Maria Lătăreţu – 110 ani de la nașterea Privighetorii Gorjului

S-au împlinesc 110 ani de la naşterea Mariei Lătăreţu, una dintre cele mai apreciate
cântăreţe de muzică populară din ţara noastră, numită și „Privighetoarea Gorjului”.
Maria Borcan, pe numele ei de fată, s-a născut pe 7 noiembrie 1911, la Bălcești
(comuna cunoscută în zonă și ca Bălcești Mariei), judeţul Gorj, fiind cel de-al 16-lea copil al
familiei lui Ion şi al Mariei Borcan. Copilăria i-a fost marcată de lipsuri materiale, fiind
nevoită să muncească pentru a-şi sprijini familia, însă vocea sa unică şi inconfundabilă a
ajutat-o să devină cunoscută. Maria mergea la cules de prune prin sat, unde pentru câţiva
bănuţi trebuia să şi cânte, sau mergea la câmp, trudea din greu şi cânta alături de celelalte fete
din sat.
Talentul muzical a fost moştenit de la mama sa, descendentă a unei familii de lăutari
celebri de pe Valea Gilortului, însă se spunea că Maria Lătărețu a învățat să cânte imitând
păsările.
La vârsta de 12 ani, a început să cânte în taraful lui Ionică Gîlcă din Novaci, apoi la
Târgu-Jiu, în taraful fratelui său, Ioniţă. La vârsta de 13 ani, primește cadou o chitară de la
fratele său Ionică care o învață să se acompanieze. În anul 1927, devine vocea principală a
tarafului „Tică Lătăreţu”, viorist şi cântăreţ din Leleşti, care, după un an, îi devenea soţ.
Au urmat ani în care taraful cânta din sat în sat, la nunţi sau petreceri, Maria Lătăreţu
devenind celebră în întreaga Oltenie.
 În anul 1933, ajunge pentru prima dată în Bucureşti, unde a cântat, pentru o scurtă
perioadă, la localul „La fânăreasă”. Din 13 martie 1939, cu ajutorul lui Constantin Brăiloiu,
cântăreața realizează înregistrări pentru casa de discuri Cristal (Electrecord de mai târziu), alte
înregistrări fiind realizate la Radiodifuziunea Română. În toată această perioadă a continuat să
cânte şi cu taraful cu care s-a consacrat, până în anul 1949, când devine prim-solistă a primei
orchestre de muzică populară de stat, orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor.
Repertoriul său cuprindea aproximativ 1000 de cântece, din care 104 erau compoziţii
personale, cele mai cunoscute piese ale ei fiind „Mă uitai spre răsărit”, „Mai ţii minte, măi,
dragă Mărie”, „Lie, Ciocârlie”, „Sanie cu zurgălăi”, „Pe câmpul cu florile”.
Maria Lătăreţu a fost în numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, în țări ca
Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria,
Iugoslavia, sau Iordania.
La Moscova, Maria Lătăreţu a semnat un contract pentru un an de zile cu restaurantul
de artă culinară românească „Dunărea” unde a rămas să încânte publicul. A susţinut recitaluri
„Teatru Bolshoi, în rusă-Большой театр bɐlʲˈʂoj tʲɪˈatər”, unde Aram Haciaturian, marele
compozitor al baletului „Spartacus”, a numit-o „Crăiasa cântecului românesc”, fiind fermecat
de vocea sa de privighetoare.
A cântat cu mari instrumentiști și dirijori celebri, precum Gelu Barabancea, Nicu
Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-
Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea sau Nicu Novac.
În anul 1952, fost distinsă cu medalia „A cincea Aniversare a Republicii Populare
Române”, pentru meritele deosebite în promovarea cântecului popular, în 1954 a primit
Ordinul „Muncii”, clasa a III-a, în 1964 a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare
Române, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și
artelor plastice” și în 1968 Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a.
Artista a avut parte și de un lung şir de drame: timp de șapte ani nu a primit nicio
veste de la soțul ei, acesta fiind ținut în lagăr; a avut şase copii, dintre care cinci i-au murit,
singurul supravieţuitor fiind Ion, cel care alături de nora ei, Ioana, aveau să-i fie cel mai mare
sprijin în viaţă.
Pe 27 septembrie 1972, imediat după încheierea unui concert pe care l-a susţinut
alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă, la Românești, județul Botoșani,
aceasta moare în urma unei congestii cerebrale, la un an după decesul soţului ei, fiind
înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București în aplauzele a mii de români ce o
iubeau și o apreciau.
„Privighetoarea Gorjului” a lăsat în urmă o zestre folclorică nepreţuită, păstrătoare a
sufletului ei cald, resimţit în interpretarea fiecărui cântec al inegalabilului său repertoriu, iar în
memoria sa, începând cu anul 1981, în fiecare an, la Târgu-Jiu, are loc Festivalul – concurs al
Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu”, organizat de Consiliul Județean, CJCPCT
Gorj și Ansamblul Artistic Profesionist ”Doina Gorjului”.