Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf.

Băncescu Mioara

CAPITOLUL 5. MECANISME FEEDBACK ȊN SISTEMELE

ADAPTIVE COMPLEXE

Noţiuni anterioare
Unui sistem adaptiv complex
(CAS) ȋi sunt atribuite 10 caracteristici generice: auto – organizarea, emergenţa,
co-
evoluţia, conectivitatea, interdependenţa, structuri disipative, funcţionarea departe-
deechilibru, istoricitatea, dependenţa de traiectorie, explorarea spaţiului
posibilităţilor şi feedbackul.

Ȋn etapa Ȋntemeietorilor Ciberneticii, sistemele feedback au fost definite ca acele sisteme

în care inputul este modificat de către output într-o direcţie necesară pentru a reduce
diferenţa dintre situaţia curentă şi situaţia scop.

5.1 Contribuţia lui Ştefan Odobleja la apariţia conceptului de

feedback şi a ciberneticii
Printre precursorii ciberneticii se numără marele savant, medicul român Ştefan
Odobleja (1902-1978).

1
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

În 1909, Ștefan Odobleja începe școala primară în satul natal, Câmpia Blahniţei. A
urmat liceul Traian din Turnu-Severin, unde a învățat foarte bine limba franceză, fapt care
i-a permis mai târziu să publice operele sale fundamentale la Paris, în limba franceză.
Însetat de cunoaştere, adolescentul Odobleja împrumuta de la biblioteca liceului câte 30
de cărţi deodată, pe care le devora.

După studiile liceale, Odobleja urmează, ca bursier, cursurile Facultăţii de Medicină

din Bucureşti, devenind doctor în medicină şi chirurgie în anul 1928 cu o teză privind
accidentele de automobil — subiect de actualitate în acea vreme în care automobilul
începea să fie din ce în ce mai răspândit.

În decursul vieții, Ștefan Odobleja a practicat medicina și a scris importante lucrări

despre cibernetică. Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea
regimului comunist. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa.

Odobleja a publicat la Paris, în

1935, cartea “Fonoscopia” ce a fost la
acel timp distinsă cu un premiu ce se
acorda celor mai bune lucrări de
medicină militară.

În 1938, Odobleja a publicat în limba franceză, însumând 900 de pagini, lucrarea

„Psihologia Consonantistă” în care regăsim multe dintre ideile şi conceptele de bază ale
ciberneticii şi ştiinţei generale a sistemelor, care nu se deosebesc în mod fundamental de
ideile întemeietorilor ciberneticii.

În „Psihologia consonantistă” Odobleja introduce ideea cibernetică a

consonantismului, adică a ceea ce numim azi feedback. Odobleja vorbeşte pentru prima
dată despre feedback văzut ca răspunsul şi capacitatea de autoreglare a unui sistem viu
la acţiunea unui set de informaţii venite din afară. Lucrarea conţine în jur de 70 de
scheme de circularitate, similare feedback-ului, câteva se pot observa în figura 5.1.

2
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Figura 5.1: Scheme de circularitate. „Psihologia consonantistă”.

În termenii lui Odobleja, feedbackul este legătura reversibilă în funcţionarea

sistemelor vii şi era considerat o lege universală. Dar lumea ştiinţifică nu era încă pregătită
să sesizeze importanţa practică a acestui postulat teoretic.
Psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile
asociate, afirma Odobleja. Conexiunea inversă era numită de el „cerc vicios” sau „legătura
reversibilă”.
Odobleja a făcut o descriere a funcţiilor psihologice folosind o schemă generală a
unui sistem cibernetic în care organele de simţ, care primesc informaţii din mediu,
reprezintă intrările sistemului, iar muşchii sunt consideraţi ieşirile sistemului.

Ștefan Odobleja face „pași peste granițele psihologiei” trecând de la om la sisteme

de tip comunități, organizații sociale. Odobleja a afirmat că sistemele au o tendință
specifică spre o stare de organizare internă şi una de intrare în armonie cu mediul
înconjurător.

“Psihologia consonantistă” conţine o analiză a proceselor mintale, dar şi a ştiinţei

în general. Autorul stabileşte un număr de legi generale, pe care le aplică mai multor
3
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

domenii, atît ştiinţelor naturii inerte, cît şi ştiinţelor lumii vii, psihologiei şi fenomenelor
economico-sociale:

• legea echilibrului (stabilității);

• legea reacției (conexiuni inverse);

• legea reversibilității;

• legea inerției.

Dintre aceste legi, Odobleja consideră că

legea reversibilităţii1 este fundamentală. El
defineşte viaţa prin reversibilitate: „viaţa este un
cerc vicios de acţiuni şi reacţiuni reciproce. O
reversibilitate complexă de fenomene fizicochimice
[...] Un cuplu reversibil de acţiuni şi reacţiuni. Un
fenomen complex unde fiecare fenomen parţial
este, succesiv, cînd cauză, cînd efect".

Pentru a exemplifica conceptul de acțiune și reacțiune, ne putem gândi la

varietatea de perechi de forțe de acțiune și reacțiune prezente în natură. De exemplu,
astfel de perechi de forțe fac posibile propulsia unui pește prin apă sau zborul păsărilor.
Un pește își folosește înotătoarele pentru a împinge apa înapoi, mișcarea cozii în apă va
servi pentru a accelera și împinge apa, forțele rezultate din interacțiuni reciproce împing
peștele înainte. Aripile unei păsări împing aer în jos, forțele rezultate din interacțiuni
reciproce împing pasărea în sus.

Constantin Bălăceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai neurociberneticii,

care l-a intalnit pe Stefan Odobleja prin anii ’70, a explicat însemnatatea „Psihologiei
consonantiste”: „Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii,
printre care cea mai importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit

1
DEX online: REVERSÍBIL, -Ă 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. 2. (Fiz.; despre unele
transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin
aceleași stări intermediare.
4
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

de către neurofiziologi, chiar si Danielopol la noi a intuit foarte bine inca din anii ’20 in
sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte
mare. Este acela de a fi introdus in psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor
circulare si de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a psihologiei”.

Izbucnirea celul de-al doilea război mondial a împiedicat comunitatea ştiinţifică să

cunoască şi să recunoască contribuţià excepţională a lui Odobleja, ce a premers apariţia
lucrării lui Norbert Wiener cu zece ani şi care, în alte condiţii, ar fi fost considerată
adevărata piatră de temelie a ciberneticii.

În lucrările lui Ştefan Odobleja, una dintre personalităţile care au ȋmbogăţit România,
regăsim şi sfaturi de viaţă pentru cititorii săi:

 „Să speri intotdeauna. Să nu descurajezi niciodată. Dacă prezentul nu oferă recompense,

renunţă să te mai gandesti la aceasta: trăieste in viitor… Raspunde durerilor, suferinţelor, [...]
dubland elanul creator… Criticilor, nedreptăţilor, atacurilor, răspunde prin intelect”.

5.2 Contribuţia lui Norbert Wiener la intemeierea ciberneticii si a

definirii conceptului de feedback
Wiener (1894-1964) a fost înainte de al
doilea război mondial un strălucit profesor de
matematică la universitatea MIT din Statele
Unite ale Americii. Acesta cunoştea bine şi
foarte bine peste 10 limbi străine.

Unul dintre primele rezultate ştiinţifice

atribuite lui Wiener este relaţia matematică
ce descriere mişcarea browniană, mişcararea
perfect aleatoare. Procesul aleator brownian,

5
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

descris în mod strălucit de Wiener, constituie şi astăzi un model utilizat, de exemplu, în

finanţe.

În perioada primului război mondial, Wiener face parte dintr-un grup de oameni
de ştiinţă care s-a ocupat de
perfecţionarea dispozitivelor de ochire
automată ale tunurilor antiaeriene.

În primele sale studii, Wiener

descoperă că o condiţie de bază a unei
ochiri corecte este reglarea printr-o
buclă feedback şi se orientează spre
noţiunea fundamentală de
,,mesaj”, sau
“informaţie”, cum am spune astăzi, şi a modului în care aceasta este transmisă de
la obiectul observat (avion) la observator (dispozitivul de ochire).

Wiener a studiat sistemele cu autoreglare prin intermediul buclei de reacţie.

Autoreglarea se realizează prin modificarea mărimilor de intrare în baza mărimilor de
ieşire, cu scopul eliminării semnalului de eroare şi a adaptării sistemului la modificările
contextului.

Autoreglarea a permis transformarea schemei simple de legătură între percepţie

- acţiune într-un sistem mai complex, presupunand intrări, iesiri şi o cale de reacţie.

Arturo Rosenblueth şi Julian Bigelow pot fi numiti co-creatori ai ciberneticii alaturi

de Norbert Wiener. Norbert Wiener, Arturo Rosenblueth şi Julian Bigelow sunt cei care
au realizat pentru prima oară faptul că ideile legate de mecanismele feedback de reglare
pot fi uşor extinse de la fiinţe la maşini, punând astfel bazele unei discipline ştiinţifice noi.

6
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Din colaborarea lui Wiener, Rosenblueth şi Bigelow rezultă o lucrare publicată în

1943 în revista ,,Pshilosophy of Science”, sub titlul: ,,Behaviour, purpose, and teleology”.
În această lucrare:

• Comportamentul era definit ca ,,orice schimbare a unei entităţi în raport cu mediul

său înconjurător”, înţelegând că orice modificare a unui obiect, detectabilă extern,
poate fi considerată ca şi comportament.

• Metoda comportamentală aplicată unui obiect sau sistem, presupune

examinarea outputului acestuia şi a relaţiei outputului cu inputul.

• Comportamentul orientat către scop a fost clasificat în:

o feedback sau ,,teleologic”

o non-feedback sau ,,non-teleologic”.

Metoda comportamentală era opusă metodei analitice, dominantă la acea vreme

în ştiinţă, prin care erau studiate cu precădere structura, proprietăţile şi organizarea
intrinsecă a obiectului sau sistemului, şi nu relaţiile output – input sau a sistemului cu
mediul înconjurător.

După apariţia lucrării ,,Behaviour, purpose, and teleology”, Wiener şi

Rosenblueth colaborează în 1945 la problema formulării matematice a
transmiterii impulsurilor într-o reţea de elemente excitabile conectate, aşa cum este
muşchiul cardiac.

De asemenea, cei doi savanţi au avut ideea lansării unui program ştiinţific în care
diferiţi oameni de ştiinţă să abordeze aceleaşi probleme din perspective diferite. Au
facilitat astfel apariţia conferinţelor Josiah Macy Jr. , conferinţe care au avut un rol foarte
important în dezvoltarea noii ştiinţe a ciberneticii.

7
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Conferinţele Josiah Macy Jr. încercau să pună în practică ideea că descoperirile

dintr-un anumit domeniu ştiinţific pot fi stimulate de cunoaşterea acumulată în alte
domenii, astfel că, prin eliminarea izolării şi graniţelor stricte între diferite ştiinţe, se
puteau crea canale prin care să se obţină o diseminare şi schimb de informaţii între
oameni de ştiinţă din diferite domenii ştiinţifice.

Din grupul initial al fundaţiei Josiah Macy Jr. au făcut parte: W. McCulloch, A.
Rosenblueth, G. Bateson, L. Kubic, M. Mead, F. Fremont-Smith. Ca invitaţi s-au alăturat
grupului N. Wiener, J. von Neumann, W. Pitts, R. Lorente de Nó.

Discuţiile din cadrul conferinţelor nu trebuiau urmate de elaborarea unei lucrări.

Se încurajau, în schimb, discuţiile colegiale, care aveau loc într-o atmosferă informală.
Fiecare întâlnire de acest fel dura două zile şi se desfăşura într-un loc retras. Pentru a
asigura consistenţa discuţiilor, zilnic erau doar doi sau trei vorbitori, iar ascultătorii erau
încurajaţi să îi întrerupă.

Câteva întâlniri relevante pentru apariţia ciberneticii au avut loc în 1946 în cadrul
seriei de conferinţe:

• o ȋntâlnire a avut drept temă: ,,Mecanisme feedback şi sisteme circulare cauzale

în sistemele biologice şi sociale”;
• a altă ȋntâlnire a abordat tema ,,Mecanisme teleologice în societate”;
• a treia ȋntâlnire a fost pe tema ,,Mecanismelor teleologice şi sistemelor circulare
cauzale”.

8
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Deoarece participanţii la aceste întâlniri proveneau din domenii atât de diferite,

era inevitabil ca între ei să nu apară controverse. Una dintre acestea a fost cea legată de
informaţie. O parte dintre oamenii de ştiinţă participanţi aveau convingerea că buclele
feedback servesc la transmiterea energiei, în timp ce Wiener susţinea primatul informaţiei
pentru scopul buclelor feedback.

Cum descrie Norbert Wiener momentul alegerii numelui de cibernetică pentru

noua ştiinţă: ,,... am devenit conştienţi de unitatea esenţială a setului de probleme
centrate pe comunicare, control şi mecanica statistică, atât la maşină cât şi în ţesutul
viu. Pe de altă parte, eram serios împiedicaţi de lipsa de unitate din literatura privind
aceste probleme şi de absenţa unei terminologii comune sau chiar de un singur nume
pentru acest domeniu.... [am ales] o expresie artificială din limba greacă pentru a umple
acest gol. Am decis să denumim întregul domeniu al teoriei controlului şi comunicării,
atât la maşini cât şi la animale prin denumirea ,,Cibernetica”, pe care am format-o
pornind de la grecescul ,,kybernetos” sau ,,cârmaci”.

Noţiunea de cibernetică îşi are aşadar originea în greaca veche, unde „kybernetes”
înseamnă cârmaci sau se referă la capacitatea de a conduce o navă. Termenul
„kybernetes” a fost preluat de Platon mai târziu în dialogurile sale din Republica şi i s-a
atribuit un sens ce vizează îndeletnicirea de a guverna, de conducere a unei cetăţi.

Savantul Stafford Beer, pionier al ciberneticii, afirmă că Wiener a gasit doar

cuvântul pe care îl dorea în carmuirea navelor lungi ale Greciei antice. Pe mare, navele
9
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

aveau de luptat cu ploaia, vântul și mareele - probleme în nici un fel previzibile. Cu toate
acestea, în cazul în care cârmaciul supraveghea de la distanță farul, el putea manipula
vasul, adaptându-l continuu în timp real, spre lumina farului.

Astfel, în 1948 cand s-a definit ştiinta ciberneticii, s-a utilizat sintagma de ştiinţă a
controlului.

Prima carte
dedicată noii ştiinţe apare
în 1948 la editura Wiley
New York , îl are drept
autor pe Norbert Wiener şi
se intitulează:
,,Cibernetica, sau ştiinţa
controlului şi comunicării
la fiinţe şi maşini”.

Definiţia dată de Norbert Wiener ciberneticii: cibernetica este ştiinţa controlului şi

comunicării atât la fiinţe cât şi la masini.

Wiener a studiat cu perseverenţă aspecte privitoare la comunicare şi control, indiferent

de aria de aplicabilitate. Wiener a apreciat că pentru a putea aplica ideile din cibernetică în
ştiinţele sociale şi în economie, acestea trebuie mai întâi testate în inginerie şi în biologie.

5.3 Conceptul de sistem feedback

Am văzut că sistemele feedback au fost definite ca acele sisteme în care inputul
este modificat de către output într-o direcţie necesară pentru a reduce diferenţa dintre
situaţia curentă şi situaţia scop.

10
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Ramaprasad (1983) precizează că feedbackul este constituit din informaţii despre

un decalaj ce există într-un sistem între nivelul actual (real) şi nivelul de referinţă al unui
parametru din sistem, informaţii ce vor fi utilizate pentru modificarea decalajului. Autorul
subliniază că informaţiile, pentru a deveni feedback, trebuie să aducă modificări ale
decalajului, nu să fie stocate.
In relaţie cu componentele input – output ale unui sistem, un proces feedback se
poate reprezenta schematic ca în figura 5.2.

Input Proces Output

Feedback

Figura 5.2. Procesul feedback

Ashby (1956), un pionier al ciberneticii, introduce metoda cutiei negre de analiză

a sistemelor dinamice. Sistemul elementar este considerat o “cutie neagră” căreia i se pot
înregistra intrările și ieșirile. Pe baza acestor înregistrări, prin aplicarea unor metode
statistice şi cibernetice, se poate analiza sistemul, se pot determina funcții de
comportament şi reguli de transformare a inputurilor sistemului în outputuri.
Feedbackul şi raporturile sale cu învăţarea : în general învăţarea nu poate să aibă loc fără
existenţa a cel puţin unui feedback. Învăţarea fără feedback este asemănată cu conducerea
unei maşini legat la ochi. Acest lucru se poate, dar conduce rapid la apariţia unui accident.

11
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Exemplu: TENSIUNEA ARTERIALĂ

În acest exemplu, outputul este tensiunea

arterială, inputul este ritmul cardiac (sau rata de
pompare a inimii), iar scopul este menţinerea
tensiunii la un nivel necesar. Reglarea tensiunii se
realizează astfel: baroreceptorii detectează
presiunea sângelui ce trece prin artere, un semnal
chimic este trimis inimii prin intermediul nervului
glosofaringian pentru a ajusta rata de pompare: dacă
tensiunea arterială este scăzută, ritmul cardiac
creşte, iar dacă tensiunea arterială este ridicată, ritmul cardiac scade. Valoarea curentă a
tensiunii arteriale modifică ritmul cardiac, inputul şi outputul din acest exemplu
influenţându-se reciproc în vederea reglării tensiunii la valoarea necesară organismului.

plu: TRATAMENTUL MEDICAL

Exemplu: TRATAMENTUL MEDICAL

Tratamentul medical administrat de către un doctor exemplifică, de asemenea,

conceptul de sistem feedback. Doctorul administrează un tratament şi aşteaptă un
răspuns al organismului la acesta. Dacă virusul, sau cauza bolii, este eliminată cu ajutorul
primului tratament, se atinge starea dorită. Dacă nu, tratamentul se ajustează şi se
aşteaptă un nou răspuns al organismului. În acest exemplu, outputul este starea de
sănătate a unui pacient, inputul este tratamentul prescris de medic, iar starea dorită este
starea de insănătoş[Link]

Exemplu: COAGULAREA SÂNGELUI:

EA SÂNGELUI
Un alt exemplu pentru conceptul de sistem feedback vine din medicină: coagularea
sângelui:

• inputul în acest exemplu este eliberarea, după lovire, de substanțe chimice ce

transmit semnal către țesuturile afectate;

12
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

• outputul este reprezentat de trombocitele activate;

• situaţia curentă este reprezentată de producerea și evoluția leziunii care sângerează;
• situaţia dorită este oprirea sângerării prin procesul fiziologic de formare în cascadă a
trombocitelor, luând naștere un cheag, rezultat al procesului de coagulare.

Sistemul feedback este inițiat atunci când țesuturile afectate eliberează substanțe
chimice de semnal care activează trombocitele din sânge. O trombocită activată
eliberează substanțe chimice pentru a activa mai multe trombocite, provocând o apariție
în cascadă a acestora și formarea unui cheag de sânge. La formarea cheagului de sânge,
situaţia dorită este atinsă şi nu mai este necesară o nouă exercitare de influenţă între input
şi output pentru activarea trombocitelor.

Exemplu: TERMOSTATUL

Dispozitivul de tip termostat reglează

temperatura unei încăperi, scopul fiind menţinerea
temperaturii la un nivel dorit. Termostatul îşi
adaptează comportamentul oprind sau pornind
sistemul de încălzire ca răspuns la efectele
comportamentului său anterior. În acest exemplu,
outputul care este temperatura din încăpere,
exercită o influenţă asupra inputului, sistemului de
încălzire al termostatului.

Putem observa comportamentul simulat al unui temostat folosind modelul

„Termostat” din libraria NetLogo.

În figura 5.3, chenarul galben marchează prereţii încăperii, iar punctele marcate
cu roşu reprezintă agenţii de căldură ai modelului, care se pot deplasa în interiorul sau
exteriorul încăperii.

Modelul are valori implicite pentru patru variabile de intrare, valori pe care
utilizatorul le poate modifica pentru a accesa o paletă mai largă de rezultate posibile:

• temperatura iniţială a încăperii este setată implicit la 53 de grade;

• puterea de încălzire este setată implicit pe nivelul 4;
• gradul de izolare termică a prereţilor încăperii este setat la 50%, jumătate din
agenţii de căldură putându-se deplasa şi în exteriorul încăperii;

• temperatura dorită a încăperii are valoarea implicită afişată pe glisorul interfeţei

de 67 de grade.

13
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Cu ajutorul graficului de pe interfaţă, utilizatorul poate urmări evoluţia

temperaturii până la atingerea temperaturii dorite, când simularea se opreşte.

Figura 5.3. Model NetLogo Termosat. Setarea iniţială implicită

Toate variabilele de intrare exercită o influenţă asupra atingerii temperaturii

dorite în încăpere.

Spre exemplu dacă modificăm gradul de izolare termică a prereţilor încăperii de la

50% la 30%, temperatura din încăpere scade, mai multă căldură migrează spre exteriorul
camerei, iar timpul de a atinge temepratura dorită de 67 grade creşte. Dacă scădem gradul
de izolare termică a prereţilor încăperii la sub 25%, de exemplu la 9%, şi mai multă căldură
migrează spre exteriorul camerei, termostatul nemaireuşind să atingă temepratura dorită,
după cum se observă din figura 5.4.

14
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Figura 5.4. Model NetLogo Termosat. Temperatura dorită nu se atinge

Un alt scenariu de simulare a conceptului de sistem feedback a termostatului este

creşterea diferenţei dintre temperatura iniţială şi cea dorită faţă de setările implicite, la
mai mult de 14 grade. În figura 5.5 este redată simularea pentru o temperatură iniţială de
25 grade, o temperatură dorită de 87 grade, celelate variabile de intrare rămânând la
valorile implicite. Se poate observa timpul îndelungat necesar atingerii temeperaturii
dorite în încăpere, dar şi o creştere a numărului de agenţi.

Figura 5.5. Model NetLogo Termosat. Temperatura dorită se atinge greu

15
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

5.4 Mecanismele feedback pozitive & negative

Reglarea pentru reducerea diferenţei dintre situaţia curentă şi situaţia scop se bazează
pe două tipuri de feedback:

• feedback pozitiv

• feedback negativ.

Definiţie: Mecanismele feedback pozitive sunt acelea în care outputul (acţiunea rezultată)
merge în aceeaşi direcţie ca şi condiţia care l-a determinat. Altfel spus, dacă creşterea unei
variabile a determinat activarea unui proces feedback, atunci, după parcurgerea conturului
buclei feedback, în iteraţia următoare, acea variabilă va înregistra o creştere.

16
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Într-un sistem economic,

creşterea veniturilor
populaţiei determină sporirea
volumului economisirii. Acest lucru
duce la o nouă sporire
a veniturilor populaţiei.

În cadrul acestei bucle

feedback se obţine, în final, o nouă
creştere a variabilei
care a declanşat procesul.
Spunem că avem, în acest
caz, o buclă feedback
pozitivă.

Creşterea economiilor la nivelul

întregii economii determinată de creşterea veniturilor populaţiei duce la creşterea volumului
investiţiilor directe. Realizarea unui număr din ce în ce mai mare de capacităţi de producţie
determină creşterea numărului de locuri de muncă, deci a volumului de salarii câştigate de
angajaţi, obţinându-se, în final, o nouă creştere a variabilei care a declanşat procesul, şi anume
veniturile populaţiei.

La un student
talentat si ambiţios
detectăm bucle feedback
pozitive. Cu cat invaţă mai mult,
va avea o satisfacţie crescută, ceea
ce va stabili obiectivul de invăţare
la un nivel superior. Acest lucru va
detemina să inveţe si mai mult.

Definiţie: Mecanismele feedback negative sunt acelea în care outputul (acţiunea

rezultată) se opune condiţiilor care l-au determinat. Dacă creşterea unei variabile a determinat
activarea unui proces feedback, atunci, după parcurgerea conturului buclei feedabck, în
iteraţia următoare, acea variabilă va înregistra o scădere.

17
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

În cazul populaţiilor pradă-prădător:

dacă populaţia pradă va
creşte semnificativ, va genera mai multă
hrană pentru prădători, ceea ce va duce
la creşterea numărului prădătorilor.
Aceasta va duce la dominaţia
prădătorilor, iar populaţia pradă va
scădea. În cadrul acestei bucle feedback,
la o creştere a variabilei care a declanşat
procesul, după parcurgerea buclei
feedback se obţine o scădere a variabilei
declanşatoare. Avem, în acest caz, o
buclă feedback negativă.

Alternativ, Ramaprasad (1983) defineşte conceptele de feedback pozitiv si feedback

negativ astfel:

• dacă acţiunea declanşată de feedback măreşte decalajul între nivelul de referinţă şi

nivelul actual al parametrului output al sistemelui, feedbackul se numeşte feedback
pozitiv;
• pe de altă parte, dacă acţiunea reduce decalajul dintre cele două niveluri, feedbackul
se numeşte feedback negativ.

5.5 Alternanţa între feedback pozitiv şi feedback negativ

Feedbackul pozitiv (amplificator) determină schimbări de amplificare în sistem, în timp
ce feedbackul negativ (stabilizator) are rol de echilibrare, amortizare a sistemului.

18
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Un sistem adaptiv complex este senzitiv la influenţele externe. Mici intrări determină
efecte mari, uneori destructive, ceea ce poate duce la reorganizarea întregului sistem, iar acest
proces se datorează şi feedbackului pozitiv2.

În sistemele adaptive, rareori se întâmplă ca o buclă feedback să se manifeste în mod

clar ca un feedback pozitiv sau negativ. Aceasta se întâmplă deoarece diferitele variabile
aflate pe conturul unei bucle pot să fie încorporate şi altor bucle feedback care au polaritatea
diferită.

Legat de alternanţa între feedback pozitiv şi feedback negativ, ambele procese

feedback sunt esenţiale. Atât când mecanismele feedback dintr-un CAS se manifestă sub
formă de feedbackuri pozitive, având un efect de stimulare, de amplificare a acţiunilor pe care
le determină în sistem, cât şi atunci când se manifestă ca nişte feedbackuri negative, având
efecte de stabilizare, de echilibrare şi de menţinere a integrităţii sistemului în raport cu mediul
său înconjurător.

2
Prigogine şi Stengers (1985): În condiţiile în care sistemele adaptive complexe funcţionează departe–de–
echilibru, iar componentele acestor sisteme sunt interconectate printr-o reţea de legături şi conexiuni
neliniare, astfel de sisteme sunt senzitive la influenţele externe.

19
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Un proces nelimitat de creştere, de dezvoltare într-o anumită direcţie poate fi

distructiv (datorită pierderii stabilităţii sistemului, epuizării resurselor din mediu, efectelor
colaterale pe care le determină asupra mediului, etc)

Un proces în care sistemul rămâne mult timp într-o stare staţionară nu este de dorit
(datorită lipsei de perspectivă de a induce în sistem noutatea, creativitatea, auto-organizarea,
etc).

În cazul sistemelor umane, când un sistem este perturbat suficient de mult de la

normele stabilite sau de la modalităţile obişnuite de lucru sau odihnă, procesele feedback
pozitive susţin această transformare. Apare mişcarea constanta între schimbare şi stabilitate.

5.6 Clasificări pentru feedback

Există câteva criterii cu ajutorul cărora putem să clasificăm mecanismele feedback:

• după simplitate;

• după durată;

• după sursă;

• după efectele pe care le exercită.

Un criteriu de clasificare pentru mecanismele feedback este durata. În general,

feedbackul se obţine imediat după adoptarea unei decizii, desfăşurarea unei acţiuni sau a
unui proces. Există, însă, şi bucle feedback cu întârziere, atunci când informaţia transmisă
prin buclă necesită un anumit timp până când este prelucrată şi transmisă.

Exemplu: reglarea configurațiilor masinilor de Formula 1 -

feedback imediat
Un exemplu de feedback imediat este procesul de reglare a configurațiilor
masinilor de Formula 1 in timpul unei curse.
Într-o mașină de Formula 1 există peste 200 de senzori, iar în fiecare cursă
echipele colectează mulți terrabytes de date (aproximativ 2GB de date pe un tur), de
multe ori folosind tehnologii „cloud” și ultimele tehnologii de transmisie a datelor. Odată
colectate, aceste date sunt valoroase, facilitand ca echipele de Formula 1 sa fie foarte
competitive din punct de vedere tehnic.

Inputul procesului este constituit dintr-o multitudine de elemente măsurate de

senzori la anumite interval de timp. Printre informațiile transmise către echipă se numără:

20
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

temperatura motorului, temperatura și uzura pneurilor, consumul de combustibil pe tur,

elementele aerodinamice ale monopostului și modul în care acestea operează, presiunea
frânelor și a suspensiilor, orice avarie la care este supusă mașina, etc. Aceste date sunt
interpretate de mecanici în timp real, pentru a determina ceea ce funcționează și ce
trebuie să schimbe în timpul unei curse.

Outputul procesului este reprezentat de modificările transmise de echipa de la

boxe către pilot pe baza interpretarii datelor colectate.

În acest exemplu, situaţia curentă care se doreste sa fie adusa la o situatie

imbunatatita este legatura dintre puterea motorului si aerodinamica monopostului, care
poate sa nu functioneaza la parametri optimi pe parcursul unei curse. Reglajul se face prin
comunicarea cât mai eficientă între pilot și echipa sa, cu scopul de a obtine un timp cât
mai bun al mașinii pe tur și câștigarea cursei.

În acest exemplu, feedbackul se obţine imediat după adoptarea unei decizii de

catre pilot, fie folosind anumite comenzi pe volan prin care pilotul poate modifica unele
configurații, fie folosind instructiunile primite de la echipa prin intermediul boxelor.

Exemplu: reglarea securității IT - feedback cu întârziere

Un exemplu de feedback cu întârziere este procesul de reglare a securității IT intr-o
organizație.

Rolul de input al procesului este jucat de diverse amenințări cibernetice, mai cunoscute
(de exemplu programele de tip „ransomware”, care pot bloca accesul la calculator până la
plata unei sume de bani) sau mai putin cunoscute.

Rolul de output al procesului este jucat de solutiile de securitate IT, cum ar fi cele oferite
de lideri mondiali în domeniul securității IT (de exemplu soluția integrată software-hardware
de firewall furnizata de Fortinet sau soluția de securitate software furnizata de Bitdefender),
solutii de tip „cloud” sau „deep learning” menite sa sporeasca gradul de securitate pe care il
au utilizatorii in ceea ce priveste datele cu caracter personal.

Situatia curenta poate fi reprezentata de un nivel de securitate nul sau nesatisfacator

in cadrul unei organizatii la un moment de timp, iar situatia dorita este atingerea unui nivel de
siguranta IT care sa ofere protectie in fata unei liste de atacuri cibernetice cunoscute.

De la momentul reglarii nivelului de securitate IT in cadrul organizatiei pana la

momentul primirii unui raspuns daca s-a ajuns la nivelul dorit de securitate trece o perioada
de timp necesara aparitiei unei amenintari de securitate asupra organizatiei care sa ofere
validarea necesara (feedback cu întârziere).

21
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

În funcţie de efectele pe care le exercită procesul feedback asupra unei mărimi

considerate rezultative din proces, avem:

• bucle feedback multiplicator;

• bucle feedback accelerator;

• bucle feedback mixte (accelerator-multiplicator).

În cazul buclelor feedback multiplicator, efectul final se obţine înmulţind variabila

rezultativă respectivă cu o constantă de multiplicare. În literatura de specialitate au fost puse
în evidenţă o serie de efecte multiplicator precum:

• efectul Keynes;

• efectul Pigou;

• efectul Rose;

• efectul Mundell;

• efectul Fisher.

În cazul buclelor feedback accelerator, efectul procesului feedback se exercită asupra

vitezei cu care creşte sau scade variabila rezultativă considerată, adică asupra diferenţei
dintre două valori măsurate la momente de timp succesive ale mărimii respective. Exemple de
efecte accelerator:

• efectul Harrod;

• efectul Kaldor;

• efectul Metzler;

• efectul Blanchard.

În cazul buclelor feedback mixte (accelerator-multiplicator), viteza de modificare a

variabilei rezultative respective se înmulţeşte, la rândul ei, cu o constantă, având o
suprapunere atât a efectului multiplicator cât şi a celui accelerator. În literatura de
specialitate au fost puse în evidenţă efectul de portofoliu sau efectul de venit disponibil.

22
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

5.7 Efectul multiplicator Keynes

Efectul multiplicator Keynes este printre cele mai cunoscute mecanisme feedback şi,
împreună cu efectul Pigou, frecvent utilizat în modelarea sistemelor macroeconomice
dinamice.

Formularea efectului multiplicator Keynes cu ajutorul a patru paşi:

23
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

(4) Creşterea ofertei de bunurişi

servicii (AS), respectiv a cererii de
forţă de muncă (Ld) reprezintă o
garanţie a continuării procesului
deflaţionist, ducând la o nouă
reducere de preţuri

{AS↑; Ld↑} =>

{p↓; w↓}

Efectele interdependenţelor ce se formează între pieţe şi mărimile macroeconomice

pentru cazul efectului multiplicator Keynesian se regăsesc în figura 5.6 şi se pot rezuma astfel:

{p↓; w↓} ⇒ {r↓} ⇒ { C↑; I↑} ⇒ {Y↑} ⇒ {AS↑; Ld↑} ⇒ {p↓; w↓}

Notăm cu PBS - piaţa bunurilor şi serviciilor, PFM - piaţa forţei de muncă, PF - piaţa
financiară.

În efectul multiplicator keynesian există două bucle feedback, ambele pozitive:

• o buclă se formează între PBS şi Y, feedbackul buclei fiind reprezentat prin intermediul
ofertei de bunuri şi servicii (AS);

• o altă buclă se formează între PFM şi Y, feedbackul acestei bucle fiind reprezentat prin
intermediul cererii de forţă de muncă (Ld).

Scăderea preţurilor şi salariilor determină activarea buclelor feedback, iar după

parcurgerea conturului buclelor, în iteraţia următoare, aceste variabile vor înregistra noi

24
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

scăderi. Cum cele două bucle feedback observate sunt amândouă pozitive, acţiunile rezultate
merg în aceeaşi direcţie ca şi condiţiile care le-au determinat.

De remarcat de asemena faptul că piaţa financiară are un rol important în accelerarea

sau temperarea efectului Keynes prin nivelul ratei dobânzii.

Figura 5.6 Efectul multiplicator Keynes

După un timp, influenţa iniţială determinată de procesul deflaţionist se epuizează.

Preţurile şi salariile se vor ajusta, iar procesul de ajustare va avea un caracter ciclic, preţurile şi
salariile urmând să crească şi să scadă alternativ (prociclic) până când pieţele revin la echilibru.
Preţurile şi salariile se vor ajusta către valori care să reprezinte atât valoarea de echilibru dintre
cererea agregată şi oferta agregată (pe piaţa bunurilor şi serviciilor), cât şi rata salariului de
echilibru care permite utilizarea completă a forţei de muncă (pe piaţa forţei de muncă).

Astfel, efectul Keynes, dintr-un efect amplificator al acţiunilor devine în timp unul
stabilizator3.

3
Când efectul Keynes devine unul stabilizator, tranzacţiile efectuate pe cele trei pieţe fundamentale (piaţa
bunurilor şi serviciilor, piaţa forţei de muncă şi, respectiv, piaţa financiară) determină refacerea echilibrelor
perturbate de apariţia unor creşteri în evoluţia cheltuielilor autonome cum ar fi investiţiile sau consumul.
25
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

5.8 Efectul multiplicator Mundell

Robert Mundell, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1999, a fost primul care
a arătat că inflaţia aşteptată are efecte reale în economie şi care sunt acestea. Efectul
descoperit de Mundell derivă din dependenţa pozitivă dintre investiţie şi rata inflaţiei
aşteptate, realizată pe canalul ratei reale a dobânzii din cadrul mecanismului de transmisie
monetară4.

4
Rata inflaţiei aşteptate este influenţată de presiunea cererii agregate de pe piaţa bunurilor şi serviciilor,
precum şi de anticipaţiile inflaţioniste ale agenţilor economici.
26
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Formularea efectului Mundell:

(1) Inflaţia preţurilor şi salariilor

duce la creşterea inflaţiei
aşteptate

{p↑; w↑} => {πe↑}

(2) Rata inflaţiei, π, care este

percepută la nivelul economiei
reale prin diferenţa dintre rata
dobânzii, r şi inflaţia aşteptată,
πe, va fi antrenată la rândul ei
într-o creştere datorită creşterii
inflaţiei aşteptate

{πe↑} => {π = (r-πe)↑}

27
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

(3) Deoarece mărimea investiţiei

depinde pozitiv de rata inflaţiei,
creşterea acesteia din urmă duce
la sporirea volumului investiţiilor;
cum cererea de consum depinde
de rata reală a dobânzii,
modificarea acesteia duce de
asemenea la sporirea
cheltuielilor de consum

{ π = (r-πe)↑} => {I↑; C↑}

(4) Sporirea volumului

investiţiilor şi a cheltuielilor de
consum determină mai departe o
creştere a activităţii economice

{I↑; C↑} => {Y↑}

(5) Intensificarea activităţii

economice determină o scădere a
variabilelor de preţuri şi salarii

{Y↑} => {AS↑; Ld↑} => {p↓;

w↓}

Se formează astfel o buclă

feedback negativă cu efect
stabilizator.

28
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Efectele interdependenţelor ce se formează între pieţe şi mărimile macroeconomice

pentru cazul efectului multiplicator Mundell:

{p↑;w↑} ⇒ {𝜋 ↑} ⇒ {(r−𝜋 ) ↑} ⇒ {I↑; C↑} ⇒ {Y↑} ⇒ {p↓ ; w↓}

Mecanismul feedback inflaţionist al lui Mundell este descris în Figura 5.7. Se formează
2 bucle feedback, negative amândouă. Creşterea preţurilor (p) şi salariilor (w) determină
activarea buclelor feedback, iar după parcurgerea conturului buclelor, în iteraţia următoare,
aceste variabile vor înregistra scăderi.

PBS
AS p Cheltuieli de
consum C

Inflaţia Inflaţia Venitu/

e curentă
aşteptată π e
r -π Outputul Y

r Cheltuieli de
investiţii I
PFM PF
d
L w

Figura 5.7
2 Efectul multiplicator Mundell

5.9 Efectele accelerator

Am definit anterior că în cazul buclelor feedback accelerator, efectul procesului
feedback se exercită asupra vitezei cu care creşte sau scade variabila rezultativă considerată,
adică asupra diferenţei dintre două valori măsurate la momente de timp succesive ale mărimii
respective.

Spre deosebire de mecanismele (efectele) multiplicator, mecanismele de tip

accelerator se referă la o schimbare neliniară în variabilele care alcătuiesc lanţul feedback al

29
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

dependenţelor cauzale. Mecanismele accelerator reprezintă efecte destabilizatoare, cărora le

corespund, deci, bucle feedback pozitive.

Principiul accelerator a fost utilizat pentru prima oară într-un model economic de către
Harrod (1936). Ulterior, Harrod şi Domar au elaborat un model de creştere economică cu bucle
feedback accelerator.

În modelul de creştere Harrod – Domar, se utilizează o relaţie prin care nivelul

investiţiei din anul t, It, variază proporţional cu schimbarea outputului din anul t faţă de anul
t-1:

𝐼 = 𝛽(𝑌 − 𝑌 ), 𝛽>0
unde β este un parametru pozitiv de tip accelerator care arată cât de multă investiţie este indusă
de o schimbare cu un procent a outputului.

5.10 Rolul informaţiei in sistemele cibernetice

Claude Shannon, cosniderat un pionier al ciberneticii, este savantul care introduce teoria
matematică a informației. În viziunea lui Shannon, arhitectura sistemelor de comunicare se constituie
din următoarele elemente, reprezentate în figura 5.8 : sursă, mesaj transmis, transmițător, semnal
transmis, canal de transmisie, zgomot (sursă de interferență), semnal recepționat, receptor, mesaj
recepționat, destinație, mecanism feedback de reglaj.

30
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Figura 5.8 Arhitectura sistemelor de comunicare. Modelul Shannon-Weaver

Această arhitectură a devenit un standard ce și-a găsit aplicații numeroase în teoria

comunicării, teoria sistemelor de calcul, în proiectarea comunicațiilor telefonice și alte domenii. Toate
sistemele de comunicații pot fi separate în componente, fiecare dintre acestea putând fi tratate drept
modele matematice distincte, de exemplu este posibilă proiectarea sursei independent de proiectarea
canalului de transmisie.

Sursa dintr-un astfel de sistem de comunicare are stările posibile s1, s2, ..., sn, denumite in
litaratura de specialitate litere si având probabilitățile de apariție p(s1), p(s2), ..., p(sn). Cantitatea de
informație conținută într-o singură literă este definită în funcție de probabilitatea de apariție a stării
sursei, unde a poate fi orice bază de logaritmare:

𝑙(𝑠 ) = − log 𝑝(𝑠 )

Cu ajutorul cantităților de informație aduse de fiecare literă se obține cantitatea medie de
informație produsă la sursă5:

𝐻(𝑆) = − 𝑝(𝑠 ) log 𝑝(𝑠 )

Un lucru important observat de Shannon este irelevanța conținutului mesajului pentru măsura
în care acesta poate fi transmis: orice tip de informație poate fi transformat într-un șir de cifre binare
- biți6, unitatea fundamentală a informației.

Capacitatea unui canal a fost exprimată de Shannon în funcție de puterea de transmisie și

lățimea de bandă. Soluția tradițională a fost reprezentată de utilizarea unor radiouri în bandă îngustă,
însă numărul de canale disponibile fiind foarte mic, ocuparea lor în totalitate se producea foarte repede
și deci făcea imposibilă utilizarea lor de către un număr mare de utilizatori.

Datorită lui Shannon avem conceptul de entropie informațională - numărul mediu de biți
necesar pentru stocarea sau comunicarea unei informații. Entropia informațională poate fi privită ca

5
Folosind baza 2 se obține numărul necesar de biți, aplicând logaritmul natural, baza e, se obține numărul
necesar de nats.
6
BIT – abrevierea de la Binary DigIT
31
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

volumul de date neașteptat conținut într-un mesaj. Cu cât o transmisie seamănă mai mult cu „zgomotul
aleator”, cu atât cantitatea de informație conținută în acea transmisie este mai mare.

Shannon a intuit importanta codificării informatiei la sursă, concept sinonim în prezent cu

compresia datelor, a cărui obiectiv principal este micșorarea dimensiunii mesajului prin eliminarea
redundanței. Cercetările de pionerat ale lui Shannon în domeniul informației au facilitat apariția
codurilor detectoare și corectoare de erori sau a aplicațiilor de compresie a datelor:

codurile detectoare și corectoare de erori constau în adăugarea unor biți suplimentari în

mesajul transmis, pentru a se realiza detecția și în anumite cazuri corecția unor erori:
 detecția pe verticală (VRC) și detecția longitudinală (LRC) - permit detectarea unui
număr impar de erori într-un bloc de date, putand fi utilizate pentru a reconstrui datele
stocate pe un disc corupt; VRC sau LRC sunt capabile să detecteze poziția exactă din
blocul de date transmis pe care a apărut o eroare și să o remedieze, fără a mai fi
necesară retransmiterea mesajului.
 detecția ciclică (CRC) 7 - bazat pe polinoame ireductibile, alipica n + 1 biți la finalul
mesajului transmis8,
compresia datelor - poate fi:
 fără pierdere de date - se bazează pe exploatarea redundanței statistice pentru a
reduce dimensiunea fișierelor sau a mesajelor transmise;
 cu pierdere de date - utilizată preponderent pentru compresia imaginilor și a fișierelor
audio, se poate realiza eliminarea unor detalii nesemnificative.
De exemplu, în contextul percepției vizuale, s-a constatat că ochiul uman este mai sensibil la
variații în luminozitate decât la cele ale culorii. Astfel, unul dintre cele mai cunoscute standarde de
compresie a imaginilor, JPEG, realizează rotunjirea biților neesențiali de informație ce reprezintă culori
pentru a obține date redundante ale căror dimensiune poate fi redusă apoi prin aplicarea unor
algoritmi. In figura 5.9 este un exemplu de imagine inainte de compresie si dupa compresie.

Figura 5.9 Exemplu de imagine inainte de compresie si dupa compresie.

7
Vertical Redundancy Check, Longitudinal Redundancy Check, Cyclic Redundancy Check
8
Se utilizează preponderent în standarde precum Ethernet, iSCSI și SCTP
32
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Legat de rolul informaţiei in sistemele cibernetice, din publicaţiile lui Gregory Bateson,
considerat pionier al ciberneticii, desprindem o definiţie propusă pentru cibernetică care pune accent
pe informaţie, pe cunoastere:

Cibernetica cea mai mare

mușcătură dintr un fruct al
copacului cunoașterii pe care
omenirea a luat-o de 2000 de ani.
(Bateson)

5.11 Ecuaţiile de dinamică a stării sistemului feedback

Notăm cu 𝑢 , 𝑢 , 𝑢 , … 𝑢 mărimi de cauză (intrare), iar cu 𝑦 , 𝑦 , 𝑦 , … 𝑦 mărimi

de efect (ieşire). Putem să le caracterizăm în ansamblu prin vectorii:

𝑢 = (𝑢 , 𝑢 , 𝑢 , … 𝑢 ) – vectorul variabilelor de intrare;

𝑦 = (𝑦 , 𝑦 , 𝑦 , … 𝑦 ) - vectorul variabilelor de ieşire.

Deoarece timpul intervine în sisteme ca o variabilă esenţială, va fi introdus prin

vectorul 𝑡 = (𝑡 , 𝑡 , 𝑡 , , … 𝑡 ). Situaţii ce pot apărea în raport cu variabila timp:

 variabila timp este discretă, poate lua doar valori numere întregi, din Z:
𝑡 = {𝑡 , 𝑡 , 𝑡 , , … 𝑡 }
 variabila timp este continuă, poate lua orice valoare reală din intervalul
𝑡 = [𝑡 , 𝑡 ]

Dacă asociem timpul variabilelor de intrare şi ieşire, vectorii u, y devin:

𝑢(𝑡) = (𝑢 (𝑡), 𝑢 (𝑡), 𝑢 (𝑡), … 𝑢 (𝑡))

𝑦(𝑡) = (𝑦 (𝑡), 𝑦 (𝑡), 𝑦 (𝑡), … 𝑦 (𝑡))

Sistemul va realiza o transformare între intrare şi ieşire, ceea ce înseamnă că există

cel puţin o variabilă internă sistemului care mijloceşte acest lucru. Numim aceste variabile
–variabile de stare şi notăm cu x(t) vectorul celor m variabile de stare:

𝑥(𝑡) = (𝑥 (𝑡), 𝑥 (𝑡), 𝑥 (𝑡), … 𝑥 (𝑡))

33
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Modelele ce descriu mecanisme feedback sunt de mai multe tipuri.

În raport cu evoluţia în timp a variabilelor unui model, putem avea:

 modele statice – modele în care nu există o dependenţă temporală între variabilele

modelului;
 modele dinamice – modele în care, pentru cel puţin o variabilă, este descrisă o
legătură funcţională cu valorile acesteia la un moment anterior.
Exemplu de model static: model privind cererea 𝐷 pe piaţa unui produs.
Cererea este exprimată cu ajutorul unor parametri (𝛼 , 𝛼 , 𝛼 ) şi cu ajutorul
variabilelor de preţ şi ofertă:

𝐷 = 𝛼 +𝛼 𝑃 + 𝛼 𝑌

Deşi variabilele modelului depind de timp, modelul nu este dinamic întrucât

evoluţia niciuneia dintre variabile nu depinde de valoarea sa sau de valoarea altei
variabile la un moment anterior.
Exemplu de model dinamic: model privind evoluţia capitalului unei firme.
Capitalul la momentul t+1 depinde de capitalul la momentul anterior t, de fluxul
intrărilor şi respectiv fluxul ieşirilor de capital:
𝐾 = 𝐾 +𝐼 − 𝐸

Pentru variabila capital este descrisă o legătură funcţională cu valoarea

acesteia la un moment anterior.

În raport cu tipul variabilei timp din model, putem avea:

 modele discrete – modele în care timpul poate lua valori numere întregi:
𝑡 = {𝑡 , 𝑡 , 𝑡 , , … 𝑡 } ;
 modele continue – modele în care timpul poate lua orice valoare reală din intervalul
𝑡 = [𝑡 , 𝑡 ] .
Exemplu de model discret: model de descompunere a produsului intern brut
pe componentele de consum, investiţii, cheltuieli administrative publice, soldul
balanţei comerciale (diferenţa dintre exporturi şi importuri):
𝑌 = 𝐶 +𝐼 + 𝐺 + 𝐸𝑋 − 𝐼𝑀

Exemplu de model continuu: modelul Jorgenson ce descrie procesul decizional

la nivelul unei firme privind investiţiile. Firma urmăreşte maximizarea diferenţei între
încasări şi cheltuieli ţinând cont de restricţii cum ar fi rata de creştere a capitalului sau
încadrarea investiţiilor între un mimim şi un maxim. Încasările firmei se exprimă cu
ajutorul preţului p şi a volumului producţiei Y, iar pentru cheltuieli se ia în considerare
salariul w plătit pe unitatea de forţă de muncă, volumul forţei de muncă, costul
capitalului c împrumutat pentru investiţii, volumul investiţiilor:

34
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

𝑀𝑎𝑥 𝐽 = 𝑒 𝑝𝑌 𝐾(𝑡), 𝐿(𝑡) − 𝑤𝐿(𝑡) − 𝑐𝐼(𝑡) 𝑑𝑡

𝑑𝐾
𝐾̇ (𝑡) = = 𝐼(𝑡) − 𝑎𝐾(𝑡)
𝑑𝑡

𝐼 ≤ 𝐼(𝑡) ≤ 𝐼

𝐾(𝑡), 𝐿(𝑡) > 0

Iar în raport cu natura dependenţei funcţionale dintre variabile, putem avea:

 modele liniare – modele în care dependenţa dintre variabilele modelului este liniară;
 modele neliniare – modele în care dependenţa dintre variabilele modelului este
neliniară, putând apărea ridicări la putere, variabile la numitor, variabile multiplicate,
etc.

Exemplu de model liniar: modelul Kaldor privind formarea preţului pe piaţa

unui produs. Cererea este exprimată în funcţie de preţul produsului în aceiaşi
perioadă printr-o relaţie liniară, iar oferta în perioada t este legată de preţul
produsului în perioada anterioară, tot printr-o relaţie liniară. a, b, 𝑎 , 𝑏 reprezintă
parametri ai modelului

𝐷 = 𝑎 − 𝑏𝑃
𝑆 =𝑎 +𝑏 𝑃
𝐷 =𝑆

Exemplu de model neliniar: model care utilizează funcţia de producţie Cobb-

Douglas. Volumul producţiei la momentul t se exprimă cu ajutorul variabilelor capital,
forţă de muncă şi cu ajutorul parametrilor A, α, β:

𝑌 = 𝐴𝐾 𝐿

Ecuaţiile de dianamică a stării

Vom numi ecuaţiile vectorului de stare x - ecuaţiile de dianamică a stării. Acestea

se scriu diferit în funcţie de tipul variabilei timp sau de natura dependenţei funcţionale
dintre variabile.

1. Pentru cazul de liniaritate

a. Caz continuu liniar
35
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Ecuaţia de dianamică a stării pe caz continuu liniar este:

𝑥̇ (𝑡) = = 𝐴(𝑡)𝑥(𝑡) + 𝐵(𝑡)𝑢(𝑡) , unde:

 𝑥̇ (𝑡) = ( (𝑡), (𝑡), … (𝑡)) este vectorul derivatelorcelor m variabile de stare în

raport cu timpul ;
 𝑢(𝑡) – vectorul variabilelor de intrare;
 A, B – matrici ce conţin elemente ce depind de variabila de timp t.

a.1) Subcaz: dacă matricile A, B au elemnte constante în timp, ne aflăm în situaţia de

staţionaritate. Ecuaţia de dianamică a stării pe caz continuu, liniar, staţionar este:
𝑑𝑥
𝑥̇ (𝑡) = = 𝐴𝑥(𝑡) + 𝐵𝑢(𝑡)
𝑑𝑡

b. Caz discret liniar

Ecuaţia de dianamică a stării pe caz discret liniar este:

𝑥 = 𝐴(𝑡)𝑥 + 𝐵(𝑡)𝑢

unde A, B – matrici ce conţin elemente ce variază în timp.

b.1) Subcaz: putem avea subcazul de staţionaritate, dacă A, B au elemnte

constante în timp:

𝑥 = 𝐴𝑥 + 𝐵𝑢

2. Pentru cazul de neliniaritate

a. Caz continuu neliniar

Ecuaţia de dianamică a stării pe caz continuu în condiţii de neliniaritate se exprimă

cu ajutorul vectorului variabilelor de stare, vectorului variabilelor de intrare şi variabilei
de timp ce ia valori în intervalul [𝑡 , , 𝑡 ], prin relaţii neliniare:

𝑥̇ (𝑡) = 𝑓(𝑥(𝑡), 𝑢(𝑡), 𝑡) , unde:

 𝑥̇ (𝑡) = ( (𝑡), (𝑡), … (𝑡)) este vectorul derivatelorcelor m variabile de stare în

raport cu timpul ;
 𝑢(𝑡) – vectorul variabilelor de intrare.

36
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

b. Caz discret neliniar

Ecuaţia de dianamică a stării pe caz discret neliniar ne indică diferenţa între 2

valori consecutive ale variabilei de stare, ce se exprimă prin relaţii neliniare în funcţie de
valorile de stare, valorile de intrare şi variabila timp ce ia valori numere întregi în
mulţimea {𝑡 , 𝑡 , … 𝑡 }:

𝑥 − 𝑥 = 𝑓(𝑥 , 𝑢 , 𝑡)

Ecuaţiile variabilelor de ieşire

Variabilelor de ieşire 𝑦 , 𝑦 , 𝑦 , … 𝑦 li se asociază ecuaţii care marchează

dependenţa acestora de variabilele de stare 𝑥 , 𝑥 , 𝑥 , … 𝑥 şi de variabila timp. Acestea
se scriu diferit pe caz continuu, respectiv discret si pe cazul de liniaritate, respectiv
neliniaritate.

[Link] cazul de liniaritate

a) Caz continuu liniar

Ecuaţia variabilelor de ieşire pe caz continuu liniar este:

𝑦(𝑡) = 𝐶(𝑡)𝑥(𝑡) , unde:

 𝑦(𝑡) – vectorul variabilelor de ieşire;

 𝑥(𝑡) – vectorul variabilelor de stare;
 C – matrice ce conţin elemente ce depind de variabila de timp t.
a.1) Subcaz: dacă matricea C are elemnte constante în timp, ne aflăm în situaţia de
staţionaritate. Ecuaţia de dianamică a stării devine:
𝑦(𝑡) = 𝐶𝑥(𝑡)

b) Caz discret liniar

Ecuaţia de dianamică a stării pe caz discret liniar este:

𝑦 = 𝐶(𝑡)𝑥

unde C – matrice ce conţine elemente ce variază în timp.

37
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Putem avea subcazul de staţionaritate, dacă matricea C are elemnte constante în

timp:

𝑦 = 𝐶𝑥

2) Pentru cazul de neliniaritate

a. Caz continuu neliniar

Ecuaţia variabilelor de ieşire pe caz continuu în condiţii de neliniaritate se exprimă

cu ajutorul vectorului variabilelor de stare, şi variabilei de timp prin relaţii neliniare:

𝑦(𝑡) = ℎ(𝑥(𝑡), 𝑡) , unde:

 ℎ – o funcţie vectorială.
b. Caz discret neliniar

Ecuaţia variabilelor de ieşire pe caz discret în condiţii de neliniaritate se exprimă

cu ajutorul vectorului variabilelor de stare, şi variabilei de timp prin funcţia vectorială h:

𝑦 = ℎ(𝑥 , 𝑡)

38
Cap 5. Mecanisme feedback ȋn sistemele adaptive complexe. Suport de curs 2021 - 2022, Conf. Băncescu Mioara

Bibliografie
• Aftab, O., Cheung P., Kim A., Thakkar S., Yeddanapudi N. (2001), “Information Theory and the Digital
Age,” 6.933 Final Paper, The Structure of Engineering Revolutions, Massachusetts Institute of
Technology
• Dogaru, I. (2017), “Ştefan Odobleja - omul care a pus bazele unei noi ştiinţe”, revista Tehnocopia, Nr
2(17)
• Hinoveanu, I. (2003), “Ștefan Odobleja: între „aventura științifică” și patimile glorificării”, [Link]
românesc, Craiova
• Nebunu, M. (2010), “Teoria haosului în educaţie. Complexitatea şi educaţia -haos”, Analele
• Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 2
• Ramaprasad, A. (1983), „On the Definition of Feedback”, Behavioral Science, vol. 28, pp. 4-13
• Salauddin, M. (2013), "An Improved Data Compression Method for General Data", International Journal
of Scientific & Engineering Research, Vol 3 (3)
• Scarlat, E., Chiriţă N. (2012), “Bazele Ciberneticii Economice”, Ed. Economică, Bucureşti, pag.237 - 250
• Scarlat, E., Chiriţă N. (2015) ”Bazele Ciberneticii Economice”, editia a 2-a, Ed. Economică, Bucureşti,
pag.265 – 278

Surse Internet:

[1] [Link]
strategy/

[2] [Link]
[Link]

39