Instructiuni SSM Electrician

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M.
IPSSME– 1
PENTRU ELECTRICIAN DE EDIȚIA 1
INTRETINERE SI REPARATII NR. PAG. 26
1. SCOP: Scopul prezentei instructiuni este acela de a elimina riscurile de accidentare existente pe
parcursul desfășurării activității și care pot apare datorită celor patru componente ale sistemului de
muncă: executant, sarcina de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă.
Prezentele instructiunii proprii de securitate si sanatate in munca se adreseaza lucrătorilor care
desfășoară activitatea de Electrician de intretinere si reparatii în cadrul societatii
2. CADRUL LEGAL DE REFERINTA

- Legea 319/2006 - legea securităţii şi sănătăţii în muncă;
- H.G. nr. 1425/2006 - pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si
sanatatii in munca nr. 319/2006;
- H.G. nr. 955/2010 - privind modificarea si completarea H.G. 1425/2006;
- H.G. nr. 971/2006 - privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la
locul de munca;
- H.G. nr. 493/2006 – privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de zgomot;
- H.G. nr. 1048/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
- H.G. nr. 1146/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in
munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;
- H.G. nr. 1051/2006 – privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea
manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare;
- H.G. nr. 1058/2006 – privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia
sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive;
- H.G. nr. 1876/2006 – privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscuri generate de vibratii;
- H.G. nr. 1091/2006 - privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru locul de munca;
- O.U.G. nr. 99/2000 - privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme
pentru protectia persoanelor incadrate in munca;
- H.G. nr. 355/2007 - privind supravegherea sanatatii lucratorilor;
- H.G. nr. 1169/2011 - pentru modificarea si completarea H.G. 355/2007 privind supravegherea
sanatatii lucratorilor;
- O.U.G. nr. 195 din 12.12.2002.
3. DOMENIU DE APLICARE
Aceasta procedura specifica pentru protejarea electricianului de intretinere si reparatii este
obligatorie pentru toti salariatii care desfasoara acest gen de activitati in cadrul societatii .....
4. DESCRIEREA ACTIVITATII
INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. IPSSME– 1
Angajarea si repartizarea pe locul de munca a lucratorilor se va efectua în urma controlului

medical, conform H.G. 355/2007 privind controlul medical la angajare si periodic, corespunzător
riscurilor la care sunt expuşi lucratorii.
Examinarea si avizarea medicala sunt obligatorii la incadrarea in munca. Examenul medical se
va realiza periodic si ori de câte ori lucratorii sau şefii direcţi depistează o afecţiune posibil a fi
provocata de exercitarea profesiunii.
Lucratorii nu vor fi admişi la lucru fara fisa de aptitudini eliberata de medicul de medicina
muncii si testarea cunoştinţelor de securitate si sănătate a muncii.
Lucratorii sunt obligaţi sa respecte normele de igiena personala, sa intretina curăţenia si igiena
la locul de munca. In acest scop, lucratorilor li se vor asigura materiale igienico-sanitare.
4.1. Forta de munca:

Participantii la procesul muncii sunt persoane angajate cu contract individual de munca in
conformitate cu prevederile Legii 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare pentru prestarea
activitatii de electrician.
4.2. Mediul de munca:

Activitatea se desfasoara in mediu interior, spatiu inchis, la sol si exterior, deschis, la sol, iar in
unele cazuri activitatea se poate desfasura la inaltime.
Electricianul de intretinere si reparatii asigura alimentarea cu energie electrica a unitatii,
executa intretinerea zilnica, periodica si repararea din punct de vedere electric a tuturor instalatiilor si
echipamentelor electrice din dotarea.
4.3. Sarcini de munca prestate:

4.3.1. Verifica instalatiile electrice din cadrul societatii;
4.3.2. Intretine centralele termice;
4.3.3. Intretine instalatiile sanitare;
4.3.4. Verifica masinile de cusut la solicitarea sefului de atelier;
4.3.5. Ambaleaza fotolii;
4.3.6. Verifica fotoliile inainte de predarea acestora sefului ierarhic superior – sefului de atelier –
sectia tapitat;
4.3.7. Conduce vehiculele din dotarea societatii in vederea indeplinirii sarcinilor date de seful de
atelier – sectia de tapitat sau directorul de productie;
4.3.8. Exexuta orice alte dispozitii date de seful de atelier – sectia tapitat, in realizarea strategiilor pe
termen scurt ale companiei in limitele respectarii temeiului legal.
4.4. Mijloace de munca utilizate. Echipamente individuale de protectie si de lucru utilizate.

4.4.1. Mijloacele asupra carora se intervine sunt instalatii de iluminat, echipamente electrice, tablouri
de distributie, aparate de comanda pentru echipamentele electrice, pentru iluminat.
4.4.2. Pentru interventii si reparatii se utilizeaza:
- aparate de masura si control portabile pentru instalatiile de medie si joasa tensiune;
- scari pentru lucrul la inaltime;

- piese de schimb pentru instalatia de forta, iluminat si echipamente electrice.
4.4.3. Echipamentele individuale de protectie sunt urmatoarele:
- manusi electroizolante;
- bocanci electroizolanti;
- ochelari de protectie.
4.5. Reguli pentru realizarea activitatii in deplina securitate:

- Tinerii sub 18 ani nu vor fi introdusi in formatie si nu vor primi sarcina executarii unor lucrari
cu risc electric;
- Lucratorul este obligat sa execute dispozitiile sefilor ierarhici si trebuie sa previna sau sa
opreasca orice actiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane;
- Instalatiile electrice pot fi exploatate, intretinute, reparate sau modificate de catre: electricieni
angajati si autorizati din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, care isi desfasoara
activitatea in instalatiile electrice de joasa tensiune in baza obligatiilor de serviciu;
- Orice lucrare sau manevra care prezinta un pericol de accidentare nu trebuie intreprinsa, chiar
daca neexecutarea ei ar putea conduce la deranjamente si/sau pagube materiale;
- Dispozitiile care sunt date contrar prevederilor legii se refuza si se aduce la cunostinta sefului
ierarhic superior al celui care a emiso;
- Lucratorul este obligat ca la constatarea unor abateri de la prevederile legale in vigoare, ale
instructiunilor tehnice interne, ale fiselor tehnologice sau ale altor reglementari, precum si a unor
defecte in instalatiile electrice, care ar putea pune in pericol securitatea oamenilor, sa ia masuri in
limita competentei sale si sa comunice cele constatate sefului direct sau ierarhic superior;
- Lucratorul care executa manevre si/sau lucrari in instalatiile electrice sub tensiune trebuie sa fie
dotat si sa utilizeze echipamentul electroizolant de protectie;
- La joasa tensiune trebuie utilizat cel putin un mijloc de protectie electroizolant;
- Lucratorul care beneficiaza de echipamente si dispozitive individuale de protectie trebuie sa fie
instruit asupra caracteristicilor si modului de utilizare a acestora, sa le prezinte la verificarile
periodice si sa solicite inlocuirea sau completarea lor cand nu mai asigura functia de protectie;
- Electricianul deservant al instalatiilor electrice trebuie sa verifice vizual inainte si in timpul
lucrului:
integritatea carcasei, a ingradirilor de protectie sau mentinerea distantelor de
inaccesibilitate in limita zonei sale de manipulare;
trebuie sa verifice vizual legatura de protectie la pamant a instalatiei, echipamentul sau
utilajul cu care sau la care se lucreaza;
este interzis a se lucra daca bornele de legare la pamant sunt rupte, defecte sau daca
circuitul de protectie este intrerupt.
- Decuplati toate partile la care trebuie sa lucrati de la sursa de alimentare cu energie elctrica;
- Evitati ca din eroare sau necontrolat sa se recupleze alimentarea cu energie electrica pe care ati
decuplat-o;
- Asigurati-va din nou ca la locul dumneavoastra de munca nu aveti tensiune electrica;
- Efectuati legarea la pamant si scurtcircuit pentru a fi in siguranta in cazul recuplarii energiei

electrice;
- Marcati si inscriptionati perimetrul de munca si inchideti-l.
NOTA:
Nefolosirea regulilor de securitate poate duce la evenimente nedorite, urmari costisitoare sau
chiar viata dumneavoastra!
4.6. Masuri tehnice de protectie la executarea lucrarilor cu scoatere de sub tensiune:

- Masurile tehnice pentru realizarea unei lucrari in instalatiile electrice de utilizare sunt:
separarea electrica a instalatiilor, respectiv:
 intreruperea tensiunii si separarea vizibila a instalatiei sau a partii de instalatie,
dupa caz, la care urmeaza a se lucra;
 blocarea in pozitia deschis a dispozitivelor de actionare a aparatelor de comutatie
prin care s-a facut separarea vizibila si montarea indicatoarelor de securitate pe
aceste dispozitive.
identificarea instalatiei sau a partii din instalatie in care urmeaza a se lucra;
verificarea lipsei tensiunii si legarea imediata a instalatiei sau a partii de instalatie la
pamant si in scurt circuit;
delimitarea materiala a zonei de lucru;
asigurarea impotriva accidentelor de natura neelectrica:
 dupa scoaterea instalatiei de sub tensiune sau, atunci cand tehnic acestea nu este
posibil, dupa separarea electrica, trebuie realizata zona de lucru;
 zona de lucru se face prin realizarea succesiva a urmatoarelor masuri tehnice:
 identificarea instalatiei sau a partii din instalatie la care urmeaza a se lucra;
 verificarea lipsei tensiunii si legarea imediata a partii de instalatie la pamant
si in scurtcircuit;
 delimitarea materiala a zonei de lucru;
 asigurarea impotriva accidentelor de natura neelectrica.
4.7. Separarea electrica:

- Intreruperea tensiunii trebuie sa se realizeze, dupa anularea automatizarilor care conduc la
reconectarea intrerupatoarelor, prin manevrarea aparatelor de comutatie, se separa instalatia sau
partea de instalatie la care urmeaza a se lucra, de restul instalatiilor ramase sub tensiune;
- In mod exceptional se admite ca in cazul instalatiilor de joasa tensiune, cand partea de instalatii
la care urmeaza a se lucra este prevazuta numai cu intrerupator cu contacte a caror deschidere nu este
vizibila, separarea vizibila sa se realizeze numai prin deconectarea intrerupatorului si verificarea
lipsei tensiunii in locul cel mai apropiat iesirii din acesta;
- In cazul instalatiilor cu mai multe derivatii, separarea vizibila trebuie sa se realizeze catre toate
aceste derivatii;
- Pentru evitarea tensiunii inverse prin transformatoarele de masura, acestea trebuie separate
vizibil si pe partea de joasa tensiune, dupa caz, prin debrosarea intrerupatoarelor, scoaterea
patroanelor sigurantelor fuzibile sau deconectarea intrerupatoarelor nedebrosabile si verificarea lipsei
de tensiune;
- Instalatia scoasa de sub tensiune pentru lucrari care include si parti din instalatie prin care se
alimenteaza motoare electrice care antreneaza pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sunt
racordate generatoare ori compensatoare ce nu pot fi separate electric, trebuie supusa si urmatoarele
masuri suplimentare:
blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea inchiderii
circuitelor si producerii tensiunii de catre generator sau compensator, chiar la viteze
reduse;
blocarea cailor de patrundere a fluidelor in pompe, ventilatoare si compresoare, pentru
evitarea functionarii in regim de generator a motoarelor ce le antreneaza.
- Sigurantele cu filet se pot desuruba-insuruba fara manusi electroizolante in cazul in care
busonul sau capacul suportului nu este deteriorat;
- Blocarea in pozitie deschis a dispozitivelor de actionare a aparatelor prin care s-a realizat
separarea vizibila a instalatiei sau a partii de instalatie in care urmeaza a se lucra trebuie sa se
realizeze prin:
blocarea directa, dupa caz, prin unul din urmatoarele procedee:
 blocarea dispozitivelor de actionare manuala ale separatoarelor sau heblurilor, prin
lacate sau mijloace special destinate acestui scop;
 blocarea pe pozitie “scos” a caruciorului ori a sertarului, in cazul celulelor cu
intrerupatoare debrosabile, fara separatoare. Aceasta blocare consta in inchiderea
usii celulei dupa scoaterea caruciorului sau sertarului. Daca celula nu este
prevazuta cu usa, caruciorul sau sertarul realizand el insusi inchiderea celulei cand
intrerupatorul sau sertarul este brosat, dupa scoaterea caruciorului sau a sertarului,
se va monta pe partea frontala a celulei un paravan mobil sau banda rosie;
 montarea unor capace sau manere electroizolante, colorate in rosu in locul
patroanelor sigurantelor fuzibile de joasa tensiune;
 montarea unor capace sau manere electroizolante, colorate in rosu in locul
patroanelor sigurantelor fuzibile de joasa tensiune;
 montarea unor placi sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere
mecanic, intre sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau intrerupatoarelor
atunci cand acestea sunt accesibile;
blocarea indirecta , dupa caz, prin unul din urmatoarele procedee:
 scoaterea patroanelor sigurantelor sau deconectarea intrerupatorului de pe circuitul
de alimentare a motorului dispozitivului de actionare a separatorului, respectiv, a
intrerupatorului;
 dezlegarea conductoarelor de la bobinele de actionare prin comanda de la distanta a
dispozitivelor de actionare a separatoarelor, respectiv, a intrerupatoarelor;
 pe dispozitivele de actionare-blocare ale separatoarelor si in punctele in care
blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibila s-a facut prin celelalte
procedee, trebuie sa se monteze indicatoare de interzicere avand inscriptia “NU

INCHIDETI SE LUCREAZA” (respectiv “NU DESCHIDETI SE LUCREAZA”
in cazul robinetelor de aer comprimat prin care se alimenteaza dispozitive de
actionare pneumatica).
4.8. Identificarea instalatiei sau a partii de instalatie la care urmeaza a se lucra:

- Identificarea instalatiei sau a unei parti a acesteia trebuie sa se realizeze de catre admitent si/
sau seful de lucrare si consta in localizarea ei pentru a avea certitudinea ca masurile tehnice ce
urmeaza a fi realizate pentru crearea “zonei de lucru” se vor aplica asupra instalatiei la care
urmeaza a se lucra si la care se vede sau s-a confirmat prin mesaj, ca instalatia a fost scoasa de
sub tensiune sau numai separata electric;
- Identificarea se realizeaza vizual, numai la fata locului si se face avand la baza urmatoarele:
schema electrica a instalatiei;
schema electrica de traseu;
schema electrica a fluxurilor de cablu (circuite);
caietul de marcaje si etichetari;
inscriptii, numerotari, denumiri;
planuri, harti, planse;
dispunerea in teren a instalatiilor;
aparate sau instalatii de detectie;
aparate de masura;
alte elemenete.
4.9. Verificarea lipsei de tensiune urmata imediat de legarea la pamant si in scurtcircuit:
- Verificarea lipsei tensiunii si legarea la pamant si in scurtcircuit trebuie sa se faca la toate
fazele instalatiei, respectiv la toate conductoarele instalatiei electrice, inclusiv pe nul, in cazul
intrerupatoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie sa se faca la toate bornele sale;
- Verificarea lipsei tensiunii instalatiilor de joasa tensiune trebuie sa se faca cu ajutorul
aparatelor portabile de masurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune specifice acestui
nivel de tensiune;
- In cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot utiliza
detectoare de tensiune, verificarea lipsei de tensiune trebuie sa se faca potrivit instructiunilor
producatorilor echipamentelor sau a elemetelor respective;
- Inainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune si imediat dupa aceasta trebuie verificata
obligatoriu, buna functionare a acestuia, utilizand metoda indicata de producator in instructiunea de
functionare si utilizare;
- Verificarea lipsei tensiunii trebuie sa se execute considerand ca instalatia este sub tensiune;
- Legarea la pamant si in scurtcircuit se aplica tuturor fazelor instalatiei sau partii de instalatie,
precum si pe conductorul de nul al liniilor electrice, prin montarea dispozitivelor mobile de
scurtcicuitoare si legare la pamant sau prin inchiderea cutitelor de legare la pamant;
- Operatiile de montare a scurtcircuitorului trebuie sa se realizeze in urmatoare ordine:
se leaga la pamant clema scurtcircuitorului sau la conductorul de nul al liniei electrice

de joasa tensiune;
se verifica lipsa tensiunii pe toate fazele;
se monteaza clemele scurtcircuitorului pe fiecare faza utilizand dispozitive
electroizolante destinate in acest scop;
- In cazul liniilor electrice de joasa tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv montarea
clemelor scurtcircuitorului, trebuie sa se faca incepand cu conductorul de nul, cu exceptia cazurilor
in care conductorul de nul este montat pe partea superioara a coronamentului.
4.10. Conditii tehnice:

- Instalatiile de utilizare si mijlocele tehnice de protectie aferente acestora trebuie concepute,
executate si verificate dupa construire/montare, respectiv inaintea punerii in functiune, dupa fiecare
reparatie, ori de cate ori se considera necesar si periodic conform legislatiei in vigoare;
- Constructiile metalice nu trebuie sa fie folosite drept nul de lucru pentru alimentarea
receptoarelor de energie electrica;
- Instalatiile de utilizare a energiei electrice si componentele acestora trebuie proiectate astfel
incat sa asigure in timpul exploatarii protectia personalului impotriva atingerilor indirecte;
- Pentru realizarea protectiei impotriva atingerilor directe, electricianul autorizat care proiecteaza
o instalatie electrica definitiva sau provizorie trebuie sa adopte una sau mai multe din urmatoarele
solutii:
acoperirea cu materiale electroizolante a partilor active (izolarea de lucru) aferente
instalatiilor si echipamentelor electrice;
inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare (protectie prin carcasare);
ingradiri fixe;
ingradiri mobile;
protectia prin amplasarea (asigurarea unor distante minime de protectie);
scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau a echipamentului electric la care urmeaza a
se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
legari la pamant si in scurtcircuit, direct sau prin dispozitive speciale;
folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
alimentarea la tensiune redusa de protectie;
egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
- Pentru realizarea protectiei impotriva atingerii indirecte electricianul care proiecteaza o
instalatie electrica definitiva sau provizorie trebuie sa adopte una sau mai multe din urmatoarele
solutii:
alimentarea la tensiune redusa;
legarea la pamant;
legarea la nul;
dirijarea distributiei potentialelor;
egalizarea potentialelor;
izolarea suplimentara de protectie aplicata echipamentului electric;
izolarea zonei de manipulare a omului;

protectia prin separare;
protectia automata impotriva tensiunilor de defect;
protectia automata impotriva curentilor de defect;
folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
controlul permanent al rezistentei de izolatie.
- Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de
protectie: o masura de protectie principala care sa asigure protectia in orice conditii si o masura de
protectie suplimentara care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale;
- Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealalta;
- In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este
suficienta aplicarea numai a unei singure masuri, considerata principala;
- Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie aplicata cel putin una din
urmatoarele masuri de protectie suplimentare:
egalizarea potentialelor;
izolarea amplasamentelor;
legarea la o instalatie de legare la pamant locala;
folosirea unor dispozitive automate de protectie impotriva curentilor periculosi sau a
tensiunilor de atingere periculoase.
- Carcasele echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie astfel concepute incat sa impiedice
atingerea partilor aflate normal sub tensiune (sa indeplineasca cel putin gradul normal de protectie
IP – 2X);
- Pe conductoarele de protectie este interzis a se intercala sigurante, intrerupatoare sau oricare
alt element care poate sa intrerupa circuitul; de asemenea, este interzis a se monta astfel de elemente
pe conductoarele de nul folosite in comun drept nul de lucru si de protectie;
- Instalatiile electrice interioare de joasa tensiune trebuie sa respecte distantele de izolare in aer
si distantele de protectie corespunzatoare reglementarilor tehnice in vigoare si sa fie prevazute cu
indicatoare de interzicere a accesului la elementele sub tensiune;
- Echipamentele tehnice electrice inainte de a fi montate in instalatiile electrice de utilizare
trebuie sa fie verificate din punct de vedere tehnic, fiind interzisa montarea lor daca nu corespund;
- Orice echipament tehnic, indiferent de clasa lui de protectie, trebuie sa fie insotita de cartea
tehnica si certificatul de calitate;
- Obligatiile persoanei juridice care achizitioneaza sau utilizeaza echipamente tehnice electrice
clasa I de protectie sunt urmatoarele:
sa asigure posibilitatea executarii legaturilor de protectie necesare creerii unui curent
de defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si aparitia unei tensiuni
periculoase pe masele echipamentului tehnic electric, curent de defect care sa produca
deconectarea echipamentului tehnic electric sau a sectorului defect prin protectie
maximala a circuitului sau prin alte protectii corespunzatoare.
- Posibilitatea executarii lucrarilor de protectie trebuie sa se asigure astfel:
in cazul unui echipament tehnic electric fix acesta trebuie sa fie prevazut cu doua
borne de masa – una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie
electrica pentru racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a
echipamentului tehnic electric si a doua borna, pe carcasa echipamentului tehnic
electric in exterior, pentru racordarea vizibila la centura de legare la pamant sau la alte
instalatii de protectie;
in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevazut cu un cablu
de alimentare flexibil, cu o fisa cu contact de protectie sau echipamentul sa fie
prevazut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare. Cablul de
alimentare trebuie sa contina un conductor de protectie prin care sa se lege masele
echipamentului la contactele de protectie ale fisei.
- Este interzisa utilizarea constructiilor metalice drept nul de lucru; de asemenea, este interzisa
utilizarea conductoarelor de protectie pentru alimentarea receptoarelor cu energie electrica;
- In exploatare trebuie sa se efectueze verificarile periodice ale echipamentelor tehnice electrice
aflate in gestiune la termenele prevazute in cartile tehnice ale echipamentelor;
- Modificarile sau extinderile instalatiilor electrice de utilizare trebuie efectuate de catre un
electrician autorizat profesional si din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
- La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa I de protectie trebuie:
sa fie asigurate legaturile de protectie necesare pentru realizarea protectiei impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta;
sa fie asigurata deconectarea automata a echipamentului tehnic electric sau sectorului
defect;
sa fie asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
4.11. Masuri principale de protectie:

4.11.1. Protectia prin legarea la nul:
- Protectia prin legare la nul este permisa numai in cazul retelelor de joasa tensiune, cu neutrul
legat la pamant;
- Masurile suplimentare de protectie care se pot aplica la utilizarea legarii la nul ca protectie
principala trebuie sa fie una din urmatoarele:
executarea unor legaturi suplimentare intre toate carcasele metalice ale
echipamentelor grupate in acelasi loc si cu alte elemente conductoare aflate in zona de
manipulare, in vederea egalizarii potentialelor;
izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale elctroizolante si
acoperirea obiectelor conductoare aflate in zona de manipulare cu materiale
electroizolante;
folosirea unor dispozitive automate de protectie impotriva tensiunilor de atingere
periculoase sau a curentilor periculosi care sa actioneze in decurs de cel mult 0,2
secunde de la aparitia defectului.
- Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie legate la pamant prin conductoare astfel
dimensionate incat sa reziste curentului de scurtcircuit care apare in cazul defect;
- La circuitele de alimentare ale echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie montate elemente
de protectie la curenti de scurtcircuit si/ sau defect, care sa asigure deconectarea instalatiei/
echipamentului defect;
- Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie prevazute cu o borna speciala distincta,
marcata cu semnul conventional si la care trebuie sa se realizeze legarea la pamant;
- In cutiile de borne ale utilajelor fixe trebuie prevazuta o borna la care sa fie legat conductorul
de nul de protectie;
- Utilajele electrice mobile si portabile trebuie sa fie prevazute la capatul cablului de alimentare
cu fise cu contact de protectie;
- Cablul de alimentare trebuie sa contina un conductor separat prin care masele utilajului sunt
legate la contactul de protectie al fisei;
- Prelungirea cablurilor de alimentare ale utilajelor trebuie realizata astfel incat sa fie asigurata
continuitatea conductorului de nul de protectie;
- Este interzisa utilizarea conductorului de nul de protectie drept conductor de nul de lucru sau
conductor de faza;
- Este interzisa legarea in serie la conductorul de nul de protectie al carcaselor mai multor
aparate;
- Fiecare utilaj trebuie legat la conductorul de nul de protectie cu o legatura separata;
- Se interzice montarea pe conductorul de protectie a oricaror dispozitive (de exemplu:
sigurante, intrerupatoare), care ar putea intrerupe continuitatea circuitului de protectie;
- Conductorul de nul de protectie trebuie sa fie separat de conductorul de nul de lucru, incepand
de la ultimul tablou la care bara de nul este legata la pamant, pana la masa echipamentului tehnic
electric care trebuie protejat;
- Pana la ultimul tablou electric de distributie, se admite existenta unui singur conductor de nul,
utilizat atat drept conductor de lucru cat si de protectie;

- De la ultimul tablou, la care se racordeaza receptorul, in sensul de distribuire a energiei
electrice, conductorul de nul de lucru trebuie sa fie separat de conductorul de nul de protectie;
- Bara de la care se separa conductorul de nul de lucru de cel de protectie trebuie sa fie legata la
instalatia de legare la pamant a incintei;
- Prizele si fisele receptoarelor electrice trebuie sa aiba contacte speciale pentru racordarea
conductorului de nul de protectie;
- Este interzis a se folosi prizele si fisele echipamentelor tehnice electrice atunci cand contactele
de racordare la nulul de protectie sunt defecte;
- Conductoarele de legare la nul de protectie trebuie sa aiba sectiunea dimensionata
corespunzator prevederilor standardelor in vigoare si culoarea de izolatie galben-verde;
- Pentru receptoarele electrice mobile acest conductor de protectie trebuie sa fie executat numai
din cupru;
- Echipamentele electrice fixe din instalatiile de utilizare realizate cu protectia principala prin
legare la nul trebuie sa aiba o dubla legatura de protectie:
una printr-un conductor de protectie aflata in cadrul de alimentare, prin care se leaga
borna de protectie aflata in cutia de borne a echipamentului de bara de nul a tabloului
de distributie;
a doua printr-un conductor vizibil sau platbanda care leaga borna de protectie, aflata
pe carcasa echipamentului in exterior, de instalatia de legare la pamant care se afla in
incinta unde este montat echipamentul;
- Toate tablourile electrice trebuie sa aiba o bara de nul, racordata la instalatia de legare la
pamant care se afla in incinta unde este montat tabloul;
- In cazul tablourilor electrice cu carcasa metalica, bara de nul se leaga la carcasa, iar carcasa se
leaga vizibil la instalatia de legare la pamant;
- Bara de nul trebuie sa aiba cel putin atatea borne cate conductoare sunt racordate la aceasta
bara;
- Nu se admit mai multe conductoare racordate la o singura borna;
- Toate conductoarele de protectie trebuie sa aiba papuci la capete, iar bornele de protectie
trebuie sa fie asigurate impotriva desurubarii;
- Instalatia de legare la pamant a fiecarei incinte, la care sunt racordate instalatiile,
echipamentele si utilajele la care protectia principala o constituie legarea la nul, trebuie sa aiba o
rezistenta de dispersie de maximum 4W;
- Patroanele sigurantelor fuzibile trebuie sa fie inlocuite cu patroane calibrate la valoarea
nominala indicata de proiectant;
- Sunt interzise improvizatiile sau inlocuirea lor cu altele de alta valoare;
- Valorile de reglaj ale protectiilor electromagnetice trebuie sa fie cele indicate de proiectant,
fiind interzisa scoaterea lor din functiune;
- Toate instalatiile de legare la pamant din incinta unei unitati industriale trebuie sa fie legate
electric intre ele cel putin prin conductorul de nul de protectie al retelei de alimentare;
- In cazul unei instalatii complexe, formate din mai multe receptoare fiecare receptor trebuie sa
aiba o legatura dubla de protectie: una prin conductorul de protectie din cablul de alimentare si
cealalta vizibila legata la borna de protectie a receptorului, borna aflata pe carcasa metalica, in
exterior;
- Borna de protectie trebuie sa fie marcata cu semnul conventional;
- Este interzisa folosirea constructiilor metalice drept nul de lucru.
4.12. Protectia prin legarea la pamant:

- Protectia prin legare la pamant ca protectie principala, este permisa in cazul retelelor de joasa
tensiune izolate fata de pamant;
- Intr-o incinta este permisa existenta unei singure instalatii de legare la pamant, la care trebuie
sa fie racordate pentru protectie toate echipamentele tehnice electrice aflate in respectiva incinta;
- Utilizarea constructiilor metalice drept conductori de protectie este permisa numai dupa
verificarea continuitatii si a rezistentei de dispersie la pamant a acestora, care trebuie sa corespunda
prevederilor standardelor in vigoare;
- Protectia prin legare la pamant trebuie sa asigure obtinerea unor tensiuni de atingere si de pas
mai mici decat valorile prevazute in standardele in vigoare;
- Totodata, protectia trebuie sa asigure deconectarea (separarea) sectorului defect;
- Rezistenta de dispersie a instalatiei de legare la pamant trebuie sa aiba o astfel de valoare incat
sa asigure deconectarea in caz de defect intr-un timp mai mic de 3 secunde;
- Cand nu este asigurata deconectarea, tensiunea de atingere si de pas trebuie sa fie sub limita
admisa pentru timpul de declansare mai mare de 3 secunde, respectiv mai mica de 50 V;
- In instalatiile izolate fata de pamant, prevazute numai cu sistem de semnalizare a punerilor la
pamant, personalul de exploatare trebuie sa actioneze in sensul eliminarii rapide a acestora;
- In toate locurile foarte periculoase unde se folosesc retele izolate fata de pamant, in afara de
legarea la reteaua generala de protectie, carcasa fiecarui utilaj trebuie legata separat la o priza de
pamant locala, care poate sa deserveasca doua sau mai multe utilaje grupate in acelasi loc;
- Prizele si fisele de conectare a receptoarelor electrice la sursele de alimentare trebuie sa fie
alese cu contacte speciale de protectie pentru asigurarea continuitatii din acestea si instalatiile de
protectie prin legare la pamant.
4.13. Protectia prin alimentarea cu tensiune foarte joasa:

- Tensiunile foarte joase trebuie obtinute numai printr-un transformator coborat executat in
conditiile separarii de protectie sau de la o sursa independenta de producere a energiei electrice
(acumulatoare sau elemente galvanice);
- Transformatoarele coboratoare de tensiune foarte joasa, trebuie sa fie certificate din punct de
vedere al securitatii si sanatatii in munca;
- Carcasa si miezul transformatoarelor coboratoare trebuie sa fie legate la nul si la pamant, cu
exceptia transformatoarelor de clasa II de protectie;
- Prizele si fisele de partea tensiunii foarte joase trebuie sa fie constructie diferita fata de cele
pentru tensiunea normala a retelei, astfel incat fisele de tensiune redusa sa nu poata fi introduse in
prizele cu tensiune mai mare.
4.14. Protectia prin separare de protectie:

- Intr-o instalatie in care se foloseste separarea de protectie trebuie sa fie indeplinite urmatoarele
conditii:
reteaua sa aiba tensiuni pana la 500 V;
tensiunea nominala din partea secundara a transformatorului de separare sau tensiunea
debitata de grupul motor-generator, poate fi de cel mult 400 V;
transformatorul de separare sa aiba infasurarile pe brate separate sau ele sa fie montate
cap la cap cu o izolatie intarita intre bobine;
la un transformator de separare sau la un grup motor-generator sa nu se racordeze decat
un singur consumator;
pe partea secundara, este interzisa legarea circuitului la pamant sau la alte elemente din
instalatie.
- In locurile de munca foarte periculoase, nu se vor introduce surse de alimentare a circuitelor cu
tensiune redusa (transformatoare de separare, grupuri motor-generator).
4.15. Masuri suplimentare de protectie:

4.15.1. Protectia prin legarea la pamant:
- Echipamentele tehnice electrice la care este utilizata legarea le nul ca protectie principala si la
care se foloseste legarea la pamant ca protectie suplimentara, trebuie sa fie racordate la instalatia de
legare la pamant la care este racordata si bara de nul a tabloului prin care este alimentat echipamentul
tehnic electric.
4.15.2. Protectia automata la curenti de defect (PACD)(curenti diferentiali reziduali)

- Protectia automata la curenti de defect trebuie folosita numai ca masura suplimentara la
instalatiile la care este folosita ca protectie principala legarea la nul de protectie sau legarea la
pamant;
- Dispozitivele de protectie automata trebuie sa fie prevazute cu un sistem de verificare a
functionarii lor prin simularea actionarii punerii la pamant, prin actionarea unui buton, parghie sau
dispozitiv special prin care se simuleaza un curent de defect;
- Detinatorii instalatiilor de utilizare prevazute cu dispozitive de protectie automate la curentii de
defect, trebuie sa stabileasca in scris periodicitatea de verificare a functionarii acesteia si persoana
responsabila pentru aceasta verificare;
- Se poate utiliza cate un dispozitiv PACD pentru fiecare receptor in parte sau un singur
dispozitiv PACD pentru o grupa de receptoare electrice;
- Prin dispozitivul PACD sau orificiul transformatorului de curent al dispozitivului trebuie sa
treaca toate conductoarele de lucru care alimenteaza respectivul receptor sau grup de receptoare, iar
toate conductoarele de protectie trebuie sa ocoleasca dispozitivul PACD;
- Dispozitivele de protectie la curenti de defect trebuie sa actioneze in maximum 0,2 secunde de
la aparitia defectului.
4.15.3. Protectia automata a tensiunii de defect (PATD)

- Protectia automata la tensiuni de defect trebuie folosita ca alternativa la protectia automata la
curent de defect, drept masura suplimentara la legare la nul sau la pamant utilizata ca protectie
principala;
- Dispozitivele de protectie automata la tensiuni de defect trebuie sa actioneze la o tensiune de
defect de maximum 50 V si sa produca deconectarea sectorului defect in maximum 0,2 secunde.
4.15.4. Egalizarea potentialelor

- Egalizarea potentialelor se realizeaza prin legarea elementului la care trebuie obtinuta protectia
impotriva electrocutarii prin atingere indirecta cu alte elemente conductoare cu care omul poate veni
in contact, astfel incat sa se reduca diferenta dintre potentialele la care poate fi supus omul;
- Legaturile pentru egalizarea potentialelor se realizeaza fie prin conductoare special prevazute
in acest scop (de exemplu: aplicarea protectiei la echipamentele portabile), fie prin diferite
conductoare existente in zona respectiva (de exemplu: conducte cu deferite destinatii, sine de cale
ferata).
4.15.5. Izolarea amplasamentelor

- Izolarea amplasamentului se realizeaza prin intercalarea unui strat electroizolant intre om si
pamant, respectiv partile conductoare care sunt in contact direct sau indirect cu pamantul si care se
afla in zona de manipulare a omului;
- Stratul electroizolant intercalat trebuie sa prezinte o rezistenta de izolatie suficient de mare
pentru a asigura protectia necesara.
5. NOŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT

LEŞINUL (LIPOTIMIA)
Definire, cauze: Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului. O persoană care
leşină va fi inconştientă chiar numai pentru câteva momente.
Scopul acordării primului ajutor în caz de leşin este de a creşte oxigenarea creierului.
Cauzele obişnuite ale leşinului sunt:
- oboseala, perioade îndelungate petrecute în aceeaşi poziţie (în picioare sau aşezat), foame,
lipsa aerului proaspăt;
- stări emoţionale, ca, de exemplu: frica, anxietatea, vederea sângelui;
- boala, traumatisme, dureri mari.
Pot exista simptome care preced leşinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiraţie.
Se pot lua următoarele măsuri preventive:
- se asigură aer proaspăt (se deschid uşi/ferestre), dar fără temperaturi excesive;
- se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie;
- dacă persoana este culcată, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm faţă de sol.
Primul ajutor - Se procedează astfel:
- se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;
- se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare);

- se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat cunoştinţa.
ATENŢIE!
- Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criză cardiacă
ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când
leşinul se produce la persoanele mai în vârstă şi cauza nu este evidentă.
- Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutor medical.
SINCOPA
Ca manifestări, sincopa se aseamănă cu leşinul. Apare rar la oameni sănătoşi şi este cauzată aproape
întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (ca plexul abdominal, bărbie, gât, testicule) sau de boli de
inimă, hemoragii, boli vasculare, etc.
În sincopă, spre deosebire de leşin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab şi poate chiar
dispărea.
Primul ajutor este acelaşi ca pentru leşin.
Dacă apare stop cardio-respirator se iau de îndată măsurile corespunzătoare.
Se asigură transportul urgent şi sub supraveghere al victimei la spital.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL PLĂGII ŞI LOCALIZAREA ACESTEIA:

CONTUZII, VÂNĂTĂI
Contuziile sau vânătăile produc o pătrundere a sângelui în ţesuturile înconjurătoare. Primul
ajutor urmăreşte să reducă alimentarea cu sânge a zonei respective şi să diminueze durerea şi
inflamaţia.
Cea mai bună soluţie constă în aplicarea de comprese reci sau a unei pungi cu gheaţă (în
reprize de 15 minute), culcarea persoanei şi ridicarea membrului rănit.
O compresă rece se poate realiza prin înmuierea unui prosop în apă rece, stoarcerea lui de
excesul de apă şi înfăşurarea acestuia în jurul părţii afectate. Se mai poate turna din când în când apă
rece peste compresă, sau aceasta poate fi înlocuită cu o alta;
Punga cu gheaţă poate fi pregătită astfel: se umple o pungă de plastic sau de cauciuc cu gheaţă
spartă, apoi se scoate aerul din ea şi se închide bine ca să nu se scurgă apa. Punga se înveleşte într-un
prosop şi se aplică cu atenţie pe rană, în reprize de 15 minute. Schimbaţi gheaţa dacă este necesar.
ATENŢIE!
NU APLICAŢI PUNGA CU GHEAŢĂ DIRECT PE PIELE!
Compresele reci care se găsesc în comerţ pot fi folosite în locul gheţii. Respectaţi indicaţiile
producătorului în aplicarea compreselor.
PLĂGI MINORE CU SÂNGERĂRI

Plăgile minore cu sângerări mici, cum ar fi juliturile, tăieturile mici şi zgârieturile minore pot fi
spălate cu apă de la robinet şi săpun dacă sunt murdare. Apoi vor fi şterse cu tifon steril şi acoperite
cu pansament special preparat sau improvizat.
PLĂGI GRAVE CU SÂNGERARE ABUNDENTĂ

Plăgile grave cu sângerare abundentă necesită o apăsare continuă şi directă. Dacă rana este mai
mare şi marginile sunt desfăcute, poate fi necesară apropierea marginilor sale înainte de a se apăsa.
S-ar putea să fie timp doar pentru extragerea unor corpuri străine din rană. Corpurile străine înfipte
nu trebuie scoase. Dacă în rană nu se găsesc corpuri străine, daţi primul ajutor după regulile
prezentate mai sus.
Plăgi cu un corp străin înfipt

Plăgile cu un corp străin înfipt necesită o atenţie deosebită pentru că acel obiect poate să
compromită vasele de sânge retezate în adâncimea rănii.
NU modificaţi poziţia şi NU scoateţi obiectele ce sunt adânc înfipte în rană, din cauza
pericolului de sângerare. Bandajaţi rana de jur împrejurul obiectului pentru a împiedica deplasarea
lui, bandaj care să preseze pe locul care înconjoară obiectul, să imobilizeze membrul şi să împiedice
o rănire suplimentară.
Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese prea mult din rană, acordaţi primul ajutor astfel:
- acoperiţi uşor rana şi obiectul cu pansament, având grijă să nu apăsaţi pe obiect;
- faceţi un bandaj circular destul de mare ca să acopere toată rana;
- puneţi acest bandaj pe pansament şi asiguraţi-vă că obiectul nu este presat;
- înfăşuraţi acest bandaj cu o faşă îngustă.
Dacă obiectul este lung şi a rămas prea mult afară din rană, procedaţi astfel:
- faceţi un pansament în jurul obiectului pentru a acoperi rana;
- puneţi în jurul obiectului comprese pentru a-l împiedica să se mişte;
- fixaţi compresele cu un bandaj îngust având grijă să nu se exercite presiune asupra obiectului
înfipt.
Plăgi prin înţepare

E posibil ca plăgile prin înţepare să nu prezinte o sângerare externă abundentă, dar ele pot provoca o
sângerare internă, mai ales dacă rana este la piept (torace)sau abdomen. Unele dintre aceste răni, cum ar fi
cele prin împuşcare, pot avea un orificiu la intrare şi unul la ieşire. Astfel de răni sunt serioase, pentru că
ţesuturile interne sunt distruse şi există sângerare internă şi infecţie în profunzimea rănii. Controlaţi
sângerarea şi acordaţi primul ajutor pentru răni.
Plăgi prin strivire

Reprezintă vătămări grave ale membrelor sau ale întregului corp produse de materiale grele ca:
nisip, zidărie, utilaje sau altele de acest fel. Ţesuturile sunt distruse pe întindere mare, iar organele
interne pot fi rupte. Plăgile prin strivire pot fi agravate şi prin fracturi. Plăgile prin strivire la o scară
mai mică, cum ar fi cea a unei mâini, sunt grave, dar nu reprezintă în general un pericol mortal.
Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând până la şoc şi insuficienţă
renală. Chiar dacă rănitul nu prezintă semne şi simptome de şoc la scoaterea de la locul accidentului,
primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a împiedica instalarea şi agravarea şocului.
Astfel:
- protejaţi victima faţă de alte circumstanţe posibile de accidentare;
- opriţi sângerarea (sângerările);
- aplicaţi pungi cu gheaţă pe zona rănită;
- trataţi împotriva şocului.
Plăgile palmei
Plăgile palmei produc de obicei sângerări abundente pentru că zona este foarte vascularizată.
Daţi primul ajutor pentru o rană de-a latul palmei (transversală) astfel:
- acoperiţi rana cu un pansament gros;
- îndoiţi degetele peste pansament ca să se formeze pumnul şi să apese pe rană;
- bandajaţi mâna închisă cu un bandaj triunghiular, cu centrul pe interiorul încheieturii
pumnului, aduceţi capetele de jur împrejurul mâinii ca să se încrucişeze în diagonală peste degete şi
legaţi în jurul încheieturii;
- ridicaţi şi sprijiniţi mâna într-o eşarfă.
Dacă rana este longitudinală (de-a latul palmei) procedaţi astfel:
- puneţi pansamentul pe rană şi bandajaţi mâna cu degetele întinse. O faşă aplicată în jurul
mâinii va menţine rana închisă;
- ridicaţi şi sprijiniţi mâna cu o eşarfă.
Sângerările din limbă sau obraz

În acest caz folosiţi un pansament steril sau o cârpă curată şi apăsaţi pe rană cu degetul mare şi
cu un alt deget până încetează sângerarea.
Sângerări la nivelul scalpului

Sângerările la nivelul scalpului (pielii păroase a capului) pot fi serioase dacă nu sunt
complicate cu o fractură a craniului sau prin existenţa unui obiect înfipt.
Când acordaţi primul ajutor în astfel de cazuri, evitaţi să palpaţi, să apăsaţi sau să infectaţi rana.
Procedaţi astfel:
- curăţaţi rana de murdărie;
- aplicaţi un pansament gros, steril, care să fie destul de mare pentru a depăşi marginile rănii şi
bandajaţi strâns;
- dacă aveţi de-a face cu un obiect înfipt, aplicaţi un pansament compresiv în jurul lui.
Sângerările din nas

Sângerările din nas pot apărea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitură
directă sau în cazuri mai serioase, prin rănire indirectă cum ar fi o fractură a craniului (şi atunci NU
opriţi curgerea sângelui).
În sângerări ale nasului, rezultate din alte cauze, acordaţi primul ajutor astfel:
- aşezaţi rănitul în poziţie şezând, cu capul înclinat uşor în faţă;
- puneţi-l pe rănit să-şi strângă nările între degetul mare şi arătător timp de aproximativ 10
minute, respirând pe gură;
- desfaceţi articolele de îmbrăcăminte la gât şi piept;
- spuneţi victimei să stea liniştită pentru a evita creşterea pulsului şi a sângerării;
- îndemnaţi-o să respire pe gură şi să nu-şi sufle nasul câteva ore după ce sângerarea s-a oprit,
pentru ca cheagul format să nu se desprindă;
- dacă în urma acestor măsuri sângerarea nu se opreşte, duceţi accidentatul la spital.
Sângerări din urechi

Sângerările din urechi pot fi însoţite şi de o eliminare a unui lichid gălbui. Acest simptom
indică o fractură craniană, ceea ce este foarte grav.
Procedaţi astfel:
- NU încercaţi să opriţi curgerea de sânge sau alte lichide;
- NU acoperiţi urechea cu tifon;
- anunţaţi medicul imediat şi acordaţi primul ajutor astfel:
 aplicaţi un bandaj cervical;
 puneţi un pansament steril lejer pe ureche;
 culcaţi rănitul pe partea afectată sprijinind cu atenţie capul şi gâtul, cu partea
superioară a corpului uşor ridicată;
 dacă rănitul vomită sau dacă trebuie să-l părăsiţi, puneţi-l în poziţia de recuperare pe
partea afectată;
 controlaţi respiraţia şi circulaţia;
 luaţi măsurile împotriva şocului.
FRACTURI
Generalităţi: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte, orice
rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic (cădere
de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire, etc.).
Corpul omenesc are peste 200 de oase, de diferite mărimi şi forme (oase lungi, scurte, late),
grupate în: oasele capului, ale trunchiului şi ale membrelor.
Toate oasele se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor,
la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale.
Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de circulaţie şi
a activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în situaţia unor
catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri, etc.).
Bărbaţii între 25-50 ani înregistrează cel mai mare număr de fracturi; la copii fracturile sunt
destul de rare; la vârstnici fracturile se produc şi la traumatisme uşoare.
Prevenirea fracturilor
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate în
diferite activităţi profesionale, casnice, sportive, etc.
De asemenea trebuie evitate:
- Suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale,
cordoane de racord, furtunuri, etc.;
- Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau
traverselor;
- Scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără balustradă,
acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă;
- Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor
neasigurate;
- Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime.
Tipuri de fracturi
Cunoaşterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importantă în luarea măsurilor de prim ajutor
adecvate, care să nu agraveze fractura şi să prevină complicaţiile: transformarea unei fracturi incomplete
într-una completă, a unei fracturi complete într-una cu deplasare, a unei fracturi închise într-una deschisă,
etc.
În funcţie de modul de producere al accidentului, trebuie suspectată o fractură chiar şi la
distanţă de locul de acţiune a agentului agresor.
Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor. Astfel:
- Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci la locul de acţiune a
agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă, gambă, mână; o lovitură aplicată
pe coloană, fractură prin glonţ). Acest tip de fractură interesează în special oasele care nu au toată
suprafaţa acoperită de muşchi (cubitus, tibie, claviculă).
- Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de aplicare a forţei
respective, deci de locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă se poate produce prin:
 Flexie. Agentul agresor acţionează asupra unei extremităţi a osului, cealaltă extremitate fiind
fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura de claviculă prin căderea pe
umăr, fractura gâtului femurului prin cădere pe genunchi, etc.);
 Răsucire. În general, în această categorie se încadrează accidentele provocate de
prinderea hainelor sau membrelor de o maşină, bandă, agregat, fapt care duce la ruperea oaselor la
distanţă prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coastei prin rotirea violentă a corpului, în timp
ce piciorul este blocat pe sol);
 Tracţiune. Un segment de membru este prins şi atârnă sau este tras de un agregat
producându-se şi o mică rotaţie;
 Presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la
înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor în picioare; fracturi
de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot.
Fracturile mai pot fi clasificate în complete şi incomplete.
- Fracturile complete interesează osul pe toată grosimea sa, având forme variabile: de-a
curmezişul, piezişă, spiralată.
În raport cu poziţia fragmentelor osoase (rămase sau nu în contact) fracturile complete pot fi:
 Cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a
lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă;
 Fără deplasare (mai puţin grave).
Fracturile mai pot fi:
 închise, când cel puţin pielea a rămas intactă;
 deschise, când s-a produs şi o rană prin care focarul de fractură comunică cu
exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind însoţite de hemoragii (uneori foarte
importante) şi putâd fi complicate cu infecţii.
Fracturile pot fi:
 unice (un singur focar de fractură);
 multiple (mai multe focare).
O fractură complicată este aceea în care oasele au produs şi leziuni ale organelor interne precum
rupturi ale vaselor de sânge, ficatului, plămânilor sau splinei.
Alţi termeni sunt utilizaţi pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar caracteristicile
acestora nu pot fi determinate la primul ajutor. Astfel:
- dacă un os este rupt în mai mult de două segmente, atunci se spune că este zdrobit (fractură
cominutivă);
- o ruptură incompletă este numită fisură;
- fracturile epifizare sunt leziuni ale capetelor oaselor (care includ suprafaţa de creştere a
oaselor lungi);
- fracturile diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung;
- ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseală;
- ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice.
Semne şi simptome
Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul să se
informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia precum şi asupra căror părţi din
organism a acţionat.
Trebuie suspectată fractura dacă:
- traumatismul este produs de o forţă externă puternică;
- s-a auzit o trosnitură sau o pocnitură.
Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca leziuni
suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de deformare.
Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei traumatizate.
Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome:
Semne de probabilitate:
- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia mişcării sau palpării
porţiunii rănite; trebuie avut în vedere faptul că şi o simplă contuzie musculară poate provoca durere.
- Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractură, dar şi hematomul şi luxaţia pot
deforma zona afectată.
- Impotenţa funcţională pierderea funcţiunii sau imposibilitatea efectuării mişcării părţii
rănite este întotdeauna prezentă ca urmare a durerii şi deformării (uneori lipsa mişcării nu este decât
un act de apărare împotriva durerii).
- Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticală a fragmentelor osoase) poate
fi un semn preţios, dar el poate apărea şi în luxaţie.
- Vânătaia (echimoza) apare mai târziu şi uneori la distanţă de locul fracturii şi indică
difuzarea sângelui din focarul de fractură în straturile pielii. Acest semn poate apărea şi după o
contuzie simplă.
Semne sigure:
- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod sigur o fractură completă.
Aceasta însă nu trebuie să fie căutată de salvator îndoind gamba, coapsa, braţul sau antebraţul
victimei. Ea poate fi observată în timp ce accidentatul se mişcă sau se agită din cauza durerii; cel
mult i se cere să-şi ridice membrul în cauză, putându-se constata atunci că mişcarea nu se transmite
extremităţii acestuia.
- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea segmentelor osoase între ele, în timp ce accidentatul
execută o mişcare; este periculos să fie căutată în mod intenţionat deoarece pot fi provocate complicaţii.
Primul ajutor în fracturi

Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi să diminueze
durerea şi umflarea zonei.
Reguli generale
Ce nu trebuie făcut:
- Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile.
- Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii,
pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii:
 Accentuarea durerii (cauză a şocului);
 Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug muşchi,
vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii;
 Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de
asemenea, o serie de complicaţii în plus.
Ce trebuie făcut:
- primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol
pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat loc sigur,
unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate;
- în cazul de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea
rănii.
Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi
în rană.
- ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic,
algocalmin. etc.) pentru a diminua durerea.
- obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii
pentru a prevenii complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu ajutorul atelelor
confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placaj, cozi de
mătură, şipci, paturi, etc.)
Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli:
- Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi): cea de
deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură (proximal şi distal).
- La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură ( sau membrul se
aşează într-o gutieră specială).
- Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni
circulaţia sau a nu mări durerea.
- Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu pielea (faţa antero
internă a gambei, de pildă).
- Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile se umplu cu vată.
- Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor şi membrului
fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durată –în aparat gipsat-
urmând să se facă la un serviciu medical de specialitate). Trebuie să se aibă în vedere că faşa prea
strânsă stânjeneşte circulaţia sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală cu lipsa
imobilizării.
- Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea poziţiei membrelor, a
bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la extremităţi. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea
atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe zona descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe
tegumente.
- Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării. Una ridică membrul
fracturat cu o mână, în timp ce cu palma cealaltă sprijină locul fracturii, iar cealaltă persoană aplică
atelele şi trage faşa.
Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va asigura
în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile necesare pentru
prevenirea şocului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru durere şi de
lichide, dacă victima este conştientă.
6. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE RUTIERE

Primul ajutor in accidentele rutiere reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica
inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanta
deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului de circulatie.
A. CIRCULATIA PE TROTUARE
Trotuarul este componenta a drumului public situat de o parte si de alta a strazilor,
bulevardelor si magistralelor si este rezervat “prioritar” circulatiei pietonilor. De aici decurge si
obligatia pietonilor, in timpul deplasarii, sa foloseasca numai trotuarele sau pistele special amenajate.
Pentru a se asigura pietonilor siguranta deplina si o deplasare nestanjenita este interzisa crearea
de obstacole sau restrictii pentru circulatia pietonilor prin executarea de lucrari sau depozitare de
materiale, ori lasarea unor obiecte pe trotuar, fara acordul politiei.
Conform normelor de comportare civilizata, pietonilor li se recomanda:
- evitarea deplasarii pe trotuare in alergare;
- evitarea stationarii, cu alti colegi, in mijlocul trotuarului si retragerea intr-un loc unde sa nu
fie incomodata deplasarea celorlalti pietoni;
- deplasarea sa se faca, pe partea dreapta a trotuarului in directia de mers;
- asteptarea mijloacelor de transport in comun sa se faca stand numai pe trotuar sau acostament
si nu pe carosabil.
B. CIRCULATIA PE PARTEA CAROSABILA

- folosirea, atunci cand exista, a potecilor sau a drumurilor laterale ce marginesc drumul
public;
- sunt localitati rurale strabatute de sosele cu circulatie intensa unde s-au construit, de o parte si
de alta a partii carosabile, trotuare ce trebuie folosite de pietoni;
- cand, totusi, trebuie sa circule pe carosabil, deoarece lipsesc trotuarele, potecile si
acostamentul, pietonii sunt obligati sa circule numai PE PARTEA STANGA a drumului, in sensul de
mers si cat mai aproape de marginea acestuia, deoarece ii ajuta sa observe cu usurinta orice
autovehicul, care vine din fata;
- deplasarea se va face, pe cat posibil, pe un singur sir;
- deplasarea pe partea stanga a soselei nu-i scuteste pe pietoni de obligatia de a privi din cand
in cand si inapoi pentru a observa traficul, mai ales cand soseaua are pe mijloc linia discontinua, care
permite circulatia autovehiculelor care executa depasirea sa intre si pe banda pe care circula pietonii;
- daca deplasarea se va face in grup se va cauta, pe cat posibil, sa se mearga tot in sir, insa cu
semnalizare in fata si in spate cu fanioane;
- se interzice stationarea pietonilor pe carosabil si in special stationarea in curbe sau in locuri
lipsite de vizibilitate, datorita faptului ca soferii nu au posibilitatea sa observe din timp prezenta
pietonilor.
C. CIRCULATIA PE TIMP DE NOAPTE

- evitati portiunile de drum unde nu sunt trotuare amenajate;
- sa nu stationeze pe partea carosabila;
- sa nu traverseze fara o temeinica asigurare sau prin locuri nepermise;
- sa fie imbracati in culori deschise sau sa aiba accesorii vestimentare din material
reflectorizant;
- sa foloseasca in timpul deplasarii lanterne sau felinare aprinse.
D. TRAVERSAREA DRUMURILOR PUBLICE

Traversarile se fac intodeauna prin locuri semnalizate:
a) INTERSECTII
Deplasarea se face numai:
- pe marcajul pietonal (zebra);
- la indicatorul rutier “Trecere pentru pietoni”;
- pe lumina verde a semaforului;
- la semnalul agentului de circulatie, cu semnificatia “LIBER”.
La intersectiile fara marcaj (zebra), indicator rutier sau semafor, traversarea se face pe la coltul
acestora, cu o prealabila asigurare din ambele parti (stanga-dreapta), lasand sa treaca vehiculele care
se aproprie in acel moment.
b) LOCURI SPECIAL SEMNALIZATE
- indicatorul folosit pentru marcarea unor astfel de locuri este “TRECERE PENTRU
PIETONI”, ce permite pietonilor sa traverseze, dupa ce se asigura, dar care in acelasi timp obliga
conducatorii vehiculelor sa reduca viteza si sa acorde prioritate;
- marcajele pentru trecerea pietonilor (zebra) sunt executate cu vopsea alba, aplicata pe
carosabil, ce obliga pietonii sa traverseze numai pe latimea acestor marcaje. Orice traversare in afara
acestor marcaje este la fel de periculoasa ca si aceea care se face in locuri unde nu exista indicatoare
si marcaje;
c) TRECERI DENIVELATE PENTRU PIETONI
Aceste treceri pot fi subterane sau deasupra solului si sunt semnalizate cu ajutorul unui
indicator, ce obilga pietonii sa foloseasca aceasta trecere denivelata.
La trecerea drumului public pietonii trebuie sa respecte unele reguli de mare importanta:
- inainte de a se angaja in traversare, pietonul trebuie sa se asigure ca in acel moment, in zona
respectiva nu circula vehicule. Asigurarea nu trebuie neglijata nici in cazurile cand traversarea se
face prin locuri special amenajate prin marcaje si indicatoare.
SE INTERZICE PIETONILOR:
- sa circule pe carosabil, daca exista amenajari speciale pentru ei;
- sa traverseze drumul public prin alte locuri decat prin cele permise, ori prin locuri permise
fara sa se asigure;
- sa prelungeasca timpul de traversare, sa intarzie sau sa se opreasca fara motiv;
- sa se angajeze in traversare atunci cand se aproprie masina salvarii, a pompierilor, a politiei
(cu atentionare acustica sau luminoasa) sau coloana oficiala;
- sa traverseze drumul public prin spatele sau prin fata unui autovehicul sau tramvai, care
stationeaza;
- sa traverseze, strecurandu-se printre autovehicule parcate in apropierea bordurii sau
trotuarului;
- sa traverseze prin locuri cu insuficienta vizibilitate (curba, varfuri de panata sau in conditii
climaterice nefavorabile);
- sa traverseze peste calea ferata, cand semnalul luminos sau pozitia barierei sau semibarierei
interzice trecerea;
- sa traverseze in locuri unde sunt instalate dispozitive de protectie a pietonilor, prin
escaladarea acestora;
- sa traverseze prin spatiul interior al intersectiilor;
- sa circule sau sa traverseze pe sectorul de drum semnalizat cu indicatorul rutier “Accesul
interzis pietonilor”
E. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE DE TRANSPORT IN COMUN

pe traseul de deplasare la/de la locul de munca:
- se interzice lucratorilor sa circule pe scarile mijloacelor de transport in comun sau agatati de
partile laterale ale acestora;
- se interzice lucratorilor sa alerge dupa mijlocul de transport in comun daca acesta este iesit
din statia regulamentara;
- in mijlocul de transport in comun sa se tina de balustrada de mana curenta sau sa stea jos.
F. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE PERSONALE DE

TRANSPORT pe traseul de deplasare la/de la locul de munca:
- conducatorii auto au obligatia ca, pentru asigurarea conditiilor tehnice ale autovehiculelor sa
efectueze verificari periodice pentru:
 instalatia de alimentare cu carburant;
 sistemul de rulare si franare;
 existenta si integritatea fizica a oglinzilor retrovizoare, interioare si exterioare;
 starea geamurilor, a usilor;
- intrarea si iesirea autovehiculelor din parcarea societatii pe drumurile publice se va face cu
fata. In cazul in care nu este posibil, iesirea pe drumurile publice se va face numai prin pilotare.
- in timpul deplasarii, la bordul unui vehicul cu patru sau doua roti, conducatorii auto sunt
obligati sa respecte semnele de circulatie, intrarea in depasire si viteze legale de circulatie.
- pe timpul deplasarii pe drumurile publice, conducatorii motocicletelor, mopedelor si
persoanele transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata.
- conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia
se afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip “maini libere”.
- conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca imediat, pe acostament sau, in lipsa
acestuia, cat mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, in sensul de deplasare, la
apropierea si la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara care au in functiune
mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare rosie si sonore.
7. DURATA EFECTUARII INSTRUIRII.

Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la societatea ..................... are ca scop
însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Durata instruirii introductiv–generale este de 8 ore (4 ore cu pauză după fiecare oră, urmat de
2 ore de studiu individual de aprofundare şi 2 ore testarea cunoştinţelor acumulate) şi se execută
individual. Instruirea introductiv-generală se face de către delegații ................................... în
calitate de prestator servicii externe securitate si sanatate in munca conform contractului de
prestări servicii nr. ....... din ....................
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv – generală şi are ca scop
prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/ sau fiecărei funcţii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul locului de muncă desemnat și are o
durată de 8 ore (4 ore cu pauză, urmat de 2 ore studiu individual de aprofundare și demonstrații
practice şi 2 ore testarea cunoştinţelor acumulate) şi se execută după instruirea introductiv-
generală.
Instruirea periodică are o durată de 2 ore, se desfăşoară pe baza tematicilor şi a planificarii de
instruire S.S.M. întocmita de serviciul extern. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 2
luni.

Instructiuni SSM Electrician

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instructiuni SSM Electrician

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M.

2. CADRUL LEGAL DE REFERINTA

Angajarea si repartizarea pe locul de munca a lucratorilor se va efectua în urma controlului

4.1. Forta de munca:

4.2. Mediul de munca:

4.3. Sarcini de munca prestate:

4.4. Mijloace de munca utilizate. Echipamente individuale de protectie si de lucru utilizate.

- scari pentru lucrul la inaltime;

4.5. Reguli pentru realizarea activitatii in deplina securitate:

- Efectuati legarea la pamant si scurtcircuit pentru a fi in siguranta in cazul recuplarii energiei

4.6. Masuri tehnice de protectie la executarea lucrarilor cu scoatere de sub tensiune:

4.7. Separarea electrica:

procedee, trebuie sa se monteze indicatoare de interzicere avand inscriptia “NU

4.8. Identificarea instalatiei sau a partii de instalatie la care urmeaza a se lucra:

se leaga la pamant clema scurtcircuitorului sau la conductorul de nul al liniei electrice

4.10. Conditii tehnice:

izolarea zonei de manipulare a omului;

4.11. Masuri principale de protectie:

utilizat atat drept conductor de lucru cat si de protectie;

4.12. Protectia prin legarea la pamant:

4.13. Protectia prin alimentarea cu tensiune foarte joasa:

4.14. Protectia prin separare de protectie:

4.15. Masuri suplimentare de protectie:

4.15.2. Protectia automata la curenti de defect (PACD)(curenti diferentiali reziduali)

4.15.3. Protectia automata a tensiunii de defect (PATD)

4.15.4. Egalizarea potentialelor

4.15.5. Izolarea amplasamentelor

5. NOŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT

- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare);

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL PLĂGII ŞI LOCALIZAREA ACESTEIA:

PLĂGI MINORE CU SÂNGERĂRI

PLĂGI GRAVE CU SÂNGERARE ABUNDENTĂ

Plăgi cu un corp străin înfipt

Plăgi prin înţepare

Plăgi prin strivire

Sângerările din limbă sau obraz

Sângerări la nivelul scalpului

Sângerările din nas

Sângerări din urechi

Primul ajutor în fracturi

6. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE RUTIERE

B. CIRCULATIA PE PARTEA CAROSABILA

C. CIRCULATIA PE TIMP DE NOAPTE

- sa foloseasca in timpul deplasarii lanterne sau felinare aprinse.

D. TRAVERSAREA DRUMURILOR PUBLICE

E. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE DE TRANSPORT IN COMUN

F. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE PERSONALE DE

7. DURATA EFECTUARII INSTRUIRII.

S-ar putea să vă placă și