20 - Teza de Doctorat Si Anexe

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
cristi Digitally signed

by cristina.nagit
DN:
na.na cn=cristina.nagi
t
Date:
git 2016.11.04
09:09:34 +02'00'
EFICIENȚA PANOURILOR
FOTOVOLTAICE INTEGRATE ÎN
FAȚADELE VENTILATE DUBLU
VITRATE ALE CLĂDIRILOR
- TEZĂ DE DOCTORAT -
Doctorand:
Ing. Sebastian Valeriu HUDIȘTEANU
Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr. ing. Teodor Dorin Dumitru MATEESCU
Iași – 2016
Eficiența panourilor fotovoltaice integrate în fațadele ventilate dublu vitrate ale clădirilor
Cuprins
CUPRINS I
Capitolul 1 INTRODUCERE 1
1.1 Aspecte generale 1
1.2 Motivația și obiectivele tezei de doctorat 4
1.3 Conținutul tezei de doctorat 6
Capitolul 2 INTEGRAREA PANOURILOR FOTOVOLTAICE ÎN CLĂDIRI CU
FAȚADE VENTILATE DUBLU VITRATE 9
2.1 Sisteme fotovoltaice 9
2.1.1 Aspecte generale 9
2.1.2 Elementele componente ale unui sistem fotovoltaic 9
2.1.3 Tipuri de sisteme fotovoltaice 10
2.1.3.1 Sisteme fotovoltaice autonome 10
2.1.3.2 Sisteme fotovoltaice legate la rețea 10
2.1.4 Costuri de implementare a sistemelor fotovoltaice 11
2.1.5 Efecte directe ale implementării sistemelor fotovoltaice 12
2.1.6 Poziționarea panourilor fotovoltaice 12
2.1.6.1 Generalități 12
2.1.6.2 Înclinarea și orientarea panourilor fotovoltaice 12
2.1.6.3 Amplasarea panourilor fotovoltaice pe clădiri 13
2.1.7 Mentenanța sistemelor fotovoltaice 13
2.1.8 Impedimente posibile la realizarea unui sistem fotovoltaic 13
2.2 Fațade ventilate dublu vitrate 15
2.2.1 Generalități 15
2.2.2 Componentele fațadelor ventilate dublu vitrate 15
2.2.2.1 Vitrajele 15
2.2.2.2 Dispozitivele de umbrire 15
2.2.2.3 Canalul fațadei 16
2.2.3 Clasificarea fațadelor dublu vitrate 16
2.2.4 Ventilarea canalului 18
2.2.5 Amplasarea deschiderilor 18
2.2.6 Avantajele și dezavantajele utilizării fațadelor dublu vitrate 19
2.2.7 Efectul de răcire al curenților de aer din canalul fațadei 20
2.2.7.1 Generalități 20
2.2.7.2 Regimul termo-aeraulic în interiorul canalului FDV 21
i
2.3 Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri cu FDV 22
2.3.1 Generalități - tehnologia BIPV 22
2.3.2 Posibilități de amplasare a panourilor fotovoltaice în structura fațadelor 23
2.3.2.1 Panouri fotovoltaice aplicate pe fațadă 23
2.3.2.2 Panouri fotovoltaice integrate în fațadă (BIPV) 24
2.3.2.3 Panouri fotovoltaice cu rol de umbrire 24
2.3.2.4 Fațade media cu panouri fotovoltaice 25
2.3.2.5 Panouri fotovoltaice integrate în fațade înclinate 25
2.3.2.6 Panouri fotovoltaice semitransparente și colorate 26
2.3.3 Multifuncționalitatea BIPV 26
2.4 Modelarea clădirilor cu sistem BIPV 27
2.4.1 Softuri de analiză generală 27
2.4.2 Programe specifice sistemelor fotovoltaice 28
2.5 Soluții de răcire a panourilor fotovoltaice 29
2.5.1 Utilizarea panourilor fotovoltaice cu rol dublu BIPV/T 29
2.5.2 Racirea cu aer 30
2.5.3 Răcirea cu apă 30
Capitolul 3 BAZE TEORETICE 31
3.1 Radiația solară 31
3.1.1 Coordonatele solare 32
3.1.2 Spectrul radiației solare 33
3.1.3 Componentele radiației solare 35
3.1.4 Indicele de masă a aerului 36
3.1.5 Interacțiunea radiației solare cu materia 37
3.1.6 Simularea radiației solare 37
3.1.7 Posibilități de valorificare a radiației solare 39
3.2 Conversia fotovoltaică 40
3.2.1 Efectul fotovoltaic 40
3.2.2 Materiale semiconductoare utilizate la construcția panourilor fotovoltaice 44
3.2.3 Celula fotovoltaică 44
3.2.3.1 Tipuri de celule fotovoltaice din siliciu 45
3.2.3.2 Celule fotovoltaice din siliciu monocristalin 46
3.2.3.3 Celule fotovoltaice din siliciu policristalin 46
3.2.3.4 Celule fotovoltaice din siliciu amorf 46
3.2.4 Panouri fotovoltaice 47
3.2.4.1 Caracteristici termofizice ale panourilor fotovoltaice 47
3.2.5 Parametrii celulelor și panourilor fotovoltaice 48
3.2.6 Factori de influență ai randamentului panourilor fotovoltaice 50
3.2.6.1 Eficiența maximă teoretică și practică 50
3.2.6.2 Limita spectrală a eficienței panourilor fotovoltaice 50
ii
3.2.7 Influența radiației solare asupra eficienței panourilor fotovoltaice 52

3.2.8 Influența temperaturii panoului fotovoltaic asupra eficienței 53
3.2.9 Modelarea funcționării celulelor fotovoltaice 57
3.2.9.1 Modelul ideal – simplă diodă 57
3.2.9.2 Modelul simplă diodă cu rezistență serie 57
3.2.9.3 Model simplă diodă cu rezistență serie și de șuntare 58
3.2.9.4 Model dublă diodă 58
3.3 Transferul de căldură 59
3.3.1 Transfer de căldură prin conducție 59
3.3.2 Transfer de căldură prin convecție 59
3.3.3 Transfer de căldură prin radiație 60
3.3.4 Ecuațiile diferențiale ale transferului de căldură 61
3.4 Legi și criterii de similitudine 62
3.4.1 Legile similitudinii 62
3.4.2 Criterii de similitudine 63
3.5 Procese de transfer de căldură specifice panourilor fotovoltaice 63
3.6 Acțiunea vântului asupra construcțiilor 65
3.6.1 Aspecte teoretice 65
3.6.2 Efectul vântului asupra fațadelor 67
3.6.3 Modelarea și automodelarea fenomenelor aerodinamice 68
Capitolul 4 CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND EFICIENȚA
PANOURILOR FOTOVOLTAICE INTEGRATE ÎN CLĂDIRI 69
4.1 Cercetări experimentale pentru evaluarea eficienței PF în diverse condiții de
radiație și temperatură de operare 70
4.1.1 Obiective 70
4.1.2 Descrierea programului experimental 70
4.1.3 Conceperea dispozitivului de simulare a radiației solare 70
4.1.3.1 Dimensionarea dispozitivului pentru simularea radiației solare 70
4.1.3.2 Execuția și testarea dispozitivului pentru simularea radiației solare 74
4.1.4 Testarea panourilor fotovoltaice în camera climatică dublă 75
4.1.4.1 Descrierea standului experimental 75
4.1.4.2 Tehnica de măsurare și aparatura de achiziție a datelor 77
4.1.4.3 Ipoteze de lucru 79
4.1.4.4 Testarea panoului fotovoltaic monocristalin 79
4.1.4.5 Testarea panoului fotovoltaic policristalin 80
4.1.4.6 Radiația emisă în interiorul camerei climatice 81
4.1.5 Rezultate experimentale - panou fotovoltaic monocristalin 82
4.1.5.1 Distribuția radiației incidente pe panoul fotovoltaic monocristalin 82
4.1.5.2 Distribuția temperaturilor pe panoul fotovoltaic monocristalin 84
4.1.5.3 Variația parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin cu temperatura
de operare 88
iii
4.1.5.4 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin
cu temperatura de operare 90
4.1.5.5 Variația parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin cu radiația 92
4.1.5.6 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin
cu radiația 93
4.1.5.7 Concluzii parțiale 95
4.1.6 Rezultate experimentale - panou fotovoltaic policristalin 96
4.1.6.1 Distribuția radiației incidente pe panoul fotovoltaic policristalin 96
4.1.6.2 Distribuția temperaturilor pe panoul fotovoltaic policristalin 98
4.1.6.3 Variația parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu temperatura de
operare 100
4.1.6.4 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu
temperatura de operare 101
4.1.6.5 Variația parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu radiația 102
4.1.6.6 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu
radiația 103
4.1.6.7 Concluzii parțiale 104
4.1.7 Discuții asupra rezultatelor obținute 104
4.2 Studiul experimental al ventilării fațadelor dublu vitrate în diverse condiții de
vânt 106
4.2.1 Obiective 106
4.2.2 Descrierea programului experimental 106
4.2.3 Conceperea machetei de clădire la scară redusă 107
4.2.4 Echipamentul experimental – tunel aerodinamic 108
4.2.5 Variante studiate 109
4.2.5.1 Configurația 1 – Fațadă tip canal 110
4.2.5.2 Configurația 2 - Fațada tip coridor 112
4.2.5.3 Configurația 3 - Fațada tip coș 114
4.2.5.4 Direcția vântului de referință impus 116
4.2.6 Tehnica de măsurare și aparatura de achiziție a datelor 117
4.2.7 Rezultate experimentale – tunel aerodinamic 120
4.2.7.1 Măsurarea câmpului de viteze incident pe clădire 120
4.2.8 Automodelarea fenomenelor studiate în tunelul aerodinamic 125
4.2.9 Rezultate experimentale pentru Configurația 1 127
4.2.12 Determinarea coeficienților de transfer convectiv în condiții reale 133
4.2.13 Concluzii parțiale și discuții asupra rezultatelor obținute 135
4.3 Concluzii referitoare la rezultatele experimentale 136
iv
Capitolul 5 ANALIZA NUMERICĂ A RĂCIRII PANOURILOR FOTOVOLTAICE

INTEGRATE ÎN FAȚADELE VENTILATE ALE CLĂDIRILOR 139
5.1 Răcirea cu aer a panourilor fotovoltaice cu disipator de căldură 140
5.1.1 Descrierea problemei 140
5.1.2 Disipatorul de căldură 140
5.1.3 Variante studiate și ipoteze de lucru 140
5.1.4 Simularea numerică 141
5.1.5 Influența grosimii canalului fațadei dublu vitrate 143
5.1.6 Efectul radiației solare 144
5.1.7 Influența temperaturii și a vitezei aerului 146
5.1.8 Influența înălțimii nervurilor 148
5.1.9 Influența unghiului de înclinare a nervurilor 153
5.1.10 Eficiența panoului fotovoltaic în cazul răcirii cu aer 156
5.1.11 Concluzii parțiale – soluția propusă pentru răcire cu aer 159
5.2 Răcirea cu apă a panourilor fotovoltaice cu schimbător pelicular 160
5.2.1 Schimbător de căldură pelicular – variante studiate 160
5.2.2 Simularea numerică 160
5.2.3 Influența vitezei apei din schimbător 162
5.2.4 Influența grosimii peliculei de apă 164
5.2.5 Determinarea coeficientului global de transfer de căldură pentru configurațiile
studiate 167
5.2.6 Eficiența panoului fotovoltaic în cazul răcirii cu apă 170
5.2.7 Concluzii parțiale – soluția propusă pentru răcire cu apă 174
5.3 Concluzii referitoare la analiza numerică 175
Capitolul 6 STUDII DE CAZ PRIVIND EFICIENȚA PF INTEGRATE ÎN CLĂDIRI
DIN DIFERITE LOCALITĂȚI DIN ROMÂNIA 177
6.1 Modelarea numerică 177
6.2 Cazuri studiate 178
6.3 Rezultatele analizei anuale 179
6.3.1 Poziția panoului fotovoltaic – orizontală 179
6.3.2 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud 181
6.3.3 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud-est 182
6.3.4 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud-vest 184
6.3.5 Energia cumulată produsă anual de panoul fotovoltaic 186
6.4 Rezultatele analizei lunare 187
6.5 Rezultatele analizei zilnice 188
6.5.1 Poziția panoului fotovoltaic – orizontală 188
6.5.2 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud 189
6.5.3 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud-Est 189
v
6.5.4 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud-Vest 190
6.5.5 Energia cumulată maximă zilnică 191
6.6 Analiza efectului răcirii asupra eficienței panoului fotovoltaic în aceleași
condiții climatice 192
6.6.1 Caz 1 – București 193
6.6.2 Caz 2 – Cluj-Napoca 194
6.6.3 Caz 3 - Iași 196
6.6.4 Caz 4 - Timișoara 197
6.6.5 Evidențierea efectului răcirii în ziua cu producția maximă 198
6.6.6 Analiza comparativă a efectului răcirii pentru cele patru localități 201
6.7 Concluzii parțiale 202
Capitolul 7 CONCEPEREA UNEI INTERFEȚE GRAFICE PENTRU EVALUAREA
EFICIENȚEI PF INTEGRATE ÎN CLĂDIRI 203
7.1 Metoda propusă pentru studiul panourilor fotovoltaice 204
7.1.1 Modelarea panourilor fotovoltaice în MATLAB/Simulink 205
7.1.2 Implementarea modelului matematic în programul de calcul 205
7.1.3 Aplicația 1 - Interfață simplă pentru accesarea modelului matematic din
Simulink 207
7.1.4 Aplicația 2 - Interfață de simulare a funcționării PF în condiții variabile de
temperatură și radiație solară 208
7.1.5 Aplicația 3 - Interfață complexă de simulare a funcționării PF în condiții
climatice reale 210
7.1.6 Validarea aplicațiile create 212
7.2 Studiu de caz folosind Aplicația 3 - Iași 214
7.2.1 Descrierea problemei 214
7.2.2 Rezultatele studiului 214
7.3 Concluzii parțiale 220
Capitolul 8 CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI
VALORIFICAREA REZULTATELOR 221
8.1 Concluzii generale 221
8.2 Contribuții personale 226
8.3 Valorificarea rezultatelor 229
BIBLIOGRAFIE 233
ANEXE 243
A.1 Rezultate experimentale pentru panoul fotovoltaic monocristalin 243
A.2 Rezultate experimentale pentru panoul fotovoltaic policristalin 262
vi
Capitolul 1
INTRODUCERE
1.1 Aspecte generale

Situația energetică actuală, caracterizată prin creșterea prețului energiei și scăderea
rezervelor de combustibili fosili, determină impunerea unor strategii de dezvoltare și cercetare
în scopul îmbunătățirii eficienței sistemelor. Consumul de energie și de resurse al umanității
depășește în mod constant capacitatea anuală de autoregenerare a planetei noastre. Astfel, în
anul 2016, acesta a fost atins încă de pe data de 8 august și, conform tendințelor actuale, în anul
2030 acesta se va ridica la echivalentul a două Pământuri (GFN, 2016). Generarea electricității
cu emisii minime de CO2 reprezintă, de asemenea, una din principalele ținte energetice ale
omenirii (IEA, 2015; Firth, 2006). În ceea ce privește implementarea sistemelor care utilizează
energie din surse regenerabile (non-fosile), interesul este din ce în ce mai ridicat la nivel
național, european și mondial (EurObserv’ER, 2016).
Energia solară reprezintă cea mai importantă sursă de energie disponibilă pe Pământ.
Utilizarea energiei provenite de la Soare se poate realiza în mod direct, termic sau fotovoltaic,
dar și indirect, de exemplu energia înmagazinată în combustibili fosili, energia eoliană etc. Prin
conversia directă a radiației solare se obțin două dintre cele mai importante tipuri de energie
utilizate de omenire: termică și electrică. Prin urmare, se poate considera că energia solară
reprezintă una dintre cele mai avantajoase și sustenabile surse.
Potențialul energiei solare la nivel mondial este maxim în zonele cuprinse între ecuator
și cele două tropice, cu valori medii anuale de peste 2000 kWh/m2 și zilnice de peste 6 kWh/m2
(Richter et al., 2012). Totalul puterii fotovoltaice instalate în lume la finalul anului 2015 este
estimat la 233 GW, cu 31% mai mult decât în anul 2014 și de șase ori mai mult decât în anul
2010 (GMO for Solar Power, 2015-2019), din care peste 40% este în Europa.
Cele mai importante zone în care este implementată tehnologia fotovoltaică la nivel
mondial sunt: Europa, America de Nord, Sud-Estul Asiei și Australia. Aproape toate acestea
primesc o energie solară anuală sub 2000 kWh/m2, aflate de cele mai multe ori în afara ariilor
cu cel mai mare potențial energetic solar.
1
Capitolul 1 – Introducere
În cazul României, deși în anul 2013 a avut loc o creștere importantă a puterii instalate,
de aproximativ 21 de ori față de 2012, de la 49 MWp la 1022 MWp, Figura 1.1.a, această tendință
s-a amortizat, astfel încât la sfârșitul anului 2015 erau 1325 MWp instalați. Aceasta constituie
1,4% din totalul Uniunii Europene (UE), Figura 1.1.b, și 0,56% din totalul la nivel mondial
(EurObserv’ER, 2016). Comparativ cu alte state europene poziționate mai puțin favorabil,
precum Marea Britanie, Germania sau Belgia, ca putere totală instalată, țara noastră se află încă
mult în spate, fiind situată pe locul 10.
De asemenea, în ceea ce privește puterea instalată pe cap de locuitor, România se
poziționează și mai jos, locul 18 în Europa, cu 66,7 Wp/locuitor, fiind depășită de țări precum
Danemarca, Bulgaria, Cehia sau Slovacia, în timp ce media europeană este de 186,1 Wp/locuitor
(EurObserv’ER, 2016). Pe de altă parte, deși se înregistreaza o tendință de creștere a puterii
instalate, la nivel de integrare în clădiri nu s-au realizat mari progrese. Trebuie menționat că
99% din sistemele existente în țara noastră sunt amplasate la sol, plasându-ne ca pondere pe
locul 1 în Europa (GMO, 2014-2018).
a) b)
Figura 1.1 Evoluția puterii fotovoltaice instalate în: a) România; b) Uniunea Europeană
Sistemele fotovoltaice instalate în România, Figura 1.2, asigură o putere electrică
aproape comparabilă cu puterea instalată a celor două reactoare nucleare de la Cernavodă
(2x700 MW). Tendința este de depășire a acesteia, la un cost mai mic de 2,2 mld. €, comparativ
cu 4 mld. €, cât ar costa realizarea altor două reactoare (http://www.panourisolare.com).
Figura 1.2 Harta proiectelor fotovoltaice din România (actualizare 2015)

(http://www.fabricadecercetare.ro/regenerabil)
2
Un aspect important îl constituie, procentul energiilor regenerabile din totalul energiei

produse. Din acest punct de vedere, România este bine poziționată și tinde să aibă o evoluție
bună (EEA Report, 2016). Astfel, între 20% și 30% din energia produsă în țara noastră este din
surse regenerabile, fiind depășită doar de țările nordice și Austria. Țări precum Marea Britanie,
Belgia, Olanda, Ungaria au un procentaj de maxim 10%.
Obiectivele UE în sectorul energetic sunt fundamentate pe trei ținte principale:
Siguranța în alimentare cu energie – constă în măsuri pentru reducerea vulnerabilității
spațiului european în ceea ce privește dependența față de exportatorii de energie și eliminarea
unor viitoare crize energetice sau a lipsei alimentării cu energie;
Sustenabilitatea – preocuparea Uniunii Europene în reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră la un nivel care să nu determine o creștere a temperaturii medii globale cu mai mult de
2 °C față de cea premergătoare industrializării;
Competivitatea – asigurarea funcționării corecte și a unui mediu competitiv pe piața
internă de energie.
În domeniul energiei și a emisiilor de gaze cu efect de seră, recomandările UE sunt
propuse sub forma unor pachete legislative și reglementări. Una dintre principalele ținte este
stabilită prin pachetul „Energie – Schimbări climatice”, cunoscut și sub denumirea de
„Obiectivele 20-20-20” (http://eur-lex.europa.eu). Acest pachet are drept scop ca până în anul
2020 să se realizeze:
- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) comparativ cu anul 1990;
- creșterea cu 20% a ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie al UE;
- reducerea cu 20% a consumului de energie, prin soluții de ameliorare a eficienței
energetice, față de consumul spre care se tinde în absența luării de măsuri.
Bugetul disponibil pentru România în scopul protejării mediului este de aproximativ
80,713 miliarde RON, aproximativ 19,5 mld. €, pentru o perioadă de sprijin de 15 ani (Jurnalul
Oficial - UE, 2011/C 244/02) și vizează următoarele sectoare economice: furnizarea de energie
electrică, gaz și apă.
În scopul promovării investițiilor în domeniul surselor regenerabile de energie, în
România operează Piața de Certificate Verzi (Ord. ANRE nr. 15/2015). “Certificatul verde
(CV) reprezintă un document care atestă că o cantitate de energie electrică este produsă din
surse regenerabile de energie” (OPCOM, www.opcom.ro). Legea 220/2008, modificată prin
Legea 139/2010, reglementează cota de 6 CV/MWh pentru sisteme fotovoltaice noi, cu
valabilitate până la sfârșitul anului 2016. De asemenea, perspectiva vânzării energiei electrice
obținute către furnizorul de energie electrică, pe baza unor contracte de tip FiT (Feed-in), poate
reprezenta un stimulent financiar pentru investitori.
În sectorul energiilor din surse regenerabile activează și următoarele directive europene
(Jurnal Oficial - UE, L-153, 2010; www.eur-lex.europa.eu; www.europarl.europa.eu):
 Directiva 2009/28/CE – privind promovarea energiei din surse regenerabile (RES);
 Directiva 2009/29/CE – privind schema europeană de tranzacţionare a certificatelor de
emisii de gaze cu efect de seră;
3
 Directiva 2010/31/UE – privind performanța energetică a clădirilor, climatizarea și

utilizarea surselor regenerabile de energie. Aceasta impune ca până în anul 2020 toate clădirile
noi să fie cu un consum de energie apropiat de zero (NZEB – Nearly Zero Energy Buildings).
 Directiva 2012/27/UE – privind eficiența energetică, cuprinde strategiile naționale pe
termen lung de renovare a clădirilor existente la niveluri energetice performante. Prevede, de
asemenea, rata minimă anuală de renovare a clădirilor publice.
În ceea ce privește producerea de energie electrică din surse regenerabile, statele
membre ale UE pot coopera cu țările non-UE, însă trebuie ca energia electrică sa fie produsă
de un sistem nou sau retehnologizat și consumată în interiorul UE (2009/28/CE).
1.2 Motivația și obiectivele tezei de doctorat

Implementarea tehnologiilor fotovoltaice la nivelul clădirilor, care reprezintă cei mai
importanți consumatori de energie electrică (EIA, 2014), poate reprezenta o soluție eficientă și
viabilă de obținere a energiei electrice pe plan local și cu emisii de CO2 cât mai reduse.
Producerea de energie electrică prin utilizarea energiei solare cu ajutorul panourilor
fotovoltaice prezintă avantaje importante ținând seama că sursa de energie este regenerabilă și
gratuită, iar procesele de producere a energiei electrice nu au impact negativ asupra mediului
(emisii poluante, deșeuri, zgomot etc.). De asemenea, generarea energiei electrice se realizează
fără utilizarea de piese în mișcare, iar costurile sunt reduse în ceea ce privește mentenanța.
Energia produsă este consumată de obicei local, ceea ce duce la pierderi de putere reduse.
La nivel european, pe lângă tendința de creștere a numărului de proiecte de
implementare a tehnologiei fotovoltaice în clădiri, există și un larg interes în lumea științifică
(Aste et al., 2016, Agathokleous et al., 2016; Quesada et al., 2012). Acest subiect este dezbătut
pe larg în cadrul manifestărilor științifice internaționale (Conference of Advanced Building
Skins). De asemenea, există reglementări și directive la nivel european, privitoare la realizarea
de sisteme energetice eficiente și corespunzătoare cerințelor actuale (Commission EC, 2005).
Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri a devenit un tip de sistem dominant în
ultimii ani, estimându-se că din totalul sistemelor fotovoltaice dispersate, majoritatea sunt
integrate în clădiri, aproximativ 75% din acestea (IEA, 2015).
Durata de viață a panourilor fotovoltaice este de cel puțin 20...30 de ani, cu o rată de
scădere a performanței față de STC de 0,3...0,5 %/an, și o valoare minimă de 80% din
performanța inițială după 20 de ani de funcționare. Mentenanța reprezintă 1 %/an din costul
inițial al investiției (Keating et al., 2015). Având în vedere că puterea panourilor fotovoltaice
furnizată de producător este cea maximă în Wp (Watt peak - puterea maximă în condiții de
testare), se impune ca necesară determinarea funcționării acestora în condiții reale de mediu.
Principalii parametri care influențează eficiența conversiei fotovoltaice sunt intensitatea
radiației solare și temperatura de operare a acestuia (Dubey et al., 2013; Bicer et al., 2016;
Hudișteanu et al., 2015e). Deoarece, în ipoteza integrării panourilor fotovoltaice în clădiri, de
cele mai multe ori poziția acestora este fixă, nu se poate interveni pentru creșterea intensității
4
radiației solare. În schimb, creșterea eficienței panourilor se poate realiza prin diverse strategii
de reducere a temperaturii acestora.
În literatură se constată un interes ridicat (Sargunanathan et al., 2016; Bahaidarah, 2016)
precum și un număr mare de studii referitoare la scăderea temperaturii panourilor fotovoltaice
(Bahaidarah et al., 2016; Bai et al., 2016; Nižetić et al., 2016 a; Nižetić et al., 2016 b; Ebrahimi
et al., 2015; Eicker et al., 2015), dar și a modalităților de valorificare a energiei termice extrase.
O soluție de optimizare a montării panourilor fotovoltaice în clădiri constă în integrarea acestora
în clădiri cu fațade ventilate dublu vitrate (Peng et al., 2016; Agathokleous et al., 2016; Elarga
et al., 2016).
În perioada verii, când temperatura ambientală atinge valori maxime de aproximativ 35
°C și intensitatea radiației solare are valori de 1000 W/m2, în lipsa vântului, temperatura
panoului fotovoltaic poate atinge valori de 80...90 °C (Migan, 2013). Ținând cont că eficiența
panourilor fotovoltaice monocristaline are valori maxime de aproximativ 18%, în condiții
standard (STC), atunci la temperaturi de 80 °C aceasta ar putea scădea la 13%. Acest aspect nu
poate fi neglijat, ținând cont de costul mare al investiției într-un astfel de sistem.
Prin urmare, s-a considerat oportună studierea creșterii eficienței panourilor
fotovoltaice integrate în clădiri prin integrarea acestora în fațade ventilate și soluții
complementare de răcire. Un avantaj al acestei soluții este reprezentat și de posibilitatea
valorificării complexe a conversiei fotovoltaice și termice, vara scăzând aporturile de căldură
în clădire, iar iarna prin utilizarea aerului preîncălzit în sistemul de ventilare și condiționare.
Obiectivele tezei de doctorat sunt:
- realizarea de studii documentare referitoare la radiația solară și conversia
fotovoltaică;
- realizarea de studii documentare referitoare la fațadele ventilate dublu vitrate și
integrarea sistemelor fotovoltaice în clădiri;
- determinarea soluției optime de integrare a panourilor fotovoltaice în fațadele
clădirilor;
- desfășurarea de teste experimentale, în camera climatică dublă, pentru determinarea
dependenței eficienței panourilor fotovoltaice de radiația solară și temperatura de operare;
- realizarea de teste experimentale, în tunel aerodinamic, pentru evaluarea
comportamentului aeraulic al canalului fațadelor ventilate în diverse configurații;
- determinarea coeficienților de schimb de căldură convectivi în condiții reale;
- implementarea rezultatelor experimentale în analize numerice, folosind platforma
ANSYS-Fluent, în scopul determinării prin studii comparative a soluțiilor optime de răcire a
panourilor fotovoltaice cu aer – răcire pasivă sau cu apă – răcire activă;
- studii de caz, folosind programul TRNSYS, pentru analiza în regim tranzitoriu a
integrării panourilor fotovoltaice în clădiri, pentru diverse localități din România;
- conceperea unui instrument de calcul pentru evaluarea funcționării sistemelor
fotovoltaice în condiții reale de operare;
- prezentarea concluziilor obținute în urma analizelor numerice și experimentale.
5
1.3 Conținutul tezei de doctorat

Teza de doctorat, Eficiența panourilor fotovoltaice integrate în fațadele ventilate
dublu vitrate ale clădirilor, este organizată pe 8 capitole și anexe, după cum urmează:
În Capitolul 1, Introducere, se prezintă aspecte generale privind contextul energetic
actual și informații referitoare la capacitatea fotovoltaică instalată la nivel european și național.
De asemenea, sunt conturate principalele obiective și este prezentată oportunitatea cercetării și
conținutul tezei de doctorat.
În Capitolul 2, Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri cu fațade ventilate dublu
vitrate, sunt prezentate în prima parte aspecte generale referitoare la sistemele fotovoltaice,
efectele implementării acestora, avantajele și dezavantajele utilizării panourilor fotovoltaice. În
partea a doua este definit conceptul de fațadă ventilată dublu vitrată, sunt prezentate modalitățile
de funcționare ale acesteia, modul de compartimentare și ventilare, precum și interesul
cercetărilor în această direcție. De asemenea, este prezentat efectul de răcire al curenților de aer
din fațadele dublu vitrare. Capitolul cuprinde și analiza conlucrării celor două sisteme
prezentate și a posibilităților de răcire a panourilor fotovoltaice prin integrarea acestora în
fațadele dublu vitrate ale clădirilor și obținerea tehnologiei cunoscută ca BIPV (Building
Integrated Photovoltaics).
În Capitolul 3, Baze teoretice, sunt cuprinse noțiunile teoretice fundamentale privind
radiația solară, conversia fotovoltaică și fenomenele de transfer de căldură specifice fațadelor
dublu vitrate și panourilor fotovoltaice. Capitolul cuprinde informații referitoare la criteriile de
similitudine aplicabile în procesele de transfer de căldură și de curgere a fluidelor, precum și
generalități referitoare la acțiunea vântului asupra construcțiilor. Sunt prezentate, de asemenea,
caracteristicile termofizice și electrice ale celulelor și panourilor fotovoltaice și principalii
factori de influență a randamentului acestora.
În Capitolul 4, Cercetări experimentale privind eficiența panourilor fotovoltaice

integrate în clădiri, sunt prezentate cele două programe de cercetare experimentală efectuate.
În cadrul primului program experimental, desfășurat la camera climatică dublă, s-au analizat
două panouri fotovoltaice, unul monocristalin și altul policristalin, în scopul determinării
funcționării acestora în diverse condiții de temperatură de operare și radiație solară. O etapă
importantă a primului experiment a constat în conceperea și realizarea unui dispozitiv pentru
simularea radiației solare, compatibil cu dimensiunile și caracteristicile camerei climatice.
Rezultatele obținute sunt prelucrate și prezentate sub formă grafică – imagini și sub formă
numerică – coeficienți de dependență ai parametrilor PF cu temperatura și radiația. Cel de-al
doilea program experimental, s-a desfășurat la tunelul aerodinamic și a constat în determinarea
efectului vântului asupra ventilației canalului fațadelor dublu vitrate (FDV). Analiza s-a realizat
pe macheta la scară redusă a unei clădiri cu FDV pentru trei configurații diferite, la viteze și
direcții variabile ale vântului. În ultima parte a capitolului, sunt prezentate și analizate
rezultatele celor două experimente și punctate concluziile parțiale.
6
În Capitolul 5, Analiza numerică a răcirii panourilor fotovoltaice integrate în

fațadele clădirilor, sunt prezentate o serie de analize numerice, realizate în programul de calcul
ANSYS-Fluent, referitoare la răcirea panourilor fotovoltaice. Spre analiză sunt propuse două
soluții de reducere a temperaturii panourilor fotovoltaice integrate în fațadele clădirilor, prin
răcire pasivă – cu aer și prin răcire activă – cu apă. Pentru fiecare soluție este definită
modalitatea de reducere a temperaturii, respectiv prin utilizarea unui disipator de căldură în
cazul răcirii cu aer și a unui schimbător de căldură pelicular pentru răcirea cu apă. Cele două
soluții sunt analizate atât separat și raportate la cazul de bază, cât și între ele și determinată
varianta optimă de răcire. Rezultate obținute, referitoare la temperatura panoului fotovoltaic în
condiții de radiație solară constantă, sunt prelucrate și transpuse în efectul asupra eficienței de
conversie a acestuia.
În Capitolul 6, Studii de caz privind eficiența PF integrate în clădiri din diferite
localități din România, se prezintă o analiză detaliată a funcționării unui panou fotovoltaic
integrat într-o clădire cu fațadă dublu vitrată, pentru patru localități diferite, în regim de
funcționare reală. Studiile sunt realizate comparativ pentru București, Cluj-Napoca, Iași și
Timișoara, pentru poziția orizontală sau verticală a panoului și orientările sud, sud-est și sud-
vest. Rezultatele analizei sunt prezentate pentru intervale de studiu anuale, lunare și zilnice și
sunt focalizate pe determinarea localității și perioadei cu producție maximă. Ultima parte a
capitolului prezintă efectul utilizării celor două soluții de răcire din Capitolul 5 și aportul de
energie adus, pentru aceleași cazuri și condiții climatice.
În Capitolul 7, Conceperea unei interfețe grafice pentru evaluarea eficienței

panourilor fotovoltaice integrate în clădiri, se prezintă dezvoltarea unui instrument de calcul
pentru evaluarea funcționării sistemelor fotovoltaice în condiții reale de operare. Prima parte a
capitolului prezintă implementarea modelul matematic utilizat la simularea funcționării
panourilor fotovoltaice și realizarea rutinei în mediul Simulink. În continuare, sunt prezentate
etapele de realizare a interfeței grafice în MATLAB și validarea funcționării corecte a acesteia.
Ultima parte a capitolului prezintă un exemplu de utilizare a aplicației, în scopul determinării
și prelucrării parametrilor de funcționare ai unui panou fotovoltaic în ziua maximă de vară
pentru două situații.
În Capitolul 8, Concluzii generale, contribuții originale și valorificarea rezultatelor,
sunt trecute în revistă concluziile finale privind rezultatele obținute în urma cercetărilor
experimentale și analizelor numerice. Acest capitol conține, de asemenea, contribuțiile
originale în domeniu și valorificarea rezultatelor pe parcursul programului de cercetare
doctorală, prin publicarea unui număr semnificativ de lucrări științifice.
7
8
Capitolul 2
INTEGRAREA PANOURILOR
FOTOVOLTAICE ÎN CLĂDIRI CU FAȚADE
VENTILATE DUBLU VITRATE
Studiul integrării panourilor fotovoltaice (PF) în clădirile cu fațade ventilate dublu

vitrate necesită o serie de cunoștințe de bază legate de sistemele fotovoltaice și de fațadele dublu
vitrate ale clădirilor (FDV). În țara noastră încă nu a luat amploare instalarea de sisteme
fotovoltaice de mici dimensiuni la consumatori rezidențiali sau terțiari. În schimb, tendința și
numărul relativ ridicat de astfel de sisteme la nivel european (EurObserv’ER, 2016), conduc la
ipoteza că acest sector va avea o creștere importantă și în țara noastră în anii viitori.
2.1 Sisteme fotovoltaice

2.1.1 Aspecte generale
Un sistem fotovoltaic reprezintă un ansamblu de echipamente cu rolul de a transforma
radiația solară în energie electrică. Curentul electric produs de un sistem fotovoltaic este de tip
continuu, iar pentru transformarea acestuia în curent alternativ se utilizează invertoare.
Principala componentă a unui sistem fotovoltaic este panoul sau modulul fotovoltaic.
2.1.2 Elementele componente ale unui sistem fotovoltaic
Pentru realizarea unui sistem fotovoltaic trebuie făcute în prealabil o serie de studii în
ceea ce privește eficiența integrării lor în funcție de zona geografică și împrejurimi. De
asemenea, alegerea orientării și a unghiului de înclinare influențează în mod decisiv
randamentul.
Schema simplificată pentru o instalație electrică cu panouri fotovoltaice este prezentată
în Figura 2.1.
9
Capitolul 2 – Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri cu fațade ventilate dublu vitrate
Figura 2.1 Schema simplificată a instalației cu panouri fotovoltaice (http://www.profi-solar.ro)

Elementele componente ale unui sistem fotovoltaic:
- Panouri fotovoltaice – realizează conversia energiei solare în energie electrică;
- Controler de încărcare – are rolul de menținere a tensiunii de încărcare la valoarea
optimă pentru bateria de acumulatori;
- Bateria de acumulatori – înmagazinarea energiei electrice continue sub formă
chimică;
- Invertor – realizează conversia curentului continuu (CC) produs de panoul fotovoltaic
în curent alternativ (CA), necesar consumatorilor;
- Generator de rezervă – utilizat dacă este necesară o sursă de rezervă;
- Conductoare;
- Aparate de conectare/deconectare, pentru CC și CA;
- Aparatură de măsură și monitorizare.
2.1.3 Tipuri de sisteme fotovoltaice
Se disting două tipuri principale de sisteme cu panouri fotovoltaice:
 Sistemele de producție autonomă pentru alimentarea amplasamentelor sau
echipamentelor izolate și neracordate la rețeaua electrică;
 Sistemele de producție racordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice.
2.1.3.1 Sisteme fotovoltaice autonome
Sistemele fotovoltaice autonome sunt caracterizate prin instalații complete de
producere, transport, transformare și acumulare a energiei electrice. Acestea sunt de obicei de
mici dimensiuni (maxim câteva sute de kW), fiind utilizate pentru consumul local al energiei
produse. De asemenea, cerințele de calitate a energiei electrice, mai ales la transformarea în
curent alternativ nu sunt la fel de stricte ca în cazul sistemelor conectate la rețea.
2.1.3.2 Sisteme fotovoltaice legate la rețea
Sistemele legate la rețea sunt asemănătoare celor autonome, cu precizarea că din
structura lor pot lipsi elementele de acumulare. Acest detaliu reprezintă un avantaj important,
ținând cont de ponderea costurilor sistemului de acumulare, de aproximativ 10...15% din
10
costurile sistemului. În schimb, trebuie asigurată calitatea energiei electrice injectate în rețeaua
furnizorului, ceea ce implică o serie de costuri suplimentare pentru invertoare.
În ceea ce privește integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri, se pot utiliza ambele
soluții, dar cele mai răspândite sunt sistemele autonome.
2.1.4 Costuri de implementare a sistemelor fotovoltaice
Prețul panourilor fotovoltaice standard nu mai este foarte ridicat, iar pentru clădirile care
se pretează la această soluție, de obicei clădiri de birouri, se folosește deja sticlă de calitate
superioară, care are oricum un cost ridicat.
Evoluția prețului celulelor fotovoltaice de-a lungul timpului (Bloomberg New Energy
Finance) poate fi urmărită în Figura 2.2.
a) b)
Figura 2.2 Prețul celulelor fotovoltaice din siliciu în $/Wp: a) evoluție anuală
(www.pv.energytrend.com); b) comparație cu legea lui Swanson (https://upload.wikimedia.org/)
S-a constatat că prețul celulelor [$/Wp] are o evoluție conform legii lui Swanson, Figura
2.2.b. Aceasta presupune scăderea cu 20% a prețului pentru fiecare dublare a puterilor
cumulative instalate la nivel mondial.
Principala sursă a costurilor într-un sistem fotovoltaic fără acumulare este reprezentată
de modulele fotovoltaice, 60%, și de invertoare, între 10% și 15% (http://www.landes.org),
Figura 2.3.
Figura 2.3 Ponderea cheltuielilor în realizarea unui sistem fotovoltaic

Cheltuielile anuale cu exploatarea și mentenanța acestor sisteme sunt reduse, de ordinul
a 1% din costul de investiție, în cazul a 20 de ani de funcționare (Keating et al., 2015). La
acestea se adaugă costurile operaționale legate de pază, monitorizare etc., cu valori între 3...5%
din veniturile anuale.
11
2.1.5 Efecte directe ale implementării sistemelor fotovoltaice

În urma implementării unei instalații fotovoltaice conectate cu rețeaua furnizorului se
pot obține în mod direct două câștiguri:
Câștigul economic: proprietarul instalației poate vinde energia electrică produsă în
exces direct furnizorului. De exemplu, pentru o instalație cu 10 KWp instalați, cu o suprafață de
100 m2, care ar produce aproximativ 12 MWh/an, timpul de recuperare al investiției ar fi între
14 și 16 ani (http://www.landes.org).
Protejarea mediului: electricitatea produsă reprezintă energie curată, fără să utilizeze
soluții poluante, cum sunt de exemplu centralele termoelectrice. În cazul unei instalații care
produce 12 MWh/an, reducerea emisiilor anuale ar fi de aproximativ 780 kg CO 2
(http://www.landes.org).
După instalare, panourile fotovoltaice produc energia nominală, fără a lua în considerare
și pierderile prin conductoare, pe o perioadă de 2,6 ani, în cazul instalării pe acoperiș și 4 ani,
atunci când sunt instalate pe fațade, fiind protejate la acțiuni meteo nefavorabile (IEA -
Photovoltaic Power Systems Programme). Durata de viață a modulelor fotovoltaice este în
general de 30 de ani și producătorii garantează producerea de energie pentru 20…25 de ani, cu
o scădere a puterii generate de maxim 10…20%.
Costul de instalare este curprins momentan între 8 €/Wp pentru un beneficiar particular
și 6 €/Wp pentru instalațiile colective de mare putere. De asemenea, există posibilitatea de
instalare la costuri mai mici, de 4,5 €/Wp, pentru anumite situații favorabile
(http://www.landes.org). Dacă instalația a fost gândită încă din perioada de proiectare a
construcției, atunci costurile sunt minime și integrarea se poate realiza mult mai facil.
2.1.6 Poziționarea panourilor fotovoltaice
2.1.6.1 Generalități
Poziția panourilor fotovoltaice influențează generarea de energie pe parcursul întregului
an. Trebuie luat în considerare că producția maximă este atinsă în momentul în care razele
solare sunt perpendiculare pe module.
Radiația solară incidentă pe modulele fotovoltaice prezintă o variație anuală importantă,
durata de însorire fiind diferită în timpul iernii față de sezonul cald. De asemenea, în zilele
înnorate, panourile fotovoltaice produc electricitate prin conversia radiației difuze, dar în
cantitatăți mai mici, de maxim 10...25% din cea din zilele cu radiație solară directă.
2.1.6.2 Înclinarea și orientarea panourilor fotovoltaice
Studiile de specialitate (Hudișteanu et al., 2016b; Salih și Kadim, 2014; EIA 2014) arată
că este necesară o analiză preliminară în ceea ce privește înclinarea optimă a panourilor
fotovoltaice, în vederea obținerii energiei maxime pe întreaga perioadă a anului. Aceasta
depinde de poziționarea geografică a panoului și de orientare.
Pentru asigurarea unei productivități maxime a sistemului, este recomandată orientarea
panourilor fotovoltaice spre sud, cu o marjă de maxim 30° spre est sau vest și o înclinare
cuprinsă între 25° și 45° în raport cu orizontala (Bruxelles Environnement, 2010).
12
2.1.6.3 Amplasarea panourilor fotovoltaice pe clădiri

Integrarea panourilor fotovoltaice pe clădiri, Figura 2.4, prezintă un istoric destul de
variat. Prima apropiere a acestor sisteme de consumatori a constat în amplasarea micilor sisteme
în imediata vecinătate a clădirilor. Apoi, pentru economisirea terenului, s-a trecut la amplasarea
acestora pe acoperișurile de tip terasă sau înclinate ale clădirilor.
Figura 2.4 Soluții de integrare a panourilor fotovoltaice în clădiri (http://www.s-energy.co.kr)

În cazul clădirilor noi, caracterizate printr-un regim de înălțime mare și suprafețe
orizontale reduse și de cele mai multe ori ocupate de alte echipamente de instalații, s-a dezvoltat
soluția integrării panourilor fotovoltaice pe fațade. Această soluție are avantajul unor suprafețe
disponibile mari, care ar fi foarte costisitoare în marile aglomerări urbane. De asemenea,
posibilitățile arhitecturale sunt deosebite, dar prezintă și anumite neajunsuri, mai ales în ceea
ce privește poziția fixă pe durata anului.
2.1.7 Mentenanța sistemelor fotovoltaice
Având în vedere faptul că în sistemele fotovoltaice nu există piese în mișcare, acestea
necesită o mentenanță minimă. Totuși, sunt necesare anumite operațiuni în vederea asigurării
unei funcționări adecvate a sistemului. Printre acestea se numără inspecția vizuală a
captatoarelor, în scopul detectării urmelor de distrugeri sau murdărie, inspecția conexiunilor
electrice, detectarea urmelor de coroziune etc. (Building and Construction Authority, 2008).
Pentru utilizarea eficientă a panourilor fotovoltaice, acestea trebuie să fie mereu curate.
Prin urmare, trebuie evitate toate depunerile de murdărie cum ar fi praful sau dejecțiile păsărilor.
În general, ploaia este suficientă pentru realizarea unei spălări a modulelor, dacă se respectă
înclinația minimă a modulelor de 15° (Bruxelles Environnement, 2010). Totuși, este
recomandată verificarea periodică a acestora.
2.1.8 Impedimente posibile la realizarea unui sistem fotovoltaic
Pe lângă depunerile de murdărie, prezența umbrei este foarte dăunătoare funcționării
panourilor fotovoltaice. Trebuie evitată umbra determinată de arbori, ferestre, acoperiș, coșuri
sau alte clădiri, deoarece aceasta provoacă o scădere importantă a randamentului.
Umbrirea completă, determinată de dejecțiile păsărilor sau ramura unui copac,
împiedică întreaga radiație solară (directă și difuză) să ajungă la celulele fotovoltaice. Umbrirea
13
parțială, determinată de coșuri, arbori, nori sau clădiri învecinate, împiedică radiația solară
directă să ajungă la celula fotovoltaică.
În cazul conectării serie, dacă un singur panou este parțial sau total umbrit, producția
întregii instalații are de suferit, deoarece panoul cel mai slab va determina și limitarea puterii
celorlalte panouri. Pentru evitarea acestei probleme, în sistemele fotovoltaice se prevăd diode
de by-pass (Silvestre et al., 2009).
În absența ventilării, integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri poate antrena o scădere
importantă a randamentului de conversie, prin creșterea temperaturii în timpul lunilor însorite.
Arcul electric este cauzat de spațiile de aer dintre conexiunile electrice. Aceste spații
sunt rezultatul unei manopere de calitate scăzută, îmbătrânirea sau degradarea conexiunilor.
Distrugerea panourilor fotovoltaice din cauza apariției arcului electric de CC și incendierii
acestora sunt evidențiate în Figura 2.5.
Figura 2.5 Distrugerea panourilor fotovoltaice datorate arcului de curent continuu

(http://dqbasmyouzti2.cloudfront.net)
La realizarea unui sistem fotovoltaic integrat în clădiri trebuie respecate prevederile
standardelor, normativelor şi reglementărilor în vigoare (I7, 2011). Protejarea pesoanelor
împotriva șocurilor electrice și a sistemului împotriva loviturilor de trăsnet se realizează prin
sistemul de legare la pământ a ramelor PF, a componentelor metalice și a elementelor de
susţinere, conform I7, 2011. Astfel, fiecare PF trebuie să aibă o bornă de legare la pământ.
O clădire încapsulată în totalitate într-un înveliș de panouri fotovoltaice poate fi supusă
efectului de vulnerabilitate electromagnetică (EMV - Electromagnetic vulnerability). EMV
reprezintă caracteristica unui sistem care determină o degradare, ca rezultat al expunerii la
radiații electromagnetice (U.S.D.D., 2011). Efectele acestei vulnerabilități pot duce la lipsa
semnalului telefoanelor mobile, interferențe cu instalația electrică sau cu rețelele wireless.
Efectul temperaturii asupra panourilor fotovoltaice se aplică și sub limita de 25 °C.
Acest aspect este foarte important, având în vedere temperaturile negative care se înregistrează
în zilele de iarnă. Astfel, dacă temperatura panoului scade, atunci tensiunea produsă de acesta
crește proporțional. Factorii de corecție ai tensiunii pentru temperaturi mai mici de 25 °C sunt
de 1,02 pentru 24...20 °C și 1,25 pentru -36…-40 °C. Aceștia trebuie respectați mai ales în
momentul dimensionării și alegerii aparatelor de conectare și separare sau de protecție precum
și a izolației conductoarelor, mai ales pentru sistemele de mari dimensiuni (Ode, 2010).
14
2.2 Fațade ventilate dublu vitrate

2.2.1 Generalități
Fațada ventilată dublu vitrată (FDV) reprezintă o îmbunătățire a fațadelor simple, prin
amplasarea la exteriorul clădirii, la o anumită distanță, a unui strat de sticlă. În acest fel se
creează un canal de aer între vitrajul existent și cel amplasat. Acest concept poate fi aplicat cu
succes atât pentru clădirile existente, cât și pentru clădirile noi (Saelens et al., 2002).
2.2.2 Componentele fațadelor ventilate dublu vitrate
Principalele elemente componente ale fațadelor dublu vitrate (Saelens, 2002;
Barkkume, 2007) sunt prezentate în Figura 2.6.a, pentru varianta de fațadă ventilată natural și
în Figura 2.6.b pentru cazul ventilării mecanice.
a) b)
Figura 2.6 Elementele componente ale FDV (Saelens, 2002): a) ventilare naturală; b) ventilare
mecanică
1 – vitraj exterior; 2 – vitraj interior; 3 – canal de aer; 4 – dispozitive din interiorul canalului; 5 –
secțiuni de intrare și ieșire; 6 – conductă de refulare.
Aceste componente de bază pot conduce la diferite configurații ale sistemului, rezultând
diverse soluții privind ventilarea, estetica și acustica.
2.2.2.1 Vitrajele
Vitrajele sunt împărțite în două categorii: exterioare și interioare. Canalul de aer format
reprezintă o izolare termică, astfel încât atunci când un strat este vitraj dublu, celălalt poate fi
simplu. Se pot utiliza și sticlele cu selectivitate spectrală sau colorate, împreună cu alte
posibilități de umbrire. Vitrajele pot fi cu selectivitate unghiulară, acestea fiind specifice mai
ales clădirilor cu nevoi importante de iluminare, cum ar fi librăriile sau laboratoarele. Unghiul
ales pentru textura sticlei permite maximul de iluminare și o reducere a aporturilor de căldură.
2.2.2.2 Dispozitivele de umbrire
Dispozitivele de umbrire sau protecțiile solare reprezintă componente importante ale
fațadelor dublu vitrate și cu un rol determinant asupra eficienței acestora. Prezența protecțiilor
solare de diferite tipuri influențează comportamentul termodinamic al fațadei. După cum
sugerează și denumirea, rolul principal este acela de a limita aporturile solare, atunci când
15
acestea reprezintă un efect negativ asupra consumului de energie. De asemenea, protecțiile

solare sunt utilizate și pentru reglarea iluminării naturale pe parcursul unei zile.
Există o mare varietate de protecții solare, iar principalele categorii sunt: perdelele
verticale, jaluzelele și rulourile, controlate automat, manual sau hibrid. În literatura de
specialitate există studii privind diverse tipuri de protecții solare recomandate (Cîrlan, 2015).
Din punctul de vedere al poziției protecțiilor solare, acestea pot fi amplasate la exterior, în
interiorul canalului sau în interiorul clădirii.
Studii detaliate cu privire la poziția protecțiilor solare în interiorul canalului, spre
vitrajul exterior, în centru sau spre vitrajul interior, sunt realizate în (Cîrlan, 2015; Safer, 2006).
Rolul de protecție solară poate fi îndeplinit în anumite condiții de panourile fotovoltaice,
ținând seama și de necesitatea asigurării iluminatului natural al spațiilor interioare.
Energia solară absorbită de jaluzelele sau storurile coborâte va fi cedată aerului din
cavitate și evacuată în exterior prin efectul de șemineu sau ventilare mecanică (Popovici et al.,
2016a). Poziția dispozitivelor de umbrire reprezintă o problemă importantă și care necesită
atenție sporită. Acestea trebuie să fie cât mai apropiate de vitrajul exterior, pentru a reduce
transferul căldurii spre interior (Năstase, 2014). În schimb, trebuie să existe și o distanță optimă
față de vitraj, pentru a permite circulația facilă a aerului (Cîrlan, 2015).
Sistemul de umbrire reprezintă componenta fațadelor cel mai ușor de controlat automat.
Cea mai eficientă soluție este reprezentată de integrarea automatizării lor în sistemul de
management al clădirii (BMS – Building Management System).
2.2.2.3 Canalul fațadei
Lățimea canalului de aer al FDV poate varia de la câțiva centimetri până la câțiva metri
(în cazul atriumurilor). Canalul de aer, ventilat sau etanș, funcționează ca o barieră izolatoare
împotriva mediului exterior. Dimensiunea acestuia este de multe ori proporțională cu
posibilitatea de realizare a mentenanței.
2.2.3 Clasificarea fațadelor dublu vitrate
La momentul actual există o mare varietate de posibilități de realizare a acestui tip de
fațade. În literatura de specialitate (Poirazis, 2004; Saelens, 2002) sunt prezentate mai multe
criterii de clasificare și definiții ale acestui concept, în funcție de autori și de țările în care se
utilizează aceste sisteme.
Principalele criterii după care se realizează clasificarea FDV sunt: originea aerului
din canal, tipul de ventilare din canalul fațadei, compartimentarea fațadei, dimensiunile
canalului, prezența sau absența protecțiilor solare și tipul acestora.
În funcție de modalitatea de ventilare, se deosebesc: ventilare interioară, ventilare
exterioară, admisie interioară, evacuare exterioară și canal etanș/tampon de aer, Figura 2.7.
16
a) b) c) d) e)
Figura 2.7 Modalități de ventilare ale FDV: a) aer evacuat; b) aer introdus; c) tampon de aer;
d) ventilare exterioară; e) ventilare interioară
Lucrarea (Safer, 2006) prezintă clasificarea fațadelor după grosimea canalului dintre
vitraje: neaccesibile (0...50 cm), accesibile (50...200 cm) și atriumuri (grosimi peste 200 cm).
Exemple de fațade dublu vitrate de diferite grosimi sunt prezentate în Figura 2.8.
a) b) c)
Figura 2.8 a) fațade inaccesibile; b) fațade accesibile; c) atriumuri
Din punctul de vedere al ventilării canalului, aceasta se poate realiza natural, mecanic
sau hibrid. Cunoașterea tipului de ventilare este importantă mai ales pentru determinarea tipului
de curgere, care este utilizat în calculul transferului convectiv. Avantajul ventilării mecanice
constă în independența de condițiile atmosferice, precum vântul sau diferența de presiune
dintre mediul interior și exterior. De asemenea, un alt avantaj al ventilării mecanice constă în
controlabilitatea și continuitatea curgerii aerului. De cele mai multe ori, ventilarea mecanică
se realizează prin integrarea în sistemul HVAC, dar pot exista și situații în care sunt utilizate
mici ventilatoare locale (Poirazis, 2004).
O clasificare în funcție de compartimentarea fațadei este prezentată în lucrarea (Saelens,
2002). Astfel, dacă fațada se extinde pe întreaga înălțime și lățime a clădirii se utilizează
denumirea de canal vertical. Atunci când fațada este divizată în mai multe unități mai mici, se
pot defini trei categorii principale de fațade, Figura 2.9: coloană (partiționarea constă în canale
verticale), coridor (partiționarea se realizează pe orizontală) și cutie (partiționare atât pe
verticală, cât și pe orizontală).
17
Figura 2.9 Compartimentarea fațadelor dublu vitrate

1 – clădire; 2 – fațadă ventilată dublu vitrată (FDV); 3 – FDV tip canal vertical; 4 – FDV tip coridor;
5 – FDV tip coloană; 6 – FDV tip fereastră/cutie.
Termenul de fereastră este utilizat pentru sistemele în care ferestrele funcționează
efectiv ca fațade dublu vitrate. Denumirea de cutie este întâlnită adesea pentru anvelopele
transparente în întregime cu partiționare atât orizontală, cât și verticală.
Pentru o funcționare optimă a sistemului cu FDV este recomandată utilizarea unor
canale mai înguste pe perioada iernii, ceea ce ar duce la o creștere a temperaturii aerului din
canal. Pe de altă parte, în sezonul cald cel mai important aspect este acela de a asigura o
protecție cât mai bună împotriva radiației solare, iar la momentul actual studiile referitoare la
dimensiunea optimă sunt încă în desfășurare. Această problemă este determinată și de încălzirea
diferită a protecțiilor solare din interiorul canalului în funcție de dimensiunile acestuia.
2.2.4 Ventilarea canalului
Nevoile privind ventilarea depind de volumul de aer necesar a fi circulat și de viteză.
Prin urmare, vitezele scăzute ale aerului necesită mai multe deschideri pentru ventilare. În
clădirile în care ocupanții nu trebuie deranjați de curenții de aer, volumele de aer necesare pot
fi suplimentate prin crearea mai multor deschideri de ventilare, fără a crea curenți de aer
puternici. Pentru fațadele convenționale, mai multe deschideri înseamnă costuri mai mare
pentru preîncălzirea aerului proaspăt. În sezonul rece deschiderile pot fi închise pentru a permite
radiației solare să încălzească aerul din canal (Gavan, 2009).
2.2.5 Amplasarea deschiderilor
Cea mai utilizată configurație de FDV este aceea în care secțiunile de intrare și ieșire
ale aerului sunt amplasate de aceeași parte a fațadei. Acest amplasament este utilizat în general
pentru canalele separate orizontal şi vertical. În acest caz, fiecare canal este independent de
canalele adiacente. De cele mai multe ori, această configuraţie permite evitarea propagării
laterale a undelor acustice (Poirazis, 2004).
Această dispunere a secțiunilor de intrare și ieșire se pretează cel mai bine clădirilor
mari. Deși are mai multe beneficii, această configurație poate prezenta în același timp și unele
probleme greu de neglijat. De exemplu, poate genera uneori probleme de supraîncălzire,
deoarece aerul cald evacuat din canal se poate reintroduce în canalul de la etajul superior. De
asemenea, suprapresiunea ce poate apărea în canalele superioare va crea probleme și disconfort
18
la deschiderea ferestrelor interioare. Pentru evitarea acestor probleme, este recomandat ca

intrările şi ieşirile să fie decalate (Poirazis, 2004).
Pentru faţadele ventilate dublu-vitrate care au canale neseparate, ventilarea este în
general asigurată prin deschideri mari la nivelul primului planşeu inferior (pentru intrarea
aerului) şi la nivelul următorului planşeu. În timpul iernii se recomandă ca deschiderile să fie
închise, pentru a creşte efectul de seră creat în interiorul canalelor. În ceea ce priveşte sezonul
cald, temperatura aerului în canale poate atinge valori ridicate, mai ales la nivelurile superioare,
și trebuie evacuată prin ventilare.
O altă soluție de evitare a supraîncălzirii constă în utilizarea unei conducte pentru
evacuarea aerului cald de la diferitele canale ale faţadelor. Aceasta permite limitarea
interacţiunilor între faţadele a două etaje consecutive.
2.2.6 Avantajele și dezavantajele utilizării fațadelor dublu vitrate
De la apariția conceptului de fațadă dublu vitrată, spre sfârșitul secolului XIX, până la
momentul actual, s-au dezvoltat diverse tehnologii și materiale care au rolul de crea un număr
din ce în ce mai mare de avantaje și de a reduce dezavantajele utilizării acestui sistem. O
tendință accelerată de îmbunătățire și de implementare pe scară mai mare a FDV s-a constatat
cu precădere în ultimele două decenii.
Scopul principal al fațadelor dublu vitrate este de a reduce supraîncălzirea
spațiilor interioare pe perioada verii și de reducere a pierderilor de căldură pe timpul
iernii, comparativ cu fațadele simple. Alte avantaje pe care FDV le aduc sunt:
- crearea unei zone termice tampon;
- protecția împotriva vântului, chiar și atunci când ferestrele sunt deschise;
- protecția împotriva propagării focului;
- estetică și confort vizual;
- preîncălzirea, cu ajutorul energiei solare, a aerului din instalația de ventilare;
- protecția împotriva zgomotului;
- răcire pe timpul nopții;
- posibilitatea integrării de panouri fotovoltaice;
- utilizarea luminii naturale;
- posibilități diverse de umbrire;
- economie de energie;
- protecție superioară împotriva efracției;
- diverse posibilități de design pentru arhitecți.
Trebuie menționat faptul că aceste avantaje au un impact variabil, în funcție de
poziționarea geografică a construcției și de orientarea acesteia. Se constată că un număr mare
de clădiri din țările din vestul și centrul Europei, sunt echipate cu astfel de sisteme (Poirazis,
2004). Clima din această zonă a continentului, cu ierni mai blânde și veri în care nu se ating
temperaturi extreme, recomandă implementarea fațadelor dublu vitrate, iar efectele sunt optime
atât pe perioada sezonului rece, cât și pentru sezonul cald.
19
Integrarea sistemului cu fațadă dublu vitrată poate fi foarte eficientă energetic, dar pot
exista și cazuri în care o implementare nereușită a acestuia să aibă mai mult efecte negative
decât beneficii. Principalele dezavantaje legate de utilizarea FDV sunt de ordin tehnologic,
economic și legislativ (Poirazis, 2004; Saelens, 2002):
- dependența de condițiile meteo, în cazul utilizării ventilării naturale;
- posibilități reduse de filtrare a aerului, în cazul utilizării ventilării naturale;
- costuri de investiție mari;
- costuri mari de execuție și mentenanță;
- reducerea suprafeței utile;
- apariția condensului;
- riscul de propagare a incendiilor;
- riscul de transmitere a sunetelor între birouri prin intermediul ferestrelor deschise;
- costuri legate de menținerea igienei și a curățeniei;
- lipsa unui act normativ care să reglementeze proiectarea, execuția și exploatarea
acestor sisteme;
- posibilități limitate de cuantificare a eficienței odată ajunse în exploatare;
- nivel de cunoștințe inginerești aflat încă la un nivel scăzut, în ceea ce privește
intervențiile în caz de funcționare defectuoasă sau ineficientă.
O mare parte din aceste dezavantaje se pot înlătura, prin intervenții atât la nivel
tehnologic, cât și legislativ. Astfel, înainte de utilizarea sistemului trebuie realizat un studiu de
fezabilitate specific, urmat de o proiectare, execuție și exploatare atentă. La nivel european
există deja câteva proiecte de realizare a unui act normativ dedicat doar fațadelor dublu vitrate.
De asemenea, se remarcă o dezvoltare a programelor de calcul necesare predicției
comportamentului acestor sisteme.
Realizarea unor ghiduri de proiectare și modele de calcul necesare în proiectare, precum
și stabilirea unor direcții de cercetare pe termen scurt și mediu ar putea aduce beneficii în ceea
ce privește îmbunătățirea performanțelor FDV și implicit a clădirilor. O soluție de optimizare
a FDV poate consta în integrarea parțială a panourilor fotovoltaice în locul vitrajului
exterior și creșterea eficienței cumulate a celor două sisteme.
2.2.7 Efectul de răcire al curenților de aer din canalul fațadei
2.2.7.1 Generalități
Transferul de căldură în sistemele ventilate este guvernat de convecție și radiație cu
lungime mare de undă, Figura 2.10. O exprimare completă a transferului de căldură la nivelul
fațadei este prezentată în lucrările (Saelens, 2002; Cherecheș et al., 2012; Cherecheș et al.,
2014), în care sunt deosebite mai multe fluxuri de căldură.
20
Figura 2.10 Mecanismul de transfer de căldură dintr-o fațadă ventilată cu panouri fotovoltaice
integrate (D’Antoni și Fedrizzi, 2014)
În cazul amplasării panourilor fotovoltaice în locul vitrajului exterior, Figura 2.10,
sau la interiorul canalului fațadei dublu vitrate, se poate gestiona avantajul răcirii
acestora prin intermediul curenților de aer formați în canal (Nemati, 2009). Pentru această
configurație, panourile fotovoltaice pot asigura umbrirea spațiului interior, atunci când este
necesar, sau pot fi utilizate panouri semitransparente. În cazul introducerii în canal, acestea
sunt protejate față de factorii externi, putându-se asigura o mentenanță superioară și mai puțin
costisitoare.
2.2.7.2 Regimul termo-aeraulic în interiorul canalului FDV
Transferul de căldură în fațadele ventilate mecanic este guvernat de convecție și radiație
cu lungime de undă mare, precum și de procese conductive (Nasrollahi și Majid Salehi, 2015;
Hudișteanu et al., 2013). De obicei, curgerea se realizează la viteze mici, între două suprafețe
paralele, cu sau fără obstacole, cum ar fi protecțiile solare. Majoritatea ipotezelor de curgere și
procedurilor utilizate la curgerea în medii interioare se aplică și pentru simularea curgerii
aerului în cazul FDV (Safer, 2006; Posner et al., 2003).
Regimul de curgere recomandat în modelarea curgerii aerului este turbulent (Safer et
al., 2005; Moshfegh și Sandberg, 1996; Cherecheș et al., 2016), deși în unele lucrări sunt
prezentate și modele de curgere laminară (Mootz și Bezian, 1996; Brinkworth, 2002).
Modelarea numerică a sistemului FDV reprezintă o sarcină complexă, datorită prezenței
diverselor mecanisme de transfer de căldură (Infield et al., 2004). Astfel, pot fi prezente în
același timp regimurile laminar și turbulent, convecția liberă sau forțată (sau mixtă), radiația cu
lungime de undă lungă și scurtă. Prin urmare, un model de succes trebuie să fie capabil să
modeleze toate aceste modalități de transfer de căldură. Pe lângă complexitatea metodei
prezentate, modelarea numerică a sistemului poate fi dificilă și datorită dificultății modelării
fenomenelor locale, cum ar fi efectele vântului.
O exprimare completă a transferului de căldură la nivelul fațadei este prezentată în
(Saelens, 2002), în care sunt deosebite mai multe fluxuri de căldură.
21
2.3 Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri cu FDV

2.3.1 Generalități - tehnologia BIPV
Integrarea panourilor fotovoltaice în structura fațadei unei clădiri duce la crearea unui
așa numit perete activ sau fațadă activă. Principiul utilizării energiei solare pentru a reduce
consumurile energetice ale clădirii a fost introdus prima dată în anii ’70 sub denumirea de perete
Trombe-Michel. Acesta a fost realizat prin plasarea unei benzi metalice în spatele unui strat de
sticlă, astfel încât radiația solară să genereze căldură atunci când este incidentă pe piesa metalică
neagră. Pereții Trombe-Michel sunt uneori cunoscuți sub denumirea de pereți de acumulare,
pereți colectori de acumulare sau pereți solari.
Prin integrarea panourilor fotovoltaice în fațadele dublu vitrate se pot realiza așa
numitele fațade calde sau fațade reci, în funcție de locul de amplasare a acestora (Roberts și
Guariento, 2009). La integrarea sistemelor fotovoltaice în clădiri trebuie respectate toate
măsurile prevăzute la construcția clădirii și a instalațiilor aferente (Legea 10/1995; IEA task41;
IEC 2007). În Europa, acest concept este în plină dezvoltare și este implementat cu precădere
în țări precum Germania, Austria, Elveția sau Marea Britanie.
Integrarea panourilor fotovoltaice în fațadele clădirilor este dezavantajoasă din punctul
de vedere al înclinării acestora (Aelenei et al., 2014). În schimb, aspectul pozitiv constă în faptul
că suprafața disponibilă este mai mare, raportată la disponibilitatea din mediul urban. De
asemenea, pe timpul iernii, când consumul de energie electrică este mare, intensitatea radiației
solare pe suprafețele verticale este ridicată, atingând uneori valori maxime de 500 W/m2.
Raportat la câmpurile fotovoltaice, principalele avantaje ale integrării în clădiri
constau în producerea și consumul local al energiei electrice, ceea ce determină pierderi de
putere reduse, soluții variate de integrare și posibilități de valorificare complexă a energiei
termice și electrice.
O analiză succintă a consumului de energie electrică și a suprafețelor disponibile pentru
montarea de panouri fotovoltaice, evidențiază problema neproporționalității celor două, Figura
2.11. Astfel, cele mai mari consumuri de energie se înregistrează în rândul clădirilor, urmate de
energia consumată în mediul urban și rural. Suprafețele disponibile sunt de cele mai multe ori
invers proporționale cu energia necesară, iar în ceea ce privește clădirile, fațadele acestora
reprezintă, în multe cazuri, suprafețele cele mai extinse.
Figura 2.11 Comparație între spațiul disponibil și consumul de energie al populației
22
Este foarte important ca integrarea panourilor fotovoltaice într-o clădire să se realizeze

în urma unei analize realizată alături de viitorul beneficiar. Astfel, se poate ajunge la o bună
corelație între producerea de energie electrică și consumul de energie al beneficiarului. În
Europa, integrarea în fațada sudică a clădirilor este cea mai avantajoasă.
Este recomandat ca soluția de utilizare a sistemelor cu panouri fotovoltaice să vină
împreună cu o altă serie de măsuri de eficientizare și raționalizare a consumurilor de energie:
înlocuirea lămpilor de iluminat cu incandescență cu cele economice, utilizarea de aparatură
performantă etc. Aceste măsuri nu sunt întotdeauna costisitoare și trebuie implementate în
vederea obținerii unui consum de energie scăzut.
Pe lângă rolul de generare a energiei electrice, panourile fotovoltaice integrate în clădiri
îndeplinesc mai multe funcții: anvelopare, hidroizolație, umbrire, colector termic. Pe lângă
aceste soluții, având în vedere că nu mai există suficient spațiu pe acoperiș sau în imediata
apropiere a construcției, o dezvoltare puternică este înregistrată în ceea ce privește integrarea
acestora în fațade. Această soluție este foarte apreciată atât de arhitecți, cât și de inginerii din
domeniul ingineriei civile, datorită aportului de energie adus și esteticii superioare.
Schimbarea în concepția sistemelor fotovoltaice integrate în clădiri constă în faptul că
acestea pot fi considerate materiale de construcție, având caracteristici mecanice și estetice
asemănatoare sticlei pentru vitraje exterioare. De asemenea, prețul panourilor fotovoltaice nu
este cu mult mai mare decât cel al sticlei utilizate pentru fațadele vitrate.
2.3.2 Posibilități de amplasare a panourilor fotovoltaice în structura fațadelor
Există mai multe soluții pentru realizarea sistemelor fotovoltaice pe fațada clădirilor
(Moulin, 2011). Câteva exemple sunt prezentate în cele ce urmează.
2.3.2.1 Panouri fotovoltaice aplicate pe fațadă
Această tehnică este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de BAPV
(Building Applied Photovoltaics) – panouri fotovoltaice aplicate pe clădiri (fațadă).
Tehnologia este utilizată pentru clădirile construite și aplicarea panourilor fotovoltaice
se realizează peste materialele de construcție existente, Figura 2.12.
Figura 2.12 Exemplu de fațadă cu tehnologia BAPV (http://www.tsolpv.com)
23
2.3.2.2 Panouri fotovoltaice integrate în fațadă (BIPV)

Această tehnică este denumită în literatura de specialitate BIPV (Building Integrated
Photovoltaics) – integrarea panourilor fotovoltaice în elementele clădirii în faza de proiectare.
Soluțiile sunt diverse, Figurile 2.13 și 2.14, pe piață existând la ora actuală panouri
fotovoltaice semitransparente, opace sau de diverse culori (Quesada et al., 2012).
Figura 2.13 Exemplu de fațadă cu tehnologia BIPV (http://www.onyxsolar.com)
Figura 2.14 Clădirea AstroEnergy cu sistem BIPV (http://www.astronergy.com)

2.3.2.3 Panouri fotovoltaice cu rol de umbrire
Atunci când sunt folosite și cu rol de umbrire, Figura 2.15, panourile fotovoltaice pot fi
amplasate la exteriorul fațadei, în interiorul canalului sau pe vitrajul interior.
Figura 2.15 Utilizarea panourilor fotovoltaice cu rol de umbrire (http://www.shadinglouvres.com)

24
2.3.2.4 Fațade media cu panouri fotovoltaice

Fațada media reprezintă o fațadă hibridă din punct de vedere funcțional și estetic,
reprezentând o integrare a arhitecturii, tehnologiei și conținutului (Tovarovic, 2014). Termenul
de fațadă media este asociat cu realizarea unor elemente și ecrane luminoase pe fațadele
clădirilor, cu rol publicitar sau estetic, Figura 2.16. Acestea conduc la o creștere importantă
a energiei adiționale necesare clădirilor, pentru iluminat sau pentru punerea în mișcare a
componentelor mecanice. Prin utilizarea panourilor fotovoltaice integrate în astfel de clădiri se
pot obține economii de energie atât active, prin surplusul de energie electrică de la PF, cât și
pasive, respectiv evitarea supraîncălzirii în timpul zilei.
Figura 2.16 Fațadă media - Greenpix, Zero Energy Media Wall, Beijing, China
(http://netdna.webdesignerdepot.com)
2.3.2.5 Panouri fotovoltaice integrate în fațade înclinate
Aceste fațade prezintă un avantaj față de fațadele verticale, deoarece unghiul de
incidență al radiației solare este apropriat de cel ideal pentru sisteme fixe (între 25°...45°),
Figura 2.17. Prin urmare, producția de energie electrică este superioară.
Figura 2.17 Fațadă înclinată - Doxford Solar Office, United Kingdom (http://4.bp.blogspot.com)
25
2.3.2.6 Panouri fotovoltaice semitransparente și colorate

Din necesitatea integrării în fațade, în ultimii ani, au început să se dezvolte tehnologiile
pentru obținerea panourilor fotovoltaice semitransparente sau de diverse culori (DSC - Dye
Solar Cell), Figura 2.18. Acestea sunt realizate din diverse materiale și au randamente de
conversie maxime de aproximativ 10%. În schimb, oferă posibilități arhitecturale deosebite,
posibilitatea iluminării naturale a spațiilor și sunt mai puțin sensibile la orientare.
Figura 2.18 Panouri fotovoltaice colorate semitransparente

Cerințele arhitecturale actuale au condus la realizarea primului panou fotovoltaic de
culoare albă, Figura 2.19, prezentat în cadrul conferinței internaționale (Annual Conference of
Advanced Building Skins, 2014). Conform producătorului - CSEM, acesta poate atinge
randamente de 10% și este valabil începând cu vara anului 2015.
Figura 2.19 Primul panou fotovoltaic (150x50cm) de culoare albă (Annual Conference of
Advanced Building Skins, 2014)
2.3.3 Multifuncționalitatea BIPV
În cazul integrării în fațade, multifuncționalitatea BIPV este chiar mai mare decât în
cazul integrării în alte elemente ale construcției. Astfel, la integrarea unui sistem fotovoltaic în
fațada unei clădiri se pot rezolva probleme multiple (Rennhofer M., 2014; MPPF 2008):
- protecție împotriva condițiilor exterioare;
- izolare termică (de exemplu în cazul FDV etanșe);
- protecție împotriva zgomotului;
- securitate la impact, lovituri;
- umbrire;
- estetică și confort vizual.
26
2.4 Modelarea clădirilor cu sistem BIPV

Modelarea sistemului BIPV reprezintă o sarcină foarte complexă datorită prezenței unor
mecanisme de transfer de căldură și masă specifice FDV și PF (Infield et al., 2004). Un exemplu
de modelare a clădirilor cu panouri fotovoltaice integrate este prezentat în lucrarea (Mei et al.,
2003). Pentru analiza performanței termice a unei astfel de clădiri s-a realizat un model termic
dinamic ce incorporează o fațadă cu panouri fotovoltaice și colectori solari. Acest model al
clădirii a fost realizat cu ajutorul programului de simulare TRNSYS și s-a demonstrat a fi precis.
Modelul termic complet este alcătuit din trei componente principale: fațada ventilată cu
panouri fotovoltaice, captatorul solar plat și modelul de clădire monozonal.
Modelarea numerică a soluțiilor de amplasare a panourilor fotovoltaice pe acoperiș,
precum și a convecției realizate este studiată pe larg în (Jubayer, 2010).
2.4.1 Softuri de analiză generală
TRNSYS (http://sel.me.wisc.edu/trnsys)
TRNSYS este un program de simulare în regim tranzitoriu a sistemelor. Modelele au o
structură modulară, în care diferite componente sunt conectate și conlucrează. Programul
conține o librărie cu o diversitate foarte mare de componente: electrice, termice, meteorologice,
date de intrare, date de ieșire etc.
Programul se pretează foarte bine studiilor detaliate pentru sisteme a căror funcționare
este dependentă de timp. TRNSYS reprezintă softul de referință pentru cercetătorii și inginerii
din toată lumea. Principalele aplicații ale programului sunt: sisteme solare (termice sau
fotovoltaice), sisteme HVAC, clădiri care au consum redus de energie, sisteme cu energie
regenerabilă, cogenerare etc.
În ceea ce privește sistemele fotovoltaice, TRNSYS propune două modele de bază:
Type194 și Type94. Componenta Type194 reprezintă un model cu 5 parametri al panourilor
fotovoltaice, bazat pe metoda de calcul prezentată de (DeSoto et al., 2005). Componenta
Type94 modelează funcționarea panourilor fotovoltaice cu un circuit echivalent cu 4 parametri.
Acestea au opțiuni pentru introducerea unghiului de înclinare a PF și ca mărime de
ieșire, intensitatea curentului produs în funcție de tensiune.
TRNSYS deține una dintre cele mai complete baze de date climatice existente pentru
locații din întreaga lume, inclusiv din România. Calculele pot fi realizate cu precizie orară
pentru anul climatic tipic.
ANSYS-Fluent (http://www.ansys.com)
ANSYS-Fluent reprezintă la ora actuală cel mai important program de tip CFD
(computational fluid dynamics). Acesta soft oferă posibilitatea modelării fenomenelor fizice cu
un grad mare de acuratețe prin calcul numeric bazat pe metoda elementului finit sau a volumului
finit. Programul este specializat pentru o gamă largă de aplicații, de obicei definite de utilizator
prin intermediul geometriei, discretizării, modelului de curgere, tipului de turbulență,
transferului de căldură sau a materialelor semiconductoare.
27
Din punctul de vedere al panourilor fotovoltaice, ANSYS-Fluent poate fi utilizat cu

succes pentru studiul numeric al variației temperaturii medii a acestuia în diverse condiții de
radiație, temperatură și vânt. Simularea radiației solare se poate realiza cu ajutorul modelului
Solar Ray Tracing, parte a programului Fluent.
MATLAB/Simulink (http://www.mathworks.com/)
MATLAB reprezintă un limbaj de înalt nivel, fiind un mediu interactiv pentru calcul
numeric, vizualizare și programare. Prin utilizarea MATLAB se pot analiza date, dezvolta
algoritmi sau crea modele și aplicații. Limbajul și funcțiile matematice implementate oferă
posibilitatea unei abordări multiple, cu viteze superioare limbajelor de programare clasice,
C/C++ sau Java.
La baza programului stă calculul bazat pe matrici, vectori sau câmpuri
multidimensionale. Cu ajutorul funcțiilor predefinite sau create se pot obține aplicații de foarte
bună calitate și precizie.
În cadrul MATLAB este încorporată extensia Simulink. Aceasta reprezintă un mediu de
simulare cu scheme bloc pentru realizarea studiilor în domenii multiple. Prin introducerea
modelelor matematice și a metodei de rezolvare, se pot obține rezultate în aproape toate
domeniile din inginerie. Modulul Simulink este adecvat și pentru implementarea modelului
matematic al funcționării celulelor fotovoltaice, care este caracterizat de un calcul în buclă
închisă a parametrilor caracteristici.
2.4.2 Programe specifice sistemelor fotovoltaice
Softuri profesionale pe platforme online (http://photovoltaic-software.com):
o SOLARGIS - PVPLANNER
- instrument de simulare pentru planificarea și optimizarea sistemelor fotovoltaice;
- utilizează date climatice și geografice la rezoluție temporală și spațială ridicată.
o EASYSOLAR
- aplicație utilizată pentru evaluarea succintă a unui sistem fotovoltaic;
- este utilizată, de obicei, pe dispozitive mobile (smartphone sau tabletă).
o POLYSUN Online
- aplicație pentru planificarea și calculul simplificat al sistemelor fotovoltaice.
o SOLARDESIGNTOOL
- instrument ce permite crearea cu acuratețe a unui sistem fotovoltaic. Rularea durează
câteva minute și furnizează un fișier PDF cu date electrice și diagrame.
o RETScreen (CAN)
- aplicație de analiză a proiectelor de energie curată, bazat pe calcul în Excel. Ajută la
luarea de decizii rapide și ieftine, prin determinarea viabilității financiare a proiectelor de
energii regenerabile, eficiență energetică sau cogenerare.
o SKELION
- extensie pentru Google Sketchup, pentru inserarea de panouri solare sau fotovoltaice
în suprafață. Include posibilitatea realizării de studii privitoare la umbrire și încărcarea
informațiilor cu ajutorul Google Earth.
28
2.4.3 Softuri de simulare profesionale

 INSEL
- cu ajutorul uneltei Solar Electricity, oferă parametri pentru simularea tuturor
panourilor fotovoltaice și invertoarelor de pe piață.
 PV Designer Solmetric
- permite schițarea cu ușurință a sistemului fotovoltaic, evaluarea umbririi, verificarea
limitelor invertoarelor. Include o bază de date extinsă pentru panouri, invertoare și date
climatice. Permite studiul comparativ și determinarea optimului pentru diverse soluții de
amplasare a sistemelor fotovoltaice, pentru clădiri de locuit sau comerciale.
 EASYSOLAR
- utilizat pentru conceperea și alegerea sistemelor fotovoltaice adecvate. Aplicație
valabilă și pentru dispozitive mobile.
 PV F-CHART (USA)
- program detaliat de analiză și proiectare a sistemelor fotovoltaice. Programul
furnizează performanța medie lunară pentru fiecare oră din zi. Calculele sunt bazate pe metode
dezvoltate la Universitatea Wisconsin, care țin cont de variația statistică a radiației solare și
consumului de energie.
 SOLARPRO
- softul calculează cantitatea de energie electrică generată, în funcție de latitudinea,
longitudinea și condițiile climatice ale locului de amplasare. Prin urmare, se obțin rezultate de
foarte mare precizie.
Simulările iau în considerare fenomenul de umbrire determinat de clădirile vecine,
ajutând la determinarea poziției optime înainte de executarea sistemului. Programul determină
curba I-V a panoului solar cu acuratețe și rapiditate, ținând cont de specificațiile electrice ale
producătorului.
2.5 Soluții de răcire a panourilor fotovoltaice

Majoritatea soluțiilor de răcire a panourilor fotovoltaice vin cu măsura suplimentară
de a utiliza energia extrasă în urma acestui proces, astfel timpul de recuperare a investiției
este mai mic decât în cazul sistemelor fotovoltaice simple.
2.5.1 Utilizarea panourilor fotovoltaice cu rol dublu BIPV/T
Tehnologia BIPV/T reprezintă realizarea simultană a conversiei electrice și termice
a energiei solare, cu ajutorul panourilor fotovoltaice integrate în clădiri (Căluianu, 2011).
Aceasta reprezintă o particularizare a soluției PV/T. Generarea a două dintre cele mai utilizate
tipuri de energie se realizează în condițiile în care funcționarea fiecăruia din cele două sisteme,
termic și fotovoltaic, aduce beneficii celuilalt, iar combinarea acestor fenomene într-o singură
eficiență globală este avantajoasă. Trebuie menționat că în cazul utilizării sistemelor PV/T,
prioritară este producerea energiei electrice și asigurarea eficienței acesteia.
29
Studiile (Hudișteanu et al., 2014b; Liao L., 2005) au demonstrat că atunci când
conversia electrică este în scădere, datorită temperaturilor în creștere, eficiența conversiei
termice atinge valori de 50...70%. De asemenea, ventilarea forțată din apropierea panoului
fotovoltaic poate scădea temperatura acestuia și crește eficiența de conversie electrică.
Economia de energie ce poate fi realizată prin sistemele BIPV/T, sub formă de aer cald,
poate atinge valori de multe ori mai mari decât generarea de electricitate. În sezonul rece,
sistemele de încălzire pot utiliza aerul proaspăt și preîncălzit în apropierea panoului fotovoltaic.
Pe timpul verii, când are loc încălzirea excesivă a panoului, căldura poate fi eliminată în exterior
prin intermediul canalului fațadei.
Există, de asemenea, soluții de răcire bazate pe apă. Momentan, acestea nu au o
răspândire foarte mare, din cauza complexității ridicate (Nemati, 2009).
2.5.2 Racirea cu aer
O modalitate de îmbunătățire a temperaturii panourilor fotovoltaice prin utilizarea
răcirii pasive, cu ajutorul aerului, este prezentată în lucrarea (Cuce et al., 2011). În studiul
experimental au fost comparate valorile caracteristice ale panourilor fotovoltaice pentru două
celule fotovoltaice, în condiții diferite. Prima celulă este simplă și a reprezentat cazul de bază,
iar cea de a doua a fost echipată cu un sistem de absorbție și disipare a căldurii în zona
posterioară. Acest sistem este alcătuit dintr-o rețea de aripioare rectangulare realizată din
aluminiu, fiind cuplată termic la panoul fotovoltaic prin intermediul unei paste
termoconductoare. S-a înregistrat o creștere a energiei termice extrase din celula fotovoltaică
și scăderea temperaturii acesteia, cu valori cuprinse între 10 °C și 30 °C. Studiul nu prevede
măsurători în ceea ce privește viteza sau direcția curenților de aer.
Studii amănunțite, în ceea ce privește răcirea panourilor fotovoltaice cu aer, sunt
realizate în lucrările (Hudișteanu et al, 2014c; Fontenault, 2012; Tonui și Tripanagnostopoulos,
2007; Tripanagnostopoulos et al., 2007). Implementarea unui canal ventilat, cu lățimea de 10
cm în spatele panoului fotovoltaic este prezentată în (Tonui și Tripanagnostopoulos, 2007).
Această configurație se pretează foarte bine integrării panourilor fotovoltaice în anvelopă, ca
vitraj exterior al fațadelor dublu vitrate. Ventilarea canalului se poate realiza natural,
datorită tirajului termic, precum și datorită curenților de aer induși de vânt.
2.5.3 Răcirea cu apă
Utilizarea apei cu rol de agent de răcire a panourilor fotovoltaice reprezintă o soluție
studiată în literatura de specialitate (Yang et al., 2012). Studiul prezintă un panou fotovoltaic
hibrid în spatele căruia se atașează un material FGM (functionally graded material), iar în
interiorul acestuia se pozează o serpentină prin care circulă apa. Acest circuit are rol atât de
extragere a căldurii din panou, cât și de colector solar.
30
Capitolul 3
BAZE TEORETICE
3.1 Radiația solară

Soarele reprezintă o stea de dimensiuni medii, aflată în centrul Sistemului Solar, la
aproximativ 150 milioane km față de Pământ, fiind cea mai importantă sursă de energie pentru
planeta noastră. Energia Soarelui este generată, în principal, de nucleul său, prin reacțiile
termonucleare de fuziune a hidrogenului în heliu. Viteza de conversie a hidrogenului în heliu
este de circa 4,26 milioane tone pe secundă (Richter et al., 2012), acest debit de substanţă
transformându-se în mod continuu în energie. Această rată va genera o reducere de 1% a
resurselor de hidrogen actuale pentru o perioadă de câteva milioane de ani (Richter et al., 2012).
Prin urmare, radiația solară reprezintă cea mai sustenabilă resursă energetică a Pâmântului.
Energia solară este emisă în toate direcțiile și doar 0,5.10-9 din aceasta ajunge pe planeta
noastră (Richter et al., 2012). Puterea medie primită de la Soare la suprafața Pamântului este
denumită constantă solară și are valoarea de 1353 W/m2, conform (ASTM E 490-00a; NASA),
și valoarea de 1367 W/m2, conform (WMO). Aproximativ 34% din energia solară este reflectată
înapoi în spațiu de zăpadă și nori (Spellman și Stoudt, 2013), iar restul de energie asigură
încălzirea suprafeței Pământului.
Unitatea de măsură pentru intensitatea radiației solare în Sistemul Internațional (S.I.),
este [W/m2], dar sunt utilizate frecvent și alte unități de măsură: [kWh/m2.zi], [kWh/m2.an] sau
[kcal/m2.h]. De exemplu, o intensitate medie a radiației solare de 500 W/m2 poate fi exprimată
ca: 12 kWh/m2.zi sau 4380 kWh/m2.an.
În funcție de sursă, radiația incidentă pe o suprafață orientată spre cerul liber poate fi de
trei tipuri (Oprea, 2005):
- radiația solară – reprezentată de radiația emisă de Soare;
- radiația terestră – este radiația emisă de Pământ;
- radiația atmosferei – reprezentată de radiația emisă de atmosfera terestră.
31
Capitolul 3 – Baze teoretice
În funcție de direcția radiației, aceasta se clasifică în (Oprea, 2005):

- radiație descendentă – este compusă din radiația solară și a atmosferei, care sunt
îndreptate spre suprafața terestră.
- radiație ascendentă – reprezintă radiația emisă de suprafața Pământului, sau reflectată
de aceasta, fiind de sens invers radiației descendente.
Pentru conversia fotovoltaică, cea mai mare pondere o are radiația solară descendentă.
3.1.1 Coordonatele solare
Poziția Soarelui pe bolta cerească determină intensitatea radiației și este într-o continuă
schimbare, datorită rotației Pământului în jurul propriei axe și în jurul Soarelui. Aceasta este
caracterizată în orice moment de trei unghiuri (Figura 3.1):
- unghiul de elevație (altitudine);
- unghiul azimutal;
- unghiul de înclinare.
Figura 3.1 Poziția Soarelui pe bolta cerească - unghiuri

Unghiul de elevație (de înălțime) reprezintă înălțimea Soarelui pe cer măsurată în
grade față de orizontală, Figura 3.1. Acesta variază pe parcursul unei zile, având valoarea de 0°
la răsărit și valoarea maximă la amiaza solară. Unghiul zenital este măsurat în raport cu
verticala locului și este complementar unghiului de înălțime (Oprea, 2005).
Unghiul azimutal reprezintă unghiul la care se află Soarele la un moment dat față de
direcția sud, măsurat pe busolă, Figura 3.1. La amiaza solară, Soarele se află întotdeauna pe
direcția sud în emisfera nordică și nord în emisfera sudică. La echinocții, Soarele răsare exact
de la est și apune la vest, indiferent de latitudine, astfel unghiurile azimutale fiind 90° la răsărit
și 270° la apus (Oprea, 2005).
Unghiul de înclinare (Figura 3.2) dintre Pământ și Soare reprezintă unghiul dintre
razele solare extinse până în centrul Pământului și planul ecuatorial. Acesta se schimbă în
funcție de anotimpuri, cu un maxim la solstițiul de vară (23,45°) când razele solare sunt
perpendiculare pe Tropicul Racului și un minim la solstițiul de iarnă (-23,45°) când razele solare
sunt perpendiculare pe Tropicul Capricornului (Oprea, 2005).
32
Figura 3.2 Poziția Pământului în raport cu Soarele pe parcursul unui an

Rotația Pământului modifică unghiul sub care razele soarelui ajung la suprafața terestră
și procentul din puterea maximă posibilă primită.
Unghiul de înclinare, se notează cu δ și se determină cu următoarea relație:
 300 
  sin 1 (sin(23,45)  sin ( z  81))  (3.1)
 365 
unde, z - reprezintă numărul zilei din an.
3.1.2 Spectrul radiației solare
Spectrul electromagnetic emis de Soare este cuprins în proporție de 98% în domeniul
0,15...4,0 µm, cantitatea de energie solară ce depășește aceste valori fiind aproape
nesemnificativă. Radiația solară cu lungimi de undă mai mari de 3 µm este aborbită aproape în
totalitate de vaporii din atmosfera terestră. Soarele emite energie atât sub formă de radiație
electromagnetică, cât și sub forma vântului solar (Oprea, 2005). Lumina pe care o percepem
reprezintă un interval îngust din spectrul radiant emis de Soare.
Radiația solară face parte din categoria radiațiilor electromagnetice, având proprietățile
și caracteristicile acestora. Spectrul electromagnetic al undelor este prezentat în Figura 3.3.
Figura 3.3 Spectrul undelor electromagnetice

(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:EM_spectrum.svg)
33
Lungimea de undă este invers proporțională cu frecvența și energia radiației

electromagnetice, variația acestora putând fi observată în Figura 3.4.
Figura 3.4 Corelația între lungimea de undă, energia și frecvența radiației solare
(http://www.eere.energy.gov)
În funcție de lungimea de undă (λ), radiația este:
- de undă scurtă - cu λ = 0,28...3,0 µm.
- de undă lungă - cu λ > 3,0 µm.
Spectrul radiației solare pe suprafața terestră prezintă mici diferențe față de radiația
solară extraterestră. Energia electromagnetică emisă de Soare, clasificată după lungimea de
undă poate fi exprimată ca radiație ultravioletă, vizibilă și infraroșie (CIE).
Radiația vizibilă (V), reprezintă radiația care stimulează receptorii ochiului uman.
Aceasta atinge un procent de 45% din spectrul radiației solare la suprafața terestră și 40% la
intrarea în atmosferă. Valorile minime sunt de 0,38...0,40 µm, iar cele maxime de 0,76...0,78
µm. Senzația de culoare pe care o produc radiațiile vizibile asupra ochiului este dependentă de
lungimea de undă, obținându-se așa numitul spectru ROGVAIV: 0,38 µm (V), 0,47 µm (A),
0,51 µm (V), 0,57 µm (G), 0,59 µm (O), 0,76 µm (R) (Oprea, 2005).
Radiația infraroșie (IR), reprezintă intervalul radiației cu lungimi de undă cuprinse
între 0,78 µm și 1 mm. Procentajul radiației infraroșii este de 52% în spectrul total de la nivelul
solului și 50% în spectrul radiației extraterestre (Richter et al., 2012). Valorile radiației
infraroșii apropiate de domeniul vizibil poartă denumirea de radiație infraroșie A (0,78...1,40
µm), urmează radiația infraroșie B (1,40...3,0 µm) și radiația infraroșie C (3,0...103 µm) (Oprea,
2005).
Radiația ultravioletă (UV), reprezintă intervalul radiației cu lungimi de undă cuprinse
între 0,001...0,38 µm. Aceasta are o pondere de 3% din totalul radiației solare la nivelul solului
și de 10% în spațiul extraterestru (Richter et al., 2012). În funcție de domeniul lungimilor de
undă, radiația ultravioletă este de trei tipuri: radiație UVA (0,315...0,38 µm), radiație UVB
(0,28...0,315 µm) și radiație UVC (0,001...0,28 µm) (Oprea, 2005).
Ținând cont de temperatura suprafeței Soarelui, spectrul radiației solare este foarte
apropiat de cel al corpului negru la 5800 K (Oprea, 2005). În Figura 3.5 se poate observa
cantitatea mare de energie electromagnetică emisă în domeniul vizibil.
34
Figura 3.5 Spectrul radiației solare la intrarea în atmosferă și la nivelul mării

(http://www.viridiansolar.co.uk)
3.1.3 Componentele radiației solare
Radiația solară directă – reprezintă radiația solară provenită direct de la Soare, care
ajunge la suprafața Pamântului sub formă razelor paralele. Legătura între radiația directă pe
suprafața normală (S) și pe suprafața orizontală (S’) se stabilește cu relația 3.2 (Oprea , 2005):
S '  S  sin(h ) o
(3.2)
unde, ho – unghiul de înălțime a Soarelui [°].

La unghiuri de înălțime solară mari, crește unghiul de incidență al razelor, rezultând
densități de flux mai mari (Oprea , 2005).
Radiația solară difuză - reprezintă o parte a radiației solare, reflectată și refractată de
moleculele gazelor constituente ale atmosferei, vapori de apă sau particule de praf. Datorită
fenomenelor de reflexie și refracție, aceasta prezintă compoziție spectrală diferită de cea a
radiației directe. Spre deosebire de radiația solară directă, cea difuză ajunge la suprafața solului
din toate zonele cerului, inclusiv atunci când este înnorat (Oprea , 2005).
Radiația solară globală - reprezintă suma celor două și se măsoară pentru un unghi de
180° (Oprea, 2005):
Q  S  sin(h )  D
o
(3.3)
unde, Q – radiația solară globală [W/m ]; 2
S – radiația solară directă [W/m2];

D – radiația solară difuză [W/m2].
Radiația solară reflectată – reprezintă acea parte a radiației solare globale, care este
retransmisă prin reflexie spre mediul înconjurător și atmosferă (Oprea , 2005). Capacitatea unei
suprafețe de a reflecta radiația solară este cunoscută sub denumirea de albedou:
Rs
A (3.4)
Q
unde, Rs = radiația solară reflectată [W/m2];
Q = radiația solară globală [W/m2].
Natura suprafeței terestre influențează albedoul, acesta fiind maxim pentru suprafețele
acoperite de zăpadă și minime pentru solurile simple, fără plante (Oprea, 2005).
35
3.1.4 Indicele de masă a aerului

Indicele de masă a aerului, AM, este o măsură a gradului de absorbție a energiei
luminoase de atmosfera terestră, pe masură ce aceasta este străbătută (ASTM E-490-00a, 2014),
Figura 3.6.
Figura 3.6 Determinarea indicelui de masă a aerului
1 1 L
AM    (3.5)
sin  s cos Z Lo
unde, Lo - drumul parcurs de radiația solară până la nivelul mării atunci când Soarele se află
la zenit [m];
Z – unghiul zenital [°];
L - drumul real parcurs de radiația solară prin atmosferă pentru unghiul zenital z.
Valorile de referință ale indicelui de masă a aerului sunt:
AM-0 – la limita superioară a atmosferei terestre; G = 1353 W/m2;
AM-1 – Soarele perfect vertical, la nivelul mării, suprafață orizontală, G =1000 W/m2;
AM-1.5G – suprafață înclinată la 37°, zenit 48°, orientat S, albedou 0,3, turbiditate 0,29,
temperatură ambientală de 20 °C, G = 963,8 W/m2;
AM-2 – zenit 60°.
Figura 3.7 Spectrul radiației solare la AM0, AM1.5D și AM1.5G (http://rredc.nrel.gov)
36
3.1.5 Interacțiunea radiației solare cu materia

O suprafață expusă radiației solare poate produce cele trei fenomene specifice razelor
optice: absorbția, reflexia și refracția. Unele suprafețe pot fi mai receptive pe anumite domenii
de lungimi de undă și să fie transparente pe alte spectre. Pentru majoritatea materialelor,
coeficienții de absorbție, reflexie și transmitanță sunt aproximativ egali pe întreg spectrul
radiației solare.
În cazul în care cantitatea de energie radiantă absorbită, reflectată și transmisă de o
suprafață este măsurată în procente ale energiei totale incidente, atunci se pot defini trei
caracteristici definitorii ale acesteia (http://newscenter.lbl.gov): absorbția (α), reflexia (ρ) și
transmitanța (τ), existând următoarea relație între ele:
     1 (3.6)
Absorbția reprezintă procentul radiației absorbite de o suprafață.
Reflexia reprezintă procentul radiației reflectate de o suprafață.
Transmitanța reprezintă procentul energiei transmise printr-o suprafață. Din acest punct
de vedere, corpurile pot fi considerate transparente, opace sau semitransparente.
Emisivitatea reprezintă măsura în care o suprafață emite energie sub formă de radiație,
în comparație cu energia emisă de corpul negru la aceeași temperatură. Emisivitatea unei
suprafețe variază între 0 și 1. Pentru o suprafață reală, emisivitatea variază în funcție de
temperatura suprafeței, lungimea de undă și direcția în care este emisă radiația. Emisivitatea
Soarelui este apropiată de cea a corpului negru cu temperatura de 5800 K.
3.1.6 Simularea radiației solare
În literatura de specialitate se disting două categorii principale de simulatoare solare
pentru testarea celulelor fotovoltaice: cu flux continuu – SS (Steady State) și cu flux pulsatoriu
– PS (Pulsed Simulator) (Mantosh, 2014). Simulatoarele tip SS sunt utilizate pentru testarea
panourilor fotovoltaice în funcționare continuă, verificarea comportamentului acestora la
temperaturi ridicate și testarea diverselor soluții de răcire sau îmbătrânire (Tolvanen, 2011). În
schimb, cele tip PS folosesc la determinarea funcționalității și eficienței instantanee a celulelor
fotovoltaice.
În prezent, majoritatea simulatoarelor solare utilizează surse de lumină filtrate cu Xenon
sau halogeni (Kohraku, 2006; Hudișteanu et al., 2015d). Sursele de lumină utilizate sunt bazate
pe fenomene de incandescență și luminescență (Oprea, 2005).
Pentru compararea testelor asupra diverselor panouri fotovoltaice pentru care au fost
definite anumite condiții standard, privind spectrul, intensitatea și temperatura, se utilizează
indicele de masă a aerului, AM (Air Mass), descris în subcapitolul 3.1.4.
Intensitatea radiației solare pentru un simulator solar cu filtru AM1.5G este de 1000
W/m și este denumită ”1 Soare” (Mantosh, 2014). Radiația emisă de un simulator solar este
2
evaluată din trei perspective: potrivire spectrală, uniformitate spațială, stabilitate temporală
(ASTM E927, IEC 60904-9).
37
Potrivirea spectrală reprezintă apropierea spectrului produs de simulatorul solar

comparativ cu spectrul AM1.5G, considerat spectrul radiației solare globale.
Uniformitatea spațială se referă la uniformitatea iluminării produse de simulatorul solar
pe o anumită suprafață. Această proprietate este foarte importantă și greu de atins, deoarece
radiația solară are un caracter foarte uniform.
Stabilitatea temporală reprezintă o măsură a stabilității razei luminoase într-o perioadă
foarte scurtă de timp, de aproximativ 1 s, conform ASTM E927.
Aceste caracteristici sunt încadrate în trei clase: A, B, C, conform Tabelului 3.1.
Tabel 3.1 Clase de simulatoare solare
Clasa Potrivire spectrală Non-uniformitate spațială Instabilitate temporală
A 0,75...1,25 2% 2%
B 0,6...1,4 5% 5%
C 0,4...2,0 10% 10%
Pentru testarea celulelor fotovoltaice din siliciu sunt impuse, de asemenea, și integralele
iradiației în anumite intervale de lungimi de undă emise. Procentajele acestora sunt prezentate
în Tabelul 3.2, pentru spectrul terestru AM1.5G și AM1.5D și extraterestru, AM0.
Tabel 3.2 Integralele radiației necesare pentru testarea celulelor fotovoltaice de siliciu
Intervalul de lungimi de undă (nm) AM1.5D AM1.5G AM0
300–400 - - 8,0%
400–500 16,9% 18,4% 16,4%
500–600 19,7% 19,9% 16,3%
600–700 18,5% 18,4% 13,9%
700–800 15,2% 14,9% 11,2%
800–900 12,9% 12,5% 9,0%
900–1100 16,8% 15,9% 13,1%
1100–1400 - - 12,2%
Conform standardelor internaționale (ASTM E927, IEC 60904-9), un simulator solar

este un echipament care simulează radiația solară și spectrul solar de clasa minim C.
Pentru simularea radiației solare, în cazul aplicațiilor mai simple, există soluții propuse
și testate în literatura de specialitate (Yang et al., 2012; Kohraku, 2006). De cele mai multe ori,
sunt utilizate lămpi electrice care emit într-un spectru ce se apropie de cel al radiației solare,
dar cu o precizie mult mai mică decât simulatoarele solare compacte.
Cea mai comună sursă de simulare a radiației solare o reprezintă lampa cu arc cu xenon,
cu filtre instalate pentru a aproxima spectrul AM1.5G. Această lămpă asigură o potrivire
spectrală rezonabilă, chiar și atunci când nu sunt utilizate filtre. Totuși, spectrul lămpilor cu
xenon este caracterizat de diverse benzi cu lungimi de undă cu vârfuri, determinând erori atunci
când sunt utilizate pentru aplicații de finețe. Lămpile cu xenon cu arc pot fi utilizate atât pentru
instalații de mare putere, cât și pentru cele la scară redusă, sau pentru intensități de iluminare
variabile (www.pveducation.org).
38
De asemenea, pentru teste simple se poate utiliza și lampa cu halogen cu filtru dicroic.
Datorită faptului că filamentul lămpii are o temperatură mai mică de 6000 K, acesta produce un
spectru cu mai multă radiație infraroșie și mai puțină ultravioletă. Această problemă se poate
rezolva parțial prin utilizarea unui reflector ce permite trecerea radiației infraroșii și reflectă
radiația vizibilă și ultravioletă. Avantajul lămpilor cu halogen constă în stabilitatea temporală
superioară față de cele cu xenon (http://www.pveducation.org).
Lampa QTH (quartz tungsten halogen) creează un spectru foarte apropiat de radiația
emisă de corpul negru, chiar dacă temperatura de culoare este mai mică decât a Soarelui.
Lămpile Metal Halide au fost dezvoltate inițial pentru aplicații în cinematografie, dar
sunt utilizate de asemenea și pentru simularea radiației solare. Acestea sunt utilizate în lucrări
de specialitate pentru testarea panourilor fotovoltaice sau hibride (Yang et al., 2012).
Lămpile cu LED-uri prezintă o dezvoltare importantă în ultima perioadă, cu perspective
bune în ceea ce privește simularea radiației solare. Astfel, se pot obține surse de iluminat prin
combinarea de LED-uri cu diverse culori pentru obținerea unui spectru rezonabil (Kohraku,
2006; http://www.newport.com).
În general, cu cât se apropie mai mult de spectrul radiației solare, cu atât un simulator
solar este mai scump. Pentru realizarea unui echipament de simulare a radiației solare trebuie
realizat un calcul de optim între precizie și cost. Prin urmare, în cazul în care nu se specifică o
toleranță maximă pentru spectru, se poate utiliza o lampă cu xenon în locul unui simulator solar
profesional. Un aspect important, în cazul simulării radiației solare constă în obținerea
unui nivel de iluminare cât mai uniform pe suprafața panoului sau celulei fotovoltaice.
O soluție mai puțin costisitoare decât simulatoarele solare specializate, pentru obținerea
unui spectru apropiat de cel al radiației solare, îl poate constitui utilizarea concomitentă a două
sau mai multe surse de lumină care emit în spectre complementare.
3.1.7 Posibilități de valorificare a radiației solare
Energia solară este valorificată cu succes atât prin conversie fotovoltaică, dar mai ales
prin conversie termică. Conversia termică a radiației solare absorbite se realizează datorită
creșterii oscilației atomilor, respectiv a agitației termice. Aceasta depinde de absorbtivitatea și
emisivitatea materialelor. În general, absorbtivitatea materialelor, precum și reflectivitatea și
emisivitatea sunt funcții dependente de lungimea de undă, dar în calculele simplificate acestea
sunt considerate cu valori medii constante pe tot spectrul radiației solare.
Caracteristicile panourilor fotovoltaice, care sunt foarte bune absorbante ale radiației
solare, determină ca acestea să atingă temperaturi de 60 °C...90 °C, caz în care energia termică
înmagazinată poate fi valorificată cu succes. Căldura reprezintă de fapt un reziduu din punctul
de vedere al panoului fotovoltaic și poate fi valorificată complex prin diverse tehnici de răcire:
cu ajutorul aerului, apei sau prin procedee de evaporare. Combinația rezultată poartă denumirea
de sistem hibrid fotovoltaic-termic (PV/T).
În cadrul lucrării, aspectele legate de conversia termică a energiei solare sunt privite
din punctul de vedere al panourilor hibride fotovoltaice/termice, și nu cu rol de captator solar
de sine stătător.
39
3.2 Conversia fotovoltaică

Spre deosebire de efectul fotoelectric, în cazul efectului fotovoltaic, unii electroni sunt
excitați de radiația solară până ajung la niveluri energetice superioare, dar fără a părăsi
materialul, Figura 3.8.a.
Efectul fotoelectric reprezintă expulzarea electronilor din materie, în urma absorbției de
radiație electromagnetică, Figura 3.8.b. Aceștia primesc energia necesară pentru a ieși de pe
nivelurile energetice superioare în exteriorul atomilor. Această teorie este valabilă în cazul în
care se consideră că radiația electromagnetică este compusă din particule elementare, denumite
fotoni. Efectul fotoelectric a fost observat prima dată în 1839 de către Edmond Becquerel, un
fizician din Franța. În cursul anului 1876 Adams și Day au observat efectul fotovoltaic în
seleniu solid. Celula solară modernă a fost descoperită în 1954. Cercetătorii Bell Labs de la
Pearson, Chapin, Fuller au raportat descoperirea de celule din siliciu cu eficiență de 4,5%,
aceasta fiind ridicată ulterior la 6%.
Pentru a obține efectul fotovoltaic este necesar un dispozitiv asimetric, de exemplu o
joncțiune p-n, astfel încât electronii, încărcați negativ, să fie canalizați într-o direcție și golurile,
încărcate pozitiv, în cealaltă direcție, rezultând astfel o tensiune. În lucrările de specialitate din
literatura românească, efectul fotovoltaic este denumit adesea și efect fotoelectric.
a) b)
Figura 3.8 Diferența între efectul fotovoltaic (a) și efectul fotoelectric (b)
3.2.1 Efectul fotovoltaic
Efectul fotovoltaic constă în transformarea directă a energiei solare în energie electrică.
Conform teoriei corpusculare, radiația solară este compusă din fotoni, care conțin variate
cantități de energie, corespunzătoare diferitelor lungimi de undă ale spectrului solar. Când
aceștia lovesc o celulă fotovoltaică, ei pot fi reflectați, pot traversa celula sau pot fi absorbiți.
Atunci când este absorbită destulă energie solară de materialul semiconductor, electronii sunt
dislocați din atomii materialului. Un tratament special al suprafeței face zona frontală a celulei
mai receptivă la electronii liberi, astfel încât electronii migrează spre suprafață.
Materialele semiconductoare au proprietatea de a utiliza energia radiantă absorbită
pentru transporta electronii de pe straturi energetice inferioare pe niveluri energetice superioare,
40
aceștia devenind astfel liberi. Concomitent cu eliberarea electronilor are loc o generare de
sarcini electrice pozitive, denumite goluri. Dacă mai mulți electroni, fiecare purtând o
încărcătură negativă, călătoresc spre suprafața frontală a celulei, dezechilibrul care rezultă din
încărcarea diferită între fața celulei și suprafețele din spate creează un potențial de tensiune la
fel ca bornele negative și pozitive ale unei baterii. Dacă cele două suprafețe sunt conectate la
un receptor, între cele două borne va circula un curent electric, Figura 3.9 (Căluianu, 2011).
Figura 3.9 Elementele constructive ale unei celule fotovoltaice din siliciu (www.volker-
quaschning.de)
Structura energetică a siliciului, precum și a altor materiale semicondutoare este
prezentată în Figura 3.10. Sunt reprezentate cele două niveluri energetice, Ec [eV] - energia
necesară electronilor pentru a se afla în banda de conducție și Ev [eV] - energia necesară
electronilor pentru a se afla în banda de valență.
Figura 3.10 Structura energetică a materialelor semiconductoare

Trecere electronilor de pe banda de valență pe banda de conducție și transformarea în
electroni liberi se realizează prin absorbția unei cantități de energie necesare depășirii benzii
interzise. Această cantitate de energie este diferită pentru diverse materiale semiconductoare,
valorile de referință fiind următoarele (Căluianu, 2011):
 1,12 eV (echivalentă lungimii de undă, λ = 1,112 µm) – Si cristalin;
 1,65 eV (echivalentă lungimii de undă, λ = 0,750 µm) – Si amorf;
 0,66 eV (echivalentă lungimii de undă, λ = 1,878 µm) – Ge.
Energia fotonului, conform dualității undă-corpuscul, se determină cu relația:
hc
E  h f (3.7)

unde, E – energia fotonului [eV];
41
h – constanta lui Planck [J.s];

c – viteza luminii în vid [m/s];
f – frecvența [Hz].
și are o importanță deosebită din punctul de vedere al conversiei fotovoltaice.
Variația energiei fotonilor în funcție de lungimea de undă a radiației solare este
reprezentată în Figura 3.11.
Figura 3.11 Variația energiei E (eV) în funcție de lungimea de undă λ (μm)

(www.animations.physics.unsw.edu.au)
Fotonii cu lungimi mari de undă, caracterizați printr-o cantitate redusă de energie
cinetică, nu pot disloca electronii de pe stratul de valenţă, influențând în mod negativ eficienţa
PF. În schimb, pentru lungimi de undă sub 0,1 µm, energia acestora este foarte mare și vor fi
absorbiţi în primele straturi ale celulei, defavorizând producerea de energie electrică.
Majoritatea energiei neconvertită în electricitate este absorbită şi duce la creșterea temperaturii
materialului semiconductor (Căluianu, 2011).
Pentru asigurarea unui surplus de sarcini electrice negative și pozitive, la fabricarea
celulelor fotovoltaice, siliciul este dopat cu diferite elemente chimice (bor, stibiu, fosfor etc.).
Rezultă straturi de siliciu semiconductoare de tip n și tip p, prin alăturarea cărora se obţine în
zona de contact o aşa numită joncţiune de tip p-n, Figura 3.12 (Balan, 2007).
Figura 3.12 Joncţiunea p-n

Datorită diferenţei de potenţial electric, creată în zona de contact, surplusul de electroni
din stratul n, prezintă tendinţa de deplasare spre stratul p, mai sărac în electroni. De asemenea,
golurile aflate în exces în stratul p, au tendinţa de a trece spre stratul n, cu sarcină pozitivă
redusă (Balan, 2007).
42
Deplasarea sarcinilor electrice între cele două straturi ale joncţiunii p-n este condiționată
de cantitatea de energie a purtătorilor celor două tipuri de sarcini electrice. Se obține o
rearanjare a sarcinilor electrice în zona de contact, astfel încât o porțiune din stratul p va fi
ocupată de sarcini electrice negative, în timp ce o zonă superficială a stratului n, va fi ocupată
de sarcini electrice pozitive. În consecință, va avea loc o dispersie a sarcinilor electrice în
apropierea joncţiunii p-n, conform Figurii 3.13 (Balan, 2007).
Figura 3.13 Apariţia unei diferenţe de potenţial electric în zona joncţiunii p-n
În urma acestei rearanjări la nivelul joncțiunii p-n se obține o diferenţă de potenţial
izolată. Aceasta reprezintă un obstacol, care oprește deplasarea continuă a sarcinilor electrice
negative din stratul n spre stratul p şi a celor pozitive în sens invers, determinând respingerea
sarcinilor electrice libere din cele două straturi spre suprafețele opuse joncţiunii p-n (Balan,
2007).
În momentul expunerii joncţiunii p-n la radiaţie solară, fotonii care au energia necesară
trecerii peste banda interzisă, o transferă electronilor aflaţi pe straturile de valenţă ale atomilor.
Astfel, aceștia trec pe banda de conducţie, transformându-se în electroni liberi. Datorită
diferenţei interne de potenţial de la nivelul joncţiunii p-n, electronii liberi din stratul n, sunt
respinşi spre suprafaţa stratului n al joncţiunii, iar electronii liberi care se formează în stratul p,
sunt atraşi spre zona de joncţiune, trec de aceasta în stratul n, după care sunt îndepărtați spre
suprafaţa acestuia (Balan, 2007).
La deplasarea pe stratul de conducţie, electronii liberi creează un gol în structura
atomului din care provin. De aceea, se consideră că acţiunea radiaţiei solare determină apariția
unor perechi de sarcini electrice negative şi pozitive, și nu doar a electronilor liberi. Similar cu
deplasarea electronilor, diferenţa de potenţial a joncțiunii determină și deplasarea golurilor în
sens invers (Balan, 2007). Această deplasare a sarcinilor între cele două straturi şi în zona
joncţiunii p-n, creează o polarizare electrică, Figura 3.14.
Figura 3.14 Polarizarea contactelor atunci când joncțiunea este expusă radiației solare
43
La construcția celulelor fotovoltaice, suprafeţele externe ale joncţiunii p-n sunt

conectate la electrozii metalici, între care se va stabili o tensiune electrică. Atunci când cei doi
electrozi sunt conectați prin intermediul bornelor la un receptor, diferența de potențial va
determina circulația unui curent electric. Variaţia intensităţii radiaţiei solare produce variaţii
puternice ale intensității curentului electric generat și modificarea diferenţei de potenţial (Balan,
2007).
3.2.2 Materiale semiconductoare utilizate la construcția panourilor fotovoltaice
Materialele semiconductoare sunt alcătuite din elemente din grupa IV a tabelului
periodic (siliciu (Si), germaniu (Ge)), combinații de elemente din grupa III (aluminiu (Al), galiu
(Ga), indiu (In)) cu grupa V (fosfor (P), arsen (As), stibiu (Sb)) sau combinații de elemente din
grupa II (cupru (Cu), zinc (Zn), cadmiu (Cd)) cu grupa VI (sulf (S), seleniu (Se), telur (Te)).
Principalale materiale semiconductoare folosite la realizarea celulelor și panourilor
fotovoltaice sunt siliciu, galiu, seleniu sau indiu. Cel mai utilizat este siliciul, atât în stare
cristalină (mono sau policristalină), cât și amorfă. Alegerea materialului semiconductor se
realizează ținând seama de criterii precum destinația în care va fi amplasat, culoarea dorită,
gradul de transparență, rezistență mecanică sau la radiații UV. O importanță sporită o constituie
însă energia necesară trecerii electronilor de banda interzisă, Eg [eV]. Principalele materiale
semiconductoare utilizate în producerea de celule fotovoltaice sunt centralizate în Tabelul 3.1,
în funcție de Eg (Markvarta și Castaner, 2013).
Tabel 3.1 Materiale semiconductoare utilizate în producerea de celule fotovoltaice
Material Eg [eV]
c-Si 1,12
Ga-As 1,42
In-P 1,35
a-Si 1,8
Cd-Te 1,45
Cu-In-Se2 (CIS) 0,96
Alx-Ga1-x-As 1,424
3.2.3 Celula fotovoltaică

O celulă fotovoltaică, denumită adesea celulă solară sau celulă PV (photovoltaic),
reprezintă componenta de bază folosită pentru a converti energia solară direct în energie
electrică. Celula fotovoltaică este un dispozitiv nemecanic fabricat din aliaj de siliciu. Tenta
albăstruie a celulelor fotovoltaice este determinată de o reflexie mai puternică a luminii cu
lungime de undă mică comparativ cu cea de lungime de undă mare. Semnul convențional al
celulei fotovoltaice este prezentat în Figura 3.15. Grosimea unei celule fotovoltaice este de
aproximativ 0,2...0,3 mm.
44
Figura 3.15 Semnul convențional al celulei fotovoltaice

3.2.3.1 Tipuri de celule fotovoltaice din siliciu
Majoritatea celulelor fotovoltaice (peste 90%) sunt realizate din siliciu (Si) – Figura
3.16, unul dintre cele mai frecvent întâlnite elemente chimice în scoarţa Pământului. Prin
urmare, prețul acestuia nu este foarte ridicat, iar tehnologia de prelucrare nu presupune metode
foarte poluante pentru mediu.
a) b)
Figura 3.16 Siliciu: a) în stare brută; b) lingou (http://www.ldksolar.com)
Celulele fotovoltaice pot avea formă rectangulară sau circulară, Figura 3.17.
Dimensiunile celulelor pot varia de la aproximativ 0,5 cm până la 10...15 cm. În general, o
celulă generează o putere electrică de 1...2 W, ceea ce nu este suficient pentru majoritatea
aplicațiilor (Azouz, 2012), fiind necesară cuplarea acestora sub forma panourilor fotovoltaice.
a) b)
Figura 3.17 Forma celulelor fotovoltaice: a) circulare; b) rectangulare (www.servovision.com)
Există trei tipuri principale de celule solare fotovoltaice din siliciu, Figura 3.18, atât
pentru uz comercial, cât și rezidențial. Acestea sunt:
- monocristaline;
- policristaline;
- amorfe.
Toate cele trei tipuri de celule solare sunt utilizate pentru realizarea panourilor
fotovoltaice, care au avantaje și dezavantaje, în funcție de bugetul utilizatorului final,
dimensiunea și tipul de mediu în care acestea sunt utilizate.
45
a) b) c)
Figura 3.18 Celule fotovoltaice din siliciu: a) monocristaline (www.servovision.com);
b) policristaline (http://www.landes.org); c) amorfe (www.cleantechinvestor.com)
3.2.3.2 Celule fotovoltaice din siliciu monocristalin
Celulele monocristaline, Figura 3.18.a, sunt decupate din cadrul unui singur cristal de
siliciu, ele fiind în mod efectiv o felie dintr-un cristal. Acesta au culoarea gri-albăstrui sau negre
și un aspect uniform. Avantajul constă în randamentul de conversie foarte bun (17...20%).
Dezavantajele constau în costul ridicat și randamentul scăzut la niveluri de iluminare reduse.
Acestea sunt cele mai eficiente și cele mai scumpe din punctul de vedere al producerii. De
asemenea, sunt rigide și trebuie să fie montate într-un cadru pentru a le proteja.
Datorită eficienței ridicate, sunt adesea folosite în aplicații în care zona de instalare este
limitată, oferind utilizatorului final maximul de energie electrică pentru suprafața de instalare
disponibilă.
3.2.3.3 Celule fotovoltaice din siliciu policristalin
Caracterizate prin aspectul de sticlă spartă, Figura 3.18.b, din cauza procesului de
fabricație din cristale de siliciu multiple, panourile solare policristaline sunt panourile solare
cele mai frecvent utilizate. Celulele policristaline sunt mai puțin eficiente decât cele
monocristaline, dar și mai puțin costisitoare.
Celulele modulelor fotovoltaice policristaline sunt de culoare albastră, cu un aspect
mozaicat. Au avantajul unui randament de conversie bun (până la 15...16%). Acestea trebuie
montate într-un cadru rigid, iar principalul dezavantaj constă în randamentul scăzut în cazul
iluminării reduse.
3.2.3.4 Celule fotovoltaice din siliciu amorf
Celulele fotovoltaice din siliciu amorf sunt subțiri și flexibile, Figura 3.18.c, motiv
pentru care sunt frecvent denumite panouri solare „Strat Subțire” (Thin Film). Panourile din
siliciu amorf sunt utilizate și pentru sisteme fotovoltaice integrate (BIPV), datorită diverselor
opțiuni de aplicare disponibile și a esteticii oferite. Acestea sunt mai ieftine și sunt mai puțin
afectate de umbrire. Dezavantajele sunt eficiența scăzută, de aproximativ 5%, și pierderea mare
de putere pe metru pătrat instalat.
Celulele amorfe sunt fabricate prin plasarea unui strat subțire amorf, non cristalin, de
siliciu pe o gamă largă de suprafețe. Având în vedere natura amorfă a stratului subțire, dacă
este aplicat pe un material special, se poate obține un panou fotovoltaic flexibil.
O caracteristică a celulelor amorfe solare este faptul că producția lor de putere se reduce
în timp, în special pe parcursul primelor luni, după care aceasta este stabilă.
46
3.2.4 Panouri fotovoltaice

Panoul (modulul) fotovoltaic reprezintă un ansamblu de celule fotovoltaice. Acesta
mai este denumit modul solar, modul fotovoltaic sau panou fotovoltaic. Un câmp de panouri
fotovoltaice reprezintă un ansamblu de mai multe panouri conectate între ele, Figura 3.19.
Figura 3.19 Celula, panoul și câmpul fotovoltaic (www.samlexsolar.com)

Un panou fotovoltaic este compus în general dintr-un circuit cu 36...108 celule
conectate electric în serie și încapsulate între două straturi de sticlă, sau un strat de sticlă
la exterior și un material compozit în spate. Puterile panourilor fotovoltaice au o plajă mare de
valori: de la câțiva Wp pâna la valori de 1000 Wp. De obicei, PF sunt prevăzute cu un cadru
de aluminiu, ce permite fixarea modulului pe diferite tipuri de suporți. De asemenea, există și
modele fără cadru, acestea putând fi utilizate pentru diferite variante de integrare arhitecturală.
3.2.4.1 Caracteristici termofizice ale panourilor fotovoltaice
Panourile fotovoltaice sunt alcătuite din straturi diferite, în funcție de tehnologia de
realizare și producător. Un exemplu de structură a unui panou fotovoltaic este prezentată și
studiată în lucrarea (Armstrong și Hurley, 2010).
Figura 3.20 Straturile unui panou fotovoltaic (http://www.1portal.net)

Principalele straturi ale unui panou fotovoltaic sunt prezentate în Figura 3.20:
- sticla exterioară – cu rol de acoperire a celulelor fotovoltaice. Acest strat este realizat
din sticlă care a fost trecută printr-un proces de încălzire rapidă și apoi răcire, pentru a i se
îmbunătăți rezistența mecanică. Sticla utilizată este clară, cu o transmisivitate foarte ridicată și
cu un conținut scăzut de fier;
- strat anti-reflexiv (ARC) – necesar mai ales datorită faptului că siliciul poate reflecta
până la 35% din radiația incidentă. Pentru a contracara acest fenomen se aplică acest strat
47
(nitrură de siliciu), care are doar câțiva nm grosime, focalizând fotonii incidenți spre straturile
inferioare ale celulei;
- celulele fotovoltaice – acestea pot fi celule monocristaline sau policristaline. De obicei
grosimea lor este în jur de 225 μm;
- strat EVA (acetat de etilen vinil) – pentru fixarea celulelor fotovoltaice de sticlă de
protecție și de carcasa din spate. Acest strat asigură rezistența panoului la umezeală, precum și
izolație electrică;
- contact metalic – contactul metalic realizat pe partea posterioară a celulei fotovoltaice
prin serigrafierea unei paste metalice, de obicei din aluminiu;
- strat din PVF (poliflorură de vinil). Acest strat este fotostabil și creează o izolație
suplimentară și protecție împotriva umezelii pentru celelalte straturi ale panoului.
Caracteristicile termofizice ale straturilor panoului sunt prezentate în Tabelul 3.3:
Tabel 3.3 Caracteristici termofizice ale panourilor fotovoltaice (Armstrong și Hurley, 2010)
Strat Grosime Conductivitate Densitate Căldură specifică
[m] termică [W/m K]
.
[kg/m ] 3
[J/kg.K]
1. Sticlă 0,003 1,8 3000 500
-9
2. ARC 100 x 10 32 2400 691
3.Celula fotovoltaică 225 x 10 -6
148 2330 677
4. EVA 500 x 10-6 0,35 960 2090

-6
5. Contact metalic 10 x 10 237 2700 900
6. PVF Tedlar 0,0001 0,2 1200 1250
3.2.5 Parametrii celulelor și panourilor fotovoltaice

Tensiunea de mers în gol, Voc [V] – reprezintă tensiunea electrică măsurată atunci când
nu este conectat niciun receptor la celula fotovoltaică expusă radiației solare. Intensitatea
curentului electric este zero și tensiunea electrică are valoare maximă. Tensiunea de mers în gol
variază în funcție de radiația solară după o lege logaritmică.
Curentul de scurtcircuit, Isc [A] – reprezintă valoarea intensității curentului electric
atunci când terminalele celulei sunt conectate prin impedanță zero și aceasta este expusă
radiației solare. Valoarea tensiunii scade la zero, iar valoarea curentului este maximă. Curentul
de scurtcircuit este direct proporțional cu intensitatea radiației solare.
Puterea electrică, P [W] – este direct proporțională cu tensiunea și curentul. Depinde
de impedanța R, conectată la celulă, având o valoare maximă, Pmp. Puterea maximă obținută în
anumite condiții este cea mai importantă caracteristică măsurabilă a celulelor fotovoltaice.
Puterea maximă, Pmp [Wp] – puterea electrică maximă pe care o produce panoul
fotovoltaic în condiții standard (STC).
Imp [A] – intensitatea curentului electric în condițiile puterii maxime produse.
Vmp [V] – tensiunea electrică în condițiile puterii maxime produse.
Caracteristica curent-tensiune (I-V sau U-I) – grafic în care sunt reprezentate curbele
de variație ale tensiunii și curentului produs de panoul fotovoltaic.
48
O caracteristică importantă a unei celule fotovoltaice este curba I-V, Figura 3.22.
Aceasta se obține ținând cont de comportamentul celulei fotovoltaice în întuneric, asemănător
unei diode. Reprezintă de fapt suprapunerea curbei I-V, a celulei în întuneric, peste curentul
fotovoltaic generat, Iph (Lindholm et al, 1985), Figura 3.21.a. Lumina determină deplasarea
curbei I-V în jos, în al patrulea cadran, unde puterea poate fi extrasă din diodă, Figura 3.21.b.
Prin iluminarea unei celule, la curentul de saturație invers al diodei I0 se adaugă curentul
fotovoltaic, Iph, și ținând cont că celula generează putere, prin convenție se inversează axele
uzuale, Figura 3.21.c.
Figura 3.21 a) Caracteristica I-V în întuneric b) Deplasarea caracteristicii I-V în prezența luminii
c) Caracteristica I-V convențională (http://www.pveducation.org/)
Figura 3.22 Caracteristica I-V și P-V a celulelor fotovoltaice (http://myelectrical.com)

Rezistența caracteristică, Rch [Ω] – a celulei fotovoltaice, reprezintă rezistența
electrică a acesteia în punctul de maximă funcționare. Dacă rezistența caracteristică a sarcinii
este egală cu Rch, atunci celula transferă puterea maximă spre receptorul electric.
Vmp
Rch  (3.8)
I mp
Factorul de umplere, FF (Fill Factor) [%] – raportul între puterea maximă ce poate fi
produsă de celula fotovoltaică și produsul dintre tensiunea de mers în gol și curentul de
scurtcircuit, Ecuația 3.9. Factorul de umplere reprezintă raportul ariilor dreptunghiurilor
obținute în Figura 3.23. Valorile uzuale se situează între 0,4 și 0,8. Factorul de umplere ideal
are valoarea 0,824 (Skoplaki și Palyvos, 2009).
I mp  Vmp
FF  (3.9)
I sc  Voc
49
I (A)
PT
Isc
IMP Pmax
A(0-IMP-Pmax-VMP)
FF =
A(0-ISC-PT-VOC)
U (V)
0
VMP Voc
Figura 3.23 Factorul de umplere (FF) al celulelor fotovoltaice

Eficiența (randamentul) celulei solare η [%] – reprezintă raportul dintre puterea
electrică produsă și puterea solară incidentă.
Temperatura normală de operare a celulei, tNOCT [°C] - este temperatura panoului
determinată pentru viteza aerului de 1 m/s în zona posterioară a panoului, temperatura
ambientală de 20 °C și o radiație solară G = 800 W/m2. Temperatura tNOCT este puternic
dependentă de tipul de încapsulare a modulului fotovoltaic.
Gradientul de temperatură [%/°C] – măsură a impactului creșterii temperaturii de
operare a panoului fotovoltaic asupra eficienței de conversie.
Gradientul de radiație [%/(W/m2)] sau [%/(100W/m2)] – măsură a impactului creșterii
intensității radiației asupra eficienței de conversie.
3.2.6 Factori de influență ai randamentului panourilor fotovoltaice
Randamentul panourilor este influențat de parametrii climatici, intensitatea radiației
solare și temperatura exterioară, precum și de alți factori. Aceștia pot fi controlați parțial prin
alegerea orientării și a unghiului de înclinare.
3.2.6.1 Eficiența maximă teoretică și practică
Eficiența uzuală a celulelor fotovoltaice este de 15...16% în cazul celulelor policristaline
și maxim 18...20% pentru celulele monocristaline. Deși aceste valori par destul de mici, există
câteva explicații matematice și fizice privind limita teoretică a eficienței de conversie
(Hudișteanu et al., 2016a).
Deși la prima vedere randamentul panourilor fotovoltaice pare unul scăzut, pentru
comparație sunt prezentate câteva exemple de eficiență ale sistemelor pe care le utilizăm în
viața de zi cu zi (http://physics.ucsd.edu): automobil (15...25%), mașini electrice (25%), celule
de combustie cu hidrogen (20...40%), fotosinteza (0,1...2% pentru plantele tipice, 7...8% în
cazul trestiei de zahăr), corpul uman (25%).
3.2.6.2 Limita spectrală a eficienței panourilor fotovoltaice
Fotonii care au un nivel energetic mai mic decât o anumită valoare, de exemplu în cazul
siliciului de 1,12 eV, corespunzător lungimii de undă de 1,1 µm, nu vor fi absorbiți de material
și nu intră în procesul de conversie fotovoltaică. Un alt aspect important constă în faptul că în
cazul fotonilor absorbiți, energia de exact 1,12 eV este utilizată pentru a disloca un electron din
banda de valență, iar energia în plus va fi tranformată în căldură. Prin urmare, dacă un corp
50
negru perfect ar produce spectrul radiației incidente pe celula fotovoltaică, atunci 23% din
energie va fi pierdută peste pragul de 1100 nm în infraroșu, la care se adaugă pierderile prin
absorbție și transformare în căldură. În aceste condiții, se poate utiliza maxim 44% din energie
pentru conversie fotovoltaică, aceasta fiind limita spectrală a eficienței PF.
Figura 3.24 Limita spectrală a conversiei celulelor fotovoltaice din siliciu (http://physics.ucsd.edu)
Se poate observa, Figura 3.24, că la valoarea de 1,1 μm (≈ 1,12 eV) este utilizată 100%
din energie pentru conversie fotovoltaică, iar pe măsură ce scade lungimea de undă, o cantitate
mai mică din energia fotonilor este utilizată. Eficiența are valori foarte bune până la 0,75 μm
(1,65 eV) - limita vizibilității la IR, iar în spectru vizibil se pierde mult din energie sub formă
de căldură, aproape 33% (Murphy, 2011).
Ținând cont doar de pierderile spectrale, celulele din siliciu sunt mai eficiente decât
celelalte tipuri de celule fotovoltaice, Zn-Te, Cd-Te sau Ga-As, Figura 3.25.
Se poate afirma că eficiența diferitelor panouri fotovoltaice reprezintă o luptă în
obținerea celui mai avantajos compromis. Așadar, dacă se scade limita lungimii de undă
necesare pragului de conversie, se va obține o eficiență superioară în zona vizibilă, dar cu
pierderi substanțiale în spectrul infraroșu. De asemenea, în cazul pragurilor cu lungimi de undă
mai mari, sunt disponibile mai multe materiale, dar eficiența în domeniul vizibil este mult
redusă.
Figura 3.25 Eficiența maximă teoretică a celulelor fotovoltaice din diverse materiale
(http://www.resilience.org/)
51
Pe lângă limitările spectrale, mai există câteva efecte ce trebuie considerate în scopul
înțelegerii eficienței teoretice maxime a celulelor fotovoltaice:
- adâncimea de penetrare a fotonilor în siliciu depinde de lungimea de undă a acestora.
Fotonii care se află în apropierea pragului energetic pot parcurge un drum foarte lung înainte
de a fi absorbiți, în timp ce fotonii cu nivel energetic ridicat sunt absorbiți în zona frontală a
celulei;
- celulele fotovoltaice sunt adesea construite cu un strat reflexiv în zona posterioară,
care ajută la absorbția fotonilor care în primă fază nu participă la conversie. Acest strat reduce
de asemenea încălzirea celulei prin radiație infraroșie;
- grosimea joncțiunii p-n are o valoare fixă, astfel că fotonii absorbiți deasupra ei sunt
mult mai predispuși pierderilor.
Ținând cont de aceste efecte, împreună cu limitările spectrale, eficiența panourilor
fotovoltaice poate atinge valori maxime de aproximativ 35%. De la această valoare, până la
eficiența practică intervin de asemenea o serie de fenomene fizice care limitează conversia,
precum: rezistența naturală împotriva circulației electronilor, factorii de reflexie și de transmisie
al panourilor fotovoltaice sau recombinările dintre electroni și goluri în interiorul celulelor
fotovoltaice, fără generare de energie electrică.
Cea mai mare probabilitate de absorbție a fotonilor și de obținere a conversiei
fotovoltaice este obținută pentru valori cuprinse între 0,6...0,9 µm, 50% în domeniu vizibil și
50% în infraroșu.
3.2.7 Influența radiației solare asupra eficienței panourilor fotovoltaice
Radiați solară are cea mai mare influență asupra puterii produse de celula fotovoltaică,
Figura 3.26, prin modificarea intensității curentului electric generat de aceasta, Iph (Hudișteanu
et al., 2014d).
Variația fotocurentului generat de celula fotovoltaică se exprimă cu relația:
Gmed
I ph  [ I sc  K i  (T  298)]  (3.10)
1000
unde, Ki [A/°C] – coeficientul de temperatură al curentului de scurtcircuit al celulei;
Gmed [W/m2] – intensitatea radiației solare.
a) b)
Figura 3.26 Efectul variației radiației solare asupra curbei: a) I-V; b) P-V
(http://www.pvresources.com/img/solarcells/solarcells2.png)
52
3.2.8 Influența temperaturii panoului fotovoltaic asupra eficienței

Performanţele panourilor fotovoltaice sunt dependente de temperatura de operare.
Există o multitudine de studii referitoare la dependența randamentului de conversie în funcție
de temperatura celulei (Chander et al., 2015; Søndena et al., 2015; Berthod et al., 2015; Dubey
et al., 2013; Jafari et al., 2011; Bouzid și Machich, 2010; Machacek et al., 2009). În majoritatea,
cazurilor se consideră că variația parametrilor panoului fotovoltaic cu temperatura de operare
este liniară, Figura 3.28 și Figura 3.29. Atunci când are loc o creştere a temperaturii, scade şi
eficienţa de conversie a radiaţiei solare în putere electrică.
Fenomenul de generare a căldurii la nivelulul celulei fotovoltaice este prezentat în
Figura 3.27. Se observă că o mare cantitate de căldură este generată de transformarea directă în
energie termică a electronilor cu nivel energetic scăzut.
Figura 3.27 Generarea căldurii la nivelul celulei fotovoltaice

Aproape toată energia solară captată de panourile fotovoltaice neconvertită în energie
electrică, circa 80%, este transformată în căldură (Cofoterm 1). De asemenea, fenomenele de
absorbție a fotonilor în zone îndepărtate de joncțiunea p-n are drept consecință recombinarea
electronilor eliberați și producerea suplimentară de căldură. O altă cauză a producerii de căldură
la nivelul celulelor fotovoltaice este reprezentată de absorbția fotonilor la niveluri energetice
inferioare sau în nucleul atomilor, fără eliberarea de electroni.
În cazul în care nu se poate asigura o ventilare adecvată în spatele panoului fotovoltaic,
temperatura acestuia poate atinge valori ridicate, de peste 85 °C (Cofoterm 1).
Siliciul, fiind material semiconductor, este sensibil la variațiile de temperatură. Astfel,
la creșterea temperaturii celulelor fotovoltaice, are loc o scădere a energiei benzii interzise și o
creștere a energiei electronilor din material. Prin urmare, o cantitate mai mică de energie a
fotonilor este necesară pentru a rupe legătura, restul fotonilor cu energie superioară
neparticipând la conversie.
În cazul celulelor fotovoltaice, temperatura afectează cel mai mult tensiunea de mers în
gol, Voc. Aceasta scade cu temperatura din cauza dependenței I0, Ecuația 3.11, de temperatură,
mai exact a creșterii concentrației intrinseci a purtătorilor de sarcină, ni.
53
D  ni (3.11)
2
I0  q  A 
L  ND
unde, q - sarcina electrică a electronului [C];
D - difuzivitatea purtătorilor de sarcină pentru siliciu, în funcție de dopare [cm2.s-1];
L - lungimea de difuzare a purtătorilor de sarcină [m];
ND - dopajul;
ni - concentrația intrinsecă a purtătorilor de sarcină 8,6.1015 [m-3].
Figura 3.28 Influența temperaturii asupra randamentului de conversie (http://www.lorentz.de)

În literatură sunt prezentate diverse metode și relații de calcul pentru dependența
dintre eficiența de conversie a modulelor fotovoltaice și temperatura acestora (Skoplaki și
Palyvos, 2009).
Cum puterea unei celule fotovoltaice variază în funcție de schimbările de temperatură
și radiație, au fost definiți parametrii standard (tc = 25 °C, G = 1000 W/m2, AM1.5), care produc
așa numita putere de vârf Watt-peak [Wp].
a) b)
Figura 3.29 Influența temperaturii asupra performanței panourilor fotovoltaice: a) curba I-V; b)
curba P-V (http://www.pvresources.com/img/solarcells/solarcells4.png)
Curentul de saturație invers al diodei variază cu o funcție la puterea a treia a temperaturii
și este exprimat astfel:
54
3
 T   T  Eg 
I 0 (T )  I 0     exp   1   (3.12)
 Tnom   Tnom  N  Vt 
unde, Tnom – temperatura nominală a celulei [K];
Eg (band gap) – energia necesară trecerii electronilor materialului semiconductor din
banda de valență în banda de conducție [eV];
Vt – tensiunea termică [V]:
k T
Vt  (3.13)
q
Tensiunea de mers în gol variază cu temperatura după următoarea lege:
Voc (T )  Voc  (Tnom )  B  (T  Tnom ) (3.14)
unde, B – coeficient de temperatură al tensiunii de mers în gol [%/°C].
Scăderea Voc la creșterea temperaturii de operare a celulelor determină o reducere a
puterii maxime produse de panoul fotovoltaic de 0,30...0,50 %/°C.
În literatura de specialitate există mai multe modele pentru determinarea temperaturii
celulelor fotovoltaice Tc în funcție de factorii externi. Cea mai comună metodă, conform
(Mattei et al, 2006), constă în utilizarea temperaturii normale de operare a celulei - NOCT
(Normal Operating Cell Temperature). Valoarea acestui parametru este furnizată de
producătorul modulului fotovoltaic, iar temperatura celulei fotovoltaice (Tc) se exprimă cu
ajutorul următoarei relații:
G
Tc  Taer  ( NOCT  20)  (3.15)
800
unde, Taer - temperatura ambientală [°C];
G - radiația solară [W/m2].
Această metodă simplă furnizează rezultate satisfăcătoare în cazul în care modulul
fotovoltaic nu este integrat în acoperiș. Prin utilizarea unui model pe baza rețelelor neuronale
(Govindasamy et al., 2003), s-a obținut o relație empirică de calcul a temperaturii panourilor
fotovoltaice în care se ia în considerare și viteza curenților de aer. Astfel se ajunge la o relație
liniară de legătură între temperatura modulului și condițiile ambientale, temperatura exterioară,
intensitatea radiației solare, umiditate, viteza vântului și direcția vântului:
Tc  0,943 Taer  0,028  G  1,528  v  4,3 (3.16)
unde, Tc - temperatura efectivă de operare a celulei [°C];
v - viteza vântului [m/s].
De asemenea, în cazul integrării panourilor fotovoltaice în fațadele clădirilor trebuie
luată în considerare variația eficienței cu temperatura, dar pentru nivelul de radiație solară
înregistrat în cazul acestor suprafețe verticale.
Aproximarea temperaturii panoului fotovoltaic pe fața acestuia, Tc,f, (King et al., 2004)
se poate realiza în funcție de temperatura din spate, Tc,s, cu ajutorul următoarei relații:
55
G
Tc , f  Tc ,s   T (3.17)
1000
unde, ΔT [°C] – diferența de temperatură între suprafața din față și cea din spate la o radiație
solară de 1000 W/m2. Această valoare este de aproximativ 3 °C.
Efectul rezistenței serie
La creșterea rezistenței serie, căderea de tensiune dintre voltajul joncțiunii și voltajul
terminal devine mai mare, la intensitatea curentului constantă. Astfel, are loc o diminuare
importantă a tensiunii terminale și scăderea mai redusă a curentului de scurtcircuit. Dacă
valoarea rezistenței Rs este mare, atunci Isc va scădea și mai mult, la limită, celula solară
comportându-se ca un rezistor (http://pveducation.org).
Pierderile de putere, Ppierd, determinate de Rs se exprimă astfel:
Ppierd  VRs  I  I 2  Rs (3.18)
Se observă că aceste pierderi sunt dependente de fotocurent, deci sunt mai mari la
niveluri ridicate ale radiației solare. De asemenea, se poate determina reducerea factorului de
umplere, FF, în funcție de rezistența serie totală:
 I sc
FF  Rs  FFideal (3.19)
Voc
unde, FFideal = 0,824 (Meier et al., 2006).
Efectul rezistenței de șuntare
Pe măsură ce rezistența de șuntare scade, curentul electric deviat prin aceasta crește la
anumite niveluri ale tensiunii joncțiunii. Rezultatul constă în reducerea semnificativă a
curentului electric terminal, precum și o reducere mai puțin importantă a Voc. Asemănător
cazului în care Rs este foarte mare, o celulă solară șuntată prin rezistențe mici va avea
caracteristica de operare similară unui rezistor (http://pveducation.org).
Curentul de saturație invers
Acesta reprezintă o măsură a scurgerii purtătorilor de sarcină în sens invers de-a lungul
joncțiunii p-n. Scurgerea este rezultatul recombinării purtătorilor de sarcină, în zona neutră, pe
ambele părți ale joncțiunii. Atunci când acest curent, I0, are valori ridicate, valoarea Voc se
reduce proporțional cu inversul logaritmului creșterii. Funcționarea unei diode reale este supusă
unor efecte de recombinare a purtătorilor de sarcină, care nu sunt exprimate cu exactitate prin
modelul diodei simple și descrierea acestora se realizează cu ajutorul factorului de idealitate.
Conform ecuației diodei ideale, Ecuația 3.10, se presupune că toate recombinările au
loc în masa celulei și nu în zona joncțiunii. În realitate aceste recombinări au loc și în alte zone
ale celulelor, ceea ce duce la factori de idealitate diferiți de 1. Practic, aceștia determină o
scădere a tensiunii produse (http://pveducation.org).
Totuși, majoritatea celulelor fotovoltaice, fiind mult mai mari decât o diodă
convențională, se apropie de aproximarea că joncțiunea p-n este un plan infinit și se comportă
aproximativ ca o diodă ideală (n ≈ 1).
56
Se observă că se poate modela în totalitate comportamentul fizic al celulelor fotovoltaice

atunci când cunoaștem pe de o parte Iph, Is, Rs și Rsh și doi parametri ai mediului exterior:
temperatura aerului și radiația solară.
3.2.9 Modelarea funcționării celulelor fotovoltaice

Pentru analiza celulelor fotovoltaice, se utilizează modele electrice echivalente
simplificate (Petreuș et al., 2008). Cu ajutorul acestora se pot obține informații referitoare la
intensitatea, tensiunea sau puterea electrică produsă de celula solară. Modelul matematic
pornește de la conceptul că atunci când celulele fotovoltaice nu sunt expuse radiației solare,
acestea funcționează și au caracteristica electrică a unei diode. În literatura de specialitate sunt
prezentate următoarele scheme de simulare a funcționării celulelor fotovoltaice: modelul ideal,
simplă diodă și dublă diodă (Cubas et al., 2014; Elbasit et al., 2013). În prezentul studiu este
utilizat modelul simplă diodă cu 5 parametri.
Scopul modelării matematice a PF constă în obținerea curbelor caracteristice (P-V, I-V,
P-I) ale acestuia, precum și a variației mărimilor electrice produse de panou, în funcție de
diverse condiții exterioare (Elbasit et al., 2013). Aceste rezultate se utilizează la evaluarea
capacității de producere a sistemelor fotovoltaice în diverse condiții.
Modelele matematice prezentate sunt utilizate în majoritatea programelor de calcul și
de cercetători din toată lumea. Acestea sunt implementate și validate experimental de mai multe
studii din literatura de specialitate (Nema et al., 2010; Ayaz et al., 2014; Salmi et al., 2012).
3.2.9.1 Modelul ideal – simplă diodă
Circuitul electric echivalent este alcătuit dintr-o sursă de curent electric și o diodă,
Figura 3.30. Acesta este cel mai simplu model, dar cu precizie redusă, în realitate apărând o
serie de rezistențe care modifică parametrii. Acest model presupune: Rs = 0 și RSH = ∞, Iph = Isc.
+
I
ID
V
Iph
Figura 3.30 Modelul ideal al PF – simplă diodă

3.2.9.2 Modelul simplă diodă cu rezistență serie
Modelul cu 4 parametri, Figura 3.31, este necesar deoarece s-a constatat că există
circuite electrice înseriate cu celula fotovoltaică, care au o anumită rezistență electrică
echivalentă, Rs. Această schemă este mai precisă decât cea anterioară.
RS
+
I
ID
V
Iph
Figura 3.31 Modelul PF cu rezistență serie – simplă diodă
57
3.2.9.3 Model simplă diodă cu rezistență serie și de șuntare

Modelul cu Rs și RSH, denumit modelul cu 5 parametri, Figura 3.32, este cel mai utilizat
pentru evaluarea funcționării celulelor fotovoltaice (Chenni et al., 2007). Schema ține cont atât
de rezistența serie, cât și de posibilitatea șuntării circuitului fotovoltaic.
RS
+
I
ID
RSH V
Iph
Figura 3.32 Modelul PF cu rezistență serie și rezistență de șuntare – simplă diodă

Intensitatea curentului electric spre sarcină se determină cu Ecuația 3.20.
I  I ph  I D  I SH (3.20)
Explicitând termenii, intensitatea curentulului electric spre sarcină se poate exprima:
 q(V  Rs I )  (V  Rs I )
I  I ph  I 0  exp  1  (3.21)
 nkT  RSH
unde, Iph – fotocurentul produs de celula solară [A];
I0 – curentul de saturație invers al diodei [A];
q – sarcina electrică a electronului [C];
V – tensiunea la capetele diodei [V];
k – constanta Boltzmann, k = 1,38.10−23 [J.K−1];
T – temperatura joncțiunii [K];
n – factorul de idealitate;
Rs, RSH – rezistența serie și de șuntare a celulei [Ω].
Ecuația 3.21 poate fi simplificată în cazul unor valori mari ale RSH, de exemplu 100 kΩ.
În plus, Iph se poate considera aproximativ egal cu Isc. Aplicând aceste valori, se obține:
 q(V  Rs I ) 
I  I sc  I 0  exp  1 (3.22)
 nkT 
În aceleași ipoteze, se poate determina tensiunea de mers în gol a celulei:
nkT  I ph 
Voc  ln  1 (3.23)
q  I0 
3.2.9.4 Model dublă diodă
Spre deosebire de modelele simplă diodă, care presupun o valoare constantă a factorului
de idealitate, n, modelul cu dublă diodă, cu 5 parametri, ține cont de faptul că acesta variază cu
tensiunea. La tensiuni mari, n = 1, dar la valori mai mici, atunci când fenomenele de
recombinare sunt dominante în celulă, factorul de idealitate poate atinge valori mai mari decât
2. Acest fenomen este modelat de cea de-a doua diodă - D2 din Figura 3.33.
58
RS
+
I
ID 1 ID2
RSH V
Iph
Figura 3.33 Model dublă diodă al PF
3.3 Transferul de căldură

Transferul de căldură reprezintă una dintre cele mai importante interacțiuni dintre două
sisteme aflate la temperaturi diferite. În studiul transferului de căldură se aplică cele patru
principii ale termodinamicii. Transferul de căldură se realizează prin conducție termică, radiație
termică sau convecție termică (Duinea, 2013).
3.3.1 Transfer de căldură prin conducție
Transmiterea căldurii prin conducție se realizează pentru toate stările de agregare ale
materiei, cu intensitate mai mare în solide metalice și valori reduse pentru gazele inerte. În acest
caz, transferul de căldură se realizează prin interacțiunea propriu-zisă dintre particulele
elementului. Astfel, are loc un transfer de energie de la particulele cu energie mai ridicată către
particulele cu energie scăzută. Este singurul mecanism de transfer de căldură pentru corpurile
solide opace (Duinea, 2013).
Transferul de căldură prin conducție, se exprimă prin legea lui Fourier, cu următoarea
relație:
dQ dt
    S  (3.24)
d dx
 dt
qs     (3.25)
S dx
unde, Φ – fluxul de căldură [W];
qs – fluxul de căldură specific [W/m2];
Q – căldură [J];
τ – timpul [s];
λ – conductivitatea termică a materialului [W/m.K];
S – aria suprafeţei de schimb de căldură [m2];
dt/dx – gradientul temperaturii [K/m].
Relația matematică exprimă legătura dintre densitatea fluxului termic instantaneu și
conductivitatea termică a mediului și gradientul de temperatură (Duinea, 2013).
3.3.2 Transfer de căldură prin convecție
Transferul căldurii prin convecție reprezintă transmiterea căldurii în interiorul mediilor
fluide și la suprafața de separație a fazelor. Convecția presupune o anumită mișcare a
particulelor fluidului și este însoțită de conducție. Convecția poate fi liberă, naturală, sau
forțată, mecanică (Duinea, 2013).
59
Relația de bază a transferului de căldură prin convecție poartă denumirea de legea lui
Newton. Transferul de căldură între un fluid și o suprafață se determină astfel:
Q    S  t f  t s    S  t (3.26)
Q
qs     t (3.27)
S
unde, Q – fluxul de căldură transferat prin convecţie [W];
qs – fluxul termic unitar de suprafaţă [W/m2];
α – coeficientul de schimb de căldură prin convecţie [W/(m2.K)];
tf, ts – temperatura fluidului, respectiv, a suprafeţei [K];
Δt – diferenţa de temperatură între fluid şi perete, t  t f  t s [K];
S – aria suprafeţei de schimb de căldură a peretelui [m2].
3.3.3 Transfer de căldură prin radiație
Transmiterea căldurii prin radiație se realizează în cazul corpurilor aflate la distanță unul
față de altul și care au temperaturi finite diferite, fără a fi necesar un mediu de transport.
Transformarea energiei radiante are loc la suprafața corpurilor solide sau lichide, în timp ce
pentru corpurile gazoase aceasta se realizează în volum (Duinea, 2013).
Relația de calcul pentru calculul fluxului de energie radiantă emis de un corp negru
absolut, poartă numele de ecuația lui Stefan-Boltzmann și are următoarea formă:
Q  0  S T 4 (3.28)
unde, Q – fluxul de căldură transferat prin radiaţie termică [W];
σ0 – coeficientul de radiaţie al corpului negru sau constanta lui Stefan-Boltzmann,
σ0=5,67 ·10-8 [W/m2·K4];
S – aria suprafeţei de schimb de căldură [m2];
T – temperatura absolută a corpului [K].
Legile radiației termice
Legea lui Planck – exprimă relația dintre puterea de emisie monocromatică a corpului
negru, Eλ,0, lungimea de undă, λ, și temperatura absolută, T (Duinea, 2013):
2hc2
E , 0 ( , T )    I  , 0 ( , T )  hc (3.29)
5 (e kT  1)
unde, c – viteza undelor electromagnetice în mediul de propagare ( c  c0 / n , cu n, indicele de

refracţie al mediului [m/s];
c0 = 2,998⋅108 m/s – viteza undelor electromagnetice în vid;
h – constanta lui Planck, h = 6,6252⋅10-34 [J.s];
k – constanta lui Boltzmann, k = 1,3805⋅10-23 [J/K];
λ – lungimea de undă [μm];
T – temperatura absolută a corpului [K].
Legea lui Planck stabilește energia fotonului, conform Ecuației 3.7.
60
Legea Stefan – Boltzmann – stabilește dependența de temperatură a puterii totale de

emisie a corpului negru (Duinea, 2013).
Legile lui Wien – stabilesc funcțiile de temperatură ale λmax şi Eλ,0,max, pentru punctul
de maxim al puterii de emisie monocromatice a corpului negru (Duinea, 2013):
Legea I Wien – legea deplasării: λmax se deplasează spre lungimi de undă mai mici la
creșterea temperaturii (Duinea, 2013):
max  T  C3 (3.30)
unde, C3 = 2897,6 µm.K.
La temperaturi suficient de mari se emite lumină albă, spectrul acoperind tot domeniul
vizibil.
Legea a II-a Wien – stabilește valoarea Eλ,0,max, funcţie de temperatură:
E  ,0,max  1,287  1011  T 5 (3.31)
Legea Rayleigh-Jeans – aproximarea legii lui Planck pentru λT>>C2:
C1  T
E  ,0  (3.32)
C 2  4
Legea lui Kirchoff – exprimă legătura dintre proprietățile emisive și absorbante ale
unui corp. Aceasta evidențiază faptul că la limită, în interiorul unei incinte aflată în echilibru
termodinamic, toate suprafețele se află la aceeași temperatură și fiecare corp emite o cantitate
de energie egală cu cea absorbită (Duinea, 2013). Prin urmare:
1  2
  ...  1    A (3.33)
A1 A2
pentru orice suprafață din incintă.
Legea lui Lambert – pentru corpuri care emit sau reflectă difuz. Energia radiantă emisă
într-o direcție este proporțională cu cosinusul unghiului dintre direcție și normala suprafeței
respective:

Qe   0  T 4  cos  dS1  d (3.34)

3.3.4 Ecuațiile diferențiale ale transferului de căldură
Câmpurile de presiune, viteză și temperatură în curgerea fluidelor sunt guvernate de
trei ecuații diferențiale. Acestea sunt: ecuația de conservare a masei (de continuitate), ecuația
de conservare a impulsului (ecuația Navier-Stokes) și ecuația de conservare a energiei (Safer,
2006).
Pentru un fluid newtonian incompresibil și cu vâscozitate constantă și presupunând că
se află în câmp gravitațional, ecuațiile menționate mai sus se pot scrie astfel:
Ecuația de continuitate sau principiul conservării masei exprimă faptul că materia nu
poate fi nici creată, nici distrusă (Florescu, 2007):
ui
0 (3.35)
xi
61
unde, ui – componenta vitezei pentru o direcție xi dată.

Ecuația de conservare a impulsului reprezintă o aplicare a legii lui Newton (principiul
fundamental al dinamicii) la nivelul unui volum de control elementar. Astfel, variația
impulsului este egală cu rezultanta forțelor exterioare care sunt aplicate (Florescu, 2007):
ui u p   u j 
   uj  i         gi (3.36)
t x j xi x j  x 
 j 
unde, ρ – densitatea [kg/m3];

p – presiunea [Pa];
μ – vâscozitatea [Pa.s];
g – accelerația gravitațională [m/s2].
Ecuația de conservare a energiei exprimă conservarea energiei aplicată pe un volum
de control elementar de fluid, efectele legate de disipația vâscoasă fiind neglijabile (Florescu,
2007):
 T T    T 
  c    u j  
 x
 
 x 
q (3.37)
 t x j  j  j 
unde, T – temperatura [K];

q – rata de producere a energiei interne [W/m3].
3.4 Legi și criterii de similitudine

Legile și criteriile de similitudine sunt utilizate pe scară largă în cercetări referitoare la
curgerea fluidelor și transferul de căldură. De cele mai multe ori, acestea sunt utilizate la
verificarea și validarea cercetărilor experimentale și extinderea rezultatelor în domeniul
ingineresc. Fenomenele similare sunt exprimate prin legi și criterii de similitudine.
3.4.1 Legile similitudinii
Legea 1 (Newton): „Fenomenele similare au criterii de similitudine identice” Duinea,
2013.
Legea 2 (Buckingham): „Soluția generală pentru un sistem de ecuații care descrie un
fenomen poate fi exprimată cu ajutorul criteriilor de similitudine corespunzătoare fenomenului
sub forma unei ecuații criteriale” (Duinea, 2013; Cojocaru, 2013):
f ( K1 , K2 ,... Kn )  0 (3.38)
unde, Ki, reprezintă criteriile de similitudine, cu i = 1,n.
Legea 3 (Kirpicev-Guhmann): „Condițiile de unicitate a două fenomene similare sunt
la rândul lor similare și respectă legea lui Newton” (Duinea, 2013; Cojocaru, 2013).
Similitudinile sunt utile pentru realizarea modelelor experimentale în cazul a două
fenomene similare. Aceste pot fi:
Similitudinea geometrică – se obține atunci când laturile omoloage sunt proporționale
și unghiurile plane sau solide sunt egale (Duinea, 2013).
62
l11 l21 l31

   cl (3.39)
l12 l22 l32
unde, l11, l21, l31 – dimensiunile liniare ale primului model [m];
l12, l22, l32 – dimensiunile liniare ale celui de al doilea model [m];
cl – coeficient de scară pentru lungimi.
Similitudinea cinematică – presupune asemănarea geometrică a deplasărilor și
proporționalitatea vitezelor referitoare la aceleași mișcări (Duinea, 2013; Florescu, 2007).
v11 v 21 v31
   cw (3.40)
v12 v 22 v32
unde, v11, v21, v31 – vitezele în primul model [m/s];
v12, v22, v32 – vitezele în cel de al doilea model [m/s];
cw – coeficient de scară pentru viteze.
Similitudinea dinamică – presupune similitudinea cinematică și o proporționalitate a
forțelor ce produc mișcarea (Florescu, 2007).
' F'
 c ;  cf (3.41)
" F"
unde, τ’, τ” – timpii în cele două fenomene asemenea [s];
F’, F” – forţele pentru cele două fenomene asemenea [N];
cτ, cf – coeficienţii de scară pentru timp şi pentru forţe.
Similitudinea termică – presupune similitudinea cinematică și dinamică și un raport
proporțional al temperaturilor și fluxurilor de căldură (Duinea, 2013).
Q'
t'
 ct ;  cq (3.42)
t" Q"
unde, t’, t” – temperaturile înregistrate în cele două fenomene [K];
Q’, Q” – fluxurile de căldură [W];
ct, cq – coeficienţii de scară pentru temperaturi şi pentru fluxurile de temperatură.
3.4.2 Criterii de similitudine
Criteriile de similitudine, denumite și invarianți, reprezintă mărimi adimensionale cu
valoare constantă pentru fenomene similare. Principalele criterii de similitudine utilizate în
studiul transferului de căldură și masă sunt: Biot, Fourier, Lagrange, Grashoff, Rayleigh, Euler,
Rayleigh, Nusselt, Peclet, Stanton (Duinea, 2013).
3.5 Procese de transfer de căldură specifice panourilor fotovoltaice

Panourile fotovoltaice se comportă din punct de vedere energetic asemănător
elementelor vitrate opace sau semitransparente. Transferul de căldură este caracterizat de
fenomene de absorbție și generare de energie termică, precum și de schimb de căldură cu
exteriorul.
Generarea de energie termică este determinată de următorii factori:
- proprietatea celulelor de a fi foarte eficiente în absorbția radiației solare;
63
- absorbția radiației solare de alte componente ale PF, care nu sunt celule fotovoltaice
(rame, conductoare, electrozi etc.);
- absorbția radiației infraroșii cu energie sub 1,12 eV;
- expunerea panourilor fotovoltaice la radiație solară fără a fi conectate la o sursă, caz
în care toată energia solară este convertită în energie termică.
Pierderea de energie termică de la panourile fotovoltaice către mediu se realizează prin
toate cele trei modalități de schimb energetic:
- Radiație spre mediul înconjurător:
Prad      (Tc4  Tamb
4
) (3.43)
unde, Tc – temperatura absolută a celulei [K];
Tamb – temperatura absolută ambientală [K];
σ – constanta Boltzmann [W/m2.K4];
ε – coeficient de emisivitate (pentru zona din față are o valoare de 0,91 (Notton et al.,
2005), în timp ce pentru suprafața din spate a panoului fotovoltaic este de 0,85 (Morgan et al.,
2002)).
Transferul de căldură radiativ se realizează între panoul fotovoltaic și cer, precum și
între panou și pământ (Căluianu, 2011). Relațiile de calcul sunt următoarele:
q    F    A  (T 4
rad s T4 )
c , f / c ,s sol
(3.44)
qrad    F    As  (Tc4, f / c ,s  Tcer4 ) (3.45)
unde, ε – emisivitatea sticlei;

As – suprafața panoului fotovoltaic [m2];
F – factor de formă.
- Convecție cu aerul exterior:
Pconv  h  As  T (3.46)
unde, h – coeficient de transfer termic convectiv [W/m2K];
As – suprafața de contact dintre celulă și aer [m2];
ΔT – diferența de temperatură între celulă și aer [K].
- Conducție între celulă și celelalte materiale aflate în contact cu ea. Abilitatea celulei
de a transfera energia elementelor este dată, prin similitudine cu tensiunea și curentul electric,
de următoarea relație:
T  R  Pgen (3.47)
unde, Pgen – puterea generată în celula fotovoltaică [W];
R – rezistența termică a celulei [°C/W].
64
3.6 Acțiunea vântului asupra construcțiilor

3.6.1 Aspecte teoretice
Vântul reprezintă o curgere turbulentă, care are loc la valori ale numărului Reynolds
foarte mari. Turbulența este caracterizată prin două niveluri: mircoturbulență, determinată de
mișcările haotice ale moleculelor de aer care se agită și macroturbulență, care este determinată
de vârtejurile care se manifestă la numere Reynolds mari. Viteza reprezintă caracteristica
principală a mișcării aerului, aceasta prezentând o direcție dominantă paralelă cu suprafața
terestră (Axinte și Pescaru, 2000).
Caracterul probabilistic al vitezei și direcției vântului reprezintă principala problemă în
studiul acțiunii asupra construcțiilor. Pentru obținerea unor valori mediate corecte se realizează
măsurători cu ajutorul anemometrelor pe intervale regulate de 3 ore și mediate pe perioade de
10 minute sau se realizează medierea la o milă de vânt ce trece pe lângă aparatul de măsură
(Axinte și Pescaru, 2000).
Efectul complex al vântului asupra clădirilor este cel mai adesea analizat prin simulări
în tunel aerodinamic. Studiile pot fi referitoare la încărcările dinamice pe elementele de
anvelopă (Vasan și Stathopoulos, 2012; Quirouette și Arch, 2004), efectele de acumulare a
zăpezii pe acoperiș (Axinte et al., 2015) sau a ventilării naturale a încăperilor (Flamand;
Teleman, 2000). Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor este reglementată în România
de codul de proiectare CR 1-1-4/2012. Acesta prevede principalele aspecte ce trebuiesc
respectate la proiectarea construcțiilor și încărcările produse de vânt pe structura construcțiilor.
Principalele efecte aerodinamice generate de clădiri în prezența vântului sunt: de bară, Venturi,
de incintă, de siaj, de colț, de canalizare, de piramidă etc. (Axinte și Pescaru, 2000).
Noțiunea de bază utilizată în evaluarea acțiunii vântului este valoarea de referință a
vitezei vântului. Aceasta reprezintă viteza vântului determinată la o înălțime de 10 m, mediată
pe un interval de 10 minute, cu 2% probabilitate de depășire pe parcursul unui an și independent
de direcția vântului (CR 1-1-4/2012). În studiul acțiunii vântului, atât viteza, v, cât și presiunea
dinamică, pdin, a acestuia sunt modelate ca mărimi aleatoare, fiecare conținând o componentă
medie și o componentă fluctuantă față de medie (CR 1-1-4/2012). Expresia mărimii vitezei
instantanee, v, în punctul M (x,y,z), la momentul τ, pe direcția vântului este de forma:
v  v  v'
med
(3.49)
unde, vmed – valoarea medie a vitezei, pe intervalul τ [m/s];

 (3.50)
1

vmed  vd
0
v’ – fluctuația vitezei, denumită și componentă fluctuantă sau de rafală [m/s];

Se observă că viteza maximă a vitezei medii este cu atât mai mare cu cât se alege un
interval de mediere, τ , mai scurt (de la oridinul minutelor până la câteva ore). Componenta de
rafală, v’, este tot o medie, dar pe intervale mult mai mici decât pentru viteza medie, vmed.
Zonarea eoliană a României și presiunile dinamice de referință sunt prezentate în Figura
3.34 (CR 1-1-4-2012). Dacă presiunile dinamice sunt importante mai ales pentru calcule de
65
rezistență, vitezele medii ale vântului prezintă un interes sporit pentru studiul propus în actuala
lucrare. Se poate constata că vitezele medii anuale ale vântului au valori de peste 1 m/s pe întreg
teritoriul țării, cu valori maxime în Munții Carpați și estul României, Figura 3.34.
a) b)
Figura 3.34 Zonarea eoliană a României: a) valorile de referință ale presiunilor dinamice ale
vântului [kPa]; b) viteza medie anuală a vântului la 10 m deasupra solului (ANM)
Înregistrările vântului natural, caracterizate de turbulență, prezintă o fluctuație continuă
a direcției și vitezei, asemănătoare celei din Figura 3.35.
Figura 3.35 Exemplu de înregistrare a vântului natural

Cu ajutorul valorii de referință a vitezei vântului, v, se poate determina valoarea
caracteristică a presiunii dinamice a acestuia, pdin, cu Ecuația 3.51:
  v2
pdin  (3.51)
2
unde, ρ – densitatea aerului în momentul măsurării [kg/m3].
Densitatea aerului depinde de altitudine, temperatură, latitudine, anotimp sau umiditate.
Pentru aerul standard, aceasta are valoarea de 1,25 kg/m3 (CR 1-1-4/2012).
Valori numerice mai precise ale vitezelor medii anuale și lunare ale vântului, pe o
perioadă de 5 ani, în localitatea Iași sunt prezentate în Tabelul 3.4. În sezonul cald, viteza medie
lunară a vântului are valori de peste 2 m/s, cu valorile minime cuprinse între 0,3 și 1,0 m/s.
Tabel 3.4 Valorile vitezelor vântului medii lunare pentru Iași (măsurători Aeroport Iași)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec An
Valoare
medie 3,1 3,3 3,5 3,1 2,7 2,6 2,4 2,2 2,3 2,5 2,8 2,9 2,8
maximă 9,5 8,0 9,5 6,3 6,0 6,0 6,3 4,5 5,0 6,3 6,8 7,8 9,5
minimă 0,3 0,8 0,8 1,0 1,0 1,0 0,8 0,5 0,3 0,3 1,0 0,5 0,3
66
Viteza și direcția vântului prezintă variații pe orizontală, dar mai ales pe verticală,
Figura 3.36. Distribuția vitezelor pe verticală diferă în funcție de caracteristicile topografice ale
zonei și de prezența construcțiilor sau a ansamblurilor urbane. Astfel, se înregistrează viteze
mai mici în zonele urbane, cu multe construcții, în timp ce zonele libere sunt caracterizate prin
valori mai mari, atât la nivelul solului, cât și în ceea ce privește gradientul pe verticală (Axinte
și Pescaru, 2000).
Figura 3.36 Distribuția vitezei vântului pe verticală, în funcție de caracteristicile terenului

(http://stainonpaper.blogspot.ro/2013_09_01_archive.html)
Legea exponențială, care exprimă variația vitezei medii a vântului în funcție de înălțime
și viteza de referință, este exprimată astfel (Axinte și Pescaru, 2000):
z  z
vz  vg  ( )  v10  ( ) (3.52)
zg z10
unde, vz – viteza vântului la înălțimea z [m/s];
vg – viteza de gradient [m/s] (particularizare vg = v10);
z – înălțimea de calcul [m];
zg – înălțimea de gradient [m] (particularizare zg = z10 = 10 m);
α – coeficient în funcție de tipul terenului (Axinte și Pescaru, 2000).
Viteza de gradient a vântului, vg, se înregistrează la înălțimea de gradient, zg. După
această înălțime, viteza medie a vântului are valori stabile, curgerea devenind laminară.
Prezenta lucrare de doctorat urmărește evaluarea efectului vântului asupra ventilării
canalelor verticale și orizontale ale fațadelor dublu vitrate ale clădirilor. Prin urmare, pentru
obținerea de rezultate care au caracter general, prezintă interes valorile medii ale vitezelor
obținute într-un regim stabilizat (Năstase, 2014).
3.6.2 Efectul vântului asupra fațadelor
Studiile recente abordează și problema efectului vântului asupra ventilării
canalelor fațadelor dublu vitrate (Loua et al., 2012; Kawai et a., 2009; Silva et al., 2015;
Tominaga și Blocken, 2015; Barbosa și Ip, 2014) și a fațadelor cu panouri fotovoltaice
integrate (Agathokleous și Kalogirou, 2016; Sacht et al., 2015; Gaillard et al., 2015; Vasan și
Stathopoulos, 2012). Aceste studii oferă o serie de rezultate parțiale, calitative și cantitative,
67
referitoare la influența vântului asupra circulației curenților de aer din interiorul fațadelor dublu
vitrate.
Distribuția presiunilor determinate de vânt se majorează la creșterea înălțimii (Axinte și
Pescaru, 2000), ceea ce reprezintă un aspect favorabil din perspectiva ventilării fațadelor dublu
vitrate. De asemenea, s-a constatat că pentru valorile vântului mai mari de 10 m/s, efectele care
produc tirajul termic devin neglijabile.
În general, efectul vântului pe fețele expuse ale clădirilor determină o serie de presiuni
și depresiuni, conform Figurii 3.37.
Figura 3.37 Presiunea vântului pe fețele clădirilor (Quirouette și Arch, 2004)

3.6.3 Modelarea și automodelarea fenomenelor aerodinamice
Conform teoriei mecanicii fluidelor, pentru ca două fenomene să fie similare, ar trebuie
să se realizeze simultan cele trei similitudini prezentate în subcapitolul 3.4, respectiv
geometrică, dinamică și cinematică (Florescu, 2007). Principalii parametri adimensionali
utilizați în modelarea aerodinamică sunt Reynolds, Strouhal, Froude, Prandtl și Euler.
Studiul acțiunii vântului se realizează de cele mai multe ori prin modelări în tunel
aerodinamic cu strat limită turbulent. Astfel, experimentele sunt caracterizate prin necesitatea
realizării unei similitudini între modelul, la scară redusă, și prototipul, la scară naturală.
Principala problemă constă în precizarea similitudinii ce poate fi folosită în mod concret și
determinarea ordinului de mărime al erorilor (Axinte și Pescaru, 2000).
În majoritatea cazurilor studiate în ingineria vântului, predomină forțele de inerție ale
fluidului, iar numărul Re atinge valori foarte mari. De asemenea, pentru corpurile cu muchii
vii, care au formă prismatică, similitudinea este asigurată prin automodelare, acestea fiind
insensibile la numărul Re de la o anumită valoare critică a acestuia (Axinte și Pescaru, 2000).
În lucrările de specialitate din domeniul simulării efectelor vântului asupra clădirilor în tunel
aerodinamic s-a constatat că automodelarea se realizeză în condițiile unor numere Reynolds
cuprinse între (0,5...1,2).105 (Axinte și Pescaru, 2000; Radu și Radu, 1981).
Automodelarea ușurează foarte mult realizarea modelărilor fizice, putând să se evite
dificultățile ridicate de satisfacerea integrală a exigențelor de similitudine din modelele
teoretice (Neff și Meroney, 1995; Radu și Radu, 1981). Prin urmare, se pot realiza studii privind
acțiunea vântului asupra clădirilor cu muchii vii în tunel aerodinamic pe machete de mici
dimensiuni. Sunt evitate astfel cheltuielile foarte mari, necesare realizării similitudinii fidele în
raport cu numărul Re.
68
Capitolul 4
CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND
EFICIENȚA PANOURILOR
FOTOVOLTAICE INTEGRATE ÎN CLĂDIRI
În cadrul cercetărilor experimentale au fost abordate două direcții de studiu asupra unor
aspecte determinante pentru performanța panourilor fotovoltaice integrate în clădiri cu fațade
dublu vitrate, și anume studiul performanței panourilor fotovoltaice în diverse condiții de
temperatură și radiație solară, respectiv un aspect mai puțin analizat în literatura de
specialitate, efectul vântului asupra fațadelor ventilate dublu vitrate.
Scopul cercetărilor experimentale a fost de a identifica condițiile favorabile de integrare
a panourilor fotovoltaice în clădiri și furnizarea unor rezultate utile pentru realizarea
modelărilor numerice. Studiile experimentale au fost efectuate în laboratoarele
Departamentelor de Ingineria Instalațiilor și Construcții Civile și Industriale ale Facultății de
Construcții și Instalații din Iași.
69
Capitolul 4 – Cercetări experimentale privind eficiența PF integrate în clădiri
4.1 Cercetări experimentale pentru evaluarea eficienței PF în

diverse condiții de radiație și temperatură de operare
4.1.1 Obiective
Fiind cunoscută sensibilitatea panourilor fotovoltaice la condițiile climatice, prezentată
în Capitolul 3, mai ales în ceea ce privește intensitatea radiației solare și temperatura, s-au
efectuat teste în vederea determinării influenței acestor parametri asupra performanțelor
panourilor fotovoltaice în condiții similare integrării pe fațada clădirilor.
4.1.2 Descrierea programului experimental
În cadrul programului experimental, efectuat în camera climatică dublă (CC), s-a
analizat performanța panourilor fotovoltaice în diverse condiții exterioare, prin varierea
intensității radiației solare și a temperaturii. S-au realizat teste comparative pentru două
tipuri de panouri fotovoltaice: monocristalin și policristalin, cu dimensiunui aproximativ
egale și de aceeași putere, respectiv 30 Wp. Mărimile măsurate și interpretate au fost de natură
electrică, Voc, Isc, Pmp, Vmp, Imp și termică, Tp, G. De asemenea, s-a determinat influența
parametrilor exteriori asupra eficienței de conversie fotovoltaică, η.
4.1.3 Conceperea dispozitivului de simulare a radiației solare
Prima etapă a pregătirii experimentului a constat în realizarea unui dispozitiv pentru
simularea radiației solare. Având în vedere că funcționarea corectă a panourilor fotovoltaice
este strict determinată de existența unei radiații cu spectru cât mai asemănător cu al radiației
solare, utilizarea unor lămpi convenționale nu este recomandată.
Pentru teste de anduranță sau pentru evaluarea comportamentului termic al
panourilor fotovoltaice, se pot utiliza surse de lumină cu o potrivire spectrală mai redusă
și realizarea unor calcule ulterioare de eliminare a erorilor, conform subcapitolul 3.1.6.
Această tehnică, utilizată în principiu și în cazul simulatoarelor solare performante, este folosită
pentru realizarea dispozitivului prezentat în continuare.
4.1.3.1 Dimensionarea dispozitivului pentru simularea radiației solare
Experimentul propus a fost axat pe urmărirea comportamentului PF atât pentru perioade
scurte, cât și pe intervale de timp mai îndelungate. Astfel, a fost necesar un simulator care să
asigure atât radiație în spectrul de conversie al panoului, cât și energie sub formă de radiații
termice, pentru a simula efectul de încălzire al panoului fotovoltaic atunci când este expus
radiației solare. Prin urmare, s-a adoptat implementarea unui sistem cu lămpi solare
fluorescente cu mercur de înaltă presiune, tip OSRAM Ultravitalux 300 W
(www.osram.com), Figura 4.1 și Tabelul 4.1, care oferă un compromis minim, atât din punct
de vedere calitativ, cât și economic.
70
a) b)
Figura 4.1 Lampa OSRAM Ultravitalux 300 W a) caracteristici geometrice; b) spectrul
electromagnetic emis de lampă λ
Tabel 4.1 Lampă de iluminat tip OSRAM Ultra-Vitalux

Putere = 300 W;
Soclu = E27;
Timp de funcționare = 1000 h;
Emisie = UVA + UVB;
Diametru = 127 mm;
Lungime = 185 mm.
Principalele cerințe impuse dispozitivului pentru simularea radiației solare au fost:

- simularea radiației solare la intensitate constantă și posibilitatea varierii fluxului
radiativ;
- obținerea unui spectru de radiație convertibil fotovoltaic;
- realizarea unei radiații cât mai uniforme;
- limitarea dimensiunilor dispozitivului, pentru compatibilitate cu dimensiunile camerei
climatice (înălțime maximă 1 m, lățime maximă 0,7 m) și ale panourilor fotovoltaice
(monocristalin: 0,45 m x 0,54 m, policristalin: 0,42 m x 0,68 m);
- asigurarea securității din punct de vedere electric și a posibilității de comandă;
- asigurarea rigidității și a posibilității de manevrare.
a) b)
Figura 4.2 Puncte de măsură a radiației produse de 1 lampă a) măsurători experimentale; b)
reprezentare grafică
71
În primă fază, s-a testat intensitatea radiației incidente produse de o singură lampă,
măsurătorile realizându-se pe un contur de incidență circular, Figura 4.2. Rezultatele
măsurătorilor radiației sunt prezentate în Figura 4.3. Ținând cont de aceste valori și de limitările
prezentate anterior, s-a trecut la determinarea numărului și poziției optime a lămpilor.
d = 10 cm d = 15 cm d = 20 cm
d = 25 cm d = 30 cm d = 35 cm
Figura 4.3 Rezultatele măsuratorii radiației [W/m ] în funcție de distanță pentru 1 lampă
2
În Figura 4.4 sunt reprezentate fluxurile emise de o singură lampă în funcție de distanță,
pe axa orizontală - Figura 4.4.a și pe axa verticală - Figura 4.4.b.
a) b)
Figura 4.4 Fluxul emis de 1 lampă a) pe axa orizontală; b) pe axa verticală
S-a determinat soluția optimă de simulator, având un număr de 6 lămpi, aranjate
simetric, pe 2 rânduri verticale și 3 orizontale. Schița dispozitivului propus este prezentată
în Figura 4.5.
72
Figura 4.5 Schița simulatorului de radiație solară

Pe baza dispozitivului propus s-a realizat o analiză predictivă și s-a determinat cu
aproximație fluxul radiativ care va fi produs de simulatorul de radiație solară. Rezultatele
analizei predictive a fluxului sunt prezentate în Figura 4.6.
a) b)
Figura 4.6 Predicția distribuției fluxului radiativ pentru dispozitivul propus: a) pe axa verticală;
b) pe axa orizontală
Se constată că fluxul generat în configurația propusă asigură într-o mare măsură
uniformitatea radiației incidente și dependența valorilor în funcție de distanța față de
planul util. De asemenea, distanța minimă de utilizare a dispozitivului va fi de 15 cm, deoarece
pentru distanțe mai mici se ating valori ale radiației de peste 1000 W/m2 și fluxul incident este
foarte neuniform.
73
4.1.3.2 Execuția și testarea dispozitivului pentru simularea radiației solare

În Figura 4.7 sunt prezentate câteva imagini reprezentative cu elementele componente
și etapele de execuție ale simulatorului.
Figura 4.7 Etapele de execuție ale simulatorului solar (execuția scheletului de susținere,
amplasare tablă reflectorizantă, montarea lămpilor, conexiunile electrice, testarea funcționalității)
Verificarea fluxului emis de simulatorul propus a confirmat datele din etapa de
predimensionare, valorile medii fiind cuprinse între 260 și 545 W/m2 – Figura 4.8.
Figura 4.8 Măsurarea și verificarea radiației produse de dispozitivul de simulare în raport cu

distanța – valori medii, minime și maxime
74
4.1.4 Testarea panourilor fotovoltaice în camera climatică dublă

4.1.4.1 Descrierea standului experimental
Desfășurarea experimentului s-a realizat cu ajutorul camerei climatice duble prezentată
în Figura 4.9. Echipamentul, produs de Feutron Klimasimulation GmbHeste, se află în dotarea
Facultății de Construcții și Instalații din Iași. Avantajul utilizării acesteia constă în
compartimentarea în două spații, camera caldă și camera rece, în care se pot crea condiții diferite
de temperatură și umiditate. Temperatura aerului poate fi setată la valori cuprinse între 5
ºC...100 ºC, în camera caldă și –45 ºC...100 ºC, în camera rece. Valorile umidității relative pot
fi reglate între 10%...95% pentru camera caldă și 15%...95% în camera rece.
Figura 4.9 Camera de testare climatică dublă

În ceea ce privește testarea unui panou fotovoltaic, cu ajutorul camerei climatice se pot
realiza determinări referitoare la conductivitatea termică a panoului, comportarea la cicluri
îngheț-dezgheț sau controlarea temperaturii de operare a panoului fotovoltaic în diferite condiții
de temperatură exterioară, umiditate și radiație solară.
Pentru evaluarea experimentală a efectului răcirii asupra panourilor fotovoltaice,
s-a realizat analiza fenomenului în regim termic stabilizat, în camera climatică dublă.
Studiul a fost efectuat asupra a două panouri fotovoltaice, ale căror caracteristici sunt
prezentate în Tabelul 4.2 și Tabelul 4.3.
Tabel 4.2 Caracteristicile panoului fotovoltaic monocristalin
Putere Maximă (Pmp): 30 Wp
Tensiune la putere maximă (Vmp): 18,0
Panou
V
fotovoltaic
Curent la putere maximă (Imp): 1,67 A
monocristalin
Tensiune la circuit deschis (Voc): 22,5 V
(Victron
Curent la scurt circuit (Isc): 2,00 A
Energy)
Dimensiuni (L x l x g): 450mm x
540mm x 25mm
75
Tabel 4.3 Caracteristicile panoului fotovoltaic policristalin
Putere Maximă: 30 Wp
Tensiune la putere maximă (Vmp): 17,2
Panou V
fotovoltaic Curent la putere maximă (Imp): 1,74 A
policristalin Tensiune la circuit deschis (Voc): 21,6 V
(Suntech) Curent la scurt circuit (Isc): 1,94 A
Dimensiuni (L x l x g): 426mm x
680mm x 15mm
Schema generală a standului experimental și echipamentele utilizate pentru analiza

panourilor fotovoltaice în camera climatică dublă este prezentată în Figura 4.10.
Panourile fotovoltaice au fost introduse în camera climatică dublă, în zona despărțitoare
dintre cele două medii, realizându-se răcirea acestora în zona posterioară. Atât panourile
fotovoltaice, cât și dispozitivul de simulare a radiației solare, sunt de mici dimensiuni, astfel
încât pot fi manevrate cu ușurință și înglobate în camera climatică, Figura 4.11.
În camera caldă este amplasat simulatorul de radiație solară, în timp ce partea din spate
a panoului fotovoltaic se află în camera rece. Această poziționare a ajutat la controlul
temperaturii panoului prin răcire pe parcursul testelor. Conexiunile pentru măsurarea
temperaturii și a mărimilor electrice s-au realizat printr-un orificiu etanș al camerei climatice.
Figura 4.10 Schema standului de testare experimentală a panourilor fotovoltaice în camera

climatică
76
Figura 4.11 Elementele standului experimental – conductoarele PF și ale termocuplurilor
Figura 4.12 Elementele standului experimental

1 – panou fotovoltaic; 2 – izolație din polistiren extrudat; 3 – simulator radiație solară; 4 – lămpi
solare; 5 – camera caldă; 6 – camera rece; 7 – conductoare semnal termocupluri; 8 – camera climatică
dublă; 9 – multimetru (clampmetru) digital; 10 – panou de comandă al camerei climatice; 11 – stație
de achiziție date; 12 – sursă neîntreruptibilă de tensiune (UPS); 13 – calculator; (+/-) – conductoarele
de conectare a panourilor fotovoltaice.
4.1.4.2 Tehnica de măsurare și aparatura de achiziție a datelor

Elementele și aparatura de măsurare folosite pentru determinarea și înregistrarea
temperaturilor celor două panourilor fotovoltaice sunt prezentate în Tabelul 4.4.
Achiziția datelor referitoare la temperaturi s-a realizat cu ajutorul sistemului de achiziție
a datelor și calculatorului, Figura 4.13.a, iar a mărimilor electrice cu ajutorul multimetrului și
clampmetrului cu memorie internă, Figura 4.13.b.
77
Tabel 4.4 Măsurarea temperaturii panoului fotovoltaic
Senzori - termocupluri de tip K
Măsurare temperaturi -20...+120 °C;

Cameră Pointer cu laser;
termoviziune Rezoluție 240x240 px;
(FLIR Systems) Interfață USB;
Stocare microSD.
Data Logger MS5 cu 16 intrări pentru

Sistem achiziție PT1000
date – monitorizarea temperaturii panoului
fotovoltaic.
a) b)
Figura 4.13 Achiziția datelor măsurate cu ajutorul stației de achiziție (a) și clampmetrului (b)
Măsurarea distribuției radiației pe suprafața panourilor fotovoltaice s-a realizat cu
ajutorul aparaturii prezentate în Tabelul 4.5. Rezultatele experimentale sunt raportate la valorile
radiației obținute cu ajutorul solarimetrului.
Tabel 4.5 Aparatura de măsură a radiației
Model Voltcraft PL-110SM

Piranometru - determinarea intensității
radiației solare.
Model P.A. Hilton LTD RE550

Solarimetru - determinarea intensității
radiației solare.
78
4.1.4.3 Ipoteze de lucru

Analiza comportamentului panourilor fotovoltaice în condiții variate de radiație și
temperatură de operare s-a realizat pentru cele două panouri, monocristalin și policristalin,
prezentate în sucapitolul 4.1.4.1. În cazul ambelor panouri s-au urmat aceiași pași, pentru
obținerea unor rezultate cât mai ușor de analizat și comparat.
S-au realizat măsurători pentru determinarea temperaturii panoului fotovoltaic și
a parametrilor electrici caracteristici acestuia. Din punct de vedere electric, s-au înregistrat
valorile tensiunii de mers în gol, Voc, ale intensității curentului de scurtcircuit, Isc, și ale puterii
maxime produse în condițiile testate, Pmp.
Figura 4.14 Poziționarea simulatorului de radiație solară și a panoului fotovoltaic în camera

climatică
Modificarea regimului de radiație s-a obținut prin variația distanței dintre simulatorul
solar și panourile fotovoltaice, Figura 4.14, obținându-se astfel fluxurile radiative prezentate în
subcapitolul 4.1.4.6, respectiv opt niveluri de radiație. Pentru fiecare nivel de radiație obținut,
s-a controlat temperatura de operare a panoului fotovoltaic cu ajutorul camerei reci, zece
temperaturi, rezultând pentru fiecare panou fotovoltaic un număr de 8x10 = 80 testări.
4.1.4.4 Testarea panoului fotovoltaic monocristalin
Panoul fotovoltaic monocristalin este fixat în zona delimitatoare a celor două încăperi
ale camerei climatice duble. Acesta este poziționat cu fața către simulatorul de radiație solară
din camera caldă, Figura 4.15.b, iar partea din spate este în contact cu aerul din camera rece,
Figura 4.15.c. În scopul asigurării controlului temperaturii cu ajutorul camerei reci, aceasta este
79
izolată de camera caldă prin etanșeizarea spațiului din jurul panoului fotovoltaic cu polistiren
extrudat, Figura 4.15.a.
Pe zona posterioară a panoului fotovoltaic sunt atașate cele 6 termocupluri de contact,
de tip K, fixate cu ajutorul unei benzi adezive, rezistentă la temperaturi ridicate.
a) Poziționarea și etanșarea b) Panoul fotovoltaic supus c) Panoul fotovoltaic supus

panoului fotovoltaic radiației – vedere din față radiației – vedere din spate
monocristalin în camera
climatică dublă
Figura 4.15 Testarea panoului fotovoltaic monocristalin
Figura 4.16 Variația radiației emise de dispozitivul de simulare cu distanța
4.1.4.5 Testarea panoului fotovoltaic policristalin

Panoul fotovoltaic policristalin a fost introdus în interiorul camerei climatice în aceleași
condiții ca în cazul celui monocristalin. Cele 6 termocupluri sunt atașate în poziție similară pe
suprafațele panourilor.
Din cauza dimensiunilor diferite ale celor două panouri fotovoltaice și a limitărilor
introduse de dimensiunea camerei climatice și a simulatorului de radiație solară, radiația medie
înregistrată pe suprafețele lor prezintă mici diferențe pentru aceleași distanțe, Tabelul 4.6.
80
Poziționarea și etanșarea panoului fotovoltaic Panoul fotovoltaic supus radiației – vedere din
policristalin în camera climatică dublă față
Figura 4.17 Testarea panoului fotovoltaic policristalin
4.1.4.6 Radiația emisă în interiorul camerei climatice
Rezultatele măsurătorilor radiației medii emise de simulator în condițiile amplasării în
camera climatică sunt prezentate în Tabelul 4.6. Valorile măsurate prezintă diferențe minore
comparativ cu fluxul emis de simulatorul liber. Acestea sunt influențate, pe lângă observațiile
din subcapitolul 4.1.4.5, și de reflexiile care au apărut odată cu introducerea simulatorului în
camera climatică, caracterizată prin suprafațe metalice lucioase și puternic reflective.
Tabel 4.6 Intensitatea medie a radiației măsurate după introducerea dispozitivului de simulare în CC
Gmed [W/m2]
d [cm]
PF Monocristalin PF Policristalin
15 569 521
20 483 456
25 430 404
30 376 355
35 341 315
40 309 289
45 294 282
50 268 257
81
4.1.5 Rezultate experimentale - panou fotovoltaic monocristalin

4.1.5.1 Distribuția radiației incidente pe panoul fotovoltaic monocristalin
În Figurile 4.18 – 4.21 se prezintă curbele de distribuție a nivelurilor de radiație pe
suprafața panoului fotovoltaic monocristalin, pentru distanțele impuse față de simulatorul solar.
Intensitatea radiației a fost măsurată cu ajutorul solarimetrului, iar punctele de măsură sunt
identificate cu următoarele mărci:
- zona delimitatoare dintre cele două incinte ale CC: 1, 3, 5, 8, 11, 13, 15, 18;
- rama panoului fotovoltaic: 21, 22, 23, 28, 33, 38, 43, 42, 41, 36, 31, 26;
- suprafața interioară a panoului fotovoltaic; 24, 25, 27, 29, 30, 32, 34, 35, 37, 39, 40.
a) b)
Figura 4.18 Distribuția radiației pe PF monocristalin pentru distanța de: a) 15 cm; b) 20 cm
a) b)
82
a) b)
a) b)
Se constată dependența directă a uniformității și inversă a intensității fluxului incident
cu distanța de amplasare a simulatorului de radiație solară.
Se observă în Figurile 4.18 – 4.21 că există zone în care se înregistrează valori maxime
ale radiației incidente. Acestea coincid cu poziția lămpilor solare, iar efectul de neuniformitate
generat de acestea este invers proporțional cu distanța. De asemenea, se constată un gradient al
valorilor radiației, cu valori mai mari pe partea stângă a imaginilor, punctele 29 și 34, și mai
mici în partea din dreapta, punctele 30 și 35. Acest fenomen este determinat de efectul reflectiv
al peretelui camerei climatice din acea zonă. Valorile minime ale radiației măsurate s-au
încadrat pentru toate cazurile la cel puțin 80% din valoarea medie, și maximele la 130%.
83
4.1.5.2 Distribuția temperaturilor pe panoul fotovoltaic monocristalin

Distribuția temperaturilor efective măsurate pe suprafața panoului fotovoltaic, pentru
valorile temperaturilor medii de referință sunt prezentate în Figurile 4.22 – 4.25. Temperatura
medie a PF a fost calculată ca medie aritmetică a valorilor celor 6 termocupluri (TC),
poziționate două câte două în zona superioară, mediană și inferioară, pe spatele acestuia.
Utilizând și imaginile obținute cu ajutorul camerei cu termoviziune, s-au obținut distribuțiile
temperaturilor din Figurile 4.22 – 4.25.
În ceea ce privește temperatura PF pe cele două fețe ale sale, una expusă radiației și
celalată în contact cu aerul rece, s-a constatat că temperaturile variază practic instantaneu și
diferențele dintre ele se încadrează în intervale mai mici de grad 1 °C.
a) b) c)
Figura 4.22 Distribuția temperaturilor pe PF monocristalin la tmed: a) 20°C; b) 25°C; c) 30°C
a) b)
84
a) b)
a) b)
Măsurătorile au evidențiat formarea a două gradiente de temperatură, unul pe verticală,
cu temperaturile mai mari în zona superioară și unul pe orizontală, cu temperaturile mai ridicate
lângă peretele din oțel inoxidabil, care are caracteristici reflectorizante ridicate, Figurile 4.22 –
4.25. Gradientul de temperatură pe verticală este determinat de stratificarea termică a aerului
din imediata apropiere a panoului fotovoltaic, în timp ce diferențele pe orizontală sunt
determinate de nivelurile mai mari ale radiației de pe aceste zone.
Pe parcursul experimentului au fost surprinse imagini cu ajutorul camerei cu
termoviziune, Figurile 4.26 – 4.29. Acestea au condus la o mai bună analiză calitativă a
rezultatelor, confirmarea distribuției temperaturilor pe panourile fotovoltaice din Figurile 4.22
– 4.25, furnizând în același timp și date cantitative. S-a realizat validarea distribuției
temperaturilor obținute cu ajutorul termocuplurilor, pentru temperatura medie a panoului de
45 °C, Figura 4.26 și 60 °C, Figura 4.27.
85
a) b)
Figura 4.26 Confirmarea distribuției temperaturilor la tmed = 40 °C: a) pe baza măsurătorilor cu
termocupluri pe spatele PF; b) capturi cameră termoviziune
a) b)
Figura 4.27 Confirmarea distribuției temperaturilor la tmed = 60 °C: a) pe baza măsurătorilor cu
termocupluri pe spatele PF; b) capturi cameră termoviziune
În Figura 4.28 este vizibil un fenomen remarcat cu ajutorul camerei de vizualizare în
infraroșu, respectiv supraîncălzirea panoului fotovoltaic în zona cutiei de conexiuni a acestuia.
Se poate observa că la o temperatură medie a panoului fotovoltaic de aproximativ 40 °C, această
porțiune înregistrează valori cu aproximativ 10 °C mai mari. Acest fenomen este determinat de
efectul de izolare termică produs de prezența cutiei, determinând slaba răcire în acea zonă.
Încălzirea celulelor fotovoltaice din zona respectivă a panoului are efecte negative asupra
eficienței globale, ținând cont că toate celulele sunt interconectate în serie.
86
a) b)
Figura 4.28 Supraîncălzirea celulelor fotovoltaice din zona cutiei de conexiuni: a) vedere din față;
b) vedere din spate
Figura 4.29 Temperatura panourilor fotovoltaice în timpul testărilor – capturi cameră termoviziune
87
4.1.5.3 Variația parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin cu

temperatura de operare
Puterea maximă produsă, Pmp, de panourile fotovoltaice studiate s-a determinat prin
testarea puterii disipate de acestea pe receptori liniari cu rezistență variabilă, folosind metoda
rezistenței carecteristice, Rch, prezentată în Capitolul 3. Pentru fiecare valoare a intensității
radiației incidente s-au testat trei valori ale rezistenței electrice, astfel rezultând punctul
de putere maximă. Figura 4.30 prezintă variația puterii generate de panoul fotovoltaic
monocristalin pentru cele 3 valori ale rezistenței și diverse temperaturi, la intensitatea radiației
de 560 W/m2, Figura 4.30.a și 480 W/m2, Figura 4.30.b. Se observă reducerea puterii produse
la creșterea temperaturii de operare, pentru fiecare valoare a rezistenței electrice.
Rezultatele complete pentru toate cazurile studiate sunt prezentate în Anexa A.1.
a) b)
Figura 4.30 Puterea maximă produsă în funcție de temperatura PF și sarcină pentru: a) Gmed = 560
W/m2; b) Gmed = 480 W/m2
În Figura 4.31 se prezintă variația celorlați doi parametri importanți ai panoului
fotovoltaic, respectiv tensiunea de mers în gol, Voc, și curentul de scurtcircuit, Isc, pentru
nivelurile de radiație de 560 W/m2 și 480 W/m2. Se observă influența mult mai mare pe care
o are creșterea de temperatură asupra Voc decât asupra Isc.
a) b)
Figura 4.31 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit în funcție de
temperatura PF pentru: a) Gmed = 560 W/m2; b) Gmed = 480 W/m2
În Figura 4.32 se evidențiază variația în timp a tensiunii de mers în gol și a temperaturii
de operare a panoului fotovoltaic, la radiație constantă. Se constată că valorile maxime ale
tensiunii sunt înregistrate la temperaturi minime și efectul invers. De asemenea, este
88
important de remarcat timpul de reacție foarte mic al panoului fotovoltaic în raport cu

temperatura. Astfel, la modificări cât de mici ale temperaturii de operare are loc și
modificarea parametrilor electrici. Acest comportament este avantajos, deoarece se pot
obține creșteri semnificative ale eficienței prin răcire, în momentul în care se sesizează o
creștere a temperaturii.
a) b)
Figura 4.32 Evidențierea efectului instantaneu al răcirii PF asupra tensiunii de mers în gol pentru:
a) Gmed = 560 W/m2; b) Gmed = 480 W/m2
Efectul temperaturii de operare a panoului fotovoltaic se constată și pe curbele de
variație a eficienței, Figura 4.33. Se observă influența mult mai puternică a creșterii
temperaturii de operare pentru niveluri de radiație mari, Figura 4.33.a, spre deosebire de
rezultatele obținute la intensități mai mici, Figura 4.33.b.
a) b)
Figura 4.33 Variația eficienței PF cu temperatura de operare pentru: a) Gmed = 380...560 W/m2;
b) Gmed = 270...340 W/m2
Rezultatele complete pentru toate cazurile studiate sunt prezentate în Anexa A.1.
89
4.1.5.4 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin cu

Analiza detaliată a rezultatelor experimentale s-a realizat prin obținerea de date
numerice. Acestea sunt prezentate, în majoritatea cazurilor, sub forma unor coeficienți de
influență a temperaturii de operare, cT, asupra parametrilor panoului fotovoltaic.
Coeficienții sunt calculați prin raportarea parametrilor panoului, X, la intervale de temperaturi,
ΔT, de 5 °C sau intervale cuprinse între 25 °C și temperatura de operare de pe abscisă:
X (4.1)
cT  [%/°C]
T
Rezultatele complete sunt prezentate pentru nivelul radiației de 560 W/m2 în Figurile
4.34 – 4.36. Pentru celelalte niveluri de radiație, rezultatele sunt prezentate detaliat în Anexa
A.1.
În Figura 4.34 sunt evidențiați coeficienții de variație a eficienței, tensiunii de mers
în gol și ai curentului de scurtcircuit în funcție de temperatura de operare. Rezultatele din
Figura 4.34 sunt prezentate pentru valori mediate pe intervalele de analiză de câte 5 °C,
corespunzătoare valorilor de pe abscisă. Se observă influența negativă a temperaturii panoului
asupra eficienței și a tensiunii de mers în gol pe toate intervalele de studiu. De asemenea,
curentul de scurtcircuit prezintă coeficienți de influență pozitivă pe intervalele analoage.
a) b)
Figura 4.34 Coeficienții de variație pe intervale de temperatură la Gmed = 560 W/m2, pentru:
a) eficiența și tensiunea de mers în gol; b) curentul de scurtcircuit și tensiunea de
mers în gol
În Figura 4.35 sunt prezentate rezultatele pentru puterea maximă produsă și
valorile procentuale ale randamentului și factorului de umplere. Acestea sunt reprezentate
pentru intensitatea radiației constante de 560 W/m2, pentru intervale de temperaturi cuprinse în
intervalul 25...80 °C. Se observă că toate cele trei mărimi sunt influențate în mod negativ de
creștere a temperaturii.
90
a) b)
Figura 4.35 Variația cu temperatura la Gmed = 560 W/m2, pentru: a) eficiența și factorul de
umplere; b) puterea generată și eficiența
Variația totală a tensiunii de mers în gol, a curentului de scurtcircuit și a eficienței, pe
intervale cuprinse între 25 °C și temperatura de pe abscisă este prezentată în Figura 4.36.a. Se
observă că are loc scăderea constantă a randamentului și tensiunii de mers în gol și creșterea
curentului de scurtcircuit, raportată la temperatura de 25 °C. Pentru temperaturi de aproximativ
75 °C, scăderea totală a eficienței este de 27,4%, iar a tensiunii de mers în gol de 24%.
În Figura 4.36.b se prezintă aceleași influențe sub forma unor coeficienți de variație
mediați pe intervalul de temperatură. Astfel, pentru orice temperatură aleasă, se pot determina
coeficienții de variație cu temperatura [%/°C]. Se pot aproxima, cu o precizie satisfăcătoare,
coeficienții de influență ai temperaturii de operare asupra: eficienței (-0,52…-0,55 %/°C),
tensiunii (-0,48…-0,50 %/°C) și intensității curentului (+0,14…+0,16 %/°C).
a) b)
Figura 4.36 Variația cu temperatura, la Gmed = 560 W/m , pentru curentul de scurtcircuit, tensiunea
2
de mers în gol și eficiența PF: a) valori totale; b) valori medii

Se constată că pentru valori ale radiației mai mici de 300...350 W/m2, temperatura de
operare nu mai are o influență la fel de importantă asupra eficienței de conversie, coeficienții
de influență atingând valori de -0,06...-0,14 %/°C. Doar influența asupra curentului de
scurtcircuit este mai importantă decât în cazul unor radiații mai puternice +0,12...+0,24 %/°C.
În schimb, coeficienții de influență ai temperaturii asupra tensiunii de mers în gol au valori
cuprinse între -0,42...-0,49 %/°C pentru toate valorile radiației studiate.
91
4.1.5.5 Variația parametrilor panoului fotovoltaic monocristalin cu radiația

Figura 4.37.a prezintă variația puterii maxime produse de panoul fotovoltaic
monocristalin cu radiația, la diverse temperaturi de operare. În cazul menținerii constante a
temperaturii panoului, se observă o dependență aproape liniară a puterii produse cu radiația. De
asemenea, în Figura 4.37.b se poate analiza efectul acelorași parametri externi asupra
intensității curentului de scurtcircuit. Pantele celor două grafice sunt asemănătoare, Figura 4.37,
ceea ce duce la concluzia că principalul efect al radiației solare se înregistrează asupra
curentului de scurtcircuit. Cel mai favorabil caz, din punctul de vedere al puterii produse și al
curentului maxim, este înregistrat la temperatura de 20 °C și radiația de 560 W/m2.
a) b)
Figura 4.37 Variația puterii maxime produse (a) și a curentului de scurtcircuit (b) cu radiația
pentru temperaturi între 25...75 °C
Efectul radiației solare asupra tensiunii de mers în gol, Figura 4.38, este mult mai redus
decât în cazul curentului de scurtcircuit. Odată cu mărirea intensității radiației are loc o creștere
proporțională, dar redusă a tensiunii, înregistrată pentru toată gama de temperaturi.
Figura 4.38 Variația tensiunii de mers în gol cu radiația pentru temperaturi între 25...75 °C
Valorile maxime ale eficienței depășesc 12,5%, la temperaturi de 25 °C și radiație de
400 W/m2, iar cele minime coboară sub valoarea de 9%, la temperaturi peste 70 °C.
92
4.1.5.6 Coeficienți de variație a parametrilor panoului fotovoltaic

monocristalin cu radiația
Rezultatele prezintă coeficienții de variație, cG, ai parametrilor, X, ai panoului
fotovoltaic monocristalin cu radiația, G, pentru temperaturi de operare constante.
X (4.2)
cG  [%/(100W/m2)]
G
Analiza completă și valorile coeficienților sunt prezentate detaliat pentru temperatura
de operare de 25 °C. Datele referitoare la funcționarea panoului fotovoltaic pentru toate
temperaturile studiate pot fi consultate în Anexa A.1.
În Figura 4.39 sunt prezentați coeficienții de variație cu radiația ai eficienței, curentului
de scurtcircuit și tensiunii de mers în gol, la temperatura de 25 °C.
a) b)
Figura 4.39 Coeficienții de variație pe intervale de radiație la tp = 25 °C, pentru: a) eficiența și
curentul de scurtcircuit; b) curentul de scurtcircuit și tensiunea de mers în gol
Valorile coeficienților reprezintă variația procentuală a mărimilor studiate pe fiecare
interval de studiu în [%/(100W/m2)]. Se observă că radiația influențează cel mai mult
intensitatea curentului de scurtcircuit și randamentul, și mai puțin tensiunea de mers în gol.
În ceea ce privește puterea produsă, randamentul și factorul de umplere, valorile pentru
fiecare nivel de radiație pot fi analizate în Figura 4.40. Se remarcă o creștere constantă a puterii
generate de panoul fotovoltaic la mărirea radiației și evoluția fluctuantă a factorului de umplere
și al eficienței.
a) b)
Figura 4.40 Variația cu radiația la tp = 25 °C, pentru: a) eficiența și factorul de umplere; b) puterea
generată și eficiența
93
Cele mai concludente rezultate sunt cele prezentate în Figura 4.41. Acestea exprimă
variația totală, Figura 4.41.a, a eficienței, curentului de scurtcircuit și tensiunii de mers în gol
pe intervalele cuprinse între 270 W/m2 și valoarea radiației de pe abscisa graficului.
Analiza coeficienților mediați până la valoarea radiației de interes, Figura 4.41.b,
evidențiază o tendință globală pentru fiecare din mărimi. Se constată că la temperatură de
operare constantă, parametrii panoului fotovoltaic cresc la mărirea radiației incidente astfel:
intensitatea curentului de scurtcircuit cu +42,0...+45,0 %/(100W/m2), tensiunea de mers în gol
cu +1,2...1,8 %/(100W/m2) și eficiența cu +5,2...+13,15 %/(100W/m2).
a) b)
Figura 4.41 Variația cu radiația la tp = 25 °C, pentru curentul de scurtcircuit, tensiunea de mers în
gol și eficiența PF: a) valori totale; b) valori medii
Se constată că la creșterea temperaturii panoului fotovoltaic până la 65 °C, Anexa A.1,
coeficienții de variație a curentului de scurtcircuit și ai tensiunii de mers în gol au valori
apropiate de cele înregistrate la temperatura de 25 °C. Este important de remarcat reducerea
eficienței la creșterea radiației incidente, atunci când temperaturile de operare sunt mai mari de
45 °C.
94
4.1.5.7 Concluzii parțiale

Un aspect important constă în inversarea efectului creșterii radiației asupra
randamentului de conversie pentru temperaturi mari, Tabelul 4.8. Astfel, pentru temperaturi de
operare între 25 °C și 50 °C efectul mediu al radiației solare asupra eficienței are valori pozitive,
+3,95 %/(100W/m2), iar pentru temperaturi ale panoului între 45 °C și 65 °C, valori negative,
-1,2 %/(100W/m2). Acest rezultat prezintă un interes ridicat, deoarece puterea maximă produsă
crește în continuare cu radiația la temperaturi mari, dar la randamente de conversie din ce în ce
mai mici.
Tabel 4.7 Valorile coeficienților de dependență a Voc, Isc, Pmp, η și FF cu temperatura
Gmed 270 290 310 340 380 430 480 560 Medie G>300W/m2
ΔVoc/ΔT [%/°C] -0,49 -0,46 -0,42 -0,45 -0,46 -0,48 -0,42 -0,48 -0,46 -0,45
ΔIsc/ΔT [%/°C] 0,24 0,13 0,22 0,10 0,13 0,10 0,11 0,16 0,15 0,13
ΔPmp/ΔT [%/°C] -0,06 -0,14 0,30 -0,36 -0,45 -0,59 -0,58 -0,52 -0,38 -0,47
Δη/ΔT [%/°C] -0,06 -0,14 -0,30 -0,38 -0,45 -0,59 -0,53 -0,55 -0,38 -0,46
ΔFF/ΔT [%/°C] 0,25 0,28 -0,07 -0,01 -0,11 -0,22 -0,28 -0,15 -0,04 -0,14
Tabel 4.8 Valorile coeficienților de dependență a Voc, Isc, Pmp, η și FF cu radiația

Tmed 25 30 35 40 45 50 55 60 Medie T<50°C T>40°C
ΔVoc/ΔG 1,5 1,7 1,9 1,3 1,1 1,2 1,2 1,0 1,29 1,5 1,04
[%/(100W/m2)]
ΔIsc/ΔG 42 40,2 40,2 41,6 41,5 40,1 39,4 39,5 40,42 41,1 39,96
[%/(100W/m2)]
ΔPmp/ΔG 49,25 49,02 47,38 45,09 42,62 40,99 37,96 35,73 43,5 46,67 39,33
[%/(100W/m2)]
Δη/ΔG 5,18 5,1 4,3 3,2 2,0 1,3 -0,2 -1,2 1,84 3,95 -1,2
[%/(100W/m2)]
ΔFF/ΔT 1,75 2,2 1,34 0,29 -0,62 -0,72 -1,86 -2,64 -0,26 0,99 -1,46
[%/(100W/m2)]
95
4.1.6 Rezultate experimentale - panou fotovoltaic policristalin

Rezultatele experimentale obținute în urma testării panoului fotovoltaic policristalin
urmează același tipar cu cele din cazul panoului monocristalin, subcapitolul 4.1.7. Este
evidențiată distribuția pe panoul fotovoltaic a radiației incidente, Figurile 4.42 – 4.45, și a
temperaturilor, Figurile 4.46 – 4.49.
Variația parametrilor panoului fotovoltaic cu radiația este detaliată în subcapitolul
4.1.6.3, iar coeficienții corespunzători în subcapitolul 4.1.6.4. În ceea ce privește variația
parametrilor panoului fotovoltaic cu temperatura de operare, rezultatele sunt prezentate în
subcapitolul 4.1.6.5, și subcapitolul 4.1.6.6.
4.1.6.1 Distribuția radiației incidente pe panoul fotovoltaic policristalin
a) b)
Figura 4.42 Distribuția radiației incidente pe PF policristalin pentru distanța de: a) 15 cm; b) 20 cm
a) b)
96
a) b)
a) b)
97
4.1.6.2 Distribuția temperaturilor pe panoul fotovoltaic policristalin

Distribuția temperaturilor efective măsurate pe suprafața panoului fotovoltaic, pentru
valorile temperaturilor medii de referință sunt prezentate în Figurile 4.46 – 4.49. Temperatura
medie a PF a fost calculată ca medie aritmetică a valorilor celor 6 termocupluri (TC),
poziționate două câte două în zona superioară, mediană și inferioară, pe spatele panoului,
Figurile 4.46 – 4.49.
a) b)
Figura 4.46 Distribuția temperaturilor pe suprafața PF policristalin la tmed: a) 20°C; b) 25°C;
c) 30°C
a) b)
Figura 4.47 Distribuția temperaturilor pe suprafața PF policristalin la tmed: a) 20°C; b) 25°C;
c) 30°C
98
a) b)
Figura 4.48 Distribuția temperaturilor pe PF policristalin la tmed: a) 20°C; b) 25°C; c) 30°C
a) b)
Figura 4.49 Distribuția temperaturilor pe PF policristalin la tmed: a) 20°C; b) 25°C; c) 30°C
99
4.1.6.3 Variația parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu

În Figurile 4.50 – 4.52 sunt prezentate variațiile principalilor parametri ai panoului
fotovoltaic policristalin, Pmp, Voc, Isc, pentru valorile radiației de 520 W/m2 și 480 W/m2.
Rezultatele detaliate pentru toate nivelurile de radiație sunt prezentate în Anexa A.2.
a) b)
Figura 4.50 Puterea maximă produsă în funcție de temperatura PF și sarcină pentru: a) Gmed = 520
W/m2; b) Gmed = 460 W/m2
a) b)
Figura 4.51 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit în funcție de
temperatura PF pentru: a) Gmed = 520 W/m2; b) Gmed = 460 W/m2
a) b)
Figura 4.52 Evidențierea efectului instantaneu al răcirii PF asupra tensiunii de mers în gol pentru:
a) Gmed = 520 W/m2; b) Gmed = 460 W/m2
100

policristalin cu temperatura de operare
În Figura 4.53 se prezintă variația eficienței panoului fotovoltaic policristalin cu
temperatura pentru toate nivelurile de radiație studiate. Se constată reducerea aproximativ
liniară a eficienței la creșterea temperaturii de operare și radiație constantă.
a) b)
Figura 4.53 Variația eficienței PF cu temperatura de operare pentru: a) Gmed = 355...520 W/m2;
b) Gmed = 255...315 W/m2
În Figurile 4.54 – 4.56 sunt reprezentați coeficienții de variație a parametrilor PF cu
temperatura. Completări pentru toate intensitățile radiației sunt disponibile în Anexa A.2.
a) b)
Figura 4.54 Coeficienții de variație pe intervale de temperatură la Gmed = 520 W/m2, pentru:
a) eficiența și tensiunea de mers în gol; b) curentul de scurtcircuit și tensiunea de mers în gol
a) b)
Figura 4.55 Variația cu temperatura la Gmed = 520 W/m , pentru: a) eficiența și factorul de
2
101
a) b)
Figura 4.56 Variația cu temperatura, la Gmed = 520 W/m2, pentru curentul de scurtcircuit, tensiunea
de mers în gol și eficiența PF: a) valori totale; b) valori medii
4.1.6.5 Variația parametrilor panoului fotovoltaic policristalin cu radiația
a) b)
Figura 4.57 Variația puterii maxime produse (a) și a curentului de scurtcircuit (b) cu radiația
pentru temperaturi între 25...75 °C
Figura 4.58 Variația tensiunii de mers în gol cu radiația pentru temperaturi între 25...75 °C
102

policristalin cu radiația
În Figurile 4.59 – 4.61 sunt reprezentați coeficienții de variație a parametrilor PF cu
radiația, la temperatura de 25 °C. Rezultatele complete pentru toate temperaturile de operare
studiate sunt disponibile în Anexa A.2.
a) b)
Figura 4.59 Coeficienții de variație pe intervale de radiație la tp = 25 °C, pentru: a) eficiența și
a) b)
Figura 4.60 Variația cu radiația la tp = 25 °C, pentru: a) eficiența și factorul de umplere; b) puterea
generată și eficiența
a) b)
Figura 4.61 Variația cu radiația la tp = 25 °C, pentru curentul de scurtcircuit, tensiunea de mers în
103
4.1.6.7 Concluzii parțiale

În Tabelul 4.9 sunt prezentate valorile coeficienților de dependență a parametrilor
panourilor panoului fotovoltaic cu temperatura de operare, iar în Tabelul 4.10, variația acelorași
parametri cu radiația.
Tabel 4.9 Valorile coeficienților de dependență a Voc, Isc, Pmp, η și FF cu temperatura
Gmed 255 280 290 315 355 400 460 520 Medie G>300W/m2
ΔVoc/ΔT [%/°C] -0,43 -0,42 -0,44 -0,44 -0,41 -0,43 -0,43 -0,44 -0,43 -0,43
ΔIsc/ΔT [%/°C] 0,16 0,12 0,18 0,18 0,11 0,17 0,18 0,17 0,16 0,16
ΔPmp/ΔT [%/°C] -0,38 -0,47 -0,45 -0,53 -0,50 -0,49 -0,46 -0,52 -0,47 -0,50
Δη/ΔT [%/°C] -0,38 -0,47 -0,43 -0,53 -0,51 -0,51 -0,45 -0,54 -0,48 -0,50
ΔFF/ΔT [%/°C] -0,10 -0,17 -0,16 -0,27 -0,22 -0,25 -0,18 -0,27 -0,20 -0,24
Conform Tabelului 4.9, scăderea eficienței cu temperatura are valori medii de

aproximativ -0,50 %/°C.
Tabel 4.10 Valorile coeficienților de dependență a Voc, Isc, Pmp, η și FF cu radiația
Tmed 25 30 35 40 45 50 55 60 Medie T<50°C T>40°C
ΔVoc/ΔG
0,8 0,9 0,8 0,8 1,2 0,5 0,5 0,3 0,6 0,9 0,42
[%/(100W/m2)]
ΔIsc/ΔG
35,3 35,4 35,6 35,9 36,3 36,9 36,9 36,7 34,6 35,7 33,9
[%/(100W/m2)]
ΔPmp/ΔG
46,07 46,26 44,30 44,7 47,5 46,13 43,91 41,36 45,0 45,76 44,72
[%/(100W/m2)]
Δη/ΔG
3,4 3,5 2,5 2,7 4,1 3,4 2,3 1,1 2,27 3,24 1,66
[%/(100W/m2)]
ΔFF/ΔG
4,6 4,64 3,62 3,66 4,34 4,1 3,05 2,01 3,75 4,17 3,37
[%/(100W/m2)]
Creșterea intensității radiației solare determină îmbunătățirea eficienței de conversie cu

valori medii de 45,0 %/(100 W/m2). Acest efect este cu atât mai puternic cu cât temperatura de
operare este mai scăzută, Tabelul 4.10.
4.1.7 Discuții asupra rezultatelor obținute

Rezultatele testelor experimentale au evidențiat o serie de diferențe, dar și anumite
tendințe generale asemănătoare, privitoare la comportamentul panourilor fotovoltaice
monocristalin și policristalin, în condiții variabile de temperatură de operare și radiație solară.
Astfel, în termeni de putere și eficiență efectivă, rezultatele prezintă diferențe semnificative,
Tabelul 4.11, determinate de suprafețele de incindență și de răspunsul spectral diferit al celor
două panouri la radiația emisă de simulatorul solar.
Tabel 4.11 Comparație între parametrii celor două panouri fotovoltaice
Panou Pmp [W] ηSTC [%] Pmax [W] ηmax [%]
Mono 30 16,66 12,6 12,70
Poli 30 15,15 15,9 14,42
104
În ceea ce privește tendința generală, s-au înregistrat câteva rezultate cu asemănări

importante. Variația parametrilor celor două panouri fotovoltaice cu temperatura este prezentată
în Tabelul 4.12.
Tabel 4.12 Centralizator al variației parametrilor cu temperatura de operare
Panou ΔPmp/ΔT [%/°C] Δη/ΔT [%/°C] ΔVoc/ΔT [%/°C] ΔIsc/ΔT [%/°C]
Mono -0,47 -0,46 -0,45 0,14
Poli -0,50 -0,50 -0,43 0,16
În mod similar, în Tabelul 4.13, sunt evidențiați coeficienții de variație a parametrilor

panourilor fotovoltaice cu radiația solară.
Tabel 4.13 Centralizator al variației parametrilor cu intensitatea radiației
Panou ΔPmp/ΔG Δη/ΔG ΔVoc/ΔG ΔIsc/ΔG
[%/100 W/m2] [%/100 W/m2] [%/100 W/m2] [%/100 W/m2]
Mono 39,33 1,84 1,04 39,96
Poli 44,72 1,66 0,42 33,9
Se constată, conform Tabelului 4.12, variația în sens descendent a eficienței panoului

fotovoltaic cu temperatura de operare, cu valori cuprinse între -0,46...-0,50 %/°C, iar a puterii
produse de acesta cu -0,47...-0,50 %/°C, pentru ambele tipuri de panouri.
Dependența puterii produse de panoul fotovoltaic cu temperatura de operare este
influențată în mare măsură de variația tensiunii generate de panoul fotovoltaic și mai puțin de
variația curentului produs de acesta. Coeficienții de variație a tensiunii de mers în gol au valori
cuprinse în intervalul -0,43...-0,45 %/°C, foarte apropiate de cei corespunzători eficienței,
Tabelul 4.12.
În ceea ce privește influența radiației, se constată dependența în sens crescător a
eficienței, cu valori cuprinse între 1,66...1,84 %/(100 W/m2), Tabelul 4.13. Creșterea intensității
radiației determină o mărire puternică a curentului de scurtcircuit generat, cu valori de
33,9...39,9 %/100 W/m2, influențând în mod direct și puterea produsă de acesta cu 39,33...44,72
%/100 W/m2. De această dată, tensiunea de mers în gol prezintă o variație redusă, valorile fiind
de 0,42...1,04 %/100 W/m2.
Prin urmare, ținând cont și de datele existente în literatura de specialitate (Berthod et
al., 2015; Fontenault, 2012; Hamrouni et al, 2008), se poate considera că testele realizate sunt
valide, iar rezultatele vor fi utilizate în continuarea cercetărilor pe modele numerice.
105
4.2 Studiul experimental al ventilării fațadelor dublu vitrate în

diverse condiții de vânt
Analiza experimentală a comportamentului aeraulic al fațadelor ventilate dublu
vitrate s-a realizat pe macheta la scară redusă, 1:30, a unei clădiri cu o înălțime de 13,5
m, 3 etaje și deschidere de 12 m. Experimentul s-a desfășurat în tunelul aerodinamic al
Laboratorului de Aerodinamică a Construcțiilor din cadrul Facultății de Construcții și Instalații
din Iași. Tunelul aerodinamic cu strat limită turbulent SECO 2, Figura 4.62, poate fi utilizat
pentru un spectru larg de încercări, iar în cadrul prezentului experiment s-a urmărit determinarea
efectelor vântului asupra ventilării naturale a canalelor fațadelor dublu vitrate, prin varierea
vitezei și direcției acestuia.
Figura 4.62 Vedere de ansamblu a tunelului aerodinamic SECO 2

4.2.1 Obiective
Experimentul propus are drept scop relizarea unei analize detaliate a fenomenelor de
curgere a aerului din canalul fațadelor ventilate dublu vitrate, pentru diverse configurații și
direcții ale vântului de referință. Astfel, cunoscând că pe fațada clădirii expusă vântului se
formează o distribuție de presiuni care se majorează cu înălțimea, iar circulația aerului are loc
de cele mai multe ori ascendent sau pe ax orizontal (Axinte și Pescaru, 2000), s-a cercetat
efectul acestor fenomene și asupra FDV.
S-a urmărit determinarea, cu o probabilitate acceptabilă, a vitezelor ce se pot atinge
în canalul fațadelor ventilate pe parcursul sezonului cald și stabilirea unor corelații între
viteza vântului de referință, măsurată în condiții date și câmpul de viteze generat în
interiorul canalului fațadei, respectiv evaluarea coeficienților de transfer de căldură
convectivi înregistrați în aceste condiții.
4.2.2 Descrierea programului experimental
Studiul experimental a fost realizat în tunel aerodinamic cu strat limită turbulent, pe
macheta la scară redusă, 1:30, a unei clădiri cu diverse configurații de fațadă ventilată. S-au
realizat măsurători pentru viteza vântului de referință, presiuni dinamice, statice și totale, atât
în punctul de referință, cât și în canalul fațadei.
106
4.2.3 Conceperea machetei de clădire la scară redusă

În urma analizei caracteristicilor dimensionale și ale performanțelor tunelului
aerodinamic SECO 2, a fost concepută și realizată macheta unei clădiri dotate cu fațade dublu
vitrate. Scara modelului, 1:30, s-a stabilit ținând cont de secțiunea transversală a tunelului, 1,4
m x 1,4 m, astfel încât macheta să nu ocupe mai mult de 10% din aceasta, 0,196 m2. În același
timp, s-a dorit obținerea unei dimensiuni cât mai mari a canalului fațadei. Astfel, macheta
propusă are dimensiunile în plan transversal de 0,40 m x 0,475 m, rezultând o obturare a
tunelului de 0,19 m2 și o lățime a canalului fațadei de 0,01 m, echivalent unei dimensiuni de 0,3
m pentru clădirea reală.
Macheta a fost realizată din material plastic transparent, de tip plexiglas. Pentru
mobilitate și ușurința în manipulare, macheta este compusă dintr-o serie de componente fixe,
lipite cu adeziv special, și componente detașabile, acestea din urmă fiind conectate la nevoie cu
ajutorul pistolului de lipit cu plastic, Figura 4.65. Dimensiunile machetei sunt prezentate în
Figura 4.63, iar elementele detașabile pentru realizarea configurațiilor în Figura 4.64.
Figura 4.63 Dimensiunile machetei de clădire cu FDV (scara 1:30)
a) b) c)
Figura 4.64 Elementele detașabile ale machetei (a) și tipurile de parapeți: b) drept; c) înclinat
107
Figura 4.65 Realizarea machetei – îmbinare cu plastic și adeziv special

4.2.4 Echipamentul experimental – tunel aerodinamic
Schița standului experimental utilizat la evaluarea efectului vântului asupra fațadelor
ventilate ale clădirilor este prezentată în Figura 4.66. Tunelul aerodinamic, cu o lungime de
aproximativ 10 m, este prevăzut cu o porțiune cu rugozități necesare creării stratului limită
turbulent. Macheta clădirii este amplasată la o distanță de aproximativ 6 m față de grătarul de
admisie a aerului. Aceasta este fixată pe un disc, cu posibilitate de rotire la 180°, facilitând
studiul diverselor unghiuri de incidență a vântului de referință.
Tubul Pitot și sonda anemometrică cu fir cald sunt montate în poziție fixă, la
aproximativ 2 m distanță față de axul clădirii, la o înălțime de 0,33 m (10 m la scară reală). În
continuare acest punct va fi numit punct de măsurare a vitezei de referință, vref.
Figura 4.66 Schița standului experimental de testare în tunel aerodinamic
108
Figura 4.67 Elementele standului experimental – tunel aerodinamic

1 – machetă clădire; 2 – prize de presiune; 3 – traductor de presiune; 4 – spre punctul de măsurare a
vitezei și presiunii de referință (tub Pitot); 5 – aparat de măsură a vitezei de referință; 6 – placă de
achiziție; 7 – calculator; 8 – sursă neîntreruptibilă de tensiune (UPS); 9 – tunel aerodinamic.
4.2.5 Variante studiate
În cadrul experimentului au fost studiate 3 configurații diferite ale fațadei, Tabelul
4.14, pentru 4 unghiuri ale direcției vântului de referință și 5 niveluri de viteză. De
asemenea, pentru fiecare configurație, pentru unghiul de 0° al vântului s-a studiat și efectul
utilizării unui deflector înclinat la 45°. Pentru toate cazurile studiate, lățimea canalului fațadei
este de 1 cm.
Tabel 4.14 Cazuri studiate în tunelul aerodinamic
Configurația 1 - canal
- 2 secțiuni de admisie (Sin);
- 2 secțiuni de evacuare (Sev);
- suprafața totală secțiuni de intrare: Sin = 2x(20x1) = 40 cm2;
- Sev = Sin = 40 cm2.
Configurația 2 - coridor
- 3 secțiuni de evacuare (Sev);
- suprafața totală secțiuni de intrare: Sin = 3x(1x1) = 30 cm2;
- Sev = Sin = 30 cm2.
Configurația 3 - coș
- 6 secțiuni intermediare (Sintermed);
- 1 secțiune de evacuare (Sev);
- Sin = 6x(5x1) = 30 cm2.
- Sintermed = Sin = 30 cm2.
- Sev = 1x1 = 1cm2.
109
4.2.5.1 Configurația 1 – Fațadă tip canal

Prima configurație, fațada tip canal, constă în crearea a două canale verticale separate,
pe întreaga înălțime de 30 de cm a fațadei ventilate, Figura 4.68 și Figura 4.69. În cazul
funcționării reale, circulația aerului are loc de jos în sus, determinată de gradientul de
temperatură și de acțiunea vântului. Această configurație este cea mai răspândită și ușor
realizabilă. Elementele componente și detaliile geometrice ale Configurației 1 sunt prezentate
în Figura 4.70.
a) b)
Figura 4.68 Configurația 1: a) dimensiuni; b) macheta clădirii
a) b)
Figura 4.69 Dimensiunile FDV și poziția prizelor de presiune pentru Configurația 1
110
a) b)
c)
Figura 4.70 Elementele componente și detaliile Configurației 1: a) vedere laterală; b) vedere din
față; c) vedere de sus
Figura 4.71 Poziționarea machetei în tunelul aerodinamic
111
4.2.5.2 Configurația 2 - Fațada tip coridor

Cea de-a doua configurație este reprezentată de o fațadă cu aceeași înălțime ca în primul
caz, de 30 cm, dar pentru care se realizează trei compartimente orizontale, de 10 cm înălțime,
denumite și coridoare, Figura 4.72 și Figura 4.73. Introducerea și evacuarea aerului din canalul
ventilat are loc prin orificiile laterale ale fațadei, iar sensul de circulație este determinat de
direcția vântului. În acest caz, circulația curenților de aer din interiorul canalului are loc pe
orizontală, având avantajul reducerii supraîncălzirii și a curenților puternici. Elementele
componente și detaliile geometrice ale Configurației 2 sunt prezentate în Figura 4.74.
a) b)
a) b)
112
a) b)
c)
a) b)
Figura 4.75 Poziționarea machetei în tunelul aerodinamic
113
4.2.5.3 Configurația 3 - Fațada tip coș

Cea de-a treia configurație este și cea mai complexă. Astfel, s-a realizat o fațadă
compartimentată atât orizontal cât și vertical, rezultând 6 zone distincte de circulație a aerului,
Figura 4.76 și Figura 4.77. Admisia aerului se realizează prin suprafețele laterale ale fațadei, în
timp ce evacuarea are loc printr-un canal central, numit și coș. Elementele componente și
detaliile geometrice ale Configurației 3 sunt prezentate în Figura 4.78.
a) b)
a) b)
114
a) b)
c)
115
4.2.5.4 Direcția vântului de referință impus

Studiul influenței vântului asupra ventilării canalelor fațadelor propuse s-a realizat
pentru 4 unghiuri de incidență pe clădire. Acestea au fost obținute prin rotirea suportului
machetei la valori de: 0°, Figura 4.79, 30°, Figura 4.80, 60°, Figura 4.81 și 90°, Figura 4.82.
Figura 4.79 Poziționarea clădirii pentru unghiul de 0° al vântului de referință
116
4.2.6 Tehnica de măsurare și aparatura de achiziție a datelor

Măsurătorile realizate pe parcursul experimentului s-au realizat folosind aparatura
etalonată și verificată metrologic din dotarea laboratoarelor Facultății de Construcții și Instalații
din Iași. Principalele mărimi care au fost măsurate și înregistrate au fost: presiunile, totale,
statice și dinamice, folosind prize de presiune, furtunuri, traductoare și placa de achiziție a
datelor, respectiv vitezele și temperaturile, folosind termo-anemometrul.
Furtun pentru prizele de presiune
Furtunurile folosite pentru conectarea prizelor de presiune la traductoare sunt de tip
Scanivalve Corp VINL-063 Y-105. Acestea sunt transparente, confecționate din vinil, fiind
recomandate pentru aplicații ce includ testarea în tunel aerodinamic
Placa de achiziție a datelor
Placa de achiziție a datelor din lanțul de măsură a presiunilor este de tip NI USB 6009
14 bit, prevăzută cu 8 intrări digitale. Softul utilizat pentru achiziția datelor este LabView Signal
Express. Achiziția datelor s-a realizat în fiecare poziție a prizelor de presiune pentru un interval
de mediere de 2 minute. În acest interval s-a măsurat temperatura medie a aerului care circulă
în interiorul tunelului aerodinamic, precum și viteza în punctul de referință, ambele cu valori
mediate la 1 secundă. Măsurarea presiunilor s-a realizat pe 4 intervale a câte 30 de secunde,
valorile presiunii dinamice fiind înregistrate cu o frecvență de 1000 de valori pe secundă. Datele
experimentale prezentate reprezintă valorile prelucrate și mediate ale mărimilor măsurate.
Offset
Traductoarele de presiune și aparatura de achiziție sunt compensate din punct de vedere
termic, dar s-a constatat o variație a semnalului generat pentru diverse temperaturi ambiante,
Figura 4.83. Prin urmare, la începutul și sfârșitul fiecarui set de experimentări, s-au realizat
măsurători ale semnalului pentru diverse temperaturi în condiții de viteză zero. La prelucrarea
rezultatelor s-a ținut cont de aceste fluctuații și pentru fiecare valoare a presiunii măsurate s-au
realizat compensările necesare.
Figura 4.83 Explicativă offset

Măsurarea vitezei și a temperaturii în punctul de referință
Măsurarea directă a vitezelor și temperaturilor în punctul de referință, lângă tubul Pitot,
și medierea acestora pe intervalele studiate s-a realizat cu ajutorul termo-anemometrului
compact Testo 435 și a sondei anemometrice telescopice cu fir cald, Figura 4.84. Sonda asigură
măsurarea vitezelor în intervalul 0...20 m/s și a temperaturilor în intervalul -20...+70 °C.
117
a) b)
Figura 4.84 Termo-anemometrul Testo 435: a) aparatul compact; b) sonda cu fir cald
Tubul Pitot
Pentru măsurarea presiunii statice și totale în punctul de referință, s-a utilizat tubul Pitot,
Figura 4.85. Acesta are două prize de presiune, presiunea totală fiind preluată prin orificiul
frontal și condusă spre punctul de conexiune – a. Presiunea statică este măsurată pe zona laterală
și condusă spre punctul de conexiune – b. Cu ajutorul celor două valori, prin diferența dintre
presiunea totală și cea statică, se poate determina presiunea dinamică în zona de măsurare.
Figura 4.85 Principiul de fucționare a tubului Pitot

Măsurarea presiunii s-a realizat cu ajutorul traductoarelor piezorezistive de tip
MPXV7002, calibrate și compensate termic în intervalul de temperaturi 10...60 °C. Eroarea
tipică a acestora este de aproximativ 2,5%, pentru temperaturi de măsurare cuprinse între 10 °C
și 60 °C (MPXV7002, 2015). În cadrul studiului experimental s-a utilizat varianta cu două prize
de presiune (MPXV7002DP, CASE 1351), Figura 4.86, care facilitează măsurarea directă a
presiunii dinamice.
Figura 4.86 Traductorul de presiune utilizat pe parcursul experimentului
118
Figura 4.87 Vedere de ansamblu din interiorul tunelului aerodinamic cu rugozitățile pentru crearea
stratului limită turbulent
Pe parcursul tuturor testelor, s-au realizat măsurători ale vitezei, vref, presiunii statice și
totale și a temperaturii aerului în punctul de măsurare a vitezei de referință, la 2 m distanță
față de axul clădirii, la înălțimea de 0,33 m, Figura 4.88. De asemenea, înainte de începerea
experimentelor, s-a realizat verificarea corectitudinii măsurătorilor prin compararea vitezelor
măsurate cu cele obținute prin transformarea presiunilor dinamice din același punct. Acestea au
un grad de potrivire de peste 95%.
Figura 4.88 Detalii din apropierea punctului de măsură a vitezei de referință (sondă cu fir cald) și a
presiunii (tub Pitot)
Figura 4.89 Poziționarea prizelor de presiune și conectarea furtunurilor
119
4.2.7 Rezultate experimentale – tunel aerodinamic

Măsurătorile experimentale au constat în determinarea presiunilor dinamice din
interiorul canalului ventilat, în imediata apropiere a vitrajului exterior. Prelucrarea acestora a
condus la determinarea vitezelor curenților de aer din această zonă. S-a considerat oportună
determinarea vitezelor lângă vitrajul exterior și nu în centrul canalului din două motive. Primul
ține cont că în contextul integrării panourilor fotovoltaice, circulația curenților de aer din
imediata apropiere a panoului are o mare importanță, iar al doilea motiv a constat în limitarea
obturării zonei de circulație a aerului cu prize de presiune și furtunuri de conexiune.
4.2.7.1 Măsurarea câmpului de viteze incident pe clădire
Primele măsurători experimentale au constat în determinarea câmpului de viteze produs
de tunelul aerodinamic cu strat limită turbulent. S-a urmărit determinarea uniformității
distribuției vitezelor în plan orizontal și vertical, în secțiunea ce trece prin mijlocul machetei
clădirii, Figura 4.90.
Figura 4.90 Planul de măsurare a câmpului de viteze incident pe clădire
120
Figura 4.91 Distribuția vitezelor măsurate pe orizontală la vref = 3 m/s

Distribuția vitezelor măsurate pe orizontală, Figurile 4.91 – 4.93, evidențiază caracterul
uniform al vântului generat de tunelul aerodinamic cu strat limită turbulent. Se constată o
diferență redusă între vitezele distribuite pe orizontală, de maxim 12...19%, cu valorile mai mari
în zona mediană a tunelului și mai reduse înspre pereții acestuia.
Deplasarea sondei în plan orizontal și vertical, pe caroiajul prezentat în Figura 4.90, s-a
realizat cu ajutorul traversei tip VXM Stepping Motor Controller, Figura 4.94.
121
Figura 4.94 Deplasarea sondei de măsură a vitezei vântului cu ajutorul traversei VMX
Datele experimentale pentru vitezele de 1 m/s și 2 m/s au fost neconcludente și au
condus la decizia de eliminare a acestor rezultate, datorită diferențelor mari comparativ cu
valorile obținute pentru celelalte viteze studiate. Prelucrarea măsurătorilor vitezelor a condus
la obținerea distribuției vitezelor pe orizontală, Figurile 4.91 – 4.93, și verticală, Figurile 4.95
– 4.97, pentru vitezele de referință de 3 m/s, 4 m/s și 5 m/s.
În cazul distribuției vitezelor pe verticală, în scopul verificării acesteia, s-a realizat o
comparație cu distribuția obținută cu ajutorul legii exponențiale, Ecuația 3.52, în aceleași
condiții ale vitezei de referință, Figurile 4.95-4.97.
a) b)
Figura 4.95 Distribuția vitezelor pe verticală la vref = 3 m/s: a) măsurători experimentale;
b) conform legii exponențiale
122
a) b)
a) b)
S-a constatat că alura câmpului de viteze obținut prin măsurători experimentale este
foarte apropiată de cea teoretică, cu mici diferențe în zona inferioară, la înălțimi de maxim 5
cm față de planul orizontal. Gradul de potrivire al celor două distribuții se poate consulta în
123
Tabelele 4.15 – 4.17. Începând de la înălțimea de 10 cm acesta este cuprins între 0,94 și 1,19,
pentru cele trei viteze de referință analizate.
Tabel 4.15 Gradul de potrivire dintre distribuția vitezelor măsurate și legea exponențială (vref = 3 m/s)
d [cm]
30 20 10 0 10 20 30
h [cm]
2,5 1,43 1,35 1,44 1,37 1,46 1,42 1,53
5 1,38 1,36 1,33 1,36 1,33 1,42 1,45
10 1,19 1,08 1,11 1,07 1,13 1,11 1,19
15 1,04 0,99 0,98 0,98 0,98 1,08 1,10
20 0,97 0,97 0,94 0,90 1,00 1,01 1,07
25 1,00 0,91 0,94 0,98 0,95 1,02 1,03
30 1,00 0,97 0,98 0,94 0,98 1,00 1,03
35 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
40 1,06 0,98 0,97 1,00 1,00 1,01 1,02
45 1,04 1,03 1,00 1,01 1,04 0,99 1,04
50 1,02 1,00 1,03 0,98 1,01 1,03 1,05
Tabel 4.16 Gradul de potrivire dinte distribuția vitezelor măsurate și legea exponențială (vref = 4 m/s)
d [cm]
30 20 10 0 10 20 30
h [cm]
2,5 1,34 1,42 1,42 1,24 1,40 1,46 1,46
5 1,37 1,35 1,41 1,25 1,30 1,36 1,33
10 1,18 1,12 1,09 1,06 1,12 1,10 1,16
15 1,03 1,03 1,06 0,94 1,02 1,02 1,09
20 1,02 0,95 0,98 0,93 1,01 0,99 1,04
25 0,96 0,98 1,01 0,96 0,98 1,00 1,00
30 0,96 1,01 0,96 0,95 1,00 1,01 1,00
35 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
40 1,02 1,02 1,06 0,98 0,99 1,05 1,03
45 1,02 1,02 1,07 0,99 1,00 1,03 1,02
50 1,01 1,04 1,05 0,99 1,02 1,03 1,02
Tabel 4.17 Gradul de potrivire dintre distribuția vitezelor măsurate și legea exponențială (vref = 5 m/s)
d [cm]
30 20 10 0 10 20 30
h [cm]
2,5 1,39 1,45 1,50 1,37 1,40 1,48 1,41
5 1,38 1,37 1,29 1,32 1,28 1,37 1,37
10 1,14 1,08 1,14 1,08 1,10 1,15 1,14
15 1,00 1,01 1,02 1,01 0,98 1,04 1,02
20 1,00 1,00 0,97 0,95 1,01 0,99 1,03
25 0,96 0,96 1,01 0,95 0,96 1,03 1,03
30 1,00 0,99 0,98 0,97 1,01 1,04 1,01
35 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
40 0,97 0,99 1,00 1,04 1,01 1,02 1,01
45 0,96 1,01 1,02 1,05 1,04 1,02 1,00
50 1,00 1,09 1,06 1,04 1,05 1,02 1,01
124
4.2.8 Automodelarea fenomenelor studiate în tunelul aerodinamic

În cazul prezentului experiment, cel mai important criteriu ce trebuie respectat în
modelare este Reynolds (Re). Acesta exprimă raportul dintre forțele de inerție și cele de frecare
internă în masa fluidului. Pentru realizarea similitudinii fenomenelor studiate la scară redusă ar
fi necesar ca numărul Reynolds din model să fie egal cu cel din realitate. Conform relației de
calcul a acestui invariant ar rezulta necesitatea ca vitezele din model să fie mai mari decât cele
reale de un număr de ori egal cu inversul scării modelului. În cazul prezentului experiment ar
fi necesare viteze de 30 de ori mai mari decât cele înregistrate în realitate.
Ținând seama că vitezele medii în sezonul cald au valori cuprinse între 1...3 m/s, Tabelul
3.3, s-ar impune ca vitezele din tunel sa fie de aproximativ 60...90 m/s, ceea ce nu este posibil
nici din punct de vedere funcțional, nici în ceea ce privește costurile necesare realizării și
menținerii unui astfel de regim.
Prin prelucrarea rezultatelor experimentale s-a constatat că după anumite valori ale
vitezei de referință din interiorul tunelului aerodinamic, se produce automodelarea fenomenului
simulat. Astfel, începând de la valorile vitezelor mai mari sau egale cu 3 m/s, coeficienții
calculați cu Ecuația 4.3 tind să devină constanți, Figurile 4.98 – 4.100. Prin urmare, ținând cont
și de forma machetei propuse, care prezintă doar muchii vii, se poate considera că doar prin
realizarea similitudinii geometrice a celor două sisteme se asigură și similitudinea dinamică a
proceselor, în cazul desfășurării fenomenelor reale la numere Reynolds superioare limitei de
curgere turbulentă.
Pentru încercările realizate în cadrul prezentului program experimental, curgerea aerului
în tunelul aerodinamic, raportată la dimensiunile clădirii, s-a realizat la valori ale numărului
Reynolds conform Tabelului 4.18. Valorile calculate pentru viteze mai mari sau egale cu 3 m/s
confirmă afirmațiile anterioare și conduc la concluzia că fenomenele desfășurate pe modelul la
scară redusă se supun automodelării.
Tabel 4.18 Valorile criteriului Reynolds în funcție de viteza de referință
vref [m/s] 1 2 3 4 5
Re 26444 52889 79333 105778 132222
Având în vedere că are loc automodelarea fenomenelor aeraulice din jurul clădirii și din
interiorul canalului fațadei ventilate, s-a considerat oportună prezentarea rezultatelor
înregistrate sub forma unor coeficienți de viteză, cv, adimensionali:
vmas
cv  (4.3)
vref
unde, vmas – viteza medie măsurată în interiorul canalului [m/s];
vref – viteza medie de referință [m/s];
Aceștia exprimă într-o formă generală efectele vântului asupra circulației aerului în
interiorul canalului fațadei. Coeficienții, cv, sunt mediați pentru cele trei viteze de referință, de
3 m/s, 4 m/s și 5 m/s, considerate a fi conforme cu automodelarea. Pentru cele trei viteze de
125
referință, valoarea calculată a coeficienților a fost apropiată, fără ca diferențele maxime

înregistrate să fie mai mari de 30% față de medie. – Figurile 4.98 – 4.100.
a) b)
Figura 4.98 Evoluția coeficienților cv în funcție de vref pentru Configurația 1
a) b)
a) b)
Pentru toate configurațiile studiate, măsurătorile presiunilor dinamice s-au realizat în
secțiunile de intrare și ieșire a aerului și în zona mediană a canalului fațadei dublu vitrate. Pe
baza acestora, cunoscând și temperatura aerului din momentul măsurătorii, s-au determinat
vitezele și coeficienții cv.
126
4.2.9 Rezultate experimentale pentru Configurația 1

Valorile coeficienților cv obținuți pentru testările Configurației 1 sunt prezentate în
Figura 4.101, pentru unghi de 0° al vitezei de referință, Figura 4.102.a, pentru unghi de 30° al
vitezei de referință, Figura 4.102.b, pentru unghi de 60° al vitezei de referință și Figura 4.103,
pentru unghi de 90° al vitezei de referință.
a) b)
Figura 4.101 Valoarea coeficienților cv pentru Configurația 1, unghi de 0° al vref: a) deflector
drept; b) deflector înclinat la 45°
a) b)
Figura 4.102 Valoarea coeficienților cv pentru Configurația 1, deflector drept: a) unghi de 30° al
vref; b) unghi de 60° al vref
127
Figura 4.103 Valoarea coeficienților cv pentru Configurația 1, deflector drept unghi de 90° al vref
128

Figura 4.104, pentru unghi de 0° al vitezei de referință, Figura 4.105.a, pentru unghi de 30° al
a) b)
a) b)
129
130

Figura 4.107 – pentru unghi de 0° al vitezei de referință, Figura 4.108.a, pentru unghi de 30° al
a) b)
a) b)
131
132
4.2.12 Determinarea coeficienților de transfer convectiv în condiții reale

Rezultatele privitoare la raportarea vitezelor obținute în interiorul canalului la valoarea
vitezei de referință au condus la realizarea unei analize a coeficienților de transfer convectiv ce
pot fi înregistrați în cazul unei clădiri la scară reală, cu aceleași caracteristici geometrice ca ale
celei modelate.
Ținând cont de valorile medii anuale ale vitezei vântului în condiții reale, Tabelul 3.3,
se propune analiza coeficienților de transfer convectiv pentru viteze ale vântului de referință de
la 0,5...3 m/s cu un pas de 0,5 m/s, conform Tabelului 4.19. Astfel, pentru o deschidere a
canalului de 30 cm, coeficienții de transfer convectiv, hc, ar putea atinge valorile centralizate în
Tabelele 4.20 – 4.22.
Tabel 4.19 Detaliu de calcul al hc – Configurația 1 - 0°, deflector înclinat
vref vmed Dh μ ν a hc
cv Re Pr Nu
. 2 2
[m/s] [m/s] [m] [Pa s] [m /s] [m /s] [W/m2.K]
0,5 0,48 0,24 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 9067 0,8 30,7 1,29
1,0 0,48 0,48 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 18133 0,8 53,4 2,24
1,5 0,48 0,72 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 27200 0,8 73,9 3,10
2,0 0,48 0,96 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 36267 0,8 93,0 3,91
2,5 0,48 1,20 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 45333 0,8 111,2 4,67
3,0 0,48 1,44 0,57 1,8E-05 1,5E-05 2,0E-05 54400 0,8 128,6 5,40
unde, vref – viteza de referință din exteriorul clădirii, la înălțimea de 10 m [m/s];

cv – coeficientul de viteză înregistrat în canalul FDV;
vmed – viteza medie a aerului în canalul FDV [m/s];
Dh – diametrul hidraulic al canalului FDV [m];
μ – vâscozitatea dinamică [Pa.s];
ν – vâscozitatea cinematică [m2/s];
a – coeficientul de difuzivitate termică a aerului [m2/s];
k
a [m2/s]
  cp
k – conductivitatea termică a aerului [W/m.K];
ρ – densitatea aerului [kg/m3];
cp – căldura specifică a aerului la presiune constantă [J/kg.K];
Re – numărul Reynolds;
Pr – numărul Prandtl;
Nu – numărul Nusselt;
hc – coeficientul de transfer de căldură convectiv [W/m2.K].
S-au considerat constante: densitatea (ρ = 1,19 kg/m3), căldura specifică (cp = 1005
J/kg.K) și conductivitatea termică (k = 0,024 W/m.K) a aerului.
133
Procedând în mod similar, s-au determinat coeficienții de transfer convectiv în secțiunea

mediană a canalului, în imediata apropiere a vitrajului exterior/panoului fotovoltaic, pentru
cazurile studiate.
Tabel 4.20 Centralizator coeficienți hc – Configurația 1
Configurația 1 – hc [W/m2.K]
vref
[m/s] 0° 0° 0° – defl 0° – defl 30° 30° 60° 60° 90° 90°
canal 1 canal 2 canal 1 canal 2 canal 1 canal 2 canal 1 canal 2 canal 1 canal 2
0,50 1,09 1,09 1,29 1,29 1,27 1,42 1,72 1,66 1,96 2,35
1,00 1,90 1,90 2,24 2,24 2,21 2,46 3,00 2,89 3,41 4,10
1,50 2,63 2,63 3,10 3,10 3,05 3,41 4,15 4,00 4,72 5,67
2,00 3,31 3,31 3,91 3,91 3,84 4,29 5,22 5,04 5,94 7,14
2,50 3,95 3,95 4,67 4,67 4,59 5,13 6,24 6,02 7,10 8,53
3,00 4,57 4,57 5,40 5,40 5,31 5,94 7,22 6,97 8,21 9,87
vref
0° 0° 0°
[m/s] 0° 0° 0° 30° 30° 30° 60° 60° 60° 90° 90° 90°
defl defl defl
inf med sup inf med sup inf med sup inf med sup
inf med sup
0,50 2,30 2,80 2,38 2,30 2,49 2,38 1,51 2,25 1,62 0,82 1,64 1,01 0,37 1,68 0,77
1,00 4,01 4,87 4,14 4,01 4,33 4,14 2,63 3,91 2,81 1,43 2,85 1,76 0,65 2,92 1,34
1,50 5,54 6,73 5,72 5,54 5,99 5,72 3,64 5,41 3,89 1,98 3,94 2,43 0,89 4,04 1,86
2,00 6,98 8,48 7,20 6,98 7,54 7,20 4,59 6,81 4,90 2,49 4,96 3,06 1,12 5,09 2,34
2,50 8,34 10,13 8,61 8,34 9,02 8,61 5,48 8,14 5,86 2,97 5,93 3,66 1,34 6,08 2,80
3,00 9,65 11,72 9,96 9,65 10,43 9,96 6,34 9,41 6,78 3,44 6,86 4,23 1,55 7,03 3,24
vref
0° 0° 0°
[m/s] 0° 0° 0° 30° 30° 30° 60° 60° 60° 90° 90° 90°
defl defl defl
inf med sup inf med sup inf med sup inf med sup
inf med sup
0,50 2,32 2,46 1,83 2,25 2,15 1,81 1,64 1,77 1,32 0,58 0,71 2,28 1,10 0,81 2,15
1,00 4,04 4,28 3,19 3,91 3,74 3,15 2,86 3,08 2,30 1,00 1,23 3,98 1,91 1,41 3,74
1,50 5,59 5,91 4,41 5,41 5,17 4,36 3,96 4,26 3,19 1,39 1,71 5,50 2,64 1,95 5,17
2,00 7,04 7,45 5,55 6,81 6,51 5,49 4,99 5,36 4,01 1,75 2,15 6,93 3,33 2,46 6,51
2,50 8,42 8,90 6,63 8,14 7,79 6,56 5,96 6,41 4,79 2,09 2,57 8,28 3,98 2,94 7,79
3,00 9,74 10,30 7,67 9,42 9,01 7,59 6,90 7,42 5,55 2,42 2,97 9,58 4,60 3,40 9,01
134
4.2.13 Concluzii parțiale și discuții asupra rezultatelor obținute

Rezultatele experimentale pentru cele trei configurații studiate au evidențiat efectul
vântului asupra circulației și vitezei aerului din canalul fațadei dublu vitrate. O primă observație
constă în influența minoră a utilizării unui deflector înclinat la 45°, de aceeași înălțime cu cel
drept. În toate cele trei configurații studiate, vitezele obținute în interiorul canalului sunt sensibil
egale în cazul ambelor deflectoare. Efectul deflectorului înclinat este de reducere a vitezei medii
pentru configurațiile 1 și 2 și de creștere nesemnificativă pentru configurația 3. Prin urmare,
ținând cont și de simplitatea deflectorului drept, se recomandă utilizarea acestei configurații.
În ceea ce privește coeficienții vitezelor înregistrate în zona mediană a canalelor
fațadelor, cele mai mari valori sunt înregistrate pentru Configurația 2 și direcția vântului la
unghi de 0°, cv = 0,98...1,25. Pentru Configurația 1, valorile maxime sunt pentru direcția
vântului la 90°, cv = 0,81...1,02, iar pentru Configurația 3 valorile maxime sunt pentru unghiul
de 0° și deflector înclinat, cv = 0,72...1,04.
Cu toate acestea, se constată că amestecul aerului din interiorul canalului este asigurat
cel mai bine, pentru toate direcțiile vântului, în cazul primei Configurații, fațadă tip canal, cu
valori minime cv = 0,39, urmată de Configurația 3, tip coș, cv = 0,17 și Configurația 2, tip
coridor, cv = 0,10.
Aceeași tendință se înregistrează și în cazul coeficienților de transfer de căldură
convectivi, hc, calculați pentru fațada la dimensiuni reale. Pentru vitezele studiate, de la 0,5 m/s
până la 3,0 m/s, coeficientul de transfer convectiv înregistrează valori maxime de 2,8...11,72
W/m2.K, pentru Configurația 2 și unghiul de 0° al vântului. Valorile maxime ale hc pentru
configurațiile 1 și 3, pentru aceleași viteze, sunt de 2,35...9,87 W/m2.K, respectiv 2,46...10,30
W/m2.K.
135
4.3 Concluzii referitoare la rezultatele experimentale

Rezultatele celor două programe experimentale derulate reprezintă o sursă viabilă de
informații privind integrarea panourilor fotovoltaice în fațadele ventilate ale clădirilor. În cazul
ambelor experimente, scopul principal a constat nu doar în obținerea unor rezultate punctuale,
ci în încercarea de generalizare a acestora, printr-un număr mare de testări și determinarea unor
coeficienți globali de variație a parametrilor studiați.
În cadrul primului experiment, s-au obținut o serie de informații importante referitoare
la comportamentul a două panouri fotovoltaice cu structură diferită în diverse condiții de
însorire și temperatură de operare. S-au determinat coeficienții de influență ai radiației
solare și temperaturii de operare asupra puterii, eficienței, tensiunii, intensității
curentului și a factorului de umplere. În toate cazurile studiate, coeficienții au fost
cuantificați atât ca valori medii generale, cât și pe intervale mici de studiu. Rezultatele au arătat
modul în care sunt influențate fiecare dintre cele două panouri studiate, cu semnalarea
diferențelor și asemănărilor.
În cazul panoului fotovoltaic monocristalin s-au determinat coeficienții de
dependență cu temperatura la radiație solară constantă pentru: eficiență (-0,38 %/°C),
putere (-0,38 %/°C), tensiunea de mers în gol (-0,46 %/°C), curentul de scurtcircuit (0,15 %/°C)
și factorul de umplere (-0,14 %/°C). De asemenea, au fost calculați coeficienții de dependență
cu radiația solară la temperatură constantă pentru aceleași mărimi: eficiență (1,84
%/(100W/m2)), putere (43,5 %/(100W/m2)), tensiunea de mers în gol (1,29 %/(100W/m2)),
curentul de scurtcircuit (40,42 %/(100W/m2)) și factorul de umplere (-0,26 %/(100W/m2)).
Pentru cel de-al doilea panou fotovoltaic, policristalin, s-a realizat o analiză similară. S-
au determinat coeficienții de dependență cu temperatura pentru: eficiență (-0,48 %/°C), putere
(-0,47 %/°C), tensiunea de mers în gol (-0,43 %/°C), curentul de scurtcircuit (0,16 %/°C) și
factorul de umplere (-0,20 %/°C) și cu radiația solară pentru: eficiență (2,27 %/(100W/m2)),
putere (45,0 %/(100W/m2)), tensiunea de mers în gol (0,6 %/(100W/m2)), curentul de
scurtcircuit (34,6 %/(100W/m2)) și factorul de umplere (3,37 %/(100W/m2)).
Analiza datelor experimentale a evidențiat factorii care influențează puterea
maximă în anumite condiții de însorire și temperatură. S-a demonstrat că temperatura de
operare influențează foarte puternic puterea generată de PF, coeficienții de variație fiind între
-0,38 %/°C și -0,47 %/°C, de același ordin de mărime cu cei ai tensiunii de mers în gol a PF,
care au valori între -0,43 %/°C și -0,46 %/°C. În ceea ce privește influența radiației solare,
ceoficienții de variație a puterii sunt de ordinul +43,5...+45,0 %/(100W/m2), comparabili cu cei
ai intensității curentului de scurtcircuit care au valori de +34,6...40,42 %/(100W/m2).
Se constată că atât temperatura de operare, cât și intensitatea radiației solare
influențează în mod decisiv eficiența panoului fotovoltaic. Producția maximă de energie
electrică se obține la intensități ale radiației solare cât mai mari și temperaturi de operare
reduse. De asemenea, importanța deosebită a controlului temperaturii de operare a panoului
este subliniată prin două efecte pe care aceasta le are: unul direct – scăderea eficienței PF la
136
creșterea temperaturii și radiație solară constantă și altul indirect – scăderea eficienței PF

la creșterea radiației solare și temperatură constantă mai mare de 50 °C.
În ipoteza integrării panourilor fotovoltaice în clădiri, mai ales în poziție fixă, în fațadele
acestora, intensitatea radiației solare reprezintă o mărime necontrolabilă. În schimb,
temperatura de operare a panourilor poate prezenta variații importante în funcție de modul de
integrare. Având în vedere soluțiile multiple de integrare, prezentate în Capitolul 2, și
posibilitatea răcirii în cazul integrării în fațadele ventilate dublu vitrate, s-a impus demararea
studiului vitezei curenților de aer și coeficienților de transfer de căldură convectivi ce se pot
atinge în canal în diverse configurații. Acest aspect a constituit principalul obiectiv pentru cea
de-a doua analiză experimentală din lucrare.
Cel de-al doilea experiment aduce informații complementare primului, referitoare
la circulația curenților de aer în interiorul canalului ventilat al fațadelor dublu vitrate.
Analiza este realizată pe macheta unei clădiri la scara 1:30, pentru 3 configurații diferite de
fațade (canal vertical, coridor și coș). Studiul experimental furnizează date comparative în ceea
ce privește circulația aerului în canal și capacitatea de răcire rezultată. Toate configurațiile
propuse sunt supuse acțiunii vântului la 4 unghiuri de incidență 0°, 30°, 60°, și 90°.
Coeficienții deteminați pe baza rezultatelor acestui experiment reprezintă raportul între
viteza înregistrată în canalul fațadei în apropierea panoului fotovoltaic și viteza de referință.
Din punctul de vedere al vitezelor maxime, cea mai avantajoasă configurație s-a
demonstrat a fi fațada tip coridor, în timp ce amestecul cel mai bun al curenților de aer
pentru toate direcțiile vântului s-a obținut pentru fațada tip canal. Coeficienții de transfer
convectiv calculați pentru o fațadă reală, au valori maxime de 2,35...2,8 W/m2.K, la viteze
de referință de 0,5 m/s și ating valori de 9,87...11,72 W/m2.K pentru viteza de referință de
3,0 m/s.
Rezultatele experimentale au demonstrat că vitezele medii ale curenților de aer ce se
pot atinge în imediata apropiere a unui panou fotovoltaic integrat în fațada ventilată sunt
dependente de viteza vântului de referință și cu valori de același ordin de mărime cu
aceasta. S-a considerat astfel că se poate profita de acest fenomen pentru extragerea căldurii
excesive din panourile fotovoltaice și creșterea randamentului prin răcire.
Ținând cont de posibilitatea mică de realizare fizică a unui stand care să cupleze atât
modelarea curgerii aerului determinată de vânt, cât și componenta termică și electrică,
rezultatele celor două studii experimentale sunt implementate în modele numerice și analizate
în Capitolul 5.
137
138
Capitolul 5
ANALIZA NUMERICĂ A RĂCIRII
PANOURILOR FOTOVOLTAICE
INTEGRATE ÎN FAȚADELE VENTILATE
ALE CLĂDIRILOR
Capitolul este consacrat analizei numerice a posibilităților de răcire a panourilor

fotovoltaice integrate în fațadele ventilate dublu vitrate (FDV) ale clădirilor. Se prezintă
comportamentul termic al panourilor fotovoltaice în situația poziționării aparente pe fațadă sau
integrate în locul vitrajelor exterioare ale FDV. De asemenea, sunt studiate două soluții
propuse pentru reducerea temperaturii panoului fotovoltaic, prin răcire pasivă, cu aer și
răcire activă, cu apă.
Realizarea prezentelor studii numerice s-a impus pentru valorificarea rezultatelor
experimentale și obținerea unor informații complete referitoare la eficiența panourilor
fotovoltaice integrate în FDV.
În literatură există studii referitoare la analiza termodinamică a fațadelor ventilate
(Gagliano et al., 2016), iar în acest capitol se urmărește determinarea unor soluții de optimizare
a fațadelor ventilate cu panouri fotovoltaice integrate.
139
Capitolul 5 – Analiza numerică a răcirii panourilor fotovoltaice integrate în FDV ale clădirilor
5.1 Răcirea cu aer a panourilor fotovoltaice cu disipator de căldură

5.1.1 Descrierea problemei
Analiza numerică s-a realizat pe modelul unui panou fotovoltaic de mici dimensiuni,
respectiv L = H = 0,5 m. S-a studiat răcirea panoului în cazul amplasării acestuia în interiorul
unui canal ventilat și utilizării unui disipator de căldură cu perete nervurat. Analiza este
prezentată comparativ pentru condiții climatice și caracteristici geometrice variabile ale
disipatorului.
Prin integrarea panoului fotovoltaic în structura fațadelor ventilate se obține o răcire
suplimentară a acestora, în comparație cu amplasarea aparentă pe fațade sau pe acoperiș. În
această ipoteză, panoul fotovoltaic înlocuiește o porțiune din vitrajul exterior al FDV, zona
posterioară a acestuia, inclusiv disipatorul de căldură, fiind în interiorul canalului
ventilat.
5.1.2 Disipatorul de căldură
Disipatorul de căldură reprezintă un panou nervurat, realizat dintr-un metal cu
conductivitate termică ridicată, din cupru sau aluminiu (Popovici et al., 2016b; Hudișteanu et
al., 2015f). Acesta are următoarele caracteristici dimensionale, Figura 5.1:
- h – înălțimea nervurilor [m];

- S – distanța (pasul) dintre nervuri [m];
- n – coeficient de nervurare [m];
- L, H – lungimea, lățimea disipatorului [m];
- g – grosimea disipatorului [m];
- gn – grosimea nervurilor [m];
- ln – lungimea nervurilor [m];
Figura 5.1 Caracteristicile dimensionale ale disipatorului de căldură

5.1.3 Variante studiate și ipoteze de lucru
Pe parcursul studiului numeric se utilizează următoarele denumiri ale variantelor
studiate:
Cazul de bază – Amplasarea panoului fotovoltaic aparent pe fațadă, în poziție verticală,
fără posibilitatea ventilării zonei posterioare a acestuia, cu posibilități reduse de răcire prin
convecție.
Cazul fără nervuri - Amplasarea panoului fotovoltaic integrat în fațada dublu vitrată,
în poziție verticală, cu posibilitatea ventilării zonei posterioare a acestuia, fără atașarea
disipatorului de căldură.
140
Cazul cu disipator de căldură - Amplasarea panoului fotovoltaic integrat în fațada

dublu vitrată, în poziție verticală, cu posibilitatea ventilării și atașarea disipatorului de căldură
în spatele acestuia.
Modelările numerice sunt realizate atât pentru cazul de bază, cât și pentru cazurile
integrării în FDV cu sau fără disipator de căldură.
Ipoteze și date de intrare
Mărimi constante:
- dimensiuni panou fotovoltaic: 0,5 m x 0,5 m;
- Gmed = 500 W/m2, intensitatea radiației solare incidente pe panoul fotovoltaic;
- coeficientul de absorbție a radiației solare (panou fotovoltaic): α = 0,8;
- S = 5 cm, distanța dintre nervuri;
- g = gn = 0,002 m, grosimea disipatorului și a nervurilor;
- ln = 0,48 m, lungimea nervurilor;
- r = 0,3 cm, raza golurilor din nervuri;
- distanța între golurile de pe nervuri: 0,03 m;
- nn = 9 – numărul de nervuri;
- ng = 16 – număr goluri pe nervură;
Sf
- n = 1,36 – coeficient de nervurare;
Si
unde, Sf și Si reprezintă suprafețele inițiale și finale de schimb de căldură [m2];
- regimul de curgere: turbulent;
- modelul de turbulență: k-ε RNG;
- randamentul nominal al panoului fotovoltaic studiat ηSTC = 16%.
Mărimi variabile:
- h = 1...5 cm, cu pas de 1 cm, înălțimea nervurilor;
- v = 0,5...5 m/s, cu pas de 0,5 m/s, viteza aerului la intrarea în canal;
- t = 20...35 °C, temperatura aerului la intrarea în canal;
- d = 0,10...0,30 m, cu pas de 0,1 m, lățimea canalului fațadei.
Mărimi determinate:
- tp – temperatura medie a peretelui panoului fotovoltaic [°C];
- te – temperatura medie a aerului în secțiunea de ieșire [°C];
- ve – viteza medie a aerului în secțiunea de ieșire [m/s];
- η – eficiența panoului fotovoltaic în condiții reale de operare [%].
5.1.4 Simularea numerică
Simularea numerică este realizată cu ajutorul soft-ului ANSYS-Fluent. Geometria
modelului, Figura 5.2, este realizată în Design Modeler și discretizarea domeniului de calcul cu
ajutorul aplicației Design Mesh. Domeniul de calcul a fost discretizat într-un număr de 194921
de celule tetraedrice. Nervurile sunt prevăzute cu goluri circulare, cu raza r = 3 mm, cu
141
distanța de 0,03 m între ele. Odată cu mărirea înălțimii nervurilor se adaugă un șir suplimentar
de goluri pe fiecare nervură.
Simularea radiației solare incidente pe panoul fotovoltaic se realizează prin utilizarea
modelului specializat, Solar Ray Tracing, din ANSYS-Fluent. Parametrii optici ai panoului
fotovoltaic, ca ansamblu, au fost sintetizați în programul de calcul sub forma unui coeficient de
absorbție a radiației solare și transformare a acesteia în căldură, α = 0,8 (Hull, 1999).
La suprafața panoului fotovoltaic expusă Soarelui și aflată în mediul exterior s-a impus
coeficientul de transfer de căldură convectiv hconv = 8 W/m2K.
a) b)
Figura 5.2 Geometria (a) și discretizarea (b) domeniului de calcul
Regimul de curgere rezultat din condițiile impuse este turbulent. Modelul de turbulență
utilizat în simulările numerice, k-ε, este cel mai apropiat de fenomenele reale în cazul curgerii
în canale de aer (Karvinen și Ahlstedt, 2008; ANSYS®). Valorile caracteristice introduse ca
mărimi de intrare în cazul turbulenței sunt:
I – intensitatea turbulentă (se încadrează pentru cazurile studiate în intervalul
4,1...5,5%), determinată cu formula:

1
(5.1)
I  0,16  Re 8
Dh – diametrul hidraulic echivalent (0,166 m):

4 A (5.2)
Dh 
P
unde, A – aria secțiunii de curgere a aerului [m2];
P – perimetrul secțiunii de curgere a aerului [m].
Curgerea aerului în interiorul canalului fațadei cu lățimea de 0,1 m, se realizează la
numere Reynolds cuprinse între 5000...50000 pentru viteze de 0,5...5 m/s.
v  Dh   v  Dh (5.3)
Re  
 
unde, υ – vâscozitatea cinematică a fluidului [m2/s];
µ - vâscozitatea dinamică a fluidului [Pa.s].
142
5.1.5 Influența grosimii canalului fațadei dublu vitrate

Un prim pas a constat în determinarea influenței lățimii canalului FDV asupra
transferului convectiv dintre vitrajul exterior și aerul care circulă prin interior. Astfel, s-
a realizat un model numeric pentru o fațadă ventilată cu dimensiunile: H = 0,5 m, L = 0,5 m și
lățimea canalului variabilă: d = 0,1...0,3 m (Hudișteanu et al., 2012).
Modelul este analizat în condiții de radiație solară constantă de 500 W/m2, la un factor
spectral de 0,5, temperatura și viteza aerului în secțiunea de intrare în canal, 35 °C, respectiv
0,5 m/s. Rezultatele calitative, Figura 5.3, demonstrează influența relativ redusă a grosimii
canalului, atunci când curgerea aerului are loc la viteze mai mari de 0,1 m/s.
a) b) c)
Figura 5.3 Câmpul de temperaturi pentru diferite grosimi ale canalului: a) d = 0,1 m; b) d = 0,2 m;
c) d = 0,3 m
În ceea ce privește aspectul cantitativ, s-a constatat o influență invers proporțională a

grosimii canalul asupra temperaturii panoului fotovoltaic amplasat spre exterior.
Temperaturile medii ale panoului fotovoltaic ating valori de 70,4 °C pentru 0,1 m; 70,8 °C
pentru 0,2 m și 71,6 °C pentru 0,3 m.
Transferul de căldură pentru grosimea de 0,1 m este superior grosimilor de 0,2 m și 0,3
m. Una din cauze este reprezentată de circulația uniformă a aerului în interiorul canalului. Acest
fenomen nu generează un amestec eficient al curenților de aer, determinând o stagnare a
stratului de aer din imediata apropiere a vitrajelor și un transfer de căldură deficitar. Pentru o
mai bună evacuare a căldurii din canal se propune utilizarea disipatoarelor de căldură
atașate panourilor fotovoltaice, care au și rol suplimentar de promotori de turbulență.
Având în vedere rezultatele simulării, s-a decis analizarea soluțiilor de răcire a
panourilor fotovoltaice integrate în fațade ventilate pentru lățimea canalului de 0,1 m.
143
5.1.6 Efectul radiației solare

Simulările realizate pentru determinarea influenței radiației solare asupra temperaturii
panoului fotovoltaic s-au realizat în condițiile cele mai dezavantajoase de temperatură
exterioară, respectiv 35 °C. Viteza de circulație a aerului în spatele panoului fotovoltaic este de
0,5 m/s, iar lațimea canalului fațadei este de 10 cm.
Tabel 5.1 Temperaturile medii ale panoului fotovoltaic
Gmed tcel,disip tfără nerv Δt

2
[W/m ] [°C] [°C] [°C]
250 41,4 53,3 11,9
500 50,1 70,4 20,3
750 59,4 81,2 21,8
1000 68,7 92 23,3
unde, Gmed - intensitatea radiației solare [W/m2];

tcel,disip – temperatura celulei în cazul utilizării disipatorului de căldură [°C];
tfără nerv – temperatura celulei în cazul integrării în fațadă, fără disipator de căldură [°C];
Δt – scăderea temperaturii panoului în cazul utilizării disipatorului în comparație cu
montajul de bază [°C].
Modelarea numerică s-a realizat pentru cazul atașării unui disipator de căldură din cupru
sau aluminiu în zona posterioară a panoului. Acest disipator este reprezentat de un perete
nervurat, având înălțimea nervurilor de 1 cm.
Temperaturile medii obținute în urma simulărilor numerice pentru cazul fără nervuri și
pentru situația atașării disipatorului de căldură sunt centralizate în Tabelul 5.1.
Dependența temperaturii de operare în funcție de radiația solară este prezentată în
graficul din Figura 5.4.
Figura 5.4 Variația temperaturii panoului fotovoltaic pentru diverse valori ale intensității solare
Se poate observa în Figura 5.4 influența amplasării disipatorului de căldură nervurat
prin obținerea unei temperaturi mai mici a panoului fotovoltaic. Acest aspect determină o
144
creștere a eficienței de conversie, respectiv o producție mai mare de energie electrică, în condiții
similare de însorire.
Diferența de temperatură între cele două soluții studiate crește odată cu mărirea
intensității radiației solare, având o valoare de aproximativ 23 °C pentru intensitatea de 1000
W/m2.
Coeficientul de influență al intensității radiației solare asupra temperaturii panoului
fotovoltaic, cG, în condițiile date are valoarea:
T T 68,7  41,4 (5.4)
cG1  1000 250   3,65 [°C/(100 W/m2)]
G1000  G250 1000  250
T1000  T250 92,0  53,5 (5.5)
cG 2    4,73 [°C/(100 W/m2)]
G1000  G250 1000  250
unde, cG1 – coeficientul de influență al G asupra tp, în cazul cu disipator;
cG2 – coeficientul de influență al G asupra tp, în cazul fără disipator.
Panoul fotovoltaic prezintă caracteristica de a produce o cantitate superioară de
electricitate la valori mari ale intensității radiației solare. În același timp, temperatura de operare
crește direct proporțional cu radiația solară, determinând scăderea randamentului de conversie.
Pentru a obține o producție optimă de electricitate în zilele însorite, soluția propusă aduce o
îmbunătățire a eficienței de conversie în comparație cu soluția de bază.
Având în vedere că eficiența de conversie fotovoltaică este direct proporțională cu
intensitatea radiației solare și invers proporțională cu temperatura de operare, se pot trasa
curbele de variație a eficienței pentru cazurile studiate, Figura 5.5.
Figura 5.5 Variația eficienței PF cu intensitatea radiației solare

În continuarea analizei numerice se vor realiza studii pentru o valoare constantă a
intensității radiației solare de 500 W/m2, corespunzătoare valorii maxime pentru zilele de
vară pe orientarea plin sud, la un unghi de incidență de 90°.
145
5.1.7 Influența temperaturii și a vitezei aerului

Variabilele considerate sunt viteza și temperatura aerului la intrarea în canal, iar
rezultatele constau în determinarea temperaturii medii a panoului fotovoltaic în regim stabilizat.
Temperaturile considerate la intrarea în canal sunt cuprinse în intervalul 20...35 °C, iar vitezele
impuse între 0,5...5 m/s.
Prima etapă a studiului constă în filtrarea configurațiilor posibile și alegerea celei mai
avantajoase, atât din punct de vedere energetic, cât și economic. Studiul se realizează pentru
panoul fotovoltaic cu aceleași dimensiuni L = H = 0,5 m. Răcirea panoului a fost studiată în
cazul atașării unui perete nervurat cu h = 1 cm și S = 5 cm, radiația solară fiind de Gmed = 500
W/m2.
Conform simulărilor, Figura 5.6, cea mai dezavantajoasă temperatură la intrare este de
35 °C pentru toate regimurile de viteze. De asemenea, se constată o reducere a temperaturii
medii a panoului fotovoltaic odată cu mărirea vitezei de intrare a aerului în canal.
Reducerea temperaturii panoului fotovoltaic se realizează semnificativ la creșterea
vitezelor de la 0,5 m/s până la 1,5 m/s, apoi această tendință se atenuează. De exemplu, în
cazul temperaturii aerului de 35 °C, se înregistrează o scădere a temperaturii medii a panoului
de la 70,4 °C la 55,5 °C, iar la viteza de 5 m/s, temperatura scade la 45,8 °C. Acest aspect poate
fi exploatat în continuare, deoarece nu se justifică o creștere a vitezei și implicit a consumului
de energie pentru realizarea unei scăderi nesemnificative de temperatură.
Figura 5.6 Variația temperaturii medii a PF integrat în FDV, fără disipator, la Gmed = 500 W/m2
În consecință, în continuarea analizei variantei optime de disipator, se vor utiliza cele
mai dezavantajoase temperaturi de intrare a aerului, respectiv 35 °C și viteze cuprinse între 0,5
și 1,5 m/s.
Panta curbelor de corelație dintre temperatura de intrare a aerului și temperatura
medie a panoului fotovoltaic este aproximativ constantă pentru toate vitezele. Astfel, s-a
determinat coeficientul de variație a temperaturii panoului fotovoltaic în funcție de temperatura
aerului din canal, cT.
146
Tp ,35  Tp ,20 70,4  56,3 (5.6)

cT    0,94...1,00 [°C/°C]
Taer ,35  Taer ,20 35  20
unde, cT – coeficientul de influență al temperaturii aerului asupra tp, în cazul fără disipator;
Taer,35, Taer,20 – temperatura aerului de 35 °C, respectiv 20 °C;
Tp,35, Tp,20 – temperatura panoului fotovoltaic la Taer,35, respectiv Taer,20 [°C].
Prin urmare, având la dispoziție, ca date de intrare, condițiile pentru o anumită
configurație, se pot determina cu o precizie destul de bună valorile parametrilor pentru celelalte
cazuri studiate.
În ceea ce privește influența vitezelor, se constată că acestea determină o
dependență diferită a temperaturii panoului fotovoltaic pe diverse intervale de studiu,
Tabelul 5.2.
Tabel 5.2 Coeficientul de variație a temperaturii PF în funcție de viteza aerului
vi [m/s] 0,5...1,0 1,0...1,5 1,5...5,0
cv [°C/(0,1 m/s)] 1,56 1,42 0,28
147
5.1.8 Influența înălțimii nervurilor

În următoarea etapă au fost realizate o serie de simulări în condițiile celei mai
dezavantajoase temperaturi la intrarea în canal, ti = 35 °C, și intensității radiației solare de 500
W/m2. Scopul realizării acestor modele este de a stabili raportul optim între înălțimea
nervurii și distanța dintre acestea (h/S).
Simulările s-au efectuat pentru o distanță constantă între nervuri, de S = 5 cm și
pentru înălțimile nervurilor de la 1 cm la 5 cm, cu un pas de 1 cm. Vitezele impuse la intrarea
în secțiunea canalului sunt de 0,5 m/s, 1,0 m/s și 1,5 m/s.
Rezultatele sunt sintetizate sub forma unor curbe parametrice, Figura 5.10, conform
ecuației:
h (5.7)
t p  f ( ; vi )
s
precum și sub formă de spectre de temperaturi (Figura 5.7) și viteze (Figura 5.8).
a) b)
c) d)
e) f)
Figura 5.7 Spectre de temperaturi în apropierea PF a) fără disipator; și cu disipator pentru
înălțimea nervurilor: b) h = 1 cm; c) h = 2 cm; d) h = 3 cm; e) h = 4 cm; f) h = 5 cm
148
a) b)
c) d)
e) f)
Figura 5.8 Aspect calitativ al liniilor de curent în apropierea PF a) fără disipator; și cu disipator pentru
înălțimea nervurilor: b) h = 1 cm; c) h = 2 cm; d) h = 3 cm; e) h = 4 cm; f) h = 5 cm
Spectrul de temperaturi, Figura 5.7, evidențiază intensificarea transferului de
căldură de la disipatorul de căldură la aerul care circulă prin canal, odată cu mărirea
înălțimii nervurilor. Se constată un amestec mai bun al aerului cald din apropierea nervurilor
cu aerul rece care circulă în zona centrală a canalului, obținându-se astfel o răcire mai eficientă
a PF.
Figura 5.8 și Figura 5.9 confirmă afirmațiile precedente, putând fi observat fenomenul
de amplificare a turbulenței, determinat de prezența nervurilor. De asemenea, se constată
formarea unor turbioane între nervuri, proporționale cu înălțimea acestora, care ajută la
extragerea unei cantități mai mari de căldură și creșterea eficienței disipatorului de
căldură.
Caz 1: h/S = 1/5.
Pentru raportul constant h/S de 1/5 și temperatura la intrarea în canal de 35 °C se
identifică regimul de viteze cel mai avantajos pentru realizarea răcirii panoului fotovoltaic.
149
a) b)
c) d)
e) f)
Figura 5.9 Spectru de temperaturi în planul longitudinal și transversal al canalului pentru cazul
a) fără disipator; și cu disipator pentru înălțimea nervurilor: b) 1 cm; c) 2 cm; d) 3
cm; e) 4 cm; f) 5 cm
Prin creșterea înălțimii nervurilor și păstrarea constantă a celorlalte mărimi, se obțin
rezultatele pentru următoarele cazuri:
Caz 2: h/S = 2/5;
Caz 3: h/S = 3/5;
Caz 4: h/S = 4/5;
Caz 5: h/S = 5/5.
În Figura 5.10 sunt prezentate rezultatele obținute pentru cele 5 cazuri studiate, pentru
vitezele de 0,5, 1,0 și 1,5 m/s.
150
a)
b)
c)
Figura 5.10 Variația temperaturii medii și a eficienței panoului fotovoltaic în funcție de înălțimea
nervurilor pentru viteza aerului de 0,5, 1,0 și 1,5 m/s și temperatura de 35 °C
Se observă că în cazul acestei configurații, temperatura cea mai scăzută a panoului
fotovoltaic este atinsă pentru viteza în secțiunea de intrare în canal de 1,5 m/s și înălțimea
151
nervurilor de 5 cm. Această viteză poate reprezenta un indicator de referință pentru studiul
efectului de răcire al fațadei ventilate, ținând cont că este o valoare ce se poate înregistra cu o
probabilitate ridicată în interiorul canalului, subcapitolul 4.2.
Pentru cazurile studiate, se observă o îmbunătățire a temperaturii cu cel puțin 1 °C, la
creșterea nevurilor cu 1 cm. De asemenea, în Figura 5.10, sunt reprezentate temperaturile medii
ale panoului fotovoltaic, obținute în condiții similare de temperatură exterioară și radiație
solară, în cazurile neutilizării disipatorului de căldură sau a fațadei ventilate.
Prin comparație cu amplasarea panoului fotovoltaic neintegrat în fațada ventilată, se
observă o reducere semnificativă a temperaturii acestuia de aproximativ 20 °C, numai prin
simpla ventilare a acestuia în zona posterioară. Prin atașarea disipatorului de căldură
nervurat, se poate obține o nouă scădere a temperaturii panoului cu 10...15 °C, în funcție
de înălțimea nervurilor.
Plecând de la un randament nominal de conversie a energiei solare în energie electrică
de 16%, se pot obține randamentele de conversie pentru diversele configurații. Un randament
de 16% poate fi tradus prin producerea a 160 W/m2 de energie electrică în condițiile nominale,
ceea ce presupune o radiație solară de 1000 W/m2. În modelul prezentat, radiația solară are o
valoare de 500 W/m2, iar suprafața panoului fotovoltaic rezultată este de 0,25 m2. Puterea
maximă produsă de un panou fotovoltaic variază, de asemenea, cu valoarea intensității radiației
solare, de cele mai multe ori direct proporțional, subcapitolul 4.1. Prin urmare, puterea maximă
pe care acesta o poate produce este de 73,4 W/m2, la o temperatură de 25 °C.
Se poate observa că pentru o temperatură de 75 °C, cum este în cazul canalului
neventilat, puterea produsă atinge un nivel de aproximativ 74% din cel nominal. În Tabelul 5.3
sunt prezentate procentajele puterilor produse în funcție de temperatură.
În calculul eficienței panoului fotovoltaic, s-au utilizat coeficienții de dependență cu
temperatura și radiația, determinați experimental, subcapitolul 4.1, cu următoarele valori:
- variația eficienței cu radiația: 1,66...1,84 %/(100W/m2) => la 500 W/m2 și 25 °C,
eficiența are valoarea de referință η = 14,67%;
- variația eficienței cu temperatura: 0,45%/°C.
Tabel 5.3 Creșterea eficienței PF în cazul utilizării disipatorului de căldură, vaer = 1,5 m/s
tp 𝜂 Pelectrică Creșterea η față Creșterea η față de
CAZ [%]din PN
[°C] [%] [W] de cazul de bază cazul fără nervuri
fără canal 75 77,5 11,37 14,22 - -
fără nervuri 55,5 86,3 12,66 15,83 11,32 -
1/5 46,1 90,5 13,28 16,61 16,78 4,90
2/5 43,9 91,5 13,42 16,79 18,06 6,05
3/5 42,35 92,2 13,52 16,92 18,96 6,86
4/5 41,01 92,8 13,61 17,03 19,74 7,56
5/5 39,9 93,3 13,69 17,12 20,38 8,14
152
5.1.9 Influența unghiului de înclinare a nervurilor

Ținând cont de rezultatele analizelor anterioare, se propune determinarea unei soluții de
optimizare a transferului de căldură și a temperaturii de operare a panoului fotovoltaic, pentru
creșterea eficienței acestuia. Astfel, s-a urmărit evaluarea, în regim stabilizat, a efectului
unghiului de înclinare a nervurilor asupra temperaturii panoului fotovoltaic.
Variabilele considerate sunt înălțimea și înclinarea nervurilor disipatorului de căldură.
Unghiurile de înclinare studiate sunt de 45°, 90° și 135° față de direcția verticală, Figura
5.11, pentru înălțimile nervurilor analizate în subcapitolul 5.1.8.
a) b) c) d)
Figura 5.11 Poziționarea disipatorului de căldură (a) și unghiul de înclinare al nervurilor pentru
cazurile studiate: b) 45°; c) 90°; d) 135°
Rezultatele obținute sunt prezentate în următoarele figuri, pentru configurația cu
înălțimea nervurii de 3 cm. În Figura 5.12 sunt prezentate spectrele de temperaturi în
apropierea peretelui nervurat pentru cele trei unghiuri de înclinare ale nervurilor.
a) b) c)
Figura 5.12 Spectrele de temperatură în apropierea nervurilor pentru unghiurile nervurilor de:
a) 45°; b) 90°; c) 135°
153
Figura 5.13 se prezintă curgerea aerului în canal pentru cele trei cazuri studiate.
a) b) c)
Figura 5.13 Spectrele de viteză pentru unghiurile nervurilor de: a) 45°; b) 90°; c) 135°
Figura 5.12 și Figura 5.13 demonstrează că unghiul de înclinare al nervurilor
influențează regimul termoaeraulic din canalul ventilat. Astfel, transferul de căldură este mai
intens pentru cazul cu înclinare de 45°. Orientarea nervurilor la un unghi de 135° determină
reducerea transferului de căldură comparativ cu celelalte două studiate.
Figurile 5.14 – 5.16 centralizează efectul de răcire al disipatoarelor de căldură atașate
panourilor fotovoltaice integrate în fațadele ventilate dublu vitrate ale clădirilor. Acestea sunt
prezentate în condiții de radiație, de 500 W/m2, și temperatură exterioară, de 35 °C, constante.
Efectul de răcire asupra panoului fotovoltaic, Figurile 5.14 – 5.16, este direct
proporțional cu înălțimea nervurilor și viteza aerului în canal și invers proporțional cu unghiul
de înclinare al acestora. Astfel, pentru unghiul de 45°, se obțin cele mai scăzute temperaturi ale
panoului, iar pentru unghiul de 135°, cele mai mari. Influența unghiului de înclinare este mai
puțin importantă în cazul înălțimilor mici de nervuri, asfel încât pentru înălțimea de 1 cm, acesta
are efect invers asupra schimbului de căldură.
154
Figura 5.14 Variația temperaturii panoului fotovoltaic în funcție de unghiul de înclinare al

nervurilor (vi = 0,5 m/s, Gmed = 500 W/m2)


155
5.1.10 Eficiența panoului fotovoltaic în cazul răcirii cu aer

Rezultatele referitoare la temperatura panoului fotovoltaic în cazurile studiate sunt
transpuse în efectul asupra randamentului acestuia și reprezentate în Tabelele 5.4 – 5.6.
Tabel 5.4 Creșterea eficienței PF în funcție de înălțimea și unghiul nervurilor, vaer = 1,5 m/s
Creșterea Creșterea
Unghi de *[%] η față de η față de
tp 𝜂 Pelspec Sp Pel
Caz înclinare din cazul fără cazul de
[°C] [%] [W/m2] [m2] [W]
[°] PN nervuri bază
[%] [%]
Bază - fără
- 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - -
canal
Canal – fără
- 55,5 86,3 12,66 63,3 15,83 - 11,32
nervuri
45° 46,09 90,5 13,28 66,4 16,61 4,91 16,81
h = 1 cm 90° 46,11 90,5 13,28 66,4 16,61 4,90 16,81
135° 45,77 90,7 13,30 66,5 16,63 5,08 16,95
45° 43,48 91,7 13,45 67,3 16,82 6,27 18,28
h = 2 cm 90° 43,88 91,5 13,42 67,2 16,79 6,06 18,07

0,25
135° 44,15 91,4 13,41 67,1 16,77 5,92 17,93
45° 41,87 92,4 13,56 67,8 16,96 7,11 19,27
h = 3 cm 90° 42,35 92,2 13,52 67,7 16,92 6,86 18,99
135° 42,95 91,9 13,49 67,5 16,87 6,55 18,64
45° 40,49 93,0 13,65 68,3 17,07 7,83 20,04
h = 4 cm 90° 41,01 92,8 13,61 68,1 17,03 7,56 19,76
135° 42,1 92,3 13,54 67,8 16,94 6,99 19,13
45° 39,43 93,5 13,72 68,6 17,16 8,38 20,68
h = 5 cm 90° 39,99 93,3 13,68 68,4 17,11 8,09 20,32
135° 41,33 92,7 13,59 68,0 17,00 7,39 19,55
Nominal - 25 100 14,67 73,4 18,35 15,91 29,04
156
Creșterea Creșterea
Unghi de *[%] η față de η față de
tp 𝜂 Pelspec Sp Pel
Caz înclinare din cazul fără cazul de
[°C] [%] [W/m2] [m2] [W]
[°] PN nervuri bază
[%] [%]
Bază - fără
- 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - -
canal
Canal – fără
- 62,6 83,1 12,19 61,0 15,25 - 7,24
nervuri
45° 47,48 89,9 13,19 66,0 16,49 4,18 15,96
h = 1 cm 90° 47,5 89,9 13,18 66,0 16,49 4,17 15,96
135° 47,15 90,0 13,21 66,1 16,52 4,36 16,17
45° 44,79 91,1 13,36 66,9 16,72 5,59 17,58
h = 2 cm 90° 45,2 90,9 13,34 66,7 16,68 5,37 17,30

0,25
135° 45,48 90,8 13,32 66,6 16,66 5,23 17,16
45° 43,13 91,8 13,47 67,4 16,85 6,45 18,50
h = 3 cm 90° 43,63 91,6 13,44 67,2 16,81 6,19 18,21
135° 44,24 91,3 13,40 67,0 16,76 5,87 17,86
45° 41,71 92,5 13,57 67,9 16,97 7,19 19,34
h = 4 cm 90° 42,25 92,2 13,53 67,7 16,93 6,91 19,06
135° 43,37 91,7 13,46 67,3 16,83 6,33 18,35
45° 40,62 93,0 13,64 68,2 17,06 7,76 19,97
h = 5 cm 90° 41,2 92,7 13,60 68,0 17,01 7,46 19,62
135° 42,58 92,1 13,51 67,6 16,90 6,74 18,85
Nominal - 25 100 14,67 73,4 18,35 20,37 29,04
157
Creșterea
Creșterea
Unghi de *[%] η față de
tp 𝜂 Pelspec Sp Pel η față de
Caz înclinare din cazul fără
[°C] [%] [W/m2] [m2] [W] cazul de
[°] PN nervuri
bază [%]
[%]
Bază - fără
- 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - -
canal
Canal – fără
- 70,4 79,6 11,67 58,4 14,6 - 2,67
nervuri
45° 50,08 88,7 13,01 65,1 16,28 2,83 14,49
h = 1 cm 90° 50,1 88,7 13,01 65,1 16,28 2,82 14,49
135° 49,73 88,9 13,04 65,2 16,31 3,01 14,70
45° 47,24 90,0 13,20 66,1 16,51 4,31 16,10
h = 2 cm 90° 47,68 89,8 13,17 65,9 16,48 4,08 15,89

0,25
135° 47,97 89,7 13,15 65,8 16,45 3,93 15,68
45° 45,49 90,8 13,32 66,6 16,66 5,22 17,16
h = 3 cm 90° 46,01 90,5 13,28 66,5 16,62 4.95 16.88
135° 46.67 90.2 13.24 66.2 16.56 4.61 16.46
45° 43,99 91,5 13,42 67,1 16,78 6,00 18,00
h = 4 cm 90° 44,56 91,2 13,38 66,9 16,73 5,71 17,65
135° 45,74 90,7 13,30 66,5 16,64 5,09 17,02
45° 42,84 92,0 13,49 67,5 16,88 6,60 18,71
h = 5 cm 90° 43,45 91,7 13,45 67,3 16,83 6,29 18,35
135° 44,91 91,0 13,36 66,8 16,71 5,52 17,51
Nominal - 25 100 14,67 73,4 18,35 25,68 29,04
unde, Gmed = 500 W/m2 - radiația solară incidentă;

tp – temperatura medie a panoului fotovoltaic [°C];
PN – puterea electrică produsă la 25 °C [W];
𝜂 – eficiența panoului fotovoltaic [%];
Pelespec – putere electrică specifică [W/m2];
Sp – suprafața panoului fotovoltaic [m2];
Pel – puterea electrică produsă de panoul studiat [W].
158
Figura 5.17 Creșterea eficienței panoului fotovoltaic în condițiile răcirii cu disipator de căldură,
față de cazul de bază
5.1.11 Concluzii parțiale – soluția propusă pentru răcire cu aer
Având în vedere dependența eficienței panoului fotovoltaic de temperatura de operare
a acestuia, se constată că pentru o temperatură de 55,5 °C, obținută pentru viteza de 1,5 m/s, în
cazul neutilizării nervurilor, puterea produsă atinge un nivel de aproximativ 86,3% din cea
nominală. În cazul folosirii disipatorului de căldură, chiar și pentru înălțimi mici ale
nervurilor, temperatura panoului fotovoltaic scade cu cel puțin 10 °C. Acest aspect
determină creșterea eficienței conversiei, iar puterea maximă produsă poate atinge valoarea
de 90,5% din cea nominală.
Prin urmare, se poate afirma că problema îmbunătățirii temperaturii medii a panoului
fotovoltaic este foarte importantă, deoarece aceasta influențează în mod direct randamentul de
conversie al acestuia. Conform Tabelului 5.4, pentru configurația studiată, creșterea puterii
produse suplimentar de panoul fotovoltaic este de la 7,39% la 8,38%, față de cazul de
bază, la modificarea înclinării nervurii de la 90° la 45°. Această metodă poate reprezenta o
soluție pentru realizarea răcirii acestor sisteme, cu un consum redus de energie, ținând cont de
necesitatea ventilării fațadelor dublu vitrate pe timpul verii.
Soluția optimă pentru disipatorul de căldură studiat s-a obținut pentru înălțimea
nervurilor de 5 cm și unghiul de înclinare al acestora la 45° față de verticală.
159
5.2 Răcirea cu apă a panourilor fotovoltaice cu schimbător

pelicular
Scopul studiului este de a determina eficiența energetică a PF în condițiile răcirii
cu apă a acestuia, cu ajutorul unui schimbător de căldură pelicular, amplasat la partea
posterioară a PF. Eficiența de conversie a panoului fotovoltaic este comparată pentru diversele
temperaturi obținute.
În cadrul studiului este evaluată variația temperaturii panoului fotovoltaic în funcție
de viteza și temperatura agentului caloportor în secțiunea de intrare a schimbătorului
pelicular și de grosimea acestuia. Panoul fotovoltaic (PF) cu suprafața de 0,25 m2 (0,5 m x
0,5 m) este integrat în fațada ventilată dublu vitrată a unei clădiri.
5.2.1 Schimbător de căldură pelicular – variante studiate
Schimbătorul de căldură pelicular reprezintă un ansamblu format din două plăci
metalice, cu un spațiu mic între ele, prin care circulă un agent caloportor, de exemplu apa
(Hudișteanu et al., 2015c). Acest schimbător permite extragerea energiei termice din zona
posterioară a panoului fotovoltaic. Este recomandat ca zona de contact dintre acesta și panoul
fotovoltaic să fie realizată dintr-un material cu o conductivitate termică cât mai ridicată, de
exemplu din cupru sau aluminiu (Hudișteanu, 2014).
Dimensiunile schimbătorului pelicular sunt:
l  h  g  0,5m  0,5m  (0,001...0,01)m (5.8)
unde, l – lungimea schimbătorului [m];
h – înălțimea schimbătorului [m];
g – lățimea (grosimea) secțiunii de intrare (peliculei) [m].
Datele de intrare impuse în programul de calcul sunt:
- poziția PF: - verticală, pe fațada clădirii;
- intensitate constantă a radiației solare: Gmed = 500 W/m2;
- dimensiunile schimbătorului pelicular: 0,5 m x 0,5 m;
- grosimea peliculei de apă: g = 3...10 mm;
- temperatura de intrare a agentului caloportor: de la 20 °C la 30 °C, cu pas de 1 °C;
- coeficientul de absorbție al radiației solare pentru PF, α = 0,8 (Hull, 1999);
- viteza de intrare a agentului caloportor: variabilă: 0,001 m/s, 0,002 m/s, 0,003 m/s,
0,004 m/s, 0,005 m/s și 0,01 m/s, corespunzătoare următoarelor debite: 0,09 l/min, 0,18 l/min,
0,27 l/min, 0,36 l/min, 0,45 l/min și 0,9 l/min.
Parametri evaluați:
- tp – temperatura medie de operare a panoului fotovoltaic;
- η – randamentul PF.
5.2.2 Simularea numerică
Studiul numeric al variației temperaturii medii a panoului fotovoltaic este realizat cu
ajutorul softului ANSYS-Fluent. Geometria și discretizarea domeniului de calcul este realizată
în cadrul platformei ANSYS, cu ajutorul programelor Design-Meshing și Design-Modeler.
160
Simularea radiației solare este realizată cu ajutorul modelului Solar Ray Tracing, parte a
programului Fluent.
Schița modelului studiat în lucrare este prezentată în Figura 5.18.
Figura 5.18 Modelul PF cu schimbător de căldură pelicular, studiat numeric

unde, Gmed – intensitatea radiației solare [W/m2];
ti, te – temperaturile agentului caloportor în secțiunea de intrare și ieșire [°C];
vi, ve – vitezele agentului caloportor în secțiunea de intrare și ieșire [m/s];
tp – temperatura medie a panoului fotovoltaic [°C].
161
5.2.3 Influența vitezei apei din schimbător

În Figurile 5.19 – 5.22 sunt prezentate rezultatele obținute pentru simulările la grosimi
constante ale peliculei de apă, la temperatură și viteză variabilă a apei în secțiunea de intrare.
Figura 5.19 Variația temperaturii medii a PF în funcție de viteza și temperatura de intrare a

agentului caloportor pentru d = 3 mm

162


163
5.2.4 Influența grosimii peliculei de apă

În Figurile 5.23 – 5.28 sunt prezentate rezultatele obținute pentru simulările la viteze
constante ale apei în secțiunea de intrare, pentru temperaturi variabile și cele patru grosimi ale
peliculei.
Se poate observa că efectul de răcire a panoului fotovoltaic este direct proporțional
cu viteza de intrare a apei în schimbătorul pelicular și invers proporțional cu temperatura
acesteia, Figurile 5.23 – 5.28. De asemenea, temperatura panoului fotovoltaic are o scădere
importantă atunci când se mărește viteza apei în secțiunea de intrare de la 0,001 m/s la 0,002
m/s, cu valori între 4,2...3,1 °C, pentru d = 3 mm, respectiv 1,4...1,1 °C, pentru d = 10 mm, fiind
dependentă și de temperatura de intrare a apei. Acest efect este diminuat odată cu mărirea
vitezei de intrare, astfel încât diferența de temperatură între viteza de 0,005 m/s și valoarea
dublă de 0,01 m/s este de aproximativ 1 °C.
Figura 5.23 Variația temperaturii medii a PF în funcție grosimea peliculei de apă și temperatura
agentului caloportor la viteza de vi = 0,001 m/s
164
165
166
5.2.5 Determinarea coeficientului global de transfer de căldură pentru

configurațiile studiate
Pentru toate configurațiile studiate s-a efectuat calculul energiei termice extrase și a
coeficientului global de schimb de căldură al schimbătorului pelicular. Calculul este realizat
conform breviarelor prezentate în Tabelul 5.9 și Tabelul 5.10, ținând cont de parametrii medii
ai apei, aerului și panoului fotovoltaic. Rezultatele obținute sunt centralizate în Tabelul 5.7 și
Tabelul 5.8, precum și sub formă grafică, în Figurile 5.29 – 5.31.
Tabel 5.7 Centralizarea Qt [W] și K [W/m2.°C] pentru ti = 20...25 °C
vi ti = 20 °C ti = 21 °C ti = 22 °C ti = 23 °C ti = 24 °C ti = 25 °C
d [mm]
[m/s] Qt K Qt K Qt K Qt K Qt K Qt K
0,001 107,3 30,4 104,4 30,5 101,5 30,4 98,6 30,4 95,7 30,5 92,7 30,5
0,002 124,4 36,0 121,0 36,1 117,6 36,0 114,2 36,0 110,8 36,1 107,4 35,9
0,003 130,9 39,5 127,3 39,4 123,7 39,5 120,1 39,4 116,5 39,3 113,1 39,5
3
0,004 134,2 41,8 130,7 41,9 126,9 41,8 123,3 41,9 119,5 41,7 116,0 41,7
0,005 136,4 43,6 132,7 43,6 128,9 43,7 125,1 43,5 121,3 43,5 117,8 43,4
0,01 140,8 48,6 137,0 48,6 133,2 48,6 129,5 48,5 125,7 48,5 121,3 48,2
0,001 119,4 32,9 116,3 33,0 113,0 33,0 109,7 32,9 106,4 32,9 103,1 32,9
0,002 130,8 37,9 127,2 37,8 123,7 37,8 120,1 37,7 116,5 37,8 112,9 37,7
0,003 134,9 40,4 131,4 40,5 127,6 40,4 123,8 40,4 120,4 40,4 116,6 40,4
5
0,004 137,3 42,3 133,5 42,3 129,7 42,1 125,9 42,1 122,1 41,9 118,8 42,1
0,005 138,2 43,4 135,1 43,5 130,8 43,2 127,2 43,3 123,5 43,2 119,8 43,1
0,01 140,8 46,0 137,7 46,4 133,5 46,1 129,3 46,0 126,1 46,0 121,9 45,9
0,001 124,7 33,7 121,2 33,7 117,8 33,7 114,4 33,6 110,9 33,6 107,5 33,5
0,002 133,2 37,7 129,7 37,7 125,8 37,5 122,3 37,5 118,5 37,5 114,9 37,5
0,003 136,3 39,7 132,7 39,5 128,7 39,4 124,8 39,3 121,2 39,3 117,7 39,2
7
0,004 137,9 40,7 133,7 40,6 130,2 40,5 126,1 40,4 122,5 40,3 119,0 40,4
0,005 138,7 41,5 135,1 41,4 131,4 41,5 127,0 41,1 123,3 40,9 119,6 41,0
0,01 140,2 43,0 137,2 43,2 132,8 42,8 128,4 42,7 124,0 42,4 121,1 42,5
0,001 127,9 33,3 124,3 33,3 120,9 33,3 117,4 33,2 113,8 33,0 110,2 32,9
0,002 134,4 36,1 130,6 36,0 126,8 35,9 123,0 35,7 119,2 35,6 115,4 35,6
0,003 136,4 37,2 132,7 37,1 128,9 37,1 125,1 37,0 121,3 36,9 117,5 36,6
10
0,004 137,7 37,9 133,5 37,7 130,1 37,8 125,9 37,6 122,5 37,5 118,4 37,3
0,005 137,7 38,2 134,5 38,2 130,3 38,0 126,1 37,7 123,0 37,9 118,8 37,7
0,01 139,8 39,2 135,6 39,0 131,4 38,8 127,2 38,5 123,0 38,4 120,9 38,7
167
Tabel 5.8 Centralizarea Qt [W] și K [W/m2.°C] pentru ti = 26...30 °C
d vi ti = 26 °C ti = 27 °C ti = 28 °C ti = 29 °C ti = 30 °C
[mm] [m/s] Qt K Qt K Qt K Qt K Qt K
0,001 89,7 30,5 86,8 30,5 83,9 30,5 81,0 30,6 78,1 30,6
0,002 104,1 36,1 100,6 36,0 97,2 36,0 93,8 35,9 90,5 36,0
0,003 109,5 39,4 105,9 39,3 102,3 39,4 98,7 39,4 95,1 39,7
3
0,004 112,5 41,8 108,7 41,7 104,9 41,7 101,2 41,6 97,6 41,7
0,005 114,1 43,5 110,3 43,5 106,5 43,3 103,0 43,5 99,3 43,3
0,01 118,1 48,3 113,7 48,1 109,9 48,1 106,2 48,0 102,4 48,0
0,001 99,9 32,9 96,6 32,9 93,4 32,8 90,0 32,8 86,9 32,8
0,002 109,4 37,6 105,8 37,7 102,0 37,5 98,7 37,6 95,0 36,9
0,003 112,8 40,3 109,3 40,2 105,6 40,1 101,8 40,1 98,0 40,0
5
0,004 114,6 41,8 110,8 41,8 107,0 41,6 103,2 41,6 99,5 41,3
0,005 115,6 43,0 111,9 42,9 108,3 42,7 104,6 42,9 100,9 42,7
0,01 117,7 46,4 114,5 45,9 110,3 45,6 106,2 45,3 103,0 45,2
0,001 104,1 33,5 100,7 33,4 97,2 33,4 93,8 33,4 90,5 33,3
0,002 111,4 37,4 107,6 37,2 103,8 37,1 100,3 37,0 96,7 37,0
0,003 113,7 39,1 110,2 39,1 106,2 39,0 102,7 38,8 98,8 38,7
7
0,004 114,9 40,0 111,4 40,1 107,9 40,0 103,7 39,9 99,6 39,5
0,005 115,9 40,9 112,3 40,9 107,9 40,5 104,2 40,5 100,5 40,4
0,01 116,7 43,2 113,7 42,3 109,3 41,9 106,4 42,1 102,0 42,0
0,001 106,7 32,9 103,3 32,8 99,7 32,8 96,2 32,7 92,6 32,6
0,002 112,1 35,6 108,3 35,4 104,5 35,3 100,8 35,1 97,0 34,9
0,003 113,7 36,5 110,0 36,4 106,2 36,3 102,4 36,2 98,6 36,1
10
0,004 115,0 37,2 110,8 37,0 107,4 37,0 103,2 36,8 99,1 36,4
0,005 114,6 37,3 111,4 37,5 107,2 37,1 104,1 37,2 99,9 37,0
0,01 114,6 38,8 112,5 38,2 108,3 37,9 104,1 37,7 99,9 37,3
Tabel 5.9 Detaliu de calcul al energiei termice extrase de schimbătorul pelicular
d L Sin ti te Δt vi qv ρ m c Qtermic
[mm] [m] [m2] [°C] [°C] [°C] [m/s] [l/min] [kg/m3] [kg/s] [J/kg.°C] [W]
37,15 17,15 0,001 0,09 998,2 0,001497 4180 107,3

29,94 9,94 0,002 0,18 998,2 0,002995 4180 124,4
26,97 6,97 0,003 0,27 998,2 0,004492 4180 130,9
3 0,5 0,0015 20
25,36 5,36 0,004 0,36 998,2 0,005989 4180 134,2
24,36 4,36 0,005 0,45 998,2 0,007487 4180 136,4
22,25 2,25 0,01 0,9 998,2 0,014973 4180 140,8
168
Tabel 5.10 Detaliu de calcul al coeficientului global de schimb de căldură
Tpmax Tp ΔTmax ΔTmin ΔTmedlog L H Ssch K

[°C] [°C] [°C] [°C] [°C] [m] [m] [m2] [W/m2.°C]
30,6 18,35 10,6 14,12 30,40
26,4 25,56 6,4 13,84 35,97
24,75 28,53 4,75 13,26 39,47
55,5 0,5 0,5 0,25
23,9 30,14 3,9 12,83 41,83
23,4 31,14 3,4 12,53 43,57
22,3 33,25 2,3 11,59 48,61
a) b)
Figura 5.29 Valorile coeficientului global de schimb de căldură – K [W/m2.K] și a energiei termice
extrase – Q [W], în funcție de viteză, la ti = 20 °C
a) b)
a) b)
169
5.2.6 Eficiența panoului fotovoltaic în cazul răcirii cu apă

Temperatura medie a panoului fotovoltaic, în cazul amplasării fără schimbător de
căldură, atinge valori de aproximativ 55,5 °C, în aceleași condiții de însorire. Prin urmare, se
poate determina eficiența de conversie fotovoltaică în cazul de bază și în cazul temperaturilor
reduse cu ajutorul schimbătorului pelicular. Pentru îmbunătățirea temperaturii de lucru a
panoului fotovoltaic și inclusiv a randamentului de conversie, se realizează o răcire a
acestuia până la temperaturi apropiate de cea de funcționare în condiții standard,
respectiv 25 °C.
În Figura 5.32 sunt prezentate creșterile de eficiență raportate la cazul de bază, obținute
prin integrarea în FDV, varianta optimă de răcire cu aer și răcirea cu apă, pentru diversele
grosimi ale schimbătorului. Creșterea eficienței prin răcire cu apă, față de cazul optim de răcire
cu aer este evidențiată în Figura 5.33.
Figura 5.32 Creșterea eficienței PF răcit cu apă față de cazul de bază, pentru diferite temperaturi
de intrare a apei și grosimi ale peliculei
Figura 5.33 Creșterea eficienței PF răcit cu apă față de varianta optimă de răcire cu aer, pentru
diferite temperaturi de intrare a apei și grosimi ale peliculei
170
Influența temperaturii panoului asupra randamentului de conversie al acestuia este

prezentată numeric în Tabelele 5.11 – 5.13, pentru cazurile studiate, pentru temperatura de
intrare a apei de 20 °C, 25 °C și 30 °C.
Tabel 5.11 Creșterea eficienței PF în funcție de grosimea peliculei și viteza apei, tapă = 20 °C
Creștere
Creștere Creștere
față de
[%] față de față de
vapă q tp η Pelspec Pel cazul
Caz din cazul fără cazul de
[m/s] [l/min] [°C] [%] [W/m2] [W] optim cu
PN schimbător bază
disipator
[%] [%]
[%]
Bază - fără
- - 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - - -
canal
Canal - fără
- - 55,5 86,3 12,66 63,3 15,83 - - 11,32
schimbător
h = 5 cm, v = 1
- - 39,9 93,5 13,72 68,6 17,16 - 8,38 20,65
m/s, < 45°
0,001 0,09 30,6 97,5 14,30 71,6 17,89 4,25 12,99 25,78
0,002 0,18 26,4 99,4 14,58 72,9 18,23 6,27 15,18 28,22
0,003 0,27 24,8 100,1 14,69 73,5 18,37 7,06 16,04 29,18
d = 3 mm
0,004 0,36 23,9 100,5 14,74 73,8 18,44 7,47 16,48 29,67
0,005 0,45 23,4 100,7 14,78 73,9 18,48 7,71 16,74 29,96
0,01 0,90 22,3 101,2 14,85 74,3 18,57 8,24 17,32 30,60
0,001 0,15 27,9 98,7 14,48 72,4 18,11 5,55 14,40 27,35
0,002 0,30 25,1 100,0 14,66 73,4 18,34 6,90 15,86 28,97
0,003 0,45 24,1 100,4 14,73 73,7 18,42 7,38 16,38 29,55
d = 5 mm
0,004 0,60 23,6 100,7 14,77 73,9 18,47 7,64 16,66 29,87
0,005 0,75 23,2 100,8 14,79 74,0 18,50 7,81 16,85 30,08
0,01 1,50 22,6 101,1 14,83 74,2 18,55 8,10 17,16 30,43
0,001 0,21 27,0 99,1 14,54 72,7 18,18 5,98 14,87 27,87
0,002 0,42 24,9 100,0 14,68 73,4 18,36 6,99 15,96 29,09
0,003 0,63 24,2 100,4 14,73 73,7 18,42 7,35 16,35 29,53
d = 7 mm
0,004 0,84 23,8 100,5 14,75 73,8 18,45 7,52 16,53 29,73
0,005 1,05 23,6 100,7 14,77 73,9 18,47 7,64 16,66 29,87
0,01 2,10 23,1 100,9 14,80 74,0 18,51 7,86 16,90 30,14
0,001 0,30 26,7 99,2 14,56 72,8 18,21 6,13 15,02 28,05
0,002 0,60 25,3 99,9 14,65 73,3 18,33 6,82 15,78 28,89
0,003 0,90 24,8 100,1 14,69 73,5 18,37 7,06 16,04 29,18
d = 10 mm
0,004 1,20 24,5 100,2 14,70 73,6 18,39 7,19 16,17 29,32
0,005 1,50 24,3 100,3 14,72 73,6 18,41 7,28 16,27 29,44
0,01 3,00 24,0 100,5 14,74 73,7 18,43 7,43 16,43 29,61
Nominal (STC) - - 25 100 14,67 73,4 18,35 6,94 15,91 29,03
171
Creștere
Creștere Creștere
față de
*[%] față de față de
vapă q tp Pelspec Pel cazul
Caz din η [%] cazul fără cazul de
[m/s] [l/min] [°C] [W/m2] [W] optim cu
disipator
[%] [%]
[%]
Bază - fără
- - 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - - -
canal
Canal - fără
- - 55,5 86,3 12,66 63,3 15,83 - - 11,32
schimbător
h = 5 cm, v = 1
- - 39,9 93,5 13,72 68,6 17,16 - 8,38 20,65
m/s, < 45°
0,001 0,09 34,2 95,9 14,06 70,4 17,59 2,52 11,11 23,69
0,002 0,18 30,6 97,5 14,30 71,6 17,89 4,25 12,99 25,78
0,003 0,27 29,2 98,1 14,40 72,0 18,01 4,95 13,74 26,62
d = 3 mm
0,004 0,36 28,5 98,4 14,44 72,3 18,07 5,28 14,11 27,03
0,005 0,45 28,0 98,7 14,47 72,4 18,10 5,50 14,34 27,29
0,01 0,90 27,1 99,1 14,53 72,7 18,18 5,96 14,84 27,84
0,001 0,15 31,5 97,1 14,24 71,3 17,81 3,82 12,52 25,26
0,002 0,30 29,5 98,0 14,37 71,9 17,98 4,78 13,56 26,42
0,003 0,45 28,6 98,4 14,43 72,2 18,05 5,21 14,03 26,94
d = 5 mm
0,004 0,60 28,2 98,6 14,46 72,4 18,09 5,43 14,27 27,20
0,005 0,75 27,9 98,7 14,48 72,4 18,11 5,55 14,40 27,35
0,01 1,50 27,3 99,0 14,52 72,6 18,16 5,84 14,71 27,70
0,001 0,21 31,2 97,2 14,26 71,4 17,84 3,98 12,70 25,46
0,002 0,42 29,4 98,0 14,38 72,0 17,99 4,85 13,64 26,51
0,003 0,63 28,8 98,3 14,42 72,2 18,04 5,14 13,95 26,85
d = 7 mm
0,004 0,84 28,4 98,5 14,45 72,3 18,07 5,31 14,14 27,06
0,005 1,05 28,2 98,6 14,46 72,3 18,09 5,40 14,24 27,17
0,01 2,10 27,8 98,7 14,49 72,5 18,12 5,60 14,45 27,41
0,001 0,30 31,0 97,3 14,27 71,4 17,85 4,06 12,78 25,55
0,002 0,60 29,7 97,9 14,36 71,8 17,96 4,68 13,46 26,30
0,003 0,90 29,3 98,1 14,39 72,0 17,99 4,88 13,67 26,54
d = 10 mm
0,004 1,20 29,1 98,2 14,40 72,1 18,02 5,00 13,80 26,68
0,005 1,50 28,9 98,2 14,41 72,1 18,03 5,07 13,87 26,77
0,01 3,00 28,7 98,4 14,43 72,2 18,05 5,19 14,00 26,91
Nominal (STC) - - 25 100 14,67 73,4 18,35 6,94 15,91 29,03
172
Creștere
Creștere Creștere
față de
*[%] față de față de
vapă q tp Pelspec Pel cazul
Caz din η [%] cazul fără cazul de
[m/s] [l/min] [°C] [W/m2] [W] optim cu
disipator
[%] [%]
[%]
Bază - fără
- - 75,0 77,5 11,37 56,9 14,22 - - -
canal
Canal - fără
- - 55,5 86,3 12,66 63,3 15,83 - - 11,32
schimbător
h = 5 cm, v = 1
- - 39,9 93,5 13,72 68,6 17,16 - 8,38 20,65
m/s, < 45°
0,001 0,09 37,9 94,2 13,82 69,2 17,29 0,76 9,21 21,57
0,002 0,18 34,8 95,6 14,02 70,2 17,54 2,23 10,80 23,34
0,003 0,27 33,5 96,2 14,11 70,6 17,65 2,85 11,47 24,10
d = 3 mm
0,004 0,36 33,0 96,4 14,15 70,8 17,69 3,12 11,76 24,42
0,005 0,45 32,6 96,6 14,17 70,9 17,72 3,29 11,94 24,62
0,01 0,90 31,8 96,9 14,22 71,2 17,79 3,67 12,36 25,08
0,001 0,15 36,0 95,1 13,95 69,8 17,45 1,67 10,20 22,67
0,002 0,30 33,9 96,0 14,08 70,5 17,62 2,66 11,27 23,86
0,003 0,45 33,2 96,3 14,13 70,7 17,68 3,02 11,66 24,30
d = 5 mm
0,004 0,60 32,8 96,5 14,16 70,8 17,71 3,19 11,84 24,50
0,005 0,75 32,6 96,6 14,17 70,9 17,73 3,31 11,97 24,65
0,01 1,50 32,1 96,8 14,20 71,1 17,76 3,53 12,21 24,91
0,001 0,21 35,4 95,3 13,99 70,0 17,50 1,96 10,51 23,02
0,002 0,42 33,9 96,0 14,09 70,5 17,62 2,69 11,29 23,89
0,003 0,63 33,3 96,3 14,12 70,7 17,66 2,95 11,58 24,21
d = 7 mm
0,004 0,84 33,1 96,4 14,14 70,7 17,69 3,07 11,71 24,36
0,005 1,05 32,9 96,5 14,15 70,8 17,70 3,17 11,81 24,47
0,01 2,10 32,5 96,6 14,17 70,9 17,73 3,34 12,00 24,68
0,001 0,30 35,3 95,4 13,99 70,0 17,50 2,01 10,56 23,08
0,002 0,60 34,2 95,9 14,06 70,4 17,59 2,52 11,11 23,69
0,003 0,90 33,8 96,0 14,09 70,5 17,62 2,71 11,32 23,92
d = 10 mm
0,004 1,20 33,7 96,1 14,10 70,5 17,64 2,78 11,40 24,01
0,005 1,50 33,5 96,2 14,11 70,6 17,65 2,85 11,47 24,10
0,01 3,00 33,3 96,3 14,12 70,7 17,66 2,95 11,58 24,21
Nominal (STC) - - 25 100 14,67 73,4 18,35 6,94 15,91 29,03
173
Semnificația termenilor din Tabelele 5.11 – 5.13 este următoarea:

Gmed = 500 W/m2 - radiația solară incidentă;
tp – temperatura medie a panoului fotovoltaic [°C];
PN – puterea electrică produsă la 25 °C [W];
𝜂 – eficiența panoului fotovoltaic [%];
Pelespec – putere electrică specifică [W/m2];
Sp – suprafața panoului fotovoltaic [m2];
Pel – puterea electrică produsă de panoul studiat [W].
5.2.7 Concluzii parțiale – soluția propusă pentru răcire cu apă

Se poate observa, în Tabelul 5.11, că prin răcire cu apă la 20 °C este posibilă
obținerea unui spor de putere cuprins între 12,99% și 17,32%, față de cazul integrării
simple în FDV. Pentru temperaturile de intrare ale apei de 25 °C și 30 °C, sporul de putere este
cuprins între 11,11...14,84%, respectiv 9,21...12,36%. Scăderea eficienței de conversie a
panoului fotovoltaic considerată în calcul este de -0,45%/°C, la temperaturi mai mari de 25 °C.
Răcirea panourilor fotovoltaice reprezintă o soluție avantajoasă pentru îmbunătățirea
randamentului de conversie a acestora. Reducerea temperaturii de operare realizată prin
utilizarea apei ca agent caloportor prezintă avantaje multiple. Astfel, se poate utiliza apa
rece disponibilă în instalațiile sanitare, fiind o sursă de energie ieftină și cu parametri optimi
pentru extragerea surplusului de energie înmagazinată în masa panoului fotovoltaic.
Prin utilizarea unui schimbător de căldură și stocarea sau valorificarea energiei termice
extrase, eficiența energetică a întregului ansamblu, evaluată la nivel global, este superioară
eficienței sistemului fotovoltaic de sine stătător.
Varianta optimă pentru schimbătorul pelicular studiat s-a obținut pentru
grosimea de 3 mm și viteza apei de 0,01 m/s.
174
5.3 Concluzii referitoare la analiza numerică

Analiza numerică a celor două soluții de răcire a panoului fotovoltaic s-a efectuat în
concordanță cu rezultatele experimentale din Capitolul 4. Astfel, pentru studiul eficienței PF s-
au utilizat coeficienții de variație cu temperatura și radiația, obținuți în testările
experimentale de la camera climatică. De asemenea, regimul de viteze ales pentru
modelele numerice, între 0,5 m/s și 1,5 m/s, s-a încadrat în vitezele medii obținute, conform
măsurătorilor realizate la tunelul aerodinamic.
S-au obținut rezultate referitoare la soluția optimă de răcire a panoului fotovoltaic în
condițiile integrării acestuia în fațade dublu vitrate, pentru cele două soluții propuse de răcire
cu aer și cu apă. Acestea au fost raportate la cazul de bază și la cazul integrării simple în FDV.
Analizele numerice s-au efectuat pentru grosimea canalului fațadei de 10 cm, intensitatea
radiației solare de 500 W/m2 și temperatura exterioară de 35 °C.
În cadrul primei analize numerice, s-a studiat efectul de răcire al unui disipator de
căldură atașat în spatele panoului fotovoltaic. S-a urmărit determinarea unei variante optime
de disipator, prin varierea înălțimii și a unghiului de înclinare a nervurilor. De asemenea, răcirea
s-a analizat pentru viteza variabilă a aerului în secțiunea de intrare în canal. Cel mai bun
schimb de căldură s-a obținut pentru viteza de 1,5 m/s și disipator cu înălțimea nervurilor
de 5 cm, înclinate la 45° față de verticală. Pentru acest caz, temperatura PF scade de la 75 °C
în cazul de bază, respectiv de la 55,5 °C în cazul fără disipator, până la 39,5 °C. Această scădere
de temperatură determină o creștere a randamentului și puterii produse de panoul
fotovoltaic cu 20,68% față de cazul de bază, respectiv 8,38% față de cazul fără disipator.
Cea de-a doua modelare numerică, a avut drept scop determinarea celei mai avantajoase
soluții de răcire a panoului fotovoltaic cu apă, folosind un schimbător de căldură
pelicular. Variabilele studiate în cazul schimbătorului pelicular sunt grosimea peliculei de apă,
viteza și temperatura apei în secțiunea de introducere. Soluția optimă de schimbător s-a
obținut pentru o grosime de 3 mm a peliculei de apă, viteza de 0,01 m/s și temperatura de
operare de 20 °C. În acest caz, puterea termică extrasă de schimbătorul pelicular atinge valori
de 140,8 W, cu un coeficient global de schimb de căldură de 48,6 W/m2.K. În aceleași condiții,
temperatura panoului fotovoltaic este menținută la aproximativ 22,3 °C, iar eficiența este cu
30,6% mai mare decât în cazul de bază, respectiv cu 17,32% față de integrarea în FDV
fără schimbător. Comparativ cu varianta optimă de răcire cu aer, creșterea eficienței este
de 8,24%. Cel mai dezavantajos caz este înregistrat tot pentru lățimea de 3 mm a peliculei de
apă, dar viteza de 0,001 m/s și temperatura apei de 30 °C, atunci când temperatura panoului
fotovoltaic este redusă doar până la 37,9 °C. Chiar și acest caz este superior celei mai bune
soluții de răcire cu aer cu 0,76% și cu 9,21% față de cazul integrării în FDV fără răcire
suplimentară.
175
176
Capitolul 6
STUDII DE CAZ PRIVIND EFICIENȚA PF
INTEGRATE ÎN CLĂDIRI DIN DIFERITE
LOCALITĂȚI DIN ROMÂNIA
Studiul numeric asupra performanței unui panou fotovoltaic integrat în clădiri, a fost
realizat pentru diferite localități din România: București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara. Cele
patru mari orașe prezintă condiții climatice diferite, în context național, fiind situate pe latitudini
și longitudini variabile. Studiul a avut ca obiectiv evaluarea eficienței panourilor
fotovoltaice în funcție de condițiile climatice și nu privește funcționarea întregului sistem
fotovoltaic.
6.1 Modelarea numerică

Sunt studiați parametrii de funcționare ai unui panou fotovoltaic (PF), integrat în
fațada ventilată dublu vitrată a unei clădiri, la înălțimea de 10 m deasupra solului, iar
rezultatele sunt raportate la suprafața unitară [W/m2] și [kWh/m2]. Panoul fotovoltaic este
alcătuit din 36 de celule solare legate în serie.
Simularea a fost efectuată în mediul de modelare TRNSYS, iar scopul studiului este de
a determina eficiența energetică a panoului fotovoltaic în condițiile integrării în FDV și
reducerii temperaturii acestuia (Hudișteanu et al., 2016c). Răcirea se realizează cu ajutorul
soluțiilor propuse în Capitolul 5, respectiv cu disipator de căldură și schimbător pelicular,
atașate pe spatele panoului. Eficiența s-a determinat în condițiile răcirii panoului fotovoltaic la
o temperatură cât mai apropiată de cea nominală, de 25 °C.
Schema creată pentru modelul studiat este prezentată în Figura 6.1. Se pot observa
conexiunile dintre blocurile corespunzătoare datelor climatice, modelul de panou fotovoltaic,
elementele de conversie a unităților de măsură, precum și unitățile de calcul și de afișare a
mărimilor de ieșire.
177
Capitolul 6 – Studii de caz: eficiența PF integrate în clădiri din diferite localități din România
Figura 6.1 Schema bloc a modelului din mediul de simulare

Tabelul 6.1 prezintă caracteristicile dimensionale și parametrii panoului fotovoltaic
analizat, corespunzători bazei de date furnizate de programul de simulare.
Tabel 6.1 Parametrii panoului fotovoltaic, datele de intrare și datele de ieșire din model
Parametrii PF Date de intrare Date de ieșire

suprafața PF: Sp = 0,89 m2; - orientarea PF: - sud,
- eficiența PF;
curent de scurtcircuit: Isc = 6,5 A; sud-est, sud-vest;
tensiune de mers în gol: Voc = 21,6 V; - puterea, curentul și
- poziția PF: - orizontal,
puterea maximă: Pmp = 100,3 W tensiunea maximă
vertical;
curentul la Pmp: Imp = 5,9 A; produse;
tensiunea la Pmp: Vmp = 17,0 V; - condiții climatice:
- temperatura de
temperatură la NOCT, tNOCT = 47 °C; București, Cluj-Napoca,
operare a PF;
coeficientul termic al Voc: -0,045; Iași și Timișoara (TMY);
temperatură de referință: tref = 25 °C;
- interval de analiză: - energia produsă de
radiația solară de referință: G = 1000 W/m2.
anual, lunar și zilnic. PF.
6.2 Cazuri studiate

Coordonatele localităților adoptate pentru studiu sunt următoarele:
- București (44°26'10.1"N, 26°06'03.4"E);
- Cluj-Napoca (46°46'16.6"N, 23°35'24.1"E);
- Iași (47°09'06.9"N, 27°35'13.1"E);
- Timișoara (45°45'23.9"N, 21°13'43.2"E).
În cadrul studiului a fost analizată puterea produsă de panoul fotovoltaic pentru
fiecare din cele 4 localități, pentru 4 poziții diferite: orizontal, vertical (sud, sud-est și sud-
vest), pentru intervale de studiu anuale, lunare și zilnice.
178
În final a fost evaluată comparativ eficiența panoului fotovoltaic pentru cazurile

studiate. Din punctul de vedere al temperaturii PF, cazurile studiate sunt: de bază (amplasarea
PF pe fațada clădirii fără posibilitate de ventilare sau răcire) și integrare în fațada dublu
vitrată a clădirii (cu sau fără soluții de răcire).
6.3 Rezultatele analizei anuale

Variația radiației solare și a temperaturii de operare a panoului fotovoltaic pe durata
anului tipic este prezentată în Figura 6.2. Datele referitoare la cei doi parametri sunt prezentate
pentru localitatea București, în timp ce informațiile despre energia produsă și eficiența panoului
fotovoltaic sunt expuse pentru toate localitățile și orientările studiate.
6.3.1 Poziția panoului fotovoltaic – orizontală
a) b)
Figura 6.2 Variația anuală a intensității radiației solare și a temperaturii de operare a PF
poziționat orizontal
Figurile 6.3 – 6.6 prezintă variația anuală a eficienței (scara din dreapta a graficelor) și
a energiei unitare produse (scara din stânga a graficelor), ca medii lunare, pentru localitățile
studiate și poziția orizontală a panoului fotovoltaic.
Figura 6.3 București - Orizontal - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe parcursul
anului tipic – valori medii lunare
179
Figura 6.4 Cluj-Napoca - Orizontal - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

parcursul anului tipic – valori medii lunare
Figura 6.5 Iași - Orizontal - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe parcursul anului
tipic – valori medii lunare
Figura 6.6 Timișoara - Orizontal - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe parcursul
Variația energiei produse și a eficienței PF orizontal prezintă aceeași tendință pentru
cele 4 cazuri studiate. Astfel, energia maximă lunară este înregistrată cu preponderență în lunile
iunie și iulie, de 20,5...22,33 kWh/m2.lună, în timp ce valorile maxime ale eficienței medii
lunare se obțin pe parcursul sezonului rece, decembrie și ianuarie, cu valori de până la 12%.
180
6.3.2 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud
a) b)
poziționat vertical-sud
Figurile 6.8 – 6.11 prezintă variația anuală a eficienței (scara din dreapta a graficelor) și
a energiei unitare produse (scara din stânga a graficelor) ca medii lunare, pentru localitățile
studiate și poziția vertical-sud a panoului fotovoltaic.
Figura 6.8 București – Vertical-Sud - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Figura 6.9 Cluj-Napoca – Vertical-Sud - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

181
Figura 6.10 Iași – Vertical-Sud - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe parcursul
Figura 6.11 Timișoara – Vertical-Sud - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Pentru poziția verticală a panoului fotovoltaic și orientarea sud, energia maximă lunară
este generată în lunile de primăvară, mai ales în aprilie, precum și în lunile de toamnă, cel mai
adesea în luna septembrie. Valorile medii ale lunilor de maximă producție se încadrează în
intervalul 12,45...13,40 kWh/m2.lună. În cazul eficienței medii lunare, se observă aceeași
tendință ca în cazul amplasării orizontale, cu valori maxime iarna (11,8...11,9%) și minime pe
timpul verii (11,3...11,4%).
6.3.3 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud-est
a) b)
poziționat vertical-sud-est
182
Figurile 6.13 – 6.16 prezintă variația anuală a eficienței (scara din dreapta a graficelor)
și a energiei unitare produse (scara din stânga a graficelor) ca medii lunare, pentru localitățile
studiate și poziția vertical-sud-est a panoului fotovoltaic.
Figura 6.13 București – Vertical-Sud-Est - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Figura 6.14 Cluj-Napoca – Vertical-Sud-Est - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Figura 6.15 Iași – Vertical-Sud-Est - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe parcursul
183
Figura 6.16 Timișoara – Vertical-Sud-Est - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Pentru poziția verticală a panoului fotovoltaic și orientarea sud-est, energia maximă
lunară este generată în majoritatea cazurilor în lunile august și septembrie. Valorile medii ale
lunilor de maximă producție se încadrează în intervalul 12,53...13,14 kWh/m2.lună. În ceea ce
privește eficiența medie lunară, se observă aceeași tendință ca în cazul amplasării vertical-sud,
cu valori maxime iarna (11,8...11,9%) și minime pe timpul verii (11,3...11,5%).
6.3.4 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-sud-vest
a) b)
poziționat orizontal
Figura 6.18 București – Vertical-Sud-Vest - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

184
Figurile 6.18 – 6.21 prezintă variația anuală a eficienței (scara din dreapta a graficelor)
și a energiei unitare produse (scara din stânga a graficelor), ca medii lunare, pentru localitățile
studiate și poziția vertical-sud-vest a panoului fotovoltaic.
Figura 6.19 Cluj-Napoca – Vertical-Sud-Vest - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic

pe parcursul anului tipic – valori medii lunare
Figura 6.20 Iași – Vertical-Sud-Vest - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Figura 6.21 Timișoara – Vertical-Sud-Vest - Energia produsă și eficiența panoului fotovoltaic pe

Pentru poziția verticală a panoului fotovoltaic și orientarea sud-vest, energia maximă
lunară este generată cu preponderență în lunile iulie și august. Valorile medii ale lunilor de
185
maximă producție se încadrează în intervalul 12,0...13,30 kWh/m2.lună. În cazul eficienței

medii lunare, se observă aceeași tendință ca în cazul amplasării vertical-sud-est, cu valori
maxime iarna (11,7...11,8%) și minime pe timpul verii (11,2...11,4%).
6.3.5 Energia cumulată produsă anual de panoul fotovoltaic
a) b)
Figura 6.22 Energia anuală cumulată în funcție de orientarea PF: a) București; b) Cluj-Napoca
a) b)
Figura 6.23 Energia anuală cumulată în funcție de orientarea PF: a) Iași; b) Timișoara
Influența orientării asupra energiei produse anual prezintă aceeași tendință pentru toate
cele 4 localități studiate, Figura 6.22 și Figura 6.23. În general, se respectă ordinea de la cea
mai mică la cea mai mare cantitate de energie produsă astfel: vertical-SV, vertical-SE, vertical-
S și orizontal. Trebuie observat că în cazul orientărilor SE și SV, care au un aport anual de
energie solară aproximativ egal pe suprafețe verticale, se înregistrează o producție de energie
inferioară pentru orientarea SV, Tabelul 6.2. Principala cauză a acestui fenomen constă în
temperatura de operare mai ridicată a PF, înregistrată în după-amiezile însorite.
Tabel 6.2 Rezultatele analizei anuale – energia cumulată produsă și randamentul mediu
Localitate Orizontal Vertical – Sud Vertical – Vertical –
Sud-Est Sud-Vest
E η E η E η E η
[kWh/m2] [%] [kWh/m2] [%] [kWh/m2] [%] [kWh/m2] [%]
București 151,22 11,57 114,29 11,6 111,29 11,62 110,74 11,54
Cluj- 149,54 11,63 126,49 11,61 119,46 11,64 118,93 11,56
Napoca
Iași 144,00 11,62 112,68 11,63 107,9 11,66 108,70 11,58
Timișoara 148,83 11,58 116,52 11,58 111,64 11,61 111,53 11,54
186
6.4 Rezultatele analizei lunare

Analiza integrării PF în clădiri este detaliată și pentru intervalele de studiu lunare și
zilnice. În ceea ce privește datele lunare, în Figura 6.24, Figura 6.25 și Tabelul 6.3 sunt
centralizate rezultatele pentru energia produsă în luna maximă, corespunzătoare fiecărei
localități și orientări.
a) b)
Figura 6.24 Energia maximă lunară cumulată în funcție de orientarea PF: a) București; b) Cluj-
Napoca
a) b)
Figura 6.25 Energia maximă lunară cumulată în funcție de orientarea PF: a) Iași; b) Timișoara
Analiza lunară, Tabelul 6.3, evidențiază perioadele din an când există probabilitatea
obținerii energiei maxime. Asfel, pentru poziționarea orizontală a PF, s-a constatat că pentru
toate localitățile, energia lunară este maximă în perioada iunie-iulie. În cazul poziției verticale
a PF s-au obținut rezultatele maxime în lunile: august-octombrie (sud), august (sud-est) și iulie-
august (sud-vest).
Tabel 6.3 Rezultatele analizei lunare – energia cumulată produsă, luna maximă și randamentul mediu
Sud-Est Sud-Vest
2
E [kWh/m ] η [%] E [kWh/m ]2
η [%] 2
E [kWh/m ] η [%] E [kWh/m2] η [%]
București 22,33 – Iun 11,17 12,99 – Sept 11,44 12,62 – Aug 11,36 12,25 – Iul 11,34
Cluj-Napoca 21,56 – Iul 11,23 13,39 – Oct 11,47 13,07 – Aug 11,45 13,30 – Aug 11,36
Iași 21,84 – Iun 11,21 12,44 – Aug 11,41 13,14 – Aug 11,43 13,03 – Aug 11,32
Timișoara 21,01 – Iul 11,18 12,90 – Sept 11,47 12,53 – Aug 11,41 12,38 – Aug 11,33
187
Producția maximă de energie este înregistrată pentru poziția orizontală (21,01...22,33

kW/m lună), dar la randamentele cele mai scăzute (11,17...11,23%). Având în vedere că se
2.
propune integrarea PF în fațadele clădirilor, se poate observa că cea mai avantajoasă orientare,
pentru analiza lunară, este cea sudică, atât din punctul de vedere al energiei produse
(12,99...13,39 kWh/m2.lună), cât și al eficienței de conversie (11,44...11,47%).
6.5 Rezultatele analizei zilnice

Informații referitoare la parametrii obținuți pe parcursul zilei cu producția maximă de
energie sunt prezentate în subcapitolele 6.5.1 – 6.5.5. Pe scara din stânga a graficelor se pot
determina valorile referitoare la intensitatea radiației solare [W/m2] și puterea unitară maximă
produsă [W/m2], în timp ce scara din dreapta este utilizată pentru temperatura exterioară [°C]
și cea de operare a PF [°C]. Se constată dependența direct proporțională a puterii maxime
produse cu intensitatea radiației solare și invers proporțional cu temperatura de operare a PF.
6.5.1 Poziția panoului fotovoltaic – orizontală
În Figura 6.26 și Figura 6.27 se prezintă variația diurnă a parametrilor climatici, a
temperaturii de operare și a puterii unitare produse în ziua de maximă producție pentru poziția
orizontală a panoului fotovoltaic. Rezultatele sunt prezentate comparativ pentru fiecare
localitate studiată.
a) b)
Figura 6.26 Variația diurnă a parametrilor climatici și ai PF pentru ziua cu producția maximă de
energie electrică pentru poziția orizontală: a) București; b) Cluj-Napoca
a) b)
energie electrică pentru poziția orizontală: a) Iași; b) Timișoara
188
Puterea maximă produsă de panoul fotovoltaic în poziție orizontală depășește valorile

de 100 W/m2, la intensități ale radiației solare de 960...1011 W/m2. Temperatura de operare a
PF se situează în intervalul 52,6...59,2 °C.
6.5.2 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud
vertical-sud a panoului fotovoltaic. Rezultatele sunt prezentate comparativ pentru fiecare
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud: a) București; b) Cluj-Napoca
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud: a) Iași; b) Timișoara
Puterea maximă produsă de panoul fotovoltaic în poziție vertical-sud are valori de
96,7...100 W/m2, la intensități ale radiației solare de 860...957 W/m2. Temperatura de operare
a panoului fotovoltaic se situează în intervalul 27,9...49,8 °C.
6.5.3 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud-Est
vertical-sud-est a panoului fotovoltaic. Rezultatele sunt prezentate comparativ pentru fiecare
189
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud-est: a) București; b) Cluj-Napoca
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud-est: a) Iași; b) Timișoara
Puterea maximă produsă de panoul fotovoltaic în poziție vertical-sud-est are valori de
86,8...108,9 W/m2, la intensități ale radiației solare de 780...983 W/m2. Temperatura de operare
a panoului fotovoltaic se situează în intervalul 36,0...41,7 °C.
6.5.4 Poziția panoului fotovoltaic – vertical-Sud-Vest
vertical-sud-vest a panoului fotovoltaic. Rezultatele sunt prezentate comparativ pentru fiecare
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud-vest: a) București; b) Cluj-Napoca
190
a) b)
energie electrică pentru poziția vertical-sud-vest: a) Iași; b) Timișoara
Puterea maximă produsă de panoul fotovoltaic în poziție vertical-sud-est are valori de
86...103 W/m2, la intensități ale radiației solare de 776...934 W/m2. Temperatura de operare a
panoului fotovoltaic se situează în intervalul 38,4...48,0 °C.
6.5.5 Energia cumulată maximă zilnică
Variația energiei cumulate pe parcursul zilei de maximă producție, pentru localitățile și
pozițiile panoului studiate, sunt prezentate în Figura 6.34 și Figura 6.35.
a) b)
Figura 6.34 Energia cumulată în ziua cu producție maximă: a) București; b) Cluj-Napoca
a) b)
Figura 6.35 Energia cumulată în ziua cu producție maximă: a) Iași; b) Timișoara
Curbele de variație a energiei cumulate, generate în ziua de producție maximă prezintă
tendințe similare pentru toate localitățile și orientările studiate. Astfel, pentru toate cazurile,
energia maximă se obține pentru poziția orizontală, cu valori cuprinse între 0,93...1,0
191
kWh/m2.zi, urmată de poziția vertical-sud, cu valori de 0,69...0,74 kWh/m2.zi. Valorile minime

ale producției zilnice se înregistrează pentru poziția verticală, pe orientările sud-est și sud-vest,
cu valori cuprinse în intevalul 0,58...0,65 kWh/m2.zi.
Centralizarea rezultatelor zilnice sunt prezentate în Tabelul 6.4. În acesta sunt introduse
datele referitoare la energia cumulată, eficiența și luna în care se înregistrează zilele de maximă
producție.
Tabel 6.4 Rezultatele analizei zilnice – energia cumulată produsă, ziua maximă și randamentul mediu
Sud-Est Sud-Vest
E [kWh/m ]2
η [%] 2
E [kWh/m ] η [%] 2
E [kWh/m ] η [%] E [kWh/m2] η [%]
București 0,95 – Iun 10,92 0,72 – Oct 11,08 0,61 – Apr 11,39 0,62 – Apr 11,38
Iași 0,94 – Iul 11,02 0,69 – Mar 11,54 0,58 – Aug 11,25 0,62 – Mar 11,41
Timișoara 0,93 – Iun 10,82 0,69 – Mar 11,52 0,60 – Apr 11,37 0,59 – Apr 11,32
Cluj-Napoca 1,00 – Iun 10,99 0,74 – Mar 11,66 0,65 – Mar 11,35 0,63 – Apr 11,17
Se poate observa că eficiența de conversie fotovoltaică are valori sub 12%, cu maximul
în jurul valorii de 11,5%.
6.6 Analiza efectului răcirii asupra eficienței panoului fotovoltaic

în aceleași condiții climatice
Analiza răcirii panoului fotovoltaic este realizată pentru cazul amplasării panoului
fotovoltaic în poziție verticală, pentru aceleași orientări (S, SE și SV) prezentate anterior.
Efectul răcirii panoului fotovoltaic este prezentat comparativ pentru cazul de bază, al amplasării
PF aparent pe fațada clădirii, fără posibilitate de ventilare în zona din spate a acestuia, apoi
pentru soluția de integrare în fațada ventilată a clădirii și pentru variantele optime de obținere a
răcirii pasive, cu aer și disipator de căldură, și active, cu apă și schimbător pelicular.
Influența soluțiilor de răcire se poate remarca în Figurile 6.36 – 6.37, în care este prezentată
variația anuală a temperaturii medii de operare a panoului fotovoltaic, în poziție vertical-sud,
pentru aceleași condiții climatice studiate anterior.
a) b)
Figura 6.36 Evoluția temperaturii de operare a panoului fotovoltaic pe parcursul anului, poziția
vertical-sud: a) fără fațadă ventilată; b) integrat în fațadă ventilată
192
a) b)
Figura 6.37 Evoluția temperaturii de operare a panoului fotovoltaic pe parcursul anului, poziția
vertical-sud: a) cu disipator de căldură; b) cu schimbător pelicular
6.6.1 Caz 1 – București
Se prezintă efectul de răcire a panoului fotovoltaic prin utilizarea soluțiilor din Capitolul
5. În Figura 6.38 se prezintă producția de energie electrică obținută anual pentru fiecare din
soluțiile de integrare propuse pentru localitatea București. În Figura 6.39 sunt evidențiate
creșterile procentuale ale energiei anuale produse, raportate la cazul de bază.
Figura 6.38 București – Energia unitară produsă anual în funcție de orientare și soluția de răcire
Figura 6.39 București – Energia suplimentară produsă anual în funcție de orientare și soluția de
răcire, raportată la cazul de bază
Efectul de răcire al soluțiilor propuse pe parcursul anului, pentru localitatea București
și poziția verticală a panoului fotovoltaic, se poate observa în Figura 6.40.
193
a) b)
c)
Figura 6.40 București – Efectul soluțiilor de răcire asupra producției lunare de energie electrică
pentru poziția verticală a PF, pentru orientarea: a) sud; b) sud-est; c) sud-vest
În cazul localității București, se constată că pentru integrarea în poziție verticală a
panoului fotovoltaic, se obțin cantități importante de energie suplimentară, dacă se realizează
răcirea în intervalul mai-septembrie.
6.6.2 Caz 2 – Cluj-Napoca
În Figura 6.41 se prezintă producția de energie electrică obținută anual pentru fiecare
din soluțiile de integrare propuse pentru localitatea Cluj-Napoca. În Figura 6.42 sunt evidențiate
Figura 6.41 Cluj-Napoca – Energia unitară produsă anual în funcție de orientare și soluția de răcire
194
Figura 6.42 Cluj-Napoca – Energia suplimentară produsă anual în funcție de orientare și soluția de
Efectul de răcire al soluțiilor propuse pe parcursul anului, pentru localitatea Cluj-
Napoca și poziția verticală a panoului fotovoltaic, se poate observa în Figura 6.43.
a) b)
c)
Figura 6.43 Cluj-Napoca – Efectul soluțiilor de răcire asupra producției lunare de energie electrică
În cazul localității Cluj-Napoca, se constată că pentru integrarea în poziție verticală a
panoului fotovoltaic, se obțin cantități importante de energie suplimentară dacă se realizează
răcirea în intervalul iulie-octombrie.
195
6.6.3 Caz 3 - Iași

din soluțiile de integrare propuse pentru localitatea Iași. În Figura 6.45 sunt evidențiate
Figura 6.44 Iași – Energia unitară produsă anual în funcție de orientare și soluția de răcire
Figura 6.45 Iași – Energia suplimentară produsă anual în funcție de orientare și soluția de răcire,
raportată la cazul de bază
Efectul de răcire al soluțiilor propuse pe parcursul anului, pentru localitatea Iași și
poziția verticală a panoului fotovoltaic, se poate observa în Figura 6.46.
a) b)
196
c)
Figura 6.46 Iași – Efectul soluțiilor de răcire asupra producției lunare de energie electrică pentru
poziția verticală a PF, pentru orientarea: a) sud; b) sud-est; c) sud-vest
În cazul localității Iași, se constată că pentru poziția verticală a panoului fotovoltaic în
clădiri, se obțin cantități importante de energie suplimentară dacă se realizează răcirea în
intervalul aprilie-septembrie.
6.6.4 Caz 4 - Timișoara
din soluțiile de integrare propuse pentru localitatea Timișoara. În Figura 6.48 sunt evidențiate
creșterile procentuale ale energie anuale produse, raportate la cazul de bază.
Figura 6.47 Timișoara – Energia unitară produsă anual în funcție de orientare și soluția de răcire
Figura 6.48 Timișoara – Energia suplimentară produsă anual în funcție de orientare și soluția de
197
Efectul de răcire al soluțiilor propuse pe parcursul anului, pentru localitatea Timișoara

și poziția verticală a panoului fotovoltaic, se poate observa în Figura 6.49.
a) b)
c)
Figura 6.49 Timișoara – Efectul soluțiilor de răcire asupra producției lunare de energie electrică
În cazul localității Timișoara, se observă că pentru poziția verticală a panoului
fotovoltaic în clădiri, se obțin cantități importante de energie suplimentară dacă se realizează
răcirea în intervalul mai-septembrie.
6.6.5 Evidențierea efectului răcirii în ziua cu producția maximă
Puterea maximă zilnică produsă în situația răcirii cu schimbător pelicular este prezentată
pentru cazul Iași, Vertical-Sud-Est, August. Pentru ziua cu producție maximă de energie sunt
prezentați comparativ parametrii panoului fotovoltaic în cazul de bază, Figura 6.50.a, în situația
integrării simple în fațada ventilată a clădirii, Figura 6.50.b, și în situația utilizării variantei
optime de schimbător pelicular, Figura 6.50.c.
a) b)
198
c)
Figura 6.50 Evoluția temperaturii și puterii produse de PF pe parcursul zilei maxime, pentru
poziția vertical-sud în Iași: a) caz de bază; b) integrare în FDV; c) schimbător pelicular
Se observă că integrarea panoului fotovoltaic în fațada ventilată și utilizarea
schimbătorului pelicular determină reducerea temperaturii de operare și creșterea puterii
produse, în aceleași condiții exterioare, Figura 6.50.
Pentru o scădere a eficienței de -0,45 %/°C, conform subcapitolulului 4.1, răcirea poate
determina obținerea unui spor de putere conform Figurii 6.51 și Figurii 6.52.
Figura 6.51 Analiza zilnică a producției de energie electrică a PF – comparație între soluția optimă
de schimbător pelicular și integrarea simplă în fațada ventilată
Conform Figurii 6.51 și Tabelului 6.5, dacă se aplică reducerea temperaturii panoului
fotovoltaic prin utilizarea schimbătorului pelicular în intervalul orar 08:00 – 15:00, se obține
sporirea eficienței panoului, până la valori de 12,38%. În consecință, puterea electrică produsă
de panoul fotovoltaic în condiții similare de însorire este superioară față de cea obținută în
condiții normale de funcționare. Sporul de energie pe intervalul de răcire este de aproximativ
47,7 Wh/m2, ceea ce reprezintă o creștere cu 8,2% față de condițiile integrării acestuia în fațada
ventilată.
199
Figura 6.52 Analiza zilnică a producției de energie electrică a PF – comparație între soluția optimă
de schimbător pelicular și cazul de bază
În Tabelul 6.5 sunt prezentate valorile parametrilor panoului fotovoltaic în condițiile
realizării răcirii, pentru localitatea Iași, luna august și poziția vertical-sud-est a PF. Mărimile
determinate reprezintă mediile calculate pe intervalele orare de studiu.
Tabel 6.5 Parametrii PF în condiții optimizate pentru Iași - August
Psuplim Δη
Interval Gmed Text Tbază Pbază ηbază TFDV PFDV ηFDV Topt Popt ηopt [W/m ] 2 [%]
orar [W/m2] [°C] [°C] [W/m2] [%] [°C] [W/m2] [%] [°C] [W/m2] [%] raportată la raportată la
bază FDV bază FDV
6-7 22,1 12,7 16,9 2,4 10,73 13,4 2,4 10,90 16,88 2,4 10,90 - - 1,59 -
7-8 426,0 13,9 33,7 48,4 11,37 26,7 50,0 11,73 20,00 50,0 11,73 1,56 - 3,23 -
8-9 657,6 15,9 45,0 71,8 10,92 35,7 74,9 11,39 20,00 80,2 12,20 8,44 5,31 11,75 7,08
9-10 780,5 18,2 52,6 82,6 10,58 41,7 86,8 11,13 21,56 95,3 12,21 12,73 8,49 15,41 9,78
10-11 774,0 20,3 55,0 81,3 10,51 43,7 85,7 11,08 22,57 94,9 12,26 13,52 9,14 16,62 10,66
11-12 753,3 22,3 56,7 78,9 10,48 45,0 83,3 11,06 23,25 92,7 12,30 13,76 9,37 17,43 11,25
12-13 638,3 24,1 54,6 67,9 10,64 43,3 71,5 11,20 22,39 79,0 12,38 11,13 7,51 16,40 10,50
13-14 469,1 25,4 49,8 51,0 10,88 39,6 53,5 11,41 20,44 58,2 12,41 7,19 4,71 14,08 8,80
14-15 274,4 26,4 43,6 30,3 11,06 34,6 31,6 11,52 20,00 33,7 12,28 3,36 2,08 11,09 6,59
15-16 108,9 26,9 38,0 11,9 10,92 30,2 12,3 11,32 20,00 12,9 11,84 1,00 0,56 8,41 4,58
16-17 98,9 27,1 37,9 10,8 10,88 30,0 11,2 11,28 20,00 11,7 11,79 0,90 0,50 8,33 4,52
17-18 82,3 26,7 36,8 8,9 10,82 29,2 9,2 11,21 20,00 9,2 11,21 0,32 - 3,54 -
18-19 45,5 25,5 33,9 4,8 10,60 26,9 5,0 10,95 20,00 5,0 10,95 0,16 - 3,25 -
TOTAL - - - 551 - - 577 - - 625 - 74,1 47,7 13,28 8,2
unde, Gmed – intensitatea medie a radiației solare în intervalul orar [W/m2];

Topt – temperatura medie a celulei în condițiile realizării răcirii [°C];
ηefectiv , ηoptimizat – randamentele de conversie înainte și după optimizare [%];
Psuplim – puterea electrică produsă suplimentar de PF în urma răcirii [W/m2].
200
6.6.6 Analiza comparativă a efectului răcirii pentru cele patru localități

Productivitatea panourilor fotovoltaice funcție de localitate și orientare este prezentată
în Tabelele 6.6 – 6.8.
Tabel 6.6 Energia produsă anual de PF integrat simplu în fațada ventilată dublu vitrată
Orientare Vertical-S Vertical-SE Vertical-SV
București 90 % 87,9 % 87,5 %
2.
Cluj-Napoca 100 % (126,5 kWh/m an) 94,4 % 94 %
Iași 89 % 85,2 % 85,9 %
Timișoara 92,1 % 88,2 % 88,1 %
Tabel 6.7 Energia produsă anual de PF integrat în FDV cu disipator de căldură

București 90,5 % 88,1 % 88,2 %
2.
Cluj-Napoca 100 % (128,9 kWh/m an) 94,2 % 94,5 %
Iași 89,2 % 85,2 % 86,4 %
Timișoara 92,4 % 88,2 % 88,9 %
Tabel 6.8 Energia produsă anual de PF integrat în FDV cu schimbător pelicular

București 90,9 % 88,3 % 89 %
Cluj-Napoca 100 % (130,2 kWh/m2.an) 94 % 94,9 %
Iași 89,4 % 85,3 % 87,1 %
Timișoara 92,7 % 88,3 % 89,6 %
201
6.7 Concluzii parțiale

Analiza rezultatelor privind integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri, pentru cele
patru localități, a evidențiat o serie de date relevante. Producția maximă de energie este obținută
pentru poziția orizontală a panoului fotovoltaic. În aceste condiții, energia maximă produsă este
obținută în cazul amplasării PF pe o clădire în București. Ținând însă seama că în centrele
urbane de mari dimensiuni, suprafața orizontală disponibilă este limitată, atât la nivelul
clădirilor, cât și la sol, se consideră oportună amplasarea verticală a sistemelor fotovoltaice în
fațadele clădirilor. Pentru această poziție s-a determinat influența orientării panourilor
fotovoltaice asupra energiei produse anual, lunar și zilnic.
În cazul analizei anuale s-a constatat că influența orientării PF are aceeași tendință
pentru toate localitățile studiate. Valorile se încadrează în intervalul 107,9...126,5
kWh/m2.an, cu maxime înregistrate pentru Cluj-Napoca pentru toate orientările (118,9....126,5
kWh/m2.an) și minime pentru Iași (107,9...112,7 kWh/m2.an).
În ceea ce privește eficiențele medii ale panoului fotovoltaic, acestea variază între
11,54% și 11,66% pentru intervalul de analiză anual. Eficiențele medii, pentru lunile de
maximă producție, sunt mai mici decât cele anuale, fiind situate în intervalul 11,17...11,47%,
în timp ce valorile pentru ziua maximă sunt și mai reduse, de 10,82%...11,66%. Aceste valori
sunt dependente în mod direct de intensitatea radiației solare și influențate negativ de
temperaturile de operare ale panoului fotovoltaic.
O modalitate de îmbunătățire a eficienței PF, în perioada zilelor călduroase și cu aport
sporit de radiație solară, constă în reducerea temperaturii de operare a acestuia. Astfel, sunt
analizate efectele a două soluții propuse, respectiv răcirea cu aer și răcirea cu apă, propuse în
Capitolul 5. S-a constatat că răcirea cu apă, are avantajul obținerii celei mai bune eficiențe,
creșterea acesteia fiind cuprinsă între 5,60...8,47%, față de cazul integrării aparente pe fațada
clădirii. De asemenea, această soluție poate fi valorificată prin producerea de apă caldă de
consum. Există posibilitatea utilizării apei din sistemul de alimentare cu apă rece, fiind o sursă
de energie ieftină și cu parametri optimi pentru un schimb de căldură eficient cu panoul
fotovoltaic. Se pot obține astfel, așa numitele sisteme hibride PV/T (fotovoltaice/termice),
cu utilizarea excesului de căldură extras din masa PF pentru preîncălzirea apei calde menajere.
În cazul sistemelor hibride trebuie urmărită întotdeauna obținerea eficienței optime pentru
panoul fotovoltaic, iar extragerea căldurii în exces să se realizeze prin consumuri de energie cât
mai scăzute posibil.
Prin utilizarea unui schimbător de căldură și stocarea sau valorificarea energiei termice
extrase, eficiența energetică a întregului ansamblu, evaluată la nivel global, este
superioară eficienței sistemului fotovoltaic analizat separat.
202
Capitolul 7
CONCEPEREA UNEI INTERFEȚE
GRAFICE PENTRU EVALUAREA
EFICIENȚEI PF INTEGRATE ÎN CLĂDIRI
Ținând cont de caracterul imprevizibil al radiației solare, precum și al celorlați factori

de mediu, este destul de dificil de prevăzut cu exactitate randamentul la care va funcționa un
sistem fotovoltaic. În regim dinamic, un aspect important în conceperea și realizarea unui sistem
fotovoltaic îl reprezintă posibilitatea beneficiarului de a obține o serie de informații preliminare
referitoare la costul investiției, eficiența sistemului, energia produsă și timpul de recuperare a
investiției. Acestea trebuie să fie cât mai precise și apropiate de realitate. De cele mai multe ori,
analizele sunt aproximative, bazată pe calcule simple și valori medii ale parametrilor
determinanți pentru funcționarea PF. Interesul în rezolvarea acestui neajuns este ridicat și sunt
dezvoltate din ce în ce mai multe aplicații care își propun această sarcină. Deocamdată,
programele specializate sunt foarte costisitoare sau au interfețe care nu sunt întotdeauna la
îndemâna unui utilizator neexperimentat, subcapitolul 2.4.
Este de remarcat numărul scăzut al unor aplicații, care pot fi utilizate cu succes pentru
evaluarea sistemelor fotovoltaice din România. De cele mai multe ori, se apelează la furnizorii
sau executanții de sisteme fotovoltaice, care realizează un calcul estimativ și furnizează un preț,
la pachet pentru întreg sistemul, fără a detalia informații referitoare la eficiență. Acest aspect
poate fi unul din motivele încrederii reduse a potențialilor clienți rezidențiali și a autorităților
statului în a investi în obținerea energiei electrice prin conversie fotovoltaică la nivel local.
Prin urmare, s-a considerat că o acțiune în această direcție este de actualitate și poate fi
utilă în contextul energetic actual. Astfel, în prezentul capitol se dezvoltă o aplicație cu nivel
ridicat de rigurozitate, dar în același timp ușor de utilizat de către o persoană fără cunoștințe
avansate în domeniu, interesat să implementeze un sistem fotovoltaic propriu.
În cele mai multe cazuri, în calcule, se utilizează valoarea medie a radiației solare
cunoscută sub denumirea de „ore cu intensitatea radiației de vârf” (peak sun hours), exprimată
203
Capitolul 7 – Interfață grafică pentru evaluarea eficienței PF integrate în clădiri
în kWh/m2.zi, Figura 7.1. Această noțiune exprimă insolația solară pe care o anumită locație o
primește, dacă soarele strălucește la valoarea maximă pentru un anumit număr de ore și este
egală cu aria subgraficului de variație al radiației solare. Deoarece radiația solară de vârf are
valoare de 1 kW/m2, numărul de ore solare de vârf este identic cu insolația zilnică medie
(http://www.pveducation.org/).
Această valoare este utilizată pe scară largă de aplicațiile uzuale pentru prezicerea
funcționării sistemelor fotovoltaice. Cu toate că insolația medie zilnică este aceeași ca în cazul
real, nu poate fi considerată adecvată pentru realizarea unor calcule exacte, din două motive:
- nu se poate realiza un calcul ce ține cont și de variația temperaturii de operare;
- prin utilizarea valorii de vârf a radiației solare, Figura 7.1, se neglijează pierderea de
putere corespunzătoare intensităților mici ale radiației, când are loc o recombinare mai intensă
a purtătorilor de sarcină.
Figura 7.1 Ore cu intensitatea radiației de vârf
7.1 Metoda propusă pentru studiul panourilor fotovoltaice

Analiza programelor existente utilizate pentru simularea funcționării panourilor
fotovoltaice, subcapitolul 2.4.1, a relevat faptul că marea majoritate a acestora efectuează un
calcul simplificat și aproximativ. De asemenea, în peste 90% din cazuri nu se poate realiza o
analiză corectă, specifică datelor climatice și geografice din România.
Prin urmare, se propune dezvoltarea unei aplicații cu interfață grafică, cu un grad ridicat
de precizie și care să furnizeze toate informațiile necesare analizei panourilor fotovoltaice
instalate sau ce urmează a fi implementate în condiții specifice. În scopul obținerii de rezultate
corecte, calculul este efectuat în regim dinamic, pentru durata de 24 de ore, pentru ziua senină
de vară. O serie de informații necesare modelului matematic sunt calculate, în timp ce altele
sunt preluate din baze de date climatice specifice pentru România (MDRT, 2011).
În capitol se prezintă implementarea modelului de calcul pentru funcționarea panourilor
fotovoltaice prin utilizarea programului MATLAB și a aplicației Simulink. În prima etapă s-a
realizat transpunerea și rezolvarea modelului matematic în programul specializat Simulink.
Prin utilizarea MATLAB s-au dezvoltat 3 aplicații cu interfață grafică pentru accesarea
modelului creat în Simulink. Aplicațiile create au următoarele particularități:
 Aplicația 1 - asigură posibilitatea modificării intensității radiației solare și a
temperaturii de operare a și vizualizarea puterii maxime produse de panoul fotovoltaic
și a curbelor caracteristice ale acestuia (IV, PV, PI);
204
 Aplicația 2 – prezintă îmbunătățiri față de Aplicația 1: se pot introduce dimensiunile

panoului fotovoltaic, tensiunea de mers în gol, Voc, intensitatea curentului de
scurtcircuit, Isc, și numărul de celule ale panoului, Nr cel.
- realizarea unui număr nelimitat de simulări pentru PF diferite.
 Aplicația 3 – prezintă îmbunătățiri față de Aplicația 2: se rezolvă rutina din Simulink
de 24 de ori, realizând un calcul orar precis.
- informațiile sunt furnizate în mod indirect către rutina din Simulink, prin intermediul
unei baze de date accesate dintr-un fișier Excel.
- valorile radiației solare și ale temperaturii de operare a celulei se setează în funcție de
selecțiile utilizatorului, din meniurile derulante pentru: Localitate, Orientare, Poziție panou,
Inteval de evaluare și Înălțime clădire.
7.1.1 Modelarea panourilor fotovoltaice în MATLAB/Simulink
În literatură există studii referitoare la modelarea funcționării panourilor (Patel et al.,
2013; Acakpovi et al., 2013) și sistemelor fotovoltaice (Verma et al., 2013; Ahmad și
Loganathan, 2013). Având în vedere specificul ecuațiilor recurente caracteristice PF (Pukhrem,
2013; Banu et al., 2015; Bellia et al., 2014), rezolvarea lor se realizează de cele mai multe ori
cu programe de calcul precum MATLAB/Simulink (Hudișteanu et al., 2015a; Hudișteanu et
al., 2015b; Sheik., 2011) sau LabVIEW (Koukouvaos et al., 2014).
Algoritmul propus de autor rezolvă ecuațiile caracteristice pentru modelul panoului
fotovoltaic simplă diodă, cu Rs și RSH, subcapitolul 3.2.9.3.
7.1.2 Implementarea modelului matematic în programul de calcul
Modelul matematic al funcționării panourilor fotovoltaice, Ecuațiile 3.10 – 3.23, este
implementat în mediul de simulare Simulink, sub formă de blocuri interconectate (Pukhrem,
2013). Blocurile utilizate sunt de tip: constante, semnale tip treaptă sau rampă, blocuri pentru
afișaj grafic și operatori matematici.
Figura 7.2 Mărimi de intrare în modelul din Simulink
205
Pentru obținerea unui model stabil s-a realizat împărțirea modelului creat în secțiuni
astfel:
- date de intrare: G, Top, Tnom, n, Voc, Isc, Rs, Rsh și VPF;
- modelul matematic al panoului fotovoltaic;
- date de ieșire: IPF, PPF.
Schema modelului din Simulink are structura prezentată în Figurile 7.2 - 7.5.
Figura 7.3 Constante și parametri ai panoului fotovoltaic
Figura 7.4 Bloc pentru prelucrarea rezultatelor
206
Figura 7.5 Date de ieșire – intensitatea curentului și puterea produsă de PF

S-a considerat un panou fotovoltaic alcătuit din 36 celule din siliciu policristalin legate
în serie, cu următoarele caracterisitici, obținute în condiții standard de testare (STC: 1000 W/m2,
T = 25 ºC, AM1.5):
Pmp = 30 Wp; Vmp = 17,2 V; Imp = 1,74 A; Voc = 21,6 V; Isc = 1,94 A.
Prin simulare, s-au obținut curbele caracteristice de funcționare ale panoului fotovoltaic
studiat. De asemenea, pe parcursul simulărilor se pot monitoriza toți parametrii calculați: I0, Iph,
VT sau Ish. În Figura 7.6 sunt prezentate graficele extrase pentru caracteristica IV a panoului,
variația puterii (P) în funcție de curent (I), respectiv de tensiune (V).
a) b) c)
Figura 7.6 Caracteristica I-V (a) și variația puterii panoului fotovoltaic în funcție de intensitatea
curentului electric (b) și tensiunea electrică (c)
Se observă că rezultatele simulărilor au un grad ridicat de precizie, puterea maximă a
panoului rezultată fiind de 30 W, la valori apropiate de cele furnizate de producător: Imp = 1,8
A și Vmp = 18 V. Simularea cu ajutorul aplicației Simulink reprezintă o soluție viabilă de
evaluare a eficienței panourilor fotovoltaice și de verificare a funcționării acestora în diverse
condiții exterioare.
7.1.3 Aplicația 1 - Interfață simplă pentru accesarea modelului matematic din
Simulink
Modelarea din Simulink are un grad ridicat de precizie, dar utilizarea aplicației, setarea
parametrilor și interpretarea rezultatelor necesită un anumit nivel de cunoaștere a modalității de
funcționare a programului. Prin urmare, în cadrul Aplicației 1 s-a realizat, cu ajutorul softului
MATLAB, o interfață grafică pentru controlul modelului realizat în Simulink, care creează
posibilitatea modificării celor mai importanți parametri care influențează funcționarea panoului
207
fotovoltaic, respectiv intensitatea radiației solare și temperatura de operare a acestuia. Datele

pot fi introduse manual, prin completarea casetelor „Radiație solara selectata” și „Temperatura
de operare a celulei”, sau prin utilizarea butoanelor de tip cursor. Actualizarea datelor se
realizează instantaneu în blocurile corespunzătoare din Simulink, Figura 7.7. Celelalte
informații specifice simulării sunt presetate în mediul Simulink.
a) b)
Figura 7.7 a) Modificarea parametrilor din Simulink (b) cu ajutorul Aplicației 1 (a)
Pornirea aplicației se realizează cu ajutorul butonului „Start” și închiderea modelului
din Simulink cu butonul „Inchide”. După realizarea simulării este afișată puterea maximă
produsă de panoul fotovoltaic în condițiile impuse. Cu ajutorul acestei aplicații se obțin
principalele curbe caracteristice ale panoului fotovoltaic, prin accesarea meniului derulant și
selectând una din opțiunile: „Curba PV” , „Curba IV” sau „Curba PI”, conform Figurii 7.8.
Figura 7.8 Determinarea curbelor caracteristice ale PF cu ajutorul Aplicației 1

7.1.4 Aplicația 2 - Interfață de simulare a funcționării PF în condiții variabile de
temperatură și radiație solară
Cea de-a doua aplicație prezintă o serie de opțiuni suplimentare comparativ cu Aplicația
1, dar și un număr mai mare de linii de cod. Astfel, în secțiunea „Informații panou fotovoltaic”
se pot seta dimensiunile panoului fotovoltaic, tensiunea de mers în gol, Voc, intensitatea
curentului de scurtcircuit, Isc, și numărul de celule ale panoului, Figura 7.9. Spre deosebire de
Aplicația 1, se poate realiza un număr nelimitat de simulări pentru panouri fotovoltaice diferite.
În literatură există încercări asemănătoare de utilizare a ghidului de creare a interfețelor
grafice din MATLAB, atât prin utilizarea unor rutine create în Simulink, cât și prin folosirea
modelelor celulelor fotovoltaice predefinite (Eteiba et al., 2013; Belhaouas, 2013).
208
Figura 7.9 Utilizarea Aplicației 2 - curbele caracteristice PV și IV pentru PF definit

Prin impunerea valorilor exacte ale radiației solare și ale temperaturii de operare a
celulei, se obțin rezultate complete referitoare la: puterea maximă produsă, curentul și tensiunea
la putere maximă, eficiența panoului și factorul de umplere. Rezultatele grafice sunt
reprezentate de curbele caracteristice funcționării panourilor fotovoltaice, Figura 7.10.
Figura 7.10 Modelarea influenței radiației solare și a temperaturii PF asupra caracteristicii IV,
folosind Aplicația 2
Cu ajutorul butoanelor Imp și Pmax se pot marca pe graficele aferente punctele în care
se obțin puterea maximă (Pmax) a panoului fotovoltaic și intensitatea curentului produs la
putere maximă (Imp).
De asemenea, Aplicația 2 permite realizarea de studii comparative prin varierea
diverșilor parametri și compararea rezultatelor numerice și grafice, Figura 7.11. Se poate realiza
analiza variațiilor curbelor caracteristice, pentru unul sau mai multe panouri fotovoltaice
diferite, sau în condiții de temperatură și radiație solară diferite.
209
Figura 7.11 Modelarea influenței radiației solare și a temperaturii PF asupra caracteristicii PV

Rezultatele fiecărei simulări pot fi salvate numeric – cu ajutorul butonului „Export
Excel”, Figura 7.12, sau grafic, cu ajutorul butonului „Save”.
Figura 7.12 Extras din fișierul Excel generat de Aplicația 2

7.1.5 Aplicația 3 - Interfață complexă de simulare a funcționării PF în condiții
climatice reale
Aplicația 3 permite, prin intermediul unei interfațe grafice complexe, Figura 7.13,
simularea și evaluarea funcționării panourilor fotovoltaice. Rutina acestei interfețe rulează
modelul din Simulink, de 24 de ori, realizând calculul orar, pentru fiecare caz în parte. De
această dată informațiile sunt furnizate în mod indirect către rutina din Simulink. Astfel, se
utilizează o bază de date introdusă într-un fișier de tip Excel, cu informații climatice preluate
din (MDRT, 2011). Aceasta a fost creată de așa manieră încât să poată fi citită și interpretată
de interfața din MATLAB. Astfel, setarea radiației solare și a temperaturii de operare a celulei
se realizează automat, în funcție de selecțiile utilizatorului din meniurile derulante pentru:
Localitate, Orientare, Poziție panou, Inteval de evaluare și Înălțime clădire.
Aplicația calculează temperatura de operare a celulei fotovoltaice utilizând informațiile
preluate din baza de date, conform formulelor prezentate de (Govindasamy et al., 2003).
210
Figura 7.13 Interfața grafică a Aplicației 3

Secțiunea „REZULTATE” oferă o serie de informații foarte importante în scopul
evaluării unui sistem fotovoltaic amplasat în condiții reale:
- puterea maximă produsă;
- intensitatea radiației solare la putere maximă;
- temperatura panoului fotovoltaic la putere maximă;
- temperatura exterioară la putere maximă;
- viteza vântului de calcul, funcție de înălțimea de montare;
- intervalul orar în care se înregistrează puterea maximă;
- energia maximă produsă zilnic de panou.
După rularea programului se obțin informații referitoare la puterea, eficiența și factorul
de umplere, atât în condiții standard de testare, precum și în condițiile de putere maximă reală.
La rularea aplicație se obțin informații referitoare la puterea maximă generată în
intervalele orare din timpul zilei senine de vară. Studiile comparative se pot realiza pentru
diverse sisteme sau panouri fotovoltaice amplasate în diferite localități, cu orientare și înclinare
diferită.
Un element de noutate îl constituie opțiunea de răcire a panoului, Figura 7.14. Aceasta
are importanță deosebită, având în vedere influența temperaturii de operare a celulei asupra
eficienței panourilor fotovoltaice și asupra puterii electrice produse.
Figura 7.14 Activarea opțiunii de răcire a PF

Prin bifarea căsuței corespunzătoare, devine activă posibilitatea setării manuale a
temperaturii de operare a celulei, ceilalți parametri de mediu rămânând neschimbați, Figura
7.14. Opțiunea de răcire este în stadiu incipient, activarea ei reprezentând de fapt setarea
211
temperaturii panoului fotovoltaic la valoarea fixă. Această opțiune poate fi dezvoltată astfel
încât să se țină seama de bilanțul energetic complet în cazul răcirii cu aer sau cu apă, conform
Capitolului 5.
Vizualizarea rezultatelor se realizează și din punctul de vedere al energiei electrice orare
produse de panoul fotovoltaic pe durata unei zile, ca energie produsă cumulat sau ca putere
maximă unitară produsă.
7.1.6 Validarea aplicațiile create
Se prezintă gradul de corectitudine al Aplicațiilor 2 și 3 prin realizarea unei analize pe
un panou fotovoltaic real.
Studiul este realizat pentru un panou fotovoltaic policristalin, KC200GT – producător
Kyocera (http://www.kyocerasolar.com/assets/001/5195.pdf), care are specificațiile tehnice
conform Tabelului 7.1.
Tabel 7.1 Datele tehnice ale panoului fotovoltaic studiat
Caracteristici electrice la STC
Putere maximă (Pmp) 200 W (+10%/-5%)
Tensiune la putere maximă (Vmp) 26,3 V
Curent la putere maximă (Imp) 7,61 A
Caracteristicile panoului
Tensiune de mers în gol (Voc) 32,9 V
Număr de celule pe 54 buc
Curent de scurtcircuit (Isc) 8,21 A
panou
Lungime x Lățime x 1,40 m x 0,99 m x
Caracteristici electrice la NOCT
Grosime 0,036 m
Putere maximă (Pmp) 142 W
Greutate 18,5 kg
Tensiune la putere maximă (Vmp) 23,2 V
Curent la putere maximă (Imp) 6,13 A
Tensiune de mers în gol (Voc) 29,9 V
Curent de scurtcircuit (Isc) 6,62 A
Datele furnizate de producător sunt introduse în interfața grafică a aplicațiilor 2 și 3,

astfel obținându-se curbele caracteristice din Figurile 7.15 – 7.17, precum și informațiile
referitoare la puterea maximă, Pmp, randamentul PF, η, sau factorul de umplere, FF.
a) b)
Figura 7.15 Curbele caracteristice ale panoului fotovoltaic obținute cu ajutorul Aplicației 2 pentru
radiație solară variabilă: a) curba IV; b) curba PV
212
a) b)
Figura 7.16 Curbele caracteristice ale panoului fotovoltaic obținute cu ajutorul Aplicației 2 pentru
temperatură variabilă: a) curba IV; b) curba PV
Figura 7.17 Variația puterii în funcție de tensiune în condiții standard de testare (STC) și de
temperatură normală de operare (NOCT)
Aplicațiile de simulare a panourilor fotovoltaice sunt verificate din punctul de vedere al
potrivirii sau erorii dintre model și datele furnizate de producător (Chenni, 2007). Rularea
Aplicației 2, folosind parametrii panoului fotovoltaic din fișa tehnică a furnizorului, relevă o
bună potrivire a modelului cu valorile parametrilor reali, Tabelul 7.2.
Tabel 7.2 Gradul de potrivire a rezultatelor obținute cu datele producătorului
Informații Rezultate Gradul de
producător simulare potrivire (%)
Pmp [W] 200 198,6 99,3%
Vmp [V] 26,3 26,84 98,0%
Imp [A] 7,61 7,48 98,3%
PNOCT [W] 142 142,11 99,9%
213
7.2 Studiu de caz folosind Aplicația 3 - Iași

7.2.1 Descrierea problemei
Studiul comparativ este realizat în condițiile zilei senine de vară, respectiv luna iulie și
amplasarea panoului fotovoltaic în localitatea Iași, poziția veriticală, pentru două orientări
diferite: sud-est și sud-vest. De asemenea, pentru cazurile studiate se impune apoi reducerea
temperaturii celulelor fotovoltaice la valoarea constantă, de 25 °C, menținând ceilalți parametri
neschimbați. Sunt analizați parametrii aceluiași panou fotovoltaic studiat în Capitolul 6,
prezentat în Tabelul 6.1 (Sp = 0,89 m2, Pmp = 100,3 Wp, Voc = 21,6 V, Isc = 6,5 A).
7.2.2 Rezultatele studiului
Se observă în Tabelul 7.3 că eficiența de conversie a PF în condiții standard de testare
(STC) este de aproximativ 12,53%, în timp ce în condițiile normale de funcționare, fără răcire,
atinge 10,79%, pentru orientarea SE și 10,23% pentru orientarea SV. Introducerea răcirii
determină o ameliorare a randamentului până la valori de aproximativ 11,70% pentru ambele
cazuri studiate. Aceeași tendință se manifestă și în cazul randamentul mediu zilnic al PF.
Rezultatele studiului comparativ, raportate la suprafața unitară sunt centralizate în
Tabelul 7.3.
Tabel 7.3 Centralizatorul analizei comparative
Parametru U.M. CAZ 1 CAZ 2 CAZ 3 CAZ 4
Localitate - Iași
Înclinare [°] 90° - Vertical
Orientare - Sud-Est Sud-Vest
Temp_răcire [°C] - 25 - 25
2
P_max [W/m ] 84,2 91,2 80,7 92,3
2
G_max [W/m ] 780,5 780,5 789,3 789,3
T_ext [°C] 18,2 18,2 27,1 27,1
T_cel_max [°C] 38,7 25 47,4 25
Interval P_max - 09:00 - 10:00 09:00 - 10:00 16:00 - 17:00 16:00 - 17:00
2.
E_zi [kWh/m zi] 0,54 0,58 0,50 0,55
Rand_zi [%] 10,50 11,25 10,16 11,15
Ef_max_real [%] 10,79 11,70 10,23 11,70
FF_max_real - 0,60 0,65 0,58 0,66
P_STC [Wp] 102,6
Ef_STC [%] 12,53
FF_STC - 0,73
P_NOCT [W] 79,1
unde, Temp_răcire - temperatura PF în cazul răcirii acestuia [°C];

P_max - puterea maximă produsă de PF [W];
G_max - intensitatea radiației solare atunci la P_max [W/m2];
T_ext - temperatura exterioară la P_max [°C];
T_cel_max - temperatura de operare la P_max [°C];
214
Interval orar Pmp - intervalul orar când se înregistrează P_max;

E_zi - energia totală produsă de PF pe durata zilei senine de vară [Wh];
Rand_zi - randament zilnic [%]:
Rand_zi 
E orar

1
(7.1)
G orar Sp
E orar - energia totală produsă zilnic de PF [Wh/zi];
G orar - iradiația medie zilnică [Wh/m2zi];

Sp - suprafața PF [m2];
Ef_max_real - eficiența PF la P_max [%];
FF_max_real - factorul de umplere al PF la P_max [%];
P_STC - puterea produsă de PF în condiții STC [Wp];
Ef_STC - eficiența PF în STC [%];
FF_STC - factorul de umplere al PF în STC [%];
P_NOCT - puterea produsă de PF în condiții NOCT [W];
STC - condiții standard de testare (G = 1000 W/m2, Tcel = 25 °C);
NOCT - condiții normale de operare (G = 800 W/m2, Taer = 20 °C,
v = 1 m/s, spatele PF - liber);
Taer - temperatura aerului exterior [°C];
v - viteza vântului [m/s].
Un alt indicator foarte important al funcționării panourilor fotovoltaice este factorul de
umplere, FF (fill factor), cu valoarea 0,73 în condiții STC și valori cuprinse între 0,58 și 0,66
pentru cazurile studiate, mai mari în cazul răcirii PF.
Figura 7.18 Variația zilnică a puterii maxime produse și a temperaturii PF pentru orientarea SE
În Figura 7.18 și Figura 7.19 se prezintă variația puterii maxime produse și a
temperaturii de operare a PF studiat pe perioada unei zile. Se observă că puterea maximă
produsă pentru orientarea SE, 74,95 W, este superioară celei obținute pentru orientarea
complementară, SV, 71,87 W. Acest fenomen este datorat temperaturii diferite a panoului
fotovoltaic în cele două situații. Astfel, deși intensitatea radiației solare G_max (Tabelul 7.3)
215
este superioară pentru orientarea SV, 789,3 W/m2 în comparație cu 780,5 W/m2 pentru SE, se
poate observa în Tabelul 7.3 că temperatura celulelor fotovoltaice este de T_max = 38,7 °C pe
SE, în timp ce pentru orientarea SV atinge 47,4 °C.
Figura 7.19 Variația zilnică a puterii maxime produse și a temperaturii PF pentru orientarea SV
De asemenea, în cazul orientării SE, temperatura maximă a celulei se înregistrează în
intervalul orar 11:00-12:00, iar puterea maximă este înregistrată în intervalul 09:00-10:00 la o
temperatură redusă a celulei.
În cazul orientării SV, temperatura maximă a celulei se înregistrează în intervalul orar
16:00-17:00 și coincide cu temperatura celulei la punctul de maximă producție, determinată de
intensitatea radiației solare și de variația zilnică a temperaturii exterioare, Figura 7.20.
Figura 7.20 Variația zilnică a temperaturii PF pentru orientările SE și SV și variația temperaturii

aerului
În ceea ce privește producția de energie electrică, în Figura 7.21 și Figura 7.22 se
prezintă energia orară produsă de panoul fotovoltaic studiat. Pentru ambele orientări se
înregistrează cel puțin patru intervale orare în care se produc peste 60 Wh, în intervalul 08:00-
12:00 pentru orientarea SE și intervalul 14:00-18:00 pentru orientarea SV. Având în vedere că
se realizează un calcul orar, se remarcă valorile energiei orare produse, care sunt egale numeric
cu puterea maximă produsă pe timpul aceluiași interval orar.
216
Figura 7.21 Energia electrică orară produsă de panoul fotovoltaic – Orientare SE
Figura 7.22 Energia electrică orară produsă de panoul fotovoltaic – Orientare SV

Atingerea vârfului de producție de energie electrică în diverse intervale orare poate
reprezenta un criteriu foarte important în vederea realizării unui sistem fotovoltaic eficient.
Optimizarea se poate obține dacă există un anumit grad de libertate în alegerea orientării și
înclinării PF.
Figura 7.23 Energia electrică cumulată produsă de panoul fotovoltaic – Orientare SE
217
Referitor la energia produsă cumulat pe durata unei zile, se înregistrează o valoare mai
mare pentru amplasarea pe orientarea SE, comparativ cu orientarea SV, respectiv 481 Wh/zi
față de 438 Wh/zi. Această diferență este determinată în mare măsură de temperatura PF.
Figura 7.24 Energia electrică cumulată produsă de panoul fotovoltaic – Orientare SV

Următoarele rezultate sunt obținute în ipoteza reducerii temperaturii de operare a PF la
25 °C, în timp ce toți ceilalți parametri de mediu rămân neschimbați.
Figura 7.25 Variația zilnică a puterii produse de PF pentru cele două orientări în operare normală
și în cazul răcirii panoului la 25 °C
Se constată influența răcirii asupra eficienței PF, Figura 7.25. În cazul orientării SE,
creșterea puterii maxime produse este de la 74,95 W la 81,24 W, iar pentru orientarea SV de la
71,87 W la 82,22 W. Se confirmă faptul că panoul fotovoltaic este influențat puternic de
temperatura de operare. Atunci când acesta are orientarea SV, creșterea puterii maxime produse
este de aproximativ 14,5% față de cazul fără răcire. Pentru orientarea SE creșterea este mai
redusă, de 8,5%, deoarece diferența de temperatură între cazul real și cel cu răcire nu este la fel
de mare.
218
Figura 7.26 Energia electrică orară produsă de PF – Orientare SE , cu răcirea PF la 25 °C
Figura 7.27 Energia electrică orară produsă de PF – Orientare SV, cu răcirea PF la 25 °C

Analiza energiei produse de PF în cazul răcirii, Figura 7.26 și Figura 7.27, evidențiază
o creștere a energiei orare produse pe aceleași intervale orare ca în cazul fără răcire, cu cel puțin
10 Wh.
Figura 7.28 Energia electrică cumulată produsă de PF – Orientare SE, cu răcirea PF la 25 °C
219
Figura 7.29 Energia electrică cumulată produsă de PF – Orientare SV, cu răcirea PF la 25 °C

Energia cumulată pe durata zilei senine de vară, în cazul amplasării pe orientarea SE
este de 515 Wh, în creștere cu 7,1% față de cazul fără răcire, Figura 7.28. Pentru orientarea SV
a PF, energia zilnică este de 482 Wh, cu 10% mai mare decât pentru panoul fotovoltaic la
temperatură de operare normală, Figura 7.29. Prin urmare, se justifică realizarea unei răciri a
acestuia și utilizarea energiei termice în scopuri utile.
7.3 Concluzii parțiale

Rezultatele obținute cu ajutorul Aplicației 3 sunt apropiate de cele obținute în cazul
analizei cu programe specializate, Capitolul 6. Aplicația propusă asigură un grad ridicat de
precizie, rezultatele obținute având diferențe de maxim 10% față de cele obținute cu softul
TRNSYS.
Avantajul aplicației propuse constă în ușurința introducerii datelor prin intermediul
interfeței grafice și obținerea de rezultate numerice și grafice concludente.
220
Capitolul 8
CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUȚII
PERSONALE ȘI VALORIFICAREA
REZULTATELOR
8.1 Concluzii generale

În acest capitol se prezintă rezultatele și concluziile obținute pe parcursul desfășurării
activităților specifice tezei de doctorat. Cercetarea s-a concretizat prin studii teoretice, teste
experimentale și analize numerice, desfășurate în cadrul Facultății de Construcții și Instalații
din Iași.
Integrarea panourilor fotovoltaice în fațadele ventilate dublu vitrate ale clădirilor
Conceptul de fațadă ventilată dublu vitrată (FDV) reprezintă o soluție de îmbunătățire
a eficienței energetice a clădirilor cu pereți cortină. Această tehnică se poate aplica atât pentru
clădirile noi, cât și pentru cele existente. Rolul acestor fațade este distinct în funcție de sezon.
Astfel, se obține reducerea aporturilor de căldură și a supraîncălzirii datorate radiației solare în
regim de vară și valorificarea acestora pe timpul iernii.
Cercetările efectuate în cadrul tezei de doctorat sunt concentrate pe studiul integrării
panourilor fotovoltaice în clădiri cu FDV, soluție cunoscută sub denumirea de BIPV (Building
Integrated Photovoltaics), care reprezintă o optimizare a funcționării globale a fațadelor dublu
vitrate. Integrarea panourilor fotovoltaice în FDV se poate realiza cu rol de înlocuitor al
vitrajului exterior, în interiorul canalului ventilat sau ca dispozitive cu rol de umbrire. În fiecare
din aceste situații, energia totală economisită sau produsă de sistemul BIPV este superioră celei
a sistemelor analizate separat.
Principalele avantaje ale sistemelor BIPV rezultă în primul rând din aportul adus de
panourile fotovoltaice și constau în:
- conversia directă a energiei solare;
- producerea și consumul local al energiei electrice (pierderi mai mici);
221
Capitolul 8 – Concluzii generale, contribuții personale și valorificarea rezultatelor
- lipsa elementelor în mișcare (lipsa zgomotului);

- varietatea de forme, dimensiuni și culori;
- creșterea eficienței panourilor fotovoltaice prin efectul de răcire al FDV;
- disponibilitatea unor suprafețe mari, raportate la mediul urban;
- posibilități arhitecturale variate.
Dezavantajele acestor sisteme sunt:
- costurile de implementare ridicate;
- poziția fixă a panourilor fotovoltaice, fără posibilitatea orientării;
- dependența de factorii climatici și de umbrire;
- necesitatea unor măsuri suplimentare de asigurare a securității electrice.
Cercetări experimentale privind comportamentul panourilor fotovoltaice în condiții
variabile de radiație solară și temperatură de operare
Cercetările efectuate pe parcursul programului experimental, în camera climatică
dublă, au evidențiat o serie de aspecte importante, conducând la următoarele concluzii și
observații:
În cazul ambelor panouri fotovoltaice studiate s-a determinat dependența eficienței
panourilor fotovoltaice de radiația solară incidentă și temperatura de operare. Principalii
parametri ai celulei fotovoltaice, Isc și Voc, sunt influențați în mod direct de radiația solară și
temperatura de operare a celulei. Astfel, la creșterea intensității radiației incidente are loc o
creștere liniară a valorii Isc, precum și una logaritmică în cazul Voc. Mărirea intensității radiației
solare este asociată cu o creștere a temperaturii celulei, a cărei efect principal constă în scăderea
liniară a Voc și a randamentului de conversie fotovoltaică.
Coeficienții de dependență cu temperatura de operare pentru panoul fotovoltaic
monocristalin evidențiază scăderea eficienței de conversie (-0,46 %/°C), a factorului de umplere
(-0,04 %/°C), a puterii electrice generate (- 0,47 %/°C) și tensiunii de mers în gol (-0,45 %/°C),
precum și creșterea nesemnificativă a intensității curentului de scurtcircuit (+0,14 %/°C).
În cazul panoului fotovoltaic policristalin, tendința este asemănătoare, înregistrându-se
următorii coeficienți de dependență cu temperatura de operare: eficiența de conversie (-0,50
%/°C), factorul de umplere (-0,20 %/°C), puterea electrică generată (-0,50 %/°C), tensiunea de
mers în gol (-0,43 %/°C), intensitatea curentului de scurtcircuit (+0,16 %/°C).
Pentru majoritatea testărilor experimentale, o concluzie importantă constă în efectul
pozitiv al creșterii intensității radiației solare incidente asupra parametrilor caracteristici ai
panourilor fotovoltaice.
Coeficienții de dependență cu intensitatea radiației solare pentru panoul fotovoltaic
monocristalin evidențiază creșterea eficienței de conversie (+1,84 %/(100W/m2)), a intensității
curentului de scurtcircuit (+40,42 %/(100W/m2)), a puterii electrice generate (+43,5
%/(100W/m2)) și tensiunii de mers în gol (+1,29 %/(100W/m2)), precum și o scădere
nesemnificativă a factorului de umplere (-0,26 %/(100W/m2)).
Pentru panoul fotovoltaic policristalin s-au obținut coeficienți de dependență
asemănători, având următoarele valori: eficiența de conversie (+2,27 %/(100W/m2)), factorul
222
de umplere (+3,75 %/(100W/m2)), puterea electrică generată (+45,0 %/(100W/m2)), tensiunea

de mers în gol (+0,6 %/(100W/m2)), intensitatea curentului de scurtcircuit (+34,6
%/(100W/m2)).
Se constată că rezultatele testelor experimentale, pentru cele două tipuri de panouri
fotovoltaice, au generat coeficienți de dependență apropiați ca valori procentuale, chiar dacă
valorile absolute ale parametrilor analizați au valori cu diferențe mai pronunțate.
Un aspect ce trebuie evidențiat constă în influența complexă a temperaturii de operare
a panourilor fotovoltaice asupra eficienței acestora. Astfel, s-a observat, pe cale experimentală,
că temperatura de operare influențează în mod direct eficiența, în sensul scăderii celei din urmă
la radiație solară constantă, atunci când temperatura crește. De asemenea, s-a constatat o
influență indirectă a temperaturii de operare. Aceasta constă în scăderea eficienței panoului
fotovoltaic la creșterea radiației solare, la temperaturi constante mai mari de 50...55 °C. Această
concluzie reprezintă un aspect de o importanță majoră, deoarece producătorii furnizează acești
coeficienți doar pentru condiții standard, în care se specifică doar creșterea randamentului cu
radiația solară, și nu se poate realiza o evaluare reală a viitorului sistem fotovoltaic.
Conform acestor rezultate, se recomandă răcirea panourilor fotovoltaice măcar sub
limita de 50 °C, pentru obținerea unor randamente rezonabile pe durata exploatării. În cazul
scăderii temperaturii de operare a panourilor fotovoltaice până la 40 °C sau mai puțin, se
înregistrează un coeficient pozitiv de variație a factorului de umplere cu radiația solară.
Cercetări experimentale privind efectul vântului asupra ventilării canalului fațadelor
ventilate dublu vitrate
Rezultatele experimentale obținute prin testarea machetei unei clădiri în tunelul
aerodinamic, au generat următoarele concluzii:
S-a analizat efectul vitezei (1...5 m/s) și direcției vântului (0°...90°) asupra canalului
ventilat al FDV, pentru trei variante studiate: fațadă tip canal, tip coridor și tip coș. Calculul
coeficienților de corelare a vitezelor din interiorul canalului FDV cu viteza de referință au
evidențiat că direcția vântului de referință la unghi de 0° generează cel mai bun amestec al
aerului pentru toate configurațiile studiate.
Valorile maxime ale coeficienților, în secțiunea mediană a canalului, s-au obținut pentru
fiecare configurație în parte astfel: Configurația 1 (cv = 0,81...1,02, pentru direcția vântului la
90°), Configurația 2 (cv = 0,98...1,25, pentru direcția vântului la 0°) și Configurația 3 (cv =
0,72...1,04, pentru direcția vântului la 0°).
Un rezultat important a constat în identificarea regimului de automodelare a
fenomenelor de curgere a fluidelor pentru numere Reynolds mari, la viteze de peste 3 m/s.
Această observație a ușurat mult calculele și transpunerea rezultatelor la scară naturală.
Calculul coeficienților de transfer de căldură prin convecție, hc, pentru fațada ventilată
la scară naturală, a condus la următoarele valori maxime pentru viteze cuprinse între 0,5 și 3,0
m/s: Configurația 1 (tip canal), hc = 2,35...9,87 W/m2.K, Configurația 2 (tip coridor), hc =
2,8...11,72 W/m2.K și Configurația 3 (tip coș), hc = 2,46...10,30 W/m2.K.
223
Configurația 1 reprezintă însă soluția optimă din punctul de vedere al vitezelor și

uniformității câmpurilor de viteze obținute pentru toate direcțiile studiate. Această configurație
asigură răcirea PF la valori minime ale hc de peste 1,09 W/m2.K (vref = 0,5 m/s), pentru toate
direcțiile vântului, în timp ce pentru celelalte configurații se înregistrează valori de 0,37 W/m2.K
(Configurația 2), respectiv 0,58 W/m2.K (Configurația 3).
S-a demonstrat pe cale experimentală că vitezele curenților de aer din imediata apropiere
a panourilor fotovoltaice pot fi corelate cu viteza vântului de referință și au valori de același
ordin de mărime cu aceasta. Acest fenomen reprezintă o posibilitate foarte eficientă pentru
extragerea căldurii înmagazinate în panourile fotovoltaice integrate în FDV ale clădirilor.
Modelări numerice pentru evaluarea efectului diverselor soluții de răcire cu aer și
apă
Rezultatele obținute prin modelări numerice sunt corelate cu datele celor două
experimente și vin în completarea și combinarea acestora. Modelele create au simulat cu o
aproximație satisfăcătoare comportamentul termic și aeraulic al panourilor fotovoltaice și al
fațadei ventilate. În primă fază, s-a determinat influența radiației solare, grosimii canalului,
vitezei și temperaturii aerului din canal asupra temperaturii de operare a panoului fotovoltaic.
Apoi s-au propus două soluții de răcire a panourilor fotovoltaice.
Prima soluție constă în răcirea pasivă, cu aer, folosind un disipator de căldură cu nervuri,
atașat în spatele panoului fotovoltaic și în contact cu aerul care circulă în canalul fațadei. În
urma studiului comparativ, în funcție de înălțimea și unghiul de înclinare a nervurilor, s-a
determinarea configurația optimă a disipatorului de căldură. Aceasta s-a obținut pentru
înălțimea de 5 cm a nervurilor și unghiul de înclinare de 45° față de verticală. Pentru această
soluție, temperatura panoului s-ar reduce de la 75 °C (cazul de bază – aplicare pe fațadă, fără
posibilitatea ventilării), respectiv 55,5 °C (cazul integrării în FDV fără disipator) la 39,9 °C.
Creșterea eficienței panourilor fotovoltaice raportată la cazul de bază este de 18,71...20,68%,
iar în cazul integrării simple în fațada ventilată este între 6,60...8,38%, pentru viteze ale aerului
de 0,5...1,5 m/s.
Cea de-a doua soluție de răcire, cu apă, constă în utilizarea unui schimbător de căldură
pelicular, atașat, de asemenea, în zona posterioară a panoului fotovoltaic. S-a realizat analiza
comparativă, în funcție de caracteristicile dimensionale ale schimbătorului (grosimea peliculei
de apă) și parametrii agentului caloportor (temperatura și viteza apei). Varianta optimă obținută
constă într-un schimbător pelicular cu grosimea de 3 mm și viteza apei de 0,01 m/s (0,9 l/min).
În acest caz, la o temperatură a apei de 20 °C, coeficientul global de schimb de căldură atinge
valoarea de 48,6 W/m2.K, iar puterea extrasă din panoul fotovoltaic este de 140,8 W.
Temperatura de operare a panoului are valori cuprinse între 22,3 °C și 31,8 °C, pentru
temperatura de intrare a apei între 20 °C și 30 °C. Creșterea eficienței obținută prin răcirea
panoului fotovoltaic la 31,8 °C este de 25,08% față de cazul de bază și de 12,36% față de cazul
integrării simple în FDV.
224
În ceea ce privește comparația celor două soluții de reducere a temperaturii panourilor

fotovoltaice integrate în clădiri cu fațade ventilate, răcirea cu apă asigură o creștere a eficienței
între 3,67% și 8,24%, comparativ cu soluția optimă de răcire cu aer.
Studii de caz privind integrarea PF în clădiri din diverse localități din România
S-a studiat prin modelare numerică producția de energie electrică generată de un panou
fotovoltaic integrat în FDV a clădirilor în condiții reale. Studiul comparativ s-a realizat pentru
aceleași condiții de integrare, în patru localități din România: București, Cluj-Napoca, Iași și
Timișoara. Pentru poziția verticală a panoului, orientările studiate sunt: sud, sud-est și sud-vest.
Conform rezultatelor analizei anuale, producția maximă de energie electrică se obține
pentru amplasarea în Cluj-Napoca, pentru toate orientările: sud (126,5 kWh/m2), sud-est (119,5
kWh/m2) și sud-vest (118,9 kWh/m2), la randamente medii anuale de 11,56...11,64%.
Randamentele maxime obținute sunt foarte apropiate, cele mai mari sunt pentru Iași
(11,58...11,66%). Din punctul de vedere al orientării, în toate cazurile studiate, eficiența
maximă este înregistrată pentru poziționarea pe fațada sud-estică, în timp ce energia totală
produsă anual se obține pe fațada sudică.
Analiza lunară a avut drept scop determinarea lunii din an în care este foarte probabil
să se obțină producția maximă de energie electrică pentru fiecare caz în parte. S-a constatat că
producția maximă lunară este obținută în proporție de 87% în luna august, pentru orientările
sud-est și sud-vest și în lunile septembrie, octombrie pentru orientarea sud. Conform studiului,
energia maximă lunară se obține pentru localitatea Cluj-Napoca (13,4 kWh/m2), pe orientarea
sud, în luna octombrie. Eficiența medie lunară la care se obține această producție are valoarea
de 11,47%, cea mai mare din toate analizele lunare, dar mai mică decât cea anuală.
Studiul a fost detaliat și pentru zilele de maximă producție. Cele mai mari valori au fost
obținute pentru Cluj-Napoca, orientare sud (0,74 kWh/m2), luna martie, iar cele minime pentru
Iași, orientare sud-est (0,58 kWh/m2), în luna august. Eficiențele medii zilnice variază în
intervalul 11,08...11,66%, cu valori maxime pe orientarea sud și minime pe sud-vest.
Pentru toate cazurile studiate s-au reluat analizele pentru verificarea soluțiilor de răcire
propuse în Capitolul 4. Efectele reducerii temperaturii s-au observat pentru toate intervalele de
analiză propuse. Energia suplimentară produsă anual în cazul utilizării disipatorului de căldură,
comparativ cu cazul de bază, are valori cuprinse între 5,31% și 6,41%, în funcție de localitate
și orientare. Efectul de creștere a energiei produse prin utilizarea schimbătorului pelicular este
de 5,60...8,47%, față de cazul de bază. Creșterea producției lunare are valori cuprinse între
8,7...9,1%, pentru utilizarea disipatorului de căldură și de 11,9...12,7%, pentru schimbătorul
pelicular. La nivelul zilei maxime, creșterea producției de energie electrică este de 11,4% (de
la 0,7 kWh/m2 la 0,78 kWh/m2), în cazul utilizării soluției optime de schimbător pelicular.
Cel mai puternic impact al soluțiilor de răcire s-a obținut pe orientarea sud-vest, iar cel
mai redus pe orientarea sud-est. Acest rezultat este datorat eficiențelor reduse ale panourilor
fotovoltaice integrate în fațada sud-vestică, determinate de operarea la temperaturi ale aerului
exterior mult superioare celor la care operează fațada sud-estică și sudică.
225
Din punctul de vedere al tuturor cazurilor studiate, varianta optimă de integrare a

panourilor fotovoltaice în fațada ventilată dublu vitrată a unei clădiri din România se
înregistrază pentru localitatea Cluj-Napoca, orientarea sud, pentru o lățime a canalului fațadei
de 10 cm, cu atașarea unui schimbător de căldură pelicular, cu grosimea peliculei de 3 mm,
viteza apei de 0,01 m/s și temperatura apei de 20 °C.
Conceperea unei interfețe grafice pentru evaluarea funcționării PF integrate în
clădiri
Analiza documentară a softurilor existente pentru studiul funcționării panourilor
fotovoltaice a dus la concluzia că acestea ori sunt foarte scumpe, ori au o serie de lipsuri, ori
sunt foarte greu de folosit de un utilizator neexperimentat. De asemenea, în ceea ce privește
integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri, numărul programelor disponibile este și mai redus.
De aceea s-a considerat oportună dezvoltarea unei aplicații cu interfață grafică pentru studiul
panourilor fotovoltaice integrate în clădiri.
S-a realizat implementarea modelului matematic al panoului fotovoltaic în Simulink și
crearea unei interfețe grafice pentru rularea aplicației. Rezultatele sunt obținute doar pe baza
unor informații disponibile utilizatorului, precum datele tehnice ale panoului fotovoltaic și
detaliile locului de amplasare a acestuia.
Programul realizat este validat conform datelor unui producător și ia în considerare
efectele parametrilor exteriori studiați pe parcursul tezei de doctorat: radiația solară,
temperatura aerului sau viteza vântului. Cu ajutorul aplicației se pot realiza analize simple sau
comparative ale unor situații de integrare a panourilor fotovoltaice în clădiri, cu opțiunea de
salvare a rezultatelor. Analiza pentru localitatea Iași, prezintă rezultate asemănătoare celor
obținute în Capitolul 6, aplicația putând fi utilizată cu succes pentru studierea sistemelor BIPV.
8.2 Contribuții personale

Rezultatele obținute în urma cercetărilor experimentale și numerice din cadrul
programului doctoral sunt concretizate sub forma unor contribuții personale. Principalele
contribuții originale aduse domeniului sunt:
 Sinteză documentară privind radiația solară și efectul fotovoltaic;
 Studiul documentar privind stadiul actual de cunoaștere în domeniul integrării
panourilor fotovoltaice în clădiri cu fațade dublu vitrate, avantaje și dezavantaje;
 Conceperea și realizarea unui program experimental pentru testarea panourilor
fotovoltaice, în cameră climatică, în diverse condiții de însorire și temperatură de operare:
 conceperea, execuția și utilizarea unui simulator de radiație solară,
corespunzător dimensiunilor camerei climatice și a panourilor fotovoltaice;
 testarea și verificarea fluxului radiativ emis de standul de simulare în condiții
normale și în interiorul camerei climatice;
 testarea a două panouri fotovoltaice diferite, unul monocristalin și altul
policristalin, în camera climatică dublă;
226
 determinarea coeficienților de influență a temperaturii de operare asupra

eficienței, tensiunii, curentului electric și factorului de umplere;
 determinarea coeficienților de influență a radiației solare asupra eficienței,
tensiunii, curentului electric și factorului de umplere ai panourilor fotovoltaice;
 măsurarea radiației incidente și a temperaturii de operare și estimarea
distribuției acestora pe suprafața panourilor fotovoltaice;
 identificarea intervalurilor de temperaturi în care se recomandă răcirea
panourilor fotovoltaice;
 analiza comparativă a efectelor radiației și temperaturii asupra panourilor
fotovoltaice monocristaline și policristaline;
 elaborarea unor concluzii referitoare la influența directă și indirectă a
temperaturii de operare asupra eficienței panourilor fotovoltaice.
 Conceperea și realizarea unui program experimental pentru evaluarea efectului
vântului asupra canalului fațadelor ventilate dublu vitrate a clădirilor, în tunel aerodinamic:
 conceperea și execuția machetei la scară redusă a unei clădiri, cu
posibilitatea schimbării configurației de fațadă dublu vitrată (FDV);
 determinarea poziției optime a prizelor de presiune în interiorul canalului FDV;
 simularea corectă a vântului, în condițiile unui strat limită turbulent și al
distribuției vitezelor pe verticală și orizontală;
 testarea a trei variante diferite de FDV, pentru viteza și direcția vântului
variabilă;
 determinarea câmpului de viteze pe verticală și orizontală, generat de tunelul
aerodinamic;
 obținerea de coeficienți de legătură între viteza de referință incidentă pe
machetă și viteza aerului din canal;
 identificarea tendinței specifice automodelării a coeficienților de legătură
între viteza de referință și viteza din canal;
 determinarea configurației cu regimului de viteze optim pentru răcirea
panourilor fotovoltaice integrate;
 transpunerea la scară naturală a rezultatelor și determinarea coeficienților
de transfer de căldură convectiv pentru configurațiile studiate.
 Analiza documentară a soluțiilor de răcire a panourilor fotovoltaice existente și
identificarea de noi posibilități;
 Conceperea și efectuarea de analize numerice, cu ajutorul programului de calcul
ANSYS-Fluent, în scopul evaluării integrate a rezultatelor celor două experimente:
 evaluarea efectului de răcire obținut prin integrarea PF în FDV;
 determinarea efectului grosimii canalului, vitezei și temperaturii aerului și al
radiației solare asupra transferului de căldură din apropierea PF integrat;
 propunerea unei soluții de răcire pasivă cu aer, cu disipator de căldură;
227
 evaluarea efectului de îmbunătățire a eficienței panoului fotovoltaic prin

utilizarea disipatorului de căldură;
 determinarea variantei optime de disipator de căldură, prin analiza efectului
înălțimii și unghiului de înclinare al nervurilor;
 propunerea unei soluții de răcire activă cu apă, cu schimbător pelicular;
 evaluarea efectului de îmbunătățire a eficienței panoului fotovoltaic prin
utilizarea schimbătorului de căldură pelicular;
 determinarea variantei optime de schimbător pelicular, prin analiza efectului
grosimii peliculei, temperaturii și vitezei de circulație a apei;
 analiza comparativă a efectului celor două soluții de răcire și compararea
eficienței obținute cu valorile de bază.
 Realizarea de studii de caz, privind eficiența panourilor fotovoltaice integrate în
clădiri din diverse localități din România, în condiții climatice reale:
 efectuarea studiului pentru intervale de analiză: anuale, lunare și zilnice;
 studiul eficienței panourilor fotovoltaice pentru poziție orizontală și verticală:
sud, sud-est și sud-vest;
 analiza comparativă a rezultatelor pentru localitățile București, Cluj-Napoca,
Iași și Timișoara;
 evaluarea efectului soluțiilor de răcire propuse în condiții reale de
funcționare a panourilor fotovoltaice.
 Conceperea unei aplicații cu interfață grafică, cu ajutorul programelor
MATLAB și Simulink, pentru studiul panourilor fotovoltaice integrate în clădiri:
 analiza documentară a soluțiilor existente pentru simularea și analiza
sistemelor fotovoltaice și determinarea posibilelor îmbunătățiri;
 implementarea modelului matematic de simulare a panourilor fotovoltaice
în mediul Simulink și accesarea acestuia cu ajutorul interfeței grafice;
 prelucrarea informațiilor unei baze de date climatice în scopul setării automate
a valorilor temperaturii și radiației solare din interfața grafică, în funcție de
selecția localității și a perioadei din an;
 asigurarea posibilității studiului productivității unui panou fotovoltaic
doar cu ajutorul datelor furnizate de producător;
 crearea unei modalități de vizualizare, stocare, centralizare și prelucrare a
datelor privind funcționarea panourilor fotovoltaice integrate în clădiri în
diverse condiții climatice;
 testarea și validarea corectitudinii aplicațiilor create cu datele unui panou
fotovoltaic real;
 implementarea unui modul de impunere a răcirii panoului fotovoltaic până
la o temperatură dată;
 exemplu de analiză a funcționării unui panou fotovoltaic în condiții date,
realizată prin rularea aplicației propuse.
228
 Teza de doctorat conține un număr mare de experimentări, necesitând

prelucrarea unei cantități considerabile de date numerice, care pot constitui începutul unei
baze de date referitoare la comportamentul panourilor fotovoltaice integrate în FDV, în condiții
variabile de temperatură de operare, radiație solară sau vânt.
8.3 Valorificarea rezultatelor

Pe parcursul elaborării tezei de doctorat, rezultatele cercetărilor au fost valorificate prin
publicarea, în calitate de autor/coautor, a unui număr de 31 lucrări științifice:
 Lucrări publicate în volumele unor manifestări științifice indexate ISI (în

număr de 3):
1. Cătălin George Popovici, Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Nelu-
Cristian Cherecheș, Efficiency improvement of photovoltaic panels by using air cooled heat
sinks, 2015 EENVIRO Conference on ,,Sustainable Solutions for Energy and
Environment”, Energy Procedia, Vol. 85, pp. 425–432, 2016.
doi:10.1016/j.egypro.2015.12.223 (participare și prezentare lucrare).
2. Cătălin George Popovici, Vasile Valerica Cîrlan, Theodor Dorin Mateescu, Nelu-Cristian
Cherecheș, Sebastian Valeriu Hudișteanu, Influence of various angles of the venetian
blind on the efficiency of a double skin facade, 2015 EENVIRO Conference on
,,Sustainable Solutions for Energy and Environment”, Energy Procedia, Vol. 85, pp. 416–
424, 2016. doi:10.1016/j.egypro.2015.12.222.
3. Cristian Cherecheș, Monica Cherecheș, Livia Miron, Sebastian Hudișteanu, New
Criterion Proposal for Transition from Natural to Forced Convection (Prescribed Wall
Flux), 2015 EENVIRO Conference on ,,Sustainable Solutions for Energy and
Environment”, Energy Procedia, Vol. 85, pp. 109–117, 2016.
doi:10.1016/j.egypro.2015.12.280.
 Lucrări publicate în volumele unor manifestări științifice în curs de indexare

ISI (în număr de 1):
4. Cătălin George Popovici, Valeriu Sebastian Hudișteanu, Numerical simulation of HVAC
system functionality in a socio-cultural building, 9th International Conference
Interdisciplinarity in Engineering, INTER-ENG 2015, Tîrgu-Mureș, Romania, Procedia
Technology, Vol. 22, pp. 535–542, 2016. doi:10.1016/j.protcy.2016.01.113 (participare și
prezentare lucrare).
 Lucrări acceptate pentru publicare în volumele unor manifestări științifice

indexate ISI (în număr de 2):
5. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Cătălin George Popovici, Theodor Dorin Mateescu, Nelu-
Cristian Cherecheș, Efficiency analysis of BIPV systems for different locations in Romania,
acceptată pentru prezentare în programul Conferinței Sustainable Solutions for Energy and
Environment, EENVIRO 2016, Bucharest, Romania, publicare în Energy Procedia, 2016.
229
6. Nelu-Cristian Cherecheș, Monica Cherecheș, Sebastian Valeriu Hudișteanu, Numerical

study of cooling solutions inside a power transformer, acceptată pentru prezentare în
programul Conferinței Sustainable Solutions for Energy and Environment, EENVIRO
2016, Bucharest, Romania, publicare în Energy Procedia, 2016.
 Lucrări publicate în reviste BDI (în număr de 11):

7. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Cătălin George Popovici,
Comparative study of water film heat exchangers for cooling photovoltaic panels, Bulletin
of the Transilvania University of Brasov, Vol. 8, Special Issue No. 1, pp. 365-370, 2015.
8. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Cătălin George Popovici, Five
parameter model of photovoltaic panel implemented in Matlab/Simulink, The Bulletin of
the Polytechnic Institute of Jassy, Construction. Architecture Section, Tomul: LXI (LXV),
Fasc. 3, pp. 93-102, 2015.
9. Cătălin George Popovici, Sebastian Valeriu Hudișteanu, Comparative analysis of HVAC
system functionality in “Vasile Alecsandri” National Theatre of Jassy, The Bulletin of the
Polytechnic Institute of Jassy, Construction. Architecture Section, Tomul: LXI (LXV),
Fasc. 2, pp. 43-51, 2015.
10. Sebastian Hudișteanu, Theodor Mateescu, Nelu-Cristian Cherecheș, Cătălin George
Popovici, Numerical study of air cooling photovoltaic panels using heat sinks, Revista
Română de Inginerie Civilă, Vol. 6, Nr. 1, pp. 11-20, 2015.
11. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Cooling of photovoltaic panels by using water film heat
exchanger, Proceedings of the 2nd International Conference for PhD students in Civil
Engineering and Architecture, CE-PhD 2014, Cluj-Napoca, Romania, pp. 445-452, 2014.
12. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Andreea Baran, Marius Balan, Nelu-Cristian Cherecheș,
Theodor Mateescu, Marina Verdeș, Vasilică Ciocan, Improvement of the indoor climate
conditions inside orthodox churches, Proceedings of the International Scientific
Conference, CIBV 2014, Transilvania University, Braşov, pp. 61-66, 2014.
13. Monica Cherecheș, Nelu-Cristian Cherecheș, Sebastian Hudișteanu, The influence of
different flow velocities on the heat transfer inside a ventilated façade, Romanian Journal
of Civil Engineering, Vol. 5, Nr. 1, pp. 19-26, 2014.
14. Cătălin George Popovici, Sebastian Hudișteanu, Numerical study of the efficiency of flat
plate solar collectors in different external conditions, Applied Mechanics and Materials,
Vol. 659, pp. 435-439, 2014., doi:10.4028/www.scientific.net/AMM.659.435.
15. Sebastian Hudișteanu, Claudia Florentina Poenari, Bogdan Iulian Balint, Monica
Cherecheș, Nelu-Cristian Cherecheş, Energy saving analysis inside a double skin facade,
Mathematical Modelling in Civil Engineering Journal, Special Issue, pp. 78-83, 2013
(participare și prezentare lucrare).
16. Sebastian Hudișteanu, Nelu-Cristian Cherecheș, Monica Cherecheș, Numerical modeling
of solar radiation inside ventilated double-skin facade, Mathematical Modelling in Civil
Engineering Journal, Vol. 8, Nr. 4, pp. 96-101, 2012.
230
17. Monica Cherecheş, Nelu-Cristian Cherecheş, Sebastian Hudișteanu, Indicateurs

énergétiques specifiques aux façades ventilées et vitrées, Construcții Journal, Vol. 13, Issue
2, pp. 24-30, 2012.
 Lucrări publicate în volume ale conferințelor și simpozioanelor cu

participare internațională din țară (în număr de 1):
18. Sebastian Hudișteanu, Theodor Mateescu, Victoria Cotorobai, Andrei Burlacu, Iuliana
Hudișteanu, Numerical study of the influence of the solar radiation on the temperature of
the photovoltaic panels, Conferința "Efficiency and Innovation through Numerical
Simulation", ANSYS&Flowmaster, 2014 (participare și prezentare lucrare).
 Lucrări publicate în volume ale conferințelor naționale (în număr de 13):
19. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Cătălin George Popovici,
Cristian-Nelu Cherecheș, Influența poziției asupra eficienței panourilor fotovoltaice
integrate în clădiri, Volumul Conferinței Instalații pentru Construcții și Economia de
Energie, Iași, România, Ediția XXVI, pp. 52-61, 2016.
20. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Cătălin-George Popovici,
Nelu-Cristian Cherecheș, Eficiența maximă teoretică și practică a celulelor fotovoltaice,
Volumul Conferinței Știința Modernă și Energia, Cluj-Napoca, România, Ediția XXXV,
pp. 62-68, 2016.
21. Victoria Cotorobai, Sebastian Hudișteanu, Ionuț Cotorobai, Complex systems for
capture/transport/conversion and utilization of solar radiation in buildings, Volumul
Conferinței Instalații pentru începutul mileniului trei, Sinaia, pp. 201-228, 2015.
22. Cristian Cherecheş, Sebastian Valeriu Hudișteanu, Monica Cherecheş, Studiu privind
identificarea regimurilor de transfer de căldură prin convecţie, Volumul Conferinței
Instalații pentru începutul mileniului trei, Sinaia, pp. 126-136, 2015.
23. Sebastian Valeriu Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Popovici George Cătălin,
Studiu comparativ al schimbătoarelor de căldură peliculare utilizate la răcirea panourilor
fotovoltaice, Volumul Conferinței Instalații pentru începutul mileniului trei, Sinaia, pp.
358-367, 2015.
24. Sebastian Hudișteanu, Theodor Dorin Mateescu, Nelu-Cristian Cherecheș, Cătălin
George Popovici, Simularea funcționării panourilor fotovoltaice prin utilizarea MATLAB-
Simulink, Volumul Conferinței Instalații pentru Construcții și Economia de Energie, Iași,
România, Ediția XXV, pp. 119-126, 2015.
George Popovici, Soluții pentru simularea radiației solare utilizate la testarea sistemelor
fotovoltaice, Volumul Conferinței Știința Modernă și Energia, Cluj-Napoca, România,
Ediția XXXIV, pp. 194-202, 2015.
George Popovici, Variația puterii celulelor fotovoltaice în diverse condiții de temperatură
231
și radiație solară, Volumul Conferinței Instalații pentru Construcții și Confortul

Ambinetal, Ediția XXIV, Timișoara, România, pp. 328-335, 2015.
27. Sebastian Hudișteanu, Theodor Mateescu, Studiul variației temperaturii panourilor
fotovoltaice în diverse condiții de însorire, Al VII-lea Simpozion Naţional “Creaţii
universitare”, Iaşi, România, 2014.
28. Sebastian Hudișteanu, Theodor Mateescu, Nelu-Cristian Cherecheș, Cătălin George
Popovici, Stand experimental pentru studiul răcirii panourilor fotovoltaice, Volumul
Conferinței Instalații pentru Construcții și Economia de Energie, Iași, România, Ediția
XXIV, pp. 355-361, 2014.
29. Sebastian Hudișteanu, Theodor Mateescu, Cristian Cherecheș, Îmbunătățirea eficienței
de conversie a panourilor fotovoltaice prin răcire, Volumul Conferinței Știința Modernă
și Energia, Cluj-Napoca, România, Ediția XXXIII, pp. 71-80, 2014.
George Popovici, Studiul îmbunătățirii eficienței de conversie a panourilor fotovoltaice
obținute prin răcirea cu aer, Volumul Conferinței Instalații pentru Construcții și Confortul
Ambinetal, Ediția XXIII, Timișoara, România, pp. 187-196, 2014.
31. Sebastian Hudișteanu, Claudia-Florentina Poenari, Bogdan-Iulian Balint, Nelu-Cristian
Cherecheş, Utilizarea fațadelor ventilate dublu vitrate pentru reducerea consumului de
energie al clădirilor, Întâlnirea academică și culturală IACSIC, Iași, 2013 (participare și
prezentare lucrare).
 Participarea la conferințe internaționale din străinătate:

Participare la Conferința Advanced Building Skins, 28-29 October 2014, Bressanone,
Italy, Organizator: Economic Forum Munich – Bolzano.
 Participarea, în calitatea de colaborator, în Contractul de cercetare nr. 493/07.04.2011,

pentru activităţi specifice de reglementare în domeniul Performanţa energetică a
clădirilor, Comportarea termo-higro-energetică a faţadelor ventilate, aplicabile la
clădirile publice, în condiţiile climatice din România. Cercetare prenormativă – Faza
5/2012.
 Realizarea de materiale didactice pentru discipline din programele de licență ale

Facultății de Construcții și Instalații din Iași, Departamentul Ingineria Instalațiilor:
Nelu-Cristian Cherecheș, Sebastian Hudișteanu, Aparate electrice pentru instalații

electrice de joasă tensiune - Îndrumar de laborator, Ianuarie 2015, tiraj 50 exemplare, 127 pag,
Tipografia "Gheorghe Asachi" din Iași.
Nelu-Cristian Cherecheș, Sebastian Hudișteanu, Jan Ignat, Rețele electrice de joasă
tensiune - Îndrumar de laborator, Ianuarie 2015, tiraj 50 exemplare, 159 pag, Tipografia
"Gheorghe Asachi" din Iași.
232
Bibliografie
1. Acakpovi, A., Hagan, E. B. (2013), Novel Photovoltaic Module Modeling using Matlab/Simulink, I
J of Computer Applications, Vol. 83, Nr. 16, pp. 27-32.
2. Aelenei, L., Pereira, R., Ferreira, A., Gonçalves, H., Joyce, A. (2014), Building Integrated PV
System with integral thermal storage: a case study, Energy Procedia, Vol. 58, pp. 172-178.
3. Agathokleous, R. A., Kalogirou, S. A. (2016), Double skin facades (DSF) and building integrated
photovoltaics (BIPV): A review of configurations and heat transfer characteristics, Renewable
Energy Vol. 89, pp. 743-756.
4. Ahmad, A., Loganathan, R. (2013), real-time implementation of solar inverter with novel MPPT
control algorithm for residential applications, Energy and Power Eng, Vol. 5, pp. 427-435.
5. Armstrong, S., Hurley W. G. (2010), A thermal model for photovoltaic panels under varying
atmospheric conditions, J Applied Thermal Engineering, Vol. 30, pp. 1488-1495.
6. Aste, N., Del Pero, C., Leonforte, F. (2016), The first Italian BIPV project: Case study and long-
term performance analysis, Solar Energy, Vol. 134, pp. 340-352.
7. Axinte, E., Pescaru, R. A. (2000), Studiul acțiunii vântului în tunel aerodinamic, Editura Cermi,
Iași.
8. Axinte, E., Teleman, E. C., Băetu, G., Pescaru, R. A., Silion. R. (2015), Studies for preventing the
impact of climate changes upon built environment, The Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy,
Construction. Architecture Section, Tomul: LXI (LXV), Fasc. 2, pp. 61-74.
9. Ayaz, R., Nakir, I., Tanrioven, M. (2014), An Improved Matlab-Simulink Model of PV Module
considering Ambient Conditions, I J of Photoenergy, Vol. 2014, Article ID 315893, 6 pages.
10. Azouz, K. (2012), Architecture et efficacite energetique des panneaux solaires - Teză de doctorat,
Universite Mentouri, Republique Algerienne Democratique et Populaire.
11. Bahaidarah, H. M. S., (2016), Experimental performance evaluation and modeling of jet
impingement cooling for thermal management of PV, Solar Energy, Vol. 135, pp. 605-617.
12. Bahaidarah, H. M. S., Baloch, A. A. B., Gandhidasan, P. (2016), Uniform cooling of photovoltaic
panels: A review, Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol. 57, pp. 1520-1544.
13. Bai, A., Popp, J., Balogh, P., Gabnai, Z., Pályi, B., Farkas, I., Pintér, G., Zsiborács, H. (2016),
Technical and economic effects of cooling of monocrystalline photovoltaic modules under
Hungarian conditions, Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol. 60, pp. 1086-1099.
14. Balan, M. (2007), Energii regenerabile - Conversia energiei solare în energie electrică, UT din
Cluj-Napoca, editura UT Pres, preluat de pe http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile.
15. Banu, I. V., Istrate, M., Machidon, D., Pantelimon, R. (2015), Study regarding modeling
photovoltaic arrays using test data in MATLAB/Simulink, U.P.B. Bull., Vol. 77, pp. 227-234.
16. Barbosa, S., Ip, K. (2014), Perspectives of double skin façades for naturally ventilated buildings: A
review, Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol. 40, pp. 1019-1029.
17. Barkkume, A. (2007), Innovative Building Skins: Double Glass Wall Ventilated Façade.
18. Belhaouas, N., Ait Cheikh, M. S., Malek, A., Larbes. C. (2013), Matlab-Simulink of photovoltaic
system based on a two-diode model simulator with shaded solar cells, Revue des Energies
Renouvelables, Vol. 16, Nr. 1, pp. 65-73.
233
Bibliografie
19. Bellia, H., Youcef, R., Fatima, M. (2014), A detailed modeling of photovoltaic module using
MATLAB, NRIAG Journal of Astronomy and Geophysics, Vol. 3, pp. 53-61.
20. Berthod, C., Strandberg, R., Odden, J. O. (2015), Temperature coefficients of compensated silicon
solar cells – influence of ingot position and blend-in-ratio, Energy Procedia, Vol. 77, pp. 15-20.
21. Bicer, Y., Dincer, I., Zamfirescu, C. (2016), Effects of various solar spectra on photovoltaic cell
efficiency and photonic hydrogen production, International Journal of Hydrogen Energy, Vol. 41,
Nr. 19, pp. 7935-7949.
22. Bouzid, F., Machich, S. B. (2010), The effect of solar spectral irradiance and temperature on the
electrical characteristics of a ZnO-SiO2-Si (N) photovoltaic structure, Revue des Energies
Renouvelables, Vol. 13, pp 283-294.
23. Brinkworth, B. J. (2002), Coupling of Convective and Radiative Heat Transfer in PV Cooling Ducts,
Transactions of the ASME, 124, pp. 250-255.
24. Căluianu, I. (2011), Creşterea productivităţii energetice a panourilor fotovoltaice - Teză de
doctorat, UTCB, Facultatea de inginerie a instalaţiilor, București.
25. Chander, S., Purohit, A., Arvind, A. S., Nehra, S. P., Dhaka, M. S. (2015), A study on photovoltaic
parameters of mono-crystalline silicon solar cell with cell temperature, Energy Reports, Vol. 1, pp.
104-109.
26. Chenni, R., Makhlouf, M., Kerbache, T., Bouzid, A. (2007), A detailed modeling method for
photovoltaic cells, Energy, Vol. 32, pp. 1724-1730.
27. Cherecheș, C., Cherecheș, M., Miron, L., Hudișteanu, S. (2016), New Criterion Proposal for
Transition from Natural to Forced Convection (Prescribed Wall Flux), Energy Procedia, Vol. 85,
pp. 109-117.
28. Cherecheş, M., Cherecheş, N.-C., Hudișteanu, S. (2012), Indicateurs énergétiques specifiques aux
façades ventilées et vitrées, Construcții Journal, Vol. 13, Nr. 2, pp. 24-30.
29. Cherecheș, M., Cherecheș, N.-C., Hudișteanu, S. (2014), The influence of different flow velocities
on the heat transfer inside a ventilated façade, Romanian Journal of Civil Engineering, Vol. 5, Nr.
1, pp. 19-26.
30. Cîrlan., V. V. (2015), Influenţa parametrilor constructiv-funcţionali asupra eficienţei energetice a
faţadelor dublu vitrate - Teză de doctorat, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi,
Facultatea de Construcţii şi Instalaţii.
31. Cojocaru, I. (2013), Legile similitudinii – criterii de similitudine – note de curs.
32. Cubas, J., Pindado, S., Manuel, C. (2014), Explicit Expressions for Solar Panel Equivalent Circuit
Parameters Based on Analytical Formulation and the Lambert W-Function, Conference
Proceedings Paper – Energies.
33. Cuce, E., Bali, T., Sekucoglu, S. A. (2011) Effects of passive cooling on performance of silicon
photovoltaic cells, International J. of Low-Carbon Technologies.
34. D’Antoni, M., Fedrizzi, R. (2014), A scalable design procedure for the assessment of the solar
energy share in office building façades, Conference of Advanced Building Skins, pp. 461-481.
35. DeSoto, W., Klein, S. A., Beckman W. A. (2005). Improvement and Validation of a Model for PV
Array Performance, Solar Energy, pp. 78-88.
36. Dubey, S., Sarvaiya, J. N., Seshadri, B. (2013), Temperature Dependent Photovoltaic Efficiency
and Its Effect on PV Production in the World – A Review, Energy Procedia, Vol. 33, pp. 311-321.
37. Duinea, A. M. (2013), Transfer de căldură și masă – suport de curs, http://elth.ucv.ro/.
38. Ebrahimi, M., Rahimi, M., Rahimi, A. (2015), An experimental study on using natural vaporization
for cooling of a PV solar cell, IC in Heat and Mass Transfer, Vol. 65, pp. 22-30.
234
39. Eicker, U., Pietruschka, D., Schmitt, A., Haag, M. (2015), Comparison of PV and solar thermal
cooling systems for office buildings in different climates, Solar Energy, Vol. 118, pp. 243-255.
40. Elarga, H., Goia, F., Zarrella, A., Dal Monte, A., Benini, E. (2016), Thermal and electrical
performance of an integrated PV-PCM system in double skin façades: A numerical study, Solar
Energy, Vol. 136, pp. 112-124.
41. Elbasit, W. A., El–Maksood, A. M. A., Soliman, F. A. S. (2013), Mathematical Model for
Photovoltaic Cells, Leonardo J Sci, Vol. 12, pp. 13-28.
42. Eteiba, M. B., El Shenawy, E. T., Shazly, J. H., Hafez, A. Z. (2013), A Photovoltaic (Cell, Module,
Array) Simulation and Monitoring Model using MATLAB®/GUI Interface, I J of Computer
Applications, Vol. 69, Nr. 6, pp. 14-28.
43. Firth, S. K. (2006), Raising efficiency in photovoltaic systems: High resolution monitoring and
performance analysis - Teză de doctorat, The Institute of Energy and Sustainable Development, De
Montfort University.
44. Flamand, O. Action du vent sur les ouvrages – Effets dynamiques, Universite de Nantes.
45. Florescu, I. (2007), Mecanica fluidelor – Note de curs pentru uzul studenților, Ed. Alma Mater,
Universitatea din Bacău.
46. Fontenault, B. (2012), Teză de disertație - Active Forced Convection Photovoltaic Thermal Panel
Efficiency Optimization, Rensselaer Polytechnic Institute, Hartford, CT.
47. Gagliano, A., Nocera, F., Aneli, S. (2016), Thermodynamic analysis of ventilated façades under
different wind conditions in summer period, Energy and Buildings, Vol. 122, pp. 131-139.
48. Gaillard, L., Ruedin, G., Giroux, Plantevit, M., Kaytoue, M., Saadon, S., Ménézo, C., Boulicaut, J.-
F. (2015), Data-driven performance evaluation of ventilated photovoltaic double-skin facades in
the built environment, Energy Procedia, Vol. 78, pp 447-452.
49. Gavan, V. (2009), Full-scale experimental evaluation and modelling of a double-skin facade.
Optimal control of thermal and visual comfort - Teză de doctorat, INSA Lyon.
50. Govindasamy, T. M., Liang, J., Yingtang, T., Petacci, L. (2003), Photovoltaic module thermal/wind
performance: Long-Term Monitoring and Model Development For Energy Rating, NCPV and Solar
Program Review Meeting, pp. 936-939.
51. Hamrouni, N., Jraidi, M., Chérif, A. (2008), Solar radiation and ambient temperature effects on the
performances of a PV pumping system, Revue des E Renouvelables, Vol. 11, pp. 95-106.
52. Hudișteanu, S. V. (2014), Cooling of photovoltaic panels by using water film heat exchanger,
Proceedings of CE-PhD 2014, Cluj-Napoca, pp. 445-452.
53. Hudișteanu, S. V., Mateescu, T. D., Popovici, C. G. (2015a), Five parameter model of photovoltaic
panel implemented in Matlab/Simulink, The Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy,
Construction. Architecture Section, Tomul: LXI (LXV), Fasc. 3, pp. 93-102.
54. Hudișteanu, S. V., Mateescu, T. D., Popovici, C. G. (2015c), Comparative study of water film heat
exchangers for cooling photovoltaic panels, Bulletin of the Transilvania University of Brasov, Vol.
8, Nr. 1, pp. 365-370.
55. Hudișteanu, S. V., Mateescu, T. D., Popovici, C. G., Cherecheș, N.-C. (2016a), Eficiența maximă
teoretică și practică a celulelor fotovoltaice, Volumul Conferinței Știința modernă și energia, Cluj-
Napoca, România, Ediția XXXV, pp. 62-68.
56. Hudișteanu, S. V., Mateescu, T. D., Popovici, C. G., Cherecheș, N.-C. (2016b), Influența poziției
asupra eficienței panourilor fotovoltaice integrate în clădiri, Volumul Conferinței Instalații pentru
construcții și economia de energie, Iași, România, Ediția XXVI, pp. 52-61.
235
Bibliografie
57. Hudișteanu, S. V., Popovici, C. G., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C. (2016c), Efficiency analysis
of BIPV systems for different locations in Romania, Conferința Sustainable Solutions for Energy
and Environment, EENVIRO 2016, București, România.
58. Hudișteanu, S., Cherecheș, N.-C., Cherecheş, M. (2012), Numerical modeling of solar radiation
inside ventilated double-skin facade, Mathematical Modelling in Civil Engineering Journal, Vol. 8,
Nr. 4, pp. 96-101.
59. Hudișteanu, S., Mateescu, T. (2014), Studiul variației temperaturii panourilor fotovoltaice în
diverse condiții de însorire, Creaţii universitare, Iaşi, România.
60. Hudișteanu, S., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2015b), Simularea
funcționării panourilor fotovoltaice prin utilizarea MATLAB-Simulink, Volumul Conferinței
Instalații pentru construcții și economia de energie, Iași, România, Ediția XXV, pp. 119-126.
61. Hudișteanu, S., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2015d), Soluții pentru
simularea radiației solare utilizate la testarea sistemelor fotovoltaice, Volumul Conferinței Știința
modernă și energia, Cluj-Napoca, România, Ediția XXXIV, pp. 194-202.
62. Hudișteanu, S., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2015e), Variația puterii
celulelor fotovoltaice în diverse condiții de temperatură și radiație solară, Volumul Conferinței
Instalații pentru construcții și confortul ambiental, Ediția XXIV, Timișoara, România, pp. 328-335.
63. Hudișteanu, S., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2014a), Stand experimental
pentru studiul răcirii panourilor fotovoltaice, Volumul Conferinței Instalații pentru construcții și
economia de energie, Iași, România, Ediția XXIV, pp. 355-361.
64. Hudișteanu, S., Mateescu, T., Cherecheș, C. (2014b), Îmbunătățirea eficienței de conversie a
panourilor fotovoltaice prin răcire, Volumul Conferinței Știința modernă și energia, Cluj-Napoca,
România, Ediția XXXIII, pp. 71-80.
65. Hudișteanu, S., Mateescu, T., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2015f), Numerical study of air
cooling photovoltaic panels using heat sinks, Revista Română de Inginerie Civilă, Vol. 6, Nr. 1, pp.
11-20.
66. Hudișteanu, S., Mateescu, T., Cherecheș, N.-C., Popovici, C. G. (2014c), Studiul îmbunătățirii
eficienței de conversie a panourilor fotovoltaice obținute prin răcirea cu aer, Volumul Conferinței
Instalații pentru construcții și confortul ambiental, Ediția XXIII, Timișoara, România, pp. 187-196.
67. Hudișteanu, S., Mateescu, T., Cotorobai, V., Burlacu, A., Hudișteanu, I. (2014d), Numerical study
of the influence of the solar radiation on the temperature of the photovoltaic panels, Conferința
ANSYS&Flowmaster.
68. Hudișteanu, S., Poenari, C. F., Balint, B. I., Cherecheș, M., Cherecheş, N.-C. (2013), Energy saving
analysis inside a double skin facade, Mathematical Modelling in Civil Engineering Journal, Special
Issue, pp. 78-83.
69. Hull, R. (1999), Properties of Crystalline Silicon, Series No 20, INSPEC, IEE, London, UK, ISBN
0 85296 933 3.
70. Infield, D., Mei, L., Eicker, U. (2004), Thermal Performance Estimation for Ventilated PV Facades,
J. Solar Energy, Vol. 76, pp. 93-98.
71. Jafari, F. V., Dehghani, M., Jafari, F. J. (2011), The Effect of Temperature on Photovoltaic Cell
Efficiency, Proceedings of the 1st International Conference on ETEC, Tehran.
72. Jubayer, M. C. (2010), Teză de disertație - Numerical modelling of forced convective heat transfer
from the inclined windward roof of a low-rise building with application to photovoltaic/thermal
systems, The University of Western Ontario London, Ontario, Canada.
73. Karvinen, A., Ahlstedt, H. (2008), Comparison of turbulence models in case of threedimensional
diffuser, Open Source CFD International Conference, Berlin, Germany.
236
74. Kawai, H., Nishimura, H., Suzuki, M., Oura, Y. (2009), Field Measurement of Wind Pressure on a
Double Skin with a Ventilator, EACWE 5 Florence, 12 pages.
75. Keating, T. J., Walker, A., Ardani, K, (2015), SAPC Best practices in PV operations and
maintenance, NREL.
76. King, D. L., Boyson, W. E., Kratochvil, J. A. (2004) Photovoltaic Array Performance Model
Report, Photovoltaic System R&D Department, Sandia National Laboratories.
77. Kohraku, S., Kurokawa, K. (2006), New methods for solar cells measurement by led solar
simulator, Tokyo University of Agriculture and Technology.
78. Koukouvaos, C., Kandris, D., Samarakou, M. (2014), Computer-Aided Modelling and Analysis of
PV Systems: A Comparative Study, The Scientific W J, Vol. 2014, Article ID 101056, 17 pages.
79. Liao, L. (2005), Teză de disertație - Numerical and Experimental Investigation of Building
Integrated Photovoltaic-Thermal Systems, Concordia University, Quebec, Canada.
80. Lindholm, F. A., Neugroschel, A., Arienze, M., Iles, P. A. (1985), Heavily doped polysilicon–
contact solar cells, Electron Device Lett. EDL-6, pp. 363–365.
81. Loua, W., Huang, M., Zhang, M., Lin, N. (2012), Experimental and zonal modeling for wind
pressures on double-skin facades of a tall building, Energy and Buildings, Vol. 54, pp.179-191.
82. Machacek, J., Prochazka, Z., Drapela, J. (2009), The temperature dependant photovoltaic modules
– a long term evaluation of experimental measurements, Renewable Energy, pp. 415-446.
83. Mantosh, K.C. (2014), A step by step guide to selecting the “right” Solar Simulator for your solar
cell testing application, Photo Emission Tech. Inc.
84. Markvarta, T., Castaner, L. (2013), Chapter-IA-2 Semiconductor Materials and Modelling, Solar
Cells Second Edition.
85. Mattei, M., Notton, G., Cristofari, C., Muselli, M., Poggi, P. (2006), Calculation of the
polycrystalline PV module temperature using a simple method of energy balance, Renewable
Energy Vol. 31, pp. 553–567.
86. Mei, L., Infield, D., Eicker, U., Fux, V. (2003), Thermal modelling of a building with an integrated
ventilated PV facade, Energy and Buildings, Vol. 35, pp. 605-617.
87. Migan, G.-A. (2013), Project Report - Study of the operating temperature of a PV module, MVK160
Heat and Mass Transfer, Lund, Sweden, 4 pages.
88. Mootz, F., Bezian, J. J. (1996), Numerical Study of a Ventilated Façade Panel, Solar Energy, Vol.
57, Nr. 1, pp. 29-36.
89. Morgan, D., Bazilian, D., Kamalanathan, H., Prasad, D. K. (2002), Thermographic analysis of a
building integrated photovoltaic system, Renewable Energy, Vol. 26, pp. 449-461.
90. Moshfegh, B., Sandberg, M. (1996), Investigation of Fluid Flow and Heat Transfer In a Vertical
Channel Heated From One Side by PV Elements, Part I-Numerical Study, WREC, pp. 248-253.
91. Moulin, J.-M. (2011), Facade integration, Challenges and solutions for BIPV, BRE Conference.
92. Murphy, T. (2011), Don’t be a PV efficiency snob, preluat de pe http://www.resilience.org/.
93. Nasrollahi, N., Salehi, M. (2015), Performance enhancement of double skin facades in hot and dry
climates using wind parameters, Renewable Energy, Vol. 83, pp. 1-12.
94. Năstase, G. (2014), Contribuții la reducerea consumului de energie prin valorificarea superioară
a aporturilor solare - Teză de doctorat, UTCB, București.
95. Neff, D. E., Meroney, N. R. (1996), Reynolds number independence of the wind tunnel simulation
of transport and dispersion about buildings, Colorado State University, 20 pages.
96. Nema, S., Nema, R. K., Agnihotri, G. (2010), Matlab/simulink based study of PV cells / modules /
array and their experimental verification, I J Energy and Environment, Vol. 1, pp. 487-500.
237
Bibliografie
97. Nemati, O. (2009), Analysis of a Mechanically Ventilated Multiple-skin Facade with Between-the-
Panes Venetian Blinds - Teză de doctorat, Waterloo, Ontario, Canada.
98. Nižetić, S., Čoko, D., Yadav, A., Grubišić-Čabo, F. (2016b), Water spray cooling technique applied
on a photovoltaic panel: The performance response, Energy Conversion and Management, Vol.
108, pp. 287-296.
99. Nižetić, S., Grubišić-Čabo, F., Marinić-Kragić, I., Papadopoulos, A. M. (2016a), Experimental and
numerical investigation of a backside convective cooling mechanism on photovoltaic panels,
Energy, Vol. 111, pp. 211-225.
100.Notton, G., Cristofari, C., Mattei, M., Poggi, P. (2005), Modelling of a double-glass photovoltaic
module using finite differences, Applied Thermal Engineering, Vol. 25, pp. 2854-2877.
101.Ode, M. C. (2010), Photovoltaic Systems, preluat de pe adresa: http://efcog.org.
102.Oprea, C. (2005), Radiația solară, aspecte teoretice și practice, ISBN 973 – 03915-1, București.
103.Peng, J., Curcija, D. C., Lu, L., Selkowitz, S. E., Yang, H., Zhang, W. (2016), Numerical
investigation of the energy saving potential of a semi-transparent photovoltaic double-skin facade
in a cool-summer Mediterranean climate, Applied Energy, Vol. 165, pp. 345-356.
104.Petreuș, D., Farcas, C., Ciocan, I. (2008), Modelling and simulation of photovoltaic cells, ACTA
Technica Napocensis - Electronics and Telecommunications, Vol. 49, pp. 42-47.
105.Poirazis, H. (2004), Double Skin Façades for Office Buildings - Literature Review, Lund Institute
of Technology, Lund University, Report EBD-R--04/3.
106.Popovici, C. G., Cîrlan, V. V., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C., Hudișteanu, S. V. (2016a),
Influence of various angles of the venetian blind on the efficiency of a double skin facade, Energy
Procedia, Vol. 85, pp. 416-424.
107.Popovici, C. G., Hudișteanu, S. V., Mateescu, T. D., Cherecheș, N.-C. (2016b), Efficiency
improvement of photovoltaic panels by using air cooled heat sinks, Energy Procedia, Vol. 85, pp.
425-432.
108.Posner, J. D., Buchanan, C. R., Dunn-Rankin, D. (2003), Measurement and prediction of indoor air
flow in a model room, J. of Energy and Building, Vol. 35 (50), pp. 515- 526.
109.Pukhrem, S. (2013), A photovoltaic panel model in MATLAB/Simulink, Wroclaw University of
Technology, Poland.
110.Quesada, G., Rousse, D., Dutil, Y., Badache, M., Hallé. S.(2012), A comprehensive review of solar
facades. Transparent and translucent solar facades, Renewable and Sustainable Energy Reviews,
Vol. 16, pp. 2643-2651.
111.Quirouette, R., Arch, B. (2004), La pression d’air et l’envelope du batiment, Ontario Association
of Architects.
112.Radu, A., Radu, V. (1981), Aerodinamica construcțiilor – Îndrumător, Institutul Politehnic Iași,
Facultatea de Construcții.
113.Rennhofer M. (2014), Multifunctional aspects of vertical integrated PV, Conference Proceedings
of the 9th Energy Forum, pp. 49-58.
114.Richter, C., Lincot, D., Gueymard, C. (2012), Solar Energy, Editura Springer New York.
115.Roberts, S., Guariento, N. (2009), Building Integrated Photovoltaics: A Handbook.
116.Sacht, H., Bragança, L., Almeida, M., Caram, R. (2015), Different module placements in a modular
façade system for natural ventilation, Economics and Finance, Vol. 21, pp. 366-373.
117.Saelens, D. (2002), Energy performance assessment of single storey multiple-skin facades,
Katholieke Universiteit Leuven.
238
118.Saelens, D., Carmeliet, J., Hens, H. (2002), Energy performance assessment of multiple skin
facades, Int. Journal of HVAC&Research, Vol. 9, Nr. 2, pp.167-186.
119.Safer, N. (2006), Modélisation des façades de type double-peau équipées de protections solaires:
Approches multi-échelles - Teză de doctorat, INSA Lyon.
120.Safer, N., Woloszyn, M., Roux, J. J. (2005), Three-dimensional simulation with a CFD tool of the
airflow phenomena in single floor double-skin façade equipped with a Venetian blind, J. Solar
Energy, Vol. 79, pp. 193-203.
121.Salih, S. M., Kadim, L. A. (2014), Effect of Tilt Angle Orientation on Photovoltaic Module
Performance, ISESCO Journal of Science and Technology, Vol. 10, Nr. 17, pp. 19-25.
122.Salmi, T., Bouzguenda, M., Gastli, A., Masmoudi, A. (2012), MATLAB/Simulink Based Modelling
of Solar PV Cell, I J of Renewable Energy Research, Vol. 2, Nr. 2, pp. 213-218.
123.Sargunanathan, S., Elango, A., Mohideen, S. T. (2016), Performance enhancement of solar
photovoltaic cells using effective cooling methods: A review, Renewable and Sustainable Energy
Reviews, Vol. 64, pp. 382-393.
124.Sheik M. (2011), Modeling and Simulation of Photovoltaic module using MATLAB/Simulink, I J of
Chemical and Environmental Engineering, Vol. 2, Nr. 5, pp. 350-355.
125.Silva, F. M., Gomes, M. G., Rodrigues, A. M. (2015), Measuring and estimating airflow in
naturally ventilated double skin facades, Building and Environment, Vol. 87, pp. 292-301.
126.Silvestre, S., Boronat, A., Choude, A. (2009), Study of bypass diodes configuration on PV modules,
Applied Energy, Vol. 86, Nr. 9, pp. 1632–1640.
127.Skoplaki, E., Palyvos, J. A. (2009), On the temperature dependence of PV module electrical
performance: A review of eﬃciency/power correlations, Solar Energy, Vol. 83, pp. 614–624.
128.Søndena, R., Berthod, C., Odden, J. O., Søiland, A.-K., Wiig, M. S., Marstein, E. S. (2015),
Temperature dependent quantum efficiencies in multicrystalline silicon solar cells, Energy
Procedia, Vol. 77, pp. 639 – 645.
129.Spellman, F. R., Stoudt, M. L. (2013), Environmental Science: Principles and Practices, Lanham,
MD: Government Institutes Press.
130.Teleman, E. C. (2000), Teză de doctorat – Contribuții privind alcătuirea și calculul clădirilor
multietajate cu structură metalică, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași.
131.Tolvanen, A., Oy, E. (2011), Solar Simulation Standards and QuickSun Measurement System.
132.Tominaga, Y., Blocken, B. (2015), Wind tunnel experiments on cross-ventilation flow of a generic
building with contaminant dispersion in unsheltered and sheltered conditions, Building and
Environment, Vol. 92, pp. 452-461.
133.Tonui, J. K., Tripanagnostopoulos, Y. (2007), Improved PV/T solar collectors with heat extraction
by forced or natural air circulation, Renewable Energy, Vol. 32, pp. 623–637.
134.Tovarovic, J. C. (2014), Poster - Integrating photovoltaics into media facades, Annual Conference
of Advanced Building Skins.
135.Tripanagnostopoulos, Y., Nousia, T., Souliotis, M. (2007), Test results of air cooled modified
photovoltaic modules.
136.Vasan, N., Stathopoulos, T. (2012), Wind Tunnel Assessment of the Wind Velocity Distribution on
Vertical Façades, Proceedings of eSim 2012, pp. 61-74.
137.Verma, S., Verma, H. K., Mohiddin, M. K. (2013), Modeling & analysis of standalone photovoltaic
system, IJRET, Vol. 2, Nr. 11, pp. 259-265.
138.Yang, D. J., Yuan, Z. F., Lee, P., H., Yin, H. M. (2012), Simulation and experimental validation of
heat transfer in a novel hybrid solar panel, I J of H and M Transfer, Vol. 55, pp. 1076–1082.
239
Bibliografie
139.*** 2009/28/CE, Directiva privind promovarea energiei din surse regenerabile.

140.*** 2009/29/CE, Directiva privind schema europeană de tranzacţionare a certificatelor de emisii de
gaze cu efect de seră.
141.*** 2010/31/UE, Directiva privind performanța energetică a clădirilor.
142.*** ANM. Administrația Naționala de Meteorologie.
143.*** Annual Conference of Advanced Building Skins, (2014), Bressanone, Italy.
144.*** ANSYS Academic Research Release 12.0, Help system, ANSYS INC, 2014
145.*** ASTM E-490-00a – 2014, Standard Solar Constant and Zero Air Mass Solar Spectral Irradiance
Tables.
146.*** ASTM E927-10 – 2015, Standard Specification for Solar Simulation for Terrestrial Photovoltaic
Testing.
147.*** Bloomberg New Energy Finance.
148.*** Bruxelles Environnement, (2010), Plan d’étapes pour panneaux photovoltaïques - Guide
administratif technique pour l’installation de panneaux photovoltaïques, preluat de pe
http://www.ibgebim.be.
149.*** Building and Construction Authority, (2008), Green Handbook - Photovoltaic (PV) systems on
buildings, ISBN 978-981-08-0578-4, Singapore.
150.*** CIE, Commission Internationale d'Eclaraige.
151.*** Cofoterm - Raport științific Etapa I, Program CEEX, Complementaritatea surselor fotovoltaice
și a captatoarelor termice în arhitectura clădirilor și asigurarea utilității de energie electrică și
climatizare.
152.*** COMET K-Projekt, Multifunctional Plug and Play Facade, Innovation and Technology
(BMVIT) and the Federal Ministry of Economy, Family and Youth (bmwfj). informație preluată de
pe: www.mppf.at.
153.*** Commission of the European Communities (EC), 2005.
154.*** CR 1-1-4-2012. Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor.
155.*** Document Number: MPXV7002, Data Sheet: Technical Data Rev 3, 01/2015.
156.*** EEA Report, No 4/2016, Renewable energy in Europe 2016, Recent growth an knock-on effects.
157.*** EIA, U.S. Energy Information Administration. (2014), National Renewable Energy Laboratory.
158.*** EPIA – European Photovoltaic Industry Association, Global Market Outlook for Solar Power
2014-2018, www.epia.org.
159.*** EurObserv’ER (2016), Photovoltaic energy barometer.
160.*** GFN, Global Footprint Network, Advancing the science of sustenability,
http://www.footprintnetwork.org/en/index.php/GFN/.
161.*** I7, (2011), Normativ privind proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente
clădirilor.
162.*** IEA - Photovoltaic Power Systems Programme.
163.*** IEA International Energy Agency, (2015), World Energy Outlook 2015.
164.*** IEA Subtask A: Criteria for Architectural Integration T.41.A.2: Solar Energy Systems in
Architecture - Integration Criteria and Guidelines; Edt.: Maria Cristina Munari Probst & Christian
Roecker (EPFL-LESO) (2013) http://task41.iea-shc.org/.
165.*** IEA, (2005), Trends in photovoltaic applications: Survey report of selected IEA countries
between 1992 and 2004.
166.*** IEC 60904-9:2007, Photovoltaic devices - Part 9: Solar simulator performance requirement.
240
167.*** IEC 61730-1:2007, Photovoltaic (PV) module safety qualification - Part 1: Requirements for
construction.
168.*** Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2010), L 153, 18 iunie 2010.
169.*** Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2011), 2011/C 244/02.
170.*** Legea 10/1995, privind calitatea în construcții.
171.*** MDRT, URBAN INCD INCERC, Parametri climatici necesari determinării performanței
energetice a clădirilor noi și existente, dimensionării instalațiilor de climatizare a clădirilor și
dimensionării higrotermice a elementelor de anvelopă a clădirilor, Redactarea I. Anchetă publică
și sinteza observațiilor, Contract nr. 483/2011.
172.*** NASA, National Aeronautics and Space Administration.
173.*** OPCOM - Operatorul Pieței de Certificate Verzi, www.opcom.com.
174.*** Ord. ANRE nr. 15/2015, privind aprobarea Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor
pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de
schema de sprijin, respectiv a bonusului de înaltă eficienţă.
175.*** SPE, Solar Power Europe, Global Market Outlook for Solar Power 2015-2019,
http://www.solarpowereurope.org/.
176.*** TMY, Typical Meteorological Year (Anul meteorologic tipic), conform bazei de date climatice
a programului TRNSYS 16.
177.*** U.S. Department of Defense, (2011), Joint Pub. 1–02: DOD Dictionary of Military and
Associated Terms.
178.*** WMO, World Metrological Organization.
179.http://4.bp.blogspot.com
180.http://altiusfotovoltaic.ro
181.http://dqbasmyouzti2.cloudfront.net
182.http://eur-lex.europa.eu/
183.http://myelectrical.com
184.http://netdna.webdesignerdepot.com
185.http://newscenter.lbl.gov
186.http://photovoltaic-software.com
187.http://physics.ucsd.edu
188.http://rredc.nrel.gov
189.http://sel.me.wisc.edu/trnsys
190.http://www.1portal.net
191.http://www.agerpres.ro
192.http://www.ansys.com
193.http://www.astronergy.com
194.http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2010/fi_525.pdf
195.http://www.cleantechinvestor.com
196.http://www.ctsolarservices.com
197.http://www.eere.energy.gov
198.http://www.eia.gov/todayinenergy/detail.cfm?id=18871
199.http://www.esolar.ro/panou-monocristalin-ipm-30w.html
200.http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.7.3.pdf
241
Bibliografie
201.http://www.fabricadecercetare.ro/regenerabil
202.http://www.kyocerasolar.com/assets/001/5195.pdf
203.http://www.landes.org
204.http://www.ldksolar.com/
205.http://www.lorentz.de
206.http://www.mathworks.com/
207.http://www.newport.com
208.http://www.onyxsolar.com
209.http://www.osram.com
210.http://www.panourisolare.com
211.http://www.profi-solar.ro
212.http://www.pv.energytrend.com
213.http://www.pveducation.org
214.http://www.pvresources.com
215.http://www.resilience.org
216.http://www.rpi.edu
217.http://www.samlexsolar.com
218.http://www.s-energy.co.kr/
219.http://www.servovision.com
220.http://www.shadinglouvres.com
221.http://www.tehno-shop.ro
222.http://www.tsolpv.com
223.http://www.viridiansolar.co.uk
224.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:EM_spectrum.svg
225.http://www.volker-quaschning.de
226.http://stainonpaper.blogspot.ro/2013_09_01_archive.html
242
ANEXE
A.1 Rezultate experimentale pentru panoul fotovoltaic
monocristalin
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.1 Puterea maximă produsă în funcție de temperatura PF și sarcină pentru Gmed: a) 430
W/m2; b) 370 W/m2; a) 340 W/m2; b) 310 W/m2; a) 290 W/m2; b) 265 W/m2
243
Anexe
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.2 Evidențierea efectului instantaneu al răcirii PF asupra tensiunii de mers în gol pentru
Gmed: a) 430 W/m2; b) 370 W/m2; a) 340 W/m2; b) 310 W/m2; a) 290 W/m2; b) 265 W/m2
244
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.3 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit în funcție de

temperatura PF pentru Gmed: a) 430 W/m2; b) 370 W/m2; a) 340 W/m2; b) 310 W/m2; a) 290
W/m2; b) 265 W/m2
245
Anexe
a) b)
c) d)
e) f)
g) h)
Figura A.4 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit cu radiația pentru
temperatura PF de: a) 25 °C; b) 30 °C; c) 35 °C; d) 40 °C; e) 45 °C; f) 50 °C; g) 55 °C; h) 60 °C
246
a) b)
Figura A.5 Coeficienții de variație pe intervale de temperatură la Gmed = 480 W/m2, pentru: a)
eficiența și tensiunea de mers în gol; b) curentul de scurtcircuit și tensiunea de mers în gol
a) b)
Figura A.6 Variația cu temperatura la Gmed = 480 W/m2, pentru: a) eficiența și factorul de
a) b)
Figura A.7 Variația cu temperatura, la Gmed = 480 W/m , pentru curentul de scurtcircuit,
2
tensiunea de mers în gol și eficiența PF: a) valori totale; b) valori medii
247
Anexe
a) b)
a) b)
Figura A.9 Variația cu temperatura la Gmed = 430 W/m , pentru: a) eficiența și factorul de
2
a) b)
2
248
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
249
Anexe
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
250
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
251
Anexe
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
252
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
253
Anexe
a) b)
Figura A.26 Coeficienții de variație pe intervale de radiație la tp = 30 °C, pentru: a) eficiența și
a) b)
Figura A.27 Variația cu radiația la tp = 30 °C, pentru: a) eficiența și factorul de umplere; b)
puterea generată și eficiența
a) b)
Figura A.28 Variația cu radiația la tp = 30 °C, pentru curentul de scurtcircuit, tensiunea de mers în
254
a) b)
a) b)
a) b)
255
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
256
a) b)
a) b)
a) b)
257
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
258
a) b)
a) b)
a) b)
259
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
260
a) b)
a) b)
a) b)
261
Anexe
A.2 Rezultate experimentale pentru panoul fotovoltaic policristalin
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.50 Puterea maximă produsă în funcție de temperatura PF și sarcină pentru Gmed: a) 400
W/m2; b) 355 W/m2; c) 315 W/m2; d) 290 W/m2; e) 280 W/m2; f) 255 W/m2
262
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.51 Evidențierea efectului instantaneu al răcirii PF asupra tensiunii de mers în gol pentru
Gmed: a) 400 W/m2; b) 355 W/m2; c) 315 W/m2; d) 290 W/m2; e) 280 W/m2; f) 255 W/m2
263
Anexe
a) b)
c) d)
e) f)
Figura A.52 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit în funcție de

temperatura PF pentru Gmed: a) 400 W/m2; b) 355 W/m2; c) 315 W/m2; d) 290 W/m2; e) 280
W/m2; f) 255 W/m2
264
a) b)
c) d)
e) f)
g) h)
Figura A.53 Variația tensiunii de mers în gol și a curentului de scurtcircuit cu radiația pentru
temperatura PF de: a) 25 °C; b) 30 °C; c) 45 °C; d) 50 °C; e) 55 °C; f) 60 °C; g) 65 °C; h) 70 °C
265
Anexe
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
266
a) b)
a) b)
a) b)
Figura A.59 Variația cu temperatura, la Gmed = 400 W/m2, pentru curentul de scurtcircuit,
267
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
268
a) b)
a) b)
2
a) b)
2
269
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
270
a) b)
a) b)
a) b)
271
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
2
272
a) b)
a) b)
a) b)
273
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
274
a) b)
a) b)
a) b)
275
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
276
a) b)
a) b)
a) b)
277
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
278
a) b)
a) b)
a) b)
279
Anexe
a) b)
a) b)
a) b)
280

20 - Teza de Doctorat Si Anexe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

20 - Teza de Doctorat Si Anexe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII

cristi Digitally signed

Ing. Sebastian Valeriu HUDIȘTEANU

Prof. univ. dr. ing. Teodor Dorin Dumitru MATEESCU

3.2.7 Influența radiației solare asupra eficienței panourilor fotovoltaice 52

Capitolul 5 ANALIZA NUMERICĂ A RĂCIRII PANOURILOR FOTOVOLTAICE

1.1 Aspecte generale

Figura 1.2 Harta proiectelor fotovoltaice din România (actualizare 2015)

Un aspect important îl constituie, procentul energiilor regenerabile din totalul energiei

 Directiva 2010/31/UE – privind performanța energetică a clădirilor, climatizarea și

1.2 Motivația și obiectivele tezei de doctorat

1.3 Conținutul tezei de doctorat

În Capitolul 4, Cercetări experimentale privind eficiența panourilor fotovoltaice

În Capitolul 5, Analiza numerică a răcirii panourilor fotovoltaice integrate în

În Capitolul 7, Conceperea unei interfețe grafice pentru evaluarea eficienței

Studiul integrării panourilor fotovoltaice (PF) în clădirile cu fațade ventilate dublu

2.1 Sisteme fotovoltaice

Figura 2.1 Schema simplificată a instalației cu panouri fotovoltaice (http://www.profi-solar.ro)

Figura 2.3 Ponderea cheltuielilor în realizarea unui sistem fotovoltaic

2.1.5 Efecte directe ale implementării sistemelor fotovoltaice

2.1.6.3 Amplasarea panourilor fotovoltaice pe clădiri

Figura 2.4 Soluții de integrare a panourilor fotovoltaice în clădiri (http://www.s-energy.co.kr)

Figura 2.5 Distrugerea panourilor fotovoltaice datorate arcului de curent continuu

2.2 Fațade ventilate dublu vitrate

acestea reprezintă un efect negativ asupra consumului de energie. De asemenea, protecțiile

Figura 2.9 Compartimentarea fațadelor dublu vitrate

la deschiderea ferestrelor interioare. Pentru evitarea acestor probleme, este recomandat ca

2.3 Integrarea panourilor fotovoltaice în clădiri cu FDV

Figura 2.11 Comparație între spațiul disponibil și consumul de energie al populației

Este foarte important ca integrarea panourilor fotovoltaice într-o clădire să se realizeze

Figura 2.12 Exemplu de fațadă cu tehnologia BAPV (http://www.tsolpv.com)

2.3.2.2 Panouri fotovoltaice integrate în fațadă (BIPV)

Figura 2.13 Exemplu de fațadă cu tehnologia BIPV (http://www.onyxsolar.com)

Figura 2.14 Clădirea AstroEnergy cu sistem BIPV (http://www.astronergy.com)

Figura 2.15 Utilizarea panourilor fotovoltaice cu rol de umbrire (http://www.shadinglouvres.com)

2.3.2.4 Fațade media cu panouri fotovoltaice

2.3.2.6 Panouri fotovoltaice semitransparente și colorate

Figura 2.18 Panouri fotovoltaice colorate semitransparente

2.4 Modelarea clădirilor cu sistem BIPV

Din punctul de vedere al panourilor fotovoltaice, ANSYS-Fluent poate fi utilizat cu

2.4.3 Softuri de simulare profesionale

2.5 Soluții de răcire a panourilor fotovoltaice

3.1 Radiația solară

În funcție de direcția radiației, aceasta se clasifică în (Oprea, 2005):

Figura 3.1 Poziția Soarelui pe bolta cerească - unghiuri

Figura 3.2 Poziția Pământului în raport cu Soarele pe parcursul unui an

Figura 3.3 Spectrul undelor electromagnetice

Lungimea de undă este invers proporțională cu frecvența și energia radiației

Figura 3.5 Spectrul radiației solare la intrarea în atmosferă și la nivelul mării

unde, ho – unghiul de înălțime a Soarelui [°].

unde, Q – radiația solară globală [W/m ]; 2

S – radiația solară directă [W/m2];

3.1.4 Indicele de masă a aerului

Figura 3.6 Determinarea indicelui de masă a aerului

Figura 3.7 Spectrul radiației solare la AM0, AM1.5D și AM1.5G (http://rredc.nrel.gov)

3.1.5 Interacțiunea radiației solare cu materia

Potrivirea spectrală reprezintă apropierea spectrului produs de simulatorul solar

Conform standardelor internaționale (ASTM E927, IEC 60904-9), un simulator solar

3.2 Conversia fotovoltaică

Figura 3.10 Structura energetică a materialelor semiconductoare

h – constanta lui Planck [J.s];

Figura 3.11 Variația energiei E (eV) în funcție de lungimea de undă λ (μm)