută divizate în tole izolate între ele şi dispuse
longitudinal faţă de liniile de cîmp magnetic; în felul acesta, căile de închidere ale curenţilor
-Bmax
Fig. 49.4 Fig. 4·9.5
CIRCUITE NELJNIARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT 321
turbionari, care sînt situate În planuri transversale, au o rezistenţă mult sporită (v. şi par. 55.3.1).
Sporirea rezistenţei se obţine şi prin îmbogăţirea tolelor cu siliciu (cîteva procente), ceea ce
le măreşte rezistivitatea. La frecvenţă industrială, reactanţa acestor căi de Închidere e neglija-
bilă şi curenţii turhionari rezultă proporţionali şi în fază cu tensiunea electromotoare indusă în
miez. De aceea, contribuţia lor Ia magnetizarea miezului e practic echivalentă cu o wlenaţie 0j.
proporţională şi practic în fază cu tensiunea electromotoare a fluxului fascicul ar u tii :
0;=o~--Kd<:Pju K d", WIA!l)

dt IV dt
unde K > O este o constantă proporţională cu lungimea ciTcuitului magnetic şi invers propor-
t:Îonaiă cu rezistivitatea miezului. ...._
' Ţinînd 8eama de această solenaţie suplimentară, legea circuitulni magnetic (49.46) se serie;
0=
sau
".,.
iv< =
K d<P,.
H'l ·-r' -- (49.5!))
lV dt
Din această relaţie rezultă că in regim variabil, din cauza curenţilor tu:rhionari, ciclul de mag·
netizare e mai lat decît în regim staţionar (curba plină din fig. 49.5): dacă di > O şi
dt
Hl
O, se adaugă la cârentul de regim staţionar D cantitate pozitivă.; ·d<:~că
N
dî < O şi decr--
. du < O, se sea de d'm curentu] -Hl d e regrm
. '
slaţwnar
.
o cantitate .. "
pozrt1va. v··ir-
dt dt N
fUI ile ciclului se păstrează neschimbate, deoarece acolo unde Wu (t) trece prin maxime sau
' '
nnmme, d-Q)u
- = O Şl· curentul' r' e egal cu ce l corespunzator
" ' 1u 1ur·
<.'Ic 1l e · ' a l ma te-·
rsterezrs
dt
rialului
'
lH N) •
l 1
Din această axul.liză :rezultă. e{;. ciclul de magnetizare al unei bobine depinde
de rrecven~tt~ 11e cu at1t n1m 1at, cu c1t ·f recventa e Inm mare. a.d'1ca cu crt -··-
- f' o A o A d(j) u 1 > V A 1'
·
V ,o ' < dt i 1
e mai mare) şi chiar de modul de variaţie în timp al fluxului magnetic. De

aceea vom studia mai jos cazul bobinelor cu tensiune aplicată sinusoidală,
care prezintă interes in electrotehnică..
4·9A.2. Bobine Cii miez de fier sub tensiune sinusoidală. Ecuaţia ch·enitului
din figura 49.3, a este (cu 49.43) :
, ' d cp • 1' di d cD"
u = n -t- dt "'"""' n T <'-'d ili + d;- f49.Sl)
>;lÎ conduce Ia schemtt echivalentă din fig. 49.3, b, în care o bobină cu fier, fără
dispersiune şi fără rezistenţă, e conectată în serie cu un rezistor r şi o bobină
fără fier Le~,
Pentru a determina curentul de regim permanent, trebuie rezolvate ecua-
ţiile (49.44) şi (49.51 ), ceea ce f'e poate face cu suficientă aproximaţie pe •~aiP,c
21•<<1568
----····~~--·---~----- ----
322 CIRCUITE ELECTRICE !N REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
-----~
grafico-analitică. De exemplu, dacă tensiunea la borne e sinusoidală şi dacă

sînt mici căderile de tensiune în rezistenţa şi inductivitatea de dispersie, se
poate considera că şi tensiunea utilă,
. L di d((lu
u,. = u ~ r~ - d ~ = (49.52)
dt dt
este sinusoidală şi poate fi luată origine de fază :
u,. = U,. V2 sin cM. (49.53)

Diill relaţia (49.52) rezultă, prin integrare, că şi fluxul util e sinusoidal
<P,. = N<Pf,. = - ~ ! 2
cos wt = <Pmax sin ( wt- ; ) (49.54)
cu fluxul util maxim

· Uu Vi U,.
(49.54')
<Pmax = 2,tf = 4.44/
şi fluxul fascicular util maxim
u (49.55)
<Pfmax = <Po = ABma.< = 4.44; N
În figura 49.6 sînt reprezentate funcţiunile u,. (t) şi <P., (t). Se observă că în
curent alternativ, fluxul fascicular util al circuitului magnetic e impus ca formă
şi mărime de tensiunea utilă - prin legea generală a inducţiei electromagnetice
-independent de natura materialului, adică de ciclul de magnetizare al bobinei.
Cu ajutorul acestui ciclu se poate însă găsi curentul, construind punct cu punct
curba i(t), aşa cum se indică cu săgeţi în figura 49.6 : pentru un t oarecare se
deduce din curba <P,. (t) valoarea lui <Du; corespunzător acestei valori se deduce
din ciclul de magnetizare valoarea lui i şi se figurează punctul reprezentativ în
~u~---
. --- ...........
Fig. 49.6
·~-------··--------·----
CIRCUITE NELINIARE TN REGIM PERIODIC PERMANENT 323
dreptul abscisei t. Se observă că din cauza fenomenului de saturaţie curentul

e puternic deformat, prezentînd un maxim ascuţit, iar din cauza existenţei
ciclului de magnetizare, curentul trece prin zero (cu valori crescătoare) înaintea
fluxului util pe care îl produce. Din cauza simetriei ciclului faţă de origine,
curentul satisface relaţia i(t) = - i (t : )• adică conţine numai armonici
impare (v. rei. 47.1.2). Armonica fundamentală a curentului se poate determina
cu metodele de analiză armonică. grafică şi rezultă defazată înaintea fluxului.
Nici în primă aproximaţie fluxul şi curentul unei bobine cu miez de fier nu pot
fi considerate în fază; acest efect se datoreşte existenţei pierderilor în fier.
:f.9.4.3. Pierderile în fier. Înmulţind ecuaţia (49.51) cu curentul i, se obţine
<~cuaţia b 'lanţului instantaneu al puterilor :
• d,.
ut. = n. 2 +-
d (" Ld-
dt '
i2 )'
2 ,'
L--t
dt
(49.56)
iar puterea medie absorbită în regim periodic - adică puterea activă ~ rezultă
(cu f = 1/ T) : .
J
P = ~) ui dt = rJ2 + f ~ i d <P" . (49.57)

o r01
Aici, integrala termenului al doilea - derivata energiei magnetice a cîmpului
de dispersiune - e nulă : cîmpul magnetic de dispersiune schimbă periodic
energie cu circuitul, dar în medie nu absoarbe putere. Ultima integrală se
efectuează în planul ( <P,., i), în lungul ciclului de magnetizare şi e egală cu
aria Cl:<t>; a acestui ciclu (exprimată în unităţi de curent înmulţite cu unităţi
de flux, adică în unităţi de energie, de ex. jouli). În cazul existenţei unui ciclu
de magnetizare de arie nenulă - adică în cazul procesului de magnetizare real,
care e ireversibil-, ultimul termen din relaţia (49.57; e diferit de zero şi deoarece
reprezintă diferenţa dintre puterea activă primită pe la borne şi puterea disipată
în rezistenţa r, nu poate fi decît puterea medie pierdută în procesul ciclic de
magnetizare a circuitului magnetic al bobinei. Această putere se numeşte
putere de pierderi în fier şi are expresia :
PFe = P - r1 2 = f~ idlfl,. = f' d<l>i• (49.58)

rwi
Deoarece într-o secundă au loc f cicluri de magnetizare, iar Pe energia pierdută
într-o secundă, rezultă că
tt<lli = ~ i d<P" [J /ciclu] (49.59)

rll>i
e energia totală pierdntă intr-un singur ciclu de magnetizare. Aria acestui ciclu
are, aşadar, o semnificaţie fizică imediată. Corespunzător descompunerii în doi
324 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NESiNUSOIDAL
----------------------------------
termeni a solenaţiei (49.50), curentul înfăşurării se poate descompune în doi

termeni:
. 1 H- ,K d!Du
l=- -r-----· (49.60)
N 2 N dt
dintre care primul asigură magnetizarea miezului, iar al doilea compensează
efectul curenţilor turbionari. Cu relaţia (49.60) şi puterea de pierderi in fier
se poate descompune în doi termeni :
pFe = ph + pf' (49.61)
dintre care primul, P h, corespunde ciclului de isterezis al materialului şi se
numeşte putere de pierderi prin isterezis, iar al doilea, P 1, corespunde efectului
Joule-Lenz al curenţilor turbionari şi se numeşte plltere de pierderi prin
curenţi turbionari (sau Foucault).
· l. Pierderile prin isterezis au cu relaţiile (49.58), (49.60) şi (49.45) expresia
Ph=f~ ~ l:ld(ANB)- V·.f·~HdB, (49.62}

r BJ-I
n care V= Al e volumul circuitului magnetic omogen, iar
rl-- whm = aBH = ~ HdB V

(49.63}
I'sH
e densitatea de volum a energu;L pierdute pentru un ciclu de isterezis, egală

cu aria ciclului de isterezis (fig. 49. 4), în unităţi magnetice. Această arie se
determină experimental sau se calculează cu formula empirică (Steinmetz) :
(49.64)
în care eoeficientul YJ şi exponentul n (1,6 < n 2 pentru tolele obişnuitei
depind de material. Produsul dintre tfhm şi frecvenţa este puterea de pierder)
în unitate de volum sau puterea specifică de pierderi prin isterezis magnetic
f ~
W'
Phm = P; '"-= f · whm =
.J
HdB [ ~2] (49.65}
rBH
Formulele (49.62) şi (49.65) arată că pierderile prin isterezis sînt proporţionale

cu frecvenţa 1 • În cazul unui circuit magnetic neomogen trebuie calculate
pierderile specifice Phi în fiecare porţiune rmogenă (i), în funcţie de inducţia
maximă respectivă ~i pierderile totale rezultă prin însumare :
P h -- '\'
~
T7
Vi
p hi ----- f""
~~- . ~
T/
r i
~1 1 (B mu:)i"
V' (49.66)
1 La frecvenţe înalte, fenomenul de viscozitate magnetică (po,t-efect sau ereditate magne-
tic:C), care consistă în rămînerea în urmă a inducţiei magnetice faţă de intensitatea cîmpului
magnetic la viteze mari de variaţie a acesteia, măreşte aria ciclului de isterezis şi deci pierde··
riie. De aceea, la frecvenţe Înalte, pierderile prin isterezis cresc mai repede decît proporţional cu
frecvenţa (la aceeaşi inducţie maximă).
CIRCUITE NELINIARE !N REGIM PERIODiC PERMANENT 325
2. Pierderile prin curenţi turbionari au cu relaţiile (c19 . .53), (49.60) şi (49.4.5)

(oxpresia:
1
P; = f ,\, ~2 1d<ll") d<P. = f1(.A2 ( (dB )' 2 dt. (49.67)

' j N • dt . ·' ·' ) , dt
o
Dacă fluxul util e sinusoidal şi inducţia e sinusoidală, B=Bm,x sin ci)t şi prin
integrare se obţine o expresie proporţională cu pătratul frecvenţei şi cu pătratul
inducţiei maxime. Un calcul mai exact al acestor pierderi va fi efectuat în
paragraful .5.5.3, unde se va obţine pentru pierderile specifice prin curenţi turbio-
nari expresia
.= Pf __ ~ ,Ll2f2 B2 (49.68)
Pt V - 6P ma.~'
în care Li e grosimea tolei (în electrotehnică: 0,3.5 mm- sau, mai rar, 0,5 mm
- l a aparate şi maşini de frecvenţă industrială), iar p e rezistivitatea materia-
lului. În cazul unui circuit magnetic neomogen, trebuie calculate pierderile spe-
cifice în Pli fiecare porţiune omogenă (i) şi puterea totală rezultă prin însumare :
{49.69)
3. Pierderile totale în fier ale unei bobine rezultă prin însumarea expresiilor
(49.66) şi (49.69). Se obţine o expresie de forma :
(~ V,1J (B",aJ~l + f2 (L::: V; (Llp }

2 2
Pp, = Ph + P; = f ~ 1 l . 1
). 7t
l 6
(B",,Ji)· (49.70)
Dacă frecvenţa variază şi inducţia maximă se menţine constantă, pierderile

în fier cresc cu frecvenţa şi dependenţa diferită de frecvenţă a celor doi termeni
permite determinarea lor experimentală (separarea pierderilor), dacă se măsoară
PFe la două frecvenţe diferite. De subliniat că dacă se menţine constantă
tensiunea efectivă aplieată, deoarece cu relaţia (49.55)
1p ') Uu (l9 71)

\ Jmax i = ·1·,44 NA;f ' •
pierderile au altă dependenţă de frecvenţă.
4·9.4.4. ACurentul sinusoidal echivalent şi cîclul de magnetizare eliptic
echivalent. In aplicaţii tehnice, considerarea curentului real deformat, determi-
nahil ca mai sus (fig. 49.6), pe cale grafică, complică prea mult calculele. De
aceea se consideră un curent sinusoidal echivalent, care - în ipoteza eă tensi-
unea utilă e sinusoidală şi origine de fază (49.53) - are expresia :
i, = I. V2 sin ( (tlt- ~.) = I, V2 sin ( (tlt --- ; + OFe) • (49.72)
Curentul sinusoidal echivalent e defazat în urma tensiunii utile cu unghiul cp,

şi înaintea fluxului util cu unghiul i)Fe = ; - tp,. numit unghi de pierderi
in fier.
Cei doi parametri I, şi q;, (sau ~F.) ai curentului sinusoidal echivalent

se determină prin următoarele condiţii :
- (1) pierderile în fier să fie aceleaşi cu cele reale date ( P Fe);
- (2L valoarea maximă a curentului echivalent să fie egală cu valoarea
maximă a curentului deformat (I",_,J;
sau,
(2) 1, valoarea efectivă a curentului echivalent să fie egală cu valoarea
efectivă a curentului real deformat (condiţiile 2u şi .2b sînt practic eehivalente,
dacă curentul nu are un eoeficient de distorsiune prea mare);
sau,
(2 )c curentul echivalent să fie prima arrnonieă a curentului real funda-
mental. Această ultimă condiţie e suficientă pentru· a determina pe i şi e
compatibilă cu (1 ), dacă tensiunea utilă e sinusoidală ---- deoarece, în acest caz,
numai prima annonică dă putere activă.
Cele trei condiţii (2)a, (2)b, (2L sînt practic echivalente, ducă deformarea
curentului e mică. Spre deosebire de (2)b şi (2), care necesită analiza armonică
a curbei curentului, şau alte operaţii de calcul grafic, relativ complicate,condiţia
(2L e cea mai simplă., deoarece Imax se deduce imediat din cielul de magneti-
za:re - fără a :fi necesară trasarea curbei curentului. În plus, această condiţie
se poate menţine şi în cazul unei tensiuni utile nesinusoidale.
Admiţînd condiţiile (1) şi (2)a , determinarea parametrilor curentului
echivalent se face eu relaţiile :
{49.73)
Adesea se introduce formal --- ca la bobinele liniare -- o inductivitate utilă

aparentă
(49.74)
Această inductivitate poate :fi exprimată ca la circuitele magnetice liniare

(v. par. 27.2.2, vol. l), în funcţie de o reluctanţă R:n(max)• care trebuie însă
calculată cu permeabilitatea magnetică aparentă
Bmax 1
Jl(max} = -H ' (49.75)
max
corespunzătoare vîrfului ciclului de isterezis (fig. 49.4).

Determinarea curentului sinusoidal echivalent se face deci pornind de la
valoarea efectivă a tensiunii utile U,., astfel: din relaţia (49.54') se deduce
max (şi eventual Bm,x); din studiul materialului se deduc pierderile corespunză
toare Pp, = f · El:<~>; şi curentul maxim Im~x (eventual prin intermediul
inductivităţii- 49.74); din PF. şi Imax se deduc, cu relaţiile (49.73), I, şi q:J,.
Eventual PFe şi Imax se deduc din măsurători.
1
Indicele (max), între paranteze, e pm pentru a arăta că această mărime corespunde
valorilor maxime ale mărimilor În funcţie de care e definită, fără a fi ea însăşi o valoare
maximă posibilă.
CIRCUlTE NEL!N!ARE !N REGIM PERIODIC PERMANENT 327
Considerarea curentului sinusoidal echivalent revine la înlocuirea ciclului de magnetî·

zare real cu un ciclu eliptic echivalent (r e<t>i în fig. 49.7), deoarece ecuaţiile (49.54) şi (49.72)
sînt ecuaţiile parametrice ale unei elipse înscrise în dreptunghiul definit de valorile maxime ale
ciclului real
Fig. 49o7
Studiul bobinei cu miez de fier în aproximaţia inlocuirii ciclului de magneti-

zare real printr-un ciclu eliptic echivalent se mai numeşte liniarizarea bobinei
şi permite considerarea unui regim sinusoidal echivalent regimului deformant
real.
49.4.5. Schemele echivalente ale bobinei cu miez de fier. Considerarea
unui curent sinusoidal. echivalent pentru bobina cu miez de fier mai revine
la înlocuirea ei cu un receptor liniar (disipativ şi inductiv), care, pentru bobina
fără dispersiune şi cu înfăşurare fără rezistenţă (cu ho:rnele fictive 2, 2' din
fig. 4,9.3.b), are impedanţa echivalentă:
U,. . R . L
~ el'l'e = F<, -J- J W u, (49.76}
ţ;i admitanţa echivalentă
(49.77)'
Această impedanţă poate fi reprezentată prin conectarea în serie a elementelor

ideale Rp., şi Lus' sau prin conectarea în paralel a elementelor ideale Rp,
si L,. " Pentru a obtine schema echivalentă a bobinei reale cu dispersiun:
' p '
JŞi cu înfăşurare cu rezistenţă, se conectează ~ 2 în serie cu r Şl Lj. Se obţîn
astfel schemele echivalente din fig. 49.8 şi 49.9.
:323 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NESI="'USOIDAL
Deoarece puterea de pierderi în fier Pre e proporţională (în primă aproxi-

maţie) cu pătratul tensiunii aplicate (v. rei. 49.70 şi 49.71 cu n R:;< 2), eea mai
adecvată e schema tip paralel (fig. 49.9), ale cărei elemente sînt :
- rezistenţa de pierderi-paralel
Rr" = u;! = U,. = wL<max) (4·9.73)
"P Pp, le COS 'Pe COS Cf>o
r Ld 2 ........ .....,..,, 11 11'
,,
\ ie \ 1
I?Fe
8 \ l
) _l_
-T-
Uu:
") lus
,___ .J·
1·
:
1' 2'
Fig. 49.8 Fig. 49.9
--·· irulnctivitatea utilă-paralel
c,>Lu
cos rp. = . p
YR~.p + c,> 2L;! p
Elementele schemei tip serie se deduc
relaţiile (49.76) şi (49.77).
~ rezistenţa de pierderi-serie
(49.81)
---· inductivita.tea. utilă-serie
(49.82)
În figura 49.10 e repre-

zentată diagrama vectoria-
lă corespunzătoare schemei
echivalente paralel. Com-
ponenta r..
se' numeşte
curent de magnetizare, iar
componenta lp, curent de
Fig. i9.lO r>if'rderi.
CTRCU!TE NELJNTARE IN REGIM PERTODIC PERMANENT 329
O b s e r v a ţ i i : a) Din cauza neliniarităţii bobinei parametrii curentului sirmsoidal

echivalent şi elementele schemelor echivalente depind de tensiunea aplicată; totodată
Rp"p' RFes• L 16 , Lu., depind de frecvenţă. De aceea, schemele echivalente se pot determina
şi utiliza numa/Ja o frecvenţă dată şi numai la tensiuni diferind cu puţin (~,u cel mult cîteva
procente) de tensiunea considerată.
b) Un studiu similar celui de mai sus se poate face în cazul alimentării cu curent sinu-
'oidal, cînd fluxul şi tensiunea rezultă deformate (fluxul rezultă aplatisat din cauza saturaţie],
iar tensiunea, cu vîrfuri ascuţite, corespunzătoare variaţiilor rapide de flux la trecerea~ prin zero).
c) Studiul de mai sus presupune tensiunea utilă (uu) sinusoidală şi cunoscută. In practică,
tensiunea aplicată la borne (u) este sinusoidală şi cunoscută. Deoarece căderile de tensiune în
r şi Ld sînt mici, se consideră cu aproximaţie Uu ~ u. Pentru o aproximaţie mai bună, după
ce s-au determinat mărimile Rp e" şi Lu cu ipoteza Uu ~ u, se calculează curentul echivalent
!e şi se determină tensiunea utid !!u =p!.! ~le (r j wLJ). Cu această nouă valoare a ten-
+
'iunii utile se deduc valori mai corecte pentru Rpep şi Lup·
d) Conceptul de inductivitate ~ nu e univoc d~finit pentru o bobină cu miez de fier decît
cu anumite convenfii suplimentare. In studiul de mai sus au int,ervenit astfel mărimile L{max),
Lup şi Lu (făcînd abstracţie de inductivitatea de dispersiune). In cazul materialelor magnetice
5
obişnuite, unghiul de pierderi e mic <'lpe~ ; , curentul de magnetizare e mult mai mare decit
cel de pierderi, adică În schema-paralel RFev ~ wL,.P şi sin Cfle = l. În acest caz, din relatiile
(49.79) şi (49.81) rezultă: ~ '
w 2 L;!P
Rpes ~ - - - · (49.83)
RFep
e) În cazul materialelor magnetice speciale, cu pierderi mici, dar cu permeabilitate mag-
netică foarte mare, în funcţionare nesaturată, este posibil ca inductivitatea utilă-paralel să fie
foarte mare, astfel ca CJ>Lup ~ Rpev· În acest caz, sin cp, ~ O, cos 'Pe = 1 şi deşi L(max) e
finit şi foarte mare, rezultă : ~
(49.34)
În acest caz (v. fig. 49.11)., bobina cu miez de fier se comportă practic ca un rezistor de rezis-
tenţă r + Rpe (cu inductivitatea parazită Ld) ~i admite un curent echivalent practic în fază
<"U tensiunea. pSugestiv, se poate spune că in schema echivalentă paralel, rezistenţa de pierderi
+\liu. u,v i
1
t -~v(/VtJ
\
1 \
_.;..;_.:::ţ::.:.::::.....([yl (t) \
1
1
1
\...._,./
Fig. 49.11
scu:rtcircuitează inductivitatea utilă a bobinei. Această situaţie se realizează, de exemplu, la:

tolele !aminate la rece, cu ciclu de magnetizare practic dreptunghiular, În regim nesaturat .
Aceeaşi comportare o au bobinele cu miez de fier din materialele obişnuite, la frecvenţe înalte,.
cînd de a~emenea
wL,.p ~ Rpep·
f) La frecvenţe înalte, în schema echivalentă a bobinei trebuie introdusă, în paralel eu
inductivitatea utilă, o capacitate echivalentă capacităţii distribuite parazite a spirelor înfăşu
rării (reprezentată punctat în schemele echivalente din fi~. 49.B şi 49.9).
49.4.6. Reluctanţa echivalentă complexă şi permeabilitatea echivalentă complexă. Circuitul
magnetic al bobinei cu miez de fier, liniarizată prin aproximaţia curentului echivalent sinusoidal,
se poate etudia cu reprezentarea în complex. Fie
(49.85)
şi
{49.86)
reprezentările în complex ale curentului echivalent şi fluxului fascicular util, în ipoteza că ten·
siunea utilă e origine de fază. În circuitul magnetic- presupus, pentru simplificare, omogen, cu
se.,ţiunea A şi lungimea medie l - se pot defini : reprezentarea în complex a inducţiei magnetice
<!'fu cDmax ~j-F 1 ~j·~

B=A=Y2NAe -Rma."V:fe 2
(49.37)
şi reprezentarea în complex a intensităţii cîmpului magnetic produs de eurentul echivalent

r~ = Nfe = NI,_ e·-i<lle = H ~1- e-i<Po (49.88)
-• l l 'max V2
(intensitatea cîmpului magnetic, stabilită În fierul circuitului magnetic, e suma dintre această
intensitate şi aceea produsă de curenţii turbionari).
În analogie cu circuitele magnetice de regim staţionar (v. par. 26.1, vol. I), cîtul dintre·
reprezentarea În complex a solenaţiei înfăşurării şi reprezentarea in complex a fluxului fascicular
util se numeşte relnctanţă echivalentă complexă
R
~m,
_ Nle
--- = N 2 le Vf i(~
e 2
-<j).) ----.~e
_ N 2 iSF• (49.89)·
!!!tu Q) max L(max)
şi caracterizează circuitul magnetic atît din punctul de vedere al magnetizării - avînd modulul
egal cu reluctanţa Rm(max) = N 2 /L(max) corespunzătoare vîrfului ciclului de isterezis.
- cît şi din punctul de vedere al pierderilor - avînd argumentul egal cu unghiul de pierderi
1'lpe=~~cp ••
2
Cu relaţiile (49.87) şi (49.88), reluctanţa echivalentă complexă a circuitului magnetic omo·
gen se poate scrie :
H,
-Rm • ==-
.B. (49.90)·
(în analogie cu relaţia corespunzătoare de regim staţionar), dacă se defineşte permeabilitateu

echivalentă romplexă.
(49.91)·
CIRCUITE NELIN!ARE tN REGIM PERIODIC PERMANENT 331
Această permeabilitate echivalentă complexă are dept modul permeabilitatea aparentă (49.75),
corespunzătoare vîrfului ciclului de isterezis ~i drept argument unghiul de pierderi în fier cu
semn schimbat. Deoarece Il pe > O, din cauza caracterului pozitiv definit al pierderilor, rezultă
că inducţia e defazată în urma intensităţii. Mai trebuie observat că această mărime nu caracteri-
zează local materialul feromagnetic, deoarece a fost definită numai cu o parte a intensităţii
cîmpului magnetic : aceea produsă de solenaţia înfăşurării parcursă de curentul sinusoidal echi-
valent. Permeabilitatea complexă echivalentă constituie deci o caracteristică globală a circuitului
magnetic, ca şi reluctanţa Bme, care ţine seama atit de fenomenul de isterezis cît şi do:>
curenţii turbionari.
49.5. Condewmtorul cu pierderi
O teorie analogă celei prezentate pentru bobina eu miez de fier se poate

dezvolta şi pentru condensatoarcle reale, (fig. 4,9.12) care au întotdeauna
pierderi de putere în dielectric ~i sînt uneori şi neliniare ( condensatoarele cn
dielectric din materiale feroelectrice).
49.5.1. Pierderile dielectdce. Pierderile de putere în dielectrie se datoresc
atÎt faptului că dieleetricul nu e perfect izolant -- prezentînd o conduetanţă
finită G0 (măsurabilă în curent continuu) şi deci pierderi prin conducţie - cît
şi fenomenului de isterezis dielectric - pierderi prin isterezis. Fenomenul de
isterezis e condiţionat mai rar de neliniaritatea materialului (isterezis propriu.
zis, caracteristic materialelor fero-
electrice) si mai frecvent de visco- D
zitatea ~ledtrică (post efect electric
sau polarizare ereditară) a acestui
material, fenomen care consistă în
rămînerea în urmă a inductiei elec-
trice D(t) faţă de intensitate~ cîmpu-
lui electric E(t).
·]
Fig. 49.12 Fig. 49.13
Ca urmare, în regim sinusoidal, relaţia dintre inducţie si intensitate e

reprezentabilă prin ciclul de polarizare electrică D = D(E) '(curba r DE în
fig. 49.13), care eEte eliptic la condensatoare liniare -sau se aproximeaza
printr-un ciclu eliptic la condensatoare neliniare (aşa cum s-a proeedat în cazul
bobinei cu miez de fier). Deoarece sarcina e proporţională cu inducţia, iar ten-

siunea e proporţională cu intensitatea, aceeaşi relaţie se regăseşte (la altă scară)
între sarcina q şi tensiunea uc dintre armături, sub forma ciclului de încărcare
q = q( uc) al condensatorului (curba QV în :r
fig. tl<9.14).
Din legea conservării sarcinii rezultă că
între curentul i absorbit din exterior, curen~
tul de conducţie i0 = G0 uc prin dielectric ŞI
sarcina q există relaţia :
• • _l dq ,-, 1 dq
t = Lo ,- ;!; = t:roUc ' de (49.92)
(se observă că din cauza conducţiei dielec-

tricului, în cazul condensatorului cu pier-
deri, i =/= dq fdt). Înmulţind această relaţie
cu tensiunea uc, rezultă bilanţul instantaneu
al puterilor
dq
\ Ur:- • (49.93)
- dt
Pierderile medii de putere din condensator

sînt egale cu puterea activă (medie) absor-
Fig. 49.14
hită ~numită putere de pierderi în dielectric
T
pd = ]:_ \ ui dt = Go u~ +f ,\:, Uc dq = P, + ph (49.94)

T. j
n rQu
şi reprezintă ;;uma dintre pierderile prin conducţie (prin efect Joule-Lenz în
eli electric)
P1 = G0 U~ (49.95)
\'Î pierderile prin isterezis dielectric
P;, = f~ uc dq =f ·di:Qu· {49.96)
rQu
Aici, integrala se efectuează de-a lungul conturului r QU al ciclului de.incărcare,
fiind egală cu aria dlqu a acestuia (în unităţi de energie) şi reprezentînd energia
disipată sub formă de căldură într-un ciclu de încărcare, datorită fenomenului
de isterezis dielectric. Considerînd, spre simplificare, un condensator plan,
avînd aria .A, distanţa d între armături şi un dielectric omogen,
q = D · A_ şi uc = E · d. (49.97)
Înlocuind aceste expresii în relaţia (49.96), pierderile prin isterezis se exprimă
a..,tfel :
Ph = f~ E · d · d (DA) = f · V~ E dD. (49.98)
rn.r: ro"
CIRCUITE NELINIARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT 3 ')')
L)\.)
------------------- - - - - - -
Aici
(49.99)
e densitatea de volum a energiei pierdute pentru un ciclu de polarizare electrică~

egală cu aria ciclului de isterezis (fig. 49.13).
Produsul
Phe=fwhe=!:___i=f·~ EdD (49.100)

rD'l
e puterea specifică de pierderi prin isterezis dielectric.

Dacă în regim armonie sinusoidal, tensiunea
Uc = Uc V2 sin (J) t = uma_, sin (,j t {49.101)
e luată origine de fază, sarcina
q = Q V2 sin ( w t -~ l)h) = Qmax sin ( W t - ~ h) (49.102)
e defazată în urma tensiunii cu unghiul 2h > O, numit unghi d2

pierdai prin
Mărimile uc şi q, nefiind în fază, nu se poate defini o capacitate a
ist rrzis.
condensatorului ca în regim electrostatic, prin raportul lor (care e acum funcţie
de timp). Se poate defini însă o capacitate aparentă
Qmax
C(max) = _ _, (49.103)
Umax
cu valorile maxime luate din ciclul de incărcare {maxime care nu au loc simul-
tan). Cu relaţia (49.97) rezultă că această capacitate aparentă se poate exprima
în funcţie de dimensiunile condcnsatorului, la fel ca în regim electrostatic :
C _A Dmax _A (49.104)
(max)- d E-
max
-- d S(mu)'
pacă se utilizează permitivitatea aparentă
(49.105)
dedusă din cirlul de isterezis al materialului.

Cu relaţiile (1J.9.101) şi (49.102), pierderile prin isterezis (49.96) se exprimă:
(,j U ma~Qma_:_ ~sin c,>t cos ( wt -- 2h) dt =

n
(,j U maxQ max sin iîh (49.106)

2
334 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM PERIODIC NES!NUSO!DAL
sau
_,,
OI:QU = fP~; = 7t
1]
l max
Q
max Sin
. "
o;,, (49.107)
laT
" _ -Pn -_ dlqu __ E D . ~:-

urnE
~
-~
f -V- -- 7t max max Sin u o... (49.108)
Deci, dacă se cunoaşte ciclul de polarizare, se pot determina cu relaţiile (49.103)

şi(49.107) mărimile c(max) şi ah, care intervin în relaţia dintre sarcină şi tensiune.
· 49.5.2. Schemele echivalente ale condensatorului cu pierderi. Condensa-
torul cu pierderi e un element de circuit capacitiv, al cărui curent
i = 1 V2 sin (cut - q;,) = 1 V2 sin (cut + i ep, 1) (49.109)
1..~ defazat înaintea tensiunii cu unghiul- ep. = 1 ep, 1 >O. Dacă
Uc = Uc (49.110)
sînt reprezentările în complex ale mărimilor (49.109), (49.101), (49.102),ecuaţia

(49.92) se reprezintă sub forma :
l = lo + j cuf}_ = (Go (49.111)
în care am utilizat relaţia (49.104).

De aici rezultă admitanţa echivalentă complexă a condensatorului :
Y -- U
-• l -- Go ! ' J. (u C(ma$) e-iah- • (49.112)
_c
Separînd partea reală şi cea imaginară,
Y. = G0 + C(ma$) sin 8n + j cuC(-$) cos ~11

t•)
(49.113)
Le = G,P + j cuC,P'
se obţin conductanţa echival'3ntă-pamlel a dieiectricului condensatorului :
G. = Re C:.} c-=-~ G0 + c.lC1".u1 sin 8&

p (49.114)
şi capacitatea echivalentă-paralel a conden-
satorului
c.p = ~ Im {Y.} = c(MIZ$) cos 8~". (49.115)

Descompunerea relaţiei (49.113) cores-
a. b. punde schemei echivalente paralel din
Fig. ,19.15 figura 49.15, a.
Dacă se determină impedanţa echivalentă
1 Ge C
Z
_e = y
- ~-
- G2 -1-
P
w2C2
~- j (!)
G2 _L
'P
w2C2
-
-
R
•,
+ -1-
Ce,
ic,)
(49.116)
~ ~' ~ ~1 ~ •
·se obţin : rezistenţa echivalentă-serie a condensatorului :

Ge
R
"s
= Re {Z \
-•1
= ____
c2 + 2 ......
!! - (49.117)
rJ.? (l) ,.,....;p
şi capacitatea echivnlent(1-serie :
G2 + 2C2
C = --- ~~-~
l - "t> - w ep (49.118)
•s (u Im {~,} - w2 C,P
Descompunerea (49.116) corespunde schemei echivalente serie din figura 49.15, b.

Calculul elementelor schemelor echivalente se poate face cu relaţiile (49.112)
şi (49.116), dacă se cunoaşte conductanţa de curent continuu G0 , capacitatea
aparentă c(...,.:rj (din ciclul de încărcare cu rei. 49.104) şi unghiul de pierderi
prin isterezis oh (din aria ciclului cu rei. 49.107).
49.5.3. Factorul de pierderi. Permithitatea echivalentă complexă. În
practică, descompunerea de mai sus a pierderilor totale în pierderi de conducţie
şi pierderi prin isterezis nu prezintă interes şi e util să se determine elementele
schemelor echivalente direct din cunoaşterea pierderilor totale. Pentru caracteri-
zarea materialului (v. diagrama vectorială din fig. 49.16) se introduce unghiul
de pierderi totale (}, egal cu complementul modulului unghiului de defazaj qJ,
al curentului :
o~ = 2-
rr ~
i rp,
,
1 = 2+
1t' .
rp. ; (rp, < O) . (49.119)
Componenta activă a curentului (adică componenta lui în fază cu tensiunea)

este:
10 = Ieos rp~ = Isin & = G, p Ve,
-
(49.120)
componenta reactivă (în cuadratură cu

tensiunea) este :
le = I sin jcp./ = I co,Q 6 = wC. p Ve,

(49.121)
iar pierderile totale de putere în dielec- ~~~~~---------+--------~---

tric sînt: .!le
P 4 =Uei cos cp, = Uel sin o= G, i' Vf:.

(49.122) Fig. 49.16
Se obţine, pentru tangenta unghiului de pierderi, numită şi factor de pierderi,

expresia:
le Ge 11 1
tg a= le
=---~
{J)Cep
cuC, s Re s 1· (49.123)
1
1
E uşor de arătat că tangenta unghiului de pierderi e o caracteristică a npterialului dielectric

exprimabilă direct În funcţiune de conductivitatea lui (J şi de Z(maz) şi ah.In adevăr, la conden-
satorul plan, conductanţa de curent continuu este :
(49.124)
Înlocuind această expresie şi (49.104) în (49.114) şi (49.115), se obţin relaţ.iile:
(49.i25)
(49.126)
şi
tg8=~---·
{J)Sima.<) COS ah
Din acest motiv, factorul de pierderi tg ?1, utilizat pentru caracterizarea materialelor dielecirice,
e dat, în tabele sau curbe, ca funcţiune de frecvenţă. Cu cît acest factor e mai mic, cu atît pierderile
sînt mai mici, puterea de pierderi exprimîndu-se în funcţie de puterea reactivă a condensatornlui
pxin relaţia :
1
P J = Uei 1sin 'Pe 1- - · - = 1Q 1 tg 8. (49.128)
1 tg 'Pe 1
Dacă se cunosc tg i), U c şi Pd, elementele schemelor echivalente rezultă ime-

diat: cu relaţia (49.120) se determină Gep' cu relaţia (49.121) se deduce Cer
iar cu relaţiile (49.ll7) şi (49.ll8), R,, şi Cw
Permitivitatea echivalentă complexă. Pentru un condensator cu pierderî
se poate defini o C'J,pac:tata 10ch.valmtă CJmpLxă f. prin relaţia:
(49.129)
iar pentru materialul unui condemator cu pierderi (pre~upu~ plan şi cu dielec-

tric omogen), o permitivitate echivalentă complexă prin relaţia :
A
C. = -
-~ d-
E,. (49.130)
CIRCUiTE NELJNIARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT
Din aceste :relaţii, cu (49.125) ş:i (4,9.126) rezultă :

(l -of- C..)Z(maJ< sin ilh
j (<)
a D"''""
=~--e
~ja 1',~-
r a (49.131)
j<tl E."~,. j (j)
dacă J = o E e reprezentarea in complex r

a deruităt:ii o-curentului de condueţie prin
d:idcetric. '
O b $ c r v a 1: i i ; a) Ca si i:n cazul lwhinci cu
miez de fier, elem~ntele schernel~r echivalente depind
de fn;cvenţă şi, uneori, de tensiunea aplicată.
h) O schemă echivalentă mai completă cuprinde
(v. fig. 4.9.17) şi rezistenţa r a conductoarelor de legă
tură şi (la frecvenţe inalte) inductivitatea para:;:ită 1.
echivalentă prezenţ11i acestor eondm:·loare. Fig. ·1·9.17
CIRCUITE ELECTRICE
ÎN REGIM TRANZITORIU
Teoria dezvoltată în capitolele 33 ...49 s-a referit ia circuitele electrice în

regim permanent, adică în regimul care se stabileşte după trecerea unui timp
suficient de mare faţă de constantele de timp ale circuitelor, pentru ca amor-
tizarea regimului lor liber să fie practic completă 1 • În acest caz, condiţiile
initiale nu se mai resimt în modul de variatie în timp al curentilor, care rezultă
univoc determinat de forma funcţiunilor 'de timp reprezent~te de tensiunile
electromotoare date ale surselor.
În practică prezintă importanţă şi regimul tranzitoriu al circuitelor şi
reţelelor electrice. În electroenergetică, toate procesele de comutaţie (închideri
şi deschideri de întreruptoare) şi de avarie (scurtcircuite, întreruperi etc.) deter-
mină regimuri tranzitorii, care - deşi durează uneori extrem de puţin, dato·
rită valorilor mici ale constantelor de timp- pot periclita securitatea insta-
Iaţiilor (prin supraintensităţi şi supratensiuni) sau stabilitatea funcţionării
lor. În electrocomunicaţii, numeroase clase de semnale- cum sînt, de exemplu,
succesiunile de impulsii- au variaţii importante în intervale de timp de acelaşi
ordin cu constantele de timp ale circuitelor şi nu pot fi studiate decît 'in regim
tranzitoriu ; totodată, prelucrarea semnalelor (detecţie. modulaţie, limitare
etc.) utilizează adesea procese tranzitorii, care nu pot fi ignorate.
Regimul tranzitoriu al circuitelor liniare - la a cărui prezentare ne limităm - poate fi

,;tudiat cu metoda directă de rezolvare a sistemelor de ecuafii diferenţiale ordinare, liniare, cu coe-
Jicienţi constanţi. Această metodă consistă în următoarele:
-se scriu ecuaţiile diferenţiale ale circuitului (de ex. ecuaţiile lui Kirchhoff in valori
instantanee- rei. 36.5 şi 36.10- sau cele obţ.innte din ele prin derivări, şi, eventual, prin
eliminarea unora dintre necunoscute);
- se caută soluţiile de regim tranzitoriu im (t), sub forma unor sume ale soluţiilor de
regim liber cu acelea de regim forţat (permanent);
-- soluţiile de regim liber se determină cu ajutorul ecuaţiilor caracteristice, ca soluţii
generale ale sistemului omogen (ele ex. cu toate t.e.m. nule), care depind de un număr de cont.
,;tante arbitrare (egal cu numărul bobiuelor şi condensatoarelor din circuit, sau mai mic d~cî
aeest număr);
-- soluţiile de regim permanent se determină ca soluţii particulare ale sistemului neomo-
gen - în cazul t.e.m. sinusoidale, fiind de aceeaşi formă cu aceste t.e.m. (determinarea acestor
soluţii se poate face cu oricare dintre metodele cunoscute de la studiul regimului permanent);
1
Ne referim la circuite dlsipalive, eu 1·e;rim lihrr amortb:at (v. par. 32) ~i al ei'iror regim
forţ.at "oinr·irl•• en regimul permanent.
METODA DESCOMPUNERII SPECTRALE (TRANSFORMAREA FOURIER) 339
----
_,se determină constantele arbitrare din expresiile complete, de regim tranzitoriu, ale
wlutiiior, cu ajutorul condiţiilor iniţiale.
Această metodă a fost utilizată în paragraful 32, pentru studiul regimului tranzitoriu al
circuitelor simple. Dacă circuitele au o structură mai complicată, dacă t.e.m. nu sînt periodice
şi. ,dacă se cere să se determine numai una dintre funcţiunile necunoscute, această metodă e
relativ laborioasă. Totodată, condiţiile iniţiale, exprimate prin valorile iniţiale ale funcţiunilor
necunoscute şi ale derivatelor lor, necesită o analiză prealabilă a circuitului, care să stabilească
<oare dintre mărimi trec continuu prin momentul iniţial considerat (în general, un moment de
discontinuitate). Aceste mărimi sînt, de obicei, fluxurile bobinelor - ale căror discontinuităţi
ar determina tensiuni electromotoare induse infinite- si sarcinile condensatoarelor- ale căror
discontinuităţi ar determina curenţi absorbiţi infiniţi. •
.Studiul regimului tranzitoriu se sistematizează prin utilizarea unor metode speciale, care
în.lătură, în total sau în parte, dificultăţile aplicării metodei directe şi, uneori, îl apro~ie de stu ..
diul regimului permanent sinusoidal, care e mai familiar inginerului electrician. In ac~astă
parte a cursului se vor expune trei dintre aceste metode : metoda descompunerii spectrale (trans-
formarea Fourier), metoda răspunsului tranzitoriu (integrala Duhamel) şi metoda operaţională
(transformarea Laplace). Expunerea va privi numai elementele d~ .bază ale ac~stor metode,
a căror dezvoltare depăşeşte cadrul aeestui curs.
jllVIETODA DESCOMPUNERII SPECTRALE

50 •1 (TRANSFORMAREA FOURIER)
SO.L Integrala Fourier şi transformarea Fourier

--------·-----,-··---'-
Seria Fourier complexă (47.19), în care coeficienţii (amplitudinile spec-

trale) sînt înlocuite cu (47.20), capătă forma 1 :
T
f(t) = ~ "~""' ~ f('t")ejnro(l~"')dT. (50.1)

(j
Deoarece f (t) e o funcţiune periodică cu perioada T, întegrala de mai sus se

poate extinde asupra oricărui interval egal cu o perioadă, în particular asupra
.
1nterva l u l u1. ( - -T , + T- ') . C;u su.b stltutn
. "1 e
2 ' 2" ,
(50.2)
.relaţia (50.1) se poate scrie :
i--- "
Llw
f(t) = (
J f'( ·'t") ejuJ n·11-t) U't".
l
(50.3)
"
1 Pentru a evita confuziile, variabila de integrare din relaţia (47.20) a fost notată-rin loe
<le t, care rămîne simbolul variabilei independente În relaţia (49.19).

CIRCUITE ELE'C"fRICE lN REGIM TRANZITORIU
Pentru T ~ oo, tl tv ~ O şi, notînd (v" = w, această relaţie tinde formal eătre
e~alitatea
+oo +oo
J(t) = ~ \ dm ( f(,)e.i'''u-n d't' , {5(L4)
2,n •
~®
J
~oo
numită integrala F'ourier (complexă)- şi se referă ia o funcţie definită intr-un

interval provenit din (- T J2, +
T /2) prin extinderea la întreaga axă reală,
ceea ee elimină condiţia de periodieitate, considerată la început (perioada e
acum infinită).
În analiza matematică 1 se demonstrează că această egalitate are loc efectiv
pentru orice funcţiune netedă pe porţiuni (v. nota de picior de la începutul
paragrafului 4 7 .l.l.) şi absolut integrabilă pe toată axa variabilei reale t, pentru
care deci :
-l-00
·~ 1 f(o;)l d'! ·< X
=--00
ceea ce impune anula1·ea funcţiunii pentru t ~ x
f(- co) = o, f( + co) = o (50.6)
şi exclude posibilitatea ca această funcţiune să fie periodică (cu perioada finită).,

Dacă se introduce funcţiunea complexă de o variabilă imaginară :
+oo
E(i CJ)) = ~ f( 't')e --jroTd'L = 1[*(--j (tl), (50.'7)
integrala F'ourier capătă forma :

+oo
( V(' ) jrol ;~
l
f(t) = 2"; J !'.. J (u e <HL (SO.B)
-o:>
:Funcţiunea !'(j N) se numeşte transformata Fourier sau imaginea Fourier a func-

ţiunii de timp f(t), care satisface condiţiile de existenţă ale integralei (50.4 ).
Relaţia (50.7) se numeşte transformarea F'ourier directă şi permite să se asocieze
biunivoc o imagine f(j u>) fiecărei funcţiuni de timp neperiodice f(t). Relaţia
(50.8) se numeşte transformarea Fourier inversă sau dezvoltarea în integrală
F'ourier a funcţiunii neperiodice f(t) şi permite să se determine funcţiunea de
timp, a cărei transformată e dată.. De remarcat că în relaţiile (50.4), (50.7) şi
(50.8) conceptul de pulsaţie e extins ::.>i la valori reale negative.
1 v G. P. T o 1 s t o v, Serii Fonrier, Ed. tehnică, Bucureşti, l9:35.J

METODA DESCO,'VIPUNERII SPECTRALE (TRANSFORMAREA FOURIE R) 341
Relaţia (50.8) poate fi interpretată ca o prezentare a funcţiunii de timp f(t),

sub forma unei suprapuneri de componente armoniee elementare (reprezentate
în complex) de forma :
I ,
~ fi~(·JW)'dme1"'' '
~. (50.9)
21': -
ale căror amplitudini sînt infinit mici. De aceea, transformata Fourier se mai
numeşte densitatea spectrală (complexă) a funcţiunii de timp f(t), fiind cîtul
(Iintre amplitudinea spectrală elementară ~.;; Ji:(j w) d w şi intervalul de frecvenţă
df = d li~) la care se referă. Această interpretare permite să se considere
2it J
<"1ezvoltarea în integrală Fourier ca o extindere la funcţiuni de timp oarecare a
analizei armonice a funcţiunilor periodice nesinusoidale. Reprezentarea grafică a
modulului densităţii spectrale
lf(jc.))i =<'D((,))
se numeşte spectrul funcţiunii f(t).
Exemplu: Fie tensiunea u(t) de forma unei hnpulsii dreptunghiul are izolate, de ampli-
tudine U0 şi durată T 11 (fig. 50.1, a)
U pentru O t .,::;;: T,,
u(t) =
{ 0
° {50.10)
pentru t <S;: O şi t > T 0 •
Se observă imediat c1i sînt satişfăeute condiţiile existenţei transformării F'ourier şi BC obţine
,,Jensitatea spectrală
{50.ll)
a;u modulul
' -(· ) 2Uo • wT.
1.!2Jw !=~,~m~
o 1 (50.12)
-,•
2
1'
•r:oxespunzător spectrului diu figura 50.1, b.
a. b.
Fig. 50,1
--------------
342 CIRCUITE ELECTRICE IN REGI!vl TRANZITORIU
Deoarece dezvoltarea în integrală Fourier (50.8) e interpretahilă ca o des-

compunere în componente armonice elementare, studiul regimului tranzitoriu
se poate efectua generalizînd metoda suprapunerii efectelor, aplicată în cazul
regimului permanent nesinusoidal (par. 48.2), cu condiţia ca circuitul să fie liniar,
iar funcţiunile de timp care intervin să admită o transformată Fourier.
Ultima conditie e realizată în
lfJc.J/d(2"fc} cazul tensiunilor ~i curentilor care
i(t) _\ .------, sînt mărginiţi, sint nuli pentru
t < O si tind către zero suficient
\ \ de rep~de pentru t ~· oo • Această
Dtpo!
u(t~ liniar condiţie nu e realizată în cazul
pa sir existentei unui regim permanent
~ periodi~, eînd regimul tranzi-
toriu nu poate fi studiat pe
această eale.
a b.
Considerăm, pentru exempli-
:Fig. 50.2 ficare, un dipol liniar şi pasiv
(fig. 50.2, a), în condiţii iniţiale
"de repaus" (toţi curenţii şi toate tensiunile nule pentru t < O), căruia i se
aplică, ]a t = O, tensiunea :
+oo
zt(t) = ____!_ ( !_l_(j w) ei""' d (oJ (50.13)
2rr J
şi se cere curentul tranzitoriu
+oo
i(t) = _!_ \ l(j w)eÎ"'' d co. (50.14)
2rr _..,
J
Cireuitul fiind liniar şi pasiv şi în condiţii iniţiale de "repaus", curentul e suma

(integrala) curenţilor armonici elementari:
H = l (j w)eico< d (~) • (50.15)
produşi de fiecare componentă armonică elementară a tensiunii
(50.16)
în parte. Deoarece aceste componente elementare au aceeaşi formă ca la repre-

zentarea în complex nesimplificată., relaţia dintre tensiune şi curent e determi-
nată de impedanţa complexă a circuitului, fiind valabilă egalitatea (v. fig.50.2, b) :
Z = Z (j cu) = ~TT = T_~(j w) ,

-- - · oT W cu) (50.17).
-~-~-~-----------------------··-------·------
METODA DESCOMPUNERII SPECTRALE (TRANSFORMAREA FOURIER) 3!3
Concluzie : Dacă se cunoaşte transformata Fourier a tensiunii

+oo
Q(j C!l) =c ~ u( "T )e -i<·>r d "T, (50.18)
-00
din cunoasterea impedantei complexe şi a aplicării teoremei supe:rpoziţiei

rezultă tr~nsformata Fon;ier a curentului
l(J' <il) =
_
~q~2_
~(jw) {50.19)
şi expresia instantanee a acestuia (din relaţia (50.14)):
+oo
L~t
" } = l ~- -
-- 0l) e jwt d w.
!!(j -
(50.20)
27! ~(j w)
-QO
ln cazuri mai g-rvrale, metoda se aplică unui sistem de transmisiune diport

liniar, pasiv (v. par. 45.2), a cărui mărime de intrare e
+oo
'") =
u 1(t l- TT('J C;lJ\ e jr~ld C;l
\ _i (50.21)
9
~7! •
-00
şi pentru eare se cerc mărimea de ieşire

+oo
-
lle ()
t -- 2; J :...~e J <il ) e_jwtd.<il.
l ( F(' (50.22)
Dacă ~(j w) e raportul de transmisiune al sistemului (v. par. 45.2), aplicarea

metodei suprapunerii efectelor, în cazul unor condiţii iniţiale "de repaus'\
conduce Ia soluţia :
+ee
ue(t) = 1 ( l"_';(j w) ejwt d <il {50.23)
2:-r J
,c!.(j<il)
·--00
50.·4. Aplicaţie
.
.Fie circuitul R, C din figura .50.3, a, a cărui impedanţa complexă e ~ = R
. .
+ -:-c
1
şi la
. . JW
care se aplică o impulsie dreptunghiulară de tensiune de forma (50.10), cu transformata FouriH
(50.4). Rezultă pentru curent transformata:
. ' IJ:(jw) CUo(l-e-jwTo)
J (J w 1 =- ~--~---- = -~-----'--
- ' ' R + _I_ 1 + j wCR.
jwC
Curentul instantaneu este :
i(t) =-
1 +oo .
( L(j w)el"'' dw = -~-~-
CU [+'o· o .
el""
( ----;--:--- d(J w) ·-
.. -joo el.011'-
(
. ·r o)
----.-.--~- d(i w)
1 •
27! J 2:-rJ J 1 T J tuCR J l -~ J c.lCR
-oo --joo +joo _
CIRCUITE ELECTRICE !N REGIM TRANZITORIU
~ U,;
l
(;--::'!:.~-~
' 1'1
\ 1 1/{
u.
i LJ
1
j :;= '7
!_j
a.
Fig. so.:.l
lntegralde se pot efectua cu metoda reziduurilor·, introducînd variabila complexă p = cr + J cu
şi efectuînd integrarea pe axa imaginară, completată cu un semicerc de rază infinită, astfel
ales incit (în aoord cu Ierna lui Jordan) să adt1că o contribuţie nulă. Se obţine:
(} pent:rv 1
u
_Q e CR pentru O
i(t) = R (50.24)
-U 0
R
l -· --~ ·- · '~~"j
e CR ~ e pentru t >'
În ftgm·a. 50,3, b sînt. reprezentate vm·iaţ.ii!.e în timp ale tensiunii ~i ale curentului !a acest circuit.
stil :METODA RASPUNSULUI 'I'RANZITORIU

(INTEGRALA DUHAMEL)
În numeroase aplicaţii interesează determinarea regimului tranzitoriu

pentru o anumită mărime de Îe]ire ue (t), cînd unei reţele liniare şi pasive i se
aplică o anumită mărime de intrare ui (t), în condiţii iniţiale "de repaus"
(v. par. 45.2). În metoda răspunsului tranzitoriu se rezolvă în prealabil o pro-
METODA RASPUNSULUI TRANZITORIU (INTEGRALA DL'HAMEL) 345
hlemă mai simplă, şi anume determinarea mărimii

de ieşire, cînd mărimea de intrare e o func{iune
t l'(t/
--f--·J~.---
treaptă unitate (fig. 51.1, a)
O pentru t ·'"' O
y(t)l = { (51.1)
l pentru t > O 1 t
Solutia acestei probleme mai simple, adică a.
functiune a
f(t) = U0 (t) 1 (f(t) = O la t < O) (5L2) • oft- &;
i
ju;(t) ' y(t)
se numeşte funcţiunea de răspuns tranzitoriu a
~istemului şi constituie o earacteristieă a lui
(caracteristica tranzitorie), tot aşa cum raportul
'ţ,J -
de transmisiune (par. 45.2) constituie o carac- b
teristică de :regim permanent a sistemului. În
prezentarea metodei vom avea nevoie şi de
funcţiunea treaptă unitate retardată (fig. 51.1, b) : ţ!ft-~J
lJ
r O pentru t "
y(t--1") c= { (51.3)
l l pentru -r
Se observă imediat că o funcţiune treaptă oare-
t
care, cu amplitudinea A şi retardarea -r, e repre·
zen.tabilă prin expresia (fig. 51.1, c)
= ~
O pentru -r Fig. 51.1
Ay(t- -r) (51.4)
1, A pentru t > 't'.
În cazul unei reţele Iiniare, dacă f(t) e răspunsul pentru mărimea de intrare
răspunsul pentru o mărime de intrare de forma (51.4) va fi, evident,
'((t),
mărimea de ieşire: ·
Af(t ·- T) (51.5)
(ca:re, conform cu 51.2, se anulează pentru t < 't').
Exemplu: Considerăm circuitul R, C studiat 1n aplicaţia 50.4. În paragraful 32.2 am
determinat curentul de regim tranzitoriu al acestui circuit, cînd, începînd cu momentul t = O,
i se aplică tensiunea constantă şi. arn obţinut (v. rel. 32.20):
_!_ u __
i(t) ~~ ~ e RC (t >· 0) (;;Lo)
R
Dacă vom considera acest eurent ca mărime de iesire si tensiunea aplicată la horne ca marime
de intrare, vom observa imediat că În cazul U 0 ~ l, iensiunea aplicată e o funcţiune treaptă
unitate. De aceea, funcţiunea de răspuns tranzitoriu corespunzătoare este
1 ---
f(t) = - e RG (t > O) (SU)
R
1 Pentru funcţiunea t.1:eaptă unitate se mai utilizează notaţiile :

l(t), Y(t), E(t).
Metoda răspunsului tranzitoriu utilizează funcţiunea de răspuns tranzi-
toriu (51.2), pentru a construi soluţia u,(t), nulă pentru t<O, folosind princi-
piul superpoziţiei. De aceea şi această metodă e aplicabilă (în forma prezen-
tată aici) numai circuitelor liniare, pasive, cu condiţii iniţiale "de repaus". De
data aceasta, orice funcţiune de timp (nulă pentru t < O, continuă şi derivabilă
u,(O
Figo 5].2
pentru t::>O), reprezentînd o mărime de intrare u;(t), se obţine prin suprapu·

nerea unei mulţimi infinite de funcţiuni treaptă, cu amplitudini şi retardări
convenabil alese (v. fig. 51.2), conform relaţiei:
'
u;(t) = u;(+ O)y(t) + )(~1)r(t- ") d'"t". 1 (51.8)
o ·~~
În adevăr, prima treaptă (neretardată) are amplitudinea u;( + 0), iar celelalte
sînt trepte elementare retardate cu " < t, de amplitudini :
tlu; r::; (d;t') 6.T~ (d~') dT = u~(T)dT, (51.9)
adică de forma :
(51.10)
Se verifică imediat că, deoarece în expresia (51.8) t > O şi "t' <t, se poate înlo-
cui y(t- T) şi y(t) cu 1 (v. 51.3), obţinîndu-se identitatea:
' du· '
u;(t) = u;( + O) +
~ d-r
o
____! d" ~-:= u;( + O) + ~ du;
o
(t::>O).
1 Notaţia g( + O) indieă limita la dreapta, in origine, a funcţiunii oarecare g(x).

M-:cE::-::T;:-;0;:-;Do-:A--::Rc-oASPUNSULUI TRANZITORIU (INTEGRALA DUHAiv-1E_L_)- - ·----·"J:f7
Ţinînd seama de definiţia funcţiei de răspuns tranzitoriu (51.2), prima treaptă

.u:;( + O)y(t) a mărimii de intrare determină o mărime de ieşire
ui( + O)f(t), (51.11)

iar fiecare dintre treptele elementare retardate (.51.10) determină cîte o mărime
de ieşire elementară de forma :
(51.12)
Conform teoremei superpoziţiei, aplicabilă reţelei liniare şi pasive considerate,
mărimea de ieşire pentru cazul cînd se aplică mărimea de intrare (51.8) va fi
obţinută adunînd expresia (51.11) cu integrala răspunsului elementar (51.12).
Se obtine
·'
relatia
, :
u,(t) = u;( + O)f(t) + \ uj( T)f(t ·~ T)d T, (51.13)

. '
o
numită integrala Duhamel. Prin integrare prin părţi şi schimbări de variabilă,
integrala Duhamel se mai poate scrie sub una din următoarele forme :
•
u,(t) = u;( + O)f(t) + \ u;(t ·- T)f( T)d '"t" (51.14)
o
'
u.(t) = u;(t)f(+ O)+ ~ u;( T)f'(t ~ T)dT (51.15)
{l
'
u,(t) = u;(t)f( + O) + ~ u;(t ~ -r)f'( T) d "· (51.16)
o
u, r~ ue
L tmar
paSIV 1 f(tJ ~
'
u·1
'lYt!
t
~<e ~
1:
1 1,
d6
o
r
{
u.JOJ!lt/ + j u;f'C)f'(t- 6)d6

-l= ' t
a b
Fig . .51.3
Metoda răspunsului tranzitoriu consistă deci în următoarele :

l. Se determină funcţiunea de răspuns tranzitoriu a sistemului f(t), adică
_mărimea de ieşire pentru o mărime de intrare treaptă unitate neretardată
(fig. 51.3, a). Pentru această operaţie se poate folosi orice altă metodă (de ex.
metoda directă sau calculul operaţional- v. cap. 52).
~~~-~-~---~--------~----~- ----~~- ----~-------------~-------~-------- ------
343 CIRCUITE ELEC1 RICE !N REGIM TRANZITORIU
-~---------~------------- ------------------··--------
2. Se determină mărimea de ieşire u(t), determinată de o mărime de intrare

Dareeare u(t), cu ajutorul oricăreia dintre integralele tip Duhamel (51.13),
{51.14), (51.15), (51.16), (v. fig. 51.3, b).
a) Metoda se aplică numai sistemelor liniare şi pasive, În condiţii
O b s e r v a 1i i :
iniţiale de repaus.Spre deosebire de metoda descompunerii spectrale, în cazul aeesta funcţiunile
!li (t) şi u, (t) nu
trebuie să fie absolut integrabile. De aceea, metoda permite şi considerarea
cnzului n:gimului tranzitoriu corespunzător unui regim permanent periodic.
+ +
b) In relaţiile de mai sus, f( O) şi u; ( O) sînt considerate la t = O eu e: pozitiv şi + :;;,
:n·hitrar de lllÎCo
c) Se poate arăta că formulele (51.15) şi (51.16) :;Înt aplicabile şi cînd u; (t) are disconti-
nuităţi de prima specie.
Aplicaţie: Considerăm ca exemplu circuitul R, C studiat şi cu metoda precedentă
(fig. 50.3). S-a văzut în exemplul din paragraful precedent că, în acest caz, funcţiunea de răspuns
tranzitoriu este (51. 7). Mărimea de intrare e, în acest caz, tensiunea aplicată u(t), dat de
relaţii! (SO.lO), care eu ajutorul funcţiuuilor treaptă se exprimă analitic:
u(t) = U0 (y(t) -~ y(t -~ T0 )). (5Ll7)
Mărimea de iesire c În acest caz curentul i(t), earc se poate calcula cu relaţia (51.16) (pentru
a evita deriva;ea mărimii de intrare, care prezintă o discontinuitate de prima specie la
! c~ T,,)
1
i(t) = n(t) f(+ O) + ~ u(t ~-· ·t)f'(-:-)dr. (5Ll8)

o
ln ~"''''' ea;", cu (51. 7),
f(+ O)~~ f(l) ; z) (5Ll9)

R
Deoarece -r < t în prima integrală y(t - -r) = l, iar în a doua y(t - -r - T0 ) l pentru
() < 7 t - 'J~ şi e nulă în rest. Dacă t ~ T0 , a doua integrală e nulă şi deci
Dacă t > T0 , a doua integrală se poate efectua numai pină la ,! - T0 , in .rest integrandul
fiil!d nul. Rezultă :
; [' , __ • ) U ( _•-To }
~ u(t - or)f'(,) dT = ~_!l_l e RC - 1 - ; e RC --- 1 , t > 1~.
o
Ambele c;azuri se pot scrie eu ajutorul funcţiunii treaptă, astfel:
(51.20)
.METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 349
Cu relaţiile (51.17), (5Ll9) şi (51.20), soluţ.ia (51.18) se scrie:

• - 7'o
i(t} =-
F
~!!. (y(t) --- y(l 1~)) + ~o[( c -1)
RC
•
y(t) -- (e-Re --1) y(t --- 1~)1 J
1 ' - 7'o
i(t) =~ ~o [ e-Re y(t) -- e R.c y(t -- 1~)]. (Sl.21)
Am obţinut exact soluţia (50.24), scri~ă acum strîns cu ajutorul funcţiunii treaptă lmitat«.
52 •
'-
11 METODA OPERAŢIONALĂ
(TRANSFORMAREA LAPLACE)
Prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff În valori instantanee, la studiul circuitelor electrice
liniare, se ob~ine un sistem de ecuaţii integro-dife:renţiale liniare, relaţiile (36.5) şi (36.10), cu
coefici~nţi constanţi, în care necunoscutele sînt de obicei valorile instantanee ale curenţilor.
ln regim permanent sinusoidal aceşti curenţi sînt complet determinaţi de valorile instan-
tanee ale tensiunilor de alimentare. În capitolul 34 şi următoarele am arătat că rezolvarea siste-
nmlui. de ecuaţii se simplifică în mod esenţial p:rin utilizarea reprezentării în complex a mărimilor
sinusoidalc, care asociază fiecărei a•emenea mărimi i(t) = I V2 sin ( M y) o imagine 1n com- +
plex unică l prin regula
/52,1)
cu următoarele proprietăţi principale :

-~ biunivocitatea reprezentării, asigurată de faptul că şi fiecărei imagini complexe îi
corespunde o singură mărime sinusoidală, prin regula
e- 1 (l) 1 = Im { f"2 ei''''l} = 1]! 2 sin ( t.<>t ~ y) == i(t). 152.2)
·· linirn:itatea reprezentării :
e(J~l il
--reprezentarea operaţiei de derivare printr-o operaţie algebrică : înmulţirea cu un nnmiir

(imaginar),
(S2A)
Avantajele pe care le prezintă metoda reprezentarii în complex rezultă din ace. te proprie·
tă~i şi consistăÎn faptul că sistemul de ecuaţii integro-d~fm·enţiale, satisfăcute de valorile instan·
tanee sinusoidale, se reprezintă biunivoc într-un sistem de ecuaţii algebrice liniare, satisfăcute do
imaginile lor in complex. Ca urmare, calculul circuitului se face mai simplu şi mal sistematie,
rezolvînd acest sistem de ecuaţii algebrice (forma complexă -rei. 36.22 - a teoremelor lui
Kirchhoff), determinind astfel imaginile complexe ale funcţiunilor necunoscute şi, cu ajutorul
reprezentării inverse (52.2), aceste funcţii însele.
O prescripţie de calcul 81', care asociază univoc fiecărei funcţiuni i(t) dintr-o anumită clasă
o anumită imagine Sr(i), se numeşte operator. Operatorul e al reprezentării în complex este
un operator liniar, (proprietatea (52.3), care admite un operator invers e-1 (52.2), şi eare an.
proprietatea remarcabilă (52.4) de a transforma derivarea într-o operaţie algebrică. 'Metoda
reprezentării În complex este, în fond. un t>xemp!u elementar de metodă operaţională.
350 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM TRANZITORIU
----
.În regim tranzitoriu. curenţii sînt funcţiuni de timp dintr-o clasă mult mai largă, complet
det.erminaţi atît de valorile instantanee ale tensiunilor (componentele forţate ale curenţilor)
cît şi de condiţiile iniţiale ( ccmpcnentele de regim liber ale curenţilor). Simplificarea :rezolvării
shtemului de ecuaţii integra-diferenţiale ale circuitelor liniare se poate obţine cu o metodă
operaţională, dacă se găseşte un opera tor liniar f, care să asocieze biunivoc fiecărei funcţiuni
de timp i(t) din clasa dată o imagine f(i), astfel încît operaţia de derivare a funcţiunii dec
timp să Ee transforme într-o operaţie algebrică liniară, efectuată asupra imaginii.
Da~!i aceste condiţii sînt îndeplinite, ecuaţiile integro-diferenţiale liniare ale circuitelor
se vor rerrezenta prin ecuaţii algebrice. Se pot e"tinde astfel la studiul regimului tranzitoriu
avantajele utilizării calculului în complex de la studiul regimului permanent. Metoda opera-
ţională e deci o metodă de reprezentare simbolică (v. cap. 34).
Se arată că există mai mulţi operatori eare satisfac condiţiile de mai sus, pentru diferite
dase de funcţiuni de timp, sus~:eptibile de a prezenta interes în problemele de electrotehnică.
Astfel, de exemplu, metoda descompunerii spectrale (cap. 50) poate fi prezentată ca o metodă
operaţională, În care operatorul, definit de transformarea funcţională (50. 7), asociază univoc
fiecărei funcţiuni de timp f(t) (pentru care există integrala Fourier -rei. 50.4) o imagine com-
plexă F(j w), funcţiune de o variabilă imaginară. E u.;;or de verificat că acest operator e liniar,
.i
eă reprezentarea e biunivocă şi că derivarea se transformă în înmulţirea cu w. Clasa de func-
ţiuni ele timp cărora li se poate aplica integrala Fourier e însă prea restrînsă, din cauza condi-
ţiilor (50.5) şi (50.6), care exclud aplicarea acestei metode la regimuri tranzitorii, cu mărimi de
regim ,permanent diferite de zero.
In electrotehnică se utilizează din ce în ce mai mult metoda operaţională, in care opera ..
torul :!:. e definit cu ajutorul unei transformări funcţionale, numită transformarea lui Laplace.
Această metodă e aplicabilă unei clase mult mai largi de funcţiuni de timp decît aceea suscep-
tibilă de transformarea Fourier. Metoda se utilizează mai ales pentru studiul regimurilor tranzi-
torii ale circuitelor liniare cu parametri concentraţi (în care apar ecuaţii diferenţiale ordinare
liniare, cu coeficienţi constanţi), dar se poate aplica şi la studiul regimurilor tranzitorii in
-circuite liniare cu parametri repartizaţi, cum sînt liniile electrice lungi, studiate in capitolele
următoare (în care apar ecuaţii cu derivate parţiale liniare ~i cu coeficienţi constanţ-i).
Deoarece cea mai simplă operaţie neliniară, înmulţirea a două funcţiuni de timp, nu se
reprezintă prin înmulţirea imaginilor acestor funcţiuni, mPtoda operaţionalâ prezentată aici nu e
apiicabilă circuitelor neliniare.
;}2.1. Transformarea Laplace şi proprietăţile ei
52.1.1. ·Funcţhmile ol"iginal. Transformarea Laplace e definită de integrala :

ce
~ f(t) e--pt dt, (52.5)

o
in care f(t) e o funcţiune reală de timp, iar p = cr jw o variabilă complexă 1 •
Se demonstrează convergenţa acestei integrale 2 dacă sînt îndepliniteurmă-
toarele conditii :
a) Pentr~ t >0, f(t) să fie netedă pe porţiuni (v. nota de picior de la înce-
putul paragrafului 47.1.1.).
1 În acord cu notaţiile uzuale, variabila complexă p şi func~iunile de această variabilă
F(p), care sînt imaginile Laplace ale fnncţiunilor de timp, nu vor fi subliniate. Caracterul
lor complex e suficient precizat prin prezenţa simbolului p.
2 Pentru detalii privitoare la transformarea Laplace şi la calculul operaţional se poate
;'ons_ult~ lucrarea_: ~- 1. K o n. t vo-r o ~ i e i, • "Calculul operaţional şi fenomenele tranzitorii

w. nrcw.tele electrue , Ed. ener!(etlca de Stat, 19::.5.
METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 351
--------- ~~------
b) Pentru t>t0 > O, f(t) să. nu crească in modul mai repede decît o expo·
nenţială, adică să existe constantele pozitive A 0 , cr0 şi t. 0 , astfel ca :
(52.6)
c) Variabila complexă p să aibă partea reală suficient de mare, adică :
IT= He{p} ;.> IT 4 , (52.7)
unde e marginea inferioară a constantelor cr0 , pentru care e satisfăcută con-
IT 4
diţia (52.6) (abscisa absolută de convergenţă a integralei).
· Clasa funcţiunilor de timp pentru care se utilizează metoda operaţională
cu transformarea Laplace e definită în sens restrîns de condiţiile a şi b de mai
sus si de intervalul de definitie al variabilei
' '
o t<:;:oo. (52.8)
Dacă această clasă :;e î:ntregeşte §Î cu funcţiunea improprie a lui Dirac 3(t),
studiată ca limită a impulsiei finite (v. par. 52.1.2)- deosebit de utilă pentru
prezentarea fenomenelor tranzitorii în anumite circuite idealizate în care apar
discontinuităţi - se obţine o clasă de funcţiuni de timp suficient de largă
pentru aplicaţiile întîlnite }n electrotehnică. Funcţiunile din această clasă se
numesc funcţiuni original. In cele ce urmează presupunem că toate funcţiunile
de timp care intervin sînt funcţiuni original.
52.1.2. Funcţiunile imagine (tnmsformatde Laplace). Fiind dată o func-
ţiune original f(t), se numeşte imagine Laplace sau transformată Laplace a ei
funcţia F(p ), de variabilă complexă p, univoc asociată primei prin expresia :
00
F(p) = ~ f(t) c-pt dt, cu Re{p} >era. (52.9)

o
Cînd He{p} <:;:cr,. şi integrala (52.5) e divergentă imaginea Laplace e definită
prin prelungirea analitică a funcţiunii de p, astfel obţinută, (ceea ce înseamnă,
practic, prin expresia în p obţinută cu 52.9).
Transformata Laplace ~ astfel definită ca o funcţiune analitică de p in
întreg planul complex, cu excepţia singularităţilor care există în semiplanul
Re{p}<cra. Se demonstrează că această regulă de asociere e biunivocă, definind
un operator notat cu simbolul f
F(p) = f[f(t)] = f[f], (52.10)

care asociază fiecărei funcţiuni originai f(t)(cu (~-0) o imagine complexă F(p)-
şial cărui operator invers se notează cu simbolul f-t.
f(t) =f-l(F(p)J = f- 1 [F] (52.11)

şi asociază fiecărei imagini complexe F(p) o funcţiune de timp f(t), univoc
determinată pentru t O.
52.1.3. Transformatoarele Laplace ale unor funcţiuni uzuale. Folosind relaţia 52.9.
<'alculăm imaginile unor funcţiuni frP.cvent întîlnite in studiul regimurilor tranzitorii.
352 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM TRANZI''l'ORIU
L Imaginea unei constante. Pentru o -::onstantă C, lund O" a o= O şi Re{p} > O, rezultă :
{5.2,12)
În r'ut.icular,
f[O] =O, (52,12')
Se observă că, în acest ca:l, .integrala e divergentă pentru Re {p} ~ O. Expresi.a (52.12) defineşte
însă univoc o funcţiune analitică de p În tot planul complex, cu excepţia originii unde are un poL
2, Imaginea funcţiunii treaptă unitate ·r(t). Deoarece pentru t>o, funcţiunea treaptă (Sl.l),
e o constanti'!. de valoa1:e unitate,
ro "'
f[y(t)] = ~ y(t) e·-p• dt = ~ e-pl dt c~ p (52. !:~ i
Il o
lnw,ginen mwi expmwnţiale. Pentru funcţiunea exponenţială eu.< se obţine:
00
Jent] =~ei"'
o
Com!derî'nd Re {pJ>:x, şe obţ.ine imaginea eăutată:
. 1
~.[e"'] =~~
p-IY.
ŞL, w acest caz., integrala e divergentă pentru Re{p} ~<X, dar expresia (52 .14) defineşte univoc
o funcţiune analitică de p în întreg planul complex, cu excepţia punctului p = rx, unde are un poL
4. Imaginile funrţizmilor sin wt, cos wt, ch at, sh at se obţin simplu, exprimînd aceste
funetiuni prin funcţiuni exponenţiale. De exemrlu,
Cnl<eulîru:ll integrala pentru He{p} o~ t(·zu1tă hnaginca :
'[S2.1S)
.), Imaginea impulsiei dreptun-

ghiulare finite, neretardate. O impulsie
dreptunghiulară finită neretardată
definită de condiţiile:
(fig. 52.1) e
'~ l o pentru t ~ O şi
~i
pentru t > T,
f=H i(<) .A
~·· H pentru o < t <; T
T
(52.16)
T t A
undt' T c durata impulsiei, H c•-· -
'T
Fig. 52. l amplitudinea impul~iei, iar A irite-
-------~---~-~-
METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 35"

--~~-----~----~-~-------------------------~'~
grala ei. Se observă că impulsia dreptunghiulară finită se poate exprima eu ajutorul funcţiunH
treaptă unitate y(t) sub forma :
(52.16 )
Imaginea aceotei impulsii rezultă :

T
~pT
"[ny(t
"' u · )- H y ( 1~- '1'']
) = n
f1 J e~pl ut~ =
( H- --p-~-
1-e - (:52.17)
pT
o
Dacă
integrala (aria) impulsiei dreptunghiulare e egală cu unit,.tea A = 1, se obţine impul-
sia unitate finită (nereta:rdată), de durată finită T ~i amplitr:.iline l /T, notată Oy(t)
"" } , " rn-

07(1) = - [y(tJ ~-- '((t- l )1. {52.18)
T
Imaginea impulsiei unitate finite rezultă. :
_ l-e-p2'
'1:1roT(t)J = - - - - - (52.18')
~. pT
6. Imaginea impulsiei ddta (Dirac). În aplicaţii inte•·esează adesea c&zul limltă idealizat
al impulsiei dreptunghiuhcre, de durată Ll T extrem de scurtă, Ll T -+ O şi infinit de înaltă
l - ..- co}
l ~ avxn
, d arie. fi nrta
. , s1, ega~a
]" cu unitatea
. (~ "n
2 ,}· P·.. eest caz J. , , d ~
H =:-
.Jj.
1 ng. !:>~. .. 1n11ta enneste o
( LlT . '
funcţiune improprie- numită şi im-pulsie delta Eau func1iunea delta a !u.i D;rac sau f-uncţiunea
impulsie unitate, notată O (t)- cu care se poate opera ccrect~ dacă ~e efectuează calculele cu
impulsia unitate finită şi se trece la limită numai în expresiile :finale. Formal s<; scrie :
(52.19)
Imaginea :rezultă din relaţ.ia (.52.18') prin aplicarea regulii lui L'Hopita! ;
(52.20)
In tabela 52.1 se in:lică imaginile unor fm,cţiuni de timp, care intervin frecvent în studiul
circuitelor.
Vig, 52.2
2.3-1668
CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM TRANZITORIU
Tabela 52.1.
f [f(t)l f(t)
1 1 S(t)
1 L~ 1
' l
2 =·~
1, y (t)
p
-~-~-
1
3 -~
1
e~ma
p+a
-
1
4 se-"1
(p + a)•
5
1 1
---- ( e ~ .. -e 1 -bl)
(p +a) (p + b) b-~
6
p (p + a) (p + b)
1
-+--
1
ah
1
b-a b
ll
1 _..,l
-.::-b: ~-e
a 1
i p 1 ( b -bi _.,,)
1~
7 --- e -ae
(p +a) (p + ~) b-a
8
(ij
\'\ 1
sin wt
pa+· 002 ;
p
9 cos wt
1 p2 + 00 2
1--
a
1
10 -- 1
sh at
1- 11
--
p2-a2
p
p2- a2·
ch ae
1
1 1
12 (p cos b -oo sin b) ~:os (we+b)
p2 + w2
1
13 (p sin b + w cos b) sin(cu&-j-b)
p2 + (J)2
1
(iJ
14
(p• + a•) + ooa """""'"'
Il .
Slll Wl
1
I- -
p+a
l 15
(p + a)2
+ w2
1 e-"' cos we
2wp
16 1 sin wz
(p• + w2)2
- ---~
p2- (,)2
1
17 $ cos wt
(pZ + w2)a 1
- - ---.~~---~~--
METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE)
---------·355
Tabela 52.1. (continuare)
1 f[f(t)J i(t)
1 1
1 1 1 n-1 -al
18 --1 e
(p +a)" 1 (n-1)!
1
1
-
1--
19 e-pT S(t- T)
--- -pT 1
1
20 -e y(t- T)
~--
21
1
--e
p
-pT
y(t-1') e
-a(I~T)
l
p+a
---
22 -1 ( l - e-pT)
p
"
l TSr(t) = y(t)- y(e- T)
52.1.4. Corespondenţa operaţiilor fundamentale prin tl·ansformarea Laplace.

Operaţiile fundamentale cu funcţiuni de timp care intervin în ecuaţiile circui·
telor sînt înmulţirea cu un scalar, adunarea, derivarea şi integrarea. Pre-
zentăm operaţiile corespunzătoare cu imagini pe care le implică corespondenţa
biunivocă stabilită de transformarea Laplace.
1. Transformata Laplace a sumei a două (sau mai multe} funcţiuni de timp
.e egală cu suma transformatelor fiecăreia în parte. În adevăr;
1%1 00 ""
~ (f1(t) + f 2(t))e-1'1 dt = ~ f 1(t)e-P' dt + ~ f 2(t)e-P1 dt

j) o ()
adică:
f[fl f~] = f[fJ + f [f:J, (52.21)+
~n analogie cu (34.63').
2. Transformata Laplace a produsului dintre o constantă A şi o funcţiune
de timp e egală cu produsul dintre acea constantă şi transformata funcJiunii. În
adevăr;
"" 00
~ )..f(t)e-P' . dt = )" ~ f(t)e-P 1 • dt

o o
adică:
f [)..f] =).. f[f], (52.22)
în analogie cu (34.64'). Proprietăţile (52.21) şi (52.22) se prezintă strins prin
relaţia:
{52.23)
care exprimă proprietatea de liniaritate a transformării Laplace (teorema

liniarităţii).
3. Transformata Laplace a derivatei unei funcţiuni de timp e egală cu

produsul imaginii funcţiunii prin p, mai puţin i;aloarea iniţială a funcţiunii
(teorema derivării ). În adevăr, integTînd prin părţi, se obţine:
~ m ~ m
f [ ~] = ~ ~ e~P 1 dt = f(t)e-P 1 1 + p ~ fe~P' dt = p ~ fc-P 1 dt ~ f(O),
c o o .. o
deoarece observînd condiţiile (52.6) şi (52. 7), rezultă (cu Re {p} = cr)
Iim 1 f(t)e~pll :PAo Iim 1 e-(p-cral• j . Aolim e-(cr-<ra)' =O.
~~00 ~......" ~ g--:i'-00
Aşadar:
f r~-q = p f [f] ~ f(O). (52.24)

dtj
. În cazul unei derivate de ordinul (n) se obţ:ii1e; aplicind de n ori regula de mai BUS~
reiaţia;
f [:~:] = f [f"] = PH f [f]- pn-l f(o) _:_ p"- 2 f(ll (o) ..... - rn-i (o). (52.25)
ln ;;azul condiţiilor iniţiale "ăe repaus" f(O) = O şi din (52.24) rezultă:

.f 1~
at
lJ . p f [f] . (52.26}
Adică, derivarea funcţiunii original în raport cu timpul se rep:re7:Întă prin inmul~

ţi:rea imaginii cu variabila complexă p (în analogie cu 34.65').
4. Transformata Laplace a integralei in (O,t) a unei funcţiuni de timp e egalt'i
cu produsul imaginii funcţiunii prin _! (teorema integrării). În adevăr, cladi

p
g(t) = ~ f('t) d-r, (52.27}

Il
avem :~ = f(t) şi g(O) = O. Cu (52.24 rezultă atunci :
f [f] = f [~~] = pf [g],
de unde cu relaţia (52.27)
= ..!:.. f[f]. (52.28}

p
Integrarea funcţiunii original în timp de la O la t se reprezintă prin împărţirea

imaginii cu variabila complexă p (în analogie eu 34.67').
Teoremele de mai sus arată că transformarea Laplace îndeplineşte condi~
ţii!e cerute de a asiglua reprezentarea ecuaţiilor integro-diferenţiale ale circui~
telor prin ecuaţii algebri~.:e.
52.1.5. Alte teoreme privind transformarea Laplace

L Teorema retardării (a întîrzierii) : Dacă cp (t) e o funcţiune original identic nulă pentru
1 < O 1, atunci imaginea funcţiunii retardate (v. fig . .52.3) se obţine din imaginea funcţiunii nt,re·
tardate f (l), prin înmulţirea cu cu e-PT :
(52.29)
'l'(t)
--,v'Y'ft -rJ
______
'
'
.. .,.,.".
Fig. 52.3
ÎD adevăr., deoarece cp(t- 'r) = O pentru t. -~ -r

00 00
:f {<p(t- "\")] = \ cp(!-~·"\")e-1' 1 dt = ~ cp (t -~

1=~
=" e -p~ ~ cp (~)

~;;:o
2. Teorema deplasării : Dacă F(p) e o imagine, atunci funcţiunaa l!'(p + >.) e imaginea
produsului dintre originalul lui F(p) şi e--1.1
f [e- 1.1 f(t)] = F(p + A) dallă f (f) = F(p). (.5.2.30)
"" ""
-~ [e-1.1 f(t)] = ~ e--/,1 f(t)•r·l'' dt=~ f(t)e-(!'H)I dt = F(p + J\),
o ([!
00
~ f(t} e-·1" dt = JF(p).

o
3. Teorema lui Borel (a produsului, a înfăşurării, a commlaţiei): Produsul imaginilor F i(p)
~i E'~(p) a două funcţii f 1 (t) şi f 1 (t) e imaginea funcţiunii
1
f(t) = ~ fl( 1") f2(t~-'t") (h, (52.31)

O)
1 O astfel de funcţiune de timp se obtine din orice functiune f(t) dată în -- oo <ţ< oo
prh:J inmnlţi.re cu funcţiunea treaptă unitate y(t), rd. 5Ll) .
35~ CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM TRANZITORIU
"diră
2 [~f1("t") fm(t ~·t') d-r 1 = f [f1 ] • >.':[f2 ] = I<\(p) · F3(p) 1 (S2.32)

o
<t :reurema: asemănării: Schlmbana va:riahilei t cu at •x>respmHle împărţirii variabilei li~
ş] a întregii hnagini c1.1 a:
.'l:.[f(at)] =' 2_ F (
(1
.rq .
fii
(52.33)
52.2. Determinarea funcţiunii {)dgiual

corespunzătoare unei transformate La:place date
52.2.1. Metcde de invcn:hme. Determinarea funcţiunii original corespun-

zătoare unei t:ramfmmate Laplace date se mai numeşte inversiunea transformării
Laplace. Principalele metode de inversiune, în ordinea utilizării lor în aplicaţii,
sînt următoarele :
l. Folosirea tabelelor de transformări. Datorită caracterului biunivoc al
transformării, toate funcţiunile original identice pentru t O au aceeaşi imagine >
şi, reciproc, toate funcţiunile cu aceeaşi imagine sînt identice pentru t >O"
O primă posibilitate de determinare a funcţiunilor original consistă în folosirea
unor tabele de corespondenţe, care conţin imaginile calculate ale unui mare
număr de funcţiuni original (cum e, în particular, tabela 52.1). Folosirea tabe-
lelor se completează cu utilizarea teoremelor prezentate în paragraful 52.1.3.
şi 52.1.4.
. 2. Teoremele dezvoltării ale lui Heaviside. În cazul cînd funcţiunea imagine
e raportul a două polinoame (în variabila·pJ; u!n care numărătorul are un grad
mai mic, se descompune această imagine în fracţii simple (v. mai jos par. 52.2.2).
3. Formula de inversiune Nlellin-Fourier (numită şi formula Riemann·
Mellin). În cazul general, funcţiunea original f(t), cu t >O, care are ca imagine
o funcţiune F(p) dată, analitică in semiplanul Re {p} cr0 , este >
co+jro
f(t) = ~ (
~rcJ )
F(p )e P' dp, (52.34)
integrarea făcîndu-se de-a lungul dreptei Re {p} = cr0 , care lasă la stînga ei 2
toate singularităţile funcţiunii imagine.
52.2.2. Teorema dezvoltării (prima form.ă). Considerăm cazul în ca:re ima-
ginea e raportul a două polinoame prime între ele. gradul polinomului de la
numitor fiind mai mare decît gradul polinomului de la numărător şi polinomul
:\ Pentru Uernonstraţie a se cousulta ~I. I. Kontorovici, lucrarea citată.

~ Pentru demonstraţie şi indica.l,ii de utilizare se poate con•ulta M.. I. K.ontorovid,
1uer12l:re8 cil.ată.
METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE)
~~~~-~~~------· ------~--- 359
de la numitor avînd n rădăcini (zerouri) simple Pk• evident diferite de cele

ale polin'Jmului de la numă:rător:
(52.35)
(prin împărtire, rapm·tul a două polinoame oarecare se poate aduce la această

formă după' separarea unui termen aditiv : polinomul-cît).
În acest caz. funcţiunea imagine se poate descompune într-o sumă de
f:racţ.ii raţionale :
F(p) = P 1(p) ~""'

P~(p)
C1~- + ~
p-p! p-p~
+ ... + ~.
P -p,,
Pentru a calcula coeficienţii C1, ai acestei descompuneri, se formează produsui
(p - r
~ 1 (p) si
nk) P2(p) '
se calculează limita acestui produs cind p tinde
~
către n.,,
,~,,
apli-
~
cînd regula lui L'Hopital. Se obţine :

. ['(p-pk )Pl(p)J
lliD -.- = P(1P1<)lim ----'= P'()
p-PJ..
1Pk - •.1-.-= c·k·
lP""P.~ . P~(p) p~·P.k P2(P) p 2 (Pk)
Introducînd aceste valori ale coeficienţilm: C;, în descompunerea în fracţii raţio

nale, rezultă relaţîa :
F(n) = f,'Pl(p~) ~._1_'~ = '>.:::.._ Pl(Pk) f [lkc],

.!. :t;;'il~(pt,) P,~Pk t;:;;f P:i(p~e)
în car'!': am notat :
P~( Pk) = ('t:P~)
,ap;p"-=P.t
şi am folosit I'elaţia (52.14), cu IX= Pk• Aplicînd teorema liniarităţii, relaţia (52.23).
se obţine:
f (t) = t
~~---~-~------·---~-·---~
k~l
Pl(P!,) rt/'ki =
P:,(pk}
f -1 [Pl(Pk)]
P2(Pk)
1, (52.36)
1
Această relaţie se numeşte prima formă a teoremei dezvoltării (a lui I:Iea-
viside).
52.2.3. Teorema dezvoltării (a doua formă). Considerăm cazul particular
în care polinomul P:lP) are o rădăcină nulă şi deci se poate pune sub forma:
P2(p} = p P3(p),
in care rădă.cinile polinomului P 3 sînt Pk> cu k = l, 2, ... , n ~- 1.
Pentru găsirea funcţiunii original, aplicăm prima formă a teoremei (52.36),

observînd că P~(p) = p P~(p) +
P 3 (p); P~(O) = P 3 (0) şi P~(pk) = PkP~(Pk),
deoarece P 3 (pk) = O, cu k < n.
Cu aceste valori relaţia (52.36) devine :
f(t) = t
k=l
P~(Pk)
P2(Pk)
epkt =1
1
Pt~O) + ~ P1~p4:) ·:;~ - :e-1 -[ P1(p)]
Pa\0) k=l P.kPs(Pk) pPa(P)
·.·1·· (52.3"7)
Această relaţie se numeşte a doua formă a teoremei dezvoltării (a lui Heaviside).
52.3. Aplicarea transformării Laplace

la studiul unor regimut·i tranzitorii
Din egalitatea celor doi membrî ai unei ecuaţii integro-diferenţiale :rezultă

egalitatea imaginilor acestor membri. Pentru ecuaţii integro-diferenţiale liniare
şi cu coeficienţi constanţi, această ultimă egalitate, pe baza teoremelor linia-
rităţii, derivării şi integrării, se exprimă sub forma unei relaţii liniare intre
imaginile functiunilor care intervin în ecuatia integro-diferentială dată. Ca
urmare, deter~inarea imaginilor funcţiunilor' necunoscute se p~ate face prin
rezolvarea unor ecuaţii algebriee. După aflarea imaginilor funcţiilor necunoscute,
cu ajutorul metodelor expuse în paragraful 52.2 se determină funcţiunile de
timp corespunzătoare acestor imagini; aceste funcţiuni de timp reprezintă
solutiile căutate, care satisfac atît ecuatiile integro-diferentiale cit si conditiile
iniţi~le date. ' . ' '
Exemple: l. Se cansideră circuitul inductiv din fig. 52.4, a, care pentru t <0 e parcurs de
curentul continuu 10 = Uo • În momentul t = O se închide întreruptorul care scurt dwui-
2R
tead elementele R,L. Eeuaţia acestui circuit pentn1 t > O este :
R' . L" di
~ l + . ~ dt =o..
Aplicăm transformarea Laplace acestei ecuaţii, folosind teorema Hniarităţii (52.23) şi 11. deri·
vării (52.24):
~
şi cu i(O) = 10 = U0 ;2R se
f r· Ri + L
dt 1 = Rt [i]
obţine eeuaţ.ia operaţională

+ L(pf li]~ i(O))
(între imagini) a circuitului:
(52.33)
(R
.
+ pL) f[iJ c- L i (O) = .!:__ U0 •
2R
Din această ecuaţie rezultă imaginea curentului (funcţia nemmo~entă):
Lo
- U'
i: [i] = 2R_ ,= _1_._ • .!!!L . (52.39)
R t-pL 2R , R
L
~~--~~---~---------~~---
METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 36!
Din tabela de transformări (52.1 poz. 3) şi cu (52.22) rezultă curentul instantaneu :
u ---' L
CC'"_,.:-' (52.40)
i(t) = - 0 e '" ~ll Ţ
2R R
~rep:rez•mtat grafic in figura 52.4, b (de observat continuitatea curentului pentru ; = O).
R R l
~~
~. l"t=O. _j
r = L/R t
'Fig. 52.4
2. Se consideră ârcujtul tapacitiv din figura 52.5, a, al cărui condensator c lncărcat cu sar-
dna Q0 , pentru t ~ O. In momentul t = O se inchide intre:nrptorul, aplicindu-se circuitului
tensiunea
(52.41)
reprezentată in figura 52.5, b. Ecuaţia ci:reuitului pentru t > O este
(cu q(O) = Q~) • (52.42)
-'iplicărn transformarea Laplace acestei ecuaţii, folosind teorema Hniarităţii (52.23) şi a inte~
gră:rii (52.28). Se obţine ecuaţia operaţională ('Intre imagini) a circuitului :
iu caHJ imaginile termenilor din membrul sting se pot calcula cu relaţiile, (52.41), (52.12), (52.14)
~i (52.22). Se obţine astfel imaginea curentului (funcţia necunoscută) în care am notat r. = R C
f(i) ~~ Uo_ p (52.43)

R' 1'( l) "P+~)
l.
I
,
P+;-1 P+:-.
-o; . !
(
""~~~--~----------
362 CIRCUITE ELECTRICE TN REGIM TRANZITORIU
Folosind teorema Iiniarităţii (52.23) şi prima formă a teoremei dezvoltării (52.36) "-(sau poz. 3
şi 7 din tabela de tranşformări 52.1), Re obţine valoarea instantanee a curentului:
i(t}
c.
Fig. 52.5
.l.n figura 52.5,.: e reprezentată grafic e\·oluţia curentului, iar în figura 52.5.b, evoluţia teu:lÎll·
nii u, = u-Ri de la bornele condensatorului (de observat discontinuitatea curentului i ;;i
continuitatea tensiunii u c pentru t = 0).
METODA OPERAT!ONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 363
-------
~'2A,. Forma operaţională a teoremeio1· lui Kirchhoff
.În aplicatii, calculul se sistematizează scriind direct ecuatiile operationale

eare exprimă ~elaţiile dintre imaginile curenţilor şi tensiunilo~. În acest scop,
în electrotehnică se utilizează formele operaţionale ale teoremelor lui Kirchhoff.
52A.L Forma operaţională a primei teoreme a lui Kirchhoff. Aplicînd
transformarea Laplace celor doi membri ai primei teoreme a lui Kirchhoff în
valori instantanee (36.5), scrisă pentru un nod (b)
(52.45)
l!e obţine
f[~ ik] = f[O] =O.
kE(b)
Conform teoremei Iiniarităţii (52.23) rezultă:
2: f [ik] = o. (52.46)
kE(b)
Aceasta e forma operaţională a primei teoreme a lui Kirchhoff : suma algebrică

a imaginilor curenţilor care ies dintr-un nod (b) e nulă. Notînd imaginile curenţilor~
f [i 1,] = Ik(p),
forma operaţională a primei teoreme a lui Kirchhoff se scrie:
1 2: lip)=
! kE(b)
o 1· (52.4'7)
52.4.2. Forma operaţională a celei de-a doua teoreme a lui Kirchhoff.

Aplicînd transformarea Laplace celor cloi membri ai celei de-a doua teoreme a
lui Kirchhoff în valori instantanee (36.8), scrisă pentru un ochi (q) :
mtq) em = m~q) (uRm + u,c", +uLm) (52.48)
se obţine cu relaţia (52.33)

~ f [em] = ~ [f[uRm]
mE(q) mE(q)
+ f[ucm] + f[urmJ]. (52.49)
Căderile de tensiune se exprimă, in funcţie de curenţi, prin relaţiile :
URm =Rim,
.
llcm = el
t
r imdt + qcm(O)'
"' J
o m
Urm= d~m =
at
t
•=l
.
L",, ddi; .
t
(52.50)
Imaginea căderii de tensiune rezistive rezultă din relaţia (52.22) :

f[uR",] = Rmf[im]• (52.51)
Imaginea căderi] de tensiune capacitive rezultă din relaţia (52.22), (52.28)
şi (52.12) :
(52.52)
:364 CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM TRANZITORIU
unde qm (O) e valoarea iniţială a sarcinii condensatorului din latura m.

Imagjnea căderii de tensiune inductive rezultă din relaţiile (52.23) ~i (52.24) :
L
f[uLm] =p f [cl>m]-cl>m(O) = L,: pLm, f(i,]-~",(0), (52.53)
::~~=1
unde cazul m = s corespunde induct:ivităţii proprii L",", = Lm, eazul m =P s,

L
inductivităţilor mutuale, iar <Pn,(O)= L: L",,i,(O) e valoarea iniţială a fluxului
•=l
hohinei din latura m.
Observînd analogia formală cu forma complexă a ecuaţiilor din cazul regi·
muh1i permanent, mărimile :
~
1
Z Rm (p) -= R ""· Z Cm (p) •
. ~ pCm )
(52.54)
se numesc impedanţele operaţionale proprii ale elementelor de circuit consi·

derate, iar
(52.55)
impedanţa operaţională de cuplaj magnetic (mutuală) dintre bobinele m şi s.

Înlocuind în relaţia (52.49) expresiile operaţionale ale căderilor de tensiune
şi trecînd în membrul stîng termenii determinaţi de condiţiile iniţiale din (52.52)
şi (52.53), se obţine :relaţia :
d>m(O)~+q".{O)]=
P ~m
2: l~(Rm+PLm+ ~ )f[im]+
mE(q) l P m
L l (52.56)
j~l pLm,f[i,] j'
Cu relaţia (52.55) şi notînd cu
1
J
lz".",(p) = Zm(P) = Rm
.
+ pL", + -c
P
[
. m
{52.57)
iru. pedanţa operaţională proprie a laturii m se obţine, pentrtl forma operaţio

nală a celei de a doua teoreme a lui Kirchhoff, expresia :
·Ralt
(52.59)
.METODA OPERATIONALA (TRANSFORMAREA LAPLACE) 365
Fiecare termen din membrul stîng se numeşte tensiune electromotoare opera-

ţională echivalentă a laturii considerate, se notează :
(52.60)
şi cuprinde, pe lîngă imaginea

La place a t.e.m. instantanee E m(P)
şi t.e.m., operaţionale echivalente
condiţiilor iniţiale Emo (p ), cores- U(p) = Rl(p)
punzătoare valorilor iniţiale ale Z~(p) =R
fluxurilor bobinelor şi sarcinilor
condcnsatoarelor :
E ( ) = <!> (O) - q"'(O) of.

mo P m C 1 U(p)~ r!L l(p)+M Isfp)]-(1}(0)
r p m j
·~~-
Zllp)=pL
(52.61) ZM(p):pM
Aceste t.e.m. operaţionale echi-
valente sînt nule în cazul con-
diţiilor iniţiale "de repaus" l!p)
<Pm(O)=O, qm(O)=O, -7 Emo(p)=O. 7l U(p} =_!_ Hpl + g{q

pC pC
(52.62) -Le
u(l_Ppll
1 Er(p}a-~
'O) Zclpl" p~
În figura 52.6 sînt reprezentate 1' '0 • pC
schemele echivalente operaţionale
ale elementelor ideale pasive de Fig. 52.6
circuit, în care apar şi surse fictive
corespunzătoare t.e.m. operaţionale echivalente conditiilor initiale. N ot:înd
imaginile curenţilor f[i,] = I,(p), cu (52.60), forma operaţională a teoremei
a doua a lui Kirchhoff devine :
L
L: Eem (p) = :2: 2; Zms{p)l,(p) (s = l,2, ... m, .. L) (52.63)
mE(q) mE(q) s~l
şi se enunţă : Pentru orice ochi ( q), suma algebrică a tensiunilor electromotoare

operaţionale (inclusiv cele echivalente condiţiilor iniţiale) e egală cu. suma algebrică
a căderilor de tensiune operaţionale.
Din cele de mai sus se observă că, după introducerea în serie cu fiecare
bobină şi fiecare condensator a surselor fictive cu t.e.m. operaţionale echiva·
lente condiţiilor iniţiale, se realizează o analogie formală completă cu forma
complexă a ecuaţiilor lui Kirchhoff (36.22) de la regimul permanent sinusoidal.
Corespondenţa dintre mărimile şi relaţiile utilizate în cele două metode este
redată în tabela 52.2
Ca urmare a acestei corespondenţe, metodele şi teoremele cunoscute din
cadrul studiului în complex al circuitelor în regim sinusoidal se pot extinde,
Tabela 52.2 ,.
~
- 1
Mărimelli fi&U relaţia
1 Reprezentarea in complex Metoda oper,.ţionolli
1 1
Mărimea instantanee i= I V2 sin ( Wl + y) 1 i(t), funcţiune original.

Imaginea
1
1= Ii'~
-"-~=-=-··· .~1 f[i] = I(p} = ~,...i (t)e~pa dt
0
Impedanţa , ~=Z(j!i>) z (p)

' - rezistorului R R
-bobinei j r.u L pL
~~ de cuplaj magnetic (m =f::: s) jwL "., pL".,
1
1 1
- condensatorului -- ~·-
1
jwC pC
' ~~--
.~~~
-----
1
Prima teoremă a lui Kirchhoff ::E l=O ::E I(p) =O
A doua teoremă a lui Kirchhoff 'ZE=:E:Ez;[ ::EE(p) = ::E::EZ(p)I(p}

-
formal neschimbate, şi la studiul regimurilor tranzitorii cu metoda operaţională :
metoda curenţilor de ochiuri, metoda potenţialelor de noduri, teoremele impea
danţelor echivalente, teoremele generatoarelor echivalente, teoremele transfi·
gurărilor etc. Singura precauţie deosebită se referă la luarea în considerare a
condiţiilor iniţiale prin tensiunile electromotoare operaţionale echivalente lor.
Dacă însă se studiază reţele în condiţii iniţiale "de repaus'" (rel. 52.62), toate
relaţiile liniare stabilite în studiul reţelelor de curent alternativ sinusoidal într~
reprezentările în complex ale tensiunilor şi curenţilor rămîn valabile între imaginile
Laplace ale tensiunilor şi curenţilor • dacă se înlocuiesc impedanţele complexe prin
im pedanţe operaţionale.
52.5. Metoda operaţională de rezolvare

a circuitelor în re!!:im tranzitoriu
52.5.1. Metoda generală. Ţinînd seama de cele stabilite in paragraful pre·

{:edent, metoda de rezolvare operaţională a circuitelor electrice liniare cuprinde
următoarele etape:
a) Se formează schema echivalentă operaţională a circuitului cu sursele
fictive corespunzătoare condiţiilor iniţiale (52.61) şi sursele date. În schemă,
mărimile se notează de obicei cu simbolurile operaţionale.
b) Se aplică forma operaţională (52.47) şi (52.63) a ecuaţiilor lui Kirchhoff,
obtinîndu-se ecuatiile operationale ale circuitului si se rezolvă aceste ecuatii
iu 'raport cu im~ginile fuu~ţ.iunilor necunoscute. ' '
-----~
c j Se calculează imaginile funcţiunilor de timp date (de obicei tensiunile

electromotoare) cu transformarea directă (52.9), cu teoremele din paragrafele
52.1.3 şi 52.1.4, sau cu tabelele de transformări; se introduc aceste imagini in
expresiile imaginilor funcţiunilor necunoscute, obţinîndu-se astfel, explicit.
ca funcţiuni de variabila p aceste imagini.
d j Se determină funcţiunile de timp necunoscute cu metodele de inver·
siune (par. 52.2.1), căutînd funcţiunile original corespunzătoare imaginilor
determinate la sfîrşitul etapei precedente.
Aplicaţie la scrierea ecuaţiilo!l' operaţionale pentru o reţea cu anumite condiţii
52.5.2.
iniţiale Considerăm reţeaua din fig. 52. 1,a, în care la t
date. <
O, Întreruptorul K fiind deschis,
se stabileşte un regim permanent sub acţiunea sursei de tensiune electromotoare constantă
e1 = E,.. CnrenţU continui stabiliţi în reţea sînt În acest caz :
(52.64)
Presupunînd câ pentru t < O condensato·

ruJ _C era ~nc_ă~cat (in circuit desc~is) _cu
~arcma Q0 Şl ca m momentul t =O se mch1de
întreruptorul K (fig. 52. 7, b), se cere să se
scrie ecuaţiile operaţionale necesare deter-
minării imaginibr I 1 (p), J~(p), I 3 (p), J4(p),
ale tuturor curenţilor din reţea. Conform
relaţiei(52.6l)şi a condiţiilor iniţiale arătate,
În schema echivalentă operaţională apar
următoarele t.e.m. operaţionale echivalente
a~:estor condiţii iniţiale
!1
E 20 (p) = ID 2 (0) = L~;~(O) + L~ 3 i 3 (0) = L 2 I~
E 30 (p) = ID 3 (0) = L 3i 3 (0) + L 32 i~(O) =
~LfJ'I/o = L 23 JQ
. . / ql(oj' . .
B~o(P) =~ r~ ~- = -~ {!0 /pC~. (52.65)
·,~c~
Deoarece imagine"a~·sursei date din latura 1
este (cu relaţia 52.12) ;
E
E 1 (p) = 2 [e1 ] = :t [E0 ] = -.....!! ' (52.66)
p
8e obţine schema operaţională din ·· figu-
ra 52.7, c, cu ecuaţiile de mai jos scrise
pentru nodul (1), respectiv pentru ochiu·
rile (1), (2), (3);
!--~------;.
'
I1(p)- I2(p) --lip)= O
Eo Qo l
~~-~~ 1
)~
i
-- - - = RJJ1 (p) +- I 4 (P)
.lr
p pC4 pC~ '~ ci~~ j
t~. ic.J
Qo l
L 2 I 0 +-;:;- = - - - I4 (p) + ~ i
~ 2_,:/?.!!
P~• pC4
+ (R~+Pis)I2 (p)+ pL~ 3 I3 (p) (.52.67)
-~·~~~~:~~
'~,.._,...../
L~ 3 l0 = {R 3 + pL )I (p) + pL
3 3 33 J 2 (p). Fig. S:2.?
36l CIRCUITE ELECTRICE rN REGIM TRANZITORIU
Dac::. se rezolvă aceste ecuaţii in raport cu I 1(p), I 2 (p), I 3(p), J 1(p), ee pot deduce valol'ile instan·
tanee ale curenţilor :
(52.68)
cu teorema dezvoltării.
52.5.3. Aplicaţie la utilizarea formei operaţionale a teoremei generatorului echivalent
(Thevenin.) Considerăm un transformator, cu dispersiune magnetică neglijabilă (L1a = VL 1L~)
Fig. 52.8
şi cu rezistenţe neglijabile ale înfăşurărilor (fig. 52.8, a), alimentat la bornele de intrare 1, l' cu
un generator de rezistenţă interioară R 1 , care produce impulsii dreptunghiulare de tensiune de
forma (fig. 52.8, b):
(52.69)
Se cere tensiunea de ieşire 11 2 = R 2 i 2 la bornele rezistenţei de sarcină Rz.
În baza analogiei prezentate in paragraful 52.4.3 se poate aplica În acest caz teorema genera·
torului de tensiune echivalent sub forma
I®(P) =o~~ sau U~(p) = B.Tg(p) = R 3 U~, (p) (52. 70)

R2 + Z2z01p) • Rg + Zz 2 ~(p)
în care U 2 lp) e imaginea Laplace a tensiunii secundare de mer~ in gol, iar Z22 j(p) e impedanţa
operaţională echivalentă a reţelei (cu bornele 2, 2') pa3ivizate. Deoarece în complex: am avea
(v. şi calculul analog pentru re!. 38.21)
(52.71)
(52. 72)
Ll L2
'tl ~" ~,
'2 = i5":U"3)
Rl R2
Imaginea tensiunii elect:romotoare (52.69) este (v. rei. 52.17):
132oH)
ş.i imaginea explicită. a tensiunii de i(>şire rezultă :
Cu teorema Hnia:rităţii (52.23), a .retardării (52.29) şi eu (52.14) rezultă fmfcţia original fr•)pn,-
zentată in fi.g. 52.8, c):
( ,):2. 7i))
52.5!4. S<udiuJ regimuîni ti•mmitor.iu 1rtin separarea cumponentei de regim per-

manent. In numeroase p:roblc"ne regimul permanent ~e poate determina fără dificultăţi cu
:rnctodelr:: cunoscute şi e să se utilizeze calculul operalional numai pentru studiul ;:-Pp:i-
rnu1ui liber., cu conditiile eo:regpunz.J.toure acestni regim. Ecuaţ-iile operaţionale al" r,~.,
b.
c"
Fig. 32.9
gl:rnu]ui Hhe:r sînt ecu.aţiHe oh~inute prîn anularea irnagJnilor t.e.n1~ ale generatoarelor şi priu
introducerea t.e.m. operaţionale ecbivalente condiţiilor iniţiale pentru componentele de x;,gim
liber ale cu:renţilo:r.
Studiem, ca exemplu, un circuit R, L (fig. 52.9, a), căruiu în momentul t = O i se aplică
tensiu.nea sinusoid.e1ii
f~ Y2 ~in u)t 1:>2. 77)
-------~~-~-------~-- -~--
inainte de aplicarea tensiunii circuitul fiind in repaus: i(O) = O. Deoarece, in general

i(t) = ip(r) +
it(t), unde
E LCiJ
ip(t)= VR 2 +L2001 ffsin(MI~q~) cu sin <p = )rTR;:;;2o=+=L~2=CiJ:c::a (52.78)
e curentul de regim permanent, rezultă pentru curentul de regim liber valoarea iniţială ;
. (O) = 1. (O) -
lj
.
Jp (O) =- .
lp (O) ~~ 'E V2 sin tp. , (52. 79)
- V R2 + L2w2
Schema operaţională echivalentă pentru curentul de regim liber e reprezentată in figura 52.9,b
şi e obţinută din schema iniţială a circuitului, pasivizînd-o şi introducînd apoi o sursă fictivă
cu t.e.m. operaţională echivalentă E1 0 (p) = Li1 (O) corespunzătoare condiţiei iniţiale (52.79).
Rezultă imaginea curentului de regim liber :
(52.80)
Cu relaţia (52.14) se obţine valoarea instantanee a ace~tui curent
(S2Jll}
Curentul instantaneu total are deei expresia :
i(l) = ip (1) + i1 (1) = .

VR 2
E
+V w
1!2
'---=2 l1 sin (52.B2)
~i c reprezentat În figura 52.9, c. De subliniat că, in regim tranzitoriu, curba curentului nu esime-
trică faţă de axa absciselor din cauza componentei aperiodice de regim liber.
O b se r va fi e: Dacă s·a:r fi aplicat metoda operaţională ecuaţiei care determină curen<:n!
total, s·ar fi ajuns la acelaşi rezultat cu un calcul mai lung, din cauza formei mal complicate pe
<:are ar fi avut-o imaginea curentului total, ca urmare a expresiei mai complicate a imaginii t.e.m.
einuşoidale a surRei.
LINII ELECTRICE LUNGI
__
~.---~~======---"=====
,.....3j'i LINII LUNGI ÎN REGIM TRANZITORIU

:) • 1
Am studiat pînă acum circuite electrice filiforme, cu parametri concent:raţi

{v. par. 31.3), adică acele circuite care admit scheme echivalente, constituite
din elemente ideale de circuit (r. L, C) strict localizate. Din punctul de vedere
al ecuaţiilor cîmpului electromagnetic, acest mod de prezentare reprezintă o
aproximaţie cu atît mai bună, cu cît viteza de variaţie a stărilor (şi deci frec-
venţa) e mai mică şi cu cît dieleetricul care mărgineşte conductoarele e mai
hun izolant.
În adevă-r, aproximaţia parametrilor concentraţi caracterizează în primul rînd regimul
cuas!staţionar (v. cap. 31), adică regimul în care nu se ia în considerare curentul de deplasare
(v. par. 31.1), decît în dielectrieul condensatoarelor. Ca urmare, valoarea intensităţii curentului
electric de conducţie se conservă în lungul unui conductor neramificat şi perfect izolat (teorema
continuităţii)- ceea ce corespunde neglijării vitezei de variaţie a sarcinii electrice q, localizate
pe suprafaţa conductorului, şi deci a intensităţii em:entului de deplasare printr-o suprafaţă
<'e lnconjoară conductontl
În al doi!.~ a rînd, aproximaţia parametrilor concentrll ţi e asociata neglijârii pierd~:rilo~

,J., c1:rent de_ eonducţie prin mediul dielectrie- niciodată perfect izolant- care mconJoara
eor::_d 1~~~ctorul. In limitele acestor aproxh11aţii, În cszul unei linii cu două conductoare paralele
(fig. 53.1 ), curentul arc acelaşi sens şi aceeaşi intensitate i prin toate secţiun:ile transver3ale ale
fiecăruia dintre coaductoare. Ca urmare, tensiunea electrică în lungul fiecăruia dintre conductoara
·e proporţională cu acest cur~nt, ceea ce pe:rn1ito definirea unei rezistenţ-e echivalente~ concentrate,.
a cclo:r două conductoare. De asemenea, cîmpul magnetic H e În fiecare punct proporţional cu
intensitatea i a curentului; ca urmare, şi fluxul magnetie prin suprafaţa sprijinită pe conduc•
to<'tre e proporţional cu acec;t curent, eeea ce permite de-finirea unei inductivităţi echivalente,
<~m:.ce~trate, a .intregi~ Ii?-ii. "De ac;e~a am, studiat în paragraful 35.6 linia dP curent alternativ
eu !icnema echivalenta dn1 11gura .'b.14, "·
În numeroase aplicaţii întîlnite în tehnică, aproximaţia parametrilor con·

eeJJtrati nu e însă valabilă.
Î~ electroenergetică, respecti\' în telecmnunicaţiile pe fire, transmisiunea
Ia distanţe mari a energiei electromagnetice, respectiv a semnalelor electromag•
netice, se face cu ajutorul unor sisteme de conductoare filiforme paralele, cu
lungimea foarte mare faţă de rHstanţa dintre ele, nnmite Unii dcctrice bmgi,
:-\72 LINII ELECTRICE LUNGI
În cele ce urmează vom considera astfel de linii bifilare (cu două conductoare)
şiomogene (cu proprietăţi de material şi configuraţie geometrică invariahile in
Jungullor). La frecvenţe nu prea joase şi la lungimi suficient de mari, curentul
1
__...~
\
t 1
,
t ~E
1
L
' '
l i 1
r
--
,,
Fig. 53.1
de deplasare şi curentul de pierderi prin dielectric, care, în condiţii în 1·est egale,

sînt proporţionali cu suprafaţa conductoarelor şi deci cu lungimea liniei, nu
mai pot fi neglijaţi. Ca urmare, curentul de conducţie nu mai are aceeaşi inten-
sitate în lungul fiecăruia dintre conductoare.
Teorema continuităţii nu se mai poate utiliza acum sub forma (3Ll0).
Înlocuind în legea IX a cnnservării sarcinii (v. par. 31.1) valoarea sarciDii în
funcţiune de fluxul electric (legea II), se observă că, în cazul general. se armiează
fluxul prin suprafeţe închise al vectorului
Jt = J Ot
adică
Vectorul. Jt, numit densitatea curentului total, e egal cu sum:t iii!1t:re densitatea
' · d e cond uetle
curentunu · ,,,. s1· uens1t.atea
-' · cnrentultn· d~ e Lep
l 1asare oD
- •
' .P - ac
Teorema continuităl-ii rămîne deci valabilă numai pentru curentul total
şi numai liniile vectorului Jt trebuie Ră fie linii (practic) 1 înehise. În :figura 53.2
1 Cond3ţia de anulare a iluxuiui printr-o ~uprafaţă înehisă (şi deci a divergenţei) nu hn~lUiH~,
de fapt, închiderea propriu-zisă a liniilor de cîmp, ci numai faptul. că, urmărind suficient de mult
o linie de cîmp. fără punct<' la înfinit, se ajun!);e oridt de aproape de punctul de la care s-a
plec:Jt.
LINII LUNGI IN REGIM TRANZITORIU 373
~int schiţate liniile de cîmp ale vectorilor J 1 , E, H la propagarea unei unde armo-
nice pe o linie electrică lungă. Se observă că, în acest caz, liniile de curent (total)
Be inchid prin dielectricul de eonductivitate cr şi permitiYitate e, în care densi-
Fig. 53.2
i:JD vE
tatea curentului de pierderi cr CE şi
a curentului de deplasare - - "" - nu se
Ot Of
mai neglijează. Datorită acestui fapt, curentul are diferite valori în lungul
liniei şi poate să.-şi sehimbe eventual sensuL
Deoarece studiul fenomenelor care au loc pe liniile lungi nu se mai poate

face în regim cvasistaţionar, ar trebui să se apeleze la ecuaţiile lui Maxwell
peiJtru cimpul electromagnetic (v. cap. 29, voi. I). Studiul mai complicat, dar
exact, efectuat pe această cale arată că aceste fenomene reprezintă una dintre
modalităţ.ile de propagare ale undelor electromagnetice ghidate.
Dacă frecvenţa nu e prea mare, se poate adopta însă următorul punct de
vedere intermediar : se ţine seama de curentul de deplasare transversal, care
se închi.de Îlltre conductoare, ca şi de curentul de pierderi transversal prin izo-
laţie; se neglijează însă componentele longitudinale ale acestor curenţi, şi deci
<_lOntribuţia acestor componente longitudinale la producerea cîmpului magnctico
In aceste condiţii, în fiecare plan transversal al liniei se păstrează relaţiile din
regimul cvasistaţionar, înt:re mărimile localizate în acest plan.
De exernp1u, cirnpul Inagnetic~ ale cărui linii închise sint conţinute în plann transversale~
e p·oporţional cu curentul i din eonductor, din dreptul acestor linii de cîmp, deoarece se neg li-
jeazii componenta longitudinală a curenţilor din dielectric, care ar putea să contribuie la circu-
laţia cîmpului magnetic în lungul unei linii de cîmp; de aceea şi fluxul magnetic L'l.!P, printr-o
suprafaţă IlS, sprijinită de conductoare şi corespunzăto2.re unei porţiuni de lungime foarte
mică fix a liniei, e proporţional cu intensit>;tea curentului din co:îduetoare, din dreptul acestei
374 LINII ELECTRICE LUNGI
porţiuni, ceea ee permite definirea unei inductivităţi t::.L = Ll.c!> a acelei porţiuni. În mod ana-
l
log se poate defini o capacitate t::.C Între porţiunile eorespunzătoare ale celor două conduc-
toare, o conductanţă t::.G a izolaţiei dielectricului dintre ele şi o rezistenţă L':.R a br.
Acest mod de tratare permite să se evite rezolvarea problemelor liniilor electrice lungi
din punctul de vedere al teoriei undelor electromagnetice (ceea ce ar complica foarte mult calcu·
lele) şi permite să se explice proprietăţile acestor linii- cu o apr;:~ximaţie suficientă În prae-
tică- din punctul de vedere al teoriei circuitelor electrice, mai famiiiar inginerului electrician.
Întreaga linie apare astfel echivalentă unei succesiuni de cuadripoli cu parametri concentraţi,
şi aproximaţia e cu atît mai bună, cu cît porţiunile L':.x considerate sînt mai mici. De aceea se
conside~ă po~ţi.unile elementare, de lungime dx infinit mică, iar întreaga linie se prezintă ca un
circuit electric cu parametri repartiza ţi, cm act~rizabil local prin parametrii locali, raportati
la unitatea de lungime a liniei, numiţi paraaetri Eneici sau pammetri primari.
Ccnsiderăm o linie hifilara (fig. 53.3), de lungime l, şi notăm cu l,l' bornele

de intrare (dinspre generator) şi cu 2,2' bornele de ieşire (dinspre receptor).
Notăm cu x distanţa elementului curent de lungime dx al liniei de la bornele de
h'ltrare (şi cu x' = l - x distanţa de la bornele de ieşire). Se definesc următorii
parametri lineici :
Re.zistenţa. lineică :
(53.1)
Aici, !.iu 1 e căderea de tensiune din lungul uneia dintre porţiunile de conductor,
pe lungimea L'lx, i e curentul din conductor din dreptul acelei porţiuni, iar 6.R
e rezistenţa electrică a ambelor conductoare pe porţiunea D.x. Cu ajutorul
rezistenţei lineice, căderea de tensiune elementară din lungul unui singur eon-
ductor pe porţiunea dx se exprimă prin relaţia :
du,=
, 2 i dx.
R! (53,1'\;
.,
.\
\
\
1 1
lu
1
1/
1
1 1
r-----~~-~~~--~---;-------·-a_:1__~_,..,.-·_
1
r-
LIN!! LUNGI IN REGIM TRANZITORIU 375
lnductivitatea lineică :
L'l<J>)
. (' -
.L t = Illl1 -
ax, o i Ll x
= . ~L
In n -
.o..~->0 Llx
rE_J
a_ID
{53.2)
Aici, b.. (ÎJI e fluxul magnetic prin suprafaţa sprijinită pe cele două. conductoare
de lungime .6.x, iar t:.L e inductivitatea proprie corespunzătoare acestei porţiuni
a liniei. Cu ajutorul inductivităţii lineice, fluxul elementar prin suprafaţa Sr
mărginită de curba r ~- ABB'A.' corespunzătoare elementului dx, se exprimă
prin relaţia
(53 ..2')
Capacitatea lineică :
r Llq ) .. .:.\C rF •
l~J
C1 =li.m -- = hnt ----. (53.:3)
L\x~O
( u/J. x t.x ,.() fi.,,.,
Aici, b..q e sarcina electrică, localizată pe suprafaţa unuia dintre conductoare

pe porţiunea L1x, u e tensiunea dintre acest conductor şi celălalt în dreptul
acestei porţiuni, iar ll.C e capacitatea între cele două conductoare pe porţiu
nea L1x. Cu ajutorul capacităţii li:neice, sarcina elementară din interiorul unei
suprafeţe închise 2:, care înhracă o porţiune elementară dx a primului conductor,
se exprimă. prin relaţia :
(53,3')
C(Jnducuu~ţa lineică de izolaţie (sau perditanţa) :
(53.4)
Aici, 6.ig e curentul de conducţie, ea;:c se l:m:hide prin izolantul imperfect dintre
cele două porţ.iuni de conductoare pe lungimea 6-.x, iar t:.G e conductanţa cores-
punzătoare :L'f.''t,~:2 porţiuni elin izobtia l.iniei. Cu ajutorul conductanţei lineice
de izolaţie, eu:rer:tul de pierdere elementar, care tre::e de la un conductor la
celălalt, pe lungimea elementară dx, se exprimă prin relatia :
(53.4')
1" ., Observ_ o.: ţ _i (~ ;· a) D~~eă parfinnetr:H lineit~i ll1 ~ I~1 ~ Ct; Gt nu depiud de distanţa x
nT123 se nun::teşte om.ogena.
b) La frcevenţc suficient de joase, para~:nctrii lineiei se pot ca!c~Jla ca Î!l :regirn staţionar~
(~eoa::-ece repartiţ.ia cu.rentuiui pe secţiun~a condnctorului ~i repartiţia sar~inii pe suprafaţa con-
ductorulni sînt practic neschimbate faţă de rep;imnl stat.ionar~ iar dielectricul are numai pierderi
prin condncţie. La frecvenţe Inai înalte, re~Jartiţ:ia curentului se tnodifică (v. efectul pelicular,
cap. 55)~ iar dielectl·icul are şi pierderi prin isterezis (v. par. 49.5). Ca urrnare~ în acest caz~ para ..
metrli H~eici R,, Lt, Gz ~ Ct sînt~ de fapt~ paraxnetri echivalenţi~ care depind de frecvenţă.
c) In cazu:[ unui die!ectric otnugen, de petmitivitate z. şi pe:rm~abilitate p.. , cu pjerdcri mici.,.
şi n~g.Iijîr~d ind:ctivita~ea. interinarH a' eond~:actoar~Jor liniei~ se pot utiliza urrrtăloarele expre.sii~.
~tabJJ~te :tn ]_'e;g:nn sta:p_onar.
-- Pentrn linia bifilară cu conductoare foarte subţiri, de rază a, situate la di•t1mţa D > :a
(53.5)
', par. 9J, \·ol. 1), cn <:0 = (I /36rr) 10 ..3 F /m ~i <=r ;::::; 1 (în aer);
u D ILr, D
Lt c~ -'- In - = tLo - m --
n a n u
(v, par. 27.6.1, vol. I), cu iJ.o = 4rd0- 7 H /m şi iJ.r;::::; L
~Pentru linia coaxială (cablul coaxial), constituită din două conductoare concent.riee.,
,ie raze a şi b > a :
z21t' er2n:
r~J_
el =--b-= ·"o~ (53. 7)
In-- In- tm
a a
v, fNH. 7.4.1, voi. l)
(.53.8)
Din cele expuse mai înainte rezultă eă, in 8ecţiunea curentă a liniei, atît
eurentul cît si tensiunea sînt functiune de cele două variabile x şi t, deoarece
ele variază I{u numai în timp, ci 'şi în lungul liniei. Astfel, în secţiunea AD
(la distanţa x de bornele de intrare),
.
,, ~-= '(
1 :t:, t_') Şl (5:~.9)
im· Îll ,oecţinnea BC (la distanţ.a x + dx de .bornele de intrare)
'(
J X
.i..
1
Î'
f X, t ·; = "(
1 X,
,,
i}
oi(x, t) d X
+. ~ 1
Şl
l (53,10)
-f-- 1" ) .. .. ( '·) ih( x, t) .1
o.~, 1 -~--- uX,
I
1
Il ( X t c= •l. X,<,
ox
Funcţiunile u( x t) Şi 1~ x, t) satisfac un sistem de ecuaţii eu derivate par-ţiale,

numite ecuatiile telegrafistilor, deoare.ce au fqst stabilite pentru prima dată\
pentru a ex~;lica funcţio~area cabluzdor telegrafice .
.53.2.1. Ecu'ltine de pr.im otJ.in. Pentru a găsi aceste ecuatii, vom apl!ica
întîi legea inducţi~i electromagnetice conturului r = ABCJJA, 'şi apoi Îegea
• • " De e~tre.
1
yr.
Thoms~n fulte~iOl~ lord K~ivin) în _1.8,55, ~ără a con;idera )i, indt•c,tivi~a}("'
lmmca (?-eghpb1la ~a ~ablur:, _m pnm:1 aproonmape) ~l ae catre G. Kw::hhorf In I85l, ţmmd
s?an;a Şl de aceasta Inductivitate.
LINII LUNGI !N REGIM TRANZITORIU 377
<:onservării
sarcinii suprafeţei I:. Conturull' fiind imobil, legea inducţiei electro·
magnetice se scrie :
Aici
B c D .!
~ Eds
~
~ Eds .L
1 ~ Eds ~ Eds ~-
~Eds = duf
f' A B c D
Înlocuind această expresie în legea indneţiei electromagnetiee eu relaţîile

(53J.') şi (53,2') şi, după~ simplifieă:ri, rezultă ecuaţia:
(5iUl)
1~are He poate interpreta ~punînd că : scăderea tensiunii pe unitatea de lungime

a liniei e egală eu suma dintre căderea de tensiune în rezistenţa ambelor con··
ductoare şi căderea de tensiune inductivă, ambele luate pe unitatea de lungime,
Suprafaţa :2; fiind imobilă, legea de conservare a sarcinii electrice se scrie :
Ai•~i elementul de arie e orientat spre exterior, iar
(\~
JJ JdA = ( - i) + (t ~-r- 8;iJi ax) + dig,
1 :J
termenii din paranteză fiind în mdine: curentul eare intra în suprafaţa ::S
prin punctul A (şi care, în consecinţă, trebuie luat cu semn schimbat în calcu-
lul curentului care iese prin suprafaţa :;E), curentul care iese din suprafaţa :E
prin punctul B şţ curentul de pierdere prin izolaţie între porţiunea AB şi pm·-
ţiunea CD de conductor.
Prin înlocuirea expresiei de mai sus în legea de conservare a sareinii eleet.riee
cu relaţiile (53.3') şi (53A'), şi după simplificări rezllltă ecuaţia:
care se poate interpreta, spunînd că : scăderea de curent pe unitatea de lungime

a liniei e egală cu suma dintre curentul de pierdere prin izolaţie şi curentul
de încărcare cu sarcină a conductoarelor, ambele luate pe unitatea de lungime.
Ecuaţiile (53.11) şi (53.12) se numesc ewaţiile de primul ordin ale telegrafiştilmr
----~~~~~~-----------
si constituie un sistem de ecuatii cu derivate partiale simultane. Interpretările

date mai sus acestor ecuaţii p~rmit să se stabil~ască pentru fiecare tronson
elementar, de lungime dx al unei linii, schema echivalentă din figura 53.4.
la utilizarea căreia toti infinitii mici de ordin supe-
rior sînt neglijabili. ' '
B
53.2.2. Ecuaţiile de al doilea ordin. Între ecua-
ţiile (53.11) şi (53.12) se pot elimina oricare dintre
funcţiunile necunoscute. Pentru a elimina pe i, se
derivează relaţia (53.ll) în raport cu .x şi se obţine
relaţia:
o c
Fig. 53.4
(în care pentru ultimul termen s-a inversat ordinea de derivare); se înlocuieşte
apoi în această expresie~ , (53.12).' Se obtine

ox din relatia ' astfel ecuat,ia cu deri-
vate parţiale a tensiunii :
(53.13)
1·
În mod asemănător, eliminînd pe u, se obţine ecuaţia cu derivate parţiale a
curentului :
o~2_!_
x2
= RtGti + (RtC,• + .L,G,) ~
' ·- ot
+ LtC,. azi
at 2
(53.14)
1
Curentul şi tensiunea satisfac deci ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale de

aceeaşi formă, care se numesc ecuaţiile de 'rdinul al doilea ale telegrafiştilar.
Cele două ecuaţii (53.13) şi (53.14) nu pot fi rezolvate independent una de
aha, deoarece soluţiile lor sint legate prin ecuaţiile (53.11) şi (53.12). Aceste
.soluţii i(x, t) şi u(x, t) mai depind şi de condiţiile iniţiale şi la limită (la eap2t-
tul liniei).
Integrarea acestor ecuaţii în regim tranzitoriu e, în general, complicat&
şil se face cu metode operaţionale. În acest curs se va efectua (par. 53.3) numai
in cazul cel mai simplu al liniei fără pierderi.
Dacă, pentru a indica secţiunea curentă, se utilizează distanţa x' = l --- x, măsurată de
la h:-nwle de ieşire ale liniei, ecuaţiile de primul ordin iau forma :
oi
~-- =
r•
-f- ('
_.r
iJu
ox'
t..7!U
. , ot-- '
LINII LUNGI IN REGIM TRANZITORIU 37\}
iar ecuaţiile de ordinul al doilea iau forma :
(53.16)
in eare funcţiunile necunoscute sînt u(x',t) şi i(x', t).
53.2.3. Bilanţul instantaneu al puterilor pe linie. Înmulţind relaţia (53.11)

cu i şi ecuaţia (53.12) cu u şi adunîndu-le, se obţine relaţia :
(53.17)
Observînd că puterea transmisă printr-o secţiune a liniei este

p = ui [W] {53.18}
şi că energia electromagnetică lineică este
.6,W'
W 1 =L 1 !__
-
'2
2
+ C1 -.2
, u2
=
•
hm--•
t>x-0 .6.x
[J/m] (53.19)
relaţia (53.17) se serie
(53.20)
Scăderea specifică a puterii transmise î:n lungul liniei e egală cu suma dintre
viteza de variaţie a energiei electromagnetice lineice şi puterea specifică de
pierderi pe linie, prin efect Joule-Lcnz (şi eventual prin isterezis), în conductoare
şi în izolaţie. Linia nu are pierderi numai dacă
şi (53.21)
pentru liniile fără pierdel!'i
În regim tranzitoriu, rezolvarea ecuaţiilor telegrafiştilor pentru o linie

oarecare e relativ complicată şi se poate face cu aj_?torul integralei Fourier
(v. cap. 50) sau al transformării Laplace (v. cap. 52). In cele ce urmează ne vc:m
limita Ia linia fără pierderi 1 , pentru cm:e ecuaţiile telegrafiştilor au forma z
&u oi i!i iin
---- = Lt- Cl (53.22)
ax . ot ar. ·
-
1 La frecvenţe suficient de înalte, această prezer1tare e adesea suficientă şi pentru HnE
reale, cu pierderi, deoarece termenii cu derivate în raport cu timpul sînt proporţionali cv fn)"""
venta ~i fua:rte n~.ari faţă de termenii în care apar R 1 şi G.r (v. rel. 53.ll şi 53.12).
3'30 L!Nll ELECTRICE LUNGI
respectiv
(53.23)
53.3.1. Ecuaţiile liniilor fără pie:.·J.eri. F'iecare dintre ecuaţiile (53.23)

este o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea, de tip hiperholic, nu·
mită ecuaţia undelor, pe care am mai întîlnit-o în studiul undei electromagne-
tice plane (v. par. 29.3, vol. I). Urmînd un raţionament analog celui făcut cu
ocazia acestui studiu, se găseşte că cea mai generală soluţie a ecuaţiei (53.23)
consistă în suprapunerea unei unde directe cu o undă inversă, În cazul ecuaţiei
tensiunji, de exemplu, eea mai generală soluţie este
(53.24)
eu viteza de propagare
(53.2:5)
Aici, primul termen, ud (x -~ 'V0t) e o undă elementarâ directă de tensiune, adică

o undă care se propagă fără atenuare şi fără distorsiune în sensul x-lor pozitivi,
cu viteza v0 : valorile unei astfel de unde, în momentul t şi din diferite puncte .x,
se regăsesc în momentul t + ~t în punctele x + ~x, cu ~x = v0 6.t, acelaşi
pentru toate punctele x (v. fig. 53.5,a). De aceea, pentru un observator mobil,
eare s-ar deplasa în sensul x-ilor pozitivi, cu viteza 110 , unda directă va apărea
ca o repartiţie spaţială invariabilă. Al doilea termen, ui (x + 110t), e o undă
elementară inversă de tensiune, adică o undă care se propagă fără atenuare şi
fără d.istorsiune în sensul x-ilor negativi, cu aceeaşi viteză v0 : valorile unei astfel
de unde, în momentul t şi din diferite puncte x, se regăsesc in momentul t b.t +
in pmwtele ;l; -~ ~x, ·~u ~x = v0 ilt, acelaşi pentru toate punctele x (v.fig.
53.5,b.). De aceea, pentru un observator
mobil, care s-ar deplasa în sensul x-ilor
negativi, cu viteza 110 , unda inversă va
apărea ca o :repartiţie spaţială invariabilă.
Din punctul de vedere al ecuaţiei un-
delor, funcţiunile uAx-v0 t) şi ui(x + v0t)
~ sînt arbitrare. Ele se determină prin con-
diţiile concrete în care funcţionează linia,
şi anume prin condiţiile iniţiale şi cele de
la capetele liniei. La utiliz'area acestor din
urmă condi-ţii, trebuie subliniat că din
pronrietătile undelor elementare rezultă
urr~ătoar~le reguli: Într-mt moment oare-
care t > O şi într-un punct oarecare x al
liniei poate exista unda directă nwn,-ri dacă
intr-un moment t - D.t (anterior lui t) a
existat această undă în punctul x - v0 !lt,,
Fig. 53.5 situat la stînga lui x; şi poate exista unda
LINII LUNGI IN REGIM TRANZITORIU 331
inversă numai dacă într-un moment t - D.t (anterior lui t) a existat aceasti1
undă în punctul x 0+ v D.t, situat la dreapta lui
x.
Dacă tensiunea e determinată, curentul i trebuie determinat din ecuatiile
(53.22) (şi nu din ecuaţia respectivă a undelor, care ar furniza soluţii prea g~ne
rale, independente de acelea ale ecuaţiei tensiunii). Cu relaţia (53.24·) şi prima
ecuaţie (53.22) rezultă :
(53.26)
OUJ _ dud
şi {53.27)
ox - d(x--" 0t)
Observind că
(53.28)
.
ecuaţia {-.::J.J.~
" ?6'J uevnH~
;, . :
de 11.mde, prin integrare,
unde f e o functiune arbitrară de x. Înlocuind această expresie în a dona

c::euaţie se ~hţine:
Şl <'U relaţ.i~1 (53.25),

r = o, adică .f = coust. {53.30)
Mărimea
(53.31)
se numeşte impedanţa cunctcril'tică a liniei fără piadai. Cu relaţiile (53.29),.

(53.30) şi (53.31), expresia cm:entului se sede :
Aici, und(] elementarli direct;ă de curent este

iar unda eiementară inversă de curent este
(53.34)
Constanta .f e o componentă continuă arbitrară a curentului, aceeaşi în toate

punctele liniei, determinabilă prin condiţiile iniţiale şi independentă de tensiune.
Ecuaţiile (53.24) şi (53.32) se numesc ecuaţiile liniilor fără pierderi şi reprezintă
soluţiile ecuaţiilor telegrafiştilor în regim tranzitoriu. Deoarece o constantă
poate fi totdeauna considerată fie ca undă directă, fie ca undă inversă, rezultă
că scoţînd un termen constant din ud (de exemplu), ecuaţiile liniilor fără pier·
deri pot fi scrise sub forma simetrică :
1u (x, t) =ud (x- t!of) + u 1(x + v0t) + U 0
li (x, t)
1
= _!_ ud (x- v0t) -
~
_!_ u 1 (x
~
+ v t) + 1~
0
(53.35)
în care constantele U0 şi I 0 trebuie determinate prin condiţiile iniţiale (şi sînt

independente între ele, din punctul de vedere al ecuaţiilor telegrafiştilor), iar
funcţiunile ud şi u 1 trebuie determinate prin condiţiile iniţiale şi cele de la
capetele liniei.
O b s e r va ţi i: a) În limitele de valabilitate ale formulelor (53.5), (53.6), (53. 7), (53.8)
pentru parametrii line ici ai liniei bifilare, respectiv coaxiale, se obţine, pentru viteza de propagare
pe aceste linii (presupuse fă-.:-ă pierderi) expresia :
l 1
(53.36)
"o = JlLzCt = ]/[Li= c.
egală. en a vitezei de propagare a undelor electromagnetiee in dieleetrici omogeni nelimitaţ!

(v. reL 29.21, voL I.).
Dacă se iau Însă in cnn.side:rare sporul d3 huluctivitate dat de cîrn:pul magnetic din inte ..
riornl conductoardor şi al,t~ _efecte, ~:e. cm~st~t:i r~ă prezenţa condu?toarel~: reduce puţi~ v:iteza
d~ propa.gp.re a und~l.:r f?Ludate ~p~ nn1e~ !aţ.a dln aceea ~.undelor ?tn medn omogene n~h!lutate,.
6) In acele~ş~ h~~~~ s~ ~npn ;.u:rrHl ~onre1e expresn pentru !mpedanţele caracterJ.5hce ~
·--,Pentru hnu:. b~fun.ra fara p1erder1:
(53.[17)
·tuufe C: e irnpedanţa
de undă a die1ectricului 1·eL ~9.26er vot I)~ Pentru !inEle ae.d.en~ ~~b:işnuite
gf' obţin valori între :~o o şi 600 n.
··Pentru linia coaxială (eahlul (!oaxia1):
(53.37')
b D
l)e(•arece ~ ~ - irrlpedanţa eartu~t0ti~tică a eah1e1or c.ottxi~le e de ordinul a 30.u75fl.
a a
~-~----------------·-······---·····-·····-----~-------------·---~---
LINII LUNGI IN REGIM TRANZITORIU 3"l3

------------- ----------------
53.3.2. Puterile transmise de undele elementare. Puterea instantanee directă.
transmisă de unda directă în sensul x-lor pozitivi, este
2
Pd -- U
di el -
- -zud0 --
-
Z oi tit2 '--
..--' O• (53.38)
Energia electromagnetică lineică instantanee a undei directe este, cu relaţiile

(53.31) şi (53.33),
• 2
W IJ (t)' = 1·Jt 2i;t + C,, _!la
2 -- L zrm
' = 2 ~
Ctu;;;, (53.39)
şi se observă că e în mod egal împărţită între cîmpul electric şi cîmpul magne•

tic. Comparînd relaţiile (53.36) şi (53.37), rezultă, cu relaţia (53.25) :
(53.40)
Aceleasi relatii se obtin pentru unda inversă, dacă se calculează puterea in·
versă, 'trans~isă în s~nsul x-lor negativi,
2
p, = ~ u;~;
•
= -z-o = zoz•'2 =
Ui Tl':r
t'ow t,
•
> o. (53.41)
In fiecare dintre undele elementare, puterea transmisă e egală cu produsul
dintre viteza de propagare şi energia acumulată pe unitatea de lungime a
liniei.
53.3.3. Aplicafie : Se consideră o linie lungă fără pierderi, de irnpedanţă ca:racteris tică
Z0 ş;, viteză de propag~re ·v0 , avînd conectată o sarcină rezistivă, de rezistenţă R la bornele
~ecundare (fig. 53.6). In momentul. t = O ajunge la aceste horne o undă directă de tensiune,,
c•1 front dreptnnghinla:r,
11d = u. (53A2)
Se ee:re repart1ţ1a tensiunii şi a curentului într-m1 moment t > O, ştiind eă linia are bornele
primare suficient de depărtate de bornele secundare.
In acest caz., în ecuaţ.iile (53.35) avem U 0 = O şi I 0 = O (nu t>xistă cmenţi şi tensiuni
''_;mtin~:1 p~ l.i_nie înai?te de t = O) şi Ui = O pentru t < O.
b:~u~ţ.JJ.le hnulor devm:
U + u;(x, i) = u(x, t} l
U- t) ~~ ZJi(x, t) f
Co:1oid0rînd acest;~ ecuaţii scrise pentru napă tul
lin.i:ji~ unde u == Ri, rezultă, eliminind neeunoscu..,
teJ.P u, şi l~ pentxu ~ > O~
1
ro-- x'
Uf. if>Zli
(53.45)
Fi.g-. 53.6
În acest caz, unda inversă e o undă reflectată, ~i anume pozitivă, dacă R >Z ( cazul din
-~ ..6, care d eterm1na

fi g. ;,,_, . • o supratensmne
' u = UJ -t-. u; =
2
+
(Zo RUR) ) nuI''a, d aca
V R' ~= z•
. - d aea•
sau negativa, R < z, (caz care deterrn1na
. • o supramtens1tate
. . l
.= -
UJ-Ui
-- = --- • - • 2z6 u)
. Z0 Zo+ R Z 0
Pentru un .moment t >· O
R--Z0
. , u;(l, t) = U dacă x' vt.
Ui (x, t) = R -r- Z0 {53.46)
1 O dacă x' v!
~şa cum rezultă imediat din proprietăţile •mdei inverse, ,,are se propagă cu t'Q în sensul x-lor
negntiYi (şi deei al x'-lor pmdtivi).
~4·· /f LINII LUNGI IN REGIM PERMANENT

J ~ 11 SINUSOIDAL
În acest capitol vom studia liniile lungi în regim sinusoidal, adică atuncî
d:nd. curentul şi tensiunea sînt, în fiecare punct al liniei, func-ţiuni sinusoidale
de timp de aceeaşi frecvenţă f
u t) = U (x) V2 sin ( wt + 4(x)) ~10';:/1

~""''
1)
t) = I (x)V2 sin ( (,}t + ~ (x) ~ 9 (x)), (54.2)

eu valorile efective U(x) şi fazele iniţiale y(x) şi w(x)- cp(x) şi cu defa- 1
zajul q:;(x), dependente de punctul considerat x al liniei. Un astfel de regim

se stabileşte, de exemplu, într-o linie lungă, căreia i se aplică la capete tensiuni
shJusoidale de aceeaşi frecvenţă, în regim permanent (adică, după completa
<Hnortizare a regimului liber, determinat de condiţiile iniţiale).
5 1·. Stu(liul ~"2t~~laţiilor telegrafiştHc.r in ~Oil~r~iex

-----~-------~--
54 . lJ_., }î-.ol'l:J.l2 CO]:nplexă ~ EA~:'t~atiilor telegrafistlîo:i' ~i euiutiile ele.inentti!I'~)~

În :regim permanent sinusoidal, te~siunea şi cux~ntul 'se pot reprezenta în
complex simplificat, imaginile lor fiind acum funcţmni de variabila spaţială x :
u (x, t) <==:: Q (x) = U (x)ej<jl(x) (54.3)
i (x, t) ~ l. (x) = I (x) ei(W)-•Pi"-'l). (54.4)
1 Nu an1 n1ai notat faze"ie iniţiale cu ~ şi y, deoarece aer.::te sintbohrd an altă şe:rnnifi-·
ea l]lf~ în te-o-ria liniilor hu.tgi.
In ac.,•·sî caz. d<:âYall'l<· pa.rţiale ale aec'!tor 1nărimi se reprezintă a;;tfcl :
(~.Jm{V(x)f2 (54.5)
?! ?t '
:h ,--~§ d~!
-<~·~~ (.)cJ.6)
dx
Cn :u:co:loj reguli., sisteund de ecuaţii diferenţiale eu derivate parţiale (în vnna-

hilek. :t şi t), p•~ care il (:onstituie ecualiile telegrafiştilor (53.11) şi (53.12), H'
ll:•:p~·,~zintă în nnnpkx printr-nn sistem de ecuaţ.ii diferenţiale <rrdinarc (in
"' :trialoila x) :
(SL7)
Acr;<tsta ·~ste Jarma c~mplew'f a ec.uatiilor de ordinul imfi ale tlllell;rnfistilor. Prin
<krn a,re se poat.e ehmn;~a succesiv' oricare dintr<> funqiunile L·n;c{moseute 1
<~:w [1 si !W ohţu1 :rdaţnle :
(54.8)
care reprezinta forma, complexă a. ecuaţiilor de ordinul al doilea ale telP:grafiştilor.

Dadi se nntem~ii
(·x ~~> O) (51.9)
al~gînd,~pri;,~ d~f'i!liJ:ie_, rădăe~na e~ parte reală pozitivă - ceuaţiile de ordinul

al do;lea (;)t.f:l capata rorma simpla :
(;)UO}
La rezolvarea ace"tor ecuaţii trebuie să se linii seama t:<l .C: şi l sînt legatt: prin
ecna!iilc de ordinul întîi (51-.7). De aeeea se rezolvă numai una dintre ecuatii ··~
de r;~cmpln, aceea a ten~iunii ~ eurentul deducîndu-se din (54. 7). '
Ecuaţiile (54!.10) sînt ecualii diferen1iale linhu(~ de ordinul II, eu codieiei•ţi
''"Hstnuţ.i. aYînd •'cnaţia caracteristidi
386 L[N!I ELECTRICE LUNGI
cu soluţiile :
Rezultă :atnnd, pent:tu soluţia generală a tensiunii ;
i:u care 4 1 şi ,4 2 sînt constante arhl tra:re (in general complexe), Curentul se
obţine introducind această relaţie in pt·ima ecuaţie (54o7) :
Dacă se notează :
soluţiile generale ale fm~mei complexe a t'cuaţiilor teleg:rafl~tllor se pot pune sub
forma:
(54.15)
~n care constantele arbitrare complexe 1 şi 4 4

2 sint determinabile prin condi·
ţiile de la capetele linieio Fiecare dintre termenii din :relaţia (54ol5) în parte se
numeşte soluţie complexă elementară a ecuaţiilor telegrafiştilov:.
54.1.2. Intm·pretarea solutiilor dem·entare, Atît tensiunea dt si curentul
din soluţia generală. (54.15) re;ultă prin suprapunerea a doi iterme~:i : primul
depinde de x p:rin factorul e-!", iar al doilea prin factorul e+Ix, Arfităm că
aceste soluţii elementare sînt :reprezentările în complex ale mwr unde dementare
atenuate, d:i:reetă >Ji inversiL Astfel, tmsiuneo.. iLru:tif
(54,16)
eu eoefidenttd
(54,17)
;se scrie sub fonnă separînd moduhxl şi argumentul);
cu l\"elaţia
V aloa:rea inst::mtta.:nee este:
UJ t} = Im ~+-
U"'l! LUNGI !N REGJM. PERMANENT SINUSO!DAL 337
Se ohl"ervă h:nediat că, făclnd abstracţie de faetorul exponenţial mouoton

descrescător e-D<x (deoarece cx >
0), aeeasti1 valoare instantanee reprezintă o
undă elemrntară directă, de fox-ma primu]oj termen din 1'elaţia (53.24), cn
' 1teza de propagare :
v=
n '1mită, :in aeest caz, vitezli de fază a undei--~ in sensul x-lor pozativi. La uu mo·-
rn.ent dat t, această undă directă arc o repartiţie spaţială sinusoidală, cu pe.,
rioada spaţială A, numită lungime de undă, Se observă că lungimea de umlă
. e~a _mai mică distanţă dinti:e d~1:ă p~ncte, !:~1, care undele respective sînt
w iaza şi. ea atare, e determmahda p:rm condlţ:m :
(54.21)
lut-teaga l'epa:rt.iţie se deplasează in sensul .x·lor pozitivi, c11 viteza de faz:ă
1
~--z) ~--~r,
V=-=
'_.. _ , (3 _____ ____ _
, 1
'finîml acum seama ţi de factorul exponenţial, :rezultă eâ unda elementară

'Hre~tă e atenuată în -"emnu propagării cu o atenuare :rd. L:l5.32) ~
-=c .ln IIJ.d

0':.:\-
(O)
-.-;-----. 1'
' (54.23)
1 l.'d (x)
proporţională e;;u_ distanţa x, In figura 54.1, a :st: reprezintă o astfel de \mdii.

,?J,~:mentară atenuată. directă în momentele t şi t ~t. +
O analiză asen1ăuătoa:re se poate face pentr11 ten~iwli''l .ir;ver,<ii.
in funeţhme
cm:espunde, j)l'In nn:nare, unei
54,1,. b), care se propagă eu
v.iteză în sen~ul x .. lor :în 8CJ1su] .;:;i de propagare .eu
atenuare
sfi.rşit, in
;;ur[•(:rntr~J C(tnsistă !n sup:ea_t:Yn:nt:)~ea
UNU ELECHZ!CE LUNGi
1::11 curentul i nl'N s :
-___ L .. _
[~ / ....·. t)
-+
1
fi~ ..) Ll
:; ! .t.:L l'an:.metrii secundari ai liniî.lm: : ÎlHJ>Ntaniu cm:adel·i.,,tidi si nw-

"'lanta ll<o pro1mgare. Soluţiile generale (54.15) J;Un î:t{ eviut;nlă prop;·i:~tutea
mil.rimilot· eomplexe l!c ~i ~f, d(' a caracteriza eomplet linia i'n regim pt:nna-
w;nt sinm•oidal, de frecvenţtt dată. Ae,;c-;tP mărimi sint parametrii SN'Ii!Hlari-
:u liniilor.. f<Î anume :
Tmpeda~lţ(~ caracteristici! complexă a Jjniei:
Jli (x)
(---- l; (x))
389
Haportul dinlr!e tensiunea eomplex:\ a nuci nnd.-~ ··km•}lltarc 7i cllrentu! •.:nm ..

plex corespm1:dttor (asociat după n•gula d•: 1a reeevtuare. in ruport cu St!rHm]
do: propagare respectiv) are aeeca~i Yaloare 111 tont~ pun;tBle liniei, fiind eg;d
<":U impedanlu eat·acter:istieă. 1lodnlu! :lf't'."ki mărimi eşte imprdanţa fartv~··
tai.<ticii .~ca/ani ~i are valoarea :
O.
.•ar ar;,cnmentnl ncestPi m~'irimi 1.:s1~: clefazaJul carnt·teri.stic şi ar·~ valoarea :
., are tg
[(.rG;
(54.30)
unde. la e:...tragn·ea radiealului, ,.., reţin.: rădăeina J'll pl!Tt•.' re:.tlt1 pm:it.ivi'a
(X 0).
Interpretarea an'lt:Hil pentru soluţii!•• denl<:'!lturc .;t:~bik-;tr: r·r1 lniirim~:·,
nnmiu\ cunslaut.a. de atPuuurc, l:ar<lcterizear:ft linia din puuctul de \ edt:fi· d

ateunl:irii undelor d<:mcntar•: rw
unit.ateu de hwgînw. i:n· utărimert
J ... i'l
lm ! j. 1 -
nu mită cGn8iantti d•J dejltzaj li au .cunstantti de. jl.uă, ·~;;n·<teteri:wHză linia d.iu I"Juduil
de- Vf'drre al defazai nlai introdus îu tuul<J,. Plem en tar•~ p•.· un:itat<"u d0 Jm.gîw .",
390 LlNH ELECIRICE LUNG!
Pentru a calcula constantele oc şi ~ în funcţie de parametrii linei.d }:.1,

L, 1, G1 , Cx, observăm că din (54.30) rezultă :relaţiile :
+ j (u(L 1
oc2 -~ ~~ = R 1 ~ w2 L1 (54.35)
YJRz + j&:JLgJJGI + jwCd =V (Rl + +- w 2 C?}

----~~~-~~~--~----- 4{~-------~~--~-~---~-- -----~~------·
11'1 ~" &:J 2L,f) (f.'7 (54,36}

r
1 12 = oc~ +S 2
= V(R;î + (iJ
2
Ll) (Gl + fJ) 2 Cf). (54.37)
F'ăciml Bemisu.roa şi semidife:renţa expresiilor (54.3,1) şi (54.36), rezultă expx-e--
sille <':autate :
o (54,38)
Constanta de atenuare e pozitivă prin însuşi modul cum a fost definită con·
r
stanta. de propagare ~ din relaţia (54.34) rezultă atunci că şi constanta de
fază e pozitivă.
Parametrii r.
<1:, ~. ~c• z,,
qJC depind de frecvenţă, şi anume intr-un mod
mai complicat decît rezultă din relaţiile de mai sus, deoarece şi parametriJ
Hneid .R1 , Li> G1 , depind de frecvenţă, din cauza efectului pelicular (v. cap.
56) şi al pierderilor dielect:ricf' par. 49.5) . De asemenea, viteza de fază a
undelor:
d.cpinde de frecvenţă.
()bIle,, va tii o ·~) ÎX< cazu.l liniei fără pierderi (Ri ~ \1, G1 ~ 0) parametrii se~Cnnthn'
""' valoril<l ; ·
(54At}'
ou depinde de frecvenţă. De aceea, toate componentele sinusoidale ale unei unde directe
riodice nesinusoidale se propagă neatenuate şx eu aceeaşi viteză, asigurind propagarea
distorsiuni a acestei unde (cum rezultă şi din ~tudiul liniei fără pier<lcr-i in regim tranzitoJ"h•.
~·par. 51UL L).
UNII LUNGI lN REGIM PERMANENT SlNUSOiDAL 3!H
ib) În cazu! unei linii cu pierderi mici, lucrind Im frecvenţe inalte (Rz ~ Lg oo, G:1 "ii
P<'T;Jt:mectdi Be<mnda:ri iaQ valorile
l'· (54,4.3)
r..,z.uhă <'!.e asemenea independentii de frecvenţă.

c) In cazul liniei. cu pierderi, atît viteza de fază cit şi constanta de atenuare depind
d€ frecvenţă. Dependenţ.a vitezei de fază de frecvenţă poartă numele de .dispersiune, din cauz~t.
faptului că In optică această proprietate determină dependenţa de frecvenţă a indicelui de re·
f:nwţie şi ded fe:nomeln:il de dispershme a luminii. Dispersiun!:a are d:rept consecinţă defor"
rna:rea undelor (directe sau inverse) care se propagă pe linie, In adevăr, considerînd, pentru
~Implificare, o undă directă periodică, dar nesinusoidală, această undă poate fi considerată
ca o sup:rapunere de armonice (prin dezvoltare in serie Fourie:r), Din cauza dispersiunii, armo~
nicelc au viteze de propagare diferite, ceea ce determină alte faze iniţiale la :ieşirea din linie
decît la intrax'ea lin linie. Ca urmare, unda rezultantă va avea la ie3ire o altă formă dec'ît la
intrare, PentJrll! telecomunicaţii, aces• fenomen e supărător, deoa:rec~ :reduce fidelitatea trans~
·mishmil semnalelor pe linie, producînd distorsiuni.
Dacii iln6ă par~:metrH Iineici satisfac condi!ia lui Hemdt<id,~
se obse.rvii din re1aţia (54.40) că r8Jdica!ul, dependent de fh;cveaţâ, de la numitor devine egal
cru unitatea şi viteza de fază rezultă independentii de frecvenţă şi egală cu viteza de propa~·
gare de p>e liniile fl'!ră pierderi~
1
" (54.46)
Condiţii>
hidle'
În td.,co:m1micaţii, Hnifi fără dispe:rsiune prezintă deosebită importanţa, din punctul

de v"dere al fidelităţii transmisiunii, in special la circuitele telefonice de frecvenţă vocala,
Bituat•J in cabluri telefoniee, pentru legă tud pe distanţe mari. Deoarece circuitele din cabluri
at~ eonductoare foa:rte apropiate, cu dielectric de permitivitate :relativ mare, capacitatea loll'
Jineic.\!_ e fmu:te :rn11:re, ia:r inductivitatea lor Hneicii. foarte mică, adică :
Rz
Lz
Pentru lll s'Jitlsface condiţia lui Heaviside, se sporeşte in mod! artificial inducti':'ita,t~a .lir~eică
med.ie " Hniei (încărcarea liniei)- ile prin intercalarea, la intervale reg~late Şl 11llCI ,faţa o~e
lungimea de undă, ill uno:r bohine de mare inductivi~ate (!;iroce,den! Pupm) ~fie pnn utili·
,;are;n unm· materiale fe:ro:magnetice în strnctuo:a dielectncuhn.
392 LINli ELECTRICE LUNG!
.Acelea~i e:!(pr~5ii caract.e.rizea?.il. eu~r.nl ]hnitJl nl linlt~i de enrt~Ht (~1Htt1nuf.l ~~u pjt~.t·dr:ri iq i~~o
laţir .
.'i4.2. Eeuaţiile liniilor elecuice lungi
Se numesc I!CIWţiile liniilor soluţiile eomplcxe ale ecuaţHluJ' telegrafiţ;

tilor, exprimate în funcţiune de mărimile de la capetele liniei.
5rL2.L Ecuatiile liniilor exprimate în functie ,}e unda llirectă ~i tmib
iuversă. Dacă se dă unda directă de temoiune, re~pcctiv nnila inversă;]a înec·
putul liniei, respectiv la sfîrşitul liniei
(54A9)
respectiv
'!oluţiile .generale (54.15), cu relaţiile (54.18), (54.2 11), (5 1t.25) ~i (54.26) se s~riu :
fu val ori in:stantanee rezultă expresiile :

l (54.51)
Se obse:r"vft. c}l, dacă l ~<..- :r ~i Hnia arc pierderi~ ( ţ"'\~,r\ 6 -~.'1.} 1 ~ 1 7i nnd&l iuver;:._ă ~· pra<r.itii•·,
ncglijahllil, ustfel c:'i
5,1.2.2. Ecuatiile liniilor exprimate in functÎlllie dt~ uuiriulile lie int1•a.r~.

Dadi s"' dau tensiunea şi curentul la bornele de· in u·an,
(54.54):
Cu act•;;tp Yalori, soluţ.iilt genernle Ui,Ll5) devin:
U(x) =
J(x) 1
- l. ch Yx-
-
(">457)
1) h ..- t r raţii.' a) La linia flirii pi~:rdBri:
j ..2;-:: }ar :l Zo
,,
r (
..,it jfjx :-.in {j;'; l
r (x) . ':.. 1 eoo;'ix jZ0_f 1 ,,iu ~X 1.

l(x} 11 co' [h -- j ;.in ~~x 1
711
J,) La tirJ:ia .fOarte scurlll~. ('tt !yx/ ~ l pt~utru orice x, 6-e JlOt .reţ.inc 1 dJu th~;,voltal't~a in
·.~erie a fn:neţii1or hiperbolice., 1inn1aitt~nnenH de grndnl O ~.i 1 in "'(.1'. ~t" o!)ţ.Ln~ jwnttTlt i1'ntreaq;a
!l·uie (x "c l). ccnaţ.iile ;
~·f,J:e~r~~ul.z.ltourc ~chen1ei cehi\~'aleute ell pa:rantelrii eouccntratJ din .ilţţ;llt&:t 5-1.'2.

c) Ob!iervaţia prccedentrt permite să. s•; stabile;J'<Că un crile.riu (·t;.n:itatit,, pentru a
...tptt"t:~ia dacă un circuit poate fi tratat în arn~oxinuqja para1netriloe .J:OJl('.entrHţi, adie~~
gi:n evasistaţiona_t~ Pentru neea:-!tn tx~hnie ea !~! L. "}au,
- 2·ir '
-d,~r~;trcee ;) t !'llhuie ('H
l.
,,
f
Pot 11 tratate eq liuii ~cur le nun1ul liniile a ,-hul lnngintea 1nieă
faţă de lnngimea de undă corespunzătoare frecvenţei de lucru,
De aceea, o linie de transmisiune n energiei de 100 km,. eare
luer•m:dt la frecvenţa in(l.ustrială- de 50 H~ (), ~ B.lO" (iO c~ 6 000 km) • e8te 1J
(l (A ~ 1 joO), pe cind o linie de antenă de J O m pentru t.el;w~ziuue, care lue<Tc1Z1\
de cirf·a 50 ~;\I}lz (/~ :~ ;ţ~Ios }50.10 11 :-= (l n1) e5ie n li1rie hn1f~:ă (J,.'!c ·q.
394 L!Nll ELECTRICE LIJNOJ
54~2~:'L Ecuaţinc HlliHm: ex1u·imate 'in fum~ţ.ilme de mîhimHc df'; lii"~Er~~

Iladi, se dan tensiunea şi rnrent•Il dJl Ja bornele de
ld2, c"" JZ(l) = 4 1 f; 0 "'~2.
[2 = [(l) = ~~ e 8.
J;,
(SL62)
Gm ~ceste valori. soluţiile generale (54~15), exprimate îu .6.meţie de distauF;

x' = a~ x, măsnrata. d.e la sfi:rşitul. liniei, devin:
UO~ J l'o h
~\x = ~"' e
,,
(54J54}
1·
h) lnt:r("l.ag~l Htlif) (:r; ~ce~ l) r(~ptt~ZiHtâ nu c,_ladripoE reeipr'M:H_· 3i ~inJ.et:.tie,, 4,_":\l r"C'·U.aţ:lile itilJ.n~
d <i!Si<fJJJ.tl'! 1€ ' .
[)rt;t ĂI»licaţii
--~~-~
54.ol.L Imped:anţm d:e intrare al uneii linii Dad. ? ~ ; o" L~ 1!'m e impedanţ,, <mneelată b
bonxde de ii.eşire (v. !ig. 54.3), implldmwx ~chivalentii !n inirare rez1tltii din rdaţiile (.54.66)
L!Nll LUNGJ IN RF<il 1VI PERMANENT SlNUSOlDAL
-~--~~---~---~--- -------· --------------- --------- ------------·--------
o 2n:
=·"J ~-
;,
Z:.:
~e ol~servill eli iJJ hnh'l e1eetr_ică fără

ca u.n transfo.nnatm: de lmpedanţe,
În cazul p<~rtieuhr dnd F = ]':_ (Jinii1 În sf<"rt de
1-
z
-3 (54,69}
(JJ 16HT.~~Xll8.
pn:r eapacitiv(t d(~ten:ni:nă~ ht Ji("CSÎ: {~aZ 5 {) de intrare inducth;;3Î, 3 ŞI inveJtP
(y, fig, 54-A, (Jj şi b),
54.3,2,_ U1_11ia adaptată, _~e ce~e, valoarea impedanţei de sarcina, care llnnlarea
coJz:npnne:nteJor :\UYP.l'~:.;c de ten,..uane tt ne e-n:rent~ llin eeuaţiil€ eu ·t: := l. ~= 0~. ~f:·
obţine;
[ l t ' ' .IJ ~t1 l
lnlo•euind! !!Ceastlt valoare .in ecna"ţi.a

l'ezulti'O egaliit cn ţ:< (respeetlv cu
= I!j_ (54,71).
l'l6 UNI! clLEClRlCE lX:-iG1
c.",odiţia (3·!.!1'.1) e ded necesară ~~ i'Ltlidentă pentru anularea uwielor in•>'er:;<~ ,it; t~n
oimw ~i d·~ enren!. În oriee punct al liniei. În cazul cînd aeeastă condiţie o r~alizatti, linia . ",,
nume;;te adapltt1.<1 7i .raportul <lintre tenoiune ~~ enrent e egal Ctl impedan~a caracteri~tid'<
in vrice punct al liniei.
54.il.:). I.inia fitră distorsiuni. Dacii o linie e adaptată (reL 511. 70) şi nu prezintă dî~per
,~uue, adică da<~ă. sa~îsf~ee ~! eondiţi: lui Heavisidc (51A5), pe. Iini.e ~e prop:"~ă ?-m~ai u.n•l•;
i:h.reet.e, cn i-H"eea~i. vtteza~ orlcHre ar tt h·.eeveuţ~J lor~ {!eea ee a"1gura hpsa orxcarei d1stor:;nuu1
la transmiterea smnnalelor nesinusoidale. De ac<•ea, cond.iţille (54.45) şi (54.70) caractt•rizează
linia fărâ disll)r~illni. prntru care, din nlaţiilt• (!l 1k7l), (54.46) ~i (5tL:J.i) re1.11hă:
r f' 0- j "'
~--~ ·ţ .... Za_l(x)
}l
u.
---.- .:-i
/."
COIVDLCTOARL MASTVi'.
Cl~JPtL ELECTHO?iL\C~ETJI.
I:X CONDCCTO·\J{E 01A~JVE
:-;tudinl eire,ildor eleet.ri1:e (h· curent variabil <1 fost fiteul in ead:ru1
a două apnJ:\.imaţii fundamentalA (,, cap. 31): caracterul evaslO'tationar al
regimului de fune~ionare ~i ea:mrtcrul filiform. al eonductoarelor care eonsti-
. cl:rcuJ.tu
tlne · · 1. :n stncnu1 .lmt r
1· ··1 or ,.
· c-1 eetnce
· · 1unp· (cap. ;:,,
~ 3 ŞI· eap ..5" • 1--
LJ·} se In.atura -
(în cea mai mare part<:) aproxinuqia regimului evasistaţionar, ~!ar se men-
ţine, de fapt, ipoteza f·araeterulni filifonu al conduetoarelor. Jn eele ce ur-
- ' l /", . " .l t' .
·rneaza-~ se. ''Aox prez~nta cr"'t eYa proH. enl(~., 1~ ~Hre se 1a u~ cons1aer~r.e ~~:par 1ţu1
eurentulm 1n cuprmsul eonduetoarebr, achea se renunţa la aproxrmaţw eHrac-
terului filifonn. În sdtimh se menţine ipote?.a regimului eva~ist~lţionar, adici't
'};'
~;e neglijează dem:hatea curentului de deplasare Jn = E :~, pc lîngă densi-
tatea curentului de conducţie J '"" crE. Cit timp se studiaza materiale con-
<luetoare propriu-zise (metale), eare au cunductivitatea cr >lOGQ-l m-\ ipoteza
regimului cvasistaţionar c pe deplin justificată in toate problemele tehnic•'
relative la studiul cîmpului electromagnetic din interiorul lor.
1n Hdev~J.r. adrniţlnd o 'un·iaţie :;inu:soidală cu frecveuţa~f= (!~~. a n:tăr:irni!or~ densitate;!

2~
n.Irentului de~ deplasare ur;; valoarea efcetivă JD ---~ s t;.-r.E~ iar densitatea curentului de eol!-
duc\Î•> nr0 Y:J!uanm efectivă J ~-~ r:iE. Regimul cvnsist.aţiomtr e realizat dacă J:J J. adie'i
cJg,·;) <·Jc :{ "5. d0 mule rezult'i 1wntru pulsaţia dl' lucrn conr\iţia:
r;
[(•) <~ (55.1)
--r fiind u~;-n-ruuuitu1 timp dl· nA.llxa.rt u! U1Hteii.alului.

1
( \-: ' ~~ lunn•a z ~ Z:o ~---~ ,
:l6 ~~
f .;( 1()1 Hz. 6
lele mai nwri frecvenţe utilizate a;;i in telmidi fiind de ordinul a 10 (100 :MHz'= l(JW lh. co~:
diţia aceasta e totdeauna t'atisfăcută. De au;ea, chiar in regimul general variabil al undelur
•·lectrnmagneticr. (v. cap. S7), în care se renun~ă În general şi la aproximaţia regimu!Hi
eYaRi,ta!ionar şi la aceea a cireuitelor filiforrne, M' neg·lijează cureutnl de deplasare ;,,,
:mrdiile d( ('OlH]ucth,hnte ridienUL clnn
1
~ÎlH rnetalele.
~~~~~,-~~-~~--~----~-' , ____--
,
398 CONDUCTOARE MASIVE
55.LL Ecuaţiile hrl lo/hxwc:U ll~Itlru condudoare n:m1'1h11". Rezolvarea

problemelor repartiţiei curentului in conduetoa:re masive şi a pierderilor prin
efect J oule-Lenz corespunzătoare se poate face numai pe baza legilor cîmpului
electromagnetic şi, în partieular, pe baza eeuaţiilor lui Maxwell {par. 29.2,
vot I). Aeeste ecuaţii sînt :
an
rot H ~
J +-:-
m
(55.2)
iiB
rot E -~
'=' ~
(55.S}
iit
div D ~
p," (55,4)
div B - o {55.5)
şi reprezinta (iu ordinea de cmai sus) form;JI locală a legii ârcuituJui magneti<:
in corpuri imobile, forma locală a legii indwţiei electromagnetice în medii
imobi]e, forma locală a legii fluxului electric şi forma locală a legii
fluxului rnagnetic. Într-un mediu de permeabilitate [L, de permitivitate e şi
"1
de conductivitate cr = _:_
p (unde
' o e rezistivitatea) si
~ 11 l
fără cimp electric impri·
mat (cîmpul electric imprimatE; e, în general, constant şi nu prezintă inte:res
în regim variabil). ecuaţiile de mai sus se completează cu relaţiile de material:
B = ~H, D = z:E, J = crE "= ~ E, (55,6)

p
care rezultă din legea magnetizărH temporare. legea polarizatiei

electrice temporare şi legea c';nducţ.iei electrice (Ohm). În ~edii omoge~e,
mă:rimile o:, [-L şi cr sint constante. Introducînd relaţiile (55.6) in primele două
.,
~'~uaţn ~-
"~<
1-e l.ln, luaxwe11- · neg1lJm
ŞI
.. ,., d. d ensitatea
, 1 , d- e d ep Jasare an ,
eure:ntu.u1 7ut
in eonfo:rmitate ;cu eele arătate mai înainte, se obţin 'telaţiile :
rot :H = = J
(55,7)
·caJm
,toare
tim a J sînt,
in acest ~~az~) solenoid~di :
CIMPUL ELECTROM/\G!\ETIC Il-: CONDUCTOARE MASIVE 39~1
D. "-~ div grad ·-:~/!_" + · ,}• . + L (55,9')

rb·Z ây~i. O'l'~
i~ (!pe:ratorul laplacean şi eliminind eît.e una dintre funcţiunile necunoscute,

~e obţin ecnaţiile de Qrdinul al doilea, satisfăcute de Vectorii cîmp H, n, E, J,
t)H
<rf! ·-:
i!f
(55,10)
6. .f = cr!J .ii!, ,
ilt '
ln problemele de deterrninare a cimpului trebuie să se obse:rve ccă ecuaţiile fl.e

ordinul doi de mai sus au soluţii care sînt legate intre ele prin ecuaţiile de or··
dinul întîi (55.7), Ele trebuie completate, la suprafeţe de discontinuitate, eu
condiţiile de conservare a componentelor tangenţiale ale vectorilor E şi H
(v. par. 21A şi 22,4, voL I)
:(55.11)
şi a componentelor normale ale vectorilor 1{ = j.!H ~i J = crE
şi 20.2, vot I)
(55.12)
O b ser· va ţi i ; a) În cele ce urmează vom :studia nurna1 probleme referitoare Ia n>

gimni permanent sinnsoidal, 1n ca:re se poate utiliza şi reprezentarea îu complex, care, în caznl
vectorilor, se aplică fieciîn~i componente În parte, conducînd !.a vectori complecşi, funcţii Xll1l1W i
de punct, Dacă B.• !~ şi .J sînt imaginile în eom1•ln ale Tectori!or E, H şi J, ecuaţiile !55.7)
g{') :r:eprezintă în ·Corrrp]ex S!Jlb fon-:oa ;
rot :fi: •ce og c ..c J

wt E ~~ ~i ,,.)g,
b)P:rin{.!-ipnh~le t;lat4~ dr,;; p:robletne d~ <J:~.hr:rp eleetron.~.agneti(; {':~n-«=' h1t~r~seaza R:n teh:o;{-d
sînt următoarele :
~ problBrnele de Fouea:n.h), în care ~~l.o: §tudia;;;ă a:!TI.rer:rtii incluşi Într~(rn
conductor masiv de nn variabil in timp :
=problemele de de in care studiază :repart:iţla neu~;_; . .
fc.:rrnlli a unui curent conductondu.i străbătut de acest curent;
nr"''·"'"""'"' de se studiază n1odifica.rea unui ttl~·-
ttent altexnativ dat pf> secl1Un{1H. i"onduetoruJu]" ~nl.r Bet.in:rH:n. c1rnpu1ui magnetic rd .ahow <eon·-
~dn.ctoar~ vecine.
o t.rrcblenlă_ 'ideBlizată = = ~Recea a seinli."'
stlaţie :rezolvarea aproximativă

înalte;
<r.ow1nctor. roi'~rgiuitk1 de o suprafaţă 2:- Conform legii transformării de ener~:=ie
Ji'r1 (·ourlu(·tori (XT';. par . !!l"l), va]oarea "instantanee a acestei puteri r~~t.--.:
Pj(t} .·• • ~~~EI dr = ~~~ ;;J~ dv '"•" ~~~~·.For. (5S.ll 1

V1: \-;,; Yr
Cnnfurm t<:-or~emei energiei eleetromagnetk•• (v. par. 29.·î. n1L L n·l. 29.35\.
acea"L'i pul!'!'~" ;-;e 1nai po<~te ~erie :
uude primul memhru e nniaţia (nagiei electroma.gr~eti.ce iustantanee loeali-

:latf~ in vl,;' iar al doilea membru .; fluxul de energie instantaneu din extf'rio-
nrl "!'re interiorul suprafeţei ~ (am operat eu normala interioart1 m
t1 :·.co ···- ii.A. unde dA e clt•mentul de m·ie. orÎPntnt !"jlr<' i'xterior) .. adie~1
fluxul yeetorulni Poynting im;tantane11
(55.15'}
ln regim pcrruancr::: pe~Îo~dic Înteresca~ă "1111~1_ai \valoarea medie pe O JW·
:rioatlii a acestor ·~xpresn, adwa puterea activa d1s1pata prin cf,;ct Jouk-T,,'n:r
T
l .. ' .
~- \ P ,UJ. dt.
'!'. J
a
Ucoarece in acest regim şi energia electromagnetică e o funcţiune periorli eft
U'~'(t} c:= l:V(t + T), media derivatei energiei electromagnetice e nulă :
·~--·-. T T
•!W(t),= ~( dW.' dA=-~\· dW'-"-' .!~rW\1 T)--- W(OY\ ~"'O. (55.16)
dt '1' ) dt 1' _ T .. . '.
(j (1
Heznltă atunci,. cu. relaţia (55.14) ~i (55.1.~). eă. puterea acti,-ă disipa Ui prin
efeet J oule-l,enz se poate calcula în două moduri. :
--- fit• prin integrala de Yolum a mediei puterii tle;r.voltate in unitatea dr
---:fie prin integrala de suprafaţă a mediei vnetorului Poyntinf( (afluxul

de (•ne:rgie tnediu) :
(55.17')
55.2. l'ătrunderea dmpnhd ckett·omagm~!ic
·în ;.,:~.i~p~~~~.<~miJ~]~~o!:".~f~fi~i,·
Con;;idenhn un bloc <le material .:;ondnetor, de pcnncahilitat<; [1. ~i eondtw-

tl\Îtate a, limitat spre !"ltî'nga de o faţă planil, teor•~tie infinit extinsă, şi ocu-
r•1nd iut:regul :,;emi~;paţiu drept (fig. 55.1). Aleg•~m un sistem d.e axe eartezian,
<:·<1 in figurii, cu axa Ox normală pe fata hlocnlui ~; dirijati! spn~ inlerior.
~e ene ;oâ. se studie?.e pă
tmnderea eîrnpu.lni deetromag·
netk ·'?i n~parti1ia eurentulni
;~'~t .r-tec-:At centisoatiu eonduetiJI\
~liirH1 că la ',n;prafaţu lui ,.
Ptabi1it in exterior un d:mp
IHagnf'tie ornogen tangenţiallJ 0
e8rui orientare t~ aleasă c~~ ,. .
:ni1 O:::t care yariază sinusoidal
/J ~1::-
q7
m. timp {origine de fază):
H,J
Hv(l) •..." Il om s:ln <•Jt. (55.1.8)
Se studiază numai regimni pero
Hlrntent ţ.l se eonsideră eă"
d;•torită ~·xtiwlerii in finite a Fii!. :;s. 1
L•!oeului iu direetiile Or si (h
s 1 a caraeterultd omog~r~ al cirnpului magnetie la i'Hprafaţ.a lui, toav
miirîmile de stare locală au aceeaşi valoare .tn toate punctele orică.rui
plan x ~"" const., paralel eu faţa blocului. Altfel spus, toate aceste rnă:dmi
,.. i'nt funeţiuni numai de :r şi de t, adieă în interiorul blocului :
H = H{x, t): .E c= :E(x, t) :. (55.19)
~>S.~.!.
Rcpartitia eîmpului >'i a curentului. Deoarece la suprafata hlo-
•l:uJui se eonsmTă' componentele' tangenţiale ale dmpului H, valoarea a'ccstuia
în interior pentru x __,.. O ln·hnie să fie egală eu cîmpul tangcnţial <'xterior
(S'i J 8)
kH 0 (t)
';it. _ptt!<cnl admite ni tn orie;ue alt punct. H un: numai componentt· <lupi1, Oz.
~~dlf~H
B(x. q "= k 11,. (x, IJ, (55.19')
H,(O,t) (55.20)
Uin rdaţiik (."15.10} rc:.mlt:l, atunci că~ in interiorul hl<Jcului aeeast<'i unică
.r'f•mpmH~ntii a •·in1pului. umgnetic sati~face eeuaţ.ia :
(55.21)
402 CONDUCTOARE IvlASIVl:-<~
lu regim permanent shmsoidal. această ecuaţie Sll 1reprezintă ~n !G()rrtplex sim·-

plificat sub forma;
'• ~-,•
f·[-z\r"''' ·· = -- · {fi
lrr1 · z l/2
V
Ecuaţia (55,22) are forma ecuaţiilor (54.10), studiate lin t..-,oria Hniilfn (f;lee·
txice lungi, În acest caz, constanta de propagare este :
(55.24)
deoarece
~:onstanta de fază.:
Cu aceste notaţii, soluţia genen1lil a eeuaţiei (!55.22) ~o>;te :maio!I,·h ·c•1 relatia
(f>4.12) :
Hz: '= c:.!,e
Jn ace:t eaz,udeoaree.e bl~cul co.ru:l~ctor e preompu~ •-.:
o.-'! ("-')
.~.,
1u1da Inversa trehuw şa se anuleze, pentru a ;nea ennp finit J.a

.'\: 0 CXJ, adică d, 2 = lL Cn X = O,!!" ~-"' !J,(O) /1_, lfC7,ult.ă r.<olup<>:
Dar
() imaginea complexă a cimpului ~nagnetic de J;a -fara bi~'';;J:u)

~ă imaginea complexă a cîmpului magnetic ,Jin unrcno.r, ţnnnd !'!eam:~
relaţia (55 ..24), se serie:
mr v:aioarea instantanee se serie

·1''~''>
1.\Wr 'H>)
..·<'&;"<';J'
.1:;
Aeeasta este i}; undă elementară directă, puternic atenua tă 9 eu viteza de

f~:ză~; Şl hmgimea de undă "A,, date de :relaţiile pa:r" 54.L2.} ;
CL\\P~JL .ELECTR(J~vlAUNF'['IC IN CC>NIJUCTOARE Nl.ASIVE
IJ.cnsitatea de curent J şi intensitalt'a dmpuini electric E se deduc din prima.

ecuaţie a Ini Maxwell (55.7), observînd că, deoarece H ·""' kHz(x, singurele
,;omponente nenule ale rotorHlui lui .H, şi deei ale acestor Ycetori, !"Înt
dirijate după. Oy (::ttHcă parald 1:u fHţa blocului şi perpendicular Il"' direcţia
lui H (v. fi!o!. 55.1) :
1? 1 .• • '!C' 1
t) ,,, = cr ·' = •1 ,c,"{x.
~
•
{S5.31)
n,~>~;voltînd .roto.rul lui H se obţinfl eu relaliile (55.28) şi (55.25) in ~~omplex
.Yflz
ilx
l !!(11JP;t; 1 )
C'
Vi"' It.( j
.f:u valorile instantanee
~n
sin ( M
l ~ f)(X + "â. J
·~
rl:.ef<•,zate ,;u inaintea ehnpului magneti•· (fig. 55.2),

4
Valo1area efeetiva a int;;nsităţii ehnpulni eleetdc lD. suprafaţa c~md!wtm:eJlui
rezultă :
!~OJ{I}
•Cf
('()NDUCTC)A1<E l~:iASIV!~
i' q
suprafaţa <~onduetnrului.
55.2.2. Pierderile de putere. DeoJureee E = jf:'., ~i H =, kl[,. Yectont!

dens.itătii fh1xului de energic, adieă Yeetorul Poy,{ti~tg {55.15') ~: dil:ijat 'în
"''ll~nl x-lor pozith·i (în cm:e se propagfi undele elementare H)x. t) :-;<1 E,.(x, !)),
(;"l5.;\S'
Cu relnţiile (55.29} r;i (55.33) rezult<1 valoarea in~tantatlt:t :
:;; t'- 2''x \i cvs " ,. co:-" ~ :? t:~l --- 2'l.x

''·· (x,t)
"
l\ţ,a \'tÎnl, nutrHl!,eU S-;-; ~";~ !SJ rcpro_~'l~int[t tnlte_rea iustaulant•e lran,:.:.Inis~i
f';Hih
prin unitatea d.~ suprafaţă (a phmelor x cc.o' cnnst.). /:~cest aflux tk energif
provine de la ehnpul clertromagnetie •::;;:terior ~i scade rapid o dat•i eu pă
trunueren in cond11ctor. Deoarece in regim pel'iodie elli'tgla deetwmag--
netieă a cîmpului nu varinză 1~n medie (rei. 55.l!i)., valoarea medie pe n pe-
tioadli a vectorului Po)mting scade eu distuirţa :r, rlatorihi e:xelusi\· faptului
di a·~operă pierderile locale de putere prin d'cct Joule·Lenz. Practie, ~wesl.c
pierderi locale sînt Îlnportante numai aproape de suprafaţa hloeulni, nml<.:
l
.x <. . Valoarea a portului de putere instan r·am~e prin unitaf:f;a de "ll[!nt--
2:z
i;it are ea uwdîc iu timp puterea actÎl'lt :'pecijicâ (primită prin unitatea dF ,;it··
praEqă) :
(5S.37
:l
•\·arc a.eop•:ri't pierderile medii. de putere prin efect Joule-Lcnz in •;on•lut.:tor ..

55.2.3. Adim:imea de pătrundere. Atît dmpul electric ~i ed magneti<·
dl. 7i densitat.o:~a de curent au valori importante numai în '1-Teinătatea ;.;u-
prafe"ţei eonductorulni, valorile lor efective scăzînd exponenţial o dată cu
•c1~<·nărtarea rle la SUJ)rafata conduetorului. Din relatiile (55 .33) rezultă :
r. ' "
JY,/x) c.o~ IY.Ho"~,,., ,, .. "x

(' . nn·ba pliill:l din iig;. S5)l).
~e aumc~te fulinchrw de pâtrwulere (;;an adîneinw echintlentfi de pătrun·
derc) a dmpului dect-romagnetie în ;;emispaţiul conductor distanţa .i) de ta
.;;uprafaţa aeestui :-cmispaţiu,. pe eate ar tnhui r~pa:rtizat în mod U1liJOrnfi_
'1'
c~i RinfRzÎ<' {'liJ'C!IttiJ totnl, penrru ea pierderile '1e rmt<c;re HCtÎ\'!1 .,;i fhl aet;--
' .
-H."'a-;:L
Curerrlul total i):- îrdilţ.lrot·a (\ u~i ::-;t~.nsul ()z} c~te in 1'HLnplex ~·n n~Lt··
1iik (S5.32) :
'Ă
" ,iU., ,
1 .~., \,J(x)a dx ·
t
' .
</ ~ -~~J~;: _(! X
l'
..;:Jţ!C/Jtll
-~'/
Dacf; <IX li repartiz;at uniform 91 :;iu-

~azi{~ pe grosh::nea 6, ar .avea o densitate
d1· nlrent eehivakntă (efectivă} :
,,JY t r.hi'"r~lenţ ::~-' .--., (55.40)

0() "
i_)
{\'. eurha punet;!tă din fig. ~!5.3).

Valoarea adine.irnii de pătrundere ~'•'
obţine egalînd pierderile n~ale de putere
aeth-ă cu cele care s-ar ohtine eu :renar·
liţia uniformă a curentului 'Jn stratul de
~ ~
;!J:USH:rlC r).
- Pentru o porţiune dreptnnghiulani de arw .J ab din fata blueului·
{v. H~. 55A), pnt•:x·ea activă de pierderi all1~m·hitfi de b ;·imp eRti1 (eu 5537) :
l
,, (.).).Il)
Dacâ curentul (55.39) 1n fi uniform repartizat pe grosimea ~~. ar determina în:

'(·olumul parHlelipipedie a • b, corespunzător a:riei ·1 (V.a· 55.4 ), pienkrih· fig.
de putere:
p . RJ2 •= ~~~;:- (55A2)

·:r aC
Egalîwl aeestc· valori, rezultă pentru adincimea de p<ltnmder•~ l"•:presHl

406 CONDUCTOARE ;\1ASIVE
Din această relaţie rezultă că B.dineimea de pătru•J~

dere e o earactcristică a m.aterialului, invers pwpor-
tională eu rădăcina pătrată a frecventei. Această
,;aracte:rist~eă e, utilă ~tit pentru calcuh;~. pie:rder:ilor
de putere (ca Şl cum intregul eun:nt ar n :repartizat
uniform la <mp:rafaţa blocului pe grosimea
dt şi pentru a aprecia cu arnvximaţie piHrunde:rea
cîmpului electromagnetic :în :n.to:"1linl conductor :
pentru x = ?l cîmpurile H 7 , scad de e
'"""; 2,718ori, iar vectorul PoyHtiJJg tie c2 7.,889 orL
În tabela 55.1 sînt indi1·att~ ehe1a valori ale adJn
ciinii de pătrundere.
(} b ser val e ~ 'Teol'lo. d.ezvo[tată dlCl e dil,UJ.'ns f:·xaetfl\
n1.nnai pentru. 8e.!;li§paţit;:J cond:·~~;.tr~: infi~:it. În .... i~az•ll u:rn.tfl
o
eonduc. .to:r "o?re...~are finit", J~t~a ,.~nrn,c:n:;;nu:ule Şl raza dl-:

eu:rbnra mrn1ma a. snprafeţ,e·i h:u ~in t fo,arte 1nari faţă
dt" adineim.ea de pătrundere i::ore~"pu:nzătoarc f:re«;venţei
d.e lucru, acea§tă teorie se poate apli"a !oeal cu bună
aproximaţie, permiţînd caleu!nl pierderilor de putere
act.ivă, eare revin unităţii de suprafa~ă, <'U formula (55,37),
funetie de valoarea (~fectivli :.a cînrpului magnetic exterior tangenţial (sau a celui electric) ..
" :H.,est <;az se mai sp.~m? că pierde:ile ~n fost , calculate en metoda adincimii dr,
patn:mdexe. Deoarece ad1uc1mea de pat:runuere e mvers pl"Oporţională eu rădăcina
f>ătrată a frecvent ei de lucru, la frec,•ente suficient de inalte "e poate întotdeauna,
aplieH această met~dă, În cazul mmi eondu'etor dlindrie de cupru, de rază a = 2 mm, la,
f = 50 Hz, o ;: : ; l cm > a (v, tabela 55.1) şi nu se poate face nici un fel de analogie. eu
problenm semispaţiului conductor infi.nlt; la frecvenţa ( = 0,5 MHz ~nsă o::::::: 0.,1 mm «i' a
suprafaţa exterioal'ii a conduetorului cu o !'ază de eurlmră mult mai mare decit arlinr:imea.
pătrundere poate fi. asimilată cu suprafaţa semispaţiului conductor (v. şi pa:r. 56.3),
0.095·10~&
tl.OlH-10-'>
Se numesc curenţi turbionari san cttnm;i Ji'ou.caulr, t:urentii induşi in'"

t:r-un conductor masiv de un d:m.p 1nagnetic variabil în timp.
În aplicaţiile tehnice, euren!.ii turhionari apar în miezurile feromagne·-
tiee ale circuitelor magnetice din maşinile şi aparatele electrice de curent
alternativ, determinînd pierderi suplimentare de putere prin efect Joule·Len:t;
CrcM'UL ELECT!<OMAGNFTJC !l\J CONDIJCTOARE /I!IASlVE 40'7
(v. şi par, ei înrăutătind! functionarea acestor masini l"i ~:~pa:rnte.

Totodatii. ex:isti'i m1~neroase a'plicaţii utile ale acestor cm~nţi :' încălzirea
electrică vrm inducţie (in care se utilizează puterea dezvoltati!, de aceşti
ea:renţi pcnLm a încălzi şi chiar pentru a topi eonductorul), frînele şi am-
breiajde eleetrcmagnetice de inducţie (în ca:re se utilizează forţele pe care
dmpul magnetic ]e exercită asupra <eonducto:mlui parcurs de
etc.
p:rin apantm curentilor tu:rbiona:d si :m cîmpului 1uagnetic
produs de ac'csti c1n·en'ti (numit si eimi; magnetic tie reactmne
<!el curenţilor ,turbiona:ri), re}1artip&J ~împului ~wgnetic în cuprinsul co~due
torului este mai mult sau mai putin :influenţată, :revolvarea exactă a acestor
p:rohleuJe neeesitii utilizarea ecuaţiilo:r generale (55.6)" În cazurile limită ale
fnx:vcutdm· joase (cîmp magnetic de reactiune :neglijabil) si ale frecven-
în~lte (adincime de- pătrundere mk:ă faţă' de dimensiunii~ ~onductorului)
~e •1tllizează metode aproximative, aşa cum arătăm în cele ee urmează .
t2~'5:o
55.3.1. Pierde1·i prin eurenti tudJiomui in tole fenmmgnetice. Miezul
feromagnetic al mmî circuit magnetic, cu o în:făşm:are de curent alternativ
(fig, 55,5, a), străbătut de un flux magnetie rD = Q,)nn sin M, sub ac~
ţiunea eănda se induc curenţi cu liniile de cm·ent conţinute în plane trans-
vcrsale faţă de liniile cîmpului magnetic (în fig. 55.5, a sint îmlieate sen-
~ill:rile de referinţă pentru aceşti curenţi, de densitate J sensurile reale instan-
tanee depinzînd de momentul din perioadă considerat). Pentru a rcdncc pÎ!lr-
dniJe de putere determinate de ar,~şti curenţi (pierderile din fier prin curenţi
turhionar:i), se divizează miezu] in tole izolate intre de (v, figo 55.5, b, nnde
pentru claritatea deBenului, s-au figurat numai trei tole) ceea ee măxeşte
J:'czistcnta căilor de închidere ale acestor
curenţi 'şi :reduce intensitatea lor. Con· l
sideriim o astfe] de tolă (fig. de
înălţime h, tle lăţime l şi de grosime li 11/
f;:m:rtc micii\.
(55A4)
,,
f•
Hg. 55.6
-108 CONDUCTOARE M.ASIVL
'Cidcte:rmiuărn puterea aetivt\ dezvoltată in tolă de enrenţii induşi, iu ipn-

teza că se neglijează c.hnpul Inagnctic~ de r(~Uelhn:H~ al aeestor eure.n\L Tr~
aconl eu aceastii ipoteză şi alegînd axele ca în figura S5.f), indueîia m;;grwt),:i:t
în tnl:î e un dmp omogen. dirijat dnp~1 axn 0::.: :
ll = kB,(t),
Veoareee to.!a c foal'te subţire (v. rel. 55.44.), o p11tem ,;onsidera in.tiuît l':\.-
tinsă,din punctul de vedere al 1·epartiţiei cu:rentulni în zona ei et>ntr:!Îiî
(adică.neglijind întoarcerea liniilor de C'.trent la marginile ei). Putenl nd·-
1nitc atu.nci di densitatea de
trebuie să fie taugenţială, e dirijată J:n ~ensui axei. Ov 71 a,:piade nnmai d·:
vartabih spaţială :~ :
(55A7)
('ll ,aJorile jnstantance 9i reprezentările în complex

Jy(x, t) = uiiy(x, t) ~~ [y(x) "'" aŞy(::t).
Jntensitatea dmpului electric inchh; iu toh1 E se poate calcula din intlnqi,;
magnetică B cu ajutorul celei de·a doua ecuaţii a lui Maxwell (v. a doua
re1.. 5A;J.I
~ ~) ' ~ :f 1 l ~
, care. r~p:rezmta · onna ~~.ca,a a
l egu
.. mf,U~!:le
. 1 . ' e,;;ctrom~g:u:tlCe.
l
V
•
Retnnnd nnuH.n smi(ura componenta nenuln a aeeste1 ,-,,:;uatn. (dupa rJ:) e~<~
obtine: • · ·
t)
Gt
_:IB: 1 (:r) __
(S-5.;50)
rl x
lutegrî11rl,
J {;}
Cnustanta de nulă, deoa.reee, d1n raotÎv<l '

ne
,,
(
.\;
Cilv'iPUL E:~ECTr~Ol'-\AGNETXC YN CONDUCTOAF~E f\,'ftASIVE 409
('ti 'aloar·ea iJlstantuuee
t .tm~uţii induşi sint p.ropm·ţiomdi elt frecvenţa, sînt. defazaJ.i în urma fluxului
tLwgmltir· eu :~. ( g~a cum aw adtnis şi la Etudinl ddnlui de magnetiza:re al
1•<•hhu·i cn mi1•z de fier) şi Yarîa;cit liniar (eu :t) in gro~imea tolei. Densi-
~at<·a <le volum " puterii instantanee ,1isipate prin eff:l't Joule rezultă:
p t) ~o" .lJ;(~t. t) ,,, <,hJ n;,,,y ~ (1 +· cos 2 {~)t).

"
L~ut(:l'ea. insta~ntatH~f· disipn.t{t în întrf•aga toJă ~t-: obţint': pl'.ht ·integ.r:lre i.'U
,ţ,. '"' l h dx.
eos 2 (•Jt) \ x2 d x
)
}/~n,ro:
A~,f
l'ntaca. acti.vâ ~isipatâ d~ carenjii turbionari in tolil. "" obţn1w luind

rnedia pf: f) pe~rH1adn a acestei Cu (•) ,,, 2it.f J'(~zultă :
{~xprc~su.
r(•)J. (;):)..;)7)
Fierdaile spocUicc prin t~ircnti rur{;irmari {cHiic{t pierderile pe un.itate<1

de volum a tolei) se calculează împărţind această putere la volumul ;:~ f.h ·
tolei. Înlocuiwi ŞJ con•ÎnetiYitatf~a fnncţie il·~ rezistidtal<';

1
:d G c... în
p. (55.58)
p
utilizată in studiul hoLinei ca nHez de fier (n:L 49.6B).

O b s c r v a ţ i i: aj ..:lt·~st{~ pierde:â ~u foHt eal.culate Ia Jree:vl~nte suiit~ient de jua~e~ I>entra
Ji neglija eîrnpul xnagnetie al eul'enţil.or iuduşi. f:tnn aeeashi apro:x3m.aţie eol'e~punde negli·~
jăr~ii. \:ariaţîe~ cîn~puiui rnagnetie,~în cupr!n~ru.l to.lei~ ~·ezultă~ rn:in co!np~r~ţ.i~ eu st~diul cîra·~
iYH!Ul In ~el~ru~SJJaţr~~l eond~ct~r" ca acea:tu apJ·ox.HJJaţJe eor~~pn nde .cazr.tuu c-Jnd gro~~unea to1cJ
,,, !onrt(' nw·,;t fnja de wlHH~nnen de pal:rnnden~:
uV -z~--!-;,2 ~;
111 1' t~~;_· tit::.l ~ ht
d~lrf i:':":.(lCt
410 CONDUCTOARE MASJVE
O) Pierderil0 ?l.HH ţ~roportionale Cll _pătratul fi~ecventei~ t~U păt.-rutul in duc tiei l1Jaj[irnt'-
şi .c•1 pâtra~ul. t<!ÎeL La f'reevenţă şi tole date, proieetantul aparatelor şi m~şinik·r eler>
iD.ee trehn1e o inducţie maxin.dl CGrn.padbilă cu pierderi adrnisiblle.,
c) Pierderile invers p1·oporţ:ionale c:u l'ezistivitate.a tolelor~ De aceea se ntilize~;ztl
t-:1le cu rezlstivitate<J 6IH)rÎtă.1 prin Îrnb~Jg:ăţirea tieruhd ~~u ~ilieiu~ Se: astfel \ia,,..pierde:rf
ţ~ri~1 oeu:rerlţi t.~t';lio~1ar~ sub .~l \~-VJkg pe~nu·u de ordirnd a 1 gaussJo In. prae,~
bea :n1.tot"'":res~aza 1~1~a p1e.eder:d~ totalE\ f~ttrf' pierderiJ(.;: p:dn cu valori de ac(~--
lB-şTI or-din dt~ nJă1:in1t,_,
53o3.2o Încăizi.t•ea. 1Jriu .inductie la fte(~'\'~nte inalte~ În :nuJn't~rvuse vroh1e~ne tie i:ndHA"J:re
!-fOpt;r.tidală indu~ţje ~~ cu.n1 ~int topirea -~nor . de iuduct ie fără fier
(.Sin tig~ 5S. 11) .:.;;:rn r>i!litP.a Pnpe-r~ .. L:dă a tn::ox pieiif' .fl.g, :i'i. :. b\ ,i,,b .a~ţiunefr
(~ c
unu] chnp Jlla.g:netic de f.rec·vetrţă relat!v înaltă (din punetui do vedere al pătrunder·îi cirnpului:
în materialul. conduetc•r încălzit), produs de o bobină induetoare B ~~ r,e poate admite mmă
toa:rea schernat:Jza:re (figo 55"7" q~): 110. eorp eonrlucto:r cili:tHlrle~ de ?'ază a. -?i înăl1:ime h t3' su,_
lHl8 acţhmii. unui dmp magnetie t;mgcnţial sinusoidal
rrn corpul etmd:u<:tor, de condactivltate â şi permeabilitate ;;e indue curenţi tmbionarl şi "'
cere puter,ea ,activă tot~lă disipată d.,; aceşti, cu_reaţL J?a_eă ~ e snlleient de înaltă, pen·
tru <~ia ad.mclm<''l d.e patrunder;, a e1mpnlm sa fie nuca faţa de raza conductornlui
cureutH tu1·Lionad ~u linii de chnp (;Îreulu:te . loealizate ·tu i~uediata apropiert': a suprafeţei
conductorulul., Îneălzirea e deei. super.fieh!HL. dar eăldura se transmite prin eondu.ctie si :rtJs·
tululi co~dnct~ru~ui, dacă ~impul de î;~căl:~:h:o; ~ :•uficient de mare (ca;,;ul topir~l une~ ş~~'Je, Îl~
<"uptoare). Admc1mea de patrundere fnnd nuca, ,;e poate ealettla puterea eu iormma (55,.37)'
de la semispaţ.lul conductor, considerînd cîmpul omogen repartizat (et'ea ee reprPzin.ti; u primă
aproximaţie) pe intreaga suprafaţă laterală
2n: oh ~ H~•:}· JW] (55.62)

Cf
CîmpnJ extedm H 0 trebuie ealculat separal, ţinîud .earrw de configm:atia hobinel indncLoare
care il produce, În cazul din li;mra 55.:. u. în rare bobina e un solenoid drept, ~ufieient de
hmg, cu TIT, spire pe unitatea de lungime, parenrs de (:nrentnl efedi.v J. ""' poate sed!;
(v. prx:r. 2L).L voi. I):
(55.63)
EFECTUL PELJCULAR 4!
Dacă un. C!Uent variabil i(t} parcurge un t~omluctor cilindr!c rc~;ti!iniu

(fîg, 5~,1). rera:rtiţi~ curcntl~lui nu se .mai face uniform pe seq.:iunea conduc•
A
to:rulm, ca Hl :regim staţwnar (1n curent

eontimm), În reg~m v~:riah_il; ?emdtatea de
curent are valon m1.u m1c1 in axul conc
ductorului si mai mari la periferia sectiunii
aeestuia, .Kcest fenomen !le numeşte 'efect
pdicnlar (sau efect skin ~~- de la euvîntnl
E~ldn ~~~~ piele, in limba engleză) sau efect
de refulare a curentului şi arc următoa"
rele consednţe: :spo:rirPa pierderilor de pu~
tere prin efect Joule-Lenz în conductor
{pierderi, ea:re fiind proporţionale cu păt:rai:ul
densităţii de curent, sînt minime la repar" .F'ig" 56.1
tiiia uniformă a aceluiaşi curent total),
sporirea rezistenţei echivalente a cond ueto.mlui 9 reducerea iuductivitătii lui
interioare şi dependenţa tuturor Rcesto:r mărimii de frecvenţBt de 'hwnL
56.LL Analiza calitativă §J interpretar<:tJL efcctului oel:icu}ar. Modi~

fit:arca :repart!ţici curentului alt~rnativ pe secţiunea cond~ctomlui o dată.
cu creşterea frecvenţei se datoreşte curenţilor suplimentari, indu~] de cî.mput
magnetic varîabi1 în timp din interiorul cow]uetoruluL
Din punctul de vedere al pătrunderii cîmpului electromagnetic în corrdurfoan:
(pat', 55,2), efectul pelicular se poate analiza în funcţie de raportul dintre;
tuza a a conduetoruJui şi adiueimea de pătrundere a.
(56.1)
lu curent coutînuu, acest raport c nu] = O) şi curentul se repartl-

:~:cază uniform pe secţiune fig. 56.2, unde se reprezintă valoarea efec·
tivă a densităţii de curent ca funcţie de :raza conductorului, cazul a).
l..Al uecvenle
,. · sufi'
c1e.nt d.' r 1 ca o
e JOU:>e, ast!C! "'· . a <S:: 1, pat:runr
~> a şx -
~ 1erea
o
cimpului electromagnetic în conductor începe să fie incompletă şi dewsitatea
df: ~~urent e .mai mică în ax (figo 56.2, b). Aceasta e efectul pelicular slab, in
eao:e, în primă aproximaţie. se poate neglija cîmpul magnetic suplimentar al
cur<='nţilor incluşi (v. par. 56.2).
La frecvenţe mai înalte, adîncimea de pătrundere scade şi ajunge de ace-
. ·
l aş1 onun
1•
cu raza eon d uctor uJ IU,
· a(l"lea~ o~ ,= a Şl-
' a ~ 1• ]"_n acest caz, pat:runcereg
~ ·1
e
ţ 12
dmpului elt,etrowagnetie e partiala ,,_,i <:feetul de xei\Il.a:re a ;;ureutnini t' impY>·

1anr· (fif[. :~!1.2, (c;;.,tn e •:fe~t_u-~ J;1~licufar r;'-~diu., in care: determiv:m;a n:r•_ar-
tiţreJ eurentu1u1 se poate :fac~ nu.Inal 1n le;ţTind
. "l e >t=:Jntpu
~~Cllaţ11 • . 1·ur. (~·" ,..\ eeea
;.:>;)J:.•,~~ t:fJ
]
cn1Hn1r-n '~~t
••nleule 1·elativ eomplieate 1 •
a La fre;:;Y<mte foarte i:nalte. ;tdbeimea
p.lUrnnde:re {; fo~rte n:deil fa:ţă de raza Cli1H1u\:
. ,.~ . a -
tornhâ, udidî. ;) --•!!...: a Şl ·.:- O:> L I u ace:"t 1 ;L',
o
t·hunnl elet.:.:t.rontagnetic pătrund~:~~ nraetie~ nuin~L
{ntt·~un !"trat superficial: de onlim~l adineimii ,1.,
pătnmder~'.' c_u, o rep~t:rtiţi~ :pra.ctie. identi6t cu
aeeea nt.u~11ata in caz: ni sen11spatnilu1 coTHhiei ur
..,r;nl·l-. {''"o
1·.Ul.o. r::Ll." ·i' ·\ ... ~-~~ -, .re· ·t ·i · r .,.;. ·
~- , \tl:e." at.~'f h'J• ,;-.1.t.e?"':- ""' t. {lz-( . ~.., J--•f!_tU~t~.tU
1u~t ts;ru. prollUnţat)~ C'=:re se stn.durza H5:unhn::J
f'
BUpratcrţa cuildU{~.toru.llll c11 actea a nnln seJn)-
"paţ!n conductor (Y. pm. 56.3).
Din punctul de vedere al teoriei cirwitelvr
dectrice, efectul pelicular poate fi ·~xplîcut, a-;i
milînd eo:aductorul Jnasiv eu un ansamhh1 d"
f'
_ ......w;.._.....,"""-'-'-'1---- 1))~(1, (:Ollllndoare tubulare eoneentdce, eu per:.:ţi ;;u--
iieî~.~nt de subtiri, uentr1.1 ea in enl·,r.insu] fitr-3:ruid
a • • , .1!."" • V '-' ' ' • - -.!
reparti1Ja eut·entn.hli sa J)Oat~! i1 consHleruta

Ii'ig. S6.2 m1ifon~Jă. În acest caz, c~Jnduetoare1e Jin in-
terior sint înlăntuite de mai Irmlte linii d,,
dmp magueti1·, au o inductivitatc mai mare şi o impedanJ:i't mai mar1c ţi
drept unnare -·· au un curent n1ai mic.
(_} analiz~l n1ai t:Xi1t:L~i se poate faee in cazul sirn.pL.1 t~înd eondnctorul :::t.ndial (li:~· ~)6.1)
t.~ a~in~·~la:t unni ~ibteHl d.e dotl~ e~~-duct_oftre e.ln~een~ric~ (1) şi (2)., _con?ctat~ lr:_ p~rale·! (fig. S6.:3)~
(h:.tCUUl g .. a_r f~OllSldera HlC"lllS prHl exter10.r {eU!."Î)U rex) (;lr'C<J!tn} aee{U'lU8: chutre i.H~estt~
•t:)nă conchl~?toar~" . .:rentru a detin: ,ln?.uet.iv.ltăţile lo!' f.., 1 şi -~~~ _c!f:: .adn~t seheuta eehiva~er_:._tă
,tltn f.iţ:!,·ura ~i).4, l!, .t.n r·an: Hfh11'P ~J ;ndr:;(·U'\·~ltB.~(·a lor n1.utualH }, 1 '1. ::• r-enstt"nţele lm· R 1 ";-i Urg
1 "\'", ~R. Il~~ d H l c t.., .na:.elp ~core!icr: ~:Ae ·f_•ic-Dtroh1hnicii, vnL 1';, ~Eft"r·tLd i··~ÎkilLu· i:a ~~on-
·1-uetornl '.::"ill:ndrek~ rt~?.f.!]\-Ht JYfl.T; ~11-t·t~Hla tTUHţiUnr r·!'r,np,:ll\1.
s(' (~b~f·rv(.L (•ii dru::ă st~ de~elJilllJUll 1~UXl:ttil•--: propri~ ( \. ~i pdr. 27.1~ vol. I} (·rn·e InHinţuie at~est(--·
-r:ondn.eJoare (pr-Jn' ;;,uprafeţf· 1nflrgin:!tc în e::'\:terior 1h:~ I'c~-~) l'ntr~n parte utilă. (l.·rrre~JHHizătoan·
J,l.~n~~!qt' de. cin:p care Î!ll~ntuie ~i e.elăla:l!" e..-.nductor) ~~ o p4:rte o.l~:.; dispf•rsinnţ~ t.:."o-t·;-..pnnzăto:n·c
.ITl.IHHnr dt.' f•'i'!up cHrt~ JnlHnţutB uunJ.n -conducfnTn~ r~onsiderat.r.
q_, ,; ; fj)
/. 1
;, 1· )
'
f .,
( L". -- !.~"'
lr
·v"~ Q;t::Z
_!,. 1
1 ·~
{ --;
~
ict lţl l,:: j
r r.
l
~: 2 j o Ldt;:,
---~----~-~-~0-~- ·-
i.StiAJ
Rl_
'r---r--...
-~ j el (L 1 ~ Li51 }
~---~--~----·r~~·•
+j
J~t
1 ------ -· ·- ---------·. -
(J)Ld1 f
-- li,_ -. 1'1 2 :- j '0 (Ld~ --- 1 ·.r~} 1
U<pl~ l:" ~;;'~;~:t\'; \~ ~~~-:~;~~;,;~~ \~:·~t~~Jt',,'~~~:'~~h~~ ·~r~!i~~;f~!~:~t~;':~~~~-I;~{ ,~J:;:·l~~;~::~ ~!ţ~l:];i!~:'
1 1
th~per5JUD•~~ ~~.coxcl cu ~ehoenu1 cehrvalenta mrn :-.1n1pla "(VII 1Igur~l ;11J.-I·~ u.

H1
J n cazul celor două ,xnuhretoarc eoneentrice eon-_;ideraf e 1nai sus, ori ee linie rh~ ei1np (d,,
~-'L C::. --~fi~. S6.?.) ~ar(~ h1lănţuic condueto.rul (2)~ înlănţuie ;i eonductoru1 !)) dl'u inte1·iorui
i11i {2). Nu n;i'>tă d~râ flux de dispnsimw a lni (2) f3\â de (1), arlieă LdD =·O. Exi3tă în<u
iiPii ,fe eîrnp ale eonduetorului (1) ca.re nu iuhlnţuie pe (~)~ (de ~~x. C 1 - - ru,r. ~.(•. :;), T),~ fV:D{:A;H
l. -~ -=-~~- t). Cn nce..:tp \';tlo-rî repartiţia r'ttr.~rH.ll'uL (56.4), ~h~\'ÎtH':
~:1:". ,d_~:::,el·\·;t e:t cn 1'iL frreventa ~· nuâ Hian~~ l.'·u atit uct:st ra_uort d.it'e:ni Je '~dn;in:~~ <.:urtispun-
zi.ttn~tt'e n:parti~iei rle ,•nrent f~untinnu~ enrentul _(.1 1iinrlnl3i ~nir:·. Df!C'ă (!J -~'X_" .. fi -~->-0 şi .} 2 --?--L
.~H]j,.:-~1 intregul f:nrenl 1n·f'C' HHHlai prin enudn_t:torul rnln_dar e-~teri(•r. iu aenrd f'i1 f(•nomnnr.d
d~ ,,('e<'f. p...fi,·ulnr.
S(i. L~. Hczist.~nia e·~·hhalentă in ement alternativ si facturul îu alter-

nativ. În eazul efP,etnlui pdie1.dar, •:ircnitul nu mai. poate ft eousiderat fili-
form .,j leg1·n eonduetid d.~etrice nu mai poar:.• fi pusă snh forma rd:qiPi (31.9).
··:tr<' jwuÎnt o btu'n1 pasiYti ,l,~.viue:
LL ·c- Ri. (56.tJi
~ .E d,.. depinde
c
dro Huio: rlc cureut C, in lungnl •:<ireÎ.:t ;;e (:a,ln•kazi't (i.ntre eapetde eondne-
t oruJn·i) ;o;i,, ea urm~lr•.'. r•:zistcnt:.t conduetornlui nu se mai poate defini prin
r•;hqia .(:';6.6) •·a în cn;Pllt cm;ti;mtl. Puter<'<l activ-ă rli!<ipată prin nfr'<'t Jou],~-
CONDUCTDARE MASIVE
Lenz in conductor se poate însă calcula şi in cazul unei repartiţii neuniforme

a curentului, şi. anume cu relaţia (55.17), respectiv (55.17'). Cunoscînd aceas·
tă putere, prin integrare pe volumul conducto:rului, :respectiv pe suprafata
~ni exterioară. rezistent:: în curent altannt:'IJ a >::onducto:rului flfl defineste
prin relaţia : , '
(56.7)
ş:i
este o funeţi.e de frecvenţă.
Cîtul dintre această rezistenţă şi rezistenţa R 0 'in enr<ont l_:ontinuu a acet~tui
eonducto:r se :numeşte factorul de crrştcre el rcziaenpi in curent alternati~;;
ka = i: = ~a((~: = kA w), (56J3)

"au, scurt, :factorul J:n_ alte1·nativ al ecmductoruluL Acest faetor depiude numai
rle forma şi natura conductorului şi de frecvenţă, şi determinarea lui reprezintă
principalul obiectiv al cercetărilor în domeniul efectului peHcular.
În domeniul efectului pelicular slab (cind 8 ;pa), factorul 1n altex··
nativ e puţin diferit de unitate şi determinarea lui se poate face eu metoda
iteraţiei (par. 56,2); în domeniul ef<3ctului pelicular net (eind a~ facto:-:ul
!n alternativ e mult supraunitar ~i determinarea lui se poate face cu metoda
adîncimii de pă.t:rundere (par. 56.3); între aceste două situaţii extreme r:-m
poate folosi numai metoda exact:'l a inte,
gră:rii ee11aţiilo:r eîrnpuluL
o'l6.2, .E:feetul ilelieular slab ia eo:mductomî

---- --·-- ~- -·-----·-·----~-"--~
·Considerăm un conductor cilindric cit ,

•;ular drept (figo 56.5) de rază a şi de lun
l foarte mare O »- avînd condurti,
vitatea cr si nermeahilitatea magnetică [X,
străbi:îtut i~ ;egim permanent de' curentul
i = I V2 sin w1 ~-=--~ I= L
,:;is!:emul de coonlonate cilindrice
!J, din figtuă, se observă că din motive
~imetrie vectorii J şi :g nu au decît co1n·,
po:nente axiale, vectorii H şi U nu. au decît
c~omponente tangcntiale .şi toti ~teesti vectori
J~lFE
''Hl depind dedt' de' coordonata sp~ţială r şi
/!J';J.H dA timp:
l~=-~E(r~~.) ox: ,i c-~ o E '----" J (r, ~) u"
Hi)
B .:oc~ H (r, t) lJf) B ·-·= b'JI ~~ B {r; 1) "e,
EFECTUL PEUClJLAR 415
?6:_2.~. ~Ieto~a ite1·a~iei.aplieahilii 'iu eazul nnui ·<'feet pelieu]ar slah.

'JOUSista 1n urmatoarele :
Se calculează cu legea dreuitnlui :magnetic eimpul magnetic H 0 (r, t)
pe ·~are I-ar produce curentul total l, dacă ar .fi uniform repartizat pe secţiuneA
-ronducto:rului (ca 'in ru:rent eontimm), a,dir·i'l eu den;;:itatea omogenă :
(5t:dl)
Se calculea:âi ~~u legea inducţiei dectronwgnt!tiee cimpul electric su"

pllmentar E 1 (r. t) indus de dmpul magnetic H 0 (r, t) şi densitatea de curent
"uplimentară J 1 (r, t) = crE1 (r, t). În acest ealcul, deoarece Jn a fost dedus
din cunmtul total I, densitatea de curent J 1 reprezintă o corecţie care r.m
modifică Yaloarea curentului total, aflieă aduee o ,:,mlt:rilnr(ie totală nulă pe
IJJtrell.ga §ecţhme S a eonductoruluL ··
\ ~] 1 riA =O.
'5
În primă aproximatie se neglijeazii dmpul ma!pJ.elie H 1 (r, t), produs

dG eu:rentii cu densitatea J,,
din n~~1~tul de vedere a( r:tmtribuţiei lui la de··
~.~rminar~a dmpuln:i electri~; indu·~. această primă ap:t'oximaţie se <'onsi··
deri'i că demdtateH d,; <'Urent din eonduetor e"te
,l) = + t)
{56.14)
,t;.n '"are se de.du.ee rezistenta in curent alteJ'JJ.<'Ith" eu :relaţia

în curent alternativ cu relatia
ln principiu. acest mod de s-ar putea :repeta oricît, t:reel.nil fmcce ..
~.iv prin etape analoge cu a şi /; (ceea ee explica denumirea metodei). De exem·
plu, pentru o aproximaţie mai !mnrt s-ar putea calcula ~i eim.pul H 1• produs
de curenţ.ii cu densitatea :şi cnrenţii suplimentari induşi de acest cimp, cu
densitatea = crE2 , di J ~ J 0 + +J 2 • Practic, calcu·-
l.ele se atît d.e xnult, incl:t metoda se foloseşte munai la efect pdi·-
eare <:az ! ] 1 1 <S: 1 1 şi nu mai e necesară o nouă iteraţie,
56.2.2. :Oetcnn.inarea intensitătai de cm·tmt iu pruna iteratie.
a) Caleulăm lf,,, apiieiud •legea cinmitului magn~tic uwei Jiinii de
interioare rf:.za r :
.', .l,, (/).
/,:l t:~dcuL1rn <·ruq,u! t·lPctric I.' 1 (r. 'l•· H11 (r. :). apli•:ind Li!.''·'
1ndui·ţi.ei (~lt~ctnHtutgn,~tlcl· C{;ninruhli i 11 {~' 1} ; ?;6SL <'11 :ll'ia inrinitr··
i'llll:d.'i r dr:
rl
i •J il) d r)
.l! '·.
t{ r. l l 1 cV, <lr
(:r :<t
c::.r,, :-:t· ptll~-~-~a ;-~er1e ţ·l

direct i'U r~c:latiHe (.S,=)J))~ t~sprin1incl ruloru1 iE ''lJI)!'doun-t·
<iiindrir·;•. C<t rdaţia (;";h,};;·i ,,. oh1ine;
r dJ.
)l
dr
(··\
'1, (;li)J 7.i
;
und·~ C •:;.;te o eonstuut~l de integru re. Cn lego:a lni • Hun ",. oh\ine r],,lli'Ît.aV'a ./.
;• cm·,~n1Hor >'nplimentari induşi :
r
\ J 1 (r. t) r dr • ()
to-:an
O • ( ~-~- .. ;_ C \ r d r '-"" c;'

J
<)
1 ·l 1 }1)
Cu nlat1ih· \56.18). ([}6.20) ;.i (56.11) n,:r,n.Jt,·l:

EFECTUL PEL!CUUIR 417
unue
j
;un IntTol
o . i u;: pararnetru 1 ex ·= ·-
l earae tensuc J• 1 '
. . ' Atll(llU ' .1 '
UJ ornp1uu1 e eetro- J'
()
,.HJ conuuetoare
.] .
mas1ve (.v. re1. ,);:,
-'" ....') ;:,-) .
c) În primă aproximaţie, densitatea de curent total;i rezultă:
U>!'.ne~reee aeeEte două componente sînt !n euadratură, pătratul valorii efective

;, ren1hantei e egal cu suma pătratdor Y:.~1o:·ilor efeetiYe ale eomponentelor :
]~,(r î
!2 ,. , u.J ; ., n 2 .2, 1
·=.-11 T- p·-----1 i· (56.23)
:c~ a." L .~. ' 2 , J
56.2 ..3. lh~terminarea pierderilor, şi a factorului in alternativ. Cu .rela-
jiih: (56.14} ~l (56.23) rezultă puterea activă de pierderi pe lungimea l
(cu dv = 2;rrdrl),
'~)
J '
'! rdr. (56.24)
.... _,.:
_FJeettfiud: integ.rala. se obţine:

2
I -' --~!
_ Pl i l ,
+--_,,
a• i0(
7ta~ v ~~ 4,g }"
Cu rda ria (:'î6:T; :rez.ultii_ rezistenţa în eurent alterna ti\

I• ·; ' 1 4 .!, ·~
R. = - = ~ ~ /1 +' ~-- 1 (511.26)
A JZ V 1t'0. 2 ţ 4,g
.. l
ş·it d.eoa:re(·e re;&i,-,H~nŢa tn eurent continuu este R 0 ="' -~~;;, factorul in alter-
crn a ..
(56.27)
JJeoart"ee eu această rnetoda ftH.i obţinut nnrnai o prhnă a11.roxin1aţle~ ~n~zultaltd e v.ala·
hdi y-:năsu:n-J i:n enreterna~nn1 de corecţiP, e nrie faţă de nni.tate~ adleă. rl.Rc~i
" il.
(56.28)
/.:$ = ] ~- ~ J ()-I·?T{ fi.; r;Z/2 a•. ('-b.29)

·'
4B CONDUCTO!l:!W MASIVE
La f:recvenţ.e joase, factorul in cu:rent alternativ diferă de unitate cu nu termen de eo"

recţie k~- l, care creşte eu pătratul frecvenţei şi eu puterea a patra a 1razei conductmrului,
În paragraful următor vom vedea că hl fi·ecvenţe foarte înalte factorul din aJt.,rnativ !'re~t"
cu :rădăcina păt:ra1ă a fn~<:-v<>nţel ~i !" proporţional <·u :ra~a conductomlnL
56.3. Studiul efeduhri pciicular net

·~-~--~~~~--~~-~~-~~--
Considerăm un conductor eilindrie tlrept Je "cetiune transver";ală oare-

care (fig. 56.6) străbrttut de curentul i = I sin wt. D~că frecvenţa e suficient
V:E
de mare şi :raza de cw!nuă a conturului secţiunii conductorulul. e peste tot
mare faţă de adîncimea de pătrundere, se
poate asimila loeal suprafala acestui conduc-
tor cu aeeea a semispaţiului. infinit şi puterea
activă ahsorhită prin unitatea de suprafaţă
e.:<te in fiecare punct dată de relaţia (55.37) :
1~ 0:' ·-2
A= ;JH!Ief'
Puterea totală absorbită s<; poate determina
integrînd. această expresie suprafaţa late" pe
rală a conductorului de lungime l, cu elemen··
tele de ade l ds. Se obţine integrala :
F'= l; ~ H5erds, (56.31)

Fig. 56Ji
i'
efectuatăpe conturul r al. seqiuuii tran;.;versale a condnctoruiui.
Cimpul H~ urmînd a fi determinat separat. eu implinirea eondiţiei impu8!;
de legea circnitlllui magnetie
~HOQfds coc" 1 ţ.)6.32)
r
(din cauza efectulu:i pelienlm· net liniile cîmpului tnagm_,ti<; exterior ,;înt !_)l'ae·
tic tangente la suprafaţa conductorului).
Dacă cimpul magneli<' exterior H 0 e praetie eonstanl' h1 modul ]u lungul
acestui eontnr, şi dacii p = ~ ds ~~ perimetrul s0cţinnii transve:rsale, expre·
"I'
siile (56.31) ~l (46.32) devin :
Şi J = pl:l!l<J··
Hczultă:
··-~ pierdt·rile (~~~ rrute-re acti.vii :
_p '-~-
EFECTUL PELlCULAR 4!D
rezistenţa in curent ahenmti1 :

p 1
R,= JZ
-~ faetorul în ('urent Hltocrnativ

1
~~~-~
cr po -~-
'\
11
a
t ,. ''i
,)(Il. J
i':xempltt: În cazul C•Jnduetorului cilinurie dt• --ectinne ein:,ulară (tlg. 56.7) d.- raz:1 '~'•
"riffi A = 7': a
2
şi p = 21trl, astfel că se <:•hţin~ :
1ta~~ a cta il
k~ --· ~---- ~ '"~ (36.:16)
211:all 23 2 '2
·,!Jropo:rţio:mal cu raza i'onduclorului şi ca :tădilcina pătrată a frecv,•n!<'i.
O b s e r v a ! i e : Teoria semispaţiului conductor infinit a:rată cît la 6UlJrafara m.mduc-
torului densitatea de eurent e proporţională cu intensitatea cîmpului ma;;netic exterior tan--
gential. De aceea, la frecvenţe Înalte, curentul se concentrează în porţiunile perife:riei eondue-
toarelor, unde eîmpul magnetic e mai intens~- indiferent de faptul dacă această situaţie e rea-
·ii>;ată la mat·gini interioare 3au exterioare Bi;otemului de couduc·toare consider !It (v, fiP.;. 56.8, lfJ şi b)
RADIAJ'lA~ UNDELOR
ELECTROM~AGNETICE
HADIA'J'IA UJ'iDELOH ELECTROMAGNETICE

, DE C1\TRE CIRCUITE LA FRECVENŢE '!~ALTE
"
La fren e11ţ.<~ suficient de înalte, chnpul eleeLronwgnetîe variabil în tiinp
H' prezintă suh formă de unde eleetl'onw.gn~C:tiee care se pmpagă <·u viteza
fillitii, Determinarea unui astfel de cîmp implică rezolvarea ecuaţiilo:r lui Nlax·
\rel'1 (J
't"'5 ....'} ,,. .5'"J.!:>,,
-·) comp.etate
1 . eu .eg1
I . 'l e ne
1
matenat
• 1 (~ t"' (')
,JJ, J , Iara sa se mm ne··
f•v v v '
gl.ije?.e densitatea curentului de deplasa:•·•.'. Prin inducţie electromagnetică,.

relnţia (55.3). dmpul magnetie variabil în timp produce un cîmp eJ~'dric, :i:n
1
efectul curentului de deplasare, cimpul electric nuiabil în timp produce·

ci'mp magnetic. I,atu:ra electrieă :;;i latura mag:netică a cîmpului se condiţio~
rwază reciproc, chiar in vid, asigurînd existen!a undelor elertromagneti~~~·
indeP'mdent de prezenta corpurilor în regiunea considerată. Aceste unde dec·
tromagneticc se pot "desprinde" de circuitele care le-au dat naştere, p:ropa··
gindu-se la di.stan}e ext:::nv d: mad ~i transmiţînd ~ parte din energi.a drcni··
telor, sub o forma speethea c1mpulm electromagnetw. De aceea, la Jrccvenţe
înalte are lor~ fenomenul miliaţiei circuitelor, prin care acestea pierd D parte
din puterea primiiă pe la horne, "edînd-o undelor elef'tromagnetice emise l':n
medil; l înccnjnri:tf{lr,
In vol. ], paragraful 29.3 şi 29/L.L am atudiat ·~ea mai oimplă undâ dectron,agnetieă,.
,~i mmm<) unda el!'etromagnetis_ă pl:mă, fără V!'eo preocupare referitoare la modul cum poate
J1,. f;l'lHl~iltă. o astfel. de ,u~dii. In :•('~~t eapi~ol ~·om pre;;enl:a .Prohlerr:ele radiaţie~ un,delor de
eatre circuite~ (:onsuLennn cel nun ;..:;.1n1pllJ. c1re1nt eiectne radtant: d1polnl elr:-etrtc e1ernent~u
val'iabil în ti1np. 1\(~est circuit ee Ji1at nurne;:ot? roscila:.ond electric elernento:r ~au 0:::~c1lato:r•.1J
loi liertz. deoarece a fo5t studiat şi UHlt~trnit pentru prirna flată de IL }-Ie1:tz 1 ~ ea_te n _reu:;.it
(in 1888) să pnnft în e\"idenţă expe:riment:=-Jl undeJe eJeetroJ.nagnetiee şi id.entit8tea e11 ele &t·
undelor lun1inoase~ ÎH aeord cu prev~d~r.lle teoriei elaborate de 1\Ia~;:-;,veH (1865)~ după î.rr~r•)
<hH'rrea curerriuh1i de iif-,pia~are (1862) in tP-o:da f~:t10JTH'JH~]or eJee.triet-~ şi ntHgn.f ticf~ .
. ~)J.'o.bler:nele J:~~tHaţ,Î~"Î rnuleior t:leetl·o.rnagnr~ti~et~ de eătr.e eireliÎte de f"U.-(+'n r

v1:~:rn:htl :~•~ xe:r.olva -~nal ~<Ltşo.r rn r1.JU1:?rul]>Otenţu~lel(n~,,.,(dt?ctrodinu;.nice ~I~.· ci:n-
pnlcu electron1agJu~lif~. /1r'estc l-'oti~n•r1ale geru:·:rabzeaza pentr11 cJn1pnr1 Y.t:~r:;n-..
\ Per:rl;ru. det a !ii p~iv:ind exper·ie-n1,..~i_e _}ul ~Ie~:tz şi asl~e?t~Ie'l expe_r~nu~nta~t~ in 1(\:fî l~•.t_r:·:_
Cll 1H:.tlde etec!·ro:rnagnetH~e~ se poute t:-ousulta ~l Cnr~ de .F1.zz,ca. (Fe!U-'rala~ voL 2..~ p;::::r .. '.!.-!!) :7_h1
unnătnarele, U.e 8-. E. F r i ş şi A. Y. T j In ore v n. ed. II. Ed. tehnie!i. 1955 ..
bile tnnp m;himile derivate numit'.' pati,nţiul magrntic tnctor
ÎJJ p:~u" ~OA,
voL l) ~i put:mţial d:octric scalar (v. potenţialul electrostatic, par. 6.4, voL l)
introdu~e i:n studiul cîmpurilor sta~ionare. magnf'tiee, respectiv electriee .
A,;tfel, legea fluxului magnetic (55.5) e identie ~atisf?ent;{ d<~r:?î. ''~ intm·
ace pntenţialuf eiPctrodinamic veclur A,,, prin rda!ia
\dt<,.,rece UÎ\ rot ==:: 0). Pentru a defini 111sa UIHVO<~ un asemenea potenţi<IÎ,
mai este necesaril. im[mnerca valorii m.i'i.rirrlii div Ae, deoarece un dmp d+)
veetori e complet caracterizat nu numai Je :rutorul său, ei şi de divt:rgeaţ:t
sa. Condiţia eanc; fixează divergenţa poterqialulpi vector se numeşte ct.ndiJ.:e
,.Je a:tlonare a potenţialelm: electrodinam.ice. In regim staţionar (reL 25.2,
voL l) s·a ales oiv A= O; in regim general variabil se va utiliza o altă c:ondi-
(57.7).
Intro~uciml relaJia (57:1) in exprellia locală (55.3) a legii indueţiei c!ec-
·: romagnetice, n~zulta relaţ1a
. ~ , oA~ 1
rot E T -~~· 1 ~O,
1.. OI r
;·an: ~;tf!bileşle caracterul potenţial al 'ectorului din Danmtez;\ (denHc'~'~'"

·tot grait:=.~ 0), Se poate deci iutrodnee W! potenţial efe,:tmdi.namic sco.'iit fi
'"'~Iaţia
E + 0~-'
(};,
=• ·- )?:rad V, sau (57 .2)
1-!~dH t i.ile (S7.1r t'i (57.2) .reprezintă a!t,o:e nwd;ui de formulare ale le!:!:ilor fbxuloi
nu.ag;,etic şi i;Jrltu:ţiei electromagnetiee ~-şi permit calculul dm}mrilor E şi
B.. dacă se eunosc potenţialde eler<t:rodinami,:e A" şi V
Pentru a determina ace"te potenţiale, trebuie să stabHim {'~" ecua-ţii 1S!l·
dsf1;w eie, în IH\Za celml.ahe două e;:un!ii al.~ lui M:ax>rdl, (55.2) şi (55.4). N.0
o 1• '., 1• • o A l 1 • J 'l ~
vor~ re f e~·l-~Ulflal :~ rnea.11 o,:nogene ŞI ~::ual~{~:n___ ~:ar~~ s1nt _-:~a:a_oll~ egLe t·e 1roa
' o
'"J~YH.t1 (5::>JJ)~ t'ls a_ru. toiu( ei~rora et:u.;;q,nlt; (::».)~~) ş:t 11 -:~n• l:;rrna ~
OE
2tJ"' ~ (57.3)
f} ~
1!i'V ]_~ ~--:=
1'f'f~~upLm1n,t cUWJSeute repartiţiile de ".arci;Jrt ,?v'\l\ t) t;'l de t·urcHt J:r, 1-).

Cu rdaţîile (57J) şi (57.2), legea crcnttnhn s;; ,.·.rw ·
.,...
- p.
'!;
J.li'Wl 'TlA 1JNDELOR F::I.ECTROi'-1AGNET!CE
A.-.~~' te a sint t:1aW\:iiie eare trebuie rezolvate pentru a detennina pot!) o·

tialde eleetrodinamiee. Rezolvarea lor este îmrreuiată de faptul eă ambek
Î1mcţhmi necunoscute t) şi VAr, t) apar Î~l fiecare dintre aceste ecuaţi.;.
Se poate însă folosi aeum n eondiţ.ie de etalona:re, care să precizeze valoarei!
lui div astfel ea rezolvarea eeuatiilor să He Lorentz a ohşex~
' at cr;ă. cea mai avantajoasă este e~ndiţia :
7.)
numită condiţia lui Lorentz. Cu :relaţia (5'7.7) se completează definiţia poten-

ţi.alulu~ electro~agnetie veet<w şi reJ~ultă pentru cele două potenţiale electro·e
<hnmnlce er:uaţnlt': :
rmmit:e ecua~iil11 uwlslor neomugene (tridimensionale).

Se observă că in regim stationar ecuatiile de mai .su§ trec în ,ecuaţiile hu
i 'nisson pentrn potenţialele ",!\· şi V '
(S7.10)
ale eăror solulii (în cazul unor sm·se Pv(r') şi J(r') ocupind un domeniu măr
ginit din spaţiu şi a anulării tuturor potenţialelor suficient de :repede la jn~
finit) au forma .,eouJomhiană".
(57J l \
unde integrarea se extinde i:n p1·h-.cipîu la întregul spaţiu (v. ret 9.19 şi 25.12~
voL I); de asemenea. condiţia (57.7) trece în condiţia (25.2) de anulare a di-
vergenţei potenţialului vector. În analogie cu expresiile (57 .1 se demon,
strează că ecuaţiile cu derivate parţiale (.57.8) şi (57.9), cu p" , t) şi J(r', t) 1,
diferiţi de zero intr-un domeniu D mărginit din spaţiu, ocupat de circuitele
eare r~uliază, au soluţiile :
(57.12
(57.1.3}
RAD!ATIA UNDELOR FLFCTROlMGNETlCF DE C.ii.T!(E CiRCUITE LA FR.ECVEI'!ŢE !NALTF 423
Îlll cazu] cînd se consideră ea si dmpui se anulează suficient de

repede la infinit,
Expresiile de mai sus &IU urrnâtoarea se:mnificaţie : ealcnlu! poteu~ialelor în curent P
(fig. 51.1) ~·-· avînd :ra;m vectoan; R faţă de elementul de volum d11' din punctul P', eu
p9 (J:', t) ~l J(r', t), in :raport eu ca:re se integrează~ şi in
rnomen!u! 1. se face in timcţie de valorile pe '"a:re le-au
;..vut densităţile eli: eunmt şi de 3axdnă din R' !ntr-•m nw·
rn ;ent m:;te:rim :
r/=t--~ R. (57.14)
1
·~R (57,1.5)
c
r
c ega!ă cu t.impul necesar propagării nnui lienmal pe ri'<·
tant.fl. R eu vite'<!!! constantă ~
1 l
, = v(J;~
~~-~·-··
(58.16)
Vgr!l~
CL\!'~' es~e tocr;1al vit~za de propagare a '!l~d~lor eled:romag~
net1ee hbere m medml omogen de peJ.'Imt<vitate 11: = o. 7 <:1J ~' Fig. 57.1
permeabilitate [L = [-tr[L0•
Expresiile (57.12) şi (57.13) ale potenţialelor electrodinamho!O ilustreazii deci t:rmmni-
~iune~:~ cti viteză finită a acţiunilor fizice: fiecare element de eorp avind sarcină sau cment con·
tdhu!e Ia v~:~loa:rea potenţialelor dln punctul P cu o retardare (întîl·zlere) egală cu timpul ne·
cesar unei unde eleetromagnetice libere pentru a ajunge din punctul P' în punctul P. De
aceea, potenţialele (57.12) şi (.57.13) se mai numesc potenţialele eleclmdinamice Tetarda!e,.
Ele se pot calcula daci'i oe cunoaşte repan.iţia curentului şi a §ardnii în fiecare moment !u
cuprinsul corpului {ei:rcuitului) care radiază. Cel~C două repartitii nn sînt însă independente
dirn CRH;i:S\ JegH eonJ?t:-:t'vării sarcinH ~
{}
'• . ~
div J(:r.tl 'iJt+ (57.17)
De ac~et.J: '"t fo!o~eşte ll!l.HAf.ti

una din integ.ralele (:17~12) sau (5''Ll3) şi t~e]ălalt potenţial 8e de:.,.
duce din concli"ţ:ia lu] Lcn'entz (57G7)o
Daeă pentru 1 ~..;: O corpul considerat nu era _r.arcnrs de eurenti şi nu avea s;udni r:lee·
t:r.Hee~ ~ezultă .eă funeţiunHt: Pv ~i J se a nu 1ează
(57J!l}
'{~'
t;O!]diţi.H
R 1: 1 (57.19)
(uwltJ R e distanţa de Ia P !~JC cel Illai ap1·oplat pnnct al corpului D), nu existi! indi Hn.-J.e
eleetrmnagneti~e. deoarece pot.enţlalflle .re~u1tă nule, ~uprafAţa :E0 cu ecunţi.a :
(57.20)
424 HADIAŢIA UNDELOR ELECTJWMAGN!::TICE
'l loeul geometrie al punelelor P pentru care !;ea mai mică distanţă. la cor·pui 1J "' ;:;gab cu
distanţa pe care o poate străbate unda in timpul t (masurat din momentul in care apa'" sar·
cini şi curenţi în corp). Ea se numeşte frontul undei, deoarece s~pară regiunea din spaţiu unde
a ajuns unda de regiunea din spaţiu (57.19) lipsită de cîmp. In figura 57.2 sint repr~.~~;entate
liniile eîmpului electric şi frontul undei pentru un dipol electric elementar (v. şi !P'"· 57.3),
al căr1.1 i nlQment electrle variază 'iinu~oid.1l în timp îneepînd cu momentul t '"" O
t<f
~-- .........
/ 1 '
l ...,._.._ __ JJ;4
~~·-·~·- ··----
S7 .2. Hezistenţa de radiaţie a drcu:itrhv
Ca urmare a :radiatiei undelor la frecvente inalte 1:!0 catre eireuite" aet\8·

tea pierd putere, pe ea~e o transmit undelor ~·adiate. La aceeaşi valoar;~ efe<>
tivă a curentului I primit pe la horne, în regim s!nusoidal, J:mterea. lH~t:!v:ă
mita pe la bo:rne : .
(unde R, e rezistenţa echivalentă a circuitului eonsiderat) ~a frecvenţe

înalte, datorită piadaii d: putere IH.in radicţie P,.ad• Rezistenţa echivalentă
a circuitului este :mai mlire decît 'În n;gimul in eare 13 cu
n1loarea
Un exemplu, cu totul particula~:, ilust1·ea:âi faptul ea ,~par.iţîa __ Jte;,';;•tenţei de e

1C"1 ehusccio~ă a lr'etr.n·dăxii clhcm1tate )n '[HU."Bg-raf~11 LOJHnder-.a~n Hl a_ţ;e:.-!t seop rr) spi.t9.
P~D!ATL\ l;CiDELOf~ ELECTROHAG"F.TICE DE CATRE CIRCUITE LA YRECVENTE iNALT/o 4~[)
fdifor-tna (J:ig. 57.~ţ~ a) de dirneu~iu.ni foarte roid~ H.Hrnentată in .re~·im sinu~oldal t:ll irellsh1'-
n''" [J, care absoarbe cmentul l· Din cauza reta;·dă;·ii, indueţla magnetică din _punctele unei
"'1prafeţ:e S sprijinită pe conturul r al spirei nu ma] este in faza, ci rămîne 1n nrmă fată de
ccurent. Ca urmare, f!uxnl nmgnetic. _el) prin acea suprafa'fă e defazat 1n urma .~urentului 1 (;H
nnghiui cr, caxe creşte Cli frecvenţa ( deoarec;e :retrrrd~lrHe corr-spunziitoare diferitelor p1_:toete ~rep:rre,
zintă fracţiuni din ee în ce n1ai rnari d.in pe=
.r.ioada. T=l !,{). Inductivitatea L a spirei
trebuie definită acnm numai in funcţie de
t~Olnpc.nenta fluxu]ui În fază cu ClU."t'ntnl
(•'· fia:. 57.3., b) şi 3e poate s~ric;
cu ~:~~·Lj-}1\[
t\=i\(0;)
a.
17
eoanponea:r;i ftnx)Jlui defazatU ~ll -În 11Yfna
2
nneut~lui) ..
:Eeuaţ1~t
I.<Hlf·{~ fflnd
d$
ll ,-_:_~ ,R l· -r
'::Oi~ n~prezintă in eomplex suh frrnua ~
(S 7.25)
_l(J{~Dre p:ri:rnu.! terrru:·n e :rezistE.nţa R a eonduetorulni (ertkr:dară ~"-'~nht3J (1;~1 Hu:=t1>t:Bt ln '(~on·
.idnar(' a efectnlnl pe1ienhn), inv
57.3.1. Potenţiulele dectrmlht9:miee :ale oscilatoru~.ui electric elemem1xr.

·Considednn un dipol t'leetdc 57.4, a), avînd momentul
p(l) """ q(t)! = kq(t)l, . 30)

426
variabil in timp (eu di:recria invariahilă)" Un astfel de dipoi reprezintă un mo,

dei idealizat pentru oseiiatorul lui Hertz, compus din două sfere incărcatc
cu !"ardni q şi ~~ q :reunite p:riatr-un conductox scuxt (fa-ţă de lungimea de
intrerupt la :mijloc pentru legăturile de Hlimentare de: îa un generatox
frecvenţă (fig. 57, 4,
Dacii momentul dipolului, deei
sard.na sferelor, variază~ în conduetorul
de legă!~ud,. apa:ce un enrnnt dectrie
de l'ondncpe:
dq
a. /;.
Potenţialul dectrodinamic vector ]'ntr-un pune!: P eu :raza vectoare R faţă

de d.ipol (fig. 57.5) se poate calcula eu relaţia (57,12), care cu (5ttl6) se .9r:rie;
Deoarece vmn considera cazul limită al unui dipoi elementar cu l~'> O (prac-
tic cu l <s R), putem considera densitatea de curent în fază şi repartizată
\mifo:rm pe volumul il V= ilA,l al eonductorului. Cum iu acest caz Jâ V=
= JL'";!J = ilk. rezulta pentru pot<;>nţialul electmdinamic vector expresia.:.
(57.33)
eau, dleQarece h = <_ip = p (v.57,3ll.

Jr
RAD!AT1A UNDELOR f:LECTROiV~t-\GNETICF: DE CATRE C!RCIJ~TE LA FRFCVE:t--.:-;'13 iNALTE 427
cu unice' componentă difcritlll d.e ze:rn

ax~ Oz.
!L !.tl.
!l,rc R
lu relaţiile de mai sus a:m notat eu. punct deasupra derivatele iu raport cu.
timpul j = df ale funcţiilor de timp şi cu !JJ = f !( t -~- ~ R ·~· valorile :retan:late ale
rli V
f'lmcţiilm- de timp, Potenţialul electr·odinamic scalax se poate de1lur'e flîn
rdaţia (57 ,35) şi din condiţia lui I~oreutz
(57.36}
(57.37)
şli
integrind (cu constanta de integrare nulă pentru ca potenţialul scalar sa .se
anuleze Ia infinit în f!I:Ord cu relaţia (57 ol3). rezultă :
Din expresiile (57.35) şi (57 .38) ale potenţ.ialelm electrodinamice ale dJ~
pohdui elementar n~zultă imediat pentru caznl Jirnita al regimului staţionall'
-(P= ~!: = O) expresiii<'
d< 1
=0 (5î.39)
care corespund cîmpului strict eleet:rostatie aJ unui dipoJ electdc:

vot 1) de moment p,
57.3.2. Cimpul de md:iaţ:ie al dipolului elementar. Cu relaţiile (57.35) şi,
şi şi H 1
(57,38) introd.use in expresiile se pot ealcula vectorii E = B
·p:
f\.1\Dl .iiTlA UNDELOR ELECTHOMAGNET!CE
in orice punct din spaţiu 1 • J'i. u vom fa ee aid calculul decit pentru acele
eomponente ale cîmpurilor lllectric şi magnetie care subsistă la distanţă
foarte mare de dipol, adică pentru acele eomponente care scad cel mai încet
cu distanţa" Acestea sint componentele care scad ca eu distanţa ~i car·1':
1
R
<>e vor obţine din relaţiile eare dau eîmpurile ;
E = - gm.:..1 V "·--;;;=-;
oA- 1
H = -· ·.rot A,, (57.40)
u~ fL
dacă la derivarea :în raport eu coordonatele spaţiale se vor neglija derivatele

lui_!_ . ~~
R si R 2 care dau puteri negative
~
de ordin superior ale lui R. În decursul.
,"3alculului vom avea nevoie de expresia gradientului tmei funcţiuni scalare
8
(j) în coordonate sferice (în care nu n1ai punem~ ter:menui cn ~ , deoareee.,
O!f)
din motive de simetrie eilind:rică -- v. fig. 57,6 variabila 'P nu apare 1'n
expresiile potenţialelo:r care se derivează)
grad <D = uF: -
ofP .
+
1 aw
11 (57.41)
·.aR R va
â
observă 1;ă derivarea î.n :raport cu fi introduce m1 f<wtor .in -=- . Cum ex
H
.. ] ' '
presiile potenţialelor eon1iu termeni Hl -Al __.:_ , derivarea în raport .ou
R' RZ
O va duee, în expresiile dm:r:.Ju.rilor, la term.eni in J..
RZ'
si
Ra
ea:re pcntrn zon,-J
depărtată de dipol pot fi neglijaţL De aceea, pentru zona .lepărtată gr:ulien-
tu1 axe expresia :
(5?' ,!,2}
Cu rdaţiile (;;7,34), (5Vl3),
j_ >1.;(1:5 e Of__ţd :t.:OS t) â[jj] 1

J~~~ },
~ ~=
4 ru:;
u
1
"~~-~
R'' R Re an-J -~
'ÎIT };
1
;-:~~-~~=
~r.:.sc 2 R
şi, deoarece
(:57
t V, l1, R
:;Tn6a Ministerului
se obţin.~ p•~ntru eimpu1 el<'etric in ;;;ona depărtată. numit şi cîmp .1"ctr i.: rf,.
nulinţie, expresia :
(57.44!
/;.JJ<:~log, cn rdaţiile (.57.:~4). (57.40) şi (57A2) rtozuită:
H =- k
(57.'15)
se ol•Fne. fH'Utru e~:mpul IHagnetle în zona depiu·tatiL numit Şl cfmp nwgnrtu:

de Yt d.a._{LDr: -t~:,:p-resJB :
(57.46}
Se oh•(~l·vă
(fig. 57.6) di. in zon1-1
versctlă,cu vectorii. cîmp per·
pendieulari unul pe alnll şi pe l.
di<ecţia de propagare radială,
de versor uR (ve flg. 57.6).
·v,~eto·ji E,.rl , Hrad şi uR formează
un triedru drept, iar dmpurile
(;, t) şi Hcp,~d (r, t) sînt in
fiet'are moment şi în fiecare punct
proporţionale, raportul lor fiind
egal eu imredanţa de undă a me-
diului ('.-. n~L
:•·
29.26, vol. I).
-~
v~ -· )'
gc = 1.' ·-;;- --- "'
=
(57.47)
' '
1_.re;L~~fl.u.tea . .f"tuxn:,at_"
1 . ar
' ~ energte-;
•
adH·a Yech•rul hn l'ovntuw"' ra·
l ~ -.; • .... 1 ~ •
o ·' ~ <-'!
dJa!, a(!H~a e tlln.Jal ht ~f'niinl
p:ropagăr.ii rrn.dt'i~
Figo 57.t.
130 i<.ADIATL'\ lJNDELOl~ ELECTROMAGNETICE
{57A8)
Gir,d. invers proporţional eu pătratul distanţei R şi proporţional eu sin" EL

Radiaţia energiei se face deci di:rectiv şi e maximă in planul perpendicuJar
pe dipol şi nulă in axul dipolului. Se mai observă că pentru domenii :uu prea
mari fa~ă de R, mărimile 1/R şi sin 6 variază foarte puţin, şi unda .radiatn
are toate caracteristicile unei unde plane eu direcţia de propagare :radială
. par. _29.3 şi 29.4.1, din voL I).
Pentru a putea u rn cei a distanţa R faţă de. dipol~ la {'Hl'e nuu1a.I .::în1pul de z:adiaţie ( c n
mărimile de cîmp în l /R) nu este neglij~bil, ar trehui sii fi făcut caleulul exact al tutmor tenneni-
lor. Acest calcul poate fi evitat, dacă se observă că o aproximaţie de acelaşi ordin s"ar fa "'
în expresia potenţialului (57.38). daeii ~~ar neglija pdmnl tt>nru:n, în 1 /R 2, fat-ă de :~! doilea,
în l/R- ceea ee '" poate d;H~ă
H
1 J
c
--
1
,!.,
sr:..u rR-;~1
i
<·--~~---~
1
(57.50)
Rezulta cii predc.u-,inurelt cimpului de :rad]aţie are 1oe la dbtante R de dipol, >uficien t de
mari faţă de lungimea de undă de lucru. Inegalitatea inver§ă va exprima condiţia posibilităţii
_neglijă:rli dmpulu_i de :railiaţie, :>dieă a pofibilităţii de a. ealcula d:rnpnl ea în n~g-im cnasistaţionar :
(57.50')
Regimul tuasistaţionar poate ji, utiliza: lft ralculul. cimputui in aflm> circuitelor numai pentru
cazul cind dimensiunile liniare nle '1resUm:r sfn! mid faţă de cen mai mică lungime de undă lie
lucn;,"
57.3.3. Rezistenta de t•adiatie a dipolului electric ~lementar. Pentru a
enlcula rezistenţa de' radiaţie trebuie să evaluăm puterea medie radiată de
dipo1 in regim sinusoidaL În rte•~st eaz vom eonsicle:ra rurentul nrigine de fază
dq l dp
(57.51)
dt rlt
=c j ld; J
r· d. ,,
'= / (J) Ţ V2 !COS (\ltJ '" Î (,)J :sin 1 t,it
tt.\1.
+ -2/
f:omponentele eîmpm::ilor d:in <relaţiile
' vo,_. avea forma
llw
(57.!)3)
RADIAŢIA U'NDELOE: ELSCTROP.lAGNETICE DE CATRE CIRCUITE LA FRECV'ENŢE rNALTE 43J
D•msitatea imtautanee a :fluxului de energie :rezultă m1 :relaţia (57.42) ~
1;1

dA = R 2sin ed6dtp), se obţine expresia puterii active :radiate de dipol:
P.~d = ,.,.,.,.
\\ S RR~ sin Il!
E
şi (57 .47) r:e:-mltă, pentxu rezistenţa ile radiaţie., expresia ;
15'7 .5'7.)
{îr,, .:are l <R '" pentru ~::a dipolul să poată fi eonsiderat elementar),
ELEAIE':VTE D.E TEORIE
J'viJCROSCOPJCA
58. TEO!U\ ELECTHO:\lLOH
Teona fenomenelor electromagnetice, prezentată in }H'Înml volum a3

<J<.cestui curs şi ale cărei principale aplicaţii în tehnică au fost studiate p:ln:l
acum, este teoria macroscopică, fenomenologiclt, a cîmpului electromagnetic.
Caracterul ei macroscopic rezultă din faptul că în această. teorie nu se ia in
con1<iderare structura la scară atomică a materiei, d se admite un model con·
tinuu al acesteia. Conform acestui model, toate proprietălile fizice locale sînt
caracterizabile prin repartitii continue în spatiu. eu twolutie continuă in timn,
ia:r discontinuită.tile care s~ manifestă. un~o:ri (de ex. la ~fJarginea eo:rpmil(J~')
pot fi totdeauna' tratate drept cazuri limită ~le unor foarte J:apide variaţii,
continue. Caracterul ei fenomenologic rezultă din faptul că admite ea pre-
mize fundamentale, principii, proprietăţi şi relaţii obţinute prin analiza mo·
dului cum se manifestă fenomenele :fizice la scara simturilor noastre~ fără
alte ipoteze eare să nu poată fi verificate direct (cel puţin in cazuri parti·
cu1are,.) pnn' exper1en,e
• t ef'ee t.ua f.. e ].,a aceasLa
c~ ~
seara.
O astfel de teorie este esenţială pentru aplicaţii, deoarece asigu::ii - măear în principiu
.~ o ~nte"rpret~~e nemijlocita a concep~eic:r e.i ,fm~damentale şi core3pm1~e" intuiţi~i .c~~l!i ~are
t:rehu1e sa o ut1hzeze. De aceea., ea constituie ŞI n1 zilele noastre baza teorettea a pref.!;atlr-n 1ngxne·
m.lui ele.;triciau.
Către sfîrşitul secolului trecut,. tern·ia macroscopidi dasică a cîmpului elet:trvrnagnetic
em ddinitivată în trăsăturile ei eBenţiale, !n principal datorită lucrărilor· lui .L C. Maxwell (pentru
medii in rep:w;) şi H .. Her~z (pentru medii Î}~.~~işea:e). General~zare.~ f~eulâ de·~· He~tz; pentru
a putea exunue teonu lm Maxwell la rneun .m m1şcare, adm1tea 1u fond nrrnatoarete x,:.oteze :
a) Nu există vid absolut, ci nu1nal un vid în sensul de t~tare lhnită_ de extren1J"i :rarefiere
a substanţei (materia corpurilor). De aceea fiecarui punct din c;paţiu i se poate awcla un sistem
de ref~rinţă privilegiat S,, (referenţialul propriu) imobil faţă de •mbstanta d.in imediata lui vecină··
tate. In aceRt referenţial se definesc marimile elect:rice şi magnetiee E, D, B, II, P, Il!, J, p,,,,
astfel că valorile acestor mărimi sînt independente de referenţial~! S, utilizat pentru ea:racted-
zarea configuraţiei geometrice şi a stării de mişcare a mediuluL In partieuhn·, corpn.l de prob[,
utilizat pentru a măsura intensitatea cîmpului electric E într-un anumit punct e eonsirle:rat
imobil in raport cu referenţialul propriu al acelui punct.
/j) Forma cea mai generala a legilor cîmpului e forma lor integrală ( v. reL 1, li, V, Yl,
IX din eap. 31 şi prezentarea generală din par. 29.1, voL I), în car" derivatele în raport cu
timpul sint derivate suh!tanţiale ale integralelor ~:espective, eurbele 1nchh<: r ;;i snp1·afcţele
TEOP7
bchlse :8 fiind (;,•nsi<braw ataş'w' mişeădi luca! o a sub,;tanţei, Numai astfel. fmmmlarea legilor
e independentă de refcrentialnl S, fată d.~ care se m!'isoară pozitiile si vitez<Jl.e.
~beo::n·ece la v:rem0a 'clnd a- fof:J't elaborată această teorie' se ;drn.itea un punct tie vedere'
r.r;ec~::n1eist, conforin căru13 cîmpul .electrcnnngnetie a:r .fi fost (~ star0 de de!orrna:re epeeială a
~_:tn€~{ SL'lbst3nţe exi:r~m de ~Jine"{, :n:rrrnită ~~eter"t ~ teoria lui Hertz~ care prin ipotezele de
t?Ja.i, sus . starea de mişcare a eteru!ui cu. starea de a ~"!orpi_:t.·dlor~ a !ost numită
t+lo;rt{& stm·"tduJ. antrena~o
Ct.l toate snceeseie vhţin.nte în lU'.i.Hicarea inte:tpretăril feno.rnenel{;r e!ectrtnnag:netlce,
tte<l!?;a !d_:Maxwell. şi HPrL'i: prezen~a- e?l~r pentru a~adiul dezvoltarii cunoştinielo;r fizice de
ibl strr~ţ:rtu1 veac1.JJu.1 trecut - anunnte dehcienţe estmţ1ale" _
ln prinzul rind~ c~Ltaeterulinacroscopic al teoriei era depâş]t de reaHzăr:He teoriei atonJ.ÎC{~
a materiei. Nume:roase experienţe puneau în evidenţă faptul că modelul continuu al substanţei
e:r!t mnnai o primă. aproximaţie, iar ipotezele privitoare h alcătuir-ea corpurilor din atomi şi
r:JJo!een.!e~ hnaginaţi ca sisteme de puncte materiale În 1nişeare in vidul absolut" :rel:tşiseră să dea
o explicaţie unitară unul număr foarte ma:re de :fenomene : legile combinaţiilor chimice, legile
dCJctrolizei, legile gazelor (teoria clnetico~molecula:ră), legile căldurii (fundamenhmo:a statistică
t~~:rmodinanlicii) etc~
.În al doilea rind, caractm·ul fenomenologic al teoriei lăsa n<h~xplicate nu.memasele legi
de mate:ria1, dintre care cele mai importante erau cele privito_are la conilucţia curentului electric,
!~ polarizaţi~ electr~că a corpuri~or şi la ~ag-~etizare.a I"o~. Ir: e~~rul .unei t~o~ii m_acroscopice,
f~n,JmenologiCe, Iegiloo de maten;~J rep:rezmta proprwtaţcx pnunt1Ve 1reduetll}1le dm punct de
v"''~ere 1ogie la ;:,.Itele, adieă nfcexp!ieabile pe baza legilor generale. Devenea din ce În ce mai
evident faptul că interpretar\la microseopică a fenomenelor putea aduce un eiştig însemnat in
cunna~terea naturii.
In al treilea ;ind~ deşi teoria lui Maxwell şi Hertz darifîeaae x:umc:roase fenomene privl-
to;u·e la mediii" în mişcare şi, în prlmn! rînd, fenomenele de inducţie electromagnetică prin
mişmn~e (v. par. 22.3 vot I) care stăteau la lnza construcţiei maşinilor eleetrice- existau
"numite expe:denţ'l de optică şi electrodinamica mediilor în mişcare 1 , care nu puteau fi expli-
c,:-!t.e în cadru.! acestei teorii (şi can~, toate 9 păreau a intpune ldeea că .,jeterul~~ nu e antrenat de
lt:~11 sau e antrenat numai parţial de corpm,ile in mişca:rl').
Aeeste deficicrrJ:e ale teoriei macroscopice clasice an fust :În mare parte înlăturate dll
te;ui~ _nlicro~copicii cla;s_lcă fenomenelor"eleetro;nagnetice, dato:rit~ Iui ~·H: Lorent: (1895), ş!
nurmta teona clenromlor ~~· cu:r•J a luat 1n consrderare structura d!scontinua la scara <Jtomwa
fJ. COI'IH.i.:dlol'.
""în luxnina. clH10Ştinţelor aetnale despre stnu;tu:ra n1aLcriei., p:rop.rietăţîle şl lf~giie de. rnişcare
"le celor mai simple particule cunoscute, c::lre intervin în această structură, sînt cu totul deosebite
d•J acelea aie punctelor materiale din meeaniea clasică ~i fac obiectul de studiu al fizicii cuantic!',
Această fizică, dezvoltată. în prima jumătate a secolului nostru, a dus la concluzia că nu numai
~Jl.bstanţa şi cimpul i3lectroraagnetic poate prezenta la scară ato1nică o stnu'tură discrett'i. De aceea";!
I•Jorb electronilor reprezintă doar o etapă intermediară a dezvoltării unei teorii mi•cr08eopic-o
c{h"lE<:!:"'~;vente, de~voltare care se conJ.pJetează Rt5tilz3 în cadrul eler.trodintl,;tnicii cuantice,
58. ~IJOtezele fundament:Ile ale teoriei electronilor
În lumina conceptiilor mode:rn'l. (oare au eliminat notiunea incon8istcnta

de "eter'', ipotezele f'u~damfmtale Hl~ teoriei lui Lorentz p~t fi ţ'o:rmulate cum
unuea:âi:
l. Exista la, scarâ awmică două forme de materie : substanţa. şi. ctmpul
elet·tromagrwtic. Substanţa are {} struciurâ discrett'1, fiind constituitd: din varti-
cu.le elemBntare 2 ean3 sint Î.n permanenM ·mişcare Î~- dd. Cu un termen 'intro-
Fenomenul aberaţiei luminii (J. B r a d I e y, 1'128), experienţa lui A. Fîzeau (1851),
1
exp.sri0nţele lui W. C. Roentgen (1888) şi A. A. Eiebenwald (1903), experienţa lui H. A. WiLwn

(1904). vezi, V. N o v a cu, Introducere în eleclrodinamică, voL II, Ed. Academie: R.P.R. ,1955.
2
Se zice elementară, o pa:rticnlă care 1n cadrul unei anumite etape de den-!lhru:e a c>mliŞ··
tini·d,,r flzi<'e nu poiH.e fi p~:ezentată ca un s-istem de part.im~le mai si.mplG.
dus de J. Stouey, in 1891, Lorentz a numit electron oriee 1 particulă elemen·
tară încărcată eleetric. Cimpul electromagnetic microseopic- are o :repa:rtiţie
eontinuă în spaţiul vid dintre particulele elementare şi h1 interim·ul :Hc•3;;:trn·
particule cu care interacţioneaziL
Particulele elementare sînt reunite in sisteme de partieule, avînd o mare ~tabilltate l11 1wţi,
uni exterioare, numite atomi, care sint neutre din punct de vedere electric. Atomii caracteric
zează elementele chimice şi sînt grupaţi în molecule, caracteristice substanţelor definite. În
anumite condiţii (in electroliţi, în cristale conductoare, în gaze lonizate etc.) atomii pot pierde-
electroni, care se deplasează o:rlcît de mult în spaţiile interatomice sau sint captaţi de 11Jţi.
atomi. Atomii sau moleculele cu electroni lipsă stlu în exces sînt încărcaţi electric pozitiv sau
negativ şi se numesc iont -
2. Particulele elementare eleetri:zate sint complet caracterizate elin pwu;ţ

de vedere electromagnetic ~ adică din punctul d~ vedere al interactiunii lor CI~
âmpul electromagnetic--- df- sarân!J. lor electricii qn (sarcina electrică mirTos·-
copieă).
- Sarcina electrici"< mieroscopică e deei singura mărime primitivă care ~
in această teorie ~- caracterizează starea electromagnetică a corpurilor. Ea
e invariahilă în timp (fiecare particulă elementară perfect izolată în vidul
-eare o înconjură~ par . .58.3.1) şi c presupusă l'flpartizată eontimm :i:n interi•rru 1
fiecărei partieule eu densitatea. di! rnlnm :
Celelalte xnărimi de st&re eleetdcă şi maguetică a co:rpu:rilo~ cuwH.::ate din teoria DHIC:ra"
~copică (polarizaţia electrică, magnetizaţia, densitatea curentului de eonducţie) trebuie să r!":><nlt&
"''mărimi derivate par. 58.4) in cadrul interpretării microscopiee a fenomenelor,
3. Starea locala şi instantanee a cîmpului electromagnetic rB can:terizată de

două mărimi vectoriale : iniensitalea microscopicc1 a cîmpului electric eli şi in"
ducţia magnetică microscopică b. Aceste :marimi sînt del.inlte prin intermediul
forţei microscopice F"', pe care cîmpul o exercită asupra ~mei pa:rtkulc elcmen"
ture de sarcină q., şi viteză e",
F = qE,
Astăzi s~a păstrat nu1ne!e de e!ectron .nun:1ai pentrtl cele tnai partlcule ~!einentat'e
incă:rcate negativ. Particulele elementare lncr,rcate pozitiv care în constituţia nudeelm
atomllor sint de circa 2 000 de ori mai grele şi se nur.cesc prowni, eondiţii speciale s-au pus fin
evidenţă particule pozitive la fel de uşoare ca electronii şi numite pozitnmi, precum particule
negative la fel de grele ca protonil ~i numite antiproioni. Mai exis'Ui particule
neîncărcate electric (de ex. neutrino) precum şi numeroase particule d<:menta~e ue~tabile
neutroni~ rnezoi.LÎ etc.~G)'i încărl~ate sau neincărcate.
Folosim litere mici pentru mărimiie mii:ro3copict~ ""''"-u"-'"' tU10!' lnărim!{ rr1acro"_
:!t.opice notate cu literă rr1are~ .Daf~ft l.itexa JLnieă nu e pentru acest scop, folosim
Indicele infe1·io:r rn (de ex . qm1 Pm}.
TtORIA El__ECTROl\liLOR
exenitate de cîmpul eleetri;; macwscopic dr: :inten;itate E asnpra unui corp de probă :în"
căx·cat cu sarcina q în :repaus faţă de mediul amb~ant, extrem de ,rareiiat (v, par, 2, 2,
vot n.
Al Jnileii terrnen -- numit şi forţa lni Lor<:r•tz ·- ''~"·~ eon~spondentnl macroscnpi.;
~Il\ forţa
n,
pe. care un cimp magnetic de inducţie B o exercită ampra eorpului de probă menţionat,
ilacă acesta se deplasează cu viteza v' faţă de mediul ambiant. E uşw: de verificat că forţa
hd Lorentz exercitată. asupra particulelor libere, a căror mişcare prin conductoaro determină
curentul de conduc~ie macroscopic, are ca efect mac:roscopic forţa lui Laplaoe (v. par, 16.3,
vol. I), exercitată de cimpul magnetic mac:roscopic asupra unui element de circuit JHirC'•)ril
Je curent,
·'L Ecuaţiile cîmpului electromagaeu:c microscopic WJ, aceeaşi forma ca et:WJ-

ţiile lui lVIaxwell pentru medii nepolarizabile în repaus din teoria nwcroscopiâf
{adică, cu reL 55.2, 55.3, 55.4, 55.5, în care P = O şi M =O, rcspeetiv Il
'"'~"' z0 E şi B = î-!oH), termenul corespunzător densităţii curentului de eoruhwp-e
iiind densita.t;;a curentului microscopic de convecţie :
(5H.!'i)
5. 1Vfărirniie prinutwe ale teoriei electronilM sînt definite,. iar legile w;eslt<Î
r11orii .sînt valabile, intr-zm sistem de referinţă inerţial privilegiat : aeela faţă d~,
f:are se măsoară viteza microscopieă u".. a particulelor din :relaţiile (58.2) Ş!
(511,5). Acest :referenţial privilegiat se mai :numeşte sist::mul inerţiallr.rentzian
Această :re.~l:ric!it m~ este esenţială decit in cadrul ânemalicii clasice, Dacii se foluc<:'o;
xelaţiile acestei cinematici pentru schimbarea coordonatelor prin trecerea la alt referenţial
jnerţ\al, se constată că ecuaţii!!" teoriei electronilor (v, par. 58,2) !şi schimbă forma. Există
deci un singur sistem de referinţă inerţial, in care aceste ecuaţii pot avea forma postulatili de
Lorentz ~~ fenomcr.ele electromagnetice par a pennite să se identifice experimental aeesl
""efe:r;ontlal privilrgiat, De aceea, în lumina interpretării mecaniciste a cîmpului ea stm:e rle
deformaţie a "eterului'\ sistemul inerţial hrentzian a fost considerat imobil faţ.ă de "t>ter".,
-cilre a fost imaginat ca o substanţă imobHă in toate punclele din spaţiu şl pătrunzind pe;.c
·te tol: in vidul dintre particule şi în interiorul particulelor, Existen\a ohieetivă a ac("clui
,.,eter" constituia deci o expllcaţ.ie a faptu1ui că dintre toate biotemeie de referinţă iner'[iale
{egd îndreptăţite din punctul de vedere al fenomenelor mecanice), unul singur era privilegiat
{lin punctuA de vede_te al fenonJeneJor electro:rnagnetice~ f)e aceea, teoria lui Lorentz a _;_nai
fost HUlTlit~ şi teor.ia eiexuhxi fix ...A.stăzlţ după aparlţ_ia teoriei relativităţii rest:dnse (190S)
ii\ 1ui .i\.o Einstein :in acord eu. toate experienţele efeetuate 3 se ştie cti in cadrul cinen:tn~,i""
-cii relativiste ecua~iHe lui Lorentz fiU aeeeaşi forn1.ă oricEree sl~ fi Teferenţialul inerţial utili--
zat şi 2 de la par< I_pnteza ~~Pt~ru]ui~t ~ .. a, dcr·;:-J;diJ irrutHă şi iu de~::lf:ord
cu experienţa,
6~ Proprietăţile inacroscopice sirH proprietăţi .medii, iar miirimilc mauos ..

copice corespund valorilor medii ale 1nărimilor miaoscopice, valori medii calcu~
'late pentru domenii spaţiale şi intervale de timp foarte mici la seară mac:ros~
copieă şi, totodată, foarte ma:d la i'lca:ră miemscopică, numite infiniţi miei
fz::ci,
ELEIV1f:N I'L DT: fEOHIE [\'\ICROSCOPI(:J~
,\ot~lJl.\ Cl:t X 1 .,,~ ~r,m~ .z,1~ cuordolu::tlcle _adrrosc("~pic~ aie ltnui punct cie·'-
sl~_st.f>rnul inerţial ~~~,OJ~t;idel:;~.t 7~~ t~u tw tin1pul rniel~OS(~opi{"~ I~~c11aţiile eî1n.puhâ
eiect_;:-onJ.agnetic m.ierosconic po:-;tulatf: de teoria ln.i ]~o.n~ntz ( eonforrn. pct.
d-in pt·H"}lgraCnl pr-t~eed~Yn1·.) (H nurnit.e lt{rLY-H't-J] .. _[or(n~t:;: ~~1'nt
(58,6:
j("(t{ (58;'i;
(58.13)
(Si5.9;
(SI:Uil\
.Prima ecuaţie e formtx lo<~ală a legii circuitului magaeti~;, a doua e forma
loccdă a lc.gi1: inducţiâ elscînnnagneti::e, a treia e forma locală <1: legii flu:tului
electric, a pat:ra e forma locală a legii fluxnlui magnetic, iar ultima e forrrM•
locală a legii acţiunii pondcromotaare a cimpului electromagnetic microscopi•-,
adică relaţia (58.2) exprimată pentru unitatea de volum L, fiind dem;itatht
de Yotum a forţei rnic:roseopice.
U b s e r v,;; ! i i : l. Ecuaţiile .MaxwdloLmentz (5ll.6) (51!.9) s1nt tu totul analnge
ecuaţiil•::r lui M~x~el! yentru medii omogene in ~epaus (55.2) ." (55.6). !n
acest t~m~. ;,m~diuJ
omagen' este msa v1dul. (~ = <:0, tJ. = [tn), lar densitatea curentulm de condu~ţre e mlo·
cuit~ cn dewiitatea j = rmum a curentului. mkroscopie de convecţie. Se pot defini inten
~itatea microscopi,..ă h "' cîmpnlui magnetic şi lndncţ.ia electric!i micr<H•:npică d prin relat•;i
;-tiOa]nge (55"6):
2. 'firlix:ui ~ea:tna de această analogie, intreaga teorie a u.nd{':lo:r- ~lt-ctroiuagnetiee x:ento.·

medii omogene şi În particular teoria undei ele')tromagnetlce plane par. 29.3 Şl par
~9A.I, vot I) şi teoria potenţ.ialelur retardate (par. S7.l) :rămîn valabi.ie. Rezultă că unde!,,
{'.impu]ui .electromagnctie :rni.eToscurd(~ se propagă iu vid._ intre p:n'denh~. eu viteza de fHz::~
faftl rle sisttrtM. d 'it: r~{erinfd in CfUe sint vulabile ecuaţiile (58.6).~ ,.. (58e9)~ ln. cadrul
aem.aticii clasice, aceste ecuaţii put.ean să aibă. această for1.nă :n_t-:tnlai !n :raport cu ·,~~:n
singur sistem de referinţă ine:rţial. Măsurarea vitezei de propagare a undelor dectroma~·
netice (şi deci ili luminii) În vid ar 1i putut decl să pDJ"mită identificarea slstenmlui de i!T
ferinţă privilegiat, sistemul inerţ.ia! lorent7.Îan S : acela faţă de care viteza luminii ar fi avut
valoarea dată de relaţia (58.12). Lorentz a crezut eă ace8t si~tem e imobil în raport
cu soarele ~i cu grupul stelelor fixe. Experienţele efectuate şi, în prinml :rind, experienţa lui:
Miehelson şi. Morley 1m ;u·ătat cii viteza lm:ninii are valoarea (58.12) faţă de odee referen-
ţial)nerţial.. Acest fa!1t experimer;,tal a .fost ·~on~iderat. "d~ A. Eimtein \J905) ea o lege. a. n":~
turn, """ f<}nt<rrul earem (poştulmd ş1 egala mdrept.aţne a tntnror 'Isiemdor rl•• reh'nnţn
TEORIA ELECT.RONILOR 137
.n,.~erţiale) ea i':laLo:r-at reo:,-ia relativităţii~ rt'."trin~e~ ~.:;a;.at.ă pe o :urna _ei~e1uat:ie~ 9 În ca:re rela
"F:a ...de. srn;nit~neitate ŞI~ ea urini!l~e, du.r~teu; Şl a~stanţelc~ ,~_·H~.t rela~l,~~ la sz.~t~mul de ref.e
~r"infa uwrt-zal, Hl raport cn. care sint con3Iderate . 1n cadrul c~nernat&cu relatnrtste, er:uaţzr.l+-~
Wiaxv.;ell~Lorentz au aceeasi form;_ţ în orice sistnn de ref(rrintă inertiaL
3. În lumina cuno~tinţelor aet;1ale, defidenţele "teoriei elec'tronilot sint acelea ale ori··
~';1.r~i ..teorii" ..prec",_~!JJ.r:tice~.~ care nu ~a i~ cons~de:are în ~od org~n~c !_nic:rostl'Uetura ~ate~i~i
~msa !11 evmenţa de ejedde cuan!:ce 9' studiata de ji.zzca cuant1ca. In cadrul acestm fizxca,
pa:rtieuleie elementare nu au proprietăţile punctelor materiale din mecanica clasică (new·
toniană) ~i nu evoluează după legile m.ecanicii clasice (v. şi par. 60). Totodată, aceste fHH
;Llcnie pot avea şi moment magm;tic (momentul magnetic intrisec, de spin) şi nu num<lt
s;trdnă electrică. Mărhnile caracteristice p11rtiwlelor. şi sistemelor st:nionzre de particule
,;[nt cuantificate, adică pot avea valori aparţinînd tmui şi:r discret.. In particular, sarcim•
-t·-lectrică mic;rD:]copică .a par-tieu!elo:r e1e.r.oeutare poate 3V~a rnunai vulo1·ile 0 1 ,+
q0 ~i - q 11 ~
._•Jnde
Fizică~ t'Ju ;s~"_~ Ilutează de ohîcei e). :De aceea~ sisteinele de p~:n'tit'lJ.le an o sarein~l- eare f',
~wltiplul exact al valorii de mai sus, ceea ce a permis, de altfel, şi măsu:r;uea direciă a
ucestei valori ( experienţde lui Millikan, 1911 ) 1 • Cîmpul electromagnetic microscupie însu~)
J~Oa.~ e -~~nif., t~ O struetu:ră" d!~c:-etă~ ~a" fiind ~l~ătuit ~in part.icul_e" elem~ntare~ n-t~n~_ite f'o~
li'im (far!I masa de 1'ep11us ŞI fara sarcma electrrca), a mror probabthtate de prezenţa m spa·
.~{u carruteri?~atif de reprrrtiţia contin.uJ/ a clmpului ;::alculal r:u Pcnnţh'fe ]]a:ru,ell~Loren.iz
58.3. AJilicaţii
·---~--
58.3.L Couse:rvat·ea 88l'CÎidi electrice Î11 h:.ada electro:ni!o:r. Proprietat.,a. de cohse.rvare

<arcinii electrice este denwnst:rată ca o V'loremă în această teorie. Astfel, dacă se ia dh··f\r·
c)(Cnţa eeuaţiei (58.6) şi se ţine ;;cmm.a de eenaţiile (58.8) şi (.S8,'i) şi de faptnl ~:6 dh·ergenta
"1;nni :r·ot.OJ' :e id~-nt~e nnlă 1 se ohţ.in~
A(~easta -e forn:Ht loea!ă a teo.rernei eonservar:u sarcruu 1nicro:seopice" I:u.tegrind pe un volun1

<YT"~" tniirginit de (}1 suprafaţă închisă ~ ~/:ixă). rezultă~ cu teorerna lni Gauss-.(h:tro~rad~kl,
-foJ'Jna integrală a ter~:rernei f'.On~exvă:di sa:rei11il
~) P:nHm Jii..
,,
'D.acă c,upr-afaţa ~ e du~ă prin vid, a::;tfel 1;a ~~~ inconjure eornplet o fuing--ură pa:rtieulâ de &ar·,..
·l"H" q",, atmld în punctele neestei ·>apraftt" Pm u,,~ ~~ {J, la:r ~~~ Pm clr =-· q,.,. :";;; el>ţin,;
Y:r,
_dqm_ ~oi)
dttn
438 ELE1'V\ENTE DE TEORIE 1\.'UCROSCOPICA
;,H.3.2. Energia electromagnetiea mieroseopică şi fluxul de energie electromagnetică micro11~

copică. C1.nd o particulă ~e mişcă in cimpul eleclromagnetic microscopic eu viteza um.. fo~t'
ţa eleetromagnetidi. (58.2) nu efeetueazi:\ lucru mecanic decît prin termenul ei elect:rle,
deoarece tamenul magnetic (forţa lui Lorentz IJm nXll) e perpendicular pe vite:ă. Daeă avem
un shi.BIU de particule asupra cărora acţionează numai forţe electromagnetice, creşterea
energiei einetiee Wc a sistemului în unitatea de timp este deci egală cu puterea efectuată
numai de forţ~le eleetriee. Densitatea df' volum a '!ee:;tei JJ'Iteri fiind, cu relaţîile (51:tl0}
şi (:>85).
(51U7}
(5iU8)
unde VI: e lJu 1-·ohnl1 t:a-re ctHt!"ine în interiorul lui sisten-_lul de particule" ~xp:resia je din lte~
l'lt.im (53.18) se poate transforma (Tt ajutorul eeuaţiilor şi (.53.7) in ncela~i mod ei<
în. t~~nda tnae·f.'oscnpieă (v~ par" 29~1., voL I). Se ob-ţine
Înl(H:uiud iu ,·ela~ia. (5S·l8) ~i .folosind teowma lui Gauss-Ostrogradski, §e obţine forma in·
tegrală " teoremei conservării egergici electromagnetice in teoria eleetronilo.r
(5l:U9)
Viteza de scădtll'tl a sumei dintre energia cinetică a particulelor W, şi energia cîmpului. d!l!>·
tromag11etic mlr~"""'opic cu densitatt>a de volum
(5!!,20),
e do~ci egală ('u flnxul de energie electromagnetică pdn suprafaţă (spre exterim:), adică cu
fluxul veetorcnlni Poynting mic:roseopie
eXh
e h. (58,21)
58.3.3. Cunsenarea energiei unei partil,u]e elementare care se mişca într-P.n cimp electro··
magnetic staţionar. Considerăm. o particulă elementară de sarcină fJm = ± %• care se mişcă
într-un cîmp eleclxnmagnetic exterior, practic staţionar, eu intensitatea cîmpului magnetk
e ·~: E şi indueţia magnetică h ~~ H, pnwtie inva:dabile in timp. Asupra particule& se exer··
cită fo:rţa el~etromagnetir:ă (Sfl.2)
F ±: 'lo (E r· u B),
Lucrul rneeanh: element;:,r, efectullt d" "împ a:;upra particule[ in deplasarea elementara
dl' = udt eu dleza u e~le egal, conform te01·emei energiei cinetice. cn variaţia ace,~tet
.energii
TEOR~-4 ELECTROJ\JILUR 439
muie m e masa pa:rtlculet Înloeuindl exp:resia forţei şi observind că :În regim ;taţion,,r cim-
pul electric e potentia]
V, (SB,22)
av _
dV =~<.lx + av
~-·dy T-
iJV
---d"' dr g:rad V
ox il~
(58.23)
În miscarea part.:icn1ei eouside:rate ~e conservă decl energii> totală, ..:ompusa din energia
dueticJ w-,
c.~ nm 2 /2 şn !mergi()ţ poten~ială in cîmpul exterior
(S!US),
Dacii pa~ti<~u:b "' h:Rtrat >n dmp 1m viteza iniţi!!li'î. mtlii. int:r·uu pun.::t de l_)otenţial V0 , re·
:ruJtffi
(58.26)
ln moduL, viteza u '" pa!'tlcule.i e 1mivm~ dete-rminată in .fieca:re punct de diferenla de

potenţial dintre punctul din cimp considerat şi potenţialul de referin[.ă iniţiat Cu ajutorul
unei diferenţe de potenţial convenabile,particulele pot fi accelerate pină Ia viteze foarte marl
(de exemplu in tul:mrile electronice).
Deoarece toate particulele elementare încurcate au (în modul) aceeaşi sarcină q0 , Iu·-
c.mi mecanic e aceiaşi (in modul) pentru toate, in cazul unei diferenţe de :pcrt,enţial date;
din relaţia (58.23) re:<~cltă :
(58.27}
Se numeşte electron·1:olt (eV) lucrul n1ecanlc efectuat de fortele electrice asup1·a unei
particule elementare, care se deplasează intre două puncte, sub acţiunea unei diferenţe
de potenţi:d de un voit. Numeric ;
(51:\.28)
51!.3.4•. Mişcarea mmi electrou îutr-nlll cimp elech·ie staţioual·, tt·•m!!versal. Forma exactă a
t.~·aiectorien pal'ticulei. depinde de structura exactă 1'!. cimpului electric, respectiv magnetic,
440 ELEMENTE DS TEORiE M!CROSCOFICA
relaţia (53,26) ile,tf,rmin'iwf m.nn;n

modulul vitezei. In cazuî B ~'o O,
E=E 0 (constant. .în spaţiu). q = ~·-
şi m ~ m 0 (eleetron)., ~euaţia
mişca:re 0ste
P:resupur.ind viteza iniţială

pendiculară pe Hnlile de d:mp
duse, de exemplu, cu un condensator
pla~1, v. fi_g. 58.1) şl a~e.gîud a:-ele
ca 1:'. ?gura\ cu ,_E = ~- EoJ; 11!;) = 1 ""'
rezu.tra (proiectind pe axe}
d~y
!YI.fj-.~-=
dt%
d.e unJ.e
dx
dt
=~- b'0 u -+ '-~ons·L = --~Q_ .E0t ~~~ •'l,

mo mo
i))
_ tJol~fJ ~ :x::."
2m0 ne
~Jacă U e tenfrinuea t~~ntre i!tTo.ăt.urile eotulensrlhn'ulni~ devh~;tJţt ·:·~znaa PI'OfH)l"ţ"H.l'

nRlă \~U. tensiune~
}h~e~ta li~ pdncipiul deviaţiei ~lectrosltttice., utHb3ate in tuburile catodiceo Cuuo-scind ".dtt"'lza.
(prod:u;Jă ~.:n o tensiune de aecclerare şi calculată cu şi LnăsurfnJ rrjlrimiie l 1
sp,ee:Jilc.ă n e1eetro:nu1ui ~ 13are 1~·eznit~l

ll-rt0
TEORIA ELECTRO>.;ILOR
(5lt33)
H.e~aţi~ (5B~32) arată c;: n.t __ p.aTti_eul~~h-~ -eJen!t\ntaH~ e;.H:rcenu·a:tea. sa.n.::lnii tt>!et:tdt~e qting') v~J
1n:rl u:naşe~ cu multe ord.Ine de rr1ărin1e pcE"te '~:--olorlle reallzabi]e IlE~(::roscopie i'n iahoraro-r tin
fel'ioare lui. w- 3 /kg), c
G h J e r va fie,~ ~~~ vitez~ ~ap-.r;!pia~e_, de .,vite~--a 1rn.n!uii., .n:Jasa t1ectronului r:reşn~ in acoTd
{'(.\:
r:r;~7 ~ d.::n1e. teorie1 :rela;JVltap.lo V ~JOBH5H (~8~32) e m~~a de :repausc
..
)ti.->.-=>. l\'.hşcarea umu dech•!.m mtr·,un •enup :magnetJC tran;rve:rsal. Jn "'"'mi E i).,
S ce· B 0 (con;;taut în spaţlu), q = ·-- q,1 şl m m", rcuaţia de mişcanl e•te
.Uacl?t viteza iniţială Un e p.:u:uleiă reu indur::;ţja 1nag:uetică, i'ol""'}a e uu;:reu 1o.ulă ;;i }lni3care:J
" .rectilinie şi unifomă in l:ung:ul liniilor de cîmp magnetice. Dacă viteza iniţială e wsa pr:r
pendicu!ară pe liniile de cîmp magnetic, fo;-ţ.a (58.31) e maximă şi abat!' direcţia de mişcare
~v·-un plan pe~·r;~ndi~ular pe Hniil.e de ;î,np (~g. 5.~·~)· . . . .
r.lc ~ii= kBo AdlriJat m lungul axei o~ Şl ~~(O=':' m" ~n:l.J.at"m /u.ngnl axn ();~, .Forja e etm.
~- :u:ut~ :nereu 1n planul~ O.xy,. c"are ~onţHH~ ŞI 'VItezn n:nţ:.':Ia. La urn.:..are~ tra;eetor1a e ~eot~·
A
~1uuta !U pianul O.xy Şl u 1 B 1n or1ce punct. Deo&:rece 1ntr·-un c1mp magnet1c rnnduluî V1-
t~:?.ei e constant. (Y~ ·pa:rc .53~3,.3~), :rezultă că şi :rrodu]uJ fortei e constant
·O forţă con~tanti;. in rnodtd ~l nonnală -rneJ:e!l pe vih~?.l:i d.eti·-t:rrân8 in.~a o at''---'"Jet·:.qie (:entrJ~
pet~. egală t·u
~~~ "uf--i,f
R n-;'fj
1
n =-=- ~·nouQ '
'l1rHn
~ cireulai'~t ~n uui:fortn?.t..
cu viteza unghiulară d~ :mta1;ie
'F~cnaţia tra ieetoriei ~ eare se

,)]:-~ţi_~e ~şj. ~h:ect pri:! ~
re .<apa 1.:,8.34) -~rezulta (v.
x'' _,_ (y .-- .R)~

442 ELEMENTE DE TEORIE MlCROSCOPlCA
ieur deviatla y = h pentn1 x = l .< R rezultă
h = y(l) = H + VR" -~:., !"-:-

Acesta e> pdnci.piul deviaţiei ma.gnetice, utilizat în tuburile cat.odke, în Clnil cîmpul B 0 e pro-
due d<J două hohine de deflexiune cu planul spir.elor pcrpendicula:r pe direcţia lui. B0, aşezat11
ct<N:V parte şi de altll! a tubului,
5fLLL Thleiliile macroscopice al~ rnărimilo:r mieroscopice. Din punctul

dr; vedere al interpretării microscopke, mărimile macroscopice s.int valori
medii ale celor microscopice, calculate pe domenii spaţiale şi intervalfl de tirnp
numiti in.finiti mici fizici. Dacă ~§) e un dmneniu spatia,l infinit rnic fizic. el
.J , ~ ... J
trebuie să .fie suficient de mic din punct de vedere macroseopic, pentru ca in

eup·rinsul lui mărimile macroscopice să aibă o variaţie neglijabilă şi totodat;~
suficient de mare din punct de vedere microscopic (să conţină un număr foarte
mare de molecule). Dacă t1t e un interval de timp infinit mic fizic, el trebuie
să fie suficient de mic din punct de vedere macroscopic, pentru ca în decursul
lui functiunile macroscopiee de timp să admită o variatie neg.iijabilă si totodată
suficient de mare din p~net de vedere m.icroscopic (să fie ;;mit mai mare de·
cît cele mai mari perioade ale proceselor care au loc la scară moleculară şi
atomică). Notăm cu (x, y, z) coordonatele spaţiale macroscopice, adică acelea
;Jle centrului C al infinitului mic fizic ~§) de volum ~V, eu t timpul macros·
wpic, adică timpul asociat mijlocului intervalului .tJ.t, cu y m• z",) coor·
donatele spaţiale microscopice ale unui punct oarecare din cu tm timpul
microscopic şi eu ~' 'tl• ~' " coordonatele relati,-e
{58,38)
F'ie •iflm = qJ (xm, y.,, Z,m im) o mărime mieroseopieă, functie de punct si de
moment, Conform definitiei valorii medii di.n calculul intcg~al, media sp.~ţiali'i
a. func:ţiunii la un mom~nt microscopic t", dat pe domeniul 6-® eşte
(Si3.:39)
Această ~e~lie sp~l~al~. admite 11uctualii :rapide in timp. Ue aceea, media

macroscopwa a marnnn microscopicc e egală prin deiiniţie eu valoarea rne-
die în intervalul de timp ~t a mediei spa~iale (58.39), adică cu
(58.40)
llt
!:nloeuind uiei expresia (58.39) şi efeetuind schimbarea de variabil,s de integrare
necesarti uentni a tl'f'('e de la eoordo::a:wtele x,," ~v'"' zm, tm Ia cele relatiYe (511.38')
se obtin;,
- ,, ex11Jresia
t
(51UJ)
<11n care rezultă imediat ca nu~di<< ma"n•,;<:opieă 'fl c n fnneţiune die <:om:·doua-
tele macroscop1ce :1::, y, z, :.
O fonnă IJErrtieula:ră irr1p01~tant&~ :prt:ziHtâ acta~tă crperaţie df5 t:uediet'(l;~ da(~,ăt -.ruarnuea
tnicf'Oseopică r.p e:!t~": o niă:rinl~~ de stare t1 particuleh1r Irâeroseopice~ fiind nulă Îril vid şi avînd
dată int~gralm pe \·nhnun1 rr· al unei partieuJt:.;
(5il.42;
Vpm:t
(de exenJ.piu~ densitatea de ""larc:in!J. a cărei integ:r.ilh1 de vohnn e l"Rteina fHltt(,i,(~U}ei)~ În Hcesi
C<Ho, formd:1 nw.diei spaţiule (SB39) deYine
unde munti se extinde aşu:p:r11 tuturor particulelor din Ci§», Daeft manrnew !J!l are at:d'Oa~i
valoare pentru toate partieu1e1e şi dacii J.N = N"!:. V e numărul de partic.ule din !:. V. muie
lV.v = !:.N /il V e densitatea lor nnme.rică, se obţinE>
~'
"""'-"$ ~!lif-
'll = ep = 1V"tP,
onde medien1s, d.in ultimul me:mb.rn se efectuează acum numai În timp.
58.4.2. Interpretarea microscopică a intensităţii cîmpului electric~ E >?i
a imiucţiei magnetice B din teoria macroscopică, Considerăm un cîmp electro-
magnetic de intensitate E şi de inducţie magnetică B într-un mediu extrem de
rarefiat (cu polarizaţie electrică şi magnetizaţia neglij ahile), a cărui viteză
locală fată de sistemul inertial lorentzian este v. Dacă se aduee ]'n cîmp un
mic corp' de probă electrizat (şi nepolarizat) de sarcină electrieă q, din punctul
de vedere macroscopic se exercită. asupra lui forţa e]eetrică (58.3), avind P''
unitatea de sarcină valoarea
!=E, (58.45)
q
cind micul corp e mfontiuut in repaus fată de mediul ambiant. in aceste conditii
el an~ deci viteza v fată de sistemul in~rtial lorentzian, La seară atomică, as~
pra fiecărei particule 'a eorpu]ui, cîmpul' electromagnetic exterior, de intensi-
!44 ELEI,AENfi~ LîE TEORIE IvUCROSCOPiCA
~, ~i de ~intha:ţi.e tni(~rocleopieă L~ exe.rP:ită tt'~lt{::a

"nnitntea ··1f ;..al~'.ir~.B Hpet·if1(~~i
e b.
!/ a!oarea 1nedie u ncesrfl tlJrţe spec({ice tnicl osco1)ice dJ;l~-:;Ytnî-rH1 ".tcţh-tnea jJondetJJ ·
motoare {SUAS) si trebuie d>Jd interpr<Ji.otii r:J în;:e,;,ftat<· a d:m·
-rului elPr.trit: !51-nrrn"'?.t:fJţJu; ~
l)a(:.ă>;
i:_n condiţii_ in .rest nesel-tlrnb.att!~ enrrnl d~~ J_;.·L.'~.btl 81:.~ ''u vite:r.a y'
faţă de xneuiul ambiant, din punct de vedere nuH:ro~"''Pi'; ~par<' f'orrţn supli·
··vnentară (5?1.~1.}, a'~·'ind pe unitat.ea de sBrcJ::R ..._-aioar~.a
V B. (511.48)
(j
În aedeasi eowlitiL Ia scara atomică. asupnt fiecărei partwuie a corpului de

probă cîr~pul mi~r~Jseopie extel'ior e;_,ercită o forţă Iriagnetieă :mplimentarii
'(coresp-unzătoare
---tr'"itezei suplhne:ntat·e v,. eăpătată de toate part·i~~u"If~Î~ eorpuh_d)~
eare pe nnhatea de ,.;ardnă are Yaloarea
Deo~trece. valoarea. medie a. a~es~ei fo~ţe s;~ec~fice mi~roscopice determină acţiunw

pondermrwtoare mm:roscopu·n (;:>(1.48), on~:are ar .{1. direcţ.ia ţ:i mărimea nt!l;;sm.
Tr, n-·uJ.lrii pemrn indm:ţia magnetici'1 mar:roscopică intNprl'tarea ·
(58.50)
58.4.:.L Interpretarea miero:"copică a densităţii de >'iarcină electrică şi a
.den:;;ităţii curent.ubu e!t~(~l:rie de conducţie. Aşa eum se ştie, partiet1lele eh>
mentare sînt grupate în sisteme numite atomi, molecule, ioni. ~Moleculele şi
atomii sînt neutre din punct de ·vedere electric, sarcinile pozitive din nucleele
atomilor compensînd exact sarcinile negative ale electronilor de pe orbitele
din jurnl nucleelor. Particulele elementare care intră în constituţia atomilor
si :moleculelor se numesc particule legate si nu aduc nici o contributie la sarcina
~acroscopică a corpurilor, sarcina lor t~tală fiind nulă pentru orice mic corp
:izolat in vi(L Ionii conţin atît particule legate, a căror sumi'oi a sarcinilor nulă
pe întregul ion, cît şi electroni în exces (ioni negativi) sau in lipsă (ioni pozi-
tivi). Oricare ar ii natura mmi sistem de s particule legate, avînd sarcinile
{molec>:ilă, 1c1tom, lrm etc.), există relaţia
ll.
În afară de ;;istemele de pa.rtieule mai exi'Odi til deetnmi liben corect

•:vasi-Hberi), care se pot cfepl.asa oricît de mul.t~ in cuprinsul corpului eonsi ·
nefiind localizsţi i'n anurnite n1nlecule Aau in atomi ;;;au ionL
44C
E:x~_:~8ul 1ot·~l de fStt:rcină pozitivfi Si:l~l ('U t~ar.:::·inB

B1 H)nllor ÎJ:11prennă
eJi~A.~tleo:nilq:c 1ihei·i poate 8ă contrlhlt.ie ~~a:rci.na n1neroscopieă,
a Cf':rpurilo:L
d_~oar~~:e poat~ ~ii aoihă O 1/aloare l:l~1tală :nt~llltl?:i pelltr·u Un H~lC izvlat :!11
";_aL .U1n aee.."t :rnotrv se numest; libere eleet:ronii Jih~Jri particu!elt·
i'n exces de starea nen.tră ."\,ceste: pnt'Licule ~e :rna:i :1:..:nne~e ~3
purtători de sarcină prin deplasaxea lo1' ( r.le ex~ a ioEilor i-n electrvlili 3au
:ii, eleetronilor în metale), pot contribui la tunmtul elccrrir: de conducţle din
îe<J.ria macroscopică, eare ~ din punct de vedere mieroscopie se intapn:tcazil
p:rin curentul de ccnvecţie, al pnrtăton'lvr ,zc sarcină, fată dr: re.'Jtlll conduc··
k n~.lu;L
În \lCO:rd cu această dasificm:e a particddm: elementare din conn:rri, den·
ateu tnicrnseop]ei!_ de sarciniĂ ~(:' poatf~ ntlitiY J~n d(~) term.enl
{58.52)
l'tm1ul, , se muneşte densitatl'a. de z:olmn a sarcznu anaoswpîce libm e

~] c nul . vid sau în interiorul~ P.artit.:ulclor
" ~ le.l!.ate. r\l. o~l ~ ·
rloiJea ~mXeg.~ "t> I'P
~_, w·~:~'"'
._, • , ')
me~:te densltatea de viilmn a :mrcmu. mu:roscopue n e nul In v1d sau ut

interiorul particulelor lihere. În ;g;md partieulel.e legate nu pot
r.mtrihui l~ ·;:treina .m!wl:oseopidi adrnite că densitatea df' vo·
l;m~; !t sarn.nn electnee dw teonn densitâ.ţir:
(58.53)
u.hnn:J. i<ind o formă particulara 11 (5R.'l!!j, valabilă dnd toate

paxtîcuJde HlJere i'Înt de aedaşi tip şi au den:;itatea nmne:rică 1\f De ase-
ment•a, d<'nsiwrea curentului dP-ctric de rlin teoria macruscopicâ est~;.
oa.lof..~rea tn.edie 11 dtn'f"'.itOţii curentului !ni(·r•)!!-;t.."Oj'Jir dtP ,~oi'T1 1 lwţie al pa~··ti(7J!Phn
J ,, p;:~Hh '\1i""Eb
~·
:-~-:
i~uv~ ~rlit. e 'Ht"Z8 rr_:lativă lt~- ~.-ondu{~tor a ;)~;f:--lor pnrtit5v1(·.~ iar ldlnu.a exp.re-
1::~*" t7 ·valahJUi r~ind to:Htfi particuieli--o 1ibere BÎnt d(~ tir.
f)8Ad·. Inte1~pn:!area microseopi{~i !! polariz:!ţiei ele~;tric;>:, l.n teoria elec-
'1 :n:· se
t ~'Dfll
od
~o~:~n, ~ra :~t:t
o ., l j
_part1cu .. e . . e e .d:r~le:t:t~r{] nn cu~ r_n~?-'le:nt ~ e ea.::tr~ee J~(nncnt~t
V ' I o ~ 1 ,,
r-.iţ;ct:n.e trehu1e ~n f,.,t-·· in .a.c.~-:;.f caz n rnar11ne der1vata fl r~Isten1elo1" de~ pa1·tJ~
nde wwr Ji['nli electrici par. 4.2. vol Il. Genera·
h< <'b tri1: <ll _dip•?luln~ pentn:~ un. si~te:rn de. s parti:
(~lde ÎrH..:ărt'H.!'P~ ~"-' rHll{h't~[(• rrurn;J•_ot t'.;f,ctrtr', 1n1croscop1.(' d1JUJbJ,r a] su:;ternulrn
tJlăl'inl~a
în ~~are J1'
dllt rco:M:_b 1. e<·to<u" al~:; fUţă de cenll-u]
a] sistemului (moie~nli'i.. atmn, wn fig> 5fL-P.
146 ELEMENTE DE TECFUE MiCROSCOPlCrl
~fedia se eonsideră. pentru un interval de thnp mare fa"ţă de perioadele d.e 1m··
ta-ţie ale pa:rtienlelor din t"istem, Polari:r.aţia electrică P e definită
~~a densitate de volum. a 1noruentnlui electric macroscopic. Curn acesta e .re"
·r,ultatul însumării valorilor medii al;c tuturor momentelor (53.55) ale diferi··
telor molecule, rezultă eă polari.zaţitt e interpretabilă microscopic cu valoare
medie a sumei momentelor microscopice ale moleculelor din unitatea de ·volum...
Dacă toate .moleculele sînt identiee .." rezultă o 1·elatie
. analog.ă .
..... eu relatia (58.44) ,·
- ~'
îo care rnediPrea se face numai în timp. ~În aceste condiţii se demonstrează

eă densitatea sarcinii de polarizaţie din teoria macroscopiâî (v. par. 4.4. vol. I)
l'"te valoarea medie a densităţii microscopice a sarcinilor le_gflte :
= ·-- divP = ~- (58.57)
..
~~A
1
S3.to1.5. Interpretarea nrlm·oscopică a magnetizaţiei~ .In teoria elcctronilor

~1:' considex·ă că particulele elementare nu au moment magnetic. Momentul
magnetic trebuie să fie în acest caz o mărime derivată a sistemelor de pu,
ticule legate în mişcare, care sînt analoge unor hude de curent par. 13.2 .
voi. I), aşa cum ~a presupus Ampere cu mult timp înainte de cunoaşterea strw:::c
turii atornuluL In ade,,ăr, atomii sînt constituiţi din nudee încărcate pozitiv
in jurul cărora se rotesc electroni pe orbite închise, Considerăm pentru sim.,
•'
p l Il:ieare ·~
o o:rn1ta
1 ' j
cn'Cl.Lara
' w (
,ug.
<" ~ 0 A) d
,Ju.'f' · e raza l , pe care se roteşte o partwul~a
w o
de :3arcin&, q, eu viteza w şi :raza vectoare 1 de centrul o:rbitei. Orhita tre~

buie echivâlată cu o hudă de curent de moment magnetie
Dl =iA,
und.::: A e vectorul ane al huelei, iar i curentul ei. Pentru a generaliza aeeastă
definiţie. observăm că in intervalul de timp t.t, particula străbate ,par-
cursul wl.t :şi raza veetoam rnăturii aria
. 1
ilA = -l
2
r~:=:!Jpt_:;. ELECTRU:'-nLOR 44 7
Cum intensitatea cu:rentului e sarcina transmisă în unitatea de timp print:r·v

mprafaţă transversal& fRţă de direcţia de mişcare, curentul echivalent.,
In acest caz, partieulei e (_i f!1t. Contribuţia mişcării particulei la momentul
magnetic al sistemului poate fi definită prin amdogie cu r<'hrţia (SB.SH) d~ reiaţiu
Pe baza acestei analogii se numeşte moment magnetic orbital al mmi siHtern

de s particule legate. în mişcare pe 1nbite închise in jurul eent.mlui mă:dmea
Dezvoltarea ulterioară a teoneJ atomice nu a eonfirmat ipoteza teoriei

dectronilor, conform căreia particulele elementare nu ar avea moment mag'-
netic. Pe baze experimentale şi teoretice (în cadrul :Fizicii cuantice) s-a con-
statat eă particulele pot avea un moment magnetic propriu sau intrinsec,
numit mr;ment magna,·c de rpin, care din punctul de vedere al teoriei electro·
nilor trebuie considerat o mărime p:rimitivă (ireductibilă la curenţi electmi
oThitali). Valoarea medie a sumei momentelor magnetice de spin mk ale parE
ticulelor unui sistem atomic se numeşte moment nwgnet·ic de spin al sistf;mului
- ~ ~·,%
IUspin = L.t
lll • (58,60)
k~l
h.1 ansamblu, un si>tcm de particule legale (tnole.-~tda, atom, wn ete. are iriUJ··
mentlll magnetic microscopic
Magneti~aţia M,. ~dică mom0t.1tul_ ~nagnet~c al unităţii de voh:nn., are a.tnnci

o expreşle :maloga eu a pohrnzaţxei electnee (S8.56)
dacă toate moleculele sînt idcnticeo

Cu aceste interpretări pentru mărimile electromagnetice cele .rmu nnpm:·
t:mte se pot deduce ecuaţiile cîmpului eleetromagnetic macroscopic (ecuaţiile
Maxwell) prin mediere, pornind de la ecuaţiile cimpului electromagnetic
microscopic 1 (58.6 ... 58.9). Totodată, pe baza interpretării microscopice a
mă:rimilor macroscopice şi a ipotezelor teoriei atomice a corpurilor, se )pot
docduce şi interpreta d.iferitele proprietăţi şi legi de material (v. şi cap. 59
şi cap. 60).
• IL Re Ii ă d u l t: i? Bazele 'ieori3l.if:~ -rdf; ..df:1i:l"t-PU:dtn.icii. \voi,. 1 ~l.r fi1-'ogr-afia

1 ·f~ JLatogr,td:ia
lmdiţ:ămintului. 1956.
TEOI<lA LECTf<.ONJLOR
58.";t6" !o/ledii ţ;~a:tistice~ Calculul .ruediik~l' ternporale ca.t't'l intOl'\.dn in

ar :H praetie in1posibH d[l.că nu s~ar folo~;,d rnetode stadstice tn •;.Hrr:
.~-;J·r~~.ttl rr..tedH ternpox~1.le se in!oeu]es~~ prin. mediile ;~'tatistice 1 •
Î.-a ;;l.dt_"vă.r;) În eondiţii n1ar:I"O~eopi~:e dntt~ şi :!.nvfn·iah!Je') Dn ~-t~tern a1aeroscopic o:nro~u.t~HL-1
TH~eon!:enit ~~ sc::u·:l Ir!:~e_rosr.opică, unde ~tH;ea"' ~a~ c~U'aete."~:izab:ilă. p:dn,tr~:~u1. rnnnă~ eno:rrii
~ o fu.ne.ţ1une e:~xt:rent de cv:n.1phcata de un1p, De aceea 8Xl&ta u.:n nurnar
, "' . microscopiec, S(tnz) ~ompatib!l~ cu acB~ea~i condifii .~n.rzcro~co.pice. Re~Hzarea ~fee V
t1vn. a uneta oa.:cecare d111tre aceste star1 reprezinta un evennnent t,ntl-mplator 111. raport t~n
·tond!ţiile nu~e.ro;c. .o_pice, d::ty~o. Da:;ă se cunoaşte probabi!ita.tBa
4
O de -reaHzare a- aeestui
{~vexn.ment 9 nurruta prooabl.ll.tate tb3 valoar«:;a n1ed1e: a r:n1cro-scoplce oarf'(:~ i"'~
(Ţi(5) (fnn.ct-1ux;~ fi~ rni("rostarf';~ S) e de expl'e~d.B
buie iiiÎ fie egaliî,

de on;Yrn:t .f';'J
1.
~"J.nJd<· dih l:'d&\iHe {SiJ,63) şi (5iL64) calculea;~;il asupra tutmor Btihil.or posibile ah• ilh
t,cnmlui, compatibile cu condiţiile mae:ws·~opice date, Calculul pe cale statistică al valo:rik)ff'
rnedH. neeesită 7 aşadar;; cunoaşterea funcţiei ~ nu..rr:dtă floncţiune de tepartiţie.
În ~~azul unui sistem macroscopie, compus dint.r-nn rmmă.1: foarte mare de 1ill;;ro·
,;(st<"me identiee in interacţiune slabă - eum. sînt, de exemplu, moleculele unui gaz ~ se
l!"Bmon~trea~ă (în cadrul fizicii ~tat:istiee clasice)~ eă 7 Ia echilibru, terr::nie~ p-robabilitatea i3ft ·{n1
trlii::i'Qsigt:ern; (o rn.ol~eulă) ~ă ~e afle int:r~o §:t~J~'~ ,o; 3 oa.recarr•. e dat8, de rel::q:in.
{~a:r.·i:;. w(~! t-· e~J\t.~.q~;w. nticrot:'li~U';!nUJlJ.i. ju etal'l::'. ~·\ T e ternpe:r~--d:o...~;\ abeolntă (in
{(Jt';lvin. hn·
~ f.onsranta. u.ni11ersaltE a lui. Bultzm.~.xnn~ Con~tanta T_;,Ttdtiplie.a.tivă nc;precizat~ din. e:x:pre~.Lt.

(.'î1L66) e o funcţiune de t~mperatură şi de proprietăţile :rnacroc!npl.ce ale sistemului, care '"
dete.:rrnină. cu ~ajutorul condiţiei de norruare (.58,64).
Funr~ţiunea de. :repa:rtiţie (58.66) Be nu1nc~te f'uncţl:unea de :reparti.tit~ txlu.i J.1Ia.xwdl"'Boltzrnarrn.
~i pune 1n evidenţă rolul pe .ca.!'e .il 8-:re agitaţia ter:ruh~3~. adicB, n..n:'H},Jnblul interacţhrn_flnP
rlt"ZOJ.'(~.ona te· existente ln n-Î\ el Ht.Qrnie .
v, S ~ 'fi, ţ ~~ i t.: a _ElenuJntn de nt.ectuuca statisticd, bd~ teh.nieăţ. 1tJ.5(L

St~:dle nrl?.r?,s·isternelol' "ea:e eornpu~- ~if,..,ternulJ.n):iCl'O~c~pic ~:i~~t not~te {:u litera mică
Starea JYlJ(a:o:!!eopxcat a a~;e~.tu1 s1~1~m d.etlnlt~ dP <."f.ll;i,;-:u:.nbln! star.dow IDltero;;JsterrJeJor fi ff,!ai~
uotată exQ b.tera1 n:Jkire ~~-
POLARIZAREA ELECTRIC.C\ ŞI ~L\G:.IETICA A CORPURILOR
POLARIZAREA ELECTRICĂ
59.[1 ŞI MAGNETICĂ A CORPURILOR
59.1. Teoria clasică a susceptivităţii electrice
59.1.1. Polarizarea corpurilor. Cîmpul electric activ. În vol. I paragraful

4.5 s-a prezentat o teorie calitativă microscopică a polarizaţiei electrice. S-a
arătat că din punctul de vedere al polarizării electrice există două clase de
molecule : molecule nepolare, al căror moment electric microscopic (dat de re-
laţia (58.55)) e nul în lipsa unui cîmp electric exterior moleculei, şi molecule
polare al căror moment electric microscopic (58.55) e diferit de zero chiar în
lipsa unui cîmp exterior. Se mai spune că moleculele polare prezintă moment
electric microscopic spontan. Polarizarea electrică specifică corpurilor cu mo-
lecule nepolare se numeşte polarizare diaelectrică sau polarizare de deformare
şi se manifestă la mice corp polari.zat, iar aceea specifică corpurilor cu mole-
cule polare se numeşte polarizare paraelectrică sau polarizare de orientare şi
se manifestă numai la aceste corpuri.
Polarizarea electrieă macroscopică a corpurilor se produce prin efectul
acţiunilor exercitate asupra moleculelor (atomilor) de cîmpul electric exterior
acestora. Acţiunile consistă în deformarea moleculelor nepolare - care, în
acest fel, capătă momente electrice microscopice induse- sau în orientarea
moleculelor polare, care în lipsa cîmpului exterior au de obicei o orientare
haotică şi nu contribuie la polarizarea macroscopică a corpului. Cîmpul elec-
tric care exercită aceste acţiuni asupra moleculei se numeşte cîmp electric acti'!J·
(sau interior) Eo- El nu coincide cu cîmpul electric macroscopic, deoarece ace-
sta din urmă e obţinut prin medierea cîmpului microscopic pe un volum infi-
nit mic fizic care e ocupat de foarte multe molecule, inclusiv de molecula a:ou-
pra căreia se exercită actiunea, pe cînd cîmpul ar;Liv ~e obtine prin medierea
efectuată numai pe volu~ul mol~culei considerate şi în lipsa' acesteia. Se poate
însă arăta că pentru o clasă largă de corpuri mărimea E 0 este aproximativ egaH'i
cu intensitatea Ee a cîmpului electric macroscopic dintr-o cavitate sferic::i
vidă ~, de rază foarte mică R, cu centrul în molecula considerată şi al cărei
volum e un infinit mic fizic, adică e ocupat de foarte multe molecule :
(59.1)
În această aproximaţie se consideră, pe de o parte, că media intensităţii cîm-

pului electric eextr produs de moleculele din exteriorul sferei e practic egală cu
intensitatea Ee (datorită faptului că aceste molecule exterioare se găsesc foarte
departe de centrul sferei din punct de vedere microscopic) şi se consideră, pe
de altă parte, că media intensităţii cîmpului electric eintr produs de moleculele
polarizate din interiorul sferei ~' adică vecine cu molecula considerată, e nulă.
A~eastă ultimă presupunere e sigur corectă, din motive de simetrie, la cris-
talele din sistemul cubic sau la gaze (unde repartiţia total dezordonată din
29-I068
------~-----------------
450 ELEMENTE DE TEORIE MICRDSCOPICA

---------------
cauza agitaţiei termice a moleculelor vecine din interiorul suprafeţei ~ asi-

gură compensarea statistică a cîmpului produs de ele în centrul sferei).
Pentru calcul mărimii Ee folosim relaţia (5.4) (par. 5.1, voi. 1)
E c_- E
' + -1- ~~ (Pn;)R dA,
47tE 0 R3
:l::
in care n; = - n e normala interioară la ~. vectorul R e dirijat către punctul unde calculăm

cîmpul, adică spre centrul sferei, iar P poate fi considerat constant în punctele suprafeţei ~ a ca-
vităţii, deoarece sfera este foarte mică. (fig. 59.1)
. E:E = -1- ~~(Pn;)R

F acem notatla ---dA. Din
' 47tE 0 R3
k
motive de simetrie E:E e orientat ~ după axa 0 2
şi integrandul depinde numai de 8, astfel că
E:E = u(uE:E) = u -1- ~~ (Pn ;)(Ru) dA=

47te 0 R3
:E
P cos e R cos e
- - - - 27tR2 sin 9d9
Ra
It
= - u - p ~ cos 2 9 d(cos 9) = -p
2o: 0 3e0
o
În consecinţă rezultă
Fig. 59.1 E0 '~Ee= E -+- _!_ P. (59.2)

3c 0
Teoria microscopică a polari:laţici electrice urmăreşte să demonstreze

expresia legii. macroscopice a polariza_ţiei electrice temporare (rel. 4.36, par. 6.3,
voi. I)
P = '"oXeE, (59.3)
în care Xe e mărimea de material numită susceptivitate electrică.
59.1.2. Polarizarea diaelectrică (de deformare). Momentul electric mi-

croscopic indus, Pind, al moleculelor nepolare rezultă din deformare a mole-
culelor sau a atomilor (v. par. 4,,5, vol. I), produsă ele cîmpul electric E 0 • Con-
siderăm ca exemplu pentru simplificarea expunerii un atom de hidrogen, şi
că vectorul E 0 e orientat după normala la planul orbitei, ca în figura 59.2.
Orbita electronului nu se deformează, dar planul ei se deplasează în sens con-
trar cîmpului electric, iar nucleul (protonul) în sensul cimpului, şi se formează
astfel un clipol electric constituit din nucleul N al atomului, situat la dis-
tanţa l ele planul orbitei, şi elin centrul sarcinilor negative fl;f, care reprezintă
poziţia medie a electronului aflat în mişcare rapidă pe orbită şi e situat în ce:a-
trul ele simetrie al orbitei.
POLARIZAREA ELECTRICA ŞI MAGNETICA A CORPlJRILOR 451
Scriind că în stare stationară, cînd încetează actiunea de deformare a

atomului, proiecţia forţei rez~ltante pe direcţia vectorului E 0 e nulă, se obţine
relaţia
2
1 qo • r.<
O = - qoE o+ -4-- R2-Sln ~-''
ITBo
în care primul termen e proiecţia forţei -q0E0 exercitate de cîmpul electric

asupra electronului, iar al doilea termen e proiecţia for"ţci coulombiene F c
de atracţie exercitate de nucleu asupra
electronului, situat la distanţa R de el.
Deoarece sin ~ = _!_ • iar q0l = Pind. din
. t
R
ultima relaţie rezultă 1 1-.-~<;t;l,.
1 pind
=----
!-......
·sau
i
1 -
in care IX = Pinci se numeşte polarizabili- 1

soEo
late electrică şi
e o mărime proporţio- Fig. 59.2
nală cu volumul atomu]ui, respectiv al
moleculei (IX = 4nR3). Din cauză că momentul electric indus are aceeaşi
<Orientare ca şi intensitatea cîmpului electric activ, rezultă relaţia vectorială
(59.4)
Experienţa arată că această relaţie e valabilă (cu anumite valori pentru a)

atît în cazul cînd E 0 are şi o componentă paralelă cu planul orbitei (care
în aceste împrejurări, se deformează) cît şi în cazul unei molecule de struc-
tură mai complexă. De aceea se poate afirma că momentul electric micro-
scopic indus e totdeauna proporţional cu intensitatea cîmpului electric activ.
Dacă în unitatea de volum al corpului există, în medie, Nv molecule,
·expresia pola:rizaţiei diaelectrice este următoarea :
·sau, ţinînd seama de relaţia (59.2) şi considerind nulă. polarizaţia permanentă,
P = Nvrx~0 /E
\
.din ca1·e se obţine
(59.5)
452 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICĂ
Am stabilit astfel, prin analiza microscopică a fenomenelor, expresia legii

polariza'}iei electrice temporare (59.3). Prin comparare rezultă expresia suscep-
tivităţii diaelectrice
NvCl
(59.5'}
l _ !!vCl
3
Din această relaţie rezultă că susceptiVItatea de natură diaelectrică nu

depinde direct de temperatură, polarizabilitatea fiind o mărime microscopică,.
proporţională cu volumul moleculei, iar Nv fiind proporţional cu densitatea
substanţei respective.
59.1.3. Polarizarea paradectdcă. Dacă un corp izotrop cu molecule polare

nu se găseşte într-un cimp electric stabilit din exterior, momentele electrice
spontane Pp ale moleculelor sînt orientate dezordonat, datorită agitaţiei
termice. De aceea, suma momentelm electrice din unitatea de volum e nulă,
iar corpul rezultă r:.epolarizat din punct de vedere macroscopic. În cazul aplicării
unui cîmp electric din exterior, moleculele tind să se orienteze sub acţiunen
cuplului C = pp X E 0 , astfel încît momentele lor electrice să fie omoparalelc
eu intensitatea cimpului, a cărui direcţie - luată ca direcţie Oz - constituie o
direcţie privilegiată în corp; la această ordonare a orientării moleculelor, deter-
minatE de cuplul exercitat de cîmpul activ asupra lor, se opune î:ns:'l. agitaţia
termică, astfel că momentele electrice ale moleculelor formează diferite unghiuri
(nule sau nenule) cu direcţia cîmpului, fiind însp. mai probabilă realizarea unghiu-
rilor ascuţite cu această direcţie privilegiată. In această situaţie, suma momen-
telor electrice din unitatea de volum e diferită de zero, şi deci corpul rezultiî
polarizat electric în sensul intensităţii cîmpului. Dacă agitaţia termică a:r fi
atît de slabă şi intensitatea cîmpului electric atît de mare, încît toate momentele
electrice să aibă orientarea cîmpului, se spune că s-ar atinge saturaţia, iar
polarizaţia nu ar mai putea creşte.
Lucrul mecanic de rotaţie efectuat de forţele electrice care determină cuplul C = Pp X Ee,
de valoare scalară p pEo sin El este - p pEo sin El d El (semnul minus provine din faptul
că acest cuplu acţionează în sens opus creşterii lui El) şi e egal cu descreşterea energiei po-
enţiale w p a moleculei În cîmpul exterior
Prin integrare rezultă expresia acestei energii
(59.6)'
În lipsa unm cîmp exterior care s{t tindă să orienteze moleculele, toate direcţiile din
spaţiu sînt în mod egal îndreptăţite, şi de aceea numărul de molecule cu orientările mo-
mentului electric, cuprinse între O şi El + +
dEl şi între <:p şi <:p dtp (v. fig. 59.3), e propor-
ţional cu unghiul solid elementar corespunzător, adică Cei elementul de arie dA = sin Od 8 de;>
al sferei de rază unitate, centrată pe moleculă.
În terrneni statistici se poate spune că,
tn absenţa v-reunui cîmp exterior, probabi-
litatea elementară ca orientarea momentului (dA)= d
dectric al unei molecule să fie cuprinsă în
R~ f
unghiul solid elementar considerat este
d~ = const.sin8d8dcp. (59.7)
În prezenţa cîmpului exterior E 0,

în care fiecare moleculă are energia
potenţială (59.6), această probabili·
·tate devine (în acord cu repa:rtiţia
Maxwell-Boltzmann, rei. 58.66)
-~
d~ const. e kT dA =
"'p
= COnst. e-kT sin G· d8 • dep,
Fig. 59.3
sau, ţinînd seama de relaţia (59.6),
Pp E 0 cos6
kT
d:1 = const. e sin e . de . dep
sau
d~ = const. eacose d (cos G). dep, (59.8)
unde s-a notat
. PpE
a = - -0. (59.9)
kT
Constanta din expresia (59.8) a probabilităţii elementare se determină
din condiţia de normare (58.64), care, în acest caz al unei mulţimi continue
de stări, se exprimă prin integrala
1, (59.10)
luată asupra tuturor valorilor posibile ale variabilelor independente.

Se obţine
.it 2:-c
const. ~ ~ eacos0d (cos 6) dep 1

e~o qo~o
sau
1
const. (59.11)
;t
2r. ~ ea cos O d (cos El)
"
454 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICA
Momentul electric mediu al unei molecule se calculează cu formula mediei

statistice (58.63), care, în acest caz al unei mulţimi continue de stări,
se exprimă prin integrala
" 2"
p = ~JlpdS: = const. ~ ~ ppeaeo•6d(cos6)drp. (59.12)
0=0 qo=O
E uşor de verificat că singura componentă nenulă a momentului mediu e

aceea în lungul direcţiei cîmpului exterior. De aceea, în modul, momentul
mediu coincide cu proiecţia lui pe axa Oz
tz 2n
p= ~ppcos8d~ = const. ~ ~ ppcos6eacos6d(cos6)drp.

6=0 qo=O
Integrînd în cp, înlocuind constanta cu relaţia (59.11) şi trecînd la polari··

zaţia P = N"p (unde Nv e numărul mediu de molecule din unitatea de volum),.
se obţine expresia
"
~ea cos a. cose d (cose)
p = NvPp __o____________ (59.13}
1t
~ eacose d(cose)
o
Observăm că numărătorul fracţiei din (59.13) este egal cu derivata numi-

torului în raport cu parametrul a. Făcînd schimbarea de variabilă u = cos 6•.
se obţine
p =
;~ [I l
Nvpp--'------
-1
o··d.
~ eau du
U=J
sau
P = NvPp[ -e-a-ea - _.!._] = Nvp [cha -- _.!._] = 1Vvp [ctha- _.!._]···

e-a- ea a P. sha a P a •
Funcţiunea
l
f (a) = ctha--
a
se numeşte funcţiunea lui Langevin, iar reprezentarea e1 grafică este indicată

În figura 59.4.
··---·-----·--------~------------
POLARIZAREA ELECTRIC\ ŞI ,\\AG).IET!C\. A CORPURILOR 455
Cu această notaţie obţinem
P = Npp f (a). (59.15)
În condiţiile fizice obişnuite a « 1, şi deci .f (a) ~ f' (O) a = ~ . Cu această
aproximaţie se obţine, ţinînd seama de relaţiile (59.9) (59.15) şi (59.2),
P 1\T
c:>! H v
2
pp
Eo
3s0 kT -
- N P';
v 3s0 kT
(E + _!_ P) •
3 <:0
de unde rezultă, explicitînd

polarizaţia,
p2 1
p c:>! N" -3PkT - - - - -
"o p2
1---N-L
9s0 kT
Am demonstrat astfel expresia
(59.3) a legii polarizaţiei elec-
trice temporare pentru sub-
stanţe paraelectrice. Susceptivi-
tatea paraelectrică are expresia
NvP; 1
Xe 3s0 kT '2 3
Fig. 59.4
Din această expresie rezultă că susceptivitatea de natură paraelectrică

depinde de temperatură, şi anume că ea scade cînd temperatura creşte. În
adevăr, dacă temperatura creşte, agitaţia termică a moleculelor se măreşte
şi efectul de orientare a momentelor electrice în sensul cîmpului este mai slab.
În acest calcul s-a ţinut seama pînă acum numai de polarizaţia paraelectrică. În rea-
litate şi în moleculele polare apare un moment electric indus, astfel că polarizaţia totală
a corpurilor paraelectrice e egală cu suma dintre o polarizaţie dt> forma relaţiei (59.5)
şi o polarizaţie de orientare de forma relaţiei (59.16). Ca rezultat, legea polarizaţiei electrice
temporare are forma
(59.17)
din care rezultă relaţia
(59.18)
care reprezintă expresia microscopică a susceptivităţii unei clase largi de substanţe întîlnite în
practică.
4 56 ELEJ\\ENTE DE TEORIE MICROSCOPICA
----------------------- --------------------
59.2. Teoria clasică a susceptivi.tăţii magnetice
59.2.1. Magnetizarea corpurilor. Cîmpul magnetic activ. Aşa cum am

arătat în paragraful 58.4.5., moleculele corpurilor pot avea un moment magnetic
microscopic m, dat de relaţia (58.61), la care contribuie atît momentul magnetic
Qrbital al micilor bucle de curent, pe care le reprezintă mişcarea pe orbite închise
a electronilor, cît şi momentul magnetic intrinsec de spin al particulelor ele-
mentare. Şi în acest caz se deosebesc molecule nepolare, al căror moment mag-
netic rezultant (58.61) e nul în lipsa unui cîmp magnetic exterior (momentele
insta11tanee orbitale şi de spin ale particulelor care compun molecula se compen-
sează în medie) şi molecule polare, al căror moment magnetic rezultant (58.61)
nu se anulează în lipsa unui cîmp magnetic exterior, ci defineşte mome.Itul
lor m•tgnetic spontan. Chiar dacă moleculele sînt polare, în lipsa unui cîmp
exterior orientările momentelor diferitelor molecule sînt repartizate haotic, din
cauza agita tiei termice si magnetiza tia macroscopică e nulă. Un cîmp exterior
contribuie 1~ apariţia u~ei magnetiz'aţii macrosc~pice nenule prin două efecte
(v. şi par. 18.5, voi. I) : magnetizarea diamagnetică, care provine din apariţia
unui moment magnetic indus, la fiecare moleculă în parte, sub acţiunea şi pe
direcţia cîmpului exterior (dar în sens opus acestuia), şi magnetizarea para-
magnetică, care provine din orientarea moleculelor polare sub acţiunea şi în
sensul cîmpului exterior şi împotriva tendinţei de dezorientare a agitaţiei
termice. Paramagnctismul se poate manifesta deci numai la substanţe cu mole-
cule polare, pe cînd diamagnetismul se produce la orice substanţă.
Ca şi in cazul polarizării electrice, cîmpul magnetic exterior moleculei
considerate, numit şi cîmpul magnetic activ H0 = 2__ B0 , diferă de cîmpul mag-
fl.o
netic macroscopic şi e dat - pentru o clasă largă de corpuri - de relaţia
B
_____!>= H 0 ~ H + -M,
1
(59.19)
!Lo 3
analogă cu relaţia (59.2) (aşa cum ştim din comparaţia legilor legăturilor
D = s 0E + P şi B = )l0 (H +
M), mărimii P îi corespunde !loM în cazul mag-
netic).
Teoria microscopică a magnetizaţici urmăreşte să demonstreze expresia
legii macroscopice a magnetizaţiei temporare (rei. 18.28, par. 23.1, voi. I) :
M = XmH, (59.20)
în care Xm e mărimea de material numită susceptivitate magnetică. Spre tleosebire

însă de mărimea electrică analogă, experienţa şi teoria arată că pentru marea
majoritate a materialelor (dia- sau paramagnetice) susceptivitatea magnetică e
extrem de mică (Xm < 10-3 ). De aceea, termenul al doilea din relaţia (59.19)
e neglijabil faţă de primul şi cîmpul magnetic activ e practic egal cu intensi·
tatea macroscopică a cîmpului magnetic
(59.21)
POLARIV.RE), ELECTRIC\. ŞI ~cAG:\ETJCA _o, CORPCRILOR 457
Există însă, după cum ştim, o clasă specială de materiale - materialele feromagnetice
(v. par. 23.2, voi. I) - cu susceptivitate magnetică foarte mare şi cu proprietăţi speciale
(nelinearitatea legii de magnetizaţie, isterezis, magnetizaţie remanentă etc.). De aceea.
fcromagnetismul va fi studiat separat (par. 59.3).
59.2.2. Diamagnetismul. Suhstanţele diamagnetice sînt acelea care au
molecule nepolare, adică fără moment magnetic spontan. În lipsa unui cîr:np
magnetic exterior moleculei, expresia (59.61) a momentului magnetic al acestor
molecule se anulează. La aplicarea unui cîmp magnetic exterior apare însă un
mom~nt magnetic indus, şi anume un moment magnetic orbital suplimentar,
In adevăr, dacă se consideră un sistem atomic compus din particule identice
de sarcină q şi masă m care se mişcă într-un cîmp de forţe centrale, pe o:rbite
închise care înconjură centrul cu viteze unghiulare foarte mari, după aplicarea
unui cîmp magnetic exterior slab de inducţie B 0 = J-lo H 0 , întregul sistem capătă
o mişcare suplimentară lentă de rotaţie în jurul direcţiei cîmpului cu viteza
unghiulară
(59.22)
(!!.ro 11 B 0 dacă q = - q0 < O, cum e cazul electronilor din atomi). Aceasta

c teorema lui Larmor, valabilă oricare ar fi planurile o:rbitelor particulelor, Iar
viteza unghiulară (59.22) se numeşte precesia lui Larmar.
Demonstrăm teorema lui Larmor numai în cazul particular deosebit de sugestiv al
unui atom de hidrogen cu orbită circulară (fig. 59.5), la care se aplică un cîmp magne-
tic exterior perpendicular pe planul orbitei. Înainte de aplicarea cîmpului, forţa coulombiană
centripetă F c era echilibrată de forţa centrifugă F = lm0 w 20 , unde l e raza vectoare, m 0
c masa electronului, iar w 0 viteza lui unghiulară de rotaţie :
Fc = m0 l m3 (59.23)
În tot intervalul de timp cît cîmpul magnetic creşte de la O la valoarea finală, apare un cimp
electric indus E 0 , care (în cazul sensurilor din fig. 59.5) înfrînează mişcarea electronului. Vi-
teza unghiulară a electronului se modifică cu mărimea (negativă) 6 w, dar raza orbitei nu
se modifică (şi deci nici F c), deoarece scăderea
forţei centrifuge e compensată exact de forţa
lui Lorentz F = q (w X B 0 ), care (în cazul din
fig. 59.5 cu q = - %) are sensul radial şi 8 0 ~J.L0 fl
modulul
După aplicarea cîmpului magnetic, forţa

coulombiană F c rămîne deci neschimbată o
dată cu raza l a orbitei si e echilibrată de suma
dintre forţa centrifugă 'şi forţa Lorentz, cal-
(59.24)
( -' -~
F
culate cu viteza u11ghiulară final& w = w 0 6 w +
Fc = m 0 l(w 0 + 6w) 2
+%l(w 0 + ilw)B0 (59:25)
Pentru toate valorile realizabile tehnic Fig. 59.5
ale inducţiei exterioare B 0 , modificarea vite-
zei unghiulare e foarte mică faţă de valoarea ei iniţială : 6 w ~ w 0 • De aceea, înlocuind
F c În relaţia (59.25) cu (59.23), I'educînd termenii mal wa
şi neglijînd În rest pe 6 Ul faţă
de w 0 , se obţine
2m 0 lw 0 ilw + q lw B
0 0 0 =O sau ilw = - _lk_ B 0 • (59.26)
2m 0
Aici semnul minus arată că il w are sens opus lui c.J 0 , adică are sensul cîmpului magnetic.
Ţinînd seama că q = - q0 , am obţinut chiar expresia (59.22).
458 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPiC;\
Ţinînd seama de precesia lui Larmor, fiecare dintre cele s particule identice
(qk = q, m" = m) ale unui sistem atomic capătă o viteză suplimentară ~ro X l"
şi contribuie la momentul magnetic orbital (58.59) al sistemului cu un termen
"indus"
k
L!miad -- 21 q lk X (
~ro X 1k) ,
care cu relaţia (59.22) se scrie
~m~ d = -- q2 ~to lk X (Ho X lk). (59.27)

"' 4m
Sub acţiunea cîmpului magnetic exterior, momentul magnetic microscopic

al întregului sistem se modifică deci cu mărimea
(59.28)
Vectorul lk X (H0 >< lk) = H 0 lk 2 - lk(H 0 lk) are valoarea medie orientată
în direcţia cîmpului exterior, deoarece componentele transversale se compen-
sează statistic, singura direcţie privilegiată fiind a lui H 0 == kH00 Se poate
deci scrie (cu kl" = [!• cos ek)
lk X (H0 X lk) ~ k [k (lk X (H0 X lk))] = H0 ----·

[~< 2 sin 2 flk,
rezultă momentul magnetic indus ai sistemului
2 • 1
IÎi·tnd = - q !lo H O ""
L.,; lk sin Sk •
2 2
(59.29)
4m k=1
Din această relaţie rezultă că momentul magnetic indus al sistemului de

particule are sens opus sensului cîmpului exterior oricare ar fi semnul sarcinii q
a particulelor (identice) de p6 orbitele sistemului. În cazul atomilor, aceste
particule sînt electroni de sarcină q = - q0 şi masă m = m 0 •
Presupunînd substanţa diamagnetică, acest moment indus e singurul nenul
şi magnetizaţia M se obţine din relaţia
Ilo Nv q'02 • '

M = N v -m;,.d =- L..; [~<2 stn
H 0 "" · 2 ek , (59.30)
4 mo k=1
unde Nv reprezintă numărul de molecule din unitatea de volum a corpului.

Din relaţia (59.30) rezultă expresia susceptivităţii diamagnetice prin comparare
cu relaţia (59.20) şi ţinînd seama de relaţia (59.21)
!loN·v'!~ s - - •
_ __,:,"' [k2 • 2 ()k ....-- o•
X.md = - L__, Sin -.... (59.31)
4·mo k=l
Susceptivitatea diamagnetică este deci o mărime negativă (ceea ce arată, ca

şi relaţia(59.30), că magnetizaţia indusă este opusă cîmpului magnetic induc-
tor) -- şinu depinde direct de temperatura corpului (ci numai prin intermediul
lui Nv)· Orice corp prezintă, eventual împreună cu alte tipuri de magnetizaţie,
POLAR:ZAREA ELECTRIC.'\ ŞI -"L\G:\ETIC\. A CORPURILOR 459
magnetizaţia de natură diamagnetică, care e însă extrem de slabă (de obicei

Xrnd ~ 10-6).
59.2.3.. Paramagnetismul. Substanţele paramagnetice sînt acelea ale căror
molecule au moment magnetic spontan (molecule polare). Acest moment mag-
netic, pe care îl notăm cu mp , este dirijat diferit, la fiecare moleculă în parte,
astfel că datorită agitaţiei termice, valoarea medie a acestui moment e nulă
pentru un corp macroscopic. Sub acţiunea unui cîmp magnetic exterior se
produce însă orientarea ordonată parţială a moleculelor în direcţia cîmpului.
Acest efect este similar celui paraelectric (v. par. 59.1.3), deoarece în acest
caz cuplul care orientează moleculele este C = mp X B 0 ; se obţine pentru
energia potenţială a moleculei în cîmpul exterior, în locul relaţiei (59.6), expresia
wm = - mpBo = - mP Hcllo· (59.32)
Calculul statistic se face cu totul analog şi dacă se notează acum
a= J.lo mp Ho , (59.33)
kT
se obţine următoarea expresie a proiecţiei magnetizaţiei pe direcţia cîmpului

(singura proiecţie nenulă), analogă cu relaţia (59.15),
(59.34)
Deoarece a « 1, se obtine .f(a) ~ __!'__ = J.lo mp H 0 · -tinind seamă însă

' 3 3kT ' '
de relaţiile (59.21), deoarece Nf«H, rezultă pentru legea magnetizaţiei tempo-
rare relaţia
J.lo N.vmj
M~ H, (59.35)
3kT
din care se obţine expresia susceptivităţii paramagnetice

" - JloNvmj c (59.36)
Xmp- 3kT >0,
T
care e acum pozitivă (în opoziţie cu Xmd)·

Din această expresie rezultă că susceptivitatea de natură paramagnetică
depinde de temperatură, fiind invers proporţională cu temperatura absolută
la densitate invariabilă (legea lui Curie).
Mărimea
2
C = ~oNvmp (59.37)
3kT
se mai numeste constanta lui Curie (şi se raportează de obicei la un moi de
substanţă). '
Dacă se ţine seama şi de efectul diamagnetic se obţine susceptivitatea magnetică to·
tală.
N 2 '" , • ...---'
Xm = Xmd + Xmp =
fLo "mp - fLolv.vq~ ' \ ' lkJ si"n2
L._;
ek (59.3H)
3kT 4m 0 k= 1
460 ELEMENTE DE TEORIE 1\l!CROSCOPICA
59.3. Teoria clasică a feromagnetismului (teoria lui Weiss)
Proprietăţile corpurilor feromagnetice au fost expuse în vol. I, par. 23.2.

S-a arătat că, după teoria lui W eiss, un corp feromagnetic e constituit din
mici domenii (de dimensiuni accesibile cercetării cu microscopul, deci, care
conţin un număr enorm de molecule), magnetizate la saturaţie fiecare în parte.
Magnetizaţia spontanâ a domeniilor e un efect cuantic şi nu poate fi complet
explicat în cadrul fizicii clasice. Domeniile sînt însă orientate dezordonat în
lipsa unui cîmp magnetic stabilit din .exterior, din cauza agitaţiei termice,
astfel că magnetizaţia globală a corpului este nulă. Un cîmp magnetic stabilit
din exterior tinde să orientezc domeniile în sensul intensitătii sale, acestei
acţiuni opunîndu-i-se aceea a agitaţiei termice. În cîmpuri magnetice suficient
de intense se ajunge la saturaţie, cînd toate domeniile au momentele magnetice
orientate în sensul cîmpului magnetic şi cînd magnetizaţia corpului, practic,
nu mai creşte la mărirea cîmpului (în realitate ca creşte totuşi pe seama măririi
momentului magnetic al domeniilor, dar acest efect e foarte slab). Pentru a da
totuşi o explicaţie magnetizării domeniilor, Weiss a considerat că magnetizarea
unui domeniu e analogă aceleia a unui corp paramagnetic şi poate fi studiată
pe baza aceloraşi relaţii ca şi paramagnetismul, cu deosebire că la corpurile
feromagnetice există un cîmp magnetic activ mult mai intens decît ar rezulta
din relaţia (59.19), ceea ce impune să se scrie
H0 = H + KM, (59.39)
unde constanta J( se numeşte constanta lui Weiss şi are valori extrem de mari,
inexplicabile din punctul de vedere al fizicii clasice.
Ecuaţia (59.34) rămînînd valabilă
M = Nvmp ~(a)= Nvmp ~ c..co :;Ho), (59.40)
unde f(a) e funcţia (59.14) a lui Langevin.

Pentru a determina legea magnetţ<aţiei unui domeniu, trebuie să se elimine
H 0 între relaţiile (59.40) şi (59.39). In acest scop scrien:1 relaţia (59.39) sub
forma
H0 H 1 kT H
M =--~=~----a-~, (59.41)
K K K fl.omp K
fLo mpHo
în care am ţinut seama că a = ~---
kT
Valoarea Mc:o a magnetizaţiei obţinută pentru H 0 ---'?- oo, cînd a ---'?- oo şi
f, (a) ---'?- 1, rezultă din relaţia (59.40):
(59.42)
astfel că se poate scrie
l llf
2 (a) = cth a-~ = - . (59.43)
a .iVT oo
POLARIZAREA ELECTRICA ŞI _\L\G:\ETICA A CORPCRILOR 461
Împărţind relaţia (59.41) la },f00 = ~Y,mp ~l folosind notaţia (59.37)

rezultă ecuaţia
M H T H
a- =--a---- (59.44)
Ma:. mpKNv 3KC KN ::mp
care reprezintă o dreaptă (v. fig. 59.6) cu panta
T kT
tg 01: = - = ®'(a) = 2• (59.45)
3KC fLoNvKmp
Relaţia dintre M şi H se obţine eliminînd pe a între 2(a) şi ®(a), ceea ce se

realizează grafic. Punctul P obţinut prin intersectarea dreptei ®(a) (59.44) cu
curba 2(a) reprezintă soluţia pro-
blemei, deoarece el dă valorile
mărimii .IJf corespunzătoare va-
hMMoo /
lorii date lui H (proporţional cu -~;-
=- -
J- g - - - 7 _,e - -
ordonata la origine a dreptei®(a)).

Din această constructie re-
zultăcă,dacăpantad:reptei®(a)-
M;,_
M=
-r
////
_!_ __- /
P
2(a)
şi deci temperatura T - este su- / / \ _ T H

ficient de mică, magnetizaţia j / ';i)faJ -JKC a-!(A.~m,
variază foarte puţin cu H şi există /J..j),/ ~
şi pentru H -7 O, adică în absenţa .y \ r a
cîmpului magnetic. Aceasta e mag- 1 " 1 " - T - - - ' - - - - - ' - - - - - - - l - - - - - - - - - - - - a
netizaţia remanentă a domeniului, H -----f--...
caracteristică feromagnetismului. 1 KNo mp
Această proprietate nu se mai Fig. 59.6
manifestă însă dacă temperatura
corpului creşte peste o valoare
critică Te, numită temperatura Curie. În adevăr, din :figura 59.6 se con-
stată că dacă unghiul 01: dintre axa absciselor şi dreapta ® este mai mare decît
unghiul (J.c dintre axa absciselor şi tangenta în origine la curba 2( a), dreapta ®(a)
nu mai intersectează curba 2(a) pentru H = O decît în origine (M = 0). Cum
coeficientul unghiular al dreptei creşte cu temperatura, conform relaţiei (59.44),
şi cum tg (J.c = 2'(0) = +• rezultă cu tg 01: = tg (J.c = + valoarea următoare
a temperaturii critice
T = llo N_Kmj = KC. (59.46)
c 3k
Dincolo de temperatura Curie, materialul se comportă ca un paramagnetic

obişnuit. Punînd în acest caz 2 (a) ~~= M ' rezultă din relaţiile (59.43)
3 Moo
cu (59.44) legea de magnetizare
M=---H.
c (59.47)
T-Tc
,162 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICA
----
60.11 ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICĂ

A UNOR PROPRIETĂŢI DE MATERIAL
60.1. Elemente de mecanică cuant!că a unei particu]e
60.1.1. Dualitatea mtdă-corpuscul. În fizica microscopică clasică se consideră că există

·două clase de sisteme fizice: cîmpurile electromagnetice, care au o repartiţie continuă în
spaţiu (în particular, undele electromagnetice), şi corpurile, care au o repartiţie dis-
cretă În spaţiu (sub formă de corpuscule). Un si5tem fizic poate aparţine numai uneia
dintre aceste clase, ale căror proprietăţi se exclud reciproc.
Experienţa arată Însă că un acelaşi sistem fizic se comportă, în condiţiuni fizice
.adecvate, fie ca un sistem de corpusculi (deci ca un corp) fie ca un sistem de unde (deci
ca un cîmp). În cele ce urmează vom prezenta efectul fotoelectric extern, în care cîmpul
electromagnetic se comportă ea un sistem de corpuscule şi efectul difracţiei fasciculelor
de electroni în care acestea se comportă ca sisteme de unde.
a)Efectul .fotoelectric extern. Experienţa arată că metalele emit electroni dacă supra-
faţa lor este luminată, energia cinetică maximă a electronilor emişi fiind funcţiune liniară de
.frecvenţa undei electromagnetice incidente (în particular, a luminii incidente), iar numărul elec-
tronilor emişi în unitatea de timp depinzînd de intensitatea ei.
Dependenta de frecvenţă a energiei cinetice maxime a clectronilor emişi este însă
în contradicţie cu legile fizicii clasice, conform cărora ar trebui ca energia undei electro-
magnetice incidente, şi deci energia cinet;că a electronilor emişi, să fie proporţională cu
pătratul intensităţii E a cîmpului electric şi independentă de frecvenţă. Explicaţia efectului
poate fi însă dată dacă se admite că, în interacţiunea ei cu corpurile, lumina - şi mai
general, cîmpul electromagnetic - se comportă ca un sistem de particule.
Considerăm deci prin ipoteză că radiaţia electromagnetică e constituită, atunci cînd inter-
acţionează cu corpurile, din particule elementare numite fotoni, şi notăm cu w şi p energia,
respectiv impulsul unei astfel de particule. Din datele experimentale rezultă În acest caz că
mărimile w şi p ale fotonilor asociaţi unei unde electromagnetice, monocromatice, de frecvenţă f
şi lungime de undă ),, sînt date de următoarele expresii :
w = hf (60.1)
h
p = --, (60.2)
),
in care h este o constantă universală, numită cuantă de acţiune sau constanta lui Planck, care
are valoarea h = 6,55.10- 34 joulisecunde.
În adevăr, În aceste ipoteze, incidenţa undei electromagnetice pe suprafaţa unui corp
care emite electroni e echivalentă cu ciocnirea fotonilor cu aceşti electroni. Dacă se admite,
în conformitate cu experienţa, că după ciocnire energia fotonului este nulă. (fotonul fiind "absor-
bit"), rezultă din prineipiul conservării energiei :
m 0 (v 2 - v7;) 111tJV2 m 0vi\
hf = <l>e + 2
= -2- + <l>e ·- - - '
2
(60.3)
în care <D, c lucru! mecanic de extracfic a electronu1ui, adică energia neceJară pentru a scoate
electronul din corp, m 0 e masa electronului, v 0 este viteza lui iniţială, iar v e viteza lui după
ciocnire (după emisiune). Din relaţia (60.3), obţinută pe baza ipotezelor de mai sus, rezultă deci
că energia cinetică a electronului emis e funcţiune liniară de frecvenţa undei electromagnetice
incidente, aşa cum arată experienţa.
b) Difracţia electronilor. Experienţe efectuate cu fascicule de microparticule şi, În primul
rînd, cu fascicule de electroni au pus în evidenţă fenomenul de difracţie caracteristic undelor.
Considerăm, de exemplu, un catod incandescent C, care emite electroni accelera ţi de un anod A,
------·~---------
ELEMENTELE DE TEORIE CU),:-JTlCA A UNOR PROPRIETATI DE ,'>\ATER!AL 463
sub tensiunea U. Viteza iniţială

a electronilor emişi fiind neglijabilă,
viteza electronilor În dreptul ano-
dului este (v. rei. 58.26)
v =li 2 qo
mo
U.
Anodul e perforat, astfel că un
fascicul foarte îngust, cu electroni
de aceeaşi viteză v (monocinetic),
pătrunde în spaţ.iul din spatele ano-
dului şi cade sub unghiul tX pe su-
vrafaţa plană a unui cristal K .
.Fasciculul reflectat e captat în ca-
mera de ionizare l, al cărui curent i,
măsurat cu galvanomctrul G, e Fig. 60.1
proporţional cu intensitatea fas-
eiculului reflectat. Dacă se menţine constant unghiul IX şi se variază tensiunea acceleratoare
U, adică vitez:t v a electronibr, ss comtată expsrimental că reflexia se produce practic numai
pentru anumite viteze. Din punct de vedere cla>ic, reflexia ar trebui să se pnducă la orice
viteză a electronilor. Rezultatele experimentale se explică fără dificultăţi, dacă se consideră
că reţeaua cri;talină (de constantă d) acţionează ca o 1:eţea de difractie, iar fascicolul de
electroni ca o undă, cu lungimea de undă A. Condiţia lui Bragg, cunoscută din teoria
elementară a difracţiei,
2d sin cx = ni\ ; n = l, 2, 3, ... , (60.4)

arată că reflexia se produce numai pentru anumite lungimi de undă. Dacă se admite acum că
electronilor de viteză v şi impuls m 0v = p le e asociată o undă cu lungimea de undă dată de
relaţia
h h h
A=---
analogă cu relaţia (60.2), s~ constată că se obţine o bună concordanţă între valorile calculate
pe această bază pentru tensiunea acceleratoare U, care asigură reflexia, şi valorile experimentale.
Fasciculul de electroni prezintă deci proprietatea de difracţie ca un fascicul de unde, cu lun-
gime de undă dată de relaţia (60.2), în funcţie de impulsul electronilor.
Fenomenul de difracţie a electronilor arată că particulele considerate drept corpuscule
în fizica microscopică clasic~ se manifestă ca unde în anumite condiţii. Pentru a caracteriza această
comportare, se asociază unui sistem de particule o anumită funcţiune de punct şi de timp, <J; (r, t),
numită funcţiune de undă, a cărei formă depinde de proprietăţile mecanice ale particulei, astfel
cum se va arăta mai departe. Mecanica microobiectelor care utilizează această funcţiune de
undă se numeşte mecanică ondulatorie şi e una din modalităţile de prezentare ale mecanicii
cuantice.
Din cele două experienţe prezentate mai sus rezultă că atît cîmpul electromagnetic cit
şi sistemele de corpuscule au comportări duale, de cîmp sau de corpuri, în funcţie de condiţiile
fizice în care se găsesc. Această dualitate, numită dualitatea undă-corpuscul, este în contradicţie
cu legile fizicii clasice şi ea a determinat, în principal, constituirea fizicii cuantice.
60.1.2. Funeţiunea de undă a unei particule. Considerăm mai întîi o particulă liberă a
cărei energie potenţială este constantă, adică nu depinde de coordonatele spaţiale şi de timp
(şi poate fi deci anulată prin alegerea adecvată a nivelului de referinţă). Caracterizarea stării
unei astfel de particule se face, în mecanica cuantică, cu ajutorul unei unde plane armonice
complexe, funcţiunea de undă ljf (r, t), asociată particulei în felul următor : se postulează că
frecvenţaf a undei e determinată de energia w a particulei, conform relaţiei (60.1)
w
'f=-·
h
şi că lungimea sa de undă ). e determinată de impulsul p al particulei, conform relaţiei (60.2) ~

h
A=-.
p
Se foloseşte, aşadar, la această asociere un procedeu reciproc aceluia folosit la introducerea mă
rimilor fotonului prin relaţiiie (60.1) şi (60.2). Dacă se notează
l
k=lkl=-· (60.5)
A
unde k se numeşte număr de unde şi este modulul vectorului de undă k = kuJ,, orientat local în
direcţia de propagare, relaţiile (60.1) şi (60.2) se mai pot scrie şi sub forma
h
w hf=- (i) (60.6)
2rr
h
p=hk=- ~Uk (60.7}
2rr
şi ele sînt asociate microobiectului considerat (particulei libere), indiferent de faptul că el e con-
siderat în fizica clasică drept corpuscul (căruia i se asociază În mecanica cuantică o undă), sau
drept undă (căreia i se asociază în mecanica cuantică un corpuscul).
Expresia în mărimi instantanee a unei unde plane care se propagă în sensul unei axe Ox
(v. şi Unda electromagnetică. plană, voi. I, par. 29.3), .în cazul unei variaţii sinusoidale armonice
se poate scrie sub forma
f(x,t) =A sin(~ x - wt +a),
2rr
sau, dacă se introduce mărimea k în locul constantei de fază ~ = - = 2rrk,
),
f (x,t) = A sin (2rrk x - wt + a).

Forma complexă corespunzătoare este
f = A e-i(oot-2;t b:) (cu A =4 ei").
Deoarece prin ipoteză unei prrrticule liberei se asociază o undă plană armonică complexă,
expresia acestei unde y (r, t) va fi pri:-, analogie
y (r, t) = 'Foe-i (wt- 2Jt kr) 1 (60.8)
dacă direcţia de propagare a undei e oarecare, sau
tj; (x,t) = 'FJ e-i (wt- 2rt kxj (60.8')
dacă unda se propagă în sensul axei 0:.:. Amplitudinea 'Y0 a undei este În general o mărime com-
plexă, deoarece faza iniţială a undei poate să nu fie nulă. Pulsaţia w şi numărul de unde k
oÎnt determinate de energia w a particulei şi de impulsul ei p, conform relaţiilor (60.6) şi (60.7).
Înlocuind cu relaţiile (60.6) şi (60.7), mărimile w şi k din relaţia (60.8) se obţine pcntm
funcţiunea de undă a particulei libere expresia
-j~ (wt-pr)
c)! (r, t) = 'Y0 e h o= r- l). (60.9}
În acest capitol nu vom mai sublinia mărimile complexe - în acord cu notaţia obiş
1
nuitădin lucrările de fizică atomică. De altfel, funcţiunea de undă nu e "reprezentarea" în com-
plex a vreunei funcţiuni "instantanee" reale.
ELEMENTELE DE TEORIE CV.\!'\TICA A u:\OR PROPRlET:AŢI DE ,\\ATERIAL 465
Dacă particula nu este liberă, ei se găseşte într-un cîmp de forţe cu energie potenţială
U (r), starea ei e caracterizabilă din punct de vedere cuantic printr-o funcţiune de undă complexă
<)! (r, t) cu o expresie mai complicată. In toate cazurile interpretarea e1 experimentală e următoarea :
intensitatea undei într-zm punct dat, adică pătratul modulului ei 1<)! (r, t)l 2 = t}! (r, t) ~ * (r, t), e
în fiecare moment proporţională cu probabilitatea de a găsi particula În acel moment în ve·
cinătatea punctului considerat.
Rezultă că funcţiunea de undă are în fizica cuantică o interpretare statistică. Din punctul
de vedere experimental, funcţiunea de undă caracterizează în sens clasic starea ·unui ansamblu
format din foarte multe particule identice; pentru o singmă particulă ea determină numai
proba~ilitatea de realizare a unor anumite valori ale coordonatelor ei de poziţie.
In cazul particulei libere, funcţiunea de undă are aceeaşi intensitate în orice punct din
spaţiu 1 ·~ [ 2 = 1 'F0 [ 2 , ceea ce arată că particula liberă poate fi găsită oriunde în spaţiu cu egală
probabilitate. ·
Ţinînd seama de interpretarea dată funcţiunii y, experienţa de mai sus a difracţiei electro-
nilor are următoarea explicaţie : mişcarea electronilor spre cristalul K este caracterizată prin
propagarea, în aceeaşi direcţie, a undei plane y asociate care, la "trecerea" prin cristal, suferă
o difracţie, în sensul clasic, şi prezintă deci în diferitele orientări din spaţiu maxime şi minime;
conform interpretării de mai sus a funcţ:iunii de undă rezultă că prezenţa electrortilor în fas-
ciculul difractat e mai probabilă În punctele în care pătratul modulului funcţiunii <)! prezintă
maxime şi mai.puţin probabilă în celelalte, prezenţa electronilor fiind Însă posibilă În orice punct
în care functiunea de undă e nenulă.
În cad~ul inte1pretării statistice a funcţiunii de undă, probabilitatea elementară d>l: ca
o particulă să se găsească într-un element de volum dv, de rază vectoare r, Ia" un moment t are
expresia
d,S: = [ '~ (r, t.) :2 dv = ·~" (r, t) y (r, t) dv = <)! * t)! dv. (60.10)
Cum interpretarea statistică nu se schimbă dacă functiunea de undă se înmulteste cu o constantă,
un astfel de factor constant nu modifică starea car~cterizată prin funcţiun~a· de undă. Această
constantă arbitrară se determină prin condiţia de normare a probabilităţilor :
(60.11)
Din interpretarea ei fizică rezultă că funcţiunea de undă trebuie să mai satisfacă, în afara
ae condiţia de normare, şi alte condiţii, în primul rînd acelea de uniformitate, continuitate şi
mdrginire, numite condiţii standard, în întregul domeniu de variaţie a variabilelor de care ea
depinde.
60.1.3. Ecuaţia lui Sehrodinger, pentru o particulă. Funcţiunea de undă y (r, t) a unei par·
ticule de masă m, situate într-un cîmp de forţe de energie potenţială U (r), satisface o ecuaţie
cu derivate parţiale de ordinul al doilea, care de num.eşt.e ecuaţia lui Schrodir,ger pentru valorile
instantanee ale funcţiunii de undă sau ecuaţia lui Schrodinger pentnt stările nestaţionare :
h2 h o<Ji
---~y + Uy = -- Jf-1) (60.12)
8rr2 m 2rr j ot
unde
(l2tiJ <32<)! (l2t}i
~y=-+- + -.
ox 2 oy 2 oz 2
Funcţiunea y rezultă, În general, din ecuaţia (60.12) şi se poate verifica simplu, că, pentru
cazul particular al partieulei libere, ea este o undă plană. Ecuaţia, fiind omogenă, determină func-
ţiunea pînă la o constantă arbitrară, care se poate preciza prin condiţia de normare (60.11).
Ecuaţia (60.12) este ecuaţia de bază a mecanicii cuantice nerelativiste, aşa cum ecuaţia
d
F = - (m v) e ecuatia de bază a mecanicii clasice - si experienta a confirmat toate conse-
dt . • •
3'J-~1GAS
466 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICĂ
cinţele acestei ecuaţii în măsura în care nu apare ca necesară luarea În considerare a efectelor
prevăzute de teoria relativităţii.
Principala problemă rezolvată cu ajutorul mecanicii cuantice a fost determinarea confi-
guraţiilor staţionare din punct de vedere statistic (cum sînt atomii, moleculele etc. în condiţii
exterioare invariabile). Pentru ca funcţiunea de undă să caracterizeze o stare staţionară din
punct de vedere statistic, trebuie ca probabilitatea (60.10) să nu depindă de timp, şi deci modulul
funcţiunii de undă să nu depindă de timp. Dacă se caută soluţii ale ecuaţiei lui Schrodinger
(60.12), sub forma unui produs cu variabile separate,
y (r ,t) = 'Y (r) 0 (t),
se obţine pentru factorul temporal O(t) expresia
-j~ al
O(t) = e h (alegînd O(O) = 1)
oricare ar fi factorul spaţial

'Y(r), unde a e o constantă. Funcţiunea de undă corespunzătoare
-j~al
se poate deci scrie <jJ (r, t) = 'Y (r) e h Comparînd această expresie cu expresia (60.9)
a funcţiunii de undă a particulei libere se observă că această constantă e chiar energia totală a
particulei : a = w. Funcţiunea de undă cu variabile separate are deci forma
-j.::: wl
tjJ (r, t) = 'Y (r) e h (60.13)
în care se admite că w reprezintă energia totală a flarticulei. Se observă că modulul acestei ex-
presii e egal cu modulul factorului spaţial 'F' (r), adică e independent de timp. Funcţiunea de
undă de forma relaţiei (60.13) caracterizează deci o stare staţionară din punct de vedere stati·
s\.Îc. Snbstituind această expresie în ecuaţia (60.12), se obţine pentru 'F' (r) ecuaţia
h2
- - - A.'Y + U'Y = w'Y, (60.14)
8n- 2 m
numită ecuaţia lui Schrodinger pentru stările staţionare sau ecuaţia spaţială a lui Schrodinger.
Funcţiunea 'Y(r) e funcţiunea de undă spaţială caracteristică stărilor staţionare ale parti·
culei şi are aceeaşi interpretare fizică ca şi funcţiunea <jJ (r,t) deoarece y*cjl = 'Y*'Y. Ea satisface
deci şi condiţia de normare
~ ~ ~ 'Y* 'F dv = ~ ~ ~ 1'Y [ dv = 2

1, (60.15)
precum şi condiţiilestandard : continuitate, uniformitate şi mărgm1re.

Ecuaţia (60.14) nu are în general soluţii nenule care să satisfacă condiţiile standard, decît
pentru anumite valori reale, Wfe• ale parametrului w, numite valorile proprii ale energiei.
Funcţiunile de undă spaţiale corespunzătoare care satisfac condit:iile standard şi sînt
soluţii ale ecnaţiei (60.14) pentru w = Wk se mai numesc şi funcţiuni proprii ale problemei.
În mecanica cuantică se admite - ca un postulat fundamental - că valorile proprii ale unei
mărimi (şi în particular ale energiei) sînt singurele valori accesibile măsurării mărimii sau-
cum se mai spune - valorile permise ale mărimii. Dacă valorile proprii ale unei mărimi pot
fi egale cu orice număr real cuprins într-un anumit interval, se spune că mărimea are un spectru
continuu de valori in acel interval, iar dacă ele formează un şir discret într-un interval anumit,
se spune că mărimea are un spectru discret de valori în acel interval. Valorile permise ale energiei
definesc aşa-numitele nivele de energie ale particulei.
Uneori, unei valori proprii a energiei particulei (unui anumit nivel de energie) îi corespund
mai multe funcţiuni de undă spaţiale distincte. Se spune că stările particulei, definite de astfel
de funcţiuni, sînt degenerate. Numărul de funcţiuni de undă distincte care corespund aceleeaşi
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A 1J:\OR PROPRIETATI DE .\1ATERIAL 467
valori proprii a energiei se numeşte ordinul degenerării. Se mai spune că nivelul de energie de-
finit de această valoare proprie e un nivel degenerat de ordinul respectiv.
Funcţiilor de undă li se aplică un principiu fundamental, numit principiul superpoziţiei din
mecanica cuantică, şi care se enunţă în felul următor : dacă o particulă se poate găsi în una din
stările caracterizate de funcţiunile de undă distincte <)! 1 , <j! 2 , ... ,<J!n, atunci ea se poate găsi şi în
iltarea caracterizată de o funcţiune de undă <)!, care :reprezintă o combinaţie lineară a acestora :
n
<J! = C1 tJ!1 + Ca <J!2 + ... + Cn <Jin = L; Ck h (60.16)
k=l
{eventual n = oo)
Dacă tJik sînt funcţiunile de undă ale unor stări staţionare, de forma relaţiei (60.13), func-
ţiunea <jJ din membrul stîng al relaţiei (60.16) corespunde, în general, unei stări nestaţionare
a particulei.
Principiul superpoziţiei constituie un postulat al mecanicii cuantice, şi alături de ecuaţia
lui Schrodinger stă la baza acestei mecanici.
Energia particulei are valori bine determinate, wk, numai în stările cuantic staţionare
.21t
-]-W/.4
definite de funcţiunile de undă <Jik= 'Fke h " , aceste valori fiind egale cu valorile proprii
corespunzătoare~ Energia particulei nu este îmă bine detf'rminată în starea cuantică definită
de o funcţiune de undă !.};, obţinută prin suprapunerea unor funcţiuni de undă corespunzătoare
unor stări staţionare, cu relaţia (60.16), deoarece această relaţie nu poate fi adusă la forma
(60.13); mai general, energia nu este bine determinată În stările ale căror funcţiuni de undă sînt
soluţii ale ecuaţiei nestaţionare a lui Schrodinger, dar nu sînt soluţii ale ecuaţiei staţionare.
Acest fapt e inexplicabil în cadrul mecanicii 2lasice, în care particula trebuie să aibă valori bine
determinate ale energiei în orice stare a ei. In cadrul mecanicii cuantice, interpretarea acestui
rezultat este următoarea : într-o eventuală măsurătoare, energia particnlei va rezulta egală
cu una dintre valorile proprii corespunzătoare uneia dintre funcţiunile de undă th, ... ,<J!n, -
acestea fiind singurele valor măsurabi!e ale energiei. Nu se poate însă preciza anticipat care
va fi valoarea proprie a energiei care va fi dată de măsurare; se poate numai indica probabilitatea
.de a măsura o valoare oarecaire w ~,, această probabilitate fiind-proporţională cu pătratul lc,t, 12 al
modulului coeficientului funcţiunii <Jik din expresia (60.16). In consecinţă se pot determina,
cu ajutorul funcţiunii <)!, pe baza interpretării ei fizice, valorile permise ale energiei parti·
oeulei, precum şi probabilitatea realizării acestor valori; se mai poate însă determina şi valoarea
medie w a energiei într-o stare oarecare, dacă se utilizează fornmla mediei statistice (v. şi 60.10)
(60.17)
Această relaţie e valabilă - în particular - şi pentru stările staţionare, în care w este egală
cu valorile proprii (bine determinate) ale energiei particulei în acele stări.
Valoarea medie a energiei se poate exprima şi printr-o expresie în care se foloseşte ecuaţia
(60.14) a lui Schriidinger. Integrăm în acest scop ecuaţia (60.H) în întregul domeniu de varia-
ţie a variabilelor, după înmulţirea ei cu 'Y *, şi obţinem :
~ ~ ~ 'Y* w 'Y dv.

Cu relaţia (60.17) rezultă expresia
(60.18)
in care parametrul w nu mai apare.

lntegralele (60.11, 60.15, 60.17, 60,18) se iau asupra Întregului domeniu de variaţie al coordona-
telor particul~i.
ELEMENTE DE TEORIE MICROSG:OPICA
60.2. Sisteme de particule
Se spune că un ansamblu de particule constituie un sistem de pa:rticule, dacă între

acestea există o interacţiune care practic nu poate fi neglijată.
Stările unui astfel de sistem de N particule sînt descrise cu ajutorul· unei funcţiuni
de undă globale, <fi,, care depinde simultan de coordonatele tuturor particulelor şi de timp :
'fis= <fi, (xl, )'t• Z1 , ... , XN, YN• z;v, t)
sau, folosind notaţii mai simple :
sau
·y 5 = 'fis (r;, t).
Cele arătate În paragraful 60.1 În legătură cu funcţiunea de undă asociată unei particule
semenţin şi pentru funcţiunea de undă asociată unui sistem de particule. Astfel, de exemplu,
stările staţionare sint determinate de funcţiunea spaţială = <fi, tjJ, (r;), care intră în relaţia
. 21t
. -J h w5 1
tj.;, (ri, t) = 'P, (ri) e
Interpretarea fizică a funcţiunii ele undă y, asociată unui sistem de pa~tieule este
următoarea: intensitatea ei <fi, 2 = '~;'' y, e proporţională cu probabilitatea de prezenţă
1 1
la un moment dat a particulei l în vecinătatea punctului dat M 1 (x 1 , y 1 , z1 ), a par-

ticulei 2 în vecinătatea punctului dat :M2 (x 2 , y 2 , z-2 ), ••• , a particulei N în vecinătatea
punctului dat IVI;v (xN, y;v, ZN)· Deci, funcţ.iunea <fi, e asociată Întregului sistem de parti-
cule şi nu se poate asocia, în cazul general, fiecărei particule cîte o funcţiune de undă
proprie ei.
Ecuaţia lui Schrodinger pentru stările staţionare, satisfăcută de f'unqi'"nea de undiî:
spa1ială asociată sistemului de particule, are forma următoare :
(60.19)
în care U, reprezintă energia pctenjială a sistemului, iar w 5 e valoarea proprie a energie

lui, totale.
În cele ce urmează ne vom ocupa în special de sistemele de electroni şi prezentăm numai
cîteva rezultate privitoare la studiul cuantic al acestor sisteme. Din teoria atomului de hidro-
gen, cel mai simplu atom, deoarece are un singur electron, rezultă că funcţiunile de undă
spaţiale care descriu stările staţionru·e ale electronului depind de patru indici numerici, numiţi
numere cuantice, ale căror şiruri de valori permit determinarea şirurilor de valori (cuantificate) ale
energiei, momentului cinetic, momentului magnetic orbita! şi momentului mag·netic de spin
(sau propriu) ale eleetronului. Aceste numere se numesc numărul cuantic principal, n, numărul
cuantic secundar, l, numărul cuantic magnetic, m 1 şi numărul cuantic de spin, m,. Ansamblul
primelor trei numere cuantice, - n, l şi m 1 - , defineşte staTea orbitaM a electronului din atom
(similară, în anumite condiţiuni, stării pe care ar avea-o electronul din punctul de vedere al meca-
nicii clasice în atom), iar ansamblul celor patru numera cuantice defineşte sta.rea cuantică a
electronului. Deoarece numărul cuantic de spin are numai două valori posibile, rezultă că unei
stări orbitale date (cînd deci n, l şi m 1 au valori date) îi corespund două stări cuantice
distincte, determinate de valorile numărului m,.
Deoarece valorile proprii ale energiei atomu-
lui de hidrogen depind numai de numărul cuantic principal n, toate stările cu acelaşi n au
aceeaşi energie. Nivelurile de energie sînt deci puternic degenerate.
ELEMENTELE DE TEORIE Cl.JA:\TICA A l..i:\OR PROPRIETATI DE MATERIAL 469
Sistemelor de electroni -mai general sistemelor de particule identice care au spin semi-
h
intreg (adică al căror moment cinetic de spin, exprimat în unităţi - este impar) _ li se
2:-:
aplică principiul de excluziune al lui Pauli, conform căruia într-o stare cuantică dată se
poate găsi cel mult un singur electron. Rezultă deci că într-o stare orbitală dată se pot
găsi ct;.l mult doi electroni, care trebuie să aibă spinii diferiţi.
Intr-un atom izolat cu mai mulţi electroni, care formează un sistem căruia i se aplică
principiul de cxcluziune, energia unuia dintre electroni depinde, în general, de primele trei
numere cuantice, astfel că electronii aflaţi într-o aceeaşi stare orbitală au energii diferite.
Nivelurile de energie ale sistemului sînt În general degenerate, deoarece corespund la cîte două
stări cuantice, pe care le pot avea numai doi electroni diferiţi prin spin.
. Să considerăm doi atomi ai unui corp, situaţi la distanţă mare unul de altul (cum şi
de .alţi atomi), astfel că electronii fiecăruia dintre atomi nu interacţionează practic cu electr(mii
celuilalt. În acest caz, nivelurile de energie ale unuia din atomi se pot reprezenta ca în figura
60.2 şi sînt ocupate fiecare de cel mult doi electroni. Dacă atomii se apropie, interacţiunea
~f-------
Wot--------
a
Fig. 60.2 Fig. 60.3
electronilor nu mai poate fi neglijată şi, conform principiului de excluziune, perechile omologe
de electroni, care în atomii izolaţi se găseau pe niveluri egale de energie (fiecare pereche în
atomul căruia îi apartine), trebuie să se găsească, în' noile condiţiuni, pe niveluri de energie
diferite. Acest lucru e posibil deoarece (la apropierea atomilor) nivelurile de energie din atomul
izolat se "despică" În două niveluri, în sensul că fiecăruia dintre nivelurile de energie ale atomului
izolat îi corespund două niveluri în sistemul compus din doi atomi. Mai general, dacă se
consideră N atomi, ca aceia cari formează, de exemplu, un cristal al unui corp solid, nivelurile
de energie ale unuia dintre ~tonri, din starea izolată a acestuia, se despică în N niveluri
distincte, dacă cei N atomi sînt suficient de apropiaţi. Din nivelurile de energie ale atomului
izolat se formează deci ·;;benzi", care se lărgesc şi care se pot întrepătrunde pe măsură ce
.distanţa dirit:re- atomi se micşorează, astfel cum se arată în figura 60.3, în care prin a s-a
notat distanţa dintre doi atomi vecini ai cristalului.
Aceste benzi se numesc benzi permise de energie ale cristalului sau zone permise de energie,
.deoarece nivelurile 'de energie care le constituie pot fi ocupate de electroni. Zonele care separă
una de alta benzile permise se numesc zone sau benzi de energie interzise, deoarece elec-
tronii din atom nu pot avea nici o valoare a energiei cuprinsă În interiorul acestora. Benzile
permise şi cele interzise de energie prezintă importanţă pentru explicarea fenomenului de conduc-
lie electrică in cadrul teoriei zonelor din fizica solidului, prezentată simplificat în paragraful
ltrmător.
60.3. Benzile permise de energie într-un cristal unid.imensional
În starea cristalină, structura corpurilor prezintă simetrie şi studiul proprietăţilor lor se

face cu mai puţine dificultăţi matematice. Corpul cristalizat poate fi format dintr-un singur
cristal de dimensiuni relativ mari (corp monocristalin) sau dintr-un număr mare de cristale
foarte mici, dispuse mai mult sau mai puţin ordonat (corp policristalin). Majoritatea materia-
lelor conductoare şi semiconductoare utilizate În aplicaţii (cum sînt de ex. metalele) au o
structură policristalină. Mai departe vom considera numai cazul ideal al unui corp avînd crista-
lele dispuse strict ordonat, astfel ca parametrii care îi determină proprietăţile să prezinte o
variaţie periodică, într-o direcţie arbitrară din corp, cu perioada egală cu dimensiunea liniară
a unui cristal după acea direcţie. Vom mai considera cristalul ca fiind format prin juxtapunerea
periodică a unei celule de formă regulată, ale cărui vîrfuri, constituind nodurile reţelei crista-
line, sînt ocupate de atomii (ionii) constituenţi ai corpului. Studiul proprietăţilor fundamentale
ale unui cristal se poate face simplificat pe un model unidimensional, în care cristalul e un
şir rectiliniu, periodic de noduri în lungul căruia se ia axa Ox (fig. 60.4). Generalizarea rezulta-
telor astfel obţinute la un cristal tridimensional se poate face ulterior.
Electronii unui cristal al corpului solid formează un sistem de particule identice, căruia i
se aplică principiul de excluziune al lui Pauli, deoarece distanţa dintre atomii vecini ai cris-
talului este egală aproximativ cu dimensiunile liniare ale atomului (cir~a 10- 8 cm), şi deci
interacţiunea electronilor dintr-un acelaşi cristal nu poate fi neglijată. In schimb se poate
neglija interacţiunea dintre electronii care aparţin unor cristale diferite.
Starea sistemului de particule dintr-un cristal se determină, aşa cum ~-a arătat mai sus,
printr-o funcţiune de undă globală <jJ, care satisface ecuaţia (60.19). In această ecuaţie,
mărimea U 5 depinde de coordonatele tuturor particulelor şi nu este adi ti vă, astfel că nu e
posibilă separarea variabilelor şi integrarea pe această cale, în cazul general. Calculele se pot
însă efectua folosindu-se o aproximaţie (numită aproximaţia cîmpului selfconsistent), care
consistă în a considera fiecare electron ca o particulă care se mişcă Într-un cîmp de forţe de
energie potenţială U(x) dată, corespunzătoare mediei (în timp) V(x) a potenţialului electric
local stabilit, în punctul în care se află electronul considerat, de toate nucleele şi de toţi cei-
lai ţi electroni ai cristalului. Cu ajutorul acestui artificiu se poate asocia unui singur electron
(arbitrar ales) o funcţiune de undă <jJ proprie lui. Metoda aceasta poate fi folosită numai dacă
valoarea medie În timp a potenţialului electric nu diferă prea mult de valorile sale instantanee,
ceea ce implică o interacţiune nu prea puternică a electronilor. Se consideră de asemenea că
nucleele atomilor sînt imobile (ipoteză simplificatoare justificată de faptul că masa nucleului
este mult mai mare decît a electronului).
Din motive de simetrie, mărimea V(x) este o funcţiune periodică de x, prezentînd maxime
În dreptul nodurilor reţelei cristaline ocupa}e de ionii pozitivi şi avînd perioada egală cu dis-
tanţa a dintre nucleele vecine (fig. 60.4). In consecinţă şi energia potenţială U(x), care are
t~xpresia
U(x) = -% V(x),
unde - q0 este sarcina electrică a electro-

1 1 1
nului, variază periodic în funcţiune de x,
1
tJUiUiU
11 1 1 fiind minimă În dreptul nodurilor şi avînd
1 perioada egală de asemenea cu a. Func-
ţiunea U(x) reprezentată în figura 60.4 este
! pară şi poate fi deci dezvoltată în serie
Fourier (în cosinus):
1
a 12a Ja *a x 00
2n;ix
tJ(x) 1 1 1 U (x) = U 0 + L::; U; cos--. (60.20}
i ~1 a
:AAAF1 1
1
1
1
1
Funcţiunea de undă <jJ asociată unui
electron din cristal permite să se descrie din
punct de vedere ondulatoriu mişcarea aces-
tuia de-a lungul axei Ox : deplasării electro-
nului îi corespunde propagarea, În acelaşi
Fig. 60.4 sens, a funcţiunii de undă prin cristal.
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A UNOR PROPRIETATI DE MATERIAL 471
Rezolvarea riguroasă a problemei determinăr,ii funcţiilor de undă asociabile stărilor

unui electron care se găseşte Într-un cîmp periodic cu energia potenţială (60.20), adică rezol-
varea ecuaţiei (60.14) a lui Schrodinger în aceste condiţii e relativ complicată şi necesită cuno-
ştinţe sistematice de mecanică cuantică, expuse în tratate de specialitate 1 •
În cele ce urmează vom trata această problemă numai aproximativ, cu scopul de a
obţine rezultate corecte din punctul de vedere calitativ, care să uşureze înţelegerea proprie·
tăţilor privitoare la conducţia electrică în solide (cristale). Vom folosi în acest scop analogii
intuitive cu propagarea undelor electromagnetice prin cristale. Teoria acestei propagări arată
că undele sînt reflectate de reţeaua cristalină dacă e satisfăcută următoarea relaţie ( o formă
particulară a relaţiei lui Bragg - 60.4, cînd a = ~ ) :
2a =±n'A (n = 1,2,3, ... ), (60.21)

în care 'A e lungimea de undă, iar a constanta reţelei (distanţa dintre nodurile cristaline vecine);
dacă relaţia (60.21) nu e satisfăcută, undele se propagă practic neperturbate în cristal, adică ele
nu sînt reflectate de acesta.
Aceste consideraţii fiind valabile şi pentru unda ataşată electronului, rezultă că mişcarea
electronului în cristal e practic perturbată de reţea - adică el se ciocneşte, în sens clasic, cu
ionii din nodurile reţelei cristaline - dacă impulsul său p, respectiv numărul de unde k, satisfac
condiţiile
p = ± n}:_l
2a
(n = 1,2,3, ... ) (60.22)
k = ± n ~J
2a
1 p
deduse din relaţia (60.21), cu -
= k =-.
'A h
Cînd condiţiile (60.22) nu sînt satisfăcute, mişcarea electronului e practic neperturbată şi el
poate fi asimilat unei particule libere; cînd condiţiile (60.22) sînt satisfăcute, mişcarea e
puternic perturbată. Vom considera separat aceste două cazuri.
a) Electronul are o mişcare practic neperturbată de reţea, deoarece
1
k=f=n-. (n = ± 1, ± 2, ... ) (60.23)
2a
În acest caz, pentru a neglija influenţa reţelei, energia potenţială trebuie considerată con-
stantă: U ~ U0 • Ecuaţia (60.14) devine
(60.24)
sau
dx 2
sau încă
4 2
- p 2 'I;' -
- - - 7t _ - 4 7t 2 k2 n:•
r, (60.25)
h2
1 v. D. B 1 o h i n ţ e v, Bazele mecanicii cuantice, Ed. tehnică, 1956.

ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOP!CĂ
'472
deoarece energia particulei libere este
tv
P 2 -/- Uo = -h2 k2 + Uo (60.26)
2m 2m
'un dep = hk e impulml, iar le numărul de unde. Ecuaţia (60.25) are soluţia generală
':!:" (x) =A' ei2nkx + A"e-j2nkx, (60.27)
care consistă din suprapunerea soluţiilor particulare

,21tp
J-#<
'I'' (x) = A' ei2nkx = A' e h (60.23)
.21tp
-j-X
':F"(x) = A"e-Î 2"kx = A"e h (60.29)
.2n
-)-w:
Comparînd aceste expresii cu expresia (60.9)- care mai conţine şi factorul temporal e h '
absent în funcţiunile de undă spaţiale 'P'(x), rezultă că funcţiunea (60.28) reprezintă o undă
plană progresivă directă, asociabilă unei particule libere care se mişcă în sensul pozitiv al
axei x; iar funcţiunea (60.29) reprezintă o undă plană progresivă inversă asociabilă unei parti-
cule libere care se mişcă în sensul negativ al axei x. Se obţine aşudar funcţiunea de undă
căutată a unei particule libere în mişcare neperturbată prin cristal, dacă se reţine numai unul
dintre termenii soluţiei generale (60.27), de exemplu soluţia (60.28), pentru a avea o undă
progresivă. Dînd lui k toate valorile posibile - pozitive sau negative - compatibile cu (60.23)
(şi cu dimensiunile finite ale cristalului, de care pînă acum nu am ţinut seama avînd în vedere
numărul N extrem de mare al atomilor din cristal), se obţine toate stările electronilor cu
mişcare neperturbată. Energia asociată acestor stări e dată de relaţia (60.26).
b) Electronul are o mişcare puternic pertnrbată de reţea, deoarece
l
k (n 1, -+- 2, ... ) (60.30)
2a
În acest caz trebuie să se opereze cu intreaga expresie (60.20) a energiei potcnţ.iale ,;

ecuaţia lui Schrodinger, pentru stări staţionare (60.14.) devine (în transcriere unidimensională)':
-
2 2
h "d 'l'_,(-"-!_'"'
- 2rcix) 'P' =
+ " ui cos_'__ w'l'. (60.31)
8n- 2 m dx 2 ' '
0
t:'l a
Aceasta este o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţ.i variabili (de tip parametric), a cărei
integrare e complicată. Dacă ne limităm numai la determinarea valorilor permise ale energiei
w, corespunzătoare valorilor (60.30), ne putem mulţumi cu o expresie aproximativă a
funcţiunii de undă, cu ajutorul căreia se poate determina energia, folosind relaţia (60.18). O
astfel de expresie aproximativă poate fi stabilită pe considerente fizice, ţinînd seama de analogia
menţionată de la început, cu propagarea undelor electromagnetice prin cristale 1 • Se admite
anume că efectul principal al perturhaţiei mişcării libere a electrouului provine din apariţia
unei unde inverse, reflectate, de forma (60.29), alături de unda directă (60.28) a mişcării libere,
-şi anume astfel încît prin suprapunere să rezulte o undă staţionară, în care caz propagarea
(adică mişcarea electronului) e complet anihilată. Aceasta înseamnă că funcţiile de undă
1 v. V. Ser g ies cu, Introducere în fizica solidulni, Ed. tehnică, 1939.

ELEMENTELE DE TEORIE CU.'I~T!Co. .'\ C:\OR PROPRIETATI DE ,\lATERIAL 473
ale mişcării perturbate sînt aproximate prin soluţii de forma relaţiei (60.27) ale ecuaţiei mişcaru
neperturbate, cu coeficienţi aleşi astfel încît să exprime unde staţionare, iar densitatea de
probabilitate 1 'F J2 să fie o funcţiune pară de x (în acord cu simetria problemei). Există numai
două combinaţii liniare independente care satisfac condiţiile cerute şi anume funcţiunile reale.
(60.32)
/
(60.33)
Amplitudinile .A 1 şi A 2 se determină cu ajutorul condiţiei de normare (60.ll) în care integrarea

se face pe întregul cristal unidimensional eu N atomi. Se obtine
Na
( 1'YIl' d
J 2
X=
A~l J\ cos 2 2rrkx dx = A2 Na
1 2
o
şi o expresie analogă pentru A 9 , adică
Al = A2 = VN~- . (60.3<1)
În aproximaţia considerată a m1şcaru perturbate, fiecărei valori (60.30) a numărului

de unde îi corespund două funcţiuni de undă distincte cu expresiile aproximative
l/2 .
o/1 ~ V Na sm 2r:kx =
·vŢ
Na sm ~
. nnx
(60.35)
'1"2 ~-
V'T
~
"'a
cos 2nkx = V'T a
11:nx
N- cos~- •
- a
(60.36)
Valorile corespunzătoare ale energiei electronului se obţin cu relaţia (60.18). În tramcriere

uni dimensională
Na
l
U'F1 Jdx (60.37)
d2'f'2 1
T (60.38)
Aici trebuie :introdusă expresia corectă (60.20) a energiei potenţiale. Calculul &e simplifică,
deoarece o/1 şi o/2 sînt soluţii ale ecuaţiei neperturbate (60.25). Se obţine:
k2 +U + 0
~
J
['!i cos~~
i2rrx 1 ']'1 dx =
f-;:;-) a J
IVa 1Y<t
-;- U0 ) ~ 1'f\ / dx 2
+ "f; U;' 1'C 1
,.,
1
-
i 2rrx d
cos~~ x
. il i o.
~1
a
~i analog
Na Na
tt· 2 = (-
2m
h"
k2 + U0 l~ 'I'~ 1 1
2
dx + :2: U;) 1'F2 1· cos - - d x .
"' (
i=l
, i2rrx
O a
o
._r\;"a Na
Din relaţia (60.11) rezultă ~ 1 'FI 1

2
dx = ~ 1 'F2 2
1 dx = 1, astfel că ultimele relaţii
o
devin
Na
8 "'
U; J\ 1 'F1 J
2
cos-a-·dx
i2rrx
(60.39)
o
Na
:2:
"' (
U; ) 1 'F2 1
2
cos--· dx
i2rrx
(60.40)
i=l o a
Efectuînd integrarea cu 'FI şi 'F2 da ţi de relaţiile (60.35) şi (60.36), se obţine
Nu Na
( i2rrx d A'> [ (nrrx) ·cos -i2rrx)
) I'Fl 12 cos --a- x = i J cos 2
-a- ( a - dx=
O O
Na
=~a~+
o
[ 1 +cos
l2nrrx
- a - )] ·cos ( -a-
i2rrx ) dx=
Na
= -
1
(_l [cos (n + i)rrx T1
.
COS
(n - i) ITX Jd X
Na) 2 a a
o
Na
(cu ~cos 2
i :x dx = 0),
o
astfel că
~ 1'1' 1 1
Na ,. 2
i2rrx
cos-a- dx =
1 O
_!_
pentru i =/= n
pentru i = n,
o 2
şi deci pentru k dat (deci n dat) rezultă
h2 l
w 1 ::::o -
2m
k" -+- U0 + 2
U", (60.41)
În care Un reprezintă amplitudinea armonicii de ordinul i = n din dezvoltarea În serie Fourier

(60.20) a energiei potenţ.iale U(x).
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A UNOR PROPRIETĂŢI DE MATERIAL 4 75-
Analog dacă se ţinea seama de relaţia
Na
C Oi2rrx dX = . 422 ) . 2 (nrrx i2rrx )

- - ) • cos - a -
S-- Sin
( dx =
a , a
o
• cos ( -i2rrx)
a - dx =
pentru i =/= n
pentru i = n
se obţine
(60.42)
Recapitulînd, am obţinut pentru dependenţa energiei electronului de numărul de undă

w = w(k) expresiile următoare:
a) pentru k o:f::: ± n -
1
- (mişcare neperturbată)
2a
h2
w = w(k) ~- k2 +U 0; (60.43)
2m
bJ pentru k = ± n _!__ (mişcare perturbată), cu n = 1,2 ..• ,

2a
w = w (k) ~ .!!:__ k2 + U0 ± 1
-- Un. (60.44)
2m 2
Rezultă că variaţia energiei electronului În funcţiune de numărul de unde k se repre-
zintă aproximativ printr-o parabolă (60.4.3) care, în punctele "critice" k = ± n _!__, suferă
2a
salturi egale în valoare absolută cu Un; în vecinătatea punctelor "critice", parabola se defor-
mează pentru a se obţine racordări impuse de considerente de continuitate, aşa cum se arată în
figura 60.5, a. Deoarece Un scade cînd n creşte, seria Fourier fiind uniform convergentă,
salturile energiei în punctele critice se micşorează pe măsură ce k = n a creşte.
1
2
În realitate, şi în intervalele cuprinse între două valori critice consecutive ale mărimii k,
energia ele~ctronului variază discontinuu, salturile energiei fiind însă extrem de mici în aceste
intervale. In adevăr, observînd că funcţiunea de undă 'P' este periodică În x, cu perioada egală
şi cu Na- deoarece din motive de simetrie în punctele omologe ale două cristale vecine elec-
tronul se găseşte în stări egale - rezultă, ţinînd seama de relaţia (60.28) :
A' ei2nkx = A' ej2"k(x+Na),
de unde se deduce
ei2>tkNa = 1,
care conduce la relaţia kNa = număr Întreg, sau
k=-r- • (r = 1,2,3, ... ) (60.45}

Na
-!76 ELEMENTE DE TEORIE 11\ICROSCOPICĂ
Deci şi în intervalele dintre punctele cntlce, manmea k variază discontinuu, astfel că

energia electronului e capabilă de valori discrete şi în aceste intervale, în care însă salturile
sînt foarte mici, deoarece N este .foarte mare. ,
În figura 60.5 a este reprezentată variaţia energiei În funcţie de k, într-un punct arbi-
trar din cristal. Se poate face o reprezentare a variaţiei energiei electronului, ca în figura 60.5 b,
de-a lungul axei Ox extinsă în lungul cristalului, ob ţinîndu-se astfel benzile de energie permise
{b.p.) şi interzise (b.i.), găsite În paragraful precedent pe alt;l cale. Electronul poate avea deci
w w
a, IJ,
Fig. 60.5
numai stări în care energia sa are valori cuprinse în benzile (zonele) permise; în aceste benzi
energia variază practic continuu, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, structura discontinuă a
zonelor permise este foarte fină. Teoria care foloseşte zonele interzise şi permise de energie
pentru explicarea unor proprietăţi ale corpului solid se numeşte teoria zonelor.
60.4. Elemente de teorie cuantică a conducţiei electrice în solide
60.4.1. Statistica Fermi·Dirac. S-a arătat mai sus că. electronii pot "ocupa" numai benzile
de energie permise (înţelegîndu-se prin această afirmaţie că ei pot avea numai acele valori ale
energiei care sînt cuprinse În aceste benzi), fără a se indica Însă modul de o cu pare al benzilor.
Aceasta rezultă din statistica Fermi-Dirac, aplicabilă electronilor sau, mai general, microparţicu
lelor cu spin semiînt;reg. Conform statisticii Fermi-Dirac, numărul mediunk de electroni care se
pot afla într-o stare dată, care are energia wk, e dat de expresia
l
(60.46)
in cme k este constanta lui Boltzmann, T temperatura absolută, iar f1. o mărime numită potenţial
chimic pentru o particulă, care depinde de temperatura cristalului. În adevăr, numărul total
de electroni N fiind dat, există relaţia
(6M7)
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A UNOR P-ROPRIETATI DE MATERIAL 4 77
care exprimă implicit o legătură între mărimile 1-1. şi T (la N dat). Studiul termodinamic al condi-
ţiilor de echilibru a două corpuri în contact chimic (care pot schimba particule între ele) arată
că se realizează echilibrul chimic (adică lipsa unui transfer mediu de particule) dacă potenţialele
chimice ale celor două corpu•i sînt egale. Potenţialul chimic are deci pentru schimbul de particule,
rolul pe care temperatura îl are pentru schimbul de căldură.
Interacţiunea electronilor din cristal asigură nivelurile de energie distincte pentru stări
orbitalc distincte ale electronilor. Deoarece însă la fiecare stare orbitală corespund două stări
(cuantice) posibile (cu spinii electronilor
opuşi), fiecărui nivel de energie îi corespund
două stări (cuantic) posibile. Numărul mediu
de electroni care revin unui nivel de energie
cu energia w e deci de două ori mai mare
la numărul mediu de electroni ai unei stări
(60.46) 3
')
nw = ----~ -- =
W-J.t(T)
F(w). (60.48)
2
kT no"K
e +1
Se observă că nivelurile cu energii mici sînt
ocupate cu precădere la 1-1. şi T date. De ase-
menea, dacă temperatura absolută e nulă,
T = O, se obţin următoarele egalităţi 1 .)L{O )1 Mj ::i
w
;w = 2 pentru w 0 < w < !J.(O)
br -J
(60.4.9)
nw =o pentru w> 1-1.(0) Fig. 60.6
(în care w0 e cel mai scăzut nivel de energie permis) care conduc la reprezentarea din figura 60.6
a dependenţei mărimii -;:;w = F (w) de energia permisă w. Rezultă deci existenţa unui nivel limită
de energie w F = 1-1. (0), dependent de natura corpului, deasupra căruia nivelurile permise nu pot
fi ocupate de electroni- şi care se numeşte nivelul limită Fermi. De asemenea, mai rezultă că,
la T = O, nivelurile de energie permise situate sub nivelul limită Fermi sînt ocupate fiecare de doi
electroni (în conformitate şi cu principiul de excluziune al lui Pauli de care se ţinea seama în sta-
tistica Fermi-Dirac). Dacă T =f= O, curba ;w
= F(w) are colţurile rotunjite (curba punctată în
fig. 60.6), astfel că nu există un nivel limită perfect definit. Zona de trecere de la '"fiw = 2 la
;w = O are însă o extensiune egală cu k T. La temperaturile obişnuite de utilizare ale corpurilor
solide ltT ~ fl.(O) -w0 (deoarece constanta lui Boltzmann e k = 1,36·10·- 23 jouli/grad). De aceea,
relaţiile (60.49) sînt practic satisfăcute şi la aceete temperaturi.
60.4.2. Conducţia electrică. Presupunem acum că în interiorul cristalului se stabileşte un
cîmp electric mediu dirijat (pentru simplificarea expunerii), în sensul negativ al axei Ox, de inten-
sitate Ex = - E. Din punctul de vedere al mecanicii clasice asupra electronilor se exercită o
forţă medie F = - %Ex = q0 E (-q 0 fiind sarcina lui electrică), care determină variaţia în timp
a impulsului p. Din punctul de vedere cuantic, cîmpul exterior constituie o perturbaţie, care
determină tranziţii ale electronilo:r de pe nivelurile cu număr de unde mai mic pe nivele cu nu-
măr de undă mai mare. Nivelui de energie ocupat de un electron se deplasează pe eurba w = f(k)
din figura 60.5, a, în sensul numerelor de undă k crescătoare.
În cazul unei particule libere cu energia (60.26), viteza v = .!!.. a electronului se poate deter-
m
mina din relaţia
dw dw d p2
dk
h - = h--
dp dp ( 2m
-+ lrv,
din care rezultă

l dw
v=---. (60.50)
h dk
În mecanica cuantică se demonstrează că această relaţie este valabilă şi în cazul mişcării
unei particule într-un cîmp de forţe (cînd energia lui nu mai e dată de (60.26), şi unda asociată
lui nu mai e o undă progresivă, plană, monocromatică), şi anume pentru viteza de grup a undei
asociate, interpretabilă ca viteză a particulei în reprezentarea ei corpusculară.
47) ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICA
---------,.
De asemenea, tot în cazul unei particule libere cu energia (60.26), masa m a electronului
se poate determina din relaţia
d2 w
.din care rezultă

1 d 2w
m=--. (60.51)
h 2 dk 2
În cazul mişcării unei particule într-un cîmp de forţe, expresia (60.51) defineşte o masă
echivalentă sau efectivă asociabilă particulei, În ipoteza că mişcarea ei poate fi considerată în
primă aproximaţie ca mişcarea unei particule libere.
Mişcarea electronilor din cristalul considerat, sub acţiunea unui cîmp mediu (macroscopic)
E, poate fi deci tratată În plină aproximaţie din punctul de vedere corpuscular ca mişcarea unei
particule libere, avînd însă viteza echivalentă v * şi masa echivalentă m * date de relaţiile
V
* =1-dw
-l m* (60.52)
h dk
unde w = f(k) e, reprezentat în figura 60.5, a.
Se constată că viteza elcctronului e proporţională cu coeficientul unghiular al tangentei
la curba w = f(k) din figura 60.5,a, fiind, de exemplu, nulă în punctele m, m', n, n', pozitivă
pe porţiunea m n şi negativă pe porţiunea m'n' a curbei. Dacă considerăm un electron din banda
permisă corespunzătoa<e, de exemplu, porţiunilor m n, respectiv m' n', observăm că la creşterea
numărului k el trece de pe nivelurile inferioare pe niveluri superioare de energie (dacă aceastea
sînt libere), punctul figurativ fiind pe porţiunea m n, .~i că el se mişcă în sensul pozitiv al axei Ox,
deoarece v > O. Aceste tranziţii între niveluri vecine ale unei benzi permise sînt foarte probabile,
deoarece diferenţa dint1·e nivelurile respective e extrem de mică. Cînd electronul ajunge la nivelul
superior al benzii, corespunzător punctului n, viteza sa se anulează, iar starea sa poate evolua
în unul din următoarele două moduri :
a) electronul poate "sări" peste banda interzisă pe nivelul corespunzător punctului n 10
dacă acest nivel este liber; saltul este însă posibil numai dacă banda interzis!i respectivă este
suficient de Îngustă şi temperatura e suficient de mare, ca electronul să poată dispune, prin
efecte cumulative ale agitaţiei termice, de energia necesară, egală cu diferenţa dintre energiile
corespunzătoare nivelurilor care limitează banda interzisă.
b) electronul poate trece din starea corespunzătoare punctului n în care numărul de
unde e pozitiv, în aceea corespunzătoare punctului n', în care numărul de unde e negativ, dar cu
aceeaşi valoare absolută. Această tranziţie a electronului între cele două stări constituie un
proces specific cuantic : în punctul n, funcţiunea de undă a electronului e aproximată prin expre·
sia (60.27), care reprezintă o suprapunere de două stări descrise de funcţiunile 'Y' =A' ei 2"kx
şi 'P'" = A" e-~2 "kX, corespunzătoare unor particule libere care s-ar mişca eu impulsuri p = hk
egale şi opuse. In această stare, electronul nu are un impuls determinat şi de aceea viteza lui
echivalentă (a "corpusculului" echivalent-- 60.50) e nulă. Tranziţia n-+n' corespunde din punct
de vedere corpuscular trecerii vitezei prin zero spre valori negative corespunzătoare porţiunii
n'm' (viteza electronului se micşorează începînd de la punctul de inflexiune al curbei mn, deoa-
rece pe toată porţiunen finală a acestei wrbe masa echivalentă ( 60.52) e negativă şi forţa medie
dirijată în sensul pozitiv al axei Ox accelerează electronul în sens opus, adică îl decelerează).
După ce electronul atinge nivelul inferior al benzii, punctul figurativ trece, din m' în m şi pro·
cesul se poate repeta ciclic.
Dacă banda considerată e complet ompată de electroni, adică are cîte doi electroni pe fiecare
nivel de energie, iar în interiorul corpului se stabileşte un cîmp electric exterior, ca mai sus,
fiecărui electron care se mişcă într-un sens al axei Ox îi corespunde unul care se mişcă în sensul
opus. Jn adevăr, cîmpul electric imprimă electronilor o mişcare în bloc, astfel că fiecare nivel
de energie rămas liber este ocupat de un clectron de pe nivelul vecin; nivelul inferior, precum şi
~el situat imediat sub nivelul superior al benzii, se ocupă de electronii care îşi schimbă sensul
de mişcare (corespunzător salturilor din m' în m şi din n în n'), astfel că banda fiind complet
ocupată, numărul electronilor care ocupă nivelurile superioare de energie părăsindu-le pe cele
inferioare este egal cu numărul celor care trec de pe nivelurile superioare pe cele inferioare. Elec·
tronii unei astfel de benzi, complet ocupate, nu pot deci contribui ia stabilirea unui curent electric
mediu., adică a unui curent de condncţie, celor două sensari opuse de mişcare revenindu-le numere
egale de electroni.
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A UNOR PROPRIETATI DE MATERIAL 4 79
Dacă însă banda e incomplet ocupată de electroni, există mai mulţi electroni care au viteza
orientată într-unul din sensurile axei Ox decît în celălalt, deoarece cîmpul electric, determinînd
un sens privilegiat de mişcare a electronilor, măreşte probabilitatea de realizare a stărilor elec-
tronilor În care vectorul k este orientat în sensul opus vectorului E (sarcina electronilor fiind
negativă), faţă de stările în care k şi E au aceeaşi orientare. Benzile incomplet ocupate pot deci con-
tribui la stabilirea unui curent de conducţie în corp, deoarece electronii lor se pot mişca într-un
sens în număr mai mare decît în sens contrar.
Rezultă următoarea concluzie importantă : materialele care au În lipsa unui cîmp electric
exterior numai benzi complet ocupate sînt izolanţi electrici, iar cele care au benzi incomplet ocupate
-în lipsa unui cîmp electric exterior- sînt conductori electrici.
În teoria zonelor, conducţia electrică nu se explică deci pe baza existenţei unor electroni
care se pot mişca liber în interiorul corpului, ci pe baza modului de ocup are a benzilor care deter-
mină un surplus de electroni ce se mişcă într-un sens privilegiat.
60.4.3. Conductori, semiconductori, izolanţi. S-a arătat mai sus că modul de ocupare a
benzilor de energie permise e dat de statistica Fermi-Dirac, din care rezultă că electronii ocupă
(la temperaturi joase) numai benzile situate sub nivelul limită Fermi. Dacă acest nivel se găseşte
în interiorul unei benzi permise, ca În figura 60.7, a, banda e incomplet ocupată, deoarece nive-
w
Bandâde
conducj1e
Oandddc
Bandti dt va!en(ă
condvc.tie
)( ;(
CI
Bandă de
conduc_tJe
8ondo tie
valentli
lţ
~~·d
--·--·--·--·
ri
Fig. 60.7
480 ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPIC;\
!urile situate deasupra nivelului limită Fermi Wf = i.L (0), desenat cu linie-punct în figura 60.7,a
şi următoarele, sînt libere 1• Un corp al cărui nivel limită se găseşte în interiorul unei benzi permise
este deci conductor. Banda incomplet ocupată se numeşte bandă de conducţie; ,celelalte benzi,
inferioare, sînt toate complet ocupate şi nu contribuie la stabilirea curentului .electric. l\Iai există
posibilitatea (la crist&]e reale, tridimensionale) ca banda cea mai Înaltă ocupată de electroni
să se suprapună parţial peste banda permisă imediat superioară, aşa cum se observă şi în figu-
ra 60.3 pentru valori destul de mici ale distanţei a; în acest caz, electronii pot trec~ uşor din
ultima bandă ocupată de electroni în cea superioară, la stabilirea cîmpului electric. In corp se
poate stabili un curent electric: corpul este conductor.
La izolanţi, nivelul limită trece prin mijlocul unui benzi interzise, astfel că toate benzile'
inferioare sînt complet ocupate, şi deci nu se poate stabili un curent electric în corp (fig. 60.7 ,b ).
Banda permisă situată imediat sub nivelul w F se numeşte bandă de valenţă.
În această clasificare, scmiconductorii sînt materiale solide, care au nivelul Fermi w F situat
într-o bandă interzisă ca şi la izolanţi şi care satisfac una din următoarele două condiţii:
a) Banda interzisă în care se găseşte nivelul. Fermi e suficient de îngustă, pentru ca o
parte din electroni să o poată depăşi sub acţiunea agitaţiei termice, lăsînd banda de valenţă
incomplet ocupată (fig. 60.7c). Semiconductorii din această categorie se numesc semiconductori
intrinseci;
b) Bandă interzisc'i străbătută de nivelul Fermi nu e suficient de îngustă, dar conţine unele
niveluri de energie permise, numite niveluri adiţionale şi notate cu a şi d în figura 60.7,d_şi 60.7,e.
datorită prezenţei impurităţilor (cum se va explica mai jos) şi care pot fi libere (cele notate cu a)
sau o cupa te de electroni (cele notate cu d). Nivelurile adiţionale'libete trebuie să fie situate la
mică distanţă de banda de valenţă, iar cele ocupate la mică distanţă de banda imediat supe-
rioară celei de ya]enţă şi care se numeşte banda de conducţie. Daeă aceste ultime condiţii sînt
'atisfăcntc, electronii pot trece uşor de pe banda de valenţă pe ·nivelurile adiţionale liberP (a)
care se numesc niveh~ri acceptoare, sau pot trec~e uşor de pe nivelurile adiţionale ocupate (d),
numite niveluri donoare, in banda de eonducţie. Jn ambele cazuri, una din benzile permise rămîne
descompletată şi poate deci contribui la stabilirea curentului electric. Scmiconductorii din
această categorie se nume'c semiconductori extrinseci. Semiconductorii uzuali sînt semiconduc-
tori extrinseci. -
Senriconductorii extrinseci care au nivelurile donoare se numesc semicoml_uctori de tip "n",
deoarece curentul electric e stabilit în aceste materiale de electronii incărcaţi negativ (de aici
iniţiala "n") ajunşi în banda de conducţie de pe nivelurile donoare. 'Senriconductorii extrinseci
care au niveluri acceptoare se numesc semiconductori de tip "p", din următorul motiv: electronii
care trec pe nivelurile acceptoare lasă în nivelurile superioare ale benzii de valenţă lucuri vacante.
Cum electronii au sarcina negatiYă, "Îar cei de pe nivelurile superioare ale benzilor au (v. rei.
60.52 şi fig. 60.5, a) masa echivalentă (efectivă) negativă, lipsa unui astfel de electron, numită şi
lacună (sau gaură, gol), e echivalentă prezenţei unei particule de mnsă pozitivă şi sarcină pozi-
tivă; aceste locuri sînt ocupate de eleetrordi de pe nivelurile imediat inferioare, astfel că lacunele
se deplasează în sensul opus deplasării electronilor care vin să le oeupe. Deoarece numărul
electronilor ajunşi pe nivelurile acceptoare e relativ mic, rezultă că numărullacunelor din banda
de valenţă e mult mai mic decît al electronilor şi deci e mai simplu să se studieze mişcarea de
ansamblu a eleetronilor prin mi~carea acestor lacune, echivalente unor particule pozitive. De
aceea se spune că la semiconductorii din această categorie, conductivitatea e datorită lacunelor
pozitive, de unde litera "p" (de la pozitiv) care indică tipul semiconductorului.
Nivelurile adiţionale pot apărea dacă există adausuri străine, numite impurităţi, în cristalele
unor anumite substanţe. De exemplu, dacă germaniului, care este tetravalent,·i se adaugă foc;for
(pentavalent), una din valenţele fiecărui atom de fosfor rămîne nesaturată (deo·arece el are cinci
electroni de valenţă, dintre care numai patru sînt folosiţ.i pentrTI a realiza legătura chimică cu
cei patru atomi vecini de germaniu; electronul rămas liber poate fi cedat benzii de conducţie a
germaniului şi deci efectul este apariţia unui nivel donor; dacă însă se adaugă atomi de bor care
oÎnt trivalenţi, unul din aceşti atomi saturează numai trei dintre v;:tlenţele atomilor de germaniu
vecini, iar saturarea celei de a patra valenţe se realizează prin ·trecerea unui electron de pe
banda de valenţă a corpului pe nivelul corespunzător neoaturat. Efectul este apariţia unui
nivel acceptor.
1 Riguros, conform celor arătate anterior, numai la ocK. Practic şi la temperatura camerei
cînd, de fapt, agitaţia termică aduce puţini electroni pe niveluri superioare nivelului Fermi.
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTICA A t:NOR PROPRIETATI DE MATERIAL 4RI
În încheiere mentionăm că electronii ajunsi în banda de conductie, respectiv lacunele

formate în banda de v~lenţă, sînt în număr relativ mic, din care cauză ~onducţia electrică este
mai slabă, la semiconductori decît la conductori. Totodată, numărul acestor electl·oni şi Iacune
sporeşte considerabil o dată cu creşterea temperaturii, de aceea condnctivitotea electrică a semicon-
ductorilor creşte cn temperatura.
60.5. Aplicaţie. Efecte de contact
La suprafaţa de contact a unui metal cu un semiconductor sau a doi semiconductori de

tipuri diferite (unul "p" şi altul "n") se realizează un efect de redresare, care consistă in trecerea
mai uşoară a curentului electric prin contact în unul din sensuri decît în celălalt.
Prezentăm, ca exemplu, efectul de redresare la contactul dintre un conductor metalic şi
un semiconductor extrinsec de tip "n" (cu conducţie electronică). Dacă un conductor metalic
(m) e situat în imediata apropiere a unui semiconductor de tip "n" (srJ, fară să se atingă,
ambele fiind neîncărcate electric, aşezarea relativă a nivelurilor de energie e arătată în figura 60.8.
Deoarece nu există cîmp electric în exteriorul lor, potenţialul electric e conBtant în exterior şi
energia potenţială a unui electron complet îndepărtat din corp e aceeaşi (w ~xt) pentru ambele
corpuri. Nivelurile superioare coincid deci pentru ambele diagrame ale nivelurilor de energie,
Potenţialele chimice sînt însă distincte În cele două materiale. La temperaturi suficient de joase.
aceste potenţiale chimice sînt practic egale cu valorile lor la T = 0°K, adică cu nivelurile Fermi :
din metal, w'Jl (situat În banda de conducţie a acestuia), şi din semiconductor, w} (situat Între
marginea inferioară a benzii de conducţie şi nivelul adiţional donor populat cu electroni). Ener-
giile de extracţie ale metalului, respectiv ale semiconductorului, sînt <Dm = w~xt -u:W, respectiv
<!:>' = W~xt- tv~', şi presupunem <Dm >'il", adică u:'F < u:j,, Dacă vom 'considera acum că
cele două corpuri sînt puse În contact electric, în primul moment diferenţa de potenţial chimie
dintre ele determină un schimb de particule pînă se realizează. echilibrul terrnodinamic. Semicon-
d uctorul, care are potenţialul chimic mai înalt, cedează electroni de pe nivelurile lui adiţionale,
donoare, rnetalului, care are potenţialul chimic mai scăzut. Metalul se încarcă (superficial) negativ,
iar semiconductorul rămîne încărcat pozitiv în vecinătatea zonei de contact. Potenţialul electric
mediu V 0 al metalului scade, iar energia potenţială U 0 = - q0 V0 a unui electron (negativ) din
metal creşte, astfel încît toate nivelurile de energi~ din metal (inclusiv nivelul Fermi) se înalţă,
nivelul superior devenind u;~~~ :;;.• w ~x'· Deoarece semiconductorul se descarcă de electroni, poten-
ţialul lui electric mediu creşte şi energia potenţială a unui electron din semiconductor scade.
Spre deosebi1·e de metal, încărcarea semiconduetorului se face pe o anumită porţiune din volumul
lui, corespunzător numărului mult mai mic de purtători de sarcină liberi pe care îi furnizează
nivelurile donoan~. Sarcina pozitivă se repartizează spaţial pe o lungime L măsurată de la supra-
faţa de contact. In acest strat de lnngime L, energia potenţială scade continuu şi întreaga dia-
gramă a nivelurilor (care a fost calculată avînd ca referinţă energia potenţială medie) coboară
continuu în intCI·valul de la x =O la x = L. Schimbul de particule e încetinit de cîmpul electricE,
care apare în stratul de grosime L, ca urmare a separării sarcinilor, şi se opreşte cînd potenţialele
chimice ajung· egale În cele două medii (fig. 60.9). Din punct de vedere macroscopic, în stratul
de grosime T~ există un cîmp electric imprimat (v. vol. t par. 10.3), care la echilibru este E; =
~~ -- E. Pentru "'' > L, nivelmile semiconductorului rezultă coborîte faţă de ale mctalului cu
L'l.w = w~, --- w!xt '= <t>"' ,_ 'ils (adică cu diferenţa energiilor lor de extracţie). În urma acestui
pl'oces de stabilire a echilibrului în semiconductor s-a creat un strat de grosime L, numit str~at
de blocare sau strat de baraj, în cuprinsul căruia nivelurile donoare au ră.mas neoeupate. In
acest strat nu există practic purtători de sarcină liberi si de aceea rezistenta lui electrică e mult
sporită. Totodată, în cuprinsul acestui strat există o şa'rcină spaţială, o v~riaţie a potenţialului
electric mediu şi un cîmp cl.ectric imprimat dinspre metal spre semiconductor. Stratul de blocare
are un rol esenţial în proprietatea de redresal'e a contactului dintre metal şi semiconductor.
Dacă sistemul metal-· semiconductor e alimentat din exterior, astfel încît în regiunea
de contact se sta.bileşte un. cîmp electric exterior orientat de la semiconductor la metal potenţialul
electric al semiconductorului creşte, energia potenţială a unui electron scade, benzile de energie
se înclină şi, mai mult, lărgimea stratului de blocare creşte. De aceea, rezistenţa electrică a con.
tactului e sporită şi cmentul electric e.are se stabilt'şte e slab. Sensul semiconductor-metal e deci
Fig. 60.8 Fig. 60.9
:'j,;(l
-" -~---~------,
Fif!". Gn.lO
ELEMENTELE DE TEORIE CUANTlCA A UNOR PROPRIETATI DE MATERIAL 483
sensul de oprire, iar tensiunea aplicată corespunzătoare se numeşte tensiune inversă. Dacă sensul
cimpului electric exterior e indreptat de la metal la semiconductor, fenomenele decurg invers, lărgimea
stratului de blocare scade şi rezistenţa electrică a contaetului scade, curentul electric fiind mult
mai intens. Acest s~ens se numeşte sensul de trecere şi tensiunea aplicată corespunzătoare se numeşte
wnsiww directa. In ansamblu, variaţia curentului cu tensiunea aplicată e redată în caracte-
ristica din figura 60.10.
Efectul de redresare se poate realiza şi prin contactul unuii semiconductor extrinsec
tip "p" (cu conducţie lacunară, sau de goluri), cu un semiconductor extrinsec tip "n" (cu con·
ducţie electronică). Se obţine aşa-numita joncţiune "p-·n". Şi în acest caz, la echilibru
apare un strat de blocare (s.b. fig. 60.11, a), sărac În purtători de sarcină liberi. La aplicarea
unei tensiuni dinspre semiconductorul tip "p" spre cel de tip "n" (tensiune directă), atît
lacunele din primul cît şi electronii din cel de-al doilea sînt dirijaţi de cîmpul exterior spre
regiunea de joncţiune, căreia îi fumizează purtători de sarcină. Stratul de blocare se îngus-
tează şi rezistenţa electrică a con tactului scade (fig. 60.ll,b ). La aplicarea unei tensiuni dinspre
semiconductorui de tip "n" spre cel de tip "p" (tensiune inversă), purtătorii de sarcină sînt
indepărtaţi de la regiunea de contact care devine şi mai săracă în purtători liberi. Stratul de
blocare se lărgeşte şi rezistenţa electrică a contactului scade. Această prezentare sumară,
valabilă numai calitativ pentru anumite limite ale tensiunii aplicate, se poate completa eu un
studiu mai detaliat cantitativ, care se prezintă în lucrările de specialitate 1 .
1 V~ M§ D r ă g ă nes e n . .ProcesP i'it?(:lron.ice în dispa~iticc scrni1;oruluctr:ar,e d't {:i:n~ait)

:Ed. Acad. R.P.R., 1962.
BIBLIOGRAFIE
A. BlBLIUGRAFIE PRINCIPALĂ
J. R (, el u 1 ;e ţ. R.. Bazele teoretice ale electrotelmicii, voi. I, Litografia Învăţămîntului,

1955, voL II, Ed. energetică de stat, 1954, voi. III Litografia Învăţămîntului,
1955, vol. IV Tipografia şi litogra:fia l\LI., 1956.
2. H ,·, d u l e ţ, R., Bazele eiectrotelmicii. Probleme I, Ed. didactică şi pedagogică, Bucu-
reşti,1963, Culegere de probleme de Bazele teoretice ale electrotehnicii, voi. II
Litografia şi tipografia învăţămîntului, 1957, voL III Litografia şi tipografia
învăţămîntului, 1958.
3 • .B n d " a nu. C.. ş. a.. Bazele teoretice ale electrotehnicii, Probleme 1, Ed. tehnică,
l95fl şi II, Ed. tehnică, 1959.
4. ·:";· e i ma n, L. R. ş i K al an t ar o v, P. L., Bazele teoretice ale electrot.ehnicii (trad.
d.in L rusăr vol. I, II. Ed. Energetică de stat, 1955, voi. III Ed. tehnică, 19S6.
5•..\ n t o ni n, S. L Chestiuni speciale de electrotehnică, Ed. Acad. R.P.R. 1956.
6. P r e d n. .,IL Ba::,;ie teoretice ale electrotehnicii: circuite electrice În curent variabil. Lito-
grafia lnY>tţiimintului. Buc<Jreşti, 1955.
1. K i.1 1' f nt h l .1 e ':; .. .t;::.. Ei;lfi!hn;ng in die theoretische Elektrotechnik. Springer Verlag
BPrk!, hottmgea, ~ie.•detberg, 19.57.
B. BlBLWGRA.IilE SUPLI.'vLE:'iTARĂ PENTRU ELECTROTEHNIL\. TEORETICĂ

Şf GEN:ER '~.LĂ.
8. B c c k e T, R.~ 1'heorie der Elektrizitiit. B. G. Teubner ·verlagsgesellschaft, Stultgart,

1957, Bd. I.
9. S i m o n y, K., Theoretische Elektrotechnik, Deutscher Ver!ag der V/i8•enschaften, Berlin,
1956.
l(!. 'X•' e :i s s, A., IJbersicht iiber die theoretische Elehtrotechnik. Die physikaliseh-math"ma-
ti-<chen GrumUagen ..Akademische Verlagsgesellschaft Geest & Portig K. G.,
L0ipz~g., 195tL
\V e i :o s, \. ş i K l e i n w ii c h t e r. H., Ubenichtiiber die theoretische Elektrot~clwik.
Ansgnviihhe Kapitd und Aufg·ahen, \kaJemische Verlagsgesellschaft Ger•st &
Portig K. G., Leipzig, 1956.
11. S m y t h e, VI., Static anrl Dynamic Electricity, cHc. Graw-Hill Book Company, lnc.
l'ie1.v·-.'~[ork, 1\rronto; ~London, 1950.
12.. J o os, G., Lehrbuch der thc.oredschen PhyBik~ _;-\kaden1ische 'ledagsgeselbchaft Gee:;t. &
Portig '[(, G.,. Leipzig, 1954.
lil. D n r a n d, E .. .Eiectrostatique €t magneto.-;tutique, '\Iasson & Co., Paris, 1953.
14. I o n e s c n. T h., Electricitatea. Ed. de stat didactică şi pedagogieă, 1962.
15. N o y ac n, Y.. bttrod~tcere in Electrodinnmică vol. I şi IL Ed., Acad. R.P.H., l9:i~.
16. Ta m m. :L E., Bazele icMiei elec'ricităţi.i. Ed. tehnică, 1952.
1 7" IC Jl' ill ,~, K. t\.~ Osr!o·pfi clek.trotehn1:/â~ G-osenergoizdat ·::\:Iosk;"··a -- I:eningr;.1.d., l9~J.6 .
1
.18~ K ~'l. s sa t k in .. i\.. s.1 p <: r f:' k a 1 i 11~ .._\1. .:-\., s e 1" g c e Y, P. s., l!~l~kţrotehniiaL,
(~nto'l.::n.etgoij~dat ~·tu:~kYa, Len111~ttaJ~ 1953.
BIBLIOGRAFIE 485
19. N e tu şi
I, A. W. şi P o li va n o v, K. M., Osnovîi elektrotehniki, Gosenergoizdat,
Moskva, Leningrad, 1956.
20. Mie r d el, G. şi W a g ner, S., Aufgaben zur theoretischen Elektrotechnik, Berlin,
VEB Verlag Technik, 1959.
21. P h iI i p p o w, E., Grundlagen der Elektrotechnilc, Akadtmische Verlagsgesellschaft
Geest & Po:rtig K. G., Leipzig, 1959.
22. C ah e n, Fr., Electrotechnique. Circuits et r€seaux en riigime permanent. Tome I.
Librairie Gauthier· Villars, Paris, 1962.
C. BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ PENTRU ANUMITE CAPITOLE
23. A n t o n i u, S. 1., Calcnlul matricea/ §i tensorial în electrotehnică, Bucureşti, Ed. tehnică.

1962.
24. D o e t s c h, G., An leitung zum praktischen Gebrauch de Laplace- Tranf!formation. R. Olden-
burg Munchen, 1961.
25. A n d r o n e s c u, P 1., Aplicaţiile calculului operaţional la stndiul circuitelor electrire,
Ed. tehnică, 1957.
26. W ei s s, A., Einfiihrnng in die .Nivtrizenrechnung zur Anwendung in der Elektrotechnik.
R. Oldenlmrg, Miincheu, 1961.
27. H o c h rai ner, A., Symmetrische Komponenten in Drehstromsystemen. Springer Vel'lag
Berlin, Giittingen, Heldelbel'g, 1957.
28. P o p c s c u, A l. T., Curs de elect?'Otehnică II, partea I-a. Analiza armonică a fnncţÎuliÎ·
lor periodice nesiuuwidalc. l 957.
29, L u n z e K 1., Bereclmvng elektrischer Stromkreise, VEB Verlag Technik Berlin 1960.
30, IV e g r z y n, St., Operatorenrechnung in der Elektrotechnik, PWN W arszawa, 1962.
31. K o n tor o vi ci, M. I., Calculul nperaţional şi fenomenele tranzitorii în circuitele
electrice (trad. din l. ntoă), Ed. energetică de gtat, 1955.

Timotin, A. - Lectii de Bazele Electrotehnicii - Vol.1 - Scan

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Timotin, A. - Lectii de Bazele Electrotehnicii - Vol.1 - Scan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

-

A. TIMOTIN * V. HORTOPAN * S. MASTERO

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGIC Ă

CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM VARIABIL

31. Regimrd cvasistaţionar al circuitelor electrice filiforme . . . . . . . . . . . . . • . . . . . • . . . . . . . . 11

32. Circuite simple în regim tranzitoriu . . . • . • • • . . . . . . . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 26

3 4. 11,[etode de reprezentare simbolică a mărimilor sinusoidale şi utiliza.rea lor. • . . . . . . . . 65

34.1. Reprezentări geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

:35. I mpedanţe echivalente şi utilizarea lor • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

35.1. Impedanţa complexă echivalentă şi admitanţa complexă echivalentă...... 104

36. Teoremele lui Kirchhoff pentru reţelele de curent alternctir. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

38. Metode şi teoreme pentru rezolvarea circuitelcr de curent alternativ . • . . . . . . . . . . . . . . . . 149

REŢELE ELECTRICE TRIFAZATE

39. Sisteme trifazate, caracterizare şi proprietăţi. ................................... 172

40.1. Receptoare trifazate echilibrate în stea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

42. JVIetoda componentelor simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212

42.1. D~scompuz:erea .unui sistem trifazat de mărimi în trei sisteme componente

43. Cuadripoli electrici 235

43.1. Cuadripoli generali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

43.5. Impedanţe caracteristice ............................. , . • . . • • • . . . . . . • 24 7

44. Utilizarea calculului matriceal 255

44.1. Matrice şi operaţii algebrice cu mau-i.ce . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . . . • • • . . . • • 256

45. Lanţuri de cuadripoli şi filtre elo~ct1·ice. . . •. . . . . . . . . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . 2 69

45.1. Lanţ de cuadripoli ........................................... , . • . • • . . 269

46. Diagrame - loc geometric 2Rl

46 .1. Inversiunea geometrică .........................•...... ·. . . . . . • . . . . . . . 2 82

CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM PERIODIC .NES!NUSOIDAL

47. Regimul periodic nesinusoidal şi caracterizarea lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 290

47.1. Descompunerea spectrală (analiza armonică) a funcţiunilor periodice de timp 291

48. Regimul perma;wnt nesinusoidal al retelelor liniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

48.1. E!em;nte. ~e circuit în. regim :'.eein~soi~al.............................. 303

49. Circuite neliniare în regim periodic permanent........ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310

CIRCT.JITE ELECTRICE ÎN REGIM TRANZITO.RIU

So!. '1Ietoda descompunerii spect-rale (transformarea Faurier). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339

50.1. Integrala Fourier şi transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339

51. Metoda răspunsului tranzitoriu (integrala Duhamel) ............... ,............ 344

51.1. Funcţiune de răspuns tranzitoriu , ............................ , . . . . . . . . 344

LINll ELECTRICE LUNGI

53. Linii lungi în regim tranzitoriu.............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371

53.1. Parametrii primari ai liniilor electrice lungi (parametri lineici)... . . . . . . . . . . . 373

54. Linii lungi în regim permanent sinusoidal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 334

54.1. Studiul ecuaţiilor tclegrafiştilor în complex ............... , . . . . . . . . . . . . . . 384

55.1. Ecuaţiile cîmpului electromagnetic În conductoare masive. . . . . . . . . . . . . . . . 398

56. Efectul pelicular......................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411

RADIAŢIA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

57. Radiafia undelor electromagnetice de către circuite la frecvenţe inalte. . . . . . . . . . . . • • . • 420

ELEMENTE DE TEORIE MICROSCOPICĂ

58.1. Ipotezele fundamentale ale teoriei electronilor.......................... 433

59. Polarizarea electrică şi magnetică a corpurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 449

59.1. Teoria clasică a susceptivităţii electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 449

60. Elemente de teorie cuantică a unor proprietăţi de material.......................... 462

60.1. Elemente de mecanică cuantică a unei particule.................... . . . . . . 462

Circuitele electrice de curent variabil în timp au o impor-

manmea a, caracteristică materialului la o frecventă dată, numindu-se adîn-

curentului de deplasare - egală cu intensitatea curentului de conducţie absor-

l «A.= c0 (f, (31.2)

31.1. Recapitula:rea legilor eiectromagnetismului.

Legile teoriei macroscopice a cîmpului electromagnetic, prezentate în voi. I şi discutatP.

- Legea inducţiei electromagnetice :

-Legea fluxului electric:

~ Hds = ~~ JdA + :t ~~ DdA (V)

~~ BdA =O. (VI)

- Tensiunea electromotoare (t.e.m.) de contur 1:

e= ~ (E + E;) • ds. (31.3')

~ Hds = JdA + :t DdA (V)