Împăratul Hirohito

Hirohito, numele original Michinomiya Hirohito, (n. 29 aprilie 1901, Tokyo, Japonia — d. 7 ianuarie
1989, Tokyo), împărat al Japoniei din 1926 până la moartea sa în 1989. A fost cel mai longeviv monarh
din istoria Japoniei.

Hirohito s-a născut la Palatul Aoyama din Tokyo, ca fiu al împăratului Taishō și nepot al împăratului
Meiji. A fost educat la Școala Colegilor și la Institutul Prințului Moștenitor. La începutul vieții a dezvoltat
un interes pentru biologia marină, pe care a scris mai târziu mai multe cărți. În 1921 a vizitat Europa,
devenind primul prinț moștenitor japonez care a călătorit în străinătate. După întoarcere a fost numit
prinț regent când tatăl său s-a retras din cauza unei boli mintale. În 1924 Hirohito s-a căsătorit cu
prințesa Nagako Kuni.

Hirohito a devenit împărat al Japoniei la 25 decembrie 1926, după moartea tatălui său. Domnia sa a fost
desemnată Shōwa ("Pace strălucitoare", sau "Armonie luminată". Constituția Meiji (promulgată în 1889)
l-a investit pe împărat cu autoritate supremă, dar în practică și-a dat acordul în general cu privire la
politicile formulate de miniștrii și consilierii săi. Cu toate acestea, ocazional, el și-a afirmat autoritatea,
mai ales atunci când a ordonat suprimarea unei tentative de lovitură de stat de către mai mulți ofițeri
militari în februarie 1936. Au existat dezbateri considerabile în rândul istoricilor cu privire la rolul pe care
Hirohito l-a jucat în perioada militaristă a Japoniei de la începutul anilor 1930 până în 1945, sfârșitul
celui de-al doilea război mondial. Mulți au afirmat că a avut îndoieli grave cu privire la războiul cu Statele
Unite și s-a opus alianței Japoniei cu Germania și Italia (Puterile Axei), dar că a fost constrâns să meargă
împreună cu militariștii care au ajuns din ce în ce mai mult să domine forțele armate și guvernul.