EXPLOATAREA ȘI ÎNTREȚINEREA

REȚELELOR WIRELESS

1
 Cuprins

1)Argument.........................................................................................3
2)O lume a calculatoarelor..................................................................4
3)Clasificare a rețelelor.......................................................................5
4)Protocoale folosite...........................................................................7
5)Tehnologii wireless..........................................................................8
6)Tehnica de modulare ortogonală cu divizarea frecvenței...............13
7) Rețele pentru calculatoare..............................................................17
 Administrarea punctelor de acces şi a clienţilor wireless
 Infrastructura de reţea existentă
 Consistenţă multi-sit
 Mobilitate şi roaming
 Administrarea punctelor de acces şi a clienţilor wireless
 Interoperabilitatea cardurilor wireless
 Riscuri de securitate WLAN
 Principalele ameninţări
 Monitorizarea locaţiei
 Selectarea antenei
 Alocarea canalelor pentru punctele de acces 802.11b
 Trucuri pentru alocarea canalelor
 Caracterizarea standardelor ce apartin 802.11
8) Concluzie………………………………………………………23
9) Anexe…………………………………………………………..24
10) Bibliografie…………………………………………………….31

2
 1. Argument

Odata cu descoperirea undelor radio , am evoluat enorm . Pentru a le

exploata la maxim , expertii le-au cercetat si le-au intrebuintat in foarte multe
aplicatii de care a beneficiat in primul rand armata . In timpul celui de-al doilea
Razboi Mondial , foarte multe tehnologii au fost adaptate pentru populatie , iar
fabricarea lor pe scara larga a facut ca preturile sa scada drastic , devenind astfel
mai accesibile .
In secolul XXI NASA a trimis in Cosmos, prin intermediul undelor radio,
un mesaj caracteristic umanitatii , la care asteaptă un raspuns . Nu se stie daca el
va sosi vreodata sau daca macar are cine sa ne raspundă , insă noi steptam cu ochii
atintiti spre abis si cu cativa kilometrii patrati de antene parabolice si telescoape
astronomice de dimensiuni la fel de astronomice . Mai recent , la cucerirea Irak-
ului de catre americani , imediat dupa doborarea regimului , acestia au instalat
antene de telefonie mobila pentru înlesnirea comunicatiilor și deci detinerea
controlului , a puterii .
Tot ce se bazează pe undele radio poarta numele de WIRELESS (adica fără
cabluri ). Acesta este un domeniu în continua dezvoltare , putem spune chiar ca
explodeaza pe zi ce trece , și , dacă ne uitam la viteza largirii lui , ce creste
exponential putem spune ca peste 20 de ani copii nostri vor învata pe bancile
școlii ceea ce acum se preda în facultăți . Toate informațiile care acum sunt încă
proaspete și calde , atunci vor ține de cultura generală .
De aceea am ales acest domeniu pentru documentare și sustinerea
proiectului . Pentru că îmi place , ma atrage și vreau sa-i fac și pe altii măcar să
priveasca cu alti ochi spre comunicații , daca nu chiar sa faca o pasiune din asta .
Sau poate, cine stie , voi aduce si eu o mica contribuție în domeniu …

3
 2. O LUME A CALCULATOARELOR

Cu greu ne putem imagina in prezent o lume fara retele de calculatoare .

O mare corporatie auto din SUA (a carei nume nu-l pot aduce din motive
subiective) a avut o problema cu care se confrunta în multe alte afaceri .
Compania stocheaza un volum mare de informații – inventare de vehicule ,
inregistrari ale reparațiilor si ale depanarilor de automobile ș.a.m.d. – în bazele de
date și intraneturile corporatiei .
Angajatii Mercedes-Benz au de multe ori nevoie sa acceseze aceste fișiere
și atunci cand nu sunt conectati la reteaua LAN a companiei (fie ca se afla la
sediul vreunei reprezentanțe , într-un garaj , sau chiar sub capota vreunei masini ).
Solutia ? Acces la retea wireless ( fără fir ). Candva privita ca o jucarie
tehnologica high-tech pentru uzul exclusiv al celor din sala de conferinte a
corporatiei , tehnologia retelelor fara fir ( wireless LAN ) a devenit acum o
optiune viabila la toate nivelurile afacerii , datorita costurilor scazute ,
compatibilității îmbunătătite a produselor diferitilor furnizori si aparitiei accesului
wireless la Internet din locuri publice .
In principiu , o retea de tip wireless LAN inlocuieste ultimii cativa metrii de
cablu dintre laptopul dumneavoastra si priza din perete .
Compania a instalat până în prezent retele de tip wireless LAN la 10%
dintre reprezentantele sale si speră sa echipeze cu reteaua frame relay toate cele
430 de reprezentante din Statele Unite .
Supervizor-ul de telecomunicatii in reteaua firmei din SUA spune ca
„ acum serviciile tehnice au posibilitatea de a se conecta direct la retea. ” .
Odata ce a fost instalat un punct de acces la wireless LAN , lucru usor de
facut si care nu dureaza decat aproximativ o ora , angajatii au fost capabili sa se
conecteze la intranet si internet din aproape orice loc de pe raza sediului firmei .
Personalul de la departamentul vânzări , spre exemplu , poate folosi wireless LAN
direct din sala de prezentări , pentru a localiza un anumit model sau culoare de
automobil solicitate de un client. Mecanicii folosesc wireless LAN pentru a
diagnostica problemele , pentru a comanda online piesele de schimb , sau pentru a
consulta fișa de întreținere a unei vehicul .
Procesul de ieftinire al infrastructurii a facilitat accesul utilizatorilor la o
interconectare rapida prin intermediul calculatorului . Aceasta tendinta ne da
sperante intr-un viitor cu o uriasa retea wireless la care sa avem acces oriunde ne-
am afla . Telefonia mobila a demonstrat ca se poate , iar dacă există cerere atunci
prețurile vor fi accesibile tuturor .

4
 2. CLASIFICAREA REȚELELOR

Reţelele de calculatoare poat fi organizate în mai multe moduri din

perspectiva ,, schemei de conectare “ a calculatoarelor între ele . Metoda
folosită pentru interconectare poartă denumirea de topologie. În principiu
există trei moduri de topologii pentru reţelele LAN , după cum urmează:

a) Topologia Ring
Topologia de tip ring (inel) presupune conectarea calculatoarelor (noduri
ale reţelei) pe un canal circular , configurat ca în figura următoare:

Comunicarea între două noduri se face pas-cu-pas. Spre exemplu, dacă

Din nodul 1 trebuie transmis un mesaj în nodul 4, mesajul va fi trimis
mai întâi nodului 2, apoi acesta îl va transmite în nodul 3, iar acesta la
rândul său îl va retransmite nodului 4. Controlul reţelei este deţinut
pe rând de fiecare dintre noduri într-un interval de timp. Avantajele
acestui mod de comunicare sunt :
- toate nodurile sunt ,,egale” între ele ;
- intervalul de timp în care va transmis un mesaj dintr-un nod în altul
poate fi estimat , de unde utilitatea pentru aplicaţii care trebuie să
răspundă în timp real;
- necesarul de cablu pentru conectarea reţelei este acceptabil;
Dezavatajele acestei topologii sunt date de viteza mai redusă decât în
celelalte variante de interconectare şi fiabilitatea scăzută - defectarea
unui nod duce la blocarea întregii reţele .

b) Topologia bus ( magistrală )

Aceast tip de interconectare reprezintă cea mai simplă schemă posibilă,
Preferată în majoritatea cazurilor de utilizatori. Ea presupune un cablu liniar
la care se ataşează toate nodurile
reţelei.
Când un nod doreşte să
comunice cu un altul el va transmite
5
pe cablu mesajul împreună cu un specificator al destinatarului. Nodul de
destinaţie va recunoaşte că este partener al comunicării şi va reacţiona în
consecinţă . Acestă tip de comunicare poate duce la conflicte în reţea când
două noduri încep să trasmită simultan. Pentru evitarea unor astfel de
conflicte reciproce, reţelele de tip BUS sunt prevăzute cu un modul care
detectează eventualele conflicte şi le rezolvă automat, complet transparent
pentru utilizator.
Fibilitatea sporită a reţelei ( defectarea unui nod nu afectează
transmisia la celelalte noduri ) , viteza mare de transmisie , configurarea
reţelei în funcţie de mediu şi necesarul de cablu redus constituie principalele
avantaje ale topologiei bus , dezavantajul acestui tip de interconectare fiind
dat de timpul nedeterminat alocat trasmiterii unui mesaj acesta neputând fi
calculat cu precizie deoarece pot apare ,,conflicte ” care să întârzie
transmiterea şi recepţionarea lui în timp real .

c) Tipologia star
Metoda de conectare star ( star = stea ) presupune un nod privilegiat în reţea,
nod la care sunt conectate toate celelalte .
Pentru fiecare staţie de lucru există o linie de
comunicaţie dedicată prin intermediul căreia se
comunică cu server-ul.
Transmisia între două staţii se face prin intermediul
server-ului această caracteristică implicând o serie de
avantaje cum ar fi :
- viteză de transmisie ridicată ;
- posibilitatea de rulare a aplicaţiilor în timp real ;
- cablu de conectare nepretenţios, deci cu cost redus.
Dezavantajele topologiei star sunt următoarele ;
- defectarea server-ului face inutilizabilă reţeaua.
- cantitatea de cablu folosită este mare ;
- asigurarea interconectării fizice este complicată.
Pe lângă aceste tipuri fundamentale de tipologii
pot exista şi alte metode de interconectare a
calculatoarelor dintr-o reţea, combinând cele trei
topologii de bază ( de ex. Star-bus , star-ring ). Din
punct de vedere conceptual reţelele locale sunt de
două tipuri :
 egal-la-egal (peer-to-peer), în care toate
calculatoarele au aceleaşi funcţii în reţea .
 reţelele bazate pe strategia client – server, în care unul sau mai multe
calculatoare este dotat harware şi software ca să lucreze
(funcţioneze) ca file-server sau network-server .

6
În reţelele de tip client-server pe network-server este instalat un sistem de
operare specific reţelei numit Network Operating System ( NOS ).
Comunicaţia în cadrul reţelei se face conform modelului de referinţă OSI
(Open System Interconection) elaborat de ISO (Interaţional Standard
Organization ). Acest model permite interconectarea calculatoarelor prin
respectarea unor reguli standard formalizate prin protocoale. Modelul de
referinţă ISO nu se referă la arhitectura internă a sistemelor ci la
comportamentul lor extern, care permite comunicaţia. În acest cadru au fost
stabilite două funcţii principale : transmisia datelor şi prelucrarea datelor .

4. PROTOCOALE FOLOSITE
După cum am spus un internet (cu i mic) este o reţea de reţele. Cel mai
cunoscut internet este Internet-ul (cu I mare). Pentru a realiza comunicarea în
Internet se foloseşte suita de protocoale TCP/IP. Modelul ISO/OSI reprezintă un
model ideal de reţea. În realitate implementările reţelelor respectă într-o mai mare
sau mai mică măsură specificaţiile acestui model. Suita TCP/IP foloseşte doar
cinci dintre nivelurile ISO/OSI.
Să facem o scurtă descriere a nivelurilor TCP/IP şi a protocoalelor care le
deservesc.

1. Nivelul fizic
Este identic cu nivelul fizic din modelul ISO/OSI, fiind compus din mediile de
transmisie: cabluri, fibră optică, legături radio, legături laser, infraroşu, etc. Acum
câţiva ani Internetul era mai mult text, în prezent este text şi grafică, iar în viitor
va fi cât mai mult multimedia (sunet şi film). Asta înseamnă că nevoia de lărgime
de bandă a crescut şi va creşte continuu, căutând noi soluţii pentru mediile de
transmisie.
Majoritatea reţelelor locale sunt realizate în conformitate cu normele elaborate de
două instituţii: IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) şi ANSI
(American National Standards Institute). În acest sens au fost standardizate
normele IEEE 802 care definesc, în principal, modul de utilizare a suportului de
comunicaţie, ocupându-se de modul de interconectarea diferitelor dispozitive:
calculatoare, terminale, imprimante, plottere, telecopiatoare, echipamente de
legătură cu alte reţele, etc.
Reţeaua de tip Ethernet (soluţie adoptată de marea majoritate a reţelelor locale)
are ca protocol de acces CSMA (Carrier Sense Multiple Access) descris în
standardul IEEE 802.3
2. Nivelul legătură de date
Controlează schimburile de date între nivelul fizic şi nivelul reţea, comunicând
direct cu modulul IP de pe nivelul reţea. Cu alte cuvinte, nivelul legătură,
"ascunde" nivelului reţea detaliile de implementare ale nivelului fizic (chiar dacă
se foloseşte tehnologia Ethernet sau Token Ring). O aplicaţie scrisă, folosind
protocoalele TCP/IP va putea fi utilizată indiferent de tehnologia care stă la baza
7
construcţiei reţelei. Acest nivel este reprezentat de placa de reţea.
Pe acest nivel se află protocoalele ARP şi RARP. Protocolul ARP (Address
Resolution Protocol) realizează translatarea adreselor IP în adrese ale nivelului
legătură de date (la reţele Ethernet au o dimensiune de 6 octeţi). RARP (Reverse
Address Resolution Protocol) este o variantă a protocolului ARP ce face conversia
unei adrese a nivelului legătură de date în adresă IP.
Tot pe acest nivel se află şi o serie de protocoale utilizate pentru comunicaţia
dintre două calculatoare pe linia telefonică standard. În acest caz se utilizează un
modem iar comunicaţia se realizează pe portul serial al calculatorului şi nu pe
placa de reţea. Putem aminti protocoalele:
 SLIP - Serial Line IP,
 CSLIP - Compressed SLIP,
 PPP - Point-to-Point Protocol.
3. Nivelul reţea
Este reprezentat, în principal, de protocolul IP, un protocol fără conexiune
(vezi articolul anterior). Pachetele IP se mai numesc şi datagrame. Se spune ca IP
asigură o transmisie nefiabilă a pachetelor de date. Să vedem de ce este
caracterizat IP a fi un protocol nefiabil.
IP consideră fiecare pachet ca o entitate independentă, fără legătură cu alte
pachete. Orice asociere între pachetele IP trebuie să fie tratată de nivelele
superioare. Fiecare datagramă conţine atât adresa calculatorului sursă cât şi adresa
calculatorului destinaţie, astfel încât ea poate fi transmisă şi rutată independent de
celelalte. IP este nefiabil pentru că nu garantează ajungerea la destinaţie a
datagramelor şi nici dacă conţinutul lor este corect. Nivelul IP verifică, totuşi, o
sumă de control a propriilor antete (20 de bytes). Dacă un antet IP nu este
corespunzător, întregul pachet este anulat şi nu mai este transmis nivelului
superior, nivel care verifică toate datele conţinute de datagramă. Nivelul IP este
responsabil cu rutarea pachetelor în Internet şi cu o posibilă fragmentare a datelor.
Fragmentarea unui pachet este făcută de un Gateway, atunci când pachetul este
prea mare pentru a parcurge în continuare reţeaua (depăşeşte valoarea MTU a
reţelei). Fragmentele rezultate sunt transmise în continuare ca pachete IP
independente şi sunt reasamblate la destinaţie, formând datagrama iniţială. Dacă
unul dintre fragmente este eronat sau pierdut se anulează întreaga datagramă.
Pe motiv că IP nu garantează livrarea pachetelor de reţea şi nici nu realizează
semnalizarea eşecului atunci când se pierd sau alterează pachetele de date, s-a
elaborat protocolul : ICMP (Internet Control Message Protocol). Chiar dacă este
considerat un

5. TEHNOLOGII WIRELESS
Una din primele solutii destinate comunicarii wireless intre calculatoare a
fost tehnologia IrDA (prin infrarosu , asemanator principiului pe care
functioneaza telecomenzile ).Standardele acestei tehnologii sunt gestionate de
8
Infrared Data Association , organizatie fondata in 1993 . Avantajul unei
implementari ieftine si usoare este umbrit însă de dificultățile tehnice de
comunicare (deoarece ecesita o linie dreapta între senzori , fara obstacole ) și rate
mici de transfer de maxim 115.2 kb/s . Din aceste motive tehnologia IrDA nu
poate fi luată in considerare decât în comunicația calculatorului cu perifericele
( imprimanta , tastatura , mouse , telecomanda s.a. ) si in nici un caz pentru
realizarea unei retele.

Bluetooth - Dintele Albastru

In 1998 , IBM , Nokia , Intel si Toshiba au format Bluetooth Special
Interest Group ce a dezvoltat si sustinut tehnologia Bluetooth . Ea are specificatii
accesibile tuturor ( open standard ) si este destinat transmisiunilor de date si voce
între dispozitivele mobile – telefon mobil , notebook , PDA , hands-free - pe
distanta nu mai mare de 10 metrii . Suporta aplicatii care comunica cu doua sau
mai multe dispozitive si ofera o rata de transfer de pana la 720 kb/s . Interferențele
cu alte frecvențe cauzează o scadere a vitezei de transfer dar comunicatia nu este
încă întreruptă . Nu necesita o linie dreaptă între senzori , iar cu amplificatoare
speciale distanta de comunicare poate fi marită până la 100 de metrii . Bluetooth
foloseste unde radio omnidirectionale in banda de 2.4 GHz ce se pot transmite

Una din cele trei componente ale retelei

Antena pentru comunicatii wireless Internet pe o distanta de 4.5
kilometrii

prin pereti sau alte obstacole ce nu sunt din metal . Initial aproape numeni nu a pus
la indoiala succesul acestei tehnologii datorita marilor nume implicate in proiect .
Din tendinta mondiala ( demonstrata si prin cele mai recente expozitii ) se poate
anticipa o reusita cu mult sub asteptarile inițiale ale tehnologiei Bluetooth .

In 1997 , a aparut standardul de comunicatie 802.11 destinat dezvoltarii

echipamentelor de retea care sa permita transferuri de date folosind banda de
9
radio frecventa nelicentiata de 2,4 GHz si la scurt timp varianta 802.11b a
aceluiasi standard , care permite rate de transfer de pana la 11 Mbps. Ca o
consecinta fireasca furnizorii au inceput sa produca puncte de acces si placi de
retea conforme acestui standard . Din cauza cererii scăzânde a utilizatorului final
fată de noile servicii și aplicații care rulează pe Internet (sunet , imagine , video ,
rețele de stocare, etc.) și a necesarului din ce în ce mai mare față de latimea de
banda s-a impus definirea unui nou standard pentru rețelele de radiofrecvența care
sa facă acestor noi cerinte . Ca urmare , in 1999 a fost definitivat de catre Internet
Engeneering Task Force ( IETF ) standardul 802.11 a , care permite standarede
de comunicare de pana la 54 Mbps .

Descriere

Standardul pentru retele radio 802.11b lucreaza in banda de frecventa ISM (

Industrial , Scientific and Medical ) de 2,4 GHz , care in majoritatea tarilor – nu
necesita aprobari speciale pentru a putea fi folosita , din partea forurilor de alocare
si administrare a spectrului de frecventa . Dupa ce au aparut echipamentele
802.11b , in mod firesc frecventa de 2,4 GHz a inceput sa se aglomereze si in
anumite situatii sa nu mai faca fata cerintelor privind vitezele de tranfer necesare .
Standadul 802.11a opereaza in banda de frecventa UNII ( Unlicensed National
Information Infrastructure ) de 5 GHz si in loc sa foloseasca tehnica de modulare
în spectru împrastiat ( DSSS – Direct Sequencing Spread Spectrum ) caracteristică
tehnologiei 802.11b , va folosi o tehnica mai noua de modulare denumita
multiplexare ortogonala cu divizarea frecventei ( OFDM – Orthogonal Frequency
Division Multiplexing ) , care este mult mai bine adaptata lucrului in retelele
radio care functioneaza in spații închise ( apartamente , birouri , etc. ).
Banda de frecvente din jurul valorii de 5 GHz este impartită in trei domenii.
Primul domeniu este cuprins intre 5,15 GHz si 5,25 GHz ; puterea de iesire a
echipamentelor care lucreaza în acest domeniu de frecvente este restrictionata la
maxim 50 mW . Al doilea domeniu de 100 MHz se intinde intre 5,25 – 5,35 GHZ
; produsele din aceasta banda pot avea puteri de emisie de maxim 250 mW.
Ultimul domeniu este cel cuprins intre 5,725 GHz si 5,825 GHz , iar produsele
care se incadreaza in aceasta banda pot emite maxim 1W . Chiar daca puterile de
emisie maxime sunt cele enumerate mai inainte , majoritatea producatorilor
prefera sa foloseasca puteri mai reduse din pricina considerentelor care tin de
prelungirea duratei de functionare a bateriilor din echipamentele mobile si de
disipatia de caldura . Din exemplul anterior se observa ca spectrul alocat
tehnologiei 802.11a acopera o gama totala de 300 MHz , pe cand în cazul
spectrului 802.11b nu erau alocați decat 83 MHZ , ceea ce inseamnă o creștere de
aproximativ patru ori a latimii de banda disponibile .

10
 Figura 1. Banda de frecvente alocata pentru standardul 802.11a

Frecventa ( GHz ) 5,15 5,25 5,35 5,725 5,825

Domeniu inferior mediu superior

Putere de emisie 50mW 250mW 1W

maxima

802.11g

Standardul 802.11g este încă în curs de dezvoltare. Pe baza unor chipseturi

apărute înaintea standardului, furnizorii de echipamente vor lansa probabil carduri
radio şi puncte de acces 802.11g . 802.11g este o extensie a 802.11b, care stă la
baza majorităţii reţelelor wireless existente la ora actuală. 802.11g va lărgi ratele
de transfer de date ale 802.11b până la nivelul de 54 Mbps în interiorul benzii de
frecvenţă 2.4 GHz, folosind tehnologia OFDM (orthogonal frequency division
multiplexing). Din raţiuni de compatibilitate inversă, un card radio 802.11b va
putea interfaţa direct cu un punct de acces 802.11g (şi viceversa) la 11 Mbps sau
mai puţin, în funcţie de aria de acoperire. Ar trebui să puteţi moderniza noile
puncte de acces 802.11b pentru a fi compatibile cu 802.11g prin intermediul unor
relativ simple actualizări firmware.
Aria de acoperire pentru un transfer la 54 Mbps va fi probabil mai mică decât la
punctele de acces 802.11b existente, care operează la 11 Mbps. Drept urmare, nu
mizaţi doar pe un upgrade al punctelor de acces, care furnizează în prezent 11
Mbps în toată reţeaua. Pentru a realiza rate de transfer mai mari, va trebui probabil
să le mutaţi mai aproape unul de celalalt şi eventual să instalaţi puncte de acces
adiţionale.
Similar cu 802.11b, 802.11g operează în banda de frecvenţă de 2,4 GHz, iar
semnalul transmis utilizează aproximativ 30 MHz, care reprezintă o treime din
banda de frecvenţă. Acest lucru limitează la trei numărul punctelor de acces
802.11g care nu se suprapun, la fel ca în cazul lui 802.11b. Asta înseamnă că veţi
avea aceleaşi dificultăţi în alocarea canalelor pentru 802.11g ca şi în cazul lui
802.11b, dacă intenţionaţi să acoperiţi o arie mare, cu o mare densitate de
utilizatori. Soluţia, desigur, este să diminuaţi puterea de emisie a fiecărui punct de
acces, ceea ce vă va permite să amplasaţi punctele de acces mai aproape unul faţă
de celălalt.
O mare problemă a lui 802.11g, care se aplică şi în cazul lui 802.11b, este
considerabilă interferenţă RF cu alte dispozitive care funcţionează în banda de 2,4
GHz, cum ar fi noile modele de telefoane cordless. Companiile se plâng deseori de

11
limitările performanţelor WLAN atunci când cineva foloseşte telefoane fără fir pe
raza de acoperire a reţelei wireless. Problema poate fi administrată prin limitarea
surselor de interferenţă RF, totuşi, ea nu poate fi întotdeauna eliminată.

802.11a

Standardul 802.11a şi reglementările FCC în materie de spectru de frecvenţe sunt

bine fundamentate. Chipseturile pentru astfel de dispozitive sunt disponibile de
aproape un an de zile şi mai mulţi furnizori de echipamente au lansat puncte de
acces şi carduri radio 802.11a, ceea ce duce la un avans pe piaţă al 802.11a de
circa şase luni faţă de 802.11g.
O mare diferenţă în cazul lui 802.11a este aceea că operează în banda de
frecvenţă de 5 GHz, cu 12 canale de frecvenţă separate care nu se suprapun. Ca
urmare, puteţi avea până la 12 puncte de acces setate pe diferite canale în acelaşi
spaţiu, fără ca ele să interfereze. Acest lucru simplifică mult alocarea canalelor şi
măreşte semnificativ traficul pe care o reţea WLAN îl poate susţine pe o anumită
arie de acoperire. În plus, interferenţa RF este mult mai puţin probabilă şi din
cauza faptului că banda de frecvenţă de 5 GHz este mai puţin aglomerată.
Similar cu 802.11g, 802.11a oferă rate de transfer de până la 54 Mbps, care se pot
chiar extinde, prin combinarea canalelor. Din cauza frecvenţei mai mari, totuşi,
aria de acoperire este oarecum mai mică decât la sistemele care funcţionează pe
frecvenţe mai mici ( 802.11b şi 802.11g). Acest lucru măreşte costurile globale de
operare a reţelei, întrucât este nevoie de un număr mai mare de puncte de acces,
însă aria de acoperire mai mică permite şi un trafic mai mare în arii restrânse,
printr-o mai bună reutilizare a canalelor.
O problemă uriaşă a standardului 802.11a este aceea că nu este direct
compatibil cu reţelele 802.11b sau 802.11g. Cu alte cuvinte, un utilizator echipat
cu un card radio 802.11b sau 802.11g nu va putea interfaţa direct cu un punct de
acces 802.11a. În situaţii în care aveţi în mică măsură sau deloc controlul asupra
cardurilor radio ale utilizatorilor, vă veţi lovi aşadar de probleme de
interoperabilitate. Soluţia pentru această problemă va veni atunci când, eventual,
cardurile multimod vor deveni o normă pentru toţi producătorii.

Alocarea canalelor pentru punctele de acces 802.11b

După finalizarea monitorizării RF a unei locaţii, ar trebui să aveţi o idee

clară în legătură cu numărul şi amplasamentul optim al punctelor de acces
necesare pentru furnizarea unei acoperiri şi performanţe adecvate pentru
utilizatorii unei reţele fără fir. Înainte de instalarea punctelor de acces, asiguraţi-vă
totuşi, ce canale de frecvenţă intenţionaţi să folosiţi. Acest lucru va permite
utilizatorilor un roaming fără probleme în aria de acoperire a punctelor de acces,
la nivelul de performanţă de care au nevoie.
Standardul 802.11b a fost elaborat de Institute of Electrical and Electronics
Engineer (IEEE) şi adoptat de Wireless Ethernet Compatibility Alliance (WECA).
12
WECA testează compatibilitatea şi interoperabilitatea produselor cu standardul
802.11b, certificându-le pe cele care trec toate testele cu eticheta Wi-Fi.
Comunicarea directă dintre un card radio 802.11 şi un punct de acces are loc pe un
canal de frecvenţă comun şi asigură o lărgime de bandă de până la 11 Mbps. Acest
canal este configurat în punctul de acces, iar cardul client va acorda automat
transceiverul la frecvenţa punctului de acces cu cel mai puternic semnal. Apoi,
cardul radio client va continua procesul de asociere şi de comunicare cu punctul
de acces ales.
Pentru a putea suporta caracteristica roaming, cardul
radio scanează periodic toate punctele de acces şi se
reasociază cu punctul de acces care are cel mai
puternic semnal (dacă amplitudinea semnalului
punctului de acces curent scade sub un anumit prag).
Ca o regulă de proiectare, punctele de acces aflate
reciproc în aria de acoperire, trebuie configurate pe
canale de frecvenţă cu o minimă suprapunere. Altfel,
roaming-ul nu va funcţiona cum trebuie, iar
performanţele vor scădea din cauza interferenţelor dintre punctele de acces.
Dar ce canale sunt disponibile? Standardul 802.11b defineşte un număr total de 14
canale de frecvenţă. În SUA, autoritatea în materie de comunicaţii radio - FCC -
permite folosirea canalelor de la 1 la 11, în vreme ce pe majoritatea teritoriului
Europei se pot folosi canalele de la 1 la 13. În Japonia există o singură opţiune,
canalul 14.
De notat un concept important în legătură cu alocarea canalelor şi anume faptul că
acestea reprezintă de fapt frecvenţa centrală folosită de transceiverul din cardul
radio client şi din punctul de acces (spre exemplu, 2,412 GHz pentru canalul 1 şi
2,417 GHz pentru canalul 2). Există o separaţie de numai 5 MHz între frecvenţele
centrale, iar un semnal 802.11b ocupă aproximativ 30 MHz din spectrul de
frecvenţe. Semnalul merge până la circa 15 MHz lateral faţă de frecvenţa centrală.
Drept rezultat, un semnal 802.11b se suprapune cu mai multe canale de frecvenţă
adiacente. Asta face ca numai trei canale de frecvenţă (în SUA 1, 6 şi 11) să poată
fi folosite fără interferenţe între punctele de acces.

6. TEHNICA DE MODULARE ORTOGONALĂ CU

DIVIZAREA FRECVENȚEI

Standardul 802.11a foloseste tehnica de modulare OFDM (Orthogonal

Frequency Division Multiplexing ) , care asigura mai multe canale independente
de comunicatie si rate de transfer mai ridicate , fata de transmisia in spectru
imprastiat ( Direct Sequencing Spread Spectrum ) , care este folosita de standardul
802.11b . Rata de transfer ridicata se obtine prin combinarea mai multor subcanale
cu viteze scazute intr-un singur canal de comunicatie cu viteza ridicata . Datorita
schemei ODFM , sunt definite in cadrul primelor doua domenii 8 canale a cate 20
13
MHz fiecare , acestea fiind divizate la randu lor in 52 de subcanale cu latimea
aproximativa de 300 KHz .
O problema care apare in mod special in cazul semnalelor de radiofrecventa
care sunt transmise in interiorul cladirilor este fenomenul de reflexie a semnalului
de pe diferite obiecte , structuri , persoane , etc. Cand semnalul initial este
transmis de la emitator acesta se propaga , ajungand sa loveasca obiectele din
mediul inconjurator si sa se reflecte pe acestea ; exista posibilitatea ca la receptie
semnalul original sa ajunga in acelasi timp cu unul dintre semnalele reflectate ; in
functie de cum se suprapun semnalele receptionate , acestea se pot anula sau
creste in amplitudine , fenomen care nu este deloc benefic pentru calitatea
semnalului care trebuie receptionat . Aceasta problema este rezolvata prin
folosirea unui circuit care detecteaza si filtreaza semnalele reflectate . Vitezele de
transfer atinse pot fi de 6 , 12 , 24, 54 , sau chiar 100 Mbps , in functie de folosirea
anumitor tehnici de modulatie si a diverselor tehnici corectoare de eroare
utilizate . Daca din anumite considerente puterrea semnalului radio sacade sub o
anumita valoare , va scadea si viteza de comunicatie la o valoare inferiara .

O mica concluzia privind standardul de comunicare 802.11a e ca el a

reprezentat un pas pentru retelele locale de radiofrecventa , asigurand viteze de
transfer de 54 Mbps sau chiar mai mult . Din punct de vedere al ariei de acoperire
802.11a este aproape identic cu 802.11b insa asigura viteze de transfer net
superioare . Banda de frecvente de 5 GHz nu este inca suprasaturata , lucru care
nu se poate spune si despre banda de 2,4 GHz in care opereaza echipamentele
conforme 802.11b , alaturi de o parte a dispozitivelor de comunicatie si/sau a
aparatelor electrocasnice ( telefoane celulare , cuptoare cu microunde , alte retele
radio , etc.) . Tehologia 802.11a constituie o solutie pentru cei care au nevoie de
o conexiune in banda larga la o retea locala sau la Internet prin radiofrecventa.

Conectare fără fir

Initial concepute pentru a se
conecta intre ele , telefoanele mobile
au ajuns în clipa de fata sa fie
interconectate si cu calculatoarele .
Tendinta actuala este de a integra in
terminalele mobile cat mai multe
facilitati ale PC-urilor , existând
destule modele care au trecut deja
bariera dintre telefon si calculator .
Bluetooth este o tehnologie de
conectare radio conceputa initial
pentru PC-uri care permite
interactiunea dintre dispozitive
14
compatibile pe o raza mica . Aceasta tehnologie a fost implementata si in multe
telefoane actuale pentru a putea fi conectate unui calculator sau pur si simplu
pentru a conecta kit-uri hands-free fra traditionalele fire . Pana la aparitia
Bluetooth-ului singura alternativa fara fir o reprezinta IrDA , neajunsurile acesteia
fiind raza foarte mica de actiune si necesitatea ca dispozitivele comunicante sa
aiba contact vizual direct . Primele telefoane care foloseau IrDA se puteau
conecta intre ele pentru a schimpa numere din agenda sau pentru jocuri in retea .
Majoritatea telefoanelor pot fi conectate la calculator printr-un cablu special care
in general nu este livrat de producator . Prin acest cablu se poate accesa agenda
telefonica si se poate chiar schimba softul acestuia .
Cea mai noua tendinta este cea de conectare a telefonului la reteaua de
calculatoare numita in de obicei Internet . Initial WAP (Wireless Aplication
Protocol) era responsabil de aceasta functie , un neajuns mare al tehnologie fiind
necesitatea existentei pe serverul web accesat a unui daemon WAP si a unor
pagini compatibile WAP . Initial avand o dezvoltare buna , WAP face in acest
moment loc mai rapidului GPRS (General Packet Radio Service ) . Aceta este un
protocol cu o viteza maxima de transfer de 171.2 kbps , ce are avantajul conectarii
permanente la retea , plata facandu-se in funcie de traficul efectuat . Un alt avantaj
al GPRS este faptul ca nu este nevoie de pagini web intr-un format special .
Leptop-urile sau calculatoarele pot fi de asemenea conectate la Internet printr-un
telefon compatibil GPRS . Prin GPRS se pot transmite E-mail-uri catre alte
calculatoare sau telefoane mobile .
O modalitate de comunocare ieftina între telefoane o reprezintă de mai multi
ani SMS (Short Messaje System) prin intermediul caruia se pot transmite texe
scurte. Acestea au capatat popularitate datorita costului destul de scazut pe mesaj .
Recent a fost lansat serviciul MMS (Multimedia Message System) prin care se pot
transmite imagini și sunete atașate textului . Majoritatea telefoanelor oferă aceasta
facilitate , care trebuie sa fie suportata si de operatorul de telefonie mobilă .
Modele de top lansate de producatorii de telefoane mobile beneficiaza de
toate aceste opțiuni de comunicare , ce permit un grad ridicat de interactivitate
între ele si cu calculatorul , tendinta fiind de a ne indrepta catre o lume în care
majoritatea dispozitivelor electronice vor putea fi interconectate .
Primul telefon ce a incorporat functiile unui PDA (Personal Digital
Assistan) a fost lansat de Nokia in 1996 sub numele de Communicator . Acesta
dispune de un sistem de operare Symbian OS si aplicatii de tip editor de text ,
calcul tabear , client de mail , agenda de intalniri, etc. Marile tipuri ale
Communicator-ului in acest moment constau in conectivitatea Bluetooth-ului ,
transmisii de mare viteza GPRS si suportul MMS .
Hibrizi intelgenţi. Termenul de smartphone este folosit pentru a caracteriza
un telefon fara fir care beneficiaza de un set de opţiuini caracteristice PC-ului,
care pânâ acum nu fuseseră asociate cu telefoanele. Pe lânga functiile obisnuite de
telefonie, un smartphone mai poate fi dotat cu:
• e-mail, fax si navigare Internet, wireless:

15
• PIM (personal information management);
• banking online;
• conectivitate LAN;
• introducere de date cu un stilus;
• transfer de date local sau remote între telefon si computer;
• controlarea de la distanţa a unui PC.
Asa numitele smartphone-uri sunt, deci, combinaţii extravagante între echivalentul
micro al unui PC, în speţă PDA-ul (Personal Digital Assistant) si un un telefon
mai mult sau mai putin banal, combinând functionalitaţile ambelor pentru a obtine
un dispozitiv care sa le înlocuiască cu succes. Cel puţin teoretic, pentru că
majoritatea utilizatorilor prefera să menţină felefonul si PDA-ul ca entităţi
distincte, pe de o parte din cauza preţului piperat al unitătilor smartphone si pe de
alta parte din cauza avantajelor lor individuale (de exemplu, utilizatorii apreciaza
telefoanele de dimensiuni mici, dar prefera PDA-urile CU ecran cât mai mare).
Cele doua alternative nu pot fi combinate din motive practice într-una singura,
decât doar daca se va ajunge la folosirea pe scară larga a foliilor OLED, care sunt
echivalentul flexibil al unui ecran LCD.
Pâna atunci însa, piaţa smartphone-urilor este suprasaturata de oferte. Prima
categorie care a aparut ca extensie logica a PDA-urilor este gama de smartphone-
uri Palm, bazate evident pe sistemul de operare Palm OS. In această categorie se
remarca printre altele Handspring Treo 300 si Samsung SPH-i5OO. Cea de-a doua
categorie, care este cu un pas mai aproape de calculator, sunt srnartphone-urile
PocketPC, categorie unde ies în evidenţă Siemens SX-56 sau hitachi G1000.
Dispozitivele PocketPC ruleaza in general cu un sistem de operare Windows CE si
au funcţia de telefonie disponibilă ca un add-on, nu ca dotare implicita.
Una dintre cele mai populare categorii este cea a smartphone-urilor bazate pe
Symbian OS şi Java, categorie in care principalul concurent este Nokia, urmat de
Siemens, Samsung, Motorola si Fujitsu. Interesant este ca unul dintre modelele
bazate pe Symbian OS de la Nokia este platforma de jocuri wireless N-Gage,
Ultima, dar nu cea din urma este categoria smartphone-urilor bazate pe sistemul
de operare Linux, care momentan numără foarte puţini reprezentanţi. Motorola
este unul dintre putinii producători care a pariat pe Linux, recentul lor A760
speculând concepte ca open-source si industria manufacturiera chineza pentru a
oferi o alternativâ ieftinâ si eficientă pentru toate celelalte. Conform IDC, în 2006
piata smartphone-urilor va fi impărtită astfel: 53% Symbian OS, Microsoft cu al
său standard PocketPC 2756, Palm 10%, in timp ce Linux va cuiceri doar 4,2%. O
lume dominata de Java, dupa câte se pare, chiar daca Microsoft se lauda ca are cea
mai bună colecţie de software pe platforma PocketPC,
Spre deosebire de PC-uri, în care ciclul tipic de upgrade este 4-5 ani, în domeniul
mobilelor perioada in care se renunta la un telefon este de doar 18 luni. Chiar si
daca smartphone-urile vor penetra mai greu piaţa decât un terminal obisnuit , ele
vor câstiga teren de două ori mai repede decât PC-urile. lar in momentul in care
bariera preţului va fi coborâtă, exista sanse ca smartphone-urile să devină un

16
adversar redutabil pentru laptop-uri şi chiar pentru PC-uri, într-o lume aflată intr-o
continua modicare. Dar acest lucru presupune un plan de servicii bine pus la punct
din partea operatorilor si a popularizare a acestor dispozitive in rândul maselor
care renunţă eu greu la vechile lor terminale depasite.
Genele de PC transmise telefoanelor inteligente le vor face pe acestea
vulnerabile la virusi si exploit-uri, însă contracararea acestor ameninţări nu mai
este demult o problema si rezistenţa la abuzuri este o proba de foc prin care
trebuie să treacă orice tehnologie inainte de a fi acceptată .

7. REȚELE PENTRU CALCULATOARE

Dar nu este şi singurul avantaj. Accesul din orice locaţie la sistemele TI ale
companiei poate spori productivitatea şi eficienţa angajaţilor, permiţându-le
acestora accesul la resursele de care au nevoie fără a mai fi imobilizaţi de
conexiunile tradiţionale fixe la reţea. In cele ce urmează, vă oferim
câteva principii sănătoase pentru dezvoltarea unor reţele fără fir
optimizate, valabile indiferent de furnizorul de echipament pentru
care aţi optat.
De la introducerea reţelelor fără fir bazate pe standardul IEEE
802.11, mulţi analişti au calculat indicatorul ROI (Return on
Investment) şi raportul costuri/beneficii pentru reţelele WLAN desfăşurate pe
segmente de piaţă orizontale. Unul dintre rezultate, dat publicităţii de Wireless
Local Area Network Association (www.wlana.com), relevă că timpul mediu de
returnare a investiţiei pentru reţele fără fir este de 8,9 luni. Un studiu independent
dat publicităţii recent de NOP-Technology a stabilit că rata anuală a ROI în cazul
reţelelor fără fir se ridică la 7.550$ per angajat, rezultat al economiilor realizate şi
al creşterilor de productivitate generate. Astfel de documente subliniază multiplele
avantaje oferite de această tehnologie. Dar pentru ca toate aceste avantaje - şi
ROI-ul corespunzător - să fie realizate, este necesar ca firmele interesate să
examineze şi evalueze o serie de elemente cheie înainte de implementarea unei
reţele fără fir.

Infrastructura de reţea existentă

Chiar dacă majoritatea tipologiilor de reţea şi a protocoalelor de reţea folosite azi

în lume se bazează pe tehnologia Ethernet şi folosesc protocolul TCP/IP - care
este de altfel şi configuraţia cel mai larg suportată şi de vendorii de echipamente
de reţea fără fir - o minuţioasă examinare a reţelelor existente este absolut
necesară.
Partea cea mai atractivă a tehnologiei WLAN este abilitatea acesteia de a
consolida sau extinde reţelele LAN existente care devin astfel accesibile şi din
locaţii dificil de cablat. Cu toate acestea, cablarea rămâne în continuare un
17
element foarte important în dezvoltarea de reţele fără fir, întrucât infrastructura
fixă existentă trebuie extinsă până la punctele principale de acces wireless ale
sistemului. Alte puncte de acces pot fi ulterior dezvoltate fără fir prin sistemul de
distribuţie WDS (Wireless Distribution System), dar şi această configuraţie
trebuie atent gândită. De asemenea, cablarea este foarte importantă şi dacă intenţia
este de a dezvolta funcţionalităţi Power over Ethernet (PoE). Această
caracteristică permite atât datelor cât şi alimentării electrice să fie furnizate pe
cablări CAT5, ceea ce elimină cheltuială pe care ar presupune-o alimentarea
individuală cu curent alternativ a fiecărui punct de acces, care este posibil să se
afle într-o locaţie greu accesibilă.
Toate acestea au ca ultimă
rezultantă reducerea
costurilor. Dar dacă este
dezvoltată caracteristica
PoE, trebuie să ştiţi că nu
mai este posibilă
implementarea WDS. De
aceea, este importantă
examinarea cu atenţie a
diferitelor beneficii ale
acestor configuraţii înainte
de a se lua o decizie.
În acelaşi timp, trebuie ştiut
că un sistem WLAN nu se
va comporta şi nici nu va
avea performanţe atât de precise ca o reţea fixă. Spre exemplu, standardul wireless
Ethernet (CSMA/CA) este diferit de Ethernetul cu fir (CSMA/CD) în ce priveşte
metoda de acces în reţea. Un alt exemplu este TCP/IP, ai cărui algoritmi vor duce
în fapt la o degradare a performanţelor clienţilor wireless atunci când va încerca să
retransmită pachetele pierdute.
De asemenea, trebuie examinate şi modalităţile de extindere a tehnologiilor şi
politicilor corporatiste către clienţii wireless (spre exemplu politicile de securitate,
cum ar fi RADIUS şi VPN).
Segregarea clienţilor wireless, cunoscută şi sub denumirea de
"compartimentalizare", ajută la sporirea indicilor de performanţă ai reţelelor fără
fir şi oferă, de asemenea, şi posibilităţi optime de administrare şi remediere a
erorilor.

Consistenţă multi-sit

În prezent, multe companii au birouri în toată lumea şi o parte din forţa de muncă
mobilă. Construirea reţelei WLAN trebuie să ţină cont şi de aceste considerente,
pentru a se asigura uşurinţa de folosire a reţelei de către lucrătorii mobili. Dacă
reglajele vor rămâne constante şi aceleaşi pentru mai multe birouri, atunci
18
utilizatorii se vor putea conecta direct la toate resursele companiei fără să fie
nevoie să opereze reglaje complicate. Astfel nu doar că lucrătorii mobili vor fi
conectaţi mai mult timp, dar şi personalul TI va fi scutit de a oferi suport tehnic ori
de câte ori un lucrător mobil va intra într-un birou al companiei aflat la distanţă.
Acest lucru trebuie luat în calcul în cazul birourilor izolate, a celor ce lucrează de
acasă, dar şi pentru acces dial in de la distanţă în reţeaua companiei. Pe măsură ce
tot mai mulţi lucrători ar dori să aibă reţele wireless acasă, cu legătură directă la
resursele companiei, personalul TI trebuie să asigure reglaje şi configuraţii
similare şi deci transparente pentru utilizatori.

Cardurile bazate pe standardul 802.11b provenite de la furnizori diferiţi pot oferi

arii de acoperire foarte diferite. Punctele de acces pot acoperi unii clienţi în vreme
ce altora aflaţi în aceeaşi locaţie le pot respinge accesul. Acesta este un rezultat al
indicilor de performanţă RF (radio frecvenţă) ale transmiţătorului / receptorului
radio. Elementele radio ale unor furnizori s-ar putea să
includă amplificatoare de putere pentru o acoperire mai bună.
Din acest motiv, locaţia punctului de acces ar putea fi diferită
în cazul implementărilor publice faţă de cele private. În cazul
unei zone cum ar fi un campus universitar, unde atât punctul
de acces, cât şi interfaţa de reţea a cardului wireless pot fi asigurate şi
standardizate, acoperirea şi performanţa/lărgimea de bandă sunt constante.
Mulţi nu ştiu faptul că unele caracteristici superioare standardului IEEE 802.11b /
802.11a, cum ar fi EAP Security, nu sunt interoperabile între diferiţii furnizori. În
plus, caracteristici cum ar fi echilibrul încărcării reţelei nu vor funcţiona cu
echipamentele radio de diferite tipuri ale clienţilor. De aceea, este important să
cunoaşteţi diferenţa dintre standardul 802.11 şi
caracteristicile proprietare ale diferiţilor furnizori de
echipamente. Întrucât multe instalări WLAN se
bazează pe caracteristicile produselor de infrastructură
(punctele de acces), este important să vă asiguraţi că
modulele radio ale clienţilor pot fi integrate într-o gamă
largă de clienţi, de la calculatoare portabile la PDA-uri (Personal Digital
Assistant) sau alte terminale mobile. Nu întotdeauna lucrul acesta este posibil.
Feriţi-vă de crearea unui "sistem închis", care va bloca WLAN-ul într-o soluţie
proprietară a unui anumit furnizor. Acest lucru este foarte important dacă este
vorba de o reţea wireless destinată unor locaţii publice, unde vor fi prezente
diferite tipuri de radiouri ale clienţilor.
În general, produsele care au obţinut cel puţin certificarea Wi-Fi garantează un
nivel de bază al interoperabilităţii.

Riscuri de securitate WLAN

19
Chiar dacă unele caracteristici de securitate oferite de produsele bazate pe
standardul 802.11 au fost recent ţinta unor critici datorate vulnerabilităţilor
acestora, unele elemente de bază în materie de securitate trebuie folosite: ESSID,
Packet Filtering WEP 128 şi MAC Control List.
Politicile de securitate tradiţionale ale reţelelor cu fir trebuie portate şi pe
infrastructura wireless. Fără a fi partizanii unei anumite soluţii, vă semnalăm
existenţa mai multor standarde de nivel enterprise, precum EAP, RADIUS şi
VPN, care sunt disponibile în oferta mai multor producători de echipamente.
Repetăm, soluţiile de securitate pot fi diferite, depinzând de tipul de control asupra
cardurilor client.

Principalele ameninţări?

1. Majoritatea produselor existente folosesc o tehnologie pe spectru larg de

frecvenţă. Iniţial, producătorii susţineau că este dificilă sau chiar imposibilă
demodularea semnalelor. Greşit, susţine Gemmel. Este foarte uşor. Tot ce
trebuie să faci este să furi un SSID (Service Set Identifier), un identificator
ataşat pachetelor transmise peste WLAN care funcţionează pe post de
parolă pentru unificarea reţelei. Toate cardurile radio şi punctele de acces
dintr-o reţea folosesc acelaşi SSID. Pachetele cu alte SSID-uri sunt
ignorate.
2. Producătorii afirmă că nu poţi obţine un SSID decât dacă îţi este dat. Din
nou, greşit. "Acum ştim că SSID-urile sunt transmise în clar. Poţi obţine
software foarte simplu, o parte chiar gratuit de pe internet, cu ajutorul căruia
se poate intercepta cu uşurinţă SSID-ul cuiva", argumentează Gemmel.
3. Semnalele WLAN riscă să fie interceptate cu mult în afara locaţiei în care
funcţionează reţeaua. "O mulţime de utilizatori folosesc reţele wireless. Ei
citesc pe cutia produselor că oferă 11 Mbps, pe o distanţă de până la la 90
de metri. Dar nu au suficientă educaţie tehnică pentru a-şi da seama că,
totuşi, semnalul nu se pierde brusc neapărat la 90 de metri. De fapt, poate
ajunge şi la 600 de metri şi chiar mai departe", spune Gemmel. Astfel, este
foarte uşor pentru "curioşi" să îşi parcheze maşina lângă un birou sau
domiciliu şi să se infiltreze în reţeaua wireless fără ca acest lucru să fie
detectat.
4. Aşa cum orice persoană cât de cât avizată ştie deja, sistemul de criptare
Wired Equivalent Protocol (WEP) al standardului 802.11b poate fi
compromis de hackeri cu ajutorul unor instrumente de analiză statistică
matematică. Două recente studii, unul al AT&T şi altul al Universităţii Rice
(www.rice.edu) au relevat cu multă claritate acest lucru, spune Gemmel.
5. Cât despre ce anume poate face un hacker odată trecut de sistemele
defensive inadecvate ale unui WLAN, Gemmel pune în topul listei aşa-
numita "transpoziţionare a fişierelor". Agresorii fură un SSID, obţin acces
la reţea, sparg parolele de reţea şi apoi pur şi simplu şterg sau alterează

20
 fişierele stocate pe servere - sau fură secretele comerciale conţinute de
acestea.
6. Altă variantă ar fi ca hackerii care au penetrat reţeaua să lase în urma lor
aşa-numitele "Ouă de Paşte", care sunt programe sau mesaje ascunse şi
nedocumentate, incluse în codul software-ului comercial folosit în reţea.
Unele "Ouă de paşte" sunt inofensive sau chiar amuzante, dar pot la fel de
bine să fie şi viruşi extrem de distructivi.
Ultima dintre temerile lui Gemmel este doar una teoretică, pentru că - spune el -
hackerii ar avea nevoie de mult hardware şi software pentru asta. Dar, teoretic, ei
ar putea intercepta pachetele WLAN, le-ar putea decripta, dacă sunt criptate prin
metoda WEP, le-ar putea modifica, apoi re-cripta şi trimite destinatarului iniţial,
care nici măcar nu ar bănui vreodată.

Alocarea canalelor

Pentru alocarea efectivă a canalelor de frecvenţă ale punctelor de acces, începeţi

prin planificarea adecvată a locaţiei punctelor de acces. Este important să aveţi
suficiente puncte de acces pentru a asigura o acoperire adecvată a semnalului în
interiorul reţelei, dar nu trebuie exagerat. Trebuie să vă asiguraţi că punctele de
acces sunt suficient de depărtate pentru a putea aloca mai multe canale de
frecvenţă care să nu se suprapună (spre exemplu, canalele 1, 6 şi 11 folosite în
SUA) punctelor de acces care aflate reciproc în aria de acoperire. De aceea,
efectuarea unei monitorizări RF a locaţiei este crucială înainte de alocarea
canalelor de frecvenţă.
Lucrurile sunt mult mai simple pentru reţelele mai mici. Pentru reţele locale
wireless cu un singur punct de acces, configuraţi punctul de acces pe oricare canal
de frecvenţă. De fapt setările implicite cu care achiziţionaţi echipamentul vor
funcţiona foarte bine în majoritatea cazurilor. Dacă sunt două sau trei puncte de
acces, alocaţi orice combinaţie a canalelor 1, 6 şi 11. Acest lucru va menţine
semnalele suficient de separate în spectrul de radio frecvenţă pentru a evita
problemele.
Pentru reţelele wireless care au mai mult de trei puncte de acces, trebuie făcută în
prealabil un plan. Dacă e vorba de o reţea pentru un singur etaj de clădire,
punctele de acces vor fi răspândite la o distanţă relativ mare unul faţă de celălalt,
ceea ce face ca şi alocarea canalelor să fie relativ simplă. O metodă comodă este
să faceţi o schiţă a locaţiei, pentru a identifica poziţia punctelor de acces unul faţă
de celălalt. Pentru reţelele mai mari, elementul cheie este alocarea canalelor într-o
modalitate care minimalizează suprapunerea
semnalelor.
Dacă punctele de acces vor fi
localizate pe mai multe etaje, atunci
aveţi sarcina ceva mai dificilă de a
gândi tridimensional. Problema se
21
poate rezolva similar cu reţelele pe un singur etaj, dar trebuie luate în calcul
punctele de acces amplasate pe etaje adiacente. Întrucât undele radio traversează
podelele şi tavanele, punctele de acces apropiate pe verticală trebuie configurate şi
ele pe canale de frecvenţă care să nu se suprapună.
Cea mai dificilă problemă de alocare a canalelor de frecvenţă survine atunci când
şi compania vecină de palier are o reţea WLAN. Atunci când împărţiţi aceeaşi
clădire cu alţi locatari, este bine să vă cunoaşteţi vecinii şi eventual să conveniţi
asupra unei modalităţi de folosire în comun a punctelor de acces. Dacă nu este
posibilă coexistenţa cu alte WLAN-uri 802.11b, atunci aveţi un motiv foarte bun
să vă bazaţi reţeaua pe 802.11a.

22
 8. CONCLUZIE

Ne putem da seama cu usurinta ca mai este mult pana cand acest domeniu
sa ajunga la maturitate , deocamdata fiind inca ingradit de multi factori fizici
inconvenienti , dar mai ales o tehnologie inca necoapta care are nevoie de multe
imbunatatiri si care are neajunsuri , cel mai evident fiind lipsa latimii de banda .
Deja plaja de frecventa de 2,4 GHz este neincapatoare , mult prea multe transmisii
aglomerand-o si scazand si mai drastic rata de transfer . Daca ne gandim numai la
telefonia mobila , vedem ca a ajuns deja sa functioneze la 1,7 GHz .
Multi cercetatori se gandesc de ceva vreme la banda de frecventa de 5 GHz
care este mult mai incapatoare si momentan goala , doar cateva echipamente
functionanad in conformitate cu acest standard , si ele fiind mai mult
experimentale pentru generatiile viitoare . De asemenea , in banda de 5 GHz se
simt mult mai putin interferentele , lucru favorabil din toate punctele de vedere in
special cel financiar .
Cine stie ?… Poate echipamentele ce functioneaza astazi in banda de
2,4 GHz sunt doar mici copii pentru generatiile viitoare , un exemplu viu fiind
parasirea undelor medii si trecerea la cele FM in domeniul radioului public ,
calitatea receptiei fiind indiscutabil mai buna la cele din urma .
Si totusi am o intrebare… CAT DE MULT ESTE DEAJUNS ?

23
 9. ANEXA 1

Standarde Wireless LAN

Standard Viteza de Schema de Securitate Caracteristici

transmisie modulare
Aceasta specificatie fost
IEEE 802.11 Peste 2Mbps FHSS sau DSSS WEP & WPA extinsa si la 802.11b.
in banda
2.4GHz
Produsele care apartin
acestui standard sunt
considerate "Wi-Fi
Certified." Opt canale
sunt valabile. Mai putin
potential pentru banda de
IEEE Peste frecventa RF 802.11b si
802.11a 54Mbps in OFDM WEP & WPA 802.11g. Mai bun decat
(Wi-Fi) banda 5GHz 802.11b privind suportul
aplicatiilor multimedia
de voce, video si
imaginidemare
dimensiune des intalnite
in randul utilzatorilor .
Nu opereaza cuproduse
din gama 802.11b.
Produsele care tin de
acest standard sunt
considerate "Wi-Fi
IEEE Peste Certified." Nu
802.11b 11Mbps in DSSS cu CCK WEP & WPA interopereaza cu
(Wi-Fi) banda 802.11a. Sunt necesare
2.4GHz mai putine access point-
uri decat la 802.11a
pentru acoperirea unei
arii mai mari . Ofera
acces de mare viteza la
date pana la 150 metri.

24
 Banda de 2.4GHz
asigura 14 canale (doar
11 pot fi folosite in U.S.
dupa regulile FCC) cu
numai 3 canale care se
suprapun.
Produsele care apartin
aestui standard sunt
considerate "Wi-Fi
Certified." Pot inloui
802.11b . 802.11 are o
IEEE Peste OFDM peste securitate imbunatatita .
802.11g 54Mbps in 20Mbps, DSSS WEP & WPA Compatibilitatea cu
(Wi-Fi) banda cu CCK sub 802.11b. Banda de
2.4GHz 20Mbps 2.4GHz asigura 14
canale (doar 11 pot fi
folosite in U.S. dupa
regulile FCC) cu numai
3 canale care se
suprapun.
Nu exista suport nativ
pentru IP, deci nu
suporta TCP/IP aplicati
Peste 2Mbps wireless LAN foarte
in banda PPTP, SSL bine. Nu a fost creat
Bluetooth 2.45GHz FHSS sau VPN original pentru a suporta
LAN-uri wireless . In
principal pentru PDA-
uri, telefoane celulare si
PC-uri in intervale
scurte.
Nota: HomeRF nu mai
este suportat de nici un
integrator sau . Creat
pentru uzul casnic, nu
inreprinderi. Raza de
actiune este de doar 70
de metrii de la punctul
de acces. Sunt ieftine si
usor de intretinut.
Peste IP Calitatea vocii este
HomeRF 10Mbps in FHSS independent intotdeauna buna datorita
banda de retea si receptinarii continue a
2.4GHZ adrese pentru unei parti din banda din

25
 fiecare retea . latimea de banda chunk
viteza of bandwidth . Raspunde
transmisiei e bine la interferente
de 56-bit datorita tehnicii de
criptati. modulare .
Numai in Europe.
HiperLAN este total ad-
hoca, neavand nevoie de
HiperLAN/1 Peste Autentificare configurare si nici de
(Europe) 20Mbps in CSMA/CA si codare pe consola centrala. Sunt
banda 5GHz parti . relativ scumpe in
operare. Nu e garantata
atimea de banda.
Numai in Europe.
Proiectata pentru
celulele ATM , pachete
Peste Grad mare de IP , pachete Firewire
HiperLAN/2 54Mbps in OFDM securitate ; (IEEE 1394) si
(Europe) banda 5GHz suporta pentru transmisii digitale de
autentificare voce (de la telefonia
individuala . mobila). O calitate mai
buna a serviciilor decat
la HiperLAN/1 si latime
de banda garantata.

ANEXA 2

26
27
 ANEXA 3

DINCOLO DE CONVORBIRI

Evoluţia foarte rapida a tehnologiei a reusit un lucru paradoxal, anume sa mute centrul de greutate al telefoniei
de pe convorbirile telefonice. Deocamdata situaţia diferă destul de mult de la ţara la ţară - ca in oriee domeniu
care impllcă o forma de divertisment , gusturile sunt importante – dar tendinţele pe care le vedem acum par să
creioneze un viitor in care convorbirile vor fi ieftine sau, de ce nu, gratuite !? Iar companiile de telefonie isi vor
obţine profiturile in alte moduri.
Popularitatea mesageriei SMS a atins deja o cotă surprinzator de mare, susţinuta în unele ţari şi de gratuitatea
serviciului. Un caz interesant este Singapore, unde companiile au oferit mesagerie gratuita în perioada de
început, în care era foarte important sa stranga mulţi clienţi, dar au început sa taxeze trimiterea de mesaje odata
ce numărul acesta s-a stabilizat. Decizia s-a bazat si pe observarea tendinţei tinerilor de a apela tot mai mult la
acest mijloc de comumcare, tendinţă a carei ramificaţii sunt mai vaste decat ne-am fi putut imagina la inceput.
Lipsa unui răspuns imediat este uneori un dezavantaj pentru mesajele scrise, dar se dovedeste si un avantaj în alte
situaţii: nu trebuie sa raspunzi imediat, nu trebuie să pierzi timpul cu formalităţi si intrebari de genul "ce mai
faci". De aceea a devenit o componenta importanta a vieţii tinerilor, dupa care au aparut si diversele servicii pe
bază de SMS • dedicaţii pe posturile de televiziune, SMS Chat, etc.
S-a ajuns atât de departe incât până si industria cinematografica se simte afectata untii analişti sustinând ferm ca
accesibilitatea serviciilor de trimitere a mesajelor text este unul dintre factorii care au contribuit la scăderea
succesului comercial al filmelor. Aparent a devenit prea uşor sa-ţi anunti prietenii daca ţi-a placut sau nu un film,

28
convingându-i asfel sa il vada sau să renunţe in funcţie de situaţie, pentru că oamenii sunt mult mai dispuşi sa
asculte parerea unui prieten decât pe cea a unui necunoscut. Evident, pentru ca aceasta teorie sa fie valabilă,
trebuie sa acceptăm ideea ca majoritatea filmelor sunt de slaba calitate, dar in aceasta privinţa analistii respectivi
nu s-au pronunţat. Dar daca este adevărat, devine clar ca. actualele strategii de marketing nu mai au eficienţa din
anii trecuţi, raspândirea rapida a informaţiei prin intermeaiul Internetului ai a celodalte mijloace fâcând
campaniile de reclame de la televiziune sau din ziare mai putin utile.
SMS-ul nu este singurul serviciu telefonic care a avut un succes peste aşteptari. Un studiu a ajuns la concluzia
surprinzatoare că in momentul de faţâ melodille la moda obtin mai multi bani din vânzarea lor pe post de tonuri
de apel decât prin vânzarea de discuri. Vânzarea discurilor a cam ramas copilul orfan al industriei muzicale dupa
apariţia formatului mp3, fiind intrecută din punct de vedere al profiturilor şi de concertele live. Mai mult, se
poate detecta o tendintâ de a crea melodii care sa poata fi usor transformate in tonuri de apei. Gigantii industriei
muzicale se pregatesc sa se implice mai mult in domeniul care aduce 3 miliarde de dolari anual, cumparând
producătorii de tonuri de apel şi atacând dur site-urile web ce distribuie tonuri SMS a plati drepturi de autor. Se
prevede si până in anul 2006 domeniul personalizarii telefonului (care include transferul de logo-uri, screen
savere, etc , va atige 6 miliarde de dolari pe an, majoritatea obtinuţi din vanzarea de tonuri de apel.
Alte servicii abia au început sa infloreasca. cumparaturile prin intermediul telefonului, mesajele multimedia,
voice-mail-ul, transferarea de stirt si produse de divertisment de pe Internet, toate au inceput sa creasca si se
prevede ca vor incepe sa aduca profituri substanţiale odata ce numarul de posesori ai telefoanelor cu capabilităţi
in domeniu va atinge o anumită cifra. Chiar si in
România lucrurile au început să se miste, reclamele
companillor de telefonie mobila straduindu-se sa
scoaca cât mai mult in evidenţa noile posibilitaţi
oferite de telefoanele de ultimă generatie.
Deocamdata jocurile nu ocupa un loc fruntaş printre
sursele de profit, dar popularitatea celor actuale
arată ca un viitor exista. Odata cu raspandirea
telefoanelor cu suport pentru aplicaţii Java si a
posibilitaţilor de a le transfera pe acestea de pe
Internet, nici succesul jocuirilor nu poate intârzia-
Nokia 3. considerat domeniul suficient de important
incât sa lanseze N-Gage, o combinatie de telefon si
consola portabila care oferă jocuri mult mai avansate decât cele de pe telefoanele actuale. Exista chiar şi
opţiunea de joc multiplayer intre mai mulţi posesori de N-Gage, pe distanta mica folosind Bluetooth sau pe
distanţe mari prin GPRS. Şi toate acestea au pornit de la simpla idee de a avea un telefon portabil .
Recomandări
Aşadar, ce anume ar trebui să folosiţi: 802.11a sau 802.11g? Ambele operează la 54
Mbps folosind OFDM. 802.11a oferă o capacitate totală mai mare şi este mai puţin
probabil să se confrunte cu interferenţe RF. Totuşi, este relativ uşor şi ieftin să migrezi
de la o reţea 802.11b instalată la una 802.11g, menţinând un înalt grad de
interoperabilitate. Interfeţele de reţea multimod 802.11 vor duce, eventual, la eliminarea
problemelor de interoperabilitate, însă până vor apărea vă veţi putea permite să
cumpăraţi puncte de acces pe deplin compatibile cu 802.11g.
Pentru a vă ajuta să vă descurcaţi în toate această harababură, iată câteva sfaturi pe care
vi le sugerăm:
 Alegeţi 802.11a dacă implementaţi o reţea wireless pornind de la zero şi aveţi
nevoie de ea foarte rapid. Puteţi cumpăra produse 802.11a acum, în vreme ce
produsele 802.11g vor fi disponibile abia peste circa jumătate de an.
 Aşteptaţi apariţia produselor 802.11g dacă aveţi deja o bază instalată relativ mare
de produse 802.11b. Veţi putea face relativ simplu un upgrade la 802.11g.

29
  Dacă nu aveţi nevoie de înaltă performanţă azi, dar s-ar
putea să aveţi nevoie în viitor, aveţi opţiunea de a
instala puncte de acces dual-slot. Asta vă permite să
instalaţi imediat puncte de acces 802.11b, dar puteţi
adăuga în viitor şi puncte de acces 802.11a. Desigur,
utilizatorii dumneavoastră vor trebui să aibă carduri
radio 802.11a/b pentru a se asigura interoperabilitatea.
 Implementaţi 802.11a acum în interiorul reţelelor
802.11b existente dacă aveţi anumite zone care necesită performanţe înalte (spre
exemplu săli de conferinţă sau cu multe calculatoare). La fel ca la sfatul
precedent, pentru asigurarea interoperabilităţii, utilizatorii finali vor trebui să
deţină carduri radio 802.11a/b.
Nu uitaţi că trebuie să vă bazaţi decizia privind implementarea 802.11a sau 802.11g pe
nevoile existente sau viitoare de înaltă performanţă. Pentru multe aplicaţii este suficient
ce oferă 802.11b, aşa că asiguraţi-vă că aveţi într-adevăr nevoie de o lărgime de bandă
mai mare. Dacă peste un an sau doi veţi avea nevoie de performanţe sporite, atunci veţi
putea face cu uşurinţă un upgrade la 802.11g sau puteţi introduce 802.11a acolo unde
aveţi nevoie.
După cum fără îndoială că aţi sesizat, proiectarea, implementarea şi asistenţa tehnică
pentru reţelele fără fir reprezintă domenii extrem de specializate. Ele presupun o
înţelegere profundă a provocărilor specifice acestui tip de tehnologie, dintre care doar o
parte au fost tratate în aceste rânduri. Abilitatea de a identifica şi rezolva corect toate
aceste provocări poate însemna diferenţa între o implementare WLAN de succes şi una
care nu reuşeşte să ofere nici beneficiile aşteptate şi nici recuperarea investiţiei.

30
 10. Bibliografie:

1. *** - IEEE 802.11 ,802.11b and 802.11g Technology, documentatie Internet.

2. Boer, J. – Direct Sequence Spread Spectrum Physical Layer Specification IEEE
802.11, doc. IEEE P802.11-96/49E, documentatie Internet.
3. Brenner, P. – A Technical Tutorial on the IEEE 802.11 Protocol, documentatie
Internet, www.sss-mag.com/pdf/802_11tut.pdf
4. Irvine, J., D. Harle – Data Communications and Networks, Ed. Wiley, Anglia
5. Lough, D.L., T. K. Blankenship, K. J. Krizman – A Short Tutorial on Wireless
LANs and IEEE 802.11, Institutul Politehnic Bradley – Virginia.
6. Meel, J. – Spread Spectrum (SS) applications, © Institutul DE NAYER,
documentatie Internet, www.denayer.be
7. Miller, S.L. – Wireless Communication Systems, note de curs ,
ee.tamu.edu/~smiller
8. Mocanu, Şt. – Transmiterea datelor pe canale wireless, referat doctorat , AII-215-
03.
9. Prem, E.C. – Wireless Local Area Networks, documentatie Internet,
www.cis.ohio-state.edu/~jain/cis788-97/wireless-lans/index.html
10.Şerbanescu, D. - Retele wireless: secrete mici, efecte mari, PC Magazine
România
11.Site-urile reviselor de IT&Tc XtremPC , NetPC si PCMagasine
12. Site-uri ca : 802.11 Planet Live ; 802.11 Planet ; Wireless Networking Reference -
Standards ; WLAN Management Considerations ; Understanding WLAN
Routers ; Maximizing WLAN Performance ; Wireless Home Networking - Wi-Fi
Standards ; 802.11 Mobility Research ; Harris .
13.Revista de produse IT a magazinului IT „Depozitului de Calculatoare”

31