Marcel Budală 

s-a născut la data de 9 iulie, anul 1926, în Câmpina, jud.

Prahova și este unul dintre cei mai de vază acordeoniști din spaţiul românesc.
La doar vârsta de 7 ani, în 1933, începe să cânte la pian, iar în 1940, renunță
la el în favoarea acordeonului. În 1945, Marcel Budală, este angajat la Teatrul
„Alhambra” din Bucureşti, interpretând cântece româneşti. După absolvirea
liceului, în 1946, este cooptat în diverse formaţii, precum, Orchestra de muzică
populară a Direcției Generale a Serviciului Muncii, dirijată în acea perioadă de
Iancsi Korosy, iar mai târziu, din 1949, în Orchestra de Muzică Populară
Românească a Radiodifuziunii. Începând cu anul 1957 cântă la Restaurantul
„Dezrobirea” din Ferentari. În perioada anilor 1960-1968, Marcel Budală, a
interpretat nu doar muzică lăutărească sau populară românească, dar şi alte
genuri sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Constantin Mirea, Radu Voinescu,
Marius Olmazu, Paraschiv Oprea, Nicu Stănescu și Ionel Banu. În anul 1968 i se
decernează medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a.
Marcel Budală era cunoscut pentru faptul că studia foarte mult, învăţa tot
timpul din folclorul altor popoare. Paralel, cu programele transmise în direct de la
radio, alături de lăutarii vremii lui, cânta în marile restaurante bucureștene
muzică clasică din repertoriul internațional, fiind capabil să susțină în programul
său romanțe, valsuri, polci și mazurci. Marcel Budală este acordeonistul cu cea
mai bogată discografie și un acompaniator al marilor soliști atât instrumentiști cât
și vocali. Dintre cele mai cunoscute lucrări din repertoriu se remarcă: Hora
Bucureştilor; Hora de mână; Sârba de la Făgădău; Hora „Cucu” din Moldova;
Sârba de la Trestiana; La culesul viilor; Geamparalele din Bucureşti; Sârba de la
Podul Iloaiei; Sârba de la Titu; Nevastă, Nevastă etc.
Arta muzicală a lui Marcel Budală poate fi considerată emblematică pentru
o perioada de „clasicism” a muzicii populare de concert. Un rol important este
respectarea tempoului just al jocului și cântecului, caracterului și locului
formulelor ornamentale specifice unei frazări firești, neostentative, folosirea
elementelor tehnice de virtuozitate în scop expresiv și nu pentru paradă.
Marcel Budală timp de 40 de ani a fost unul dintre cei mai iubiți și apreciați
acordeoniști ai României, și nu exista cineva care să nu fi auzit de el.
Se stinge din viaţă la data de 6 ianuarie 1989, la Bucureşti.