S PA N I A

DE LA REPUBLICA
D I C TATO R I A L A L A M O N A R H I E
CONSTITUTIONALA

M A N E A E DUA RD M I H A I

M I H UL A N DRE I A L E X A N D R U
 R E P U B L I C A D I C TAT O R I A L A S PA N I A

Intre anii 1936 si 1975

Condusa de Francisco Franco

Regim format de Franco si Comitetul National de Aparare

Sprijinit de Germania nazista si Italia fascista

Alegeri castigate de Frontul Popular


La 16 februarie 1936 s-au
confruntat în alegeri Frontul
Popular coalizând partidele
de stânga şi Frontul Naţional
al formaţiunilor de dreapta,
câştigate la scor strâns de
Frontul Popular.
ALEGERILE
În februarie 1936 sub
conducerea generalului
Emilio Mola s-a format o
conspiraţie militară anti-
republicană, la care Franco a
aderat abia la 18 iulie prin
pronunciamento.
El a preluat comanda
puternicei armate spaniole din
Maroc şi a început în sudul
Spaniei ofensiva pentru
răsturnarea guvernului
republican, declanşând astfel
Războiul civil.

La 21 septembrie 1936, la
La 1 octombrie 1936 a fost
reuniunea generalilor de lângă
proclamat la Burgos drept
Salamanca, Franco a fost ales
generalissimo şi şef al statului,
comandant şef al armatei
Jefe del Estado.
naţionaliste
 Franco a cucerit rând pe rând oraşele spaniole,
cu sprijinul militar masiv în personal şi tehnică
(avioanele germane si italiene) trimis de Hitler şi
Mussolini.

Barcelona a căzut în ianuarie 1939, iar Madridul,

rămas izolat, s-a predat în martie 1939

Pe 1 aprilie a putut fi proclamată victoria fascistă

D I C TAT U R A în Războiul civil spaniol.

LUI FRANCO
Incheierea unei alianţe în 1953 cu Statele
Unite pentru stabilirea de baze americane în
Peninsula Iberică, urmată de primirea ţării în
Organizaţia Naţiunilor Unite în 1955.

Franco ,în 1969, l-a desemnat pe prinţul Juan

Carlos de Bourbon, nepotul regelui Alfonso al
XIII-lea, pentru a duce mai departe moştenirea sa
dictatorială de dreapta după moartea sa în 1975.
FRANCISCO FRANCO
• Raymundo Fernandez-Cuesta scria cǎ „este șeful carismatic, omul dat de
providență pentru a salva un popor; nu poate fi cuprins de legi,
istorie, filosofie; nici știința politică nu-l cuprinde, că el intră în rândul
eroilor”

• Franco nu avea nicio înclinație pentru prezența publică, nu era carismatic,

mic de statură, nu avea capacitatea de a vorbi în fața unui mare public, iar
ca personalitate era o figură ștearsă.Franco detesta politica și pe
politicieni

• Marea abilitate a lui Franco a fost de manipulator de oameni de pe

pozițiile puterii. Profitând de putere, de prestigiul pe care l-a câștigat, de
oamenii de pe poziții importante, schimbându-i când își dorea.Franco avea
și putere de muncă birocratică;

• Se spune că în discuțiile purtate în guvern, el era mai democrat decât mulți

democrați.Multiplele calități de această natură au fost evidențiate de Jose
Antonio Giron, unul din miniștrii săi: „pas de bou, privire de șoim, dinte
de lup și făcea pe prostul”.
FRANCISCO FRANCO
• Raymundo Fernandez-Cuesta scria cǎ „este șeful carismatic, omul dat de
providență pentru a salva un popor; nu poate fi cuprins de legi,
istorie, filosofie; nici știința politică nu-l cuprinde, că el intră în rândul
eroilor”

• Franco nu avea nicio înclinație pentru prezența publică, nu era carismatic,

mic de statură, nu avea capacitatea de a vorbi în fața unui mare public, iar
ca personalitate era o figură ștearsă.Franco detesta politica și pe
politicieni

• Marea abilitate a lui Franco a fost de manipulator de oameni de pe

pozițiile puterii. Profitând de putere, de prestigiul pe care l-a câștigat, de
oamenii de pe poziții importante, schimbându-i când își dorea.Franco avea
și putere de muncă birocratică;

• Se spune că în discuțiile purtate în guvern, el era mai democrat decât mulți

democrați.Multiplele calități de această natură au fost evidențiate de Jose
Antonio Giron, unul din miniștrii săi: „pas de bou, privire de șoim, dinte
de lup și făcea pe prostul”.
 T R E C E R E A D E L A D I C TAT U R A L A
MONARHIE

În timpul anilor 1960, alături de reformele economice şi de modificările superficiale ale constituţiei, au loc
reforme politice limitate. Muncitorilor li se acordă dreptul de constituire în sindicate independente şi dreptul la
grevă. Mişcările de opoziţie din regiunea bască şi din Catalonia cer independenţa din ce în ce mai insistent.

Regimul învechit al dictatorului îşi pierdea stabilitatea. În 1969, Franco îl numeşte pe prinţul Juan Carlos
moştenitor al tronului, iar doi ani mai târziu îl face adjunctul său. De asemenea, îl numeşte prim-ministru pe
Luis Carrero Blanco, deşi el însuşi rămâne şef al statului. În decembrie 1973, Carrero Blanco este asasinat de
mişcarea separatistă bască ETA, iar represiunea politică se accentuează din nou.

După 1974, franchiştii şi reformiştii nu se pot împăca sub prim-ministrul Carlos Arias Navarro.

Bătrânul dictator Franco moare la 20 noiembrie 1975.

MONARHIA CONSTITUTIONALA A
S PA N I E I

-Împreună cu premierul
-Juan Carlos I a urcat pe
Adolfo Suarez, numit în
tronul Spaniei la 22
1976, regele a introdus un
noiembrie 1975.
sistem democratic.

-Uniunea Democratică
-O nouă constituție a fost
de Centru a lui Suarez a
aprobată în 1978,
câștigat alegerile din
transformând Spania într-
1977, obținând locuri în
o monarhie
Adunarea Națională
constituțională.
Constituantă.
 MONARHIA CONSTITUTIONALA A
S PA N I E I

-La 23 februarie
1981, locotenent-
colonelul Antonio
Tejero, a luat cu asalt
-Fostul Partid de stat,
clădirea
Movimiento -Alegerile din 1982 -În 1982, Spania a
Parlamentului cu
Național, a fost au fost castigate de devenit membru
sprijinul Gardei
dizolvat în 1977, Partidul Socialist NATO, iar în 1986 a
Civile. Tentativă de
punând capăt Muncitoresc. aderat la CEE.
lovitură de stat a
sistemului fascist.
fost blocată abia
după declarația
publică fermă a
regelui